MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

.. Tehnici de imobilizare cu tompfa …………………….....6............ Bazele tragerii.............. Reprezentarea universală ..... 77 4............... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis....... Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie ................... închis........................................................................11.......................… 59 3.....2..5... 82 4.4 Lovituri de oprire cu B.............5.....…......................... 75 3............ Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ...... Folosirea cătuşelor.....11....... Apărarea contra armelor albe cu BT .............T... Apărarea contra armelor albe.........................1..... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ....2........ Portul armei în serviciu.................... 81 4......... Secvenţa de foc ........2....3....................11......3...................1.................................. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ...... 65 3.............3... Parările cu tompfa....... 71 3................................................. Moduri de tragere...................7.... 72 3........................ Lovituri de oprire cu B......5.........11......... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI ………….......... Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic..............12. 75 3..........................1...............T.1.............2....1........... .... 63 3.......1............4..............1.........................................4............. 95 4 ........................11..................................... 58 3....11..... 60 3................. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi................ 89 4.... deschis ………………................. achiziţionarea unui obiectiv....................2..............T..............2...9.. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare ......... 78 4................... Deschiderile şi închiderile B. 60 3...... 64 3...........10................................ 68 3..2... 83 4...........................2...... 77 4.......12.4. Cele 5 reguli fundamentale de securitate . 62 3..... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA).....8.. 54 3................... Manipulările fundamentale ...............8....... Atitudini de protecţie .3....................3.......... Darea şi primirea unei arme .......................11........2............................................................2.................. 83 4.. 84 4......... Atitudini de protecţie ..... 77 4......11............8.............8......................1....1.............… 69 3.... 92 4.......

115 5...............3.4......................................... 126 5........3..........................5.... 100 4.......................6.... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat .....1..............................1.. 102 4............ Urcarea unei scări............3................ Situaţii tactice ........................... 119 5................................ Tehnici de pătrundere ..... 122 5... Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ..……..............................................3... Sprijinul fix decalat ......... 124 5.....3.................................4................................2.......................2.............…................1......... ferestre) .........4......... Realismul antrenamentului ............... Tehnici de înaintare . Câştigarea terenului .....................5.. 105 4............. 125 5.......1. 108 4.133 Anexe ………………………………………………………..... Manipulările elementare ...3..2........ Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat ..............................3... culcat.... 96 4.......................................... 122 5...4...2................... 128 Bibliografie ……………………………………………….......1.. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe.....3.....poziţionarea unui sprijin ..............3............................... Deplasările cu arma .2......... 96 4... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………............ 121 5..................3..............3.... Tehnicile de tranziţie .......................................................134 5 ..... 121 5............ Bazele tacticii de intervenţie........3... 114 5........2....3........................... Controlul vehiculelor .......... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ......... 103 4................. Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) . 123 5............. în spatele unei protecţii) ..5...............2....... 118 5. Poziţii de tragere derivate (în genunchi....................3........ Trecerea spaţiilor deschise (uşi......................

Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. iar forţa fără justiţie este acuzată. a altuia. În fapt. pentru că există întotdeauna oameni răi. numai prin folosirea forţei. 7 . să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. coercitive sau excepţionale. Justiţia fără forţă este contrazisă. de o manieră individuală sau colectivă. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. iar forţa fără justiţie este tiranie. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. pe timpul îndeplinirii serviciului. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. împreună cu Poliţia. dreptul de poliţie al statului. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. prevenirea şi combaterea criminalităţii.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic.

În aceste condiţii. în interiorul unui sistem legal complex. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. eficiente şi realiste pe plan psihic. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. alături de calităţi personale. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . Pentru a atinge acest obiectiv. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. De aceea. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. trebuie să fie dezvoltată.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. Intervenţia profesională este. Cadrul legal. de asemenea. protecţie şi eficacitate.

Or.pentru prima dată. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. Urmărind să domine adversarul. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. Educaţie fizică militară. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. prin disciplina Intervenţie Profesională.

limitează la menţinerea ordinii. concomitent cu respectarea unor principii. nivelul 2 – Detaşament Mobil. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. nivelul 3 – Grupări Mobile. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. 10 .

tehnicile corporale. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor.A.) Dominarea cu armă a adversarului (D. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. elemente de traumatologie.) a) Formarea de bază în I. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia. protejarea cu ajutorul armei.A.) Dominarea fără armă a adversarului (D. zone de protecţie şi de acţiune. poziţiile de tragere. tehnicile articulare. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă.I.P. deplasările. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. 11 . tehnici de comunicare. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.C.F.P. ochirea. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente.) Tactica Intervenţiei (T.A. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului.A. reguli tactice fundamentale.

Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. c) Suficienţa. îndeosebi a armelor de foc şi. în faţa unei instanţe competente. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. public şi corect. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. conform legii. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. faţă de toţi cetăţenii. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. sex. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. apartenenţă politică. integritatea fizică şi morală. religie. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. după caz. independente şi imparţiale. imparţial şi nediscriminatoriu. naţionalitate. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. avere sau origine socială. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. fără deosebire de rasă. 12 .

ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. M. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. potrivit art. 33 din Legea nr. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. 1175 din 13 decembrie 2004. Of. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. 13 1 . în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. urmate. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. după caz. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. Reunind principii ca: riscul minim. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. pregătirea şi dotarea specifică. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. nr. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. un concept ordonator. direct proporţional cu gradul de ameninţare. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. prin acţiuni de descurajare.

de la cele mai simple – interceptarea. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. controlul bagajelor. controlul corporal preventiv. avertizarea. conducerea. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. tompfa. în funcţie de acţiuni. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. de la caz la caz. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. folosirea lanternei. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. tehnici articulare şi de control. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. tompfa. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. legitimarea şi stabilirea identităţii. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . avertizare. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. cătuşele.

mijloacele folosite de adversar. 15 . Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. concise. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. tehnici de comunicare. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. zone şi distanţe de protecţie. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări.1. 16 . folosirea de comenzi clare. 2. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). crearea de bariere între jandarm şi adversar.

se realizează prin: observare. vestă ţinută pe umeri sau în mână. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). schimbarea poziţiei . Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). pentru descoperirea ameninţărilor. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. lăsarea întregului trunchi mai jos. mâinile încrucişate la nivelul centurii. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. avertizări. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. accelerarea ritmului respiraţiei. lăsarea capului spre înapoi. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. din zona de observare.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. coborârea capului pentru a proteja gâtul. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). cu privire la intenţia imediată. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. lovirea pământului cu picioarele. chiar înaintea lansării unui atac. Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). schimbarea culorii feţei. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi.

mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. pantofi desfăcuţi. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. în funcţie de intensitatea lor. Ameninţările principale.2.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. papuci aruncaţi cu piciorul. În funcţie de factorii de risc. în funcţie de factorul care le generează. 2. atitudini provocatoare. autovehicule. arme albe. arme militare). Ameninţările potenţiale. câini cu comportament agresiv. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. brelocuri. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. de intensitate ridicată . seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. cartele telefonice. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. secundare şi potenţiale.obiecte contondente. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. Prin comunicare. urmate de agresiune sau de fugă. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 .

a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. nu discuta părerile tale personale. 2. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. 38% – tonul vocii. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală. Sumarul – condensează faptele. care în orice moment. poţi crea alte probleme.E. află cât mai multe informaţii. arată doar că ai înţeles problemele lui. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . folosind cuvintele tale. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului.A. volumul.3. dacă nu înţelegi ceva. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. Empatie – arată înţelegere. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. folosirea forţei. iar adversarul are o armă. intonaţia. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. ţine cont de punctul de vedere al adversarului.P. pune întrebări. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. ajută-l cu cuvinte sau gesturi.

Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie.4. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. fără a necesita deplasarea către adversar. auditiv. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. Pentru a deţine controlul situaţiei. mijlocele din dotare sau armamentul. coatele şi genunchii. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. Este considerată o zonă sigură. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. 2. verbal şi olfactiv cu adversarul. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. zona de contact fizic şi zona intimă. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa.

21 . Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. plăgi. hematoame. hematoame. contuzii. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii.5. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. producerea de echimoze. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. echimoze şi contuzii. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). contuzii. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. fracturi.lui. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar.). cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost.

poziţionarea armei.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). Ea permite. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. de asemenea. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. prin folosirea minimului de forţă necesar. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. asigurându-se să nu tragă prea jos. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. pentru a riposta la acţiunea adversarului. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. 22 . Cu pistolul. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. în faţa unei direcţii periculoase. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR. este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .PUR .

mâna de pe partea reactivă . dar în egală măsură importante şi dinamice. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului . pentru un stângaci este exact invers. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» . Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director.piciorul de pe partea reactivă 25 .prinde şi sprijină arma.mâna de pe partea cu arma . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel.6.prinde arma. o extrage din toc.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . pentru un dreptaci. ele având funcţii diferite.2. Mâna din „partea armei” . noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă.

CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. persoanei oprite i se explică cu tact. se prezintă. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută.1. folosind un ton politicos şi convingător. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). Ea este o măsură de scurtă durată care precede. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. se prezintă şi îşi declină identitatea. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. 26 . dar ferm. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. de regulă. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. salută.

Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: .format din doi jandarmi şi persoana controlată.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. 27 . pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. 3. dacă situaţia o impune. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. .format din trei jandarmi şi persoana controlată. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului.triunghiul simplu .triunghiul dublu . ei îşi vor repartiza sarcinile. formată din doi jandarmi. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită.2. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei.

3. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA).2. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3.1. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare. C SA 28 A S .2. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).2. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). fără să fie văzut de către aceasta. Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).

se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia.3. Pentru realizarea legitimării persoanelor.

acestea vor fi aşezate în linie. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. într-o poziţie cât mai incomodă. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. Acestea vor fi plasate la distanţă. tăiere sau împungere. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. 30 . Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. de regulă. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză.4. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. palpare. În situaţia executării unor măsuri de ordine. când este cazul. o asigură şi o predă partenerului. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. este încărcată sau este armată. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. din spatele persoanei. cu mâna corespondentă părţii controlate. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal.3. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive.

Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .din poziţia în picioare 2 .cu sprijin vertical 31 .

sacoşă. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). modul de manifestare a agresivităţii. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat.5. valiză. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei.6. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. servietă. 3. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. 32 . Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. poşetă). persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. geantă. pachet.3. Înainte de luarea acestei măsuri.

genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. Obligat să răspundă unei agresiuni. Folosirea forţei fizice. loviturile de protecţie de nivel 1. în intervenţia profesională. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. imediat. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare.6. 3. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. 33 . Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. picioarele.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). exprimată prin formula: „Încetaţi. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. loviturile de protecţie de nivel 2.1.

Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. într-o poziţie activă. plasate în faţă. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. 34 .6. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. gât. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. fără tensiune în genunchi şi glezne. de gardă. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Coatele sunt apropiate de corp.1. trunchi. Piciorul din „partea armei” este în spate. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. iar cel din „partea reactivă” este în faţă.3. Poziţia de abordare.1.

deasupra centrului de greutate. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. 30° către interior. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. trunchi. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. piciorul reactiv înainte. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. gât. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. Coatele sunt apropiate de corp. 35 .

într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. întotdeauna. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. De aceea. dar temporar. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. din faţa unei ameninţări fizice. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta.

fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. fie din „partea armei”. 37 .Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin.

1.3. conservarea principiului suficienţei. strângerea bazinului la impact. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. 38 . respiraţia nu se blochează. lovitură cu palma mâinii. picior). mâna liberă este în protecţie.6. expiraţie pe faza de percuţie. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). închiderea bazinului la impact. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. lovitura directă cu cotul. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. picioare).2. mobilitatea (bazin. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. se rămâne fluid în mişcare. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. se expiră în faza de percutare. respiraţia nu se blochează. vectorul de agresiune (mână. lovirea cu vârful cotului.

lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. 39 . controlul cotului şi al capului. închiderea bazinului la impact. păstrarea traiectoriei rectilinie.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. se expiră în faza de percutare. respiraţia nu se blochează. închiderea bazinului la impact.

1.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. picioare). ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului. 40 . respiraţia nu se blochează. păstrarea unei traiectorii rectilinie. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. mobilitatea (bazin.. cât şi cu cel de pe . vectorul de agresiune (mână. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. picior).cu arma. piciorul de sprijin rămânând pe axă.partea reactivă 3. lovitura de cot în urcare.3.. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. închiderea bazinului la impact. se expiră în faza de percutare.6.

orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. menţinerea unei traiectorii circulare. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. aplicarea loviturii cu palma mâinii. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. închiderea bazinului la impact. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. închiderea bazinului la impact. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. 41 .

controlul cotului şi al capului. Se execută atât cu genunchiul . trecerea şoldului. urcarea genunchiului pe axă..partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos.. cât şi cu cel de pe . păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. realizarea unei mişcări circulare. închiderea bazinului la impact. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior.parte cu arma”. 42 .

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

realizarea unei rotiri a braţului către interior. crearea şi menţinerea unei dureri. controlul cotului în permanenţă. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). blocarea contra propriului corp (punct fix). braţul în extensie. 46 .Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. flexarea încheieturii pumnului. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. plasarea braţului înainte sau înapoi.

orientarea palmei mâinii adversarului către cer. controlul cotului în permanenţă. Controlul prin extensia braţului 47 . braţul în extensie. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. realizarea unei rotaţii a braţului către interior. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare).Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. blocarea contra propriului corp (punct fix).

48 .Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior.

6. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. tăiere. cuţite. 3. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. bastoane cu energie electrostatică. protecţia corporală (atitudini de securitate). 490 din 23 iulie 2007. împungere. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. spade. cătuşe. 49 2 . nr. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. arme albe.6. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. bastoane de cauciuc sau tompfe. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. Of. Legea nr. bâte. scuturi de protecţie. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. c) lungimea este mai mare de 15 cm. castete. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. art. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). căşti cu vizor. şişuri. mijloace blindate. dispozitive sonore şi luminoase.1. arcuri. luciditate în atac sau în apărare. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. Of. M. 2 din Legea nr. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. jeturi de apă sau coloranţi. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. nr. 1175 din 13 decembrie 2004. 3 „…veste antiglonţ. boxuri. 29 din Legea nr. cai şi câini de serviciu. săbii. M. măciuci şi bastoane telescopice. e) are un mâner prevăzut cu gardă. cum ar fi: baionete. florete.3. pumnale. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. distanţare. lucrări şi mijloace genistice.7. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.4 cm. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. arbalete.

3.7. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. fiind realizat în trei variante consecutive (B. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. 50 .1.1.2.7. B. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului.1.1. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. Pentru aceasta. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc.2 şi B.7.3). fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. 3. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.

3.1.7. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. în genţi sau pe sub haine. bastonul va fi purtat pe centură.3. retragerea şi împrăştierea lor. urmărind determinarea încetării acţiunilor. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. 51 . bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea. În nici un caz nu va fi purtat în mână. Pe timpul patrulărilor. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată.

Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .4.7.1.3.

dispuse în unghi drept. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. lungime – 60cm.7.3. Folosirea tompfei 3. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii.1. 53 . Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. în special.1.8.8. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime.5. peste mâini. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. 3.

2. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . În poziţia de abordare. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.3. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.8. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma.

picioare). Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. 55 . Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma.Poziţia în gardă inversă. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. dar temporară. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. executarea loviturii cu vârful tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. vectorul de agresiune (braţ. mâna reactivă este în protecţie. mobilitatea (bazin.

executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna 56 .Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. armarea braţului pe partea reactivă.

executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. destinderea braţului către înainte. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.reactivă este în protecţie. 57 .

8. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .3.3.

rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. protejarea şi controlul mâinii libere.4. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. braţul trebuie întins.3. prinderea încheieturii pumnului. prin forţarea unei articulaţii. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă.8. controlul braţului cu mâna reactivă. 59 . plasarea lângă adversar. cotul către în sus. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă.

Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. 3. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. În aceste condiţii. corpul tompfei în sprijin pe triceps. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. flexarea antebraţului pe braţ. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii.5.9. temporară. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea.8. 3. 60 .

. 61 . din poziţia culcat la sol.În funcţie de situaţia existentă. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate. de numărul acestora şi de reacţia publicului. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente. din poziţia în picioare şi în genunchi. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat..culcat” ridicarea de la sol şi conducerea. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .

Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . Zonele eventual afectate (ochii.3. fără să se aplice creme sau emulsii. 62 . Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. pulverizatorul se agită. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului.10. mucoasele nazale. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. fără a se produce vătămări corporale. Înainte de utilizare. dar nu mai puţin de 1. piele) se spală cu multă apă. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante.5-2 metri. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului.

1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. 63 . în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice.3.a. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). n.11. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil.

în vederea opririi unei agresiuni fizice.1.11. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.3. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. 64 .

Deschiderea se face rapid.11. Deschiderile şi închiderile B. 3. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.T. 65 .2. din faţa unei agresiuni fizice.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. BT este ţinut vertical către în sus. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. dar temporară.

loviţi cu vârful 66 . loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. bastonul este proiectat energic către înainte. arătătorul şi degetul mijlociu. mâna de pe partea reactivă este în protecţie.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

67 . Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. mâna reactivă în protecţie. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. vârful BT la verticală sau la orizontală.

braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. cu priză integrală la centrul mânerului. vectorul de agresiune (braţ. 68 . mâna reactivă este în protecţie.11. mobilitatea (bazin. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia.3. picioare). lovitura este dată cu capişonul. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.3. picioare). în vederea stopării unei agresiuni fizice. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. lovitura este dată cu capişonul.

Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 3.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 .11. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.4. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului.

braţele se destind la 45° către în jos. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. mâna reactivă este în protecţie.corpului adversarului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. mâna reactivă este în protecţie. 70 . Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. raportat la linia umerilor. Mâna reactivă susţine vârful.

braţul trebuie întins. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.11.3. 71 . cotul către în sus. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. prinderea încheieturii pumnului. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii.5.

11. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. braţul întins.3. cotul către în sus. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. prinderea încheieturii pumnului. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului.6. prinderea încheieturii pumnului. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. întins. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi.

terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. controlul cotului. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. protejarea şi controlul cu mâna liberă. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. se ţine în continuare de mâner. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. punct fix. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. 73 . BT aducând antebraţul către în sus.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv.

efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 . terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. BT este sub braţ.

DE URGENŢĂ.7. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.11. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 . EVENIMENTUL! 3.12. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.3.

însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. penală sau contravenţională. 3. 76 . după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. acţiunea se poate face forţat.12. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.1.

au loc incidente cu armă. Cu o armă în stare de funcţionare. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. aşa cum rezultă din statistici. 4. mai mult pe timpul manipulării armamentului.1. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 .1. purta şi folosi armamentul. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. Acestea arată că. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. accidental sau involuntar. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. sau sigur.1. O armă întreţinută. în condiţiile legii. anual. Tocmai de aceea.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. nu se produce un foc de armă involuntar. decât în urma unei erori umane. decât pe timpul executării unor acţiuni. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. jandarmii pot deţine. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. în mod obligatoriu.

jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. într-o direcţie nepericuloasă5. sol acoperit cu lemn. Înainte de aceasta. descărcare. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. Operaţiile de control. întotdeauna.1.1.2. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. 4. el nu va provoca accidente. în direcţia ameninţării. Manipulările fundamentale 4. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează.2.1. 78 5 . atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată.). consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. fără contact cu trăgaciul. vestă anti-glonţ. la orice distanţă s-ar afla aceasta. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. receptacul sau biută de tir etc. În această situaţie incidentele sunt posibile. dar în nici un caz accidentele. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului.securitate.

P. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată).A. – se verifică.2. trage spre înapoi manşonul. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. cu arma culcată în mâna «partea armei». efectuează manevra fundamentală de alimentare. + A). dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului.D. 79 . scoate pistolul din tubul cu nisip. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». în tubul cu nisip.I. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu.1. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. 4. în tubul cu nisip.S. printr-un control vizual.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. jandarmul controlează şi alimentează arma (C. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.2. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă».

strânge. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă.2. în mâna «partea reactivă». măsurile de securitate. verifică. cu 80 . apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. trage spre înapoi manşonul. recuperează. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip.1. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». dacă este cazul. La ieşirea din serviciu. arată că arma este goală. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. printr-un control vizual şi tactil. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip.4.3. cartuşul extras.

depozitează arma şi port încărcătorul. reaşează încărcătorul în port încărcător. iar încărcătorul se predă separat. 4. pe timpul serviciului. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.degetul. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte.1. conduce spre înainte manşonul. dacă se continuă serviciul. se execută numai dacă este absolut necesar. de alimentare (dacă se continuă serviciul). 4. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. cât şi în serviciu. El 81 . cu manşonul blocat în spate. Arma se predă descărcată.2.4. introduce cartuşul extras în încărcător.3. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. urmate. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. după caz. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. atât la locul de păstrare. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. După executarea focului. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. verifică şi alimentează arma.1.

Arma în toc aprovizionată. în funcţie de circumstanţe. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). duce manşonul către înainte şi asigură arma. numai în toc. în mod obligatoriu. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. Arma scoasă din toc. Nu există la pistol. 4. dacă este necesar. pe centură. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. cartuş pe ţeavă. fără cartuş pe ţeavă. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. Cel care predă anunţă «armă încărcată». la poligonul de tragere sau în serviciu. încărcătorul plin. la vedere. Acesta apucă arma. după care ia încărcătorul. cartuş pe ţeavă.4. pistolul se va purta. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). arma asigurată Aprovizionat. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. asigurată.1. în mâna sa. încărcătorul plin. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). camera cartuşului goală. arma neasigurată. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. 82 . În serviciu. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Jandarmul care primeşte arma.păstrează. încărcătorul plin. cu un încărcător plin introdus în manşon. În mod excepţional.

Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. 4. . având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi.mâna din «partea armei». dar la fel de importantă şi de dinamică. De asemenea. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. 83 . ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci).2. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar.2. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . pentru un stângaci este invers. dictată de ochiul director. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe».1. prinde arma de foc şi comandă focul. În orice moment şi în special pe timpul manipulării. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. în general. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale.mâna din «partea reactivă». după o reprezentare universală. Bazele tragerii 4.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. fiecare din ele având o funcţie diferită. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. Astfel.

Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 .foc.2. 4.ţintă . arma este la orizontală.1. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. În poziţia de contact. protejând arma cu cotul sau cu mâna. în poziţia de contact . trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune.armă. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. poziţia cu arma scoasă din toc.2. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. poziţia cu arma în toc. poziţia de contact.armă – ţintă. Ele permit.4. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv. din poziţii non agresive.2. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. care se transformă în linie trăgător . stabilă. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. Poziţiile de abordare. de asemenea. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. Alegerea momentului scoaterii armei din toc. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii.2. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . teren şi urgenţă.

prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. reduce cu 75% timpul de reacţie. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul.minim. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. Bazându-se pe aceste poziţii. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. Primul glonţ. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . dar şi o oboseală accelerată. urmată de realizarea controlului.

câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele.2.2. 86 . Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. Arma este aliniată cu ochiul director. prin apropierea armei de corp. mâna de pe partea armei este adusă la stern.4 . ţeava este orizontală. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. arma se află în poziţie orizontală. ca la poziţia de contact. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4.2. în interiorul zonei intime. În poziţia de contact apropiat. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare.

De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. protejând arma. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat.2. 87 . 4. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel.2.3. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă.

îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. blocându-l sau reorientându-l.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri.). de o calitate mediocră. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. care trebuie să se apere de o agresiune. când trebuie să deschidă. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. staţie de emisie-recepţie etc. o 88 . În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. De aceea. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară.

2. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.3. achiziţionarea unui obiectiv. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 . respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4. Dacă este necesar.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.3.2. 4.

2. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).2.4. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. 90 . Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi.3.

În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. În raport cu tipurile de respiraţie.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. 4. pieptul se extinde şi se contractă. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei. 91 .2. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. Această mişcare se transmite armei. aplicându-se ochirea conformă. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii.3. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii.

Moduri de tragere 4. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. rectilinie şi să fie comandată de trăgător. 92 . acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere.4. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. când se face uz de armă obiectivul urmărit. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. nu este acela de „a trage”. În acest caz. continuă.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă).2. progresivă. În ceea ce priveşte viteza de acţiune.2.4.4.2.4. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă.3.

în gardă faţă de adversar. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. 4.2. În general. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. În felul acesta se trage în partea de jos. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. Când ameninţarea este eliminată. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ.4. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari.2. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. până când ameninţarea încetează. scade cadenţa de tragere. În plus. permite să nu se tragă prea sus. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. ochirea. La distanţe scurte. când distanţa creşte. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea.

dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. La distanţă mică (până la şapte metri). La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). trage sau atacă. 94 . Se continuă cu o „curăţare tactică”.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. La distanţă medie (7-15 metri). Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). dacă acesta nu este disponibil imediat. Acest mod de tragere este uneori dificil. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Aceste două atingeri rapide. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului.

Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă.R.2. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. intenţia de a agresa sau de a se retrage.R. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». Înainte de a face uz de armă: (I. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei.5. şi se reia poziţia de contact. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare).I.I. 4. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. Verifică neutralizarea adversarului.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari.V. După folosirea armamentului: V.) Identifică adversarul. alte obiecte de atac. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. Reţineţi următoarele acronime: I. şi V. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.E.E.V. faza de foc până la încetarea ameninţării. 95 .

jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări. În funcţie de distanţă.3.1. dar este de 96 . Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. Manipulările elementare 4. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine.3. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă.4. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc.1. Ochii fixează adversarul. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. exerciţii pregătitoare.3.1. umeri şi braţe). 4. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi. Pentru a trage. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul.

mâna reactivă execută manipulările. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. piciorul de „lângă armă” se retrage. lărgind baza. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. mai în glumă. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». degetul mare al mâinii 97 . indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii.preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar.

sub pectorali. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. ochii fixează obiectivul.1. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. vederea este focalizată asupra cătării. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete.3.înarmate agaţă clapa tocului. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. 98 . încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). începe apăsarea progresivă a trăgaciului. în funcţie de distanţă. urmărind axa cea mai directă posibil. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere.2. 4. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. vederea este focalizată asupra cătării. în funcţie de distanţă. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. palma este deschisă spre înapoi la 450. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. ochii privesc obiectivul. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”.

introducerea armei în toc fără a privi. eventual. 4. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). a unui control personal de securitate al armei. în faţa picioarelor. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”.3. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . îndreptând ţeava la 450 spre sol. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc.1.3. efectuarea. luarea poziţiei de abordare.Pornind de la poziţia de tragere.

3. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”.2. Jandarmul care trebuie să reîncarce.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. 100 . pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. pentru a reduce din vulnerabilitate. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. dacă este posibil. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. anunţă „încărcare”. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact.

în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. în funcţie de situaţie. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. Încărcătorul armei nu este complet gol. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. acţionând trăgaciul. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. de-a lungul acestuia. Trăgătorul a 101 . Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. deoarece implică o urgenţă. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă.În serviciu. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. introduce încărcătorul gol în încărcător. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. încărcătorul poate fi schimbat. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. reia poziţia de contact. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă.

4. prin pivotare. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. 4. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.3. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma.3.3. să fie schimbat. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin.3. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. arma urmărind privirea.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma.2. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei.3.3. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile.1. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. 102 .

3. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. fără a urmări privirea. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600.4. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.3. peste umărul din „partea armei”. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . 4. Tehnicile de tranziţie 4.1.4. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. apoi repede). Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor.3. iar dacă nu. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. rămânând la adăpost. prin salturi scurte. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent.4. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . să tragă (lent şi precis. să tragă pe timpul deplasării. se execută o deplasare în lateral.2. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea.5. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. utilizând la maxim terenul. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. apoi repede şi precis).

ca la tragerea cu înaintare. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. 4. Pentru a exersa aceste tehnici. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare.1. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”.6. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. efectuează tragerile unul după altul. Poziţii de tragere derivate (în genunchi.6. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. concomitent cu începerea înaintării (avansării).asigurăm protecţia. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul.3. culcat. înainte de a păşi cu toată greutatea. în spatele unei protecţii) 4. prin analogie. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. În practică.3. fără a pierde din vedere cătarea. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. în sprijin fix intermitent. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . trăgătorii care se sprijină mergând.

Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. plecând de la poziţia „în genunchi”.). în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. zid mai mic etc. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. Aceasta este relativ înaltă. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. 109 . Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Dacă trebuie să se tragă rapid. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea.

Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. Se amortizează cu mâna reactivă. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. fără tremurături. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei.4. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp.6. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie.2. 110 . Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. sistematic pornind de la 30 de metri. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”.3.

fie de schije desprinse din acest proiectil.INTERZISE 4.6. expunând doar „ochiul şi arma”. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie. 111 .3. fără a expune umărul şi restul mâinii. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.3.Poziţii deschise .

Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 .4. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. 4. Când se trage asupra lui. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. pentru a-şi stabiliza tragerea. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. întrerupând temporar observarea. tot conform principiului „ochiul şi arma”. La o distanţă mare.

să adauge apoi o variabilă (distanţă. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. incident) şi să redobândească gruparea. 113 . Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. Ţinta de tip siluetă umană. în cadrul antrenamentului. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. O siluetă umană. posibilitate. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. facilitează simularea. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. să facă ceea ce nu-i place. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. stoparea unui infractor care fuge). Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). care să o transforme din ceva „neagresiv”.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. De aceea.

El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. terenului şi adversarului. De aceea. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. 114 6 . trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». mobilitate accentuată. protecţie personală şi colectivă. Binomul. într-un cadru global. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. În tactica intervenţiei. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv.a. coordonare uşoară cu şefului echipei. alături de «Formare Generală în IP». dispunere tactică.

starea armei). destins.P. atent. 5. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. asigură securitate şi protecţie sporită. cod de alertă oranj. Sprijin. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. cod de alertă roşu.1. de o manieră reflexă. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. respectând aceleaşi reguli. stres imperceptibil). ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. se deplasează mai greu.S. Comunicare. poziţie de 115 . prinderea armei. cod de alertă roşu foc. Reţineţi!: A. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă.C.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. poziţia. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. Protecţie. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. care permite şefului de element.

indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. arma încărcată. stres intern. 116 . poziţie de contact. stres crescut). Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. arma încărcată şi asigurată. arma în poziţie de serviciu. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. poziţie de abordare.abordare. conştient.

Sprijin – întotdeauna fix. poziţie de contact foc. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. permanent şi eficace 117 .Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. stres intern instalat.

gestuală. tactică 5. vestă anti-glonţ).Protecţie . sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat. folosirea avantajelor terenului Comunicare .verbală. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 .2.individuală balistică (cască.

acoperire. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. să-şi asigure propria securitate.2. 119 . trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri.) pentru ca echipa să fie în măsură. Orice compartiment nou de teren. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. 5. Achiziţionarea terenului. trecerea unui unghi în siguranţă. trecerea unui obstacol în siguranţă. achiziţionarea unui nou compartiment de teren.elementului de serviciu (echipă. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. patrulă etc. în orice moment.1.

120 . El trebuie să fie înlocuit. Procedeul «FLASH». dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. introducerea rapidă a capului în noul compartiment.„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. atunci când este necesar. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. apoi retragerea acestuia.

121 .2. Trecerea spaţiilor deschise (uşi.dreapta. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii.2.2. 5. se asigură posibilitatea de riposta stânga .5. armamentul este orientat către zona de intervenţie.3. Rapiditatea trecerii garantează securitatea.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. Sprijinul fix decalat .m. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.

pentru prevenirea răspândirii unei epidemii.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi.3. INTERZIS 5. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. 5. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). pătrunderea. precum şi în incinta unităţilor economice. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. 122 . ascultare. ferestre). a organizaţiilor social politice. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. deschidere.3.1. a instituţiilor publice ori particulare. în stare de necesitate. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. provocarea unei reacţii din partea adversarului.

Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. se execută dinamic la ordinul şefului. 1 sub impulsul elementului nr. elementul nr. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. elementul 3 sprijină pătrunderea. 1 pătrunde în învăluire. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. a unui trinom. a încuietorilor.3. 2.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). 123 . pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea).2.

Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.3. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.5.3. arma trebuie ţinută în poziţia de contact. 124 . deschiderea unghiurilor se face succesiv.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

1. fixarea obiectivului.5.5. Avertizare – Jandarmeria!.1.ameninţare prezumată. Situaţii tactice 5. privirea înainte. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. oprirea la nivelul portierei. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei.1. mâinile pe cap. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. sprijin fix şi permanent 5. degetele încrucişate. 128 . elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei.Cod oranj . sprijin înainte.

c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. desfacerea centurii de siguranţă. control prin extensia braţului. 129 . extragerea.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor.

cod roşu Fixarea obiectivului .5.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5.1. 130 .2. elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .sub sprijin.

131 . Scoaterea celui de-al doilea pasager. controlul portbagajului. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. jandarmul intră primul în autovehicul. Faza finală a acţiunii.Mişcarea către înainte a dispozitivului. Scoaterea din autovehicul a primului pasager. securizarea zonei de către şeful dispozitivului.

Pop Gavrilă. Costică Silion. Alexandru Ioan Giurgiu. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. Gl. în condiţiile integrării Gl. inumane sau degradante Dr. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. Todoruţ Eugen. Alexandru Ioan Giurgiu. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. Vasilică Ovidiu. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. 2005 133 • • • • • • • • • . în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr.10. mr. col. drd. drd. lt. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. bg. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. 19/09. col. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. 2 din Legea nr. conf. Editura Tritonic. Costică Silion. dr. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

2 135 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful