Perspectiva motivaţiei, deciziei şi realizării

Pe lângă faptul că subiectul este dinamizat din interior de pulsiuni şi aspiraţii ce sunt filtrate de cunoaştere, el este şi influenţat de instanţele sociale şi de alţi oameni prin rugăminte, recomandare, sugestie, pretenţie, chemare, îndemn, ordin, interdicţie, etc. La conjuncţia acestor factori apare motivaţia interioară constând din tendinţe, atitudini, intenţii, care se traduc în opţiuni şi proiecte de acţiune. Motivele concurente sunt evaluate, mai mult sau mai puţin conştient, ajungându-se prin deliberare la o decizie şi la un proiect care este realizat, în etape, până la finalizare, printr-un comportament afectiv realizator. Pentru om comportamentul, realizarea este şi lingvistică şi expresivă. În psihopatologie toate aceste aspecte pot căpăta o pondere şi o modalitate de manifestare diferită de cea obişnuită. Decizia poate fi dificilă sau imposibilă. Nehotărârea patologic se întâlneşte în obsesionalitate, dar şi în depresie. Indecizia se poate însoţi de ambitendenţă: subiectul proiectează două acţiuni contrarii şi începe execuţia fiecăreia fără ale finaliza. Se poate ajunge la imposibilitatea deciziei fapt ce se întâlneşte în sindromul apatic amotivaţional, când subiectul nu poate trece la act şi executa acţiuni pe care eventual le proiectează (avoliţie). În obsesionalitate apare uneori tendinţe de a efectua un act cu care subiectul nu este de acord şi împotriva căruia luptă; în final el poate ceda dar, executând actul respectiv doar simbolic. Comportamentul compulsiv ce se corelează cu obsesia este executat fără intenţia şi dorinţa subiectului ce-şi dă seama de absurditatea sa; dar el detensionează pentru moment starea neplăcută indusă de obsesie. Aşa este spălarea pe mâini, ordonarea unor obiecte, verificările repetate. Comportamentul impulsiv constă în
1

pacientul se mişcă în permanenţă răstoarnă obiectele. la incitaţii minime din partea altei persoane. În alte împrejurări anormale. Aşa este bulimia. loveşte pe alţi oameni.scurtcircuitarea deliberării subiectul trecând la act imediat ce apare impulsul. se întâlneşte în anxietate. comportamentul poate fi subiectiv motivaţional mai mult de afectivitate decât de raţiune. Comportamentul se poate desfăşura anormal în sensul că se desfăşoară foarte rigid. cu verificări repetate. subiectul răspunde agresiv. agitaţie psihomotorie: constă dintr-un comportament fără scop care perturbă ambianţa fizică şi umană. fără să delibereze. Sau el progresează încet datorită unor permanente reluări şi se finalizează cu greu. În cazul comportamentului exploziv. chiar chiar dacă ulterior regretă. această modalitate comportamentală se însoţeşte de instabilitatea atenţională în cadrul sindromului hiperkinetic ce se constată în copilărie. nu poate sta liniştit într-un loc deranjează pe alţii şi activităţile în comun e însoţit de reacţii explozive. nu se poate relaxa. cleptomania. Poate apare în delirium (care se ajunge prin forme agresive “clastice” în care subiectul distruge în mod nediferenţiat tot ce întâlneşte în jur. conform unor algoritme dinainte fixate. are o atitudine de investigare permanentă. căruia nu ise împotriveşte. datorită dorinţei de perfecţiune (la persoanele anankaste). • nelinişte psihomotorie: subiectul nu poate sta într-un loc. El aderă pentru moment la comportamentul respectiv care-i poate procura satisfacţie. în manie. jocul de noroc patologic. Alte modificări psihopatologice ale comportamentului sunt: • instabilitatea psihomotorie: pacientul se mişcă în permanenţă. desfăşurându-şi într-o unică [ ] fără a fi permanent sau la dialog cu alţii (comportament prevalenţial ciclotim)la datele ambianţei. (unde subiectul ocupă tot 2 • .

în catatonie (în care mişcările sunt stereotipe şi restrânse la un spaţiu delimitat).spaţiul ce-l are la dispoziţie). În perspectiva inhibiţiei un tablou psihopatologic important este stuporul care constă în nemişcare. poziţie fixă. 3 . Un sindrom psihomotor complex este cel cataton care oscilează între stupor şi o agitaţie specială şi alte simptome psihomotorii. cu mutism şi uneori opoziţionism: se opune mişcărilor imprimate. mai des la nivelul gurii (fapt ce condiţionează dificultăţi de orientare). fără mişcări spontane. Stuporul se întâlneşte în delirium. în dezorganizarea comportamentală mai ales dacă e motivat de delir paranoid şi anxietate ostilă (în schizofrenie). în depresia inhibată gravă şi în catatatonie. subiectul fiind areactiv.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful