MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

.......6.... 75 3... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare ... Reprezentarea universală ...........................................................................1.....5... 77 4..1.... achiziţionarea unui obiectiv................... 92 4.......................................... 75 3.... 89 4........8....... Atitudini de protecţie ... 62 3. 58 3..........2........................................ 64 3................... închis.............................11.................................................... Cele 5 reguli fundamentale de securitate ..............................2....11................................... Moduri de tragere................................ Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi...4.............1......8....11.........2............ Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ....11.......8..... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)..............… 69 3...... 60 3..................... 68 3...................2...........2......... 95 4 ..1.................................1..... 54 3................. 84 4..................9.......................2. 83 4.2....11...1............... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………............................. 77 4.3.....11............… 59 3...10........................... 65 3...................... Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic............... 83 4..... Folosirea cătuşelor............. Apărarea contra armelor albe cu BT ....... 63 3.................. Portul armei în serviciu. Deschiderile şi închiderile B.........3...... Parările cu tompfa........4.............................................T......................... 78 4...............12...1.........5..... Manipulările fundamentale ............. Bazele tragerii.... Lovituri de oprire cu B.................11......................4..................5........ Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie .11.................2..... 81 4.......4 Lovituri de oprire cu B............................... Apărarea contra armelor albe............ 60 3.......... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis....1..... Darea şi primirea unei arme ..........12.. 82 4...............................2... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei..... 72 3.....3.. deschis ………………............. 71 3.7.........T.............. .........3........ 77 4..8....... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ............…....... Secvenţa de foc .......T... Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………....................... Atitudini de protecţie ..........1..2.. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ............3....

.... Bazele tacticii de intervenţie.................3....2.3...... 100 4. Tehnici de înaintare ...........................5.5........3...4........... culcat......... 119 5.......... Tehnicile de tranziţie ...........4..........4.............. 103 4...............2.............. Situaţii tactice ..........1............2................. 114 5....3. 102 4..............1...................... Manipulările elementare ... 124 5................. Controlul vehiculelor .....................2........................................ Trecerea spaţiilor deschise (uşi.. Deplasările cu arma ......... Sprijinul fix decalat ... în spatele unei protecţii) ................. ferestre) .... 96 4.3....……................. Realismul antrenamentului ..............................................3.....2.... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe...3...... 122 5..........134 5 .......3.................. 123 5.1.. 125 5...........................4... 121 5.... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………....................................................poziţionarea unui sprijin ..3.................................2..... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ........... 108 4.........................3. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont .....................3. 126 5........6...........…..... 105 4............................................. 115 5....................3.....5..3........... Tehnici de pătrundere ............ Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat ........ 118 5... Câştigarea terenului ..........1.133 Anexe ………………………………………………………................1.. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ..............................................................2... 96 4................... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) .......................... 121 5.......... 128 Bibliografie ………………………………………………...................................... 122 5.............................3........ Urcarea unei scări....

Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. numai prin folosirea forţei. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. pentru că există întotdeauna oameni răi. coercitive sau excepţionale. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. prevenirea şi combaterea criminalităţii. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. iar forţa fără justiţie este tiranie. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. pe timpul îndeplinirii serviciului. iar forţa fără justiţie este acuzată. 7 . a altuia. împreună cu Poliţia. de o manieră individuală sau colectivă. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. dreptul de poliţie al statului. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. Justiţia fără forţă este contrazisă. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. În fapt.

aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. Intervenţia profesională este. trebuie să fie dezvoltată. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. Pentru a atinge acest obiectiv. alături de calităţi personale. de asemenea. De aceea. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. În aceste condiţii. Cadrul legal. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. protecţie şi eficacitate. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. eficiente şi realiste pe plan psihic.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. în interiorul unui sistem legal complex. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici.

pentru prima dată. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. prin disciplina Intervenţie Profesională. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. Urmărind să domine adversarul. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. Educaţie fizică militară. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. Or. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană.

Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. nivelul 3 – Grupări Mobile. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. concomitent cu respectarea unor principii. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice.limitează la menţinerea ordinii. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. 10 . Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. nivelul 2 – Detaşament Mobil.

elemente de traumatologie.) Dominarea cu armă a adversarului (D.P. 11 . c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului.A. tehnicile corporale. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia.) a) Formarea de bază în I. deplasările. reguli tactice fundamentale. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă.C.A.F.I. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.) Dominarea fără armă a adversarului (D. tehnici de comunicare. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă.A.) Tactica Intervenţiei (T. protejarea cu ajutorul armei. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. poziţiile de tragere.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I. zone de protecţie şi de acţiune. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor.P. tehnicile articulare.A. ochirea.

Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. după caz. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. religie. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. independente şi imparţiale. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. în faţa unei instanţe competente. naţionalitate. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. fără deosebire de rasă. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. apartenenţă politică. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. 12 . imparţial şi nediscriminatoriu. c) Suficienţa. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. faţă de toţi cetăţenii. conform legii. avere sau origine socială. sex. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. public şi corect. integritatea fizică şi morală. îndeosebi a armelor de foc şi.

Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. pregătirea şi dotarea specifică. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. nr. direct proporţional cu gradul de ameninţare. prin acţiuni de descurajare. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. un concept ordonator. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. M. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. 33 din Legea nr. Of. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. Reunind principii ca: riscul minim. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. 1175 din 13 decembrie 2004. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. potrivit art. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. urmate. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. după caz. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. 13 1 .

tompfa. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. folosirea lanternei. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. tompfa. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. de la caz la caz. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). cătuşele. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . controlul bagajelor. avertizarea. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. legitimarea şi stabilirea identităţii. tehnici articulare şi de control. în funcţie de acţiuni. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. avertizare. de la cele mai simple – interceptarea. conducerea. controlul corporal preventiv.

În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.mijloacele folosite de adversar. Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. 15 .

adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. 2. tehnici de comunicare. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. crearea de bariere între jandarm şi adversar. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. concise. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. zone şi distanţe de protecţie. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul.1. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. 16 . folosirea de comenzi clare.

evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. din zona de observare.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). cu privire la intenţia imediată. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. vestă ţinută pe umeri sau în mână. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. se realizează prin: observare. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). mâinile încrucişate la nivelul centurii. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). pentru descoperirea ameninţărilor. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. accelerarea ritmului respiraţiei.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. schimbarea culorii feţei. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. lăsarea capului spre înapoi. schimbarea poziţiei . Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. chiar înaintea lansării unui atac. coborârea capului pentru a proteja gâtul. avertizări. Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. lăsarea întregului trunchi mai jos. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. lovirea pământului cu picioarele.

Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. în funcţie de factorul care le generează. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. de intensitate ridicată . secundare şi potenţiale. Ameninţările potenţiale. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. papuci aruncaţi cu piciorul. Prin comunicare. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare.2. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. câini cu comportament agresiv. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). Ameninţările principale. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. arme militare). brelocuri. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. În funcţie de factorii de risc. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. autovehicule. 2. atitudini provocatoare. în funcţie de intensitatea lor. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. pantofi desfăcuţi.obiecte contondente. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. urmate de agresiune sau de fugă. arme albe. cartele telefonice.

E. pune întrebări. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. folosind cuvintele tale.3.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 .A. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. 38% – tonul vocii. care în orice moment. Empatie – arată înţelegere. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. folosirea forţei. intonaţia. află cât mai multe informaţii.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. 2. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. arată doar că ai înţeles problemele lui. nu discuta părerile tale personale.P. volumul. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. iar adversarul are o armă. dacă nu înţelegi ceva. Sumarul – condensează faptele. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. poţi crea alte probleme. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală.

2. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. Pentru a deţine controlul situaţiei. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . coatele şi genunchii. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. zona de contact fizic şi zona intimă.4.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. fără a necesita deplasarea către adversar. auditiv. Este considerată o zonă sigură. verbal şi olfactiv cu adversarul. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. mijlocele din dotare sau armamentul. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare.

În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). hematoame. producerea de echimoze. fracturi. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. plăgi. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. echimoze şi contuzii. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar.5. 21 . totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. hematoame. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc.lui. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. contuzii.). Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. contuzii.

pentru a riposta la acţiunea adversarului. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. poziţionarea armei. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. de asemenea. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. în faţa unei direcţii periculoase. 22 . PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. Cu pistolul. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. Ea permite. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. asigurându-se să nu tragă prea jos. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. prin folosirea minimului de forţă necesar. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri).Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.PUR . este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .

În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului .2.piciorul de pe partea reactivă 25 . o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» . iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. pentru un stângaci este exact invers. dar în egală măsură importante şi dinamice.prinde arma.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director.6.prinde şi sprijină arma. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. o extrage din toc. ele având funcţii diferite. pentru un dreptaci.mâna de pe partea reactivă . Mâna din „partea armei” . noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă.mâna de pe partea cu arma .

CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. de regulă. se prezintă şi îşi declină identitatea. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. se prezintă. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). folosind un ton politicos şi convingător. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). persoanei oprite i se explică cu tact. salută. dar ferm. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. 26 .1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate.

2. dacă situaţia o impune. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: .format din doi jandarmi şi persoana controlată. 3. ei îşi vor repartiza sarcinile.triunghiul simplu . 27 . astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. .triunghiul dublu .format din trei jandarmi şi persoana controlată. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. formată din doi jandarmi. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică.

2. C SA 28 A S . Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).3. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare.2. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3.2. fără să fie văzut de către aceasta.1.

Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 . Pentru realizarea legitimării persoanelor.3.3.

pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. cu mâna corespondentă părţii controlate. acestea vor fi aşezate în linie. Acestea vor fi plasate la distanţă. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. În situaţia executării unor măsuri de ordine. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. când este cazul. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. o asigură şi o predă partenerului. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. palpare. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive.3. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. de regulă. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. este încărcată sau este armată. din spatele persoanei. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul.4. tăiere sau împungere. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. într-o poziţie cât mai incomodă. 30 .

cu sprijin vertical 31 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .din poziţia în picioare 2 .

32 .5. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). Înainte de luarea acestei măsuri. pachet. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. valiză. sacoşă. poşetă). geantă. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei.6. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. 3. servietă.3. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. modul de manifestare a agresivităţii. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan.

Folosirea forţei fizice. imediat. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine.6. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. Obligat să răspundă unei agresiuni. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. exprimată prin formula: „Încetaţi. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. în intervenţia profesională. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. 3.1. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. loviturile de protecţie de nivel 1. loviturile de protecţie de nivel 2.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. 33 . picioarele. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil.

centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap.1. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. trunchi. într-o poziţie activă. Coatele sunt apropiate de corp. Poziţia de abordare. plasate în faţă. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. 34 .3. de gardă. Piciorul din „partea armei” este în spate.6. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. fără tensiune în genunchi şi glezne. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar.1. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. gât.

• capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. deasupra centrului de greutate. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. gât. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. piciorul reactiv înainte. 35 . concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. trunchi. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Coatele sunt apropiate de corp. 30° către interior.

dar temporar. De aceea. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. din faţa unei ameninţări fizice. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. întotdeauna.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului.

pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. 37 . fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. fie din „partea armei”.

3. conservarea principiului suficienţei. se rămâne fluid în mişcare. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. lovitura directă cu cotul. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. lovirea cu vârful cotului. mâna liberă este în protecţie. respiraţia nu se blochează. 38 . mobilitatea (bazin. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. expiraţie pe faza de percuţie. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise.1.2. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul).6. închiderea bazinului la impact. picior). vectorul de agresiune (mână. lovitură cu palma mâinii. respiraţia nu se blochează. se expiră în faza de percutare. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). picioare). mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. strângerea bazinului la impact. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.

Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. închiderea bazinului la impact. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. păstrarea traiectoriei rectilinie. respiraţia nu se blochează. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. închiderea bazinului la impact. 39 .Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. controlul cotului şi al capului. se expiră în faza de percutare. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.

partea reactivă 3. picior). revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. picioare)..6. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului.1. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. vectorul de agresiune (mână. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . piciorul de sprijin rămânând pe axă.cu arma. respiraţia nu se blochează. închiderea bazinului la impact. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. 40 . păstrarea unei traiectorii rectilinie. lovitura de cot în urcare.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă.3. cât şi cu cel de pe . Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. mobilitatea (bazin. se expiră în faza de percutare..

mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. închiderea bazinului la impact. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. închiderea bazinului la impact. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. 41 . angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. menţinerea unei traiectorii circulare.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. aplicarea loviturii cu palma mâinii.

Se execută atât cu genunchiul . pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. trecerea şoldului.parte cu arma”. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului..Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. urcarea genunchiului pe axă. realizarea unei mişcări circulare. cât şi cu cel de pe . închiderea bazinului la impact. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos.. controlul cotului şi al capului.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. 42 .

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

crearea şi menţinerea unei dureri. plasarea braţului înainte sau înapoi. realizarea unei rotiri a braţului către interior. braţul în extensie. blocarea contra propriului corp (punct fix). orientarea palmei mâinii adversarului către cer. flexarea încheieturii pumnului. controlul cotului în permanenţă. 46 .Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare).

braţul în extensie. blocarea contra propriului corp (punct fix). plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. Controlul prin extensia braţului 47 .Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. realizarea unei rotaţii a braţului către interior. controlul cotului în permanenţă. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare).

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. M. nr. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. scuturi de protecţie. Legea nr. măciuci şi bastoane telescopice.4 cm. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. mijloace blindate. arcuri. 2 din Legea nr. bastoane de cauciuc sau tompfe. art. dispozitive sonore şi luminoase. luciditate în atac sau în apărare. 3. cuţite. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. spade. tăiere.6. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. boxuri.3. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. 49 2 . jeturi de apă sau coloranţi. castete. Of. distanţare. şişuri.1. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. M. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. lucrări şi mijloace genistice. cum ar fi: baionete. împungere. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. cai şi câini de serviciu. bâte. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. cătuşe. c) lungimea este mai mare de 15 cm. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. 3 „…veste antiglonţ. protecţia corporală (atitudini de securitate).7. nr. e) are un mâner prevăzut cu gardă. arme albe. pumnale. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav.6. bastoane cu energie electrostatică. 490 din 23 iulie 2007. florete. arbalete. 1175 din 13 decembrie 2004. căşti cu vizor. Of. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). săbii. 29 din Legea nr. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul.

1. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol.1. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc.3.1. fiind realizat în trei variante consecutive (B. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă.3).7. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. B. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm.7.1. 50 .2. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane. Pentru aceasta. 3.7.2 şi B. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.1. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.

În nici un caz nu va fi purtat în mână. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante.3. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată.7.1.3. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea. 51 . bastonul va fi purtat pe centură. în genţi sau pe sub haine. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. Pe timpul patrulărilor. retragerea şi împrăştierea lor. urmărind determinarea încetării acţiunilor. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente.

3.4.7. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .1.

în special.8. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. 53 .8. lungime – 60cm. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan.3. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi.5. dispuse în unghi drept. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar.7.1. peste mâini. 3.1. Folosirea tompfei 3.

3.8. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. În poziţia de abordare. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. în vederea opririi unei agresiuni fizice.2.

picioare).Poziţia în gardă inversă. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. mâna reactivă este în protecţie. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. executarea loviturii cu vârful tompfei. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. mobilitatea (bazin. vectorul de agresiune (braţ. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. dar temporară. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. 55 . Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul.

armarea braţului pe partea reactivă. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna 56 .

mâna reactivă este în protecţie. 57 . executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

8.3.3. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .

terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. prinderea încheieturii pumnului. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. cotul către în sus. 59 . controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă.4. protejarea şi controlul mâinii libere. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. braţul trebuie întins. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. plasarea lângă adversar.3. controlul braţului cu mâna reactivă. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. prin forţarea unei articulaţii.8. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate.

5. 60 . În aceste condiţii. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. 3. corpul tompfei în sprijin pe triceps. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.8. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor.9. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. flexarea antebraţului pe braţ. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. temporară. 3.

din poziţia în picioare şi în genunchi. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.În funcţie de situaţia existentă.. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . 61 .culcat” ridicarea de la sol şi conducerea. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .. din poziţia culcat la sol. de numărul acestora şi de reacţia publicului.

mucoasele nazale. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. 62 . fără să se aplice creme sau emulsii. dar nu mai puţin de 1. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri.5-2 metri.3. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant .10. Zonele eventual afectate (ochii. pulverizatorul se agită. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. fără a se produce vătămări corporale. piele) se spală cu multă apă. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. Înainte de utilizare.

Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice.3.11. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. 63 .a. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). n. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare.

Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.3. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. păstrând o capacitate de reacţie rapidă.11.1. 64 . păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma.

Deschiderile şi închiderile B.2.T. Deschiderea se face rapid. dar temporară. din faţa unei agresiuni fizice. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.11. BT este ţinut vertical către în sus. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. 3. 65 .Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului.

împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. loviţi cu vârful 66 . sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. arătătorul şi degetul mijlociu. bastonul este proiectat energic către înainte.

bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. mâna reactivă în protecţie. vârful BT la verticală sau la orizontală. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. 67 . se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă.

3. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. picioare). lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. 68 . Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente.3. mâna reactivă este în protecţie. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. lovitura este dată cu capişonul.11. lovitura este dată cu capişonul. vectorul de agresiune (braţ. cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. în vederea stopării unei agresiuni fizice. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. picioare). mobilitatea (bazin.

braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.4. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.11. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. 3.

BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. braţele se destind la 45° către în jos. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. Mâna reactivă susţine vârful. raportat la linia umerilor. mâna reactivă este în protecţie. 70 . lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.corpului adversarului.

cotul către în sus. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.11.3. prinderea încheieturii pumnului. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. 71 . braţul trebuie întins. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului.5.

să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. cotul către în sus. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. cotul către în sus. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. prinderea încheieturii pumnului.6. prinderea încheieturii pumnului. întins. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.11.3. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. braţul întins. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului.

Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. BT aducând antebraţul către în sus. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. controlul cotului. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. protejarea şi controlul cu mâna liberă. 73 . Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. se ţine în continuare de mâner. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. punct fix.

efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. BT este sub braţ.

DE URGENŢĂ.11. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC.12. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.7. EVENIMENTUL! 3.3. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 .

Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. penală sau contravenţională.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.12. 76 . acţiunea se poate face forţat.1. 3. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei.

Cu o armă în stare de funcţionare. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. în mod obligatoriu. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. purta şi folosi armamentul.1. au loc incidente cu armă. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. decât în urma unei erori umane. anual. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. Acestea arată că. 4. mai mult pe timpul manipulării armamentului. în condiţiile legii.1. jandarmii pot deţine. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. sau sigur. aşa cum rezultă din statistici. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . accidental sau involuntar. nu se produce un foc de armă involuntar. Tocmai de aceea. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează.1. O armă întreţinută. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. decât pe timpul executării unor acţiuni. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos.

într-o direcţie nepericuloasă5. Manipulările fundamentale 4. În această situaţie incidentele sunt posibile.2. receptacul sau biută de tir etc.1. întotdeauna. sol acoperit cu lemn. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. 78 5 . jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip.2.1. descărcare. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată.). în direcţia ameninţării. la orice distanţă s-ar afla aceasta. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată.securitate. el nu va provoca accidente. Operaţiile de control. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament.1. Înainte de aceasta. vestă anti-glonţ. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. dar în nici un caz accidentele. fără contact cu trăgaciul. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. 4.

cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.2.P. efectuează manevra fundamentală de alimentare. cu arma culcată în mâna «partea armei». scoate pistolul din tubul cu nisip. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L.S. – se verifică. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». trage spre înapoi manşonul. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. în tubul cu nisip. în tubul cu nisip. printr-un control vizual. dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. + A).A.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală.I.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. 79 . ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor.D. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul.2. jandarmul controlează şi alimentează arma (C. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. 4.1.

strânge. arată că arma este goală. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. în mâna «partea reactivă». verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip.1. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. trage spre înapoi manşonul. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. dacă este cazul. recuperează. printr-un control vizual şi tactil. cartuşul extras. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. verifică. măsurile de securitate. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă.2. La ieşirea din serviciu.4.3. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. cu 80 .

Arma se predă descărcată. iar încărcătorul se predă separat. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. după caz. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. 4. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. După executarea focului. dacă se continuă serviciul. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. urmate. pe timpul serviciului. conduce spre înainte manşonul. se execută numai dacă este absolut necesar. depozitează arma şi port încărcătorul.3. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor.degetul.4. 4. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. introduce cartuşul extras în încărcător. cu manşonul blocat în spate. verifică şi alimentează arma. cât şi în serviciu.2. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. El 81 . jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. reaşează încărcătorul în port încărcător. de alimentare (dacă se continuă serviciul).1.1. atât la locul de păstrare.

iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. cu un încărcător plin introdus în manşon. 4. camera cartuşului goală. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). la poligonul de tragere sau în serviciu. la vedere. dacă este necesar. numai în toc. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. cartuş pe ţeavă. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». fără cartuş pe ţeavă. încărcătorul plin.1. pistolul se va purta.păstrează. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). încărcătorul plin. pe centură. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. încărcătorul plin. Jandarmul care primeşte arma. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). arma neasigurată. Cel care predă anunţă «armă încărcată». 82 . Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. asigurată. în mâna sa. Arma scoasă din toc. în funcţie de circumstanţe. Arma în toc aprovizionată. cartuş pe ţeavă. duce manşonul către înainte şi asigură arma. Acesta apucă arma. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. în mod obligatoriu. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. În serviciu.4. după care ia încărcătorul. arma asigurată Aprovizionat. Nu există la pistol. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. În mod excepţional.

Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). prinde arma de foc şi comandă focul. fiecare din ele având o funcţie diferită. În orice moment şi în special pe timpul manipulării. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. 83 . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale.1. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. dictată de ochiul director. De asemenea. . Bazele tragerii 4. în general. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe».2. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. după o reprezentare universală. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. 4. dar la fel de importantă şi de dinamică. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. pentru un stângaci este invers. Astfel.mâna din «partea reactivă».mâna din «partea armei».2. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar.

poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. de asemenea. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. poziţia cu arma scoasă din toc. poziţia cu arma în toc.2. în poziţia de contact . poziţia de contact. teren şi urgenţă. În poziţia de contact.1. Poziţiile de abordare.4.ţintă .2. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. Alegerea momentului scoaterii armei din toc.armă – ţintă. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. care se transformă în linie trăgător . Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală.armă. din poziţii non agresive. Ele permit. stabilă.foc. 4. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător .2. arma este la orizontală. protejând arma cu cotul sau cu mâna.2.

Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. Bazându-se pe aceste poziţii. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). dar şi o oboseală accelerată. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. urmată de realizarea controlului. reduce cu 75% timpul de reacţie. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul. Primul glonţ.minim.

câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol.2.2. ca la poziţia de contact. prin apropierea armei de corp. În poziţia de contact apropiat.4 . El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului.2. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. mâna de pe partea armei este adusă la stern. Arma este aliniată cu ochiul director. 86 . ţeava este orizontală. arma se află în poziţie orizontală. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. în interiorul zonei intime. Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze.

protejând arma. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. 4. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat.2. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei.2.3. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul. 87 . Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă.

Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară.). Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. când trebuie să deschidă. care trebuie să se apere de o agresiune. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. blocându-l sau reorientându-l. De aceea. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. de o calitate mediocră.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. staţie de emisie-recepţie etc. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. o 88 . Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm.

Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 . 4.2. Dacă este necesar.3. achiziţionarea unui obiectiv.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.2.3. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.

de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi.4.2. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte). Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.3. 90 .2.

3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. În raport cu tipurile de respiraţie.3. aplicându-se ochirea conformă. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. 4. pieptul se extinde şi se contractă. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei. Această mişcare se transmite armei. 91 . trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri.2.

4. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă).2. Moduri de tragere 4. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. În ceea ce priveşte viteza de acţiune. continuă.2. nu este acela de „a trage”. progresivă.3. când se face uz de armă obiectivul urmărit.2. 92 . ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare.4. În acest caz. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. rectilinie şi să fie comandată de trăgător. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă.4. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere.4.

În plus. scade cadenţa de tragere. când distanţa creşte. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. La distanţe scurte. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi.2. În felul acesta se trage în partea de jos. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. 4. până când ameninţarea încetează. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. permite să nu se tragă prea sus. Când ameninţarea este eliminată.4. În general. în gardă faţă de adversar.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate.2. ochirea.

În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. trage sau atacă. Acest mod de tragere este uneori dificil. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. La distanţă mică (până la şapte metri). Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. dacă acesta nu este disponibil imediat. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. Se continuă cu o „curăţare tactică”. 94 . Aceste două atingeri rapide. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. La distanţă medie (7-15 metri). Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect).

Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. şi V. 4. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. şi se reia poziţia de contact. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic».V.I. Reţineţi următoarele acronime: I.2. alte obiecte de atac.E. Verifică neutralizarea adversarului. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). faza de foc până la încetarea ameninţării. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). Înainte de a face uz de armă: (I.) Identifică adversarul.E.5.R.I. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. După folosirea armamentului: V. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor.R. intenţia de a agresa sau de a se retrage. 95 . Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.V.

3. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente.1.3. Manipulările elementare 4. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi.1. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. dar este de 96 . Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. 4. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări.1. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii.3. În funcţie de distanţă. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. exerciţii pregătitoare. Ochii fixează adversarul.4. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. umeri şi braţe). Pentru a trage.

mai în glumă. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână).preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». piciorul de „lângă armă” se retrage. degetul mare al mâinii 97 . Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. mâna reactivă execută manipulările. lărgind baza. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare.

începe apăsarea progresivă a trăgaciului. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. vederea este focalizată asupra cătării. palma este deschisă spre înapoi la 450. 4. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. 98 . o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv.3. sub pectorali. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. în funcţie de distanţă. ochii fixează obiectivul. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”.1. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. în funcţie de distanţă. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. vederea este focalizată asupra cătării. ochii privesc obiectivul. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului.2. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului.înarmate agaţă clapa tocului. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. urmărind axa cea mai directă posibil.

eventual. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . luarea poziţiei de abordare.Pornind de la poziţia de tragere. 4.1. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. îndreptând ţeava la 450 spre sol. a unui control personal de securitate al armei.3. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. în faţa picioarelor. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). introducerea armei în toc fără a privi.3. efectuarea.

Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. pentru a reduce din vulnerabilitate.2. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. 100 . anunţă „încărcare”. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. Jandarmul care trebuie să reîncarce. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”.3.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. dacă este posibil. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”.

jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. introduce încărcătorul gol în încărcător. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. în funcţie de situaţie. încărcătorul poate fi schimbat. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol.În serviciu. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. de-a lungul acestuia. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. Trăgătorul a 101 . Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. reia poziţia de contact. Încărcătorul armei nu este complet gol. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. deoarece implică o urgenţă. acţionând trăgaciul.

prin pivotare. 4. 102 .3. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită.3.2. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei.1. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie.3. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.3. 4.3. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. să fie schimbat. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. arma urmărind privirea.3. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător.

4. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.3.4. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti.3. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. fără a urmări privirea. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână.1. Tehnicile de tranziţie 4. peste umărul din „partea armei”. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600.4.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. prin salturi scurte. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. iar dacă nu. apoi repede). luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. rămânând la adăpost. să tragă pe timpul deplasării. utilizând la maxim terenul.5. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. să tragă (lent şi precis.4. se execută o deplasare în lateral. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. apoi repede şi precis).2. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide).3.

în sprijin fix intermitent.3. fără a pierde din vedere cătarea.asigurăm protecţia. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.1. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. culcat. înainte de a păşi cu toată greutatea. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. În practică. efectuează tragerile unul după altul. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. în spatele unei protecţii) 4. prin analogie. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. Pentru a exersa aceste tehnici. 4.6. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor.3. trăgătorii care se sprijină mergând. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi.6. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. ca la tragerea cu înaintare. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. concomitent cu începerea înaintării (avansării).

Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. plecând de la poziţia „în genunchi”. zid mai mic etc. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. Aceasta este relativ înaltă. Dacă trebuie să se tragă rapid. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”.). în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. 109 . Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare.

2. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. sistematic pornind de la 30 de metri.3. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.6.4. Se amortizează cu mâna reactivă. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. fără tremurături. 110 .

el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. 111 . jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. fără a expune umărul şi restul mâinii. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit.3.6. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.Poziţii deschise . expunând doar „ochiul şi arma”. fie de schije desprinse din acest proiectil.3.INTERZISE 4.

Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. întrerupând temporar observarea. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. 4. La o distanţă mare. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. pentru a-şi stabiliza tragerea. Când se trage asupra lui. tot conform principiului „ochiul şi arma”. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 .4. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie.

facilitează simularea. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. să facă ceea ce nu-i place. să adauge apoi o variabilă (distanţă. 113 . care să o transforme din ceva „neagresiv”. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. De aceea. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. incident) şi să redobândească gruparea.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. posibilitate. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. stoparea unui infractor care fuge). O siluetă umană. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. în cadrul antrenamentului. Ţinta de tip siluetă umană. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe.

De aceea. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. În tactica intervenţiei. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. protecţie personală şi colectivă. alături de «Formare Generală în IP». Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. Binomul. 114 6 . trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. într-un cadru global. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe).CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv.a. mobilitate accentuată. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. coordonare uşoară cu şefului echipei. dispunere tactică. terenului şi adversarului.

stres imperceptibil). prinderea armei. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar.1. atent. care permite şefului de element. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. poziţie de 115 . de o manieră reflexă. Protecţie. Sprijin. Reţineţi!: A. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii.C. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. 5. se deplasează mai greu. cod de alertă roşu.S. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. cod de alertă roşu foc. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. destins. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. Comunicare.P. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. respectând aceleaşi reguli. starea armei). După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. cod de alertă oranj. poziţia. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. asigură securitate şi protecţie sporită.

poziţie de abordare. arma încărcată. 116 . Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. conştient. arma în poziţie de serviciu. arma încărcată şi asigurată. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat.abordare. stres crescut). indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. stres intern. poziţie de contact.

poziţie de contact foc. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. permanent şi eficace 117 . Sprijin – întotdeauna fix. stres intern instalat. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal.

folosirea avantajelor terenului Comunicare . sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 .Protecţie . tactică 5. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat. gestuală.individuală balistică (cască.2.verbală. vestă anti-glonţ).

În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. trecerea unui obstacol în siguranţă.elementului de serviciu (echipă. Orice compartiment nou de teren. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. acoperire. în orice moment. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. 119 .) pentru ca echipa să fie în măsură. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. Achiziţionarea terenului. trecerea unui unghi în siguranţă. 5. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. să-şi asigure propria securitate. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare.1. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. patrulă etc.2. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment.

introducerea rapidă a capului în noul compartiment. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. atunci când este necesar. El trebuie să fie înlocuit. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston.„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. 120 . este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. apoi retragerea acestuia. Procedeul «FLASH».

se asigură posibilitatea de riposta stânga .2. Sprijinul fix decalat .2.2. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării. 5.3.m. armamentul este orientat către zona de intervenţie.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p.dreapta. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. Trecerea spaţiilor deschise (uşi.5. 121 . adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii.

5. pătrunderea. INTERZIS 5. deschidere. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. a instituţiilor publice ori particulare. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. precum şi în incinta unităţilor economice.3. a organizaţiilor social politice. 122 .3. ferestre). pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. provocarea unei reacţii din partea adversarului. ascultare.1. în stare de necesitate.

2. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. a unui trinom. 2. 123 .3. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). a încuietorilor. elementul nr. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). 1 pătrunde în învăluire. elementul 3 sprijină pătrunderea. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. se execută dinamic la ordinul şefului. 1 sub impulsul elementului nr.

achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor. arma trebuie ţinută în poziţia de contact.3.5. 124 . Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică. deschiderea unghiurilor se face succesiv.3.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

privirea înainte. 128 . Avertizare – Jandarmeria!. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. degetele încrucişate. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare.ameninţare prezumată.1.1. fixarea obiectivului. Situaţii tactice 5.1. mâinile pe cap. oprirea la nivelul portierei. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei.5. mişcare simultană către înainte a celor două elemente.5. sprijin înainte.Cod oranj . sprijin fix şi permanent 5.

desfacerea centurii de siguranţă.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. control prin extensia braţului. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. 129 . extragerea.

d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5.2.5.1.sub sprijin. elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.cod roşu Fixarea obiectivului . Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi . 130 .

Scoaterea celui de-al doilea pasager. controlul portbagajului. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. 131 . jandarmul intră primul în autovehicul. Scoaterea din autovehicul a primului pasager. Faza finală a acţiunii. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu.Mişcarea către înainte a dispozitivului.

Costică Silion. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. conf.10. Vasilică Ovidiu. col. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. Alexandru Ioan Giurgiu. Todoruţ Eugen. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. 19/09. Pop Gavrilă. col. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. bg. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. dr. mr. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. 2005 133 • • • • • • • • • . Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. în condiţiile integrării Gl. 2 din Legea nr. Gl.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. drd. Editura Tritonic. drd. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. inumane sau degradante Dr. lt.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. Costică Silion. Alexandru Ioan Giurgiu. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare.

ANEXA NR. 1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .

2 135 .ANEXA NR.

3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .ANEXA NR.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful