MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

..........9.......1..... Darea şi primirea unei arme ....... Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ............................ 58 3.......... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare .... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………................................ Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………............... 95 4 . achiziţionarea unui obiectiv..... 92 4..............2.......4..... 89 4....12...5..........5......... Moduri de tragere............................. Apărarea contra armelor albe.................................11.2.............. 77 4....................1...6....8............... Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact .....................................3. Atitudini de protecţie ...........3..... 60 3.............T................ Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie ..7.. Parările cu tompfa...11...............1................4 Lovituri de oprire cu B........................ 82 4................12...................................... Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic.......... Apărarea contra armelor albe cu BT .....11...11........8.4...................11.......................... Atitudini de protecţie .....11....................8... Bazele tragerii................1.... Deschiderile şi închiderile B... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei........................................... 54 3...10........................... 77 4.... închis................. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi................ 64 3........1...... Reprezentarea universală ....................1..........T.................. deschis ………………..............................................11. .... 68 3.....… 59 3................... Manipulările fundamentale ......... 78 4........................... 83 4........2.1.... 72 3................11.......... 75 3..................... Lovituri de oprire cu B................1.8...........2....4..T................................ 63 3... Folosirea cătuşelor...................3................. 84 4....… 69 3...................................... 77 4....... 75 3...... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)....... 62 3.. 65 3.............. 81 4.... Cele 5 reguli fundamentale de securitate ...2.............2.......... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis...........2........................ Secvenţa de foc ......................2..........3...2..........2..........5....3........ Portul armei în serviciu....... 60 3......…............... 83 4.........1............................... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ................ 71 3.......

............3...................1....... Câştigarea terenului .........1.......... Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat .. 126 5................1................... 108 4..........................3................ Controlul vehiculelor ......2..... 122 5.2.......5...... Poziţii de tragere derivate (în genunchi.. 96 4..............3.. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului .........2........ Situaţii tactice ................ 122 5................6......poziţionarea unui sprijin ..... 124 5........................................ 121 5........ ferestre) ..134 5 ...... Sprijinul fix decalat .....…................ 121 5.....3..................................................................................3... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………...................4... 96 4.2.......... 128 Bibliografie ………………………………………………...........................5.133 Anexe ………………………………………………………............. 118 5..... Deplasările cu arma ................ Trecerea spaţiilor deschise (uşi....1.................... 125 5..2......4............4..............3......................................... Manipulările elementare . în spatele unei protecţii) ....3..3.. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ......4........... 105 4........... 123 5... 115 5............................... Tehnici de înaintare .....3....... 114 5.....1........... Urcarea unei scări........3...... Bazele tacticii de intervenţie......... 103 4....... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ..................... Realismul antrenamentului .............3......................... 102 4.......... 119 5...........................................2........................... culcat........... Tehnicile de tranziţie ......................5......................................................................3.. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe..2....……..3.......... 100 4..3...... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ............................ Tehnici de pătrundere ...

iar forţa fără justiţie este tiranie. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. coercitive sau excepţionale. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. 7 . Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. de o manieră individuală sau colectivă. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. numai prin folosirea forţei. dreptul de poliţie al statului. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. În fapt. împreună cu Poliţia. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. pe timpul îndeplinirii serviciului.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. iar forţa fără justiţie este acuzată. prevenirea şi combaterea criminalităţii. a altuia. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. Justiţia fără forţă este contrazisă. pentru că există întotdeauna oameni răi. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei.

în interiorul unui sistem legal complex. trebuie să fie dezvoltată. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. Pentru a atinge acest obiectiv. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. alături de calităţi personale. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. eficiente şi realiste pe plan psihic. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. De aceea. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. de asemenea. protecţie şi eficacitate. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. Intervenţia profesională este. Cadrul legal. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. În aceste condiţii. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple.

Or. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. prin disciplina Intervenţie Profesională. Urmărind să domine adversarul. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. Educaţie fizică militară. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat.pentru prima dată. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare.

Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. concomitent cu respectarea unor principii. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. nivelul 4 – Grupări Operaţionale.limitează la menţinerea ordinii. nivelul 3 – Grupări Mobile. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. 10 . nivelul 2 – Detaşament Mobil.

) Dominarea fără armă a adversarului (D. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. protejarea cu ajutorul armei.A. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. reguli tactice fundamentale. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. zone de protecţie şi de acţiune.A.C.) Tactica Intervenţiei (T. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă. elemente de traumatologie.P. deplasările.P.) Dominarea cu armă a adversarului (D. tehnicile corporale. ochirea.A. poziţiile de tragere. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia. 11 .I. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă.F.A. tehnici de comunicare.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I. tehnicile articulare.) a) Formarea de bază în I.

îndeosebi a armelor de foc şi. religie. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. conform legii. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. după caz. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. public şi corect. avere sau origine socială. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. naţionalitate. apartenenţă politică. independente şi imparţiale. sex. c) Suficienţa. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. integritatea fizică şi morală. fără deosebire de rasă. imparţial şi nediscriminatoriu. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. faţă de toţi cetăţenii.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. 12 . în faţa unei instanţe competente. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale.

Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. 13 1 . Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. direct proporţional cu gradul de ameninţare. 33 din Legea nr. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. Of. pregătirea şi dotarea specifică. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. nr. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. 1175 din 13 decembrie 2004. potrivit art. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. urmate. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. M. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. prin acţiuni de descurajare. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. Reunind principii ca: riscul minim. după caz. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. un concept ordonator. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm.

Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. conducerea. tompfa. folosirea lanternei. controlul bagajelor. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. în funcţie de acţiuni. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. controlul corporal preventiv. legitimarea şi stabilirea identităţii. tehnici articulare şi de control. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. avertizare. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. avertizarea. tompfa. de la caz la caz. cătuşele. de la cele mai simple – interceptarea.

Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare.mijloacele folosite de adversar. 15 . În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. 16 . Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. 2. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. zone şi distanţe de protecţie. crearea de bariere între jandarm şi adversar. folosirea de comenzi clare. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. tehnici de comunicare.1. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. concise. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări.

lăsarea întregului trunchi mai jos. accelerarea ritmului respiraţiei. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. schimbarea poziţiei .Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. mâinile încrucişate la nivelul centurii. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. coborârea capului pentru a proteja gâtul. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). pentru descoperirea ameninţărilor.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. schimbarea culorii feţei. din zona de observare. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. lovirea pământului cu picioarele. avertizări. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). chiar înaintea lansării unui atac. vestă ţinută pe umeri sau în mână. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). gestica exagerată (mai ales cu mâinile). se realizează prin: observare. cu privire la intenţia imediată. lăsarea capului spre înapoi.

în funcţie de intensitatea lor. urmate de agresiune sau de fugă.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. de intensitate ridicată . monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. autovehicule. Ameninţările principale. cartele telefonice. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. secundare şi potenţiale. papuci aruncaţi cu piciorul.2. în funcţie de factorul care le generează. atitudini provocatoare. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. 2. Prin comunicare. brelocuri. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. Ameninţările potenţiale.obiecte contondente. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. arme albe. În funcţie de factorii de risc. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. arme militare). jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. câini cu comportament agresiv. pantofi desfăcuţi. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului.

trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. folosind cuvintele tale. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. intonaţia. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. care în orice moment.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. dacă nu înţelegi ceva. nu discuta părerile tale personale. iar adversarul are o armă.E. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. pune întrebări. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. Dacă prin comunicare verbală (avertizări.3.P. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . ajută-l cu cuvinte sau gesturi. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ.A. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. Empatie – arată înţelegere. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală. folosirea forţei. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. află cât mai multe informaţii. poţi crea alte probleme. arată doar că ai înţeles problemele lui. 2. Sumarul – condensează faptele. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. 38% – tonul vocii. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. volumul. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii.

Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . zona de contact fizic şi zona intimă. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. 2. Este considerată o zonă sigură.4. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. mijlocele din dotare sau armamentul. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. verbal şi olfactiv cu adversarul. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. auditiv. Pentru a deţine controlul situaţiei. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. coatele şi genunchii. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. fără a necesita deplasarea către adversar. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului.

Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. fracturi. hematoame. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. contuzii. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. 21 . traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. echimoze şi contuzii. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. plăgi. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. producerea de echimoze.). concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. hematoame. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. contuzii.lui.5.

Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. asigurându-se să nu tragă prea jos. poziţionarea armei. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. Cu pistolul. prin folosirea minimului de forţă necesar. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. 22 . în faţa unei direcţii periculoase. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. pentru a riposta la acţiunea adversarului. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). de asemenea. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. Ea permite. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

PUR .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR. este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .

piciorul de pe partea reactivă 25 . o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» . pentru un stângaci este exact invers.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului .prinde arma. Mâna din „partea armei” . dar în egală măsură importante şi dinamice.2. ele având funcţii diferite. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului .6. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă.mâna de pe partea cu arma .prinde şi sprijină arma. pentru un dreptaci. o extrage din toc. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”.mâna de pe partea reactivă .

jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. salută. 26 . Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. se prezintă şi îşi declină identitatea. dar ferm.1. de regulă. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). persoanei oprite i se explică cu tact. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. se prezintă. folosind un ton politicos şi convingător. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). se va trece la aplicarea altor măsuri tactice.

triunghiul dublu .2. 27 . • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită.format din doi jandarmi şi persoana controlată. . astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului.format din trei jandarmi şi persoana controlată. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. formată din doi jandarmi. 3.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă.triunghiul simplu . Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. ei îşi vor repartiza sarcinile. dacă situaţia o impune.

3.2.1. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). C SA 28 A S .2. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare.2. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). fără să fie văzut de către aceasta.

Pentru realizarea legitimării persoanelor. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia.3.

date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. când este cazul. din spatele persoanei. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. de regulă. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. Acestea vor fi plasate la distanţă. 30 . martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). acestea vor fi aşezate în linie. cu mâna corespondentă părţii controlate. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul.3. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. palpare. o asigură şi o predă partenerului. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. În situaţia executării unor măsuri de ordine. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. într-o poziţie cât mai incomodă.4. tăiere sau împungere. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. este încărcată sau este armată. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte.

din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare 2 .

Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. 32 .3. pachet. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. Înainte de luarea acestei măsuri. geantă. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. 3. servietă. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. sacoşă.5.6. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. modul de manifestare a agresivităţii. poşetă). valiză. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane.

Obligat să răspundă unei agresiuni. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. loviturile de protecţie de nivel 1.6. 3. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. 33 . Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. Folosirea forţei fizice. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. picioarele. în intervenţia profesională. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. exprimată prin formula: „Încetaţi. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea.1. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. loviturile de protecţie de nivel 2.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). imediat.

trunchi. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. Coatele sunt apropiate de corp. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar.1. Poziţia de abordare. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp.6. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. 34 .3. plasate în faţă. într-o poziţie activă. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. gât. fără tensiune în genunchi şi glezne. de gardă. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor.1. Piciorul din „partea armei” este în spate. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare.

pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. 30° către interior. în vederea opririi unei agresiuni fizice. deasupra centrului de greutate. Coatele sunt apropiate de corp. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. piciorul reactiv înainte. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. trunchi. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. gât. 35 . concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap.

Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. dar temporar. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. din faţa unei ameninţări fizice. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. întotdeauna. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . De aceea.

37 .Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. fie din „partea armei”. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii.

se rămâne fluid în mişcare. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.6. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. mobilitatea (bazin. se expiră în faza de percutare. picior). vectorul de agresiune (mână. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. respiraţia nu se blochează.1.2. închiderea bazinului la impact. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). lovirea cu vârful cotului. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. respiraţia nu se blochează. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. lovitură cu palma mâinii. picioare).3. 38 . lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. expiraţie pe faza de percuţie. lovitura directă cu cotul. strângerea bazinului la impact. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. conservarea principiului suficienţei. mâna liberă este în protecţie. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.

lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. se expiră în faza de percutare. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. 39 . păstrarea traiectoriei rectilinie. închiderea bazinului la impact. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. respiraţia nu se blochează. controlul cotului şi al capului. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. închiderea bazinului la impact.

6. mobilitatea (bazin. 40 . se expiră în faza de percutare. închiderea bazinului la impact. respiraţia nu se blochează. cât şi cu cel de pe . Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. păstrarea unei traiectorii rectilinie.. picioare). Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.3. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. lovitura de cot în urcare. vectorul de agresiune (mână.1.. piciorul de sprijin rămânând pe axă. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea .cu arma.partea reactivă 3.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. picior). ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului.

mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. aplicarea loviturii cu palma mâinii. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. închiderea bazinului la impact. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. menţinerea unei traiectorii circulare. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. închiderea bazinului la impact. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. 41 .

realizarea unei mişcări circulare.. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale.parte cu arma”. Se execută atât cu genunchiul .. controlul cotului şi al capului. închiderea bazinului la impact.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. urcarea genunchiului pe axă. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. 42 . cât şi cu cel de pe . trecerea şoldului.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

46 . braţul în extensie. orientarea palmei mâinii adversarului către cer.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. flexarea încheieturii pumnului. crearea şi menţinerea unei dureri. plasarea braţului înainte sau înapoi. blocarea contra propriului corp (punct fix). fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. controlul cotului în permanenţă. realizarea unei rotiri a braţului către interior. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare).

blocarea contra propriului corp (punct fix).Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). orientarea palmei mâinii adversarului către cer. controlul cotului în permanenţă. Controlul prin extensia braţului 47 . plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. realizarea unei rotaţii a braţului către interior. braţul în extensie.

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

boxuri. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.6. Of. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate.3. spade. nr. cum ar fi: baionete. nr. M. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. M. 3. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. florete. căşti cu vizor. lucrări şi mijloace genistice. distanţare. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. cuţite. protecţia corporală (atitudini de securitate). Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul.1. 1175 din 13 decembrie 2004. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. luciditate în atac sau în apărare. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. arme albe. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. arcuri. 49 2 . dispozitive sonore şi luminoase. c) lungimea este mai mare de 15 cm. săbii. măciuci şi bastoane telescopice. cătuşe. bâte. e) are un mâner prevăzut cu gardă. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. scuturi de protecţie. pumnale. 2 din Legea nr. 490 din 23 iulie 2007.7.6. art. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. tăiere. bastoane cu energie electrostatică. arbalete. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. bastoane de cauciuc sau tompfe. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. 3 „…veste antiglonţ. împungere. Of. mijloace blindate. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. cai şi câini de serviciu. şişuri. jeturi de apă sau coloranţi. 29 din Legea nr. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. Legea nr. castete. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire.4 cm.

fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol.1. fiind realizat în trei variante consecutive (B. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. 50 . şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc.3).7. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului.3. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. Pentru aceasta. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.2.1. B. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.1. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii.1. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3.7.1.2 şi B.7. 3.

folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată.7. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea.3. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. retragerea şi împrăştierea lor. urmărind determinarea încetării acţiunilor. 51 .3. bastonul va fi purtat pe centură. în genţi sau pe sub haine. În nici un caz nu va fi purtat în mână. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. Pe timpul patrulărilor. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente.1.

1. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .4.7.3.

Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. 3. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan.3. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. lungime – 60cm.1.7. 53 . Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. Folosirea tompfei 3. dispuse în unghi drept. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii.8. peste mâini. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. în special.8.5.1.

păstrând o capacitate de reacţie rapidă. În poziţia de abordare.8. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. în vederea opririi unei agresiuni fizice. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma.3.2. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 .

tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. vectorul de agresiune (braţ. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. 55 .Poziţia în gardă inversă. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. mâna reactivă este în protecţie. dar temporară. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. executarea loviturii cu vârful tompfei. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. picioare). braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. mobilitatea (bazin. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.

destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. armarea braţului pe partea reactivă. mâna reactivă este în protecţie. mâna 56 . Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei.

reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. 57 . destinderea braţului către înainte. mâna reactivă este în protecţie.

Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .8.3.3.

8. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. 59 . rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă.4. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă.3. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. cotul către în sus. prin forţarea unei articulaţii. protejarea şi controlul mâinii libere. braţul trebuie întins. prinderea încheieturii pumnului. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. controlul braţului cu mâna reactivă. plasarea lângă adversar.

jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă.8. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. În aceste condiţii. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. flexarea antebraţului pe braţ. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. corpul tompfei în sprijin pe triceps.5.9. 3. 3. 60 . efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). temporară.

încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. din poziţia în picioare şi în genunchi.. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .În funcţie de situaţia existentă.. de numărul acestora şi de reacţia publicului. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.culcat” ridicarea de la sol şi conducerea. din poziţia culcat la sol. 61 .

3. dar nu mai puţin de 1.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. 62 . Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . mucoasele nazale. fără a se produce vătămări corporale. Înainte de utilizare. fără să se aplice creme sau emulsii. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare.5-2 metri. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului.10. piele) se spală cu multă apă. pulverizatorul se agită. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. Zonele eventual afectate (ochii.

Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. n. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT).a. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja.3.11. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. 63 . în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate.

3. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. 64 . păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma. în vederea opririi unei agresiuni fizice.11. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ.1. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma.

din faţa unei agresiuni fizice.T. 65 . BT este ţinut vertical către în sus. Deschiderea se face rapid. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. Deschiderile şi închiderile B.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.11. 3.2. dar temporară. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată.

Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. loviţi cu vârful 66 . bastonul este proiectat energic către înainte. arătătorul şi degetul mijlociu. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. mâna de pe partea reactivă este în protecţie.

continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. vârful BT la verticală sau la orizontală. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. 67 . Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. mâna reactivă în protecţie. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner.

Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. în vederea stopării unei agresiuni fizice. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.3. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.3. picioare). mâna reactivă este în protecţie. lovitura este dată cu capişonul.11. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. cu priză integrală la centrul mânerului. vectorul de agresiune (braţ. 68 . Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. mobilitatea (bazin. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. picioare). lovitura este dată cu capişonul.

braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor.4. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. 3.11. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

Mâna reactivă susţine vârful. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.corpului adversarului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. mâna reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. braţele se destind la 45° către în jos. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. raportat la linia umerilor. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 70 .

cotul către în sus.5. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului.3. braţul trebuie întins. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. prinderea încheieturii pumnului. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. 71 .11.

menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi.6. prinderea încheieturii pumnului.11. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . cotul către în sus. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv.3. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. braţul întins. întins. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. prinderea încheieturii pumnului.

controlul cotului. se ţine în continuare de mâner.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. punct fix. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. BT aducând antebraţul către în sus. protejarea şi controlul cu mâna liberă. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. 73 .

Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 . menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. BT este sub braţ.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus.

EVENIMENTUL! 3. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.3. DE URGENŢĂ.7. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 . ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC.11. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.12.

3. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.12. 76 . penală sau contravenţională. acţiunea se poate face forţat.1.

decât în urma unei erori umane. jandarmii pot deţine. anual. purta şi folosi armamentul. au loc incidente cu armă.1. mai mult pe timpul manipulării armamentului. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. aşa cum rezultă din statistici. în mod obligatoriu. decât pe timpul executării unor acţiuni. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. accidental sau involuntar. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. 4. în condiţiile legii. Acestea arată că. sau sigur.1. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. O armă întreţinută. Cu o armă în stare de funcţionare. nu se produce un foc de armă involuntar. Tocmai de aceea.1. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 .

receptacul sau biută de tir etc.securitate. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei.). la orice distanţă s-ar afla aceasta. Operaţiile de control. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. fără contact cu trăgaciul. În această situaţie incidentele sunt posibile. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. într-o direcţie nepericuloasă5.1. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. Înainte de aceasta. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane.1. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. descărcare. dar în nici un caz accidentele. întotdeauna. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. Manipulările fundamentale 4. 78 5 .2. sol acoperit cu lemn.1. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului.2. vestă anti-glonţ. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. în direcţia ameninţării. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. 4. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. el nu va provoca accidente.

se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată).2. în tubul cu nisip.A. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip.1. – se verifică.S. printr-un control vizual. în tubul cu nisip.P. trage spre înapoi manşonul. cu arma culcată în mâna «partea armei». jandarmul controlează şi alimentează arma (C. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. efectuează manevra fundamentală de alimentare.D. + A). cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L.I.2. 79 . 4. scoate pistolul din tubul cu nisip.

cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. recuperează. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii.4. arată că arma este goală.1. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. cartuşul extras. strânge. dacă este cazul. verifică.2. cu 80 . măsurile de securitate. trage spre înapoi manşonul. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. La ieşirea din serviciu. printr-un control vizual şi tactil. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. în mâna «partea reactivă».3. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă».

Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. atât la locul de păstrare. dacă se continuă serviciul. cu manşonul blocat în spate. urmate. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. iar încărcătorul se predă separat. depozitează arma şi port încărcătorul. După executarea focului.3. Arma se predă descărcată. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. de alimentare (dacă se continuă serviciul). cât şi în serviciu. introduce cartuşul extras în încărcător.1. 4. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. reaşează încărcătorul în port încărcător. verifică şi alimentează arma. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. El 81 . – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. după caz.degetul. Încărcarea unei arme Încărcarea armei.4. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte.2. pe timpul serviciului. 4. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. conduce spre înainte manşonul. se execută numai dacă este absolut necesar. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă.1.

verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. în mod obligatoriu. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. Cel care predă anunţă «armă încărcată». 82 . la poligonul de tragere sau în serviciu. încărcătorul plin. Nu există la pistol.4. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. arma asigurată Aprovizionat. în mâna sa. camera cartuşului goală.1. încărcătorul plin. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). Acesta apucă arma. în funcţie de circumstanţe. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). În serviciu. numai în toc. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). cartuş pe ţeavă. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. 4. duce manşonul către înainte şi asigură arma. În mod excepţional. pistolul se va purta. pe centură. după care ia încărcătorul. la vedere. Arma în toc aprovizionată.păstrează. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. asigurată. Arma scoasă din toc. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. fără cartuş pe ţeavă. cartuş pe ţeavă. Jandarmul care primeşte arma. arma neasigurată. dacă este necesar. cu un încărcător plin introdus în manşon. încărcătorul plin.

jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. . pentru un stângaci este invers. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. În orice moment şi în special pe timpul manipulării. Astfel. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. după o reprezentare universală. 4.mâna din «partea armei».1. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare.mâna din «partea reactivă». De asemenea. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. dictată de ochiul director. Bazele tragerii 4. 83 . dar la fel de importantă şi de dinamică. fiecare din ele având o funcţie diferită. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: .2. în general. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. prinde arma de foc şi comandă focul. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi.2.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci).

Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. poziţia cu arma scoasă din toc. arma este la orizontală. în poziţia de contact . Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. teren şi urgenţă. 4. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător .ţintă . Ele permit. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. poziţia cu arma în toc.2. din poziţii non agresive. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. stabilă.4. poziţia de contact.foc. Poziţiile de abordare.1. de asemenea.2.armă – ţintă.2.2. protejând arma cu cotul sau cu mâna. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. care se transformă în linie trăgător . Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. În poziţia de contact.armă. Alegerea momentului scoaterii armei din toc.

minim. urmată de realizarea controlului. reduce cu 75% timpul de reacţie. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. Primul glonţ. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul. dar şi o oboseală accelerată. Bazându-se pe aceste poziţii. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării.

2. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. 86 . ca la poziţia de contact.2. Arma este aliniată cu ochiul director. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. în interiorul zonei intime. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. ţeava este orizontală. În poziţia de contact apropiat.4 . Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. arma se află în poziţie orizontală. mâna de pe partea armei este adusă la stern. prin apropierea armei de corp.2.

2. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. protejând arma.2. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul. 4. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri.3. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. 87 .

De aceea. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar.). staţie de emisie-recepţie etc.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. când trebuie să deschidă. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. o 88 . Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. de o calitate mediocră. care trebuie să se apere de o agresiune. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. blocându-l sau reorientându-l.

1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .2. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează. achiziţionarea unui obiectiv. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4. 4.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.2. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.3.3. Dacă este necesar.

Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. 90 .4.3.2. Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).2. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei.

făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. pieptul se extinde şi se contractă. 4. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. În raport cu tipurile de respiraţie. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei.3. Această mişcare se transmite armei. aplicându-se ochirea conformă. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere. 91 .3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei.2. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri.

continuă. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4.4.2. progresivă.3.2.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. Moduri de tragere 4. când se face uz de armă obiectivul urmărit. rectilinie şi să fie comandată de trăgător. În ceea ce priveşte viteza de acţiune. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. nu este acela de „a trage”.4. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. În acest caz. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie.2. 92 .4.4. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere.

tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. ochirea. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. permite să nu se tragă prea sus. când distanţa creşte.2. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar.4. în gardă faţă de adversar. Când ameninţarea este eliminată. În plus. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil.2. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). până când ameninţarea încetează. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). În felul acesta se trage în partea de jos. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). La distanţe scurte. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. scade cadenţa de tragere. În general. 4. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”.

A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. La distanţă medie (7-15 metri). Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. Se continuă cu o „curăţare tactică”. 94 . urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. La distanţă mică (până la şapte metri). numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. Aceste două atingeri rapide. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. Acest mod de tragere este uneori dificil. trage sau atacă. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. dacă acesta nu este disponibil imediat. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”.

Verifică neutralizarea adversarului. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.R. Înainte de a face uz de armă: (I. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare).) Identifică adversarul. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). 4.I.5. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă.E. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor.E. şi se reia poziţia de contact. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. faza de foc până la încetarea ameninţării. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic».V. intenţia de a agresa sau de a se retrage.V. După folosirea armamentului: V.I. Reţineţi următoarele acronime: I.2. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. alte obiecte de atac.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. şi V. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane.R. 95 .

Manipulările elementare 4.3. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv.1. Pentru a trage.3. 4. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. exerciţii pregătitoare. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine.3. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. În funcţie de distanţă. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. Ochii fixează adversarul. dar este de 96 .4. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii.1.1. umeri şi braţe). o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi.

lărgind baza. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. degetul mare al mâinii 97 . indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. mâna reactivă execută manipulările. mai în glumă.preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. piciorul de „lângă armă” se retrage. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii.

în funcţie de distanţă. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. 4. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. palma este deschisă spre înapoi la 450. în funcţie de distanţă. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava.3. vederea este focalizată asupra cătării. vederea este focalizată asupra cătării.2.1. ochii privesc obiectivul. urmărind axa cea mai directă posibil. sub pectorali.înarmate agaţă clapa tocului. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. ochii fixează obiectivul. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. 98 . mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv.

a unui control personal de securitate al armei. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive.Pornind de la poziţia de tragere. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”.3. îndreptând ţeava la 450 spre sol.1. eventual. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare).3. introducerea armei în toc fără a privi. luarea poziţiei de abordare. efectuarea. 4. în faţa picioarelor.

pentru a reduce din vulnerabilitate. dacă este posibil.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact.3. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. 100 . Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”.2. anunţă „încărcare”. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”. Jandarmul care trebuie să reîncarce.

Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. Încărcătorul armei nu este complet gol. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. deoarece implică o urgenţă. încărcătorul poate fi schimbat.În serviciu. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). Trăgătorul a 101 . în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. în funcţie de situaţie. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. de-a lungul acestuia. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. acţionând trăgaciul. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. reia poziţia de contact. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. introduce încărcătorul gol în încărcător.

această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. 4. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile.3. arma urmărind privirea. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. prin pivotare. 4.3. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. să fie schimbat. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.3.3.2. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei.3. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii.1. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin.3. 102 . pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită.

4. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 .4. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. fără a urmări privirea. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire. peste umărul din „partea armei”.1. Tehnicile de tranziţie 4. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii.3. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti.3.4. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. se execută o deplasare în lateral. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. utilizând la maxim terenul. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere.5.3. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. apoi repede şi precis).2. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. prin salturi scurte. rămânând la adăpost. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. apoi repede). Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. iar dacă nu. să tragă pe timpul deplasării. să tragă (lent şi precis. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost.4.

în sprijin fix intermitent. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare.3. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . efectuează tragerile unul după altul. concomitent cu începerea înaintării (avansării). În practică. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. culcat. ca la tragerea cu înaintare. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. în spatele unei protecţii) 4. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. înainte de a păşi cu toată greutatea. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.1. fără a pierde din vedere cătarea. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel.asigurăm protecţia. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”.3. prin analogie. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”.6. trăgătorii care se sprijină mergând. Pentru a exersa aceste tehnici.6. 4. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale.

în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. 109 . trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. Dacă trebuie să se tragă rapid. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului.). Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. Aceasta este relativ înaltă. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. zid mai mic etc. plecând de la poziţia „în genunchi”. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei.

Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere.6. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. fără tremurături. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. Se amortizează cu mâna reactivă. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp.4. 110 . Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. sistematic pornind de la 30 de metri. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei.2.3. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte.

jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă. 111 .3. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile.INTERZISE 4.3. fie de schije desprinse din acest proiectil.6. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. expunând doar „ochiul şi arma”. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie. fără a expune umărul şi restul mâinii.Poziţii deschise .

Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. Când se trage asupra lui. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului.4. pentru a-şi stabiliza tragerea. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. tot conform principiului „ochiul şi arma”. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. întrerupând temporar observarea. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. La o distanţă mare. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. 4.

stoparea unui infractor care fuge). ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. incident) şi să redobândească gruparea. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”).altă variantă (salvarea vieţii cuiva. facilitează simularea. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. Ţinta de tip siluetă umană. posibilitate. 113 . Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. să adauge apoi o variabilă (distanţă. să facă ceea ce nu-i place. în cadrul antrenamentului. O siluetă umană. care să o transforme din ceva „neagresiv”. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. De aceea.

constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. mobilitate accentuată. De aceea. 114 6 . Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. În tactica intervenţiei. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). Binomul.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. alături de «Formare Generală în IP».a. protecţie personală şi colectivă. coordonare uşoară cu şefului echipei. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». într-un cadru global. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. dispunere tactică. terenului şi adversarului. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace.

Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. prinderea armei. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. respectând aceleaşi reguli. destins. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. stres imperceptibil). care permite şefului de element. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. atent. 5. Protecţie.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. poziţia. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. asigură securitate şi protecţie sporită. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. de o manieră reflexă.1. se deplasează mai greu. starea armei). ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. poziţie de 115 .S. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. Reţineţi!: A. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari.C. Sprijin. cod de alertă oranj. cod de alertă roşu foc. cod de alertă roşu.P. Comunicare.

stres intern. arma încărcată. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. stres crescut). indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. arma în poziţie de serviciu. 116 . conştient. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. poziţie de abordare.abordare. poziţie de contact. arma încărcată şi asigurată.

Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. stres intern instalat. Sprijin – întotdeauna fix. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. poziţie de contact foc. permanent şi eficace 117 .

2.verbală.individuală balistică (cască. folosirea avantajelor terenului Comunicare . sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. gestuală. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.Protecţie . Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 . tactică 5. vestă anti-glonţ).

2. în orice moment. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage.1. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. trecerea unui unghi în siguranţă. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. acoperire. Orice compartiment nou de teren. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. 5. 119 .elementului de serviciu (echipă. Achiziţionarea terenului. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. trecerea unui obstacol în siguranţă. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. patrulă etc.) pentru ca echipa să fie în măsură. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. să-şi asigure propria securitate. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii.

„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. apoi retragerea acestuia. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. 120 . prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. El trebuie să fie înlocuit. atunci când este necesar. Procedeul «FLASH». dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul.

dreapta.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. 121 . ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării. Sprijinul fix decalat .m. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii.2.2. se asigură posibilitatea de riposta stânga .2.5. Trecerea spaţiilor deschise (uşi. 5. armamentul este orientat către zona de intervenţie.3.

indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice.3. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.3. a organizaţiilor social politice.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. deschidere. pătrunderea. ascultare. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). a instituţiilor publice ori particulare.1. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. 5. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. 122 . precum şi în incinta unităţilor economice. INTERZIS 5. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. provocarea unei reacţii din partea adversarului. ferestre). în stare de necesitate.

1 sub impulsul elementului nr. 123 .2. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. se execută dinamic la ordinul şefului.3. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). se realizează astfel: pătrunde elementul nr. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. 1 pătrunde în învăluire. elementul nr. 2. a încuietorilor. elementul 3 sprijină pătrunderea. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). a unui trinom. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea).

5. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor. arma trebuie ţinută în poziţia de contact.3. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică. deschiderea unghiurilor se face succesiv. 124 .3.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

5. sprijin înainte. degetele încrucişate.1. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei.1. 128 . Avertizare – Jandarmeria!. fixarea obiectivului.1. Situaţii tactice 5. oprirea la nivelul portierei. privirea înainte.Cod oranj . mâinile pe cap. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. sprijin fix şi permanent 5.5.ameninţare prezumată. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei.

control prin extensia braţului. extragerea. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. desfacerea centurii de siguranţă. 129 .b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor.

1.2.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi . elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.cod roşu Fixarea obiectivului .sub sprijin.5. 130 .

jandarmul intră primul în autovehicul. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. 131 . Scoaterea din autovehicul a primului pasager. Scoaterea celui de-al doilea pasager. controlul portbagajului. Faza finală a acţiunii. securizarea zonei de către şeful dispozitivului.Mişcarea către înainte a dispozitivului.

Pop Gavrilă. mr. Alexandru Ioan Giurgiu. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. Costică Silion. drd. col. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. drd. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. 2 din Legea nr. conf. 19/09. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. Todoruţ Eugen. col. în condiţiile integrării Gl. Alexandru Ioan Giurgiu. inumane sau degradante Dr. dr. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. Vasilică Ovidiu. bg. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. Gl. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. 2005 133 • • • • • • • • • . în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. Costică Silion. Editura Tritonic. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ.10. lt.

ANEXA NR. 1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .

ANEXA NR. 2 135 .

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful