MINISTERUL INTERNELOR ŞI REFORMEI ADMINISTRATIVE INSPECTORATUL GENERAL AL JANDARMERIEI ROMÂNE

GHID DE INTERVENŢIE PROFESIONALĂ

Editura Ministerului Internelor şi Reformei Administrative Bucureşti – 2008

Coordonator: General locotenent dr. Costică SILION Colectiv de autori: Col. Ovidiu VASILICĂ Col. Marin ANDREIANA Lt. col. Philippe THIRIOT Col. Marian PETRE Lt. col. Eugen TODORUŢ

DESTINAT EXCLUSIV PERSONALULUI JANDARMERIEI ROMÂNE

Copierea, modificarea parţială sau în totalitate a conţinutului, precum şi multiplicarea sau comercializarea publicaţiei ca atare sunt interzise. CENTRUL DE DOCUMENTARE ŞI PEDAGOGIE Strada Jandarmeriei nr. 9-11, sector 1, Bucureşti Telefon/Fax: 0040-21-4096032 Metropolitan: 1-16032, 1-16554 E-cdp_jr@mai.gov.ro ds_cdp@gama-b-1.mai.intranet http://cdp.intranet

Redactare: comisar-şef Marian Nencescu Tehnoredactare şi copertă: subinspector Carmen Tudorache Tipărit la Tipografia M.I.R.A.

CUPRINS CUVÂNT INTRODUCTIV ............................................................ 7 CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 11 CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ ....................................................................... 16 2.1. Despre adversar şi acţiunile acestuia ...................................... 16 2.2. Tehnici de comunicare............................................................ 18 2.3. Zone de protecţie .................................................................... 19 2.4. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie........................ 20 2.5. Poziţia universală de ripostă (PUR)........................................ 21 2.6. Funcţiile mâinilor ................................................................... 25 CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI…………26 3.1. Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos ............... 26 3.2. Dispozitive de acţiune pentru interceptarea persoanelor pe jos.................................................................................. 27 3.2.1. Triunghiul simplu ……………………………………...… 28 3.2.2. Triunghiul dublu …………………………………………. 28 3.3. Legitimarea persoanelor ......................................................... 29 3.4. Controlul corporal preventiv asupra persoanei....................... 30 3.5. Controlul bagajelor ……………………………………….... 32 3.6. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei ........................ 32 3.6.1. Folosirea forţei fizice de către jandarmi .............................. 33 3.7. Folosirea mijloacelor din dotare ............................................. 49 3.7.1. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc......................................... 50 3.8. Folosirea tompfei .................................................................... 53 3.8.1. Generalităţi şi caracteristici............................................... 53
3

...........3......... Darea şi primirea unei arme .................................. 78 4................... 75 3.. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis ..3...............2...4....8..... Folosirea cătuşelor. Moduri de tragere...2......2........9.........3.............................2...4 Lovituri de oprire cu B.................. Lovituri de oprire cu B................................ respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA)............. Apărarea contra armelor albe...........1. 82 4.11....4............... Tehnici de imobilizare cu tompfa ……………………...................…................... închis.................... Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritantlacrimogene .1...........8.............. Deschiderile şi închiderile B....... 71 3...........................................11......11.. 75 3..........5....... 83 4.......... 65 3.... 77 4......................1.......................... Reprezentarea universală ............ 77 4.......3............. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi.......8....................................... 62 3.......4..... 95 4 .........11...... Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei..... 60 3.................. Cele 5 reguli fundamentale de securitate ...11.. Bazele tragerii............... Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis..... Parările cu tompfa...1..................................................................8.......... 76 CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI …………....2.........5.....1.............3................. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie ........ 68 3.........................11....................... 89 4......2....................6............. Atitudini de protecţie ................12.......................... Manipulările fundamentale ...2....... 54 3... Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic...... Atitudini de protecţie ...........1.T......7...............T...… 69 3......................... 83 4..................2..T................................ .............. 81 4..................... 77 4... 63 3....2....................... 92 4.........................10.. 64 3..... Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare .1...12.... Apărarea contra armelor albe cu BT ............................ deschis ……………….................................. Portul armei în serviciu...................... 84 4......................2...11...… 59 3......... 72 3............................1...................... Secvenţa de foc ..........1...........5...... 60 3.... 58 3.......11. achiziţionarea unui obiectiv.......... Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact .............

.........poziţionarea unui sprijin .....134 5 .. 96 4.............3.4................3..... 121 5........... culcat..2.................... Urcarea unei scări............... 128 Bibliografie ………………………………………………..........................4.. 121 5............... 105 4...................133 Anexe ………………………………………………………. Controlul vehiculelor ............... 103 4............................ Tehnici de pătrundere ........................................... Poziţii de tragere derivate (în genunchi........1....................................……............2......................................3..................3........ Mod de acţiune în forţă sau în supleţe.... Sprijinul fix decalat .... Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat ..........3......................................... 100 4.............................. Situaţii tactice ......... Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat .. Tehnici de înaintare ............. 114 5................ 119 5..............2................................. ferestre) .................. în spatele unei protecţii) ................................. 112 CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI ……………………………….2....2......... Bazele tacticii de intervenţie....1.... 122 5... Trecerea spaţiilor deschise (uşi.3.....................3.......... 108 4.......5.....3.....2......................... 123 5........1......1......... Trecerea rapidă la cod galben/cod roşu (dezasigurat/asigurat) ...................3...3........................................ 118 5........ Deplasările cu arma ....... 122 5...................1. Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont .....5........................... Realismul antrenamentului ......... Câştigarea terenului ......3.....4...3................4...... Manipulările elementare ......... 124 5.................... 102 4.3...3....6. Tehnicile de tranziţie .............. 125 5. 126 5..................... 96 4.........2................…...................5. 115 5................ Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului ....

sau a societăţii) sau să permită aplicarea unor măsuri preventive. În fapt. Trebuie deci puse împreună justiţia şi forţa şi prin aceasta. Folosirea forţei depinde de adversar şi de violenţa acestuia şi trebuie să constituie o formă de apărare (a sa.CUVÂNT INTRODUCTIV Pascal afirma că „justiţia fără forţă este neputincioasă. iar nivelul de forţă utilizat trebuie să fie cel strict necesar pentru dominarea adversarului şi a situaţiei. numai prin folosirea forţei. le impune acestora să stăpânească foarte bine două aspecte legate de folosirea forţei: aspectul legal şi regulamentar şi aspectul practic. a altuia. pe timpul îndeplinirii serviciului. dreptul de poliţie al statului. împreună cu Poliţia. iar realizarea acestuia poate fi asigurată uneori. coercitive sau excepţionale. Implicată în realizarea ordinii şi siguranţei publice. Sensibilitatea situaţiilor create de folosirea forţei. pentru că există întotdeauna oameni răi. Exercitarea acestui drept permite asigurarea forţei despre care vorbea Pascal. Ea răspunde unei acţiuni ilegale a adversarului. a mijloacelor din dotare şi a armamentului de către jandarmi. Jandarmeria Română în calitate de forţă principală de ordine şi siguranţă publică exercită. iar forţa fără justiţie este tiranie. Justiţia fără forţă este contrazisă. de o manieră individuală sau colectivă. iar forţa fără justiţie este acuzată. prevenirea şi combaterea criminalităţii. să facem ca ceea ce este just să fie puternic şi ceea ce este puternic să fie just”. 7 . obiectivul principal al Jandarmeriei este realizarea ordinii şi siguranţei publice.

Cadrul legal. de asemenea. protecţie şi eficacitate. Intervenţia profesională este. un posibil răspuns la întrebarea „De ce Intervenţia Profesională?” ar putea fi formulat astfel: 8 . alături de calităţi personale. Pentru a atinge acest obiectiv. Ea asigură difuzarea şi uniformizarea unor practici. legal şi tactic şi prin responsabilizare în faza de antrenament. coerent şi eficace de pregătire şi executare a misiunilor în corelaţie cu ideile enunţate mai sus este oferit de intervenţia profesională. proceduri şi tehnici corecte şi are ca ax de susţinere gradualitatea intervenţiei. Aceste caracteristici permit asigurarea unui serviciu public corect în beneficiul tuturor cetăţenilor. o abordare concretă şi coerentă a acţiunii Jandarmeriei pe teren care vizează îndeplinirea misiunilor cotidiene astfel încât funcţia de protecţie să fie rezultatul conjugării şi respectării simultane a trei imperative: legalitate. De aceea. eliminarea exceselor de orice natură şi a practicilor care nu sunt conforme cu etica şi deontologia profesiei de jandarm. eficiente şi realiste pe plan psihic. trebuie să fie dezvoltată. iar eficacitatea se reflectă în capacitatea de a preveni şi de a gestiona la un nivel cât mai redus de violenţă o situaţie dificilă. protecţia în îndeplinirea misiunilor constituie un imperativ pentru jandarm. Dacă legalitatea trimite la respectul pentru cetăţean şi la principiul proporţionalităţii răspunsurilor. la baza acestui demers nu trebuie să stea aspecte rudimentare sau speranţa că jandarmii pe care îi pregătim nu vor trebui să riposteze niciodată unui atac. întăriţi în acţiune şi susţinuţi în suportarea consecinţelor eventuale a gestului lor legal prin promovarea şi aplicarea unor modalităţi de lucru simple. Cum jandarmul este responsabil de actele sale pe timpul intervenţiei.Dacă aspectul teoretic poate fi memorat relativ uşor. aspectul practic este cel mai dificil pentru că cere. În aceste condiţii. aptitudinea jandarmului operativ de a rezolva probleme a căror gravitate şi complexitate pot fi excepţionale. în interiorul unui sistem legal complex. jandarmii trebuie pregătiţi pentru intervenţia reală. cunoaşterea şi aplicarea unor tehnici şi tactici specifice de acţiune care reprezintă însăşi inteligenţa unei instituţii.

Jandarmeria Română trebuie să se adapteze standardelor acestora şi să-şi asigure interoperabilitatea.pentru prima dată. Urmărind să domine adversarul. aspectul interoperabilităţii activităţii nu trebuie neglijat. formarea în intervenţia profesională vizează adaptarea comportamentului şi experienţei jandarmilor la exigenţele de securitate. Asigurarea protecţiei şi securităţii personalului în timpul intervenţiilor sunt înscrise într-un cadru legal şi deontologic strict şi se sprijină pe un demers acceptat fiziologic şi traumatologic. această calificare nu se poate face fără a avea standarde interne corecte şi eficiente care să fie expresia cerinţelor legale şi care să-şi tragă substanţa din practica cotidiană. Educaţie fizică militară. jandarmul trebuie să fie în măsură să folosească nivelul de forţă strict necesar pentru a pune capăt ameninţării şi pentru ca folosirea forţei să rămână în litera legii. Or. Instrucţia tragerii şi Pregătire juridică. asigurând jandarmului operativ elementele de bază pentru activitatea sa de teren. profesionalizarea jandarmilor este un alt element care vine să impună introducerea Intervenţiei Profesionale. Profesionalizarea înseamnă în primul rând calificare. prin disciplina Intervenţie Profesională. sunt reunite cunoştinţe şi deprinderi din patru categorii de pregătire diferite: Tactica Jandarmeriei. orientată spre primul nivel de intervenţie (cel imediat comun) aria de aplicare a Intervenţiei Profesionale nu se 9 . Intervenţia profesională constituie un răspuns adecvat acestei cerinţe. Acţionând în cooperare cu poliţia şi cu celelalte structuri de ordine şi siguranţă publică din Uniunea Europeană. Această abordare interdisciplinară joacă un rol unificator. respectând valorile şi normele unei forţe moderne de ordine publică într-o societate democratică. ţinând cont de efectul stresului în acţiune.

nivelul 2 – Detaşament Mobil. concomitent cu respectarea unor principii. 10 . Acesta constituie liantul care permite acţiunea şi dezvoltarea tacticii intervenţiei jandarmeriei la cele patru niveluri: nivelul 1 – echipă şi grupă. Ea constituie doar premiza unui mod de acţiune care permite rezolvarea eficace a situaţiilor din teren respectând ideea de tehnică în locul celei de forţă. Se asigură astfel aplicarea legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul ordinii publice. Această carte despre Intervenţia Profesională a Jandarmului Operativ nu şi-a propus să dea soluţii pentru toate situaţiile previzibile. ci ea se aplică cu aceeaşi eficacitate şi misiunilor de asigurare şi restabilire a ordinii publice.limitează la menţinerea ordinii. reguli şi metode europene în materie de ordine publică. nivelul 3 – Grupări Mobile. nivelul 4 – Grupări Operaţionale.

tehnici de comunicare.P. reguli tactice fundamentale. trecerea de la folosirea mijloacele din dotare la folosirea armamentului. 11 . deplasările.) Tactica Intervenţiei (T.A. b) Dominarea fără armă a adversarului – include poziţia universală de ripostă.A.F. cât şi tehnicile de înaintare şi pătrundere în echipă de doi şi trei jandarmi până la o grupă. Intervenţia Profesională este structurată pe patru domenii: Formarea de bază în Intervenţia Profesională (I. c) Dominarea cu armă a adversarului – are ca obiect tehnica folosirii armelor pe timpul serviciului. tehnica folosirii mijloacelor din dotare şi a procedeelor de imobilizare. protejarea cu ajutorul armei.A. cunoaşterea şi manipularea acestora în condiţii de siguranţă. poziţiile de tragere. folosirea mijloacelor improvizate atunci când jandarmul nu este obligat să folosească armamentul din dotare. tehnicile corporale.) Dominarea fără armă a adversarului (D.P. tehnicile articulare.I. d) Tactica intervenţiei – are ca obiect stăpânirea tehnicilor necesare pentru executarea controlului vehiculelor. – asigură fundamentul pe care se construiesc celelalte domenii şi include cunoaşterea adversarului şi acţiunile acestuia.C. elemente de traumatologie.A. ochirea.) Dominarea cu armă a adversarului (D.CAPITOLUL 1 NOŢIUNI ŞI PRINCIPII DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Pentru asigurarea unei acţiuni logice şi coerente. zone de protecţie şi de acţiune.) a) Formarea de bază în I.

gradualitatea şi proporţionalitatea – presupune folosirea forţei de către jandarmi proporţional cu tipul şi gradul de tulburare a ordinii publice. suficientă pentru atingerea obiectivului propus. acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi/sau părăsirea zonei de către cei implicaţi. imparţial şi nediscriminatoriu. faţă de toţi cetăţenii. fără deosebire de rasă. iar cetăţenii – în exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale – nu sunt supuşi decât îngrădirilor stabilite prin lege şi cerinţelor fireşti ale moralei sociale. pentru evitarea amplificării acestora şi degenerării lor în acţiuni violente sau care afectează grav ordinea publică. sex. după caz. e) Evitarea surprinderii – presupune obligaţia jandarmilor de a atenţiona şi de a soma cu privire la folosirea mijloacelor din dotare. integritatea fizică şi morală. conform legii.Intervenţia profesională este guvernată de următoarele principii care îi asigură coerenţă şi fiabilitate: a) Legalitatea – acţiunea jandarmilor se desfăşoară în spiritul şi cu respectarea legilor. d) Nediscriminarea – impune jandarmilor adoptarea unui comportament corect. avere sau origine socială. în faţa unei instanţe competente. precum şi atributele inseparabile personalităţii sale. religie. îndeosebi a armelor de foc şi. f) Inviolabilitatea persoanei – stabileşte că orice persoană are dreptul de a i se respecta viaţa. public şi corect. numai atât cât este strict necesar şi pe o perioadă limitată. independente şi imparţiale. Acest principiu include interzicerea torturii sau a relelor tratamente precum şi dreptul persoanei la un proces echitabil. Procedeele şi mijloacele de acţiune care implică măsuri de constrângere vor fi utilizate în mod progresiv şi numai dacă este absolut necesar. naţionalitate. b) Prevenirea acţiunilor de tulburare a ordinii publice – reflectă capacitatea jandarmilor de a lua la timp măsurile necesare pentru evitarea producerii oricăror acte sau fapte prin care se aduce atingere ordinii publice. c) Suficienţa. apartenenţă politică. 12 .

13 1 . Of. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Expresia practică a aplicării acestor principii o reprezintă conceptul de gradualitate a intervenţiei care constituie coloana vertebrală a acestei construcţii teoretice şi practice care este Intervenţia profesională. Intervenţia graduală include patru faze care reflectă proporţionalitatea dintre atitudinea adversarului (calmă şi cooperantă sau agresivă. potrivit art. punându-se astfel în situaţia de a rezolva cu tact şi eficacitate situaţia cu care se confruntă. prin acţiuni de descurajare.g) Intervenţia specializată şi cooperarea – jandarmii trebuie să acţioneze în raport de atribuţiile legale. conceptul de intervenţie graduală reprezintă o continuare a măsurilor coercitive. de folosirea mijloacelor tehnice din dotare. pregătirea şi dotarea specifică. gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. ce se materializează printr-o evoluţie care începe cu simpla prezenţă a jandarmului. Reunind principii ca: riscul minim. după caz. M. un concept ordonator. iar dacă acestea nu au efectul scontat se trece la folosirea tehnicilor corporale. se continuă cu folosirea mijloacelor tehnice de intervenţie şi se finalizează cu uzul de armă. 1175 din 13 decembrie 2004. nr. Gradualitatea1 „Folosirea mijloacelor de intervenţie se face în mod gradual şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale şi va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat”. Intervenţia jandarmului contra unui adversar sau pentru îndeplinirea unei misiuni se realizează gradual. urmate. astfel încât jandarmul să aibă posibilitatea să-şi întărească riposta. chiar violentă) şi gradul măsurilor de coerciţie aplicate de jandarm. direct proporţional cu gradul de ameninţare. 33 din Legea nr. Pentru evitarea confuziilor trebuie precizat că Intervenţia Profesională reprezintă întregul. limitarea şi proporţionalitatea folosirii forţei. Prin această abordare graduală (evolutivă) a intervenţiei se încearcă achiziţionarea unui avantaj mental şi tactic. în timp ce gradualitatea intervenţiei reprezintă o parte. Obiectivul principal este dominarea adversarului prin comunicare verbală şi non verbală.

Gradualitatea folosirii metodelor şi mijloacelor de acţiune. de la cele mai simple – interceptarea. avertizare. avertizarea. conducerea. metodelor şi mijloacelor tehnice din dotare. starea de pericol în care se află jandarmul sau victima şi 14 . tompfa.intervenţiei reprezintă aplicarea succesivă a coerciţiei de tipul prezenţă. b) acţiunile coercitive care presupun folosirea forţei – lovituri de oprire cu membrele inferioare şi superioare ale corpului. Acţiunea propriu-zisă va înceta de îndată ce scopul misiunii a fost realizat. tompfa. cătuşele. tehnici articulare şi de control. în cazul acţiunii contra unui adversar şi permite tratarea diferenţiată. cu părţi ale corpului sau folosirea mijloacelor tehnice din dotare (bastonul de cauciuc. În aplicarea ei se ţine cont de timpul material în care se desfăşoară acţiunea. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene. Coerciţia poate fi aplicată de jandarmi pe timpul executării misiunilor specifice. controlul corporal preventiv. somare – folosirea forţei – mijloace din dotare-armament. Folosirea forţei în mod gradual (riposta graduală) nu implică o respectare strictă a celor patru faze progresive. controlul bagajelor. avertizarea – şi până la folosirea celor care implică un grad mai mare de forţă – lovituri de oprire cu braţele. Gradualitatea intervenţiei poate fi structurată în patru faze: a) acţiunile coercitive fără folosirea forţei fizice – interceptarea. în funcţie de acţiuni. ameninţări sau de agresiuni şi nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea acţiunilor ilegale. legitimarea şi stabilirea identităţii. c) acţiunile coercitive cu folosirea mijloacelor tehnice din dotare – bastonul de cauciuc. progresivă şi eficace a unei situaţii în care folosirea armamentului este ultima soluţie. d) acţiunile coercitive prin folosirea armelor de foc – uzul de armă în condiţiile legii. pulverizatorul de mână cu substanţe iritant-lacrimogene sau cătuşele). implică obligarea jandarmului la utilizarea în mod progresiv a procedeelor. folosirea lanternei. de la caz la caz.

15 . Cele patru faze evolutive ale conceptului de intervenţie graduală pot fi reprezentate schematic astfel: EXPRIMAREA GRAFICĂ A CONCEPTULUI DE INTERVENŢIE GRADUALĂ Câinele de serviciu – poate să intervină ca element de descurajare.mijloacele folosite de adversar. În funcţie de aceşti parametri se poate trece peste unele faze de folosire graduală a forţei.

reacţia jandarmului bazată pe folosirea forţei. crearea de bariere între jandarm şi adversar.CAPITOLUL 2 FORMAREA DE BAZĂ ÎN INTERVENŢIA PROFESIONALĂ Această categorie de pregătire permite jandarmilor să-şi asigure însuşirea elementelor de bază pe care se vor construi cunoştinţele şi deprinderile din celelalte domenii ale intervenţiei profesionale. 2. opţiunile jandarmului în astfel de situaţii sunt: mărirea spaţiului de contact – crearea distanţei optime pentru reacţie. el trebuie fie să se retragă faţă de adversar pentru a mări distanţa şi timpul de reacţie. elemente de traumatologie şi poziţia universală de ripostă. Despre adversar şi acţiunile acestuia Pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice.1. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este determinată de identificarea unui adversar şi implicit a unei ameninţări. tehnici de comunicare. În cazul în care jandarmul a identificat ameninţări. 16 . concise. adoptarea unei poziţii defensive (poziţie de protecţie). zone şi distanţe de protecţie. exprimate cu voce tare şi hotărâtă. fie să se apropie de adversar pentru a prelua controlul. scoaterea bastonului (tompfei) sau a pulverizatorului de mână cu efect iritant-lacrimogen. folosirea de comenzi clare. Cuprinde cunoştinţe despre adversar. deplasarea rapidă înapoi sau lateral pentru a se poziţiona în afara arcului de luptă al adversarului. Din punct de vedere tactic după identificarea ameninţărilor.

coborârea sprâncenelor pentru protejarea ochilor (mijirea ochilor). evitarea riscurilor şi realizarea unei abordări tehnice. gărzile (poziţiile) pentru ascunderea unui obiect de atac şi deturnarea atenţiei. mâinile încrucişate la nivelul centurii. avertizări. accelerarea ritmului respiraţiei. schimbarea poziţiei . vestă ţinută pe umeri sau în mână. Avertizările se bazează pe identificarea semnalelor de avertizare (tehnici de diversiune ale adversarului) emise de adversar (suspect). Gărzi (poziţii) pentru ascunderea unui obiect de atac 17 . coborârea capului pentru a proteja gâtul. Aceste semnale de avertizare pot indica o ameninţare fizică reală sau un atac iminent împotriva jandarmilor aflaţi în misiune. lăsarea capului spre înapoi. cu privire la intenţia imediată.aşezarea în lateral sau în poziţie de luptă. se realizează prin: observare. lovirea pământului cu picioarele. Observarea constă într-o vizualizare atentă a potenţialului adversar. pumn închis (poate ascunde un cuţit cu lamă escamotabilă sau rabatabilă). gestica exagerată (mai ales cu mâinile). Semnalele de avertizare cele mai frecvent întâlnite în activitatea curentă a jandarmilor sunt: contactul vizual prelungit. pentru descoperirea ameninţărilor.Identificarea de către jandarm a dualităţii adversar – ameninţare. mâinile întinse de-a lungul pulpei (persoana are îmbrăcăminte cu mâneci lungi). Gărzile sunt poziţiile folosite pentru ascunderea unui obiect de atac: braţele încrucişate sau cu o mână sub axilă. mâinile la nivelul buzunarelor pantalonilor. chiar înaintea lansării unui atac. declanşarea şi încetarea bruscă a unor mişcări ce trădează un comportament nervos. strângerea buzelor şi lipirea acestora de dinţi. din zona de observare. lăsarea întregului trunchi mai jos. ce va permite alegerea celei mai bune soluţii de tratare şi rezolvare a situaţiei. schimbarea culorii feţei. privirea pe furiş la zonele ţintă alese.

de intensitate ridicată . Comunicarea eficientă joacă un rol important în rezolvarea cu succes a situaţiilor conflictuale şi de aceea este 18 . Ameninţările secundare – armele de foc (arme de calibru şi dimensiuni mici) şi explozivii. 2.obiecte contondente. brelocuri. ameninţările la care sunt supuşi jandarmii pe timpul executării misiunilor specifice. pot fi structurate astfel: de intensitate joasă – injurii. Ameninţările principale. jandarmul încearcă să-şi impună voinţa înainte de a folosi forţa. arme albe. cuprind: armele de foc de calibru şi dimensiuni mari (carabine de vânătoare. Prin comunicare. papuci aruncaţi cu piciorul. Tehnici de comunicare La semnele de avertizare şi la primele elemente de ameninţare jandarmul trebuie să încerce să controleze situaţia prin comunicare. câini cu comportament agresiv.Deturnarea atenţiei reprezintă acele gesturi sau acţiuni ale adversarului care vizează derutarea jandarmului. autovehicule. atitudini provocatoare. în funcţie de intensitatea lor. Comunicarea între jandarm şi adversar trebuie să fie permanentă şi să aibă ca scop descurajarea şi stoparea acţiunilor adversarului. pot fi clasificate în trei categorii: ameninţări principale. monede sau chei agitate şi lăsate să cadă. arme militare). arme neconvenţionale silenţioase (arbalete şi arcuri). secundare şi potenţiale.2. seringi infestate cu virusul HIV sau cu cel al hepatitei C. implicaţiile şi urmările acţiunilor adversarului. pantofi desfăcuţi. În funcţie de factorii de risc. Cele mai frecvente sunt următoarele: scuiparea jandarmului. simultan cu asigurarea protecţiei fizice a jandarmului. de intensitate medie – lovituri corporale sau cu proiectile contondente/incendiare. Ameninţările potenţiale. în funcţie de factorul care le generează. cartele telefonice. mijloacele tehnice din dotare sau armamentul. urmate de agresiune sau de fugă.

P. dar asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu el. Ai întrebări? – întreabă pentru a obţine cât mai multe informaţii. folosirea forţei. intonaţia. Zone de protecţie Pentru a asigura o gestionare eficace a spaţiului şi a acţiunii au fost stabilite mai multe zone de protecţie pe care jandarmul trebuie să le păstreze şi să le impună pentru a-şi asigura propria securitate. pune întrebări.considerată ca fiind o parte integrantă a pregătirii jandarmului operativ. nu discuta părerile tale personale.S – Lasă-l să vorbească – ascultă activ. arată doar că ai înţeles problemele lui. O schemă generală de gestionare a unei situaţii conflictuale (sau care tinde să devină conflictuală) prin comunicare poate fi structurată astfel: L. La rezolvarea unei situaţii tensionate contribuie cu 7% – limbajul folosit de jandarm. volumul. nu ignora şi nu desconsidera sentimentele adversarului. Pentru o bună comunicare jandarmul trebuie să respecte următoarele reguli: vorbeşte calm şi nu planifica dinainte ceea ce vei spune. Parafrazează – spune cum ai înţeles tu faptele. poţi crea alte probleme. a mijloacelor din dotare şi a armamentului este singura opţiune rămasă pentru jandarm.3. iar adversarul are o armă. fii scurt şi concis înainte de a lua orice decizie. ţine cont de punctul de vedere al adversarului. află cât mai multe informaţii. trebuie să fie preocupat de propria siguranţă şi de eficacitatea îndeplinirii misiunii.A. Sumarul – condensează faptele. somaţii) nu se obţine rezultatul scontat. Pornindu-se de la constatarea că o distanţă de aproximativ 2m până la adversar oferă suficient timp pentru reacţie. ajută-l cu cuvinte sau gesturi. 38% – tonul vocii. Empatie – arată înţelegere. jandarmul trebuie să extindă zona proprie 19 . Formele comunicării sunt: comunicarea verbală şi comunicarea non verbală. 2. dacă nu înţelegi ceva.E. frecvenţa şi viteza limbajului şi cu 55% comunicarea non verbală. care în orice moment. folosind cuvintele tale. Dacă prin comunicare verbală (avertizări.

fără a necesita deplasarea către adversar. Distanţa de protecţie – este raza cercului zonei de protecţie care îl are în centru pe jandarm. zona de contact fizic şi zona intimă. Zona de observare – este distanţa care permite jandarmului să aibă contactul vizual. Deoarece acţiunile asupra acestor zone au efecte diferite asupra adversarului sau a jandarmului. în raport de mijlocul utilizat şi de intensitatea folosirii 20 . auditiv.de protecţie proporţional cu raza sa de acţiune. folosind membrele inferioare sau mijloacele din dotare. Zonele de protecţie sunt definite de distanţa de protecţie. Este considerată o zonă sigură. să înţeleagă acţiunile adversarului şi să studieze mediului înconjurător. coatele şi genunchii. Zona de contact fizic – este distanţa care permite contactul cu adversarul. jandarmul trebuie să permită apropierea adversarului de zona sa intimă doar în mod excepţional şi în condiţiile impuse de el. Păstrarea unei distanţe de protecţie optime în raport cu adversarul contribuie la securitatea personală a jandarmului şi la posibilitatea sa. Zone de acţiune şi elemente de traumatologie Zonele de acţiune (zonele de percuţie) reprezintă suprafeţele de pe corpul uman asupra cărora se pot folosi forţa. verbal şi olfactiv cu adversarul.4. 2. Pentru a deţine controlul situaţiei. mijlocele din dotare sau armamentul. Zona intimă – este distanţa care permite contactul cu adversarul folosind braţele. În raport de această distanţă au fost stabilite trei zone de protecţie: zona de observare.

traumele produse pot fi în defavoarea ta! 2.5. contuzii. contactul cu sângele adversarului (risc de îmbolnăvire hepatita C sau SIDA). Cel mai bine este să-ţi controlezi reacţiile reflexe şi să opreşti agresiunea printr-o eschivă la atacul adversarului sau o lovitură cu una din părţile corpului ori cu un obiect aflat în mână. În ceea ce priveşte acţiunea asupra acestor zone trebuie reţinute următoarele două sfaturi: Sunt interzise acţiunile în forţă asupra capului sau a coloanei vertebrale! După ce ai imobilizat adversarul încetează acţiunea. se disting trei zone: Zona roşie – dispusă la nivelul capului – este o zonă interzisă deoarece acţiunea în forţă asupra acesteia poate produce decesul adversarului. totuşi acţiunea asupra acestei zone poate avea urmări relativ grave: traume mortale. Zona verde – dispusă la nivelul membrelor superioare şi inferioare – zonă de acţiune permisivă. hematoame. fracturi. luându-se în calcul urmările ce se pot produce în urma acestei acţiuni.). Zona oranj – dispusă la nivelul trunchiului – zonă de acţiune moderată ca nivel al riscurilor. În funcţie de dispunere şi de efectele care pot apărea în urma acţiunii.lui. Evitând acţiunea asupra acestei zone se previn: riscurile traumatice mortale. concomitent cu realizarea unei protecţii imediate (maşină etc. este important să se cunoască aceste zone pentru a reduce la minim riscurile. dar care impune luarea în calcul a urmărilor loviturilor: suprimarea sau reducerea mobilităţii agresorului. Poziţia universală de ripostă (PUR) La mai puţin de 3 metri faţă de adversar. producerea de echimoze. echimoze şi contuzii. contuzii. În situaţii limită se poate acţiona şi asupra zonei roşii. hematoame. plăgi. cel mai bun răspuns nu este acela de a scoate şi a folosi armamentul din dotare şi nici de a căuta un adăpost. 21 .

poziţionarea armei. Cu pistolul. fără riscul ca mâna să fie prinsă de către adversar. Pentru a evita confuziile a fost promovată o poziţie universală de ripostă. în timp ce mâna reactivă menţine adversarul la distanţă sau îl împinge. prin folosirea minimului de forţă necesar. asigurându-se să nu tragă prea jos. în faţa unei direcţii periculoase.Această primă reacţie permite câştigarea unei distanţe optime faţă de adversar sau adăpostirea înainte de a folosi arma. PUR permite tranziţia foarte rapidă de la mâna liberă la arma de foc pentru că „baza reacţiei” şi mişcările sunt identice. Ea oferă un mare grad de flexibilitate ce permite un răspuns adecvat. Extensia maximă a braţului nu este atinsă decât dacă distanţa în raport cu adversarul este suficientă (cel puţin 3 metri). PUR este o poziţie identică de deplasare sau de aşteptare a jandarmului. combinând protecţia torsului cu braţul de reacţie flexat pe jumătate. pentru a riposta la acţiunea adversarului. de asemenea. 22 . eliberarea câmpului de observare şi lărgirea percepţiei. Aceasta poate fi asigurată prin adoptarea unei poziţii corecte de către jandarm. în caz contrar arma putând fi oprită sau agăţată în cursul acţiunii. această poziţie permite tragerea cu mâna din „partea armei” contra corpului. cu sau fără mijloc din dotare sau cu armă. Ea permite.

poziţia şi orientarea sprijinului la sol Piciorul de pe partea cu arma pe direcţia obiectivului Genunchii uşor flexaţi (supleţe pentru deplasare) Vârful piciorului către interior 30° (protecţia zonei femurale şi a triunghiului genital) 23 .PUR se bazează pe împărţirea corpului în două părţi principale: Partea inferioară a corpului Disponibilă pentru deplasări Poziţia şi orientarea sprijinului la sol Strângerea bazinului Partea superioară a corpului Strânsă doar în faza de tir Poziţia umerilor şi a braţelor Prinderea armei în mână Ochirea Acţiunea degetului pe trăgaci Respiraţia PUR .

PUR .poziţia umerilor şi a braţelor (va fi mai mult sau mai puţin diferită în funcţie de morfologia fiecăruia) Braţul de pe partea cu arma este întins fără blocarea încheieturilor Umerii sunt decalaţi şi blocaţi Mâna reactivă este flexată şi permite protecţia zonei cardiace În poziţia de contact sau PUR. este important să se aplice punctele următoare: Respectarea alinierii ANTEBRAŢ ÎNCHEIETURA PUMNULUI ARMĂ 24 .

noţiunea de „partea armei” reprezintă partea dreaptă. pentru un stângaci este exact invers.2. Alegerea „părţii armei” şi a „părţii reactive” este dictată de ochiul director.mâna de pe partea cu arma .prinde arma.piciorul de pe partea reactivă 25 . execută toate manipulările Partea cu arma a corpului .6. În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: • mâna din „partea armei” • mâna din „partea reactivă” Astfel. dar în egală măsură importante şi dinamice. ele având funcţii diferite. pentru un dreptaci. o extrage din toc. Mâna din „partea armei” . Funcţiile mâinilor Mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca „de bază” sau „secundară”. o direcţionează şi comandă focul Mâna din «partea reactivă» . iar cea de „partea reactivă” reprezintă partea stângă.mâna de pe partea reactivă .prinde şi sprijină arma.piciorul de pe partea cu arma Partea reactivă a corpului .

În timpul interceptării trebuie respectate următoarele reguli tactice: prevenirea persoanei căreia urmează să i se aplice măsura interceptării (se realizează de la o distanţă convenabilă pe un ton ferm. jandarmul se apropie la 2-3 paşi de persoana respectivă şi se dispune în faţa acesteia.1. 26 . alte măsuri tactice şi se execută în scopul îndeplinirii atribuţiilor specifice de serviciu. Spre exemplu: „Vă rog să vă opriţi!” salută. folosind un ton politicos şi convingător. motivul pentru care fost oprită şi activitatea pe care trebuie să o desfăşoare în continuare (prezentarea actului de identitate). în scopul clarificării situaţiei ce a impus luarea acestei măsuri. se va trece la aplicarea altor măsuri tactice. Dacă persoana căreia i se cere să se oprească nu se supune măsurii opririi şi va riposta ori va încerca să fugă. se prezintă şi îşi declină identitatea. persoanei oprite i se explică cu tact. dar ferm. se prezintă. salută.CAPITOLUL 3 DOMINAREA FĂRĂ ARMĂ A ADVERSARULUI 3. Ea este o măsură de scurtă durată care precede. cerându-i să se oprească din acţiunea pe care o desfăşoară sau să rămână pe loc). Interceptarea persoanelor care se deplasează pe jos Interceptarea este o măsură preventivă prin care se solicită unei persoane să se oprească şi să înceteze orice activitate. În caz de nevoie (suspiciune din partea persoanei respective) jandarmul se legitimează cu legitimaţia de serviciu. de regulă.

• cei doi jandarmi vor supraveghea atent persoana oprită. pentru a preveni şi riposta contra unui eventual atac prin surprindere.triunghiul simplu . . ei îşi vor repartiza sarcinile. vor păstra tot timpul distanţa de siguranţă (2-3 paşi) şi vor avea mijloacele din dotare pregătite pentru a fi folosite. Dispozitive persoanelor pe jos de acţiune pentru interceptarea Dispozitivele de acţiune ce conferă o protecţie mai bună jandarmilor pe timpul executării interceptării persoanelor sunt: . 3. astfel: • primul jandarm va acţiona pentru oprirea persoanei. formată din doi jandarmi.triunghiul dublu .când interceptarea unei persoane care se deplasează pe jos este executată de o patrulă de ordine publică. dacă situaţia o impune.2.format din doi jandarmi şi persoana controlată. iar al doilea va asigura sprijinul şi protecţia primului. El va fi atent şi la ceea ce se întâmplă în zona adiacentă.format din trei jandarmi şi persoana controlată. postându-se lateral spate (stânga sau dreapta) faţă de persoana oprită. • jandarmul din protecţie trebuie să fie în măsură să intervină cu promptitudine în situaţia în care persoana oprită se manifestă violent sau încearcă să fugă. 27 .

Triunghiul dublu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). Triunghiul simplu Jandarmul care sprijină (S) acţiunea celui care execută controlul (C) trebuie să vadă spatele persoanei oprite (A). C SA 28 A S . fără să fie văzut de către aceasta. fără să fie văzut de către aceasta (acelaşi principiu de lucru ca şi pentru un triunghi simplu).2. La acest dispozitiv se adaugă un jandarm care rămâne în zona de observare.2. Acesta din urmă are misiunea de sprijin sau acoperire (SA). Reprezentare schematică a dispozitivului: C A S 3.2.3.1.

3. Legitimarea persoanelor Legitimarea este o măsură preventivă ce constă în solicitarea şi verificarea actului de identitate a unei persoane şi stabilirea veridicităţii datelor de identificare ale acesteia. Pentru realizarea legitimării persoanelor.3. se vor aplica regulile prevăzute de reglementările în vigoare şi dispozitivele prezentate anterior la măsura interceptării: 29 .

din spatele persoanei. fără a scăpa din vedere controlul oricărui alt articol de îmbrăcăminte sau accesoriu ce aparţine persoanei în cauză. de regulă. Pe măsură ce este controlată o persoană din grup. în scopul descoperirii altor eventuale obiecte confecţionate pentru lovire. Controlul corporal preventiv al persoanei se efectuează.3. În situaţia executării unor măsuri de ordine. Acestea vor fi plasate la distanţă. Controlul corporal preventiv asupra persoanei Controlul corporal preventiv asupra persoanei este o măsură preventivă ce constă în verificarea prin pipăire şi observare a corpului. Obiectele găsite asupra persoanei vor fi arătate partenerului. cu mâna corespondentă părţii controlate. în cazul unor adunări publice sau manifestaţii sportive. În cazul descoperirii unor arme deţinute ilegal. controlul se poate realiza prin vizualizare şi eventual. palpare. cu distanţa de circa 2-3 paşi unele faţă de celelalte. martorilor şi altor persoane interesate (persoanei vătămate). într-o poziţie cât mai incomodă. o asigură şi o predă partenerului. partenerul va supraveghea una dintre extremităţile grupului. tăiere sau împungere. În cazul controlului corporal preventiv al unui grup de persoane de către doi jandarmi. Toate aceste activităţi se desfăşoară în prezenţa persoanei la care a fost găsită şi a martorilor. acestea vor fi aşezate în linie. este încărcată sau este armată. date spre păstrare partenerului sau reţinute de către cel care efectuează controlul. pentru a nu fi distruse sau aruncate de cel controlat. pentru a fi păstrată în condiţii de siguranţă deplină. aceasta este trimisă în cealaltă extremitate. Jandarmul verifică dacă arma descoperită are muniţie în încărcător. persoana va fi imediat încătuşată şi se va continua controlul. iar şeful patrulei va începe controlul din cealaltă parte. a îmbrăcămintei şi a încălţămintei unei persoane. procedându-se astfel până la terminarea operaţiunii. când este cazul. 30 .4.

cu sprijin vertical 31 .din poziţia în picioare cu blocarea braţelor 3 .Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia genunchi Tehnica executării controlului corporal preventiv al persoanei aflată în poziţia culcat la sol Tehnica executării controlului corporal preventiv a persoanei 1 .din poziţia în picioare 2 .

valiză. recurgându-se la imobilizare numai dacă individul nu s-a conformat.6. Înainte de luarea acestei măsuri. Controlul preventiv asupra bagajului are ca scop descoperirea obiectelor cu ajutorul cărora ar putea fi atacat jandarmul. obiectele pe care le au asupra lor şi care ar putea fi folosite pentru atac asupra jandarmului sau a altor persoane. precum şi a bunurilor a căror deţinere şi circulaţie sunt interzise. starea de agresivitate şi forţa fizică a acestora. sacoşă. Controlul bagajelor Controlul preventiv asupra bagajului este o măsură preventivă ce se execută în scopul verificării amănunţite a interiorului şi conţinutului bagajelor unei persoane. Imobilizarea persoanelor prin folosirea forţei Mijloacele şi procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcţie de: numărul persoanelor implicate şi care urmează a fi imobilizate. pachet. Dacă pericolul la care este supus jandarmul creşte. astfel: • utilizează forţa în aşa fel încât să nu pună în pericol viaţa atacatorului (lovituri cu corpul). a bunurilor provenite din săvârşirea unor infracţiuni sau contravenţii. acesta poate adopta măsuri corespunzătoare pentru reducerea sau ţinerea sub control a situaţiei.3.5. 3. poşetă). servietă. 32 . Controlul preventiv asupra bagajului se poate executa în continuarea controlului corporal preventiv asupra persoanelor sau ca o măsură distinctă. Prin bagaj se înţelege orice obiect în care o persoană deţine şi cu care transportă bunuri (geamantan. geantă. modul de manifestare a agresivităţii. persoana va fi somată să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună solicitării jandarmului.

exprimată prin formula: „Încetaţi. Obligat să răspundă unei agresiuni.6. se face de o manieră graduală şi cuprinde următoarele faze: atitudinile de protecţie. Folosirea forţei fizice. jandarmul trebuie să fie capabil să-şi domine adversarul şi să-şi impună voinţa sa. genunchii şi alte părţi ale corpului pentru autoapărare. tehnicile articulare şi de control şi apărarea contra armelor albe.1. Autoapărarea poate fi definită ca o modalitate eficientă prin care victima unui atac declanşat prin surprindere îşi poate apăra integritatea. jandarmul va riposta şi va imobiliza adversarul folosind procedeele de autoapărare combinate cu mijloacele tehnice din dotare. 3. direct şi material pentru viaţa sau integritatea corporală a jandarmului sau a altor persoane. Folosirea forţei fizice de către jandarmi Forţa fizică constă în folosirea de procedee şi tehnici specifice cu braţele.• foloseşte forţa extremă (a armamentului de foc şi a altor mijloace care pot afecta sau pune în pericol viaţa agresorului). în intervenţia profesională. când există indicii că pericolul a devenit sau este pe punctul de a deveni iminent. Dotat cu armament sau doar cu mijloacele tehnice din dotare. Jandarmeria!” Nu este necesară folosirea avertizării în cazul în care jandarmii sunt atacaţi sau integritatea corporală a unei persoane este pusă în pericol iminent. loviturile de protecţie de nivel 2. picioarele. opunând forţei primatul inteligenţei şi al stăpânirii de sine. Forţa fizică se va folosi după avertizarea celor care se manifestă violent. loviturile de protecţie de nivel 1. înfrângerea atacurilor violente de mică anvergură şi imobilizarea adversarului atunci când acest lucru este necesar şi posibil. 33 . imediat. să înceteze acţiunea agresivă şi să se supună avertizării îndreptăţite a jandarmilor. Ideal este ca această acţiune să reuşească şi să se evite o escaladare a violenţei care să ducă la folosirea armamentului.

Atitudini de protecţie Atitudinile de protecţie cuprind o serie de poziţii (de abordare.3. centrul de greutate: greutatea corpului este repartizată în mod egal pe ambele picioare. Poziţia de abordare. Elementele de bază ale acesteia sunt: bază largă: picioarele sunt depărtate la o distanţă egală cu lăţimea umerilor. Coatele sunt apropiate de corp. iar cel din „partea reactivă” este în faţă. capul drept: Capul este menţinut pe axa cap.1. poziţia picioarelor: picioarele sunt depărtate şi orientate către adversar. plasate în faţă. Piciorul din „partea armei” este în spate. de gardă inversă) precum şi unghiurile de abordare şi de ripostă şi eschivele. trunchi. este o poziţie de protecţie generală care permite jandarmului contactul cu adversarul interceptat şi păstrarea permanentă a unei capacităţii de reacţie adaptată comportamentului acestuia. 34 . poziţia mâinilor: mâinile pot fi deschise sau apropiate de corp. gât. Această poziţie permite echilibrarea greutăţii corpului pe picioare. într-o poziţie activă. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a evita prinderea de către adversar.6. Această poziţie asigură un bun echilibru lateral.1. fără tensiune în genunchi şi glezne. Această poziţie permite păstrarea echilibrului înainte şi înapoi. de gardă.

deasupra centrului de greutate. 30° către interior. trunchi. pentru a absorbi şocurile frontale şi laterale pe genunchi şi pentru a feri triunghiul genital. Această poziţie permite conservarea unui echilibru înainte/înapoi. Elementele de bază ale acesteia sunt: • baza largă: Distanţa dintre picioare să fie egală cu cea dintre umeri. genunchii sunt flexaţi fără a fi blocaţi permiţând mobilitatea. gât. în vederea opririi unei agresiuni fizice. greutatea corpului este repartizată egal pe cele două picioare. Coatele sunt apropiate de corp. • poziţia picioarelor: Piciorul reactiv este orientat cca. concomitent cu păstrarea unei capacităţi de reacţie rapidă. Braţele nu sunt niciodată întinse pentru a nu fi prinse. piciorul reactiv înainte. 35 . Această poziţie conferă un bun echilibru lateral. Piciorul de lângă armă este orientat către adversar. pentru a evita eventualele dezechilibrări înainte-înapoi. • poziţia mâinilor: Mâinile sunt deschise şi plasate la înălţimea coatelor. centrul de greutate coborât (asigurând astfel creşterea stabilităţii).Poziţia de gardă este o poziţie de protecţie care asigură jandarmului o securitate eficace şi adaptată. • capul drept: Capul este menţinut pe axa cap. • baza profundă: Piciorul de pe partea armei este în urmă.

Principiile generale rămân aceleaşi ca şi la poziţia de gardă. dar temporar. Unghiurile de abordare şi de ripostă sunt foarte importante în asigurarea protecţiei jandarmului şi în creşterea capacităţii lui de a folosi forţa fizică pentru a riposta.Poziţia de gardă inversă este obţinută din poziţia de gardă concomitent cu retragerea piciorului reactiv. din faţa unei ameninţări fizice. întotdeauna. Nu aborda niciodată adversarul prin faţă! X 1 2 3 36 ATENŢIE PERICOL 1 2 4 3 . jandarmul se va plasa şi se va deplasa. ceea ce permite jandarmului să se sustragă imediat. De aceea. într-un unghi de abordare situat în jurul triunghiului de agresiune al adversarului. Garda inversă trebuie considerată ca o deplasare înainte de regăsirea gărzii naturale.

fie din „partea armei”. 37 . fie din „partea reactivă” în scopul ieşirii din triunghiul agresiunii. pentru a rupe contactul cu adversarul sau pentru a întări riposta.Eschiva totală este o deplasare completă a două puncte de sprijin.

mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. picior).6. mobilitatea (bazin.2.3. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. picioare). vectorul de agresiune (mână. lovitura directă cu cotul. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. conservarea principiului suficienţei. închiderea bazinului la impact. se expiră în faza de percutare. orientarea cotului către adversar (braţ paralel cu solul). respiraţia nu se blochează. lovitură de genunchi directă şi lovitura de picior directă – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. strângerea bazinului la impact. angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. linia umerilor este pe aceeaşi axă cu braţul în momentul loviturii. lovirea cu vârful cotului. lovitură cu palma mâinii. mâna liberă este în protecţie. lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă. expiraţie pe faza de percuţie. Lovitura directă cu cotul se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ.1. se rămâne fluid în mişcare. Lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise se execută astfel: destinderea braţului către înainte fără a-l arma (traiectorie rectilinie). respiraţia nu se blochează. 38 . Lovituri de oprire de nivel 1 Loviturile de oprire sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire directă cu palma mâinii deschise.

închiderea bazinului la impact. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. închiderea bazinului la impact. mâna liberă rămâne în poziţie pentru protecţie. fluid astfel: realizarea unei eschive totale.Lovitura de oprire joasă cu palma mâinii deschisă se execută astfel: executarea unei eschive. lovirea cu podul palmei în zona joasă a adversarului. păstrarea traiectoriei rectilinie. respiraţia nu se blochează. controlul cotului şi al capului. ridicarea genunchiului fără armare şi lovirea pe aceeaşi axă. Lovitura de genunchi directă se execută în mod normal. 39 . se expiră în faza de percutare.

picior). 40 .partea reactivă 3. lovitura de genunchi circulară şi lovitura de picior circulară – care permit crearea unei unde de şoc suficient de puternice pentru a stopa o agresiune fizică. respiraţia nu se blochează. se expiră în faza de percutare.3... închiderea bazinului la impact. ţinerea mâinilor pentru protecţie în faţa corpului. cât şi cu cel de pe . Lovituri de oprire de nivel 2 Loviturile de oprire de nivel 2 sunt tehnici dinamice de percuţie – lovitura de oprire circulară cu palma mâinii. păstrarea unei traiectorii rectilinie. piciorul de sprijin rămânând pe axă.6. Se poate executa atât cu piciorul de pe partea .1. picioare).cu arma. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului: respiraţia. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control.Lovitura de picior directă se execută normal şi fluid astfel: trimiterea vârfului piciorului către corpul adversarului fără armă. lovitura de cot în urcare. vectorul de agresiune (mână. mobilitatea (bazin.

angajarea umărului aceluiaşi braţ către înainte. păstrarea liniei umerilor pe axul cotului în momentul aplicării loviturii. 41 . păstrarea mâinii libere în poziţie de protecţie. închiderea bazinului la impact. revenire în gardă sau lovitură de oprire şi/sau mijloc de control. păstrarea braţelor uşor flexate cu coatele spre exterior. orientarea cotului către adversar (braţul este perpendicular cu solul). Lovitura de cot în urcare se execută astfel: flexarea antebraţului către braţ. aplicarea loviturii cu palma mâinii. aplicarea loviturii cu vârful cotului fără a arma. închiderea bazinului la impact. menţinerea unei traiectorii circulare. mâna liberă rămâne în poziţie de protecţie.Lovitura de oprire circulară cu palma mâinii se execută astfel: realizarea unei mişcări de rotaţie din şold la plecarea loviturii.

controlul cotului şi al capului. Se execută atât cu genunchiul . realizarea unei mişcări circulare.. închiderea bazinului la impact. realizarea unei mişcări circulare din sus în jos. cât şi cu cel de pe . 42 ..Lovitura de genunchi circulară se execută astfel: realizarea unei eschive totale. păstrarea mâinilor în poziţie de protecţie în faţa corpului. trecerea şoldului.parte cu arma”. urcarea genunchiului pe axă. pivotarea de pe piciorul de sprijin spre exterior.partea reactivă” Lovitura de picior circulară se execută astfel: proiectarea cu o parte a piciorului spre corpul adversarului fără nici o armă.

3.6.1.4. Tehnici articulare Tehnicile articulare sunt modalităţi de acţiune – extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte/înapoi – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă, prin imobilizarea unei articulaţii. Extensia braţului se execută astfel: controlarea permanentă a cotului adversarului; prinderea pumnului; realizarea unei lovituri de oprire asupra inserţiei întinse a tricepsului; menţinerea deschiderii unghiului braţ – trunchi; întinderea braţului cu cotul spre în sus.

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înainte se execută astfel: controlul cotului, braţul în extensie; orientarea palmei mâinii adversarului către cer; prinderea degetului mare sau a mâinii în priză efectivă; flexarea încheieturii pumnului, crearea şi menţinerea unei dureri; realizarea unei rotiri a braţului către interior, împingerea braţului înainte fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului; controlul cotului în permanenţă, blocarea contra propriului corp (punct fix).
43

Flexarea încheieturii antebraţului prin supinaţia către înapoi se execută de aceeaşi la fel ca şi tehnica precedentă cu excepţia faptului că braţul se împinge înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului.

44

3.6.1.5. Tehnici de control Tehnicile de control sunt modalităţi de acţiune – rotirea către exterior a umărului, extensia braţului, flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte/înapoi, controlul adversarului la sol (prin extensia braţului, prin rularea braţului şi prin imobilizarea piciorului) – care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv sau să permită aplicarea mijloacelor de siguranţă prin imobilizarea unei articulaţii. Rotirea către exterior a umărului se execută astfel: controlul braţului în extensie; prinderea încheieturii pumnului adversarului; rularea prin exterior cu propriul braţ liber a braţului controlat; prinderea propriei încheieturi a pumnului; flexarea antebraţului adversarului pe propriul braţ; pivotarea către interior; imobilizarea la sol.

45

Flexarea încheieturii antebraţului în pronaţie către înainte se execută astfel: controlul cotului. realizarea unei rotiri a braţului către interior. braţul în extensie. fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. plasarea braţului înainte sau înapoi. controlul cotului în permanenţă. orientarea palmei mâinii adversarului către cer. flexarea încheieturii pumnului. 46 . blocarea contra propriului corp (punct fix). prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). crearea şi menţinerea unei dureri.

braţul în extensie. realizarea unei rotaţii a braţului către interior.Flexarea încheieturii antebraţului prin pronaţie către înapoi se execută astfel: controlul cotului. controlul cotului în permanenţă. blocarea contra propriului corp (punct fix). Controlul prin extensia braţului 47 . prinderea mâinii în priză efectivă (deget mare contra deget mare). plasarea braţului către înainte sau înapoi fără a se lucra contra sensului de articulare a cotului. orientarea palmei mâinii adversarului către cer.

Controlul prin rularea braţului Controlul prin imobilizarea piciorului – rularea piciorului prin exterior. 48 .

bâte. d) lăţimea este mai mare sau egală cu 0. dispozitive sonore şi luminoase. Arme albe cu lamă – arma care îndeplineşte următoarele criterii: a) lama este fie solidară cu mânerul. cum ar fi: baionete.6. cuţite. nr. Of. 1175 din 13 decembrie 2004. arbalete. Of. nr. cea mai bună protecţie este cea care îţi permite să rămâi în viaţă. bastoane de cauciuc sau tompfe. şişuri. mobilitate permanentă (pentru a se evita încadrarea de către adversar). 3.6. lucrări şi mijloace genistice. fie echipată cu un sistem ce îi permite să facă corp comun cu mânerul său. Apărarea contra armelor albe În faţa pericolului unei arme albe2. Armă albă – acel obiect sau dispozitiv ce poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor prin lovire. 49 2 . arme albe. boxuri. dispozitive cu substanţe iritant lacrimogene. e) are un mâner prevăzut cu gardă.7. căşti cu vizor. art. bastoane cu energie electrostatică.3. scuturi de protecţie. Această protecţie trebuie să cuprindă cel puţin: gestiunea zonelor de securitate. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Folosirea mijloacelor din dotare trebuie să aibă ca scop protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin descurajare. cătuşe. 3 „…veste antiglonţ. pumnale. arcuri. M. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. distanţare. mijloace blindate. arme cu glonţ de cauciuc sau coloranţi. jeturi de apă sau coloranţi. protecţia corporală (atitudini de securitate).1.4 cm. împungere. o utilizare justă şi precisă a mijloacelor pentru a constrânge sau a respinge adversarul. Folosirea mijloacelor din dotare Mijloacele din dotare3 trebuie să garanteze producerea unui efect limitat. florete. dispersare şi distorsionarea sensului acestuia. 2 din Legea nr. tăiere. luciditate în atac sau în apărare. 29 din Legea nr. cai şi câini de serviciu. b) are tăiş dublu pe toată lungimea sa. spade. 490 din 23 iulie 2007. săbii. precum şi orice mijloace de protecţie şi de imobilizare aflate în dotare”. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. c) lungimea este mai mare de 15 cm. M. măciuci şi bastoane telescopice. niciodată mortal şi să nu producă un handicap grav. castete. Legea nr.

2 şi B. Folosirea bastonului de cauciuc ca mijloc de apărare Bastonul se foloseşte ca mijloc de apărare pentru pararea loviturilor agresorului.7.1.7. Este interzisă folosirea bastonului în sediul unităţii de jandarmi. B. diferenţiate prin dimensiunile lor şi este destinat neutralizării acţiunilor agresive a unor persoane. 3.2. Protecţia jandarmului şi imobilizarea adversarului prin folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc este principalul mijloc din dotarea jandarmului.3). bastonul se prinde de extremităţi cu ambele mâini şi se ţine în direcţia din care vin loviturile.1. Pentru aceasta. fiind realizat în trei variante consecutive (B.7. însă din cauza împrejurărilor concrete aceasta nu este posibilă.1.1.1. fără a le produce vătămări corporale grave sau a le pune viaţa în pericol. Bastonul de cauciuc poate fi întrebuinţat atunci când celelalte mijloace şi procedee de imobilizare nu au dat rezultate.3. Bastonul de cauciuc trebuie folosit în limita necesităţii. Atitudinile de protecţie cu bastonul 3. şi în situaţiile când se impune uzul armei de foc. 50 . Aplicarea de lovituri va înceta imediat ce agresorul a renunţat la acţiunea sa şi s-a conformat dispoziţiilor date de jandarm.

7. În cazul în care sunt mai mulţi agresori. Pe timpul patrulărilor. în scopul de a-l obliga să dea drumul victimei (în cazul când aceasta este ţinută) ori să înceteze acţiunea. astfel încât smulgerea acestuia din locaş să constituie şi prima lovitură aplicată.1. Folosirea bastonului de cauciuc Bastonul de cauciuc se foloseşte pentru aplicarea de lovituri împotriva adversarului. primele lovituri se vor aplica celui mai periculos. bastonul se poate folosi aplicând primele lovituri persoanelor mai recalcitrante. stăpânirea şi intimidarea celorlalte elemente turbulente. bastonul va fi purtat pe centură.3. urmărind determinarea încetării acţiunilor.3. în genţi sau pe sub haine. folosind sistemul de prindere confecţionat în acest sens. 51 . În nici un caz nu va fi purtat în mână. retragerea şi împrăştierea lor. Ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante.

4.3. Tehnici de imobilizare cu bastonul de cauciuc Extensia braţului cu bastonul Forfecarea braţului cu bastonul de cauciuc Ridicarea forţată de la sol cu bastonul de cauciuc 52 .1.7.

7. Tehnici de folosire a bastonului de cauciuc Împotriva atacului cu arme albe Loviturile vor fi aplicate. pentru a nu permite adversarului să atace şi pentru a-l face să scape eventualele obiecte cu care ar putea lovi. lungime – 60cm. 53 . Părţile principale CAPUL MÎNERULUI CĂLCÂIUL MÎNERUL VÎRFUL CORPUL Caracteristici: greutate – 650gr. Adoptarea temporară a gărzii inverse măreşte considerabil această distanţă. peste mâini. dispuse în unghi drept.8. compoziţie Polycarbonat / Polyuretan.1. în special. 3. Lungimea bastonului de cauciuc permite câştigarea distanţei faţă de un adversar.1.3.5. Folosirea tompfei 3. permiţând jandarmului să se organizeze mai bine şi să răspundă de o manieră adaptată ameninţării sau agresiunii. Generalităţi şi caracteristici Tompfa se deosebeşte de bastonul de cauciuc prin faptul că este prevăzută la unul din capete cu două mânere egale ca mărime.8.

tompfa este disimulată în spatele coapsei pe partea cu arma. în vederea opririi unei agresiuni fizice. Atitudini de protecţie Poziţia de abordare este o atitudine de securitate generală care permite contactul cu un individ păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane.8.3. Poziţia în gardă cu vârful către înainte-înapoi 54 .2. În poziţia de abordare. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Călcâiul către în jos Vârful către în jos Mâna reactivă este disponibilă în permanenţă Poziţia în gardă este o atitudine de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.

corpul tompfei este în contact permanent cu antebraţul. Această atitudine trebuie considerată ca o deplasare înainte de revenirea în garda naturală şi permite sustragerea imediată. Loviturile de oprire directe cu călcâiul tompfei se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. braţul şi antebraţul de pe partea cu tompfa formează un unghi care permite executarea unei lovituri de stopare fără a arma. picioare). căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. executarea loviturii cu vârful tompfei. executarea loviturii cu călcâiul tompfei. 55 . Loviturile de oprire reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permit crearea unei unde de şoc pentru neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. mâna reactivă ţine corpul tompfei în axă. Loviturile de oprire directe cu vârful se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. tompfa este ţinută în priză integrală de mâner. dar temporară. din faţa unei ameninţări sau a unei agresiuni fizice. căutarea traiectoriei celei mai directe şi mai rectilinie fără a arma. picioare) – în vederea stopării unei agresiuni fizice. vectorul de agresiune (braţ. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa umerilor. mobilitatea (bazin. Această atitudine se obţine retrăgând piciorul reactiv. mâna reactivă este în protecţie.Poziţia în gardă inversă.

Lovituri de oprire cu corpul pe partea reactivă se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului.Loviturile de oprire cu corpul pe partea cu tompfa se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. executarea loviturii de stopare cu ultimii zece cm ai corpului tompfei. mâna reactivă este în protecţie. realizarea unei rotaţii a încheieturii pumnului în momentul loviturii. mâna 56 . armarea braţului pe partea reactivă. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

destinderea braţului către înainte. mâna reactivă este în protecţie. 57 .reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu capul mânerului se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. destinderea braţului către înainte la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire orizontale cu corpul se execută astfel: se ţine tompfa cu priză integrală la centrul mânerului. executarea loviturii de stopare cu capul mânerului. executarea loviturii de stopare cu corpul tompfei.

Parările cu tompfa Lovitură de sus Lovitură de jos 58 .3.8.3.

controlul vârfului tompfei cu axila de pe partea reactivă. prinderea încheieturii pumnului. Tehnici de imobilizare cu tompfa Tehnicile de imobilizare cu tompfa sunt tehnici de control care au ca scop să constrângă fizic un individ să se supună unui control corporal preventiv şi să asigure plasarea obiectelor de securitate. Flexarea antebraţului pe braţ cu vârful înainte se execută astfel: plasarea corpului tompfei în încheietura cotului. braţul trebuie întins.3.4. terminarea controlului coborând şi trăgând către sine mânerul tompfei. prin forţarea unei articulaţii. 59 . cotul către în sus. Extensia braţului cu călcâiul sau vârful înainte se execută astfel: controlul cotului în permanenţă. controlul braţului cu mâna reactivă. plasarea lângă adversar. menţinerea mânerului tompfei ducând antebraţul către în sus. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonară a tricepsului.8. protejarea şi controlul mâinii libere. rularea vârfului tompfei cu mâna reactivă.

în scopul limitării mobilităţii fizice a acesteia. 60 . acesta va fi încătuşat înainte de a se trece la controlul corporal preventiv asupra persoanei şi a bagajelor. flexarea antebraţului pe braţ. Dacă ne confruntăm cu un suspect recalcitrant sau periculos. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. Apărarea contra armelor albe Lungimea tompfei permite jandarmului să-şi asigure distanţa de securitate faţă de un adversar iar adoptarea.5. temporară. Folosirea cătuşelor Încătuşarea este o măsură de prevedere şi siguranţă care constă în aplicarea de către jandarm a cătuşelor pe încheietura mâinilor unei persoane.8. jandarmul agresat poate să se organizeze mai bine şi să răspundă de maniera cea mai adaptată ameninţării sau agresiunii.9. efectuarea unei rotiri a vârfului tompfei către în sus (se prinde vârful tompfei). corpul tompfei în sprijin pe triceps. 3.Rotirea omoplatului către în jos cu vârful tompfei înainte se execută astfel: intrare directă sub partea reactivă. cu vârful tompfei la nivelul încheieturii pumnului între corpul şi braţul adversarului. a unei gărzi inverse o măreşte considerabil. 3. În aceste condiţii.

Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia .în picioare şi în genunchi” Încătuşarea şi controlul corporal ale persoanei din poziţia . 61 . de numărul acestora şi de reacţia publicului.În funcţie de situaţia existentă.. încătuşarea unui adversar poate fi executată: din poziţia înclinat. sprijinit cu faţa la perete şi braţele ridicate.. din poziţia culcat la sol. de gradul de periculozitate al persoanelor prezente.culcat” ridicarea de la sol şi conducerea. din poziţia în picioare şi în genunchi.

10.5-2 metri. Zonele eventual afectate (ochii.lacrimogene este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante. fără a se produce vătămări corporale. fără să se aplice creme sau emulsii. apoi se îndreaptă cu orificiul de evacuare către înainte şi se apasă pe butonul de acţionare. pulverizatorul se agită. Înainte de utilizare.3. Faţa şi ochii se protejează când se întrebuinţează împotriva vântului. Folosirea pulverizatorului lacrimogen este condiţionată de loc şi de viteza vântului. Nu se recomandă folosirea acestuia când jandarmul se află în spaţii închise. mucoasele nazale. Distanţa eficientă de folosire este de maximum 3 metri. PULVERIZATORUL DE MÂNĂ CU SUBSTANŢE IRITANT-LACRIMOGENE SE FOLOSEŞTE LA O DISTANŢĂ DE MAXIMUM 3 M. dispersării unor grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi şi ascunzători. piele) se spală cu multă apă. ATENŢIE! SE PULVERIZEAZĂ ÎN ACEEAŞI DIRECŢIE CU VÂNTUL ATENŢIE! NU SE PULVERIZEAZĂ SUBSTANŢA DIRECT ÎN FAŢĂ ADVERSARULUI. Pulverizatorul de mână cu substanţe iritant . dar nu mai puţin de 1. 62 . Folosirea pulverizatorului de mână cu substanţe iritant-lacrimogene Folosirea eficientă şi oportună a gazelor este o metodă acceptată numai pentru imobilizarea persoanelor şi se realizează cu ajutorul pulverizatorului.

63 . când folosirea altor mijloace de intervenţie nu a dat rezultat. 1 2 BT ÎNCHIS/ DESCHIS 1 4 2 Chiar dacă la acest moment bastonul telescopic nu a intrat în dotarea curentă a jandarmilor. n. Arma albă folosită4 de jandarmi care se încadrează în această categorie este bastonul telescopic (BT).3. Imobilizarea adversarului prin folosirea armelor albe – bastonul telescopic Armele albe se folosesc în misiunile specifice. iar uzul de armă nu este necesar sau posibil.a. odată cu finalizarea procesului de omologare şi cu alocarea resurselor financiare. Acesta se poartă pe partea cu arma înaintea sau în spatele armei de mână şi se prinde cu mâna de pe partea armei. pentru realizarea protecţiei personale şi a imobilizării persoanelor agresive. apreciem că acesta va fi introdus mai devreme sau mai târziu. mâna reactivă este în permanenţă disponibilă pentru a respinge adversarul şi a se proteja. în situaţii de legitimă apărare sau stare de necesitate.11.

Atitudini de protecţie Poziţia de abordare cu BT este o atitudine de securitate generală care permite menţinerea contactului cu un individ. Poziţia de abordare BT deschis – bastonul telescopic trebuie disimulat în spatele coapsei pe partea cu arma.3. păstrând capacitatea de reacţie în funcţie de evoluţia comportamentului acelei persoane. în vederea opririi unei agresiuni fizice. păstrând o capacitate de reacţie rapidă. Poziţia de abordare cu BT închis – bastonul trebuie să fie disimulat în faţă între mâini sau în spatele coapsei pe partea cu arma. Poziţia în gardă reprezintă atitudinea de securitate care permite o protecţie eficace şi adaptată.1. 64 .11.

3. 65 .T. din faţa unei agresiuni fizice. Deschiderea BT se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Această atitudine trebuie să fie considerată ca un timp de deplasare înaintea reintrării în garda naturală şi permite sustragerea imediată. se face extensia completă a braţului la 45° raportat la planul orizontal şi orientat la 45° către înapoi raportat la axa corpului.11. BT este ţinut vertical către în sus.Poziţia de gardă BT închis Poziţia de gardă BT deschis Poziţia de gardă inversă este atitudinea de securitate obţinută prin retragerea piciorului reactiv. Deschiderile şi închiderile B.2. dar temporară. Deschiderea se face rapid.

mâna de pe partea reactivă este în protecţie.Deschiderea către în sus Deschiderea către în jos Deschiderea către înainte se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. Închiderea cu degetele se execută astfel: se prinde BT cu degetul mare. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. bastonul este proiectat energic către înainte. loviţi cu vârful bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă. loviţi cu vârful 66 . arătătorul şi degetul mijlociu. mâna de pe partea reactivă este în protecţie. sub un unghi de 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

continuarea mişcării până când secţiunile dispar în mâner. Închiderea tactică se execută astfel: priza integrală a BT. 67 . Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT. se închide BT dintr-o singură lovitură de o suprafaţă rigidă. vârful BT la verticală sau la orizontală. împingeţi cu mâna secţiunile în mâner. mâna reactivă în protecţie. Nu vă aplecaţi şi nu priviţi după BT.bastonului vertical sau orizontal de o suprafaţă rigidă.

vectorul de agresiune (braţ. picioare).11. lovitura este dată cu capişonul. Lovitură de oprire cu BT închis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.3. mobilitatea (bazin. 68 . mâna reactivă este în protecţie. cu priză integrală la centrul mânerului.3. în vederea stopării unei agresiuni fizice. Ele au ca scop neutralizarea funcţiilor agresorului – respiraţia. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului. picioare). lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. Lovitură de stopare cu BT închis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână. mâna reactivă este în protecţie. Lovituri de oprire cu BT închis Loviturile de oprire cu BT închis reprezintă tehnici dinamice de percuţie care permite crearea unei unde de şoc suficiente. lovitura este dată cu capişonul. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a corpului adversarului.

4. braţul se destinde la 45° raportat la axa verticală a 69 . Lovituri de oprire cu BT deschis Lovitură de oprire cu BT deschis pe partea cu arma se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm ai bastonului. pumnul rămâne pe axul braţului fără a-l roti. braţul se destinde la 45° către în jos raportat la linia umerilor.11.Lovitură de oprire directă cu BT închis se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. 3.

lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. lovitura de stopare este dată cu ultimii 10 cm bastonului. Mâna reactivă susţine vârful. Lovituri de oprire cu BT deschis pe partea reactivă se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la centrul mânerului.corpului adversarului. BT este ţinut paralel cu solul la nivelul pieptului. 70 . braţele se destind la 45° către în jos. Lovitură de stopare cu BT deschis orizontal se execută astfel: BT este ţinut cu fermitate în mână cu priză integrală la mijlocul mânerului. mâna reactivă este în protecţie. lovitura de stopare este aplicată fără a arma braţul. raportat la linia umerilor. mâna reactivă este în protecţie.

cotul către în sus.3.5. intrarea şi realizarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului. 71 . prinderea încheieturii pumnului.11. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi. braţul trebuie întins. Tehnici de imobilizare şi control cu BT închis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT închis sunt modalităţi de acţiune care au ca scop constrângerea fizică a unui individ de a se supune unui control corporal preventiv şi plasarea de mijloace de siguranţă prin forţarea unei articulaţii. Extensia braţului prin interior cu BT închis se execută astfel: controlul permanent al cotului.

prinderea încheieturii pumnului. menţinerea deschiderii unghiului braţ-trunchi. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.6. cotul către în sus. prinderea încheieturii pumnului. întins. braţul întins. menţinerea deschiderii unghiului braţtrunchi.3. Extensia braţului prin exterior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului. să asigure plasarea unor mijloace prin forţarea unei articulaţii. intrarea şi aplicarea unei lovituri de stopare sub inserţia tendonală a tricepsului.11. Flexiunea antebraţului pe braţ se execută astfel: plasarea BT în 72 . Tehnici de imobilizare şi control cu BT deschis Tehnicile de imobilizare şi control cu BT deschis sunt modalităţi de constrângere fizică a unui adversar să se supună unui control corporal preventiv. cotul către în sus. Extensia braţului prin interior cu BT deschis se execută astfel: controlul permanent al cotului.

controlul cotului. Forfecarea braţului este o tehnică de control care are ca scop constrângerea fizică a unui individ. 73 . Ea se execută astfel: plasarea în lateral faţă de adversar. plasarea jandarmului lângă adversar şi controlarea vârfului cu axila mâinii reactive. BT aducând antebraţul către în sus. punct fix. realizarea unui punct fix cu mâna reactivă şi vârful BT. pentru a-l determina să dea drumul unui obiect. terminarea controlului coborând şi trăgând spre sine mânerul BPT. se ţine în continuare de mâner.încheietura cotului şi controlul cu braţul reactiv. tracţiunea mâinii de pe partea cu arma şi împingerea cu cotul reactiv. plasarea BT prin interior lângă braţul adversarului. protejarea şi controlul cu mâna liberă. tracţiunea şi împingerea se realizează simultan.

BT este sub braţ.Rotirea omoplatului către în jos se execută astfel: prinderea încheieturii pumnului şi controlarea cu degetul mare. terminarea controlului prin plasarea perpendiculară faţă de adversar. efectuarea unei rotaţii cu vârful bastonului către în sus. menţinerea controlului asupra încheieturii pumnului. Ridicarea unei persoane de la sol cu BT 74 .

Apărarea contra armelor albe cu BT Somaţia: Încetează (încetaţi) voi (vom) folosi forţa! se face atunci când este necesară folosirea bastonului înainte de a trece la acţiunea propriu-zisă.12. Dacă persoana nu se supune avertizării jandarmului de a înceta acţiunile agresive sau dacă refuză să-l 75 . ATENŢIE! CÂND EFECTUL SCONTAT SE PRODUCE PRIN FOLOSIREA BASTONULUI SE ÎNCETEAZĂ IMEDIAT APLICAREA LOVITURILOR! REGULĂ: ÎN CAZUL PRODUCERII UNOR VĂTĂMĂRI CORPORALE ADVERSARULUI I SE ACORDĂ IMEDIAT PRIMUL-AJUTOR ŞI SE RAPORTEAZĂ IERARHIC. EVENIMENTUL! 3. DE URGENŢĂ.11. Conducerea persoanelor la sediul unităţii de jandarmi Conducerea persoanelor la sediul unităţii este o măsură coercitivă care constă în oprirea persoanei suspecte şi în solicitarea adresată de jandarm de a-l însoţi la sediul jandarmeriei pentru a clarifica situaţia.3.7.

1. acţiunea se poate face forţat. penală sau contravenţională. ori de punere în executare a mandatelor emise de autorităţile judiciare. Tehnici de conducere prin folosirea forţei fizice şi a mijloacelor din dotare Conducerea forţată a persoanelor violente la sediul unităţii sau poliţiei se face după încătuşarea acestora cu mâinile la spate.însoţească şi există suspiciuni întemeiate că a comis o faptă ilegală. după ce s-a efectuat imobilizarea şi s-a executat controlul corporal preventiv asupra persoanei. 76 .12. 3. În raport de gradul de vinovăţie al persoanelor reţinute la sediul jandarmeriei va fi luată o măsură legală.

mai mult pe timpul manipulării armamentului. nu se produce un foc de armă involuntar. în mod obligatoriu. decât în urma unei erori umane. muniţia şi mijloacele tehnice din dotare. Reguli de securitate individuală permanente (în serviciu şi la instrucţie) 4. verificată şi asigurată nu trage niciodată „singură” pentru că. El poate face ca acest sistem să fie sau periculos.1. Jandarmul care poartă o armă face parte integrantă dintr-un sistem pe care el îl controlează. Tocmai de aceea. respectarea şi aplicarea unor reguli elementare de manipulare. au loc incidente cu armă.1. în condiţiile legii. sau sigur. Acestea arată că. accidental sau involuntar.CAPITOLUL 4 DOMINAREA CU ARMĂ A ADVERSARULUI În timpul serviciului. aşa cum rezultă din statistici. purta şi folosi armamentul. pentru că armele sunt simple obiecte care nu funcţionează fără o intervenţie umană. erorile de manipulare sau neglijenţele pot provoca accidente. O armă întreţinută. Cu o armă în stare de funcţionare. jandarmii pot deţine. decât pe timpul executării unor acţiuni. anual. 4. Securitatea unei arme este dată de experienţa trăgătorului. este necesar ca ceva sau cineva să apese pe trăgaci. Cele 5 reguli fundamentale de securitate Dacă trăgătorul este instruit cum să folosească arma sa şi să aplice în mod sistematic cele cinci reguli fundamentale de 77 .1.

1. Manipulările fundamentale 4. 4. consecutivă unei erori de manipulare sau unei defecţiuni a armei.2. nu va produce rănirea celui care manipulează arma sau a altei persoane. Înainte de a îndrepta arma spre obiectiv. Controlul personal de securitate (CPS) Unul din elementele care asigură prevenirea accidentelor este controlul personal de securitate care trebuie să devină un act reflex pentru fiecare jandarm dotat cu armament. El O direcţie este definită ca «nepericuloasă» dacă tragerea involuntară a unui proiectil în această direcţie. el nu va provoca accidente. atâta timp cât decizia de a îndrepta arma asupra adversarului identificat nu este luată. Înainte de aceasta. jandarmul trebuie să fie sigur că a identificat corect adversarul şi că acesta este izolat în raport cu alte persoane. manipularea unei arme să se facă în aşa fel ca şi cum aceasta ar fi încărcată. sol acoperit cu lemn. într-o direcţie nepericuloasă5. vestă anti-glonţ.1. încărcare şi de verificarea a armei şi rezolvarea incidentelor de tragere se efectuează. Indexul degetului arătător este păstrat de-a lungul gărzii trăgaciului.1.securitate. la orice distanţă s-ar afla aceasta. În această situaţie incidentele sunt posibile. Ţeava armei se îndreaptă numai asupra obiectivelor care prezintă un grad de pericol pentru jandarm. arma este ţinută în «poziţia de contact» pe orizontală. receptacul sau biută de tir etc. Operaţiile de control. 78 5 .2. Poate fi vorba şi de un obstacol material care va opri rapid proiectilul (suprafaţă de nisip. întotdeauna. descărcare. fără contact cu trăgaciul. în direcţia ameninţării. Reguli fundamentale de securitate: Întotdeauna.). dar în nici un caz accidentele.

I. – se extrage şi se recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă.D. – se prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă». cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. Controlul personal de securitate + alimentarea (CPS +A) Înaintea intrării în serviciu. dacă nu cumva un cartuş a rămas în camera cartuşului. 4.A. introduce arma în toc şi închide capsa acestuia. în tubul cu nisip. ATENŢIE! În nici un moment mâna «partea reactivă» nu trebuie să treacă prin faţa ţevii pe timpul manipulărilor. efectuează manevra fundamentală de alimentare.S.2. 79 . cu arma culcată în mâna «partea armei». jandarmul controlează şi alimentează arma (C. scoate pistolul din tubul cu nisip.1. în tubul cu nisip. – se verifică.2. de la locul de încărcare şi descărcare a armamentului (L. + A). printr-un control vizual. verifică printr-un control vizual şi tactil cu degetul. efectuează controlul personal de siguranţă (dacă arma este neîncărcată).P.se execută de fiecare dată când jandarmul ridică sau depune arma: – antebraţul rămâne la orizontală.): introduce partea din faţă a armei şi a ţevii în tubul cu nisip. trage spre înapoi manşonul. cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii.

verifică. prinde manşonul între degetul mare şi cel arătător de la mâna «partea reactivă».1.3. La ieşirea din serviciu. controlul personal de securitate şi descărcarea în tubul cu nisip. cu mâna reactivă cartuşele aruncate şi le aşează pe planşetă. arma culcată în mâna «partea armei» cu indexul degetului arătător de-a lungul ţevii. printr-un control vizual şi tactil. cu 80 . sunt efectuate astfel: introduce ţeava în tubul cu nisip. extrage şi recuperează încărcătorul în mâna «partea reactivă». cu mâna aşezată în formă de cupă deasupra. Controlul personal de securitate + descărcarea (CPS +D) Pentru a descărca sau pentru a controla dacă arma este sau nu este încărcată se execută următoarele operaţii: duce antebraţul la orizontală. efectuează controlul personal de securitate şi a descărcării în tubul cu nisip. recuperează. dacă este cazul. măsurile de securitate. arată că arma este goală. apucă manşonul între degetul mare şi celelalte degete ale mâinii reactive.2. verifică printr-un control vizual că nici un cartuş nu se găseşte rămas în camera cartuşului.4. cartuşul extras. în mâna «partea reactivă». strânge. trage spre înapoi manşonul.

Jandarmul care predă arma efectuează un control personal de securitate şi o descarcă în prezenţa celui care primeşte. Încărcarea unei arme Încărcarea armei. urmate. După executarea focului. atât la locul de păstrare. jandarmul execută: asigură şi orientează arma cu ţeava pe o direcţie nepericuloasă. cu manşonul blocat în spate. de alimentare (dacă se continuă serviciul). se execută numai dacă este absolut necesar. Darea şi primirea unei arme Trecerea armei de la un jandarm la altul trebuie să fie efectuată în condiţii de securitate.3. depozitează arma şi port încărcătorul. conduce spre înainte manşonul. El 81 . După aceasta înmânează arma celui care o primeşte fără încărcător. după caz. 4.2. cât şi în serviciu. dacă se continuă serviciul. reaşează încărcătorul în port încărcător.degetul. pentru: – executarea somaţiilor legale şi a focului de avertisment în plan vertical. – executarea focului de armă în strictă conformitate cu legea.1. După utilizare se execută descărcarea şi controlul personal de securitate a armei. 4. Arma se predă descărcată. scoate încărcătorul şi extrage cartuşul din armă.4. că nici un cartuş nu se mai găseşte pe ţeavă. introduce cartuşul extras în încărcător. cu mânerul înainte şi cu manşonul blocat în spate de opritor. verifică şi alimentează arma.1. pe timpul serviciului. iar încărcătorul se predă separat.

Portul armei în serviciu Portul armamentului şi muniţiilor din dotarea individuală a jandarmilor este permis numai pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu. încărcătorul plin. pe centură. 4. în mâna sa. cartuş pe ţeavă. Jandarmul care primeşte arma. încărcătorul pe care l-a scos şi anunţă «armă descărcată». Cel care predă anunţă «armă încărcată». Arma în toc aprovizionată. arma asigurată Aprovizionat. există la pistol mitralieră (prin aşezarea patului în umăr). numai în toc.1. după care ia încărcătorul. arma poate să fie predată încărcată (condiţie «roşie»). încărcătorul plin. o prinde de mâner păstrând indexul degetului arătător de-a lungul gărzii trăgaciului. Acesta apucă arma. fără cartuş pe ţeavă (cod galben). 82 . duce manşonul către înainte şi asigură arma. oricare ar fi condiţiile şi întinde arma la capătul braţului cu ţeava orientată întro direcţie nepericuloasă.4. În mod excepţional. Arma scoasă din toc.păstrează. verifică vizual şi tactil dacă camera cartuşului este goală. Nu există la pistol. cartuş pe ţeavă. încărcătorul plin. răspunde «armă încărcată» şi păstrează ţeava într-o direcţie nepericuloasă. dacă este necesar. iar celălalt încărcător în locaşul prevăzut în tocul de purtare. cu mânerul orientat către cel care o primeşte. camera cartuşului goală. asigurată. Arma poate fi purtată în următoarele condiţii: Cod ALB GALBEN ORANJ ROŞU ROŞU FOC Folosire În rastel În serviciu În serviciu În serviciu Tir în serviciu Descrierea lucrului cu arma Încărcător gol. în mod obligatoriu. pistolul se va purta. În serviciu. în funcţie de circumstanţe. la vedere. cu un încărcător plin introdus în manşon. fără cartuş pe ţeavă. Apoi răspunde celui care a predat «armă descărcată» pentru a confirma rezultatul controlului executat. la poligonul de tragere sau în serviciu. arma neasigurată.

după o reprezentare universală.1. printr-un control personal de securitate şi prin descărcare. Reprezentarea universală Toate operaţiunile descrise anterior sunt aplicabile la fel de bine celor care utilizează dreapta sau stânga. Selecţia «partea armei» şi «partea reactivă» este. dar la fel de importantă şi de dinamică. cât utilizatorul nu s-a convins de contrar. prinde arma de foc şi comandă focul. având obligaţia să oprească imediat tragerea dacă constată că se creează un pericol pentru ceilalţi.Orice armă trebuie să fie considerată încărcată atât timp. 4.mâna din «partea armei». De asemenea. pentru că mâinile jandarmului nu pot fi calificate ca «forte» sau «slabe».2.2. fiecare jandarm este responsabil de modul de folosire a armei sale. pentru un stângaci este invers. În orice moment şi în special pe timpul manipulării. dictată de ochiul director. susţine arma de foc şi efectuează operaţiunile precum şi loviturile de oprire. în general. ca mână «forte» (dreptaci sau stângaci). Bazele tragerii 4. fiecare din ele având o funcţie diferită. jandarmul trebuie să fie conştient de direcţia ţevii armei şi să aplice cele cinci reguli de siguranţă. Astfel. pentru un dreptaci noţiunea de «partea armei» reprezintă partea dreaptă iar cea de «parte reactivă» este partea stângă.mâna din «partea reactivă». 83 . . În intervenţia profesională fiecare mână defineşte o parte a corpului şi are un rol precis: .

din poziţii non agresive. Poziţiile de abordare.foc. fie din proprie iniţiativă pentru asigurarea apărării personale sau pentru a-şi sprijini colegii.2. stabilă. fie la ordinului şefului elementului de dispozitiv.4. Timpul necesar trecerii de la triunghi la linie trebuie redus la 84 . În poziţia de contact. arma este la orizontală.armă – ţintă. prin închiderea părţii superioare a corpului şi atingerea obiectivului. poziţia de contact sau poziţia de contact foc în raport de situaţie. poziţia jandarmului formând un triunghi trăgător . Alegerea momentului scoaterii armei din toc.2.1. trecerea la poziţia de tragere şi modalitatea de executare a focului sunt impuse de misiune. care se transformă în linie trăgător . poziţia de contact.2. protejând arma cu cotul sau cu mâna. poziţia cu arma scoasă din toc. o ripostă echilibrată şi rapidă şi accesul uşor la armă. teren şi urgenţă. poziţionată în spatele pulpei piciorului cu ţeava spre sol. Aceste poziţii reprezintă pentru jandarm o modalitate firească şi confortabilă de a rămâne într-o poziţie verticală. Atitudinea universală de ripostă cu arma în poziţia de contact Jandarmul poate utiliza arma în serviciu. în poziţia de contact . poziţia cu arma în toc. Ele permit.armă. de asemenea. 4. poziţia de contact foc Jandarmul care foloseşte arma adoptă poziţiile de abordare.ţintă . Poziţiile de abordare cu arma cuprind: poziţia de aşteptare în serviciu.2. orientat cu faţa spre direcţia supravegheată.

Primul glonţ. reduce cu 75% timpul de reacţie. urmată de realizarea controlului. Abordare şi de serviciu cod galben-oranj 85 . Tensiunea antrenează cheltuieli de energie mult mai mari. jandarmul trebuie să acţioneze de o manieră stabilă şi relaxată. tras repede prin întinderea braţelor şi focalizarea simultană a cătării. să stăpânească reculul armei şi să se deplaseze cu uşurinţă (dacă este necesar). ochirea obiectivului şi tragerea celorlalte lovituri mai lent dacă este necesar. prin plecarea loviturii la sfârşitul mişcării ca urmare a presiunii progresive exercitate asupra trăgaciului. Bazându-se pe aceste poziţii. Atunci când muşchii sunt încordaţi nu pot fi făcute mişcările dinamice esenţiale care asigură precizia şi viteza folosirii unei arme. dar şi o oboseală accelerată. Stabilitatea este o cerinţă permanentă ce-i permite jandarmului să-şi păstreze echilibrul.minim.

Această poziţie este folosită pentru a aborda o zonă în care jandarmul trebuie să se deplaseze. în interiorul zonei intime. arma se află în poziţie orizontală.2.4 .2. indexul degetului arătător este în prelungirea gărzii trăgaciului. mâna de pe partea armei este adusă la stern. 86 . El va fi perceput ca o siluetă compactă şi va evita să fie capturat sau să îi fie luată arma de adversarul ascuns şi care apare în zona intimă fără avertisment. Poziţii de contact şi contact foc (roşu şi roşu foc) 4. prin apropierea armei de corp. Arma este aliniată cu ochiul director. coatele şi antebraţele sunt în contact cu toracele. Poziţia de contact apropiat Poziţia de contact apropiat este derivată din poziţia de contact în picioare. ţeava este orizontală. câmpul vizual este foarte bun şi de aceea este inutilă înclinarea armei spre sol. ca la poziţia de contact.2. În poziţia de contact apropiat.

protejând arma. Poziţia de apărare apropiată Această poziţie reprezintă prima reacţie de scăpare din faţa unui agresor care pătrunde în zona intimă pentru că permite îndepărtarea acestuia prin rotirea corpului şi lovituri de cot.Ea nu este destinată să fie o variantă permanentă a poziţiei de contact. 4. Ea permite reacţia instantanee în faţa unui agresor aflat la mică distanţă. 87 .3. REŢINEŢI! Această poziţie permite o tragere eficientă până la cinci metri împotriva unui adversar care se găseşte la acelaşi nivel.2. deoarece contrar acesteia nu permite atingerea cu eficienţă a unui obiectiv decât la cinci metri. în timp ce jandarmul se găseşte în poziţie de contact apropiat. De îndată ce terenul sau ameninţarea o permite.2. jandarmul reia poziţia de contact pentru a avansa sau a sprijini ceilalţi membrii ai echipei. Ea permite reducerea timpul necesar introducerii şi scoaterii armei în/din toc când arma este în contact cu corpul.

Această poziţie determină o aşezare şi o stabilitate laterală a armei. De aceea. blocându-l sau reorientându-l. o 88 . poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este adoptată atunci când jandarmul ţine în mână un obiect cu care poate acţiona (baston. După prima tragere de urgenţă jandarmul trebuie să eschiveze şi să ia imediat poziţia de contact. În cazul în care va fi pus în situaţia să tragă în timp ce îşi menţine adversarul la distanţă.). el va îndrepta mâna în care ţine arma sau se va proteja prin lovirea acestuia cu braţul ridicat. Poziţia de tragere „apărare apropiată la distanţa de o mână” este folosită de jandarmul surprins la o distanţă mai mică de doi metri. Această mână ridicată şi interpusă între agresor şi jandarm. când trebuie să deschidă. Poziţia astfel adoptată este derivată din poziţia anterioară. Această poziţie este neadecvată pentru a lupta contra mai multor adversari care au o înălţime diferită de a trăgătorului. staţie de emisie-recepţie etc.Mâna din partea care acţionează este adesea primul mijloc de apărare contra unui atac neaşteptat în zona intimă. iar braţul din partea cu arma trăgând de-a lungul laturilor prin înclinare uşoară spre exterior. În plus ea nu permite o protecţie eficace contra unui adversar aflat la distanţă. de o calitate mediocră. Reacţia de apărare cu mâna îi dă jandarmului timpul necesar pentru a da înapoi şi a-şi îndrepta arma către adversar. Riposta instinctivă cu această mână poate împiedica agresorul să-l scoată din luptă pe jandarm. îl poate jena dacă doreşte să-şi ajusteze tirul şi chiar să frâneze un proiectil. care trebuie să se apere de o agresiune. mâna cu care reacţionează abandonând blocul mâini-armă.

3. Dacă este necesar.2.1 Poziţia corpului şi prinderea în mână a armei 89 .2. respiraţia şi acţiunea asupra trăgaciului (PARA) 4. 4. Principiile tragerii: poziţia corpului şi prinderea în mână a armei. achiziţionarea unui obiectiv.uşă sau când procedează la punerea cătuşelor. această poziţie poate fi luată cu arma ţinută în mâna cu care acţionează.3.

de la trei la zece m caută direcţia imaginară între armă şi cei doi ochi deschişi. Achiziţionarea obiectivului OCHIREA Două tehnici de ochire sunt utilizabile în funcţie de distanţa la care se află obiectivul: TRAGERE DE INTERVENŢIE TRAGERE OCHITĂ Ochirea reprezintă ansamblul operaţiunilor pentru îndreptarea axului ţevii în plan orizontal şi vertical astfel încât traiectoria medie să treacă prin centrul ţintei. Linia de ochire este linia dreaptă care uneşte ochiul trăgătorului.4.2. cătare şi ţel cu punctul de ochire (punctul de pe obiectiv asupra căruia se ocheşte).3.2. 90 . Tragerea de intervenţie este folosită la distanţe de până la zece metri aplicându-se ochirea sumară (ambii ochi deschişi) astfel: până la trei m trăgătorul îşi interpune arma între obiectiv şi cei doi ochi deschişi.

pieptul se extinde şi se contractă.3. 4. apoi să revină pe timpul expiraţiei şi de aceea respiraţia trebuie blocată pentru stabilizarea armei pe timpul tragerii. iar în tragerea ochită este de preferat ca această blocare să se facă în faza finală a expiraţiei. În raport cu tipurile de respiraţie. 91 . făcând-o să se ridice uşor pe timpul inspiraţiei. Această mişcare se transmite armei. În tragerea de intervenţie se efectuează o blocare a respiraţiei în faza de tragere. Ochirea constă în alinierea ochiului director cu aparatele de ochire ale armei şi cu zona aleasă de pe obiectiv.Tragerea ochită este folosită la mai mult de 10 metri.3 Respiraţia Respiraţia este un act important în faza de tragere şi permite asigurarea stabilităţii armei pentru că pe timpul respiraţiei. aplicându-se ochirea conformă.2. trebuie ţinut cont de faptul că respiraţia abdominală în raport cu cea toracică permite o mai bună stabilitate a tragerii.

În ceea ce priveşte viteza de acţiune. acţiunea degetului pe trăgaci trebuie să fie. ci de a lovi adversarul pentru a-l imobiliza sau pentru a neutraliza o ameninţare.2.1 Principii tactice Nimic nu este mai important decât voinţa de a supravieţui şi de a învinge atunci când trebuie să faci faţă mai multor adversari care atacă prin surprindere dintr-o situaţie care le este favorabilă (distanţă mică şi condiţii de vizibilitate redusă). rectilinie şi să fie comandată de trăgător.2.4.4. De aceea viteza de acţiune şi zona de impact sunt primordiale.3. primul glonţ trebuind tras în mai puţin de o secundă. Viteza de acţiune este determinată de distanţă şi de focul adversarului şi se stabileşte conform următoarelor principii: supravieţuieşte cel care loveşte primul obiectivul în mod eficace şi nu cel care trage primul. când se face uz de armă obiectivul urmărit. În acest caz.4. progresivă. nu este acela de „a trage”. Acţiunea degetului asupra trăgaciului Acţiunea degetului este actul esenţial care permite plecarea loviturii şi de aceea la ambele categorii de tragere. continuă. CONTINUĂ COMANDATĂ DE CĂTRE TRĂGĂTOR PROGRESIVĂ RECTILINIE 4. Moduri de tragere 4.4.2. 92 .

Alegerea modului de executare a tragerii Alegerea modului de executare a tragerii (acţiune simplă sau dublă) este determinată de situaţia tactică. scade cadenţa de tragere. Încetarea focului are loc odată cu încetarea agresiunii. Când ameninţarea este eliminată.calitatea tragerilor este mai importantă decât cantitatea. 4.2. permite să nu se tragă prea sus. În general. tragerea în acţiune dublă este utilizată doar când distanţa până la adversar 93 . ochirea. tragerea este oprită şi jandarmul reia poziţia de contact (armă îndreptată sub orizontală).4. La distanţe scurte. deoarece ea corespunde cerinţei legale şi deontologice de a neutraliza sau de a imobiliza adversarul folosind nivelul de forţă strict necesar. tragerea în „zona picioarelor” permite atingerea unui adversar protejat de o vestă antiglonţ. la distanţe mici trebuie să ripostezi (cu eschivă) şi să te poziţionezi favorabil. În plus. prin vizare directă deasupra liniei de ochire. în raport de ameninţări noi sau de alţi adversari. printr-o „secvenţă de foc” continuă de trei cartuşe (în medie). în gardă faţă de adversar. până când ameninţarea încetează. Pentru tragere se preferă ca ţintă „zona picioarelor”.2. ceea ce permite executarea unor secvenţe de tragere înlănţuite şi eficace şi se facilitează tragerea reflexă asupra câinilor care atacă şi pentru care tragerea este mult prea înaltă (dacă jandarmul este antrenat să tragă la înălţimea unui om). iar ochirea trebuie să fie mai precisă. la distanţe medii sau lungi mai întâi te poziţionezi favorabil şi apoi ripostezi. efectuând în acelaşi timp un control vizual rapid al zonei înconjurătoare pentru a stabili necesitatea unor noi „secvenţe de foc”. când distanţa creşte. În felul acesta se trage în partea de jos. Imobilizarea adversarului este principalul obiectiv urmărit de trăgător şi de aceea arma trebuie să fie utilizată contra zonelor unde sunt centrii de mobilitate.

jandarmul execută două lovituri foarte rapide. pentru jandarmii cu degete scurte sau cu o forţă fizică limitată. Acest mod de tragere este uneori dificil. Dacă jandarmul goleşte încărcătorul i se va putea reproşa că nu a tras cum trebuie sau că a folosit arma abuziv. după care se reaşează cătarea pe obiectiv înainte de cel de-al doilea foc („dubleu”). În situaţia în care se confruntă cu un adversar care se îndepărtează sau care este în mişcare. se face o ochire sumară trăgând două focuri „foc cu foc”. pentru a controla devierile datorate efortului care trebuie exercitat asupra trăgaciului. 94 . La distanţă mare (peste 15 metri) se trag două focuri „foc cu foc” ochind obiectivul înaintea fiecărui foc („dubleu controlat”). La distanţă mică (până la şapte metri). După tragerea celor două focuri se reia poziţia de contact şi se examinează rezultatul tragerii. apoi cu încă două lovituri rapide şi se opreşte tragerea. Dacă ne confruntăm cu un singur adversar. Totuşi tragerea în acţiune simplă va fi întotdeauna mai precisă decât cea dublă. A lovi repede ţinta este mai bine decât să o loveşti lent. se caută un element de protecţie pentru adăpostire. trage sau atacă.este până în 10 metri şi trebuie să se riposteze de urgenţă pentru că adversarul ocheşte. Apoi se caută un element de protecţie pentru adăpostire. urmate de luarea poziţiei de control şi reluarea ochirii (dacă loviturile nu au avut efect). dar să o loveşti lent este mult mai bine decât să o ratezi rapid. se trage cel puţin de două ori pentru a mări probabilitatea de atingere şi efectul de şoc. numite „dubleu” sunt uşurate de folosirea poziţiei de contact care favorizează la maximum controlul asupra reculului armei. se ocheşte fulgerător şi se trag două focuri cât mai repede posibil fără a se relua ochirea. Tragerea în acţiune dublă provoacă întotdeauna o mai mare dispersare a punctelor de impact şi necesită o prindere mai fermă a armei. Se continuă cu o „curăţare tactică”. dacă acesta nu este disponibil imediat. La distanţă medie (7-15 metri). Aceste două atingeri rapide.

Reîncarcă arma (dacă este cazul) la adăpost sau sub sprijin. şi V.V. Verifică dacă adversarul are: armă sau antecedente privind folosirea armelor. se face sub forma unei „secvenţe de foc” continue cu un număr de cartuşe corespunzător pentru încetarea ameninţării sau agresiunii care a justificat uzul de armă.5. Secvenţa de foc Executarea focului cu arma pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.Dacă jandarmul se confruntă simultan cu mai mulţi adversari. impun adaptarea poziţiei de contact ca să se evite blocarea braţelor care sunt jenate de lărgimea vestei. şi se reia poziţia de contact.I. Izolează adversarul în raport cu mediul înconjurător sau cu alte persoane. Efectuează o «măturare tactică» de 90° către înainte sau un «tur de orizont tactic». Folosirea pistolului când jandarmul este îmbrăcat cu vesta antiglonţ (conţinând eventual o placă suplimentară) şi cu casca de protecţie cu vizor.R. O secvenţă de foc se compune din faza în care se constată ameninţarea.I. faza de curăţire tactică sau de tur tactic de orizont dacă jandarmul este izolat. faza de foc până la încetarea ameninţării. Reţineţi următoarele acronime: I. intenţia de a agresa sau de a se retrage.E. 95 . alte obiecte de atac. se trage un foc asupra fiecărui adversar (două focuri pentru fiecare adversar ar fi prea lent). Verifică neutralizarea adversarului.R. Înainte de a face uz de armă: (I.V. faza de schimbare rapidă a poziţiei şi faza (eventuală) de reîncărcare a armei la adăpost.) Identifică adversarul. Dacă nici unul dintre adversari nu este neutralizat se reia focul.E.2. 4. Această poziţie permite o ochire la fel de precisă ca şi cea fără vestă. un sistem de atac (sau defensiv) ce poate pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a jandarmului. faza de eschivă sau de protecţie (cu eventuale procedee similare). După folosirea armamentului: V.

cătarea este interpusă între ochi şi obiectiv. În funcţie de distanţă.1. pentru care jandarmul trebuie să fie antrenat foarte bine.3. exerciţii pregătitoare.3. 4. jandarmul apăsând pe trăgaci când arma este încă în toc sau nu este orientată spre ţintă. Ochii fixează adversarul. umeri şi braţe). Acţiunile de scoatere a armei din toc şi de introducere sunt acţiuni conexe executării tragerii. Scoaterea pistolului din toc Există însă situaţii în care jandarmul nu va putea să scoată din timp arma din toc. Degetul arătător al mâinii „din partea armei” începe să apese progresiv trăgaciul. jandarmul ridică arma la înălţimea ochilor.1. Pentru a trage. Manipulările elementare 4.1. Scoaterea rapidă din toc a armei poate avea o importanţă crucială pentru succesul unei confruntări. o îndreaptă în direcţia din care vine ameninţarea şi blochează partea superioară a corpului (trunchi.3.4. Executarea tragerii pornind de la poziţia „arma în toc” fără ca înainte să se fi efectuat. Arma şi mâinile formează un bloc comun care se interpune între ochi şi obiectiv. înainte de a fi executate cu cartuşe de manevră sau cartuşe reale. dar este de 96 . Trecerea (dezasigurat/asigurat) rapidă la cod galben/cod roşu Jandarmul trece de la poziţia de aşteptare în serviciu la poziţia de tragere scoţând arma din toc şi luând poziţia de tragere în picioare. poate conduce la o proastă stăpânire sau orientare a armei precum şi la accidente.

mai în glumă. genunchii se îndoaie în timp ce partea superioară a corpului se regrupează. Pentru scoaterea armei din toc trebuie respectate două reguli care ar putea fi rezumate astfel: „nu contează viteza cu care se scoate arma din toc ci precizia şi fluiditatea cu care este folosită arma de la scoaterea din toc şi până în momentul tragerii” şi „fii rapid la scoaterea armei din toc şi apoi mai lent la ochire”.preferat scoaterea armei din toc înainte de a avea în mod real nevoie de aceasta (se spune chiar. lărgind baza. mâna de pe partea armei se deplasează spre tocul pistolului. Pentru a respecta aceste două reguli se aplică metoda de învăţare a scoaterii armei din toc în trei timpi care elimină gesturile inutile şi asigură eficacitatea tragerii. piciorul de „lângă armă” se retrage. mâna reactivă execută manipulările. Scoaterea armei din toc începe prin vizualizarea ameninţării concomitent cu adoptarea poziţiei de contact de către jandarm. indexul degetului arătător rămâne în prelungirea gărzii trăgaciului în contact permanent cu arma. Pistolul se scoate din toc cu mâna din «partea armei». degetul mare al mâinii 97 . a) Adoptarea poziţiei de contact şi prinderea „rapidă” a armei în mână: pornind de la poziţia de abordare. mai în serios că scoaterea din toc cea mai rapidă este cea în care avem deja arma în mână).

Tocmai de aceea această mişcare trebuie exersată şi efectuată corect. degetele împreunate sunt îndreptate spre partea armei. mâna înarmată scoate arma din toc şi o orientează în mod natural spre obiectiv. iar degetul mare drept pe lângă corpul pistolului. începe apăsarea progresivă a trăgaciului. sub pectorali. în funcţie de distanţă. în funcţie de distanţă. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere. Introducerea pistolului în toc Introducerea pistolului în toc nu este un automatism şi în anumite situaţii poate fi o sursă de accidente sau distragerea gravă a atenţiei. vederea este focalizată asupra cătării. vederea este focalizată asupra cătării. încheietura mâinii înarmate menţine aliniamentul cu ţeava. arătătorul degetului este ţinut de-a lungul tocului. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. blocul format din armă şi mâini se interpune între ochi şi obiectiv. articulaţiile uşor îndoite absorb mai bine reculul şi evită să se greşească ţinta pe timpul tragerii. b) Scoatere şi orientare „rapidă”: cotul braţului înarmat se retrage la cea mai mare înălţime posibilă. urmărind axa cea mai directă posibil. 98 . ochii privesc obiectivul. o deschide şi mâna înarmată apucă mânerul pistolului cu ultimele trei degete. partea superioară a corpului este blocată în poziţie de tragere.înarmate agaţă clapa tocului.3. 4. ochii fixează obiectivul. mâna reactivă se plasează la nivelul coastelor dinspre partea armei. în primele faze ale învăţării trebuie exersată până când aceasta va reprezenta o mişcare fluidă şi continuă.1. degetul arătător este ţinut de-a lungul corpului pistolului. Deşi scoaterea din toc pare „mecanică”. palma este deschisă spre înapoi la 450. c) Prinderea cu ambele mâini a armei şi executarea focului: mâna înarmată întâlneşte mâna reactivă chiar înaintea corpului şi blocul format cu arma începe să ridice ţeava armei îndreptată spre obiectiv. degetul mare este ţinut de-a lungul manşonului.2. mâna reactivă şi ochii nu se mişcă. încheietura mâinii înarmate este deja în linie cu ţeava armei (poziţia tocului este importantă).

1. îndreptând ţeava la 450 spre sol. luarea poziţiei de abordare. păstrând mâna reactivă la nivelul coastelor „pe partea armei”. în faţa picioarelor. introducerea armei în toc fără a privi.Pornind de la poziţia de tragere. efectuarea. Tehnici de protejare a pistolului în toc 99 . 4.3. acţionarea siguranţei cu degetul mare şi degetul arătător al mâinii reactive.3. mişcarea se efectuează invers decât în cazul scoaterii din toc. eventual. a unui control personal de securitate al armei. astfel: deblocarea poziţiei şi aducerea armei la nivelul sternului (regrupare).

dacă este posibil. se protejează de focul adversarului şi reîncarcă arma.2. 100 . ceea ce permite adăpostirea şi protecţia jandarmului sau din poziţia „în genunchi”.3. Un coleg îl protejează de ameninţarea principală. Jandarmul care trebuie să reîncarce. După reîncărcare jandarmul redeschide focul sau efectuează o curăţare tactică în poziţie de contact. funcţie de condiţii şi de actualitatea ameninţării.Protejarea pistolului în mână Protecţia armelor lungi mână în mână 4. anunţă „încărcare”. Reîncărcarea şi reaprovizionarea armei prin schimbarea încărcătorului Reîncărcarea se efectuează sub sprijinul unui coleg. pentru a-şi înştiinţa colegul care l-a sprijinit că este gata să reia focul. După ce a executat reîncărcarea jandarmul anunţă „gata”. pentru a reduce din vulnerabilitate. venind în contact cu el şi anunţând „te sprijin”.

deoarece implică o urgenţă. Încărcătorul armei nu este complet gol. Reaprovizionarea tactică a încărcătorului se efectuează în timpul unei „pauze”. jandarmul execută următoarele operaţiuni: duce mâna reactivă la centură pe partea cu port încărcătorul reactivă.În serviciu. încarcă arma („condiţia roşu” sau „condiţia roşu foc” în funcţie de situaţie). Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie excepţia de la regulă reaprovizionării tactice. de-a lungul acestuia. introduce noul încărcător şi îl împinge cu mâna reactivă. în funcţie de situaţie. jandarmul constată că arma a percutat în gol sau observă că manşonul a rămas în poziţia înapoi. jandarmul execută următoarele operaţiuni: scoate încărcătorul gol şi îl strecoară în buzunar. deschide port încărcătorul şi apucă încărcătorul între degetul mare şi degetul mijlociu al mâinii reactive. Reaprovizionarea rapidă se execută atunci când. acţionând trăgaciul. ceea ce înseamnă că încărcătorul este gol. prin două modalităţi: „reaprovizionare tactică” sau „reaprovizionare rapidă”. Trăgătorul a 101 . reia poziţia de contact şi/sau recuperează încărcătorul dacă nu mai este în pericol. În aceeaşi poziţie ca şi la reîncărcarea tactică. aşează degetului arătător pe partea dinainte a încărcătorului. în timpul unei confruntări sau în timpul tragerii. reia poziţia de contact. când presiunea timpului este mai puţin accentuată. introduce încărcătorul gol în încărcător. introduce încărcătura plină în palma mâinii reactive. Fără să piardă din ochi direcţia periculoasă şi păstrând arma îndreptată spre ţintă. Arma este în „condiţie roşu” sau „condiţie roşu foc”. încărcătorul poate fi schimbat. la centură sau îl lasă să cadă pe sol în caz de urgenţă.

Curăţarea tactică şi turul tactic de orizont 4. Poziţia de contact apropiat permite o reacţie mult mai rapidă. 4. Reaprovizionarea rapidă trebuie să fie totuşi învăţată ca parte distinctă deoarece situaţiile de confruntare în care se face uz de armă sunt imprevizibile. Curăţarea tactică se efectuează din poziţie de contact printro „măturare vizuală” a mediului dinspre „partea armei” spre „partea reactivă” la 900. pentru a nu fi surprins de o agresiune care vine dintr-o altă direcţie. după focalizarea ameninţării sau agresiunii care a antrenat folosirea armei.2. 102 . atunci când acesta este izolat şi fără sprijin. în cazul producerii unei agresiuni laterale la distanţă redusă.golit încărcătorul şi pentru moment nu mai este capabil să-şi utilizeze arma.3.înainte şi la 450 de o parte şi de alta a axei ţevii. Turul tactic de orizont După ce jandarmul a folosit arma.1.3. arma urmărind privirea. după focalizarea unei ameninţări sau agresiuni care a antrenat folosirea armei. această mişcare constă într-o luare rapidă de contact cu mediul înconjurător.3. prin pivotare. se execută curăţarea tactică care constă în reluarea rapidă a contactului cu mediul înconjurător. Chiar dacă nu este întotdeauna posibil.3. 4. în raport de situaţia tactică trebuie să se controleze de fiecare dată numărul de cartuşe rămase în încărcător şi dacă rămân mai puţin de trei cartuşe în acesta. Curăţarea tactică După ce arma a fost folosită. pentru a nu fi surprins de o altă agresiune care vine dintr-o direcţie diferită.3.3. să fie schimbat.

4.3. fără a urmări privirea. prin întoarcerea capului spre „partea reactivă” apoi spre „partea armei” şi în sfârşit spre înapoi.1.3. jandarmul execută următoarele mişcări: avansează cu 103 . 4. peste umărul din „partea armei”. păstrând în acelaşi timp şi bastonul de cauciuc în mână.4. spre deosebire de privirea în cealaltă parte care nu permite aceasta.Turul tactic de orizont se efectuează din poziţia de contact apropiat la 3600. Tehnicile de tranziţie 4. Arma rămâne pe axa iniţială a ţevii. Trecerea de la folosirea bastonului de cauciuc la armă Această tehnică poate fi adoptată în cazul intervenţiilor în care este mai eficient să scoţi arma din toc şi să o foloseşti. Privirea către înapoi pe „partea armei” permite luarea corectă a punctului de ochire. Pornind de la poziţia în gardă cu bastonul în mâna din partea armei.

mâna de pe partea armei până la mâna din partea care reacţionează; trece bastonul sub axila mâinii care reacţionează; coboară mâna din partea armei până la toc; scoate din toc arma având dosul încheieturii mâinii din partea armei sprijinit pe dosul mâinii care reacţionează şi care ghidează arma fără contractare. Capul bastonului este aliniat de-a lungul braţului din partea armei. 4.3.4.2. Trecerea de la folosirea pistolului mitralieră la pistol

Această tehnică poate fi adoptată la acţiunile de intervenţie, în care este mai rapid să scoţi pistolul din toc şi să utilizezi acest tip de armă, decât să rezolvi un incident sau să reîncarci pistolul mitralieră (incident sau armă fără muniţie). Pornind de la poziţia de tragere din poziţia pentru luptă în picioare cu pistolul mitralieră se lasă arma de umăr să atârne de cureaua ei şi se trage de partea dinspre latura care reacţionează a corpului, cu mâna care reacţionează, se scoate din toc pistolul şi imediat ce acesta este în faţa pistolului mitralieră, este prins cu ambele mâini în poziţia de contact.
104

4.3.4.3. Executarea tragerii în condiţii de întuneric folosind lanterna

Modul de prindere al lanternei

4.3.5. Deplasările cu arma 4.3.5.1. Principii generale de deplasare cu arma Pe timpul executării misiunilor, deplasările cu arma se execută fără a se folosi focul armamentului. În funcţie de teren şi de situaţie, deplasările se efectuează mai ales în pas normal, alunecat sau derulat, din poziţia de contact sau din poziţia de contact apropiat, arma fiind neîncărcată. Alergarea sau mersul târâş nu sunt utilizate decât pentru schimbarea poziţiei sau când jandarmul se află sub focul adversarului. Pasul alunecat este folosit de jandarm când se apropie de un pericol real sau când terenul pe care se deplasează este denivelat sau cu obstacole. Pasul alternativ derulat este utilizat de jandarmi când trebuie să avanseze rapid păstrând arma în poziţie de contact sau când poartă vestă antiglonţ. Pivotările se execută prin mişcări ale genunchiului şi şoldurilor, eventual ale picioarelor.
105

Răspunsul „părţii reactive” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate executa doar pivotarea trunchiului dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul „părţii dinspre armă” – se execută un pas în direcţia „părţii armei” cu piciorul „parte reactivă”, întorcând simultan şoldurile şi îndreptând arma spre adversar sau se poate pivota doar trunchiul dacă ameninţarea adversarului este trecătoare. Răspunsul ”în spate” – se execută un pas înainte cu piciorul „partea dinspre armă” în diagonala piciorului „parte reactivă” din poziţia „contact apropiat”, se execută o rotaţie, în timpul acesteia şoldurile se întorc simultan iar arma se îndreaptă spre înapoi. Deplasarea în coloană cere o mare rigoare în ţinerea armelor care pot fi, cu uşurinţă direcţionate, din neatenţie, în spatele unui coleg. Jandarmul va adopta poziţia „de contact apropiat”, orientând arma fie „spre partea armei” fie spre „partea reactivă”, opus zidului pe lângă care avansează coloana. Această orientare permite angajarea imediată în faţa unei ameninţări care ar apare de cealaltă parte, precum şi evitarea ricoşeurilor periculoase în caz de tragere accidentală. Dacă coloana avansează în teren descoperit, orientarea se face de ambele părţi. Înaintarea cu pistolul ţinut în mână se execută în anumite situaţii care impun păstrarea unei mâini libere pentru deschiderea uşilor, urcarea pe o scară, transportul unui obiect voluminos sau retragerea unui coleg rănit. În acelaşi timp este necesar să se utilizeze arma din dotare. Arma este ţinută cu mâna „partea armei”, în poziţie de „apărare apropiată la distanţă de o mână”. În timpul deplasării arma este îndreptată eventual înainte în poziţie de tragere cu mâna dinspre „partea armei”, evitându-se îndreptarea ei spre spatele colegilor. În caz de cădere, arma trebuie să rămână îndreptată spre înainte sau spre sol. Mâna reactivă este liberă pentru a ţine un obiect şi pentru a fi folosită în vederea facilitării avansării. Această poziţie permite să se privească în spate fără a ochi greşit faţă de axul principal al direcţiei în care se avansează (turul tactic de orizont), precum şi o trecere uşoară la orice poziţie, în picioare, în genunchi, culcat.
106

2. prin salturi scurte.4. Stăpânirea acestui procedeu trebuie să înceapă prin instruirea făcută la nivelul binomului şi care trebuie să aibă ca obiectiv realizarea reflexului în combinarea focului cu mişcarea. apoi repede). se execută o deplasare în lateral. deplasările să se facă pe cât posibil la adăpost. odată ajuns în poziţie jandarmul execută observarea. efectuarea de salturi rapide (niciodată mai mult de 5 secunde între adăposturi) pe timpul deplasării către înainte. rămânând la adăpost. Reguli ce trebuie respectate de jandarmi pentru realizarea acestui principiu: evitarea grupărilor/adunărilor pe timpul deplasărilor şi opririlor. deplasarea către înainte să se facă numai după ce sprijinul fix este pe poziţie. apoi repede şi precis).3. să tragă pe timpul deplasării. dacă luarea poziţiei de tragere se face sub focul adversarului. mai ales tragerilor ofensive practicate de un pluton de intervenţie sau în cazul retragerii rapide a unei persoane căreia îi 107 . împiedicarea adversarului să tragă asupra colegilor cărora li se asigură sprijin. punerea în sprijin sau pregătirea pentru avansare. utilizând la maxim terenul. Combinarea focului cu mişcarea Combinarea dintre punctele de sprijin şi mişcare stă la baza oricărei tactici. să tragă (lent şi precis. iar dacă nu. Tragerile din mişcare sunt tehnici relativ dificile şi sunt destinate. deschiderea focului (trebuie să se poată face la 3 secunde după luarea poziţiei rapide). Tragerea din mişcare completează pregătirea în acest domeniu şi de aceea jandarmul trebuie să înveţe succesiv: să se deplaseze (lent.5. luarea poziţiei de sprijin se face după revenirea la respiraţia normală şi executarea controlului pentru a vedea dacă arma este în stare de tragere.

Faptul că jandarmul se deplasează mergând către înapoi. mergând cu paşi mici şi cu genunchii îndoiţi. Cu experienţă şi antrenament este posibil să se mărească puţin câte puţin ritmul de deplasare. Se înaintează un pas cu piciorul din spre „partea reactivă” şi se aşează pe o linie imaginară ce uneşte tocul dinspre partea armei cu obiectivul. înainte de a păşi cu toată greutatea. În practică. în spatele unei protecţii) 4. ca la tragerea cu înaintare. fără a pierde din vedere cătarea.asigurăm protecţia. concomitent cu începerea înaintării (avansării). doar că trăgătorul trebuie mai întâi să „pipăie” cu piciorul terenul în momentul retragerii.3. jandarmul trebuie să lucreze mai întâi „la rece”. Se aşează şoldurile la 30° faţă de obiectiv cu umărul 108 .1. permite utilizarea unei poziţii de tragere naturale. Permanenţa unui sprijin fix trebuie să fie sistematic asociată tragerii din mişcare. Urmând deplasările adversarului jandarmul trebuie să poată trece de la tragerea cu înaintare la tragerea cu retragere. Trăgătorul înaintează cu şoldurile şi umărul „parte reactivă” către înainte.6. efectuează tragerile unul după altul. Cheia reuşitei constă în coordonarea ritmului de mers şi de tragere.6. iar şoldurile rămân la acelaşi nivel. Poziţia „în genunchi” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. Pentru executarea tragerii se deplasează „partea reactivă” spre „partea armei”. prin analogie. în sprijin fix intermitent. Poziţii de tragere derivate (în genunchi. Tragerea cu înaintare se execută pornind de la poziţia de contact prin aducerea armei la înălţimea ochilor. 4.3. trage un foc la fiecare pas când ambele picioare sunt în contact cu solul. culcat. Pentru a exersa aceste tehnici. Pentru executarea tragerii cu retragere se procedează. trăgătorii care se sprijină mergând. Genunchii se păstrează flexaţi pentru a absorbi şocurile.

Jandarmul se aşează pe tocurile dinspre „partea armei” cu genunchiul din acea parte îndreptat la 45° faţă de direcţia de tragere. niciodată exact deasupra acestuia deoarece articulaţiile cotului şi genunchiului sunt rotunde şi diminuează stabilitatea. Piciorul „parte reactivă” trebuie să aibă tibia în poziţie verticală pentru ca osul şi nu muşchii să fie cel care suportă greutatea armei. zid mai mic etc. în acest mod tensiunea musculară şi tremurăturile sunt reduse la minim. ceea ce reprezintă un avantaj pentru tragerea pe deasupra unui obiect de înălţime medie (capotă de maşină. Piciorul „parte reactivă” este orientat la 300 faţă de direcţia de tragere pentru a proteja şi bazinul faţă de direcţia periculoasă. Poziţia de tragere „în genunchi” fără sprijinirea cotului pe genunchi este propice în special pentru a trage în sus. Arma este ţinută ca la poziţia „în picioare”. Dacă trebuie să se tragă rapid. plecând de la poziţia „în genunchi”. Este posibilă şi o altă variantă prin lăsarea genunchilor pe pământ. Cotul parte reactivă se sprijină uşor înainte sau înapoia genunchiului. Aceasta este relativ înaltă. jandarmul va deplasa greutatea corpului înainte pentru a creşte stabilitatea armei.). trunchiul adoptă aceeaşi poziţie ca la tragerea din picioare. Acelaşi principiu se aplică şi pentru antebraţul reactiv. 109 .dinspre „partea reactivă” înainte şi se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp.

Sprijinirea cu antebraţele se face pe sol şi este urmată de o rostogolire uşoară cu „partea armei”. Poziţia „culcat” este poziţia cea mai lentă din punct de vedere a adoptării dar este cea mai stabilă din punct de vedere a eficienţei. Poziţia „culcat” Se adoptă plecând de la poziţia liberă în picioare. sprijinind capul pe bicepşii braţului dinspre „partea armei” pentru a respira mai bine şi pentru a ochi cu mai multă precizie.2. sistematic pornind de la 30 de metri. Îngenuncherea se face în rând cu şoldurile. Se aşează şoldurile la 300 faţă de obiectiv cu umărul parte reactivă înainte.3. 110 . Corpul este întors la 300 având „partea reactivă” faţă de direcţia de tragere.6. iar culcarea se va face astfel încât să se evite orice contact dintre armă şi sol. Poate fi utilizată în funcţie de teren şi misiune. Se îndoaie ambii genunchi în acelaşi timp. Blocarea mâinilor este identică ca cea de la poziţia „în picioare”. Se amortizează cu mâna reactivă.4. fără tremurături.

Dacă jandarmul este prea aproape de suprafaţa de protecţie.Poziţii deschise . fără a expune umărul şi restul mâinii. Alegerea unui adăpost se efectuează în funcţie de suprafaţa şi de calitatea protecţiei pe care acesta le oferă.3. 111 .3. expunând doar „ochiul şi arma”.6. fie de schije desprinse din acest proiectil. el riscă să fie atins fie de ricoşeul unui proiectil advers ajuns la marginea adăpostului. De aceea dispunerea se face la distanţa de 1 metru în spatele adăpostului pentru a se evita ricoşeurile. Tragerea din spatele unui adăpost Imediat ce terenul şi situaţia îi permit.INTERZISE 4. jandarmul trebuie să caute un adăpost pentru a se proteja şi a-şi sprijini colegii într-un mod cât mai eficace posibil.

pentru a-şi stabiliza tragerea. arma nu trebuie să fie direct sprijinită pe suprafaţa de protecţie. La o distanţă mare. sunt ultima soluţie pentru a rezolva o situaţie critică când nu există o 112 . întrerupând temporar observarea. tot conform principiului „ochiul şi arma”. Dacă jandarmul se adăposteşte în spatele unui obstacol vertical. 4. jandarmul rămâne înapoia adăpostului pentru a observa orice mişcare a adversarului şi pentru a se proteja în întregime. jandarmul se poate sprijini de suprafaţa de protecţie cu o parte a corpului. Distanţa este stabilită de mâna cu care se reacţionează.4. jandarmul trebuie să se lipească de suprafaţa de protecţie. Când se trage asupra lui. Realismul antrenamentului Armele nu sunt folosite pentru a face găuri în hârtie ci. pe partea pe care va acţiona nu trebuie să-şi expună prea mult corpul. Pentru ca să nu se dezechilibreze în timpul tragerii. Se poate distanţa de suprafaţa adăpostului sprijinindu-se pe mâna cu care acţionează.Dacă tragerea executată asupra sa se face de sus în jos.

Ţinta de tip siluetă umană.altă variantă (salvarea vieţii cuiva. Acestei siluete îi pot fi adăugate unele obiecte. în vederea dezvoltării punctelor sale forte eliminând punctele slabe. să facă ceea ce nu-i place. colorată realist pentru a permite o ochire rapidă. în cadrul antrenamentului. 113 . De aceea. Calitatea tragerilor pe timpul îndeplinirii atribuţiilor se obţine din regularitatea cu care jandarmul se antrenează (mai ales „la rece”). posibilitate. jandarmul trebuie să fie convins că nu trage asupra unei ţinte ci asupra unui adversar. ceea ce permite alegerea unor modalităţi multiple de apreciere a rezultatelor. Jandarmul trebuie să se antreneze succesiv pentru: a realiza o grupare a tragerilor la scurtă distanţă din poziţia de contact. Punctele nu sunt indicate pe ţintă. O siluetă umană. facilitează simularea. Ea favorizează focalizarea pe cătare prin dispariţia marcajelor concentrice care incitau trăgătorul să caute punctul de ochire pornind de la poziţia sa de tragere şi deci să focalizeze pe ţintă între seriile de tragere. în agresor dotat cu cuţit sau cu alt tip de obiect contondent. stimulează executarea unei trageri mai precise în zona de neutralizare formată din bazin şi coapse (clepsidra) şi care este cel mai uşor de atins pornind de la „poziţia de contact”. să adauge apoi o variabilă (distanţă. care să o transforme din ceva „neagresiv”. incident) şi să redobândească gruparea. stoparea unui infractor care fuge).

Binomul este constituit dintr-un şef de echipă şi un coechipier şi are următoarele caracteristici: efectiv redus. într-un cadru global.a. pentru a respecta principiul – nici o mişcare fără sprijin – în cadrul dispozitivului se lucrează în echipe de tip binom sau trinom6. constituite în vederea îndeplinirii unei misiuni – n. dispunere tactică. mobilitate accentuată. 114 6 . bazat pe analiza situaţiei şi pe aplicarea unei soluţii tactice eficace. a elementele care indică un pericol şi a persoanele care sunt la locul acţiunii. protecţie personală şi colectivă. TI se bazează pe integrarea principiilor tehnice de acţiune şi deplasare asimilate în cadrul instrucţiei. În tactica intervenţiei. antrenamentul în utilizarea mijloacelor se realizează după stăpânirea noţiunilor de deplasare.CAPITOLUL 5 TACTICA INTERVENŢIEI Domeniul «Tactica intervenţiei» (TI) face parte din Intervenţia Profesionale (IP). alături de «Formare Generală în IP». Ea are rolul de a forma jandarmii să aibă o imagine tactică asupra situaţiei bazată pe identificarea adăposturilor potenţiale. trinomul – sunt echipe tactice adaptate spaţiului. tehnici şi tactici de lucru elementare şi specifice folosite de elementele de dispozitiv. «Dominarea cu armă a adversarului» şi «Dominarea fără armă a adversarului». precum şi modul de folosire al mijloacelor specifice. Binomul. De aceea. coordonare uşoară cu şefului echipei. terenului şi adversarului. El include cunoştinţele referitoare la realizarea dispozitivelor de acţiune de către echipe (grupe).

asigură securitate şi protecţie sporită.S. care permite şefului de element. Reţineţi!: A. atent. ATITUDINE Stabilirea atitudinii care va fi adoptată de jandarmii din echipă se realizează prin codificarea de alertă. poziţie de 115 . Protecţie. de o manieră reflexă.Trinomul este constituit dintr-un şef de echipă şi doi coechipieri şi are următoarele caracteristici: efectiv suficient. necesită mai multă iniţiativă din partea şefului de echipă. respectând aceleaşi reguli. cod de alertă roşu. fiecare jandarm participant la acţiune trebuie să se raporteze la parametrii culorii anunţate şi să acţioneze unitar. ca după analiza şi evaluarea corectă a unei situaţii. Sprijin. 5. Codificările internaţionale de alertă folosite de jandarmi sunt următoarele: cod de alertă galben. starea armei).C. După stabilirea de către şeful de element a nivelului de alertă. Bazele tacticii de intervenţie Elementele care fundamentează tactica intervenţiei sunt următoarele: Atitudine. cod de alertă roşu foc. poziţia. Comunicare.1. să definească şi să ierarhizeze nivelul de ameninţare. destins. se deplasează mai greu. prinderea armei. Cod de alertă galben – nici o ameninţare aparentă – stare psihică (conştient. poate executa pătrunderea în spaţii mai mari. cod de alertă oranj.P. stres imperceptibil). Acestei clasificări i se adaugă situaţia diferiţilor actori participanţi la acţiune: starea fizică şi starea psihică (nivelul de oboseală şi de stres.

poziţie de abordare. arma încărcată şi asigurată. Cod de alertă oranj – ameninţare prezumtivă neidentificată – stare psihică (tensionat. indexul în prelungirea gărzii trăgaciului. 116 . Cod de alertă roşu – ameninţare iminentă identificată – focalizat pe ameninţare. poziţie de contact. stres crescut). stres intern. arma în poziţie de serviciu.abordare. conştient. arma încărcată.

poziţie de contact foc. permanent şi eficace 117 . ATENŢIE! În orice situaţie este obligatoriu să se respecte cadrul legal. arma încărcată cu indexul degetului arătător pe trăgaci.Cod de alertă roşu foc – agresiune actuală – focalizat pe ameninţare. stres intern instalat. Sprijin – întotdeauna fix.

Aplicarea tehnicilor de înaintare se face numai la ordinul şefului 118 . vestă anti-glonţ).2. gestuală. tactică 5. folosirea avantajelor terenului Comunicare .verbală. Tehnici de înaintare Înaintarea reprezintă deplasarea tactică a unui element întrun perimetru limitat.individuală balistică (cască.Protecţie . sprijinit sau acoperit de un element exterior şi are ca scop câştigarea unui spaţiu bine definit pentru a domina unul sau mai mulţi adversari şi pentru a securiza locurile suspecte.

2. În afara situaţiilor în care asupra jandarmilor se trage.) pentru ca echipa să fie în măsură. care nu a fost recunoscut poate ascunde un pericol.1.elementului de serviciu (echipă. trecerea unui unghi în siguranţă. în special pentru a descoperi un adversar care nu a fost localizat. trecerea unui obstacol în siguranţă. Diferitele tehnici utilizate în acest scop sunt folosite. Câştigarea terenului Această tehnică are ca scop ocuparea unei noi porţiuni de teren pentru a surprinde un adversar sau pentru a-i descoperi poziţia. Procedeele tactice elementare de înaintare sunt individuale sau colective (la nivel de echipă) şi constau în: sprijin direct sau sprijin decalat. să-şi asigure propria securitate. Orice compartiment nou de teren. câştigarea terenului este asigurată de un sprijin fix care nu îşi părăseşte poziţia până în momentul în care elementul de dispozitiv nu a început investigarea unui nou compartiment. 5. să facă faţă zonelor periculoase şi a obstacolelor întâlnite pe direcţia de deplasare. patrulă etc. Achiziţionarea terenului. trecerea în siguranţă prin faţa unei deschideri. Aceste procedee elementare se repetă pe timpul deplasării şi cercetării şi nu trebuie să pună în pericol jandarmul sau să-l blocheze. trecerea unei deschideri şi sprijinul decalat sunt tehnicile care trebuie luate prima dată în calcul pentru asigurarea securităţii personale şi colective. acoperire. situaţie care necesită o activitate suplă de căutare şi de investigare. Discreţia şi siguranţa contribuie la micşorarea efectului surprinderii. 119 . achiziţionarea unui nou compartiment de teren. în orice moment.

este prea rapid şi ar trebui evitat pentru că această situaţie îl pune pe jandarm în inferioritate. El trebuie să fie înlocuit. prin folosirea sistematică a unei oglinzi montate pe un baston. Procedeul «FLASH». dacă adversarul este într-o încăpere mai întunecată decât cea în care se găseşte jandarmul. introducerea rapidă a capului în noul compartiment. atunci când este necesar. apoi retragerea acestuia. Acest procedeu nu se aplică decât într-o clădire compartimentată şi luminată pentru a realiza o cercetare în siguranţă a acesteia. 120 .„Deschiderea unui unghi” este un procedeu alternativ care are ca scop achiziţionarea progresivă şi în siguranţă a unui nou compartiment.

5. armamentul este orientat către zona de intervenţie.poziţionarea unui sprijin Cu pistolul sau cu p.dreapta. adoptând o poziţie favorabilă executării tragerii. se asigură posibilitatea de riposta stânga . Sprijinul fix decalat .m.3. Trecerea spaţiilor deschise (uşi. 121 . Rapiditatea trecerii garantează securitatea.2. ferestre) Este un procedeu tactic care constă în trecerea rapidă şi în siguranţă prin faţa unei deschideri şi care se execută respectând următoarele reguli tactice: sprijinul rămâne orientat în sensul înaintării. 5.2.2.

5. indiferent de deţinător sau proprietar şi la bordul oricăror mijloace de transport române în următoarele cazuri: executarea unor acte procedurale la solicitarea magistratului. Acest procedeu se execută de o manieră dinamică respectându-se următoarele reguli tactice: adoptarea unei formaţii unilaterale verificarea uşii. pătrunderea.3. ora şi efectul surpriză vor garanta reuşita misiunii). 122 . pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. ferestre). Tehnici de pătrundere Pentru îndeplinirea misiunilor şi sarcinilor de serviciu jandarmii pot să pătrundă în domiciliul sau reşedinţa persoanelor fizice. a organizaţiilor social politice.3. în situaţii impuse de necesitatea realizării ordinii şi siguranţei publice. în stare de necesitate.1. a instituţiilor publice ori particulare. Pătrunderea în situaţia în care ne confruntăm cu un adversar localizat (poziţia individului este cunoscută cu precizie. ascultare.Este interzisă cu desăvârşire poziţionarea şi oprirea în cadrul spaţiilor deschise (uşi. INTERZIS 5. precum şi în incinta unităţilor economice. provocarea unei reacţii din partea adversarului. deschidere.

Pătrunderea într-o încăpere (faza dinamică).3. Când ne confruntăm cu un individ nelocalizat (căutare şi localizare a individului) Acest procedeu se execută de o manieră flexibilă prin adoptarea unei formaţii unilaterale şi a unui sprijin permanent. se încearcă declanşarea unei reacţii din partea adversarului la deschiderea uşii. verificarea uşilor (verificarea stării acestora şi a direcţiei de deschidere. 123 . elementul nr. se realizează astfel: pătrunde elementul nr. a încuietorilor. elementul 3 sprijină pătrunderea. 1 sub impulsul elementului nr. respectându-se următoarele reguli tactice: observarea (ascultarea). se execută dinamic la ordinul şefului. a unui trinom. 2. pătrunderea (combinată cu ascultarea şi observarea).2. Pătrunderea în încăpere (trinom) 5. 1 pătrunde în învăluire.

Urcarea unei scări Este un procedeu care se execută cu respectarea următoarelor reguli tactice: jandarmul trebuie să ofere o siluetă cât mai mică.3. 124 .5.3. deschiderea unghiurilor se face succesiv. arma trebuie ţinută în poziţia de contact. achiziţionarea de teren iniţială este urmată de o deschidere progresivă a unghiurilor.

5.4. Mod de acţiune în forţă sau în supleţe În funcţie de analiza sa şi de informaţiile pe care le are despre teren şi adversar, de timpul şi mijloacele la dispoziţie jandarmul trebuie să acţioneze fie în modul «Forţă» fie în modul «Supleţe». Dar înainte de a începe o intervenţie, oricare ar fi ea, în mod obligatoriu jandarmul trebuie să ştie: să se orienteze, să observe, să aprecieze o distanţă, să indice un obiectiv, să se deplaseze în siguranţă sau în viteză utilizând terenul, să acţioneze cu discreţie, să folosească mijlocele obişnuite (în special lanternele), să folosească protecţiile balistice şi naturale, pentru a se proteja individual şi reciproc cu colegii săi de echipă. El trebuie să respecte câteva sfaturi care port fi formulate astfel: Să fii mic şi mobil; Rămâi la distanţă de unghiurile şi sectoarele periculoase; Să fii acoperit către direcţiile neverificate şi către înapoi. Pe timpul înaintărilor şi investigaţiilor, jandarmul trebuie să împartă terenul în:
Zonă de observare Percepţie globală Identificarea punctelor periculoase şi a mişcărilor Percepţie orientată Descoperirea şi prevenirea unei ameninţări potenţiale Percepţie focalizată Neutralizarea unei ameninţări

Zonă de pericol ( Contact fizic) Zonă de agresiune (Zonă intimă)

Localizarea rapidă a adversarului şi capacitatea de control al spaţiului într-un timp scurt sunt factorii de bază care condiţionează modul de intervenţie:
125

Obiectiv nelocalizat Imperativ: de găsit Investigare suplă, în siguranţă, cu discreţie - sprijin fix sistematic înainte de orice deplasare - utilizarea sistematică a adăpostirilor - cercetarea fiecărui compartiment înainte de a trece la următorul

Obiectiv localizat Imperativ: de surprins Investigaţie în forţă, în viteză cu dinamism controlul vizual al compartimentului şi sprijin decalat - deplasare rapidă şi dinamică până la locul stabilit în « bilă de biliard » sau în coloană

5.5. Controlul vehiculelor Controlul vehiculelor constă în verificarea minuţioasă a interiorului, a încărcăturii şi documentelor de însoţire a acesteia, a actelor de identitate şi a bagajelor ocupanţilor vehiculului. Jandarmii pot să efectueze control asupra oricărui vehicul suspect aflat în zona obiectivelor date în competenţă şi pe timpul îndeplinirii misiunilor specifice pentru a preveni săvârşirea unor infracţiuni sau pentru probarea acestora (cu excepţia celor ale Corpului Diplomatic). Cu ocazia controlului vehiculului se urmăreşte descoperirea: persoanelor ascunse în vehicul în scopul de a se sustrage urmăririi ori de a intra ori ieşi în/din locuri interzise; persoanelor răpite sau sechestrate, evadaţilor, dezertorilor; obiectelor care provin din infracţiuni ori contravenţii sau care pot servi la săvârşirea acestora.

Semnal gestual precis şi directiv-obligatoriu al jandarmului în ţinută 126

Pentru executarea acestei tehnici trebuie respectate următoarele reguli generale: dacă se acţionează pedestru, semnalul de oprire se va efectua din partea carosabilă a drumului, de pe o poziţie cât mai apropiată de marginea drumului; în cazul în care se acţionează cu un autovehicul se vor folosi semnalele sonore, luminoase şi vizuale iar atunci când maşina nu este prevăzută cu mijloace de avertizare, prin folosirea bastonului reflectorizant; locul pentru oprirea autovehiculelor va fi ales astfel încât să permită poziţionarea în afara părţii carosabile, de regulă în localităţi, în parcări ori alte spaţii pentru a nu stânjeni circulaţia şi care pe timpul nopţii sunt luminate. Din punct de vedere tactic controlul vehiculului se execută, de regulă, de 2 sau 3 jandarmi dintre care cel puţin unul va avea rol de protecţie prin adoptarea unei poziţii favorabile pentru a supraveghea atât colegul/ii său/săi cât şi pe ocupanţii vehiculului, fiind pregătit să intervină imediat. Şeful de dispozitiv va folosi codificare de alertă. Cod galben – nici o ameninţare aparentă – dispunerea jandarmului care execută controlul se face în zona uşii din faţă pe partea conducătorului autovehiculului; jandarmul adoptă o poziţie care să confere protecţie în cazul unei tentative de agresiune din partea celui oprit; jandarmul salută, se prezintă şi solicită conducătorului auto să oprească motorul ; solicită conducătorului auto să prezinte pentru control actele de identitate; după verificarea actelor de identitate se va verifica interiorul vehiculului şi al portbagajului.

Pe timpul controlului documentelor jandarmul menţine contactul permanent cu şoferul 127

Avertizare – Jandarmeria!. oprirea la nivelul portierei. elementul 1 oprit la nivelul consolei portierei.5. sprijin fix şi permanent 5.5. fixarea obiectivului.1. sprijin înainte. Situaţii tactice 5. Un pasager la bord – cod oranj a) Oprire şi poziţionare se execută astfel: Sprijin.1. mâinile pe cap. dar neidentificată Controlează deschiderea portierei. 128 .1. dispunerea elementului de sprijin Cod roşu – ameninţare actuală Abordare. mişcare simultană către înainte a celor două elemente.Cod oranj .ameninţare prezumată. privirea înainte. degetele încrucişate.

desfacerea centurii de siguranţă. extragerea. control prin extensia braţului. 129 . c) Controlul persoanei – se execută obligatoriu după încătuşare Controlul persoanei.b) Încătuşarea şi scoaterea din vehicul Punerea cătuşelor.

sub sprijin. elementul de control se deplasează la nivelul consolei portierei.cod roşu Fixarea obiectivului . 130 .1.2.d) Controlul portbagajului nu este obligatoriu 5. Doi pasageri la bord cu dispozitiv de acţiune format din 3 jandarmi .5.

Scoaterea celui de-al doilea pasager. securizarea zonei de către şeful dispozitivului.Mişcarea către înainte a dispozitivului. 131 . Scoaterea din autovehicul a primului pasager. controlul portbagajului. dispunerea reţinuţilor pentru a fi introduşi în autovehiculul de serviciu. jandarmul intră primul în autovehicul. Faza finală a acţiunii.

inumane sau degradante Dr. pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenirea criminalităţii stradale Codul de procedură penală Legea nr. Gl. mr. conf.1990 pentru aderarea României la Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime. 60/1991 republicată privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice Legea nr. Consideraţii generale privind întrebuinţarea forţelor Ministerului Administraţiei şi Internelor pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale în îndeplinirea misiunilor. col. 550 din 29 noiembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române Legea nr. 196 din 17 martie 2005 privind aprobarea Strategiei Ministerului Internelor şi Reformei Administrative de realizare a ordinii şi siguranţei publice. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. drd. drd. Alexandru Ioan Giurgiu. Editura Tritonic. Costică Silion.BIBLIOGRAFIE • Hotărârea nr. în cooperare cu alte structuri din sistemul de apărare. 2005 133 • • • • • • • • • . Pop Gavrilă. Intervenţia profesională a Jandarmului operativ. 295/2005 privind regimul armelor şi al muniţiilor Legea nr. bg. 235 din 6 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea art. Costică Silion. Todoruţ Eugen.10. dr. 2 din Legea nr. în condiţiile integrării Gl. Acţiunile pentru asigurarea ordinii publice şi a ordinii constituţionale. Vasilică Ovidiu. col. lt. Alexandru Ioan Giurgiu. 19/09.

1 ZONA DE OBSERVARE ZONA DE CONTACT FIZIC ZONA INTIMĂ ACŢIUNE INTERZISĂ ACŢIUNE MODERATĂ ACŢIUNE PERMISIVĂ 134 .ANEXA NR.

2 135 .ANEXA NR.

3 BASTONUL TELESCOPIC CARACTERISTICI GENERALE 137 .ANEXA NR.