MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

... achiziţionarea unui obiectiv............. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ..............8...11....... Atitudini de protecţie .........5... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis............................... 89 4. 95 4 ....…................. Apărarea contra armelor albe............. Deschiderile şi închiderile B....1..................… 59 3.... 82 4.......... Bazele tragerii.........2. 72 3.......................2....................11........... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare .....5....... Cele 5 reguli fundamentale de securitate .......................................... Lovituri de oprire cu B.............2..........................4.......... Moduri de tragere....... 65 3....8..................................11..11.11.T.... 75 3........................................ 63 3...........1......T............... 62 3.. 77 4................................3........ deschis ……………….................... 60 3........ 81 4.3.................4. închis......1.....1.2.........................2........ Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic......2...1................. Atitudini de protecţie .... .. 78 4......2...................... Secvenţa de foc .......................................................11. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)............ 60 3.1...... Parările cu tompfa... Darea şi primirea unei arme .................................3.... Manipulările fundamentale ................. 58 3.4 Lovituri de oprire cu B...... 77 4...........................8..............1....... Folosirea cătuşelor......... 83 4........................................................................3......................1......… 69 3......................... 77 4.............................. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi.... 68 3.....12..................... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis .......6...... Apărarea contra armelor albe cu BT ........................5................. 64 3.............2... Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie .................. Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………...... 83 4.. Portul armei în serviciu..................2...............11................. 92 4.....T.. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei............... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………... 84 4.................12..........10..8.................................... Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ........11.................. 71 3.. 54 3. Reprezentarea universală . 75 3..1...3........................2..............9.............................7.....4..

.poziţionarea unui sprijin ..... 126 5...3.......... Tehnici de pătrundere ................ culcat.......... Trecerea spaţiilor deschise (uşi.....3. 122 5..4............... 105 4..... Realismul antrenamentului .................................... 102 4......3.......... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe...........................4........1.....3....5...............2.3.........5.....1...........134 5 ............. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ..3...1....... Tehnicile de tranziţie .... Câştigarea terenului ........2.................................................... ferestre) ..............3.......................6.4...................2................ 119 5.......3..... 121 5....1..... 108 4..........3....2............... 100 4.............................…....................4.....................2........... 96 4.................................... Sprijinul fix decalat ................ 115 5..... Controlul vehiculelor ......2......133 Anexe ………………………………………………………................................. Manipulările elementare .......................5............... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ......2.......................................... 124 5.1....... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat .......... Poziţii de tragere derivate (în genunchi...... Bazele tacticii de intervenţie........ 123 5....... 125 5.................... Urcarea unei scări....3........... Tehnici de înaintare ............................................ 103 4... Deplasările cu arma ..... 114 5........…….........3.....3...................... 121 5...... 96 4.............................................. 122 5.................. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat ... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) .....3........3.................................... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ……………………………….... 118 5. 128 Bibliografie ………………………………………………....... în spatele unei protecţii) ............. Situaţii tactice ......................

pentru că există întotdeauna oameni răi. Justiţia fără forţă este contrazisă. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. prevenirea şi combaterea criminalităţii. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. coercitive sau excepţionale. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. împreună cu Poliţia. iar forţa fără justiţie este tiranie. de o manieră individuală sau colectivă. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. 7 . obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. În fapt. a altuia. dreptul de poliţie al statului. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. iar forţa fără justiţie este acuzată. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. pe timpul îndeplinirii serviciului. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. numai prin folosirea forţei.

De aceea. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. Cadrul legal. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. eficiente şi realiste pe plan psihic.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. Intervenţia profesională este. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. alături de calităţi personale. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. de asemenea. Pentru a atinge acest obiectiv. trebuie să fie dezvoltată. protecţie şi eficacitate. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. în interiorul unui sistem legal complex. În aceste condiţii. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei.

Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. Educaţie fizică militară. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. prin disciplina Intervenţie Profesională. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. Urmărind să domine adversarul. Or. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale.pentru prima dată.

ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. concomitent cu respectarea unor principii. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. 10 . nivelul 4 – Grupări Operaţionale. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. nivelul 3 – Grupări Mobile.limitează la menţinerea ordinii. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. nivelul 2 – Detaşament Mobil.

b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I. elemente de traumatologie.A.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente.A.) Dominarea cu armă a adversarului (D. zone de protecţie şi de acţiune.I.) Dominarea fără armă a adversarului (D.P.A. deplasările. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare.C. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. tehnicile corporale. tehnicile articulare.) Tactica Intervenţiei (T. tehnici de comunicare. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. protejarea cu ajutorul armei. 11 .P. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. ochirea. reguli tactice fundamentale.F. poziţiile de tragere.A. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor.) a) Formarea de bază în I. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă.

c) Suficienţa. integritatea fizică şi morală. public şi corect. îndeosebi a armelor de foc şi. în faţa unei instanţe competente. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. conform legii. fără deosebire de rasă. 12 . pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. apartenenţă politică. independente şi imparţiale. naţionalitate. imparţial şi nediscriminatoriu. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. religie. sex. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. faţă de toţi cetăţenii. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. avere sau origine socială.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. după caz.

punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. M. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. 13 1 . urmate. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. un concept ordonator. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. prin acţiuni de descurajare. pregătirea şi dotarea specifică. direct proporţional cu gradul de ameninţare. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. potrivit art. 1175 din 13 decembrie 2004. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. după caz. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. nr. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. Of. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. Reunind principii ca: riscul minim. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. 33 din Legea nr. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune.

conducerea. folosirea lanternei. tompfa. cătuşele. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. de la cele mai simple – interceptarea. avertizare. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. de la caz la caz. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). în funcţie de acţiuni. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. tompfa. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. controlul bagajelor. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. controlul corporal preventiv. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. tehnici articulare şi de control. legitimarea şi stabilirea identităţii. avertizarea. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene.

mijloacele folosite de adversar. 15 . Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

2. folosirea de comenzi clare. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. tehnici de comunicare.1.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. 16 . opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. crearea de bariere între jandarm şi adversar. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. concise. zone şi distanţe de protecţie. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie.

lăsarea capului spre înapoi. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. din zona de observare. coborârea capului pentru a proteja gâtul. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. lăsarea întregului trunchi mai jos. pentru descoperirea ameninţărilor. lovirea pământului cu picioarele. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. se realizează prin: observare. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. schimbarea poziţiei . vestă ţinută pe umeri sau în mână. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. avertizări.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. cu privire la intenţia imediată. chiar înaintea lansării unui atac. schimbarea culorii feţei. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). mâinile încrucişate la nivelul centurii.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. accelerarea ritmului respiraţiei. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi).

2. În funcţie de factorii de risc.obiecte contondente. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. cartele telefonice. 2. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. arme militare). pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. Ameninţările potenţiale. autovehicule. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. Prin comunicare. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. urmate de agresiune sau de fugă. arme albe. câini cu comportament agresiv. atitudini provocatoare. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. Ameninţările principale. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. secundare şi potenţiale. brelocuri. în funcţie de intensitatea lor. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. papuci aruncaţi cu piciorul. în funcţie de factorul care le generează. pantofi desfăcuţi. de intensitate ridicată .

2.E. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. 38% – tonul vocii. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. volumul.P. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. iar adversarul are o armă. folosirea forţei. află cât mai multe informaţii. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. pune întrebări. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. intonaţia. Empatie – arată înţelegere.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. poţi crea alte probleme. nu discuta părerile tale personale. dacă nu înţelegi ceva. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. Sumarul – condensează faptele. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. folosind cuvintele tale. arată doar că ai înţeles problemele lui. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. care în orice moment.3.A.

folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. auditiv. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. fără a necesita deplasarea către adversar. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. Pentru a deţine controlul situaţiei.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. mijlocele din dotare sau armamentul. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. verbal şi olfactiv cu adversarul. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. zona de contact fizic şi zona intimă.4. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. Este considerată o zonă sigură. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. coatele şi genunchii. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. 2.

plăgi. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. hematoame. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor.5. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost.). fracturi. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). echimoze şi contuzii.lui. 21 . Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. contuzii. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. hematoame. producerea de echimoze. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. contuzii.

Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. 22 . eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. poziţionarea armei. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. Cu pistolul. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. pentru a riposta la acţiunea adversarului. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. asigurându-se să nu tragă prea jos. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. în faţa unei direcţii periculoase. prin folosirea minimului de forţă necesar. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. Ea permite. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. de asemenea.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.PUR .

mâna de pe partea reactivă . execută toate manipulările Partea cu arma a corpului .2. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . Mâna din „partea armei” .mâna de pe partea cu arma . pentru un stângaci este exact invers. o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» . ele având funcţii diferite. dar în egală măsură importante şi dinamice. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director.piciorul de pe partea reactivă 25 .prinde şi sprijină arma. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. o extrage din toc.prinde arma. noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă.6. pentru un dreptaci.

Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. folosind un ton politicos şi convingător. se prezintă şi îşi declină identitatea. 26 . În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. persoanei oprite i se explică cu tact. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate).1. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. de regulă.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. salută. se prezintă. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. dar ferm.

format din doi jandarmi şi persoana controlată. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. 3. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . 27 .2.triunghiul simplu .când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. . El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. ei îşi vor repartiza sarcinile. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. dacă situaţia o impune. formată din doi jandarmi.triunghiul dublu .format din trei jandarmi şi persoana controlată.

fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu).2.2.3.1.2. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare. Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). fără să fie văzut de către aceasta. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). C SA 28 A S .

se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. Pentru realizarea legitimării persoanelor.3.

Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. palpare. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. acestea vor fi aşezate în linie. din spatele persoanei.3. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. tăiere sau împungere. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. de regulă. În situaţia executării unor măsuri de ordine. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. este încărcată sau este armată. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. într-o poziţie cât mai incomodă. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. 30 . când este cazul. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. cu mâna corespondentă părţii controlate. o asigură şi o predă partenerului.4. Acestea vor fi plasate la distanţă. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte.

cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare 2 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .

starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. 32 . persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). servietă. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. valiză. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. modul de manifestare a agresivităţii. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. sacoşă. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat.5.6. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. geantă.3. 3. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. poşetă). pachet. Înainte de luarea acestei măsuri. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane.

1. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. Folosirea forţei fizice. exprimată prin formula: „Încetaţi. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. Obligat să răspundă unei agresiuni. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. picioarele. 33 . Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea.6. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. imediat.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. loviturile de protecţie de nivel 1. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. în intervenţia profesională. 3. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. loviturile de protecţie de nivel 2.

plasate în faţă. 34 . gât. trunchi. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. Poziţia de abordare. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. Piciorul din „partea armei” este în spate. de gardă.1. Coatele sunt apropiate de corp. fără tensiune în genunchi şi glezne. într-o poziţie activă. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele.6.3. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor.1. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare.

Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. Coatele sunt apropiate de corp. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. trunchi.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. piciorul reactiv înainte. gât. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. 30° către interior. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. 35 . deasupra centrului de greutate. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare.

ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. întotdeauna. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. dar temporar. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. De aceea. din faţa unei ameninţări fizice. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 .

fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. 37 . pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. fie din „partea armei”.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin.

38 . orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). respiraţia nu se blochează. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. strângerea bazinului la impact. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. lovitură cu palma mâinii. se rămâne fluid în mişcare. lovitura directă cu cotul. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. expiraţie pe faza de percuţie. respiraţia nu se blochează. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. mâna liberă este în protecţie. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte.6. lovirea cu vârful cotului. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. mobilitatea (bazin.1. picioare). vectorul de agresiune (mână. închiderea bazinului la impact. conservarea principiului suficienţei. se expiră în faza de percutare. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.3. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică.2. picior).

fluid astfel: realizarea unei eschive totale. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. păstrarea traiectoriei rectilinie. închiderea bazinului la impact. respiraţia nu se blochează. 39 . închiderea bazinului la impact. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. se expiră în faza de percutare. controlul cotului şi al capului. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive.

1. picioare). revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.partea reactivă 3. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului. picior).Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. piciorul de sprijin rămânând pe axă. lovitura de cot în urcare.3.6. respiraţia nu se blochează. se expiră în faza de percutare. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. închiderea bazinului la impact. păstrarea unei traiectorii rectilinie. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . cât şi cu cel de pe .cu arma. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. 40 ... vectorul de agresiune (mână. mobilitatea (bazin.

închiderea bazinului la impact. aplicarea loviturii cu palma mâinii. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). menţinerea unei traiectorii circulare. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. închiderea bazinului la impact. 41 . aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii.

Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. trecerea şoldului. 42 . închiderea bazinului la impact. controlul cotului şi al capului. urcarea genunchiului pe axă.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. realizarea unei mişcări circulare.. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. cât şi cu cel de pe .. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. Se execută atât cu genunchiul .parte cu arma”.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

46 . controlul cotului în permanenţă. plasarea braţului înainte sau înapoi. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. realizarea unei rotiri a braţului către interior. blocarea contra propriului corp (punct fix). crearea şi menţinerea unei dureri. flexarea încheieturii pumnului. braţul în extensie.

Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. Controlul prin extensia braţului 47 . controlul cotului în permanenţă. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). braţul în extensie. realizarea unei rotaţii a braţului către interior. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. blocarea contra propriului corp (punct fix).

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

490 din 23 iulie 2007. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. împungere. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. nr. arme albe. arcuri. căşti cu vizor. măciuci şi bastoane telescopice. săbii. mijloace blindate.1. M. cai şi câini de serviciu. distanţare. 1175 din 13 decembrie 2004. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). cătuşe. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. tăiere. jeturi de apă sau coloranţi. pumnale. arbalete. Of.6. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. cuţite.6. lucrări şi mijloace genistice. luciditate în atac sau în apărare. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. cum ar fi: baionete. protecţia corporală (atitudini de securitate). M. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. castete. 49 2 . boxuri. art.4 cm. 2 din Legea nr. dispozitive sonore şi luminoase. bastoane cu energie electrostatică. Legea nr. florete. Of. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. c) lungimea este mai mare de 15 cm. spade. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. 3. e) are un mâner prevăzut cu gardă.7. 29 din Legea nr. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. nr. bastoane de cauciuc sau tompfe. scuturi de protecţie. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa.3. şişuri. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. 3 „…veste antiglonţ. bâte. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0.

2 şi B. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc. 50 . Pentru aceasta. fiind realizat în trei variante consecutive (B.7. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului.1.1. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. B.3). Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3.1. 3.2. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.1. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.7.3.7.1.

urmărind determinarea încetării acţiunilor. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. Pe timpul patrulărilor. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea.3. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. 51 . În nici un caz nu va fi purtat în mână. bastonul va fi purtat pe centură.7. în genţi sau pe sub haine. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului.1.3. retragerea şi împrăştierea lor. În cazul în care sunt mai mulţi agresori.

7.3.4.1. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .

compoziţie Polycarbonat / Polyuretan.7.3. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. 53 . 3.1.8. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. dispuse în unghi drept. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. lungime – 60cm.5. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. în special. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. Folosirea tompfei 3.8. peste mâini.1.

8. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.2. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. În poziţia de abordare.3. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. în vederea opririi unei agresiuni fizice.

mobilitatea (bazin. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. executarea loviturii cu călcâiul tompfei.Poziţia în gardă inversă. mâna reactivă este în protecţie. 55 . tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. dar temporară. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. executarea loviturii cu vârful tompfei. vectorul de agresiune (braţ. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. picioare). destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia.

executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. mâna 56 . mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. armarea braţului pe partea reactivă. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei.

mâna reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte.reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. 57 . Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei.

3. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .8.3.

8. cotul către în sus. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului.3. protejarea şi controlul mâinii libere. controlul braţului cu mâna reactivă. prin forţarea unei articulaţii. prinderea încheieturii pumnului.4. plasarea lângă adversar. braţul trebuie întins. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. 59 . controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă.

8. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. 3. corpul tompfei în sprijin pe triceps. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. În aceste condiţii. flexarea antebraţului pe braţ.9. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. 3. temporară. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei).5. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. 60 . acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului.

de gradul de periculozitate al persoanelor prezente. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .culcat” ridicarea de la sol şi conducerea. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.În funcţie de situaţia existentă. 61 . de numărul acestora şi de reacţia publicului. din poziţia în picioare şi în genunchi.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia ... din poziţia culcat la sol. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat.

Înainte de utilizare.5-2 metri. fără a se produce vătămări corporale. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului.3. mucoasele nazale. fără să se aplice creme sau emulsii. Zonele eventual afectate (ochii. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. pulverizatorul se agită. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . dar nu mai puţin de 1. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. piele) se spală cu multă apă. 62 . PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului.10. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante.

Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). 63 . când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. n.a. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive.11. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja.3. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei.

11. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma. 64 .1. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. păstrând o capacitate de reacţie rapidă.3. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. în vederea opririi unei agresiuni fizice.

Deschiderea se face rapid. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată.11. BT este ţinut vertical către în sus.T. 3. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. din faţa unei agresiuni fizice.2. Deschiderile şi închiderile B. 65 . dar temporară.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv.

mâna de pe partea reactivă este în protecţie. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. loviţi cu vârful 66 . bastonul este proiectat energic către înainte. arătătorul şi degetul mijlociu. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă.

Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. 67 . mâna reactivă în protecţie. vârful BT la verticală sau la orizontală. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă.

lovitura este dată cu capişonul.3. picioare). cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mobilitatea (bazin. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. în vederea stopării unei agresiuni fizice. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână.11. vectorul de agresiune (braţ. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. 68 . picioare).3. mâna reactivă este în protecţie. lovitura este dată cu capişonul. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 3.11.4.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului.

70 . raportat la linia umerilor. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. Mâna reactivă susţine vârful. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. mâna reactivă este în protecţie. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului.corpului adversarului. braţele se destind la 45° către în jos. mâna reactivă este în protecţie.

Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. prinderea încheieturii pumnului.11. 71 .5. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.3. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. braţul trebuie întins.

intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.11. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. întins. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. braţul întins. prinderea încheieturii pumnului. cotul către în sus.6. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 .3. prinderea încheieturii pumnului. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi.

tracţiunea şi împingerea se realizează simultan.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. BT aducând antebraţul către în sus. se ţine în continuare de mâner. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. 73 . pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. protejarea şi controlul cu mâna liberă. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. punct fix. controlul cotului.

menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. BT este sub braţ. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 . terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar.

Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 . DE URGENŢĂ. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.11. EVENIMENTUL! 3.7.12.3. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC.

76 . Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate.12. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. acţiunea se poate face forţat. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare.1. penală sau contravenţională. 3.

muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. decât pe timpul executării unor acţiuni. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. Cu o armă în stare de funcţionare. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . accidental sau involuntar. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. Acestea arată că. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. mai mult pe timpul manipulării armamentului. aşa cum rezultă din statistici. nu se produce un foc de armă involuntar.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. în mod obligatoriu. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. 4. Tocmai de aceea.1.1. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare.1. decât în urma unei erori umane. anual. jandarmii pot deţine. sau sigur. purta şi folosi armamentul. în condiţiile legii. O armă întreţinută. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. au loc incidente cu armă.

el nu va provoca accidente. sol acoperit cu lemn.1. vestă anti-glonţ.). Operaţiile de control. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. întotdeauna.2. la orice distanţă s-ar afla aceasta. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. fără contact cu trăgaciul. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. în direcţia ameninţării. În această situaţie incidentele sunt posibile. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. receptacul sau biută de tir etc. 78 5 .1. dar în nici un caz accidentele. Manipulările fundamentale 4.2. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. 4. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată.1. descărcare.securitate. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. Înainte de aceasta. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. într-o direcţie nepericuloasă5. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie.

– se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă».S.P. scoate pistolul din tubul cu nisip.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată).A.2. cu arma culcată în mâna «partea armei». printr-un control vizual. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». – se verifică.I. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. jandarmul controlează şi alimentează arma (C. dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. + A). verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. efectuează manevra fundamentală de alimentare. în tubul cu nisip. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor.D.2. 79 . în tubul cu nisip. 4.1. trage spre înapoi manşonul. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.

Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă.4. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. cartuşul extras.1. La ieşirea din serviciu. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». dacă este cazul. arată că arma este goală. trage spre înapoi manşonul. recuperează. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. verifică. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». cu 80 . strânge.2. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. în mâna «partea reactivă». arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. printr-un control vizual şi tactil. măsurile de securitate.3.

depozitează arma şi port încărcătorul. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. urmate. de alimentare (dacă se continuă serviciul). Arma se predă descărcată. 4.1.1. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. se execută numai dacă este absolut necesar. cu manşonul blocat în spate. dacă se continuă serviciul. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. cât şi în serviciu. conduce spre înainte manşonul. după caz.2. reaşează încărcătorul în port încărcător. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. pe timpul serviciului.degetul. După executarea focului. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. 4. introduce cartuşul extras în încărcător.3. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. verifică şi alimentează arma. iar încărcătorul se predă separat.4. atât la locul de păstrare. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. El 81 . Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate.

în mâna sa. cu un încărcător plin introdus în manşon. arma asigurată Aprovizionat. încărcătorul plin. cartuş pe ţeavă. pistolul se va purta. numai în toc. fără cartuş pe ţeavă. Jandarmul care primeşte arma. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). 4.păstrează. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. Arma scoasă din toc.1. pe centură. după care ia încărcătorul. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. încărcătorul plin. Arma în toc aprovizionată. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. cartuş pe ţeavă. În mod excepţional. la vedere. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Nu există la pistol. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare.4. în mod obligatoriu. încărcătorul plin. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. Cel care predă anunţă «armă încărcată». la poligonul de tragere sau în serviciu. 82 . fără cartuş pe ţeavă (cod galben). Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. dacă este necesar. duce manşonul către înainte şi asigură arma. arma neasigurată. camera cartuşului goală. asigurată. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. În serviciu. Acesta apucă arma. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. în funcţie de circumstanţe.

Bazele tragerii 4. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». cât utilizatorul nu s-a convins de contrar.2.2. . în general. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. după o reprezentare universală. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. pentru un stângaci este invers.mâna din «partea armei». dictată de ochiul director. Astfel. 4.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. De asemenea. fiecare din ele având o funcţie diferită. ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci).mâna din «partea reactivă». având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . În orice moment şi în special pe timpul manipulării. 83 . fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. dar la fel de importantă şi de dinamică. prinde arma de foc şi comandă focul.1.

Alegerea momentului scoaterii armei din toc. în poziţia de contact . Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. de asemenea. teren şi urgenţă. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv.armă. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 .2.1. stabilă. Ele permit. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată.foc. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. arma este la orizontală. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă.2.ţintă .2. care se transformă în linie trăgător .4. poziţia de contact. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . În poziţia de contact. poziţia cu arma scoasă din toc. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii.2. Poziţiile de abordare.armă – ţintă. 4. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. protejând arma cu cotul sau cu mâna. poziţia cu arma în toc. din poziţii non agresive.

Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. reduce cu 75% timpul de reacţie. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul.minim. urmată de realizarea controlului. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. Bazându-se pe aceste poziţii. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. Primul glonţ. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). dar şi o oboseală accelerată. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme.

Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze.4 . ca la poziţia de contact. mâna de pe partea armei este adusă la stern. prin apropierea armei de corp.2. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. 86 . ţeava este orizontală. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. Arma este aliniată cu ochiul director. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare.2. în interiorul zonei intime. În poziţia de contact apropiat. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. arma se află în poziţie orizontală.2.

87 . jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. 4.3. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact.2. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul. protejând arma. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite.2. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel.

mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. De aceea. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. de o calitate mediocră. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. staţie de emisie-recepţie etc.). Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. blocându-l sau reorientându-l. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. care trebuie să se apere de o agresiune. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. o 88 . când trebuie să deschidă.

1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .2. 4. Dacă este necesar. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.3.2.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.3. achiziţionarea unui obiectiv.

90 . Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei.3.2.2. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).4. Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.

iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. În raport cu tipurile de respiraţie. 91 . apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii.3. aplicându-se ochirea conformă. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri.2. pieptul se extinde şi se contractă. Această mişcare se transmite armei.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. 4. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv.

rectilinie şi să fie comandată de trăgător. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie. când se face uz de armă obiectivul urmărit.3. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. Moduri de tragere 4.4.2.4. progresivă.4. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. În ceea ce priveşte viteza de acţiune. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă).2. 92 . În acest caz.4.2. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. nu este acela de „a trage”. continuă.

4.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). permite să nu se tragă prea sus. La distanţe scurte. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). ochirea.2. În general. scade cadenţa de tragere. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. până când ameninţarea încetează. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. în gardă faţă de adversar. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. când distanţa creşte. În plus. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi.4.2. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. În felul acesta se trage în partea de jos. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). Când ameninţarea este eliminată.

Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. Se continuă cu o „curăţare tactică”. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. trage sau atacă. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). dacă acesta nu este disponibil imediat. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. 94 . La distanţă mică (până la şapte metri). Aceste două atingeri rapide. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). La distanţă medie (7-15 metri). Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. Acest mod de tragere este uneori dificil.

4. Verifică neutralizarea adversarului.I.5. alte obiecte de atac. faza de foc până la încetarea ameninţării. şi V.R.2. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare).E. Înainte de a face uz de armă: (I. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.R. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea.V. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. Reţineţi următoarele acronime: I.) Identifică adversarul.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari.V.E. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. 95 . faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul.I. După folosirea armamentului: V. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. şi se reia poziţia de contact. intenţia de a agresa sau de a se retrage.

jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. umeri şi braţe). cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. Ochii fixează adversarul.3. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări.1. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. Manipulările elementare 4. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. Pentru a trage.4.3. exerciţii pregătitoare. În funcţie de distanţă. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente.1. 4. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. dar este de 96 .3. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă.1.

mâna reactivă execută manipulările. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. piciorul de „lângă armă” se retrage. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). lărgind baza. degetul mare al mâinii 97 . mai în glumă. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare.preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar.

ochii fixează obiectivul. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. 4. 98 . iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv.2. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. urmărind axa cea mai directă posibil. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. în funcţie de distanţă.1.3. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă.înarmate agaţă clapa tocului. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. în funcţie de distanţă. sub pectorali. ochii privesc obiectivul. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. vederea este focalizată asupra cătării. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. palma este deschisă spre înapoi la 450. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. vederea este focalizată asupra cătării. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei.

îndreptând ţeava la 450 spre sol. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . eventual. a unui control personal de securitate al armei.3. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. în faţa picioarelor. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc.1. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. 4. efectuarea. luarea poziţiei de abordare.3. introducerea armei în toc fără a privi.Pornind de la poziţia de tragere.

Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma.2. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. anunţă „încărcare”. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”. pentru a reduce din vulnerabilitate.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”.3. 100 . ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. Jandarmul care trebuie să reîncarce. dacă este posibil. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul.

introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. deoarece implică o urgenţă. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. de-a lungul acestuia. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. acţionând trăgaciul. Încărcătorul armei nu este complet gol. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie).În serviciu. Trăgătorul a 101 . jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. încărcătorul poate fi schimbat. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. introduce încărcătorul gol în încărcător. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. în funcţie de situaţie. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. reia poziţia de contact.

în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta. arma urmărind privirea.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma.3. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei.2.3.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. 102 . pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită.3. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.3. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. 4.3. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător.3. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. 4. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. să fie schimbat. prin pivotare.1.

peste umărul din „partea armei”.1. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti.3.4. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. fără a urmări privirea. 4.4.3. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 .Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600. Tehnicile de tranziţie 4.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

4. rămânând la adăpost. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. iar dacă nu. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea.2. să tragă (lent şi precis. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. să tragă pe timpul deplasării. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. apoi repede).5. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. prin salturi scurte. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . apoi repede şi precis). punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. se execută o deplasare în lateral. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului.3. utilizând la maxim terenul.

Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul.3. înainte de a păşi cu toată greutatea. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. Poziţii de tragere derivate (în genunchi.1. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. trăgătorii care se sprijină mergând.6. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. culcat. În practică. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel.6. ca la tragerea cu înaintare. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. în spatele unei protecţii) 4. Pentru a exersa aceste tehnici. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. concomitent cu începerea înaintării (avansării). Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. fără a pierde din vedere cătarea. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . prin analogie. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi.3. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. efectuează tragerile unul după altul. 4. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul.asigurăm protecţia. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. în sprijin fix intermitent.

Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. plecând de la poziţia „în genunchi”.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. 109 . Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ.). Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Dacă trebuie să se tragă rapid. Aceasta este relativ înaltă. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. zid mai mic etc.

Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. fără tremurături.2. Se amortizează cu mâna reactivă. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. 110 . sistematic pornind de la 30 de metri. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie.3.6.4. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte.

111 . fie de schije desprinse din acest proiectil. jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. fără a expune umărul şi restul mâinii.3.3. expunând doar „ochiul şi arma”.6.INTERZISE 4. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile.Poziţii deschise . Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.

Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. La o distanţă mare. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. tot conform principiului „ochiul şi arma”. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. 4. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . întrerupând temporar observarea. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. Când se trage asupra lui. pentru a-şi stabiliza tragerea.4. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos.

posibilitate. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. în cadrul antrenamentului. să adauge apoi o variabilă (distanţă. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). facilitează simularea. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. stoparea unui infractor care fuge). O siluetă umană. să facă ceea ce nu-i place. De aceea. incident) şi să redobândească gruparea. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. care să o transforme din ceva „neagresiv”. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. Ţinta de tip siluetă umană. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. 113 . Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact.

constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. mobilitate accentuată. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii.a. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. De aceea. terenului şi adversarului. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. 114 6 . într-un cadru global. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. alături de «Formare Generală în IP». antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). dispunere tactică. coordonare uşoară cu şefului echipei.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). Binomul. protecţie personală şi colectivă. În tactica intervenţiei. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace.

Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. de o manieră reflexă. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare.C. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. starea armei). ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă.S. destins. Protecţie. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă.1. poziţie de 115 . care permite şefului de element. asigură securitate şi protecţie sporită. stres imperceptibil).P. 5. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. Reţineţi!: A. Sprijin. Comunicare. prinderea armei. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. cod de alertă roşu.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. respectând aceleaşi reguli. cod de alertă roşu foc. se deplasează mai greu. cod de alertă oranj. poziţia. atent. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben.

arma încărcată şi asigurată.abordare. 116 . poziţie de contact. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. conştient. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. arma încărcată. poziţie de abordare. stres intern. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. stres crescut). arma în poziţie de serviciu.

Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. Sprijin – întotdeauna fix. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. permanent şi eficace 117 . poziţie de contact foc. stres intern instalat.

Protecţie . vestă anti-glonţ).individuală balistică (cască. sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. folosirea avantajelor terenului Comunicare . Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 .verbală. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.2. tactică 5. gestuală.

) pentru ca echipa să fie în măsură. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. trecerea unui obstacol în siguranţă. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. trecerea unui unghi în siguranţă. 5. Achiziţionarea terenului. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. să-şi asigure propria securitate.elementului de serviciu (echipă. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. 119 . achiziţionarea unui nou compartiment de teren. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. acoperire. patrulă etc. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat.1.2. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. în orice moment. Orice compartiment nou de teren.

apoi retragerea acestuia. atunci când este necesar. El trebuie să fie înlocuit. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia.„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. Procedeul «FLASH». dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. 120 . este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston.

5. armamentul este orientat către zona de intervenţie.2. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării. Sprijinul fix decalat .dreapta.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. 121 .2. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii.m.3. se asigură posibilitatea de riposta stânga . Trecerea spaţiilor deschise (uşi.2.5.

pătrunderea. INTERZIS 5. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. în stare de necesitate. 122 . indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. precum şi în incinta unităţilor economice. ascultare. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. a instituţiilor publice ori particulare. ferestre). provocarea unei reacţii din partea adversarului. a organizaţiilor social politice. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. 5.3. deschidere.3.1. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii).

2. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. 123 . verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea).2. elementul nr. elementul 3 sprijină pătrunderea. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. se execută dinamic la ordinul şefului. a unui trinom. 1 sub impulsul elementului nr. 1 pătrunde în învăluire. a încuietorilor.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică).3.

3.5. deschiderea unghiurilor se face succesiv.3. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor. 124 . arma trebuie ţinută în poziţia de contact. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei. privirea înainte. Avertizare – Jandarmeria!.1. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. sprijin fix şi permanent 5.1. 128 . Situaţii tactice 5. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. mâinile pe cap.Cod oranj .5. oprirea la nivelul portierei.ameninţare prezumată. sprijin înainte. fixarea obiectivului.5.1. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. degetele încrucişate.

extragerea. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. 129 . desfacerea centurii de siguranţă.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. control prin extensia braţului.

cod roşu Fixarea obiectivului .1.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5. elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei. 130 .sub sprijin.5.2. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .

jandarmul intră primul în autovehicul. 131 . Scoaterea din autovehicul a primului pasager. Faza finală a acţiunii. controlul portbagajului. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. Scoaterea celui de-al doilea pasager.Mişcarea către înainte a dispozitivului.

lt. Alexandru Ioan Giurgiu. mr. dr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. Vasilică Ovidiu. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. col. Alexandru Ioan Giurgiu. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. bg. Editura Tritonic. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. col. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr.10. Todoruţ Eugen. conf. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. Costică Silion. 2 din Legea nr. 19/09. Pop Gavrilă. drd. 2005 133 • • • • • • • • • . în condiţiile integrării Gl. Costică Silion. inumane sau degradante Dr. drd. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. Gl.

ANEXA NR. 1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .

ANEXA NR. 2 135 .

3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .ANEXA NR.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful