MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

.11. Folosirea cătuşelor.....11..................................2.......... Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ...11................. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact .................. 68 3............................2...2............11.1....... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis .......8.... 60 3.....2.............. 72 3.................11...11........7.. 77 4......... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis........ 62 3............................2................ Apărarea contra armelor albe cu BT ......................... Reprezentarea universală .......4 Lovituri de oprire cu B...4............................... 89 4........................ Portul armei în serviciu....................3... Moduri de tragere..................1.......2..... 84 4........ Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………. 95 4 .1...........… 59 3.... deschis ……………….......................................8. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare ...................3. închis...................T.............6.......... 77 4. Apărarea contra armelor albe....................5............. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic......... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei....... Cele 5 reguli fundamentale de securitate .................... Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi.............8.....11..... 78 4.....2................ respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)................ 77 4...... Darea şi primirea unei arme .............1................................. 58 3...............T.............10.................................5..1........... achiziţionarea unui obiectiv....... 54 3..........2................1.............. Parările cu tompfa........8................................. 75 3....... Manipulările fundamentale ..............5....3...................................12....12...............2. 81 4..................... 65 3.......1...1...4............................................................ ....................................... 75 3.. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie ......2..............................3......................................................................... 60 3.. 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………... Atitudini de protecţie ........ 63 3........... Secvenţa de foc . 92 4......T...…. 64 3. Deschiderile şi închiderile B.................9............. 82 4. Bazele tragerii. Atitudini de protecţie .… 69 3........................ 71 3............ Lovituri de oprire cu B..1.............. 83 4..............4................ 83 4...........3....11.

.. 122 5.4....3.....5.poziţionarea unui sprijin . 121 5.... 115 5...................... 114 5.... 122 5.2....... 108 4.... în spatele unei protecţii) ......3.3............................................... 102 4........ 105 4....1....5.................................... 121 5..................2.....3...... Sprijinul fix decalat ................... Tehnici de înaintare ................................. Deplasările cu arma ............ Bazele tacticii de intervenţie.3.............3......................... 96 4........ 128 Bibliografie ………………………………………………........ Tehnici de pătrundere ................................. 118 5.......4.........................3... 96 4........................ Mod de acţiune în forţă sau în supleţe..........................................3.4... 103 4................3..........2...... Tehnicile de tranziţie .................... Urcarea unei scări... Realismul antrenamentului ............. 124 5................6................................... ferestre) .............. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ........2...........1.1............ Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ..................3..................... 123 5..2............ Manipulările elementare ............... Situaţii tactice ...3............ 119 5.... Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat .......................... 100 4........................134 5 ..….........................2....2......……...................... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ……………………………….........1.... Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ...... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ........3...............................1.........3...... 126 5.......133 Anexe ………………………………………………………...........3... 125 5.....................................4.. Câştigarea terenului ................. Trecerea spaţiilor deschise (uşi................ Poziţii de tragere derivate (în genunchi.......................... culcat......5........... Controlul vehiculelor ............

Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. În fapt. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. Justiţia fără forţă este contrazisă. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. împreună cu Poliţia. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. 7 . iar forţa fără justiţie este tiranie. prevenirea şi combaterea criminalităţii. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. pentru că există întotdeauna oameni răi.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. coercitive sau excepţionale. dreptul de poliţie al statului. numai prin folosirea forţei. de o manieră individuală sau colectivă. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. iar forţa fără justiţie este acuzată. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. pe timpul îndeplinirii serviciului. a altuia.

Pentru a atinge acest obiectiv. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . protecţie şi eficacitate. alături de calităţi personale. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. de asemenea. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. În aceste condiţii. eficiente şi realiste pe plan psihic. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. Intervenţia profesională este. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. Cadrul legal. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. în interiorul unui sistem legal complex. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. trebuie să fie dezvoltată. De aceea.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor.

Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. Urmărind să domine adversarul. Educaţie fizică militară. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. Or. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale.pentru prima dată. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. prin disciplina Intervenţie Profesională. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare.

nivelul 4 – Grupări Operaţionale. nivelul 2 – Detaşament Mobil. 10 . Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. nivelul 3 – Grupări Mobile.limitează la menţinerea ordinii. concomitent cu respectarea unor principii. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă.

folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. deplasările.P.C. reguli tactice fundamentale. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare.I.) Tactica Intervenţiei (T. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.A.F. 11 .) Dominarea fără armă a adversarului (D. ochirea.A. protejarea cu ajutorul armei.) Dominarea cu armă a adversarului (D. zone de protecţie şi de acţiune.P. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. elemente de traumatologie. tehnicile articulare.A. tehnici de comunicare.) a) Formarea de bază în I. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. tehnicile corporale.A. poziţiile de tragere. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.

12 . e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. după caz. religie. îndeosebi a armelor de foc şi. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. c) Suficienţa. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. sex.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. naţionalitate. în faţa unei instanţe competente. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. public şi corect. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. faţă de toţi cetăţenii. imparţial şi nediscriminatoriu. integritatea fizică şi morală. avere sau origine socială. fără deosebire de rasă. independente şi imparţiale. apartenenţă politică. conform legii. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi.

de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. direct proporţional cu gradul de ameninţare. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. un concept ordonator. pregătirea şi dotarea specifică. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. Reunind principii ca: riscul minim. nr. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. după caz. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. Of. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. 33 din Legea nr. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. 13 1 . ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. urmate. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. 1175 din 13 decembrie 2004. M. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. potrivit art. prin acţiuni de descurajare.

somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. de la caz la caz. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. legitimarea şi stabilirea identităţii. avertizare. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. avertizarea. folosirea lanternei. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. conducerea. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. în funcţie de acţiuni. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. de la cele mai simple – interceptarea. tompfa. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). controlul bagajelor. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. controlul corporal preventiv. tehnici articulare şi de control. cătuşele. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. tompfa.

Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare.mijloacele folosite de adversar. 15 . În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. concise. crearea de bariere între jandarm şi adversar. tehnici de comunicare. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie.1. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. zone şi distanţe de protecţie. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). Cuprinde cunoştinţe despre adversar. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. folosirea de comenzi clare.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. 16 . elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. 2.

Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). accelerarea ritmului respiraţiei. pentru descoperirea ameninţărilor. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. schimbarea culorii feţei. cu privire la intenţia imediată. lăsarea capului spre înapoi. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. mâinile încrucişate la nivelul centurii. coborârea capului pentru a proteja gâtul. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect).aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . avertizări. lovirea pământului cu picioarele. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. lăsarea întregului trunchi mai jos. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. din zona de observare. chiar înaintea lansării unui atac. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. schimbarea poziţiei . mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). gestica exagerată (mai ales cu mâinile). gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. vestă ţinută pe umeri sau în mână. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. se realizează prin: observare.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar.

de intensitate ridicată . cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. 2. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. câini cu comportament agresiv. arme albe. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului.2. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. Ameninţările principale. autovehicule. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. secundare şi potenţiale. în funcţie de factorul care le generează. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. Ameninţările potenţiale. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. pantofi desfăcuţi. papuci aruncaţi cu piciorul. În funcţie de factorii de risc. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. brelocuri. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. cartele telefonice. arme militare). Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . Prin comunicare. în funcţie de intensitatea lor. urmate de agresiune sau de fugă.obiecte contondente. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. atitudini provocatoare.

volumul. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. ajută-l cu cuvinte sau gesturi.A. Sumarul – condensează faptele.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ.P. pune întrebări. folosind cuvintele tale. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. care în orice moment. 2. arată doar că ai înţeles problemele lui. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el.3. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. intonaţia. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală. 38% – tonul vocii. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. iar adversarul are o armă. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. dacă nu înţelegi ceva. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. Empatie – arată înţelegere. folosirea forţei. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. află cât mai multe informaţii.E. nu discuta părerile tale personale. poţi crea alte probleme. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului.

Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. fără a necesita deplasarea către adversar. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. verbal şi olfactiv cu adversarul. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. Este considerată o zonă sigură. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. mijlocele din dotare sau armamentul. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. 2.4. coatele şi genunchii. auditiv. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. Pentru a deţine controlul situaţiei. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. zona de contact fizic şi zona intimă. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare.

În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână.5. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. echimoze şi contuzii. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. 21 . dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. contuzii. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. hematoame. fracturi. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. plăgi. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. hematoame. producerea de echimoze. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost.). contuzii. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA).lui.

Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. Cu pistolul. în faţa unei direcţii periculoase. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. asigurându-se să nu tragă prea jos. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. pentru a riposta la acţiunea adversarului. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. prin folosirea minimului de forţă necesar. 22 . PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. Ea permite. poziţionarea armei. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. de asemenea.

PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .

PUR . este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.

noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director.2. ele având funcţii diferite. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului .prinde arma.6. pentru un stângaci este exact invers.mâna de pe partea reactivă . o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului . dar în egală măsură importante şi dinamice. Mâna din „partea armei” .prinde şi sprijină arma. o extrage din toc. pentru un dreptaci.piciorul de pe partea reactivă 25 .mâna de pe partea cu arma .

se prezintă şi îşi declină identitatea. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. dar ferm. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. salută.1. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). Ea este o măsură de scurtă durată care precede. se prezintă. 26 . în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. persoanei oprite i se explică cu tact. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. de regulă. folosind un ton politicos şi convingător.

formată din doi jandarmi. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei.triunghiul dublu .format din doi jandarmi şi persoana controlată.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. .2. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită.triunghiul simplu . dacă situaţia o impune. 27 . ei îşi vor repartiza sarcinile.format din trei jandarmi şi persoana controlată. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . 3.

2. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).3.2. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu).2. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). C SA 28 A S . Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. fără să fie văzut de către aceasta.1.

se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 . Pentru realizarea legitimării persoanelor. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia.3.3.

este încărcată sau este armată.4. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. Acestea vor fi plasate la distanţă. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. din spatele persoanei. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. palpare. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. o asigură şi o predă partenerului. În situaţia executării unor măsuri de ordine. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. de regulă. cu mâna corespondentă părţii controlate. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. acestea vor fi aşezate în linie. într-o poziţie cât mai incomodă. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. când este cazul. 30 . Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. tăiere sau împungere. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive.3.

din poziţia în picioare 2 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .cu sprijin vertical 31 .

servietă. poşetă). recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. 3. pachet.3.5. valiză. sacoşă. 32 . geantă. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte.6. Înainte de luarea acestei măsuri. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. modul de manifestare a agresivităţii.

direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. Obligat să răspundă unei agresiuni. 3. picioarele. imediat. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea.1. în intervenţia profesională. 33 . exprimată prin formula: „Încetaţi. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. Folosirea forţei fizice. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. loviturile de protecţie de nivel 1. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare.6. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. loviturile de protecţie de nivel 2. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa.

fără tensiune în genunchi şi glezne. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare.3. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. trunchi. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. gât. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Poziţia de abordare. Coatele sunt apropiate de corp. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. într-o poziţie activă. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. plasate în faţă. 34 .1.1. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar.6. Piciorul din „partea armei” este în spate. de gardă. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral.

trunchi. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. Coatele sunt apropiate de corp. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. deasupra centrului de greutate. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. piciorul reactiv înainte. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. 35 .Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. 30° către interior. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. gât. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap.

Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. De aceea. din faţa unei ameninţări fizice. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. întotdeauna. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. dar temporar.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 .

37 . fie din „partea armei”. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin.

lovirea cu vârful cotului. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. lovitura directă cu cotul. lovitură cu palma mâinii. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. expiraţie pe faza de percuţie. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. respiraţia nu se blochează. picior). conservarea principiului suficienţei. 38 . angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte.3. respiraţia nu se blochează. închiderea bazinului la impact.1. picioare). Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ.6. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. mâna liberă este în protecţie. vectorul de agresiune (mână. se expiră în faza de percutare. mobilitatea (bazin.2. strângerea bazinului la impact. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. se rămâne fluid în mişcare.

închiderea bazinului la impact. respiraţia nu se blochează. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. păstrarea traiectoriei rectilinie. se expiră în faza de percutare. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. controlul cotului şi al capului. 39 . lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. închiderea bazinului la impact.

Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. păstrarea unei traiectorii rectilinie. 40 .1. picioare). revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. picior). respiraţia nu se blochează. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.. vectorul de agresiune (mână. cât şi cu cel de pe .partea reactivă 3.cu arma. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . piciorul de sprijin rămânând pe axă. se expiră în faza de percutare. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului. închiderea bazinului la impact.3. mobilitatea (bazin.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. lovitura de cot în urcare..6. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică.

închiderea bazinului la impact. aplicarea loviturii cu palma mâinii. menţinerea unei traiectorii circulare. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. închiderea bazinului la impact. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). 41 .

. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. trecerea şoldului. Se execută atât cu genunchiul .. cât şi cu cel de pe . pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. 42 .parte cu arma”.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. realizarea unei mişcări circulare.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. urcarea genunchiului pe axă. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. controlul cotului şi al capului. închiderea bazinului la impact.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare).Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. crearea şi menţinerea unei dureri. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. blocarea contra propriului corp (punct fix). 46 . flexarea încheieturii pumnului. controlul cotului în permanenţă. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. realizarea unei rotiri a braţului către interior. plasarea braţului înainte sau înapoi. braţul în extensie.

Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. Controlul prin extensia braţului 47 . braţul în extensie. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. blocarea contra propriului corp (punct fix). prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). controlul cotului în permanenţă. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. realizarea unei rotaţii a braţului către interior.

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

art. căşti cu vizor. săbii. Of. cătuşe. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar).4 cm. nr. c) lungimea este mai mare de 15 cm. tăiere. M. cai şi câini de serviciu. bâte. protecţia corporală (atitudini de securitate). pumnale. dispozitive sonore şi luminoase.6. împungere. M. arcuri. măciuci şi bastoane telescopice. 1175 din 13 decembrie 2004. scuturi de protecţie. bastoane cu energie electrostatică. 49 2 . 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.6. cum ar fi: baionete. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. şişuri. jeturi de apă sau coloranţi. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. bastoane de cauciuc sau tompfe. castete.1. distanţare. 3 „…veste antiglonţ. boxuri. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. 2 din Legea nr. mijloace blindate. nr. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. e) are un mâner prevăzut cu gardă. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. 3. 490 din 23 iulie 2007. spade. Legea nr. florete. Of. arbalete. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. lucrări şi mijloace genistice. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă.7. 29 din Legea nr. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. cuţite. luciditate în atac sau în apărare. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. arme albe. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate.3. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art.

diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.7. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii.1. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol.2 şi B.1. 50 .7. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. 3. Pentru aceasta.3. B. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. fiind realizat în trei variante consecutive (B.3).1.7. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3.1.2. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc.1.

În nici un caz nu va fi purtat în mână. urmărind determinarea încetării acţiunilor.3. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. 51 . retragerea şi împrăştierea lor. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului.1. în genţi sau pe sub haine. bastonul va fi purtat pe centură. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens.3. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea.7. Pe timpul patrulărilor.

Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .7.3.1.4.

1. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar. Folosirea tompfei 3. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. lungime – 60cm. peste mâini. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate.8.5. dispuse în unghi drept.3.1. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. în special.8. 3.7. 53 . permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii.

3. în vederea opririi unei agresiuni fizice.8.2. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. În poziţia de abordare.

destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. mâna reactivă este în protecţie. vectorul de agresiune (braţ. dar temporară. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. picioare). picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. 55 . căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.Poziţia în gardă inversă. mobilitatea (bazin. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. executarea loviturii cu vârful tompfei. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice.

mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. armarea braţului pe partea reactivă. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna 56 .

Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.reactivă este în protecţie. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. destinderea braţului către înainte. 57 . executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei.

Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .3.3.8.

4.3. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. 59 . cotul către în sus. controlul braţului cu mâna reactivă. prinderea încheieturii pumnului. prin forţarea unei articulaţii. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. braţul trebuie întins. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus.8. protejarea şi controlul mâinii libere. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. plasarea lângă adversar. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate.

terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii. flexarea antebraţului pe braţ. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. corpul tompfei în sprijin pe triceps.9. 60 .8. În aceste condiţii. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. 3. temporară. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. 3. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane.5. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei).

..culcat” ridicarea de la sol şi conducerea. din poziţia culcat la sol.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . de numărul acestora şi de reacţia publicului. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .În funcţie de situaţia existentă. 61 . sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate. din poziţia în picioare şi în genunchi. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat.

piele) se spală cu multă apă.3. fără să se aplice creme sau emulsii. fără a se produce vătămări corporale. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri.10. 62 . Înainte de utilizare. dar nu mai puţin de 1. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. pulverizatorul se agită. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . mucoasele nazale.5-2 metri. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. Zonele eventual afectate (ochii. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante.

apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu.11. 63 . odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate.3. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice.a. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. n.

Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma.1. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. 64 .3. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. păstrând o capacitate de reacţie rapidă.11. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma.

Deschiderile şi închiderile B.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv.2. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. din faţa unei agresiuni fizice. Deschiderea se face rapid. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. 65 . BT este ţinut vertical către în sus.T. dar temporară.11. 3.

arătătorul şi degetul mijlociu. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. bastonul este proiectat energic către înainte.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. loviţi cu vârful 66 .

bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. mâna reactivă în protecţie. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. vârful BT la verticală sau la orizontală. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. 67 .

Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. picioare). mobilitatea (bazin. mâna reactivă este în protecţie. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. lovitura este dată cu capişonul. mâna reactivă este în protecţie. cu priză integrală la centrul mânerului. în vederea stopării unei agresiuni fizice. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.3.3. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.11. 68 . vectorul de agresiune (braţ. lovitura este dată cu capişonul. picioare).

11. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.4. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. 3. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului.

Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. Mâna reactivă susţine vârful. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 70 . raportat la linia umerilor. braţele se destind la 45° către în jos.

prinderea încheieturii pumnului. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului.11. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. cotul către în sus. braţul trebuie întins.3. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.5. 71 .

întins. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. cotul către în sus. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii.11. prinderea încheieturii pumnului. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. braţul întins. cotul către în sus. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.3. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.6. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. prinderea încheieturii pumnului.

pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. protejarea şi controlul cu mâna liberă. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. punct fix. controlul cotului. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. se ţine în continuare de mâner. 73 . BT aducând antebraţul către în sus. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv.

Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. BT este sub braţ. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .

12.3. EVENIMENTUL! 3. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă. DE URGENŢĂ.7.11. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 .

acţiunea se poate face forţat. 3. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei.12. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. 76 .însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.1. penală sau contravenţională.

jandarmii pot deţine. nu se produce un foc de armă involuntar. decât pe timpul executării unor acţiuni. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. sau sigur. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. Cu o armă în stare de funcţionare. accidental sau involuntar.1. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. mai mult pe timpul manipulării armamentului. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. Acestea arată că. purta şi folosi armamentul. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. aşa cum rezultă din statistici. 4.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . în mod obligatoriu.1. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. decât în urma unei erori umane. în condiţiile legii. Tocmai de aceea. anual.1. au loc incidente cu armă. O armă întreţinută.

1. 4. el nu va provoca accidente.1. vestă anti-glonţ. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. Manipulările fundamentale 4. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. În această situaţie incidentele sunt posibile. la orice distanţă s-ar afla aceasta. Înainte de aceasta. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. fără contact cu trăgaciul. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. Operaţiile de control. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. în direcţia ameninţării.1. descărcare. întotdeauna. receptacul sau biută de tir etc.securitate. sol acoperit cu lemn.2. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei.). Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. 78 5 . atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată.2. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. dar în nici un caz accidentele. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. într-o direcţie nepericuloasă5. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm.

printr-un control vizual. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii.D. efectuează manevra fundamentală de alimentare. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. 4.1. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. în tubul cu nisip. – se verifică.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. trage spre înapoi manşonul. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.2. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». 79 . introduce arma în toc şi închide capsa acestuia.2.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. scoate pistolul din tubul cu nisip. cu arma culcată în mâna «partea armei».S.A. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. + A). în tubul cu nisip. jandarmul controlează şi alimentează arma (C.I.P.

sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip.2. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. strânge.4. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. printr-un control vizual şi tactil. cartuşul extras. în mâna «partea reactivă». efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip.3.1. verifică. trage spre înapoi manşonul. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. cu 80 . La ieşirea din serviciu. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. măsurile de securitate. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. recuperează. arată că arma este goală. dacă este cazul. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului.

4. După executarea focului. cât şi în serviciu.3.2. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. introduce cartuşul extras în încărcător. cu manşonul blocat în spate. Arma se predă descărcată. atât la locul de păstrare. reaşează încărcătorul în port încărcător. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. El 81 .1. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. 4. de alimentare (dacă se continuă serviciul). 4. pe timpul serviciului. se execută numai dacă este absolut necesar. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. verifică şi alimentează arma. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.1. iar încărcătorul se predă separat. urmate. depozitează arma şi port încărcătorul. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical.degetul. dacă se continuă serviciul. conduce spre înainte manşonul. după caz.

pe centură. arma asigurată Aprovizionat. arma neasigurată. încărcătorul plin. Arma scoasă din toc. pistolul se va purta. camera cartuşului goală. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. În serviciu. dacă este necesar. Nu există la pistol. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. la vedere. în mod obligatoriu. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. încărcătorul plin. asigurată. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). 82 .păstrează. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. în funcţie de circumstanţe. Arma în toc aprovizionată. încărcătorul plin. cartuş pe ţeavă. 4. duce manşonul către înainte şi asigură arma. după care ia încărcătorul. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). cu un încărcător plin introdus în manşon. Acesta apucă arma. Cel care predă anunţă «armă încărcată».1. în mâna sa.4. cartuş pe ţeavă. fără cartuş pe ţeavă. la poligonul de tragere sau în serviciu. numai în toc. În mod excepţional. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». Jandarmul care primeşte arma. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului.

ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). pentru un stângaci este invers.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. dictată de ochiul director. 4. Astfel. În orice moment şi în special pe timpul manipulării.2.2. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. în general. De asemenea. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: .1. fiecare din ele având o funcţie diferită.mâna din «partea reactivă». după o reprezentare universală. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă.mâna din «partea armei». dar la fel de importantă şi de dinamică. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. Bazele tragerii 4. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. . 83 . având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. prinde arma de foc şi comandă focul. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale.

Poziţiile de abordare. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. În poziţia de contact. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. de asemenea. 4. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv. Alegerea momentului scoaterii armei din toc.armă. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . stabilă.4. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . poziţia cu arma scoasă din toc. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. Ele permit. care se transformă în linie trăgător . poziţia cu arma în toc.2.2.1.2. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. din poziţii non agresive. arma este la orizontală. protejând arma cu cotul sau cu mâna. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului.armă – ţintă. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu.foc. în poziţia de contact .2.ţintă . teren şi urgenţă. poziţia de contact. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă.

dar şi o oboseală accelerată.minim. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. Primul glonţ. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. urmată de realizarea controlului. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. Bazându-se pe aceste poziţii. reduce cu 75% timpul de reacţie. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar).

prin apropierea armei de corp. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. În poziţia de contact apropiat. în interiorul zonei intime. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. ţeava este orizontală. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. arma se află în poziţie orizontală. ca la poziţia de contact.2.2. mâna de pe partea armei este adusă la stern. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. Arma este aliniată cu ochiul director.4 . 86 .2.

3. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul.2. 4. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. protejând arma. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact.2. 87 . Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă.

blocându-l sau reorientându-l. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. staţie de emisie-recepţie etc. care trebuie să se apere de o agresiune. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior.). îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. De aceea.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. de o calitate mediocră. o 88 . Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. când trebuie să deschidă. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă.

respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.2.2. Dacă este necesar.3.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.3. 4. achiziţionarea unui obiectiv. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează.

Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului.2.3.2. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).4. 90 .

În raport cu tipurile de respiraţie.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. pieptul se extinde şi se contractă.3. Această mişcare se transmite armei. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. 91 .2. 4. aplicându-se ochirea conformă. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv.

În acest caz. Moduri de tragere 4. nu este acela de „a trage”. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie.4. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. progresivă. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. În ceea ce priveşte viteza de acţiune.4. când se face uz de armă obiectivul urmărit.2.2.4. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul.4.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). 92 . rectilinie şi să fie comandată de trăgător.2. continuă. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere.3.

permite să nu se tragă prea sus. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii.2. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. La distanţe scurte. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. în gardă faţă de adversar. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. când distanţa creşte. Când ameninţarea este eliminată.2. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). În general. scade cadenţa de tragere. 4. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om).4. În plus. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. până când ameninţarea încetează. ochirea. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). În felul acesta se trage în partea de jos.

după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). 94 . Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. La distanţă medie (7-15 metri). dacă acesta nu este disponibil imediat. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Acest mod de tragere este uneori dificil. Se continuă cu o „curăţare tactică”. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. trage sau atacă. Aceste două atingeri rapide. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. La distanţă mică (până la şapte metri).

5.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari.I.I. Înainte de a face uz de armă: (I.R.V.) Identifică adversarul. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. şi V.R. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei.V. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului.E. intenţia de a agresa sau de a se retrage. După folosirea armamentului: V. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent).E. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat.2. Verifică neutralizarea adversarului. 95 . şi se reia poziţia de contact. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. 4. alte obiecte de atac. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». faza de foc până la încetarea ameninţării. Reţineţi următoarele acronime: I.

Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări.3. În funcţie de distanţă.1. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc.3. Ochii fixează adversarul.1. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. umeri şi braţe). poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. exerciţii pregătitoare. dar este de 96 . 4. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor.3.4. Manipulările elementare 4. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul.1. Pentru a trage. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi.

indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. mâna reactivă execută manipulările. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. lărgind baza. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. mai în glumă. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. piciorul de „lângă armă” se retrage. degetul mare al mâinii 97 .preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm.

1. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. ochii fixează obiectivul.înarmate agaţă clapa tocului. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. sub pectorali. urmărind axa cea mai directă posibil. palma este deschisă spre înapoi la 450. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. 4. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. în funcţie de distanţă. în funcţie de distanţă. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. vederea este focalizată asupra cătării. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. ochii privesc obiectivul. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă.2. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. 98 . articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. vederea este focalizată asupra cătării. începe apăsarea progresivă a trăgaciului.3.

Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . îndreptând ţeava la 450 spre sol.3. în faţa picioarelor.3. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”.1. a unui control personal de securitate al armei. eventual. efectuarea.Pornind de la poziţia de tragere. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. 4. luarea poziţiei de abordare. introducerea armei în toc fără a privi.

pentru a reduce din vulnerabilitate. Jandarmul care trebuie să reîncarce.2. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. anunţă „încărcare”. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”. dacă este posibil. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. 100 .Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală.3. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma.

Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. reia poziţia de contact. în funcţie de situaţie. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. încărcătorul poate fi schimbat. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. acţionând trăgaciul. deoarece implică o urgenţă. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. de-a lungul acestuia. introduce încărcătorul gol în încărcător. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. Încărcătorul armei nu este complet gol. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. Trăgătorul a 101 . jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”.În serviciu.

3.1. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător.2.3. 4. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. 102 . arma urmărind privirea. prin pivotare. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. să fie schimbat. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile.3. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. 4. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă.3.3.3.

4.4.4. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii.3. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . Tehnicile de tranziţie 4.1. peste umărul din „partea armei”. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600. fără a urmări privirea.3. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. apoi repede). Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. să tragă pe timpul deplasării. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. utilizând la maxim terenul. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . să tragă (lent şi precis. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. prin salturi scurte.4.5.2. iar dacă nu. apoi repede şi precis). se execută o deplasare în lateral. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea.3. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. rămânând la adăpost.

în spatele unei protecţii) 4. înainte de a păşi cu toată greutatea. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. În practică. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. ca la tragerea cu înaintare. în sprijin fix intermitent. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. fără a pierde din vedere cătarea. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. prin analogie. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare.3. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel.3. concomitent cu începerea înaintării (avansării). Pentru a exersa aceste tehnici. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere.6. culcat. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. 4. Poziţii de tragere derivate (în genunchi.1. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. efectuează tragerile unul după altul. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”.asigurăm protecţia. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul.6. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. trăgătorii care se sprijină mergând. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale.

trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus.). Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. Aceasta este relativ înaltă. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. plecând de la poziţia „în genunchi”. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. zid mai mic etc. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. Dacă trebuie să se tragă rapid. 109 .

sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie.4. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”.6. Se amortizează cu mâna reactivă.3. 110 . Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. fără tremurături. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere.2. sistematic pornind de la 30 de metri. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile.

jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. expunând doar „ochiul şi arma”. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile.INTERZISE 4. 111 .Poziţii deschise . fie de schije desprinse din acest proiectil.3.6. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit.3. fără a expune umărul şi restul mâinii. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie.

pentru a-şi stabiliza tragerea. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. La o distanţă mare.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. Când se trage asupra lui. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. 4. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. tot conform principiului „ochiul şi arma”.4. întrerupând temporar observarea. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime.

facilitează simularea. Ţinta de tip siluetă umană. incident) şi să redobândească gruparea. să facă ceea ce nu-i place. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. stoparea unui infractor care fuge). jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. să adauge apoi o variabilă (distanţă. care să o transforme din ceva „neagresiv”.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. O siluetă umană. posibilitate. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). 113 . stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. în cadrul antrenamentului. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. De aceea. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. Punctele nu sunt indicate pe ţintă.

mobilitate accentuată. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. 114 6 . pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. coordonare uşoară cu şefului echipei. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). alături de «Formare Generală în IP». De aceea. într-un cadru global. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). Binomul. terenului şi adversarului. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. În tactica intervenţiei. dispunere tactică.a. protecţie personală şi colectivă.

După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. Sprijin.P.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. Reţineţi!: A. cod de alertă roşu.S.C. care permite şefului de element. cod de alertă oranj. respectând aceleaşi reguli. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. stres imperceptibil). poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. Comunicare. 5. poziţie de 115 . prinderea armei. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. atent. de o manieră reflexă. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. asigură securitate şi protecţie sporită. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. poziţia. destins. se deplasează mai greu. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. Protecţie. starea armei). cod de alertă roşu foc. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă.1. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres.

stres intern. conştient. poziţie de contact. arma încărcată. poziţie de abordare. arma în poziţie de serviciu. 116 . Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare.abordare. stres crescut). indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. arma încărcată şi asigurată. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat.

ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. Sprijin – întotdeauna fix. stres intern instalat.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. permanent şi eficace 117 . arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. poziţie de contact foc.

tactică 5.individuală balistică (cască.2. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 . vestă anti-glonţ).Protecţie . gestuală.verbală. folosirea avantajelor terenului Comunicare . sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.

Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. 5. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. în orice moment. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. trecerea unui unghi în siguranţă. să-şi asigure propria securitate.2. patrulă etc. trecerea unui obstacol în siguranţă. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. 119 .) pentru ca echipa să fie în măsură. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii.1. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol.elementului de serviciu (echipă. Achiziţionarea terenului. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. Orice compartiment nou de teren. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. acoperire.

atunci când este necesar. El trebuie să fie înlocuit. apoi retragerea acestuia. 120 .„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. Procedeul «FLASH». introducerea rapidă a capului în noul compartiment. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston.

Trecerea spaţiilor deschise (uşi.2.3.2.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p.dreapta.m. 121 . se asigură posibilitatea de riposta stânga . adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii.2. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. armamentul este orientat către zona de intervenţie. Sprijinul fix decalat . 5. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.5.

5. INTERZIS 5.1.3. în stare de necesitate. deschidere. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. ferestre).3. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. a organizaţiilor social politice. a instituţiilor publice ori particulare. ascultare. provocarea unei reacţii din partea adversarului. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. precum şi în incinta unităţilor economice. pătrunderea. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). 122 .

se execută dinamic la ordinul şefului. elementul nr. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). 123 . a unui trinom. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea).3. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. a încuietorilor. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. 1 sub impulsul elementului nr.2. elementul 3 sprijină pătrunderea. 1 pătrunde în învăluire. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. 2. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică).

achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.3.3. deschiderea unghiurilor se face succesiv. 124 . arma trebuie ţinută în poziţia de contact.5. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

1.5. fixarea obiectivului.5.1.Cod oranj . 128 . elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. Avertizare – Jandarmeria!. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. sprijin fix şi permanent 5. Situaţii tactice 5. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. sprijin înainte. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin.1. degetele încrucişate. mâinile pe cap. oprirea la nivelul portierei. privirea înainte.ameninţare prezumată.

desfacerea centurii de siguranţă.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. 129 . c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. control prin extensia braţului. extragerea.

d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5. elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.2.5.1.sub sprijin. 130 .cod roşu Fixarea obiectivului . Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .

controlul portbagajului. 131 . dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu.Mişcarea către înainte a dispozitivului. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. Scoaterea din autovehicul a primului pasager. Faza finală a acţiunii. Scoaterea celui de-al doilea pasager. jandarmul intră primul în autovehicul.

Todoruţ Eugen. dr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. Costică Silion. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. Alexandru Ioan Giurgiu. Pop Gavrilă. Editura Tritonic. drd. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale.10. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. drd. col. inumane sau degradante Dr. lt. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. conf. bg. 2005 133 • • • • • • • • • . Alexandru Ioan Giurgiu. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. col. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. Vasilică Ovidiu. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. Gl. în condiţiile integrării Gl. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. Costică Silion. 19/09. 2 din Legea nr. mr.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 2 135 .

3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .ANEXA NR.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful