Controlul administrativ

Cap VII CONTROLUL ADMINISTRATIV

Obiectiv fundamental:

 să-şi însuşească cunoştinţele privitoare la necesitatea, obiectivele, organizarea, formele şi metodele controlului administrativ; Obiective operaţionale:

 Obiective cognitive:
O1 - să argumenteze necesitatea controlului administrativ într-o instituţie publică; O2 - să evidenţieze obiectivele controlului administrativ; O3 - să precizeze cerinţele privitoare la organizarea controlului administrativ; O4 - să reliefeze formele controlului administrativ; O5 - să descrie metodele de control administrativ; O6 - să prezinte efectele controlului administrativ.  Metode şi tehnici didactice: Metode expozitive:  explicarea;  descrierea. Metode conversative:  conversaţia;
1

Ştiinţa Administraţiei  conversaţia euristică;  problematizarea. Metode de explorare directă:  observaţia;  studiul de caz.

2

cit. Necesitatea controlului rezultă din însăşi natura lui. confruntarea acesteia cu obiectivele propuse. În acest sens. fiind o activitate conştientă ce urmăreşte scopuri multiple. întrucât funcţia de control este inseparabilă de func-ţia de conducere. constatarea sau stabilirea situaţiei de fapt. ca atare. spre a putea compara realitatea cu ceea ce ar trebui să fie. pentru aceasta. – op. Necesitatea controlului este strâns legată de modul în care se derulează procesul decizional.Controlul administrativ VII.156 3 . Eficienţa controlului asigură eficienţa conducerii. în sistemele administrative din toate timpurile. combaterea unor fenomene nefavorabile şi sesizarea organelor competente”.. p. să fie înfăptuită chiar de conducătorii instituţiilor sau compartimentelor administrative. prin control se verifică în mod nemijlocit.1. el are nevoie de criterii şi de etaloane de măsură. J. Într-una dintre accepţiunile sale controlul constă în “observarea.49 În esenţa sa. Exercitarea controlului se integrează în activitatea de administraţie şi semnifică mijlocul prin care se analizează modul cum organele administrative îşi îndeplinesc sarcinile. însă. Necesitatea şi obiectivele controlului administrativ Controlul este una din componentele activităţii de administrare sau conducere şi este nelipsit. ea urmează să satisfacă următoarele condiţii: 1. înlăturarea unor erori sau prevenirea lor. Pentru aceasta. se iniţiază noi demersuri şi se corectează eventualele disfuncţionalităţi. Astfel. cum se îndeplinesc deciziile administrative. 49 Starosciak. controlul vizează îmbunătăţirea rezultatelor dintr-un anumit sector.

organele 4 . Este de dorit ca funcţia de control să contribuie practic la rezolvarea problemelor. înainte ca deficienţele să se amplifice. prevenind apariţia consecinţe-lor negative. 2. Ca atare. prin rapoarte şi dări de seamă este insuficient. doar la simple constatări. spre a putea verifica modul de lucru şi rezultatele concrete ale activităţii. capabil să analizeze în mod judicios aspectele pozitive şi negative ale activităţii verificate şi să propună soluţii privind îmbunătă-ţirea rezultatelor obţinute. 3. Controlul nu se rezumă. 4. ele pot fi popularizate la nivelul tuturor instituţiilor administrative. asigurarea caracterului preventiv. fără a propune soluţii de îndreptare a situaţiei. Astfel. deoarece asemenea mijloace de informare necesită chiar ele o confruntare cu realitatea. din acest motiv.Ştiinţa Administraţiei funcţionarii de conducere trebuie să efectueze un control permanent. Şi controlul de la centru. iar atunci când se constată metode de lucru utile. asigurarea regularităţii controlului şi a caracterului său sistematic. 5. conducerea poate lua măsuri. se pot preveni erorile. Dacă verificarea se efectuează periodic. ci implică o contribuţie nemijlocită a organului de control la rezolvarea problemelor instituţiei publice. deoarece misiunea sa se împleteşte cu acţiunea de organizare a executării sarcinilor. Controlul din birou sau prin consfătuiri nu poate ajunge la o informare precisă cu privi-re la starea de fapt. organul care efectuează con-trolul nu se poate limita. la o singură inspecţie formală. atunci când se descoperă deficienţe. la descoperirea deficienţelor în activitate sau a abaterilor de la dispoziţiile legale. prin îndrumări corecte. funcţia de control trebuie să fie realizată de un personal temeinic pregătit profesional. controlul trebuie efectuat la locul realizării activităţii. deoarece nu implică întreruperea activităţii celor controlaţi şi nici cheltuieli suplimentare.

se întocmeşte un plan operativ de control. 7. nu numai pe cele cu probleme. asigurarea caracterului principial. sesizări. precum şi studierea actelor normative. cât şi pe cele pozitive. documentarea asupra problemelor specifice compartimentului. în scopul remedierii deficienţelor constatate. rapoarte informative. Înainte de începerea controlului este necesară examinarea materialelor privind activitatea compartimentului care urmează a fi verificată (procese verbale. 5 . inclusiv instrucţiunile de aplicare a lor. 6. dări de seamă. care în lipsa unei verificări a activităţilor pot comite erori. aceasta nu înseamnă neglijarea celorlalte. asigurarea integralităţii controlului. Obiectivele controlului administrativ pot fi prezentate succint. imparţial şi să nu denatureze situaţia constatată. pentru fiecare instituţie în parte. Pe baza acestor documentări. 8. controlul trebuie să fie complet. astfel: descoperirea şi evidenţierea celor mai adecvate metode de lucru în administraţia publică. statistici etc. să semnaleze atât aspectele negative. controlul trebuie să fie obiectiv. pentru a fi generalizate.). Acest studiu are ca scop. ci şi resorturile unde nu s-au semnalat lipsuri.Controlul administrativ de control trebuie să propună soluţii concrete. deficienţelor constatate şi măsurilor întreprinse de organul de control anterior. reclamaţii. controlul trebuie să aibă un caracter organizat. în care sunt prevăzute: obiectivele cu caracter general şi particular. ca suport obiectiv al consta-tărilor şi măsurilor adoptate. modalităţile de control şi durata verificării. astfel el urmează să cuprin-dă toate compartimentele de activitate. rezultatelor activităţii din trecut. Chiar dacă atenţia trebuie focali-zată înspre compartimentele ineficiente. perioada în care urmează a fi controlată. În acelaşi timp.

 verificarea modului în care este utilizat ansamblul mijloacelor juridice aflat la dispoziţia instituţiilor publice pentru înfăptuirea funcţiilor organizatorice. De aceea.2. la organizarea controlului. în problema organizării controlului. cât şi în privinţa rezultatelor acţiunii organului administrativ. trebuie să se ţină seama de următoarele cerinţe: 1) orice conducător al unei instituţii publice trebuie să-şi exercite atribuţiile de control. cunoaşterea comportamentului personalului administrativ. Organizarea controlului administrativ Punctul de pornire. este rolul special al acestora de a observa evoluţia situaţiei sau a stărilor de fapt. sunt indisolubil legate de funcţia de conducere. verificarea îndeplinirii din punct de vedere cantitativ a sarcinilor din administraţia publică. În plus. cu scopul adoptării de soluţii necesare pentru îmbunătăţirea activităţii controlate. la promovarea elementelor valoroase şi la adoptarea de măsuri adecvate faţă de cei care nu-şi îndeplinesc sarcinile de serviciu. în raport cu volumul resurselor consumate. conducerea poate proceda la o altă organizare a activităţii. acţiunile de control şi implicit cele de constatare. VII. în ansamblu. 6 . În temeiul constatărilor controlului. atât în ceea ce priveşte activitatea funcţionarilor din subordinea sa. Efectuarea controlului constituie un prilej de a verifica dacă activitatea şi structura administraţiei sunt eficiente şi pe măsura sarcinilor primite.Ştiinţa Administraţiei stabilirea cauzelor care frânează activitatea şi propunerea de mă-suri pentru înlăturarea lor. în vederea aprecierii corecte a contribuţiei acestuia la optimizarea activităţii din administraţie.

Controlul administrativ 2) apropierea compartimentului organizatoric care îndeplineşte funcţia de control. Altfel. de personalul din conducere capabil să ia măsuri de reme-diere. al doilea criteriu îl constituie modul în care calitatea activităţii controlorului influenţează cariera lui personală. ele ar putea să nu corespundă pe deplin realităţii şi să fie excesiv de optimiste. 4) controlul nu este exonerat de orice răspundere. Controlorul trebuie să răspundă personal. dacă nu constată la timp o situaţie care trebuie remediată şi dacă nu efectuează o analiză completă şi obiectivă a împre-jurărilor de fapt. 5) persoanele care efectuează controlul trebuie să aibă capacitate profesională deosebită. 3) operaţiunea de control şi întocmirea anterioară a rapoartelor de activitate să se realizeze de funcţionarii publici independenţi care nu răspund direct de domeniul controlat. materialele prezentate de către aceştia nu oferă o garanţie de apreciere obiectivă a activităţii din instituţia respec-tivă. controlul nu poartă răspunderea. Însă. Această poziţie poate fi stabilită ţinând cont de două criterii principale şi anume: primul criteriu priveşte răspunderea şi subordonarea controlorului faţă de serviciul controlat. în scopul diminuării distanţei dintre constatarea făcută şi măsura luată. pentru modul în care sunt aplicate soluţiile. Ele trebuie să ocupe. o poziţie care să le faciliteze misiunea şi să nu le-o îngreuneze. sub raport organizatoric. în totalitate. competenţă şi calităţi personale. dacă salarizarea şi promovarea depind de promptitudinea şi precizia informaţiilor acumulate sau de eficienţa 7 . Acela care face controlul nu trebuie să poarte răspunderea pentru starea de fapt existentă. În plus. pentru a păstra caracterul obiectiv al constatărilor sale.

nu este de dorit un număr prea mare de organe de control. care pe de o parte. ar consuma un volum ridicat de resurse ale administraţiei. cointeresarea sa materială trebuie să depindă de eficienţa muncii sale. trebuie să se ţină seama de faptul că amplificarea exigenţei. atrage în mod necesar. a) Controlul de stat se efectuează de către organele legiuitoare. iar pe de altă parte ar frâna activitatea acesteia. Totodată. el se exercită asupra tuturor organelor administraţiei statului. este necesară coordonarea acţiunilor de control. administrative şi judecătoreşti. Fără un număr suficient de organe de control. nu se poate analiza întreaga activitate a administraţiei. Forme şi metode de control Din punct de vedere a naturii organului de control (criteriul organic). 6) la stabilirea volumului controlului. favorizând munca în echipă. efectuând verificarea simultană a tutror compartimentelor instituţiei publice şi realizându-se însemnate economii de timp şi de resurse. VII. 8 . faţă de activitatea administraţiei. La raţionalizarea activităţii de control. care are caracter extern şi general. Pentru a asigura obiectivitatea controlorului.3. din raţiuni de ordin economic. Acesta are următoarele forme: 1) Controlul realizat de către organele legislative. aduce o contribuţie importantă organizarea sistematică a acestuia. dar şi autocontrolul fiecărui funcţionar. pentru evitarea unor aspecte negative. în administraţia publică se disting două forme de control: control de stat şi control obştesc. În fine. creşterea calităţii şi a numărului organelor de control.Ştiinţa Administraţiei activităţii sale de control.

care ia forma controlului financiar intern. 6: Controlul de Obiectivul controlului gestiune Analiza performanţelor unei Surse de informare organizaţii Interne Controlul administrativ Verificarea regularităţii actelor administrative Interne De obicei specifice Monografii De obicei repetitive Tehnici şi instrumente Contabilitate analitică utilizate Tabele de bord Figura nr.  controlul intern specializat. 2) Controlul realizat de către organele administrative. faţă de instituţia analizată. prin obiective. extinzându-se asupra legalităţii şi oportunităţii ansamblului actelor şi deciziilor administrative. surse de informare. controlul ierarhic operativ curent şi a controlului preventiv. analizându-se oportunitatea deciziilor luate de către aceştia. care din punct de vedere al poziţiei juridice ocupate de organul de control. poate fi: control intern – efectuat de funcţionarii de conducere din interiorul instituţiei verificate. tehnici şi instrumente folosite. Controlul administrativ se diferenţiază de cel de gestiune.6 Diferenţieri între controlul administrativ şi controlul de gestiune 9 .Controlul administrativ întregii activităţi a acestora.  controlul intern general se exercită asupra actelor şi faptelor (operaţiunilor) administrative efectuate de subordonaţi. după cum se observă din Figura nr. care are caracter general sau de specialitate.

are caracter democratic şi eficient. precum şi de cetăţeni. Controlul obştesc faţă de instituţiile administraţiei. care pot fi clasificate astfel: 1) După momentul soluţionării unei probleme în administraţie şi metodele utilizate pentru analiza caracterului său raţional şi eficient. în urma sesizării persoanelor fizice sau juridice. decizia administrativă nu poate fi adoptată. b) Controlul obştesc este realizat. care se consideră nedreptăţite sau vătămate de acţiunile autorităţilor publice. controlul poate fi: prealabil. prin semnalarea promptă a deficienţelor din instituţiile administrative. în mod obişnuit. Verificarea se efectuează asupra actelor emise de organele administraţiei. Dezavantajul său constă în îngreunarea procedurii administrative.Ştiinţa Administraţiei 3) Controlul judecătoresc constă în verificarea legalităţii actelor emise de organele administrative. concomitent şi posterior. dar nu şi a oportunităţii lor. decât dacă verificarea atestă că sunt îndeplinite condiţiile legale. În cadrul controlului prealabil. Diversificarea activităţilor în administraţia publică a determinat o varietate de metode de control. Astfel. Această formă de control are un caracter preventiv şi prezintă avantajul că. Controlul concomitent se practică în acelaşi timp cu derularea activi-tăţii în administraţie. dar el este dificil de realizat şi se întâlneşte mai rar. Controlul obştesc asupra activităţii aparatului administrativ face ca funcţionarii să păstreze legături strânse cu societatea şi cu cetăţenii pe care îi servesc. el contribuie la întărirea legalităţii şi îmbunătăţirea generală a activităţii administraţiei. evită comiterea unor neregularităţi. în administraţie. atât de organele şi organizaţiile obşteşti. El lasă posibilitatea realizării iniţiativei şi activităţii în seama 10 . Controlul posterior constituie metoda utilizată.

Pentru ca verificarea să fie eficientă. în sensul că oricând pot fi controlaţi. O asemenea metodă nu se recomandă. pregătind materiale şi documente necesare sau formulând propuneri privind îmbunătăţirea activităţii. astfel. poate interveni cu întârziere. verificarea modului în care sunt primiţi cetăţenii în instituţiile publice şi le sunt rezolvate problemele. Necesitatea unor asemenea acţiuni inopinate poate să apară în unele domenii din administraţie. atunci când se urmăreşte o analiză în profunzime a activităţilor administrative. Riscul controlului posterior rezidă în faptul că. Chiar dacă sunt preveniţi asupra controlului. Această metodă corespunde cerinţelor unui control de tehnică administrativă. El reprezintă un avertisment pentru funcţionari. astfel încât să nu săvârşească abateri în activitatea lor. 2) După cum se anunţă sau nu data efectuării controlului (prin diverse metode). este mai raţional ca şi funcţionarii.Controlul administrativ organelor administrative şi stimulează răspunderea acestora pentru acţiunile efectuate. să fie informaţi despre aspectele supuse examinării. Controlul prevăzut (anunţat) urmăreşte. atunci când un fenomen oarecare trebuie urmărit după modul cum se manifestă zilnic. dar problemele pe care le rezolvă administraţia 11 . Controlul inopinat are drept scop surprinderea şi evidenţierea deficienţelor organului verificat şi a neregulilor existente în activitatea acestuia. cât mai ales. ei pot să reflecteze asupra problemelor analizate şi să conlucreze la efectuarea verificării. analiza profundă a activităţii realizate. ale căror acţiuni urmează a fi controlate. acesta poate fi prevăzut (anunţat) şi inopinat (neanunţat). funcţionarii pot încerca să înlăture deficienţele existente. uneori. atât descoperirea erorilor în activitatea dintr-o instituţie publică. de exemplu.

schimbarea situaţiei de fapt. de obicei. În controlul pe eşantion se examinează cazuri individuale care se generalizează.Ştiinţa Administraţiei sunt atât de complexe. Lipsa unor contacte directe poate determina o verificare şi o apreciere inexacte. Dar în acest caz. Este o metodă autoritară. fără să obţină o vedere de ansamblu şi să poată compara diferitele detalii. antrenând un schimb de corespondenţă. din punctul de vedere al metodelor folosite. Prin această metodă. De aceea. de cel pe acte. Controlul unilateral se realizează fără participarea funcţionarului a cărui acrivitate este analizată. diferenţiază: efectuarea controlului la faţa locului. pe când în cel exhaustiv se studiază toate elementele domeniului analizat. 12 . fie generale. se mai pot distinge: un control pe eşantioane şi unul exhaustiv. Această metodă este lentă. ca în cazul examenului pe dosar. Când controlul îşi concentrează atenţia asupra unui singur compartiment. numai în cazul unei abordări ample şi complexe a problemelor de specialitate. conducerea insti-tuţiei publice poate lua o decizie corectă. controlorul colectează diferite detalii. precizări etc. 4) O altă clasificare. La controlul pe acte. se crează condiţii pentru o analiză aprofundată şi rapidă. încât anunţarea controlului nu permite. Controlul la faţa locului prezintă avantajul de a lua contact nemijlocit cu funcţionarii a căror activitate se analizează. 3) După metodele utilizate şi care pot fi axate. cu efect de intimi-dare. sau pe dosar. 5) controlul se mai poate realiza: în mod unilateral sau în contradictoriu. fie individuale. apare riscul unei imagini limitate asupra instituţiei controlate şi nu se poate analiza multilateral problema studiată. pe cazuri. cereri complementare. se solicită instituţiei verificate să înainteze documentele care permit să se aprecieze conformitatea activităţii cu baza de referinţă a analizei.

el se referă. Metoda controlului liber permite o investigare mai suplă şi face posibilă descoperirea unor aspecte pe care controlul dirijat nu ar putea să le pună în evidenţă. În organizarea controlului există o anumită doză de libertate.  controlul de materialitate. efectuat în echipă. 7) Alte metode de control mai sunt:  controlul individual. exercitat de un singur controlor. care asigură confruntarea elementului supus verificării cu o normă sau cu o regulă juridică. la actele juridice şi la operaţiuni financiare. Metoda controlului dirijat respectă procedura în materie şi oferă mai multe garanţii de reuşită activităţii realizate. atunci când vizează bunuri şi activităţi al căror cost 13 . în reunirea elementelor ce-i permit să-şi formuleze poziţia. 6) controlul mai poate fi efectuat : în mod liber sau dirijat după normele procedurale. în general. Dar acest risc este minor faţă de avantajele prezentate. Riscul constă în aceea că se oferă prilejul unor funcţionari abili să-l deruteze pe controlor. evitânduse erorile de interpretare şi deducţiile eronate. pentru care aprecierea se reduce doar la prezenţa sau absenţa factorilor măsurabili. În această metodă democratică.  controlul de regularitate. se favorizează eficienţa controlului. pe care controlorul o are. care depinde de metodele contabile utili-zate şi are un caracter sintetic. care priveşte verificare elementelor concrete. respectiv controlul colegial.Controlul administrativ în care nu se cer explicaţii şi nici funcţionarul controlat nu-şi formu-lează apărarea. control de rentabilitate. Controlul contradictoriu înseamnă confruntarea opiniilor şi se realizează cu participarea funcţionarului a cărui activitate este analizată.

VII. el include o anumită dificultate. dacă este cazul. între ceea ce trebuia să facă administraţia şi ceea ce a realizat. având ca scop informarea opiniei publice. Astfel. controlul de eficienţă. Punerea în evidenţă a neconcordanţelor produce efecte derivate. 14 .  publicarea constatărilor. dacă în aprecierea pe care o face organul de control. nu se poate evalua întotdeauna în cifre (ca la controlul de rentabilitate). pentru a-şi desfăşura activitatea mai eficient. Dintre efectele derivate. implică probleme de apreciere a activităţilor şi rezultatelor care pot fi comparate între ele. în acest mod.Ştiinţa Administraţiei trebuie evaluat. În mod practic. El face o apreciere a costurilor resurselor utilizate pentru a îndeplini misiunea stabilită. obţinut prin diferite procedee. concluziile controlului sunt dezbătute în instituţia administrativă supusă verificării. obiecţiuni şi propunându-se măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii.4. funcţionarii pot să se conformeze cu normele de referinţă. al căror scop este restabilirea conformităţii. deoarece rezultatul. pentru a restabili conformitatea şi pentru a remedia deficienţele.  autocontrolul constă în acţiunile întreprinse de către organul de control. Efectul direct al controlului administrativ constă în stabilirea unei aprecieri de conformitate. înseamnă că aceasta funcţionează normal. formulându-se. în scopul de a lua măsuri pentru remedierea deficienţelor semnalate. menţionăm: transmiterea constatărilor organului competent. Efectele controlului Exercitarea controlului administrativ produce efecte primare şi efecte derivate. rezultă concordanţa dintre activitatea administraţiei cu ceea ce se aştepta de la ea. prin propriile sale decizii.

se ţine cont de următoarele raţiuni: 1) raţiuni de eficienţă. rezultatul său constă în conformarea Administraţiei cu această stare şi cu aplicarea legii de către toţi funcţionarii publici. Activitatea de control urmăreşte ca administraţia publică să funcţioneze în mod raţional şi eficient. Prin acestea se urmăreşte respectarea legilor de către instituţiile publice. ca un ansamblu unitar. în acest mod. după cum se arată în Figura nr. 2) raţiuni de legalitate. reflecţii sau dezbateri cu caracter public.1 FAZA DE EVALUARE Analiza impactului Efectele unei acţiuni Apreciere subiectivă sau politică Reflecţie Dezbatere În vederea realizării acestui scop. Controlul se derulează într-o succesiune logică de operaţiuni. 15 . Aceasta din urmă se soldează.Controlul administrativ Întrucât controlul urmăreşte respectarea normelor juridice. fie cu analiza impactului activităţii de control asupra administraţiei fie cu aprecieri. fiind urmat de acţiunea de evaluare care finalizează întrgul demers al verificării. deoarece lucrează în interesul general. administraţia publică devine mai eficientă. controlul contribuie la funcţionarea în condiţii optime a administraţiei. 1 Ce este? Asupra a ce se efectuează? Cu ce criteriu? Cu ce consecinţe? FAZA DE CONTROL Analiza conformităţii Activităţi Persoane Norme stabilite Sancţiuni Corectare Figura nr. Atrăgându-i atenţia asupra abaterilor constatate de la normele stabilite şi propunând soluţii pentru remedierea deficienţelor constatate.

funcţionarii publici) asupra diferenţelor ecartului dintre nivelul de realizare al obiectivelor pe de o parte şi consumul de mijloace aferente acestora.n. O importantă funcţie a controlului este aceea că verifică în ce măsură administraţia transpune în practică concepţia politico-juridică a statului. a cărui implementare necesită în primul rând. controlul de gestiune este prezentat ca instrumentul cel mai bun de conducere prin gestionarea propriilor programe de acţiune şi a propriului buget. 38 16 ACTIUNE ACTIUNE A A CONTROLUL CONTROLUL Figura nr. În anumite condiţii. controlul de gestiune reprezintă „sistemul senzorial”care avertizează gestionarii (n. Aplicarea controlului de gestiune în administraţia publică În cadrul modernizării metodelor de gestiune publică. Administraţiile n-au fost prea receptive la ideea aplicării unui sistem informatic. Les editions d’organisation. Potrivit expresiei lui Octave Gelinier50.5. Acţiunea administraţiei apare pe primul plan. Paris. o schimbare de comportament din partea acestora. iar aceea a controlului. 2 .Ştiinţa Administraţiei 3) raţiuni de legitimitate. DECIZIA acţiunea şi controlul (după cumDECIZIA în Figura nr. Philippe – La gestion publique par objectifs. urmărind optimizarea activităţilor administrative. 1983. sistemul informatic cuprinde patru etape: studiul. Întro schemă clasică. Des ambitions à la pratique. 2) se observă STUDIUL STUDIUL 50 Hussenot. pe un plan secundar. adesea asimilat cu controlul de gestiune însuşi. decizia. Controlul are un efect dinamic şi devine un factor de progres. pe de altă parte. exercitarea controlului poate frâna activitatea administraţiei şi spori costurile sale. pentru a acţiona în cadrul legitimităţii. aceasta denotă că activitatea de control a fost concepută în mod eronat şi trebuie reorganizată pentru a nu prejudicia acţiunile instituţiilor publice. VII. p.

contabilitate întârzieri anuale analitică restanţe . Experienţa aplicării controlului de gestiune datează din anii 70 şi s-a Pregătirea bazat pe construirea bugetului de sisteme informatice vaste. informaţiilor şi introdus şi SISTEMUL măsurarea nivelul INFORMATIC sistemului constitutiv al controlului de obiectivelor prezentat în Figura nr. pe cel al controlului de gestiune. s-a materializatSISTEMUL unei baze de date în crearea SISTEMUL PRIVIND MEDIUL 17 Figura nr. 3 Sistemul constituitiv al controlului de gestiune la Direcţia . În fapt.3. cit. cu largul concurs al informaticii.contabilitate primirea activităţii pe de gestiune publicului secţiuni 51 Hussenot. Direcţia Generală a Poştelor a Pregătirea. p. Astfel. Philippe – op. considerat drept CONTABILE INFORMAŢII PRIVIND OR . Această verificare presupune punerea în practică a unui sistem informaţional care să sprijine organele în drept în pregătirea de noi decizii administrative.Controlul administrativ Conform acestei reprezentări grafice.susţinător al unui ansamblu arhitectural cuprinzând două elemente aflate într-o contabilitate CALITATEA bugetară SERVICIILOR . Schema responsabilitaţilor STATISTICA DE GESTIUNE INFORMAŢII ACTIVITĂŢIL gestiune relevă importanţa sistemului informatic de gestiune.măsurarea . prezentarea corectarea în cadrul serviciilor sale externe. În aceeaşi perioadă.38 INFORMAŢII ECONOMICE Analiza la Direcţia Spitalelor în Franţa.statistici relaţie reciprocă: sistemul obiectivelor şi sistemul responsabilităţilor.. constituirea în anul 1970 a unei celule de analiză de gestiune rezultatelor RESPONOBIECTIVELOR Tablou SABILITĂŢILOR informatizate care prelucrează ode cantitate enormă de informaţii privind costul şi bord Coerenţa între activitatea spitalelor. controlul este implicat în verificarea faptică a rezultatelor acţiunilor administrative şi a conformării acestora cu obiectivele iniţiale. . controlul devine „sistemul nervos care irigă în mod continuu procesul de gestiune cu fluxurile informaţionale necesare”51.

economice) cu privire la gestiunea propriilor direcţii departamentale. financiare.Ştiinţa Administraţiei În acelaşi context. destinat să integreze diversele date de bază (contabile. tehnice. şi Ministerul Agriculturii s-a orientat începând cu anul 1972 către realizarea unui sistem informatic automat. administrative. se poate preciza faptul că. Pentru Jacques Ratier un asemenea dispozitiv de informare este indispensabil activităţii de administraţie publică pentru „a corecta traiectoria” şi 18 . statistice.

prezenţa bugetelor de gestiune. în vederea atingerii rezultatelor dorite. p. se poate invoca faptul că rezultatele activităţii entităţilor publice nu se măsoară întotdeauna valoric. profitul nu reprezintă un indicator sintetic de apreciere a performanţelor. Efortul de evidenţiere a specificităţii controlului de gestiune în administraţia publică constată. aflaţi în postura de gestionari. în general. stabilirii volumului subvenţiilor şi sumelor alocate pentru depăşirea situaţiilor dificile. 52 Hussenot. – op. 3. proceduri participative din partea funcţionarilor publici.. P. cit. un sistem statistic util eşalonului administraţiei publice centrale în munca de concepţie. 42 19 . a tablourilor de bord şi contabilităţii de gestiune sunt mijloace privilegiate de acţiune în scopul modernizării activităţii administrative. Activitatea sectorului public este profund influenţată de atitudinea guvernului în privinţa elaborării politicii de preţuri şi tarife. în termeni monetari.Controlul administrativ „a realimenta procesul de decizie conform efectului de retroactivitate”52. Procedurile de fixare a obiectivelor. Organizaţiile publice au scop non-lucrativ şi. 2. reprezintă cadrul principal al modernizării administraţiei publice. În legătură cu primul aspect. Acordarea de instrumente concrete de gestiune responsabililor de drept. 2. contabilitatea analitică. două aspecte negative şi anume: 1. prin urmare. care permite cunoaşterea costului produselor pe centre de gestiune şi măsurarea randamentului. dificultatea de a structura activitatea organizaţiilor publice pe centre de responsabilitate. În acest scop sunt necesare trei elemente: 1. absenţa instrumentelor obiective de măsurare a performanţelor.

În cazul administraţiei publice. Şeful ierarhic superior se mulţumeşte doar să verifice modalitatea de supunere şi de subordonare a funcţionarilor faţă de aceste reguli. vor aplica măsuri radicale de reducere a costurilor prin concedieri masive. 45 20 . în situaţii de criză. absenţa criteriilor cantitative. întreprinderile publice vor reacţiona într-o manieră cu totul diferită faţă de întreprinderile private care. În legătură cu al doilea aspect.. este de remarcat că entităţile administrative publice nu agrează deloc structurarea pe centre de responsabilitate. sintetice de măsurare a rezultatelor exercită consecinţe multiple asupra controlului de gestiune şi anume:  incertitudinea în privinţa aprecierii eficienţei comparative a proiectelor derulate într-o instituţie publică. Astfel. – op. Supunerea funcţionarilor înseamnă acceptarea unui raport ierarhic formal care 53 Hussenot.Ştiinţa Administraţiei În acest mod. controlul de gestiune se loveşte în administraţiile publice de trei obstacole:53 ● principiul omogenităţii ● sistemul juridic de delegare ● sistemul de sancţiune Principiul omogenităţii vizează asigurarea coeziunii în interiorul aparatului administrativ. imposibilitatea de a cunoaşte cu certitudine gradul de îndeplinire al obiectivelor principale ale unei organizaţii publice. P. dar este dificil de respectat în practică. cit. Unul din mijloacele de asigurare a acestei coeziuni este modelul ierarhic fondat pe o construcţie piramidală a sarcinilor şi atribuţiilor şi pe un sistem de reguli generale impersonale. în forma cerută de controlul de gestiune.  dificultatea de a aplica analiza cost-avantaje şi de a face un clasament pe subdiviziuni al instituţiilor de administraţie publică. p.

nu modifică cu nimic repartiţia competenţelor de care dispune delegatul şi are un caracter personal. Astfel. control de stat. de la direcţii la birouri. trebuie definite precis în textul delegării. în care omogenitatea suficientă poate asigura autoritatea miniştrilor. pe unităţi din ce în ce mai specializate. în calitate de titulari de departamente. La rândul său. numai dacă riscă să fie sufocate de volumul atribuţiilor. Practica demonstrează că autorităţile centrale nu recurg des la sistemul juridic al delegării. Termeni cheie: control administrativ. asigură ministrului conducerea şi gestiunea propriului minister şi totodată asumarea răspunderii pentru activitatea departamentului respectiv. Regulile de avansare şi salarizare sunt fixate de către statut. iar funcţionarii care comit abateri sunt deferiţi unei jurisdicţii administrative. dimpotrivă. ambiţia lor este de a concentra tot mai multă putere şi. subdiviziunea muncii pe paliere sau eşaloane succesive. Prima este o măsură de ordin intern.Controlul administrativ conservă unitatea administraţiei. Aceste măsuri constituie obiectivul unor instrucţiuni ierarhice care vor face conţinutul transferului de competenţe. control obştesc. măsurile pentru care puterea de decizie este transferată în seama altor persoane. Această manieră de lucru este specifică ministerelor. fiind traşi la răspundere pentru faptele lor. Sistemul juridic de delegare administrativă cuprinde două forme posibile de delegare: delegarea de semnătură şi delegarea de putere. deoarece activitatea funcţionarilor publici este reglementată de un statut special care îi protejează. Sistemul de sancţiuni este dificil de aplicat în controlul de gestiune. delegarea de putere este impersonală şi reprezintă voinţa de desconcentrare a competenţelor administrative. 21 . acceptă să transfere o parte din ele în seama administraţiilor locale. Însă.

Care este rolul controlului administrativ într-o organizaţie publică? Care sunt condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a putea efectua controlul administrativ? Precizaţi obiectivele controlului administrativ. Prezentaţi formele controlului administrativ. Controlul intern general ia forma: a) controlului financiar intern b) controlului ierarhic operativ curent c) controlului preventiv 10. 3. 6. 4. 5. 7. Controlul anuntat are ca scop: a) descoperirea erorilor in activitatea unei institutii publice b) contactul nemijlocit cu functionarii a caror activitate este analizata 22 . 2. Controlul administrativ: a) este independent de activitatea de administrare b) reprezinta o componenta a activitatii de administrare c) verifica modul de indeplinire a deciziilor administrative 8. Care sunt metodele de control administrativ? Evidenţiaţi efectele controlului administrativ.Ştiinţa Administraţiei Teste de autoevaluare: 1. Obiectivele controlului administrativ sunt: a) asigurarea caracterului principial al controlului b) asigurarea caracterului preventiv al controlului c) stabilirea cauzelor care franeaza activitatea d) focalizarea atentiei inspre compartimentele ineficiente 9.

Controlul administrativ c) analiza profunda a activitatii realizate d) satisfacerea cerintelor de tehnica administrativa 23 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful