MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

............... 83 4...........1............. Darea şi primirea unei arme ..............2............................8........... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI ………….............................. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene .....4...11..........T. 78 4............. 72 3....... 82 4................. 60 3....... Portul armei în serviciu............... 92 4... 58 3.....1............. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ....... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei...3.......4........................... 77 4..... 77 4.......11....................................1..2........... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)... Apărarea contra armelor albe... 84 4....7.................................................................... 77 4................5............................................... 89 4........... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis...........11..........11................... Apărarea contra armelor albe cu BT ............ Cele 5 reguli fundamentale de securitate ............8...............2... Folosirea cătuşelor............. 75 3....8..........1.............. 81 4. Deschiderile şi închiderile B.......10.......5...................T...... 75 3.....3....3...............… 59 3..........................3............... Moduri de tragere....2....T......1....................... 64 3........ Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic...... închis..2...… 69 3................................................1.....3...... Atitudini de protecţie ............11...........................2.. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare ...................12...6........................11..........................9....... 68 3.............. ...................... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ...... Bazele tragerii...................1..2...........11.......................1.4...... Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi.......... Tehnici de imobilizare cu tompfa …………………….............….............. 95 4 ..8...12................... Lovituri de oprire cu B........2....2...... Secvenţa de foc ...... Parările cu tompfa.............5... deschis ……………….........................4 Lovituri de oprire cu B... 83 4..... Reprezentarea universală ... achiziţionarea unui obiectiv.... 63 3...... Atitudini de protecţie .....2..... 62 3............................. Manipulările fundamentale ..............................1.....11.......... 71 3.................................... 54 3.. 65 3.............................. 60 3...... Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie ................

.................. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ..2............ 123 5.............. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat ...1... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ...................6..........................................................3.133 Anexe ………………………………………………………............3...... 124 5........... Bazele tacticii de intervenţie..5................ 105 4............ 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………...1. Manipulările elementare ..................... 126 5... 121 5......... 128 Bibliografie ……………………………………………….................1........134 5 ...............3. 125 5................... 118 5.... Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ........... culcat..........……. 103 4................3..............4....5.3........................... 102 4........................................................... Realismul antrenamentului ....................2......... Sprijinul fix decalat .....3......................... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) .......3....... Situaţii tactice ....2.... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe....... Deplasările cu arma .....2........ 108 4................................ Tehnici de pătrundere ..........................4........ Tehnici de înaintare .......... 96 4.............4....2......................... 119 5......3.... Câştigarea terenului .... Tehnicile de tranziţie ... 115 5......... 122 5........................................ 100 4............3...................... ferestre) .....................3......... 121 5......................................... în spatele unei protecţii) ......... 96 4....3.5.........4.................. Controlul vehiculelor ... Trecerea spaţiilor deschise (uşi............... 114 5.............2....................3.............1........poziţionarea unui sprijin .......….2.......................................3.......................1.... 122 5..... Urcarea unei scări.3........ Poziţii de tragere derivate (în genunchi......

Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. împreună cu Poliţia. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. iar forţa fără justiţie este tiranie. prevenirea şi combaterea criminalităţii. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. coercitive sau excepţionale. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. Justiţia fără forţă este contrazisă. dreptul de poliţie al statului. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. În fapt. numai prin folosirea forţei. a altuia.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. pentru că există întotdeauna oameni răi. 7 . iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. iar forţa fără justiţie este acuzată. pe timpul îndeplinirii serviciului. de o manieră individuală sau colectivă. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi.

cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. alături de calităţi personale. eficiente şi realiste pe plan psihic. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . De aceea. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. în interiorul unui sistem legal complex. protecţie şi eficacitate. În aceste condiţii. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. Intervenţia profesională este. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. Cadrul legal. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. Pentru a atinge acest obiectiv. de asemenea. trebuie să fie dezvoltată.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere.

Or. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. Educaţie fizică militară. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. prin disciplina Intervenţie Profesională. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. Urmărind să domine adversarul. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare.pentru prima dată.

Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. concomitent cu respectarea unor principii. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. nivelul 3 – Grupări Mobile.limitează la menţinerea ordinii. 10 . nivelul 4 – Grupări Operaţionale. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. nivelul 2 – Detaşament Mobil.

d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.C. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.A. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă.I. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. 11 . elemente de traumatologie. tehnicile corporale.) a) Formarea de bază în I. reguli tactice fundamentale.A.) Tactica Intervenţiei (T. protejarea cu ajutorul armei. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia.P. zone de protecţie şi de acţiune. poziţiile de tragere. deplasările. ochirea.) Dominarea fără armă a adversarului (D.F. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. tehnicile articulare.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente.) Dominarea cu armă a adversarului (D.A.A. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă.P. tehnici de comunicare.

naţionalitate. după caz. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. conform legii. religie. fără deosebire de rasă. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. avere sau origine socială.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. îndeosebi a armelor de foc şi. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. independente şi imparţiale. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. imparţial şi nediscriminatoriu. integritatea fizică şi morală. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. apartenenţă politică. în faţa unei instanţe competente. c) Suficienţa. 12 . faţă de toţi cetăţenii. sex. public şi corect.

în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. Of. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. 13 1 . 33 din Legea nr. prin acţiuni de descurajare. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. un concept ordonator. urmate. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. 1175 din 13 decembrie 2004. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. după caz. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. nr. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. M. Reunind principii ca: riscul minim. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. potrivit art. direct proporţional cu gradul de ameninţare. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. pregătirea şi dotarea specifică. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare.

b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. avertizarea. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). conducerea. controlul bagajelor. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. de la cele mai simple – interceptarea. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. legitimarea şi stabilirea identităţii. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. avertizare.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. de la caz la caz. în funcţie de acţiuni. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. tompfa. folosirea lanternei. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. cătuşele. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. tompfa. controlul corporal preventiv. tehnici articulare şi de control. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice.

mijloacele folosite de adversar. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei. 15 . Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare.

În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. zone şi distanţe de protecţie. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). folosirea de comenzi clare. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. concise. crearea de bariere între jandarm şi adversar. 2. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări.1. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. 16 . deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. tehnici de comunicare. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul.

accelerarea ritmului respiraţiei. lăsarea capului spre înapoi. din zona de observare. lovirea pământului cu picioarele. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). chiar înaintea lansării unui atac. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. avertizări. pentru descoperirea ameninţărilor. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. coborârea capului pentru a proteja gâtul. mâinile încrucişate la nivelul centurii. vestă ţinută pe umeri sau în mână. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. lăsarea întregului trunchi mai jos. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). schimbarea culorii feţei. se realizează prin: observare. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. schimbarea poziţiei . mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi).Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. cu privire la intenţia imediată. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor).

de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. cartele telefonice. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. autovehicule. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. de intensitate ridicată . implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. pantofi desfăcuţi. Ameninţările potenţiale. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. câini cu comportament agresiv.obiecte contondente. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. În funcţie de factorii de risc. Ameninţările principale. papuci aruncaţi cu piciorul. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. arme militare). pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. urmate de agresiune sau de fugă. 2. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. în funcţie de intensitatea lor.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă.2. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . arme albe. atitudini provocatoare. în funcţie de factorul care le generează. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. Prin comunicare. secundare şi potenţiale. brelocuri.

află cât mai multe informaţii. Empatie – arată înţelegere. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală.3. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. folosind cuvintele tale. 38% – tonul vocii. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. folosirea forţei.A. arată doar că ai înţeles problemele lui. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. poţi crea alte probleme.P. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. care în orice moment. dacă nu înţelegi ceva. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. volumul.E. intonaţia. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. Sumarul – condensează faptele. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. nu discuta părerile tale personale. 2. pune întrebări. iar adversarul are o armă.

Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. coatele şi genunchii. mijlocele din dotare sau armamentul.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. Pentru a deţine controlul situaţiei. Este considerată o zonă sigură. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. verbal şi olfactiv cu adversarul. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. 2. zona de contact fizic şi zona intimă. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa.4. fără a necesita deplasarea către adversar. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. auditiv. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 .

5. contuzii.lui. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. hematoame. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA).). fracturi. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. 21 . se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. plăgi. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. producerea de echimoze. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. hematoame. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. echimoze şi contuzii. contuzii. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea.

poziţionarea armei. Cu pistolul. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. în faţa unei direcţii periculoase. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). pentru a riposta la acţiunea adversarului. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. prin folosirea minimului de forţă necesar. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. asigurându-se să nu tragă prea jos. Ea permite. 22 . în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. de asemenea.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .PUR .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.

2.mâna de pe partea cu arma . ele având funcţii diferite. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”.prinde arma.6. o extrage din toc. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. pentru un stângaci este exact invers. pentru un dreptaci.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului .piciorul de pe partea reactivă 25 .prinde şi sprijină arma. dar în egală măsură importante şi dinamice.mâna de pe partea reactivă . execută toate manipulările Partea cu arma a corpului . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. Mâna din „partea armei” . o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» .

în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. de regulă. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. folosind un ton politicos şi convingător. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). dar ferm. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. persoanei oprite i se explică cu tact. 26 . se prezintă şi îşi declină identitatea.1. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. salută. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. se prezintă. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu.

iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. dacă situaţia o impune. formată din doi jandarmi. ei îşi vor repartiza sarcinile.format din doi jandarmi şi persoana controlată. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. . Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. 3.format din trei jandarmi şi persoana controlată. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă.triunghiul dublu . • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă.triunghiul simplu .2.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. 27 . vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite.

C SA 28 A S . fără să fie văzut de către aceasta. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3.1.2.2.2.3. Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA).

Pentru realizarea legitimării persoanelor.3.3. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 . Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia.

Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. de regulă. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. În situaţia executării unor măsuri de ordine. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. o asigură şi o predă partenerului. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. 30 . într-o poziţie cât mai incomodă. Acestea vor fi plasate la distanţă. tăiere sau împungere. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual.3. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. palpare. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. cu mâna corespondentă părţii controlate. acestea vor fi aşezate în linie. este încărcată sau este armată. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul.4. când este cazul. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. din spatele persoanei.

Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare 2 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .

astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). Înainte de luarea acestei măsuri. sacoşă.3. 32 . Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. poşetă). geantă. servietă. valiză. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. 3.6. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. pachet. modul de manifestare a agresivităţii. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora.5. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul.

direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului.1. Obligat să răspundă unei agresiuni. 33 . Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. Folosirea forţei fizice. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. picioarele. imediat. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. loviturile de protecţie de nivel 1. loviturile de protecţie de nivel 2. 3. exprimată prin formula: „Încetaţi.6. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. în intervenţia profesională. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent.

este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Coatele sunt apropiate de corp. de gardă. plasate în faţă.1. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. Piciorul din „partea armei” este în spate. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. Poziţia de abordare. fără tensiune în genunchi şi glezne. 34 . Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi.1. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp.6. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. gât. trunchi. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. într-o poziţie activă. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare.3.

Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. 35 . Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. trunchi. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. gât. Coatele sunt apropiate de corp. piciorul reactiv înainte. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. 30° către interior. deasupra centrului de greutate.

Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. dar temporar. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . jandarmul se va plasa şi se va deplasa. De aceea. din faţa unei ameninţări fizice. întotdeauna.

37 . pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. fie din „partea armei”.

conservarea principiului suficienţei.2. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. respiraţia nu se blochează. se rămâne fluid în mişcare. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise.6. mobilitatea (bazin. 38 . lovitură cu palma mâinii.1. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. strângerea bazinului la impact. picioare). expiraţie pe faza de percuţie. lovirea cu vârful cotului. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. lovitura directă cu cotul. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). închiderea bazinului la impact. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. se expiră în faza de percutare.3. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. picior). respiraţia nu se blochează. mâna liberă este în protecţie. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). vectorul de agresiune (mână.

închiderea bazinului la impact.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. se expiră în faza de percutare. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. păstrarea traiectoriei rectilinie. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. controlul cotului şi al capului. respiraţia nu se blochează. 39 . închiderea bazinului la impact. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului.

păstrarea unei traiectorii rectilinie.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. 40 . mobilitatea (bazin. picioare). picior). închiderea bazinului la impact.6. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea .1. vectorul de agresiune (mână... cât şi cu cel de pe . lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.cu arma. se expiră în faza de percutare. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. respiraţia nu se blochează. piciorul de sprijin rămânând pe axă.3. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului.partea reactivă 3. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. lovitura de cot în urcare.

aplicarea loviturii cu palma mâinii. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. închiderea bazinului la impact. 41 . păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. închiderea bazinului la impact. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). menţinerea unei traiectorii circulare.

păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului.. realizarea unei mişcări circulare. cât şi cu cel de pe . Se execută atât cu genunchiul . închiderea bazinului la impact.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. controlul cotului şi al capului.parte cu arma”. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. 42 . trecerea şoldului..partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. urcarea genunchiului pe axă.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

orientarea palmei mâinii adversarului către cer. plasarea braţului înainte sau înapoi. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). controlul cotului în permanenţă. flexarea încheieturii pumnului. crearea şi menţinerea unei dureri. 46 . braţul în extensie. realizarea unei rotiri a braţului către interior. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. blocarea contra propriului corp (punct fix).

prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). orientarea palmei mâinii adversarului către cer. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. blocarea contra propriului corp (punct fix). braţul în extensie. controlul cotului în permanenţă. realizarea unei rotaţii a braţului către interior. Controlul prin extensia braţului 47 .

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

M. arbalete. distanţare. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. boxuri.6. 49 2 . 490 din 23 iulie 2007. cătuşe. săbii. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. măciuci şi bastoane telescopice. Of. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. arme albe. mijloace blindate. 2 din Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. c) lungimea este mai mare de 15 cm. scuturi de protecţie. nr. cum ar fi: baionete. 1175 din 13 decembrie 2004. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. tăiere. M.1. protecţia corporală (atitudini de securitate). spade. cai şi câini de serviciu. e) are un mâner prevăzut cu gardă. arcuri. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). împungere. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art.4 cm.3. 3. jeturi de apă sau coloranţi. florete. bastoane de cauciuc sau tompfe. art. bastoane cu energie electrostatică. bâte. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. 3 „…veste antiglonţ.6. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. lucrări şi mijloace genistice.7. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. 29 din Legea nr. luciditate în atac sau în apărare. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. nr. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. căşti cu vizor. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. şişuri. castete. pumnale. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Of. Legea nr. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. cuţite. dispozitive sonore şi luminoase.

Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. B.7.7.1.1. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate.7. fiind realizat în trei variante consecutive (B.3. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului.2 şi B. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. 3.3).1.1. 50 . fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol.1. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc.2. Pentru aceasta.

În nici un caz nu va fi purtat în mână.3. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. bastonul va fi purtat pe centură. urmărind determinarea încetării acţiunilor. retragerea şi împrăştierea lor. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată.7. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. în genţi sau pe sub haine. Pe timpul patrulărilor.3.1. 51 .

7.1.3.4. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .

8. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi.7.1.8. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan. 53 .5. Folosirea tompfei 3. lungime – 60cm. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. în special.3. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. peste mâini. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate.1. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. dispuse în unghi drept. 3. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr.

păstrând o capacitate de reacţie rapidă. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma.3. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 .8.2. În poziţia de abordare.

tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. mobilitatea (bazin. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor.Poziţia în gardă inversă. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. mâna reactivă este în protecţie. picioare). căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. executarea loviturii cu vârful tompfei. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. dar temporară. vectorul de agresiune (braţ. 55 . executarea loviturii cu călcâiul tompfei.

executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna 56 . destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. armarea braţului pe partea reactivă.

executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. 57 . destinderea braţului către înainte. mâna reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului.reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

3.3. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .8.

controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus.4. prinderea încheieturii pumnului. plasarea lângă adversar. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. protejarea şi controlul mâinii libere.8. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. braţul trebuie întins. 59 . controlul braţului cu mâna reactivă. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. prin forţarea unei articulaţii. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă.3. cotul către în sus.

temporară. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. 3. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos.5. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. În aceste condiţii. flexarea antebraţului pe braţ. 60 . terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. 3. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei).9. corpul tompfei în sprijin pe triceps. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil.8.

sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .culcat” ridicarea de la sol şi conducerea.. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .În funcţie de situaţia existentă. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.. 61 . din poziţia în picioare şi în genunchi. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. din poziţia culcat la sol. de numărul acestora şi de reacţia publicului.

3. mucoasele nazale. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. Zonele eventual afectate (ochii. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. dar nu mai puţin de 1.5-2 metri. fără a se produce vătămări corporale. 62 . apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. fără să se aplice creme sau emulsii. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. Înainte de utilizare. piele) se spală cu multă apă. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. pulverizatorul se agită. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant .lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante.10. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului.

pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. 63 . Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice.a. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate.3. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat.11. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. n.

3. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ.1.11. 64 . Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma.

65 . Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.2. Deschiderea se face rapid.11. dar temporară. Deschiderile şi închiderile B. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. din faţa unei agresiuni fizice.T. 3. BT este ţinut vertical către în sus.

sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. loviţi cu vârful 66 .Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. arătătorul şi degetul mijlociu. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. bastonul este proiectat energic către înainte. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare.

Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. vârful BT la verticală sau la orizontală. 67 . Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. mâna reactivă în protecţie. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă.

picioare).11. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. mobilitatea (bazin.3. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. 68 . braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. în vederea stopării unei agresiuni fizice. cu priză integrală la centrul mânerului.3. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. picioare). vectorul de agresiune (braţ. lovitura este dată cu capişonul. lovitura este dată cu capişonul. mâna reactivă este în protecţie.

pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.4.11. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. 3.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. Mâna reactivă susţine vârful. raportat la linia umerilor. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. 70 .corpului adversarului. braţele se destind la 45° către în jos. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului.

3. 71 .11. cotul către în sus.5. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. braţul trebuie întins. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. prinderea încheieturii pumnului. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului.

braţul întins. cotul către în sus. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. întins. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. prinderea încheieturii pumnului.11. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. prinderea încheieturii pumnului. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.3.6. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.

tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. punct fix. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. controlul cotului. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. BT aducând antebraţul către în sus.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. se ţine în continuare de mâner. 73 . realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. protejarea şi controlul cu mâna liberă. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului.

efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 . terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. BT este sub braţ.

DE URGENŢĂ. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC.12. EVENIMENTUL! 3. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 . Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.7.11.3.

după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. 76 . 3.1. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. acţiunea se poate face forţat. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală. penală sau contravenţională.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate.12.

pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. în condiţiile legii.1. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. purta şi folosi armamentul. O armă întreţinută. mai mult pe timpul manipulării armamentului. 4. Acestea arată că. nu se produce un foc de armă involuntar. anual.1. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. sau sigur. Tocmai de aceea. accidental sau involuntar. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. în mod obligatoriu.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. jandarmii pot deţine. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . Cu o armă în stare de funcţionare. decât în urma unei erori umane. decât pe timpul executării unor acţiuni. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. au loc incidente cu armă.1. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. aşa cum rezultă din statistici. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare.

Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. Înainte de aceasta. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. sol acoperit cu lemn.securitate. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. 4. În această situaţie incidentele sunt posibile. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată.). receptacul sau biută de tir etc. 78 5 . Manipulările fundamentale 4. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. el nu va provoca accidente. dar în nici un caz accidentele. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. Operaţiile de control. întotdeauna. descărcare. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. în direcţia ameninţării.2.2. la orice distanţă s-ar afla aceasta. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. într-o direcţie nepericuloasă5. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane.1.1. vestă anti-glonţ.1. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. fără contact cu trăgaciul.

2. jandarmul controlează şi alimentează arma (C. în tubul cu nisip. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. – se verifică.2. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu.I. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). cu arma culcată în mâna «partea armei». scoate pistolul din tubul cu nisip.S. trage spre înapoi manşonul.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. efectuează manevra fundamentală de alimentare.P. în tubul cu nisip. 4. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului.A. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.1.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. printr-un control vizual. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.D. + A). verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. 79 .

3. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. strânge. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. printr-un control vizual şi tactil. în mâna «partea reactivă». La ieşirea din serviciu. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală.4.2. dacă este cazul. verifică. cartuşul extras. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. trage spre înapoi manşonul. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». arată că arma este goală. măsurile de securitate.1. cu 80 . efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. recuperează.

depozitează arma şi port încărcătorul.degetul. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. de alimentare (dacă se continuă serviciul). cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor.1.2. dacă se continuă serviciul. El 81 . Încărcarea unei arme Încărcarea armei. După executarea focului.1. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. conduce spre înainte manşonul. reaşează încărcătorul în port încărcător. atât la locul de păstrare. Arma se predă descărcată. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. verifică şi alimentează arma. după caz. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. se execută numai dacă este absolut necesar. introduce cartuşul extras în încărcător. 4. cât şi în serviciu. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. 4. cu manşonul blocat în spate. pe timpul serviciului.4. iar încărcătorul se predă separat. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. urmate. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei.3.

oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă.păstrează.4. la vedere. numai în toc. 82 . În mod excepţional. încărcătorul plin.1. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. după care ia încărcătorul. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. încărcătorul plin. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». asigurată. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. Arma scoasă din toc. Jandarmul care primeşte arma. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. în funcţie de circumstanţe. Nu există la pistol. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). arma neasigurată. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). pe centură. cartuş pe ţeavă. în mod obligatoriu. Cel care predă anunţă «armă încărcată». o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. la poligonul de tragere sau în serviciu. cartuş pe ţeavă. camera cartuşului goală. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). pistolul se va purta. arma asigurată Aprovizionat. 4. duce manşonul către înainte şi asigură arma. Acesta apucă arma. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. încărcătorul plin. în mâna sa. cu un încărcător plin introdus în manşon. dacă este necesar. fără cartuş pe ţeavă. În serviciu. Arma în toc aprovizionată.

Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. De asemenea. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. în general. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. pentru un stângaci este invers. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. 4.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. prinde arma de foc şi comandă focul. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. 83 . susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire.2. după o reprezentare universală. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă.2. dar la fel de importantă şi de dinamică.mâna din «partea reactivă». dictată de ochiul director. În orice moment şi în special pe timpul manipulării. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». Bazele tragerii 4. ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). .1. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. Astfel.mâna din «partea armei». fiecare din ele având o funcţie diferită.

poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol.ţintă . care se transformă în linie trăgător . o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. poziţia cu arma scoasă din toc.armă. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. poziţia cu arma în toc. în poziţia de contact . trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune.2. În poziţia de contact. poziţia de contact. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. protejând arma cu cotul sau cu mâna. Ele permit.2. arma este la orizontală. din poziţii non agresive. 4. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv.1.armă – ţintă. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală.4. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. de asemenea. teren şi urgenţă.foc. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. Poziţiile de abordare.2.2. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . stabilă. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . Alegerea momentului scoaterii armei din toc.

Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul.minim. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. Primul glonţ. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. Bazându-se pe aceste poziţii. urmată de realizarea controlului. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. dar şi o oboseală accelerată. reduce cu 75% timpul de reacţie. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar).

mâna de pe partea armei este adusă la stern. ca la poziţia de contact. Arma este aliniată cu ochiul director. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. în interiorul zonei intime. 86 . prin apropierea armei de corp. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului.4 .2. arma se află în poziţie orizontală.2. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol.2. În poziţia de contact apropiat. Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. ţeava este orizontală. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare.

2. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat.3. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. protejând arma.2. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. 87 . deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. 4. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei.

mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. de o calitate mediocră. care trebuie să se apere de o agresiune. De aceea. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. o 88 . poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. blocându-l sau reorientându-l. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă.). Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. staţie de emisie-recepţie etc. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. când trebuie să deschidă. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar.

2. 4. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.3. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează. achiziţionarea unui obiectiv.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 . Dacă este necesar.3.2. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.

3. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi.2. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).4. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. 90 . Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.2. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei.

apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. În raport cu tipurile de respiraţie. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. Această mişcare se transmite armei.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. 4. aplicându-se ochirea conformă.3. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei.2. pieptul se extinde şi se contractă. 91 . făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei.

când se face uz de armă obiectivul urmărit. 92 . În acest caz.4.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). nu este acela de „a trage”. rectilinie şi să fie comandată de trăgător. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale.3. Moduri de tragere 4.2.2. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare.2. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. progresivă. În ceea ce priveşte viteza de acţiune. continuă. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere.4.4.4. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie.

Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. când distanţa creşte. ochirea.2. Când ameninţarea este eliminată. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. permite să nu se tragă prea sus. până când ameninţarea încetează. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală).2. scade cadenţa de tragere. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. în gardă faţă de adversar. În general. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om).calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”.4. La distanţe scurte. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. În plus. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. În felul acesta se trage în partea de jos. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). 4.

se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. La distanţă medie (7-15 metri). Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”).este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. Se continuă cu o „curăţare tactică”. trage sau atacă. Acest mod de tragere este uneori dificil. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. Aceste două atingeri rapide. dacă acesta nu este disponibil imediat. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). 94 . La distanţă mică (până la şapte metri). jandarmul execută două lovituri foarte rapide. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire.

I. După folosirea armamentului: V. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor.V. şi se reia poziţia de contact. Înainte de a face uz de armă: (I.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin.2.V. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. şi V. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. faza de foc până la încetarea ameninţării. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost.) Identifică adversarul.E. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic».R. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. alte obiecte de atac. intenţia de a agresa sau de a se retrage. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul.R.I.5. 95 .E. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. 4. Reţineţi următoarele acronime: I. Verifică neutralizarea adversarului. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei.

3. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi.1. dar este de 96 .3. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine.4.1. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări.3. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă.1. 4. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. exerciţii pregătitoare. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Pentru a trage. În funcţie de distanţă. Ochii fixează adversarul. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. umeri şi braţe). Manipulările elementare 4.

piciorul de „lângă armă” se retrage. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. mai în glumă. degetul mare al mâinii 97 . lărgind baza. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează.preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. mâna reactivă execută manipulările. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma.

arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. sub pectorali. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. urmărind axa cea mai directă posibil. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. 4. palma este deschisă spre înapoi la 450. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii.3. ochii privesc obiectivul.înarmate agaţă clapa tocului. ochii fixează obiectivul. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. în funcţie de distanţă. în funcţie de distanţă. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. 98 . mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. vederea este focalizată asupra cătării. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului.2.1. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. vederea este focalizată asupra cătării. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete.

1. eventual. luarea poziţiei de abordare.3.3. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. a unui control personal de securitate al armei. 4. introducerea armei în toc fără a privi. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc.Pornind de la poziţia de tragere. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). în faţa picioarelor. îndreptând ţeava la 450 spre sol. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . efectuarea.

100 . pentru a reduce din vulnerabilitate. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”. dacă este posibil. Jandarmul care trebuie să reîncarce. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. anunţă „încărcare”.2.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”.3. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma.

Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. Încărcătorul armei nu este complet gol. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. în funcţie de situaţie. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. de-a lungul acestuia. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. Trăgătorul a 101 . introduce încărcătorul gol în încărcător. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive.În serviciu. încărcătorul poate fi schimbat. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. deoarece implică o urgenţă. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. reia poziţia de contact. acţionând trăgaciul. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie).

după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. 102 . Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. 4. 4.3. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. să fie schimbat.3.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. arma urmărind privirea. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. prin pivotare. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta.3.3. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă.3. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie.1.2.3. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei.

prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi.1. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. fără a urmări privirea. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.4.4. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. Tehnicile de tranziţie 4. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . 4.3.3.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600. peste umărul din „partea armei”.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

să tragă pe timpul deplasării. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici.2. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin.4. apoi repede şi precis). se execută o deplasare în lateral. să tragă (lent şi precis. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. apoi repede). luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. iar dacă nu. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). rămânând la adăpost. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. utilizând la maxim terenul. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare.3. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. prin salturi scurte. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent.5. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 .

trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. în spatele unei protecţii) 4. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. ca la tragerea cu înaintare. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. prin analogie. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii.3. fără a pierde din vedere cătarea. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. în sprijin fix intermitent. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. concomitent cu începerea înaintării (avansării).6. culcat. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor.1. efectuează tragerile unul după altul. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. În practică.asigurăm protecţia. Pentru a exersa aceste tehnici. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 .6. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. 4.3. trăgătorii care se sprijină mergând. înainte de a păşi cu toată greutatea. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel.

ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. Aceasta este relativ înaltă. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. Dacă trebuie să se tragă rapid. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei.). plecând de la poziţia „în genunchi”. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. 109 . Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. zid mai mic etc. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă.

Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie.3. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”.2. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. fără tremurături.6. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. sistematic pornind de la 30 de metri. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Se amortizează cu mâna reactivă. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile.4. 110 .

jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil.6. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit.3. expunând doar „ochiul şi arma”. fără a expune umărul şi restul mâinii. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.Poziţii deschise . fie de schije desprinse din acest proiectil. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. 111 .INTERZISE 4.3.

tot conform principiului „ochiul şi arma”. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. întrerupând temporar observarea. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. pentru a-şi stabiliza tragerea. 4. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. La o distanţă mare.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează.4. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. Când se trage asupra lui. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 .

facilitează simularea. Ţinta de tip siluetă umană. să adauge apoi o variabilă (distanţă. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. să facă ceea ce nu-i place. stoparea unui infractor care fuge). De aceea. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. O siluetă umană. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). în cadrul antrenamentului. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. posibilitate. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. 113 . care să o transforme din ceva „neagresiv”.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. incident) şi să redobândească gruparea.

precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. 114 6 . mobilitate accentuată. În tactica intervenţiei. coordonare uşoară cu şefului echipei. alături de «Formare Generală în IP». a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. Binomul. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus.a. protecţie personală şi colectivă. într-un cadru global. terenului şi adversarului. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). dispunere tactică. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. De aceea. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului.

respectând aceleaşi reguli. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. care permite şefului de element. Comunicare. cod de alertă roşu. starea armei). Sprijin. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. asigură securitate şi protecţie sporită. atent.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. prinderea armei.P. 5. cod de alertă roşu foc. poziţia. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. Protecţie. se deplasează mai greu. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. Reţineţi!: A.C. cod de alertă oranj. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. stres imperceptibil). de o manieră reflexă. poziţie de 115 .1.S. destins.

poziţie de abordare. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare.abordare. conştient. arma încărcată şi asigurată. poziţie de contact. 116 . Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. arma încărcată. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. stres crescut). arma în poziţie de serviciu. stres intern.

ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. Sprijin – întotdeauna fix. poziţie de contact foc. stres intern instalat. permanent şi eficace 117 .

2. folosirea avantajelor terenului Comunicare . gestuală.individuală balistică (cască.Protecţie . vestă anti-glonţ). Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 . sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. tactică 5. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.verbală.

acoperire. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. trecerea unui obstacol în siguranţă. să-şi asigure propria securitate. 5. patrulă etc.) pentru ca echipa să fie în măsură. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite.2. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat.elementului de serviciu (echipă. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. în orice moment. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective.1. trecerea unui unghi în siguranţă. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. Achiziţionarea terenului. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. Orice compartiment nou de teren. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. 119 .

atunci când este necesar. 120 . prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston.„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. apoi retragerea acestuia. Procedeul «FLASH». dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. El trebuie să fie înlocuit. introducerea rapidă a capului în noul compartiment.

armamentul este orientat către zona de intervenţie. Trecerea spaţiilor deschise (uşi. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.m.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. 121 .3. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. 5.5.dreapta.2.2. Sprijinul fix decalat . se asigură posibilitatea de riposta stânga .2.

Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. provocarea unei reacţii din partea adversarului. ferestre). precum şi în incinta unităţilor economice. 5. a organizaţiilor social politice. INTERZIS 5. pătrunderea. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. a instituţiilor publice ori particulare.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. ascultare.3. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.1. deschidere. în stare de necesitate. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. 122 .3.

verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). a încuietorilor.3. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. se execută dinamic la ordinul şefului. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). 1 pătrunde în învăluire. 123 . elementul 3 sprijină pătrunderea. 2.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). elementul nr.2. a unui trinom. 1 sub impulsul elementului nr.

arma trebuie ţinută în poziţia de contact. 124 .3. deschiderea unghiurilor se face succesiv. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.3.5. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. Situaţii tactice 5. degetele încrucişate. privirea înainte.1. fixarea obiectivului.ameninţare prezumată. mâinile pe cap. 128 .5. oprirea la nivelul portierei. mişcare simultană către înainte a celor două elemente.5. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. sprijin înainte. Avertizare – Jandarmeria!. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare.1. sprijin fix şi permanent 5.Cod oranj .1.

desfacerea centurii de siguranţă. control prin extensia braţului.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. 129 . extragerea. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei.

elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei. 130 . Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .sub sprijin.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5.1.5.cod roşu Fixarea obiectivului .2.

controlul portbagajului. 131 . Scoaterea celui de-al doilea pasager. Faza finală a acţiunii. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. jandarmul intră primul în autovehicul. Scoaterea din autovehicul a primului pasager. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu.Mişcarea către înainte a dispozitivului.

Costică Silion. lt. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. dr. Todoruţ Eugen.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. Pop Gavrilă. col. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. 2 din Legea nr. inumane sau degradante Dr. 2005 133 • • • • • • • • • . 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. Editura Tritonic. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. col. Costică Silion. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. drd. Vasilică Ovidiu. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. 19/09. Alexandru Ioan Giurgiu. conf. mr. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. drd. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. Alexandru Ioan Giurgiu.10. în condiţiile integrării Gl. bg. Gl.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

2 135 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful