MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

. 60 3.................................4................................... 95 4 .....................8...........2........................ Manipulările fundamentale ....... Moduri de tragere..........2.................. 78 4..................4......................1........................................2... 65 3..................11.......... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis....5...............................T.................. 75 3..............6........... 68 3........................5.............. 71 3..... Deschiderile şi închiderile B..... 64 3.......9........................1..... 54 3..... 77 4... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei......1................................................. 89 4............ Secvenţa de foc ......... Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ....................3..............1.................................................. 77 4..........................2................. Parările cu tompfa.3....... 63 3......2.… 69 3.....................................3. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic....... 92 4.....12....... 58 3...... 83 4.....11........... Reprezentarea universală .................... 81 4.1........................ 75 3.................................3............T....................................10. 84 4...…... Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie .3. 72 3.........................11..1........11...... Portul armei în serviciu.....................11.........4..12.......2... Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ........... închis..... Darea şi primirea unei arme ........................................... 83 4..................... Apărarea contra armelor albe... achiziţionarea unui obiectiv..........7.2............ Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ............2...... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………..................1.... 82 4. 77 4......... Lovituri de oprire cu B..................... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA).............8...... Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi....... Atitudini de protecţie .................................. Cele 5 reguli fundamentale de securitate ................11. .......11.............. 62 3.… 59 3...1.2............ 60 3........T....1.... deschis ………………..11.... Folosirea cătuşelor..................................... Apărarea contra armelor albe cu BT .............. Tehnici de imobilizare cu tompfa …………………….....8.....8......4 Lovituri de oprire cu B..2........5.. Atitudini de protecţie ....... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare . Bazele tragerii.........

......3..... 125 5.......... în spatele unei protecţii) .......................2....................... 103 4..poziţionarea unui sprijin ..........................................................1..... Tehnicile de tranziţie .4........ Bazele tacticii de intervenţie.............. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului . Trecerea spaţiilor deschise (uşi.........................133 Anexe ………………………………………………………............. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe........................... Tehnici de înaintare ......... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ……………………………….... Câştigarea terenului ... culcat........... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ...3................. 108 4.........3...3..... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ..... 115 5...............……........................................... 126 5. 102 4........................5...............3......................4........3.......... Sprijinul fix decalat ............. Poziţii de tragere derivate (în genunchi.....2............ 128 Bibliografie ……………………………………………….........4..............…............4..3............3....3.2....... 100 4..3......................... Controlul vehiculelor .................3.......................... 105 4.....2...........5........................5......... Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont .. 96 4.2...................1.... Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat .....3............. 123 5..... 121 5......... Situaţii tactice .....3.......... Manipulările elementare ...........................6................2...............................2..1.. Realismul antrenamentului ... 122 5...........1............. 124 5....... ferestre) ..134 5 ............................ 122 5..... 121 5...1................ 119 5............... Tehnici de pătrundere ..................................... 96 4.. Urcarea unei scări.......................3...................................... 118 5. 114 5............. Deplasările cu arma ........................

coercitive sau excepţionale. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. de o manieră individuală sau colectivă.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. prevenirea şi combaterea criminalităţii. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. pe timpul îndeplinirii serviciului. numai prin folosirea forţei. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. 7 . pentru că există întotdeauna oameni răi. dreptul de poliţie al statului. iar forţa fără justiţie este acuzată. În fapt. împreună cu Poliţia. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. a altuia. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. iar forţa fără justiţie este tiranie. Justiţia fără forţă este contrazisă.

trebuie să fie dezvoltată. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. Pentru a atinge acest obiectiv. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. Intervenţia profesională este. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. în interiorul unui sistem legal complex. de asemenea.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. protecţie şi eficacitate. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. Cadrul legal. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. eficiente şi realiste pe plan psihic. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. De aceea. În aceste condiţii. alături de calităţi personale.

respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. prin disciplina Intervenţie Profesională. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. Urmărind să domine adversarul. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare.pentru prima dată. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . Educaţie fizică militară. Or. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate.

Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. nivelul 3 – Grupări Mobile. 10 . nivelul 2 – Detaşament Mobil. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. concomitent cu respectarea unor principii. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile.limitează la menţinerea ordinii. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice.

) Dominarea cu armă a adversarului (D. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă. tehnicile corporale.P. deplasările.A. zone de protecţie şi de acţiune. 11 .) Tactica Intervenţiei (T. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia.I. poziţiile de tragere. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. tehnici de comunicare. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. ochirea. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă. elemente de traumatologie. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor.) a) Formarea de bază în I.A. tehnicile articulare. protejarea cu ajutorul armei. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă.P.A. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului.C. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.F.A. reguli tactice fundamentale.) Dominarea fără armă a adversarului (D.

Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. apartenenţă politică. sex. c) Suficienţa. fără deosebire de rasă. faţă de toţi cetăţenii. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. religie. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. conform legii. public şi corect. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. avere sau origine socială.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. în faţa unei instanţe competente. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. îndeosebi a armelor de foc şi. după caz. 12 . imparţial şi nediscriminatoriu. independente şi imparţiale. naţionalitate. integritatea fizică şi morală. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale.

Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. M. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. un concept ordonator. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. 1175 din 13 decembrie 2004. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. potrivit art. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. prin acţiuni de descurajare. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. direct proporţional cu gradul de ameninţare. pregătirea şi dotarea specifică. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. Of. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. 13 1 . în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. după caz. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. urmate. nr. Reunind principii ca: riscul minim. 33 din Legea nr.

legitimarea şi stabilirea identităţii. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. tompfa. de la cele mai simple – interceptarea. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. în funcţie de acţiuni. de la caz la caz. avertizarea. folosirea lanternei. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. controlul bagajelor. controlul corporal preventiv. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . cătuşele. tehnici articulare şi de control. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. tompfa. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. conducerea.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. avertizare. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea.

În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei. 15 .mijloacele folosite de adversar. Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare.

În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. zone şi distanţe de protecţie. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. crearea de bariere între jandarm şi adversar. folosirea de comenzi clare. concise. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). tehnici de comunicare.1. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. 16 . opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. 2. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. Cuprinde cunoştinţe despre adversar.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie.

mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. cu privire la intenţia imediată. lăsarea capului spre înapoi. lovirea pământului cu picioarele.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. coborârea capului pentru a proteja gâtul. vestă ţinută pe umeri sau în mână. Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. din zona de observare. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. avertizări. accelerarea ritmului respiraţiei. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. mâinile încrucişate la nivelul centurii. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . pentru descoperirea ameninţărilor. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). schimbarea culorii feţei. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). chiar înaintea lansării unui atac.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. se realizează prin: observare. schimbarea poziţiei . evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. lăsarea întregului trunchi mai jos. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. gestica exagerată (mai ales cu mâinile).

secundare şi potenţiale. de intensitate ridicată . Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. pantofi desfăcuţi. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. papuci aruncaţi cu piciorul. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. în funcţie de factorul care le generează. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. arme albe. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. Ameninţările potenţiale. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. 2. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). cartele telefonice. brelocuri. în funcţie de intensitatea lor. urmate de agresiune sau de fugă. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. arme militare).2. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. atitudini provocatoare. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . În funcţie de factorii de risc. Prin comunicare.obiecte contondente. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. Ameninţările principale.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. autovehicule. câini cu comportament agresiv. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare.

P. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. află cât mai multe informaţii. 38% – tonul vocii. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . ţine cont de punctul de vedere al adversarului. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală. folosirea forţei. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. pune întrebări.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. arată doar că ai înţeles problemele lui.3. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. nu discuta părerile tale personale. iar adversarul are o armă. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. poţi crea alte probleme. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. volumul. intonaţia.A. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. Empatie – arată înţelegere. dacă nu înţelegi ceva. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie.E. folosind cuvintele tale. Sumarul – condensează faptele. 2. care în orice moment.

Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. 2. Pentru a deţine controlul situaţiei. verbal şi olfactiv cu adversarul. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. coatele şi genunchii. Este considerată o zonă sigură. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul.4. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. mijlocele din dotare sau armamentul. auditiv. fără a necesita deplasarea către adversar. zona de contact fizic şi zona intimă. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual.

În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. producerea de echimoze. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. contuzii. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc.5.). echimoze şi contuzii. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). plăgi. contuzii. fracturi. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. hematoame. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. hematoame. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. 21 .lui. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea.

Ea permite. în faţa unei direcţii periculoase. poziţionarea armei. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. pentru a riposta la acţiunea adversarului. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. 22 . prin folosirea minimului de forţă necesar. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. asigurându-se să nu tragă prea jos.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. de asemenea. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. Cu pistolul. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii.

PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .

poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.PUR . este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .

pentru un stângaci este exact invers. pentru un dreptaci.mâna de pe partea reactivă . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel.6.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . ele având funcţii diferite. Mâna din „partea armei” . iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. dar în egală măsură importante şi dinamice. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului . Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» .prinde şi sprijină arma.mâna de pe partea cu arma . o extrage din toc.prinde arma.piciorul de pe partea reactivă 25 .2. noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă.

alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. salută. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. 26 . cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. se prezintă. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). de regulă. persoanei oprite i se explică cu tact. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. folosind un ton politicos şi convingător. se prezintă şi îşi declină identitatea. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută.1. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. dar ferm.

Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. 3.triunghiul dublu .format din trei jandarmi şi persoana controlată. ei îşi vor repartiza sarcinile.triunghiul simplu . pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere.2.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. formată din doi jandarmi. dacă situaţia o impune. 27 . • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei.format din doi jandarmi şi persoana controlată. . postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită.

Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). fără să fie văzut de către aceasta. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. C SA 28 A S . Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA).3.2. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare.2.2.1.

se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .3.3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. Pentru realizarea legitimării persoanelor.

pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. cu mâna corespondentă părţii controlate. este încărcată sau este armată. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului.4. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. În situaţia executării unor măsuri de ordine. într-o poziţie cât mai incomodă. palpare. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. de regulă. Acestea vor fi plasate la distanţă. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. tăiere sau împungere. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. când este cazul. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. acestea vor fi aşezate în linie. o asigură şi o predă partenerului. 30 .3. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. din spatele persoanei.

din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare 2 .

Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan.6. geantă. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise.3. poşetă). obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. sacoşă. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. 3. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. Înainte de luarea acestei măsuri. servietă. 32 . pachet. valiză. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane.5. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. modul de manifestare a agresivităţii.

Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. 33 . Obligat să răspundă unei agresiuni. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. 3. loviturile de protecţie de nivel 1.6. picioarele. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. exprimată prin formula: „Încetaţi. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. loviturile de protecţie de nivel 2.1. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. în intervenţia profesională. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. imediat. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. Folosirea forţei fizice. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor.

gât. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. Poziţia de abordare. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. de gardă.1. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. Coatele sunt apropiate de corp. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. fără tensiune în genunchi şi glezne. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare.6. plasate în faţă. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. 34 .3. într-o poziţie activă. Piciorul din „partea armei” este în spate. trunchi. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare.1.

Coatele sunt apropiate de corp. piciorul reactiv înainte. 35 . • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. deasupra centrului de greutate. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. trunchi. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. 30° către interior. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii).Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. gât. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă.

Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. dar temporar. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. jandarmul se va plasa şi se va deplasa.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. întotdeauna. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. din faţa unei ameninţări fizice. De aceea. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă.

Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. fie din „partea armei”. pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. 37 .

picior). mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. vectorul de agresiune (mână. se rămâne fluid în mişcare. mobilitatea (bazin. lovitură cu palma mâinii.1. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. respiraţia nu se blochează. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. expiraţie pe faza de percuţie. închiderea bazinului la impact.3. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. lovirea cu vârful cotului. conservarea principiului suficienţei. se expiră în faza de percutare. 38 . Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. picioare).2. strângerea bazinului la impact. respiraţia nu se blochează. mâna liberă este în protecţie.6. lovitura directă cu cotul. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie).

închiderea bazinului la impact. controlul cotului şi al capului.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. respiraţia nu se blochează. 39 . Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. se expiră în faza de percutare. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. păstrarea traiectoriei rectilinie. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. închiderea bazinului la impact. fluid astfel: realizarea unei eschive totale.

ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului.cu arma. respiraţia nu se blochează. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . picioare). păstrarea unei traiectorii rectilinie. 40 . se expiră în faza de percutare. lovitura de cot în urcare. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. cât şi cu cel de pe .partea reactivă 3..1. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. vectorul de agresiune (mână. mobilitatea (bazin.3.6.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. picior).. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. închiderea bazinului la impact. piciorul de sprijin rămânând pe axă.

păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. aplicarea loviturii cu palma mâinii. închiderea bazinului la impact. închiderea bazinului la impact.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. menţinerea unei traiectorii circulare. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. 41 . păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior.

urcarea genunchiului pe axă. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos.parte cu arma”.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. închiderea bazinului la impact. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. Se execută atât cu genunchiul . 42 . cât şi cu cel de pe . controlul cotului şi al capului. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. trecerea şoldului.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă.. realizarea unei mişcări circulare..

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

controlul cotului în permanenţă. crearea şi menţinerea unei dureri. realizarea unei rotiri a braţului către interior. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). flexarea încheieturii pumnului. plasarea braţului înainte sau înapoi. braţul în extensie. blocarea contra propriului corp (punct fix).Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. 46 .

blocarea contra propriului corp (punct fix). controlul cotului în permanenţă.Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. Controlul prin extensia braţului 47 . plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. braţul în extensie. realizarea unei rotaţii a braţului către interior. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). orientarea palmei mâinii adversarului către cer.

48 .Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior.

măciuci şi bastoane telescopice. nr.1. 1175 din 13 decembrie 2004. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. 29 din Legea nr. e) are un mâner prevăzut cu gardă. spade. arbalete. jeturi de apă sau coloranţi. 2 din Legea nr. şişuri. 3 „…veste antiglonţ. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. săbii. arme albe. 49 2 . c) lungimea este mai mare de 15 cm.6. Of. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. bâte.7. arcuri. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. Of. scuturi de protecţie. mijloace blindate. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. bastoane cu energie electrostatică. distanţare. pumnale. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. cuţite. 490 din 23 iulie 2007. boxuri. M.4 cm. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. florete. bastoane de cauciuc sau tompfe. Legea nr. împungere. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. cum ar fi: baionete. protecţia corporală (atitudini de securitate). fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. M. lucrări şi mijloace genistice. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). cătuşe. castete. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. tăiere. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. căşti cu vizor. dispozitive sonore şi luminoase. nr. cai şi câini de serviciu. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art.6. luciditate în atac sau în apărare. 3. art. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate.3. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa.

Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate.1.7. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc.1.1. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă.3).1. B. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. Pentru aceasta. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii.2 şi B. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.2.1. fiind realizat în trei variante consecutive (B. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm.7. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. 3.3.7. 50 .

bastonul va fi purtat pe centură. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. În nici un caz nu va fi purtat în mână. în genţi sau pe sub haine. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente.3.3.1. Pe timpul patrulărilor. 51 . astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. retragerea şi împrăştierea lor. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. urmărind determinarea încetării acţiunilor. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.7. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens.

Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .1.3.4.7.

pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi.8. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate.5. dispuse în unghi drept. peste mâini. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. Folosirea tompfei 3.7. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. 53 . în special. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă.1. 3. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan.1.3. lungime – 60cm.8.

Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. În poziţia de abordare.2. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma.3. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.8. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. în vederea opririi unei agresiuni fizice.

Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. mâna reactivă este în protecţie. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. 55 . vectorul de agresiune (braţ. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. picioare). corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul.Poziţia în gardă inversă. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. dar temporară. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. executarea loviturii cu vârful tompfei. mobilitatea (bazin. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă.

mâna reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna 56 . armarea braţului pe partea reactivă. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei.

Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. 57 . mâna reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. destinderea braţului către înainte.reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

8.3.3. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .

plasarea lângă adversar. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului.8. cotul către în sus. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. braţul trebuie întins.3. prin forţarea unei articulaţii.4. protejarea şi controlul mâinii libere. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. 59 . Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. prinderea încheieturii pumnului. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. controlul braţului cu mâna reactivă. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă.

Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. temporară. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane.9. 3.8. 60 . terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. corpul tompfei în sprijin pe triceps. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. În aceste condiţii. flexarea antebraţului pe braţ. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. 3. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.5.

61 .. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente. din poziţia în picioare şi în genunchi. de numărul acestora şi de reacţia publicului. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.culcat” ridicarea de la sol şi conducerea.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . din poziţia culcat la sol..În funcţie de situaţia existentă.

Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. mucoasele nazale. fără să se aplice creme sau emulsii.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante.10. dar nu mai puţin de 1. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. pulverizatorul se agită. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. 62 . Zonele eventual afectate (ochii.3. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. fără a se produce vătămări corporale. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. piele) se spală cu multă apă.5-2 metri. Înainte de utilizare.

Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil.a. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. 63 . pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate.3. n.11. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor.

3. în vederea opririi unei agresiuni fizice. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. păstrând o capacitate de reacţie rapidă.11. 64 .1.

Deschiderea se face rapid. din faţa unei agresiuni fizice. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. Deschiderile şi închiderile B.2.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv.T. dar temporară. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. 65 .11. 3. BT este ţinut vertical către în sus. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

bastonul este proiectat energic către înainte. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. loviţi cu vârful 66 . Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. arătătorul şi degetul mijlociu. mâna de pe partea reactivă este în protecţie.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

67 . continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. mâna reactivă în protecţie. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. vârful BT la verticală sau la orizontală.

picioare). braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. lovitura este dată cu capişonul. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente.11. 68 . mâna reactivă este în protecţie. lovitura este dată cu capişonul.3. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mobilitatea (bazin. în vederea stopării unei agresiuni fizice. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. picioare).3. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. cu priză integrală la centrul mânerului. vectorul de agresiune (braţ.

3. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului.4.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.11.

lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. Mâna reactivă susţine vârful. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţele se destind la 45° către în jos. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. 70 . Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului.corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. raportat la linia umerilor.

cotul către în sus.5. braţul trebuie întins.3. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului.11. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. prinderea încheieturii pumnului. 71 .

întins.11. prinderea încheieturii pumnului.6. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . prinderea încheieturii pumnului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi.3. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. braţul întins. cotul către în sus. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului.

punct fix. se ţine în continuare de mâner. 73 . controlul cotului. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. BT aducând antebraţul către în sus. protejarea şi controlul cu mâna liberă. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv.

BT este sub braţ. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 . menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus.

Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 .7.11. DE URGENŢĂ.3. EVENIMENTUL! 3. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.12. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC.

acţiunea se poate face forţat.1. penală sau contravenţională. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei.12. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. 76 . 3. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.

Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. au loc incidente cu armă. accidental sau involuntar. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. jandarmii pot deţine. 4. Tocmai de aceea.1. Acestea arată că. Cu o armă în stare de funcţionare. O armă întreţinută. sau sigur. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. decât în urma unei erori umane. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. în condiţiile legii. purta şi folosi armamentul. în mod obligatoriu. aşa cum rezultă din statistici. anual. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. mai mult pe timpul manipulării armamentului. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare.1.1. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. decât pe timpul executării unor acţiuni. nu se produce un foc de armă involuntar.

întotdeauna. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. receptacul sau biută de tir etc. vestă anti-glonţ. sol acoperit cu lemn. în direcţia ameninţării. 78 5 . Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv.1. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. el nu va provoca accidente. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. Operaţiile de control. 4.securitate. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. fără contact cu trăgaciul. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei.1. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului.2. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată. În această situaţie incidentele sunt posibile. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna.2. descărcare. Înainte de aceasta. Manipulările fundamentale 4.1. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. la orice distanţă s-ar afla aceasta. dar în nici un caz accidentele.). într-o direcţie nepericuloasă5. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie.

scoate pistolul din tubul cu nisip. efectuează manevra fundamentală de alimentare. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor.2.1. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii.D. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. trage spre înapoi manşonul. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L.P. 79 . cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.S. în tubul cu nisip.I. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. jandarmul controlează şi alimentează arma (C.A.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). – se verifică. printr-un control vizual. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. cu arma culcată în mâna «partea armei».2. în tubul cu nisip. 4. + A). – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.

dacă este cazul. cartuşul extras.3. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.2. La ieşirea din serviciu.4. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. recuperează. în mâna «partea reactivă». strânge. măsurile de securitate. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. printr-un control vizual şi tactil. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. cu 80 . verifică. arată că arma este goală. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». trage spre înapoi manşonul. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip.1. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului.

Încărcarea unei arme Încărcarea armei. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. 4. depozitează arma şi port încărcătorul. verifică şi alimentează arma. El 81 . După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. După executarea focului. dacă se continuă serviciul. se execută numai dacă este absolut necesar. 4. după caz. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate.1. reaşează încărcătorul în port încărcător. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea.degetul. Arma se predă descărcată. urmate.3. introduce cartuşul extras în încărcător. conduce spre înainte manşonul.4. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. de alimentare (dacă se continuă serviciul). cu manşonul blocat în spate. atât la locul de păstrare. iar încărcătorul se predă separat.2. cât şi în serviciu.1. pe timpul serviciului. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă.

Cel care predă anunţă «armă încărcată». 82 . la poligonul de tragere sau în serviciu. În mod excepţional. Nu există la pistol. la vedere. Arma în toc aprovizionată. pistolul se va purta.păstrează. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». Acesta apucă arma. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). 4. În serviciu. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. în mod obligatoriu. în mâna sa. arma neasigurată. pe centură. după care ia încărcătorul. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»).1. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. încărcătorul plin. duce manşonul către înainte şi asigură arma.4. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. încărcătorul plin. arma asigurată Aprovizionat. cartuş pe ţeavă. camera cartuşului goală. numai în toc. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. cu un încărcător plin introdus în manşon. dacă este necesar. fără cartuş pe ţeavă. încărcătorul plin. în funcţie de circumstanţe. Jandarmul care primeşte arma. Arma scoasă din toc. asigurată. cartuş pe ţeavă. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr).

după o reprezentare universală. ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. De asemenea.mâna din «partea reactivă». În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: .2. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. dar la fel de importantă şi de dinamică.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». pentru un stângaci este invers. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. .2. fiecare din ele având o funcţie diferită. dictată de ochiul director.mâna din «partea armei». în general. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. 4. prinde arma de foc şi comandă focul.1. Astfel. 83 . Bazele tragerii 4. În orice moment şi în special pe timpul manipulării.

2. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. 4. Poziţiile de abordare.foc. în poziţia de contact . care se transformă în linie trăgător .4. de asemenea. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. Ele permit. Alegerea momentului scoaterii armei din toc. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu.ţintă .armă – ţintă.2. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. În poziţia de contact. poziţia de contact. stabilă.armă. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. arma este la orizontală. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată.2. poziţia cu arma scoasă din toc. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv.1.2. din poziţii non agresive. protejând arma cu cotul sau cu mâna. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. teren şi urgenţă. poziţia cu arma în toc.

Primul glonţ. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul.minim. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . urmată de realizarea controlului. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. dar şi o oboseală accelerată. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. Bazându-se pe aceste poziţii. reduce cu 75% timpul de reacţie. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar).

2.2. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. 86 . Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. mâna de pe partea armei este adusă la stern.4 . prin apropierea armei de corp. ţeava este orizontală. În poziţia de contact apropiat. Arma este aliniată cu ochiul director.2. arma se află în poziţie orizontală. în interiorul zonei intime. ca la poziţia de contact. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment.

în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul.3. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot.2. protejând arma. 4.2. 87 . deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă.

iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. blocându-l sau reorientându-l. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. De aceea. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. o 88 . Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului.). când trebuie să deschidă. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. care trebuie să se apere de o agresiune. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. staţie de emisie-recepţie etc. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. de o calitate mediocră.

respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.2. Dacă este necesar. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor. achiziţionarea unui obiectiv.3.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .2. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează.3. 4.

90 . cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte). Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.3.4.2.2. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei.

trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii.2. aplicându-se ochirea conformă. Această mişcare se transmite armei. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri.3.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. 4. 91 . În raport cu tipurile de respiraţie. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. pieptul se extinde şi se contractă.

ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. nu este acela de „a trage”. În acest caz.4. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. Moduri de tragere 4. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale.4. rectilinie şi să fie comandată de trăgător.2. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. progresivă. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie.4. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere. 92 .4. În ceea ce priveşte viteza de acţiune. când se face uz de armă obiectivul urmărit.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă).2. continuă. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul.2.3.

Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). permite să nu se tragă prea sus. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. scade cadenţa de tragere. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. când distanţa creşte. 4. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. în gardă faţă de adversar. La distanţe scurte. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). iar ochirea trebuie să fie mai precisă. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. ochirea. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. În general. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. Când ameninţarea este eliminată. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . În felul acesta se trage în partea de jos.2. În plus. până când ameninţarea încetează.4.2. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală).calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea.

A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. 94 . Aceste două atingeri rapide. La distanţă medie (7-15 metri). Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). trage sau atacă. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. Se continuă cu o „curăţare tactică”. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. La distanţă mică (până la şapte metri).este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. dacă acesta nu este disponibil imediat. Acest mod de tragere este uneori dificil. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect).

E. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. intenţia de a agresa sau de a se retrage.R. şi V. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.5. Verifică neutralizarea adversarului. După folosirea armamentului: V.I. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. faza de foc până la încetarea ameninţării. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin.R.2. 95 .E.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent).V. Înainte de a face uz de armă: (I. Reţineţi următoarele acronime: I. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. 4.I.) Identifică adversarul. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. şi se reia poziţia de contact. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. alte obiecte de atac.V.

Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări.3. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale.1. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine.1. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. Manipulările elementare 4.4. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor.1. umeri şi braţe). Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. Pentru a trage. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul.3. 4. În funcţie de distanţă. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi. Ochii fixează adversarul. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. dar este de 96 .3. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. exerciţii pregătitoare.

preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. degetul mare al mâinii 97 . Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». lărgind baza. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. piciorul de „lângă armă” se retrage. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. mâna reactivă execută manipulările. mai în glumă. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează.

începe apăsarea progresivă a trăgaciului.2. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. ochii fixează obiectivul. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. ochii privesc obiectivul. în funcţie de distanţă. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă.1. în funcţie de distanţă. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei.3. vederea este focalizată asupra cătării. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. urmărind axa cea mai directă posibil. palma este deschisă spre înapoi la 450.înarmate agaţă clapa tocului. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. sub pectorali. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. 4. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. vederea este focalizată asupra cătării. 98 . încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă).

efectuarea.Pornind de la poziţia de tragere. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”.1. introducerea armei în toc fără a privi.3. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive.3. a unui control personal de securitate al armei. îndreptând ţeava la 450 spre sol. 4. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. luarea poziţiei de abordare. în faţa picioarelor. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . eventual.

După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact.3. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg.2. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. anunţă „încărcare”. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. 100 .Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”. dacă este posibil. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. pentru a reduce din vulnerabilitate. Jandarmul care trebuie să reîncarce. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”.

introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. Trăgătorul a 101 . Încărcătorul armei nu este complet gol. introduce încărcătorul gol în încărcător. în funcţie de situaţie.În serviciu. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. reia poziţia de contact. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. acţionând trăgaciul. deoarece implică o urgenţă. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. încărcătorul poate fi schimbat. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. de-a lungul acestuia. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”.

prin pivotare. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei.3. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. să fie schimbat.3.3.3.1. 102 . se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător.3. 4.3. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei.2. arma urmărind privirea. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător. 4.

Tehnicile de tranziţie 4. fără a urmări privirea.3.3. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . 4. peste umărul din „partea armei”.4. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.1. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână.4. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. utilizând la maxim terenul. să tragă pe timpul deplasării. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare.2. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. apoi repede). Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. se execută o deplasare în lateral. rămânând la adăpost. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide).5. apoi repede şi precis). să tragă (lent şi precis. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. iar dacă nu. prin salturi scurte. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici.3.4. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor.

Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. Pentru a exersa aceste tehnici. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile.3. fără a pierde din vedere cătarea. în sprijin fix intermitent. înainte de a păşi cu toată greutatea.6.1. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. În practică. efectuează tragerile unul după altul. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. ca la tragerea cu înaintare.asigurăm protecţia.3. trăgătorii care se sprijină mergând. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii.6. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. 4. prin analogie. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. culcat. în spatele unei protecţii) 4. concomitent cu începerea înaintării (avansării). Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 .

Aceasta este relativ înaltă. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. Dacă trebuie să se tragă rapid. 109 . jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. zid mai mic etc.). Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. plecând de la poziţia „în genunchi”. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv.

Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. Se amortizează cu mâna reactivă. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol.4. 110 . fără tremurături. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie.6. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.3. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere.2. sistematic pornind de la 30 de metri. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte.

Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie.INTERZISE 4. fie de schije desprinse din acest proiectil.3. jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil.Poziţii deschise . Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. 111 . el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. fără a expune umărul şi restul mâinii.6.3. expunând doar „ochiul şi arma”. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile.

sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . 4. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. tot conform principiului „ochiul şi arma”. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. pentru a-şi stabiliza tragerea. La o distanţă mare. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. Când se trage asupra lui.4. întrerupând temporar observarea. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical.

O siluetă umană. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. facilitează simularea. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. în cadrul antrenamentului. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. să facă ceea ce nu-i place. să adauge apoi o variabilă (distanţă. incident) şi să redobândească gruparea. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. care să o transforme din ceva „neagresiv”. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. 113 . Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. posibilitate. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. Ţinta de tip siluetă umană. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. stoparea unui infractor care fuge). De aceea. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact.

antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. În tactica intervenţiei. într-un cadru global. dispunere tactică. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». terenului şi adversarului. mobilitate accentuată. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. Binomul.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). protecţie personală şi colectivă. De aceea.a. 114 6 . constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. alături de «Formare Generală în IP». coordonare uşoară cu şefului echipei. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace.

Comunicare.1.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. cod de alertă roşu foc. cod de alertă oranj. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare.S. atent. 5. starea armei). După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. poziţie de 115 . Reţineţi!: A. cod de alertă roşu. stres imperceptibil). se deplasează mai greu. poziţia. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. destins. respectând aceleaşi reguli. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. asigură securitate şi protecţie sporită. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. de o manieră reflexă.C. prinderea armei.P. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. care permite şefului de element. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. Protecţie. Sprijin. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă.

abordare. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. 116 . Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. arma în poziţie de serviciu. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. conştient. poziţie de contact. stres crescut). stres intern. arma încărcată şi asigurată. poziţie de abordare. arma încărcată.

Sprijin – întotdeauna fix. permanent şi eficace 117 . poziţie de contact foc. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. stres intern instalat.

individuală balistică (cască. sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. gestuală.Protecţie . Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 . vestă anti-glonţ). Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.verbală. folosirea avantajelor terenului Comunicare .2. tactică 5.

Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare.2. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. Orice compartiment nou de teren. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare.elementului de serviciu (echipă. Achiziţionarea terenului. acoperire. patrulă etc. 119 .) pentru ca echipa să fie în măsură. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze.1. 5. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. în orice moment. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. trecerea unui obstacol în siguranţă. trecerea unui unghi în siguranţă. să-şi asigure propria securitate. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol.

Procedeul «FLASH». 120 .„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. atunci când este necesar. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. El trebuie să fie înlocuit. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. apoi retragerea acestuia.

Sprijinul fix decalat . Rapiditatea trecerii garantează securitatea.5.2. armamentul este orientat către zona de intervenţie.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. 121 .3.m.dreapta. se asigură posibilitatea de riposta stânga . adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii.2. 5. Trecerea spaţiilor deschise (uşi.2. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.

Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. 122 . deschidere. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). a instituţiilor publice ori particulare. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. 5. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. provocarea unei reacţii din partea adversarului. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. INTERZIS 5. a organizaţiilor social politice. ascultare. ferestre).Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. pătrunderea.1. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului.3. precum şi în incinta unităţilor economice.3. în stare de necesitate.

Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. 1 sub impulsul elementului nr. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. elementul nr. a încuietorilor. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea).2. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). se execută dinamic la ordinul şefului. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. 2. a unui trinom. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. 123 . elementul 3 sprijină pătrunderea.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). 1 pătrunde în învăluire. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere.3.

Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică. arma trebuie ţinută în poziţia de contact. deschiderea unghiurilor se face succesiv. 124 . achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.5.3.3.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. 128 .ameninţare prezumată. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei.1. sprijin înainte.1.1. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. privirea înainte. Situaţii tactice 5. Avertizare – Jandarmeria!. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei. fixarea obiectivului. degetele încrucişate.5.Cod oranj .5. mâinile pe cap. oprirea la nivelul portierei. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. sprijin fix şi permanent 5.

desfacerea centurii de siguranţă. extragerea.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. control prin extensia braţului. 129 . c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei.

cod roşu Fixarea obiectivului .2.sub sprijin. elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5. 130 . Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .1.5.

dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu.Mişcarea către înainte a dispozitivului. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. Faza finală a acţiunii. controlul portbagajului. Scoaterea celui de-al doilea pasager. 131 . jandarmul intră primul în autovehicul. Scoaterea din autovehicul a primului pasager.

196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. în condiţiile integrării Gl. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. bg. drd. 2005 133 • • • • • • • • • . inumane sau degradante Dr. Todoruţ Eugen. dr. col. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. 2 din Legea nr. conf.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. Vasilică Ovidiu. Pop Gavrilă.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. Costică Silion. col. lt. drd. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare.10. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. Gl. Editura Tritonic. 19/09. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. Alexandru Ioan Giurgiu. mr. Costică Silion. Alexandru Ioan Giurgiu.

ANEXA NR. 1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .

ANEXA NR. 2 135 .

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful