MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

............................... 68 3.. Folosirea cătuşelor........... Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene .....1.......4.................................. 84 4.1........................................ Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie ...........................1........… 59 3...........................5.... Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact .....8..2...... 92 4................................... 82 4................................... 83 4............... Darea şi primirea unei arme ................ Bazele tragerii. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi.. 75 3..............................2..8...... Deschiderile şi închiderile B..T...2....T........... 77 4.........................................3.............. Parările cu tompfa...... deschis ……………….................. 54 3.................... Atitudini de protecţie .. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei.. Tehnici de imobilizare cu tompfa …………………….........1...........3................................... 78 4................................. Reprezentarea universală ............ 60 3.......1....... Apărarea contra armelor albe cu BT .............1....11....................… 69 3...6........2.......... 77 4....... Apărarea contra armelor albe..... 65 3................2................................................... 81 4.......... respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA).....7.......... achiziţionarea unui obiectiv....... Lovituri de oprire cu B.................. 58 3..................................... Cele 5 reguli fundamentale de securitate ........................ 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI ………….. 62 3.........10.......... Moduri de tragere.1.2.....3.......1. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis.................................8...........11.............. 71 3.................. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare .11... Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic.. 63 3........................5........... 75 3. 72 3..2................ 77 4..........11.................................................4.... 89 4......11.........4 Lovituri de oprire cu B...12.................3.11........................ 60 3............4............... ................T.2...........11............ Secvenţa de foc ...........12...........9.. 95 4 ...................3...... 83 4. 64 3.1........ Atitudini de protecţie .....8..................2.....…............11.................... Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ....... Portul armei în serviciu.. Manipulările fundamentale ... închis...............5..2...................

..... Poziţii de tragere derivate (în genunchi................. Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ............134 5 ..............2......... Sprijinul fix decalat ...2................. 122 5............ 126 5.................... 118 5..4......... 119 5........ 121 5....... Deplasările cu arma ......... Urcarea unei scări.. Tehnici de pătrundere .............. 100 4.......................................................3.2...............1....2.. Tehnicile de tranziţie .….............. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului . 114 5.. 121 5....................3.. 105 4.......... 122 5.....4.6..............1.......poziţionarea unui sprijin .. 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ……………………………….................... Manipulările elementare .........1........ Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont .... culcat.... în spatele unei protecţii) .……......................... Controlul vehiculelor .................1......3. 128 Bibliografie ……………………………………………….3............. 103 4................ Trecerea spaţiilor deschise (uşi...............................5..... 115 5......... 96 4.................................................3.......................................3....3........3...... ferestre) ...2...............4........................ 125 5................................. 124 5....3.................. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ..... Mod de acţiune în forţă sau în supleţe...... 96 4........... 108 4.5...................... Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat ............1.............. Tehnici de înaintare ......................................... Realismul antrenamentului ......3...3.................. Câştigarea terenului ..........3......133 Anexe ……………………………………………………….........5..... 123 5.......................4...........3........... Situaţii tactice ............2...........................................2.......................3..... Bazele tacticii de intervenţie......... 102 4...................................

pentru că există întotdeauna oameni răi. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. Justiţia fără forţă este contrazisă. 7 . iar forţa fără justiţie este tiranie. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. numai prin folosirea forţei. a altuia. împreună cu Poliţia. sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. pe timpul îndeplinirii serviciului. de o manieră individuală sau colectivă. obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. iar forţa fără justiţie este acuzată. prevenirea şi combaterea criminalităţii.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. dreptul de poliţie al statului. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. În fapt. coercitive sau excepţionale.

eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei. în interiorul unui sistem legal complex. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. Intervenţia profesională este. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. protecţie şi eficacitate. de asemenea. alături de calităţi personale. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. De aceea. Pentru a atinge acest obiectiv.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. eficiente şi realiste pe plan psihic. trebuie să fie dezvoltată. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. În aceste condiţii. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. Cadrul legal. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale.

Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. Educaţie fizică militară. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. ţinând cont de efectul stresului în acţiune. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. Or. Urmărind să domine adversarul. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei.pentru prima dată. Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. prin disciplina Intervenţie Profesională. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană.

concomitent cu respectarea unor principii. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice. nivelul 3 – Grupări Mobile. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă.limitează la menţinerea ordinii. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. nivelul 2 – Detaşament Mobil. 10 . nivelul 4 – Grupări Operaţionale.

protejarea cu ajutorul armei.A. elemente de traumatologie.) Dominarea fără armă a adversarului (D. zone de protecţie şi de acţiune. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I.A.I.F. tehnicile articulare.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. reguli tactice fundamentale. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor.A. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.) a) Formarea de bază în I.A. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului.) Tactica Intervenţiei (T. deplasările.P. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. poziţiile de tragere. tehnicile corporale. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. ochirea.) Dominarea cu armă a adversarului (D. 11 . tehnici de comunicare.C.P.

suficientă pentru atingerea obiectivului propus. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. independente şi imparţiale. conform legii. sex. integritatea fizică şi morală. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. naţionalitate. religie. c) Suficienţa. după caz. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. faţă de toţi cetăţenii. gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. 12 . public şi corect. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. fără deosebire de rasă. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. avere sau origine socială. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. îndeosebi a armelor de foc şi. imparţial şi nediscriminatoriu. apartenenţă politică. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. în faţa unei instanţe competente.

potrivit art. Of. 13 1 . iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. urmate. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. pregătirea şi dotarea specifică. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. Reunind principii ca: riscul minim. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. prin acţiuni de descurajare. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. 1175 din 13 decembrie 2004. 33 din Legea nr. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. după caz. nr.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. M. direct proporţional cu gradul de ameninţare. un concept ordonator.

pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). controlul corporal preventiv. implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. cătuşele. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. folosirea lanternei. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. de la cele mai simple – interceptarea. avertizare. controlul bagajelor. tehnici articulare şi de control. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. legitimarea şi stabilirea identităţii. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. în funcţie de acţiuni. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. conducerea. avertizarea. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . tompfa. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. tompfa. de la caz la caz. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie.

Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare. 15 .mijloacele folosite de adversar. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. 16 .1. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. concise. reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. crearea de bariere între jandarm şi adversar. zone şi distanţe de protecţie.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor. folosirea de comenzi clare. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. 2. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. tehnici de comunicare. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie.

Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. schimbarea culorii feţei. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). pentru descoperirea ameninţărilor. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. lovirea pământului cu picioarele. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. chiar înaintea lansării unui atac. mâinile încrucişate la nivelul centurii. coborârea capului pentru a proteja gâtul. accelerarea ritmului respiraţiei. gestica exagerată (mai ales cu mâinile). Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . avertizări. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). lăsarea întregului trunchi mai jos. privirea pe furiş la zonele ţintă alese. vestă ţinută pe umeri sau în mână. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. cu privire la intenţia imediată. Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. se realizează prin: observare. lăsarea capului spre înapoi. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. din zona de observare. schimbarea poziţiei .

arme albe. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. arme militare). Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului.2. arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. câini cu comportament agresiv. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. Ameninţările potenţiale. 2. cartele telefonice. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă.obiecte contondente. Ameninţările principale. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. atitudini provocatoare. în funcţie de factorul care le generează. de intensitate ridicată . Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. urmate de agresiune sau de fugă. papuci aruncaţi cu piciorul. pantofi desfăcuţi. Prin comunicare. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. În funcţie de factorii de risc. autovehicule. secundare şi potenţiale. în funcţie de intensitatea lor. brelocuri. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 .Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului.

folosirea forţei. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. Dacă prin comunicare verbală (avertizări. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . intonaţia.E. Empatie – arată înţelegere. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. nu discuta părerile tale personale. Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. pune întrebări. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. dacă nu înţelegi ceva. arată doar că ai înţeles problemele lui. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. 2. care în orice moment. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului.3.A. poţi crea alte probleme. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. află cât mai multe informaţii. 38% – tonul vocii. iar adversarul are o armă.P. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. folosind cuvintele tale. Sumarul – condensează faptele. volumul.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ.

Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual.4. Pentru a deţine controlul situaţiei. zona de contact fizic şi zona intimă. auditiv.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. mijlocele din dotare sau armamentul. fără a necesita deplasarea către adversar. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. 2. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. coatele şi genunchii. verbal şi olfactiv cu adversarul. Este considerată o zonă sigură.

contuzii.5. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni.lui. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. 21 .). În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii. hematoame. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. fracturi. producerea de echimoze. echimoze şi contuzii. plăgi. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. hematoame. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. contuzii. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA).

în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. de asemenea. poziţionarea armei. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. asigurându-se să nu tragă prea jos. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. pentru a riposta la acţiunea adversarului. eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. 22 . prin folosirea minimului de forţă necesar. Ea permite. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri).Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. Cu pistolul. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. în faţa unei direcţii periculoase.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .PUR .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR.

iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director. o extrage din toc.2. pentru un dreptaci.piciorul de pe partea reactivă 25 . o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» .mâna de pe partea reactivă .prinde şi sprijină arma.prinde arma.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului . Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. execută toate manipulările Partea cu arma a corpului . dar în egală măsură importante şi dinamice. noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă. pentru un stângaci este exact invers. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. Mâna din „partea armei” .6. ele având funcţii diferite.mâna de pe partea cu arma .

Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. persoanei oprite i se explică cu tact. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu.1. se prezintă şi îşi declină identitatea. În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. folosind un ton politicos şi convingător. salută. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia. în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate).CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. dar ferm. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. de regulă. 26 . se prezintă. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate.

• jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă.format din doi jandarmi şi persoana controlată. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . • cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. formată din doi jandarmi.triunghiul dublu .triunghiul simplu . iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. . pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. 27 .când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică.2. dacă situaţia o impune.format din trei jandarmi şi persoana controlată. 3. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă. ei îşi vor repartiza sarcinile.

2. Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).3. C SA 28 A S . Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA).1. fără să fie văzut de către aceasta. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu). Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A).2. Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3.2.

Pentru realizarea legitimării persoanelor.3.3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .

partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. de regulă. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. când este cazul. cu mâna corespondentă părţii controlate. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. 30 . o asigură şi o predă partenerului. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. tăiere sau împungere. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. într-o poziţie cât mai incomodă. În situaţia executării unor măsuri de ordine. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. este încărcată sau este armată. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. din spatele persoanei. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. acestea vor fi aşezate în linie. Acestea vor fi plasate la distanţă. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. palpare.3. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal.4.

din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare 2 .

Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. sacoşă.5. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. modul de manifestare a agresivităţii. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. geantă. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat. Înainte de luarea acestei măsuri. 32 . 3. poşetă). pachet. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. servietă.3. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului. a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei. Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă.6. valiză. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate.

exprimată prin formula: „Încetaţi.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului).1. picioarele. în intervenţia profesională. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. Obligat să răspundă unei agresiuni. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. Folosirea forţei fizice. loviturile de protecţie de nivel 2. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele. imediat. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. 33 . 3. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. loviturile de protecţie de nivel 1. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare.6. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare.

plasate în faţă.6. fără tensiune în genunchi şi glezne. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. Poziţia de abordare. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp.1. într-o poziţie activă. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. de gardă. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. Piciorul din „partea armei” este în spate. 34 . centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. Coatele sunt apropiate de corp.1. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. gât. trunchi.3. Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare. iar cel din „partea reactivă” este în faţă.

centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii). în vederea opririi unei agresiuni fizice. Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. deasupra centrului de greutate. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. piciorul reactiv înainte.Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. 30° către interior. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. Coatele sunt apropiate de corp. trunchi. 35 . • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. gât. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare.

întotdeauna. din faţa unei ameninţări fizice. De aceea. dar temporar. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. jandarmul se va plasa şi se va deplasa. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului.

37 . fie din „partea armei”. fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin.

mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. se rămâne fluid în mişcare. strângerea bazinului la impact. mobilitatea (bazin. picior).6. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă.3. Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. respiraţia nu se blochează. lovirea cu vârful cotului. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.2. picioare). vectorul de agresiune (mână. lovitură cu palma mâinii. 38 . închiderea bazinului la impact. conservarea principiului suficienţei. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. respiraţia nu se blochează. se expiră în faza de percutare. mâna liberă este în protecţie. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). expiraţie pe faza de percuţie.1. lovitura directă cu cotul.

închiderea bazinului la impact. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. fluid astfel: realizarea unei eschive totale. se expiră în faza de percutare. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. păstrarea traiectoriei rectilinie.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. controlul cotului şi al capului. respiraţia nu se blochează. 39 . închiderea bazinului la impact. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului.

închiderea bazinului la impact. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. mobilitatea (bazin. Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea . se expiră în faza de percutare. cât şi cu cel de pe . ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului. piciorul de sprijin rămânând pe axă. păstrarea unei traiectorii rectilinie. picior). respiraţia nu se blochează.6. vectorul de agresiune (mână..cu arma. 40 .1.3. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. lovitura de cot în urcare.. picioare).partea reactivă 3.

mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. aplicarea loviturii cu palma mâinii. păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. 41 . păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. închiderea bazinului la impact. închiderea bazinului la impact. menţinerea unei traiectorii circulare.

realizarea unei mişcări circulare... realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. controlul cotului şi al capului. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. urcarea genunchiului pe axă. cât şi cu cel de pe .Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. 42 . Se execută atât cu genunchiul . trecerea şoldului.parte cu arma”.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior. închiderea bazinului la impact.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

braţul în extensie. 46 . crearea şi menţinerea unei dureri. blocarea contra propriului corp (punct fix). flexarea încheieturii pumnului. controlul cotului în permanenţă. prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). plasarea braţului înainte sau înapoi. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. realizarea unei rotiri a braţului către interior.Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului.

prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). realizarea unei rotaţii a braţului către interior.Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. Controlul prin extensia braţului 47 . plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. braţul în extensie. controlul cotului în permanenţă. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. blocarea contra propriului corp (punct fix).

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

nr. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. şişuri. cai şi câini de serviciu. bastoane cu energie electrostatică.6. măciuci şi bastoane telescopice. pumnale. lucrări şi mijloace genistice. 3 „…veste antiglonţ. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. cuţite.7. cum ar fi: baionete. Of. mijloace blindate. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. M. săbii. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. 3. împungere. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. scuturi de protecţie. florete. arbalete. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. Legea nr. distanţare. castete. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire.4 cm. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. c) lungimea este mai mare de 15 cm. arme albe. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. 490 din 23 iulie 2007.3. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. jeturi de apă sau coloranţi. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). bâte. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. luciditate în atac sau în apărare. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. boxuri. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. 49 2 . arcuri. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. căşti cu vizor. nr. spade. e) are un mâner prevăzut cu gardă.1. bastoane de cauciuc sau tompfe. Of. tăiere. cătuşe.6. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. 2 din Legea nr. M. 29 din Legea nr. dispozitive sonore şi luminoase. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. 1175 din 13 decembrie 2004. art. protecţia corporală (atitudini de securitate).

1.2. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane.1. 50 .7. fiind realizat în trei variante consecutive (B. B. 3.3). bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă.3. Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi.1.2 şi B. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate. Pentru aceasta.1.7.7.1.

în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea.7. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. în genţi sau pe sub haine. urmărind determinarea încetării acţiunilor.3. În nici un caz nu va fi purtat în mână.3. bastonul va fi purtat pe centură. 51 . În cazul în care sunt mai mulţi agresori. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. retragerea şi împrăştierea lor. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente.1. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. Pe timpul patrulărilor.

3.7.4.1. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .

Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. peste mâini.3. Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. dispuse în unghi drept. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan. Folosirea tompfei 3. lungime – 60cm. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă.1.5. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime. în special.8.7. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. 53 . Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar.1. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi.8. 3.

În poziţia de abordare. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.3. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 . Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. în vederea opririi unei agresiuni fizice.2.8.

căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. mobilitatea (bazin. picioare). destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor.Poziţia în gardă inversă. 55 . executarea loviturii cu vârful tompfei. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. vectorul de agresiune (braţ. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. dar temporară. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv.

executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. mâna reactivă este în protecţie.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. armarea braţului pe partea reactivă. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. mâna 56 . executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei.

mâna reactivă este în protecţie.reactivă este în protecţie. mâna reactivă este în protecţie. destinderea braţului către înainte. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. 57 . executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului.

3.3.8. Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .

prin forţarea unei articulaţii. controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă.4. 59 . braţul trebuie întins. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului.8. prinderea încheieturii pumnului. cotul către în sus. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. plasarea lângă adversar. protejarea şi controlul mâinii libere. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei.3. controlul braţului cu mâna reactivă.

60 . corpul tompfei în sprijin pe triceps. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii.9. flexarea antebraţului pe braţ. temporară. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos.5. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. 3. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. În aceste condiţii.8. 3. în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia.

de numărul acestora şi de reacţia publicului. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. din poziţia culcat la sol.în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .În funcţie de situaţia existentă. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.. din poziţia în picioare şi în genunchi. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.. 61 .culcat” ridicarea de la sol şi conducerea.

Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. Înainte de utilizare.3. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. dar nu mai puţin de 1. fără a se produce vătămări corporale. mucoasele nazale. fără să se aplice creme sau emulsii. piele) se spală cu multă apă.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. Zonele eventual afectate (ochii. 62 . dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători.5-2 metri. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. pulverizatorul se agită. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant .10.

pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor.a. 63 . în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate.11. n. când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT). Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice.3.

Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.3. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.11. în vederea opririi unei agresiuni fizice. 64 . păstrând o capacitate de reacţie rapidă.1. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma.

din faţa unei agresiuni fizice. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului.11. Deschiderile şi închiderile B. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 65 .2.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. dar temporară. 3. BT este ţinut vertical către în sus. Deschiderea se face rapid. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată.T.

mâna de pe partea reactivă este în protecţie. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. bastonul este proiectat energic către înainte. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. arătătorul şi degetul mijlociu. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. loviţi cu vârful 66 . loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner.

vârful BT la verticală sau la orizontală. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. 67 .bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. mâna reactivă în protecţie. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner.

Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente.3. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. cu priză integrală la centrul mânerului. picioare). mobilitatea (bazin. picioare). mâna reactivă este în protecţie. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.11. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. 68 . în vederea stopării unei agresiuni fizice.3. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. lovitura este dată cu capişonul. lovitura este dată cu capişonul. vectorul de agresiune (braţ. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia.

braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. 3.11. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului.4. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul.

lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Mâna reactivă susţine vârful.corpului adversarului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. braţele se destind la 45° către în jos. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. raportat la linia umerilor. 70 . mâna reactivă este în protecţie. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. mâna reactivă este în protecţie.

cotul către în sus. braţul trebuie întins. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului. 71 . prinderea încheieturii pumnului.5.11. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii.3. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.

menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi.11. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului.6. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. cotul către în sus. prinderea încheieturii pumnului. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . întins. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. cotul către în sus. Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. braţul întins. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului.3. prinderea încheieturii pumnului.

protejarea şi controlul cu mâna liberă. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. se ţine în continuare de mâner. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. BT aducând antebraţul către în sus. controlul cotului. punct fix.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. 73 .

terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. BT este sub braţ.

3. DE URGENŢĂ.7. ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia. EVENIMENTUL! 3. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 . Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.11.12.

Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate. penală sau contravenţională.12. 76 .1. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. acţiunea se poate face forţat.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. 3.

purta şi folosi armamentul. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. Cu o armă în stare de funcţionare. decât în urma unei erori umane. în mod obligatoriu. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează.1. O armă întreţinută. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 . Acestea arată că. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. au loc incidente cu armă. 4.1. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. accidental sau involuntar. mai mult pe timpul manipulării armamentului. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. Tocmai de aceea.1. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. jandarmii pot deţine. anual. nu se produce un foc de armă involuntar.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. decât pe timpul executării unor acţiuni. în condiţiile legii. sau sigur. aşa cum rezultă din statistici.

la orice distanţă s-ar afla aceasta.2. 4. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată.1. receptacul sau biută de tir etc. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. el nu va provoca accidente. întotdeauna. 78 5 . nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament.1. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei. sol acoperit cu lemn. vestă anti-glonţ. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. descărcare. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. Operaţiile de control. Manipulările fundamentale 4. În această situaţie incidentele sunt posibile. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie.). fără contact cu trăgaciul.2. într-o direcţie nepericuloasă5. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului.securitate. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. dar în nici un caz accidentele. în direcţia ameninţării. Înainte de aceasta.1. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip.

că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă».): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. cu arma culcată în mâna «partea armei». efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată). – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». introduce arma în toc şi închide capsa acestuia.2.P. jandarmul controlează şi alimentează arma (C. printr-un control vizual.S. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală. scoate pistolul din tubul cu nisip.I. 79 . în tubul cu nisip.2. trage spre înapoi manşonul. în tubul cu nisip. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. efectuează manevra fundamentală de alimentare. 4. – se verifică. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. + A).1.A.D.

Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală.3. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului. dacă este cazul.4. La ieşirea din serviciu. cartuşul extras. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. recuperează. trage spre înapoi manşonul. în mâna «partea reactivă». cu 80 . prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». strânge. arată că arma este goală. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. printr-un control vizual şi tactil. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă.2. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». măsurile de securitate. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. verifică. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive. cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra.1.

se execută numai dacă este absolut necesar. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea.2.1. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei.degetul. 4. Arma se predă descărcată. urmate.4. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. atât la locul de păstrare. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. verifică şi alimentează arma. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător.3. conduce spre înainte manşonul. introduce cartuşul extras în încărcător.1. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate. iar încărcătorul se predă separat. reaşează încărcătorul în port încărcător. 4. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. pe timpul serviciului. depozitează arma şi port încărcătorul. de alimentare (dacă se continuă serviciul). scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă. cât şi în serviciu. după caz. După executarea focului. cu manşonul blocat în spate. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. dacă se continuă serviciul. El 81 . Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte.

Cel care predă anunţă «armă încărcată». cu mânerul orientat către cel care o primeşte. în mod obligatoriu. În mod excepţional.păstrează. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. cartuş pe ţeavă. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». numai în toc. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). cartuş pe ţeavă. în funcţie de circumstanţe. asigurată. dacă este necesar. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. încărcătorul plin. arma neasigurată.1. duce manşonul către înainte şi asigură arma. Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Arma în toc aprovizionată. arma asigurată Aprovizionat. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. fără cartuş pe ţeavă.4. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. cu un încărcător plin introdus în manşon. camera cartuşului goală. după care ia încărcătorul. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. 82 . Nu există la pistol. la poligonul de tragere sau în serviciu. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă. pistolul se va purta. În serviciu. Acesta apucă arma. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). pe centură. 4. încărcătorul plin. la vedere. Arma scoasă din toc. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. Jandarmul care primeşte arma. în mâna sa. încărcătorul plin.

2. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. 4. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. după o reprezentare universală. În orice moment şi în special pe timpul manipulării. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi. ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). 83 . dar la fel de importantă şi de dinamică. dictată de ochiul director. Astfel. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga.2.1. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. . Bazele tragerii 4. prinde arma de foc şi comandă focul.mâna din «partea armei». pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe». în general.mâna din «partea reactivă». fiecare din ele având o funcţie diferită. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: . De asemenea. pentru un stângaci este invers. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire.

din poziţii non agresive. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă.1. Alegerea momentului scoaterii armei din toc.4.2. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol.foc. poziţia cu arma în toc. 4. de asemenea. arma este la orizontală. în poziţia de contact . poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare. Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu. protejând arma cu cotul sau cu mâna. În poziţia de contact. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală.armă – ţintă. teren şi urgenţă. stabilă. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. care se transformă în linie trăgător . poziţia cu arma scoasă din toc.2.2. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv. Ele permit.armă. Poziţiile de abordare.2. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. poziţia de contact.ţintă . orientat cu faţa spre direcţia supravegheată. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 .

să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul. ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. Primul glonţ. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . reduce cu 75% timpul de reacţie. Bazându-se pe aceste poziţii. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. dar şi o oboseală accelerată. urmată de realizarea controlului.minim.

4 . câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. ţeava este orizontală. Arma este aliniată cu ochiul director. în interiorul zonei intime. 86 . arma se află în poziţie orizontală.2. În poziţia de contact apropiat. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze.2. ca la poziţia de contact.2. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. prin apropierea armei de corp. mâna de pe partea armei este adusă la stern.

2. 87 . în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat.2. protejând arma. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. 4. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul.3.

În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. care trebuie să se apere de o agresiune. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. blocându-l sau reorientându-l. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. o 88 . iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. de o calitate mediocră.). el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. De aceea.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. când trebuie să deschidă. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. staţie de emisie-recepţie etc. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact.

3. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 . această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează. achiziţionarea unui obiectiv. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei. 4.2. Dacă este necesar.3.2.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor.

Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului.4. de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).2.2. 90 . Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.3.

2.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri. pieptul se extinde şi se contractă.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv.3. 91 . făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii. În raport cu tipurile de respiraţie. 4. Această mişcare se transmite armei. aplicându-se ochirea conformă.

4.4.2. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. când se face uz de armă obiectivul urmărit. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere. nu este acela de „a trage”. Moduri de tragere 4.4. 92 . rectilinie şi să fie comandată de trăgător. progresivă.2. continuă. În acest caz.3. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare. În ceea ce priveşte viteza de acţiune.2.4.

Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). prin vizare directă deasupra liniei de ochire.2.4. Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. până când ameninţarea încetează. Când ameninţarea este eliminată. În general. iar ochirea trebuie să fie mai precisă. ochirea. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . La distanţe scurte. În felul acesta se trage în partea de jos.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). când distanţa creşte.2. 4. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. scade cadenţa de tragere. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală). în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. în gardă faţă de adversar. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. permite să nu se tragă prea sus. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. În plus.

jandarmul execută două lovituri foarte rapide. Se continuă cu o „curăţare tactică”. La distanţă mică (până la şapte metri). pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. 94 . după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. La distanţă medie (7-15 metri). A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. dacă acesta nu este disponibil imediat. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). trage sau atacă. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). Acest mod de tragere este uneori dificil. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. Aceste două atingeri rapide. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare.

Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. Verifică neutralizarea adversarului. După folosirea armamentului: V. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei.V. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă. Înainte de a face uz de armă: (I.V. şi V. 95 . Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. alte obiecte de atac. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. intenţia de a agresa sau de a se retrage. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor.E.) Identifică adversarul. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat.R. 4. Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin.5. Reţineţi următoarele acronime: I.E. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent).R. şi se reia poziţia de contact. Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor.2. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea.I. faza de foc până la încetarea ameninţării.I.

În funcţie de distanţă. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul.3. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă.4. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente. dar este de 96 . 4.3.1. Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. Manipulările elementare 4. Ochii fixează adversarul. umeri şi braţe).1. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat.1. Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi.3. Pentru a trage. exerciţii pregătitoare. cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale.

preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. degetul mare al mâinii 97 . mai în glumă. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână). Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. mâna reactivă execută manipulările. lărgind baza. a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. piciorul de „lângă armă” se retrage.

degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”.înarmate agaţă clapa tocului. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului.3. Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. urmărind axa cea mai directă posibil. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului.1. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului.2. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. 98 . mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. în funcţie de distanţă. ochii privesc obiectivul. palma este deschisă spre înapoi la 450. vederea este focalizată asupra cătării. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. 4. în funcţie de distanţă. ochii fixează obiectivul. vederea este focalizată asupra cătării. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă). mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. sub pectorali.

eventual. introducerea armei în toc fără a privi. luarea poziţiei de abordare. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. în faţa picioarelor.1. 4.3.3. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive. a unui control personal de securitate al armei. îndreptând ţeava la 450 spre sol. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare). Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 .Pornind de la poziţia de tragere. efectuarea.

2. dacă este posibil. anunţă „încărcare”. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. 100 . După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării. Jandarmul care trebuie să reîncarce. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”.3. ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”. pentru a reduce din vulnerabilitate.

Încărcătorul armei nu este complet gol. în funcţie de situaţie.În serviciu. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă. reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. reia poziţia de contact. introduce încărcătorul gol în încărcător. acţionând trăgaciul. încărcătorul poate fi schimbat. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. Trăgătorul a 101 . Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. de-a lungul acestuia. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. deoarece implică o urgenţă. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă.

3.3. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. 4. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900.3. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma. atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător.3. arma urmărind privirea.3. 102 . Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.2. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător. prin pivotare. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta.3. să fie schimbat. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită. 4.1.

3. fără a urmări privirea.3. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.1.4. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. peste umărul din „partea armei”.4. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600. 4. Tehnicile de tranziţie 4.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

3.2. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent. împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. apoi repede şi precis). mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . utilizând la maxim terenul. se execută o deplasare în lateral. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. apoi repede). punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. să tragă pe timpul deplasării. să tragă (lent şi precis.4. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. prin salturi scurte. iar dacă nu.5. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere. rămânând la adăpost. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului.

prin analogie. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. 4. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. concomitent cu începerea înaintării (avansării). Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 . Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile.6. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte.3. În practică. în spatele unei protecţii) 4. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. ca la tragerea cu înaintare.6. doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul.1. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. culcat. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi.3. înainte de a păşi cu toată greutatea.asigurăm protecţia. în sprijin fix intermitent. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. fără a pierde din vedere cătarea. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. Pentru a exersa aceste tehnici. efectuează tragerile unul după altul. trăgătorii care se sprijină mergând.

Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. plecând de la poziţia „în genunchi”.dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei. Dacă trebuie să se tragă rapid. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. 109 . Aceasta este relativ înaltă.). Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. zid mai mic etc. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea.

sistematic pornind de la 30 de metri. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. 110 . iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. fără tremurături. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei.3. Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune.6. Se amortizează cu mâna reactivă. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp.2.4.

fără a expune umărul şi restul mâinii.INTERZISE 4.3. fie de schije desprinse din acest proiectil. expunând doar „ochiul şi arma”.3. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit. Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.Poziţii deschise . jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil. 111 .6. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile.

sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 .Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos. Când se trage asupra lui. tot conform principiului „ochiul şi arma”.4. 4. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. pentru a-şi stabiliza tragerea. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. La o distanţă mare. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează. întrerupând temporar observarea.

Ţinta de tip siluetă umană. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. să facă ceea ce nu-i place. care să o transforme din ceva „neagresiv”. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. incident) şi să redobândească gruparea. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. să adauge apoi o variabilă (distanţă.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). facilitează simularea. posibilitate. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. O siluetă umană. în cadrul antrenamentului. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. De aceea. 113 . stoparea unui infractor care fuge).

El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe). protecţie personală şi colectivă. dispunere tactică. Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului».a. 114 6 . coordonare uşoară cu şefului echipei. terenului şi adversarului. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. În tactica intervenţiei. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. De aceea. bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. Binomul. mobilitate accentuată. alături de «Formare Generală în IP». precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. într-un cadru global. Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6.

asigură securitate şi protecţie sporită. care permite şefului de element.S. Comunicare. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. respectând aceleaşi reguli.1. se deplasează mai greu.P. cod de alertă oranj. poziţie de 115 . destins.C. Protecţie. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. cod de alertă roşu. cod de alertă roşu foc. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. atent. Sprijin. poziţia. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. stres imperceptibil). Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. 5. prinderea armei. starea armei). Reţineţi!: A. de o manieră reflexă.

indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. poziţie de contact. conştient. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. arma încărcată şi asigurată. 116 . stres intern. Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. arma în poziţie de serviciu. stres crescut). arma încărcată.abordare. poziţie de abordare.

arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci. permanent şi eficace 117 .Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. stres intern instalat. Sprijin – întotdeauna fix. ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. poziţie de contact foc.

verbală. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat. vestă anti-glonţ). gestuală. tactică 5. Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 .Protecţie .individuală balistică (cască. sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte. folosirea avantajelor terenului Comunicare .2.

trecerea unui unghi în siguranţă. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite.2. să-şi asigure propria securitate. Orice compartiment nou de teren. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. 5. trecerea unui obstacol în siguranţă. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. în orice moment. 119 .) pentru ca echipa să fie în măsură. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. Achiziţionarea terenului. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. achiziţionarea unui nou compartiment de teren. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare.1. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat.elementului de serviciu (echipă. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. patrulă etc. acoperire.

introducerea rapidă a capului în noul compartiment. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. El trebuie să fie înlocuit. atunci când este necesar. 120 . apoi retragerea acestuia. Procedeul «FLASH». dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia.„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment.

m.3.2. se asigură posibilitatea de riposta stânga . ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării.2. Trecerea spaţiilor deschise (uşi. armamentul este orientat către zona de intervenţie.2.5. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii. Sprijinul fix decalat .dreapta. 5. Rapiditatea trecerii garantează securitatea.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p. 121 .

indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. provocarea unei reacţii din partea adversarului. a instituţiilor publice ori particulare. a organizaţiilor social politice. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. în stare de necesitate. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii.3. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. 5. 122 . precum şi în incinta unităţilor economice.3.1. ascultare. ferestre). INTERZIS 5. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii).Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. pătrunderea. deschidere.

a încuietorilor. 1 pătrunde în învăluire. 2. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. elementul nr. se execută dinamic la ordinul şefului. 1 sub impulsul elementului nr. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. 123 . elementul 3 sprijină pătrunderea. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea).2. a unui trinom. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere.3. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii.Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică). se realizează astfel: pătrunde elementul nr. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea).

achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor. 124 . deschiderea unghiurilor se face succesiv. Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.5. arma trebuie ţinută în poziţia de contact.3.3.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

5. Situaţii tactice 5. privirea înainte. sprijin fix şi permanent 5.1. sprijin înainte.Cod oranj . 128 . mişcare simultană către înainte a celor două elemente. degetele încrucişate. oprirea la nivelul portierei. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin. fixarea obiectivului.1. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare.ameninţare prezumată. mâinile pe cap.1. Avertizare – Jandarmeria!.5. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei.

129 . c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei. extragerea. control prin extensia braţului.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor. desfacerea centurii de siguranţă.

Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .5. 130 .2.1. elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.cod roşu Fixarea obiectivului .sub sprijin.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5.

131 . controlul portbagajului. securizarea zonei de către şeful dispozitivului. Scoaterea celui de-al doilea pasager. Scoaterea din autovehicul a primului pasager. jandarmul intră primul în autovehicul. Faza finală a acţiunii. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu.Mişcarea către înainte a dispozitivului.

196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. Gl. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. bg. dr. Todoruţ Eugen. conf. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. Alexandru Ioan Giurgiu. mr. Pop Gavrilă.10. Alexandru Ioan Giurgiu. drd. în condiţiile integrării Gl. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. Costică Silion.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. lt. inumane sau degradante Dr. 2005 133 • • • • • • • • • . drd. col. Vasilică Ovidiu. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. Editura Tritonic. col. 19/09. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. Costică Silion.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. 2 din Legea nr.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

ANEXA NR. 2 135 .

ANEXA NR. 3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful