MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

... 64 3............................. Manipulările fundamentale ....................11............................7.................4..1........ Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis .......3........... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis............................................... 77 4..... ......11......1.........8........ 60 3................................T..............2.......1.........................4........ Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………....... achiziţionarea unui obiectiv.............3...... 58 3................................. 65 3............11...............................................2................. Apărarea contra armelor albe. Atitudini de protecţie ...........…............. 62 3... Darea şi primirea unei arme ............2................. Secvenţa de foc ...........................T........ 95 4 ................. 63 3.… 69 3....... Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ......5..................................................6.............12................................... închis....1..... 71 3............4 Lovituri de oprire cu B....2...... 92 4.......11....... Bazele tragerii..........11. Moduri de tragere..........................2..... 84 4............ deschis ………………........... Folosirea cătuşelor... Lovituri de oprire cu B. Apărarea contra armelor albe cu BT ................ 89 4.8............4.............1..2.. 60 3.......... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare ..........1..1..................................... 83 4....................... Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie .8.........1...... 72 3..5.5... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)..................8.................2........................................ Parările cu tompfa. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei...............… 59 3...........................10..3....11........................9.. 81 4............... 68 3................ 82 4.....2........11................T............ Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi........... Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic.................................. Atitudini de protecţie .....................11.... 54 3. 78 4.. 77 4...............12.... 75 3........................ Portul armei în serviciu........ Deschiderile şi închiderile B.................... 83 4.. Cele 5 reguli fundamentale de securitate ...1..... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………............... 77 4... 75 3..............2..............3..3........ Reprezentarea universală .. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ..............2......

.....2................................3...3...……............................. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ....... Manipulările elementare ...........................3............... Tehnici de pătrundere ....1..........3. 115 5..................... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ............. Tehnici de înaintare ...... ferestre) .............. culcat..................2................................ Poziţii de tragere derivate (în genunchi.................................... 122 5...... 119 5.................5..... Urcarea unei scări..............…... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………..........3......4...3.................................. Bazele tacticii de intervenţie....................................2........... 121 5.3...........3. 121 5.2..5... Câştigarea terenului .......6................. 103 4........... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ......4.......3.................. 124 5.. Controlul vehiculelor .3.............................................................................. 114 5............ 122 5............3.......... 96 4...poziţionarea unui sprijin ..2.... 128 Bibliografie ………………………………………………....3..... 118 5...134 5 . Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ...........2. în spatele unei protecţii) ........................................................133 Anexe ……………………………………………………….. Realismul antrenamentului ...........1. Sprijinul fix decalat .. 125 5.. 96 4.. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat .......1................................................ Situaţii tactice ........................... 126 5.. 108 4... 105 4...4.. Trecerea spaţiilor deschise (uşi......1.................. 123 5............ Tehnicile de tranziţie ............................................5......................................... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe.1.......2.............3......................4.... Deplasările cu arma ...........3. 100 4........................ 102 4...

împreună cu Poliţia. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. În fapt. Justiţia fără forţă este contrazisă. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. prevenirea şi combaterea criminalităţii. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. dreptul de poliţie al statului. pe timpul îndeplinirii serviciului. a altuia. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. de o manieră individuală sau colectivă. iar forţa fără justiţie este acuzată. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. coercitive sau excepţionale. 7 . iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. numai prin folosirea forţei. pentru că există întotdeauna oameni răi. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. iar forţa fără justiţie este tiranie. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită.

aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. Intervenţia profesională este. alături de calităţi personale. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. de asemenea. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. eficiente şi realiste pe plan psihic. În aceste condiţii. Pentru a atinge acest obiectiv. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. în interiorul unui sistem legal complex. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. De aceea. Cadrul legal. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. trebuie să fie dezvoltată. protecţie şi eficacitate. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm.

Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren.pentru prima dată. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. Urmărind să domine adversarul. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . prin disciplina Intervenţie Profesională. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. Educaţie fizică militară. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Or.

nivelul 3 – Grupări Mobile. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. 10 .limitează la menţinerea ordinii. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. nivelul 2 – Detaşament Mobil. concomitent cu respectarea unor principii.

tehnici de comunicare. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. elemente de traumatologie. tehnicile articulare.P.F. ochirea.A.I. 11 . zone de protecţie şi de acţiune.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. reguli tactice fundamentale.) a) Formarea de bază în I. deplasările. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare.C.A. poziţiile de tragere. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.P. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.) Dominarea cu armă a adversarului (D.) Tactica Intervenţiei (T. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. tehnicile corporale. protejarea cu ajutorul armei. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia.A.) Dominarea fără armă a adversarului (D. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare.A.

iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. avere sau origine socială. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. conform legii.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. independente şi imparţiale. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. 12 . sex. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. public şi corect. îndeosebi a armelor de foc şi. fără deosebire de rasă. faţă de toţi cetăţenii. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. imparţial şi nediscriminatoriu. naţionalitate. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. c) Suficienţa. în faţa unei instanţe competente. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. apartenenţă politică. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. integritatea fizică şi morală. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. religie. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. după caz.

conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. pregătirea şi dotarea specifică. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. după caz. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. prin acţiuni de descurajare. 13 1 . 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. Reunind principii ca: riscul minim. 1175 din 13 decembrie 2004. urmate. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. Of. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. nr. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. potrivit art. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. 33 din Legea nr. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. M. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. un concept ordonator. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. direct proporţional cu gradul de ameninţare. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte.

de la cele mai simple – interceptarea. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. tompfa. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. legitimarea şi stabilirea identităţii. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. controlul corporal preventiv. tompfa. avertizare. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. conducerea.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . cătuşele. de la caz la caz. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. în funcţie de acţiuni. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. tehnici articulare şi de control. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. folosirea lanternei. avertizarea. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. controlul bagajelor. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat.

Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.mijloacele folosite de adversar. 15 .

tehnici de comunicare. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. 2. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. folosirea de comenzi clare. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice.1. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. zone şi distanţe de protecţie. 16 . crearea de bariere între jandarm şi adversar. concise.

cu privire la intenţia imediată. schimbarea culorii feţei. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . chiar înaintea lansării unui atac. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. avertizări. accelerarea ritmului respiraţiei. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). coborârea capului pentru a proteja gâtul. pentru descoperirea ameninţărilor. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. se realizează prin: observare.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. schimbarea poziţiei . lovirea pământului cu picioarele. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). din zona de observare. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. vestă ţinută pe umeri sau în mână. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. lăsarea întregului trunchi mai jos. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. lăsarea capului spre înapoi. mâinile încrucişate la nivelul centurii.

arme militare). arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri).Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. câini cu comportament agresiv. Ameninţările principale. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. Ameninţările potenţiale. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. papuci aruncaţi cu piciorul. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. Prin comunicare. În funcţie de factorii de risc. în funcţie de factorul care le generează. atitudini provocatoare. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. secundare şi potenţiale. brelocuri. cartele telefonice. în funcţie de intensitatea lor. 2. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. urmate de agresiune sau de fugă. arme albe. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. de intensitate ridicată . ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice.obiecte contondente.2. pantofi desfăcuţi. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. autovehicule.

trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. care în orice moment. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie.A. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . pune întrebări. Sumarul – condensează faptele. poţi crea alte probleme. arată doar că ai înţeles problemele lui. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. dacă nu înţelegi ceva. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie.E. folosind cuvintele tale. folosirea forţei. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. 38% – tonul vocii. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. 2.P.3. nu discuta părerile tale personale. intonaţia. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. Empatie – arată înţelegere. află cât mai multe informaţii. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. iar adversarul are o armă. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. volumul. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală.

4. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. 2. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . Este considerată o zonă sigură. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. zona de contact fizic şi zona intimă. fără a necesita deplasarea către adversar. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. Pentru a deţine controlul situaţiei. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. auditiv. mijlocele din dotare sau armamentul. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. coatele şi genunchii. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. verbal şi olfactiv cu adversarul.

5. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. contuzii. producerea de echimoze.). Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). echimoze şi contuzii. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor.lui. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. fracturi. 21 . este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. contuzii. hematoame. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. plăgi. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. hematoame. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă.

Ea permite. asigurându-se să nu tragă prea jos. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. în faţa unei direcţii periculoase. poziţionarea armei. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). Cu pistolul. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. pentru a riposta la acţiunea adversarului.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. prin folosirea minimului de forţă necesar. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. 22 . combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. de asemenea.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

PUR . este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.

o extrage din toc.mâna de pe partea reactivă . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel.6. pentru un dreptaci. pentru un stângaci este exact invers.piciorul de pe partea reactivă 25 . noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă.2.prinde arma. Mâna din „partea armei” . iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . dar în egală măsură importante şi dinamice. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului . o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» .prinde şi sprijină arma.mâna de pe partea cu arma . Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. ele având funcţii diferite.

jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. de regulă. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri.1. persoanei oprite i se explică cu tact. folosind un ton politicos şi convingător. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). 26 . Ea este o măsură de scurtă durată care precede. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. se prezintă. salută. dar ferm. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. se prezintă şi îşi declină identitatea. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă.

Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: .format din doi jandarmi şi persoana controlată. .triunghiul simplu .format din trei jandarmi şi persoana controlată. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. dacă situaţia o impune. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere.triunghiul dublu . formată din doi jandarmi. 3.2. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. 27 . vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. ei îşi vor repartiza sarcinile.

1. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). fără să fie văzut de către aceasta. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).3. C SA 28 A S . La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare.2.2.2. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).

3.3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 . Pentru realizarea legitimării persoanelor.

persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. o asigură şi o predă partenerului. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. În situaţia executării unor măsuri de ordine. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. este încărcată sau este armată. palpare. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. acestea vor fi aşezate în linie. într-o poziţie cât mai incomodă. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. de regulă. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. cu mâna corespondentă părţii controlate. din spatele persoanei. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. Acestea vor fi plasate la distanţă. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. tăiere sau împungere.3. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. 30 . când este cazul.4.

cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .din poziţia în picioare 2 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .

valiză. Înainte de luarea acestei măsuri. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. sacoşă. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. poşetă). a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane.5. 3. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. modul de manifestare a agresivităţii. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. pachet. 32 .3. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul).6. geantă. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. servietă. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte.

loviturile de protecţie de nivel 2. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. Obligat să răspundă unei agresiuni. 33 . 3. Folosirea forţei fizice.1. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. picioarele.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare.6. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. imediat. în intervenţia profesională. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. exprimată prin formula: „Încetaţi. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. loviturile de protecţie de nivel 1.

Coatele sunt apropiate de corp. 34 . Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. gât. Piciorul din „partea armei” este în spate. de gardă. Poziţia de abordare. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. fără tensiune în genunchi şi glezne. trunchi. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar.1. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. într-o poziţie activă.6. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor.3. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele.1. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. plasate în faţă. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare.

• poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. 35 . gât. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. piciorul reactiv înainte. trunchi. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. Coatele sunt apropiate de corp. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. deasupra centrului de greutate. în vederea opririi unei agresiuni fizice. 30° către interior. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare.

De aceea. dar temporar. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. din faţa unei ameninţări fizice. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . întotdeauna.

37 . pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. fie din „partea armei”.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii.

se expiră în faza de percutare.3. picior). mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. lovitură cu palma mâinii.2. lovirea cu vârful cotului. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. 38 . strângerea bazinului la impact. mobilitatea (bazin. respiraţia nu se blochează. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii.1. picioare). conservarea principiului suficienţei. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. închiderea bazinului la impact. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. lovitura directă cu cotul.6. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. mâna liberă este în protecţie. expiraţie pe faza de percuţie. respiraţia nu se blochează. vectorul de agresiune (mână. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). se rămâne fluid în mişcare.

respiraţia nu se blochează. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. se expiră în faza de percutare. 39 . mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. închiderea bazinului la impact. controlul cotului şi al capului. păstrarea traiectoriei rectilinie. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. închiderea bazinului la impact. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. fluid astfel: realizarea unei eschive totale.

1. piciorul de sprijin rămânând pe axă..6. respiraţia nu se blochează. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. păstrarea unei traiectorii rectilinie. mobilitatea (bazin. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului. se expiră în faza de percutare. picioare). cât şi cu cel de pe . lovitura de cot în urcare. picior). închiderea bazinului la impact. 40 . revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.partea reactivă 3.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea .cu arma..3. vectorul de agresiune (mână. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii.

aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. închiderea bazinului la impact. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. 41 . orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. menţinerea unei traiectorii circulare. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. aplicarea loviturii cu palma mâinii. închiderea bazinului la impact.

controlul cotului şi al capului. urcarea genunchiului pe axă.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. Se execută atât cu genunchiul . realizarea unei mişcări circulare din sus în jos.. închiderea bazinului la impact. realizarea unei mişcări circulare.parte cu arma”. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. trecerea şoldului. 42 . cât şi cu cel de pe ..

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

blocarea contra propriului corp (punct fix). plasarea braţului înainte sau înapoi. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. crearea şi menţinerea unei dureri. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. braţul în extensie. realizarea unei rotiri a braţului către interior.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. 46 . flexarea încheieturii pumnului. controlul cotului în permanenţă.

braţul în extensie. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. controlul cotului în permanenţă. Controlul prin extensia braţului 47 . blocarea contra propriului corp (punct fix). realizarea unei rotaţii a braţului către interior. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare).Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului.

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

6.4 cm. 490 din 23 iulie 2007. M. Of. luciditate în atac sau în apărare. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene.7. căşti cu vizor. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. e) are un mâner prevăzut cu gardă. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. jeturi de apă sau coloranţi. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. săbii. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. protecţia corporală (atitudini de securitate). Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. bâte. 1175 din 13 decembrie 2004. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. bastoane de cauciuc sau tompfe. 49 2 . castete. tăiere. mijloace blindate. arme albe.6. florete. lucrări şi mijloace genistice. 3 „…veste antiglonţ. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. nr. arbalete. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul.3. c) lungimea este mai mare de 15 cm. cuţite. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. cătuşe. 29 din Legea nr.1. spade. art. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). 2 din Legea nr. şişuri. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. scuturi de protecţie. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. M. cum ar fi: baionete. distanţare. împungere. arcuri. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. măciuci şi bastoane telescopice. cai şi câini de serviciu. 3. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. nr. Of. bastoane cu energie electrostatică. dispozitive sonore şi luminoase. boxuri. Legea nr. pumnale.

însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm.7. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3.1. B. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.3).3.1. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.2 şi B.7. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.7.1. 3. 50 .1. fiind realizat în trei variante consecutive (B. Pentru aceasta.2.1.

1. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente.3. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. în genţi sau pe sub haine.7. Pe timpul patrulărilor. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens.3. În nici un caz nu va fi purtat în mână. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. 51 . bastonul va fi purtat pe centură. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. urmărind determinarea încetării acţiunilor. retragerea şi împrăştierea lor.

1.3. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .7.4.

permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii.5. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. 3. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă.1. dispuse în unghi drept. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime.8.1. lungime – 60cm.3.8. peste mâini. Folosirea tompfei 3.7. 53 . pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. în special.

3. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. În poziţia de abordare.8.2. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.

Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. dar temporară. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. mobilitatea (bazin. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. vectorul de agresiune (braţ. executarea loviturii cu vârful tompfei. picioare). mâna reactivă este în protecţie. 55 . Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner.Poziţia în gardă inversă.

armarea braţului pe partea reactivă. mâna 56 . Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei.

mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.reactivă este în protecţie. 57 . executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. destinderea braţului către înainte.

3.3.8. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .

protejarea şi controlul mâinii libere. braţul trebuie întins. cotul către în sus. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. controlul braţului cu mâna reactivă. prinderea încheieturii pumnului. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. plasarea lângă adversar.4. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. prin forţarea unei articulaţii. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului.8. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. 59 . Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă.3. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei.

3.9. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii. temporară. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. 3.8. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). 60 . Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. flexarea antebraţului pe braţ. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. În aceste condiţii. corpul tompfei în sprijin pe triceps. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos.5.

de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.În funcţie de situaţia existentă. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . 61 .în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . din poziţia în picioare şi în genunchi. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.. din poziţia culcat la sol. de numărul acestora şi de reacţia publicului.culcat” ridicarea de la sol şi conducerea..

10.5-2 metri. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. mucoasele nazale. Înainte de utilizare.3. fără să se aplice creme sau emulsii.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. pulverizatorul se agită. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. 62 . dar nu mai puţin de 1. fără a se produce vătămări corporale. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. piele) se spală cu multă apă. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. Zonele eventual afectate (ochii.

63 . mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. n. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive.a.3.11. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat.

păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.3. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma.1. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma.11. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. 64 .

BT este ţinut vertical către în sus.2.T. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 65 . dar temporară. 3. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. Deschiderea se face rapid. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată.11. Deschiderile şi închiderile B. din faţa unei agresiuni fizice.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv.

mâna de pe partea reactivă este în protecţie. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. arătătorul şi degetul mijlociu. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. bastonul este proiectat energic către înainte. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. loviţi cu vârful 66 .

67 . împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. mâna reactivă în protecţie. vârful BT la verticală sau la orizontală. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă.

3.3. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. cu priză integrală la centrul mânerului. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. picioare). picioare). mâna reactivă este în protecţie. lovitura este dată cu capişonul. vectorul de agresiune (braţ. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente.11. în vederea stopării unei agresiuni fizice. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. mâna reactivă este în protecţie. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. 68 . lovitura este dată cu capişonul. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mobilitatea (bazin.

lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti.11.4.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 3. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 .

raportat la linia umerilor. 70 . mâna reactivă este în protecţie.corpului adversarului. Mâna reactivă susţine vârful. braţele se destind la 45° către în jos. mâna reactivă este în protecţie. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

3. 71 .5. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului. prinderea încheieturii pumnului.11. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. cotul către în sus. braţul trebuie întins.

Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . cotul către în sus. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului.3. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.6. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. întins.11. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. prinderea încheieturii pumnului. braţul întins. prinderea încheieturii pumnului. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului.

realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. punct fix. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. controlul cotului. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. 73 . tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. BT aducând antebraţul către în sus. protejarea şi controlul cu mâna liberă. se ţine în continuare de mâner. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv.

efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. BT este sub braţ.

Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 . Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.7.11. DE URGENŢĂ.3.12. EVENIMENTUL! 3. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.

1. 76 . 3. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate.12.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. acţiunea se poate face forţat. penală sau contravenţională. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare.

decât în urma unei erori umane.1. decât pe timpul executării unor acţiuni. accidental sau involuntar. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. mai mult pe timpul manipulării armamentului. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. 4. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului.1.1.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. în condiţiile legii. anual. în mod obligatoriu. jandarmii pot deţine. Cu o armă în stare de funcţionare. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. Acestea arată că. nu se produce un foc de armă involuntar. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . aşa cum rezultă din statistici. purta şi folosi armamentul. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. sau sigur. au loc incidente cu armă. O armă întreţinută. Tocmai de aceea.

1. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. vestă anti-glonţ. sol acoperit cu lemn. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată.). 4. dar în nici un caz accidentele. descărcare.1. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată.2. receptacul sau biută de tir etc. Înainte de aceasta. 78 5 . În această situaţie incidentele sunt posibile. la orice distanţă s-ar afla aceasta.1. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. Manipulările fundamentale 4. Operaţiile de control. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală.securitate.2. fără contact cu trăgaciul. întotdeauna. el nu va provoca accidente. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. în direcţia ameninţării. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. într-o direcţie nepericuloasă5. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip.

în tubul cu nisip.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». jandarmul controlează şi alimentează arma (C. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu.A.S.2.P. + A). cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.D. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. efectuează manevra fundamentală de alimentare. printr-un control vizual.1.2. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. – se verifică. 4. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. scoate pistolul din tubul cu nisip.I. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». în tubul cu nisip. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. trage spre înapoi manşonul. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. 79 . cu arma culcată în mâna «partea armei».se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală.

printr-un control vizual şi tactil. cartuşul extras. arată că arma este goală. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală.3. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. La ieşirea din serviciu. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă.4. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. strânge. cu 80 . apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive.2. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». trage spre înapoi manşonul. în mâna «partea reactivă».1. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. dacă este cazul. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. verifică. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». măsurile de securitate. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. recuperează.

reaşează încărcătorul în port încărcător. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. introduce cartuşul extras în încărcător. cât şi în serviciu.3. El 81 . se execută numai dacă este absolut necesar. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. urmate.2. după caz. 4. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. iar încărcătorul se predă separat. cu manşonul blocat în spate. atât la locul de păstrare. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. depozitează arma şi port încărcătorul. 4. Arma se predă descărcată.1. de alimentare (dacă se continuă serviciul). jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical.4.degetul. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. verifică şi alimentează arma.1. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. După executarea focului. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. conduce spre înainte manşonul. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. dacă se continuă serviciul. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. pe timpul serviciului.

cartuş pe ţeavă.4. Arma în toc aprovizionată. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. la vedere. în mâna sa. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. 4. Acesta apucă arma. Arma scoasă din toc. arma asigurată Aprovizionat. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. Jandarmul care primeşte arma. încărcătorul plin. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). Cel care predă anunţă «armă încărcată».păstrează. În serviciu. la poligonul de tragere sau în serviciu. arma neasigurată. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. dacă este necesar. numai în toc. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. pe centură. în mod obligatoriu.1. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». pistolul se va purta. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). În mod excepţional. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. cu un încărcător plin introdus în manşon. încărcătorul plin. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). Nu există la pistol. 82 . cartuş pe ţeavă. încărcătorul plin. fără cartuş pe ţeavă. asigurată. duce manşonul către înainte şi asigură arma. camera cartuşului goală. după care ia încărcătorul. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. în funcţie de circumstanţe.

dictată de ochiul director.1. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». prinde arma de foc şi comandă focul. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . pentru un stângaci este invers. 4.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. 83 . în general. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga.mâna din «partea armei». jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. Bazele tragerii 4. De asemenea.2.mâna din «partea reactivă».2. În orice moment şi în special pe timpul manipulării. fiecare din ele având o funcţie diferită. ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). după o reprezentare universală. dar la fel de importantă şi de dinamică. . Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. Astfel.

poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător .2.4. arma este la orizontală. 4. poziţia de contact.armă – ţintă. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. de asemenea.2. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 .1. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. din poziţii non agresive. Poziţiile de abordare.2. care se transformă în linie trăgător .armă. Ele permit.ţintă . protejând arma cu cotul sau cu mâna. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. în poziţia de contact . orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. poziţia cu arma scoasă din toc. poziţia cu arma în toc.foc. Alegerea momentului scoaterii armei din toc.2. teren şi urgenţă. În poziţia de contact. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. stabilă.

Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul. reduce cu 75% timpul de reacţie. Bazându-se pe aceste poziţii. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar).minim. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. urmată de realizarea controlului. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. Primul glonţ. dar şi o oboseală accelerată. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 .

El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment.2. în interiorul zonei intime. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. mâna de pe partea armei este adusă la stern.4 . Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. În poziţia de contact apropiat. 86 . câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. arma se află în poziţie orizontală.2. prin apropierea armei de corp. ca la poziţia de contact.2. Arma este aliniată cu ochiul director. Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. ţeava este orizontală.

REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite.3. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. protejând arma. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. 4.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat.2.2. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul. 87 . jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei.

Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. de o calitate mediocră. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. care trebuie să se apere de o agresiune.).Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. blocându-l sau reorientându-l. staţie de emisie-recepţie etc. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. De aceea. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. o 88 . îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. când trebuie să deschidă. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar.

Dacă este necesar. 4. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează. achiziţionarea unui obiectiv.3.2. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.2.3.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 . Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.

2.2. Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.4. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).3. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. 90 . de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi.

2.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei. 91 . pieptul se extinde şi se contractă.3. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. Această mişcare se transmite armei. În raport cu tipurile de respiraţie. 4. aplicându-se ochirea conformă. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii.

2. 92 . primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). În acest caz. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. nu este acela de „a trage”.4. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere. continuă.4. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale.2. În ceea ce priveşte viteza de acţiune. rectilinie şi să fie comandată de trăgător.2.4.4. Moduri de tragere 4. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. progresivă. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie. când se face uz de armă obiectivul urmărit.3.

calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. La distanţe scurte. Când ameninţarea este eliminată.2. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. până când ameninţarea încetează. ochirea. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. scade cadenţa de tragere. în gardă faţă de adversar. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. În plus. 4. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). În felul acesta se trage în partea de jos. În general. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. permite să nu se tragă prea sus.4. când distanţa creşte.2. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală).

pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. 94 . dacă acesta nu este disponibil imediat. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. Aceste două atingeri rapide. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). La distanţă medie (7-15 metri). Se continuă cu o „curăţare tactică”. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. Acest mod de tragere este uneori dificil. trage sau atacă. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”).este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. La distanţă mică (până la şapte metri). Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid.

alte obiecte de atac.E.) Identifică adversarul. şi V. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. Verifică neutralizarea adversarului. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul.E. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic».I. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor.2.R.5. 4. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor.I. După folosirea armamentului: V. Reţineţi următoarele acronime: I. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă.V.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari.R. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. Înainte de a face uz de armă: (I. faza de foc până la încetarea ameninţării. intenţia de a agresa sau de a se retrage. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). şi se reia poziţia de contact. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. 95 . faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat.V.

3. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv.3. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. Ochii fixează adversarul.1.1.3. Pentru a trage. exerciţii pregătitoare. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări. Manipulările elementare 4. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc.4. În funcţie de distanţă. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. umeri şi braţe). Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. 4. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. dar este de 96 .1. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul.

a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei».preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. degetul mare al mâinii 97 . mâna reactivă execută manipulările. mai în glumă. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. piciorul de „lângă armă” se retrage. lărgind baza. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma.

partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. sub pectorali. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. urmărind axa cea mai directă posibil. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. în funcţie de distanţă. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. vederea este focalizată asupra cătării. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă.3. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. 4. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă).1. ochii fixează obiectivul. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. palma este deschisă spre înapoi la 450. vederea este focalizată asupra cătării. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. 98 . partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. în funcţie de distanţă. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv.înarmate agaţă clapa tocului. ochii privesc obiectivul.2. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv.

3. în faţa picioarelor. îndreptând ţeava la 450 spre sol. efectuarea. introducerea armei în toc fără a privi. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. a unui control personal de securitate al armei. 4. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 .1. luarea poziţiei de abordare. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare).Pornind de la poziţia de tragere. eventual.3. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”.

se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”.2. pentru a reduce din vulnerabilitate. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. 100 .3. anunţă „încărcare”. Jandarmul care trebuie să reîncarce.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. dacă este posibil.

introduce încărcătorul gol în încărcător. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. reia poziţia de contact. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. de-a lungul acestuia. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. Trăgătorul a 101 . Încărcătorul armei nu este complet gol. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. încărcătorul poate fi schimbat. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. în funcţie de situaţie. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. acţionând trăgaciul. când presiunea timpului este mai puţin accentuată.În serviciu. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. deoarece implică o urgenţă. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol.

Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. 102 . în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta.1. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin.3.3. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. arma urmărind privirea.3. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei. să fie schimbat.3. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei.3.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. prin pivotare.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.3. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. 4. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. 4. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă.2.

peste umărul din „partea armei”.3.4. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600.3. 4. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână.4. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. fără a urmări privirea. Tehnicile de tranziţie 4. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.1. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea.3. să tragă pe timpul deplasării. să tragă (lent şi precis. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. iar dacă nu. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. apoi repede). utilizând la maxim terenul. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor.4. rămânând la adăpost. prin salturi scurte. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie.2. apoi repede şi precis). se execută o deplasare în lateral. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere.5.

mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . concomitent cu începerea înaintării (avansării).6. prin analogie. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. În practică. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. în spatele unei protecţii) 4.1. Pentru a exersa aceste tehnici. ca la tragerea cu înaintare. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. culcat.3. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. efectuează tragerile unul după altul. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. în sprijin fix intermitent.3. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor.asigurăm protecţia. fără a pierde din vedere cătarea. înainte de a păşi cu toată greutatea.6. 4. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. trăgătorii care se sprijină mergând. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul.

Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Aceasta este relativ înaltă. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea.). ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. zid mai mic etc. Dacă trebuie să se tragă rapid.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. 109 . plecând de la poziţia „în genunchi”. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim.

Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. Se amortizează cu mâna reactivă. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp.2. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.3. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. sistematic pornind de la 30 de metri. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”.4. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. fără tremurături.6. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. 110 . Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei.

3. fie de schije desprinse din acest proiectil.INTERZISE 4. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie. fără a expune umărul şi restul mâinii.6. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.3. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. 111 . jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. expunând doar „ochiul şi arma”.Poziţii deschise .

Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. Când se trage asupra lui.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos.4. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. pentru a-şi stabiliza tragerea. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. întrerupând temporar observarea. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. 4. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. La o distanţă mare. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. tot conform principiului „ochiul şi arma”.

Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. care să o transforme din ceva „neagresiv”. 113 . să adauge apoi o variabilă (distanţă. Ţinta de tip siluetă umană. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. stoparea unui infractor care fuge). O siluetă umană. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. să facă ceea ce nu-i place.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. facilitează simularea. De aceea. în cadrul antrenamentului. posibilitate. incident) şi să redobândească gruparea.

trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului.a. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. protecţie personală şi colectivă. alături de «Formare Generală în IP». dispunere tactică. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. Binomul. 114 6 . pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). terenului şi adversarului.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). mobilitate accentuată. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. într-un cadru global. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. coordonare uşoară cu şefului echipei. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. În tactica intervenţiei. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. De aceea. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice.

poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. de o manieră reflexă. cod de alertă roşu. asigură securitate şi protecţie sporită. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. starea armei).S.P.1. Comunicare. poziţia. atent. Reţineţi!: A. respectând aceleaşi reguli. stres imperceptibil). necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. destins. cod de alertă roşu foc. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. cod de alertă oranj. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. 5. Sprijin. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă.C. Protecţie. se deplasează mai greu. care permite şefului de element. prinderea armei. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. poziţie de 115 . Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres.

poziţie de contact. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. stres crescut).abordare. poziţie de abordare. 116 . arma în poziţie de serviciu. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. stres intern. arma încărcată. conştient. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. arma încărcată şi asigurată.

ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. Sprijin – întotdeauna fix. permanent şi eficace 117 . stres intern instalat. poziţie de contact foc.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare.

2. tactică 5. vestă anti-glonţ).verbală. gestuală. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 .individuală balistică (cască. sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte.Protecţie . folosirea avantajelor terenului Comunicare .

Achiziţionarea terenului. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. să-şi asigure propria securitate.elementului de serviciu (echipă. acoperire. 119 . În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. în orice moment. Orice compartiment nou de teren. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. patrulă etc. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat.2. 5.1. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. trecerea unui obstacol în siguranţă. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare.) pentru ca echipa să fie în măsură. trecerea unui unghi în siguranţă.

Procedeul «FLASH». 120 . introducerea rapidă a capului în noul compartiment. atunci când este necesar. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. apoi retragerea acestuia. El trebuie să fie înlocuit.„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate.

2. Trecerea spaţiilor deschise (uşi. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. se asigură posibilitatea de riposta stânga .dreapta. armamentul este orientat către zona de intervenţie. 5.2. Sprijinul fix decalat .m. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii.3.5.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p.2. 121 . ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.

pătrunderea. în stare de necesitate. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. deschidere. 122 . în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. ascultare. precum şi în incinta unităţilor economice. 5.3. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). INTERZIS 5.1.3. a organizaţiilor social politice. ferestre). a instituţiilor publice ori particulare. provocarea unei reacţii din partea adversarului. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii.

se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii.3. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). 1 pătrunde în învăluire. 123 . se execută dinamic la ordinul şefului. a încuietorilor.2. 1 sub impulsul elementului nr. 2. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. elementul 3 sprijină pătrunderea. elementul nr. a unui trinom.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică).

achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.5. arma trebuie ţinută în poziţia de contact.3. 124 . Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.3. deschiderea unghiurilor se face succesiv.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

128 . Situaţii tactice 5.ameninţare prezumată. fixarea obiectivului. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. sprijin fix şi permanent 5. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. degetele încrucişate. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare.1.5.Cod oranj .1. sprijin înainte.5. Avertizare – Jandarmeria!. oprirea la nivelul portierei. privirea înainte. mâinile pe cap. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei.1. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin.

control prin extensia braţului. 129 .b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. extragerea. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. desfacerea centurii de siguranţă.

130 .d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .cod roşu Fixarea obiectivului .sub sprijin. elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.5.2.1.

securizarea zonei de către şeful dispozitivului. Faza finală a acţiunii. jandarmul intră primul în autovehicul. controlul portbagajului. Scoaterea din autovehicul a primului pasager.Mişcarea către înainte a dispozitivului. 131 . dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. Scoaterea celui de-al doilea pasager.

inumane sau degradante Dr. în condiţiile integrării Gl. Alexandru Ioan Giurgiu. Costică Silion. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice.10.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. col. bg. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. Vasilică Ovidiu. mr. drd. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. Pop Gavrilă. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. dr. Editura Tritonic. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. 19/09. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. 2 din Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. lt. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. conf. drd. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. Gl. col. 2005 133 • • • • • • • • • . Costică Silion. Todoruţ Eugen. Alexandru Ioan Giurgiu. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

2 135 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .