P. 1
60209164 Ghid de Interventie Profesionala

60209164 Ghid de Interventie Profesionala

|Views: 75|Likes:
Published by Johan Hunter

More info:

Published by: Johan Hunter on Feb 10, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/04/2014

pdf

text

original

Sections

  • CUVÂNT INTRODUCTIV
  • 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia
  • 2.2. Tehnici de comunicare
  • 2.3. Zone de protecţie
  • 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie
  • 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)
  • 2.6. Funcţiile mâinilor
  • DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI
  • 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos
  • 3.2.1. Triunghiul simplu
  • 3.2.2. Triunghiul dublu
  • 3.3. Legitimarea persoanelor
  • 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei
  • 3.5. Controlul bagajelor
  • 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei
  • 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi
  • 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare
  • 3.8. Folosirea tompfei
  • 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici
  • 3.8.2. Atitudini de protecţie
  • 3.8.3. Parările cu tompfa
  • 3.8.4. Tehnici de imobilizare cu tompfa
  • 3.8.5. Apărarea contra armelor albe
  • 3.9. Folosirea cătuşelor
  • 3.11.1. Atitudini de protecţie
  • 3.11.2. Deschiderile şi închiderile B.T
  • 3.11.3. Lovituri de oprire cu BT închis
  • 3.11.4. Lovituri de oprire cu BT deschis
  • 3.11.5. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis
  • 3.11.6. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis
  • 3.11.7. Apărarea contra armelor albe cu BT
  • 3.12. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de
  • a mijloacelor din dotare
  • DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI
  • 4.1.1. Cele 5 reguli fundamentale de securitate
  • 4.1.2. Manipulările fundamentale
  • 4.1.3. Darea şi primirea unei arme
  • 4.1.4. Portul armei în serviciu
  • 4.2. Bazele tragerii
  • 4.2.1. Reprezentarea universală
  • de contact
  • 4.2.4. Moduri de tragere
  • 4.2.5. Secvenţa de foc
  • 4.3. Manipulările elementare
  • (dezasigurat/asigurat)
  • 4.3.3. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont
  • 4.3.4. Tehnicile de tranziţie
  • 4.3.5. Deplasările cu arma
  • 4.4. Realismul antrenamentului
  • TACTICA INTERVENŢIEI
  • 5.1. Bazele tacticii de intervenţie
  • 5.2. Tehnici de înaintare
  • 5.2.1. Câştigarea terenului
  • 5.2.2. Sprijinul fix decalat - poziţionarea unui sprijin
  • 5.2.3. Trecerea spaţiilor deschise (uşi, ferestre)
  • 5.3. Tehnici de pătrundere
  • 5.3.3. Urcarea unei scări
  • 5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe
  • 5.5. Controlul vehiculelor
  • 5.5.1. Situaţii tactice

MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

.... Darea şi primirea unei arme ... 77 4.........6. Moduri de tragere. 75 3..7.......... 83 4......... 77 4......................11..... 78 4..2...........................4............ Parările cu tompfa................. 54 3............................... Secvenţa de foc .......... 89 4..4.........T............................... ........... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis.....................................5. 81 4.......2.11...........1.....1...................................4 Lovituri de oprire cu B....................................2...... Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi................... achiziţionarea unui obiectiv. Folosirea cătuşelor... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare ... 84 4....................…............................. Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………..............… 59 3......2.... Cele 5 reguli fundamentale de securitate .............. 82 4.11..................1. 68 3.....3....................... 75 3............ Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ........................ 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI ………….............8..... Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic....... 65 3............. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ........10.............2...........11......5........... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA).. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie .....1..11....................... Apărarea contra armelor albe cu BT ........... deschis ………………............3..............3.....5................9..... 83 4...................12............ 92 4..........11.........1........ 62 3........ 72 3................................................................2...................................T............... 95 4 ............. 71 3....1. Atitudini de protecţie ....... Atitudini de protecţie ........ 60 3........3.1..8.........11......................… 69 3. Lovituri de oprire cu B.................................... Apărarea contra armelor albe..........8..................................... 77 4.............2.12................4....................................1...2... închis...... Deschiderile şi închiderile B......... Bazele tragerii........... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei..11........ Reprezentarea universală ...2.......T.........................................................2..............3... 60 3....... Manipulările fundamentale ...........8.............. 63 3..................... Portul armei în serviciu... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ........1........................ 58 3..... 64 3......

....3......poziţionarea unui sprijin ................... 103 4......3.......... Tehnici de pătrundere ..... 124 5............1.....2................... 125 5.......2......3................2........ 115 5.... 96 4... 128 Bibliografie ……………………………………………….....6....................3...4.........……........... 123 5....... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ..133 Anexe ……………………………………………………….3......... 126 5.........1...........................2.................3........... Situaţii tactice .......... Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat ........................ Trecerea spaţiilor deschise (uşi.. 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ……………………………….... Manipulările elementare ..........5.....1......5............1.......................... Deplasările cu arma ..................3...........5................................3.........4............ Sprijinul fix decalat ........... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe...3................. Tehnici de înaintare .............. 102 4....... 122 5...... Bazele tacticii de intervenţie...4......... 118 5........3........................................ Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ................ Poziţii de tragere derivate (în genunchi................ 100 4.................. 114 5.........................134 5 ... ferestre) ..................1.2.. 96 4.........................................3. Tehnicile de tranziţie .................................... Câştigarea terenului ............ 122 5............ în spatele unei protecţii) ....................................... Controlul vehiculelor .................... Urcarea unei scări. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ..............2.....................2..3.......... Realismul antrenamentului ..........3...............4. 105 4.... 108 4...... 121 5................ 119 5......................................................3....................... culcat...…........... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ........ 121 5...........

iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. pentru că există întotdeauna oameni răi. prevenirea şi combaterea criminalităţii. Justiţia fără forţă este contrazisă. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. de o manieră individuală sau colectivă. 7 .CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. a altuia. numai prin folosirea forţei. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. În fapt. pe timpul îndeplinirii serviciului. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. iar forţa fără justiţie este tiranie. iar forţa fără justiţie este acuzată. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. coercitive sau excepţionale. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. dreptul de poliţie al statului. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. împreună cu Poliţia.

jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. Cadrul legal. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. De aceea. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. eficiente şi realiste pe plan psihic. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. În aceste condiţii. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. de asemenea. trebuie să fie dezvoltată. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. protecţie şi eficacitate. Intervenţia profesională este. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. alături de calităţi personale. în interiorul unui sistem legal complex. Pentru a atinge acest obiectiv.

Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. prin disciplina Intervenţie Profesională. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică.pentru prima dată. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Urmărind să domine adversarul. Or. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. Educaţie fizică militară. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare.

Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă.limitează la menţinerea ordinii. concomitent cu respectarea unor principii. nivelul 2 – Detaşament Mobil. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. 10 . nivelul 3 – Grupări Mobile. reguli şi metode europene în materie de ordine publică.

c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului.P. tehnici de comunicare.I. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă. elemente de traumatologie.F.A. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia. protejarea cu ajutorul armei.) Dominarea fără armă a adversarului (D.A. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. reguli tactice fundamentale. ochirea. deplasările. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. zone de protecţie şi de acţiune.P. tehnicile articulare. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. poziţiile de tragere. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă. tehnicile corporale. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.) Dominarea cu armă a adversarului (D.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente.C.) a) Formarea de bază în I.) Tactica Intervenţiei (T.A. 11 .A. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă.

îndeosebi a armelor de foc şi. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. conform legii. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. în faţa unei instanţe competente. religie. independente şi imparţiale. apartenenţă politică. fără deosebire de rasă. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. avere sau origine socială. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. faţă de toţi cetăţenii. integritatea fizică şi morală. naţionalitate. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. după caz. public şi corect. c) Suficienţa. 12 . d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. imparţial şi nediscriminatoriu. sex. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice.

se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. 1175 din 13 decembrie 2004. Reunind principii ca: riscul minim. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. pregătirea şi dotarea specifică. direct proporţional cu gradul de ameninţare. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. potrivit art. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. M. Of. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. prin acţiuni de descurajare. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. 33 din Legea nr. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. nr. urmate. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. după caz. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. un concept ordonator. 13 1 .

b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). legitimarea şi stabilirea identităţii. controlul bagajelor. de la cele mai simple – interceptarea. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. cătuşele. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. avertizarea. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. tompfa. de la caz la caz. controlul corporal preventiv. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. avertizare. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. conducerea. tehnici articulare şi de control.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. în funcţie de acţiuni. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. tompfa. folosirea lanternei. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea.

mijloacele folosite de adversar. Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei. 15 .

Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen.1. tehnici de comunicare. 2. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. concise. zone şi distanţe de protecţie. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. crearea de bariere între jandarm şi adversar. 16 . el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. folosirea de comenzi clare. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie).

Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. schimbarea poziţiei . lăsarea capului spre înapoi. schimbarea culorii feţei. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. vestă ţinută pe umeri sau în mână. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. lăsarea întregului trunchi mai jos. mâinile încrucişate la nivelul centurii. pentru descoperirea ameninţărilor. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. chiar înaintea lansării unui atac. lovirea pământului cu picioarele. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). cu privire la intenţia imediată. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). coborârea capului pentru a proteja gâtul. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. accelerarea ritmului respiraţiei. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). se realizează prin: observare.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă).Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. din zona de observare. avertizări. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor).

Prin comunicare. urmate de agresiune sau de fugă.2. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. atitudini provocatoare. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. secundare şi potenţiale. Ameninţările principale. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. brelocuri. arme militare). pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. pantofi desfăcuţi. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. câini cu comportament agresiv. 2. de intensitate ridicată . Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare.obiecte contondente. În funcţie de factorii de risc. autovehicule. papuci aruncaţi cu piciorul. Ameninţările potenţiale. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. în funcţie de factorul care le generează. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. cartele telefonice. arme albe. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. în funcţie de intensitatea lor.

fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. folosirea forţei. pune întrebări. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. volumul. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. Dacă prin comunicare verbală (avertizări.P. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii.E. 38% – tonul vocii. iar adversarul are o armă. poţi crea alte probleme.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. dacă nu înţelegi ceva. folosind cuvintele tale. intonaţia. află cât mai multe informaţii. 2. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală. Empatie – arată înţelegere. arată doar că ai înţeles problemele lui. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el.3. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie.A. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. nu discuta părerile tale personale. Sumarul – condensează faptele. care în orice moment. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ.

Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. verbal şi olfactiv cu adversarul. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. fără a necesita deplasarea către adversar. auditiv. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . zona de contact fizic şi zona intimă. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. coatele şi genunchii. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. mijlocele din dotare sau armamentul. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. 2. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa.4. Pentru a deţine controlul situaţiei. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. Este considerată o zonă sigură. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie.

echimoze şi contuzii. producerea de echimoze.5. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. plăgi. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. contuzii. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. 21 . fracturi. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. hematoame.lui. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor.). Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. contuzii. hematoame. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni.

în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. 22 . Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. Cu pistolul. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. asigurându-se să nu tragă prea jos. prin folosirea minimului de forţă necesar.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. poziţionarea armei. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. de asemenea. Ea permite. pentru a riposta la acţiunea adversarului. în faţa unei direcţii periculoase.

PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .

poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR. este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .PUR .

prinde şi sprijină arma.piciorul de pe partea reactivă 25 . dar în egală măsură importante şi dinamice.2. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director.mâna de pe partea cu arma . Mâna din „partea armei” . pentru un dreptaci.mâna de pe partea reactivă . execută toate manipulările Partea cu arma a corpului . o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» .piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. ele având funcţii diferite. pentru un stângaci este exact invers.prinde arma. noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă. o extrage din toc. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă.6.

jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. folosind un ton politicos şi convingător. dar ferm. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. se prezintă. persoanei oprite i se explică cu tact. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. de regulă.1. se prezintă şi îşi declină identitatea. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). Ea este o măsură de scurtă durată care precede. 26 . salută. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri.

astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. ei îşi vor repartiza sarcinile. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. 3.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică.2.triunghiul dublu .format din trei jandarmi şi persoana controlată. . vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. 27 . Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . formată din doi jandarmi.format din doi jandarmi şi persoana controlată.triunghiul simplu . El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. dacă situaţia o impune.

fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).2.2. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. C SA 28 A S . fără să fie văzut de către aceasta.1. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA).3.2.

Pentru realizarea legitimării persoanelor. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .3.3.

cu mâna corespondentă părţii controlate. Acestea vor fi plasate la distanţă.3. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul.4. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. de regulă. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. într-o poziţie cât mai incomodă. o asigură şi o predă partenerului. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. este încărcată sau este armată. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. când este cazul. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. tăiere sau împungere. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. din spatele persoanei. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. 30 . Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. acestea vor fi aşezate în linie. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. În situaţia executării unor măsuri de ordine. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. palpare.

din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare 2 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .

Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. 32 . starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. servietă.6. valiză. sacoşă. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii.3. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. geantă.5. Înainte de luarea acestei măsuri. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. poşetă). 3. pachet. modul de manifestare a agresivităţii. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei.

jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. loviturile de protecţie de nivel 1. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului.1. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. picioarele.6. 3. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. în intervenţia profesională. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. 33 . exprimată prin formula: „Încetaţi. loviturile de protecţie de nivel 2.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. Obligat să răspundă unei agresiuni. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. Folosirea forţei fizice. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. imediat.

Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral.6. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare.3. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. gât. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare.1. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Piciorul din „partea armei” este în spate. Coatele sunt apropiate de corp. 34 . plasate în faţă. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Poziţia de abordare. fără tensiune în genunchi şi glezne. trunchi. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi.1. de gardă. într-o poziţie activă.

• baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. 35 . piciorul reactiv înainte. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. deasupra centrului de greutate. 30° către interior. Coatele sunt apropiate de corp. în vederea opririi unei agresiuni fizice. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii).Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. trunchi. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. gât.

Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . întotdeauna. din faţa unei ameninţări fizice. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. De aceea. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. dar temporar.

37 . fie din „partea armei”. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin.

respiraţia nu se blochează. închiderea bazinului la impact. lovitura directă cu cotul. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). strângerea bazinului la impact. vectorul de agresiune (mână. picioare).1. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). se rămâne fluid în mişcare. 38 .3. mâna liberă este în protecţie.6.2. lovitură cu palma mâinii. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. conservarea principiului suficienţei. respiraţia nu se blochează. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. picior). lovirea cu vârful cotului. expiraţie pe faza de percuţie. se expiră în faza de percutare. mobilitatea (bazin.

respiraţia nu se blochează. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. controlul cotului şi al capului. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. se expiră în faza de percutare. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. închiderea bazinului la impact. închiderea bazinului la impact. 39 . lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. păstrarea traiectoriei rectilinie. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie.

Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . mobilitatea (bazin. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. păstrarea unei traiectorii rectilinie.cu arma.partea reactivă 3. picior).3. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. 40 . cât şi cu cel de pe .. picioare). respiraţia nu se blochează. închiderea bazinului la impact.6. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului.. lovitura de cot în urcare.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. se expiră în faza de percutare. piciorul de sprijin rămânând pe axă.1. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. vectorul de agresiune (mână.

închiderea bazinului la impact. menţinerea unei traiectorii circulare. aplicarea loviturii cu palma mâinii. 41 . mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. închiderea bazinului la impact.

realizarea unei mişcări circulare. cât şi cu cel de pe .parte cu arma”.. 42 . trecerea şoldului.. Se execută atât cu genunchiul . urcarea genunchiului pe axă.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. controlul cotului şi al capului.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. închiderea bazinului la impact.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

braţul în extensie. 46 . realizarea unei rotiri a braţului către interior. crearea şi menţinerea unei dureri. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. plasarea braţului înainte sau înapoi. blocarea contra propriului corp (punct fix). flexarea încheieturii pumnului.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). controlul cotului în permanenţă.

orientarea palmei mâinii adversarului către cer. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). braţul în extensie. realizarea unei rotaţii a braţului către interior. Controlul prin extensia braţului 47 .Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. blocarea contra propriului corp (punct fix). controlul cotului în permanenţă.

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. săbii. florete. tăiere. 3. bastoane cu energie electrostatică. art. mijloace blindate. cum ar fi: baionete. boxuri. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). luciditate în atac sau în apărare. măciuci şi bastoane telescopice. şişuri.3. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. 1175 din 13 decembrie 2004. împungere. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. nr. nr.6. Of. 3 „…veste antiglonţ. M. jeturi de apă sau coloranţi. arbalete. 490 din 23 iulie 2007. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. cai şi câini de serviciu. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. c) lungimea este mai mare de 15 cm. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. M. scuturi de protecţie. Of. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul.7. bastoane de cauciuc sau tompfe. 29 din Legea nr. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. arcuri. arme albe. pumnale. spade. 49 2 . cuţite. protecţia corporală (atitudini de securitate). căşti cu vizor. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. cătuşe.6. lucrări şi mijloace genistice. castete. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. e) are un mâner prevăzut cu gardă. bâte. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene.1.4 cm. Legea nr. distanţare. dispozitive sonore şi luminoase. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. 2 din Legea nr.

1. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc. fiind realizat în trei variante consecutive (B.1. Pentru aceasta. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.1. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. 50 .7.7.7. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3.3. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. 3.1.1. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate.2 şi B.3). Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. B.2. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului.

stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. retragerea şi împrăştierea lor. În nici un caz nu va fi purtat în mână.3. 51 . În cazul în care sunt mai mulţi agresori. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante.7. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos.1. bastonul va fi purtat pe centură. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. în genţi sau pe sub haine.3. urmărind determinarea încetării acţiunilor. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. Pe timpul patrulărilor. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea.

3.1.4.7. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .

lungime – 60cm.8.3. 3. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate.1. în special.8. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. peste mâini.7. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan.1. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. 53 . Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. Folosirea tompfei 3.5. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. dispuse în unghi drept. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii.

în vederea opririi unei agresiuni fizice. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 .8.2. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. păstrând o capacitate de reacţie rapidă.3. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. În poziţia de abordare. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma.

destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. 55 . braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. mâna reactivă este în protecţie. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. picioare). mobilitatea (bazin. executarea loviturii cu vârful tompfei. dar temporară. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. vectorul de agresiune (braţ.Poziţia în gardă inversă.

mâna reactivă este în protecţie. mâna 56 . executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. armarea braţului pe partea reactivă. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei.

Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. 57 . mâna reactivă este în protecţie.

Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .3.3.8.

controlul braţului cu mâna reactivă. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. prin forţarea unei articulaţii. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. cotul către în sus. prinderea încheieturii pumnului. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. 59 .8. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. protejarea şi controlul mâinii libere. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă.3. braţul trebuie întins.4. plasarea lângă adversar.

9. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). corpul tompfei în sprijin pe triceps. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. temporară. În aceste condiţii. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. flexarea antebraţului pe braţ. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii. 3. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar.8.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. 60 .5. 3. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil.

sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. 61 . de numărul acestora şi de reacţia publicului. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente..În funcţie de situaţia existentă. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .culcat” ridicarea de la sol şi conducerea.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .. din poziţia în picioare şi în genunchi. din poziţia culcat la sol.

PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. Înainte de utilizare.5-2 metri. fără să se aplice creme sau emulsii. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . 62 . mucoasele nazale. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. dar nu mai puţin de 1. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise.10. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. fără a se produce vătămări corporale. pulverizatorul se agită. piele) se spală cu multă apă.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante.3. Zonele eventual afectate (ochii.

odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive.11. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. 63 . Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. n. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT).3.a. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja.

păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.11. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma.3.1. 64 . Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma.

Deschiderea se face rapid.T. 65 . din faţa unei agresiuni fizice.2. dar temporară.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv.11. 3. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. Deschiderile şi închiderile B. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. BT este ţinut vertical către în sus. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului.

loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. bastonul este proiectat energic către înainte. loviţi cu vârful 66 .Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. arătătorul şi degetul mijlociu. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. 67 . mâna reactivă în protecţie. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. vârful BT la verticală sau la orizontală. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner.

cu priză integrală la centrul mânerului. 68 .3. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. în vederea stopării unei agresiuni fizice. lovitura este dată cu capişonul. picioare). vectorul de agresiune (braţ. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. picioare). lovitura este dată cu capişonul. mobilitatea (bazin. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.11. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. mâna reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente.3.

4. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.11. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 .Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. 3.

raportat la linia umerilor. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Mâna reactivă susţine vârful. braţele se destind la 45° către în jos.corpului adversarului. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. 70 . Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. mâna reactivă este în protecţie.

Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.3. prinderea încheieturii pumnului. braţul trebuie întins. cotul către în sus.5. 71 .11. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.

intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. cotul către în sus. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . prinderea încheieturii pumnului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii.11. braţul întins. întins. prinderea încheieturii pumnului.3. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.6. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi.

încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. se ţine în continuare de mâner. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. 73 . plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. punct fix. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. protejarea şi controlul cu mâna liberă. controlul cotului. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. BT aducând antebraţul către în sus. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan.

efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. BT este sub braţ.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .

3. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC.12. DE URGENŢĂ. EVENIMENTUL! 3.11. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.7. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 .

12. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. acţiunea se poate face forţat. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală. penală sau contravenţională. 3. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. 76 .însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală.1.

aşa cum rezultă din statistici. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. anual. 4. accidental sau involuntar. jandarmii pot deţine. decât în urma unei erori umane. Acestea arată că. Cu o armă în stare de funcţionare. O armă întreţinută. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. decât pe timpul executării unor acţiuni. au loc incidente cu armă. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. sau sigur. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. în condiţiile legii. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente.1.1.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. nu se produce un foc de armă involuntar. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. în mod obligatoriu. mai mult pe timpul manipulării armamentului. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. purta şi folosi armamentul.1. Tocmai de aceea. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 .

1. întotdeauna. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată. În această situaţie incidentele sunt posibile. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. dar în nici un caz accidentele.1. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm.). Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. descărcare. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. vestă anti-glonţ. în direcţia ameninţării. el nu va provoca accidente. într-o direcţie nepericuloasă5.2. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna.2. Operaţiile de control. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. sol acoperit cu lemn. 78 5 . Înainte de aceasta. fără contact cu trăgaciul. 4. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament.1. Manipulările fundamentale 4. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. la orice distanţă s-ar afla aceasta. receptacul sau biută de tir etc. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv.securitate.

dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. cu arma culcată în mâna «partea armei». trage spre înapoi manşonul. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). printr-un control vizual. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. 4. în tubul cu nisip.1.D. + A).se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. în tubul cu nisip. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor.S. 79 . – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». efectuează manevra fundamentală de alimentare.2. scoate pistolul din tubul cu nisip. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia.I. – se verifică.A. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul.2.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip.P. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. jandarmul controlează şi alimentează arma (C.

4. verifică. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. printr-un control vizual şi tactil. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală.2. în mâna «partea reactivă». extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». arată că arma este goală. măsurile de securitate. trage spre înapoi manşonul. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. cu 80 . efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. strânge. dacă este cazul. La ieşirea din serviciu. recuperează.1.3. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. cartuşul extras.

se execută numai dacă este absolut necesar. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. După executarea focului.1. de alimentare (dacă se continuă serviciul). verifică şi alimentează arma. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. cât şi în serviciu.degetul. introduce cartuşul extras în încărcător.3. după caz. depozitează arma şi port încărcătorul. iar încărcătorul se predă separat. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. reaşează încărcătorul în port încărcător. pe timpul serviciului. atât la locul de păstrare. 4. cu manşonul blocat în spate. El 81 . dacă se continuă serviciul. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor.4.1. 4. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea.2. urmate. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. conduce spre înainte manşonul. Arma se predă descărcată.

Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. Acesta apucă arma. încărcătorul plin. pe centură. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). în mâna sa. dacă este necesar. În serviciu. 4. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. fără cartuş pe ţeavă. încărcătorul plin. cu un încărcător plin introdus în manşon.1. arma asigurată Aprovizionat. cartuş pe ţeavă. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). pistolul se va purta. asigurată. după care ia încărcătorul. 82 . camera cartuşului goală. numai în toc. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată».4. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. Nu există la pistol. duce manşonul către înainte şi asigură arma. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. Jandarmul care primeşte arma. În mod excepţional. la poligonul de tragere sau în serviciu. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. încărcătorul plin. cartuş pe ţeavă. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Arma în toc aprovizionată. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. la vedere. în mod obligatoriu. arma neasigurată. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. în funcţie de circumstanţe. Arma scoasă din toc. Cel care predă anunţă «armă încărcată». o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului.păstrează.

dar la fel de importantă şi de dinamică. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. Bazele tragerii 4.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. fiecare din ele având o funcţie diferită. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi.mâna din «partea armei». după o reprezentare universală. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. . 83 .2. Astfel. în general. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă.1. pentru un stângaci este invers. 4. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. De asemenea. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. În orice moment şi în special pe timpul manipulării.2. prinde arma de foc şi comandă focul. dictată de ochiul director.mâna din «partea reactivă». ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci).

poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii.2. Ele permit. arma este la orizontală. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. protejând arma cu cotul sau cu mâna. Poziţiile de abordare.armă – ţintă. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. de asemenea. poziţia cu arma în toc. Alegerea momentului scoaterii armei din toc. care se transformă în linie trăgător .2.2.ţintă .2. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare.1. teren şi urgenţă. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . stabilă. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune.armă. în poziţia de contact . Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. 4. În poziţia de contact. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . din poziţii non agresive. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. poziţia de contact. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă.foc. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. poziţia cu arma scoasă din toc. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv.4.

tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . Primul glonţ. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. reduce cu 75% timpul de reacţie. urmată de realizarea controlului. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. dar şi o oboseală accelerată. Bazându-se pe aceste poziţii. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar).minim. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului.

Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele.2. prin apropierea armei de corp.2. ca la poziţia de contact. ţeava este orizontală. mâna de pe partea armei este adusă la stern. În poziţia de contact apropiat. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. 86 . arma se află în poziţie orizontală.2. Arma este aliniată cu ochiul director.4 . Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. în interiorul zonei intime. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4.

protejând arma. 87 . Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul.3. 4.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot.2.2. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite.

În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. de o calitate mediocră. o 88 . mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. staţie de emisie-recepţie etc. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. când trebuie să deschidă. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. care trebuie să se apere de o agresiune. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. blocându-l sau reorientându-l. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior.). poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. De aceea. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă.

Dacă este necesar. 4.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .2.3.2. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor. achiziţionarea unui obiectiv. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.3.

3. 90 .2.2. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).4. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.

apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei.2. pieptul se extinde şi se contractă. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii.3. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. aplicându-se ochirea conformă. 4.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. Această mişcare se transmite armei. 91 . În raport cu tipurile de respiraţie. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere.

acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie.4.4. progresivă.2. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. rectilinie şi să fie comandată de trăgător. continuă.4. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). 92 . CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. În ceea ce priveşte viteza de acţiune.2. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere. nu este acela de „a trage”.4.3. când se face uz de armă obiectivul urmărit. Moduri de tragere 4.2. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. În acest caz. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale.

Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. când distanţa creşte.4. permite să nu se tragă prea sus. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). ochirea.2. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. în gardă faţă de adversar. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . La distanţe scurte. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. Când ameninţarea este eliminată. În plus. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. În felul acesta se trage în partea de jos. scade cadenţa de tragere. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. 4. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). În general. până când ameninţarea încetează.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală).2.

Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. Acest mod de tragere este uneori dificil. Aceste două atingeri rapide. dacă acesta nu este disponibil imediat. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. 94 . La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). La distanţă medie (7-15 metri). trage sau atacă. Se continuă cu o „curăţare tactică”. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). La distanţă mică (până la şapte metri). Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect).

Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent).5.E.2.V. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane.R. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. Reţineţi următoarele acronime: I. 95 . impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. intenţia de a agresa sau de a se retrage. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. După folosirea armamentului: V. 4. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. alte obiecte de atac.I. şi V.) Identifică adversarul. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. Verifică neutralizarea adversarului.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. faza de foc până la încetarea ameninţării. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea.V. şi se reia poziţia de contact.R.E. Înainte de a face uz de armă: (I.I.

Ochii fixează adversarul. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. Pentru a trage. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. 4.1. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale.3. exerciţii pregătitoare.4.3. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. dar este de 96 . poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări. umeri şi braţe). În funcţie de distanţă. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv.1.1.3. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. Manipulările elementare 4.

indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). mâna reactivă execută manipulările. lărgind baza. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. degetul mare al mâinii 97 .preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. piciorul de „lângă armă” se retrage. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. mai în glumă. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei».

98 . degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă).3. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. în funcţie de distanţă. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. urmărind axa cea mai directă posibil. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. palma este deschisă spre înapoi la 450. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. vederea este focalizată asupra cătării. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. în funcţie de distanţă. sub pectorali. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”.1. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. 4. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. ochii fixează obiectivul. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. ochii privesc obiectivul. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. vederea este focalizată asupra cătării. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului.2. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv.înarmate agaţă clapa tocului. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei.

astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). 4. a unui control personal de securitate al armei. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. îndreptând ţeava la 450 spre sol. efectuarea. eventual.3.Pornind de la poziţia de tragere. luarea poziţiei de abordare.1. în faţa picioarelor.3. introducerea armei în toc fără a privi.

funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. dacă este posibil. anunţă „încărcare”.3. 100 .2. pentru a reduce din vulnerabilitate. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. Jandarmul care trebuie să reîncarce.

la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă.În serviciu. introduce încărcătorul gol în încărcător. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. deoarece implică o urgenţă. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. acţionând trăgaciul. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. Trăgătorul a 101 . introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. reia poziţia de contact. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. încărcătorul poate fi schimbat. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. Încărcătorul armei nu este complet gol. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. în funcţie de situaţie. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. de-a lungul acestuia. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”.

3.3. prin pivotare. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin.3. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.1. 4. 102 .3.3. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. arma urmărind privirea.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei. să fie schimbat. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător.2.3. 4.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie.

prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 .3. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.3.4. fără a urmări privirea. peste umărul din „partea armei”. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. Tehnicile de tranziţie 4. 4. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600.1. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti.4.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici.5.3. să tragă (lent şi precis. apoi repede şi precis). apoi repede). deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. prin salturi scurte. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. rămânând la adăpost. se execută o deplasare în lateral. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. să tragă pe timpul deplasării. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate.4. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. utilizând la maxim terenul.2. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. iar dacă nu.

în spatele unei protecţii) 4. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . concomitent cu începerea înaintării (avansării). ca la tragerea cu înaintare. înainte de a păşi cu toată greutatea. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”.3. prin analogie. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. fără a pierde din vedere cătarea. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale.3. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”.6.6. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. efectuează tragerile unul după altul. În practică. culcat.1. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. Pentru a exersa aceste tehnici. 4. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.asigurăm protecţia. trăgătorii care se sprijină mergând. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. în sprijin fix intermitent. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte.

dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. 109 . trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Aceasta este relativ înaltă.). plecând de la poziţia „în genunchi”. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. zid mai mic etc. Dacă trebuie să se tragă rapid. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea.

Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune.6.4. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere.2. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. sistematic pornind de la 30 de metri. fără tremurături. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”.3. Se amortizează cu mâna reactivă. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. 110 . Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei.

Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit.3. 111 .Poziţii deschise . fără a expune umărul şi restul mâinii. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie.3.INTERZISE 4. fie de schije desprinse din acest proiectil. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă. expunând doar „ochiul şi arma”. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil.6. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile.

Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. tot conform principiului „ochiul şi arma”. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. 4. Când se trage asupra lui. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . întrerupând temporar observarea. La o distanţă mare.4. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. pentru a-şi stabiliza tragerea. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul.

De aceea. să adauge apoi o variabilă (distanţă. stoparea unui infractor care fuge). Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. Ţinta de tip siluetă umană. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. care să o transforme din ceva „neagresiv”. incident) şi să redobândească gruparea. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. 113 . să facă ceea ce nu-i place. facilitează simularea. O siluetă umană. posibilitate. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. în cadrul antrenamentului.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”.

Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). dispunere tactică. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. terenului şi adversarului. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». într-un cadru global. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. coordonare uşoară cu şefului echipei. 114 6 .a. Binomul. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). protecţie personală şi colectivă. În tactica intervenţiei. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. alături de «Formare Generală în IP». mobilitate accentuată. De aceea.

Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. destins. cod de alertă oranj.1.P. stres imperceptibil). ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. se deplasează mai greu. cod de alertă roşu. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii.S. respectând aceleaşi reguli. Protecţie. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. prinderea armei. atent. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. Comunicare.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. de o manieră reflexă. cod de alertă roşu foc. asigură securitate şi protecţie sporită. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. poziţie de 115 . Reţineţi!: A. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. Sprijin. care permite şefului de element. poziţia. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. starea armei).C. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. 5.

arma în poziţie de serviciu. 116 . poziţie de abordare. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. stres crescut). conştient. stres intern. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat.abordare. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. arma încărcată şi asigurată. arma încărcată. poziţie de contact.

arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. permanent şi eficace 117 .Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. poziţie de contact foc. Sprijin – întotdeauna fix. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. stres intern instalat.

2. folosirea avantajelor terenului Comunicare . vestă anti-glonţ).verbală. gestuală.Protecţie . sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte.individuală balistică (cască. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat. tactică 5. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 .

Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. 119 .2. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. acoperire. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. patrulă etc.1. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. în orice moment. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. Orice compartiment nou de teren. Achiziţionarea terenului. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. trecerea unui unghi în siguranţă. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. să-şi asigure propria securitate.) pentru ca echipa să fie în măsură. trecerea unui obstacol în siguranţă. 5.elementului de serviciu (echipă.

atunci când este necesar. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. Procedeul «FLASH». 120 .„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. El trebuie să fie înlocuit. apoi retragerea acestuia. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston.

2. se asigură posibilitatea de riposta stânga .2. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. Sprijinul fix decalat .m. armamentul este orientat către zona de intervenţie.3.5.dreapta. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării. 121 .poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. 5. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii. Trecerea spaţiilor deschise (uşi.2.

Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. a organizaţiilor social politice. pătrunderea. 122 . deschidere. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice.1. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. precum şi în incinta unităţilor economice. 5. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. a instituţiilor publice ori particulare. provocarea unei reacţii din partea adversarului. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. ferestre).3. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. INTERZIS 5. în stare de necesitate. ascultare.3.

a încuietorilor. elementul nr. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. se realizează astfel: pătrunde elementul nr.2. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii.3. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). 2.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). a unui trinom. se execută dinamic la ordinul şefului. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). 1 sub impulsul elementului nr. elementul 3 sprijină pătrunderea. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. 1 pătrunde în învăluire. 123 .

Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.5. 124 . deschiderea unghiurilor se face succesiv. arma trebuie ţinută în poziţia de contact.3.3. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

Cod oranj .1. mâinile pe cap. oprirea la nivelul portierei. Situaţii tactice 5.1. sprijin înainte. Avertizare – Jandarmeria!. fixarea obiectivului. degetele încrucişate. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin.5. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei.ameninţare prezumată. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. 128 . dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. sprijin fix şi permanent 5.1.5. privirea înainte.

129 . extragerea. desfacerea centurii de siguranţă. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. control prin extensia braţului.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor.

1.5.2.sub sprijin. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5.cod roşu Fixarea obiectivului . 130 . elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.

dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. Faza finală a acţiunii. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. jandarmul intră primul în autovehicul. 131 . controlul portbagajului. Scoaterea din autovehicul a primului pasager. Scoaterea celui de-al doilea pasager.Mişcarea către înainte a dispozitivului.

Editura Tritonic. în condiţiile integrării Gl. inumane sau degradante Dr. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. Gl. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. Costică Silion. Alexandru Ioan Giurgiu. conf. 2005 133 • • • • • • • • • . 19/09. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. Vasilică Ovidiu. mr.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. dr. Alexandru Ioan Giurgiu. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. lt. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. drd. drd. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. bg.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. Pop Gavrilă. 2 din Legea nr. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. Costică Silion. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. col. Todoruţ Eugen. col.10.

ANEXA NR. 1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .

ANEXA NR. 2 135 .

3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .ANEXA NR.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->