MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

...................3..1.............T..........................................................................................6..................... 84 4.................... 77 4.... 58 3........1......... Folosirea cătuşelor.......11.........2. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic...1......................... Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie .................................................................. 75 3. 75 3..................2........................ achiziţionarea unui obiectiv..... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)......................................… 59 3.........12....... 89 4.....3............. 95 4 ....... 92 4......8.................................1................ deschis ………………........2.4..... 60 3.... Atitudini de protecţie ....................... 77 4............3..................... 82 4.........................5........................ Atitudini de protecţie ..............3...5........3...................2.. Apărarea contra armelor albe.............11.. Manipulările fundamentale .2........2.T......... 65 3......... Lovituri de oprire cu B....... Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………....11...... Secvenţa de foc .. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ...8.................4.. 77 4...........2.......... 62 3.......11..........7.............4 Lovituri de oprire cu B.......... 78 4.......................... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.5.11...... 64 3..... închis..................... Moduri de tragere........ Parările cu tompfa...................... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ..... 81 4.......T.. Cele 5 reguli fundamentale de securitate .............. 68 3......................... Portul armei în serviciu...........1...11..........8... 72 3......1....1................... 83 4........................ Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis........................1.. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare ....... 60 3..........10...........................9................................. 63 3.. ............... 71 3...…........11.. Bazele tragerii...................1.... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………..............4........ Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi....2.......12.....8.................... 54 3........2. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ..................2....................... Reprezentarea universală .................. 83 4.11..............................................… 69 3.......... Apărarea contra armelor albe cu BT .... Darea şi primirea unei arme . Deschiderile şi închiderile B......

........ 100 4........ 125 5.......3.. Tehnicile de tranziţie ..3...1.2........................2...................................... ferestre) ...5. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ......3....2...2.........2......................................... 122 5... 128 Bibliografie ………………………………………………........... Poziţii de tragere derivate (în genunchi..................................3.. Tehnici de înaintare ........3..….... Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat .....................2...... 123 5.......... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………................... 103 4... 121 5.......................................4....................................3...... 96 4......... Bazele tacticii de intervenţie. Tehnici de pătrundere ....... 124 5................ 114 5.......1............ Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ........... Urcarea unei scări...... Manipulările elementare ...... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ............. 105 4........... 96 4....3.134 5 ...............3.................... Deplasările cu arma ...3...poziţionarea unui sprijin ........................ Câştigarea terenului ......................3..........................................6..............3.................................. 122 5.... 102 4.3..... Situaţii tactice ...............1............. 118 5.......3...................... Trecerea spaţiilor deschise (uşi................... Sprijinul fix decalat .................................................4.4.........5... Realismul antrenamentului .............…….3... 126 5.....4................... 108 4.............................. 115 5................ 121 5...............1........ Controlul vehiculelor .......1. 119 5..... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe..2......5....... Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ......133 Anexe ………………………………………………………............................................................................. în spatele unei protecţii) ...... culcat..........

iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. pe timpul îndeplinirii serviciului. dreptul de poliţie al statului. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. împreună cu Poliţia. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. a altuia. Justiţia fără forţă este contrazisă. 7 . să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. pentru că există întotdeauna oameni răi. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. de o manieră individuală sau colectivă. iar forţa fără justiţie este tiranie. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. În fapt. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. iar forţa fără justiţie este acuzată. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. numai prin folosirea forţei. prevenirea şi combaterea criminalităţii.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. coercitive sau excepţionale. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic.

de asemenea. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. alături de calităţi personale. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. De aceea. Pentru a atinge acest obiectiv. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. În aceste condiţii. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. Cadrul legal. în interiorul unui sistem legal complex. trebuie să fie dezvoltată. eficiente şi realiste pe plan psihic. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. protecţie şi eficacitate. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. Intervenţia profesională este. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm.

formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. prin disciplina Intervenţie Profesională. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. Or. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. Educaţie fizică militară. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii.pentru prima dată. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Urmărind să domine adversarul. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare.

ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. nivelul 3 – Grupări Mobile.limitează la menţinerea ordinii. concomitent cu respectarea unor principii. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. nivelul 2 – Detaşament Mobil. 10 .

elemente de traumatologie.C. 11 . cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă.) a) Formarea de bază în I. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare.A.A.) Dominarea cu armă a adversarului (D.P.A. zone de protecţie şi de acţiune. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. tehnici de comunicare.F. protejarea cu ajutorul armei. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. tehnicile articulare.) Tactica Intervenţiei (T. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. poziţiile de tragere.P. tehnicile corporale. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. reguli tactice fundamentale. ochirea.A. deplasările.) Dominarea fără armă a adversarului (D.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.I.

apartenenţă politică. public şi corect. sex. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. independente şi imparţiale. naţionalitate. fără deosebire de rasă. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. după caz. conform legii. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. avere sau origine socială. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. imparţial şi nediscriminatoriu. îndeosebi a armelor de foc şi. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. integritatea fizică şi morală. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. 12 . în faţa unei instanţe competente. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. religie. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. faţă de toţi cetăţenii. c) Suficienţa.

Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. prin acţiuni de descurajare. după caz. 33 din Legea nr. urmate. potrivit art. Of. 13 1 . Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. pregătirea şi dotarea specifică. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. M. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. nr. Reunind principii ca: riscul minim. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. 1175 din 13 decembrie 2004. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. un concept ordonator. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. direct proporţional cu gradul de ameninţare.

d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. controlul corporal preventiv. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. tompfa. cătuşele. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. în funcţie de acţiuni. legitimarea şi stabilirea identităţii. controlul bagajelor. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. tompfa. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. conducerea. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. avertizare. avertizarea. folosirea lanternei. de la caz la caz. de la cele mai simple – interceptarea. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). tehnici articulare şi de control. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 .

În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei. Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare.mijloacele folosite de adversar. 15 .

scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. crearea de bariere între jandarm şi adversar. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. 2. concise. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. 16 . opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. folosirea de comenzi clare. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. zone şi distanţe de protecţie. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. tehnici de comunicare.1.

lovirea pământului cu picioarele. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . accelerarea ritmului respiraţiei. schimbarea poziţiei . Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. chiar înaintea lansării unui atac. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. cu privire la intenţia imediată. lăsarea întregului trunchi mai jos.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. avertizări. pentru descoperirea ameninţărilor.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. din zona de observare. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. mâinile încrucişate la nivelul centurii. se realizează prin: observare. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). lăsarea capului spre înapoi. coborârea capului pentru a proteja gâtul. schimbarea culorii feţei. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). vestă ţinută pe umeri sau în mână.

în funcţie de intensitatea lor. În funcţie de factorii de risc. în funcţie de factorul care le generează. Ameninţările principale. papuci aruncaţi cu piciorul. pantofi desfăcuţi.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. 2. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. Ameninţările potenţiale. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. Prin comunicare.2. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. secundare şi potenţiale. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. cartele telefonice.obiecte contondente. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. arme albe. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . câini cu comportament agresiv. arme militare). autovehicule. brelocuri. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). atitudini provocatoare. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. urmate de agresiune sau de fugă. de intensitate ridicată . jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa.

ţine cont de punctul de vedere al adversarului.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune.3. nu discuta părerile tale personale. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. iar adversarul are o armă. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. dacă nu înţelegi ceva.E. volumul.A. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. pune întrebări. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. poţi crea alte probleme. 2. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. Sumarul – condensează faptele. folosirea forţei. Empatie – arată înţelegere. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. folosind cuvintele tale.P. care în orice moment. află cât mai multe informaţii. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. 38% – tonul vocii. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. intonaţia. arată doar că ai înţeles problemele lui.

fără a necesita deplasarea către adversar. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. zona de contact fizic şi zona intimă. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. 2. auditiv. Pentru a deţine controlul situaţiei. coatele şi genunchii. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare.4. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . verbal şi olfactiv cu adversarul. mijlocele din dotare sau armamentul. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. Este considerată o zonă sigură. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa.

traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. contuzii. 21 . contuzii. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. hematoame. fracturi. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni.). se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. hematoame. plăgi. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. echimoze şi contuzii.5. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA).lui. producerea de echimoze. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii.

22 . combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. de asemenea. poziţionarea armei. Cu pistolul. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. prin folosirea minimului de forţă necesar.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. în faţa unei direcţii periculoase. Ea permite. pentru a riposta la acţiunea adversarului. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. asigurându-se să nu tragă prea jos. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.PUR .

2. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului .6. pentru un stângaci este exact invers. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”.prinde arma. iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. pentru un dreptaci.piciorul de pe partea reactivă 25 .piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă. dar în egală măsură importante şi dinamice.mâna de pe partea cu arma .prinde şi sprijină arma. ele având funcţii diferite. o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» . o extrage din toc. Mâna din „partea armei” .mâna de pe partea reactivă . Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel.

În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. persoanei oprite i se explică cu tact. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. Ea este o măsură de scurtă durată care precede.1. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. de regulă. salută. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. se prezintă şi îşi declină identitatea. dar ferm. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. folosind un ton politicos şi convingător. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). 26 .CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. se prezintă.

pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. ei îşi vor repartiza sarcinile. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. . • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. 27 .triunghiul dublu . Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: .format din doi jandarmi şi persoana controlată. dacă situaţia o impune. 3. formată din doi jandarmi. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă.2. • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită.triunghiul simplu .format din trei jandarmi şi persoana controlată. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei.când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică.

2.1. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).2.3. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). C SA 28 A S . Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. fără să fie văzut de către aceasta. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare.2.

3. Pentru realizarea legitimării persoanelor. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .3.

4. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. într-o poziţie cât mai incomodă. 30 . în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. din spatele persoanei. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. tăiere sau împungere. Acestea vor fi plasate la distanţă. o asigură şi o predă partenerului. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. este încărcată sau este armată. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. acestea vor fi aşezate în linie. de regulă. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). cu mâna corespondentă părţii controlate.3. când este cazul. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. În situaţia executării unor măsuri de ordine. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. palpare. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal.

din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .din poziţia în picioare 2 .cu sprijin vertical 31 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .

acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei.3. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. 32 . Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. 3. sacoşă. Înainte de luarea acestei măsuri. valiză. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. servietă. poşetă). astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. modul de manifestare a agresivităţii. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte.5. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. pachet. geantă.6.

1. 3. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. imediat. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. 33 . jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. picioarele. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. Obligat să răspundă unei agresiuni. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor.6. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. exprimată prin formula: „Încetaţi. în intervenţia profesională. loviturile de protecţie de nivel 1. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. loviturile de protecţie de nivel 2. Folosirea forţei fizice. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent.

de gardă. gât. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. Coatele sunt apropiate de corp.6. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar.3. 34 . trunchi. Piciorul din „partea armei” este în spate. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. plasate în faţă. într-o poziţie activă. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. Poziţia de abordare. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap.1.1. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. fără tensiune în genunchi şi glezne. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare.

în vederea opririi unei agresiuni fizice. 35 . Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. deasupra centrului de greutate. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. Coatele sunt apropiate de corp. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. gât. piciorul reactiv înainte. trunchi. 30° către interior. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi.

Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. întotdeauna. din faţa unei ameninţări fizice. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. dar temporar. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. De aceea.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv.

Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. 37 . pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta. fie din „partea armei”.

lovitura directă cu cotul. 38 . mâna liberă este în protecţie.1. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. mobilitatea (bazin. lovitură cu palma mâinii. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.3. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. strângerea bazinului la impact. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică.6. picior). conservarea principiului suficienţei. se expiră în faza de percutare. se rămâne fluid în mişcare. expiraţie pe faza de percuţie. lovirea cu vârful cotului. închiderea bazinului la impact. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). picioare). mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă.2. respiraţia nu se blochează. vectorul de agresiune (mână. respiraţia nu se blochează.

ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. închiderea bazinului la impact. închiderea bazinului la impact. controlul cotului şi al capului. fluid astfel: realizarea unei eschive totale.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. 39 . Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. respiraţia nu se blochează. păstrarea traiectoriei rectilinie. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. se expiră în faza de percutare.

ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului. 40 . Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii.partea reactivă 3. se expiră în faza de percutare. picioare). vectorul de agresiune (mână. închiderea bazinului la impact. păstrarea unei traiectorii rectilinie. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.. piciorul de sprijin rămânând pe axă. respiraţia nu se blochează. mobilitatea (bazin. picior). cât şi cu cel de pe .Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea .6. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.. lovitura de cot în urcare. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică.cu arma.3.1.

revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). 41 . păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. închiderea bazinului la impact.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. menţinerea unei traiectorii circulare. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. aplicarea loviturii cu palma mâinii. închiderea bazinului la impact. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte.

controlul cotului şi al capului. trecerea şoldului. 42 . Se execută atât cu genunchiul . pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. cât şi cu cel de pe . urcarea genunchiului pe axă. închiderea bazinului la impact..Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului..parte cu arma”. realizarea unei mişcări circulare.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

realizarea unei rotiri a braţului către interior.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. blocarea contra propriului corp (punct fix). prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). controlul cotului în permanenţă. plasarea braţului înainte sau înapoi. crearea şi menţinerea unei dureri. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. 46 . flexarea încheieturii pumnului. braţul în extensie.

realizarea unei rotaţii a braţului către interior. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare).Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. controlul cotului în permanenţă. Controlul prin extensia braţului 47 . braţul în extensie. blocarea contra propriului corp (punct fix).

48 .Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior.

3. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. bâte. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. 3 „…veste antiglonţ. 2 din Legea nr. arcuri. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. tăiere. florete. dispozitive sonore şi luminoase. cai şi câini de serviciu. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. M. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. pumnale. 29 din Legea nr. bastoane de cauciuc sau tompfe. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. lucrări şi mijloace genistice.6. cuţite. împungere.6. mijloace blindate. bastoane cu energie electrostatică. c) lungimea este mai mare de 15 cm. Of. arme albe. şişuri. săbii. boxuri. scuturi de protecţie. 1175 din 13 decembrie 2004. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. nr.7. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. e) are un mâner prevăzut cu gardă. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. castete. distanţare.3. luciditate în atac sau în apărare. protecţia corporală (atitudini de securitate). Of. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. 490 din 23 iulie 2007. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. cătuşe. Legea nr. măciuci şi bastoane telescopice. jeturi de apă sau coloranţi. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. art. nr. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. căşti cu vizor.4 cm. spade. 49 2 . cum ar fi: baionete. arbalete. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române.1. M.

2 şi B. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm.1. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate.7. B. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. Pentru aceasta. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3.2. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă. fiind realizat în trei variante consecutive (B. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. 3. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane. 50 .3). Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.1.1.1. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii.7.7.1. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc.3.

retragerea şi împrăştierea lor. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. Pe timpul patrulărilor.3. în genţi sau pe sub haine.3. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante.7. În nici un caz nu va fi purtat în mână. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. bastonul va fi purtat pe centură. urmărind determinarea încetării acţiunilor. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea.1. 51 .

7.1. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .4.3.

Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar.1. dispuse în unghi drept.8. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi.7.5. în special.8. 3.1. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. peste mâini. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. Folosirea tompfei 3.3. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. 53 . lungime – 60cm.

tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.3.2. În poziţia de abordare. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 .8. păstrând o capacitate de reacţie rapidă.

Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. executarea loviturii cu vârful tompfei. 55 . corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. dar temporară. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor.Poziţia în gardă inversă. picioare). mobilitatea (bazin. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. vectorul de agresiune (braţ. mâna reactivă este în protecţie. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner.

executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. mâna 56 . destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. armarea braţului pe partea reactivă. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii.

mâna reactivă este în protecţie.reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. destinderea braţului către înainte. 57 . executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului.

3.8.3. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .

8.3. prin forţarea unei articulaţii.4. braţul trebuie întins. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. cotul către în sus. controlul braţului cu mâna reactivă. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. plasarea lângă adversar. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. protejarea şi controlul mâinii libere. prinderea încheieturii pumnului. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. 59 . menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.

jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos.5. corpul tompfei în sprijin pe triceps. flexarea antebraţului pe braţ.9. 3.8. 3. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. În aceste condiţii. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. temporară. 60 . cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

de numărul acestora şi de reacţia publicului. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate. din poziţia culcat la sol.În funcţie de situaţia existentă. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.. din poziţia în picioare şi în genunchi.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. 61 .culcat” ridicarea de la sol şi conducerea. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia ..

Înainte de utilizare. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. fără a se produce vătămări corporale.5-2 metri. piele) se spală cu multă apă. mucoasele nazale.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. fără să se aplice creme sau emulsii. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise.10. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului.3. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. dar nu mai puţin de 1. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. 62 . Zonele eventual afectate (ochii. pulverizatorul se agită. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI.

a. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare.3. n. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei.11. 63 . Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat.

1. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma.11. 64 . Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ.3.

BT este ţinut vertical către în sus. 3. Deschiderile şi închiderile B.11. dar temporară.T.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. 65 . din faţa unei agresiuni fizice.2. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. Deschiderea se face rapid. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

mâna de pe partea reactivă este în protecţie. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. bastonul este proiectat energic către înainte. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. arătătorul şi degetul mijlociu. loviţi cu vârful 66 . împingeţi cu mâna secţiunile în mâner.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna de pe partea reactivă este în protecţie.

Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. 67 . Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. mâna reactivă în protecţie. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. vârful BT la verticală sau la orizontală. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner.

11. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. în vederea stopării unei agresiuni fizice. vectorul de agresiune (braţ. mobilitatea (bazin. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie.3. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. picioare). lovitura este dată cu capişonul. picioare). cu priză integrală la centrul mânerului. 68 . Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia.3. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. mâna reactivă este în protecţie. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. lovitura este dată cu capişonul.

lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. 3.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.11. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor.4.

raportat la linia umerilor. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. braţele se destind la 45° către în jos.corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Mâna reactivă susţine vârful. 70 . lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului.

braţul trebuie întins. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. prinderea încheieturii pumnului. cotul către în sus.11. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului.3.5. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. 71 .

Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.6.11.3. întins. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. cotul către în sus. braţul întins. prinderea încheieturii pumnului. cotul către în sus. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . prinderea încheieturii pumnului.

plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. punct fix.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. se ţine în continuare de mâner. controlul cotului. protejarea şi controlul cu mâna liberă. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. 73 . Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. BT aducând antebraţul către în sus. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT.

efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. BT este sub braţ. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .

DE URGENŢĂ. EVENIMENTUL! 3.12. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 .7.11.3.

76 . acţiunea se poate face forţat. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. penală sau contravenţională. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. 3.12.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală.1. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.

purta şi folosi armamentul. mai mult pe timpul manipulării armamentului. decât în urma unei erori umane. jandarmii pot deţine. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. anual.1. sau sigur. 4. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . Cu o armă în stare de funcţionare. nu se produce un foc de armă involuntar. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. în condiţiile legii. Acestea arată că. aşa cum rezultă din statistici. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare.1.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului.1. în mod obligatoriu. au loc incidente cu armă. accidental sau involuntar. O armă întreţinută. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. decât pe timpul executării unor acţiuni. Tocmai de aceea. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos.

1.). Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată. fără contact cu trăgaciul. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată.2. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. receptacul sau biută de tir etc. descărcare.1. întotdeauna.2. Operaţiile de control. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. 78 5 . Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. dar în nici un caz accidentele. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. Manipulările fundamentale 4. într-o direcţie nepericuloasă5. În această situaţie incidentele sunt posibile. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. 4. el nu va provoca accidente. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei.1. sol acoperit cu lemn. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. Înainte de aceasta. în direcţia ameninţării. la orice distanţă s-ar afla aceasta. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. vestă anti-glonţ.securitate.

1.2.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. 4. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. scoate pistolul din tubul cu nisip. + A). că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.I. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată).D.S. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. efectuează manevra fundamentală de alimentare.A. dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. cu arma culcată în mâna «partea armei». 79 . Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. trage spre înapoi manşonul. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul.2. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. în tubul cu nisip.P. printr-un control vizual. în tubul cu nisip. – se verifică. jandarmul controlează şi alimentează arma (C.

Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. măsurile de securitate. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. strânge. La ieşirea din serviciu. printr-un control vizual şi tactil. dacă este cazul. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. cu 80 . trage spre înapoi manşonul. cartuşul extras. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip.3. verifică. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip.2. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip.1. arată că arma este goală.4. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». recuperează. în mâna «partea reactivă». arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.

reaşează încărcătorul în port încărcător.3. Arma se predă descărcată. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. urmate.4. El 81 . introduce cartuşul extras în încărcător. 4. dacă se continuă serviciul. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. 4. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. După executarea focului. cât şi în serviciu. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. după caz. iar încărcătorul se predă separat.2.1. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. verifică şi alimentează arma. se execută numai dacă este absolut necesar. de alimentare (dacă se continuă serviciul). pe timpul serviciului. atât la locul de păstrare. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. conduce spre înainte manşonul. depozitează arma şi port încărcătorul.1.degetul. cu manşonul blocat în spate. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte.

arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). la vedere. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. cu un încărcător plin introdus în manşon. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». după care ia încărcătorul. Arma în toc aprovizionată. pe centură. cartuş pe ţeavă.păstrează. Nu există la pistol. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. în mod obligatoriu. În mod excepţional. duce manşonul către înainte şi asigură arma. la poligonul de tragere sau în serviciu. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). camera cartuşului goală. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. pistolul se va purta. Cel care predă anunţă «armă încărcată». arma asigurată Aprovizionat. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. încărcătorul plin. Acesta apucă arma. 82 . arma neasigurată. în funcţie de circumstanţe.1. Arma scoasă din toc. în mâna sa. Jandarmul care primeşte arma. încărcătorul plin. fără cartuş pe ţeavă. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. 4. încărcătorul plin. În serviciu. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. numai în toc. asigurată. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. dacă este necesar.4. cartuş pe ţeavă.

ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). fiecare din ele având o funcţie diferită.mâna din «partea reactivă». pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . dictată de ochiul director. De asemenea. dar la fel de importantă şi de dinamică. în general. Bazele tragerii 4. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este.mâna din «partea armei». În orice moment şi în special pe timpul manipulării.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp.2. 4.2. Astfel. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. după o reprezentare universală. prinde arma de foc şi comandă focul. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. . printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. 83 . jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe».1. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. pentru un stângaci este invers. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga.

4.ţintă . Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. din poziţii non agresive.2. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. poziţia de contact. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. protejând arma cu cotul sau cu mâna. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. poziţia cu arma scoasă din toc. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu.foc. teren şi urgenţă.4.1. care se transformă în linie trăgător . poziţia cu arma în toc.armă. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . Alegerea momentului scoaterii armei din toc. În poziţia de contact.armă – ţintă.2. Poziţiile de abordare. Ele permit. de asemenea.2. stabilă. arma este la orizontală. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv.2. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. în poziţia de contact . orientat cu faţa spre direcţia supravegheată.

prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului.minim. dar şi o oboseală accelerată. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. reduce cu 75% timpul de reacţie. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. urmată de realizarea controlului. Bazându-se pe aceste poziţii. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. Primul glonţ. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul.

câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment.2. în interiorul zonei intime. prin apropierea armei de corp. mâna de pe partea armei este adusă la stern.2. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. ţeava este orizontală. Arma este aliniată cu ochiul director. arma se află în poziţie orizontală. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele.4 . 86 .2. ca la poziţia de contact. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. În poziţia de contact apropiat. Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare.

De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite.2.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact.2. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul. protejând arma. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel.3. 87 . în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. 4.

Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. de o calitate mediocră. când trebuie să deschidă. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. De aceea. o 88 . care trebuie să se apere de o agresiune. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. blocându-l sau reorientându-l. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. staţie de emisie-recepţie etc. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior.).

1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .3.2. Dacă este necesar. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4. achiziţionarea unui obiectiv.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează.2.3. 4. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.

cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte). Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.4.3.2.2. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. 90 . de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi.

iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere.2. pieptul se extinde şi se contractă. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. 4.3. aplicându-se ochirea conformă.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. 91 . Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. În raport cu tipurile de respiraţie. Această mişcare se transmite armei. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei.

Moduri de tragere 4. progresivă. continuă.2. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie.3. nu este acela de „a trage”. În acest caz.4.4. rectilinie şi să fie comandată de trăgător.4. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. În ceea ce priveşte viteza de acţiune.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă).4. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4.2.2. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. când se face uz de armă obiectivul urmărit. 92 .

În plus. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. până când ameninţarea încetează. permite să nu se tragă prea sus. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. ochirea. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. în gardă faţă de adversar. 4. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. În felul acesta se trage în partea de jos. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică.4.2. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. scade cadenţa de tragere. Când ameninţarea este eliminată. când distanţa creşte. În general. iar ochirea trebuie să fie mai precisă.2. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. La distanţe scurte.

Aceste două atingeri rapide. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). dacă acesta nu este disponibil imediat. jandarmul execută două lovituri foarte rapide. trage sau atacă. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. Se continuă cu o „curăţare tactică”. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). La distanţă medie (7-15 metri). Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. Acest mod de tragere este uneori dificil. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. 94 .este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. La distanţă mică (până la şapte metri). În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc.

şi V. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. faza de foc până la încetarea ameninţării. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent).E.V. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor.V.I. Reţineţi următoarele acronime: I.) Identifică adversarul. şi se reia poziţia de contact. Înainte de a face uz de armă: (I.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. 95 .E.5. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. 4. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. După folosirea armamentului: V. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. alte obiecte de atac. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. Verifică neutralizarea adversarului. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. intenţia de a agresa sau de a se retrage. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă.R. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane.2.I.R. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost.

3.3.1. exerciţii pregătitoare. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi.4. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. dar este de 96 . pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. umeri şi braţe). Manipulările elementare 4. Ochii fixează adversarul.1. 4. În funcţie de distanţă. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări.3. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv.1. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. Pentru a trage. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare.

Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm.preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. lărgind baza. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. mâna reactivă execută manipulările. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. degetul mare al mâinii 97 . piciorul de „lângă armă” se retrage. mai în glumă. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”.

98 . încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). vederea este focalizată asupra cătării.3. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. 4. în funcţie de distanţă.2. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă.1. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. sub pectorali. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. palma este deschisă spre înapoi la 450. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. în funcţie de distanţă. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. ochii privesc obiectivul. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. vederea este focalizată asupra cătării. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. urmărind axa cea mai directă posibil. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei.înarmate agaţă clapa tocului. ochii fixează obiectivul. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere.

astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). în faţa picioarelor.3. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. a unui control personal de securitate al armei.1. 4. luarea poziţiei de abordare.Pornind de la poziţia de tragere. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 .3. eventual. efectuarea. îndreptând ţeava la 450 spre sol. introducerea armei în toc fără a privi.

dacă este posibil.2.3. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. Jandarmul care trebuie să reîncarce. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. 100 . Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. pentru a reduce din vulnerabilitate. anunţă „încărcare”. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”.

În serviciu. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. Trăgătorul a 101 . introduce încărcătorul gol în încărcător. de-a lungul acestuia. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. reia poziţia de contact. Încărcătorul armei nu este complet gol. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). acţionând trăgaciul. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. deoarece implică o urgenţă. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. în funcţie de situaţie. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. încărcătorul poate fi schimbat. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. când presiunea timpului este mai puţin accentuată.

4.3. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător.3. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. 102 .3. arma urmărind privirea. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil. să fie schimbat.2. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. 4. prin pivotare. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei.3. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie.3.3. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător.1.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită.

4. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.4. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 .Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600. peste umărul din „partea armei”. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. 4. fără a urmări privirea. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.1. Tehnicile de tranziţie 4. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi.3.3.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). apoi repede). dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . se execută o deplasare în lateral. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent.2. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. rămânând la adăpost. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. apoi repede şi precis). Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. să tragă (lent şi precis. utilizând la maxim terenul. iar dacă nu. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. să tragă pe timpul deplasării.4.5.3. prin salturi scurte. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare.

Pentru a exersa aceste tehnici.6. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. efectuează tragerile unul după altul. trăgătorii care se sprijină mergând. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel.asigurăm protecţia.3. în sprijin fix intermitent. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. În practică.3. în spatele unei protecţii) 4. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. înainte de a păşi cu toată greutatea. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. ca la tragerea cu înaintare. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte. prin analogie. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor.1. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . concomitent cu începerea înaintării (avansării). 4. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare.6. fără a pierde din vedere cătarea. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. culcat. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.

Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. zid mai mic etc. Aceasta este relativ înaltă. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. Dacă trebuie să se tragă rapid. 109 . trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim.). Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. plecând de la poziţia „în genunchi”. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului.

4. sistematic pornind de la 30 de metri. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. 110 . Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare.3.6. Se amortizează cu mâna reactivă. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp.2. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. fără tremurături.

De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. 111 . Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit.3. jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. fie de schije desprinse din acest proiectil. expunând doar „ochiul şi arma”.6.3. fără a expune umărul şi restul mâinii. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.INTERZISE 4. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului.Poziţii deschise . Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie.

Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. 4. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. întrerupând temporar observarea. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. La o distanţă mare. tot conform principiului „ochiul şi arma”. pentru a-şi stabiliza tragerea. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează.4. Când se trage asupra lui. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului.

care să o transforme din ceva „neagresiv”. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. 113 . stoparea unui infractor care fuge). jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. să adauge apoi o variabilă (distanţă. incident) şi să redobândească gruparea. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. să facă ceea ce nu-i place. în cadrul antrenamentului. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). O siluetă umană. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. Ţinta de tip siluetă umană. De aceea. facilitează simularea. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. posibilitate.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte.

într-un cadru global. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. În tactica intervenţiei. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. coordonare uşoară cu şefului echipei. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. De aceea. Binomul. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei.a. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). alături de «Formare Generală în IP». 114 6 . tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. dispunere tactică. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). terenului şi adversarului. mobilitate accentuată. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. protecţie personală şi colectivă. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare.

Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. poziţia.P.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. Sprijin. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. cod de alertă roşu foc. atent. starea armei). prinderea armei. se deplasează mai greu. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. care permite şefului de element. Comunicare. 5.C. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. Protecţie. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. de o manieră reflexă. respectând aceleaşi reguli. cod de alertă oranj.S. asigură securitate şi protecţie sporită. cod de alertă roşu. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. stres imperceptibil).1. Reţineţi!: A. destins. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. poziţie de 115 .

arma în poziţie de serviciu. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. stres intern. arma încărcată. conştient. stres crescut). Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. arma încărcată şi asigurată. poziţie de abordare.abordare. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. poziţie de contact. 116 .

Sprijin – întotdeauna fix.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. poziţie de contact foc. stres intern instalat. permanent şi eficace 117 . ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci.

sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 .individuală balistică (cască. vestă anti-glonţ). folosirea avantajelor terenului Comunicare .Protecţie . gestuală. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.verbală. tactică 5.2.

119 . trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. patrulă etc. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. în orice moment.1. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii.2. 5. acoperire.elementului de serviciu (echipă. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. Orice compartiment nou de teren. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri.) pentru ca echipa să fie în măsură. să-şi asigure propria securitate. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. trecerea unui obstacol în siguranţă. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. Achiziţionarea terenului. trecerea unui unghi în siguranţă. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare.

Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. atunci când este necesar.„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. apoi retragerea acestuia. El trebuie să fie înlocuit. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. Procedeul «FLASH». 120 .

Trecerea spaţiilor deschise (uşi.dreapta.5.m. se asigură posibilitatea de riposta stânga .3. Rapiditatea trecerii garantează securitatea. Sprijinul fix decalat .2.2.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii. 121 . armamentul este orientat către zona de intervenţie.2. 5. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.

a instituţiilor publice ori particulare. provocarea unei reacţii din partea adversarului. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. a organizaţiilor social politice. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. INTERZIS 5. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice.1. deschidere. în stare de necesitate. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. pătrunderea. 5.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. ferestre).3. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. ascultare. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. precum şi în incinta unităţilor economice.3. 122 .

se realizează astfel: pătrunde elementul nr.3. a unui trinom. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. elementul 3 sprijină pătrunderea. se execută dinamic la ordinul şefului. a încuietorilor. 1 sub impulsul elementului nr. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. 2.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). 123 .2. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). 1 pătrunde în învăluire. elementul nr. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere.

3. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.3. arma trebuie ţinută în poziţia de contact. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.5. 124 . deschiderea unghiurilor se face succesiv.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

1. oprirea la nivelul portierei.1. sprijin înainte. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. mâinile pe cap. Avertizare – Jandarmeria!.ameninţare prezumată. degetele încrucişate. Situaţii tactice 5.1.5.5. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei. privirea înainte. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. fixarea obiectivului. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. sprijin fix şi permanent 5. 128 . mişcare simultană către înainte a celor două elemente.Cod oranj .

c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. extragerea. 129 . desfacerea centurii de siguranţă.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. control prin extensia braţului.

2.cod roşu Fixarea obiectivului .sub sprijin.1. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi . elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.5.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5. 130 .

jandarmul intră primul în autovehicul. 131 . Scoaterea celui de-al doilea pasager. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. controlul portbagajului. Scoaterea din autovehicul a primului pasager.Mişcarea către înainte a dispozitivului. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. Faza finală a acţiunii.

2 din Legea nr. Pop Gavrilă. Costică Silion. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. Gl. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. bg. Alexandru Ioan Giurgiu. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. Todoruţ Eugen. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. în condiţiile integrării Gl. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. col. Alexandru Ioan Giurgiu. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. Costică Silion. drd. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. lt. col. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. 2005 133 • • • • • • • • • . Vasilică Ovidiu. mr.10. drd. inumane sau degradante Dr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. Editura Tritonic. conf. 19/09. dr.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

2 135 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful