CULTURĂ ȘI CIVILIZAȚIE ÎN SPAȚIUL ROMÂNESC

DACIA SUB OCUPAȚIE ROMANĂ

DAN EMANUEL DANIEL FACULTATEA DE GEOGRAFIE GEOGRAFIA TURISMULUI ANUL I GRUPA II

Procesul de colonizare al Daciei 3.Cuprins 1. Retragerea Aureliană și consecințele acesteia 5.Contextul istoric al romanizării 2. Bibliografie . Viața socială și cultura în provincia Dacia 4.

Împreună cu un corp de sarmați. Venind iarna.Hr. având în vedere aurul și celelalte bogății ale Daciei. îndreptându-se spre Sarmizegetusa. Traian trece Dunărea în Banat. Contactele s-au intensificat pe măsură ce romanii s-au apropiat de Dunăre. Banat și Transilvania. sudul Moldovei. constituia o lezare a prestigiului Romei. din anul 89. pătrund în Munții Orăștiei și . Decebal concepe un plan îndrăzneț cu scopul dejangajării frontului aflat nu departe de capitala Sarmizegetusa. Oltenia. ca urmare a creșterii puterii dacilor. Integrarea provincilor romane în vastul angrenaj al Imperiului Roman s-a impus prin instituții specifice și exemplar organizate: administrația. Astfel procesul de romanizare se intensifică. de asemenea în davele geto-dace au fost descoperite obiecte de podoabă. La începutul secolului I al erei creștine. a fost anexată provinciei Moesia. Pacea lui Decebal cu Domițian. Noul împărat Marcul Ulpius Traianus (97-117) și-a arătat hotărârea de a anula acestă pace rușinoasă și de a înfinge steagul cu acvilele romane în pământul Daciei.Contextul istoric al romanizării În a doua jumătate a mileniului întâi au apărut popoarele romanice europene.Hr.Hr. Au loc lupte grele. armata. când au avut loc primele contacte dintre geto-daci și romani. proces în care se încadrează și formarea poporului român (etnogeneza românească). fiscul imperial. iar dacii și aliații lor sunt respinși. În acestă etapă preliminară a romanizării au predominat împrumuturile din creația materială romană: moneda romană a fost adoptată și imitată de geto-daci la mijlocul secolului I î. Imperiul Roman s-a extins și în Muntenia. acest proces a început încă din secolul al II-lea î.. socotiți o amenințare pentru Roma. romanii și-au instalat frontiera pe Dunăre.. În vara anului 106 regatul lui Decebal își va înceta existența. după ce înglobase Dobrogea. cea mai mare parte a teritoriului carpato-dunărean a fost integrată în lumea romană. Au urmat două războaie dureroase și de lungă durată în anii 101-102. În primăvara anilor 101. În anul 46 d. când a fost cucerită. cât și de ordin economic. deși suferă pierderi mari. în fruntea unei puternice armate.1. O dată cu cucerirea Daciei de către romani. Muntenia a devenit un teritoriu controlat de armata romană. o populație vecină. În primărava anului 102 romanii reiau ofensiva în vestul Daciei. 105-106. ceramică și armament.Hr. Motivele reale erau însă atât de ordin strategico-militar. adică de învingător a dacilor. o câștigă totuși romanii. în urma cărora Traian a putut fi îndreptățit să poarte supranumele de ..Dacicus”. foarte avantajoasă dacilor. Decebal atacă cetățile romane de la Dunăre. Astfel. Dobrogea s-a aflat sub control roman încă din secolul I î. La Tapae are loc o bătălie aprigă pe care.

aceasta fiind numită de contemporani Dacia Felix. rămănând în stapânirea dacilor liberi. Atacatorii întrerupt aprovizionarea cu apă a capitalei. la Drobeta.ajung în fața Sarmizegetusei. legiunea a XIII-a Gemmina. Pacea încheiată în anul 102 impunea dacilor condiții foarte grele. sunt aduse și numeroase trupe auxiliare: ale și cohorte. consolidarea și apărarea vieții romane la Dunărea de Jos. Lupta este pe viață și pe moarte. armatele romane invadează din nou Dacia. Dacia era o provincie imperială. ca și din celelalte provincii ale Imperiului este cantonată în castre. Decebal nesocotește pacea și se pregătește de război. În Dacia Traiana staționează. În iulie 105 pe aici și prin alte locuri. . adică Dacia cea fericită. Traian. O parte din apărători reușesc să scape. Acestea se găsesc mai ales de-a lungul granițelor. Din provincia Dacia fac parte: vestul Olteniei. în oamenii și mai ales în tehnică de muncă. Dându-și seama că Traian nu va renunța la cucerirea statului Dac. Romanii străpung sistemul de apărare din Munții Orăștiei și asediază Sarmizegetusa. Decebal este nevoit să ceară pace. plănuind continuarea luptei. Armata romană din Dacia și Dobrogea. între 106-271. preferând moartea în libertate. Decebal își pune capăt vieții. construită la aproximativ 40 km de fosta fosta capitală dacă. condusă de un guvernator ce purta titlul de Legatus Augusti praetore – membru al ordinului senatorial și fost consul la Roma. le este însă defavorabil dacilor. Celelalte teritorii nord-dunărene cucerite nu sunt incluse în Imperiu. fără ca unitatea ei să fie afectată. Armata romană contribuie la stabilirea. În anul 106 Dacia devine provincie romană. În afara legiunilor. Securitatea granițelor Daciei și Dobrogei este menținută prin masarea a numeroase trupe și printr-o bună organizare a sistemului defensiv. Pentru o mai bună administrație și apărare provincia cunoaște mai multe reorganizări administrativ-teritoriale. Banatul și cea mai mare parte a Transilvaniei. Capitala provinciei este Utopia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. La sfârsitul secolului al II-lea se găsesc în Dacia vreo 50000-55000 de militari. apoi pătrund în cetate și îi dau foc. îl pune pe renumitul arhitect Apolodor din Damasc să construiască un pod de piatră peste Dunăre. Sistemul defensiv este completat cu limesuri. consecvent planurilor sale. dar și în interior. la Apulum. Raportul de forțe. În perioada războaielor marcomanice este adusă și legiunea a V-a Macedonica în castrul de la Potaissa (din anul 168).

sub Hadrian se adaugă trei municipii (Napoca. Mai târziu Constantin cel Mare realizează podul dintre Sucidava și Oescus 328. Însă din primii ani ai organizării provinciei. cel mai cunoscut este podul realizat de Apollodor din Damasc la Drobeta. Militarii și populația civilă. Armata construiește drumuri. Dezvoltarea preurbană accentuată a unor localități (Micia) sau cea urbană (Potaissa) se datorează armatei. Orașele din Dacia sunt creații ale romanilor. întreprinde lucrări de captare și aducție a apei potabile. Aceștia sunt aduși latinofoni și contribuie. În Dobrogea. În procesul romanizării un rol important l-au avut armata și veteranii. structurii și organizării orașului. apar apoi douăsprezece orașe la sfârșitul secolului al III-lea. . Armata contribuie la creșterea demografică importantă în localitățile unde este cantonată. poduri și orașe ridicate de romani. Tomis și Calatis). Geniul ingineresc roman se manifestă prin rețeaua de drumuri. li se adaugă trei municipii romane: Troesmis. Roma este imitată îm privința aspectului. care îi urmează. Drumul imperial principal străbate Dacia pornind de la Dunăre și unind principalele localități de la Tibiscum până la Poralissum.2. în Dacia sunt aduși numeroși coloniști din toate zonele Imperiului. Temeinic construite spre folosul armatei. Civilizația romană este esențialmente o civilizație urbană. Impresionanta realizare tehnică provoacă admirația contemporanilor și a urmașilor deopotrivă. adică soldații care la terminarea stagiului militar își continuau viața. Alte drumuri sunt construite de-a lungul Oltului. Sporul de populație se realizează prin familiile militarilor și prin elemente civile care urmează trupele în peregrinările lor. dar și al civililor. Drobeta și Romula). poduri și fortifică orașe (ca la Romula). asemeni soldaților. celor trei orașe grecești (Histria. Progresul urbanizării în Dacia poate fi urmărit cu ușurință: este construit un singur oraș sub Traian (Lolonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa). drumurile romane sunt utilizate până în Evul Mediu. Noviodunum. Tropaeum Traiani. care își păstrează vechile instituții. Dobrogea este brăzdată de trei drumuri principale. împreună cu familiile lor. Dintre poduri. în provincia în care au slujit ca ostași. Procesul de colonizare al Daciei Războaiele de cucerire a Daciei sub Traian provoacă dacilor numeroase pierderi umane. contribuie la dezvoltarea economiei și culturii provinciale. Mureșului sau Târnavei Mari. la procesul de romanizare.

precum cele de la Apulum. Potaissa. un rol important îl aveau castrele. orașele de aici sunt municipii și colonii. Callatis cunosc o nouă epocă de înflorire. Napoca. de răspândire a culturii și civilizației romane. Romula (Reșca. În Dobrogea. numite canabae și vicus. în jud. Porolissum (Moigrad. alături de orașe acum apărute. . Tomis. Alături de orașe. numită limes. precum Tropaeum Traiani. înglobează preponderent populația autohtonă. Potaissa. erau numeroase sate purtând numele de vicus. Sălaj) aveau numai titlul de municipii. în jud. În sistemul de apărare al Daciei.Orașele erau împărțite în două categori: coloniile. și municipiile. Orașele întemeiate de romani în Dacia și Dobrogea au o organizare care imită modul de administrare și conducere de la Roma. orașele în care locuiau cetățenii romani și care se bucurau de toate drepturile. de tradiția dacică descoperită în aceste așezări. oraș care a fost întemeiat lângă monumentul cu același nume. vechile cetăți grecești Histra. Orașe ca Ulpia Traiana Sarmizegetusa (noua capitală a Daciei). Apulum. fapt demonstrat de ceramică. orașe de rang inferior. Drobeta. constituit din legiuni și trupe auxiliare. Ca și în restul Imperiului. În fața liniei castrelor se amenaja o linie de apărare cu turnuri și val de pământ. Olt) au dobândit statutul de colonii. Mici. Așezările înființate pe lângă castre și orașe. în vreme ce Dierna (Orșova). Ele constituie focare de romanizare pentru zonele învecinate.

Viața economică se dezvoltă. Astfel o concecință a acestui proces a fost înlocuirea treptată a limbi proprii indigene cu limba latină (romanică). în același timp. Meșteșugarii aveau asociații cu scop de întrajutorare. în centrul cărora se afla o villa rustica. limba comună pentru diferitele grupuri etnice din Dacia. Latina este limba administrației. Acțiunea factorilor enumerați face ca romanizarea provinciei să fie ireversibilă. Este. Alături de aceștia sunt adorați zei orientali. ori care împărtășeau aceiași religie. populația autohtono a trecut prin numeroase transformări cultura-politice și social-etnice. constând din locuința proprietarului și o serie de anexe gospdărești. ca și în alte părți ale Imperiului. iar limba populației autohtone a fost înlocuită cu limba latină. Ca urmare a colonizării ample și dirijate de către stat.statul roman a acordat o atenție specială extragerii bogățiilor subsolului: aurul. Era inițit astfel amplul proces al romanizării. fierului. pe primul loc situându-se Mithras (. sarea. chiar dacă unii mai vorbeau încă limba patriei de origine. a armatei și a comerțului. Silvanus. Încurajați de statul roman. Romanizarea intensă a autohtonilor geto-daci constituie esența procesului de aculturație.3. Venus.Soarele nebiruit”). Romanizarea lingvistică în Dacia a fost rapidă. Inscripțiile descoperite demonstrează preponderența absolută a latinei și unitatea limbii latine vorbite în Dacia. Junona. În Dacia romană este foarte prezent fenomenul de sincretism. un zeu de origine persană ce întruchipa lupta binelui contra răului. fiscului. numeroși coloniști din ținuturile mai vechi ale Imperiului au venit și s-au stabilit în Moesia și în Dacia. numite colegii (collegia). Aici. Numeroase inscripții sunt dedicate zeilor romani: Jupiter. În Dobrogea se realizează o simbioză culturală greco-romană. De asemenea cultura romană joacă un rol esențial în romanizare. Viața socială și cultura în provincia Dacia În urma pătrunderii influenței cultural-economice și politice romane. civilizația și cultura romană au pătruns în toate compartimentele provinciilor Dacia și Moesia. Diana. existau proprietăți agricole. Este de la sine înțeles că acești coloniști erau vorbitori de limbă latină. În Dacia și Dobrogea s-au menținut ocupațiile tradiționale: agricultura și creșterea animalelor. constituite de persoanele care lucrau în aceiași meserie sau care aveau aceiași origine etnică. bineînțeles pătrunduse câteva elemente lexicale trace.. . dar mai ales în urma ocupării unei considerabile porțiuni din vastul teritoriu traco-dac de către romani. Cultele din spațiul daco-moesian sunt preponderent romane.

autohtonii au preluat limba latină precum și elementele de bază ale civilizației și culturii romane. atacurile dacilor liberi (carpii și costobocii) amenințau frontiera romană de la Dunăre. băi publice etc. Ea era limba oficială a statului. devenind nu numai obiect al influenței romane. armată. podoabe. o gamă largă de obiecte ceramice etc. acest proces accentuându-se acum. Împăratul Aurelian părăsește Dacia în anul 271. instrucția școlară a copiilor) au influențat în mod decisiv spiritualitatea autohtonilor. La aceasta s-a adăugat preluarea de către autohtoni a principalelor elemente ale modului de viață roman: îmbrăcăminte.) și cea culturală a coloniștilor (printe altele. Într-un timp scurt. încălțăminte. modelate după tiparul roman. Viața socială și religioasă (evidențiată de temple.). obiecte de uz casnic și procedee tehnice utilizate în diferite activități economice și casnice (plugul roman. Acest lucru îl face împăratul Aurelian (270-275). Dobrogea însă va rămâne sub stăpânire romană până în anul 602. Situația devine foarte critică un secol mai târziu. adoptarea acestor elemente începuse înainte de anul 106. ca urmare a atacurilor goților. judecătorii.Limba latină constituie factorul esențial al romanizării. Interpretarea obiectivă a datelor legate de acest eveniment conduce la concluzia că din Dacia au plecat numai militarii și funcționarii Imperiului. de numai câteva generații. școli. Retragerea Aureliană și consecințele acesteia Încă de la sfârșitul secolului al II-lea. amfiteatre. ci și subiect de exprimare a propriilor valori. Se ajunge la concluzia că este necesar un hotar natural mai scurt și astfel mai lesne de apărat. în timp ce majoritatea populației a continuat să-și ducă viața mai departe aici. De astfel. și era în primul rând limba unei civilizații superioare. Criza secolului al III-lea afectează direct și Dacia romană. când hotărăște retragerea armatei și a administrașiei romane din Dacia. probabil în 271. vorbită în administrație. Retragerea aureliană nu înseamnă părăsirea provinciei Dacia de . unelte pentru minerit. 4.

O mare parte din Muntenia. mai sigure. incomparabile cu nomadismul: agricultura și meșteșugurile.către întreaga populație. rolul strategic al Dobrogei crește. Dobrogea rămâne în cadrul Imperiului până în anul 602. Creștinismul. superioare vieții materiale a migratorilor. Ariile locuite în orașe se restrâng. Ele se păstrează în fostele zone rezidențiale (ca la Potaissa) sau se mută alături de fostul oraș (ca la Napoca). Imperiul Roman nu renunță definitiv la teritoriile abandonate de Aurelian. Retragerea aureliană este un eveniment important de natură politică. Aceștia conviețuiesc cu autohtonii de la care preiau elemente specifice modului de trai din aria romanității răsăritene. între secolele al IV-lea și al VII-lea. Orașele se depopulează rapid în favoarea comunităților rurale. Viața economico-socială a Dobrogei cunoaște. Între Oescus și Sucidava. fără a însemna însă sfârșitul vieții romane. Cea mai puternică fortificație nord-dunăreană este Sucidaca cu trei etape de fortificare romano-bizantină. o parte stabilindu-se pe teritoriul fostei provincii. Înainte de acest eveniment. administrativă și militară. Oltenia și Banat este readusă în cadrul Imperiului. În perioada domniilor lui Dioclețian (284-305) și Constantin cel Mare (306-337) se realizează o adevărată stăpânire romană la nord de Dunăre. Perioadele de înflorire economică și culturală a orașelor alternează cu perioadele de distrugere provocate de năvălirile migratorilor. Apar germenii statului și al civilizației țărănești ca prefigurare a Evului Mediu. Procesul de romanizare a dacilor liberi se intensifică. cu importante consecințe. Constantin cel Mare construiește un pod. Dioclețian rezidește cetățile Histri. . O consecință imediată a retragerii aureliene este decăderea vieții urbane în fosta provincie. Răspândirea creștinismului în limba latină la nord de Dunăre demonstrează romanizarea ireversibilă a geto-dacilor și continuitatea daco-romanilor. Dioclețian organizează Dobrogea ca provincie separată – Cythia Minor. chiar și în Transilvania.cu capitala la Tomis. distruse de goți. Dovadă a continuității populației autohtone este și practicarea neîntreruptă a îndeletnicirilor specifice unei vieți sedentare. Edificiile vechi sunt modificate. importante mutații. Ulmetum și Tropaeum Traiani. Majoritatea populației civile daco-romane continuă să locuiască în fosta provincie O romanitate fără imperiu se pertuează la nord de Dunăre. Imperiul retrage la sudul Dunării armata și administrația. așa cum se întâmplă la Ulpia Traiana Sarmizegetusa: amfiteatrul este transformat în fortăreață. Continuitatea ocupațiilor oferă imaginea completă a unei civilizații locale unitare. După mutarea capitalei la Constantinopol.

La Tomis este înființat un episcopat unde își desfășoară activitatea Bretanion și Teotim I în secolul al IV-lea. depășește cifra de 40.baptisare”). mai ales după ce Teodosiu interzice cultele păgâne.. Pentru comunitățile daco-romane majoritatea izvoarelor confirmă răspândirea creștinismului în limba latină. Până la adoptarea Edictului de la Milano (313). Misionari sud-dunăreni trec la nord fluviul pentru a răspândi religia în rândul populației romanice. Coexistența creștinismului cu vechile credințe păgâne este demonstrată de identificarea unor morminte specifice unor populații necreștine. descoperite în spațiul nord-dunărean. vase cu forme cruciforme).Creștinismul la români a avut . Dioclețian. Primii creștini pătrund în Dacia o dată cu armatele și coloniștii aduși de Traian. Dionisie cel Mic. Dintre descoperirile arheologice. a boteza (. Din limba latină provin în limba română și termenii de bază ai religiei creștine: biserică (. este inițiatorul cronologiei creștine.. Numărul obiectelor cu simboluri creștine (cruci. crește considerabil..un caracter popular”.. descoperite în Dobrogea.basilica”).crux”).angelus”). opaițe.. O dovadă în acest sens sunt inscripțiile cu martiri descoperite la Axiopolis. Dinogeția și Niculițel. . Bazilici creștine au fost descoperite la Slăveni. Unii împărați îi persecută pe creștini: Traian. Multe necropole din această periodă atestă practicarea ritului creștin de înmormântare.Ego Zenovius votum posui”.. Dobrogea cunoaște o bogată viață creștină. cruce(. Drept urmare. Răspândirea creștinismului până în secolul al IV-lea este influențată de politica împăraților romani. foarte cunoscut este donarium-ul de la Biertan cu inscripția: . înger (. După Edictul de la Milano (313) care acordă libertate sub cult creștinilor în Imperiul Roman. Noviodunum. numărul comunităților creștine crește. ca și în alte zone ale Imperiului. Porolissum (secolul al IV-lea) și la Sucidava (secolul al VI-lea). Un călugăr originar din Scythia Minor. creștinismul se răspândește fără susținerea politică a structurilor Bisericii. Numărul bazilicilor creștine. datând din perioada secolelor al IV-lea – al VI-lea. Crește și sprijinul statului pentru organizarea Bisericii.

3.De la origini până în secolul al XVII-lea.A. Alexandru-Istoria limbii române. Daicoviciu Hadrian. Editura Didactică și Pedagogică. Scrieri istorice. București.. Rosetti.Bibliografie 1. 1971. R. Manual de Istorie – Clasa a IX-a. Dacii. București. Enciclopedică Română. Ed. Ed. 1972. Stiințifică și enciclopedică. 2007. București. Iorga Nicolae. . 4. vol. 1978 2. I Editura Albatros.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful