MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

.................... 77 4............ Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi........11............................ Lovituri de oprire cu B..... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI ………….....................5..................10.......2.....2......9........8.........6....................... 65 3................................................ Reprezentarea universală ...........................................3..4...............…........ Cele 5 reguli fundamentale de securitate ............................... 83 4................................................ 60 3..... 81 4..3.......................... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ..........................2....1......T................................11.....1... 78 4........................ 68 3....................1.........................................4.... 84 4.............. Deschiderile şi închiderile B.. achiziţionarea unui obiectiv........ respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA).. Folosirea cătuşelor.....2....... 63 3. Atitudini de protecţie ...............8...........11.....1................................................ 64 3..12......2..2.................................. Parările cu tompfa.......1........4.............2..................... 77 4.......... Secvenţa de foc ....11......2..... 71 3................................... 72 3...1.… 69 3............. 82 4......... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis..... 62 3... 75 3............ 75 3..12............................... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei....11... 89 4........ Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ................11. Atitudini de protecţie ................. Apărarea contra armelor albe..........8........... Moduri de tragere..........T.. 60 3......................7..5......... 54 3.......................1.... Darea şi primirea unei arme .. deschis ………………...............… 59 3.... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare .......11........................... Bazele tragerii...... Manipulările fundamentale .. Portul armei în serviciu..................... Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………................. 77 4..1..........................11.1......... 92 4...4 Lovituri de oprire cu B. 95 4 ... Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie ...2.......3.......3.............T.................... Apărarea contra armelor albe cu BT ................... Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ...2. 58 3............. .......................5... Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic................. închis........8.3.................. 83 4.........

................. Tehnici de pătrundere .5... Situaţii tactice .... Poziţii de tragere derivate (în genunchi.......... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ..4............................ Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat ............ în spatele unei protecţii) ... 102 4............3.... culcat................ Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont .............3............1......................... Bazele tacticii de intervenţie....3.....2......... 96 4. 105 4................ 125 5............. 128 Bibliografie ………………………………………………...................................................……...........1............3... Deplasările cu arma ............................................3...............1........... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ...... 121 5........ Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ...... 123 5....4...133 Anexe ………………………………………………………..................... 122 5....... 100 4............... 96 4............... 124 5..3.…...........................5..3.. Trecerea spaţiilor deschise (uşi.........134 5 ..2....... ferestre) ..................................................4......... 103 4................2......poziţionarea unui sprijin ..... Controlul vehiculelor ........ 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………................. 121 5..............3... 115 5.......3...... Sprijinul fix decalat .............. Manipulările elementare ......................5.... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe.....................6....2..2......... 108 4....3....... Tehnicile de tranziţie ........... Tehnici de înaintare ..................................1.......................................................3.............1................ 119 5............. 126 5...................................3....3..........4......... Câştigarea terenului ....... 118 5............................. 122 5........2.....2.....3........ Realismul antrenamentului ............... 114 5............. Urcarea unei scări..................

prevenirea şi combaterea criminalităţii. coercitive sau excepţionale. În fapt. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. Justiţia fără forţă este contrazisă. a altuia. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. de o manieră individuală sau colectivă. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. iar forţa fără justiţie este acuzată. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. pe timpul îndeplinirii serviciului. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. 7 . numai prin folosirea forţei. împreună cu Poliţia. pentru că există întotdeauna oameni răi. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. iar forţa fără justiţie este tiranie. dreptul de poliţie al statului. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei.

Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. Pentru a atinge acest obiectiv. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. Intervenţia profesională este. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. de asemenea. alături de calităţi personale. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. protecţie şi eficacitate. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. Cadrul legal. În aceste condiţii. De aceea. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. în interiorul unui sistem legal complex. eficiente şi realiste pe plan psihic. trebuie să fie dezvoltată.

Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. Urmărind să domine adversarul. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Educaţie fizică militară. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Or. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren.pentru prima dată. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. prin disciplina Intervenţie Profesională.

limitează la menţinerea ordinii. 10 . nivelul 2 – Detaşament Mobil. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. concomitent cu respectarea unor principii. nivelul 3 – Grupări Mobile.

CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor.) a) Formarea de bază în I. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă. protejarea cu ajutorul armei.C.A.P. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia.) Tactica Intervenţiei (T. elemente de traumatologie. tehnici de comunicare. reguli tactice fundamentale.) Dominarea fără armă a adversarului (D. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare.A. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.A. 11 . Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I. tehnicile corporale. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului.P. ochirea. poziţiile de tragere.I.F. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă.A. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. deplasările.) Dominarea cu armă a adversarului (D. zone de protecţie şi de acţiune. tehnicile articulare. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului.

pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. 12 . c) Suficienţa.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. în faţa unei instanţe competente. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. independente şi imparţiale. după caz. public şi corect. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. fără deosebire de rasă. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. apartenenţă politică. imparţial şi nediscriminatoriu. faţă de toţi cetăţenii. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. religie. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. sex. avere sau origine socială. integritatea fizică şi morală. naţionalitate. conform legii. îndeosebi a armelor de foc şi.

Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. prin acţiuni de descurajare. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. un concept ordonator. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. pregătirea şi dotarea specifică. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. M. 1175 din 13 decembrie 2004. Of. după caz. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. direct proporţional cu gradul de ameninţare. urmate. potrivit art. Reunind principii ca: riscul minim. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. 13 1 . 33 din Legea nr. nr.

cătuşele. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. de la cele mai simple – interceptarea. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. tompfa. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. în funcţie de acţiuni. tehnici articulare şi de control. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. conducerea. legitimarea şi stabilirea identităţii. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). avertizare. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. de la caz la caz. controlul bagajelor. controlul corporal preventiv. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. avertizarea. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. tompfa.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. folosirea lanternei.

Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. 15 .mijloacele folosite de adversar. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. 2. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. crearea de bariere între jandarm şi adversar. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. 16 . Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. zone şi distanţe de protecţie. tehnici de comunicare. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă.1. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. folosirea de comenzi clare. concise.

din zona de observare. se realizează prin: observare. coborârea capului pentru a proteja gâtul. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. schimbarea culorii feţei. pentru descoperirea ameninţărilor. accelerarea ritmului respiraţiei. avertizări. lăsarea capului spre înapoi. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. schimbarea poziţiei . declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. cu privire la intenţia imediată.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. lovirea pământului cu picioarele. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). mâinile încrucişate la nivelul centurii. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. chiar înaintea lansării unui atac. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi).aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). vestă ţinută pe umeri sau în mână. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. lăsarea întregului trunchi mai jos.

Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului.2. cartele telefonice. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. Prin comunicare. pantofi desfăcuţi. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. 2. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. arme albe. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. secundare şi potenţiale. în funcţie de intensitatea lor. câini cu comportament agresiv. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. în funcţie de factorul care le generează. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. Ameninţările principale. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. autovehicule. urmate de agresiune sau de fugă. În funcţie de factorii de risc. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. arme militare). simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. Ameninţările potenţiale. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare.obiecte contondente. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. papuci aruncaţi cu piciorul. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. atitudini provocatoare. brelocuri. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). de intensitate ridicată . Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului.

dacă nu înţelegi ceva. 2. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. 38% – tonul vocii. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. Empatie – arată înţelegere. iar adversarul are o armă. volumul. intonaţia.E.A. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm.3. Sumarul – condensează faptele. află cât mai multe informaţii. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. folosirea forţei. arată doar că ai înţeles problemele lui. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. poţi crea alte probleme. folosind cuvintele tale. nu discuta părerile tale personale. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. care în orice moment.P. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . pune întrebări.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie.

coatele şi genunchii.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. Pentru a deţine controlul situaţiei. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. fără a necesita deplasarea către adversar. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. mijlocele din dotare sau armamentul. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. 2. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. zona de contact fizic şi zona intimă.4. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. verbal şi olfactiv cu adversarul. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . Este considerată o zonă sigură. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. auditiv. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului.

concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. echimoze şi contuzii. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. contuzii. producerea de echimoze. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. plăgi. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). contuzii.lui. hematoame. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. fracturi. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului.). hematoame. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile.5. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. 21 . Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă.

fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. asigurându-se să nu tragă prea jos. 22 . Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. în faţa unei direcţii periculoase. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. Cu pistolul. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. Ea permite. poziţionarea armei.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. prin folosirea minimului de forţă necesar. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. de asemenea. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. pentru a riposta la acţiunea adversarului.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .PUR .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.

piciorul de pe partea reactivă 25 .prinde arma. Mâna din „partea armei” .mâna de pe partea cu arma . dar în egală măsură importante şi dinamice. o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» . noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă.6. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. ele având funcţii diferite. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului .piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului .prinde şi sprijină arma. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă.2. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. o extrage din toc.mâna de pe partea reactivă . pentru un dreptaci. pentru un stângaci este exact invers.

În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). 26 . de regulă. salută. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice.1. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. folosind un ton politicos şi convingător. dar ferm. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. persoanei oprite i se explică cu tact. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. se prezintă. se prezintă şi îşi declină identitatea.

. dacă situaţia o impune.2. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. 3. ei îşi vor repartiza sarcinile.triunghiul simplu . Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă.format din doi jandarmi şi persoana controlată. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. formată din doi jandarmi.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă.format din trei jandarmi şi persoana controlată.triunghiul dublu . 27 .

2. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).3. Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). fără să fie văzut de către aceasta. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3.1. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). C SA 28 A S .2.2. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu).

Pentru realizarea legitimării persoanelor.3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia.3. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .

pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. de regulă. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. Acestea vor fi plasate la distanţă. acestea vor fi aşezate în linie. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane.4. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. într-o poziţie cât mai incomodă. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. 30 . tăiere sau împungere. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. din spatele persoanei. când este cazul. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. În situaţia executării unor măsuri de ordine. palpare. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii.3. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. cu mâna corespondentă părţii controlate. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. o asigură şi o predă partenerului. este încărcată sau este armată.

din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare 2 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .

persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise.5. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. geantă. servietă.6. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. modul de manifestare a agresivităţii. poşetă). 32 . sacoşă. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. 3. pachet. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. Înainte de luarea acestei măsuri. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat.3. valiză. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte.

direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. imediat. loviturile de protecţie de nivel 2. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. Obligat să răspundă unei agresiuni.1. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. în intervenţia profesională. 33 . Folosirea forţei fizice. 3. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului.6. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. loviturile de protecţie de nivel 1. exprimată prin formula: „Încetaţi. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. picioarele.

iar cel din „partea reactivă” este în faţă.1. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. plasate în faţă. gât. Poziţia de abordare. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. trunchi. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. într-o poziţie activă. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare.3.6. fără tensiune în genunchi şi glezne. de gardă. Piciorul din „partea armei” este în spate. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. Coatele sunt apropiate de corp. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. 34 .1. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi.

• poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. deasupra centrului de greutate. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. trunchi. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. gât. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. 35 . 30° către interior. Coatele sunt apropiate de corp. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. piciorul reactiv înainte.

dar temporar. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. De aceea. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. din faţa unei ameninţări fizice. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. întotdeauna. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv.

pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. fie din „partea armei”.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. 37 .

lovitură cu palma mâinii. respiraţia nu se blochează. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. închiderea bazinului la impact. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte.1.6. lovirea cu vârful cotului. lovitura directă cu cotul. se rămâne fluid în mişcare. strângerea bazinului la impact. vectorul de agresiune (mână. mobilitatea (bazin. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.3. mâna liberă este în protecţie. picior). Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). 38 . Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. se expiră în faza de percutare.2. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. respiraţia nu se blochează. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. conservarea principiului suficienţei. expiraţie pe faza de percuţie. picioare).

lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. 39 .Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. închiderea bazinului la impact. închiderea bazinului la impact. păstrarea traiectoriei rectilinie. se expiră în faza de percutare. controlul cotului şi al capului. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. respiraţia nu se blochează. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă.

lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. respiraţia nu se blochează. lovitura de cot în urcare. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii.. picior). vectorul de agresiune (mână. cât şi cu cel de pe .Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă.cu arma. piciorul de sprijin rămânând pe axă.6. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului.partea reactivă 3. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.3. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.1.. mobilitatea (bazin. păstrarea unei traiectorii rectilinie. 40 . închiderea bazinului la impact. se expiră în faza de percutare. picioare). Se poate executa atât cu piciorul de pe partea .

păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. aplicarea loviturii cu palma mâinii. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. închiderea bazinului la impact. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. 41 .Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. închiderea bazinului la impact. menţinerea unei traiectorii circulare. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie.

urcarea genunchiului pe axă. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. trecerea şoldului. controlul cotului şi al capului. Se execută atât cu genunchiul .partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior.. realizarea unei mişcări circulare.. cât şi cu cel de pe . închiderea bazinului la impact. 42 .parte cu arma”.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

blocarea contra propriului corp (punct fix). controlul cotului în permanenţă. braţul în extensie. crearea şi menţinerea unei dureri. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. realizarea unei rotiri a braţului către interior. 46 . prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). flexarea încheieturii pumnului. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. plasarea braţului înainte sau înapoi.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului.

Controlul prin extensia braţului 47 . realizarea unei rotaţii a braţului către interior. orientarea palmei mâinii adversarului către cer.Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). controlul cotului în permanenţă. blocarea contra propriului corp (punct fix). braţul în extensie.

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

e) are un mâner prevăzut cu gardă.7. boxuri. jeturi de apă sau coloranţi. castete. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. Of. 49 2 . Of. luciditate în atac sau în apărare. 1175 din 13 decembrie 2004. M. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. arme albe. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. protecţia corporală (atitudini de securitate). 2 din Legea nr. măciuci şi bastoane telescopice. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. mijloace blindate.6. cătuşe.6. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. bastoane de cauciuc sau tompfe. pumnale. florete. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. nr. c) lungimea este mai mare de 15 cm. 29 din Legea nr. Legea nr. cum ar fi: baionete. cai şi câini de serviciu. lucrări şi mijloace genistice. tăiere. distanţare. nr. M. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. căşti cu vizor. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art.1. cuţite.4 cm. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. bastoane cu energie electrostatică. bâte. arcuri. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi.3. dispozitive sonore şi luminoase. 490 din 23 iulie 2007. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). scuturi de protecţie. 3 „…veste antiglonţ. spade. arbalete. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. şişuri. 3. săbii. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. împungere. art.

1. fiind realizat în trei variante consecutive (B. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă.1. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.2 şi B. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii.1. B.7.7. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm.2. 50 .1. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3.3.3). fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. 3.1.7. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. Pentru aceasta.

bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante.7. în genţi sau pe sub haine. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. În nici un caz nu va fi purtat în mână. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. Pe timpul patrulărilor. 51 . Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. retragerea şi împrăştierea lor. bastonul va fi purtat pe centură. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. urmărind determinarea încetării acţiunilor.1.3. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens.3. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante.

3.4.1.7. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .

8. 53 .1. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr.7.8. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă.3. dispuse în unghi drept. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii.1. lungime – 60cm. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. Folosirea tompfei 3. în special. peste mâini. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime.5. 3. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan.

2.8. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . în vederea opririi unei agresiuni fizice. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. În poziţia de abordare. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.3.

mobilitatea (bazin. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma.Poziţia în gardă inversă. 55 . picioare). mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. executarea loviturii cu vârful tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. vectorul de agresiune (braţ. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. dar temporară. mâna reactivă este în protecţie. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner.

destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. armarea braţului pe partea reactivă. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. mâna 56 .

reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. destinderea braţului către înainte. mâna reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. 57 . Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.

3. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .3.8.

Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. braţul trebuie întins. controlul braţului cu mâna reactivă. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. prinderea încheieturii pumnului. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. protejarea şi controlul mâinii libere.8. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. plasarea lângă adversar.3. cotul către în sus.4. prin forţarea unei articulaţii. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. 59 .

terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. corpul tompfei în sprijin pe triceps. flexarea antebraţului pe braţ. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. În aceste condiţii.9.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. 60 . efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. 3.5. 3. temporară. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii.8. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos.

. din poziţia culcat la sol.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . de numărul acestora şi de reacţia publicului. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.În funcţie de situaţia existentă.. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. din poziţia în picioare şi în genunchi. 61 . de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.culcat” ridicarea de la sol şi conducerea.

dar nu mai puţin de 1.3. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. fără să se aplice creme sau emulsii. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. pulverizatorul se agită. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. mucoasele nazale.5-2 metri. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. 62 . piele) se spală cu multă apă. Zonele eventual afectate (ochii. Înainte de utilizare. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare.10. fără a se produce vătămări corporale.

Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). n. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja.11. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor.a. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive.3. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. 63 .

64 . păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ.1. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma.11. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.3.

Deschiderea se face rapid.11. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. din faţa unei agresiuni fizice. BT este ţinut vertical către în sus. Deschiderile şi închiderile B. dar temporară.2. 3.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. 65 . Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată.T.

loviţi cu vârful 66 . sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. bastonul este proiectat energic către înainte. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. arătătorul şi degetul mijlociu.

mâna reactivă în protecţie. 67 . Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. vârful BT la verticală sau la orizontală. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner.

cu priză integrală la centrul mânerului. picioare). Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. lovitura este dată cu capişonul. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. picioare).3. mâna reactivă este în protecţie. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. 68 . Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. mobilitatea (bazin.11.3. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. mâna reactivă este în protecţie. vectorul de agresiune (braţ. în vederea stopării unei agresiuni fizice. lovitura este dată cu capişonul.

braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.11. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. 3.4. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. raportat la linia umerilor. 70 . Mâna reactivă susţine vârful.corpului adversarului. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. braţele se destind la 45° către în jos. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie.

3. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. prinderea încheieturii pumnului. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului. 71 . intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. braţul trebuie întins. cotul către în sus.11. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii.5.

prinderea încheieturii pumnului.11. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. întins. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. cotul către în sus.3. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. braţul întins. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. cotul către în sus. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 .6. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. prinderea încheieturii pumnului.

Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. controlul cotului. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. protejarea şi controlul cu mâna liberă.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. 73 . terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. BT aducând antebraţul către în sus. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. punct fix. se ţine în continuare de mâner.

terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 . efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. BT este sub braţ.

DE URGENŢĂ. EVENIMENTUL! 3. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.7.12. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 .11.3. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC.

12. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. 76 .însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală. penală sau contravenţională. 3.1. acţiunea se poate face forţat. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare.

mai mult pe timpul manipulării armamentului. anual. accidental sau involuntar.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. nu se produce un foc de armă involuntar. Cu o armă în stare de funcţionare.1. în condiţiile legii.1. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. sau sigur. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. O armă întreţinută. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. aşa cum rezultă din statistici. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. decât pe timpul executării unor acţiuni.1. Acestea arată că. 4. Tocmai de aceea. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. jandarmii pot deţine. decât în urma unei erori umane. au loc incidente cu armă. în mod obligatoriu. purta şi folosi armamentul.

atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. el nu va provoca accidente. În această situaţie incidentele sunt posibile. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. dar în nici un caz accidentele.1. receptacul sau biută de tir etc. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane.1. vestă anti-glonţ. într-o direcţie nepericuloasă5.). Operaţiile de control. 4. la orice distanţă s-ar afla aceasta. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. fără contact cu trăgaciul. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv.2. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. sol acoperit cu lemn. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. Manipulările fundamentale 4. descărcare.securitate.1. Înainte de aceasta. în direcţia ameninţării. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane.2. întotdeauna. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. 78 5 .

de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia.D. trage spre înapoi manşonul. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). – se verifică. efectuează manevra fundamentală de alimentare. cu arma culcată în mâna «partea armei». – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă».1. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. + A). cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. în tubul cu nisip.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. printr-un control vizual.I. 79 .se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală.P.S. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.A. jandarmul controlează şi alimentează arma (C. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». scoate pistolul din tubul cu nisip. în tubul cu nisip.2. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu.2. 4.

cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. dacă este cazul. trage spre înapoi manşonul. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului.4. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». recuperează. printr-un control vizual şi tactil. strânge.1. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. în mâna «partea reactivă».2. cartuşul extras. La ieşirea din serviciu. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. cu 80 . arată că arma este goală. măsurile de securitate.3. verifică. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii.

cu manşonul blocat în spate. conduce spre înainte manşonul. introduce cartuşul extras în încărcător.1. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător.1. atât la locul de păstrare. de alimentare (dacă se continuă serviciul). cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. iar încărcătorul se predă separat. pe timpul serviciului. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. El 81 . reaşează încărcătorul în port încărcător. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. cât şi în serviciu. După executarea focului.4. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical.3. 4. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. 4. dacă se continuă serviciul. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. verifică şi alimentează arma. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. se execută numai dacă este absolut necesar. Arma se predă descărcată. urmate. după caz.degetul.2. depozitează arma şi port încărcătorul.

cu mânerul orientat către cel care o primeşte. camera cartuşului goală. încărcătorul plin. 82 . Arma scoasă din toc. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. în mod obligatoriu. Arma în toc aprovizionată. arma neasigurată. încărcătorul plin. pistolul se va purta. în mâna sa.1. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă.4. duce manşonul către înainte şi asigură arma. cu un încărcător plin introdus în manşon. Acesta apucă arma. pe centură. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). Nu există la pistol. cartuş pe ţeavă. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». asigurată. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. Jandarmul care primeşte arma. arma asigurată Aprovizionat. încărcătorul plin. În serviciu. cartuş pe ţeavă. fără cartuş pe ţeavă. la poligonul de tragere sau în serviciu. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). 4. în funcţie de circumstanţe. dacă este necesar. În mod excepţional. numai în toc. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare.păstrează. la vedere. Cel care predă anunţă «armă încărcată». după care ia încărcătorul.

susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. De asemenea. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: .mâna din «partea reactivă».Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp.2. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi.2. fiecare din ele având o funcţie diferită. Bazele tragerii 4. În orice moment şi în special pe timpul manipulării. în general. dar la fel de importantă şi de dinamică. dictată de ochiul director. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci).1. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale.mâna din «partea armei». pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. pentru un stângaci este invers. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. după o reprezentare universală. 4. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. Astfel. 83 . printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. prinde arma de foc şi comandă focul. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. .

poziţia de contact.2. Poziţiile de abordare. din poziţii non agresive. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. poziţia cu arma scoasă din toc. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu.2.2. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. stabilă. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător .4. 4.armă. de asemenea.1.armă – ţintă. poziţia cu arma în toc. arma este la orizontală. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. în poziţia de contact . care se transformă în linie trăgător . poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. protejând arma cu cotul sau cu mâna.foc. În poziţia de contact. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii.ţintă .2. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. Alegerea momentului scoaterii armei din toc. teren şi urgenţă. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. Ele permit.

Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. Bazându-se pe aceste poziţii. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. dar şi o oboseală accelerată. urmată de realizarea controlului. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar.minim. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. reduce cu 75% timpul de reacţie. Primul glonţ. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul.

2. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele.2.4 . Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. ca la poziţia de contact. în interiorul zonei intime. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. Arma este aliniată cu ochiul director.2. În poziţia de contact apropiat. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. 86 . arma se află în poziţie orizontală. Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. ţeava este orizontală. prin apropierea armei de corp. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. mâna de pe partea armei este adusă la stern.

jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. 4. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. protejând arma.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat.2. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul. 87 .3. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel.2.

o 88 . îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. blocându-l sau reorientându-l. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. staţie de emisie-recepţie etc. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. de o calitate mediocră. De aceea. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. care trebuie să se apere de o agresiune.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. când trebuie să deschidă. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar.). iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior.

achiziţionarea unui obiectiv.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.2.3. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.3. Dacă este necesar. 4. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.2.

3. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. 90 . cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).4. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului.2. Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.2.

iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. aplicându-se ochirea conformă. 4. În raport cu tipurile de respiraţie. pieptul se extinde şi se contractă. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. Această mişcare se transmite armei. 91 . Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii.3.2.

3. În ceea ce priveşte viteza de acţiune.4.2. progresivă.4. 92 . continuă. nu este acela de „a trage”. când se face uz de armă obiectivul urmărit. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie.2.4. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă.4. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale.2. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. În acest caz. Moduri de tragere 4. rectilinie şi să fie comandată de trăgător. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere.

ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). scade cadenţa de tragere. prin vizare directă deasupra liniei de ochire.2. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. 4. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii.4. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil.2. Când ameninţarea este eliminată. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. În felul acesta se trage în partea de jos. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. La distanţe scurte. ochirea. În general. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. până când ameninţarea încetează. permite să nu se tragă prea sus. în gardă faţă de adversar.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. În plus. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. când distanţa creşte. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 .

se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. La distanţă mică (până la şapte metri). numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. 94 . La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. dacă acesta nu este disponibil imediat. trage sau atacă. La distanţă medie (7-15 metri). urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. Se continuă cu o „curăţare tactică”. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. Aceste două atingeri rapide. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). Acest mod de tragere este uneori dificil. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei.

2. Reţineţi următoarele acronime: I.R. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul.I. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. 4. intenţia de a agresa sau de a se retrage. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost.) Identifică adversarul.E. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor.V. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat.5. 95 . Verifică neutralizarea adversarului. alte obiecte de atac.V. faza de foc până la încetarea ameninţării. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. şi V. şi se reia poziţia de contact. Înainte de a face uz de armă: (I.I.R.E. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». După folosirea armamentului: V.

dar este de 96 . Ochii fixează adversarul. umeri şi braţe).4. Manipulările elementare 4.1. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. În funcţie de distanţă. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare.1. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii.3.1. 4. Pentru a trage. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc.3. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. exerciţii pregătitoare.3. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări.

preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. degetul mare al mâinii 97 . a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. piciorul de „lângă armă” se retrage. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. mâna reactivă execută manipulările. lărgind baza. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. mai în glumă.

vederea este focalizată asupra cătării. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. ochii privesc obiectivul. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. palma este deschisă spre înapoi la 450. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect.1. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului.înarmate agaţă clapa tocului. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). în funcţie de distanţă. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. 98 . Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv.2. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. în funcţie de distanţă. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. vederea este focalizată asupra cătării.3. 4. sub pectorali. urmărind axa cea mai directă posibil. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. ochii fixează obiectivul. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei.

4. introducerea armei în toc fără a privi. a unui control personal de securitate al armei. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. în faţa picioarelor. efectuarea.1. luarea poziţiei de abordare. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . îndreptând ţeava la 450 spre sol. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc.Pornind de la poziţia de tragere.3.3. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. eventual. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare).

Un coleg îl protejează de ameninţarea principală.2. dacă este posibil.3. Jandarmul care trebuie să reîncarce. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. 100 . pentru a reduce din vulnerabilitate. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. anunţă „încărcare”. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact.

Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive.În serviciu. introduce încărcătorul gol în încărcător. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. reia poziţia de contact. acţionând trăgaciul. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. încărcătorul poate fi schimbat. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. Trăgătorul a 101 . Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. în funcţie de situaţie. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. deoarece implică o urgenţă. Încărcătorul armei nu este complet gol. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. de-a lungul acestuia. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol.

arma urmărind privirea. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă.2. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei.3. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. 102 . prin pivotare. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii.3. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma.3.3. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma.1. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.3.3. 4. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. 4. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. să fie schimbat.

4.3. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.3.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600.4.1. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . peste umărul din „partea armei”. Tehnicile de tranziţie 4. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi.4. fără a urmări privirea. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare.3. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. iar dacă nu. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. apoi repede şi precis). se execută o deplasare în lateral. să tragă (lent şi precis. să tragă pe timpul deplasării. prin salturi scurte. utilizând la maxim terenul.5.4.2. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . rămânând la adăpost. apoi repede). Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte.

3. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. 4. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. în sprijin fix intermitent. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. culcat. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere.6. trăgătorii care se sprijină mergând. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. În practică. în spatele unei protecţii) 4. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. concomitent cu începerea înaintării (avansării). fără a pierde din vedere cătarea.1. prin analogie.asigurăm protecţia. ca la tragerea cu înaintare. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale.3. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. efectuează tragerile unul după altul. înainte de a păşi cu toată greutatea. Pentru a exersa aceste tehnici. Poziţii de tragere derivate (în genunchi.6. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”.

Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. Dacă trebuie să se tragă rapid. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere.). 109 . Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. plecând de la poziţia „în genunchi”. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Aceasta este relativ înaltă. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. zid mai mic etc. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei.

Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie. fără tremurături.6. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol.3. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte.4. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. 110 . Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. sistematic pornind de la 30 de metri. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile.2. Se amortizează cu mâna reactivă.

fără a expune umărul şi restul mâinii. expunând doar „ochiul şi arma”. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.Poziţii deschise . 111 .6. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil.INTERZISE 4.3.3. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. fie de schije desprinse din acest proiectil.

tot conform principiului „ochiul şi arma”. La o distanţă mare. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul.4. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. pentru a-şi stabiliza tragerea. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. întrerupând temporar observarea. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. Când se trage asupra lui. 4.

altă variantă (salvarea vieţii cuiva. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. în cadrul antrenamentului. Ţinta de tip siluetă umană. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. să facă ceea ce nu-i place. incident) şi să redobândească gruparea. stoparea unui infractor care fuge). posibilitate. care să o transforme din ceva „neagresiv”. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). facilitează simularea. să adauge apoi o variabilă (distanţă. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. O siluetă umană. De aceea. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. 113 . ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. Punctele nu sunt indicate pe ţintă.

într-un cadru global. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. 114 6 . mobilitate accentuată. Binomul. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. În tactica intervenţiei. protecţie personală şi colectivă. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. dispunere tactică. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. alături de «Formare Generală în IP». bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace.a. De aceea. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. terenului şi adversarului. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. coordonare uşoară cu şefului echipei.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului».

Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient.S. cod de alertă oranj. asigură securitate şi protecţie sporită. se deplasează mai greu. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă.C. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. Comunicare. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. Sprijin. cod de alertă roşu foc. Protecţie. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. care permite şefului de element. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari.1. poziţie de 115 . necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. starea armei). prinderea armei. respectând aceleaşi reguli. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. poziţia. 5. stres imperceptibil). ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. atent. cod de alertă roşu.P. de o manieră reflexă. destins. Reţineţi!: A.

stres crescut). stres intern. poziţie de abordare. 116 . arma în poziţie de serviciu. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. arma încărcată şi asigurată. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. poziţie de contact. conştient. arma încărcată.abordare.

ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. Sprijin – întotdeauna fix. stres intern instalat. poziţie de contact foc.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. permanent şi eficace 117 .

tactică 5. gestuală. folosirea avantajelor terenului Comunicare . Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 . sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte.Protecţie .2.individuală balistică (cască. vestă anti-glonţ).verbală.

) pentru ca echipa să fie în măsură. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. 5.elementului de serviciu (echipă. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. trecerea unui unghi în siguranţă. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. acoperire. patrulă etc. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii.2. Achiziţionarea terenului. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. 119 . trecerea unui obstacol în siguranţă. Orice compartiment nou de teren. în orice moment. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri.1. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. să-şi asigure propria securitate.

El trebuie să fie înlocuit. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. 120 .„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. atunci când este necesar. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. apoi retragerea acestuia. Procedeul «FLASH». Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia.

adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii. Trecerea spaţiilor deschise (uşi.2. armamentul este orientat către zona de intervenţie. se asigură posibilitatea de riposta stânga . ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.2.3.dreapta. 121 . Sprijinul fix decalat .5. 5.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p.2.m. Rapiditatea trecerii garantează securitatea.

INTERZIS 5. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. pătrunderea.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. a organizaţiilor social politice.3. precum şi în incinta unităţilor economice. ferestre). 5. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). ascultare. 122 .3. în stare de necesitate.1. provocarea unei reacţii din partea adversarului. deschidere. a instituţiilor publice ori particulare. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului.

elementul 3 sprijină pătrunderea. elementul nr. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea).3. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea).2. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. 1 sub impulsul elementului nr. 123 . 2. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. se execută dinamic la ordinul şefului. a încuietorilor. a unui trinom. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. 1 pătrunde în învăluire.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică).

achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.5. 124 .3. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.3. arma trebuie ţinută în poziţia de contact. deschiderea unghiurilor se face succesiv.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

1. Avertizare – Jandarmeria!. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. Situaţii tactice 5.1.ameninţare prezumată.1.5. sprijin fix şi permanent 5. mâinile pe cap. degetele încrucişate. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. 128 . fixarea obiectivului. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. privirea înainte.5. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei. oprirea la nivelul portierei.Cod oranj . sprijin înainte.

desfacerea centurii de siguranţă. control prin extensia braţului. 129 . extragerea. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor.

cod roşu Fixarea obiectivului .1.2.5.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5.sub sprijin. 130 . elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .

Mişcarea către înainte a dispozitivului. Scoaterea din autovehicul a primului pasager. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. 131 . Faza finală a acţiunii. controlul portbagajului. jandarmul intră primul în autovehicul. Scoaterea celui de-al doilea pasager. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu.

drd. Editura Tritonic. dr. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. lt. Pop Gavrilă. drd. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. col. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. mr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. 2 din Legea nr. conf. bg. inumane sau degradante Dr. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. Alexandru Ioan Giurgiu. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. 2005 133 • • • • • • • • • . Vasilică Ovidiu. 19/09. Costică Silion.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. Alexandru Ioan Giurgiu. Todoruţ Eugen. în condiţiile integrării Gl. Gl.10. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. col. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. Costică Silion.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 2 135 .

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .