MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

1.............. 77 4...................................................... 95 4 ......4 Lovituri de oprire cu B.......5..........................7.......................... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………..9..12...... achiziţionarea unui obiectiv............................. Apărarea contra armelor albe............ 60 3................8..........1...... 83 4................... 68 3....................3.........1.1.5.......… 69 3............. Tehnici de imobilizare cu tompfa …………………….. 63 3....11.............................2.............10. Atitudini de protecţie ..12................................ Bazele tragerii.........… 59 3...............T........ Reprezentarea universală ...................8................T........ Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact ....11...........T.... Parările cu tompfa........ 84 4.......... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis...2................. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis . 60 3.2............... 92 4.......... 72 3......... Deschiderile şi închiderile B.....3...........................11............. 77 4............... 82 4.................................................................. Secvenţa de foc .............3.......................5..11...................6. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie .2.......... Cele 5 reguli fundamentale de securitate ...................................11.......1.2...... închis.......4.....................................…..................8...... Apărarea contra armelor albe cu BT .........1.................... deschis ……………….......................................................... Lovituri de oprire cu B...... 75 3............ 78 4.... 77 4. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.................. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene ......2.....2............ 65 3......... 54 3.. Moduri de tragere.8....... Folosirea cătuşelor................ Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic.. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi...... 62 3...... 64 3......... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare ........... ...2.........1.................. Atitudini de protecţie ................11.........3........1............2. 58 3..11...................... 83 4......1.... Portul armei în serviciu... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)................ 71 3......11.............. Manipulările fundamentale ..........4....3........2......................................... 81 4......................4.......... 75 3.............. Darea şi primirea unei arme ........... 89 4............................

.........................................3....................... 121 5.......2..........3....134 5 .... Trecerea spaţiilor deschise (uşi.......... 114 5.....................3............................ Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont ....... Realismul antrenamentului ......1.....................5............. 124 5.................….. Tehnicile de tranziţie . 122 5..............................2.... 115 5.............. 96 4.....................3........................................................ Poziţii de tragere derivate (în genunchi....................……......4.... Urcarea unei scări....3...... 100 4.. 118 5......2...............5..................133 Anexe ……………………………………………………….......... 123 5....... 105 4................................ Situaţii tactice ........3..... Controlul vehiculelor .5....... 102 4........... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat .... Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului .3........................3.................. Sprijinul fix decalat .................................... Câştigarea terenului ............1.. 121 5...................................3.. culcat.... ferestre) ....2......... 108 4..... Manipulările elementare .......3.. 126 5................................... 119 5....4............3...........3.........poziţionarea unui sprijin ...........2..3. 125 5. Tehnici de pătrundere ......................................3........... Tehnici de înaintare ..6......... 103 4........... Bazele tacticii de intervenţie............. în spatele unei protecţii) .... 96 4........2........ Mod de acţiune în forţă sau în supleţe......................... 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ………………………………... 128 Bibliografie ………………………………………………....................................1.1.4.... Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat .2....................... Deplasările cu arma .. 122 5... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ...........................1..4.............................................

iar forţa fără justiţie este acuzată. împreună cu Poliţia. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. coercitive sau excepţionale. pentru că există întotdeauna oameni răi. prevenirea şi combaterea criminalităţii. dreptul de poliţie al statului. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. pe timpul îndeplinirii serviciului. iar forţa fără justiţie este tiranie. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. 7 . Justiţia fără forţă este contrazisă. numai prin folosirea forţei. de o manieră individuală sau colectivă. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. În fapt. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. a altuia. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori.

Cadrul legal. trebuie să fie dezvoltată. De aceea. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . În aceste condiţii. în interiorul unui sistem legal complex. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. de asemenea. Pentru a atinge acest obiectiv. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. protecţie şi eficacitate. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. eficiente şi realiste pe plan psihic. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. Intervenţia profesională este. alături de calităţi personale. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor.

această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii.pentru prima dată. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. Or. Educaţie fizică militară. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. Urmărind să domine adversarul. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. prin disciplina Intervenţie Profesională. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei.

Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. nivelul 2 – Detaşament Mobil. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. nivelul 4 – Grupări Operaţionale. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. reguli şi metode europene în materie de ordine publică.limitează la menţinerea ordinii. concomitent cu respectarea unor principii. 10 . nivelul 3 – Grupări Mobile.

reguli tactice fundamentale. ochirea.I.C. tehnici de comunicare.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. elemente de traumatologie. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. deplasările. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.) Dominarea cu armă a adversarului (D.A.A. tehnicile corporale.P. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.P. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. protejarea cu ajutorul armei. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. zone de protecţie şi de acţiune. tehnicile articulare. poziţiile de tragere.) a) Formarea de bază în I. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. 11 .A. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă.) Dominarea fără armă a adversarului (D.A.F. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia.) Tactica Intervenţiei (T.

apartenenţă politică. îndeosebi a armelor de foc şi. religie. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. conform legii. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. imparţial şi nediscriminatoriu. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. independente şi imparţiale. avere sau origine socială. c) Suficienţa. 12 . Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. fără deosebire de rasă. după caz. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. naţionalitate. sex. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. în faţa unei instanţe competente. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. integritatea fizică şi morală. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. faţă de toţi cetăţenii. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. public şi corect. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect.

în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. pregătirea şi dotarea specifică. 1175 din 13 decembrie 2004. potrivit art. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. prin acţiuni de descurajare. un concept ordonator. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. după caz. nr. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. 13 1 . Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. Of. direct proporţional cu gradul de ameninţare. urmate. M. 33 din Legea nr. Reunind principii ca: riscul minim. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională.

ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. cătuşele. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. de la caz la caz. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. legitimarea şi stabilirea identităţii. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. avertizare. tehnici articulare şi de control. avertizarea. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. de la cele mai simple – interceptarea. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. tompfa.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. conducerea. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. folosirea lanternei. tompfa. controlul bagajelor. în funcţie de acţiuni. controlul corporal preventiv. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea.

Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. 15 .mijloacele folosite de adversar. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

crearea de bariere între jandarm şi adversar. 16 . 2. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor.1. zone şi distanţe de protecţie. exprimate cu voce tare şi hotărâtă.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. tehnici de comunicare. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. concise. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. folosirea de comenzi clare. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie).

lovirea pământului cu picioarele. schimbarea poziţiei . Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. avertizări. lăsarea întregului trunchi mai jos. Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. chiar înaintea lansării unui atac. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. coborârea capului pentru a proteja gâtul. lăsarea capului spre înapoi. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. pentru descoperirea ameninţărilor. evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). cu privire la intenţia imediată. vestă ţinută pe umeri sau în mână. se realizează prin: observare. din zona de observare. schimbarea culorii feţei.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. accelerarea ritmului respiraţiei. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). mâinile încrucişate la nivelul centurii. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect).aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă.

2. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. de intensitate ridicată . arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). în funcţie de factorul care le generează.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. Ameninţările potenţiale. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. papuci aruncaţi cu piciorul.obiecte contondente. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. brelocuri. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. arme albe. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. arme militare). Ameninţările principale. Prin comunicare. secundare şi potenţiale. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. atitudini provocatoare.2. În funcţie de factorii de risc. pantofi desfăcuţi. câini cu comportament agresiv. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. cartele telefonice. autovehicule. urmate de agresiune sau de fugă. în funcţie de intensitatea lor.

frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală.P. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. pune întrebări. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie.3. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. dacă nu înţelegi ceva.A. volumul. iar adversarul are o armă. poţi crea alte probleme. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. nu discuta părerile tale personale. folosind cuvintele tale. folosirea forţei. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. care în orice moment. intonaţia. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. Empatie – arată înţelegere. 38% – tonul vocii.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele.E. arată doar că ai înţeles problemele lui. află cât mai multe informaţii. 2. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. Sumarul – condensează faptele. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm.

În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. mijlocele din dotare sau armamentul. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. zona de contact fizic şi zona intimă. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . verbal şi olfactiv cu adversarul.4. coatele şi genunchii. Este considerată o zonă sigură. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. fără a necesita deplasarea către adversar. 2. Pentru a deţine controlul situaţiei. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. auditiv. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa.

Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. contuzii. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. plăgi. echimoze şi contuzii. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. fracturi.5. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. producerea de echimoze. 21 . totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului.lui. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. hematoame. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile.). traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). contuzii. hematoame. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii.

combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. 22 . asigurându-se să nu tragă prea jos. în faţa unei direcţii periculoase. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. pentru a riposta la acţiunea adversarului. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. Cu pistolul. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. de asemenea. prin folosirea minimului de forţă necesar. Ea permite. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. poziţionarea armei.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

PUR . este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.

Mâna din „partea armei” . execută toate manipulările Partea cu arma a corpului .2. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului .mâna de pe partea reactivă . pentru un dreptaci. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”.prinde şi sprijină arma.mâna de pe partea cu arma . iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. o extrage din toc.6. o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» .piciorul de pe partea reactivă 25 . dar în egală măsură importante şi dinamice. pentru un stângaci este exact invers. ele având funcţii diferite.prinde arma.

Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. persoanei oprite i se explică cu tact. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). folosind un ton politicos şi convingător. 26 .1. salută. se prezintă şi îşi declină identitatea. dar ferm. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. se prezintă. de regulă.

Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: .triunghiul simplu . • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. 27 . • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită.triunghiul dublu . ei îşi vor repartiza sarcinile. .când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite.format din trei jandarmi şi persoana controlată.2. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. formată din doi jandarmi. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. 3.format din doi jandarmi şi persoana controlată. dacă situaţia o impune. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă.

2.2. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). C SA 28 A S .2.3. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). fără să fie văzut de către aceasta. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA).1. Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare.

3.3. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 . Pentru realizarea legitimării persoanelor. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia.

controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. tăiere sau împungere. acestea vor fi aşezate în linie. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. cu mâna corespondentă părţii controlate. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. când este cazul. din spatele persoanei. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. într-o poziţie cât mai incomodă. Acestea vor fi plasate la distanţă. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte.4. o asigură şi o predă partenerului. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. de regulă. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). În situaţia executării unor măsuri de ordine. palpare. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. este încărcată sau este armată. 30 .3. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului.

cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .din poziţia în picioare 2 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .

servietă. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. geantă. Înainte de luarea acestei măsuri.3.5. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. 32 . modul de manifestare a agresivităţii.6. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. valiză. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. pachet. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). sacoşă. 3. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. poşetă). starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei.

33 . exprimată prin formula: „Încetaţi. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. în intervenţia profesională. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. picioarele. 3. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. Folosirea forţei fizice. loviturile de protecţie de nivel 2. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. loviturile de protecţie de nivel 1.1. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. imediat.6. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. Obligat să răspundă unei agresiuni.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare.

Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare.1. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap.6. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar.1. Coatele sunt apropiate de corp. într-o poziţie activă. gât. trunchi. Piciorul din „partea armei” este în spate. Poziţia de abordare. plasate în faţă. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele.3. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. 34 . Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. fără tensiune în genunchi şi glezne. de gardă.

în vederea opririi unei agresiuni fizice. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. Coatele sunt apropiate de corp. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. piciorul reactiv înainte. 35 . • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). trunchi. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. 30° către interior. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. deasupra centrului de greutate. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. gât.

Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . din faţa unei ameninţări fizice. Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. De aceea. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. dar temporar. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale. întotdeauna.

fie din „partea armei”. 37 . pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii.

expiraţie pe faza de percuţie. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. se rămâne fluid în mişcare. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. se expiră în faza de percutare.6. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă.1. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul).3. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. lovitura directă cu cotul. lovirea cu vârful cotului.2. picior). respiraţia nu se blochează. închiderea bazinului la impact. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. strângerea bazinului la impact. mobilitatea (bazin. picioare). respiraţia nu se blochează. vectorul de agresiune (mână. mâna liberă este în protecţie. lovitură cu palma mâinii. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). conservarea principiului suficienţei. 38 .

lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. închiderea bazinului la impact. păstrarea traiectoriei rectilinie. se expiră în faza de percutare. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. 39 . ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. respiraţia nu se blochează. închiderea bazinului la impact. controlul cotului şi al capului. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. fluid astfel: realizarea unei eschive totale.

cât şi cu cel de pe . piciorul de sprijin rămânând pe axă. respiraţia nu se blochează. păstrarea unei traiectorii rectilinie.6. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. vectorul de agresiune (mână. mobilitatea (bazin. 40 . picioare). închiderea bazinului la impact.cu arma. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. se expiră în faza de percutare..3..Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. lovitura de cot în urcare. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului.partea reactivă 3.1. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. picior).

aplicarea loviturii cu palma mâinii. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. menţinerea unei traiectorii circulare. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. 41 . aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. închiderea bazinului la impact. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. închiderea bazinului la impact. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie.

păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului.parte cu arma”. urcarea genunchiului pe axă. Se execută atât cu genunchiul . controlul cotului şi al capului. realizarea unei mişcări circulare.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. trecerea şoldului.. 42 . pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos.Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale.. cât şi cu cel de pe . închiderea bazinului la impact.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

braţul în extensie. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). plasarea braţului înainte sau înapoi. crearea şi menţinerea unei dureri.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. flexarea încheieturii pumnului. controlul cotului în permanenţă. 46 . blocarea contra propriului corp (punct fix). realizarea unei rotiri a braţului către interior. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. orientarea palmei mâinii adversarului către cer.

braţul în extensie. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare).Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. controlul cotului în permanenţă. Controlul prin extensia braţului 47 . blocarea contra propriului corp (punct fix). plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. realizarea unei rotaţii a braţului către interior.

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

M. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. arbalete. nr.7. mijloace blindate. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). şişuri. nr. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. distanţare. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. cai şi câini de serviciu. săbii. Of. Of. împungere. bâte. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. cuţite. arme albe. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. 3 „…veste antiglonţ. cum ar fi: baionete. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. castete. cătuşe. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. art. bastoane de cauciuc sau tompfe. 29 din Legea nr. măciuci şi bastoane telescopice. pumnale. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. căşti cu vizor. bastoane cu energie electrostatică. e) are un mâner prevăzut cu gardă.1. tăiere. M. 1175 din 13 decembrie 2004. 49 2 . 2 din Legea nr. spade. luciditate în atac sau în apărare. 490 din 23 iulie 2007.6. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. Legea nr. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. lucrări şi mijloace genistice. protecţia corporală (atitudini de securitate). 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor.3.4 cm. jeturi de apă sau coloranţi. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. dispozitive sonore şi luminoase. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. florete. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. arcuri. 3. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. c) lungimea este mai mare de 15 cm. scuturi de protecţie. boxuri.6. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său.

1. bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.3).1. 50 .7. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.2 şi B. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. B. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. Pentru aceasta.3. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului.1.7.1.2. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. fiind realizat în trei variante consecutive (B. 3.

astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. în genţi sau pe sub haine.7.3. Pe timpul patrulărilor. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente.1. bastonul va fi purtat pe centură. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante.3. retragerea şi împrăştierea lor. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. În nici un caz nu va fi purtat în mână. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea. urmărind determinarea încetării acţiunilor. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. 51 . primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens.

1. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .3.7.4.

în special. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime.5. lungime – 60cm. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar.8.3. peste mâini.7. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. dispuse în unghi drept. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan.1. Folosirea tompfei 3.8. 53 . Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă.1. 3.

2. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.3.8. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. în vederea opririi unei agresiuni fizice. În poziţia de abordare. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma.

dar temporară. executarea loviturii cu vârful tompfei. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. vectorul de agresiune (braţ. 55 . Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. picioare). Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. mâna reactivă este în protecţie. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma.Poziţia în gardă inversă. mobilitatea (bazin. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice.

executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. armarea braţului pe partea reactivă. mâna 56 . executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte.reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. 57 .

3.3. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .8.

Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. cotul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. prinderea încheieturii pumnului. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate.4.3. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. prin forţarea unei articulaţii. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. 59 . plasarea lângă adversar. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. controlul braţului cu mâna reactivă. protejarea şi controlul mâinii libere. braţul trebuie întins.8.

Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. 60 . 3. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. temporară.9. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). corpul tompfei în sprijin pe triceps. flexarea antebraţului pe braţ. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii.8. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. În aceste condiţii.5.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. 3.

de numărul acestora şi de reacţia publicului.. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate. din poziţia culcat la sol. Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .. 61 . din poziţia în picioare şi în genunchi.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .culcat” ridicarea de la sol şi conducerea.În funcţie de situaţia existentă. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat.

apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. piele) se spală cu multă apă. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. Zonele eventual afectate (ochii. fără să se aplice creme sau emulsii.3. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului.10. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. 62 .5-2 metri. mucoasele nazale. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. fără a se produce vătămări corporale. Înainte de utilizare. pulverizatorul se agită. dar nu mai puţin de 1. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M.

odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare.11.a. n. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate.3. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. 63 . 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor.

3. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ.11. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.1. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. 64 . în vederea opririi unei agresiuni fizice.

Deschiderile şi închiderile B. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 65 . Deschiderea se face rapid. 3. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. din faţa unei agresiuni fizice. BT este ţinut vertical către în sus.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. dar temporară.11.T.2.

Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. bastonul este proiectat energic către înainte. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. mâna de pe partea reactivă este în protecţie.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. loviţi cu vârful 66 . loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. arătătorul şi degetul mijlociu.

Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. 67 . continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. vârful BT la verticală sau la orizontală. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. mâna reactivă în protecţie.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă.

braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. picioare). lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. mâna reactivă este în protecţie.3. picioare). lovitura este dată cu capişonul. lovitura este dată cu capişonul. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia.3. vectorul de agresiune (braţ. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. 68 . mobilitatea (bazin. în vederea stopării unei agresiuni fizice.11. cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . 3. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti.11.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor.4. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.

mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. braţele se destind la 45° către în jos. mâna reactivă este în protecţie. raportat la linia umerilor. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. 70 .corpului adversarului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Mâna reactivă susţine vârful. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.

5. 71 .11. cotul către în sus. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. braţul trebuie întins. prinderea încheieturii pumnului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.3.

menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii.11. cotul către în sus. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. întins. braţul întins. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.3. prinderea încheieturii pumnului. prinderea încheieturii pumnului. cotul către în sus. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 .6.

protejarea şi controlul cu mâna liberă.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. BT aducând antebraţul către în sus. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. punct fix. se ţine în continuare de mâner. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. controlul cotului. 73 . tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului.

Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. BT este sub braţ. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .

ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC. DE URGENŢĂ.12. Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.11.3. EVENIMENTUL! 3.7. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 .

ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. penală sau contravenţională.12. acţiunea se poate face forţat. 3. 76 . În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.1. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei.

purta şi folosi armamentul. decât pe timpul executării unor acţiuni. nu se produce un foc de armă involuntar. mai mult pe timpul manipulării armamentului. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. Tocmai de aceea. jandarmii pot deţine. au loc incidente cu armă. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. accidental sau involuntar. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . decât în urma unei erori umane. anual. Cu o armă în stare de funcţionare. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. O armă întreţinută. în condiţiile legii.1. în mod obligatoriu. 4. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci.1. aşa cum rezultă din statistici. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. Acestea arată că. sau sigur.1. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană.

sol acoperit cu lemn. fără contact cu trăgaciul. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. la orice distanţă s-ar afla aceasta. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată.2. el nu va provoca accidente. în direcţia ameninţării. într-o direcţie nepericuloasă5.1. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului.1.2. Manipulările fundamentale 4.1. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. 4. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. descărcare. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. În această situaţie incidentele sunt posibile. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. dar în nici un caz accidentele. Operaţiile de control. 78 5 . vestă anti-glonţ. întotdeauna.securitate.). încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. Înainte de aceasta. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. receptacul sau biută de tir etc.

dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. printr-un control vizual. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). scoate pistolul din tubul cu nisip.2. în tubul cu nisip. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L.1.2. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă».P.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. jandarmul controlează şi alimentează arma (C. trage spre înapoi manşonul. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul.A.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. efectuează manevra fundamentală de alimentare. + A). cu arma culcată în mâna «partea armei». – se verifică. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». în tubul cu nisip. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu.I.S. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.D. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. 79 . 4.

4. măsurile de securitate. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. recuperează. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. La ieşirea din serviciu. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip.3. cu 80 . controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip.1. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală.2. printr-un control vizual şi tactil. dacă este cazul. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». verifică. arată că arma este goală. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». trage spre înapoi manşonul. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. strânge. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. cartuşul extras. în mâna «partea reactivă».

conduce spre înainte manşonul. reaşează încărcătorul în port încărcător. Încărcarea unei arme Încărcarea armei.degetul. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea. Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. El 81 . cât şi în serviciu. se execută numai dacă este absolut necesar. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. după caz. Arma se predă descărcată. de alimentare (dacă se continuă serviciul). cu manşonul blocat în spate. dacă se continuă serviciul.2. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. 4. depozitează arma şi port încărcătorul. introduce cartuşul extras în încărcător. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă.4. pe timpul serviciului. iar încărcătorul se predă separat. 4.1. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. atât la locul de păstrare.1.3. verifică şi alimentează arma. urmate. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. După executarea focului.

o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. pistolul se va purta. încărcătorul plin. arma asigurată Aprovizionat. Nu există la pistol. 82 . dacă este necesar. camera cartuşului goală. după care ia încărcătorul. pe centură. la vedere. cu un încărcător plin introdus în manşon. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). Cel care predă anunţă «armă încărcată». 4.păstrează. Jandarmul care primeşte arma. în funcţie de circumstanţe. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Arma în toc aprovizionată. încărcătorul plin. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». asigurată. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. Acesta apucă arma. În serviciu. arma neasigurată. cartuş pe ţeavă. În mod excepţional. fără cartuş pe ţeavă. la poligonul de tragere sau în serviciu. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. în mod obligatoriu.1. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. cartuş pe ţeavă. încărcătorul plin.4. duce manşonul către înainte şi asigură arma. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. numai în toc. în mâna sa. Arma scoasă din toc.

având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. în general. 83 .1. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . 4. prinde arma de foc şi comandă focul. dictată de ochiul director. . pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. după o reprezentare universală. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. Astfel.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp.2. Bazele tragerii 4. dar la fel de importantă şi de dinamică.mâna din «partea armei». fiecare din ele având o funcţie diferită. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe».2. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. În orice moment şi în special pe timpul manipulării.mâna din «partea reactivă». ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). De asemenea. pentru un stângaci este invers. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă.

2. Ele permit. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu.4. care se transformă în linie trăgător . prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. Poziţiile de abordare.armă – ţintă. poziţia cu arma scoasă din toc.1. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii.2.2. protejând arma cu cotul sau cu mâna. poziţia cu arma în toc. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . de asemenea. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv.2. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare.armă. arma este la orizontală. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. teren şi urgenţă. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. poziţia de contact.ţintă . din poziţii non agresive. 4. În poziţia de contact. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată.foc. Alegerea momentului scoaterii armei din toc. stabilă. în poziţia de contact . Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 .

jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . reduce cu 75% timpul de reacţie. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). Bazându-se pe aceste poziţii. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. Primul glonţ.minim. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul. urmată de realizarea controlului. dar şi o oboseală accelerată. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme.

Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze.2. Arma este aliniată cu ochiul director. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. mâna de pe partea armei este adusă la stern.2. În poziţia de contact apropiat. ca la poziţia de contact. 86 . prin apropierea armei de corp. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. ţeava este orizontală.4 . Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. în interiorul zonei intime.2. arma se află în poziţie orizontală. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment.

2. 4. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei.2. protejând arma. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. 87 .3. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact.

staţie de emisie-recepţie etc.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă.). iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. care trebuie să se apere de o agresiune. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. când trebuie să deschidă. de o calitate mediocră. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. o 88 . Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. De aceea. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. blocându-l sau reorientându-l.

Dacă este necesar. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.3. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează.2.2. 4.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .3.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei. achiziţionarea unui obiectiv.

Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi.3. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului.2.4. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).2. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. 90 .

iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei.2. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere. pieptul se extinde şi se contractă.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. În raport cu tipurile de respiraţie. 91 . 4. făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei.3.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. Această mişcare se transmite armei. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv. aplicându-se ochirea conformă.

rectilinie şi să fie comandată de trăgător.4.2.4. nu este acela de „a trage”.2.4. În acest caz. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. 92 . Moduri de tragere 4.4.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). când se face uz de armă obiectivul urmărit.3. continuă. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere.2. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie. În ceea ce priveşte viteza de acţiune. progresivă.

2. În felul acesta se trage în partea de jos. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. În plus. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). ochirea.4. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. 4. când distanţa creşte.2.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. până când ameninţarea încetează. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. scade cadenţa de tragere. La distanţe scurte. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. permite să nu se tragă prea sus. Când ameninţarea este eliminată. în gardă faţă de adversar. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . prin vizare directă deasupra liniei de ochire. În general.

Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. Aceste două atingeri rapide. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. Se continuă cu o „curăţare tactică”. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. 94 . trage sau atacă. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). La distanţă medie (7-15 metri). La distanţă mică (până la şapte metri). La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. Acest mod de tragere este uneori dificil. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. dacă acesta nu este disponibil imediat. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. jandarmul execută două lovituri foarte rapide.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei.

V. Reţineţi următoarele acronime: I.2. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin.E.R. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). şi se reia poziţia de contact. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. Verifică neutralizarea adversarului. şi V. faza de foc până la încetarea ameninţării. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea. intenţia de a agresa sau de a se retrage.I.5.) Identifică adversarul. Înainte de a face uz de armă: (I. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. alte obiecte de atac. După folosirea armamentului: V. 95 . Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. 4.V.R.I. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare).E.

pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi. 4.3. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări. exerciţii pregătitoare. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul.4. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv.3. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă.3. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. dar este de 96 .1. Pentru a trage. Manipulările elementare 4. umeri şi braţe). În funcţie de distanţă. Ochii fixează adversarul.1.1. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor.

mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). degetul mare al mâinii 97 . piciorul de „lângă armă” se retrage. mai în glumă. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. mâna reactivă execută manipulările. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm.preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. lărgind baza.

înarmate agaţă clapa tocului. sub pectorali. palma este deschisă spre înapoi la 450. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. vederea este focalizată asupra cătării. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. urmărind axa cea mai directă posibil. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. în funcţie de distanţă. ochii fixează obiectivul. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. în funcţie de distanţă. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). vederea este focalizată asupra cătării. ochii privesc obiectivul.3. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”.2. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. 98 . mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. 4.1.

a unui control personal de securitate al armei. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. efectuarea. eventual. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. 4.1. îndreptând ţeava la 450 spre sol. luarea poziţiei de abordare. introducerea armei în toc fără a privi. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive.3.Pornind de la poziţia de tragere.3. în faţa picioarelor.

Jandarmul care trebuie să reîncarce. anunţă „încărcare”. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. 100 . pentru a reduce din vulnerabilitate.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”.3. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării.2. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. dacă este posibil.

Trăgătorul a 101 . Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. acţionând trăgaciul. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. introduce încărcătorul gol în încărcător. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. reia poziţia de contact. deoarece implică o urgenţă. Încărcătorul armei nu este complet gol. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. în funcţie de situaţie. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive.În serviciu. încărcătorul poate fi schimbat. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. de-a lungul acestuia.

în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. arma urmărind privirea. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei. prin pivotare. 4.1. 102 .3. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. să fie schimbat. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător.3. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei.3. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător.2.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. 4.3. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma.3.3.

4. Tehnicile de tranziţie 4. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 .4.3. peste umărul din „partea armei”. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. fără a urmări privirea. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii.4. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.1.3.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. să tragă (lent şi precis. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). apoi repede). apoi repede şi precis).4. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin.3. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. prin salturi scurte. rămânând la adăpost.5. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . să tragă pe timpul deplasării. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor.2. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. utilizând la maxim terenul. se execută o deplasare în lateral. iar dacă nu.

Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul.6.6. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile. în sprijin fix intermitent. fără a pierde din vedere cătarea. În practică. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. în spatele unei protecţii) 4. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. 4. ca la tragerea cu înaintare. Pentru a exersa aceste tehnici. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere.asigurăm protecţia.3.3. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. înainte de a păşi cu toată greutatea. concomitent cu începerea înaintării (avansării). efectuează tragerile unul după altul. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. trăgătorii care se sprijină mergând. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. prin analogie. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte.1. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. culcat.

Aceasta este relativ înaltă. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. plecând de la poziţia „în genunchi”. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. Dacă trebuie să se tragă rapid. 109 . ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus.). Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. zid mai mic etc.

6. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. 110 . Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie.3.4. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. sistematic pornind de la 30 de metri. fără tremurături. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile.2. Se amortizează cu mâna reactivă.

111 . Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. fie de schije desprinse din acest proiectil.3.3.6. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă. expunând doar „ochiul şi arma”. fără a expune umărul şi restul mâinii.Poziţii deschise . jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie.INTERZISE 4.

Când se trage asupra lui. tot conform principiului „ochiul şi arma”. La o distanţă mare. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime.4. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. întrerupând temporar observarea. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. pentru a-şi stabiliza tragerea. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. 4.

stoparea unui infractor care fuge). Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. incident) şi să redobândească gruparea. să facă ceea ce nu-i place. în cadrul antrenamentului. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. O siluetă umană. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). 113 . Ţinta de tip siluetă umană. care să o transforme din ceva „neagresiv”. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. De aceea. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. facilitează simularea. să adauge apoi o variabilă (distanţă.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. posibilitate.

coordonare uşoară cu şefului echipei. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. Binomul. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. mobilitate accentuată. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare. De aceea. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice.a. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). alături de «Formare Generală în IP». a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. În tactica intervenţiei. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. terenului şi adversarului. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. dispunere tactică.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. într-un cadru global. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. protecţie personală şi colectivă. 114 6 .

După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă.S. stres imperceptibil). Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. starea armei). Comunicare.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. cod de alertă roşu. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. respectând aceleaşi reguli. asigură securitate şi protecţie sporită. Sprijin. Protecţie. care permite şefului de element. destins. de o manieră reflexă. poziţia. se deplasează mai greu. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. atent. Reţineţi!: A. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. cod de alertă roşu foc. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari.C. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. poziţie de 115 . Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. 5. cod de alertă oranj.P. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. prinderea armei.1. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres.

Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. 116 . Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. arma în poziţie de serviciu.abordare. conştient. arma încărcată şi asigurată. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. poziţie de contact. stres intern. arma încărcată. stres crescut). poziţie de abordare.

stres intern instalat. Sprijin – întotdeauna fix. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. poziţie de contact foc.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. permanent şi eficace 117 . arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci.

gestuală.2. tactică 5.verbală. sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.individuală balistică (cască. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 . vestă anti-glonţ). folosirea avantajelor terenului Comunicare .Protecţie .

în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. să-şi asigure propria securitate. trecerea unui unghi în siguranţă. 119 . 5. acoperire. în orice moment.elementului de serviciu (echipă.) pentru ca echipa să fie în măsură. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective.1. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. Orice compartiment nou de teren. trecerea unui obstacol în siguranţă. Achiziţionarea terenului. patrulă etc. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol.2.

prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. Procedeul «FLASH».„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment. 120 . este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. El trebuie să fie înlocuit. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. apoi retragerea acestuia. atunci când este necesar. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia.

Rapiditatea trecerii garantează securitatea.2. se asigură posibilitatea de riposta stânga .m.5. Trecerea spaţiilor deschise (uşi.dreapta.2.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării. Sprijinul fix decalat . 121 .3. armamentul este orientat către zona de intervenţie. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii.2. 5.

provocarea unei reacţii din partea adversarului. deschidere.3. în stare de necesitate. 5. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). a instituţiilor publice ori particulare. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. INTERZIS 5. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. precum şi în incinta unităţilor economice. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. ascultare. ferestre).1.3. 122 . pătrunderea. a organizaţiilor social politice.

1 sub impulsul elementului nr. a încuietorilor. 1 pătrunde în învăluire. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5.2. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). a unui trinom. 123 . elementul 3 sprijină pătrunderea. elementul nr. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). 2. se execută dinamic la ordinul şefului.3. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea). Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent.

3.5. arma trebuie ţinută în poziţia de contact. deschiderea unghiurilor se face succesiv. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor. 124 .3. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

5. 128 . sprijin înainte. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. Avertizare – Jandarmeria!.1. Situaţii tactice 5. privirea înainte. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare.1. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei. mâinile pe cap.1. sprijin fix şi permanent 5. mişcare simultană către înainte a celor două elemente. fixarea obiectivului.5.ameninţare prezumată. degetele încrucişate.Cod oranj . dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. oprirea la nivelul portierei.

b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. 129 . desfacerea centurii de siguranţă. c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. control prin extensia braţului. extragerea.

elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei. 130 .cod roşu Fixarea obiectivului .1.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5.2. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .5.sub sprijin.

Scoaterea celui de-al doilea pasager. Faza finală a acţiunii. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. jandarmul intră primul în autovehicul. 131 . dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. Scoaterea din autovehicul a primului pasager.Mişcarea către înainte a dispozitivului. controlul portbagajului.

mr. Alexandru Ioan Giurgiu. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. drd. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. Todoruţ Eugen. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. lt.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. conf. 19/09. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. Costică Silion. Editura Tritonic. inumane sau degradante Dr. 2005 133 • • • • • • • • • .10. în condiţiile integrării Gl. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. col. Vasilică Ovidiu. Costică Silion. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. Pop Gavrilă. Gl. 2 din Legea nr. dr. bg. drd. col. Alexandru Ioan Giurgiu.

ANEXA NR. 1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .

2 135 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .