P. 1
Masanobu Fukuoka - Revoluție într-un spic - TEI

Masanobu Fukuoka - Revoluție într-un spic - TEI

5.0

|Views: 13,318|Likes:
"Scopul ultim al agriculturii nu este de a cultiva terenul, ci acela de a cultiva şi perfecţiona fiinţa umană".
"Scopul ultim al agriculturii nu este de a cultiva terenul, ci acela de a cultiva şi perfecţiona fiinţa umană".

More info:

Published by: Tei Traduceri Ecologice Independente on Feb 12, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/28/2014

pdf

text

original

Consumatorii, în general, trăiesc cu impresia că ei nu au nimic de-a face cu producerea
poluării agricole. Mulți dintre ei solicită hrană care nu a fost tratată chimic. Dar, hrana tratată
chimic este un răspuns tot la preferințele consumatorului. Cumpărătorul este cel care cere
produse mari, strălucitoare, nepătate și cu forme regulate. Pentru a satisface această cerere,
au ajuns să se folosească urgent substanțe chimice care nu fuseseră folosite în urmă cu cinci
sau șase ani.

Cum de am ajuns în această situație proastă? Oamenii spun că nu le pasă dacă porumbul
este drept sau îndoit, și că fructele nu trebuie neaparat să arate bine pe dinafară. Dar, haideți
să aruncăm o privire asupra pieței de gros din Tokyo și o să vedem cum prețul răspunde
cererilor clienților. Dacă fructul arată puțin mai bine, ai să primești 10 sau 20 de cenți mai
mult la kg. Când fructul este clasifcat „Mic“, „Mediu“ sau „Mare“, prețul pe kg se poate dubla
sau tripla de la o mărime la alta.
Disponibilitatea cumpărătorului de a plăti prețuri mari pentru hrana produsă în
extrasezon a contribuit, de asemenea, la folosirea metodelor artifciale și a substanțelor chimice.
Anul trecut, mandarinele Unshu crescute în seră pentru a f vândute vara (acest fruct se coace
natural toamna târziu)
au ajuns la prețuri de 10 sau 20 de ori mai mari decât mandarinele de
sezon. În loc de prețul obișnuit de 10-15 cenți pe jumătatea de kg, s-au plătit prețuri ieșite din
comun de 80 cenți, 1$ sau chiar 1,75$. Deci, dacă investești câteva mii de dolari cumpărând
echipament, combustibil și muncind suplimentar, poți să faci un proft serios.
Astfel, agricultura în extrasezon a devenit tot mai populară. Ca să aibă mandarine doar
cu o lună mai devreme, oamenii par destul de fericiți încât să plătească pentru investiția
fermierului în muncă și echipament. Dar, dacă întrebi cât de important este - de fapt - pentru
oameni să aibă acest fruct cu o lună mai devreme, adevărul este că nu e important deloc și
banii nu sunt singurul preț pe care îl plătim pentru acest lux.
Mai mult, un agent de colorare care nu se mai folosea de câțiva ani, a început din nou să
fe folosit. Cu acesta, fructul devine pe deplin colorat cu o săptămână mai repede. În funcție
de faptul dacă fructul este vândut cu o săptămână înainte sau după 10 octombrie, prețul
se dublează sau scade la jumătate, așa că fermierul folosește acești acceleranți chimici de
colorare și, după recoltare, ține fructele într-o cameră de coacere pentru a le trata cu gaz.
Totuși, deoarece fructul e trimis prea devreme, încă nu e destul de dulce, așa că se mai
folosesc și niște îndulcitori artifciali. În general, se crede că aceștia au fost interziși, dar
îndulcitorul cu care se stropesc citricele nu a fost, deoarece se pune întrebarea dacă intră sau
nu în categoria substanțelor chimice. În orice caz, aproape toată lumea îl folosește.
Fructele sunt apoi duse la centrul de sortare pentru a f împărțite pe mărimi mari și
mici, apoi sunt rostogolite la vale câteva sute de metri pe o bandă rulantă. Sunt frecvente

52

Masanobu Fukuoka – Revoluţie într-un spic

cazurile de zgâriere și lovire a fructelor. Cu cât este mai mare centrul de sortare, cu atât
mai mult fructele sunt vătămate pe aceste benzi rulante. După spălare, mandarinele sunt
stropite cu conservanți și un agent colorant. În fnal, se aplică un ultim retuș, o parafnă
transparentă, și fructul este lustruit de îți ia ochii.
Deci, din momentul în care fructul este recoltat, până ajunge pe raft, se folosesc cinci
sau șase substanțe chimice. Asta dacă nu ținem cont de fertilizatorii chimici folosiți înainte
de recoltare. Și toate acestea se datorează doar oamenilor, care doresc să cumpere fructe
ceva mai atrăgătoare. Această mică preferință l-a pus pe țăran în această situație incomodă.
Aceste tratatamente nu se folosesc deoarece țăranului îi place să lucreze astfel, sau
deoarece ofcialii din Ministerul Agriculturii găsesc vreo plăcere în a-l pune pe țăran la
această muncă suplimentară. Dar, până când sistemul general de evaluare nu se va schimba,
nici lucrurile nu se vor îmbunătăți.
Acum 40 de ani, când lucram la Ofciul Vamal Yokohama, lămâile și portocalele
Sunkist erau tratate în acest fel. M-am opus cu tărie introducerii acestui sistem în Japonia,
dar cuvintele mele nu au putut opri adoptarea acestui sistem.
Dacă o singură fermă sau asociație adoptă o nouă tehnică, de exemplu ceruirea
mandarinelor, datorită atenției suplimentare proftul este mai mare. Celelalte asociații
observă și, în curând, adoptă și ele această tehnică. În doi sau trei ani, noua tehnică pune
stăpânire pe toată țara. Concurența face apoi ca prețurile să scadă și, tot ce-i rămâne
fermierului, sunt munca și costurile suplimentare, căci acum el trebuie să ceruiască în
continuare.

Ca rezultat, bineînțeles că suferă și consumatorul. Hrana care nu mai e proaspătă,
poate f vândută deoarece arată proaspătă. Din punct de vedere biologic, fructele care
sunt puțin zbârcite își țin „respirația și consumul de energie“ la un nivel minim. E ca și o
persoană în stare de meditație: metabolismul, respirația și consumul caloric ating un minim
extrem. Chiar dacă nu mănâncă nimic, energia din corp este conservată. În acelasi fel, când
mandarinele se zbârcesc, când fructele se încrețesc, când legumele se veștejesc, ele se afă în
starea în care își mențin calitățile hrănitoare cel mai mult timp posibil.
Este o greșeală să încerci să menții doar aparența prospețimii, așa cum fac vânzătorii
care arunca apa în continuu peste legumele lor. Cu toate că legumele arată proaspete, aroma
și valoarea lor nutrițională se deteriorează rapid.
Toate cooperativele și centrele de sortare au ajuns să practice aceste activități inutile.
Iar asta se cheamă „modernizare“. Produsul este împachetat și trimis apoi clientului.
Ca să rezumăm: până nu se schimbă scara valorilor, care acum dă mai multă importanță
mărimii decât calității, problema poluării hranei nu se va schimba.

53

Cartea a III-a

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->