MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

..................................... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ..1........ 72 3. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ...................1........... 83 4... achiziţionarea unui obiectiv...................... 77 4..............2......... 92 4.T.................T.. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare .5..........2.......... Secvenţa de foc ..... 81 4......11..1............ Folosirea cătuşelor............11...... 65 3.....4..... 78 4. 63 3.............................… 59 3...........................................................11............... 68 3....................... 84 4..... deschis ………………........11..... Reprezentarea universală ......................... 75 3.............................10..8.........7.. Darea şi primirea unei arme ............…..... Apărarea contra armelor albe.................... 58 3......2... Deschiderile şi închiderile B.3............... Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ....................... 75 3.5.. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi.........2.........................8..................... 77 4.....9...3......2..8........2.. 77 4........ 64 3.1..2.......11......................................................................… 69 3............... 60 3...........T.................... 62 3...... 89 4.1...........1.... Bazele tragerii...... Atitudini de protecţie ......................4................... Portul armei în serviciu....2............................ 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………...... 71 3.6................................................... Tehnici de imobilizare cu tompfa …………………….12...... Lovituri de oprire cu B................5.......3.............................. Manipulările fundamentale ........ 60 3.......11... Apărarea contra armelor albe cu BT .............8...3.....2..................... ........ 54 3..... 95 4 .......................11...........................12.... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)............... Cele 5 reguli fundamentale de securitate .....................1.................. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie .......... 83 4............. Moduri de tragere............11......3............ Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic.......4....................... Atitudini de protecţie ........ închis.1................................................1.......... Parările cu tompfa........................... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei...........2.........4 Lovituri de oprire cu B.......... 82 4.................... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis....

.............. 114 5..............................................2.............3.............5........ 126 5....4............. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat .. Tehnici de înaintare ..... Urcarea unei scări........................................ Sprijinul fix decalat ... 125 5...1.............................. 128 Bibliografie ………………………………………………. 105 4. Bazele tacticii de intervenţie....4. 124 5..... Realismul antrenamentului ..3. 119 5......... 121 5.......................2...........1.......................…..5..........1. 115 5.............................................. Manipulările elementare ... Deplasările cu arma . 96 4...4................3........ Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat ...................2..............4. Tehnici de pătrundere ..........................3.. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ......3.....................................2........133 Anexe ……………………………………………………….................................3........................3....... 103 4....................... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………............. Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) .................3..................poziţionarea unui sprijin ...............3........ Câştigarea terenului ...........1... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ............. 123 5....3............... Situaţii tactice ..........................……... 108 4........ Trecerea spaţiilor deschise (uşi............ 122 5..... 122 5......................... Controlul vehiculelor ...... în spatele unei protecţii) ......134 5 . ferestre) ...........................2...... 96 4...............................3..2...... Poziţii de tragere derivate (în genunchi......1...................... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe...3....................3.............. 100 4..... culcat.....2........................3.6....... 118 5............................. 102 4.. 121 5.....5... Tehnicile de tranziţie ......................................

Justiţia fără forţă este contrazisă. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. prevenirea şi combaterea criminalităţii. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. iar forţa fără justiţie este tiranie. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. pentru că există întotdeauna oameni răi. numai prin folosirea forţei. a altuia. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. pe timpul îndeplinirii serviciului. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. iar forţa fără justiţie este acuzată. coercitive sau excepţionale. dreptul de poliţie al statului. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. În fapt. de o manieră individuală sau colectivă. împreună cu Poliţia. 7 .

Cadrul legal. Intervenţia profesională este. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. alături de calităţi personale. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. în interiorul unui sistem legal complex. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. De aceea. trebuie să fie dezvoltată. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. protecţie şi eficacitate. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. Pentru a atinge acest obiectiv. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. de asemenea. În aceste condiţii. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. eficiente şi realiste pe plan psihic. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm.

această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană.pentru prima dată. Educaţie fizică militară. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. Urmărind să domine adversarul. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. prin disciplina Intervenţie Profesională. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. Or. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. ţinând cont de efectul stresului în acţiune.

nivelul 3 – Grupări Mobile. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. nivelul 2 – Detaşament Mobil. 10 . reguli şi metode europene în materie de ordine publică. concomitent cu respectarea unor principii. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice.limitează la menţinerea ordinii.

ochirea.) a) Formarea de bază în I. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă.I.) Dominarea cu armă a adversarului (D.P. tehnicile corporale. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. poziţiile de tragere. protejarea cu ajutorul armei.) Tactica Intervenţiei (T.P.C. 11 . cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. deplasările. tehnicile articulare. zone de protecţie şi de acţiune. elemente de traumatologie. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.A.F. tehnici de comunicare. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. reguli tactice fundamentale.A.) Dominarea fără armă a adversarului (D.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente.A. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia.A. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare.

imparţial şi nediscriminatoriu.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. public şi corect. fără deosebire de rasă. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. după caz. sex. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. avere sau origine socială. c) Suficienţa. în faţa unei instanţe competente. independente şi imparţiale. conform legii. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. apartenenţă politică. integritatea fizică şi morală. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. faţă de toţi cetăţenii. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. îndeosebi a armelor de foc şi. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. religie. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. 12 . naţionalitate.

se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. 1175 din 13 decembrie 2004. potrivit art. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. după caz. urmate. Reunind principii ca: riscul minim. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. Of. 33 din Legea nr. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. nr. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. prin acţiuni de descurajare. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. 13 1 . direct proporţional cu gradul de ameninţare. M. un concept ordonator. pregătirea şi dotarea specifică.

conducerea. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. tompfa. folosirea lanternei. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. legitimarea şi stabilirea identităţii. controlul bagajelor. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. controlul corporal preventiv. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. de la caz la caz. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. avertizarea. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. în funcţie de acţiuni. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. tehnici articulare şi de control. avertizare. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. cătuşele. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . de la cele mai simple – interceptarea. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. tompfa.

mijloacele folosite de adversar. Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei. 15 .

reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. 2. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. crearea de bariere între jandarm şi adversar. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. concise.1.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. 16 . În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. folosirea de comenzi clare. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. zone şi distanţe de protecţie. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. tehnici de comunicare.

mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. schimbarea culorii feţei. pentru descoperirea ameninţărilor. chiar înaintea lansării unui atac. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). se realizează prin: observare. vestă ţinută pe umeri sau în mână. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. avertizări. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. coborârea capului pentru a proteja gâtul. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. mâinile încrucişate la nivelul centurii. cu privire la intenţia imediată. din zona de observare. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). schimbarea poziţiei . lăsarea întregului trunchi mai jos. accelerarea ritmului respiraţiei. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. lovirea pământului cu picioarele. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . lăsarea capului spre înapoi.

brelocuri. câini cu comportament agresiv. arme militare). monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. în funcţie de factorul care le generează. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. urmate de agresiune sau de fugă. 2. pantofi desfăcuţi. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . Ameninţările potenţiale. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. Ameninţările principale.2. Prin comunicare. arme albe.obiecte contondente. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. În funcţie de factorii de risc. papuci aruncaţi cu piciorul. secundare şi potenţiale. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. autovehicule. de intensitate ridicată . atitudini provocatoare. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. în funcţie de intensitatea lor. cartele telefonice.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului.

Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. arată doar că ai înţeles problemele lui. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. care în orice moment. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. folosirea forţei. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. iar adversarul are o armă. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. 38% – tonul vocii. volumul. află cât mai multe informaţii. poţi crea alte probleme.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. intonaţia. pune întrebări. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. dacă nu înţelegi ceva.P. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. nu discuta părerile tale personale. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. Empatie – arată înţelegere. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. 2. Sumarul – condensează faptele.A. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ.3. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. folosind cuvintele tale. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală.E.

mijlocele din dotare sau armamentul.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. fără a necesita deplasarea către adversar. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. Este considerată o zonă sigură. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. auditiv. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. Pentru a deţine controlul situaţiei. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. verbal şi olfactiv cu adversarul. coatele şi genunchii. 2. zona de contact fizic şi zona intimă. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele.

Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc.lui. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). plăgi.5. producerea de echimoze. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. contuzii. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. echimoze şi contuzii. hematoame. hematoame. fracturi. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. 21 . În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. contuzii. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2.).

în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. pentru a riposta la acţiunea adversarului.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. asigurându-se să nu tragă prea jos. prin folosirea minimului de forţă necesar. 22 . PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. Ea permite. poziţionarea armei. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. în faţa unei direcţii periculoase. de asemenea. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. Cu pistolul. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.PUR . este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .

pentru un dreptaci. o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» .mâna de pe partea cu arma .2. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. o extrage din toc. dar în egală măsură importante şi dinamice.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă. Mâna din „partea armei” .prinde arma. pentru un stângaci este exact invers.6. ele având funcţii diferite.mâna de pe partea reactivă .piciorul de pe partea reactivă 25 . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel.prinde şi sprijină arma. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului .

folosind un ton politicos şi convingător. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. de regulă. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. persoanei oprite i se explică cu tact.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. dar ferm. se prezintă. se prezintă şi îşi declină identitatea. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. 26 . Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută.1. salută.

• cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. 3. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . formată din doi jandarmi. 27 . • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. .triunghiul dublu . iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite.format din trei jandarmi şi persoana controlată.triunghiul simplu .când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. ei îşi vor repartiza sarcinile. dacă situaţia o impune.format din doi jandarmi şi persoana controlată.2.

2.2. C SA 28 A S . Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). fără să fie văzut de către aceasta. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare.3.2.1.

3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 . Pentru realizarea legitimării persoanelor.3.

Acestea vor fi plasate la distanţă. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. o asigură şi o predă partenerului. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate).3. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. este încărcată sau este armată. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. din spatele persoanei. acestea vor fi aşezate în linie. tăiere sau împungere. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. de regulă. palpare. într-o poziţie cât mai incomodă. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. cu mâna corespondentă părţii controlate. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător.4. În situaţia executării unor măsuri de ordine. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. când este cazul. 30 . a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane.

din poziţia în picioare 2 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .cu sprijin vertical 31 .

modul de manifestare a agresivităţii. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. poşetă). Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. pachet. 32 . sacoşă. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. servietă.3. Înainte de luarea acestei măsuri. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). 3. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. valiză.6. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane.5. geantă.

loviturile de protecţie de nivel 1. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine.6. în intervenţia profesională. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele.1. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. exprimată prin formula: „Încetaţi. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. 33 .• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. picioarele. loviturile de protecţie de nivel 2. Obligat să răspundă unei agresiuni. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. Folosirea forţei fizice. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. 3. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. imediat.

3. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. de gardă.1. Coatele sunt apropiate de corp. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. fără tensiune în genunchi şi glezne. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. Poziţia de abordare. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. plasate în faţă. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap.1. într-o poziţie activă. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. 34 .6. Piciorul din „partea armei” este în spate. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. gât. trunchi.

gât. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. 30° către interior. Coatele sunt apropiate de corp. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. piciorul reactiv înainte. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. deasupra centrului de greutate. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). trunchi. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. în vederea opririi unei agresiuni fizice. 35 . • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse.

Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. dar temporar. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. De aceea. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. întotdeauna. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . din faţa unei ameninţări fizice. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului.

Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. fie din „partea armei”. 37 . fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii.

orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul).6.3. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. picioare).1. respiraţia nu se blochează. expiraţie pe faza de percuţie. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. conservarea principiului suficienţei.2. lovitură cu palma mâinii. picior). se expiră în faza de percutare. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. respiraţia nu se blochează. strângerea bazinului la impact. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. se rămâne fluid în mişcare. vectorul de agresiune (mână. lovirea cu vârful cotului. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. mâna liberă este în protecţie. 38 . mobilitatea (bazin. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. închiderea bazinului la impact. lovitura directă cu cotul.

39 . închiderea bazinului la impact. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. închiderea bazinului la impact.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. respiraţia nu se blochează. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. păstrarea traiectoriei rectilinie. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. se expiră în faza de percutare. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. controlul cotului şi al capului.

vectorul de agresiune (mână.. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică.1. picior). păstrarea unei traiectorii rectilinie. mobilitatea (bazin. cât şi cu cel de pe . respiraţia nu se blochează. se expiră în faza de percutare.cu arma.3. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.. piciorul de sprijin rămânând pe axă.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. închiderea bazinului la impact. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii.6. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului. picioare).partea reactivă 3. lovitura de cot în urcare. 40 .

angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. 41 . păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. închiderea bazinului la impact. închiderea bazinului la impact. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. menţinerea unei traiectorii circulare.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. aplicarea loviturii cu palma mâinii.

pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. cât şi cu cel de pe .partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă..Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. urcarea genunchiului pe axă. închiderea bazinului la impact.. Se execută atât cu genunchiul . trecerea şoldului. 42 . controlul cotului şi al capului.parte cu arma”. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. realizarea unei mişcări circulare.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

controlul cotului în permanenţă. blocarea contra propriului corp (punct fix). fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. crearea şi menţinerea unei dureri. flexarea încheieturii pumnului. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. braţul în extensie. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). realizarea unei rotiri a braţului către interior. 46 .Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. plasarea braţului înainte sau înapoi.

blocarea contra propriului corp (punct fix). prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). Controlul prin extensia braţului 47 .Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. realizarea unei rotaţii a braţului către interior. controlul cotului în permanenţă. braţul în extensie. orientarea palmei mâinii adversarului către cer.

48 .Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior.

împungere. nr. e) are un mâner prevăzut cu gardă. Of. 29 din Legea nr. spade. 2 din Legea nr. 490 din 23 iulie 2007. boxuri. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. 3.3. arcuri. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. cuţite. M. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. bastoane de cauciuc sau tompfe.1. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. nr. florete. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul.6.4 cm. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. lucrări şi mijloace genistice. cum ar fi: baionete. măciuci şi bastoane telescopice. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. cătuşe. distanţare. Legea nr. şişuri. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. 1175 din 13 decembrie 2004. luciditate în atac sau în apărare. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). protecţia corporală (atitudini de securitate). arme albe. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. mijloace blindate. 3 „…veste antiglonţ. castete. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. 49 2 . jeturi de apă sau coloranţi.6. cai şi câini de serviciu. scuturi de protecţie. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. M. tăiere. arbalete. Of. dispozitive sonore şi luminoase. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. c) lungimea este mai mare de 15 cm. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. art. pumnale.7. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. bastoane cu energie electrostatică. căşti cu vizor. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. bâte. săbii.

Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm.1. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3.7.7.1. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. Pentru aceasta. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.3).1. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.1. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. B. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului.3. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului.1.7. fiind realizat în trei variante consecutive (B.2. 50 . 3.2 şi B. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii.

51 .7. Pe timpul patrulărilor. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.3. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea.1. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. bastonul va fi purtat pe centură. În nici un caz nu va fi purtat în mână. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. retragerea şi împrăştierea lor. urmărind determinarea încetării acţiunilor.3. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. în genţi sau pe sub haine. În cazul în care sunt mai mulţi agresori.

1.4.3. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .7.

8.7. lungime – 60cm. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. peste mâini. în special.8.5.1.3. Folosirea tompfei 3. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. 53 . Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. dispuse în unghi drept.1. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. 3.

8.2.3. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. În poziţia de abordare. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.

picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. vectorul de agresiune (braţ. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. mobilitatea (bazin. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. 55 . Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. executarea loviturii cu vârful tompfei. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. picioare). mâna reactivă este în protecţie. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. dar temporară. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor.Poziţia în gardă inversă. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma.

Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. mâna 56 . executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. armarea braţului pe partea reactivă. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii.

Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte. mâna reactivă este în protecţie. 57 . executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. mâna reactivă este în protecţie.reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului.

Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .8.3.3.

intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului.3.4. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. plasarea lângă adversar. prin forţarea unei articulaţii. cotul către în sus. prinderea încheieturii pumnului. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. 59 .8. controlul braţului cu mâna reactivă. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. protejarea şi controlul mâinii libere. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. braţul trebuie întins.

a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. temporară. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. 60 . 3. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.9.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. 3.5. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. corpul tompfei în sprijin pe triceps. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. flexarea antebraţului pe braţ.8. În aceste condiţii.

În funcţie de situaţia existentă. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.. 61 . încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. de numărul acestora şi de reacţia publicului. din poziţia în picioare şi în genunchi. din poziţia culcat la sol.culcat” ridicarea de la sol şi conducerea..în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.

Zonele eventual afectate (ochii. 62 . fără a se produce vătămări corporale. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . dar nu mai puţin de 1.3.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. mucoasele nazale. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. fără să se aplice creme sau emulsii. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI.10. pulverizatorul se agită. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. Înainte de utilizare. piele) se spală cu multă apă.5-2 metri.

apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive.a. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. n.3. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT).11. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. 63 .

păstrând o capacitate de reacţie rapidă.3. 64 . Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma. în vederea opririi unei agresiuni fizice. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ.1. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma.11. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.

Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. Deschiderea se face rapid. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. 65 . 3. Deschiderile şi închiderile B. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.2. BT este ţinut vertical către în sus. dar temporară. din faţa unei agresiuni fizice. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată.11.T.

arătătorul şi degetul mijlociu. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. bastonul este proiectat energic către înainte. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. loviţi cu vârful 66 .Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. 67 . mâna reactivă în protecţie. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. vârful BT la verticală sau la orizontală. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă.

3. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. 68 . lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.11. mobilitatea (bazin. lovitura este dată cu capişonul.3. în vederea stopării unei agresiuni fizice. picioare). cu priză integrală la centrul mânerului. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. picioare). vectorul de agresiune (braţ. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. lovitura este dată cu capişonul. mâna reactivă este în protecţie.

lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.4.11. 3.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti.

Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.corpului adversarului. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. Mâna reactivă susţine vârful. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. 70 . braţele se destind la 45° către în jos. mâna reactivă este în protecţie. raportat la linia umerilor. mâna reactivă este în protecţie.

11.5. prinderea încheieturii pumnului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii.3. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. braţul trebuie întins. 71 .

intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv.3. cotul către în sus. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. cotul către în sus. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. întins. prinderea încheieturii pumnului. braţul întins.6. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii.11. prinderea încheieturii pumnului. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.

Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. BT aducând antebraţul către în sus. punct fix. 73 .încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. se ţine în continuare de mâner. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. controlul cotului. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. protejarea şi controlul cu mâna liberă. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ.

terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. BT este sub braţ. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului.

ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 . Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.11.12. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.3. DE URGENŢĂ. EVENIMENTUL! 3.7.

însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.1.12. 76 . penală sau contravenţională. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. acţiunea se poate face forţat. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. 3. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare.

este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. accidental sau involuntar. jandarmii pot deţine. decât pe timpul executării unor acţiuni. aşa cum rezultă din statistici. sau sigur. Tocmai de aceea.1. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. în mod obligatoriu. Cu o armă în stare de funcţionare. au loc incidente cu armă. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . mai mult pe timpul manipulării armamentului. O armă întreţinută. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. nu se produce un foc de armă involuntar. decât în urma unei erori umane. 4.1. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. Acestea arată că. în condiţiile legii. anual. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. purta şi folosi armamentul.1. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare.

Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. descărcare.). Înainte de aceasta. Manipulările fundamentale 4. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. fără contact cu trăgaciul. el nu va provoca accidente. sol acoperit cu lemn. 4. În această situaţie incidentele sunt posibile. 78 5 .2. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip.2. vestă anti-glonţ. dar în nici un caz accidentele. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. într-o direcţie nepericuloasă5.1. Operaţiile de control. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna.1. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată. la orice distanţă s-ar afla aceasta. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. întotdeauna. în direcţia ameninţării. receptacul sau biută de tir etc. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv.1. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie.securitate. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează.

1.2. 4. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. în tubul cu nisip. efectuează manevra fundamentală de alimentare.P.D. în tubul cu nisip. + A). – se verifică.I. 79 . – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. cu arma culcată în mâna «partea armei».): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul.2.A. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. jandarmul controlează şi alimentează arma (C.S. trage spre înapoi manşonul.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. printr-un control vizual. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». scoate pistolul din tubul cu nisip. dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.

extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. recuperează. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. La ieşirea din serviciu.2. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. strânge. trage spre înapoi manşonul. printr-un control vizual şi tactil. cartuşul extras. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. arată că arma este goală. cu 80 .3. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. verifică. în mâna «partea reactivă». efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. dacă este cazul.1.4. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. măsurile de securitate.

Încărcarea unei arme Încărcarea armei. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor.4. Arma se predă descărcată. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. 4. după caz. atât la locul de păstrare. verifică şi alimentează arma. dacă se continuă serviciul. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. se execută numai dacă este absolut necesar. depozitează arma şi port încărcătorul. După executarea focului. conduce spre înainte manşonul. cu manşonul blocat în spate. El 81 .1. iar încărcătorul se predă separat. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. pe timpul serviciului.2. urmate. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă.3. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. introduce cartuşul extras în încărcător. 4. reaşează încărcătorul în port încărcător. cât şi în serviciu. de alimentare (dacă se continuă serviciul).degetul. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate.1.

pistolul se va purta. în mâna sa. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. dacă este necesar. încărcătorul plin. Nu există la pistol. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. În serviciu.păstrează. la vedere. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. încărcătorul plin. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». cu un încărcător plin introdus în manşon. asigurată. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). în funcţie de circumstanţe. arma asigurată Aprovizionat. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. Arma în toc aprovizionată. Arma scoasă din toc. încărcătorul plin. cartuş pe ţeavă. arma neasigurată. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol.1. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. pe centură. cartuş pe ţeavă. numai în toc. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. Jandarmul care primeşte arma. 82 . iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare.4. după care ia încărcătorul. În mod excepţional. Acesta apucă arma. duce manşonul către înainte şi asigură arma. în mod obligatoriu. Cel care predă anunţă «armă încărcată». 4. la poligonul de tragere sau în serviciu. fără cartuş pe ţeavă. camera cartuşului goală.

fiecare din ele având o funcţie diferită. dictată de ochiul director. În orice moment şi în special pe timpul manipulării.1. după o reprezentare universală.mâna din «partea armei». .2. 83 . susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. pentru un stângaci este invers. în general. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. dar la fel de importantă şi de dinamică.2. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: .Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. prinde arma de foc şi comandă focul. Bazele tragerii 4. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. De asemenea. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. Astfel. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă.mâna din «partea reactivă». 4.

din poziţii non agresive. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv. stabilă. 4. Ele permit.4. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă.2. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu.1.armă.armă – ţintă. poziţia de contact. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. protejând arma cu cotul sau cu mâna. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. în poziţia de contact . Alegerea momentului scoaterii armei din toc. poziţia cu arma în toc. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. poziţia cu arma scoasă din toc. teren şi urgenţă. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. arma este la orizontală.2. Poziţiile de abordare. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . În poziţia de contact.2.ţintă . poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. de asemenea. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. care se transformă în linie trăgător . orientat cu faţa spre direcţia supravegheată.foc. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu.2.

dar şi o oboseală accelerată. Bazându-se pe aceste poziţii. reduce cu 75% timpul de reacţie. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). Primul glonţ. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării.minim. urmată de realizarea controlului. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul.

ca la poziţia de contact. Arma este aliniată cu ochiul director.4 . 86 . Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. în interiorul zonei intime. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. mâna de pe partea armei este adusă la stern. În poziţia de contact apropiat.2.2. ţeava este orizontală. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului.2. prin apropierea armei de corp. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. arma se află în poziţie orizontală. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment.

protejând arma. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. 87 . deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. 4. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei.2. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat.2. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel.3.

el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. De aceea. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. o 88 . Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. blocându-l sau reorientându-l. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. staţie de emisie-recepţie etc. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil.). care trebuie să se apere de o agresiune. când trebuie să deschidă. de o calitate mediocră.

3. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.3. Dacă este necesar. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează. achiziţionarea unui obiectiv. 4.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .2.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.2.

Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului.4. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei.2.2. 90 . cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte). Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.3.

2. Această mişcare se transmite armei. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. aplicându-se ochirea conformă. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. În raport cu tipurile de respiraţie. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere. pieptul se extinde şi se contractă. 91 .3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. 4.3.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei.

4.2.4. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4.3.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). În acest caz. 92 . acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie. rectilinie şi să fie comandată de trăgător. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. Moduri de tragere 4. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. nu este acela de „a trage”. progresivă. continuă. când se face uz de armă obiectivul urmărit. În ceea ce priveşte viteza de acţiune.4.4.2.2.

În plus. În general. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). până când ameninţarea încetează. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi.4. în gardă faţă de adversar. În felul acesta se trage în partea de jos. Când ameninţarea este eliminată. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. permite să nu se tragă prea sus. scade cadenţa de tragere. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. ochirea. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. când distanţa creşte. iar ochirea trebuie să fie mai precisă.2.2. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. La distanţe scurte. 4. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate.

se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. dacă acesta nu este disponibil imediat. La distanţă mică (până la şapte metri). La distanţă medie (7-15 metri). pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). se caută un element de protecţie pentru adăpostire. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. Acest mod de tragere este uneori dificil. Aceste două atingeri rapide. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. 94 . trage sau atacă. Se continuă cu o „curăţare tactică”. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei.

E. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin.V. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. 95 .Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat.R. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost.2. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor.) Identifică adversarul. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei.E.V. faza de foc până la încetarea ameninţării. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă.I. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea.R. Înainte de a face uz de armă: (I. Verifică neutralizarea adversarului. şi se reia poziţia de contact. şi V.I. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. alte obiecte de atac.5. După folosirea armamentului: V. 4. intenţia de a agresa sau de a se retrage. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. Reţineţi următoarele acronime: I.

Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. dar este de 96 . umeri şi braţe).4. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi.3. Ochii fixează adversarul.1. Pentru a trage.3. Manipulările elementare 4. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. 4. În funcţie de distanţă. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. exerciţii pregătitoare.3. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine.1. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale.1. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare.

genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. mâna reactivă execută manipulările. mai în glumă. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. piciorul de „lângă armă” se retrage. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». degetul mare al mâinii 97 .preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. lărgind baza.

ochii fixează obiectivul. sub pectorali.3. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii.înarmate agaţă clapa tocului. 98 . începe apăsarea progresivă a trăgaciului.1. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. urmărind axa cea mai directă posibil. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. în funcţie de distanţă. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. în funcţie de distanţă. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. vederea este focalizată asupra cătării. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. 4. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. ochii privesc obiectivul. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. palma este deschisă spre înapoi la 450. vederea este focalizată asupra cătării.2. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv.

efectuarea.1. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). îndreptând ţeava la 450 spre sol.3. în faţa picioarelor. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. 4. luarea poziţiei de abordare.3. introducerea armei în toc fără a privi. a unui control personal de securitate al armei.Pornind de la poziţia de tragere. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. eventual. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 .

Jandarmul care trebuie să reîncarce. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. pentru a reduce din vulnerabilitate. anunţă „încărcare”. 100 . Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”.3. dacă este posibil.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact.2. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”.

în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi.În serviciu. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. Încărcătorul armei nu este complet gol. introduce încărcătorul gol în încărcător. deoarece implică o urgenţă. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. încărcătorul poate fi schimbat. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. acţionând trăgaciul. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. de-a lungul acestuia. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. reia poziţia de contact. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. Trăgătorul a 101 . în funcţie de situaţie. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice.

1. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie.2. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. să fie schimbat.3.3. arma urmărind privirea. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător. 102 .3. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta.3.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. 4. prin pivotare.3. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. 4.3.

Tehnicile de tranziţie 4.3.3.1.4.4. 4.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. peste umărul din „partea armei”. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta. fără a urmări privirea. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

utilizând la maxim terenul.5. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. să tragă pe timpul deplasării. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor.2. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. iar dacă nu. rămânând la adăpost. apoi repede). să tragă (lent şi precis. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. prin salturi scurte. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. apoi repede şi precis). se execută o deplasare în lateral. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie.4. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici.3. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare.

Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. fără a pierde din vedere cătarea.3. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”.asigurăm protecţia. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. În practică. Pentru a exersa aceste tehnici. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. concomitent cu începerea înaintării (avansării). Poziţii de tragere derivate (în genunchi. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează.6. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. culcat. în spatele unei protecţii) 4. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . prin analogie. efectuează tragerile unul după altul. înainte de a păşi cu toată greutatea. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. ca la tragerea cu înaintare. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. în sprijin fix intermitent.3. 4. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor.6. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. trăgătorii care se sprijină mergând.1.

Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. 109 . plecând de la poziţia „în genunchi”. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea.). Dacă trebuie să se tragă rapid. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. zid mai mic etc. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. Aceasta este relativ înaltă. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim.

Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Se amortizează cu mâna reactivă. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”.6. fără tremurături. 110 .3. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.4. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. sistematic pornind de la 30 de metri. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere.2. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie.

INTERZISE 4. fie de schije desprinse din acest proiectil. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie.3.Poziţii deschise .3. fără a expune umărul şi restul mâinii. 111 . expunând doar „ochiul şi arma”. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil.6. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.

Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. tot conform principiului „ochiul şi arma”. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. La o distanţă mare. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului.4. 4. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . pentru a-şi stabiliza tragerea.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. întrerupând temporar observarea. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. Când se trage asupra lui. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul.

Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. stoparea unui infractor care fuge). De aceea. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. în cadrul antrenamentului. Ţinta de tip siluetă umană. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. facilitează simularea. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. posibilitate. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. să facă ceea ce nu-i place. care să o transforme din ceva „neagresiv”. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. incident) şi să redobândească gruparea. să adauge apoi o variabilă (distanţă. 113 . O siluetă umană. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor.

mobilitate accentuată. De aceea. În tactica intervenţiei. alături de «Formare Generală în IP». coordonare uşoară cu şefului echipei. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. într-un cadru global. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. 114 6 .a. Binomul. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. dispunere tactică. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. terenului şi adversarului. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. protecţie personală şi colectivă.

destins. 5. poziţia. cod de alertă roşu. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii.C. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient.1. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. Reţineţi!: A. se deplasează mai greu. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. starea armei). fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. poziţie de 115 .S. atent. de o manieră reflexă. Comunicare. Sprijin. stres imperceptibil). Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. prinderea armei. cod de alertă roşu foc. respectând aceleaşi reguli. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. asigură securitate şi protecţie sporită. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. cod de alertă oranj. care permite şefului de element.P. Protecţie.

conştient. poziţie de abordare. arma încărcată şi asigurată. stres intern. stres crescut). 116 . arma încărcată. poziţie de contact. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului.abordare. arma în poziţie de serviciu. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat.

poziţie de contact foc. Sprijin – întotdeauna fix. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. permanent şi eficace 117 . stres intern instalat. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal.

vestă anti-glonţ). tactică 5.2.verbală. folosirea avantajelor terenului Comunicare . Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.Protecţie . Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 . gestuală. sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte.individuală balistică (cască.

acoperire. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. Orice compartiment nou de teren. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. trecerea unui unghi în siguranţă. trecerea unui obstacol în siguranţă. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. patrulă etc. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia.1. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. 119 . în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat.) pentru ca echipa să fie în măsură. 5. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. să-şi asigure propria securitate. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol.2.elementului de serviciu (echipă. Achiziţionarea terenului. în orice moment. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective.

prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. atunci când este necesar. El trebuie să fie înlocuit. Procedeul «FLASH».„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. apoi retragerea acestuia. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. 120 .

5. armamentul este orientat către zona de intervenţie. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii. 5.2. se asigură posibilitatea de riposta stânga . Trecerea spaţiilor deschise (uşi.2. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. Sprijinul fix decalat .3.dreapta.2.m. 121 .

pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice.1. ascultare. a organizaţiilor social politice. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). INTERZIS 5. precum şi în incinta unităţilor economice. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. deschidere. 5. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. ferestre). indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. a instituţiilor publice ori particulare. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. în stare de necesitate. pătrunderea. 122 . provocarea unei reacţii din partea adversarului.3.3.

se realizează astfel: pătrunde elementul nr. se execută dinamic la ordinul şefului. 123 . elementul nr. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. a unui trinom.2. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. 2. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea).3. 1 sub impulsul elementului nr.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. elementul 3 sprijină pătrunderea. 1 pătrunde în învăluire. a încuietorilor. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent.

arma trebuie ţinută în poziţia de contact.5. 124 .3.3. deschiderea unghiurilor se face succesiv. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

fixarea obiectivului.1.5. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin.Cod oranj .1.1.5. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei. degetele încrucişate. Situaţii tactice 5. 128 . mâinile pe cap. privirea înainte. sprijin înainte. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei.ameninţare prezumată. Avertizare – Jandarmeria!. sprijin fix şi permanent 5. oprirea la nivelul portierei. mişcare simultană către înainte a celor două elemente.

control prin extensia braţului.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. 129 . extragerea. desfacerea centurii de siguranţă.

elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei. 130 .2.1. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .sub sprijin.5.cod roşu Fixarea obiectivului .d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5.

131 .Mişcarea către înainte a dispozitivului. Scoaterea din autovehicul a primului pasager. jandarmul intră primul în autovehicul. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. Scoaterea celui de-al doilea pasager. Faza finală a acţiunii. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. controlul portbagajului.

196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. Costică Silion. inumane sau degradante Dr. drd. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. mr. conf.10. Todoruţ Eugen.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. Gl. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. Pop Gavrilă. Alexandru Ioan Giurgiu. Costică Silion. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. Vasilică Ovidiu. 2005 133 • • • • • • • • • . în condiţiile integrării Gl. 2 din Legea nr. 19/09. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. Alexandru Ioan Giurgiu. bg. col. col. drd.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. dr. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. lt. Editura Tritonic.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 2 135 .

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful