Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile

NEQUATEX

Lucrare realizată în cadrul proiectului NEQUATEX BILATERAL NETWORKING AND QUALITY MANAGEMENT - TRAINING IN TEXTILES

Andrei BERTEA Demetra BORDEIANU Romen BUTNARU Viorica PAPAGHIUC Mariana URSACHE

Cecilia SÎRGHIE

Leeva van LANGENHOVE Johanna LOUWAGIE

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile

NEQUATEX
PERFORMANTICA 2007

Editura PERFORMANTICA
Institutul Naţional de Inventică, Iaşi performantica@inventica.org.ro Iaşi, Bd. Carol I nr. 3-5 tel/fax: 0232-214763

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Leeva van Langenhove - coord Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile - NEQUATEX / Leeva van Langenhove; Iaşi : Performantica 2007 ISBN: 978-973-730-357-8 Consilier editorial: prof. dr. Traian Stănciulescu Secretar de redacţie: Octav Păuneţ Coperta: Carmen Anton Contribuţie la realizarea lucrării: Cap. 1, 2 Prof.dr.ing. Andrei Bertea* Cap. 3 Prof.dr.ing. Viorica Papaghiuc*, Şef lucr.dr.ing. Cecilia Sîrghie** Cap. 4 Prof.dr.ing. Romen Butnaru*, Prof.dr.ing. Andrei Bertea* Cap. 5 Prof.dr.ing. Demetra Bordeianu*, Conf.dr.ing. Mariana Ursache*
*

Universitatea Tehnică „Gh. Asachi” Iaşi Universitatea „Aurel Vlaicu” Arad *** University Ghent
**

EDITURĂ ACREDITATĂ DE CNCSIS BUCUREŞTI, 1142/30.06.2003 Copyright © 2007 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate autorilor

CUPRINS
INTRODUCERE .................................................................................9 CAPITOLUL 1 FAMILIA DE STANDARDE ISO 9000:2005 .....11 1.1. Introducere .............................................................................11 1.2. Standardizarea şi rolul ei în societatea contemporană ...........12 1.3. Familia standardelor ISO 9000 ...............................................13 1.3.1. Prezentare generală ...........................................................13 1.3.2. Istoric ISO 9000 ................................................................14 1.3.3. Noua ediţie a standardului ISO 9000:2005 .......................19 1.3.4. Standardul ISO 9001:2000................................................25 1.3.5. Standardul ISO 9004:2000................................................52 1.4. Critici aduse standardului ISO 9000 .......................................54 1.5. Perspective ale ISO 9000 ........................................................55 BIBLIOGRAFIE............................................................................60 CAPITOLUL 2 ISO/IEC 17025 – PREZENTARE GENERALĂ 61 2.1. Introducere ..............................................................................61 2.2. Alegerea dintre acreditarea laboratoarelor (ISO 17025) şi certificarea ISO 9001...........................................................62 2.3. Beneficii ale acreditării ISO 17025.........................................63 2.3.1. O recunoaştere a competenţei în realizare de teste ...........63 2.3.2. Promovarea laboratorului..................................................63 2.3.3. Un benchmark pentru performanţă ...................................64 2.3.4. Recunoaşterea internaţională a laboratorului ....................64 2.4. Informaţii cu privire la modalităţi de obţinere a acreditării ....66 2.5. Motive pentru alegerea unui laborator acreditat .....................67 2.6. Elemente esenţiale ale standardului ISO 170025....................68

2.7. Diferenţe între versiunile din 1999 şi 2005 ale standardului ..90 BIBLIOGRAFIE............................................................................95 CAPITOLUL 3 STANDARDE EUROPENE PENTRU ÎMBRĂCĂMINTEA DE PROTECŢIE ..............96 3.1. Noţiuni generale despre îmbrăcămintea de protecţie..............96 3.1.1. Definirea echipamentului personal protectiv (EPP)..........96 3.1.2. Reguli generale..................................................................97 3.1.3. Standardizare.....................................................................97 3.1.4. Termeni şi definiţii referitoare la îmbrăcămintea de protecţie în general .......................................................99 3.1.5. Obligaţiile angajatorului (patronului) .............................101 3.1.6. Informaţiile furnizate de producător ...............................102 3.1.7. Clasificarea EPP..............................................................103 3.1.8. Certificarea ......................................................................106 3.2. Cerinţe de bază impuse îmbrăcămintei de protecţie .............108 3.2.1. Cerinţe de bază pentru igienă şi siguranţă.......................108 3.2.2. Cerinţe de bază referitoare la sănătate şi la ergonomie...109 3.2.3. Cerinţe referitoare la desemnarea mărimii ......................118 3.2.4. Cerinţe privind marcarea şi etichetarea...........................122 3.3. Recomandări europene referitoare la recepţia materiilor prime textile ..........................................................................137 3.3.1. Caracteristici ale materialelor textile ce pot fi identificate de o persoană cu experienţă, fără aparatură specifică ..............137 3.4. Testarea mecanică a materialelor textile- standarde şi metode ................................................................................ 155 3.4.1. Standarde Internaţionale pentru testarea materialelor textile..................................................................................155 3.4.2. Particularităţile materialelor ţesute .................................155 3.4.3. Particularităţile materialelor tricotate..............................156

3.4.4. Proprietăţile mecanice ale materialelor ...........................159 3.5. Îmbrăcăminte de avertizare cu vizibilitate mare, pentru uz profesional - cerinţe şi metode de testare..............172 3.5.1. Standardizare- EN 471/2003 ...........................................172 3.5.2. Stabilirea mărimilor şi marcarea .....................................179 3.5.3. Cerinţe impuse materialelor ............................................180 3.6. Îmbrăcăminte de protecţie faţă de ploaie ..............................185 3.6.1. Standardizare - EN 343/ 2003 ........................................185 BIBLIOGRAFIE..........................................................................192 CAPITOLUL 4 GEOTEXTILE.....................................................195 4.1. Introducere ............................................................................195 4.2. Geotextilele – încadrare şi clasificare ...................................199 4.2.1. Geotextilele – componentă importantă a geosinteticelor 200 4.2.2. Locul geotextilelor în cadrul textilelor tehnice ...............213 4. 2. 3. Clasificarea geotextilelor ..............................................221 4.3. Materiale şi tehnologii utilizate pentru obţinerea geotextilelor .................................................................................223 4.3.1. Materii prime...................................................................223 4.3.2. Procedee de fabricaţie .....................................................257 4.4. Funcţii ale geotextilelor ........................................................276 4.4.1. Separare...........................................................................276 4.4.2. Consolidare şi stabilizare ................................................281 4.4.4. Drenaj..............................................................................283 4.4.5. Etanşare (barieră pentru fluide).......................................286 4.4.6. De protecţie ....................................................................288 4.4.7. Funcţii combinate............................................................289 4.5. Domenii de utilizare a geotextilelor......................................290 4.5.1. Utilizarea geotextilelor în construcţia drumurilor...........291 4.5.2. Utilizarea geotextile în protecţia împotriva inundaţiilor .293

4.5.3. Utilizarea geotextilelor pentru combaterea eroziunii solului..............................................................................295 4.5.5. Trecere în revistă a principalelor domenii de utilizare a geotextilelor.................................................................298 4. 6. Principalele proprietăţi ale geotextilelor şi metode de analiză a acestora .................................................................309 4.6.1. Caracteristici descriptive ale geotextilelor ......................309 4.6.2. Caracteristici mecanice ...................................................310 4.6.3. Proprietăţi hidraulice .......................................................315 4.6.4. Alte proprietăţi ................................................................319 4.6.5. Comportarea pe termen lung a geotextilelor ...................321 BIBLIOGRAFIE .........................................................................325 CAPITOLUL 5. PRODUSE TEXTILE INTELIGENTE............327 5.1. Introducere ............................................................................327 5.2. Materiale inteligente .............................................................328 5.2.1. Senzori textili ..................................................................331 5.2.2. Materiale textile cu memoria formei...............................353 5.2.3. Materiale textile care îşi modifică faza ...........................361 5.2.4. Materiale cromice şi produse specifice ...........................368 5.2.5. Materiale textile conductive............................................372 5.3. Îmbrăcăminte inteligentă.......................................................380 5.3.1. Elemente generale ...........................................................380 5.3.2. Sisteme computerizate purtabile – îmbrăcăminte computerizată ..................................................................382 5.3.3. Aplicaţii ale produselor de îmbrăcăminte computerizată ....... 387 5.4. Concluzii ...............................................................................395 BIBLIOGRAFIE..........................................................................397

On the technical and innovative level. This will require important investments in 9 . it is a matter that is regulated in European directives for CE-labelling. Since Protective clothing is meant to protect persons from risks. textile and clothing companies need to constantly optimise and improve their management techniques and to continuously invest in new innovative technical skills and production techniques. The book before you is the result of close cooperation between Flemish and Romanian scientists and textile experts. Romania will be further transformed into a competitive European country. This book doesn’t merely explain the meaning of the requirements of these standards. Anybody wanting to serve this market segment should understand clearly the technical and legal requirements involved. The goal of this project was to help the Romanian textile sector to face the fierce competition in a European and global context. In order to assure sustainable production. In the years to come. In today’s global and highly competitive textile and clothing market. workshops and exchanges were organised. Simultaneously. the Department of Textiles of Ghent University (the Flemish promoter of the Nequatex project) offered trainings on many technical subjects and quality management topics. companies need to be handed the right tools for survival (of the fittest). training sessions.FOREWORD Dear reader. Geotextiles and Smart textiles. networking activities with industry from both countries were organised. Both this book and the cooperation came into being thanks to the support of the Flemish government for the bilateral project Nequatex. The international standards ISO 9001 and ISO 17025. In both Flanders and Romania. it also provides practical guidelines for successful implementation. this book focuses on 3 hot topics in the textile and clothing world: Protective clothing. discussed in chapters 1 and 2 are very useful guides for good management practices. To this effect.

is by adding additional properties (or functions) to the traditional textile materials. This book explains what it takes to make a textile or garment ‘smart’. since in many construction works geotextiles are used. This also is a CE-regulated product. This book provides a good technological basis for people who (intend to) use or produce geotextiles. serving several purposes. It should provide you with sufficient background knowledge to allow you to add more ideas and even more so to turn those into viable products customers will value. Johanna Louwagie Quality Manager Ghent University. It provides plenty of ideas and examples. This can lead to the production of smart or intelligent textiles. Hopefully this book can contribute to a lively exchange of knowledge and help to push Romanian Textile producers to a high European level. Innovative production requires an intense dialogue between industry and researcher. University professors from all over Europe want to share their scientific and technological knowledge with you. One way of doing so. Eng. Textile Department Belgium 10 . Global competition forces European companies to move away from mass production and to find new products and applications.infrastructure: buildings and road works. That will create new opportunities for textile companies. To help you with this.

deoarece acestea le ajută să atingă standarde de calitate recunoscute şi respectate în întreaga lume. Un sistem de management al calităţii care acoperă cele mai multe aspecte legate de derularea unei afaceri. 11 . secolul XXI va fi cunoscut drept secol al calităţii”. necesitând în acest scop o coordonare atentă a departamentelor şi a personalului. • Îmbunătăţirea continuă a performanţei generale. Evoluţia semnificaţiei termenului de „calitate” (qualitas. Aceasta impune o activitate de management şi necesită un sistem de management corespunzător care să reunească activităţile într-un circuit clar definit. în cele mai diverse domenii. „Dacă secolul XX va rămâne în istorie drept secolul productivităţii. Definiţia calităţii conform Organizaţiei Internaţionale pentru Standardizare (ISO) este: “Totalitatea particularităţilor şi caracteristicilor unui produs sau ale unui serviciu care poartă în ele capacitatea de a satisface o necesitate dată”. Joseph M. INTRODUCERE În epoca modernă. Termenul ISO 9000 se referă la un set de standarde de management a calităţii adoptat de mii de companii din peste o sută de ţări.CAPITOLUL 1 FAMILIA DE STANDARDE ISO 9000:2005 1. • Câştigarea încrederii clienţilor. însuşirile şi defectele acestuia). Beneficiile utilizării acestui standard sunt numeroase: • Îndeplinirea politicii şi a obiectivelor întreprinderii. accentul pus pe calitate. la percepţia avută astăzi în legătură cu calitatea: modul în care un produs sau un serviciu satisfac cerinţele clientului. • Creşterea satisfacţiei clienţilor. pentru îndeplinirea cerinţelor de calitate impuse. Juran. prezice Dr.1. în aproape orice sector de activitate şi care se concentrează asupra livrării de produse/servicii de calitate este sistemului de management ISO 9000. fiind aplicabil aproape oricărui tip de firmă. qualis – fel de a fi) este importantă de-a lungul timpului. unul din părinţii noului concept de calitate. trecând de la înţelesul primar ce derivă din numele ei (fel de a fi al unui lucru sau individ. Livrarea de produse de calitate reprezintă în consecinţă un obiectiv esenţial al firmei. este tot mai mare.

STANDARDIZAREA ŞI ROLUL EI ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ Standardele sunt documente tehnice. Standardele sunt documente care stabilesc un limbaj comun pentru toţi utilizatorii lor. ci în cadrul unor organizaţii de standardizare private. prin reducerea nivelului detaliilor de reglementare necesare atingerii obiectivelor de protecţie a sănătăţii. stabilirea unor documente neutre de referinţă şi a unei terminologii comune. în cazul standardelor europene. Standardizarea oferă numeroase avantaje: deschiderea pieţelor. consumatori. Activitatea de standardizare este de cea mai mare importanţă. 1. autorităţi publice. precum şi costurile în legătură cu neîncrederea. standardizarea oferă o oportunitate pentru reglementarea şi îmbunătăţirea guvernării. şi interoperabilitatea reţelelor. elaborate de către toate părţile interesate (producători. Pentru mediul de afaceri. utilizatori) pe baza unor principii consacrate. Pentru consumatori. în scopul promovării circuitului produselor şi serviciilor între vânzător şi cumpărător şi al protejării bunăstării generale. întrucât oferă diverselor activităţi economice cadrul de a stabili o specificaţie care să le 12 . Satisfacţia angajaţilor. Ea asigură compatibilitatea componentelor. Îmbunătăţirea performanţei. independente şi. securităţii şi mediului. Spre deosebire de reglementări.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • • • • • • Adaptare activă şi sistematică la modificările condiţiilor pieţei. standardizarea micşorează costurile. Evitarea erorilor în locul corectării lor. acestea nu sunt adoptate de către o autoritate publică. Transparenţă şi eficienţa proceselor interne ale organizaţiei. Standardele contribuie la reducerea riscului de blocare a evoluţiei tehnicii şi promovează know-how-ul. contribuind la reducerea costurilor de producţie şi de depozitare. Economisire de timp şi bani.2. prin reducerea timpului şi efortului dedicat căutărilor ce privesc stabilirea opţiunii. organisme recunoscute oficial de Comisia Europeană. standardizarea ajută la crearea unui limbaj comun pentru comerţ. facilitând comparaţiile privind proprietăţile funcţionale. indiferent de locul unde sunt realizate acestea. Pentru autorităţi publice.

determinante pentru îmbunătăţirea continuă a performanţei şi deci pentru obţinerea succesului. 1. Leadership (Conducerea) – Conducătorii sunt cei care imprimă unitatea obiectivelor şi direcţia unei organizaţii. • să înţeleagă şi să răspundă la schimbările din mediul extern. Aceste 8 principii de management sunt: 1.3. Pentru aplicarea principiului de „leadership” o persoană ar trebui: • să fie proactivă şi să conducă prin exemplu propriu. Ei sunt cei care trebuie să creeze şi să menţină o atmosferă în care personalul să se implice complet în realizarea obiectivelor organizaţiei.3. • să construiască încrederea şi să elimine teama.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex satisfacă necesităţile. • să ia în considerare nevoile tuturor părţilor interesate. • să stabilească o viziune clară pentru viitorul organizaţiei. proprietari. 2. să le respecte condiţiile şi să se străduiască să depăşească aşteptările lor. comunităţi locale şi societatea în ansamblu. • să stabilească valorile comune şi modelele de etică la toate nivelurile organizaţiei. Orientare către client – Organizaţiile (firmele) depind de clienţii lor şi de aceea trebuie să înţeleagă nevoile prezente şi viitoare ale acestora. Prezentare generală Familia de standarde ISO 9000 a fost elaborată pentru a ajuta organizaţiile de orice tip sau mărime să implementeze şi să conducă eficace sisteme de management al calităţii. spre deosebire de legislaţie. FAMILIA STANDARDELOR ISO 9000 1. standardele oferă un „teren” pentru toţi participanţii la economie şi rămân voluntare. La baza dezvoltării familiei de standarde ISO 9000 stau 8 principii de management al calităţii. personal. Clienţii pot compara mai uşor şi într-un mod mai transparent diversele oferte dacă produsele pe care le cumpără satisfac cerinţele unor standarde. furnizori. De aceea. utilizarea standardelor poate stabili o relaţie de încredere într-un furnizor implicat în comerţul transfrontalier. inclusiv clienţi. De asemenea. 13 .1.

Istoric ISO 9000 Din momentul apariţiei lor şi până astăzi. s-a modificat terminologia în vederea creşterii aplicabilităţii la toate formele de organizaţii şi s-a modificat direcţia de la concentrarea pe planificare. Implicarea salariaţilor – Personalul de la toate nivelurile reprezintă esenţa unei organizaţii şi implicarea sa totală face ca abilităţile fiecăruia să fie utilizate în folosul organizaţiei. Abordarea luării deciziilor pe bază de fapte – Deciziile eficiente se bazează pe analiza datelor şi a informaţiei.2. • să implementezi strategii pentru realizarea acestor obiective şi ţinte. 1. 8. măsurători. Primele reguli în acest sens au fost enunţate de către registrele navale paralele 14 . a condus la apariţia sistemelor de asigurare a calităţii. analize şi îmbunătăţire. 5. Relaţii reciproc avantajoase cu furnizorii – Între organizaţie şi furnizorii acesteia intervine o relaţie de interdependenţă. • să educe. • să promoveze o comunicare deschisă şi onestă. care s-a redus de la 20 de elemente la doar 8 secţiuni. Îmbunătăţire continuă – Continua îmbunătăţire a performanţei globale a organizaţiei trebuie să constituie un obiectiv permanent al acesteia. control. Câştigarea încrederii clienţilor. obligatorie o dată cu sporirea concurenţei. iar dacă aceasta aduce profit ambelor părţi creşte capacitatea ambilor de a crea valoare. 6. Abordarea procesuală a managementului – Identificarea. standardele ISO 9000 au cunoscut importante modificări: s-a modificat structura lor. 4. s-a schimbat obiectivul lor. procese. să încurajeze şi să recunoască contribuţiile personalului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • să asigure personalului resursele necesare şi libertatea de a acţiona cu responsabilitate şi răspundere. 3. • să stabilească obiective şi ţinte îndrăzneţe. Abordare bazată pe proces – Rezultatul dorit este realizat mai eficient atunci când activităţile şi resursele aferente sunt abordate procesual. • să inspire. trecând de la asigurarea calităţii la satisfacerea consumatorului. la concentrare pe obiective. înţelegerea şi administrarea proceselor interdependente în mod procesual contribuie la realizarea eficientă a obiectivelor organizaţiei. 7. să instruiască şi să îndrume personalul.3. teste şi îndepărtarea neconformităţilor.

1. Contribuţii importante au domeniul militar . • Controlul documentelor şi datelor. • Sistemul de management al calităţii. Tabel 1. Niveluri de dezvoltare a sistemului calităţii în forma iniţială a ISO 9000 şi activităţi aferente Standard ISO 9001 ISO 9002 ISO 9003 Zona de activităţi acoperită concepţie – execuţie – desfacere –service execuţie – desfacere verificări finale (după execuţie) Alături de standardele ISO 9001–9003.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex societăţilor de asigurări. la nivelul de ghid. cuprinzând cerinţele obligatorii pentru a genera încrederea clientului. înlesnind pe această cale promovarea încrederii atât de necesare globalizării comerţului. • Aprovizionarea. aşa cum se poate observa din tabelul 1. vizând câştigarea încrederii managementului organizaţiei în aplicarea practicilor calităţii. Adoptarea şi aplicarea regulilor de asigurare a calităţii a condus la apariţia organismelor neutre (de terţă parte). a apărut standardul ISO 9004. • Produse livrate de client • Marcarea şi trasabilitatea produselor. care confirmă respectarea cerinţelor de asigurare a calităţii prin operaţiile de certificare a acestor sisteme. Cele 20 de elemente (funcţiuni) ale sistemului calităţii conform standardului ISO 9001:1994 sunt următoarele: • Răspunderea conducerii. 15 . astfel că în scurt timp pachetul de norme s-a dezvoltat repede ajungând să fie standardizat la nivel internaţional prin familia ISO 9000.1.299) şi unităţile din energetică nucleară. Standardele ISO 9000 au fost iniţial concepute cu trei niveluri de dezvoltare a sistemului calităţii cuprinzând activităţile. apoi de normele la care trebuiau să se supună recipienţii sub presiune. ca şi a securităţii utilizării unor produse. cel al centralelor termo-energetice (standarde canadiene CSA-Z. • Analiza contractelor. a economiei.sistemul AQAP dezvoltat de NATO. • Controlul concepţiei.

• proliferarea standardelor ghid. Metode statistice. ambalare. Inspecţie şi încercări. ISO 14011 şi ISO 14012 într-un singur standard ghid ISO 19011.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • • • • • • • • • • • • Conducerea proceselor. fiind determinate de: • problemele semnalate de clienţi în utilizarea modelului celor 20 de elemente. 1. depozitare. Service (la client). Manipulare. Audit intern.1): • fuzionarea trei standardelor ISO 9001: 1994. Procesul de revizuire a familiei ISO 9000 actuale a avut în vedere următoarele acţiuni (fig. Instruire. conservare. • dificultăţi de aplicare pentru micile afaceri. Controlul înregistrărilor calităţii. care au condus la modificări importante. expediţie. Pentru fiecare element standardul stabileşte cerinţele ce trebuie îndeplinite. Controlul produselor neconforme. Revizuirea standardelor are loc la interval de cel puţin 5 ani. Stadiul verificărilor. • creşterea nevoilor utilizatorilor şi clienţilor. ISO 9002: 1994 şi ISO 9003: 1994 intr-un singur standard. ISO 9001: 2000 • fuzionarea standardului ISO 8402 cu standardul ISO 9000-1 intr-un singur standard ISO 9000: 2000 • revizuirea standardului ISO 9004-1 care devine standardul ISO 9004: 2000 • fuzionarea standardului ISO 10011 (Partea 1. 16 . menţionându-se atât în titlul standardului cât şi în unele explicaţii că documentul constituie un model ce urmează a fi adaptat activităţilor organizării cazului în speţă. Supravegherea. Măsuri corective şi preventive. modificările introduse la începutul anului 2000. • orientarea evidentă către fabricaţie. Partea 2 şi Partea 3) cu standardele ISO 14010.

în beneficiul tuturor părţilor.Sisteme de Management al Calităţii . singurul standard din familia ISO 9000 faţă de care se desfăşoară certificarea de terţă parte. Standardul este un ghid pentru auditul sistemelor de management al calităţii şi a sistemelor de management al mediului 17 . prin care se urmăreşte satisfacţia clientului. la utilizarea standardelor din această serie. cu scopul de a înlătura interpretarea greşită a acestora.Sisteme de Management al Calităţii – Fundamente şi Vocabular.Linii directoare pentru îmbunătăţirea performanţei. Indică liniile directoare pentru a verifica abilitatea sistemului de a îndeplini obiectivele definite ale calităţii. Standardul furnizează liniile directoare pentru îmbunătăţirea continuă a sistemului de management al calităţii. familia de standarde ISO 9000 are următoarea structură: • ISO 9000 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 1. Este. • ISO 19011 – Linii directoare pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi de management al mediului. în prezent. Standardul de cerinţe care se utilizează pentru a evalua abilitatea organizaţiei de a satisface cerinţele clientului şi cele ale reglementărilor aplicabile. • ISO 9001 .Sisteme de Management al Calităţii – Cerinţe. Rezultatele revizuirii din 2000 a colecţiei de standarde ISO 9000 În aceste condiţii. Stabileşte punctul de plecare pentru înţelegerea standardelor şi prezintă termenii şi definiţiile utilizate în familia ISO 9000. prin creşterea satisfacţiei clienţilor.1. • ISO 9004 .

• Modificări / îmbunătăţiri ale terminologiei pentru o interpretare mai uşoară. • Adăugarea conceptului de autoevaluare organizaţională ca un element determinant pentru îmbunătăţire. • Luarea în considerare a beneficiilor şi nevoilor tuturor părţilor interesate. • Referinţe specifice la principiile de management al calităţii. • Termenul de "excluderi admisibile" a fost introdus ca o modalitate de a acoperi un spectru larg de organizaţii şi activităţi. proceselor şi produsului. • Un proces de îmbunătăţire continuă ca un pas important spre întărirea sistemului de management al calităţii. care facilitează înţelegerea mutuală în comerţul naţional şi internaţional. • Creşterea rolului managementului de vârf. • Creşterea compatibilităţii cu standardul pentru sistemul de management al mediului. • Determinarea eficacităţii instruirii. • Luarea în considerare a cerinţelor legale şi de reglementare. 18 . acestea formează un ansamblu coerent de standarde pentru sistemul de management al calităţii. • Măsurători extinse asupra sistemului. • Cerinţa conform căreia organizaţia trebuie să monitorizeze informaţiile referitoare la satisfacţia şi / sau insatisfacţia clientului ca o metodă de măsurare a performanţelor sistemului. • Analiza datelor colectate referitoare la performanţa sistemului de management al calităţii. • Sporirea atenţiei faţă de disponibilitatea resurselor. • Stabilirea unor obiective măsurabile la nivelul funcţiilor şi nivelurilor relevante. Principalele modificări care au fost introduse de perechea de standarde ISO 9001: 2000 şi ISO 9004: 2000 referitoare la sistemul de management al calităţii sunt: • Structură nouă orientată către proces şi o secvenţă mai logică a conţinutului. • Reducere semnificativă a volumului de documentaţie cerut. incluzând: • Angajamentul din partea managementului faţă de dezvoltarea şi îmbunătăţirea sistemului de management al calităţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Împreună.

auditor. deşi nu introduce modificări ale descrierilor elementelor fundamentale prezentate în ediţia trecută din 2000. aducându-se schimbări minore standardului ISO 9001 (“amendamente”). Noua ediţie a standardului ISO 9000:2005 ISO 9000:2005. pentru a putea cuprinde mai multe documente recente din familia ISO 9000 şi pentru o aliniere cu acestea. Exemplele includ noţiuni ca: expert tehnic. Schimbări mai semnificative a suferit standardul ISO 9004 (“revizie”).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Relaţia ce există între standardele ISO 9001 şi ISO 9004 este ilustrată de tabelul 1.3.2. echipa de audit. cerinţă.2. nu cerinţe auditabile Cerinţele fie sunt îndeplinite. Sisteme de management al calităţii – Aspecte fundamentale şi vocabular. 19 Standard 9001:2000 Sporirea satisfacţiei clientului prin atingerea cerinţelor acestuia (inclusiv realizarea de produse ce satisfac cerinţele clientului) . 1. Este îmbunătăţită compatibilitatea cu ISO 19011 şi ISO 14001:2004.3. competenţă. plan de audit şi scopul acestuia. Tabel 1. fie nu Niveluri de excelenţă sunt îndeplinite Capacitatea de a atinge cerinţele Capacitate de a atinge performanţe clientului şi de a îmbunătăţi procesele superioare şi de a încânta clienţii prin reducerea riscurilor şi prevenirea greşelilor ISO 9000 a fost din nou revizuit în 2005. contract. Corespondenţe ISO 9001 şi ISO 9004 Standard 9004:2000 Obţinerea de avantaje faţă de competiţie prin depăşirea cerinţelor clientului (inclusiv realizarea de produse care satisfac aşteptările la cel mai înalt nivel) Caracter efectiv Eficienţă Set minim de cerinţe Cea mai bună practică Complianţă cu cerinţele care sunt Ghid. cuprinde noi definiţii şi unele note explicative ce au fost lărgite sau adăugate.

• furnizori de consultanţă şi training în domeniul standardelor de calitate.5 Politica referitoare la calitate şi obiectivele calităţii 2. ISO 9000:2005 este structurat ca şi vechea varianta din 2001 astfel: 1 Domeniu de aplicare 2 Principii fundamentale ale sistemelor de management al calităţii 2. Prin colaborarea dintre ISO şi IEC (Comisia Internaţională pentru Electrotehnică).7 Documentaţie 2.10 Rolul tehnicilor statistice 2. • persoane care evaluează sisteme de managementul calităţii sau le auditează pentru conformitate cu ISO 9001:2000 – auditori interni şi externi.3 Abordarea sistemelor de management al calităţii 2. o serie de diagrame au fost îmbunătăţite în noua versiune. preşedinte al Subcomitetului 1. „Managementul calităţii şi asigurarea calităţii” explică: "Principalul motiv al acestei noi ediţii este de a furniza un singur şi neambiguu sens pentru cuvintele–cheie folosite în diferite standarde de sisteme de management şi în special ISO 9001:2000 (Sisteme de management al calităţii – Cerinţe) şi ISO 19011:2002 (Ghid pentru auditarea sistemelor de management al calităţii şi mediului).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Youssef El Gamal.8 Evaluarea sistemelor de management al calităţii 2. organisme de certificare şi acreditare. Din punct de vedere al cuprinsului.2 Cerinţe pentru sistemele de management al calităţii şi cerinţe pentru produse 2. "Concepte şi terminologie".9 Îmbunătăţire continuă 2.12 Relaţia dintre sistemele de management al calităţii şi modele de excelenţă 3 Termeni şi definiţii 20 .6 Rolul managementului de la cel mai înalt nivel în cadrul sistemului de management al calităţii 2.1 Argumente pentru sistemele de management al calităţii 2.4 Abordarea bazată pe proces 2.11 Sistemele de management al calităţii şi alte orientări ale sistemului de management 2. clienţi şi alţi parteneri – prin crearea unui limbaj comun în terminologia managementului calităţii. Destinatarii noii ediţii sunt: • furnizori. al Comitetului Tehnic ISO/TC 176.

2. sau proces (3. sau proces (3.4.1).5 Termeni referitori la caracteristici 3.8).1 Termeni referitori la calitate 3. ca şi a perioadei de timp acoperite.2.4.1).3 Termeni referitori la organizaţie 3. capacitatea unei organizaţii (3. autorităţi şi relaţii determinate autorităţi şi relaţii 21 .3.1) de a sistem (3. de ex.2) care va îndeplini cerinţele (3.2) care va realiza un produs (3.2. ansamblu de responsabilităţi.: ISO 9000:2000 ISO 9000:2005 Capabilitate Capabilitate abilitatea unei organizaţii (3. a activităţilor şi proceselor. Unele definiţii au suferit mici modificări (cu litere groase).7 Termeni referitori la documentaţie 3.4.2) calităţii referitoare la calitate.9 Termeni referitori la audit 3. concentrată pe creşterea (3.1).4.1).2) pentru acel produs produs Îmbunătăţirea calităţii Îmbunătăţirea calităţii parte a managementului calităţii parte a managementului calităţii (3.3. a unităţilor organizaţionale.1) de a realiza un produs (3.6 Termeni referitori la conformitate 3. sistem (3.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3.2 Termeni referitori la management 3.8). NOTĂ: de obicei domeniul auditului include o descriere a locaţiilor fizice.2. • plan de audit: descriere a activităţilor şi a acordurilor pentru un audit.1. organizaţie organizaţie grup de persoane şi facilităţi cu un grup de persoane şi facilităţi cu un ansamblu de responsabilităţi.1.10 Termeni referitori la managementul calităţii pentru procesele de măsurare ANEXA A – Metodologia utilizata în elaborarea vocabularului Bibliografie Index alfabetic S-au introdus o serie de definiţii noi cum ar fi: • contract: acord care stabileşte obligaţii.4 Termeni referitori la proces şi produs 3. concentrată pe creşterea abilităţii de a îndeplini cerinţele abilităţii de a îndeplini cerinţele (3.1. • domeniul auditului: amploarea şi limitele unui audit.2) pentru acel îndeplini cerinţele (3.8 Termeni referitori la examinare 3.

3).2) prin care se declară rezultate obţinute sau furnizează dovezi ale activităţilor realizate audit proces (3.1) însăşi pentru analiza efectuată de management sau pentru alte scopuri interne.4.2).3.9.7. independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit (3.2).6. sunt conduse de.9. uneori denumite şi audituri de primă parte.1). NOTA 2 – Termenul "conformare" este sinonim. informaţie date care au semnificaţie înregistrare document (3.9.7.Termenul "conformare" este sinonim. Auditurile externe includ ceea ce în general se numeşte "audit de secundă parte" sau "audit de terţă parte". NOTA 2 – Auditurile externe includ .4. dar nerecomandat. sau în numele organizaţiei (3. Auditurile de secundă parte sunt conduse de părţi care au un interes în raport cu organizaţia.(3. sau în numele organizaţiei (3.4) şi evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit (3.4) şi evaluarea lor cu obiectivitate pentru a determina măsura în care sunt îndeplinite criteriile de audit (3.3).6.1) a organizaţiei.1) sistematic.1.2) prin care se declară rezultate obţinute sau se furnizează dovezi ale activităţilor realizate audit proces (3.1. dar nerecomandat. dar este formulată diferit pentru a se încadra în conceptele ISO 9000. informaţie date semnificative înregistrare document (3. şi pot alcătui baza pentru declaraţia de conformitate (3.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex conformitate îndeplinirea unei cerinţe (3.1) sistematic. NOTA 1 – Această definiţie corespunde cu Ghidul 2 ISO/CEI. în mod special în cazul organizaţiilor mici. independenţa poate fi demonstrată prin lipsa responsabilităţilor pentru activitatea care este în curs de auditare. sau de alte persoane în numele acestor 22 conformitate îndeplinirea unei cerinţe (3. În multe cazuri.3. sunt conduse de.9. cum ar fi clienţi.1) însăşi pentru scopuri interne şi pot constitui baza pentru o organizaţie pentru declaraţia pe propria răspundere a conformităţii. independent şi documentat în scopul obţinerii de dovezi de audit (3. NOTA . uneori denumite şi audituri de primă parte. NOTA 1 – Auditurile interne. NOTA Auditurile interne.

acesta este numit un "audit combinat".5) sau cerinţe (3. cum ar fi clienţii (3. Astfel de organizaţii furnizează certificarea sau înregistrarea conformităţii cu cerinţe cum ar fi acelea din ISO 9001 şi ISO 14001:1996. Auditurile de secundă parte sunt conduse de părţi care au un interes în organizaţie. proceduri (3. acesta se numeşte audit comun.4) colectate. dovezi de audit dovezi de audit înregistrări (3.9.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex acele audituri numite în general de secundă parte şi de terţă parte. criterii de audit criterii de audit ansamblu de politici. Auditurile de terţă parte sunt conduse de organizaţii de auditare externe şi independente. proceduri (3.2) sunt auditate împreună.3.1) care sunt relevante în raport cu criteriile de sunt relevante în raport cu criteriile de audit (3.9.9.6). declaraţii ale faptelor sau alte informaţii (3.4.9.12) persoana care are aptitudini părţi. declaraţii ale înregistrări (3.4.). Atunci când două sau mai multe organizaţii de audit cooperează pentru a audita în comun un singur auditat (3.5) sau alte persoane în numele acestora.7.2) utilizate ca o sau cerinţe (3. Auditurile de terţă parte sunt conduse de organizaţii externe independente.5) ansamblu de politici.9. acesta este numit "audit comun".7.6).1. Atunci când sisteme de management (3.8. în raport cu de audit (3.7.9.2.2) ale calităţii şi ale mediului sunt auditate împreună.8.3) şi sunt verificabile.9.2). în raport cu criteriile audit (3.1. acesta este numit audit combinat.7.3) auditor auditor persoana care are competenţa (3.4) colectate. 23 .2. audit (3.9.3) şi verificabile.). NOTA 4 – Atunci când două sau mai multe organizaţii de audit cooperează pentru a audita un singur auditat (3. referinţă.3) criteriile de audit (3. cum sunt cele care furnizează certificarea/înregistrarea conformităţii cu ISO 9001 sau ISO 14001.9. NOTA 3 – Atunci când două sau mai multe sisteme de management (3.1) care faptelor sau alte informaţii (3. constatări ale auditului constatări ale auditului rezultatele evaluării dovezilor de audit rezultatele ale evaluării dovezilor de (3.

1) susţinuţi dacă este nevoie de experţi tehnici (3. software.1). dar nu pot acţiona ca parte din aceasta.3) şi controlului continuu al proceselor de măsurare (3.10.9. sistem de management al măsurării ansamblu de elemente corelate sau în interacţiune necesare pentru obţinerea confirmării metrologice (3.3) şi controlului continuu al proceselor de măsurare (3. expert tehnic persoana care furnizează cunoştinţe sau experienţă profesională specifică în legătură cu subiectul de auditat competenţă abilitatea demonstrată de a aplica cunoştinţe şi aptitudini sistem de control al măsurării ansamblu de elemente corelate sau în interacţiune necesare pentru obţinerea confirmării metrologice (3.2) 24 demonstrate şi competenţa (3.9. NOTA 3 – Observatorii pot însoţi echipa de audit.10.2) echipament de măsurare mijloc de măsurare. material de referinţă sau aparat auxiliar.9.9) care efectuează un audit (3. NOTA 1 – Un auditor din echipa de audit este în general desemnat ca auditor şef.9.9. competenţă aptitudini personale demonstrate şi capacitate demonstrată de a aplica cunoştinţe şi abilităţi.6 şi 3. software.2) .9. NOTA 2 – Echipa de audit poate include auditori în curs de formare şi dacă este necesar.11). sau o combinaţie ale acestora necesară pentru a realiza un proces de măsurare (3.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex de a efectua un audit (3.10.10.10. NOTA 2 – Echipa de audit poate include auditori în curs de formare.1) echipa de audit unul sau mai mulţi auditori (3.9. etalon.1. NOTA 1 – Un auditor din echipa de audit este desemnat conducător al echipei de audit.9) care efectuează un audit (3.1) echipa de audit unul sau mai mulţi auditori (3. material de referinţă sau aparatură auxiliară sau combinaţii ale acestora necesare pentru a realiza un proces de măsurare (3.9. experţi tehnici (3.11). expert tehnic persoana care furnizează expertiza sau cunoştinţe specifice echipei de audit.10.2) echipament de măsurare instrument de măsurare. etalon de măsurare.14) de a efectua un audit (3.9.

4.2.4. conform bazei de date a DQS).10. Acesta nu este utilizat în sensul termenologic de "definire a unui concept" (în unele limbi. Majoritatea utilizatorilor apreciază această abordare. este prezentat în figura 1. aşa cum se precizează în capitolul 02 al standardului.1) 1. funcţie metrologică funcţie cu responsabilitate organizaţională pentru definirea şi implementarea sistemului de control al măsurării (3. 776608 de certificate de conformitate cu ISO 9001:2000 au fost eliberate în 161 de state. Standardul ISO 9001:2000 1. 25 . această distincţie nu este clară numai din context). Prezentare generală ISO 9001:2000 a devenit standardul mondial acceptat care asigură calitatea bunurilor şi serviciilor în relaţiile dintre clienţi şi furnizori.3. La sfârşitul lui decembrie 2005. Acest standard promovează adoptarea unei abordări bazate pe proces în dezvoltarea. prin îndeplinirea cerinţelor acestuia.1) NOTĂ – Termenul de "definire" are înţelesul de "specificare". aşa cum rezultă şi din figura 1. în scopul creşterii satisfacţiei clientului. implementarea şi îmbunătăţirea eficacităţii sistemului de management a calităţii.1. acordate în 2004 în 154 de state. ceea ce reprezintă o creştere cu 18% faţă de numărul de 660132 de certificate. Topul primelor zece sectoare de activitate care beneficiază de acreditarea ISO 9001 (la 30 aprilie 2003.10.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex funcţie metrologică funcţie cu responsabilitate organizaţională pentru definirea şi implementarea sistemului de management al măsurării (3. Diagrama noţiunilor a fost adaptată la definiţiile modificate şi completată cu noile noţiuni.3.3.

care să asigure control permanent asupra legăturii dintre procesele individuale ce compun sistemul. precum şi conducerea lor. cât şi asupra modului în care acestea interacţionează.4 prezintă cerinţele standardului. Prin abordare bazată pe proces se înţelege aplicarea unui sistem de procese în cadrul unei organizaţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 1.3. 26 . Mod de percepţie a schimbărilor introduse în viziunea utilizatorilor Modelul prezentat în figura 1. Ponderea primelor zece sectoare de activitate care beneficiază de acreditarea ISO 9001 Figura 1.2. identificarea şi interacţiunile acestor procese.

• necesităţii de a considera procesele în funcţie de valoarea adăugată. Succesiunea capitolelor urmează ciclul PDCA (fig. • îmbunătăţirii continue a proceselor pe baza măsurilor obiective. Modelul unui sistem de management al calităţii bazat pe proces Modelul propus de ISO 9000 evidenţiază faptul că intrarea în sistem o reprezintă cerinţele părţilor interesate (clienţi. C – check – verifică prin monitorizarea şi măsurarea proceselor că ceea ce s-a planificat s-a realizat în raport cu politicile.5) care semnifică: P – plan – planificare în sensul de a stabili obiectivele şi procesele necesare obţinerii rezultatelor în concordanţă cu cerinţele clientului şi cu politicile organizaţiei. iar ieşirea din sistem este satisfacţia acestora. obiectivele şi cerinţele pentru produs. salariaţi.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Într-o astfel de abordare.4. furnizori. • obţinerii de rezultate în ceea ce priveşte performanţa şi eficacitatea procesului. implementarea proceselor . este accentuată importanţa: • înţelegerii şi satisfacerii cerinţelor. proprietar). societate. Figura 1. 1. D – do – efectuează ceea ce s-a planificat. 27 .

şi anume: • declaraţii documentate ce conţin politica referitoare la calitate. Sistemul de management al calităţii. Trecerea în revistă a cerinţelor standardului ISO 9001:2000 Standardul cuprinde 8 capitole. Cerinţe referitoare la documentaţie Este stipulată existenţa unor anumite tipuri de documente în sistem. • determinarea de metode prin care organizaţia să se asigură că procesele identificate funcţionează corect. Capitolul 4.2. Figura 1. Sunt precizate următoarele cerinţe: • identificarea proceselor care sunt implicate în sistem.5 Ciclul PDCA 1. • asigurarea furnizării resurselor care sunt necesare atât pentru funcţionarea proceselor.3. care este permanent menţinut şi îmbunătăţit. • determinarea succesiunii proceselor. cât şi pentru monitorizarea acestora. de prezentare a domeniului de aplicare şi de precizare a unor termeni şi definiţii. cuprinde 2 subcapitole: Cerinţe generale Standardul precizează necesitatea existenţei unui sistem de management al calităţii documentat. • monitorizarea şi îmbunătăţirea sistemului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex A – act – acţionează în sensul de a îmbunătăţi continuu performanţa proceselor.4. precum şi a modului în care acestea interacţionează. primele 3 având caracter introductiv. 28 .

Referitor la controlul documentelor. • modul şi locul de depozitare. cu privire la: • definirea înregistrărilor necesare. care include domeniul de aplicare al sistemului de management al calităţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • declaraţia privind obiectivele calităţii. Documentaţia poate fi în orice formă. 29 . Eventualele excluderi de la clauzele standardului trebuie să fie menţionate în manual. păstrate în bune condiţii. Documentele trebuie aprobate înainte de emitere. În ceea ce priveşte controlul înregistrărilor. Standardul cere ca Manualul Calităţii. Trebuie avut în vedere ca versiunile disponibile pentru folosire să fie versiunile curente ale documentelor. • manualul calităţii. • uşurinţa identificării. Manualul trebuie să facă referire sau să conţină proceduri obligatorii cerute de standard. acestea trebuind să acopere şase zone. necesare pentru realizarea produsului sau furnizarea serviciului. standardul prevede necesitatea păstrării înregistrărilor pe o perioadă definită de timp. care să asigure că înregistrările referitoare la calitate sunt controlate în mod adecvat. În cazul existenţei de documente externe. • înregistrări cerute de standard pentru a se dovedi îndeplinirea cerinţelor. • precizarea duratelor de păstrare şi a modalităţilor de eliminare a lor. să fie menţinut la zi. fiind mereu urmărită necesitatea actualizării lor. cu argumentarea clară a motivelor excluderii. procedurile documentate stabilite pentru acesta şi precizarea interacţiunilor şi succesiunii proceselor acestui sistem. trebuie descris felului în care sunt controlate acestea. cerute de standard (şase domenii ce trebuie acoperite). şi pe orice mediu suport (hârtie sau electronic). astfel încât să poată fi accesate rapid. trebuie descris felul în care se previne folosirea lor accidentală. În eventualitatea păstrării documentelor vechi. Standardul indică necesitatea existenţei unei proceduri documentate. • proceduri documentate. ca rezultat al necesităţii de a proba operarea corectă a sistemului de management al calităţii. se stipulează necesitatea prevederii unei proceduri documentate care să definească controlul necesar pentru a menţine documentele în ordine.

Orientarea spre client.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Poate fi benefică stabilirea de responsabili pentru aceste acţiuni. din punct de vedere al implicaţiilor pe care le are ea. Managementul de vârf trebuie să se asigure că politica include angajamentul pentru satisfacerea cerinţelor (din partea clientului. Se recomandă stabilirea de responsabilităţi precise sau a unui grup de persoane responsabile pentru determinarea cerinţelor clienţilor şi a aşteptărilor acestora. şi situate la nivelurile semnificative ale acesteia şi să stabilească obiectivele calităţii. Managementul de vârf este responsabil de conducerea analizelor de management. este specificat că intră în răspunderea managementului de vârf asigurarea că organizaţia are o politică relevantă pentru produsului sau serviciul oferit către client. prin elaborarea unei politici referitoare la calitate şi asigurarea stabilirii clare a obiectivelor calităţii. este cunoscută de către personalul organizaţiei. Politica referitoare la calitate constituie cel mai important document din cadrul sistemului. Politica referitoare la calitate. Capitolul 5. precum şi de asigurarea resurselor necesare pentru sistem. precizează că managementul de la cel mai înalt nivel trebuie să dovedească angajament privind comunicarea în organizaţie a importanţei satisfacerii cerinţelor clienţilor. prin dezvoltarea şi îmbunătăţirea sistemului de management al calităţii. şi este analizată periodic. arată că acest proces implică identificarea şi îndeplinirea cerinţelor clientului (inclusiv cele nespecificate. Subcapitolul Planificare se referă la obiectivele calităţii şi la planificarea sistemului de management al calităţii. O altă cerinţă aflată în responsabilitatea managementului de vârf se referă la măsurabilitate 30 . În subcapitolul al treilea. Legat de obiectivele calităţii se arată că managementul de vârf trebuie să se asigure că obiectivele calităţii sunt stabilite pentru funcţii relevante ale organizaţiei. are 6 subcapitole. a celor legale. Al doilea subcapitol. care să fie măsurabile. Primul dintre ele. pentru îmbunătăţirea satisfacţiei acestuia. Responsabilitatea managementului. etc. chiar dacă standardul nu o cere în mod expres. dar necesare pentru utilizarea specifică sau intenţionată). asigură un cadru pentru analiza obiectivelor calităţii şi a stabilirii acestora. intitulat Angajamentul managementului.) şi pentru îmbunătăţirea continuă a eficacităţii sistemului de management al calităţii. precum şi din punct de vedere al felului în care aceştia contribuie la atingerea obiectivelor.

iar atunci când apar modificări în sistem. pentru a facilita o mai bună înţelegere a lor. Managementul de vârf trebuie să se asigure că sunt alocate resurse suficiente pentru atingerea obiectivelor stabilite. managementul de vârf trebuie să se asigure că responsabilităţile aferente funcţiilor cheie din cadrul organizaţiei sunt identificate (preferabil documentat. trebuie să păstreze integritatea sistemului. în termeni de atingere sau nu a ceea ce a fost planificat). astfel încât sistemul să continue să întrunească cerinţele standardului. De asemenea. respectiv o mai bună comunicare). respectiv comunicate în cadrul organizaţiei. având responsabilităţi în ceea ce priveşte: • asigurarea stabilităţii. sau să aibă acces la informaţiile aferente acestei teme. Subcapitolul Responsabilitate. implementării şi menţinerii proceselor sistemului de management. „Reprezentantul managementului” şi „Comunicare internă”. precum şi a obiectivelor. se recomandă să existe o înregistrare privind desemnare Reprezentantul Managementului. • raportarea către managementul de vârf a performanţei sistemului. Aceste modificări trebuie efectuate în manieră controlată. În ceea ce priveşte planificarea sistemului de management al calităţii. ei trebuie să cunoască organizarea generală a companiei. • promovarea în cadrul organizaţiei a conştientizării privind necesitatea satisfacerii cerinţelor clienţilor. Referitor la reprezentantul managementului. Deşi standardul nu o precizează. 31 . în standard se specifică faptul că managementul de vârf trebui să numească o persoană din cadrul său care să acţioneze ca "Reprezentant al Managementului". cu precizarea necesităţilor de îmbunătăţire. autoritate şi comunicare se referă la „Responsabilitate şi autoritate”. astfel ca angajaţii să fie conştienţi de ierarhiile din organizaţie. precum şi asigurarea concordanţei între obiective şi politica de calitate. managementul de vârf trebuie să se asigure că planificarea sistemului de management al calităţii este efectuată în vederea îndeplinirii cerinţelor cu caracter general. Legat de responsabilitate şi autoritate. • asigurarea legăturii cu părţile externe în aspecte legate de sistemul de management al calităţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex obiectivelor stabilite (este inutilă existenţa unor obiective care să nu poată fi măsurate ulterior.

Cu acest prilej. standardul precizează doar cerinţele minimale. • schimbări ce ar putea afecta sistemul. • rezultatele acţiunilor stabilite în cadrul unor analize anterioare de management. • recomandări pentru îmbunătăţire. studii privind satisfacţia clientului. 32 .). rapoarte de audit intern. al cărui rol este de a asigura existenţa unei comunicări adecvate în cadrul organizaţiei. Privitor la elemente de intrare ale analizei de management. în raport cu cerinţele clientului. Trebuie menţinute înregistrări ale unor astfel de analize.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Asigurarea unei bune comunicări internă este responsabilitatea managementului de vârf. • feedback-ul de la client. trebuie luate în considerare oportunităţile de îmbunătăţire ale sistemul. incluzând aici şi politica referitoare la calitate şi obiectivele acesteia. etc. ce pot fi completate cu mai multe elemente de ieşire din analizele efectuate de management. Elemente de ieşire ale analizei efectuate de management trebuie să includă decizii şi acţiuni cu referire la: • îmbunătăţiri asupra eficacităţii sistemului de management a calităţii şi a proceselor sale. • stadiul acţiunilor corective şi preventive. astfel încât să se asigure că sistemul este corespunzător. adecvat şi eficace. comunicare care să vizeze eficacitatea sistemului de management al calităţii Subcapitolul Analiza efectuată de management precizează că la intervale planificate de timp. • necesarul de resurse. • îmbunătăţiri asupra produselor realizate sau a serviciilor prestate de organizaţie. acestea fiind doar cerinţele minimale. • conformitatea proceselor. Este necesar ca aceste elemente să cuprindă informaţii referitoare la: • rezultatele auditurilor. managementul de vârf trebuie să analizeze modul în care funcţionează sistemului de management al calităţii din organizaţie. Şi în acest caz. • conformitatea produsului/serviciului. acestea trebuie definite (pot fi rezultate ale inspecţiilor. Elementele de intrare ale analizei de management nu trebuie să se limiteze la cele precizate anterior.

abilităţi.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Capitolul 6. Competenţa este o combinaţie dintre experienţă. • din punct de vedere al abilităţilor. ce cuprinde clădiri. organizaţia trebuie să planifice şi să dezvolte procesele 33 . În legătură cu planificarea realizării produsului se prevede că pentru realizarea produsului. Trebuie păstrate înregistrări corespunzătoare privind educaţia. „Proiectare şi dezvoltare”. competenţă manifestată pe mai multe niveluri: • din punct de vedere al studiilor. în vederea creşterii satisfacţiei clientului ca urmare a îndeplinirii cerinţelor sale. • din punct de vedere al instruirii. organizaţia trebuie să furnizeze instruirea necesară. experienţa şi abilităţile personalului ce desfăşoară activităţi care influenţează calitatea. şi apoi să se asigure că are resursele necesare adecvate pentru implementarea şi menţinerea sistemului de management al calităţii. „Infrastructura” şi „Mediu de lucru” Referitor la asigurarea resurselor. cuprinde 4 subcapitole: „Asigurarea resurselor”. „Procese referitoare la relaţia cu clientul”. instruirea. organizaţia trebuie să determine. cuprinde subcapitolele „Planificarea realizării produsului”. personalul utilizat trebuie să fie competent. „Resurse umane”. Angajaţii trebuie să fie conştienţi de importanţa sarcinilor pe care le îndeplinesc şi de modul în care contribuie la îndeplinirea obiectivelor calităţii. în standard se precizează că pentru realizarea conformităţii cu cerinţele produsului. standardul precizează că organizaţia trebuie mai întâi să determine. Realizarea produsului. să pună la dispoziţie şi să menţină infrastructura necesară. Managementul resurselor. • din punct de vedere al experienţei adecvate. Capitolul 7. Pentru a realiza nivelul de instruire adecvat. În legătură cu infrastructura. „Aprovizionare” şi „Producţie şi furnizare de servicii”. în cazul activităţilor ce influenţează calitatea produsului. iar eficacitatea instruirilor trebuie evaluată. În ceea ce priveşte resursele umane. spaţii de lucru şi utilităţile aferente. Competenţa personalului implicat în desfăşurarea de activităţi ce influenţează calitatea produsului trebuie determinată. echipamentele necesare (hardware şi software) şi serviciile suport. studii şi instruire.

validare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex necesare. după caz. în vederea amendării documentelor relevante. cât şi activităţilor de livrare şi post-livrare. organizaţia trebuie să identifice cerinţele specificate de către client. Trebuie determinate şi acele cerinţe ce nu au fost specificate de client. precum şi criteriile pentru acceptarea produsului. La planificarea realizării produsului trebuie să se determine. monitorizare. Legat de procese referitoare la relaţia cu clientul. în acord cu cerinţele pentru celelalte procese ale sistemului de management al calităţii. Organizaţia trebuie să definească felul în care sunt înregistrate modificările comenzii iniţiale. • activităţile specifice de verificare. Elementele de ieşire ale acestei planificări trebuie să fie într-o formă adecvată metodei de operare a organizaţiei. precum şi cele legale şi de reglementare legate de produs. să stabilească modalităţile de analiză. atât cele asociate produsului. următoarele: • obiectivele calităţii şi cerinţele pentru realizarea lor. De asemenea. Pentru analiza cerinţelor referitoare la produs. inspecţie şi/sau testare. organizaţia trebuie să identifice modalitatea de confirmare a cerinţelor verbale ale clientului. precum şi a acţiunilor ulterioare acestei analize. organizaţia trebuie să identifice şi să implementeze modalităţi cât mai eficace de comunicare cu clienţii. şi să se asigure că personalul implicat este în cunoştinţă de modificarea cerinţelor. urmărind în principal informaţiile despre produs. În cazul special în care aceste cerinţe nu sunt definite în scris. atunci când aceasta este cunoscută. trebuie să se urmărească definirea clară a cerinţelor referitoare la produs. dar necesare pentru utilizarea prevăzută sau intenţionată a produsului. În standard se precizează necesitatea păstrării înregistrărilor referitoare la analiza asupra comenzii. Pentru buna comunicare cu clientul. a contractelor sau comenzilor (inclusiv modificările suportate) şi feedback-ul de la client. tratarea cererilor de ofertă. • stabilirea de planuri adecvate pentru toate procesele şi subprocesele necesare realizării produsului şi alocarea resurselor necesare. Proiectarea şi dezvoltarea impune ca organizaţia să identifice etapele de parcurs în proiectare şi dezvoltare. organizaţia trebuie să se asigure că are resursele necesare pentru a furniza ceea ce a cerut clientul. 34 . ce trebuie realizată anterior momentului în care organizaţia se angajează să livreze un anumit produs. incluzând aici şi eventualele reclamaţii. • identificarea înregistrările ce vor fi păstrate pentru a dovedi că produsul a fost realizat corespunzător.

astfel încât acestea să poată fi verificate în raport cu documentele de intrare. 35 . Aceste elemente de intrare se referă la cerinţele de funcţionare şi performanţă. informaţii derivate din activităţi anterioare similare de proiectare. trebuie înregistrate şi înregistrările trebuie menţinute. cu propunerea măsurilor ce se impun pentru corectarea lor. Verificarea proiectării şi dezvoltării. cerinţe legale şi reglementări aplicabile (cum ar fi cele legate de siguranţa în exploatare. şi să specifice caracteristicile produsului esenţiale pentru utilizare corectă şi sigură. Organizaţia trebuie să analizeze progresele realizate în activitatea de proiectare şi dezvoltare. producţia şi furnizarea serviciului. Pe măsură ce procesul avansează. schiţe. Aceste elemente de ieşire. Elementele de ieşire ale proiectării şi dezvoltării (planuri. care trebuie aprobate înainte de eliberarea lor. ambalare. Înregistrările aferente verificărilor realizate sau a oricăror alte acţiuni necesare trebuie păstrate. să conţină sau să se refere la criterii de acceptare a produsului. în conformitate cu modalităţile planificate. marcaj CE. trebuie să satisfacă cerinţele cuprinse în elementele de intrare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex verificare şi validare specifice fiecărei etape şi să precizeze responsabilităţile şi autoritatea pentru proiectare şi dezvoltare. pe care organizaţia o face în conformitate cu modalităţile planificate. Validarea proiectării şi dezvoltării. trebuie să se asigure că produsul rezultat satisface cerinţele pentru aplicări specificate sau utilizări intenţionate. trebuie actualizate corespunzător elementele de ieşire ale planificării.). Înregistrările rezultate din astfel de analize trebuie păstrate. să furnizeze informaţii în legătură cu aprovizionarea. reciclare. cum. realizată conform modalităţilor planificate (unde se specifică când se fac astfel de verificări. etc. şi de către cine). urmărind capabilitatea rezultatelor proiectării şi dezvoltării de a satisface cerinţele şi de a identifica problemele. La realizarea analizelor trebuie să participe reprezentanţii funcţiilor interesate în etapele analizate. urmăreşte stabilirea satisfacerii de către elementele de ieşire a cerinţelor impuse de elementele de intrare.) trebuie stabilite de către organizaţie. ce reprezintă informaţii esenţiale pentru a putea proiecta şi dezvolta produsul. Elemente de intrare pentru proiectare şi dezvoltare. Comunicarea între diversele grupuri implicate trebuie menţinută la nivel optim prin controlul interfeţelor dintre acestea. etc.

Pentru a alege furnizori adecvaţi. Documentele de aprovizionare trebuie să fie analizate din punct de vedere al gradului lor de adecvare. Rezultatele evaluării furnizorilor se păstrează. Pentru ca produsul aprovizionat să satisfacă cerinţele specificate. Atunci când se decide verificarea produsului la furnizor. trebuie specificate înţelegerile avute în vedere la verificare şi metoda de eliberare a produsului. Legat de aprovizionare. Anterior implementării modificărilor. Se recomandă comunicarea în termeni foarte precişi şi clari către furnizor a cerinţelor organizaţiei. ceea ce poate conduce la modificări ulterioare ale proiectării sau schimbări în produs. trebuie stabilite criterii de selecţie. motiv pentru care se efectuează controlul produsului aprovizionat şi al furnizorului. Ori de câte ori este posibil. Există situaţii în care validarea include analiza feedback-ului post-livrare de la client. Orice modificare a proiectului trebuie identificată şi înregistrată. Standardul cuprinde referiri privitoare la verificarea produsului aprovizionat. după caz. Modificările intervenite în proiectare şi dezvoltare trebuie controlate. Trebuie menţinute înregistrări ale rezultatelor analizei modificărilor şi a oricăror alte acţiuni necesare. înainte de comunicarea lor către furnizor. 36 . Chiar dacă standardul nu specifică obligativitatea existenţei înregistrărilor. Înregistrările aferente rezultatelor validării şi ale oricăror acţiuni necesare trebuie păstrate. evaluare şi reevaluare a acestora. verificate şi validate. şi aprobate. pentru calificarea personalului şi cele privitoare la sistemul de management al calităţii. Se are în vedere efectul pe care modificările ce se operează îl au asupra elementelor de proiect realizate până în acel moment. trebuie stabilite şi implementate proceduri de inspecţie a acestuia. Informaţiile pentru aprovizionare trebuie să includă descrieri şi informaţii clare referitoare la produsul de aprovizionat. existenţa şi menţinerea lor este recomandabilă. cu specificarea cerinţelor pentru aprobarea produsului. acestea trebuie analizate. validarea se realizează anterior livrării sau implementării produsului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex atunci când acestea se cunosc. standardul precizează că organizaţia trebuie să se asigure că produsul aprovizionat corespunde cerinţelor specificate. natura acestui control fiind dependentă de semnificaţia pe care produsul aprovizionat o are în ansamblul produsului final.

dacă acest lucru este necesar. 37 . În acest caz. se indică faptul că organizaţia trebuie să asigure controlul diverselor elemente privind realizarea produsului. În cazul validării unor procese speciale. trebuie păstrate înregistrări. organizaţia trebuie să definească metodele adecvate pentru identificarea unică a bunurilor. de realizare a produsului şi terminând cu livrarea la client. • existenţa procedurilor specifice pentru activităţi de eliberare a produsului. este necesară asigurarea trasabilităţii în ceea ce priveşte materialele de la furnizor folosite în diferite produse. • aprobarea echipamentele şi a nivelului de calificare a personalul implicat în astfel de activităţi. urmărind: • existenţa informaţiilor care precizează caracteristicile produsului (astfel încât inspecţiile sau testele funcţionale să poată fi realizate în condiţii optime). Înregistrările necesare trebuie păstrate pentru a demonstra trasabilitatea. În unele situaţii. După cum este cazul. • revalidarea. livrare şi post livrare. • ce metode sau proceduri trebuie urmate pentru realizarea produsului sau serviciului. etc).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În subcapitolul privitor la producţia şi furnizare de servicii. etc. începând cu comanda clientului. • ce înregistrări trebuie păstrate. • existenţa instrucţiunilor de lucru (în formă scrisă. mostre. Măsurile preliminare pe care organizaţia trebuie să le stabilească vizează: • precizarea de criterii pentru analiza şi aprobarea proceselor.). este necesară validarea proceselor ce le generează. trecând prin procesul de aprovizionare. Atunci când se realizează produse sau servicii care nu pot fi verificate sau monitorizare prin măsurare ulterioară. precum şi disponibilitatea şi utilizarea dispozitivelor de măsurare şi monitorizare. sau când testările presupun date cu caracter subiectiv). desene. şi să identifice stadiul produsului în raport cu cerinţele de măsurare şi monitorizare. diagrame. • utilizarea echipamentului adecvat de lucru. Din această categorie fac parte procesele ale căror vicii devin aparente doar la utilizarea produsului sau la furnizarea serviciului (atunci când testele pentru a se stabili nivelul de calitate nu pot fi realizate decât prin distrugerea produsului. organizaţia trebuie să identifice produsul pe durata realizării sale (prin etichetare.

Dacă sunt descoperite probleme sau proprietatea clientului este deteriorată sau pierdută pe perioada în care aceasta se află sub controlul organizaţiei. etc). acestea trebuie identificate. Dacă se foloseşte o firmă de transport. Pentru obţinerea de rezultate valide. standardul precizează că organizaţia trebuie să determine măsurările şi monitorizările necesare a fi efectuate asupra produsului. pusă la dispoziţie pentru a fi utilizată sau incorporată în produs. manipularea. întreţinerii şi depozitării împotriva degradărilor şi deteriorărilor. sau diverse date. depozitarea şi protejarea produsului. precum şi asupra dispozitivele ce vor fi folosite. 38 . Dacă astfel de etaloane lipsesc. baza folosită pentru etalonare sau înregistrare trebuie înregistrată. cum ar fi desene sau schiţe. şi de existenţa conformităţii modului de realizare al acestora cu cerinţele stabilite. trebuie identificată. aceasta trebuie evaluată din punct de vedere al capabilităţii. Proprietatea clientului (care include şi proprietatea intelectuală). Pentru determinarea stării de etalonare a unui dispozitiv de măsurare. Atunci când livrarea este parte a înţelegerii cu clientul. Trebuie totodată precizate procese prin care să se asigure de posibilitatea efectuării monitorizărilor şi măsurărilor. Prezenta clauză se referă şi la responsabilitatea organizaţia în etapele ulterioare inspecţiei finale a produsului. trebuie raportat clientului acest lucru şi trebuie păstrate înregistrări aferente. după necesităţi. Referitor la controlul dispozitivelor de măsurare şi monitorizare. Înregistrările aferente etalonărilor trebuie păstrate. Dispozitivele de măsurare trebuie. organizaţia trebuie să se asigure că toate produsele (cât şi părţile lor componente) îşi conservă conformitatea pe durata procesării interne şi a livrării. şi asigurându-se protejarea lor în timpul manipulării.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Precizările din standard cu privire la proprietatea clientului se aplică organizaţiilor care primesc bunuri de la client (bunuri ce vor fi încorporate în produsul final. prevenindu-se ajustările accidentale ce ar putea invalida rezultatul măsurării. În ceea ce priveşte păstrarea produsului. Pentru aceasta se realizează identificarea. ajustate sau reajustate. planuri. paşi care să asigure că produsul nu se deteriorează. ambalarea. stabilindu-se conformitatea cu etaloane de măsură trasabile până la etaloane naţionale sau internaţionale. verificată şi protejată. organizaţia este responsabilă de securitatea livrării. este necesar ca echipamentele de măsurare să fie etalonate sau verificate în mod regulat (cu periodicitate specificată sau înainte de utilizare).

Chiar dacă standardul nu cere în mod explicit utilizarea de tehnici statistice. utilizarea lor este recomandabilă. iar la selectarea auditorilor se ţine seama de independenţa şi imparţialitatea lor (nu se admite ca auditorii sa fie implicaţi în activitatea pe care o auditează). cât şi pentru utilizarea lor. este necesară menţinerea de înregistrări privind o astfel de situaţie. La primul subcapitol se indică faptul că organizaţia trebuie să identifice şi să planifice activităţile de măsurare. Capitolul 8. atunci când consecinţele pot fi foarte severe. domeniile auditării. pentru a putea demonstra conformitatea produsului. analiză şi îmbunătăţire. Măsurare. Pentru aceasta organizaţia trebuie să precizeze tehnicile ce urmează a le utiliza. organizaţia trebuie să utilizeze. trebuie luată în considerare perioada de timp în care se presupune că acesta a realizat verificări. respectiv pentru determinarea nivelului de implementare. în evaluarea performanţei sistemului de management al calităţii feedback-ul de la client. analiză şi îmbunătăţire. Pentru a se asigura că sistemul de management al calităţii este conform cu modalităţile planificate şi întruneşte cerinţele standardului ISO 9001:2000. Indiferent de situaţie. Este posibilă rechemarea produselor verificate deja. pentru raportarea rezultatelor şi menţinerea înregistrărilor. „Măsurare şi monitorizare”. „Analiza datelor” şi „Îmbunătăţire”.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Dacă se depistează un echipament defect. cuprinde subcapitolele „Generalităţi”. la a cărui elaborare se iau în considerare starea şi importanţa proceselor de auditat. trebuie determinate. inclusiv tehnicile statistice. precum şi rezultatele auditurilor anterioare. precum şi de nivelul de competenţă pe care trebuie să-l manifeste. monitorizare. 39 . organizaţia trebuie să efectueze la intervale planificate audituri interne. realizând monitorizarea informaţiilor cu privire la percepţia clientului asupra satisfacerii cerinţele sale. pentru a asigura conformitatea sistemului de management al calităţii şi pentru continua îmbunătăţire a acestuia. frecvenţa şi metodele de audit. Trebuie definite criteriile. Standardul stipulează necesitatea unei proceduri documentate de stabilire a responsabilităţilor şi cerinţelor pentru planificarea şi efectuarea auditurilor. ci doar investigarea necesităţii de a folosi astfel de tehnici. Legat de măsurare şi monitorizare. Planificarea auditurilor se face pe baza unui plan de audit. cu precizarea amplorii utilizării acestora. „Controlul produsului”. Metodele folosite pentru obţinerea acestor informaţii.

Produsul neconform corectat trebuie reverificat astfel încât să se dovedească faptul că satisface cerinţele impuse. în standard se precizează că în diverse stadii ale proceselor de realizare a produsului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Funcţiile responsabile pentru gestionarea neconformităţilor depistate în timpul auditului trebuie să decidă necesitatea de acţiuni corective şi trebuie să le implementeze. dacă au fost stabilite. excepţie făcând cazurile în care s-a aprobat altfel de o autoritate relevantă. iar atunci când acest lucru nu se realizează. Tratarea produsului neconform presupune fie întreprinderea de acţiuni de eliminare a neconformităţilor detectate. standardul indică faptul că. În ceea ce priveşte analiza datelor. organizaţia trebuie să monitorizeze şi să măsoare caracteristicile produsul. pentru a stabili nivelul de adecvare al sistemului de management al calităţii. iar înregistrările privind natura neconformităţii şi metodele de tratare trebuie menţinute. trebuie păstrate. Dacă un produs neconform a fost livrat către client. organizaţia trebuie să decidă măsuri adecvate. Referitor la controlul produsului neconform. organizaţia 40 . organizaţia trebuie să se asigure că produsul neconform nu este folosit sau livrat accidental la client. Trebuie documentate modalităţile de control. eliberării sau acceptării lui cu derogare dată de o autoritate relevantă. conform cu modalităţile planificate. Pentru măsurarea şi monitorizarea proceselor trebuie să existe metode adecvate de lucru. cât şi responsabilităţile şi autorităţile aferente tratării produsului neconform. iar rezultatele acestora sunt corespunzătoare. pentru a-i determina nivelul de conformitate. şi în acest scop el trebuie precis identificat. corelate cu efectele curente şi potenţiale ale neconformităţii. care trebuie să identifice persoana responsabilă pentru eliberarea produsului către următoarea fază de producţie sau către client. Trebuie păstrate înregistrări privind auditurile interne. Eliberarea produsului către client trebuie efectuată numai după ce toate inspecţiile planificate au fost efectuate. fie prin întreprinderea unei acţiuni care să împiedice aplicarea sau utilizarea intenţionată iniţial. fie autorizarea utilizării. inclusiv derogările. Înregistrările inspecţiilor şi testelor realizate. Se menţin înregistrările referitoare la natura neconformităţilor şi acţiunile ulterioare întreprinse. trebuie întreprinse acţiuni corective pentru asigurarea conformităţii. care să demonstreze capabilitatea procesele de realizare a rezultatelor planificate. Legat de măsurarea şi monitorizarea produsului.

În acest scop organizaţia trebuie să acţioneze pentru îmbunătăţirea: • politicii referitoare la calitate şi a obiectivelor calităţii. să colecteze şi să analizeze date relevante. 1. Este obligatoriu pentru organizaţie să stabilească o procedură documentată pentru: • identificarea neconformităţii potenţiale şi a cauzelor lor. evaluarea necesităţii de acţiuni corective. iar acţiunea preventivă trebuie corelată cu amploarea efectul potenţial al problemei. • analizei datelor. iar acţiunile corective întreprinse în acest scop trebuie să fie corelate cu efectul neconformităţilor depistate.6). caracteristicile proceselor şi tendinţele acestora. 41 . • acţiunii corective şi preventive. • identificarea şi implementarea acţiunii preventive.4. Într-o procedură documentată. se stipulează necesitatea definirii cerinţelor pentru analiza neconformităţilor. • înregistrarea rezultatelor şi analiza acţiunii întreprinse. Pentru a preveni reapariţia neconformităţilor. • rezultatele auditurilor (fie interne sau externe).3. • analiza necesităţii de a acţiona pentru prevenirea neconformităţilor.3. se cere îmbunătăţirea continuă a eficacităţii sistemului de management al calităţii din organizaţie. cum ar fi oameni şi materiale (figura 1. Organizaţia trebuie să acţioneze pentru eliminarea cauzelor problemelor potenţiale.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex trebuie să determine. stabilirea şi implementarea lor. precum şi oportunităţile pentru acţiuni preventive.1 din ISO 9001:2000 are ca principal obiectiv abordarea orientată spre procese. termenul de proces fiind definit în ISO 9001:2000 ca "ansamblu de activităţi interconectate care transformă intrări în ieşiri". determinarea cauzelor acestora. Conceptul de orientare spre procese Cap. • analizei efectuată de management. informaţii specifice legate de furnizori. Aceste activităţi cer alocarea resurselor. conformitatea produsului cu cerinţele. trebuie eliminate cauzale acestora. În acest mod se poate determina unde poate fi aplicată îmbunătăţirea continuă a eficacităţii sistemului. 4. Referindu-se la îmbunătăţire. Standardul stipulează necesitatea înregistrării rezultatelor acţiunii întreprinse şi analiza acestor rezultate. Analiza datelor trebuie să furnizeze informaţii privind satisfacţia clienţilor.

care foloseşte numeroase elemente de intrare pentru a produce elementele de ieşire. Schema proces Conform acestei abordări. alcătuit din subprocese. Exemplu al unei succesiuni de procese Un avantaj major al abordării pe baza de proces constă în managementul şi controlul interacţiunilor între aceste procese şi interfeţele între ierarhiile funcţionale ale organizaţiei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 1. fiecare dintre acestea foloseşte intrări de la alte procese pentru a genera elemente de ieşire. Figura 1. care sunt folosite mai departe de alte procese. 42 . un sistem de management al calităţii poate fi conceput ca un singur proces complex.7. la rândul său. Acest proces este.6.

• decizii. software. • cerinţe. • planuri. O listă incompletă de tipuri de elemente de intrare/ieşire este următoarea: • produse. • reclamaţii. • autorizări. • propuneri.) sau imateriale (energia. • servicii. etc. • comentarii. • feedback. • informaţii. • înregistrări.. • resurse. • nevoi. cum ar fi deşeurile şi poluarea. procesul de management al resurselor 3.6. componente. materii prime. O analiză detailată a standardului scoate în evidenţă faptul că un sistem de management al calităţii ISO 9001:2000 este alcătuit din cel puţin 21 de procese: 1. • soluţii. instruiri). pot fi materiale (echipamente. • documente. • aşteptări (perspective). dar şi cele de ieşire. Datele de ieşire pot să fie şi nedorite. • măsurători. datele de intrare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Aşa cum se observă din figura 1. • rapoarte. • idei. procesul de prospectare a pieţei 43 . procesul de cercetare a reglementărilor 4. procesul de management al calităţii 2. • instrucţiuni. • rezultate.

nu pe puncte din standarde. procesul de monitorizare şi măsurare 20. procesul de aprovizionare al serviciilor 9. procesul de păstrare al înregistrărilor 15. procesul de producţie 8. 3. procesul de comunicare cu clientul 12. proiecteze fiecare proces. Pentru acesta. procesul de revizuire a managementului 19. fiecare dintre procesele menţionate mai sus trebuie creat sau modificat. • Capacitatea de a concentra eforturile spre un randament ridicat şi implicit eficienţă. procesul de planificare 16. procesul de control al documentelor 14. 44 . • Furnizarea încrederii clienţilor şi altor părţi interesate în privinţa performanţei constante a organizaţiei. să se monitorizeze fiecare proces.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 5. procesul comunicaţiilor interne 13. 6. 2. 7. procesul de evaluare a nevoilor clientului 11. să se implementeze fiecare proces 4. procesul de management al neconformităţilor 21. 5. • Transparenţa operaţiilor în cadrul organizaţiei. Beneficiile abordării bazate pe proces pot fi sumarizate astfel: • Orientarea proceselor pentru a obţine rezultatele planificate. funcţiilor. să se controleze fiecare proces. trebuie să se: 1. să se îmbunătăţească fiecare proces. procesul îmbunătăţirii continue Pentru a dezvolta un sistem de management al calităţii ce întruneşte cerinţele standardului ISO 9001:2000. procesul de instruire 17. procesul de proiectare a produsului 6. procesul de aprovizionare 7. procesul de audit intern 18. • Orientarea pe probleme practice. • Implicarea tuturor compartimentelor. procesul de protejare al produsului 10. să se susţină fiecare proces. să se documenteze fiecare proces.

nu prin prisma compartimentului sau a persoanei. declararea conformităţii cu acest Standard nu este acceptabilă decât dacă aceste excluderi sunt limitate la cerinţele de la capitolul 7 şi dacă astfel de excluderi nu afectează abilitatea organizaţiei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • Costuri mai mici şi durate mai scurte. 45 . • Omul este în punctul central. sau responsabilitatea sa de a furniza un produs care să satisfacă cerinţele clientului şi ale reglementărilor aplicabile”. Tratarea excluderilor în ISO 9001 2000 Un aspect interesant de urmărit este cel legat de tratarea excluderilor. • Rezultate îmbunătăţite. motivare şi comunicare mai bune. optimizează şi documentează procesele. prin utilizarea eficientă a resurselor. • Se va utiliza potenţialul de cunoaştere şi experienţă al salariaţilor. • Echipele responsabile de proces analizează.2) se precizează că „atunci când se fac excluderi.8. Schematic. În standard (la capitolul 1. • Punctul de pornire pentru TQM (Managementul Calităţii Totale) • Încurajarea implicării salariaţilor şi clarificarea responsabilităţilor lor. care intervin atunci când una sau mai multe cerinţe ale acestui standard nu pot fi aplicate datorită naturii unei organizaţii şi a produsului său.4. • Punctele slabe. abaterile vor fi analizate prin prisma procesului. Rolul orientării spre proces a proceselor organizaţiei 1.4. • Mai buna calificare a angajaţilor prin a învăţa făcând. Figura 1. schimbările în ceea ce priveşte orientarea spre proces a proceselor organizaţiei este prezentată în figura 1.8.3.

De exemplu. Documente necesare conform ISO 9001 2000 Două dintre principalele obiective ale reviziei din 2000 a colecţiei de standarde ISO 9000 au fost: • dezvoltarea unui set de standarde simplificat.5 şi 7.” Toate excluderile trebuie cuprinse în manualul calităţii (cu justificările corespunzătoare) şi trebuie să fie în corespondenţă cu scopul manualul organizaţiei. o organizaţie care nu desfăşoară activităţi post livrare poate exclude doar subpunctul f de la clauza 7. Fiecare organizaţie individuală este acum capabilă să stabilească minimul de documentaţie pentru a demonstra desfăşurarea în condiţii de 46 .4. fie ele mici sau mari. folosind doar un calculator. şi anume „implementarea activităţilor de eliberare. 1.6.3. Dacă există impact asupra acestuia. în egală măsură aplicabil pentru toate organizaţiile. aplicându-se în special părţii 7. Măsura în care o excludere „nu afectează abilitatea organizaţiei. sau responsabilitatea sa de a furniza un produs care să satisfacă cerinţele clientului şi ale reglementărilor aplicabile” poate fi evaluată prin luarea în considerare a următoarelor aspecte: • cine este clientul? • care este produsul? • care sunt cerinţele (precizate sau nu) referitoare la produs? Este de reţinut că cerinţa 1. trebuie foarte atent evaluat impactul acestora în ceea ce-l priveşte pe consumator. livrare şi post livrare. Atunci când se ia în discuţie excluderea de cerinţe din manualul calităţii. excluderea nu se justifică.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex De exemplu. unui furnizor de servicii care lucrează într-un birou. • cantitatea şi gradul de detaliere al documentaţiei necesare să fie mai relevante pentru rezultatele dorite în ceea ce priveşte activităţile organizaţiei.5. Dovadă a faptului că ISO 9001:2000 a atins aceste obiective este şi faptul că s-a procedat la o semnificativă reducere a necesarului de documentaţie faţă de versiunea din 1994. organizaţia având mai multă libertate în a-şi alege modul de documentare a sistemului propriu de management al calităţii.5. atât timp cât cerinţa de asigurare a conformităţii produselor livrate consumatorului este un element cheie a standardului. o imprimantã şi un fotocopiator nu i se poate cere sã calibreze aceste maşini.2 poate fi aplicată unor cerinţe specifice ale capitolului 7 „Realizarea Produsului”.

pe disc optic. a cărei amploare este dependentă de mărimea organizaţiei şi tipul activităţilor. de gradul de formalizare al sistemelor de comunicare. • împărtăşirea cunoştinţelor. Caracterul flexibil al standardului transpare şi din clauza 3.1. ca mostră etalon. operării şi controlului proceselor sale şi e) înregistrări cerute de acest Standard Internaţional. care precizează că documentele pot fi în formă diversă: pe hârtie. Notele care însoţesc clauza precizează clar faptul că standardul reclamă o procedură documentată. desfăşurării şi controlului proceselor sale. cu rol în diseminarea şi păstrarea experienţei organizaţiei. adică stabilită.2. c) proceduri documentate cerute în acest Standard Internaţional. şi implementarea şi continua îmbunătăţire a eficienţei sistemului de management al calităţii. şi nu „o colecţie de documente”. sub formă de fotografie. implementată şi menţinută. Un exemplu în acest caz îl poate reprezenta o specificaţie tehnică. de nivelul deprinderilor de comunicare în cadrul organizaţiei. Obiectivele fundamentale ale documentării activităţii unei organizaţii sunt: • comunicarea de informaţii. În clauza 4.2. să documenteze. de complexitatea proceselor şi de interacţiunea acestora şi de 47 . Cerinţe generale din ISO 9001:2000 precizează că: „organizaţia trebuie să stabilească. Este de subliniat că ISO 9001 cere un sistem de management al calităţii documentat. pe bandă magnetică. şi de cultura organizaţională.7.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex eficienţă a planificării. Generalităţi se explică ce anume trebuie să includă documentaţia sistemului de management al calităţii: a) declaraţii documentate ale politicii privitoare la calitate şi ale obiectivelor calităţii. b) un manual al calităţii. să implementeze şi să menţină un sistem de management al calităţii şi să îmbunătăţească continuu eficacitatea acestuia în conformitate cu cerinţele acestui Standard Internaţional”. se poate fi ulterior folosită ca punct de plecare pentru proiectarea şi dezvoltarea unui produs nou. în vederea stabilirii de dovezi că s-a realizat efectiv ceea ce s-a planificat. Clauza 4. documentată. d) documente necesare organizaţiei pentru a se asigura de eficacitatea planificării.1. • evidenţa conformităţii. Tipul şi amploarea documentării vor depinde de natura produselor şi proceselor organizaţiei.

2.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex competenţa personalului. pot avea nevoie de mai multe manuale.3. care să includă toate procedurile documentate cerute de standard. în conformitate cu clauza 4. • Manualul de calitate este un document care trebuie controlat în conformitate cu clauza 4. naţional sau regional. b) Manualul calităţii: • Clauza 4. Pot fi cazuri în care organizaţia să decidă folosirea manualului calităţii şi pentru alte scopuri decât simpla documentare a sistemului de management al calităţii. Fiecare organizaţie va decide asupra formatului şi structurii manualului. (d) şi (g).2. La o primă revizuire a politicii de calitate a unei organizaţii pentru atingerea cerinţelor ISO 9001:2000.3. specificul şi complexitatea organizaţiei.2.3 (c). în timp ce controlul modului de documentare a politicii de calitate se face conform cerinţelor clauzei 4.1 a ISO 9001:2000. Toate documentele aparţinând sistemului de management al calităţii trebuie controlate conform clauzei 4. Următoarele categorii de documente sunt parte a unui sistem de management al calităţii documentat: a) documente referitoare la declaraţiile de politică de calitate şi obiective ale organizaţiei: • cerinţele privitoare la politica de calitate sunt definite în clauza 5.2.2. sau. şi de o mai complexă ierarhizare a documentaţiei.3. • În cazul unei organizaţii de mici dimensiuni. • 4.3 Controlul documentelor.3.4 Controlul înregistrărilor. Documentarea obiectivelor calităţii fac subiectul cerinţelor de control ale clauzei 4.2.4. la nivel global. c) Proceduri documentate: • ISO 9001:2000 cere în mod specific ca organizaţia să aibă "proceduri documentate" pentru următoarele şase activităţi: • 4. în cazul înregistrărilor. • cerinţele referitoare la obiectivele de calitate sunt definite de clauza 5. o atenţie specială trebuie acordată clauzei 4. • Organizaţiile mari.2. 48 .2.4. multi-naţionale. a ISO 9001:2001. poate fi potrivit ca manualul calităţii să cuprindă descrierea întregului său sistem de management al calităţii într-un singur manual.2.2 a ISO 9001:2000 specifică conţinutul minimal pentru un manual al calităţii. care va depinde de dimensiunile.3 din ISO 9001:2000.

2. • Obiectivele calităţii (clauza 4.2. singurele documente indicate specific în ISO 9001:2000 sunt: • Politica de calitate (clauza 4.1. • • • • 49 . • Diagrame ale organizaţiei. dar dimensiunile şi/sau cultura organizaţiei pot permite implementarea eficientă fără a fi necesară documentarea. cum ar fi: • Scheme sau diagrame ale proceselor şi/sau descrieri ale proceselor. organizaţia trebuie să poată oferi probe obiective (nu neapărat documentate) că sistemul de management al calităţii a fost efectiv implementat.2 Acţiuni corective.3 • Pentru unele organizaţii poate fi convenabilă combinarea procedurilor pentru mai multe activităţi într-o singură procedură documentată (de exemplu acţiunile corective şi cele preventive).1.a).3 Acţiuni preventive. • Pentru organizaţiile de mari dimensiuni sau cu activitate complexă poate fi necesară stabilirea de proceduri documentate suplimentare în scopul implementării unui sistem de management al calităţii eficient. Pot exista şi situaţii în care o anumită organizaţie să considere necesar ca documentarea unei singure activităţi să se facă folosind mai multe proceduri documentate (de exemplu Auditurile interne).1. operarea şi controlul eficient al proceselor sale: • Pentru ca o organizaţie să demonstreze implementarea eficientă a sistemului de management al calităţii. • În cazul anumitor cerinţe ale ISO 9001:2000 organizaţia poate îmbunătăţi sistemul de management al calităţii şi poate demonstra conformitate prin elaborarea de alte documente. 8.5. 8.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 8. 8. • Manualul calităţii (clauza 4.3 Control al neconformităţii produselor.2. chiar dacă acestea nu sunt specificate expres de standard.2. • Aceste proceduri documentate trebuie să fie controlate în conformitate cu cerinţele clauzei 4. În acest caz.a).2 Audit intern. d) Documente necesare organizaţiei pentru a asigura planificarea. Totuşi. • Alte organizaţii pot avea nevoie de proceduri suplimentare.5. pentru a demonstra conformitatea cu ISO 9001:2000.b). poate fi necesară producerea de documente în afara procedurilor documentate.2.

3.4 a ISO 9001:2000. 7. Documente conţinând comunicări interne.2 Design-ul şi dezvoltarea intrărilor legate de cerinţele produsului.5.2. acolo unde trasabilitatea este cerută. produselor sau sistemului de management al calităţii.6 Rezultatele ale validării proiectării şi dezvoltării şi orice acţiuni necesare.4.2. • Toate documentele de acest tip trebuie să fie controlate în conformitate cu clauzele 4. 7.3.3.4. Liste aprobate de furnizori.2 (e) Educaţia.3 şi/sau 4.5 Rezultatele verificărilor proiectării şi dezvoltării şi orice acţiuni necesare. 7.2 Rezultate ale reviziei cerinţelor referitoare la produs şi acţiunile ce decurg din revizie.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Specificaţii. după caz. 7. Planuri de calitate. e) Înregistrări: • Organizaţiile sunt libere să dezvolte propriile înregistrări pe care le consideră necesare pentru a demonstra conformitatea proceselor.3.2 (d) Care să consemneze demonstrarea validităţii proceselor atunci când rezultatele nu pot fi verificate prin măsurare sau monitorizare ulterioare.1 (d) Înregistrări care să furnizeze dovezi că procesele de realizare şi produsul satisfac cerinţele.4 Rezultatele reviziilor privind proiectarea şi dezvoltarea şi orice acţiuni necesare. • Exemple de înregistrări cerute în mod specific de ISO 9001:2000: 5. • • • • • • • 50 .3 Identificarea unică a produsului.5. training. 7. 7. 7.2.6. • Cerinţele de control a înregistrărilor diferă de cele pentru alte documente.2. Instrucţiuni de lucru sau de testare. 7. deprinderi şi experienţă. 7.2.1 Managementul reviziilor 6.7 Rezultatele ale revizuirii modificărilor de proiectare şi dezvoltare şi orice acţiuni necesare. controlul lor trebuind realizat conform clauzei 4. Planificări de producţie.3. 7.1 Rezultatele evaluării furnizorilor şi orice acţiuni ce decurg de aici. Planuri de testare şi control.

este necesar să se ofere dovezi referitoare la implementarea efectivă a 51 . 8. Pentru organizaţiile care doresc să-şi adapteze sistemul de management al calităţii existent. În cazul organizaţiilor ce nu au folosit abordarea orientată pe procese este necesar să se acorde o atenţie specială definirii propriilor procese. Aceste procese includ procesele de management.2 Rezultatele acţiunilor corective.5.6 (a) Baza utilizată pentru calibrare sau verificare a echipamentelor de măsură în cazul inexistenţei de standarde de măsurare cu caracter internaţional sau naţional. 7. 8. Este de dorit ca forţă conducătoare care să conducă la definirea necesarului de documentare a sistemului de management al calităţii să fie analiza proceselor. în special atunci când organizaţia are structurat sistemul de management al calităţii pe baza modului efectiv de operare. 7.4 Proprietatea clientului care s-a pierdut.4 Indicarea persoanei sau persoanelor ce autorizează eliberarea produsului. producţie şi măsurare care sunt relevante pentru operarea eficientă a sistemului de management al calităţii. este de reţinut că nu este obligatorie rescrierea întregii documentaţii pentru atingerea cerinţelor ISO 9001:2000.2 Rezultatele auditului intern şi a acţiunilor de urmărire. Deoarece ISO 9001:2000 este mai puţin restrictiv decât predecesorul său din 1994. 8.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 7.2. distrus ori s-a dovedit nepotrivită pentru utilizare.3 Natura neconformităţilor produsului şi orice acţiuni întreprinse ulterior.2.6 Validitatea rezultatelor măsurărilor anterioare. organizaţia poate întreprinde simplificări şi/sau consolidări ale documentelor existente pentru a simplifica sistemul de management al calităţii. 8.5. 7. inclusiv derogările obţinute.6 Rezultate ale calibrării şi verificării echipamentului de măsură. este necesară documentarea proceselor până la nivelul necesar pentru a obţinerea operării şi controlului eficiente. atunci când echipamentul de măsură este depistat neconform cu cerinţele. În cazul organizaţiilor ce doresc să demonstreze conformitate cu cerinţele ISO 9001:2000 în vederea certificării/înregistrării sau din alte motive. 8. cu folosirea unei abordări orientate pe procese. resurse.5.3 Rezultatele acţiunilor preventive. a secvenţelor şi interacţiunilor lor. Pentru organizaţiile aflate în proces de implementare a sistemului de management al calităţii şi care vor să îndeplinească cerinţele.

depinde de organizaţie să stabilească care înregistrări sunt necesare pentru a oferi probele obiective. acestea având de regulă caracter general.5. În unele cazuri. dând astfel organizaţiei posibilitatea de a le alege pe cele pe care le consideră de cuviinţă. Organizaţiile cu astfel de sisteme de management al calităţii au rezultate imprevizibile şi sunt caracterizate de lipsa de dovezi privind calitatea. este inclus un tabel care descrie nivelele de maturitate în care se poate încadra un sistem de management al calităţii.4 „Monitorizarea şi măsurarea produsului”. după cum urmează: Nivelul 1 – Sistem informal. înregistrări sau alte documente (excepţie făcând cele expres reclamate de standard). Nivelul 2 – Abordare Reactivă Cuprinde organizaţiile care au sisteme bazate pe corecţii pentru rezolvarea problemelor. Sunt organizaţii care îşi conduc afacerile în mod haotic. STANDARDUL ISO 9004:2000 Standardul ISO 9004:2000 intitulat Sisteme de Management al Calităţii – Linii Directoare pentru Îmbunătăţirea Performanţelor este complementar standardului ISO 9001:2000.2. organizaţiile din această 52 . Organizaţia trebuie să poată oferi probe obiective ale eficienţei proceselor sale şi a sistemului de management al calităţii. Deşi întrebările din chestionarul de autoevaluare au un caracter destul de general. Datele privind rezultatele îmbunătăţirilor sunt luate în considerare relativ rar şi în formă incompletă. Standardul ISO 9004:2000 conţine o secţiune dedicată autoevaluării organizaţiei care a implementat un sistem de management al calităţii. cum ar fi clauza 7. fără ca aceasta să implice o documentare extinsă. acestea pot fi defalcate astfel încât să satisfacă necesităţile organizaţiei.2 intitulată Nivele de Maturitate a Performanţei. în loc să-şi managerieze afacerile. utilă în special în situaţia în care experienţa în managementul calităţii este limitată.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex sistemului de management al calităţii. 1.1 (d) „Planificarea realizării produsului” sau clauza 8. Sunt definite cinci nivele.3. ISO 9004:2000 tratează fiecare cerinţă a standardului ISO 9001:2000 şi furnizează ghiduri asupra cerinţelor. fără ca aceste dovezi obiective să depindă în mod necesar de existenţa unor proceduri documentate. În secţiunea A.

Fiecare persoană din organizaţie este implicată în procese nu pe bază de constrângeri. Organizaţiile acestui nivel au viziuni asupra viitorului. Satisfacerea cerinţelor clienţilor este o practică 53 . Accentul în astfel de organizaţii cade pe calitatea înaltă a produselor şi există semnale că luptă pentru a satisface aşteptările. şi care prezintă semne vizibile de îmbunătăţiri sistematice (îmbunătăţire continuă. care sunt caracterizate de o abordate sistemică a proceselor. Consecinţe ale acestei abordări sunt costurile de producţie mari şi precaritatea sau chiar inexistenţa comunicării pe verticală. Îmbunătăţirile există de cele mai multe ori. Nivelul 3 – Sistem Formal şi Stabil Cuprinde cel mai mare număr de organizaţii. fără a fi renunţat în totalitate la abordarea de tip reactiv. Sunt disponibile date privind conformitatea cu obiectivele stabilite. cu necesităţi şi aşteptări proprii. Nivelul 4 – Îmbunătăţire Continuă Susţinută Este un nivel la care acced organizaţiile care au învăţat lecţiile nivelului 3 de maturitate.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex categorie conducându-se după regula "produ şi corectează". funcţie de necesităţile specifice. Multe date sunt analizate. iar organizaţia găseşte resursele necesare pentru ele. Procesele organizaţiei sunt integrate puternic. Planificarea este un aspect important al vieţii organizaţiei. şi au înţeles că managementul mijlociu are un rol cheie în organizaţie. acestea pot fi mici sau mari. iar misiunile lor sunt adecvate de cele mai multe ori. Managerii unor astfel de organizaţii iau în considerare trendul pe care se află procesele şi au o bună înţelegere a sensului activităţilor organizaţiei. iar clienţii au o mare încredere în produsele sau serviciile oferite de organizaţie. indiferent de direcţie. Organizaţiile din nivelul 3 au maxime şi minime în viaţa lor. ci din conştiinţă. pe care organizaţia trebuie să încerce să le satisfacă. iar personalului i se furnizează instruirile necesare la nivel înalt. iar deciziile bune se iau pe bază de fapte. Angajaţii sunt priviţi ca simple maşini. dincolo de satisfacerea cerinţelor. Viitorul acestor organizaţii este sigur. fără a fi capabile întotdeauna să înţeleagă cauzele specifice. Ele se bucură pentru maxime şi se supără pentru minime. Există un nivel bun de comunicare în cadrul acestor organizaţii. chiar dacă frecvent de mică amploare). Nivelul 5 – Cea Mai Bună Performanţă în Clasă La acest nivel. O parte a managementului mijlociu al organizaţiilor au participat sau participă la cursuri de dezvoltare a abilităţilor manageriale. nu ipoteze. iar angajaţii sunt parte integrantă a organizaţiei. iar superioritatea managerilor asupra lor este totală. organizaţiile realizează benchmarking-uri pentru a-şi demonstra competitivitatea în faţa concurenţei.

9. ceea ce. 54 . Figura 1. între care: • procesul de certificare este costisitor şi reclamă mult timp. pentru partizanii îmbunătăţirii continue. iar anticiparea aşteptărilor acestora este o preocupare permanentă. 1. în loc să o conduci.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex curentă.9. • aderarea la ISO 9000 face procesele mai coerente. asociat cu dubiile existente cu privire la valoarea fundamentală a standardului. Astfel de organizaţii furnizează cele mai bune exemple de cum să manageriezi o afacere. CRITICI ADUSE STANDARDULUI ISO 9000 O situaţie statistică cu privitoare la gradul de satisfacere al organizaţiilor ce utilizează ISO 9000 este prezentată în figura 1. Noile produse sunt realizate după cercetări extinse asupra aşteptărilor iniţiale. acest fapt poate fi interpretat ca o dificultate în îmbunătăţirea şi readaptarea proceselor. devenind în acest fel cerinţe curente pentru organizaţie.4. Grad de satisfacere al organizaţiilor ce utilizează ISO 9000 Numeroase companii au găsit trecerea la ISO 9000 dificilă. • pentru implementarea sa este necesar personal numeros. a condus la unele critici.

• Numeroase companii se înregistrează la ISO 9000 sub presiunea pieţei. Se aşteaptă ca ediţia din 2008 să conducă la modificări relativ minore pentru ISO 9001 (“amendament”). ISO 9000. de exemplu ingineria software.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • critică adusă standardului este ilustrată de proverbul: “atunci când ai un ciocan. iar activitatea pentru primul draft a început în cadrul întrunirii plenare ISO/TC176 din Panama. În loc să fie privite ca o oportunitate de a îmbunătăţi lucrurile. prin însăşi structura lor. • managerii incompetenţi continuă să conducă de la nivelul biroului lor. Specificaţiile pentru ISO 9001 şi ISO 9004 au fost aprobate de ISO/TC176 din septembrie 2005. cum ar fi. desfăşurată în octombrie 2005. fiecare problemă pare a fi un cui”. • este mai uşor să produci documente decât să îmbunătăţeşti procesele însăşi. 1. prilejuri de confruntare. să permanentizeze astfel de comportări. frecvent mai practice şi care oferă indicaţii mai clare privitoare la modul în care trebuie utilizate uneltele calităţii. Principalele obiective ale ISO 9001:2008 sunt: • îmbunătăţirea prezentului standard. fie că ISO 9000 este sau nu potrivit activităţii care o desfăşoară. axându-se pe principii cu caracter general. auditurile devin destul de des. PERSPECTIVE ALE ISO 9000 Deşi versiunea 2005 a standardului este relativ recent apărută. procesul de continuă îmbunătăţire a standardului se desfăşoară mai departe. 5. s-a argumentat incompatibilitatea ISO 9000 cu domeniile care reclamă creativitate. ar putea. Acesta este un motiv al proliferării standardelor specifice diferitelor industrii. Pentru a crea un standard cu aplicabilitate cvasi-generală. • ISO 9001:2000 nu oferă foarte multe indicaţii cu caracter practic. modificări mai importante aşteptându-se pentru ISO 9004 (“revizie”). 55 . cu îmbunătăţirea compatibilităţii cu ISO 14001:2004. în anumite situaţii. folosind numeroase rapoarte dar fără să ştie ce se petrece la nivelul producţiei. peste tot unde a fost posibil au fost evitate cerinţele şi uneltele cu caracter specific. • asigurarea unei mai mari clarităţi şi uşurinţe de utilizare.

• creează cerinţe minimale pentru recertificare sau perioadă de tranziţie • fără cerinţe adiţionale sau reduse. • fără impact asupra majorităţii utilizatorilor. • cerinţe adiţionale sau reduse care afectează nesemnificativ unii utilizatori. • necesare schimbări minore ale documentaţiei organizaţiei. • necesitatea unor eventuale revizii ale altor standarde ale sistemului de management al calităţii. • necesitatea reviziei urgente a standardelor SMC înrudite. • nu este necesară instruirea utilizatorilor. Aceste amendamente se vor concentra asupra cazurilor de mare beneficiu / impact redus. Categorii de impact ale modificărilor aduse standardului ISO 9000 Categorie de impact Criteriu • cerinţe adiţionale sau reduse care afectează semnificativ numeroşi utilizatori. • necesitatea unei instruiri de durată a utilizatorilor. • posibil impact asupra înţelegerii pentru numeroşi utilizatori. • necesitatea unor schimbări limitate asupra documentaţiei sistemului de management a calităţii al organizaţiei. • compatibilitate scăzută cu ISO 14001. Încadrarea modificărilor standardului în diverse categorii de impact este prezentată în tabelul 1. Înalt Mediu Scăzut 56 . îmbunătăţirile de tip mare beneficiu / mare impact fiind rezervate pentru versiunea din 2012.3. • necesitatea modificării ample a documentaţiei organizaţiei. • nu este necesară o instruire de durată a utilizatorilor. • inconsistenţă în cadrul familiei de standarde ISO 9000. • necesitatea recertificării sau a unei îndelungate perioade de tranziţie.3: Tabel 1.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Faptul că în cazul standardului ISO 9001 se vorbeşte de amendamente şi nu de revizie vrea să sublinieze caracterul minor al modificărilor care se aşteaptă a se produce.

fără însă să elimine confuzii sau dificultăţi de traducere. • elimină inconsistenţe în cadrul ISO 9001. 57 . Înalt Mediu Scăzut Principalele strategii avute în vedere pentru ISO 9001:2008 urmăresc: • menţinerea abordării orientate spre proces.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex La rândul lor. • compatibilitatea cu ISO 14001: 2004 va fi menţinută şi chiar îmbunătăţită. • creşte compatibilitatea cu ISO 14001. • schimbări care nu se adresează unei anumite nevoi specifice a utilizatorului. • elimină inconsistenţe în cadrul familiei ISO 9000. • elimină erori majore de traducere. • îmbunătăţiri minore ale clarităţii în beneficiul corectitudinii traducerii sau interpretării. putând fi aplicat la organizaţiile de dimensiuni diverse din orice sector de activitate. • îmbunătăţeşte claritatea ca răspuns la problemele ridicate de unii utilizatori. • reduce problemele de traducere. Categorii de importanţă a beneficiilor înregistrate în urma modificărilor produse în structura ISO 9000 Categorie de impact Criteriu • se adresează unei nevoi larg exprimate de utilizatori prin îmbunătăţirea clarităţii şi eliminarea confuziilor. • corectează erori din prezentul standard. chiar dacă alinieri semnificative nu sunt o prioritate pentru acest amendament. beneficiile pot fi încadrate în trei categorii de importanţă (tabel 1.4. • demonstrează intenţia de a răspunde la dorinţa de a realiza îmbunătăţiri în ceea ce priveşte compatibilitatea între ISO 9001 şi ISO 14001. • îmbunătăţeşte claritatea pentru un număr redus de cereri de îmbunătăţire. • îmbunătăţeşte claritatea în ceea ce priveşte nevoi larg exprimate de utilizatori.4): Tabel 1. • menţinerea standardului la o formă generică.

• includerea de ghiduri. • tranziţie uşoară de la un standard la altul • ambele standarde pot fi uşor aplicate în cadrul acelui sistem de management al calităţii. în totalitate sau parţial. • schimbările vor fi restrânse pentru a limita impactul asupra utilizatorilor. În ceea ce priveşte ISO 9004:2008. • stabileşte obiective legate de satisfacerea clientului. dar sunt funcţionale şi luate individual. • se vor introduce modificări doar acolo unde se aşteaptă beneficii clare. nu se consideră a reprezenta conflicte între cele două standarde: • diferenţele de text în elementele comune sau de terminologie. fără duplicări inutile sau impunerea de cerinţe contradictorii. note sau anexe diferite. • creşterea performanţei organizaţiei în ceea ce priveşte satisfacţia clientului şi a altor părţi interesate. şi va fi validat de utilizatori. Din acest punct de vedere. • diferenţa între modele sau structuri. • numerotarea diferită a clauzelor. loialitatea acestuia şi calitatea produsului. • armonizarea conceptelor şi a terminologiei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • se va menţine corespondenţa între ISO 9001 şi ISO 9004. Corespondenţa între standardul ISO 9001:2000 amendat şi ISO 9004:2000 revizuit are în vedere: • lipsa de conflicte între standarde. misiunea şi obiectivele sale. • cele doua standarde sunt armonizate. obiectivele acestuia urmăresc: • identificarea oportunităţilor de îmbunătăţire şi inovare. • îmbunătăţirea relaţia dintre sistemul de management al calităţii cu alte sisteme de management din cadrul organizaţiei. • schiţele standardului amendat vor face subiectul verificărilor faţă de specificaţiile de proiectare. Compatibilitate cu ISO 14001 înseamnă că elementele comune ale celor două standarde pot fi implementate de către organizaţii în comun. 58 . • realizarea eficienţei sistemului de management al calităţii. • monitorizarea şi măsurarea performanţei organizaţiei în raport cu viziunea. • distribuirea celor opt principii ale managementului calităţii dincolo de cerinţele specificate de ISO 9001.

59 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • obţinerea excelenţei în performanţă. • conectarea obiectivelor şi a acţiunilor la rezultate. • misiunea şi viziunea organizaţiei. În ediţia din 2008 a standardului ISO 9004 se aşteptă luarea în considerare de aspecte cum ar fi: • aspecte sociale/etice. • managementul cunoaşterii. • adaptabilitate/agilitate (capacitatea de a modifica substanţial organizaţia şi produsele şi procesele acesteia ca răspuns la apariţia de oportunităţi/ameninţări).

ISO 9000 pentru întreprinderi mici şi mijlocii. Jim Wade. Marshall. Jay Schlickman. Shannon Macey. ISO Management Systems. ISO 9001:2000 Quality Management SystemDesign.driso. January – February 2001. Caillibot.com/ 15. Harvey Stromberg. A practical handbook for implementing the ISO 9000 Standards. Nina Brokaw. 2001 3. Artech House.praxiom. 3rd Edition.. http://www. ISO 9001:2000. International Standardization. Ontario. Fourth Edition – Completely revised în response to ISO 9000:2000.iso. Ulrike Vogt. Quality Management. ISO 9000 Quality Systems Handbook.. p. May – June 2001.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex BIBLIOGRAFIE 1. Pierre D. How Can DoD Benefit from the New ISO 9000?. Jack MCGovern.iso9001help.ro 14. 2001 7. 66 – 69 6. MA 02062 2. Toronto.uk 12. Boris Mutafelija. 2003 4. Ray Tricker. 17 – 21 11. http://www.co. Editura ALL BECK. http://www. 85 Canton Street Norwood. Artech HouseInc. IN. http://www. Robert T. Malcom J. Jay Schlickman.praxiom. Editura tehnică. p. Is ISO 9000 really a standard?. 2003 8. Oxford. David Zimmerman. Phipps. System Design. Halifax. The ISO 9000:2000 Essentials. ISO 9000 pentru servicii. Inc. http://www. An integrated model for performance management based on ISO 9000 and business excellence models. Published by Canadian Standards Association. Linacre House.co. Denis Pronovost.iso-9000. ButterworthHeinemann. Wilhelm Brakhahn. http://www.dhutton.com/ 13. Landry. http://www. Pierre F. Systematic process improvement using ISO 9001:2000 and CMMI.com/ 60 . © 2003 ARTECH HOUSE. David Hoyle.uk 17.ch/iso/en/iso9000-14000/ 16. 2001 5. 1999 10. 1998 9.

Aproape toate organismele naţionale de standardizare şi acreditare din lume l-au adoptat. INTRODUCERE ISO/IEC 17025 este un standard relativ recent introdus de Organizaţia Internaţională de Standardizare şi de Comisia Internaţională de Electrotehnică (1999). iar câteva industrii l-au incorporat chiar în standardele sectoriale specifice (de exemplu standardul QS 9000 al producătorilor de automobile). Standardului ISO/CEI este recunoscut ca referenţial internaţional pentru evaluarea competenţei laboratoarelor de încercări şi etalonări. acest standard îndrumă laboratoarele de etalonare astfel: • să analizeze incertitudinea fiecărei măsurări.1. • să furnizeze incertitudinile odată cu rezultatele sau certificatele de etalonare ISO 17025 este cel mai important standard de metrologie pentru produse de testare şi măsurare. EN 45001 şi ANSI/NCSL-Z540. 61 . Acest standard se adresează: • Laboratoarelor de încercări. În plus faţă de cerinţele privind sistemul calităţii. Acest standard oferă schema cadru pentru un sistem de management a calităţii pentru laboratoarele de analize. Acest standard a fost preluat şi în România ca SR EN ISO/CEI 17025:2001 Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări. încercări şi etalonări. a exprimat prin ISO 17025 elementele esenţiale pentru un sistem de management a laboratoarelor. precum şi al protecţiei consumatorilor. incluzând ISO/IEC Guide 25. documentaţia şi personalul. al dezvoltării şi fabricării produselor. Un număr tot mai mare de companii îl cer. • să includă incertitudinea în procedurile de etalonare.CAPITOLUL 2 ISO/IEC 17025 – PREZENTARE GENERALĂ 2. prin Organizaţia internaţională de standardizare (ISO). Aceste laboratoare joacă un rol esenţial în domeniul comerţului. • Laboratoarelor de etalonare. care înlocuieşte un număr de standarde şi ghiduri mai vechi. Comunitatea laboratoarelor din întreaga lume.

• mediul de testare. Certificarea sistemului de management al calităţii unei organizaţii în conformitate cu ISO 9001 presupune confirmarea respectării standardelor de management a respectivului sistem. manipularea şi transportarea probelor. fără a da nici o asigurare cu privire la competenţa tehnică a unui laborator.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • Laboratoarelor de analize medicale. • Laboratoarelor de analize microbiologice. În 1 Trasabilitatea reprezintă capacitatea de a face corelaţie între rezultatul unei măsurători şi etaloanele de referinţă. pentru evaluarea sistemului lor de management al calităţii produselor sau serviciilor ce le furnizează. • mostrarea. acreditarea laboratorului urmăreşte să asigure pe cei ce beneficiază de datele produse în acel laborator de acurateţea şi încrederea testelor şi calibrărilor realizate aici. 62 . 2. exactitatea calibrării şi întreţinerea echipamentelor de testare. • corectitudinea alegerii. pe baza standardului ISO/IEC 17025. de preferat cele din sistemul internaţional de unităţi (SI). folosit pentru evaluarea laboratoarelor în întreaga lume.2. incluzând: • competenţa tehnică a personalului. • trasabilitatea1 măsurătorilor şi calibrarea în conformitate cu standardele naţionale. Prin acest proces. ALEGEREA DINTRE ACREDITAREA LABORATOARELOR (ISO 17025) ŞI CERTIFICAREA ISO 9001 Acreditarea laboratoarelor foloseşte criterii şi proceduri special dezvoltate pentru determinarea competenţei tehnice. • validitatea şi corectitudinea alegerii metodelor de testare. fizice şi chimice pentru industria alimentară. Evaluatori cu specializare tehnică conduc o evaluare profundă a tuturor factorilor dintr-un laborator care influenţează producerea de teste sau date de calibrare. Organismele de acreditare a laboratoarelor folosesc acest standard în mod special pentru evaluarea factorilor relevanţi pentru competenţa tehnică a laboratorului. • asigurarea calităţii datelor de testare şi calibrare. Standardul ISO 9001 este larg folosit în organizaţiile din domeniul producţiei şi serviciilor.

63 . eliberat de organismul de acreditare.3. 2. ceea ce permite clienţilor să găsească şi să selecteze laboratoarele sau serviciile de testare potrivite cu nevoile lor.3. laboratoarele sunt reevaluate periodic de către organismele de acreditare. fiind astfel posibil ca clienţii să identifice şi să aleagă cu uşurinţă cele mai de încredere servicii de testare. Laboratoarele acreditate eliberează de obicei rapoarte de testare sau calibrare care poartă logo-ul organismului de acreditare.1. şi pentru ce domeniu de valori sau de incertitudine. Laboratoarele pot fi solicitate să participe în programe de testare între aceste reevaluări. pentru o demonstraţie suplimentară a abilităţii lor tehnice. Promovarea laboratorului Acreditarea constituie o eficientă unealtă de marketing pentru organizaţiile din domeniul testării. Numeroase organisme de acreditare publică o listă a laboratoarelor ce le-au acreditat. ceea ce constituie o formă suplimentară de promovarea a serviciilor laboratoarelor acreditate. pentru a asigura astfel continuarea încadrării în cerinţe.3. Pentru menţinerea acestei recunoaşteri. calibrării şi măsurării. Clienţii sunt încurajaţi să ia informaţii cu privire la natura testelor sau măsurătorilor pentru care un laborator este acreditat. măsurare şi calibrare. ca dovadă a acreditării lor. pe plan naţional cât şi internaţional. ca indicator relevant al competenţei tehnice. Această informaţie este de regulă specificată în scopul de acreditare a laboratorului. Există tot mai multe domenii de activitate unde folosirea laboratoarelor acreditate a devenit uzuală.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex schimb. Acreditarea laboratoarelor se bucură de o înaltă apreciere. O recunoaştere a competenţei în realizare de teste Prin acreditare laboratoarele primesc recunoaşterea formală a competenţei lor. care include şi informaţii legate de capabilităţile de testare ale respectivelor laboratoare. acreditarea laboratoarelor acoperă şi elementele de sistem al calităţii certificate prin ISO 9001. 2.2. şi un adevărat paşaport pentru prezentare de oferte către doritorii de teste în laboratoare verificate independent. BENEFICII ALE ACREDITĂRII ISO 17025 2. precum şi adresele lor de contact.

activităţi de urmărire a modificărilor sunt monitorizate de organismul de acreditare. Sunt discutate zonele unde se pot face îmbunătăţiri. 2. laboratoarele acreditate primesc recunoaştere internaţională. în acest mod realizându-se o abordare uniformă a determinării competenţei laboratoarelor. printr-un sistem internaţional de acorduri. Multe laboratoare operează în izolare faţă de alte laboratoare similare. organizaţiile producătoare pot folosi acreditarea propriilor laboratoare pentru a se asigura de corectitudinea testelor efectuate. Recunoaşterea internaţională a laboratorului Numeroase ţări din întreaga lume au una sau mai multe organizaţii responsabile de acreditarea laboratoarelor naţionale pe baza standardului ISO/IEC 17025. bazate pe evaluarea mutuală şi acceptarea sistemului de acreditare a partenerului. aproape 40 de organisme de acreditare a laboratoarelor au semnat o înţelegere multilaterală de recunoaştere. care nu mai sunt obligaţi să facă testare produselor în afara graniţelor. Aceste acorduri internaţionale. şi foarte rar primesc evaluări tehnice independente ca măsură a performanţelor proprii. numite MRA (Mutual Recognition Arrangements) sunt cruciale în realizarea acceptării între diverse ţări a datelor de testare şi calibrare.3.3.4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În cele din urmă. În acest mod se reduc costurile pentru manufacturieri şi exportatori. Ca urmare a acestei uniformizări. Pe lângă beneficiile oferite laboratoarelor de testare şi calibrare.3. ceea ce conferă datelor produse de ele recunoaştere în schimburile comerciale internaţionale. Recent. a devenit posibilă stabilirea de înţelegeri între state. 64 . şi un raport detailat este furnizat la sfârşitul fiecărei întâlniri. O evaluare efectuată de către un organism de acreditare verifică toate aspectele legate de activităţile unui laborator cu privire la producerea de date exacte. 2. Un benchmark pentru performanţă Acreditarea este utilă pentru laboratoare prin aceea că le permite să determine dacă îşi desfăşoară activitatea corect şi la standarde corespunzătoare. Unde este necesar. numită ILAC Arrangement. care măreşte semnificativ gradul de acceptare a datelor între ţările semnatare. astfel încât să fie luate măsurile de corecţie potrivite. oferindu-le o metodă de evaluare pentru menţinerea competenţei.

RENAR este membru al: • Cooperarea Europeană pentru Acreditare EA (European Cooperation for Accreditation) • Cooperarea Internaţională pentru Acreditarea Laboratoarelor (International Laboratory Accreditation Cooperation) • Forumul Internaţional pentru Acreditare (International Accreditation Forum). Asociaţia de Acreditare din România – RENAR este membru al tuturor organismelor internaţionale care coordonează acest domeniu RENAR a fost acceptat la Adunarea Generala din 25 noiembrie 1999. recunoscut de Guvernul României prin intermediul Agenţiei Naţionale pentru Ştiinţă. operând pentru şi în numele acestuia în domeniu. EA. 317/ 2002 modificat şi completat prin Ordin MEC nr. Tehnologie şi Inovare ca fiind Organismul Naţional de acreditare pentru infrastructură şi evaluare a conformităţii. atât pentru producător cât şi pentru importator. personal. datorita competenţei sale şi alinierii totale la standardele europene. un organism nonguvernamental. sisteme de management de mediu). produse şi servicii. având ca funcţiune principală acreditarea organismelor din infrastructura de evaluarea conformităţii. RENAR este organism unic de acreditare a laboratoarelor de încercări / analize. 38/ 1998 aprobată cu completări şi modificări prin Legea nr. organisme de inspecţie şi certificare (sistemele calităţii. cu reduceri semnificative ale costurilor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În acest mod datele ce însoţesc bunurile exportate sunt mai uşor acceptate pe pieţele externe. 65 . • Consiliul Interministerial pentru Pregătirea Aderării României la UE. 270/ 2004 şi reprezintă organismul naţional de acreditare. ca Membru Plin al Cooperării Europene pentru Acreditare. de tip Asociaţie fără scop patrimonial. 3/ 2004 aprobată de Legea nr. 245/ 2002 şi modificată prin OG nr. RENAR funcţionează în baza OG nr. laboratoarelor metrologice. Organismul român de acreditare este RENAR. Renar a declanşat de asemenea procesul de evaluare pentru semnarea Protocolului European de Recunoaştere Multilaterală din cadrul EA RENAR este membru al: • Consiliul Interministerial pentru Infrastructura Calităţii. 246/ 2004 şi Ordin MEC nr.

primul lucru ce trebuie făcut este contactarea organismului de acreditare corespunzător. Procesul de acreditare implică o profundă evaluare a tuturor elementelor laboratorului care contribuie la producerea de date de testare exacte şi de încredere. în rapoartele de încercare şi certificare. şi implică folosirea de asesori cu specializare tehnică. Acreditarea poate fi acordată tuturor activităţilor de testare şi/sau calibrare a unui laborator sau numai unora dintre acestea. Acreditarea se poate oferi pentru: • laboratoare ce desfăşoară orice fel de testare. 2. cum ar fi: • competenţa tehnică a personalului. Sunt astfel evaluaţi factorii relevanţi pentru capacitatea laboratorului de a produce date de testare şi/sau calibrare precise. facilitând pe această bază libera circulaţie a produselor.M. RENAR este instrumentul fundamental pentru autorităţile publice româneşti în obţinerea unui nivel corespunzător al încrederii în procedurile de evaluare a conformităţii. pe baza standardului ISO/IEC 17025. În calitate de coordonator al activităţii de Acreditare din România. • validitatea şi alegerea corectă a metodelor de testare. • trasabilitatea măsurătorilor şi calibrarea la standardele naţionale. JURAN". ce evaluează tipurile specifice de teste sau măsurători care sunt efectuate. • laboratoare private sau de stat. calibrare sau măsurare. Activitatea de evaluare poate lua una sau mai multe zile. INFORMAŢII CU PRIVIRE LA MODALITĂŢI DE OBŢINERE A ACREDITĂRII Atunci când se doreşte acreditarea. • operaţii realizate pe teren (în afara unui laborator) sau laboratoare temporare. • mediul de testare. pentru a afla dacă pot acredita respectiva gamă de servicii de testare. evaluare.4. atât în domeniu reglementat.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • Membru fondator al Fundaţiei pentru Premiul Naţional al Calităţii "J. cât şi în cel nereglementat. 66 . • simple operaţii realizate de o persoană sau mari organizaţii multidisciplinare.

• proceduri exacte de înregistrare şi raportare a rezultatelor. laboratorul este reevaluat periodic pentru a se asigura încadrarea continuă în cerinţe. • metode de testare valabile. asigurarea calităţii datelor de testare şi calibrare. • existenţa echipamentelor necesare. Pentru producător sau 67 . pentru o demonstrare suplimentară a competenţei tehnice. desfăşurate între reevaluări. Aceasta înseamnă că produsul este trimis la un laborator care să-i determine caracteristicile în raport cu un anume standard sau specificaţie. Motivele pentru care un producător. clienţii caută asigurarea că produsele.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • • eşantionarea. • practici corecte de eşantionare. exportator sau client trebuie să fie în cel mai înalt grad interesat de competenţa tehnică a laboratorului unde îşi efectuează testele sunt următoarele: • reducerea riscului. La sfârşitul evaluării este prezentat un raport de evaluare detailat. calibrare sau măsurare. şi pentru a verifica menţinerea aplicării cerinţelor impuse de standard. MOTIVE PENTRU ALEGEREA UNUI LABORATOR ACREDITAT La alegerea unui laborator care să corespundă nevoilor de testare. Laboratorului i se poate cere să participe la programe de testare a nivelului de expertiză. furnizor. • proceduri adecvate de asigurare a calităţii. corect calibrate şi întreţinute. • proceduri corect alese de testare. este necesar să existe certitudinea că acel laborator va furniza date exacte şi de încredere. instruirea şi experienţa personalului. între care: • calificarea. cu sublinierea tuturor zonelor care reclamă atenţie şi acţiuni de corecţie necesar a fi realizate anterior recomandării laboratorului pentru acreditare. • trasabilitatea măsurătorilor la standardele naţionale. peste tot în lume. • facilităţi de testare corespunzătoare. Competenţa tehnică a unui laborator depinde de numeroşi factori. manipularea şi transportul probelor testate. O dată acreditat.5. Actualmente. materialele sau serviciile pe care le produc sau le cumpără satisfac propriile aşteptări sau sunt specifice unor anumite cerinţe. 2.

necesitatea retestării.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex furnizor.1. dacă produsul nu s-a încadrat în specificaţii sau nu a corespuns cerinţelor. • autorităţile de reglementare. ci şi de afectarea imaginii furnizorului sau producătorului.6. care nu mai sunt nevoiţi să efectueze retestări în ţara unde are loc importul. ELEMENTE ESENŢIALE ALE STANDARDULUI ISO 170025 – CONDIŢII DE TEHNICE ŞI DE CALITATE PE CARE LABORATOARELE DE ÎNCERCARE/ ETALONARE TREBUIE SĂ LE ÎNDEPLINEASCĂ PENTRU A OBŢINE ACREDITAREA Acreditarea SR EN ISO 17025 reprezintă evaluarea independentă a sistemului de management al calităţii şi a competenţei tehnice a laboratorului. Printr-un sistem de acorduri internaţionale. • reducerea costurilor şi îmbunătăţirea acceptanţei în schimburile internaţionale. • sporirea încrederii clienţilor. • organismul de acreditare. chiar atunci când este realizată corect de prima dată. Testarea produselor şi materialelor poate fi costisitoare şi consumatoare de timp. mai ales dacă este implicată siguranţa publică sau există pierderi financiare pentru client. În acest mod se confirmă competenţa laboratorului faţă de: • clienţi. costurile şi duratele implicate în retestare pot fi chiar mai mari. laboratoarele acreditate cunosc recunoaştere internaţională. Încrederea în produsul unei firme este sporită dacă clienţii ştiu că acesta a fost în amănunt testat de către un laborator competent. Şi nu este vorba doar de sporirea costurilor. alegerea unui laborator competent din punct de vedere tehnic reduce riscul de a produce sau furniza produse cu defecte. • evitarea retestărilor costisitoare. dacă nu chiar elimină. acreditat de către un organism independent specializat. 68 . ceea ce face ca datele pe care le produc să fie uşor acceptate pe pieţele externe. Alegerea unui laborator competent din punct de vedere tehnic reduce. Istoricul evoluţiei acestui standard este prezentat în figura 2. Există şi posibilitatea de a trebuie acoperite daune. Această recunoaştere ajută la reducerea costurilor pentru producători şi exportatori. 2. Dacă testarea nu este corect realizată.

Sisteme de management al calităţii – Cerinţe.1. Acest demers devenise necesar datorită adoptării generalizate a sistemelor de management al calităţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 2. Laboratoarele pot alege să fie acreditate în conformitate cu ISO/CEI 17025 sau să fie certificate în conformitate cu ISO 9001:2000 sau cu ambele. ISO/CEI 17025:2005. în scopul asigurării compatibilităţii sale cu cerinţele standardului ISO 9001:2000. conforme cu ISO 9001:2000. Standardul precizează. însă demersul de certificare şi cel de acreditare vor rămâne distincte. precum şi etalonări ale instrumentelor de măsură. Ele vor fi 69 . înlocuieşte ediţia din 1999. ele pot utiliza numai ISO/CEI 17025 pentru demonstrarea competenţei lor tehnice. incluzând întreprinderile şi organizaţiile care se adresează laboratoarelor de încercări şi etalonări. Noua ediţie din 2005 îmbunătăţeşte ISO/CEI 17025:1999. care a servit ca referenţial pentru „acreditarea” (aprobarea) a aproximativ 25000 de laboratoare din întreaga lume. că cele două documente sunt compatibile. de asemenea. nu interschimbabile. Evoluţia ISO 17025 Se poate observa că ediţia curentă a standardului. Deşi laboratoarele le pot adopta pe amândouă drept cadru pentru a furniza încredere clienţilor cu privire la modul în care îşi desfăşoară activităţile. care efectuează încercări şi analize ale produselor.

Modificările efectuate se referă. Structura standardului cuprinde 5 părţi şi anexe. potrivit cerinţelor ISO/CEI 17025:1999. Primele au rol introductiv şi de precizare a cadrului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex însă considerabil facilitate – atât pentru laboratoare. Referinţe normative 3. referindu-se la cele două categorii de cerinţe ale acestuia: 4. Nu s-a adus nici o modificare de fond cerinţelor tehnice. Termeni şi definiţii Ultimele două părţi constituie esenţa standardului. Peter von Leemput consideră că „laboratoarele care şi-au descris şi şiau controlat procesele. pe comunicarea internă şi externă (cu clienţii) referitor la sistemul de management. Cerinţe de management 5. Organizaţia Internaţională pentru Cooperarea în Domeniul Acreditării Laboratoarelor (ILAC) a stabilit o perioadă de tranziţie de doi ani începând cu data publicării noii ediţii – 12 mai 2005. pentru ca laboratoarele acreditate să satisfacă cerinţele standardului. Cerinţele de management cuprinse în standard sunt scrise într-un limbaj potrivit laboratoarelor. Cerinţe tehnice În ceea ce priveşte scopul. Scop 2. semnat de conducătorii celor trei instituţii în iunie 2006 (figura 2. Se pune accentul pe responsabilităţile managementului. ILAC şi IAF. pentru a reflecta conţinutul lui ISO 9001:2000. vor trebui să aducă modificări minore procedurilor lor.2). cât şi pentru evaluatori – datorită coerenţei stabilite între cele două standarde. în standard se precizează că îndeplinirea de către un laborator a cerinţelor ISO/IEC 17025:2005 implică îndeplinirea cerinţelor de competenţă tehnică şi de sistem de management care să permită producerea constantă de măsurători şi calibrări valide. în principal. Acest scop este statuat într-un document comun al ISO. şi corespund cerinţelor ISO 9001:2000. Referinţele normative sunt reprezentate de următoarele documente indispensabile: 70 . pentru a se asigura că noile orientări ale cerinţelor de management sunt satisfăcute”. pe satisfacţia clienţilor. şi cuprind: 1. pe angajamentul de îmbunătăţire permanentă a eficacităţii sistemului de management. la cerinţe de management care figurează în document.

ILAC şi IAF • ISO/IEC 17000. Document comun al ISO.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 2. Evaluarea conformităţii — Vocabular şi principii generale 71 .2.

i) raport de măsurare – document care prezintă rezultatele măsurării şi alte informaţii relevante privind măsurarea.recunoaşterea oficială a faptului că un laborator este competent să execute anumite teste sau anumite tipuri de măsurări. j) trasabilitate – proprietate a rezultatului unei măsurări sau a unei valori de referinţă prin care este definită relaţia sa cu mărimi de referinţă stabilite. ISO5. În cele ce urmează vor fi trecute în revistă definiţiile celor mai uzitaţi termeni prezenţi în standardul ISO/IEC 17025: a) acţiune corectivă . c) audit – proces sistematic. IUPAC6. h) organism de autorizare (a laboratoarelor) – structura funcţională care conduce şi administrează un sistem de autorizare a laboratoarelor şi acordă autorizarea. de 2 3 BIPM – Bureau International des Poids & Mesure IEC – International Electrotechnical Commission 4 IFCC – International Federation of Chemical Chemistry & Laboratory Mediciene 5 ISO – International Organization for Standardisation 6 IUPAC – Internatinal Union of Pure and Applied Chemistry 7 IUPAP – International Union of Pure and Applied Phisics 8 OIMIL – International Organization of Legal Metrology 72 . Vocabular internaţional de bază şi termeni generali în metrologie.acţiune întreprinsă pentru eliminarea cauzelor unor neconformităţi. e) măsurare (test) – operaţie tehnică de determinare a uneia sau mai multor caracteristici ale unui produs. independent şi documentat. d) auditor – persoana care are competenţa de a efectua un audit (efectuează în totalitate sau în parte operaţiile cerute pentru evaluarea unui laborator). IUPAP7 şi OIML8. b) autorizare (a unui laborator) . f) măsurări comparative interlaboratoare – organizarea. defecte sau altor situaţii nedorite existente. efectuarea şi evaluarea testelor asupra aceloraşi eşantioane sau efecte ori asupra unora similare de către doua sau mai multe laboratoare. IFCC4. în conformitate cu condiţii predeterminate. în conformitate cu o procedură specificată. g) metoda de măsurare – procedura tehnică specificată pentru efectuarea unei măsurări. în scopul obţinerii de dovezi şi evaluarea acestora cu obiectivitate pentru a se determina măsura în care sunt îndeplinite anumite criterii anterior stabilite.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • VIM. furnizat de BIPM2. IEC3. în scopul prevenirii repetării acestora.

Organizare şi management. 8. 73 . Sistemul calităţii se referă la existenţa declaraţiei privind politica calităţii (care să cuprindă angajamentul de bună practică profesională şi de asigurare a calităţii serviciilor de încercări. 13. 3. care sunt grupate în 14 categorii: 1. Controlul încercărilor neconforme. Acţiuni corective. 6. Controlul documentelor. • să fie definite responsabilităţile şi competenţele managementului tehnic. Subcontractarea încercărilor. Analiza efectuată de management. 11. • să fie numiţi locţiitori pentru funcţiile de conducere. ofertelor şi contractelor. Analiza comenzilor. 10. 7. printr-un lanţ continuu de comparări cu incertitudini determinate. Capitolul 4 se referă la condiţiile de management. Servicii către clienţi. • să identifice potenţialele conflicte de interese (dacă laboratorul este inclus într-o organizaţie). • să fie numit un responsabil cu calitatea. Reclamaţii. Acţiuni preventive. Legat de cerinţele de organizare şi management. 14. 5. angajamentul de aplicare a cerinţelor standardului şi angajamentul privind cunoaşterea şi implementarea cerinţelor de calitate de către tot personalul implicat în activitatea de încercare) şi a Manualului Calităţii. în standard se precizează următoarele condiţii pe care laboratorul trebuie să le îndeplinească: • să fie entitate legal constituită.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex obicei etaloane naţionale sau internaţionale. Aprovizionarea cu servicii şi materiale. 12. Sistemul calităţii. 4. • să deţină suficient personal calificat pentru toate tipurile de activităţi (cerinţe descrise în fişa postului). Deosebit de importante sunt capitolele 4 şi 5 ale standardului. Controlul înregistrărilor. 9. 2. Audituri interne. • să deţină organigrama în care să fie definite organizarea şi structura de personal.

a ofertei şi contractelor. deţine personalul 74 . Principalele categorii de documente Pentru a îndeplini cerinţele standardului. autoritatea emitentă . conform ISO 9000-2005.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În ceea ce priveşte controlul documentelor. “informaţii scrise sau pe suport electronic care definesc. Figura 2. • revăzute/revizuite periodic • distruse când nu mai sunt valabile • exemplarul original şi documentele însoţitoare trebuie să fie reţinute în dosarul de istorie. descriu sau raportează o activitate. data editării. o procedură sau un rezultat”. În ceea ce priveşte analiza cererilor de ofertă. care răspund solicitărilor clientului. Principalele categorii de documente sunt prezentate în figura 2. numerotarea paginilor.3. acestea sunt. data reviziei. documentele generate în laborator trebuie să fie: • unic identificate prin: cod / număr. documentate.3. laboratorul trebuie să dovedească faptul că utilizează metode de analiză adecvate.

iar înregistrările aferente păstrate. trebuie să fie semnate de ambele părţi. Furnizorii trebuiesc evaluaţi. datorată : supraîncărcării. Legat de aprovizionarea cu servicii şi materiale. laboratorul răspunzând în faţa clienţilor de activitatea subcontractanţilor. legal şi de timp. În plus. de la organismul de acreditare sau de la autoritatea de reglementare. permiţându-se accesul clientului în laborator pentru a asista la efectuarea testelor şi acordând acestuia sfaturi tehnice şi interpretarea rezultatelor. fie că sunt primite de la clienţi. poate fi de două tipuri: • temporară. • permanentă. aceasta trebuie să fie caracterizată de deplină transparenţă. echipamentelor. documentele însoţitoare ale mărfii. 75 . iar în final trebuie solicitat feedback (pozitiv sau negativ) de la client. O altă cerinţă a standardului legată de aprovizionare este cea privitoare la inspectarea produselor aprovizionate şi a serviciilor înainte de a fi utilizate. În ceea ce priveşte relaţia cu clientul. trebuie urmaţi următorii paşi pentru rezolvarea lor: • investigarea preliminară pentru a identifica natura şi veridicitatea reclamaţiei. Pentru selectarea laboratoarelor subcontractate se procedează la audit şi certificat de acreditare. Pentru identificarea produsului cumpărat trebuie să existe documente însoţitoare precum: ordinul de cumpărare. certificatul de calitate. care trebuie să incorporeze cerinţele ISO 9000. Subcontraractarea încercărilor. lipsei de experienţă. clienţii trebuie informaţi cu privire la orice abatere sau întârziere de la efectuarea analizei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex calificat şi competent şi îndeplineşte cerinţele de ordin financiar. În cazul existenţei de reclamaţii. conform standardului. Contractele sau înţelegerile dintre client şi laborator. iar orice modificare trebuind să fie semnalată clientului. incapacităţii temporare. laboratorul trebuie să posede proceduri privind aprovizionarea şi stocarea reactivilor. materialelor consumabile şi serviciilor.

conform ISO 9000–2005. • stabilirea şi implementarea acţiunilor corective.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • • • rezolvarea problemei care a generat reclamaţia. reclamaţii ale clienţilor. • repetarea încercării. 76 . şi care conform definiţiei existente în ISO 9000–2005. Acţiunile corective. dacă este cazul. Clasificarea înregistrărilor este prezentată în figura 2. • analizele de management. • feed-back-ul de la clienţi. • începerea investigaţiei. raportarea către management a stadiului de rezolvare a reclamaţiei. laboratorul trebuie să desfăşoare o activitate riguroasă de control al înregistrărilor. prin înregistrare înţelegând. „dovada scrisă privind activităţile desfăşurate şi rezultatele care au fost obţinute”. trebuie să incorporeze cerinţele ISO 9000 şi să urmărească următoarele etape pentru implementarea lor: • investigarea cauzelor de bază care au generat probleme. • monitorizarea rezultatelor pentru se stabili eficienţa acţiunii corective întreprinse. reprezintă „procese pro-active de identificare a surselor potenţiale de neconformităţi tehnice sau privind Sistemul Calităţii”. conform ISO 9000-2005. iniţierea de acţiuni corective. Pentru controlul încercărilor neconforme.4. observaţiile personalului sau analiza managementului) sau în cursul operaţiilor tehnice (calibrarea instrumentelor. procedura trebuie să includă: • raportarea şi înregistrarea neconformităţii. „rolul de a elimina cauzele unei neconformităţi potenţiale şi de a preveni reapariţia unei situaţii nedorite”. care au. • iniţierea acţiunilor corective. Conform standardului ISO/IEC 170025. trebuie să se aibă în vedere: • analiza de piaţă. datele de validare. verificarea rapoartelor de încercare). Legat de acţiunile preventive pe care laboratorul trebuie să le întreprindă. • participarea la scheme de comparare/ schimburi de experienţă. eventual suspendarea activităţii. care pot să apară în Sistemul Calităţii (audit intern sau extern.

• păstrare.4. Clasificarea înregistrărilor Legat de înregistrările tehnice şi de calitate. • completare. • să propună acţiuni corective. independent şi documentat pentru a verifica şi a obţine dovezi că activităţile de laborator sunt conforme cu solicitările Sistemului de Management al Calităţii şi ale standardului referenţial”. laboratorul trebuie să deţină proceduri pentru: • identificare. • să fie planificat cel puţin o dată pe an. protejate de distrugere. 77 . • acces. definit ca „un proces sistematic.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 2. În ceea ce priveşte auditul intern. Înregistrările trebuie să fie lizibile. • depozitare. pierdere sau degradare datorată condiţiilor de mediu şi protejate împotriva accesului neautorizat. • să verifice cerinţele de management şi cele tehnice din cadrul sistemului de management al calităţii. trebuiesc îndeplinite condiţiile: • să fie efectuat de personal instruit. Măsuri similare se iau şi în cazul înregistrărilor pe suport electronic pentru a se evita pierderea lor sau modificarea datelor originale . • eliminare.

Local şi condiţii de mediu 4. echipament) şi de standardul de funcţionare fixat de organism (performanţa metodelor de încercare şi de asigurarea calităţii practicate). Trasabilitatea măsurătorilor 7. • Categoriile de clienţi şi cerinţele specifice. training-uri şi calificări de personal. de infrastructura (local şi condiţii de mediu. dacă este cazul. • modificări în volumul şi profilul de activitate. Raportarea rezultatelor În partea de generalităţi. Aceşti factori trebuiesc luaţi în considerare în metodele de dezvoltare. proceduri. în selecţionarea şi calibrarea echipamentului. • feedback-ul de la clienţi.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Analiza efectuată de management trebuie să fie organizată anual şi trebuie să aibă în vedere: • acţiunile corective şi preventive. • Utilizarea rezultatelor. • rezultatele comparaţiilor interlaboratoare . Asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor şi etalonărilor 10. • rezultatele auditurilor interne şi externe . experienţă. Generalităţi 2. se precizează că validitatea rezultatelor generate de un laborator depinde de factorul uman (cunoştinţe. Echipamente 6. Metode de testare şi calibrare şi metode de validare 5. obiectivele şi planurile de acţiune. aptitudini). Constatările analizelor efectuate de management vor reprezenta pentru anul viitor scopurile. • reclamaţii. care se regăsesc în partea a cincia a standardului. Eşantionare 8. Cerinţele tehnice. cuprind 10 categorii: 1. în standard se precizează că personalul din conducerea laboratorului asigură competenţa şi 78 . Manipularea obiectelor de încercare şi etalonare 9. dacă este cunoscută. În ceea ce priveşte condiţiile tehnice legate de personal. Personal 3. Organismul trebuie să specifice: • Cerinţele reglementare cărora li se supune.

instruirea şi îndemânarea personalului laboratorului şi să stabilească un sistem documentat de instruire care să asigure că fiecare persoană este instruită sub aspect tehnic şi de management. evaluarea rezultatelor. Documentaţia laboratorului trebuie să identifice condiţiile speciale de mediu cerute de anumite metode şi să precizeze modul de realizare a acestora. Privitor la cerinţele tehnice legate de local şi condiţiile de mediu. prevenindu-se utilizarea excesivă a personalului colaborator (a cărui competenţă este dificil de evaluat) şi evitându-se supraîncărcarea personalului permanent . Managementul trebuie să autorizeze personal specific pentru efectuarea unor tipuri particulare de eşantionare. încercare şi/sau etalonare. cât şi pentru laboratoarele mobile). pentru emiterea rapoartelor de încercare şi a certificatelor de etalonare. unde şi cum ţine dosarele. cum şi când se actualizează şi care sunt condiţiile de acces. Managementul laboratorului trebuie să formuleze obiective cu privire la studiile. implicat în încercări şi/sau etalonări şi să existe cerinţe (fişe de post) şi înregistrări (dosare personale) privind instruirea. iar condiţiile de mediu nu trebuie să afecteze negativ calitatea cerută a oricărei măsurări (această cerinţă este valabilă atât pentru sediului permanent al laboratorului. inclusiv pentru cel autorizat să formuleze opinii sau recomandări. 79 . semnarea rapoartelor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex autorizează folosirea echipamentului (inclusiv data). Este necesar ca laboratorul să aibă suficient personal cu competenţa necesară desfăşurării tuturor activităţilor. realizarea testelor. Accesul în laborator trebuie astfel organizat astfel încât să nu se afecteze rezultatul încercărilor prin variaţia condiţiilor de mediu sau contaminare şi să se asigure confidenţialitatea rezultatelor şi proprietatea clientului. iar cunoştinţele sunt menţinute şi actualizate în conformitate cu politica sa. experienţa şi cunoştinţele personalului. Regulile de acces trebuie să facă distincţia între accesul personalului permanent în orele de program şi accesul pe bază de permis. standardul specifică faptul că infrastructura laboratorului trebuie să faciliteze efectuarea corectă a încercărilor şi/sau etalonărilor. tehnic şi auxiliar cheie. Trebuiesc menţinute fişe ale postului pentru personalul managerial. să formuleze opinii şi interpretări şi să lucreze cu tipuri particulare de echipament. Pentru menţinerea dosarelor de personal trebuie să existe instrucţiuni care să documenteze cine.

metodele / echipamentele / tehnicile utilizate. În cazuri justificate. 80 . În cazul schimbării referenţialului de încercare trebuie documentată politica şi procedura de tranziţie la noile metode de încercare. laboratorul trebuie să aibă instrucţiuni privind funcţionarea şi utilizarea tuturor echipamentelor importante şi pentru manipularea şi pregătirea obiectelor pentru încercare şi/sau etalonare. inclusiv de eşantionare. fiind preferate cele publicate (standarde naţionale. manualele şi datele de referinţă relevante trebuie menţinute la zi şi trebuie să fie uşor accesibile personalului. prelevare / eşantionare. domeniul (de valori) şi incertitudinea de măsurare (unde este cazul). domeniul de produse de încercat. regionale sau internaţionale). atunci când absenţa unor astfel de instrucţiuni ar putea periclita rezultatele. inclusiv eşantionarea. cu eliminarea riscul de contaminare încrucişată şi satisfacerea cerinţele de siguranţă. determinare cantitativă. cât şi pentru estimarea incertitudinii de măsurare şi tehnicile statistice de analiză a datelor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În plus. Metodele şi procedurile menţionate trebuie aplicate în reglementări sau în criteriile faţă de care se evaluează conformitatea. Toate instrucţiunile. Procedura de încercare trebuie să cuprindă: specificarea cerinţelor. Trebuie de asemenea declarat grupul sau persoana ce decide asupra metodelor practicate şi a gradului de detaliu în documentarea lor. nominalizându-se încercările. se acceptă abateri de la metode şi proceduri. În aceste cazuri organismul trebuie să aibă o politică şi o procedură. achiziţia şi analiza datelor. care satisfac necesităţile clientului şi care sunt adecvate scopului încercărilor şi/sau etalonărilor (realizează parametrii de performanţă stabiliţi). standardul impune laboratoarelor să folosească metode şi proceduri adecvate pentru toate încercările. Legat de metodele de testare şi calibrare. raportare / comentarii. tipurile de determinări efectuate. depozitarea şi pregătirea obiectelor pentru încercare. În ceea ce priveşte alegerea metodelor. interpretarea datelor. laboratorul trebuie să folosească metode de încercare şi/sau etalonare. pregătirea probei. manipularea. standardele. Activităţile de încercare ale laboratorului trebuiesc declarate. igienizare şi decontaminare trebuie detaliate pe activităţi şi riscuri. transportul. dacă se demonstrează că modificarea nu afectează performanţele metodei şi că personalul poate aplica metoda modificată. De asemenea. instrucţiunile de curăţenie.

în standard se precizează că laboratoarelor de măsurare şi/sau calibrare trebuie să aibă şi să aplice o procedură de estimare a incertitudinii măsurătorilor sau calibrărilor. metode dezvoltate în laborator. O atenţie deosebită trebuie acordată evaluării incertitudinii determinărilor. Laboratorul trebuie să aibă o procedură documentată de proiectare a experimentelor de validare (protocol) şi înregistrări detaliate ale rezultatelor experimentale obţinute. Validarea se face înainte de utilizarea pe probe reale.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Dacă laboratorul intenţionează să folosească metode proprii (neincluse în standarde de metodă). este necesară validarea9 următoarelor categorii de metode: metode nestandardizate. Aceste informaţii pot de multe ori preveni dublarea muncii sau repetarea încercărilor Din acest motiv. 9 Validarea = confirmare prin examinare şi furnizarea de dovezi obiective de indeplinire a cerintelor speciale pentru o utilizare specifica. • încercare între laboratoare similare (peer validation). • în laboratorul propriu (in house validation). laboratorul trebuie cel puţin să încerce să identifice toate componentele de incertitudine şi să facă o estimare rezonabilă. Validarea metodelor se poate face prin: • test interlaboratoare (de către organisme sectoriale sau de standardizare). asigurându-se că forma de raportare a rezultatelor nu va furniza o impresie greşita cu privire la incertitudine. sau de un laborator cu specificaţii date sau etaloane caracterizate. şi prin estimarea sa se pot compara rezultatele generate de mai multe laboratoare. 81 . Incertitudinea unui rezultat este un indicator al calităţii sale. Atunci când natura metodelor de încercare nu permite un calcul riguros. este obligatorie obţinerea acordului scris al client (în caz contrar trebuie menţionat în raportul de încercare). metode standardizate folosite în afara gamei lor propuse şi extinderea şi modificarea metodelor standardizate. revalidarea fiind necesară dacă se schimbă analistul. sau după o perioada lungă de neutilizare. Pentru a demonstra că sunt adecvate scopului propus. condiţiile de încercare ori domeniul de aplicare. Estimarea rezonabilă trebuie să se bazeze pe cunoaşterea performanţei metodelor şi a domeniului de măsurare şi să utilizeze experienţa anterioară şi datele de validare. metrologic şi statistic al incertitudinii de măsurare.

• schema logică a încercării. Se poate utiliza o diagramă cauză efect sau un tabel de corelaţii. Utilizarea tehnicilor statistice şi controlul datelor trebuie să fie incluse în programul anual de audit intern.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Nivelul de rigoare în estimarea incertitudinii măsurătorilor depinde de cerinţele metodei de testare. Se utilizează legea de propagare a erorii. • descriere transparentă a cunoştinţelor privind mărimile ce intervin în modelul matematic (formula de calcul). 82 . Evaluarea rezultatului şi modelul depind de procedura de măsurare şi de definiţia măsurândului. acesta trebuie efectuat sistematic asupra tuturor calculelor şi transferurilor de date. Se pot utiliza distribuţia probabilităţilor şi evaluările statistice pentru a descrie limitările cunoaşterii. • ce înregistrări sunt generate. verifică. Sistemele computerizate trebuie să fie adecvate activităţilor cărora le sunt dedicate. Trebuie să existe fişe de post pentru personalul având autoritatea şi responsabilitatea introducerii datelor. • cum se fac verificările. care să cuprindă: • cine şi când verifică. de existenţa unor limite înguste pe care se bazează decizia de conformitate cu o anumită specificaţie. Laboratorul trebuie să: • identifice implicarea computerelor în încercare/ măsurare/ prelucrare date. respectiv validează rezultatele. Dacă se folosesc tehnici statistice de prelucrare a datelor rezultate din încercare. • identificarea mărimilor ce afectează rezultatul şi a interdependenţelor lor. Trebuie utilizate estimări rezonabile ale tuturor cunoştinţelor anterioare • metodă sistematică de compunere a influenţelor. Pentru estimarea incertitudinii laboratorul trebuie să aibă: • o descriere transparentă a procedurii de evaluarea a rezultatului. Laboratorul trebuie să-şi declare politica privind estimarea şi declararea incertitudinii de măsurare şi să identifice persoanele/funcţiile care aplică procedura de estimare. Laboratorul trebuie să aibă instrucţiuni pentru verificarea calculelor şi transferului de date. de pretenţiile clientului. De câte ori este posibil. trebuie dovedită competenţă în alegerea metodei statistice şi aplicarea ei. Referitor la controlul datelor. prelucrării statistice şi raportării rezultatelor. această descriere trebuie să fie în forma unui model matematic.

pentru a putea genera rezultate valide sub limitele contractuale sau legale. vor fi identificate în mod unic. seria sau altă identificare cu caracter unic. • planul de întreţinere. transportul. • locaţia curentă. sau referinţe asupra locului unde se află acestea. Laboratoarele trebuie să fie dotate cu toate echipamentele de eşantionare. • numele producătorului. reglajelor şi criteriilor de acceptare. declare modul de stabilire a gradului de adecvare a software-ului O altă categorie de cerinţe de natură tehnică impuse laboratoarelor de standard se referă la dotarea acestora. şi întreţinerea la zi. folosirea şi planificarea întreţinerii echipamentelor de măsurare pentru asigurarea funcţionarii corecte şi pentru evitarea contaminării sau deteriorării. reparaţii suferite de echipament. tipul. Pentru fiecare echipament semnificativ pentru test sau calibrare şi softul aferent se vor păstra înregistrări ce vor conţine cel puţin: • identitatea echipamentului şi a soft-ului. modificări. semnificativă pentru rezultatele măsurătorilor. dacă sunt disponibile. Echipamentele necesare trebuie să se situeze la nivelul de performanţă solicitat de metode. 83 . procesarea şi analiza datelor din încercare şi/sau etalonare). • instrucţiunile producătorului. • date. Laboratorul va avea proceduri pentru manipularea sigură. Laboratorul poate închiria echipamente. • defecţiuni. identifice sistemele şi sub-sistemele specifice. rezultate şi copii ale rapoartelor şi certificate ale tuturor calibrărilor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • • • definească hardware-ul folosit . precum şi data viitoarei calibrări. Instrucţiuni aduse la zi privind folosirea şi întreţinerea echipamentului (inclusiv manuale relevante oferite de producător) trebuie să fie disponibile personalului care le utilizează. depozitarea. • verificarea că echipamentul corespunde specificaţiilor. măsurare şi încercare necesare efectuării corecte a încercărilor (inclusiv eşantionarea. cu condiţia ca acestea să satisfacă cerinţele şi să existe personal competent şi instruit care să le utilizeze. Echipamentul trebuie folosit de personal autorizat. În cazul echipamentelor folosite în afara laboratorului pot fi necesare proceduri suplimentare. şi soft-ul aferent. pregătirea obiectelor de încercat. Fiecare componentă a echipamentului folosit pentru testare şi calibrare.

de preferinţă cele din sistemul internaţional de unităţi (SI defineşte unităţi pentru masă (kg). fiecare noua verigă mărind incertitudinea de măsurare. curent electric (A). laboratorul va avea proceduri pentru a asigura updatarea corespunzătoare a copiilor (de exemplu în software). Aşa cum s-a indicat anterior. temperatură termodinamică (°Kelvin). care dă rezultate suspecte sau care s-a demonstrat că este defect va fi scos din funcţiune şi va fi izolat pentru a preveni utilizarea sau va fi clar etichetat ca defect. 84 . locul unde se face etalonarea şi etalonul de referinţă utilizat. incluzând hardware-ul şi software-ul. • aibă un program de etalonare ale cărui elemente principale sunt: perioada de etalonare (stabilită de utilizator). trebuie asigurată şi trasabilitatea măsurărilor efectuate pentru a controla aceşti parametri. Trasabilitatea face legătura şi asigură comparabilitate între măsurări făcute în laboratoare diferite sau la momente de timp diferite.) influenţează semnificativ rezultatul. Un alt aspect semnificativ asupra căruia se insistă în standard este cel privitor la trasabilitatea măsurătorilor. etc. toate măsurările asociate cu valorile din ecuaţia măsurării (formula de calcul) trebuie să fie trasabile. Trasabilitatea se referă la cerinţa de a face corelaţia între rezultatul măsurării şi etaloanele de referinţă. Trasabilitatea la etaloane de referinţă comune permite laboratoarelor să realizeze acelaşi set de condiţii fixe necesare pentru măsurare. vor fi ferite de ajustări care ar invalida rezultatele testelor şi/sau calibrărilor. Trasabilitatea se stabileşte cu un nivel declarat de incertitudine. toate echipamentele folosite pentru încercări şi/sau etalonări trebuie să fie etalonate înainte de a fi puse în funcţiune. Laboratorul trebuie să: • dovedească trasabilitatea la etaloanele naţionale a rezultatelor măsurărilor pentru care solicită acreditarea. intensitate luminoasă (cd) şi cantitate de substanţă (mol)). Pentru ca o măsurare să fie trasabilă. Echipamentele pentru testare şi calibrare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Echipamentul care a fost supus la suprasolicitări sau utilizare eronată. Laboratorul va examina efectul defectului asupra testelor anterioare şi va institui procedura de "Control a activităţii nonconforme“. pH. Atunci când calibrările conduc la un set de factori de corecţie. respectiv incertitudinea de realizat. Dacă mărimi care nu sunt prezente în formula de calcul (temperatura. timp (s). lungime (m).

demnă de încredere. stabile. temperatură. în cadrul unităţii. Pentru etalonările care nu pot fi făcute. Trasabilitatea măsurărilor poate fi asigurată prin folosirea unor servicii de etalonare ale altor laboratoare. • aceste operaţii sunt realizate cu incertitudini stabilite. un caz special de trasabilitate îl reprezintă identificarea şi confirmarea identităţii probei de interes prin 85 . laboratoarele interjudeţene sau judeţene) se consideră că satisfac cerinţele de trasabilitate. oficial validat. etalonările efectuate de către laboratoare din cadrul Biroului Român de Metrologie Legala (Institutul Naţional de Metrologie. lungime. Laboratorul trebuie să-şi declare politica privind asigurarea trasabilităţii şi să documenteze modul de menţinere şi verificare a stării de etalonare a echipamentelor. timp. care pot demonstra competenţă. În măsurările chimice şi biologice. descrise clar şi acceptate de toate părţile interesate. Dacă laboratorul nu are propriul etalon. Stabilirea trasabilităţii la mărimi fizice cum ar fi masa. pentru a dovedi ca operează în limitele de incertitudine de la etalonare. volum. În plus. • caracter neîntrerupt al lanţului şi implicit a transmiterii unităţilor de măsură realizate. etalonarea trebuie să asigure încrederea în măsurări prin stabilirea trasabilităţii la etaloane de măsură adecvate. furnizorul de etalonare trebuie să emită un certificat de etalonare care să includă valorile incertitudinii. la nivelul de incertitudine dorită necesar pentru măsurare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Elementele ale unei trasabilităţi valide constau în: • racordul mijlocului de măsurare la un lanţ de trasabilitate. furnizate de un producător capabil să prezinte o caracterizare fizică şi chimică a materialului. Etaloanele trebuie să fie însoţite de un certificat de etalonare. • folosirea metodelor specificate şi/sau a etaloanelor reciproc acceptate. capacitatea şi trasabilitatea măsurării. se face prin utilizarea etaloanelor de transfer. În România. laboratorul trebuie să-şi monitorizeze permanent funcţionarea echipamentului utilizând etaloane proprii. care la capătul superior este constituit de un etalon primar. în mod curent. cum ar fi: • folosirea de materiale de referinţă certificate.

standardul precizează că laboratorul trebuie să aibă un plan şi proceduri de eşantionare şi să-şi definească politica privind eşantionarea. NMR. Este cazul spectrelor IR. Materialele de referinţă matriciale nu se recomandă pentru etalonare deoarece sunt scumpe. laboratorul trebuie să documenteze modul în care se asigură că: • personalul este competent şi instruit. de exemplu pentru determinări spectrale XRF. • dispozitivul de măsurare incorporat în echipamentul de eşantionare este etalonat. urmate şi declarate. În cazul în care eşantionarea este sub autoritatea şi responsabilitatea sa. • procedurile de eşantionare sunt adecvate probei. • modele statistice utilizate sunt adecvate. etc. ţinând cont de eventuala necesitate de a păstra contraprobă. MS. tipului de încercare şi exactităţii necesare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex comparare cu date de referinţă obţinute în condiţii foarte asemănătoare cu cele din laborator. iar incertitudinile asociate sunt de regulă prea mari pentru a fi utilizate în etalonare. 86 . • o declaraţie de incertitudine. • etalonarea faţă de materiale de referinţă certificate matriciale (cu matrice asemănătoare probei). • se stabileşte cantitatea de probă optimă. conform standardelor de prelevare. matrici suficient de asemănătoare cu probele sunt rare. cu condiţia ca validarea să fi stabilit că metoda măsoară ceea ce se doreşte să se măsoare şi că ecuaţia măsurării utilizată în calculul rezultatului este validă. Există măsurări de parametri fizici sau chimici pentru care etalonarea se face faţă de materiale de referinţă certificate (respectând ghidurile ISO 30-35). Etalonarea se face faţă de etaloane chimice de puritate cunoscută preparate gravimetric. • proba prelevată este reprezentativă. inclusiv gradul de flexibilitate la cerinţele clienţilor. Materialele de referinţă sunt MR însoţite de un certificat şi se deosebesc de celelalte etaloane chimice prin: • trasabilitate demonstrabilă la etaloane interne sau internaţionale. cunoscute. • există instrucţiuni pentru verificarea şi înregistrarea echipamentului de prelevare sau a rezultatelor încercării. al cromatogramelor. • există echipamentele necesare pentru efectuarea diferitelor tipuri de eşantionare. Legat de eşantionare.

• s-au luat precauţii de siguranţă. • reguli de recepţie şi eliberare a probelor în lucru. Laboratorul trebuie să aibă: • un sistem de identificare a probelor. depozitare. păstrarea şi/sau eliminarea obiectelor de încercat şi/sau etalonat. depozitarea. dacă este cazul. inclusiv toate prevederile necesare protecţiei integrităţii obiectului de încercat sau etalonat şi a intereselor laboratorului şi clientului. • proba este unic identificată. • informaţiile înregistrate pentru fiecare proba sunt incluse în raportul de încercare. • segregare de spaţii pentru probele aflate înainte şi după încercare. • reguli de păstrare. recepţia. manipularea. • reguli de manipulare şi circulaţie a probelor în laborator. protecţia. • proceduri documentate pentru recepţie. manipulare şi îndepărtare. • reguli şi instrucţiuni de acces. • sunt definite condiţiile de transport.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • sunt definite condiţiile de ambalare şi condiţionare. deteriorării. • sigiliu. • criterii de acceptabilitate. standardul precizează că laboratorul trebuie să aibă proceduri pentru transportul. În ceea ce priveşte manipularea obiectelor de încercare şi etalonare. • instrucţiuni de depozitare. • un sistem de înregistrare a probelor. • instrucţiuni pentru evitarea degradării. • instrucţiuni pentru asigurarea condiţiilor de mediu. 87 . • spaţii de depozitare adecvate. • un sistem de supervizare a probelor depozitate. cu alocarea unui cod fără risc de confuzie pe tot traseul în laborator. • pentru eşantionările care nu sunt efectuate de laborator se anexează raportul de prelevare. • instrucţiuni de verificare a stării probei la recepţie. sau contaminării probelor. • înregistrările permit refacerea eşantionării şi interpretarea rezultatelor.

conform contractului. El constă din: • încercarea probelor "dublu blanc". dar nu identice). instrucţiuni pentru protecţia mediului. Pentru asigurarea calităţii rezultatelor încercărilor. • diagrame de control. Nivelul secundar de control este gestionat de responsabilul calităţii şi are ca scop verificarea eficienţei sistemul calităţii. Laboratorul trebuie să-şi documenteze politicile şi procedurile pentru asigurarea şi controlul calităţii rezultatelor generate. 88 . Laboratorul trebuie să aibă implementat nivelul primar de control şi pe cel secundar sau terţiar adecvat pentru fiecare parametru. Primul nivel de control este gestionat de responsabilul de încercare şi are ca scop verificarea exactităţii şi validităţii datelor. Datele generate trebuie înregistrate astfel încât să se poată detecta tendinţele. şi unde este posibil. instrucţiuni de transport deşeuri. să se aplice tehnici statistice pentru analiza rezultatelor. reguli de returnare la client. probelor de referinţă sau a celor analizate anterior ca probe proaspăt sosite în laborator. • utilizarea etaloanelor sau a materialelor de referinţă. reguli de siguranţă. • încercarea probelor cu valori de tip „split level" (valorile parametrilor apropiate. El consta din: • încercări în dublu sau multiplu (pentru cca. înregistrări. instrucţiuni de ambalare deşeuri. 5% din încercări). Dacă nu este posibilă aplicarea nivelului terţiar pentru un anume parametru/matrice trebuie acordată o atenţie suplimentară nivelului secundar. reguli de asigurare a confidenţialităţii. • încercarea etaloanelor. • corelarea rezultatelor diferiţilor parametri pentru o probă dată. decontaminare şi distrugere. laboratorul trebuie să aibă proceduri de control al calităţii pentru monitorizarea validităţii rezultatelor încercărilor şi/sau etalonărilor efectuate. instrucţiuni de îndepărtare resturi şi contraprobe. instrucţiuni de neutralizare. • repetarea încercării pe contraprobe.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • • • • • • • • • • instrucţiuni pentru siguranţa în cursul transportului.

încercări pe echipamente diferite. El constă din: • organizarea de comparări interlaboratoare. neambiguu şi obiectiv şi în conformitate cu orice instrucţiuni specifice din metodele de încercare sau etalonare. 89 . În ceea ce priveşte raportarea rezultatelor. clar. Informaţiile trebuie să fie corecte. O trecere în revistă anuală se face luând în considerare toate rezultatele obţinute la controlul secundar. Nivelul terţiar de control este responsabilitate managementului laboratorului şi are ca scop stabilirea performanţelor în încercare. care îşi asumă responsabilitatea tehnică şi/ sau juridică. în care fiecare încercare acreditată (parametru şi fiecare matrice) va fi analizată cel puţin o dată cu bune rezultate. Dacă raportul are mai multe pagini. clare. • evaluarea conformităţii. Raportul de încercare trebuie să cuprindă: • toate rezultatele examinărilor şi determinărilor efectuate. care sunt înaintate conducerii şi prezentate sumar în analiza sistemului. în standard se precizează că rezultatele fiecărei încercări. Rezultatele obţinute în nivelul secundar şi terţiar sunt raportate şi pot genera acţiuni corective sau preventive. exacte. şi prezentate într-o manieră care să le facă uşor de înţeles şi utilizat de către cel care le citeşte. • informaţii necesare pentru înţelegerea şi interpretarea raportului. Nu se permite numai raportarea orala. etalonări sau serii de încercări sau etalonări efectuate de laborator trebuie să fie raportate precis. Activitatea desfăşurată de organism trebuie să fie acoperită de un raport de încercare sau un buletin de analiză. • participarea la programe de teste de performanţă. Responsabilul calităţii face un plan anual pentru controlul secundar. trebuie menţionat pe care se semnează şi care sunt măsurile de siguranţă pentru a preveni reproducerea neautorizată sau utilizarea frauduloasă. Formatul trebuie adaptat la fiecare tip de activitate de încercare. Organismul trebuie să-şi declare politica de raportare şi procedura de redactare şi transmitere a rapoartelor. dar antetul rămâne acelaşi. Rapoartele de încercare trebuie să fie semnate de persoane special autorizate.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • • încercări interpersonal.

independent de alte responsabilităţi. ISO/IEC 17025:2005 vs ISO/IEC 17025:1999 4. Tabel 2. inclusiv menţinerea şi îmbunătăţirea sistemului managerial.5 k) ISO/IEC 17025:2005 să aibă personalul managerial şi tehnic care.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 2. ISO/IEC 17025:1999 să aibă personalul managerial şi tehnic care să aibă autoritatea şi resursele necesare să îşi îndeplinească îndatoririle şi să identifice apariţia îndepărtărilor de la sistemul managerial sau de la procedurile pentru efectuarea de teste şi/sau calibrări.1. şi să iniţieze acţiuni pentru a preveni sau reduce asemenea situaţii (vezi şi 5. şi să identifice apariţia îndepărtărilor de la sistemul managerial sau de la procedurile pentru efectuarea de teste şi/sau calibrări.1. să aibă autoritatea şi resursele necesare să îşi îndeplinească îndatoririle.6 Managementul de vârf trebuie să N/A asigure că procese corespunzătoare de comunicare sunt stabilite în interiorul laboratorului şi că are loc comunicarea cu privire la eficienţa sistemului managerial.2) Să asigure că personalul este conştient de relevanţa şi importanţa activităţii ce o desfăşoară şi de modul în care ei contribuie la atingerea obiectivelor sistemului managerial.1. DIFERENŢE ÎNTRE VERSIUNILE DIN 1999 ŞI 2005 ALE STANDARDULUI Punerea faţă în faţă a celor doua standarde în zonele unde apar diferenţe sunt prezentate în tabelul 1.5 a) 4.1. 90 . şi să iniţieze acţiuni pentru a preveni sau reduce asemenea situaţii (vezi şi 5.2) N/A 4.7.

Declaraţia politicii de calitate va fi emisă de autoritatea de management de vârf.2 e) 4.3 4. vor fi definite în manualul calităţii (indiferent cum este numit acesta). inclusiv responsabilităţile lor pentru asigurarea conformităţii cu acest Standard Internaţional.2. 4. vor fi definite în manualul calităţii. Managementul de vârf va oferi dovezi ale preocupării pentru dezvoltarea şi implementarea sistemului managerial şi îmbunătăţirea continuă a eficienţei acestuia.2 4. Politicile sistemului calităţii al laboratorului şi obiectivele vor fi definite în manualul calităţii (indiferent cum este numit acesta). Se va sublinia structura documentaţiei utilizată în sistemul calităţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4.2.4 91 .2. Obiectivele generale vor fi stabilite. Rolul şi responsabilităţile managementul tehnic şi ale managerului de calitate. Obiectivele generale vor fi documentate în declaraţia de politică de calitate. inclusiv declaraţia de politică de calitate. Manualul calităţii va include sau va face referiri la proceduri ajutătoare incluzând procedurile tehnice. scopul sistemului de management referitoare la calitate Obligaţia managementului laboratorului de a se conforma acestui Standard International şi de a îmbunătăţi permanent eficienţa sistemului managerial.2 c) Politicile sistemului managerial al laboratorului referitoare la calitate.2.2. Managementul de vârf va comunica organizaţiei importanţa îndeplinirii cerinţelor consumatorului ca şi a cerinţelor statutorii sau regulamentare. Declaraţia politicii de calitate va fi emisă sub autoritatea executivă de vârf. şi vor fi revizuite la revizuirea managementului. obiectivele sistemului calităţii Obligaţia managementului laboratorului de a se conforma acestui Standard International.

inclusiv responsabilitatea lor pentru asigurarea corespondenţei cu acest Standard Internaţional.2. cu asigurarea de către laborator a confidenţialităţii faţă de alţi clienţi. Laboratorul va fi deschis pentru cooperarea cu clienţii sau reprezentanţii lor în vederea clarificării cerinţelor clientului şi în monitorizarea performanţei laboratorului în relaţie cu activitatea realizată.2.2.1 92 .5 Manualul calităţii va include sau va N/A face referire la procedurile ajutătoare sau procedurile tehnice. Managementul de vârf va asigura că N/A integritatea sistemului managerial este menţinută atunci când sunt planificate şi implementate schimbări ale sistemului managerial. 4.7.6 4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. cu asigurarea de către laborator a confidenţialităţii faţă de alţi clienţi. vor fi definite în manualul calităţii. Rolurile şi responsabilităţile N/A managementului tehnic şi ale managerului de calitate.7 4. Se va sublinia structura documentaţiei utilizată în sistemul de management. Laboratorul va acorda clienţilor sau reprezentanţilor acestora cooperarea pentru clarificarea cerinţelor clientului şi în monitorizarea performanţei laboratorului în relaţie cu activitatea realizată.

acţiuni corective şi de prevenire şi revizuirea managementului.7. Managementul laboratorului va formula obiectivele privitoare la educarea. Laboratorul va avea o politică şi proceduri pentru identificarea nevoilor de instruire şi va oferi instruire personalului.2 Note 4. Laboratorul va avea o politică şi proceduri pentru identificarea nevoilor de instruire şi va oferi instruire personalului. atât pozitiv cât şi negativ. Managementul laboratorului va formula obiectivele privitoare la educarea. Eficienţa acţiunilor de instruire va fi evaluată. Feedback-ul va fi folosit pentru îmbunătăţirea sistemului calităţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. analiza datelor. Programul de instruire va fi relevant pentru sarcinile prezente şi cele anticipabile ale laboratorului. Exemple de tipuri de feedback N/A includ urmărirea satisfacţiei clienţilor şi revizuirea rapoartelor de Laboratorul îşi va îmbunătăţi N/A continuu eficienţa sistemului managerial prin folosirea politicii de calitate. instruirea şi abilităţile personalului laboratorului. rezultatele auditului. activităţile de testare şi calibrare şi servicii pentru clienţi. de la clienţii lor. obiectivele de calitate. 5. Programul de instruire va fi relevant pentru sarcinile prezente şi cele anticipabile ale laboratorului. de la clienţi.2 93 . instruirea şi abilităţile personalului laboratorului. atât pozitiv cât şi negativ.7. 4.2.10 Laboratoarele sunt încurajate să obţină feedback. Feedback-ul va fi folosit şi analizat pentru îmbunătăţirea sistemului managerial.2 Laboratorul va căuta feedback. activităţile de testare şi calibrare şi servicii pentru clienţi.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 5. 94 . acţiuni planificate vor fi întreprinse pentru corectarea problemei şi a preveni raportarea de rezultate incorecte.2 Datele controlului de calitate vor fi N/A analizate şi. acolo unde se găsesc în afara criteriilor previzionale.9.

october 2002. 2002 10. a cadrului legal şi a principalelor acţiuni întreprinse de autorităţi şi de participanţii din infrastructura calităţii privind importanţa implementării standardelor române.iso. p. CITAC şi Eurachem. CASCO WG25/49. ASRO 2005 5. Shauna Dobson. Geoff Strawbridge. ISO Bulletin. Iuliana Chilea. 3 8. What is conformity assessment?. Introducing the Concept of Uncertainty of Measurement in Testing in Association with the Application of the Standard ISO/IEC 17025. Alignment of ISO/IEC 17025:1999 with ISO 9001:2000. ILAC-G20:2002 6. RvA-T15. xxx. Guidelines on Grading of Non-conformities. April 2005 2. ILAC. p. Guide to Quality in Analytical Chemistry – An Aid to Accreditation.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex BIBLIOGRAFIE 1. 21 7. Gabriel Vasiliu.frontpage 95 . Rev1. july 2004. http://www. Conformity. Explanation of ISO/IEC 17025 and implementation of iso/iec 17025:2005. Analiza impactului transpunerii sistemului calităţii din Uniunea Europeanã în România. ILACG17:2002 9. ILAC. Doc. Dutch Accreditation Council.ch/iso/en/ISOOnline. July 2005 4. Duane M. Friesen. Implementing An ISO/IEC 17025 Quality System In A Commercial EMC Test Laboratory Environment. ACLASS Guidance and Requirements for Transition to ISO/IEC 17025:2005 3.

1. se consideră echipament personal protectiv. Nu sunt considerate EPP sub această directivă: • îmbrăcămintea de lucru sau uniformele fără proprietăţi specifice protective.1. Această definiţie exclude: • îmbrăcămintea de lucru normală şi uniformele care acţionează în sensul de a asigura siguranţa şi sănătatea. 96 . • componente EPP interschimbabile. orice echipament folosit sau purtat de către angajat pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri privind sănătatea sau siguranţa la locul de munca. • materiale de autoapărare. • EPP folosite la automobile (de exemplu. incluzând toate echipamentele complementare sau accesoriile care pot contribui în acest scop. În sensul mai larg de asemenea: • o unitate constituită din diferite dispozitive sau aplicaţii combinate pentru a proteja împotriva potenţialelor riscuri simultane. • EPP pentru autoapărare. • echipamente de prim ajutor şi servicii de salvare. Directiva 89/686/EEC vine cu precizări suplimentare. • EPP folosite de forţele armate sau în menţinerea legii şi a ordinii. • un dispozitiv protectiv combinat cu un echipament non – protectiv.CAPITOLUL 3 STANDARDE EUROPENE PENTRU ÎMBRĂCĂMINTEA DE PROTECŢIE 3. centura de siguranţă). Definirea echipamentului personal protectiv (EPP) Conform Directivei 89/656/EEC.1. NOŢIUNI GENERALE DESPRE ÎMBRĂCĂMINTEA DE PROTECŢIE 3. • echipamente pentru sport. definind echipamentul personal protectiv ca: orice dispozitiv sau aparat creat pentru a fi purtat sau folosit de un individ pentru protecţie împotriva unuia sau mai multor accidente de sănătate şi siguranţă. • dispozitive de detecţie şi de avertizare asupra unor riscuri. • EPP pentru uzul militar şi al poliţiei.

ci numai în combinaţie cu alt standard care conţine cerinţe pentru performanţele specifice unui produs pentru protecţie. Directiva 89/656/EEC 3. încălţăminte. Reguli generale EPP ar trebui să fie folosite numai dacă riscurile nu pot fi eliminate sau reduse suficient de către dispozitivele de protecţie sau de către măsurile.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • unele EPP pentru uzul personal (îmbrăcăminte pentru iarnă si pentru ploaie. • EPP sunt în general create spre a fi folosite de o singură persoană. Aceste EPP ar trebui: • să fie potrivite pentru riscuri. umbrele. • EPP pentru protecţie sau salvare în accidente aeriene. • să fie adaptabile la nevoile individuale ale purtătorului.2. dacă nu sunt purtate permanent.1. Dacă sunt necesare cerinţe specifice. Dacă condiţiile de lucru cer ca un EPP să fie transferat de la o persoană la alta. 3. frecvenţa expunerii la risc şi condiţiile de la fiecare loc de muncă. Acest standard nu poate fi folosit singur. mănuşi de uz casnic). fără să introducă un nou risc. Standardizare Standardul European EN 340:2003 este un standard de referinţă şi poate fi considerat corespunzător împreună cu standardele specifice. atunci compatibilitatea şi eficienţa acestei combinaţii de EPP ar trebui verificate. atunci acesta va fi curăţat şi dezinfectat pentru a permite refolosirea în condiţiile unei igiene sigure. metodele sau procesele organizate. în special timpul de folosire. • dacă mai multe tipuri de EPP trebuiesc purtate simultan.1. • să întrunească cerinţele ergonomice şi cele privind siguranţa şi sănătatea. urmând să fie folosite să protejeze împotriva riscurilor rămase după implementarea măsurilor. acestea ar trebui să fie specificate în standardul potrivit acestui produs. • condiţiile de folosire ale unui EPP.3. EPP sunt considerate a fi cea mai slabă formă de prevenţie tehnică. • să fie compatibile cu condiţiile existente la locul de muncă. vor fi determinate în funcţie de următorii factori: nivelul de risc. 97 .

Metode de test de referinţă pentru eliberarea nikelului din produse destinate contactului direct şi prelungit cu pielea. Desemnarea mărimilor hainelor – Partea a II-a: Dimensiuni primare şi secundare. EN 1811. EN 13402-1. prevederile din alte publicaţii. Pentru referinţe nedate. pentru a dezvolta specificaţii pentru testele practice de performanţă în standardele de produs. Alte cerinţe vor fi importante pentru producătorii de îmbrăcăminte. simbolizarea îmbrăcămintei de protecţie şi informaţii ce trebuie furnizate de către producător împreună cu îmbrăcămintea de protecţie. • A fost introdusă o procedură pentru testul spălării industriale. • Sistemul de stabilire a mărimii a fost îmbunătăţit. amendamentele următoare sau revizuiri ale oricărei din aceste publicaţii. pentru a ţine cont de cerinţele de mărime din seria EN 13402. EN 13402-2. • A fost conceput ca un ghid. pentru că acest tip de spălare este aplicat frecvent la multe tipuri de îmbrăcăminte de protecţie. Majoritatea cerinţelor vor afecta furnizorii de materiale ai fabricilor de îmbrăcăminte. Pentru referinţele date.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Revizuirea standardului EN 340: 1993 a dus la următoarele principale schimbări în noua ediţie a acestui standard: • Au fost adăugate cerinţe de bază referitoare la sănătate şi cerinţele ergonomice incluzând metode de testare. Aceste referiri normative sunt citate în pasaje corespunzătoare în text şi publicaţiile sunt citate mai jos. EN 1413. se aplică numai acestui standard european. modificat). Textile – Determinarea ph-ului extractelor apoase. Desemnarea mărimilor hainelor – Partea I: Termeni. Cerinţe generale pentru mănuşi. compatibilitate. îmbătrânire. caracterul inofensiv. stabilirea mărimii. Referiri normative Acest Standard European integrează prin referinţele date sau nedate. ultima ediţie a publicaţiei se referă la adresă (inclusiv amendamente): EN 420. Raza de acţiune Acest Standard European specifică cerinţele generale de performanţă pentru ergonomie. definiţii şi proceduri de măsurare a corpului (ISO 3635: 1981. pentru a corespunde cu standardele de produse specifice. 98 .

Notă: această afirmaţie se referă numai la valorile de laborator şi nu dă indicaţii pentru folosirea în prezent. pr EN 14362-1 – Textile – Metode pentru detectarea şi determinarea unor anumite amine aromatice derivate din coloranţi azo – Partea I: Detectarea folosirii unor anumiţi coloranţi azo accesibili fără extracţie. Riscul . EN ISO 4045. Termeni şi definiţii referitoare la îmbrăcămintea de protecţie în general Pentru obiectivele Standardului European EN 340:2003 se aplică următorii termeni şi definiţii: Îmbătrânirea -Schimbarea unuia sau a mai multor proprietăţi iniţiale ale materialelor pentru îmbrăcămintea de protecţie. 3. EN ISO 105. Simboluri grafice pentru folosirea pe echipament – index şi punctaj.Situaţii care pot fi cauza vătămării sau dăunării sănătăţii corpului uman. Textile – Teste pentru rezistenţa culorii (toate părţile). EN ISO 3175-1. EN 23758 – Textile – Coduri de pe etichete pentru întreţinere folosind simboluri (ISO 3758: 1991). Textile: Dry cleaning si finisare – Partea I: Metode pentru evaluarea capacităţii de spălare a textilelor şi a îmbrăcămintei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex pr EN 13402-3. ISO 7000. Desemnarea mărimilor hainelor – Partea a III-a: Măsurători şi intervale. Piele – Determinarea ph-ului (ISO4045: 1977).1. 99 .4. ISO 15797 – Textile – Spălarea industrială şi proceduri de finisare pentru testarea îmbrăcămintei de lucru. EN ISO 6330. odată cu trecerea timpului. EN ISO 3175-2. Textile: Determinarea schimbărilor dimensionale după spălare şi uscare (ISO 50077: 1984). Textile – Dry cleaning şi finisare – Partea a II-a: Proceduri pentru tetracloretilenă (ISO 3175-2: 1998). Textile – Spălarea casnică şi proceduri de uscare pentru testarea textilelor (ISO 6330: 2000). EN 25077.

îmbrăcămintea poate preveni cauzarea de răni serioase sau moartea. Pentru fiecare pot fi metode de testare separate. un risc de căldură (inflamaţie. pantaloni pentru protecţia faţă de lanţuri care taie. riscuri date de agenţi biologici. căldură radiantă etc. Nivelul de performanţă . trebuie să se ţină cont de datele furnizate de producător referitor la performanţa îmbrăcămintei de protecţie împotriva riscului sau riscurilor. De vreme ce nivelele de performanţă sunt bazate pe rezultatele testării într-un laborator. risc de frig. Este util a fi reamintit că în numeroase accidente. Hainele speciale au fost proiectate pentru a da protecţie împotriva riscurilor întâlnite în tipuri specifice de muncă. potrivit circumstanţelor. să derive din mai multe riscuri specifice. ale întâmplării. Diferite nivele de performanţă pot fi justificate numai de către existenţa nivelelor de risc şi a factorilor ergonomici. îmbrăcămintea de protecţie ar trebui sa fie selectată după o apreciere întreagă a condiţiilor şi sarcinilor ce apar în procesul de folosire până la sfârşit. Datele de la numeroase teste sunt folosite pentru a plasa hainele întrunul din numărul nivelelor de performanţă descriptive.Număr care indică o categorie particulară sau şirul de performanţă potrivit căruia rezultatele testării pot fi ordonate. ele nu sunt în legătură cu condiţiile reale de la locul de muncă. Exemple de asemenea haine sunt sortite să furnizeze protecţie împotriva tăierii mâinii. care nu pot fi acoperiţi adecvat de un singur nivel de performanţă. haine pentru protecţia împotriva chimicalelor. pot. Astfel. Numărul nivelelor de performanţă ar trebui să fie cât mai jos posibil. Anumite tipuri de riscuri.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Notă: sunt diferite tipuri generale de risc. ţinând cont de reproductibilitatea metodelor de testare şi de riscurile cărora utilizatorii sunt expuşi. Notă: conceptul riscului are întotdeauna două elemente: frecvenţa sau probabilitatea cu care un eveniment riscant are loc şi consecinţa evenimentului riscant. luând în considerare riscul implicat. 100 . Totodată. înfierbântare) poate deriva din contactul cu o sursă de căldură. îmbrăcăminte cu vizibilitate înaltă şi haine pentru protecţia motocicliştilor etc. riscuri de radiaţii. cu consecinţele unui eveniment riscant specificat. dintre acestea.Combinaţii ale probabilităţii. risc de căldură sau foc. Astfel. de exemplu: riscuri mecanice. riscuri chimice. Pericol .

Angajatorul trebuie să informeze angajatul de riscurile de care sunt protejaţi prin intermediul EPP şi să organizeze şedinţe de instruire. Evaluarea caracteristicilor EPP disponibile. acesta trebuie să se ocupe de curăţirea. Statele membre ale UE pot.1. Angajatorul trebuie să asigure EPP gratuit. Analiza şi evaluarea riscurilor care pot fi evitate prin alte mijloace. EN 340 3. De asemenea. în concordanţă cu tradiţiile lor naţionale. respectând principiile generale ale acestui act normativ. şi care este proiectată pentru a furniza protecţie împotriva unuia sau mai multor riscuri. luând în considerare şi posibilitatea riscurilor puse de EPP însuşi. reparaţia şi înlocuirea unui EPP pentru a asigura cele mai bune condiţiile de funcţionalitate şi de igienă ale acestuia. în comparaţie cu specificaţiile produsului făcute în al doilea pas. să specifice dacă angajaţii trebuie să contribuie sau nu la costul EPP ce nu sunt folosite exclusiv la locul de muncă.Lungimea maximă măsurată de la planul taliei. întreţinerea. ar trebui folosite numai EPP ce se supun regulilor europene de concepere şi realizare. până la nivelul taliei. Reguli de folosire: • regulile referitoare la când şi unde trebuiesc folosite EPP vor fi specificate de fiecare stat membru al UE. Descrierea caracteristicilor EPP pentru a trece în evidenţă riscurile determinate la primul pas. angajatorul va face o evaluare ce include următorii paşi: 1. Excepţii se pot face doar în cazuri speciale şi excepţionale. iar dacă e nevoie. Veste (corsaj) cu lungimea din talie până peste umăr .Îmbrăcămintea inclusiv cea protectoare care acoperă sau înlocuieşte îmbrăcămintea personală. EPP se folosesc doar în concordanţă cu instrucţiunile de folosire. EPP vor fi folosite doar la aplicaţiile pentru care sunt făcute. 3. instrucţiuni care trebuiesc să fie uşor accesibile pentru a fi înţelese foarte bine de cel ce foloseşte EPP.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Îmbrăcăminte de protecţie . cursuri de pregătire despre folosirea corespunzătoare a EPP. Evaluarea EPP: înainte de alegerea unui EPP. 101 . Obligaţiile angajatorului (patronului) Conform cerinţelor 89/686/EEC.5. peste umăr. 2.

statele membre vor aborda evoluţia tehnică ţinând seama de protecţii individuale şi colective. f) Instrucţiuni pentru folosirea corespunzătoare pentru standardul specific: • teste pentru a fi încercate de către purtător înaintea folosirii. cum se îmbracă şi dezbracă. d) Explicaţia oricărei pictograme şi nivelul de performanţă. O explicaţie de bază a testelor ce au fost aplicate îmbrăcăminţii de protecţie şi o listă corespondentă a nivelelor de performanţă. • potrivire. b) Numele şi adresa completă şi numele de identificare a corpului înştiinţat implicat în tipul de aprobare şi/sau control al calităţii. Directiva 89/656/EEC 3. Informarea angajaţilor: • angajaţii şi/sau reprezentanţii lor vor fi informaţi despre măsurile cu privire la siguranţa şi sănătatea acordate de folosirea EPP la locul de muncă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • în regulile lor. c) Numărul Standardului European specific (EN) şi anul publicaţiei.1. 102 . Notă: O adresa electronica sau alta adresa unde pot fi trimise reclamaţii la produs poate fi folositoare. Toate informaţiile vor fi clare şi vor include: a) Numele şi adresa completă a producătorului şi /sau a reprezentanţei sale autorizate. • statele membre vor consulta partenerii sociali în privinţa regulilor de folosire. preferabil într-un tabel al performanţei. Consultarea şi participarea angajaţilor: • angajaţii şi/sau reprezentanţii lor vor fi consultaţi şi vor participa la chestiunile acoperite de către acest act normativ şi de către anexele sale.6. e) Toate materialele de bază şi secundare constituente. Informaţiile furnizate de producător Îmbrăcămintea de protecţie va fi furnizată clientului cu informaţii scrise cel puţin în limba (limbile) oficiale ale clientului de destinaţie.

EN 340 3. • instrucţiuni privind separarea. distrugerea în siguranţă şi dispoziţii ca relevante (ex: ruperea mecanică sau incinerarea produsului). de exemplu la spălarea casnică a îmbrăcăminţii contaminate. g) Referinţe la accesorii şi părţi disponibile. • limite de folosire (ex: valori de temperatură). acuitatea auzului şi riscul stresului căldurii. Procedurile pentru a demonstra respectarea cererilor directivei sunt conform fiecărei categorii şi sunt proporţionale cu riscul. 103 . acţiuni mecanice. • instrucţiuni complete pentru curăţare şi/sau decontaminare (ex: temperatura de curăţare. numerele componente pot fi adăugate. valoarea ph-ului. unde cel ce le-a proiectat presupune că utilizatorul poate impune el însuşi nivelul de protecţie împotriva unor riscuri minore. Clasificarea EPP EPP sunt clasificate în trei categorii. cu perioadele maxime între care se verifică menţinerea. dacă sunt relevante. • informaţii despre orice material folosit în produs care poate cauza răspuns alergic sau poate fi cancerigen. în funcţie de gradul de risc împotriva căruia sunt create să apere. • dacă există instrucţiuni ajutătoare. • detalii ale articolelor adiţionale îmbrăcăminţii de protecţie de care este nevoie pentru a fi folosită şi pentru a obţine protecţia intenţionată. • instrucţiuni asupra felului cum se recunoaşte îmbătrânirea şi pierderea performanţei produsului. • preveniri asupra problemelor probabile a se întâmpla.1. procesul de uscare. toxic la reproducere sau mutagen. dacă este relevant. numărul maxim de cicluri de spălare). Categoria I: EPP de design simplu. • detalii ale oricăror penalităţi ergonomice ale folosirii produsului.7.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • instrucţiuni cu privire la folosirea corespunzătoare a produsului pentru a minimiza riscul de leziune. • instrucţiuni pentru depozitare şi mentenanţă. efectele cărora sunt treptate şi pot fi identificate cu uşurinţă de către utilizator. ca reducerea câmpului de vizibilitate. i) Instrucţiuni pentru reciclare. h)Tipul împachetării potrivit pentru transport.

Exemplu de EPP Categoria I: Combinezon care protejează împotriva frigului şi a vântului Aceasta se referă la faptul că EPP protejează explicit şi inclusiv împotriva: • acţiunii mecanice cu efecte superficiale (mănuşi pentru grădinărit). Categoria a II-a: Aceasta este o categorie care acoperă toate EPP care nu sunt listate explicit în celelalte două categorii. • luminii solare (ochelari de soare). • manipulării componentelor fierbinţi o (<50 C) care nu sunt însoţite de impacturi periculoase (mănuşi). încălţăminte uşoară).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 3. • impacturilor minore şi vibraţiilor care nu afectează vital părţi ale corpului.1.2. încălţăminte). Exemplu de EPP de Categoria a IIa: Îmbrăcăminte de înaltă vizibilitate 104 . Figura 3. îmbrăcăminte cu vizibilitate ridicată. • condiţiilor atmosferice ale unui fenomen natural excepţional sau extrem (îmbrăcăminte de sezon. • agenţilor de curăţare cu efect într-o săptămână şi efecte uşor reversibile (mănuşi împotriva soluţiilor diluate de detergenţi). Exemple de îmbrăcăminte de protecţie din această categorie: îmbrăcăminte pentru sudori. cu efecte reversibile (mănuşi.

care nu pot fi determinate în timp suficient. menite să protejeze împotriva pericolelor mortale sau împotriva riscurilor ireversibile de sănătate. căldura convectivă sau viteza vântului. • EPP care furnizează protecţie limitată împotriva atacului chimic sau împotriva radiaţiilor ionizante. Figura 3. iritanţi şi periculoşi. Directiva 89/686/EEC 105 . inclusiv posibila prezenţă a radiaţiilor ultraroşii. • EPP care protejează împotriva căderilor de la înălţime. şi împotriva gazelor toxice şi radiotoxice. care furnizează izolaţie completă de atmosferă (inclusiv echipament de scufundare). • EPP împotriva riscurilor electrice şi voltaj periculos. flăcări sau temperaturi mari ale materialului topit. • dispozitive pentru protecţia respiratorie. • echipament pentru folosirea în medii reci (<-50oC temperatura efectivă). sau folosite pentru izolare completă în munca la înaltă tensiune. Prin temperatură efectivă se înţelege temperatura „reală” percepută de un individ. • echipament pentru folosirea în medii fierbinţi (>100oC temperatură efectivă). Exemplu de EPP categoria III: Combinezon antistatic şi antichimic ţinând cont de factori precum: căldura radiantă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Categoria III: EPP cu design complex.3. Acestea privesc explicit şi exclusiv: • dispozitive pentru filtrarea respiraţiei care protejează împotriva aerosolilor lichizi şi solizi.

pusă sub observaţia autorităţilor competente şi care trebuie să cuprindă toate datele relevante despre mijloacele folosite de fabricant pentru a proba concordanţa cu cerinţele de bază ale actului normativ. Sistemul de control al calităţii pentru produsul finit: un corp ales. Comisia Europeană alocă un număr fiecărui corp ales. asigură la intervale de cel puţin un an. corpul ales va emite un certificat de evaluare de tip CE. Această examinare trebuie făcută pe foaia tehnică a fabricantului şi pe model. Când a completat procedura cu succes. a cărei referinţă este publicată în Ziarul Oficial al Uniunii Europene. pentru a demonstra potrivirea produsului său cu cererile actului normativ 89/686/EEC. Certificarea Înaintea plasării produsului său pe piaţa europeană. fie prin satisfacerea directă a cerinţelor de bază ale anexei II a actului normativ. Asigurarea calităţii producţiei cu scopul de monitorizare: un corp ales verifică sistemul de control al calităţii al fabricantului de EPP şi determină dacă acesta garantează concordanţa cu previziunile actului normativ.1. Acestea sunt făcute la cererea Comisiei Europene. Categoria III: fabricantul trebuie să satisfacă cererile categoriei a doua a EPP şi în plus. care este un standard european ce conţine previziuni referitoare la cerinţele de bază ale unui act normativ european. trebuie instalat un sistem de verificare a EPP. Directiva 89/686/EEC 106 . i se permite să marcheze CE pe produsul său şi să facă declaraţia CE de conformitate. Conformitatea cu hormonized standard oferă o prezumţie a conformităţii cu cerinţele esenţiale de siguranţă ale actului normativ. Categoria II: fabricantul trebuie să satisfacă cerinţele categoriei I a EPP şi în plus.8. Corpul ales: un corp format dintr-un membru al UE cu misiunea de a presta activităţile de verificare a conformităţii cu acte normative şi grupe de produse precizate. Procedura de certificare este în relaţie cu EPP la care se referă: Categoria I: fabricantul trebuie să întocmească o documentaţie tehnică care poate fi. fie prin satisfacerea cerinţelor standardului universal de siguranţă (relevant hormonized standard). producătorul trebuie să treacă printr-o procedură de certificare. teste pentru produsele eşantion. Satisfacerea cererilor actului normativ se poate face. dacă este necesar. Dacă este deplină concordanţă între acestea două. trebuie să ataşeze un model al EPP–ului sau a unui corp ales pentru examinarea de tip CE.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3.

la cererea acestora. • să întrunească cerinţele de bază. Pentru categoria III a EPP. • să fie supus unui sistem de control al EPP. această declaraţie trebuie pusă la dispoziţia autorităţilor competente. pentru EPP aceasta înseamnă: 107 . Fabricantul ataşează însemnul CE pe produsele sale pe propria răspundere. Directiva 89/686/EEC Marcarea CE Marcarea CE constă în iniţialele „CE”. În practică. Punerea unui însemn pe un produs înseamnă mult mai mult decât un simplu însemn. Statele membre trebuie să se abţină de la introducerea în regulament a altor însemne de conformitate în afara însemnului CE. produsele pot purta şi alte însemne ale calităţii. • să ataşeze însemnul CE în conformitate cu fiecare EPP. fabricantul trebuie: • să facă o declaraţie prin care să certifice că EPP–ul fabricat şi pus pe piaţă acoperă previziunile actului normativ. de către un corp ales sau la verificări periodice în scopul monitorizării sistemului de verificare a calităţii (pentru categoria III a EPP). de exemplu 89/686/EEC în cazul echipamentului de protecţie.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Declaraţia CE a conformităţii produselor Pentru a asigura conformitatea cu previziunile actului normativ. Oricum. scrise într-o formă specifică. dovedind conformitatea cu relevant hormonized standard (pentru toate categoriile de EPP). trebuie menţionat numărul corpului ales responsabil de permanenta supraveghere a calităţii cerute pentru aceste produse. înseamnă că producătorul a verificat că produsul corespunde tuturor cerinţelor importante ale UE şi că a fost supus unor proceduri potrivite de evaluare a conformităţii. cu condiţia ca acestea să nu fie confundate cu însemnul CE. • să fie identic cu subiectul EPP al unui certificat CE emis de un corp ales (pentru categoriile II şi III ale EPP). Acest însemn constă în literele „CE” într-un stil special. Marcarea CE simbolizează că produsele se supun cerinţelor şi regulilor precizate într-un act normativ european.

a fost aprobat CE de către un corp ales şi că a instalat un sistem permanent de supraveghere. produsele vor fi marcate cu însemnul CE şi numărul de referinţă al standardului. O cerinţă esenţială foarte importantă este obligaţia fabricantului de a pune la dispoziţia utilizatorului o notă informativă realizată intr-un limbaj oficial al statului membru al UE căruia i se adresează. folosire.1. afirmate în anexa a II-a a actului normativ 89/686. Trebuie să conţină toate informaţiile privitoare la: • depozitare. curăţare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • pentru categoria I a EPP (design simplu. riscuri mortale): fabricantul declară că produsul său corespunde cerinţelor esenţiale de igienă şi siguranţă. 108 . care este obligatoriu. Formularea cerinţelor este făcută în termeni foarte generali: Hormonized European Standards poate fi considerat un model performant de exprimare a cerinţelor de bază. menţinere. Directiva 89/686/EEC 3. sub controlul unui corp ales. În majoritatea cazurilor. Cerinţele de bază sunt structurate în 3 grupe: • cerinţe generale aplicabile tuturor EPP. Marcarea cu numărul de referinţă al standardului este facultativă. servire şi dezinfectare. CERINŢE DE BAZĂ IMPUSE ÎMBRĂCĂMINTEI DE PROTECŢIE 3.2. spre deosebire de însemnul CE. • pentru categoria a III-a a EPP (design complex. • cerinţe specifice riscurilor speciale. • pentru categoria a II-a a EPP (risc mediu): fabricantul declară că produsul său corespunde cerinţelor esenţiale de igienă şi siguranţă şi a fost aprobat drept CE de către un corp ales. Cerinţe de bază pentru igienă şi siguranţă Cerinţele de bază pentru igienă şi siguranţă aplicabile EPP sunt specificate într-o anexă a actului normativ Directiva 89/686/EEC. • cerinţe specifice unor tipuri de EPP. risc scăzut): fabricantul declară că produsul său corespunde cerinţelor esenţiale de igienă şi siguranţă.2.

care pot fi folosite în proiectarea. sau să producă alte dăunări. în condiţii previzibile de utilizare normală. Directiva 89/686/EEC 3. unele cerinţe de bază referitoare la sănătate şi la ergonomie sunt stabilite ca relevante pentru mai multe tipuri de îmbrăcăminte de protecţie. Pentru principii ergonomice generale. Nota 2 – Următoarea listă de documente este dată pentru informaţii şi ca exemple de documente care trebuie examinate: a) Informaţiile furnizate de fabricant.2.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • • • • • • rezultatele testelor pentru verificarea nivelurile de protecţie ale EPP. limitele corespunzătoare de folosire. realizarea şi utilizarea echipamentului protectiv personal. Ar trebui verificate informaţii privind faptul că produsul este inofensiv. cauciuc.4. care ar putea să includă o declaraţie care să confirme faptul că produsul nu conţine nici o substanţă la 109 . Cerinţe de bază referitoare la sănătate şi la ergonomie În paragrafele următoare. Nota 1 – Materialele ar trebui selectate astfel încât să minimizeze impactul mediului asupra producţiei şi cedarea îmbrăcămintei de protecţie. accesoriile şi piesele de schimb. clasele de protecţie. La proiectarea şi realizarea îmbrăcămintei de protecţie trebuie să se ţină cont de cerinţele prezentate în continuare. Inofensivitatea Îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să nu afecteze sănătatea sau igiena utilizatorului. alergice. Materialele nu ar trebui. plastic care au fost demonstrate a fi potrivite chimic. Îmbrăcămintea de protecţie trebuie să fie făcută din materiale ca: textile. modul de împachetare pentru transport. Modul în care se consideră acceptibilitatea hainelor de protecţie este dat în diagrama de flux prezentată în figura 3. cancerigene. vezi proiectul EN 13921 – 1 (2). să elibereze sau să degradeze substanţe cunoscute în mod general a fi toxice. termenul de ieşire din uz (dacă este cazul). semnificaţia însemnelor şi a pictogramelor.2. mutagene. piele.

Metoda de testare pentru materialele din piele ar trebui să fie conform cu EN ISO 4045.5 µg/cm2 pe săptămână. EN 340 110 . accesorii) ar trebui să aibă o emisie de nichel mai mică de 0. d) Informaţii referitoare la disponibilitatea materialelor de a fi folosite în mecanisme medicale sau alte aplicaţii relevante. a materialelor grele şi a impurităţilor. Metoda de testare ar trebui să fie în concordanţă cu EN 1811. Ar trebui dată o atenţie particulară prezenţei materialelor plastice. canceriginitatea etc. Materialele din care este realizată îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să îndeplinească următoarele cerinţe: • Conţinutul de crom VI din hainele de piele ar trebui să îndeplinească cerinţele EN 420. iar pentru alte materiale conform cu EN 1413. c) Fişe cu date de siguranţă referitoare la materiale. e) Informaţii privind toxicitatea. alergicitatea.. Examinarea ar trebui să determine dacă materialele sunt potrivite pentru a fi folosite la realizarea îmbrăcămintei de protecţie sau a echipamentelor de protecţie. • Rezistenţa culorii materialelor la transpiraţie (fără vopsirea pielii purtătorului) ar trebui să fie determinată în concordanţă cu EN ISO 105 – EO4. a componentelor inerte. • Coloranţii azo care eliberează amine cancerigene listate în pr. b) Specificaţii ale materialelor.5 şi mai mică de 9. EN 14362 – 1 nu ar trebui să fie detectabili prin metoda din standardul respectiv.5.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex niveluri care sunt cunoscute sau suspectate a afecta igiena sau sănătatea utilizatorul. f) Informaţii privind ecotoxicitatea şi alte tipuri de investigaţii la materiale. • Toate materialele metalice care ar putea veni în contact prelungit cu pielea (nasturi.. a identităţii chimice a pigmenţilor şi a coloranţilor. • Valoarea pH-ului pentru materialele din care este realizată îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să fie mai mare de 3.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex .

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex .

sau probele de încercare de către utilizator sau cumpărător în selectarea şi potrivirea îmbrăcămintei de protecţie pentru ei înşişi sau pentru muncitori. observaţiile făcute putând conduce la perfecţionări ale acesteia. Informaţii în plus sau sfaturi sunt furnizate în pr EN 13921 şi în mod particular în partea întâi a acestor standarde. mijloacele apropiate. verificări dacă îmbrăcămintea poate fi îmbrăcată şi dezbrăcată uşor. care mai întâi citesc informaţiile furnizate de producător şi apoi examinează îmbrăcămintea de protecţie. o vestă nu ar trebui să se ridice deasupra taliei atunci când sunt ridicate braţele). dacă mişcările mâinilor. ale genunchilor şi ale altor zone ale corpului nu lasă suprafeţe neprotejate ale corpului. luând în considerare factorii ambientali. În cele ce urmează sunt furnizate indicaţii asupra modului în care unele caracteristici ergonomice ale îmbrăcămintei de protecţie pot fi verificate prin teste simple şi utile. că există o suprapunere a vestei şi a pantalonilor şi că informaţiile fabricanţilor sunt adecvate să explice folosirea corectă a îmbrăcămintei de protecţie. Apoi sunt supuse la testare 113 . Practica de a evalua ergonomic îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să verifice că nu există deficienţe majore în proiectare şi realizare . Pentru acest scop. dacă acest aspect este precizat în standardele specifice. Verificarea caracteristicilor ergonomice ale îmbrăcămintei de protecţie Designul îmbrăcămintei de protecţie ar trebui să nu lase descoperită nici o parte a corpului. Standardul specific pentru îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să conţină criterii de testare (de exemplu. în timpul mişcărilor presupuse a fi făcute de către purtător (de exemplu.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Designul Designul îmbrăcămintei de protecţie ar trebui să faciliteze poziţia sa corectă pe purtător şi ar trebui să asigure că îmbrăcămintea rămâne fixată pentru perioada prevăzută de utilizare. cum ar fi sistemele adecvate de reglare a mărimii ar trebui prevăzute în aşa fel încât să îngăduie ca îmbrăcămintea de protecţie să fie adaptată morfologiei purtătorului. Acestea nu sunt menite a înlocui testarea specific ergonomică cerută în standardele de produs. Principiu Verificarea îmbrăcămintei de protecţie ar trebui făcută de una sau mai multe persoane. împreună cu mişcările şi poziţia pe care purtătorul ar trebui să o adopte în timpul desfăşurării muncii sau a altei activităţi.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex specimenele de îmbrăcăminte ale mărimilor potrivite. Îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să fie purtată cu îmbrăcămintea normală cu care este prevăzut a fi folosită. O listă a întrebărilor este furnizată mai jos. Produsul este satisfăcător dacă toate răspunsurile date sunt pozitive. Observaţia 1: Răspunsurile date întrebărilor pot fi da, nu sau nu se poate decide. Toate răspunsurile „nu se poate decide” ar trebui, dacă este posibil, să fie rezolvate prin acte adiţionale. Evaluatorii pot avea dificultăţi în a decide dacă un produs este acceptabil sau neacceptabil. În aceste cazuri este recomandat ca produsul să fie comparat cu articole similare de pe piaţă. Dacă este semnificativ mai rău ergonomic, fără să se amintească caracteristici precum mărimea protecţiei, poate fi privit ca nenecesar şi inconfortabil. Va fi acordată o atenţie deosebită atunci când protecţia împotriva pericolului mortal nu permite condiţii confortabile pentru utilizatori .Ducerea la bun sfârşit (subiectivă) a evaluărilor ergonomice conduce de obicei la recomandări pentru schimbarea sau îmbunătăţirea îmbrăcămintei de protecţie, atunci când îmbrăcămintea nu răspunde la minimum de cerinţe ale standardului unui produs. Observaţia 2: De asemenea, conducerea testelor practice simple de mai jos permite evaluatorilor să verifice dacă informaţia furnizată de producător este suficient de clară, completă şi exactă, încât utilizatorii să folosească corect îmbrăcămintea, sau se pot produce erori riscante în folosirea produsului. Întrebări evaluatoare a) Este îmbrăcămintea de protecţie fără margini ascuţite sau dure, fără finisări grosolane sau alte articole de pe suprafaţa interioară sau exterioară a îmbrăcămintei care pot răni utilizatorului sau pe altcineva? Îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să fie inspectată manual şi vizual pentru a se asigura că nu există caracteristici periculoase. b) Este posibil a îmbrăca şi dezbrăca îmbrăcămintea de protecţie fără dificultate? Ar trebui să fie considerate următoarele aspecte: – uşurinţa îmbrăcării şi dezbrăcării îmbrăcămintei de protecţie fără asistenţă, ţine de tipul de îmbrăcăminte; – dacă îmbrăcămintea nu este prea strânsă pentru a asigura confortul, dacă respiraţia adâncă nu este restricţionată şi nu este nici o restricţie a circulaţiei sângelui nicăieri; 114

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex – designul îmbrăcămintei, de exemplu răscroiala mânecii şi linia umărului, dacă sunt proporţionate şi poziţionate corect. c) Pot deschiderile, ajustările şi sistemele de închidere să fie utilizate fără dificultate? Ar trebui considerate următoarele aspecte: – potrivirea şirului de ajustări disponibile; – uşurinţa operaţiei şi securitatea deschiderilor şi ajustărilor; – dacă deschiderile, ajustările şi sistemele de împiedicare sunt destul de puternice pentru a se opune forţelor cărora probabil vor fi expuse şi mişcărilor cărora îmbrăcămintea de protecţie le este menită. d) Acoperă îmbrăcămintea de protecţie suprafaţa corpului care trebuie protejată, şi acoperirea sa este menţinută în timpul mişcărilor? (vezi întrebarea e) Trebuie considerate: -potrivirea acoperirii fiecărei zone specifice de protecţie de către materialul de protecţie sau construcţiile speciale ale echipamentului; -dacă acoperirea este menţinută în timpul mişcărilor, la fel de multe pe cât este anticipat că va face un utilizator. e) Pot următoarele mişcări să fie făcute fără dificultate? – în picioare, aşezat, mergând şi urcând scările; – ridicând ambele mâini şi ridicând un mic obiect cum ar fi un pix. Ar mai trebui considerate: – mânecile şi picioarele îmbrăcămintei nu ar trebui să fie prea lungi, încât să interfereze cu mişcările mâinilor şi ale picioarelor; – orice restricţie nerezonabilă a mişcării la orice articulaţie. f) Este îmbrăcămintea de protecţie comparabilă cu alte articole din gama EPP? Ar trebui să fie considerate următoarele aspecte: – îmbrăcămintea de protecţie, care este în mod normal parte a unui ansamblu, ar trebui să fie comparabilă cu exemple reprezentative ale restului ansamblului; – îmbrăcarea şi dezbrăcarea altor articole ale EPP, precum mănuşile, ar trebui să fie posibile fără dificultate. Unde este aplicabil, designul îmbrăcămintei de protecţie ar trebui să ţină cont şi de alte părţi ale îmbrăcămintei de protecţie sau echipamente care trebuie să fie purtate pentru a forma un ansamblu protectiv. Nivelul potrivit de 115

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex protecţie ar trebui să fie furnizat la suprafeţele de contact dintre produsele aceluiaşi fabricant, de exemplu mâneca oferă protecţie până la mănuşă, pantalonii până la încălţăminte şi gluga până la căile respiratorii. În fiecare standard specific ar trebui definite un minim de proprietăţi mecanice pentru a evalua rezistenţa hainelor. Dacă este cerută în standardul specific, masa ar trebui dată pentru toate mărimile hainelor, prin informaţii furnizate de către fabricant sau prin marcare. Masa ar trebui dată pentru haine noi, la 20oC şi umiditate de 65%, iar toleranţa la masă sau şirul de valori ar trebui definit în standardul specific. Masa unei haine de o anumită mărime ar trebui măsurată pentru a verifica indicaţia de masă din informaţia fabricantului sau din marcare. Observaţia 1 – O masă mai mică nu va fi întotdeauna benefică. Observaţia 2 – Îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să fie cât mai luminoasă posibil, ţinând cont de confort, rezistenţă la vapori de apă, design şi nivel de protecţie. EN 340

Confortul
Îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să furnizeze utilizatorilor un nivel de confort compatibil cu nivelul de protecţie împotriva riscului care este prevăzut, cu condiţiile de mediu, cu nivelul activităţii utilizatorului şi durata anticipată de folosire a îmbrăcămintei de protecţie. Standardele specifice de produs ar trebui să conţină cerinţe referitoare la confort pentru tipurile particulare de îmbrăcăminte de protecţie şi metode pentru evaluarea lor (de exemplu, evaluarea prin manual de inspecţie, inspecţia vizuală sau proba purtătorului etc.). Îmbrăcămintea de protecţie nu ar trebui să: – aibă suprafeţe grosolane, ascuţite sau solide care irită sau rănesc purtătorul; – fie aşa de strânsă încât să fie restricţionată circulaţia sângelui; – fie aşa liberă şi/sau grea astfel încât să îngreuneze mişcarea. Acolo unde este posibil, îmbrăcămintea de protecţie ar trebui să fie făcută din materiale cu rezistenţă mică la vapori de apă sau/şi permeabilitate mare la aer şi/sau hainele ar trebui să fie suficient ventilate (aerisite) pentru a minimiza disconfortul şi stresul termic. În aceste cazuri, modelele de testare şi cerinţele pentru rezistenţa la vapori de apa a materialelor pentru îmbrăcăminte, 116

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex permeabilitatea la aer a materialelor sau aerisirea îmbrăcămintei ar trebui să fie specificate în standardele specifice. Observaţia 1 – O metodă indirectă de testare este standardizată în EN 31092 (1). Observaţia 2 – Pentru alte scopuri, de exemplu calitatea supravegherii, poate fi aplicată o metoda diferită, reproductibilă, pentru a testa permeabilitatea la vapori de apă sau pentru a verifica valori specificate ca recomandate în standardele de referinţă. Observaţia 3 – Pentru informaţii în plus vezi pr EN 13921-4 (3). Îmbrăcămintea de protecţie care impune dificultăţi ergonomice semnificative, ca stresul căldurii, sau inconfortul ei inerent datorat nevoii de a furniza protecţia adecvată, ar trebui însoţită de informaţia dată de fabricant prin sfaturi sau preveniri specifice. De asemenea, ar trebui date indicaţii specifice asupra duratei aproximative pentru folosirea continuă a îmbrăcămintei în aplicaţii. EN 340

Îmbătrânirea
Îmbătrânirea poate fi cauzată de un singur factor sau de mai mulţi factori (vezi 4.8. a pr EN 13921 – 1: 2003 (2)). Acest standard abordează în principal efectele dăunătoare ale alterării culorii, ale schimbării dimensionale sau a culorii la spălare şi nivele de performanţă şi eligibilitate ale marcării. Rezistenţa Dacă standardul specific conţine cerinţe pentru menţinerea culorii, îmbrăcămintea de protecţie trebuie testată în concordanţă cu partea relevantă a EN ISO 105 – B02, prin rezistenţa culorii la lumină artificială (lampă de testare cu arc de decolorare cu xenon). Schimbări dimensionale datorate spălării Dacă instrucţiunile fabricantului indică faptul că îmbrăcămintea poate fi spălată sau curăţată prin dry-cleaning, procedura de testare pentru schimbările dimensionale la spălare ale materialului pentru îmbrăcămintea de protecţie ar trebui făcută în concordanţă cu EN 25077 şi pentru dry cleaning în concordanţă cu EN ISO 3175- 1. Schimbările în dimensiune datorate spălării materialului pentru îmbrăcăminte de protecţie nu ar trebui să depăşească ±3% în orice lungime sau lăţime, decât dacă este specificat în standardul specific. 117

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex O mostră va fi supusă la 5 cicluri de spălare sau de dry cleaning în concordanţă cu cele de mai jos, dacă nu este altfel specificat. Dacă ambele metode, spălare şi dry cleaning sunt permise, mostra va fi numai spălată. Fiecare ciclu de spălare constă în spălare şi uscare. Metode de spălare şi de dry cleaning Dacă standardul specific conţine cerinţe de pretratament pentru a verifica efectele dăunătoare ale spălării, procedura de test va fi următoarea, doar dacă nu este specificat altfel în standardul specific. Dacă eticheta de întreţinere sau informaţia fabricantului permite spălarea casnică sau dry cleaning şi/sau finisare, atunci îmbrăcămintea de protecţie sau materialul va fi spălat în concordanţă cu EN ISO 6330 sau pentru spălarea uscată în concordanţă cu EN ISO 3175 – 2 şi/sau finisare finală. Dacă spălarea industrială şi/sau finisarea este permisă, atunci mostra va fi numai spălată, în concordanţă cu ISO 15797. EN 340 3.2.3. Cerinţe referitoare la desemnarea mărimii Îmbrăcămintea de protecţie va fi marcată cu mărimea sa, în funcţie de dimensiunile corpului măsurate în centimetri. Excepţiile vor fi specificate în detaliu în standardele de produs relevante, de exemplu protezele genitale pentru folosire în sport. Procedurile de măsurare şi desemnare a dimensiunilor vor corespunde EN 13402, dacă nu este specificat altfel. Desemnarea mărimii fiecărei haine va cuprinde dimensiuni de control date în tabelul 3.1.
Nr. crt. 1 2 3 4 5 Tabelul 3.1. Dimensiunile corpului ce determină mărimea îmbrăcămintei de protecţie Îmbrăcămintea de protecţie Dimensiuni de control Jachetă, vestă, veston Pantaloni Acoperământ coverall Şorţ Echipament de protecţie (tampoane pentru genunchi, protectoare pentru spate) Perimetrul pieptului sau a bustului şi înălţimea Perimetrul taliei şi înălţimea Perimetrul pieptului sau a bustului şi înălţimea Perimetrul pieptului sau a bustului şi înălţimea Perimetrul pieptului sau al bustului / al taliei sau înălţimea/ greutatea corpului sau lungimea de la talie la talie, peste umăr

Producătorul poate stabili măsurători adiţionale, de exemplu lungimea braţului, lungimea piciorului pe interior sau perimetrul şoldului pentru hainele 118

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex pentru femei. Valoarea va corespunde valorii actuale în centimetri a dimensiunilor corpului purtătorului. Pe haine va fi folosită o pictogramă pentru a indica mărimea, potrivit seriei EN 13402. Înălţimea, perimetrul bustului sau al pieptului, lungimea de la talie la talie peste umăr vor fi desemnate ca şir exprimat în centimetri sau în kilograme. Şirul (intervalul maxim) pentru dimensiunile corpului din tabelul 3.1 va fi conform pr. EN 13402 – 3 sau specificate în standardul de produs relevant. Lungimea braţului şi a piciorului pe interior pot fi date fiecare printr-o singură valoare. Pentru măsurarea lungimii de la talie la talie peste umăr, panglica metrată va trece peste umăr prin punctul de mijloc, situat între punctul umărului şi joncţiunea dintre umăr şi gât. În faţă, panglica metrată va trece peste piept (bust) printr-un punct lateral situat la 90 mm de la linia de mijloc a corpului până la planul taliei. La spate, panglica metrată va urmări cea mai scurtă distanţă până la un punct plasat lateral, la 90 mm de linia de mijloc a corpului.

Figura 3.5. Minimum de cerinţe pentru pantaloni

Figura 3.6. Minimum de cerinţe pentru costume, jachete şi vestoane

119

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În mod obişnuit, măsurătorile se fac peste lenjerie. Planul taliei este planul orizontal plasat la 50 mm deasupra celui mai înalt punct al osului şoldului. Dimensiunea de 50 mm se referă la un subiect înalt de 1780 mm şi ar trebui modificată în funcţie de înălţimea subiectului considerat. Distanţa de 90 mm se referă la un subiect cu perimetrul şoldului de 850 mm şi ar trebui, de asemenea, reconsiderată pentru subiecţi cu valori diferite.

Figura 3.7. Preluarea altor cote antropometrice

120

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În figurile 3.5-3.8 sunt prezentate modalităţile de măsurare, dimensiunile fiind date în cm. Observaţie: Desemnarea mărimii pentru femei va folosi perimetrul bustului (şi perimetrul sub bust) mai puţin decât perimetrul pieptului.

Figura 3.8. Exemple de stabilire a mărimii pentru protectoare ale trunchiului (vestă protectoare pentru bărbaţi)

Standardele de produs sau criteriul de design folosite de producătorii de îmbrăcăminte de protecţie ar trebui să ia în considerare următoarele: • este o cerinţă ca o zonă sau zone de protecţie să fie în corelaţie dimensională cu mărimea produsului şi mărimea purtătorului; • intervalele de mărime ar trebui să asigure o buna potrivire, realizabilă majorităţii purtătorilor; • modul de ajustare trebuie să asigure potrivirea îmbrăcămintei de protecţie cu şirului purtătorilor, fiecare mărime fiind menită să se potrivească; • proporţiile şi dimensiunile îmbrăcămintei de protecţie ar trebui să reflecte nevoile purtătorilor în mediile unde se folosesc, să ţină cont de îmbrăcămintea ce trebuie purtată cu ea şi să îndeplinească rolul pentru care este realizată şi utilizată. EN 340 121

Marcarea şi pictogramele ar trebui să fie destul de mari pentru a transmite convenţii imediate şi pentru a permite folosirea literelor şi numerelor care trebuie să se citească uşor. la care tipul de risc este simbolizat în figura din interiorul ramei sub formă de scut. În tabelul 3. ce reprezintă simbolul de bază pentru protecţie şi indică riscul împotriva căruia este menită a proteja. c) Indicarea mărimii conform clauzelor. Cerinţe privind marcarea şi etichetarea Marcarea generală Fiecare piesă a îmbrăcămintei va fi marcată. b) Indicarea tipului de produs.2 se exemplifică o serie de pictograme.4. Marcarea specifică Marcarea va include următoarele informaţii: a) Numele. numele comercial sau codul. d) Numărul standardului european (EN) specific. fixate în aşa fel încât să fie vizibile şi lizibile. Marcarea va fi: – în limba oficială a ţării de destinaţie şi cu o formulare informatică (ex: fraze de prevenire). 122 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3. marca înregistrată sau alte mijloace de identificare a producătorului sau a reprezentanţei sale autorizate. Observaţie: Se recomandă folosirea literelor şi a numerelor mai mari de 2 mm şi a pictogramelor mai mari de 10 mm (inclusiv cadrul).2. e) Pictograme şi nivele de performanţă. comparabilă cu numărul aproximat de procese de curăţare. – pe produs sau pe etichetele ataşate produsului. – durabilă. dacă se aplică. Scrisul şi pictogramele sunt recomandate a fi negre pe fundal alb. Pentru îmbrăcămintea de protecţie se utilizează pictogramele în formă de scut. Prevenirile asupra riscurilor mortale ar trebui să fie pe exteriorul produsului.

2. 123 Protecţie împotriva lanţului fierăstrăului ISO 7000-2415 . Pictograme pentru tipul de protecţie Pictograme Protecţia urmărită Pictograme Protecţia urmărită Protecţie împotriva părţilor mişcătoare ISO 7000-2411 Protecţie împotriva frigului ISO 7000-2412 Protecţie împotriva căldurii şi a flăcării ISO 7000-2417 Protecţie împotriva tăieturilor şi străpungerilor ISO 7000-2483 Protecţie împotriva contaminării particulare radioactive ISO 7000-2484 Protecţie împotriva microorganismelor ISO 7000-2414 Protecţie împotriva vremii rele ISO 7000-2413 Protecţie împotriva chimicalelor ISO 7000-2414 Protecţie împotriva electricităţii statice ISO 7000-2415 Pictogramele în ramă pătrată (tabelul 3. Domeniul de utilizare este simbolizat de figura din interiorul ramei pătrate.3) indică utilizarea intenţionată a îmbrăcămintei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabelul 3.

Observaţie: Aceste numere vor fi plasate lângă pictogramă începând din partea dreaptă a pictogramei şi continuând în sensul acelor de ceasornic. Aceste numere vor fi întotdeauna în aceeaşi succesiune cum este cerut în standardul specific.3.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabelul 3. 124 . numărul care indică nivelul de performanţă va fi arătat lângă sau dedesubtul pictogramei. Pictograme pentru domeniul de utilizare al îmbrăcămintei de protecţie Îmbrăcăminte de protecţie pentru pompieri ISO 7000-2418 Îmbrăcăminte de protecţie de înaltă vizibilitate ISO 7000-2419 Îmbrăcăminte de protecţie pentru operatorii cu rafale abrazive ISO 7000-2482 Îmbrăcăminte de protecţie pentru motociclişti ISO 7000-2618 Pentru cerinţele specificate.

. Dacă îmbrăcămintea de protecţie poate fi spălată industrial. dacă sunt relevante. vor fi adăugate informaţii suplimentare pentru a înştiinţa utilizatorul despre măsurile de siguranţă ce trebuie luate înaintea folosirii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Dacă producătorul intenţionează să indice pe marcaj că trebuie consultate instrucţiunile producătorului. instrucţiuni de depozitare şi păstrare. Instrucţiune de operare f) Etichetarea de întreţinere: instrucţiunile de spălare sau curăţare vor fi date potrivit EN 23758. Exemplu: max. inteligibilă şi fiecare produs trebuie să aibă o etichetă din material pentru mai multe informaţii.. aproape de eticheta de întreţinere. Dacă există cerinţe specifice pentru a marca numărul maxim recomandat de procese de curăţare. instrucţiuni de curăţire 125 . zona specifică şi limitele de folosire (timpul de folosire în condiţii specifice).9. EN 340 Cerinţe de etichetare Eticheta trebuie să fie vizibilă.. atunci va fi folosit simbolul din figura 3. atunci valoarea respectivă va fi precedată de „max”. atunci aceasta ar trebui arătat pe eticheta de întreţinere. la eticheta din material. 25x. g) Folosirea numai a EPP va fi marcată cu fraza de prevenire „Să nu se folosească. Figura 3.9.!”. În plus.

Numele. Însemnul CE.10): 1. doar dacă asemenea produse se supun prevederilor acestei directive. lucrat. 4. fabricat. Specificarea standardului specific european de performanţă EN 471. fie înaintea. aceste informaţii sunt asigurate sub forma unei fişe cu instrucţiuni. Directiva 89/686/EEC Figura 3. 2. De obicei. Art. semifabricat. Informaţii ale producătorului referitoare la tipul de material. „produs textil” înseamnă orice produs brut. 2. marca firmei sau alte mijloace de identificare a fabricantului sau a reprezentantului său autorizat.10 Exemplu de etichetă de pe îmbrăcămintea de avertizare cu vizibilitate înaltă Legislaţia europeană referitoare la etichetarea textilelor Art. Pictograma cu dimensiunile în acord cu EN 340. 1. ce este compus în mod 126 . 7. semilucrat. 3. pe care materialul îl îndeplineşte. Eticheta trebuie să includă (figura 3. numele sau codul comercial al acestuia. fie în timpul procesării industriale sau în orice stadiu de distribuţie. 1. 6. Produsele textile pot fi vândute pe piaţă în cadrul Comunităţii. Pictograma specifică. ce arată riscurile specifice cărora se adresează tipul materialului şi nivelul performanţei materialului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex şi dezinfectare etc. Pentru scopurile acestei directive. 5. Instrucţiuni de spălare – folosind simbolurile din ISO 3758: trebuie declarat numărul maxim de procese şi se fac referiri la disponibilitatea informaţiei produsului. echipament cu vizibilitate înaltă.

îndreptate. în orice limbă.Directiva 96/74/EC (sau 97/37/EC) din 19 iunie 1997 asupra denumirii textilelor Nr. capră de angora. unde compoziţia lor este specificată. doar dacă sunt ale lor sau ca origine sau ca adjectiv. Tabelul 3. Numele şi descrierile fibrelor din articolul 2 sunt în tabelul 3. Cuvântul „mătase” nu poate fi folosit pentru a indica forma sau prezentarea particulară în filamentele fibrelor continue sau fibrelor textile. 3. lăţimea aparentă este lăţimea benzii sau tubului când sunt îndoite. 127 . iepure de angora. cashmir. mănuşi etc. ce o recomandă pentru aplicaţiile textile. „fibre textile” înseamnă: • o unitate de materie caracterizată prin flexibilitate. cămilă.4. Părul următoarelor animale: alpaca. mohair. capră urmate sau nu de numele „lână” sau „păr”. cămilă. în mod asemănător componentele textile ale acoperişurilor podelelor din mai multe straturi.. incluzând benzi tăiate din benzi sau filme mai mari. • benzi şi tuburi flexibile. fără deosebire de amestecul sau procesul de asamblare folosite. a căror lăţime aparentă nu depăşeşte 5 mm.4 va fi rezervată fibrelor a căror natură este specificată sub acelaşi punct al aceluiaşi tabel. Folosirea numelor din tabelul 3.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex exclusiv din fibre textile.4. 2. Art. cashmir. compresate sau răsucite sau lăţimea medie acolo unde lăţimea nu este uniformă. lamă. lamă. copertine pentru soare ce conţin cel puţin 80% din greutate componente textile. 4. 3. 1. produse din substanţe folosite pentru fabricarea fibrelor sintetice şi potrivite aplicaţiilor textile. Următoarele produse vor trebui tratate în aceeaşi manieră ca produsele textile şi vor trebui supuse previziunilor acestei directive: • produsele ce conţin cel puţin 80% din greutate. fibre textile. unde asemenea părţi sau căptuşeli constituie cel puţin 80% din greutatea articolului complet. 3. • textile încorporate în alte produse şi formând o parte integrală a acestora. Nici unul din aceste nume nu poate fi folosit pentru alte fibre. eleganţă şi raport mare între lungime şi grosime. • mobilă. Nume Descrierea fibrei 1 Lână Fibre din lâna oilor sau a mieilor 2 Alpaca. . În scopul acestui obiectiv. umbrele. a bunurilor pentru camping şi căptuşeli călduroase pentru încălţăminte. 2.

de cal ş.. din care cel puţin 85% sunt alăturate unităţilor alifatice Fibre formate din macromolecule sintetice făcute din grupări aromatice. dar cel puţin 74% grupe de hidroxil acetilat Fibre obţinute din săruri metalice de acid alginic Fibre din celuloză regenerată O fibră de celuloză regenerată ce are o rezistenţă la rupere mare Fibre obţinute din substanţe proteice regenerate şi stabilizate prin acţiunea unor agenţi chimici. Hibiscus Sabdariffa.a. ce conţin cel puţin 92% grupe de hidroxid acetilat Fibre din celuloză regenerată obţinute prin procese pentru filamente şi fibre discontinue Fibre formate din macromolecule ce conţin cel puţin 85% din masă acrilonitril Fibre formate din macromolecule ce conţin mai mult de 50% din masă clorură de vinilin Fibre formate din macromolecule făcute din monomeri fluorcarbon alifatici Fibre formate din macromolecule ce conţin mai mult de 50% dar mai puţin de 85% din masă acrilonitril Fibre formate din macromolecule sintetice ce conţin grupări amide. unite prin grupări amide. precum şi fibrele obţinute din următoarele specii: Hibiscus cannabinus. şi prin numărul de grupări imide. Fibre obţinute din Cytisus scoparius şi/sau Spartium junceum Fibre obţinute din Boehmeria nivea şi Boehmeria tenacissima Fibre obţinute din frunzele de Agave sisalana Fibre obţinute din Crotalaria juncea Fibre obţinute din Agave fourcroydes Fibre obţinute din Agave cantala Fibre din acetat de celuloză. Urena lobata. Urena simuata Fibre obţinute din frunzele căzute de Musa textis Fibre obţinute din frunzele de Stipa tenacissima Fibre obţinute din fructul de Cocos nucifera. dacă cele din urmă sunt prezente şi nu depăşesc 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 Cânepă de manila Alfa Nucă de cocos Broom Ramie Sisal Agave Agave Agave Acetat Alginate Cupro Modal Proteine Triacetat Vâscoză Acrilic Clorofibră Fluorofibră Modacrilic Nylon Aramide 128 . de capră.) Mătase Bumbac Capoc In Cânepă Iută Părul unei varietăţi de animale nemenţionate la 1 sau 2 Doar fibrele obţinute de la insectele secretoare de mătase Fibre obţinute din plantele de bumbac (Gossypium) Fibre obţinute din fructele de capoc (Ceiba pentandra) Fibre obţinute din in (Linum usitatissiumum) Fibre obţinute din cânepă (Cannabis saliva) Fibre obţinute din Corchorus olitorius şi din Corchorus capsularis. Abultilon avicennae.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3 Păr de cal sau de alt animal cu sau fără a indica animalul (păr de bovine. conţinând mai puţin de 92%. din care cel puţin 85% sunt alăturate direct la două cercuri aromatice. Fibre din acetat de celuloză.

4. Nici un produs textil nu poate fi descris ca „100%”. 129 . şi care. întinsă de trei ori lungimea sa şi apoi lăsată.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex numărul de grupări amide Fibre formate din macromolecule sintetice ce conţin unităţile de amide cerute O fibră din celuloză regenerată obţinută prin dizolvare cu un agent organic. întinsă de trei ori lungimea sa şi apoi lăsată. această cantitate fiind justificată de domeniile tehnice şi nu este adăugată din rutină. nemenţionate mai sus 32 33 Poliamide Lyocell 34 35 36 37 38 39 40 41 Poliester Polietilena Polipropilena Policarmide Poliuretan Vinil Trivinil Elastomer 42 43 44 Elastan Fibră de sticlă Numele corespunzător materialului din care este făcută fibra Art. îşi recuperează rapid lungimea sa iniţială Fibre făcute din sticlă Fibre obţinute din materiale diverse sau din alte materiale noi. nici unul din acestea reprezentând mai mult de 50% din masa totală Fibră elastică compusă din poliisopren natural sau sintetic sau compusă din una din multele diene polimerizate cu sau fără unul sau mai mulţi monomeri vinil. unde un atom de carbon împarte în două părţi un lanţ de metil într-o dispunere izo fără alte substituţii Fibre formate din macromolecule ce au în lanţ grupa funcţională – NH-CO-NH Fibre formate din macromolecule compuse din lanţuri cu grupa funcţională cerută uretan Fibre formate din macromolecule a căror lanţ este constituit din alcool polivinil cu diferite nivele de acetilizare Fibre formate din copolimer acrilonitrilic. printr-un proces de rotire. 2. îşi recuperează rapid lungimea iniţială Fibră elastică cu cel puţin 85% din masă dintr-un poliuretan segmentat şi care. „pur” sau „în totalitate” decât dacă este compus în exclusivitate din aceeaşi fibră. Un produs textil poate conţine până la 2% din greutate alte fibre. Aceasta toleranţă poate fi mărită la 5% în cazul produselor textile ce au fost supuse unui proces de sărăcire. Nu este permisă folosirea nici unui termen similar. un monomer clorvinilic şi un al treilea monomer vinil. Este înţeles ca un „agent organic” un amestec de chimicale organice şi apă Fibre formate din macromolecule ce conţin cel puţin 85% din masă un ester de diol şi acid ftalic Fibre formate din macromolecule liniare substituente de hidrocarbon alifatic Fibre formate din macromolecule liniare de hidrocarbon saturate. fără formare de derivaţi. 1.

2. numele respective pot fi folosite pentru a descrie lâna conţinută într-un amestec de fibre când: a) toată lâna conţinută în acel amestec satisface cerinţele definite în paragraful 1.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Art. În cazurile respective. urmat de numele 130 . 3. Un produs textil realizat din două sau mai multe fibre. – „Schurwolle” – „pas qeus malli”. va fi desemnată de numele şi procentajul greutăţii a cel puţin două fibre principale. sau – de numele fibrei din urmă urmat de cuvintele „minim 86%”. ce are cantitatea de cel puţin 85% din greutatea totală. trebuie desemnat : – de numele fibrei din urmă urmat de procentajul greutăţii. sau – de întregul procentaj al compoziţiei produsului. lâna este amestecată doar cu o singură fibră de alt gen. Un produs din lână poate fi descris ca: – „lama virgen” sau „lana de erquilado” – „ren. 5. – „lana vergine” sau „lana di tosa” – „scheerwol”. Toleranţa. Art. Ca un mod de deviere de la previziunile paragrafului 1. Un produs textil compus din două sau mai multe fibre. b) această lână este în procent de cel puţin 25% din greutatea totală a amestecului. trebuie menţionat tot procentajul compoziţiei fibroase. c) în cazul unui amestec necontrolat. doar dacă este compus în mod exclusiv dintr-o fibră ce nu a fost încorporată anterior într-un produs finit. altele decât cele cerute la fabricarea acestui produs şi care nu au fost deteriorate prin tratament sau uzură. – „fleece wool” sau „virgin wool” – „lain vierge” sau „laine de tonte”. – „la virgem” – „uusi villa”. justificată de domeniul tehnic legat de fabricare. trebuie să fie de 3% pentru impurităţi fibroase în cazul produselor de la paragraful 1 si 2. ny uld”. – „ren ull”. nici una dintre ele ajungând la 85% din greutatea totală. 1. 6. 1. ce nu a fost supus nici unui proces de centrifugare şi/sau împâslire. incluzând produsele de lână ce au fost supuse unui proces de împâslire. 2.

În plus faţă de toleranţele de la punctul a) si b) vor fi permise orice fibre străine găsite prin analiză. cu sau fără indicarea procentajului greutăţilor lor. În cazul produselor particulare pentru care procesul de fabricare necesită toleranţe mai mari decât cele de la a) si b). pot fi numite „combinaţie de in şi bumbac”. când se aplică toleranţa de la punctul a) ce arată a fi acelaşi tip de chimicală ca acelaşi înscris în plus la fibrele de pe etichetă. 13 (1). şi nu este adăugată ca o chestiune de rutina. Produsele ce au urzeala din bumbac şi bătătura din in pur. pot fi notate colectiv prin termenul de „alte fibre”. b) numele fibrei ce are mai puţin de 10% din greutatea totală a produsului specificat. Oricum : a) fibrele ce au împreună mai puţin de 10% din greutatea totală. această toleranţă poate fi mărită la 5% în cazul produselor ce au fost supuse unui proces de tăbăcire sau împâslire . în relaţie cu greutatea totală a fibrelor arătate pe etichetă . rezultatele vor fi calculate separat . asemenea toleranţă va fi aplicată de asemenea fibrelor care. În cazul produselor textile făcute pentru consumatorul final. conform paragrafului 2. toleranţe mai mari pot fi autorizate atunci când conformitatea produsului este verificată conform Art. 131 . urmată obligatoriu de specificarea compoziţiei „urzeală din bumbac pur – bătătură din in pur”. 3. în procentajul compoziţiei specificate în paragraful 1. sunt enumerate în ordinea descrescătoare a greutăţii fără o indicare a procentajului lor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex celorlalte fibre constituente. doar în cazuri excepţionale şi acolo unde este prezentată o justificare adecvată de către producător. greutatea totală ce trebuie luată în considerare la calcularea toleranţelor de la punctul b) poate fi cea a fibrelor produsului mai puţin greutatea oricăror fibre străine găsite la aplicarea toleranţei de la punctul a). 3 şi 5 : a) o cantitate de până la 2% fire străine din cantitatea totală a produsului textil poate fi tolerată doar dacă această cantitate este justificată de domeniile tehnice. în ordinea descrescătoare a greutăţii. 4. urmat de procentajul total al greutăţii lor . Statele membre vor informa imediat Comisia în acest caz. trebuie menţionat. 2. în care procentajul este de cel puţin 40% din greutatea totală a ţesăturii. b) o toleranţă de fabricare de 3% va fi permisă pentru procentajul fibrelor declarate şi procentajul obţinut la analiză. La analize.

în mod separat. la fel se va aplica fibrelor ce sunt încorporate pentru a obţine un efect artistic (ex. 2. În cazul produselor prevăzute de Art. această etichetare sau marcare poate fi înlocuită sau suplimentată de documentele comerciale însoţitoare când sunt livrate la cererea Statului sau de către alte persoane juridice sau. descrierile sau particularităţile conţinutului fibrelor textile din articolele 3 şi 6 şi din tabelul 3. preîntâmpina folosirea abrevierilor în contractele de vânzare. fibrele vizibile. Această cerinţă poate. ce sunt pur decorative şi nu depăşesc 7% din greutatea produsului finit trebuie menţionate în compoziţiile fibrelor prevăzute în articolele 4 şi 6. 132 . Art. b) Numele. descrierile şi particularităţile conţinutului fibrelor textile din articolele 3 şi 6 şi tabelul 3. cu toate acestea.4 vor fi indicate într-o tipărire clară. 5 (3) şi Art. 7. în acele State Membre în care acest concept este necunoscut. lizibilă şi uniformă când produsele textile sunt oferite spre vânzare sau vândute consumatorului. doar dacă acest cod este explicat în acelaşi document. Alte particularităţi şi informaţii decât cele prezentate în această directivă vor fi separate. 6 (3). izolate. asemenea procentaje vor fi calculate nu la greutatea ţesăturii ci la greutatea urzelii sau cea a bătăturii. de o entitate echivalentă. Produsele textile enumerate în această directivă vor fi etichetate sau marcate oricând sunt puse pe piaţă pentru producţie sau scopuri comerciale. a) Numele. 4 (2). Art. Această previziune nu va fi aplicată mărcilor de schimb sau numelor întreprinderii. Fără a influenţa toleranţele din Art. Art. fibrelor metalice) şi care nu depăşesc 2% din greutatea produsului finit. 1. 6 (4). pe ambalaje. un cod mecanizat de procesare poate fi folosit. ce pot fi puse imediat înaintea sau după particularităţile prevăzute în această directivă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 5. 8. facturi sau note de plată. în moduri particulare. în cataloage şi literatură comercială. şi în particular. Termenul „amestec de fibre” sau termenul „compoziţie a ţesăturii nespecificate” poate fi folosit pentru orice produs a cărui compoziţie nu poate fi stabilită uşor în momentul fabricării.4 vor fi clar indicate în documentele comerciale. pe etichete şi pe însemne.

limbile lor naţionale trebuie să fie de asemenea folosite pentru etichetarea şi marcarea cerute de acel articol. – pentru centuri : panouri de rigiditate din faţă. 3. va fi indicată prin declararea compoziţiei întregului produs sau. 1. Compoziţia fibrelor pentru articolele de corsetărie.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex c) Statele Membre pot cere ca. trebuie făcute astfel încât consumatorul final să poată înţelege uşor la care parte a produsului se referă eticheta. În cazul bobinelor. din spate şi panourile laterale. – pentru corsete : ţesătura din interiorul şi exteriorul cupelor. d) Statele Membre nu au permisiunea de a interzice folosirea altor descrieri sau particularităţi decât cele din Art. alta decât cele listate în primul subparagraf. fie inclusiv sau separat. 3. Acolo unde două sau mai multe textile au acelaşi conţinut fibros. spate şi lateral . panourile de rigidizare din faţă. Orice produs textil compus din două sau mai multe elemente. asemenea etichetare va fi obligatorie pentru componentele ce reprezintă mai puţin de 10% din greutatea produsului. ce relatează caracteristicile produselor unde asemenea caracteristici şi particularităţi sunt compatibile cu practicile de schimb corect. 4 si 5. ce au conţinuturi de fibre diferite trebuie să prezinte o etichetă ce declară conţinutul fiecărei fibre. Art. poate fi folosită o singură etichetă. compoziţia componentelor variate ale articolului . opţiunea din primul subparagraf poate fi exercitată de către Statele Membre doar în cazul unor etichetări incluse pe ambalaje sau plasate la vedere. sculurilor sau oricăror alte cantităţi mici pentru coasere şi brodare. mosoarelor. Etichetările separate ale diferitelor părţi ale articolelor de corsetare menţionate. Fără implementarea previziunilor Art. excluzând căptuşelile principale. Asemenea etichetare nu trebuie să fie obligatorie pentru elementele ce reprezintă mai puţin de 30% din greutatea totală a produsului. 133 . 9. atunci când produsele textile sunt oferite spre vânzare sau vândute consumatorului final pe teritoriul lor. 12 : a) compoziţia fibroasă pentru următoarele articole de corsetărie va fi indicată prin declararea compoziţiei întregului produs sau a componentelor de mai jos separate sau incluse: – pentru sutiene : ţesătura din interiorul cupelor şi de pe spate . 2.

previziunile Art. Statele Membre nu pot cere etichetarea sau marcarea ce suportă numele sau compoziţia. de drept sau ca adjectiv sau origine. aceste componente trebuie menţionate prin numele lor . Statele Membre vor face toţi paşii necesari pentru a asigura oferirea spre vânzare a produselor din b) si c) ale paragrafului 1 într-o manieră în care 134 . fie un nume ce nu poate fi confundat. Cu toate acestea. poate fi declarată separat pentru aceste părţi. 8 şi 9 : a) În cazul produselor textile ce nu sunt în unul din cazurile din Art. trebuie date pentru produs ca un întreg şi poate fi indicată prin declararea compoziţiei acestora în mod separat . Aceste componente trebuie menţionate prin numele lor. f) Compoziţia covoarelor a căror faţă şi dos sunt compuse din fibre diferite poate fi declarată doar pentru faţă. fie unul din numele din tabelul 3. d) Compoziţia fibrelor firelor ce formează un miez sau un înveliş. a compoziţiei ţesăturii de bază şi cea a firului broderiei . compuse din fibre diferite. 10. b) Atunci când produsele textile sunt de acelaşi tip şi compoziţie. dacă părţile brodate au mai puţin de 10% din suprafaţa produsului. Ca mijloc de descriere de la Art. 2. se declară numai compoziţia ţesăturii de bază . 1. sau o marcă de schimb sau nume al întreprinderii ce încorporează. 2 (1). iar unde produsul conţine faţă şi dos distincte.4. c) Compoziţia fibrelor brodate va fi dată pentru produs ca un întreg şi poate fi indicată prin declararea. 8 si 9 vor fi aplicate acolo unde asemenea produse pot suporta o etichetă sau un însemn ce arată numele sau dă compoziţia. c) Compoziţia produselor textile vândute la metru trebuie să fie arătată doar pe lungimea materialului sau pe rola oferită spre vânzare. făcute din fibre diferite. e) Compoziţia fibrelor textile din catifea şi pluş sau a textilelor ce includ catifeaua şi pluşul.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex b) Compoziţia fibrelor ţesăturilor imprimate prin gravare va fi dată pentru produs ca un întreg şi poate fi indicată prin declararea separată a compoziţiei ţesăturii de bază şi cea a părţilor gravate. separat. Art. ce trebuie menţionată prin nume. ce trebuiesc menţionate prin numele lor. oferite spre vânzare astfel consumatorului. va fi dată pentru întregul produs. aceste componente trebuiesc menţionate prin numele lor. pot fi oferite împreună spre vânzare sub o etichetă ce conţine particularităţile compoziţiei din această directivă.

accesoriile decorative. 4. umplerea neavând o funcţie izolatoare. şi inserţii aplicate materialelor din mătase sau pluş şi genul acesta de produse nu ar trebui să fie privite ca întărire pentru a fi îndepărtate. în particular în pături sau materiale dublate. Statele Membre vor lua toate măsurile necesare pentru asigurarea că orice informaţie furnizată atunci când produsele textile sunt puse pe piaţă nu este confundată cu numele sau particularităţile din această directivă. 7. mai puţin dacă înlocuiesc urzeala şi/sau bătătura materialului. Art. Art. Pentru scopurile acestei prevederi: • materialele de bază sau derivate ale produselor textile care servesc ca inserţii pentru suprafaţa utilizată. pentru draperii şi perdele: marginile sau suprafaţa interioară a ţesăturilor care nu fac parte din suprafaţa utilizată. izolate ce sunt doar decorative şi fibrele antistatice. 12. etichetele şi simbolurile ce nu fac parte integrală din produs.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex consumatorul final se poate informa de unul singur asupra compoziţiei acelor produse. 135 . căptuşeală interioară şi pânză de întărire. subiect al Articolului 9 (1) referitor la căptuşeală. b) pentru materiale de tapiţerie. fibre vizibile. 5 şi 6 vor fi determinate fără a lua în considerare următoarele : 1. fire de coasere şi asamblare. 8 (1) şi a altor previziuni ale acestei directive referitoare la etichetarea produselor textile. Pentru toate produsele textile : Părţile nontextile. cataramele acoperite cu materiale textile. de rigidizare şi consolidare. procentajul fibrelor de la Art. 11. 2. c) pentru alte materiale textile: materiale de bază sau derivate. panglicile neelastice. • „rigiditatea şi consolidarea” înseamnă că firele sau materialele adăugate la puncte specificate şi limitate asupra produselor textile pentru a le întări sau a le da rigiditate sau grosime. În scopul aplicării Art. nasturi.a) pentru covoare şi mochete: toate componentele altele decât suprafaţa utilizată. firele şi benzile elastice adăugate între anumite puncte limită specifice produsului şi supuse la condiţiile Art.

Art. Nici un Stat Membru nu poate. Substanţele folosite la finisarea şi înnobilarea materialelor textile nu trebuie să fie prezente în cantităţi ce pot induce în eroare clientul. Adăugirile la tabelul 3. 16 1. 136 . 2. Art. Statele Membre ar trebui să ia toate măsurile necesare în acest sens. să interzică şi să împiedice plasarea pe piaţă a produselor textile care satisfac prevederile acestei Directive. Art. Pentru acest scop. 13 1.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3. care folosesc materiale furnizate fără proprietatea de a fi transferate fără consideraţie. 3. care sunt necesare pentru a o adapta la progresul tehnic. 15 Prevederile acestei Directive nu ar trebui să se aplice produselor textile care: 1. sub controlul clienţilor. Art. prin motive interconectate cu specificaţiile de nume şi de compoziţie. Sunt destinate exportului spre o ţară terţă. Intră în Statele Membre. Verificările asupra conformităţii compoziţiei produselor textile cu informaţia furnizată în această Directivă ar trebui să fie asigurate de metodele de analiză specificate anterior. 4.4 şi amendamentele la această Directivă. ar trebui să fie adoptate în concordanţă cu Articolul 7 al Directivei 96/73/EC. 2. a prevederilor asupra protecţiei proprietăţii industriale şi comerciale şi să prevină competiţia neloială. Prevederile acestei Directive ar trebui să preîntâmpine aplicarea în forţă. procentajul de fibre ar trebui să fie determinat de masa fiecărei fibre. Sunt importate din ţări terţe pentru trasee interioare. În absenţa prevederilor Comunităţii. pentru scopul tranzitului. sau în firme independente. 2. Sunt destinate persoanelor care lucrează acasă. Directive separate vor specifica metoda de mostrare şi analiză spre a fi folosite de Statele Membre pentru a determina compoziţia fibroasă a produselor potrivit acestei Directive. în fiecare Stat Membru. 14 1.

În această categorie sunt plasate toate defectele ce pot fi văzute cu ochiul 137 . altele decât cele din Directiva 96/73/EC şi directiva Consiliului 73/44/EC din februarie 1973. 3. Statele Membre ar trebui să comunice cu Comisia şi cu textele principalelor prevederi ale legilor naţionale pe care le adoptă în domeniul acestei directive.3. Comitetul de referinţă din Articolul 5 al Directivei 96/73/EC este numit „ Comitetul pentru Directive referitoare la numele textilelor şi etichetare. În acest document sunt făcute referiri la metodele de testare conform ISO. sunt făcute referiri la metodele specifice studiate de către experţi ai Comitetului Tehnic al ECLA (European Cloting Association).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 2.1. Această Directivă se adresează Statelor membre. fără aparatură specifică Defectele materialelor textile pot fi grupate în trei categorii. 17 1. În unele cazuri. responsabilitatea testării prealabile a acestora şi controlul livrării revine furnizorului. dacă nu sunt metode ISO. Înaintea finalizării contractului. în acord cu toleranţele şi consecinţele comerciale: CATEGORIA A Defecte a căror natură este de a implica automat toleranţe prin prezenţa lor. RECOMANDĂRI EUROPENE REFERITOARE LA RECEPŢIA MATERIILOR PRIME TEXTILE Referitor la recepţia materialelor textile. Caracteristici ale materialelor textile ce pot fi identificate de o persoană cu experienţă. 3. Art. 3. furnizorul specifică o mostră standard pentru a fi folosită drept referinţă.3. ar trebui să fie de asemenea determinată de această procedură. Metoda nouă a analizei cantitative pentru mixturi binare şi ternare. Organizaţia internaţională de standardizare (ISO) şi Comitetul Tehnic al ECLA studiază metode de testare pentru anumite caracteristici. asupra aproximării legilor Statelor Membre referitor la analizele cantitative asupra mixturii de fibre ternare.

5. vizibile unei persoane experimentate. A2. Noduri în Fire de urzeală ce diferă în diametru faţă de A3 urzeală nodurile normale (mai strânse sau mai slăbite). prin fire plasate la marginile materialului. B1. A3. fire dublate etc. înnodării. diferite forme de deteriorare a rupturi. luând în considerare statutul curent al tehnologilor de producţie şi de control. fire lipsă. Aceste defecte trebuie să fie indicate de către cel care le observă. ce contravin direcţiei urzelii. suprafeţei. Tipuri de defecte din categoria A Cod Denumirea Definirea defectului Neuniformitatea Fire care diferă prin diametru. Direcţii diferite pe întreaga lungime a A4 Bare în ţesătură urzelii sau pe o bucată a acesteia. B8 şi B9 din tabelul 3.6. 138 . este posibil să specifici toleranţele date în aceste recomandări.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex liber pe ţesăturile livrate şi care sunt în acord cu produsul final. Defectul este tolerat în funcţie de convenţiile dintre părţi. B5. Bucăţi tăiate Bucata este tăiată de-a lungul întregii lăţimi. A2 Dungi în urzeală Dungi sau direcţii diferite faţă de cea a urzelii. A4. fire A1 firelor în urzeală torsionate diferit. Scame în Noduri sau scame în unele fire ale urzelii A5 ţesătură sau în sau ţesăturii. B3. A6 înnodări defecte ce nu au fost îndepărtate în urma defectuoase.5 şi notate cu A1. B7. A5. CATEGORIA C Defecte pentru care statutul curent de producţie şi control nu permit acordarea toleranţelor. Tabelul 3. – galben pentru defecte medii. Observaţii Metoda de testareevaluarea vizuală a acelor imperfecţiuni ce nu sunt acceptate într-un produs confecţionat. – roşu pentru defecte mari. A7 în două sau mai multe părţi. B6. găuri. Aceasta se aplică pentru tipurile de defecte: B1. ce strică aspectul pe faţa firele urzelii materialului. Reparaţii şi Reparaţie slab aparentă pe faţa materialului. B4. Defectele respective sunt identificate în tabelul 3. CATEGORIA B Defecte pentru care. Se recomandă folosirea următoarelor culori pentru a marca asemenea defecte: – verde pentru defecte mici. A6 şi A7. suprafeţe contaminate cu pete impurităţi.

C2 în bătătură sau în suprafaţă Tensiune Margini strânse sau slăbite în comparaţie cu corpul materialului C3 şi margini. Tabelul 3. Oblicitate Bătătura nu este perpendiculară pe urzeală.7. C6 Diferenţa finisajului sau a agentului de finisare aplicat. Cute Cute accidentale vizibile în ţesătura livrată.11 Vezi metoda de testare Tabelul 3. Stabilitate O schimbare permanentă a dimensiunilor B9 dimensională ţesăturii în urzeală şi/ sau bătătură. C10 139 .10 % faţă de contract Nu sunt permise toleranţe Figura 3. C6. Arcuirea bătăturii Arcuirea bătăturii este orice deviaţie a unui fir de la o linie C4 dreaptă ce uneşte cele două capete. C9 Obiecte străine Obiecte străine distribuite în bucată şi vizibile pe faţa ţesăturii.7).6. C8. Mirosuri neplăcute Ţesătura este contaminată în mod accidental cu substanţe care C8 aduc mirosuri neplăcute. Distribuţie asimetrică a Distribuţie asimetrică a motivelor desenului în raport cu centrul C5 desenului materialului. Metodele de examinare şi toleranţele corespunzătoare vor fi publicate imediat ce este posibil. Observaţii Vezi metoda de testare Este permisă o toleranţă de -5% . În această categorie intră următoarele tipuri de defecte: C1. Variaţii ale nuanţei. Lungimea Lungimea livrată (de o culoare şi tip B4 comenzii specificate) mai lungă sau mai scurtă decât lungimea comandată. C1 Nuanţă diferită în urzeală. B7 Arcuiri Arcuiri ale firelor urzelii măsurate pe o B8 lungime de un metru. Neregularităţi ale Mărimile carourilor verificate nu sunt B6 carourilor identice de-a lungul bucăţii. în C7 Finisaj comparaţie cu mostra de referinţă cu implicaţii asupra aspectului sau tuşeului ţesăturii. după călcarea industrială cu aburi. C5. C4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Testarea certitudinii acestor defecte cu echipament ştiinţific este în studiu. C9 şi C10 (tabelul 3. Tipuri de defecte din categoria B Cod Denumirea Definirea defectului Design Diferenţe faţă de mostră B1 Masă Diferenţe de masă pe metru pătrat în B2 comparaţie cu masa menţionată în contract. Lăţimea Lăţimea utilă a bucăţii livrate este mai mică B5 decât cea specificată în contract. pliere diferite faţă de cele menţionate în contract. Aranjamentul bucăţii Rulare. C2. C3. Tipuri de defecte din categoria C Cod Denumirea Definirea defectului Nuanţa Diferenţă de nuanţă în comparaţie cu mostra de referinţă. Lungimea livrată a unei bucăţi (incluzând B3 Lungime defectele) este diferită faţă de cea din contract. C7.

11 Figura 3. În cazul designului cu repetare definită.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Metoda de testare a defectului de design (B1) Echipament: • o masă pe care se plasează toată suprafaţa bucăţii de verificat. Procedura: Se măsoară lungimea dintre cel puţin 10 repetări ale design–ului (raportului). • riglă. toleranţa pentru dimensiunile ce diferă faţă de cele menţionate în contract este ±3% pe direcţia urzelii şi ±4% pe direcţia bătăturii. se măsoară cel puţin un metru. cu cele de pe mostra de referinţă. unde nu există aceste precizări. Cele mai mari diferenţe în plus sau în minus se înregistrează.11. Rezultate: Măsurătorile obţinute sunt comparate cu cele precizate în contract. Metoda de testarea a oblicităţii (B7). carouri sau dungi. În cazul în care design–ul se repetă la mai puţin de 10 cm. sau. Măsurarea trebuie făcută într-o zonă fără scame a materialului. Stabilirea abaterii procentuale de la direcţia bătăturii Testarea variaţiei nuanţei de-a lungul urzelii (C2) Metoda de testare e un ansamblu de acţiuni ce fac posibilă detectarea 140 .figura 3.

Se îndepărtează o fâşie de 15 cm de la începutul bucăţii pe toată lăţimea. Se coase circa 2 cm înăuntru de la marginile A şi C şi B şi D. iar dacă sunt diferenţe se trece prin abur. „defect mediu”– un defect a cărui mărime în urzeala şi bătătură este mai mare de 5 cm. B şi C prezentate anterior: Pentru categoria A Se aplică următoarele definiţii: „defect mic”– un defect a cărui mărime în urzeală şi bătătură nu depăşeşte 5 cm. Se îndoaie capetele C şi D astfel obţinute pe marginile A şi B. Se alătură bucăţile şi se examinează Figura 3. Testarea variaţiei nuanţei Consecinţe comerciale Consecinţele comerciale ale defectelor variază. Fâşia rezultată astfel are o formă în care porţiunile de la margini sunt aduse în centrul bucăţii. Se îndoaie în 2 şi se taie la circa 15 cm de margini. zona centrală şi se reexaminează. „defect mare”– un defect a cărui mărime în urzeală şi bătătură depăşeşte 100 cm.12) şi se alătură primei fâşii prin coasere paralel cu direcţia bătăturii. fără călcare. Se examinează suprafaţa obţinută.12.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex variaţiei culorii. 141 . Se taie de la celălalt capăt o altă fâşie de 15 cm (figura 3. depinzând de categoriile A. Se suprapune această fâşie pe locuri diferite de-a lungul bucăţii de material pentru a putea examina posibilele diferenţe de culoare.

Dacă celelalte măsurători sunt mai mari de 5 cm: cazul B. Defecte mari Definiţie Cel puţin o dimensiune a defectului este mai mare de 100cm. cu cel mult 10 defecte la fiecare bucată de 50 m.. acele acorduri mutuale între părţi vor trebuie folosite. Nu poate fi făcută reclamaţie dacă toleranţele declarate nu sunt depăşite. – 5% din lungimea altor ţesături. dacă natura defectului şi timpul disponibil permit. sau: c) Cumpărătorul poate returna bucata.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Toleranţele corespunzătoare: – defect mic → 20 cm. vor fi aplicabile măsurile pentru categoria C. Pentru categoria B 1. Pentru categoria C a)Vânzătorul trebuie să aibă şansa. Când circumstanţele nu permit acţiunea a): b) Cele două părţi pot cădea mutual de acord asupra permisiunilor sau c) Cumpărătorul poate returna bucata. să corecteze punctele vizate în reclamaţie astfel încât să le aducă la un nivel care să facă bucata de material acceptabilă de cel ce o întrebuinţează. cu cel mult 6 defecte la fiecare bucată de 50 m. – 4% din lungimea ţesăturilor din lână pieptănată de 250g/m2 sau mai mult. Dacă toleranţele totale ale defectelor într-o bucată depăşesc: – 3% din lungimea ţesăturilor din lână. 2. – defect mediu → 50 cm. Permisiuni Dacă celelalte măsurători sunt mai mici de 5 cm: cazul A. cu cel mult 8 defecte la fiecare bucată de 50 m. Când circumstanţele nu permit acţiunea a): b) Permisiunile definite în aceste recomandări vor trebui aplicate sau dacă acestea dau greş. – defect mare → 75 cm plus. 142 . Dacă toleranţele sunt depăşite: a) Vânzătorul trebuie să aibă abilitatea de a corecta defectele în toleranţe acceptabile dacă natura defectului şi timpul disponibil permit aceasta.

O mostră din ţesătura ce urmează a fi examinată. Călcarea uscată: Mostra ţesăturii ce urmează a fi examinată este aşezată Schimbarea sau pătarea pe o bucată de bumbac alb uscat şi călcată în anumite condiţii. albă.3. una luată de-a Pătarea culorii după lungul urzelii. Caracteristici ce pot fi observate doar cu ajutorul unui echipament de măsură Definirea caracteristicii Metoda de testare Denumirea Standard caracteristicii Expunerea unei mostre spre a fi examinată la lumină artificială (lampă Rezistenţa culorii la Schimbarea culorii sub cu xenon) şi compararea cu scara de gri. ISO 105 B02 influenţa luminii lumină Se impregnează mostrele cu soluţii acide sau alcaline.2. comparate cu o scară vopsite sub influenţa transpiraţie de gri.8. împreună cu ţesătura albă de referinţă sunt tratate cu mişcări mecanice timp de 30 – 45 şi/sau Schimbarea Rezistenţa culorii la pătarea culorii ţesăturii ISO 105 C06 minute într-o soluţie de spălare ce conţine detergent. transpiraţiei O mostră din ţesătura ce urmează a fi examinată este introdusă Schimbarea şi pătarea (împachetată) într-un material din bumbac cu discuri de oţel şi este Rezistenţa culorii la ţesăturii vopsite în timpul tratată cu mişcări mecanice în solventul de curăţire timp de 30 minute curăţare folosind curăţirii nu trebuie să fie ISO 105 D01 la 30oC. cealaltă a bătăturii. sunt frecate cu câte o bucată uscată şi ISO 105 X12 Rezistenţa culorii la frecare uscată sau umedă udă de ţesătură din bumbac. degradarea culorii mostrei este apreciată în mai mare decât valoarea percloretilena specificată comparaţie cu scara de gri. frecare Sângerarea de pe ţesătura albă este comparată cu scara de gri. Ţesătura în cauză. se usucă la 37o C şi/sau Schimbarea împreună cu mostre albe şi se evaluează după uscare schimbarea culorii ţesăturilor ISO 105 E04 Rezistenţa culorii la pătarea mostrelor şi pătarea ţesăturilor albe de referinţă.3. CARACTERISTICI ALE MATERIALELOR TEXTILE CE POT FI DETERMINATE DOAR CU APARATE DE MĂSURĂ Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabelul 3. Două mostre ale ţesăturii ce urmează a fi examinate. După uscare şi clătire schimbările mostrei şi pătarea pe ţesătura de referinţă sunt după spălare spălare comparate cu scara de gri. După uscare. după . după Rezistenţa culorii la culorii după presarea sau ISO 105 X11 care mostra ţesăturii de examinat este aşezată pe o bucată de bumbac călcarea ţesăturii presare şi călcare alb uscată şi acoperită cu o bucată de bumbac udă şi călcată în anumite condiţii.

Schimbarea culorii este apreciată cu scara de gri după două minute şi după uscare. Compoziţia fibroasă şi Analize calitative cantitative ISO 7211 Model de ţesătură Rezistenţa la rupere şi alungire O forţă din ce în ce mai mare este aplicată mostrei cu o lăţime de 5 cm. Apariţia culorii sau suprafaţa modificată după un test ce simulează îndepărtarea unei pete folosind un solvent Ţesătura în cauză este frecată pe o porţiune cu o ţesătură albă impregnată cu solvent. este cu picăţele. Rezistenţa culorii la frecare cu solvenţi organici ISO 105 D02 ce a fost stropită cu apă şi uscată. . distanţa dintre clemele dinamometrului fiind de 10 mm la începerea testului.Rezistenţa culorii la pătări cu apă ISO 105 E07 Ţesătura în cauză este stropită într-o zonă anumită cu apă. Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Rezistenţa la rupere Natura fibrelor ţesăturii şi/sau proporţia lor în cazul unui amestec diferă de condiţiile precizate în contract Un model de ţesătură diferit de mostra tip sau de cel specificat în contract.. Rezistenţa la rupere şi alungire sunt mai mici decât valorile minime necesare Rezistenţa la rupere a ţesăturilor nu trebuie să fie mai mică decât valoarea minimă sau decât necesară valorile specificate în contract sau ale mostrei etalon Rezistenţa unei ţesături la O forţă din ce în ce mai mare este aplicată mostrelor ce sunt mai late decât clemele dinamometrului. Degradarea mostrei şi sângerarea de pe ţesătură sunt comparate cu scara de gri. culoarea sau suprafaţa fiind modificate Ţesătura în cauză este pătată.

NF G 07 117 (Standard francez) Două bucăţi de material cusute împreuna: 301 (ISO 9415). dar pot fi folosite metodele acceptate de organizaţia naţională ASTM 3512 Rezistenţa la pilling Rezistenţa la deşirare ASTM 3939 – 93 Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Testul este realizat folosind dispozitivul de încercare a pillingului prin rostogolire întâmplătoare O mostră cu o formă tubulară este montată pe un cilindru învârtit. Rezistenţa abraziune la Ţesătura se uzează prea repede in condiţii normale de folosire Încă nu s-a standardizat internaţional nici o metodă de testare. Gradul deşirării este evaluat în fotografii standard (5 = fără deşirare. perpendicular pe direcţia cusăturii. Alunecarea cauzată de mişcarea firului ţinut de aţa de cusut este estimată vizual. Este estimată glisarea urzelii pe bătătura şi invers. mai mică decât caracteristicile precizate în contract sau ale mostrei etalon Deplasarea aţei. Glisarea cusăturii o forţă de sfâşiere sau rezistenţa firelor dintr-o ţesătură la sfâşiere. cauzând tragerea firelor şi deşirări de un anumit grad.Rezistenţa la sfâşiere ISO 9290 Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei la sfâşiere a ţesăturilor. 1 = deşirare foarte severă. producând o deschizătură paralelă cu aceasta. astfel încât cusătura să fie perpendiculară pe direcţia forţei exercitate şi echidistante faţă de cele două cleme. Metoda este aplicată tuturor tipurilor de ţesături la care sfâşierea va proveni de la o tăietură iniţială pe o direcţie paralelă cu a firelor urzelii sau a bătăturii. la 1 cm faţă de margine se aşează între clemele deschise la 25 cm ale unui dinamometru. Testul este realizat folosind dispozitivul de verificare a scămoşării prin rostogolire întâmplătoare după cum urmează: Ţesătura tinde să formeze pilling repede şi scamele rămân pe material Rezistenţa ţesăturii la tragerea şi smulgerea firelor sau a filamentelor de pe suprafaţa unei mostre . Un vârf ascuţit sare întâmplător deasupra mostrei.

Se taie marginile franjurate. Metoda este aplicabilă tuturor tipurilor de ţesături. Se spală într-o maşina de spălat automată cu tambur. Se deduce lungimea franjurilor.la Rezistenţa destrămare uscată se Ţesătura tinde să desfacă prea uşor Stabilitatea dimensională spălare ISO 5077 6330 + la Schimbarea dimensională a ţesăturii după spălare. se foloseşte un detergent comercial urmând instrucţiunile furnizorului detergentului. Se spală cu apă obişnuită timp de 30 min fără învârtire şi se usucă în poziţie întinsă. Se porneşte aparatul pentru 120 secunde. Se testează o mostră ce a fost anterior supusă testului de călcare cu abur. se destramă pentru a reduce laturile la 120 mm. fie în una cu umiditate şi temperatură ridicate. Se măsoară lungimile urzelii şi bătăturii ţesăturii ce a rămas nefrajurată. la jumătate din distanţa lor. Se poziţionează cele trei mostre în una din cuştile dispozitivului de verificare a scămoşării prin rostogolire întâmplătoare. fie în atmosfera standard de testare. Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Revenirea şifonare din Proprietăţi de revenire insuficientă a cutelor ţesăturii . dar anumite tipuri pot tinde să se onduleze în urma unei precizii inacceptabile de măsurare. la temperatura camerei. Aceasta metodă este destinată pentru determinarea unghiului de revenire a ţesăturilor după cutare. Dacă nu se poate folosi apă distilată. într-o maşină de curăţat industrială. Stabilitatea dimensională curăţire ISO 3175 EN 22313 la Schimbarea dimensională după curăţire Se iau 3 pătrate cu laturile de 130 mm. se înlătură firele care se ţin de mostră numai dea lungul. cu apă distilată ce conţine 5 g/l detergent. Se efectuează trei curăţiri folosind percloretilena.

ISO 5081 . Metoda este aplicabilă tuturor ţesăturilor ce pot fi curăţate.Determinarea rezistenţei la plesnire şi a extinderii plesniturii. mostra având lăţimea de 50 mm este extinsă până la rupere.Stabilitate dimensională la curăţire industrială Scop: Această metodă are ca scop determinarea stabilităţii dimensionale a textilelor la curăţire industrială. cu excepţia celor impregnate sau acoperite cu pelicule. 4. Este determinată orice modificare a dimensiunilor. ISO 5077 şi ISO 6330 . 3. Principiu: Cu ajutorul unui aparat de testare(dinamometru).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Standarde pentru stabilirea metodelor de testare a materialelor textile 1. Principiu: O mostră de ţesătură este supusă unui proces de curăţire industrială şi este determinată orice schimbare a dimensiunilor. 147 . Principiu: Porţiunea ţesăturii ce urmează a fi testată este fixată într-o diafragmă elastică printr-un cerc. ISO 3175 .Stabilitate dimensională la spălarea în maşini automate şi uscarea prin centrifugare Scop: Această metodă are ca scop determinarea stabilităţii dimensionale a textilelor la combinaţii de spălare domestică şi proceduri de uscare. Principiu: O mostră de ţesătură sau articol vestimentar este spălată întro maşină de spălat automată şi uscată conform procedurii standard.Rezistenţa la tracţiune a ţesăturii – metoda cu bandă Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei la tracţiune a ţesăturii folosind un dispozitiv de testare autografic. şi o presiune în creştere este aplicată părţii de dedesubt a mostrei până când aceasta plesneşte. ISO 2960 . Metoda cu diafragmă Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei la plesnire şi a extinderii zonei de plesnire a ţesăturilor. Această metodă este aplicabilă tuturor ţesăturilor. 2. Această metodă este aplicabilă tuturor ţesăturilor şi articolelor vestimentare. pentru a se măsura forţa de rupere şi alungirea. Diametrul interior al cercului poate fi de 30 sau 113 mm.

6.Rezistenţa la tracţiune a ţesăturii – metoda prin apucare Scop: Această metoda are ca scop determinarea rezistenţei la tracţiune a unei ţesături folosind un aparat de testare a tensiunii cu autograf.Determinarea revenirii cutelor ţesăturilor prin măsurarea unghiului de revenire.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 5. Mişcarea relativă dintre ţesătură şi suprafaţa abrazivă are un ciclu complex ce produce frecarea în toate direcţiile. ISO 9290 . 9. 7. Principiu: Mostrele sunt frecate cu o ţesătura abrazivă sub o forţă constantă de contact de 9kPa sau 12kPa. EN 22313 .Glisarea firelor şi rezistenţa cusăturii Scop: Această metodă are ca scop determinarea tendinţei materialelor ţesute de a aluneca faţă de linia de coasere. forţa de întindere acţionând perpendicular pe direcţia cusăturii. pentru a i se măsura forţa de rupere. o mostră cu lăţimea de 100 mm este extinsă până se rupe. ISO 5082 . BS 3320 . Fâşia este tăiată pe linia de îndoire şi apoi testată la întindere pe un dinamometru. iar mostra este evaluată subiectiv pentru a determina dacă a apărut uzura. Coeficientul de frecare poate varia folosind presiuni de contact diferite. 3 si 4) . Principiu: Mostrele sunt sfâşiate de un pendul în cădere şi sarcina de rupere este determinată prin diferenţa dintre înălţimea la care se ridică pendulul în absenţa mostrei şi înălţimea la care se ridică pendulul după sfâşierea mostrei. 8. Testul este oprit după un număr prescris de cicluri.Rezistenţa la rupere – metoda pendulului în cădere Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei la rupere a ţesăturilor. Se notează forţa necesară pentru a cauza o glisare specificată a firelor în cusătură. Metoda este aplicabilă tuturor tipurilor de ţesături la care ruperea va avea loc de la o tăietură iniţială paralelă cu direcţia urzelii sau a bătăturii. 148 . Această metodă este aplicabilă tuturor materialelor. Principiu: O fâşie de material de 100 mm este îndoită şi cusută dea lungul lăţimii sale. Testele sunt făcute în mod normal pe o cusătură cu lăţimea rezervelor de 6 mm. 2. EN 12947 (1. Principiu: Cu ajutorul acestui aparat.Rezistenţa la abraziune Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei la abraziune a materialului.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Scop: Această metodă are ca scop determinarea unghiului de revenire a ţesăturii din cutare. într-o cutie căptuşită cu plută. Un vârf ascuţit sare la întâmplare peste mostrele ce se rotesc. fie într-o atmosferă cu umiditate şi temperatură ridicate. Principiu: Mostrele sunt montate pe tuburi de poliuretan şi rostogolite la întâmplare. acoperind o arie de proceduri de spălare de la uşoare la severe.Rezistenţa la scămoşare Scop: Metoda are ca scop determinarea rezistenţei la scămoşare a suprafeţei ţesăturilor.Evaluarea revenirii încreţirii ţesăturilor – metoda aspectului exterior. BS 5811 . 12.Rezistenţa culorii la spălare Scop: Această serie de metode are ca scop determinarea rezistenţei la spălarea textilelor colorate. sub o forţă predeterminată şi pentru o perioadă de timp prescrisă. Principiu: O mostră este încreţită în anumite condiţii atmosferice. ISO 9867 . Această metodă este aplicabilă tuturor tipurilor de ţesături. Metoda este aplicabilă tuturor tipurilor de suprafeţe textile. Mostra este recondiţionată într-o atmosferă standard şi se evaluează aspectul prin comparaţie. Deşirările apar într-un grad dependent de caracteristicile ţesăturii. Rezistenţa la deşirare Scop: Aceasta metodă determină rezistenţa la deşirare a ţesăturii. Principiu: Mostrele de ţesătură în formă tubulară sunt situate una câte una într-un tambur cilindric. 149 . iar apoi este măsurat unghiul de revenire. cu un standard fotografic şi gradul de scămoşare este evaluat. mostrele sunt comparate în condiţii standard de vizualizare. Scop: Această metodă este extinsă pentru a evalua aspectul ţesăturilor după introducerea încreţirii. fie în atmosferă standard de testare. 11. După o perioadă prestabilită de rostogoliri. ISO 105 C06 . Această metodă se poate aplica tuturor ţesăturilor ce se spală. Principiu: O mostră de dimensiuni prescrise este îndoită de un mecanism de măsură şi menţinută în această stare un timp specificat. 10. în condiţii definite. 13. întrun dispozitiv de încreţire.

colorarea solventului este evaluată după filtrare cu un filtru nefolosit. Schimbarea culorii mostrei este evaluată cu scara de gri.Rezistenţa culorii la presare fierbinte – călcare Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei culorii la călcare şi la procesarea pe role fierbinţi. cu scara de gri pentru evaluarea pătării. D02 . Presare udă: Suprafaţa superioară a unei mostre ude este acoperită cu o ţesătură udă din bumbac şi presată cu un dispozitiv de încălzire la o temperatură şi presiune specificate pentru un timp determinat.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Principiu: O mostră aflată în contact cu o ţesătură realizată dintr-un amestec de fibre este agitată mecanic în condiţii specificate de timp şi temperatură. apoi clătită şi uscată. Presare umedă: O mostră este acoperită cu o ţesătură umedă din bumbac şi presată cu un dispozitiv de încălzire la o temperatură şi presiune specificate. pentru un timp specificat.Rezistenţa culorii la curăţare şi la frecare cu solvenţi organici Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei culorii ţesăturilor la curăţare şi la frecare cu solvenţi organici. Principiu: Presarea uscată: O mostră este presată cu un dispozitiv de încălzire la o temperatură şi presiune specificate. Schimbarea culorii mostrei şi pătarea ţesăturii adiacente este evaluată cu scara de gri imediat şi după o perioada de expunere la aer. În concluzia testului. ISO 105 X11 . Schimbarea culorii mostrei şi pătarea ţesăturii multicomponente sunt evaluate cu scara de gri standard. ce este agitat în percloretilenă. 150 . ISO 105 D01. Principiu: O mostră textilă este pusă în contact cu un sac de bumbac cu discuri de oţel necorodabil. 15. într-o soluţie de detergent. pentru un timp determinat. apoi supus unei forţei centrifuge şi uscat în aer fierbinte. 14. Metoda poate fi aplicată tuturor tipurilor de ţesături în toate formele. Metoda se poate aplica tuturor tipurilor de textile în toate formele.

E04. împreună cu o mostră de referinţă. ISO 105 E01. Mostra şi ţesătura adiacentă sunt uscate separat. Principiu: Mostrele textile sunt frecate cu materiale albe din bumbac şi uscate. Metoda poate fi aplicată tuturor tipurilor de textile în toate formele. ISO 105 E3 . iar altul cu un material de frecare ud. Schimbarea culorii mostrei este evaluată cu 151 . Schimbarea culorii mostrei şi pătarea ţesăturii adiacente sunt evaluate cu scara de gri. Metoda poate fi aplicată ţesăturilor şi aţei de cusut. 18. Ansamblul este scufundat fie în apă distilată.Rezistenţa culorii la frecare Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei culorii textilelor la frecare şi pătarea altor materiale. Se fac două teste.Rezistenţa culorii la apă clorurată Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei culorii textilelor la acţiunea clorurii active în concentraţii ca cele folosite pentru dezinfectarea apei piscinelor şi a căzilor de baie.Rezistenţa la lumină artificială – testul cu lampă cu xenon Scop: Această metodă are ca scop determinarea rezistenţei culorii textilelor la acţiunea luminii artificiale.Rezistenţa culorii la apă. a transpiraţiei şi a picăturilor de apă. Metodele sunt aplicabile tuturor tipurilor de materiale în toate formele. ISO 105 X12 . 17. apă de mare. transpiraţie şi apă murdară Scop: Această metodă are ca scop determinarea posibilităţii scurgerii culorii din material datorită acţiunii apei. Principiu: Mostra este expusă la lumină artificială în condiţii prescrise. Rezistenţa culorii este evaluată prin compararea schimbării culorii mostrei cu cea a mostrei etalon folosite. a apei de mare. Pătarea materialelor este evaluată cu scara de gri. Principiu: O mostră textilă este tratată cu o soluţie uşoară de clorură de o anumită concentraţie şi uscată. E02.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 16. ISO 105 B02 . Soluţia este scursă şi ansamblul este prins între plăci acrilice şi apoi puse în cuptor la 37oC timp de 4 ore. unul cu un material de frecare uscat. Principiu: O mostră a materialului este aşezată în contact cu o ţesătură standard din multifibre sau două ţesături diferite. 19. E07 . fie în soluţie de clorură de sodiu sau în soluţii alcaline sau acrilice.

.............................................................. ......................... Exemple de documente pentru caracteristicile materialelor INFORMAŢII Furnizor: ........ Se recomandă o soluţie de 50mg/l de clorură activă....................................................... ............................. Tabelul 3..................................................... cm 152 .. ASUPRA Nr........................ .. Furnizor nr... Caracteristici constructive – Compoziţia materialelor în acord cu legea EEC – Numele ţesăturii – Tipul de fibră – Greutate – Prezentarea bucăţii – Lungimea medie a bucăţii – Lăţimea minimă utilă – Numărul defectelor ţesăturii 1... ................ da / nu da / nu da / nu da / nu da / nu da / nu ........... Art...................................................................................... .............. articol intern:.... Data:........................... ............................... Caracteristici finale –Efect optic –Capacitate permanentă de a forma cute –Finisaj antistatic –Impermeabilitatea –Alte finisări speciale 1.......................................................................... .................................... Grupa ţesăturii Grupa produsului Caracteristici ale ţesăturii şi ale îmbrăcămintei Cerinţe standard Recomandări ale ECLA ..... ..... .........................9.................................................................................... Sezon:................. ............................. –0 cm / +4 cm ... Ele sunt subiectul schimbării în acord cu dezvoltările din domeniul tehnic şi din domeniul legal.................................................................... Data: Telefax:............................ ............... ......................Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex scara de gri.................................... ... Linia produsului:........................ Telefon:...... ECLA Persoana de contact:.......................................... .......................................................... Expirare:.. furnizor: ............... ................ –5 % / +7% ............................ RECOMANDĂRI Telex:.......................... Aceste documente nu pretind a fi complete................... Referire Caracteristici ale materialelor 1...................2......:. ................... Sunt specificate trei alternative pentru condiţiile de testare...... PRODUSULUI Cod poştal/locaţie.3............................... .................. Caracteristicile prelucrării –Garanţia catifelării / direcţia designului / finisare –Lungimea repetării / panou de imprimare –Lăţimea repetării/ panou de Datele furnizorului ....................................................... Strada:....1......... ............... Nr................... În paginile următoare sunt prezentate exemple de documente ce pot fi folosite pentru a schimba informaţiile produsului...................................................

...... Informaţia de fabricare adiţională este inclusă Lămpile furnizorului: ... Controlul culorii 1.cm.. ...Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex imprimare –Lăţimea marginilor imprimate –Margini imprimate de lăţime constantă –Oblicitate ... Nu sunt permise excese de vopsea dacă formează amine aromatice Licenţa numărul .....7. ................cm da / nu .......................... stânga..1....................... Exces de vopsea 1....... 2.............6. Exemple de documente pentru caracteristicile produsului Grupul de materiale Grupul de produse Referinţă Pantaloni lungi şi scurţi Caracteristici 2................... Stabilitate dimensională –Aburire –Îmbinare –Spălare /centrifugare – Curăţire Standard Recomandări standard Valori suplimentare şi rezultatele testelor Îndeplinite (da/nu) ISO 3758 Lungime DIN 53859 T2 Lăţime -1 % -1....5.................10........... ..................5 % -1.............. % 1.5 % -1........... da / nu da / nu da / nu Tabelul 3........2............4..... ..5% la ţesături din lână cu bătătura vizibilă 2 % la alte ţesături cu bătătura vizibilă 4 % la ţesături cu bătătura invizibilă 3 % Schimbarea oblicităţii după spălare pentru ţesăturile din bumbac cu oblicitate naturală Lămpi recomandate: ....5 % -1.............5 % Lungime % % % % Lăţime % % % % DIN 54311 ISO 5077 + ISO 6330 ISO 3175 ±1% -1.. Conformitate cu compusul sau specificaţiile sale 1.........5 % -1......5 % 153 ........ Eticheta de întreţinere –Spălare –Clătire –Călcare –Curăţire –Uscare /centrifugare 2. cm Dreapta.........

Rezistenţa Stagnări Schimbări Stagnări Schimbări culorii depinzând de etichetare***** ISO 105 A01 -04 –La spălare 4 4 ISO 105 C06 –La curăţire 4 ISO 105 D01 –La călcat 4 4 –La lumină (cu ISO 105 X11 xenon) 5 –La transpiraţie ISO 105 B02 alcalină 4 4 –La frecare ISO 105 E04 uscată****** 4 4 –La frecare ISO 105 X12 udă****** 4 ISO 105 E01 –La apă 4 4 2. ** Alte metode nu acceptă separarea de 6 mm. **** Standard EN în dezvoltare.. transpiraţie (acidă şi alcalină) şi la apă: pătare 4 – 5.. Proprietăţi mecanice şi fizice* -Rezistenţa la întindere (fâşie) –Rezistenţa la întindere –Rezistenţa la sfâşiere –Glisarea cusăturii** –Rezistenţa la frecare*** –Revenirea cutelor –Tendinţa de scămoşare**** Potrivire întreagă / fixă ISO 5081 ISO 5082 ISO 9290 BS 3320 EN 12947 EN 22313+ ISO 9867 BS 5811 25 daN 18 daN 1. nici o schimbare. dar observă cantitatea alunecării la 8 daN.6 daN 6mm 16 9 kPa/20000 110 ... Alte caracteristici Alte teste nu sunt luate în considerare Comentarii: * Pentru pantalonii costumelor sunt aplicabile valori mai mici.5.3.4. ***** Haine cu contrast de culori: rezistenţa culorii la spălare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 2. 154 .5 daN 6 mm 14 daN daN 30 daN 20 daN 1. *** Frecare pe dosul catifelei în dungi. 4 2. – 120 .

din. De exemplu. Toate aceste proprietăţi sunt influenţate de materia primă.nl NBN: Normalisation Belge – Belgishe Normalisatie: www.de NF: Afnor: www.nni. Lista de mai jos oferă o imagine generală asupra celor mai importante organizaţii de standardizare: ISO: International Organisation for Standardisation: www. Multe ţări utilizează încă standardele proprii şi se fac eforturi considerabile pentru a armoniza standardele la nivel mondial. poluare etc. capacitatea de izolare termică etc.astm. tuşeul.afnor. asprimea. acestea ar trebui să reziste la variatele forme de forţe externe.) Alte implicaţii impun anumite proprietăţi de confort şi estetice. lumină.instituut: www. Pentru o parte din proprietăţi este disponibilă o gamă largă de metode de măsurare. cum ar fi întinderea. rigiditatea.4. Standard: ISO 7211 – 1 155 . diferite procese cum sunt finisarea mecanică şi chimică. respectiv (urzeala şi bătătura).ISO. Pentru a permite comparaţii între măsurători este necesară standardizarea condiţiilor de testare.1.com DIN: Deutscher Institut für Normung: www. luciul.ch CEN: Comité Européen de Normalisation: www. revenirea din şifonare. Standarde Internaţionale pentru testarea materialelor textile Materialele textile trebuie să îndeplinească anumite cerinţe bine stabilite pentru a putea fi utilizate în scopul în care au fost produse. diferiţi parametri cum ar fi: structura materialului. apă. Particularităţile materialelor ţesute Structura Structura materialelor ţesute poate fi analizată microscopic.be 3.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3. în timp ce pentru altele este dificil să se dezvolte o metodă cât mai relevantă. cum ar fi drapabilitatea.cenorm.2.bsi-global. foc. rezistenţa culorii.4.fr NEN: Nederlands normalisatie.4.org BS: British Standard: www.ibn.be ASTM: American Society for Testing and Materials: www. prin verificarea mişcării de flotare a firelor în cele două direcţii (sus şi jos). precum şi alţi factori externi (întreţinere. presiunea şi sfâşierea. TESTAREA MECANICĂ A MATERIALELOR TEXTILE- STANDARDE ŞI METODE 3.

glat derivat. 156 . -pentru 11 ÷15 fire/cm – pe o distanţă de max.4. Măsurarea se face prin fixarea firelor în cleme cu o pretensionare de 0. Standarde: ISO 7211 – 2. Distanţa pe care firele trebuie să fie numărate depinde de desimea materialului. tipurile de structuri tricotate pot fi determinate prin evaluare vizuală şi prin deşirarea firelor.3. În acest mod trebuie testate cel puţin 12 m de fir. tricoturi cu desene. „materiale tricotate – tipuri – vocabular”. Particularităţile materialelor tricotate Structura Cele mai multe tipuri de tricoturi sunt descrise în standardul ISO 8388. DIN 53852 3. Numărătoarea se repetă de 3 până la 5 ori pe aceeaşi direcţie. exprimată ca un procentaj din lungimea materialului. DIN 53830 – 3 Ondularea este definită ca diferenţa dintre lungimea firului în stare întinsă (L2) şi lungimea materialului (L1). În laboratoarele de testare. Se măsoară masa câtorva fire şi se calculează Nm aproximativ. O mare distincţie trebuie făcută între tricoturile simple şi cele din urzeală. numără) pe o anumită lungime specificată.5 ± 0. -pentru > 50 fire/cm – pe o distanţă de max. DIN 53853 Numărul metric (fineţea) firelor şi factorul de ondulare Se taie aproximativ 60 – 70 cm din material în aşa fel încât să se poată extrage o serie de fire neîncâlcite. L − L1 C% = 2 × 100% L1 Standarde: ISO 7211 – 3.1 cN/tex. 2 cm. astfel: -pentru ≤ 10 fire/cm – numărarea se face pe o distanţă de 10 cm.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Numărul de fire pe centimetru Numărul de fire se măsoară (contorizează. Dacă trebuie determinat factorul de ondulare se măsoară lungimea cu acurateţe maximă. Ele pot fi clasificate în: tricoturi glat. Standarde: ISO 7211 – 5. În industria confecţiilor. majoritatea tricoturilor folosite sunt cele din bătătură. 5 cm.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Desimea tricoturilor Desimea tricoturilor se determină pe orizontală şi pe verticală şi se evaluează prin numărul de ochiuri pe unitatea de lungime. Standard: NF 07101 Factorul formei ochiurilor Raportul numărului de rânduri pe cm şi numărul de şiruri pe cm dă informaţii despre forma ochiului. Lungimea lor este măsurată la o pretensionare specificată. Înclinarea Şirurile şi rândurile unui material tricotat sunt aşezate după o linie dreaptă. 157 . respectiv desimea tricoturilor. Standarde : BS 2819. Rezultatele sunt în mod uzual exprimate ca număr de şiruri pe 10 cm şi număr de rânduri pe 10 cm. Standard: DIN 53883 Desimea pe suprafaţă Se determină numărul de rânduri şi şiruri pe unitatea de lungime. Determinările trebuiesc repetate de 3-5 ori pe porţiuni alese aleator pe toată suprafaţa tricotului. pentru a elimina ondularea. Lungimea firului din ochi este determinată prin împărţirea lungimii firului la numărul de elemente (bucle sau ochiuri). Standard : NF 607 102. Deviaţia maximă faţă de aceasta este măsurată şi astfel parametrii de formă pot fi măsuraţi. Lungimea firului dintr-un ochi Dintr-o bucată de material tricotat este tăiat un număr exact de ochiuri. În timpul purtării şi spălării acest raport se schimbă. firele sunt deşirate unul câte unul. Această modificare a raportului este dată de modificările dimensionale ale produsului. Relaxarea O mostră tricotată este cufundată în apă un anumit timp fără aplicarea tensiunii. şi prin calcul se determină desimea tricotului Standard: DIN 53883 exprimată prin numărul de ochiuri pe 100 cm2. Din acest tricot. Materialul este uscat în poziţie orizontală şi sunt comparate dimensiunile dinaintea tratamentului cu apă şi după tratamentul cu apă. ASTM D3882 – 99.

Presiunea aplicată depinde de caracteristicile materialului analizat. respectiv torsiune Z Torsiunea firului poate fi determinată cu torsiometrul şi are o influenţă importantă asupra rezistenţei la purtare şi a stabilităţii dimensionale a materialelor. răsucit sau cablat.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Masa pe unitatea de suprafaţă Se taie 5 mostre de 100 cm2 dintr-o bucată de tricot. Materialul este aşezat pe discul inferior. Grosimea este citită pe un cadran după 30 de secunde de la coborârea discului. ASTM D1777 Torsiunea Atât pentru firele de bătătură. Standarde: ISO 5084. iar discul superior este coborât încet până la atingerea materialului supus analizei. Torsiunea este determinată pentru fiecare sistem de fire şi sensul acesteia poate fi S sau Z. cât şi pentru cele de urzeală se stabileşte sensul torsiunii firelor şi se identifică tipul acestora. dublat. este tăiat un singur pătrat sau dreptunghi şi se calculează masa. Standard: ISO 7211 – 6 Grosimea materialelor Grosimea se determină cu micrometrul cu disc. Figura 3. Fiecare mostră este cântărită şi este calculată masa medie pe m2. Standarde: ISO 3801. 158 . unde este cazul dacă este fir simplu răsucit sau dublu răsucit.13. Determinarea se face în 10 locuri distribuite aleator pe mostră şi apoi se calculează media citirilor. EN 12127 În cazul ţesăturilor masa pentru firele de urzeală sau de bătătură este determinată separat. Torsiune S. simplu. Pentru mostre mici sau cu structuri neregulate.

4. Rezistenţa la tracţiune este obţinută prin fixarea materialul între două cleme ce se mişcă independent după o traiectorie bine stabilită.14.14). Proprietăţile mecanice ale materialelor Rezistenţa Rezistenţa la tracţiune Rezistenţa la tracţiune este rezistenţa care se opune unei forţe aplicate pe direcţia urzelii sau a bătăturii. ISO 1883 3. Rezistenţa la tracţiune este măsurată supunând o fâşie de material. UV. unei forţe de tracţiune până când aceasta se rupe. dacă se fac calibrări intensive ale instrumentelor. tăiat paralel cu firele de urzeală. . NIR.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Compoziţia chimică Compoziţia chimică a materialelor poate fi verificată prin analize microscopice combinate cu teste de solubilizare şi de determinare a punctului de topire. Analizele spectroscopice (IR. Figura 3. Standarde: ISO 5088. VIS) pot oferi uşor rezultate calitative dar şi rezultate cantitative în multe cazuri.4. ( figura 3. respectiv bătătură. Astfel este măsurată forţa de tracţiune în funcţie de alungire. Diagrama Efort–Alungire pentru teste de rezistenţă a materialului 159 .

coeficientul direcţiei unui punct al curbei de tracţiune) din prima parte (1) este probabil dat de rezistenţa la frecare dintre fire. începe (în acel punct) un modul mai inferior (2). Acesta este în primul rând datorat forţei necesare pentru a întinde firele pe direcţia tracţiunii şi oferind firelor din direcţie opusă o încovoiere mai mare. deoarece firele însăşi încep să se întindă Pentru testarea rezistenţei la tracţiune există mai multe tipuri de maşini (echipamente): – CRT – cu rata constantă a traversei (clema inferioară se mişcă cu o rată constantă faţă de traversă) – CRL – cu încărcătura constantă (încărcătura creşte cu o rată constantă) – CRE – cu întindere constantă (alungirea creşte cu o rată constantă). Când firele sunt întinse la maximum. modului va creşte puternic (3). Trebuie făcută de asemenea o distincţie între mai multe tipuri de prindere în cleme: – metoda grab – numai o parte din lăţimea mostrei este prinsă între cleme în centru (figura 3.15). Metoda CRT este deja depăşită şi nu se mai aplică aproape deloc. După ce această rezistenţă este învinsă. Modulul înalt (ex. Metoda CRE este folosită cel mai adesea şi de cele mai multe ori este cuplată cu un computer pentru controlul testării la tracţiune.15.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Curba de tracţiune poate fi divizată în trei porţiuni. Figura 3. Prinderea între cleme cu metoda grab 160 .

Aceasta metodă este cel mai des aplicată. Rezistenţa la sfâşiere este forţa necesară pentru a continua sfâşierea unui material în anumite condiţii. Dimensiunile mostrelor de testat. valorile vitezei de testare. forţele acţionează pe fire separate. 161 . care le dă forţă mai mare de a rezista tensiunilor şi frecărilor din timpul procesului de ţesere. sunt prezentate în standardele: ISO 13934. într-un mod care depinde de metoda aplicată. tipul de testare la tracţiune etc. Tipul materiei prime. DIN 53857 Importanţă Testele de încercare la tracţiune depind în toate cazurile de proprietăţile structurii. în aşa fel încât să se obţină două “benzi” care se fixează în câte o clemă a dinamometrului. pot fi menţionaţi fineţea bătăturii şi a urzelii precum şi modul de ţesere. paralel cu marginile. va fi prinsă în cleme. ceea ce face ca acest test să nu fie potrivit pentru materialele tricotate. deoarece numărul de fire/cm este în general mai mare. Viteza testului are o importanţă majoră asupra rezultatelor. metoda de filare şi torsiunea influenţează rezistenţa la tracţiune. – testul benzii destrămate – întreaga lăţime. există un risc mai mare de rupere la clemă. Prin urmare. Ca parametri ai materialului care pot fi influenţaţi. BS 2576. ISO 5081. Datorită deformaţiilor mari a materialelor tricotate. forţa de sfâşiere va fi mai mică decât rezistenţa la tracţiune. De altfel. Rezistenţa la sfâşiere În afară de acţiunea forţei de tracţiune. Se realizează o tăietură în mijlocul unei mostre dreptunghiulare.16 arată că în timpul sfâşierii. materialele pot fi rupte sub acţiunea forţelor de sfâşiere. determinată prin destrămare. ISO 1421. firele de urzeală uzuale au şi o torsiune mai mare. Standarde: ISO 13934. DIN 53857. Rezistenţa la tracţiune pe direcţia urzelii este în mod normal mai mare. Clemele se mişcă independent. fineţea firului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex – testarea benzii– întreaga lăţime a mostrei este prinsă în cleme. Figura 3.

Rezultatul este o hartă efort – deformaţie. Aceasta arată forţa necesară pentru a rupe succesiv firele / a muta unul sau mai multe fire / a rupe două sau mai multe fire.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 3. care este apoi evaluată. Graficul efort–deformaţie pentru un test de sfâşiere 162 . Aceste rezultate sunt vizualizate prin vârfurile din diagramă. Din acest motiv.16. pentru calcularea valorii care să fie acceptată ca o cuantificare pentru rezistenţa la sfâşiere.17 arată o diagramă tipică unui test de sfâşiere. Forţa înregistrată în timpul testului de sfâşiere este neregulată.17. Figura 3. se foloseşte o formulă empirică. a căror înălţime depinde de numărul şi rezistenţa firelor rupte în acelaşi timp. Figura 3. Reprezentarea unui material în timpul unui test de sfâşiere Metode: – prin intermediul unui dinamometru: cele două benzi sunt strânse în cleme care se mişcă independent pe o distanţă dată.

Scăderea mobilităţii conduce la reducerea rezistenţei la sfâşiere. valoare rezistenţei la care jumătate din numărul de vârfuri au valoare mai scăzută şi jumătate au valoare mai mare) este cea mai aproape de forţa minimă necesară pentru a sfâşia materialul. Standarde: ISO 13937 – 2. în poziţie staţionară. Înălţimea deformaţiei poate fi de asemenea determinată şi este un indiciu pentru flexibilitatea materialului. Folosirea fibrelor puternice şi elastice va creşte rezistenţa la sfâşiere. Datorită marii mobilităţi a firelor. Standarde: ISO 13938. deoarece densitatea mare a acestora împiedică alunecarea firelor. ţesăturile cu o flotare mai mare au rezistenţă mai mare la sfâşiere ca cele fixate. Finisarea are şi ea efect asupra rezistenţei la sfâşiere. cele două cleme sunt situate în linie. Când pendulul este ridicat. ASTM D2261. cum sunt ţesăturile plane sau cele cu legătura diagonal. mostra urmează să se sfâşie. Instrumentul permite citirea energiei necesare pentru sfâşierea mostrei. Produsele de finisare aplicate pe material pot descreşte sau creşte mobilitatea firelor. deoarece tricotul se deformează prea mult în timpul testului de tracţiune. ASTM D2262 – prin intermediul unui tester de sfâşiere Elemeudorf Instrumentul constă într-un pendul trapezoidal. Când pendulul este eliberat. energia potenţială este maximă. la care. Presiunea de plesnire este considerată ca o măsură pentru rezistenţa la plesnire. ASTM D1424 Importanţa Şansele ca un material să se sfâşie în timpul folosirii sunt mult mai mari decât cele ca materialul să se rupă. ISO 4674 – 2. Standarde: ISO 13937 – 1. Finisările mecanice pot cauza puncte slabe în material. BS 4303. Mostra de testat este amplasată pe o clemă tip inel împreună cu o membrană cauciucată. Materialele foarte dese au o rezistenta mică la sfâşiere. Un lichid sau un gaz este împins sub presiune sub membrană aşa încât acesta va cauza deformarea mostrei şi în final plesnirea. BS 4708.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Încărcarea medie (de ex. Rezistenţa la plesnire Acest test este aplicat foarte rar materialelor din lână. Este utilizat mai mult pentru materialele tricotate şi înlocuieşte de fapt testele de rezistenţă. 163 . care cresc şansele de sfâşiere (aceasta se aplică şi rezistenţei la tracţiune).

ASTM D4966. Teste Pilling Testul Martindale pentru abraziune este adesea folosit pentru testarea pillingului. testele sunt aplicate destul de des. Aceste schimbări (deteriorări) vor conduce la modificarea aspectului şi în cele din urmă la şansa de a forma pilling. cum sunt legătura şi tipul de fibră au şi ei un rol important.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Importanţă Deformaţia indusă în material este multilaterală. Alţi parametri. taber test. Alte teste de abraziune: shopper test. Rezistenţa la purtare Produsele textile (de exemplu îmbrăcămintea. care stau sub o anumită presiune şi se rotesc pe un element de fricţiune conform unei figuri geometrice date. Teste de abraziune O metodă de testare care este folosită des este testarea abraziunii cu aparatul Martindale. ASTM 2885. atât timp cât firele sunt păstrate mai bine în poziţia originală. De exemplu. – testul este oprit la o anumită schimbare a nuanţei (scara de gri). materialele cu densitate mai mare au o rezistenţă mai bună la purtare. de rotiri). atâta timp cât frecarea implică o varietate largă de acţiuni mecanice. testele de abraziune şi pilling sunt apreciate subiectiv şi asta se regăseşte într-o repetabilitate slabă a rezultatelor în acelaşi laborator. Rezistenţa împotriva uzurii prin fricţiune este măsurată cu ajutorul testelor de abraziune şi pilling. In ciuda acestui fapt. dar şi între laboratoare diferite. Punctul de sfârşit al testului poate fi stabilit în mai multe moduri şi trebuie să fie acceptat de părţile interesate: – testul este oprit la detectarea unei găuri . tapiseriile. modificările materialului la coate. De cele mai multe ori. Mostrele testate sunt comparate cu standardele după un anumit 164 . etc. – pierderea în greutatea după un număr de ture . Standarde: ISO 12947. ceea ce reprezintă o bună simulare a condiţiilor reale la care este supus materialul în timpul purtării (ex. BS 5690. la genunchi sau la aşezarea corpului).) sunt subiectul unor acţiuni de frecare. Nu se poate vorbi despre un test de rezistenţă univoc. Rezistenţa la purtare este dată în special de materia primă şi alegerea trebuie să fie gândită ţinând cont şi de celelalte cerinţe ale materialelor. Mostre circulare (de obicei ţesături de lână) sunt prinse în suporturi. wira test. la un interval de timp specific (nr.

ASTM D4970. ASTM D3511.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex număr de cicluri de frecare. fibre agăţate mai slab sunt ţinute de fibre mai groase. cu cât materialul este mai dens şi torsiunea mai înaltă. Mostrele sunt plasate în tuburi rotunde. care sunt încă ancorate în material. Deci. Standarde : ISO 12945. Tehnicile speciale de finisare permit reducerea fenomenului de pilling. fie că e ţesut. După un număr de rotaţii. ASTM D3514. 165 . sunt cauzate de tensiuni interne. Metoda pernei elastometrice. Un alt instrument folosit adesea pentru măsurarea pillingului este testerul ICI – Pilling. tricotat sau neţesut. şi acesta este frecat cu alt material de acelaşi tip. Nu este aplicată nici o greutate adiţională peste material. din timpul prelucrării mecanice. BS 5811. La realizarea materialului este inevitabilă apariţia tensiunilor interne. ce sunt răspândite dezordonat pe suprafaţa materialului şi conduc la modificări dimensionale. care sunt plasate în cutii din lemn căptuşite cu plută. Cutiile se rotesc şi tuburile se rostogolesc. doi factori joacă un rol esenţial : structura materialului şi a firului. Mai ales firele mixte sunt obiectul fenomenului. Într-adevăr. Pillingul este mai frecvent la materialele deschise şi la materialele făcute din fire cu torsiune mică (de obicei în cazul materialelor tricotate). se întâmplă numai materialelor obţinute din fibre filate. Alte instrumente pentru determinarea pillingului sunt de ex. mostrele sunt evaluate prin comparaţie cu scări descriptive sau standarde fotografice. de exemplu în timpul ţeserii sau a tricotării şi se datorează unui dezechilibru între tensiunile interne din material. Stabilitatea dimensională Importanţă Modificările dimensionale ale materialului. cu atât este mai greu de tras fibre din material. Este definit ca fiind formarea unor mici aglomerări de fibre când suprafaţa este frecată. Aceste tensiuni pot fi cauzate de deformaţii anterioare. În acest dezechilibru. : Testerul de Pilling prin rostogolire Random. ASTM D3512. Importanţa Pillingul este un fenomen care are loc de asemenea atunci când materiale textile sunt obiectul fricţiunii. deoarece în aceste materiale. Testerul Brush pentru Pilling.

Standarde : ISO 6330. buclele sunt întotdeauna uşor asimetrice. După uscare. pe o maşină de tricotat circulară. în proiectarea structurilor tricotate o atenţie destul de mare trebuie acordată simetriei structurii tricotului. După un anumit timp de expunere. O importantă sursă de neechilibru este firul însăşi.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Ţesăturile plane şi tricoturile patent sunt exemple tipice de structuri simetrice. Cum toate firele într-un material sunt de obicei torsionate în acelaşi sens. Schimbări dimensionale cauzate de spălare Materialul (sau piesa de îmbrăcăminte finisată) este marcat şi măsurat înainte şi după spălare (poate fi spălat o dată sau de mai multe ori). Firele sunt de regulă torsionate. cauzând un dezechilibru măsurabil. Structurile care nu sunt din punct de vedere mecanic în echilibru vor încerca să-şi găsească echilibrul prin deformaţii dimensionale. În literatura de specialitate sunt descrise multe tratamente de îmbunătăţire a stabilităţii dimensionale a firelor. Aceste tratamente sunt tratamente termice sau mecanice sau combinaţii ale acestora. În anumite cazuri este sugerată utilizarea alternantă a firelor cu sens de torsiune S şi Z pentru a obţine un echilibru mai bun al forţelor interne. valorile negative indică o scurtare (contracţie). De aceea. se analizează schimbarea culorii mostrei 166 . valorile pozitive indică o întindere (alungire). împreună cu cele opt mostre din scara de albastru numerotate de la 1 la 8. Structurile tricotate sunt mult mai sensibile la acest fenomen pentru că firele au mai multă libertate de mişcare. Mulţi cercetători au studiat problema stabilităţii dimensionale a materialelor tricotate şi rolul pe care-l joacă firele în acest fenomen. ochiurile nu merg perfect orizontal. ASTM D6321 – 68 Rezistenţa vopsirii Rezistenţa vopsirii la lumină Mostrele sunt expuse la o sursă de lumină uniformă (de obicei lampă cu xenon). Din acest motiv. dimensiunile sunt determinate din nou. efectul este multiplicat de mai multe ori. Schimbarea dimensională este exprimată ca un procent. Depunerea spiralată a fibrelor cauzează un moment/forţă de dezrăsucire. De exemplu.

îndoim. Aceasta este denumirea pentru toată senzaţia pe care o avem când atingem un material cu mâna. frecăm etc. Una din proprietăţile importante de confort este tuşeul. rigiditatea. Standarde : ISO 105 E01 – E08 Rezistenţa vopsirii la frecare Un material alb de referinţă este frecat de alt material pentru a fi testat în condiţii specifice de forţă şi distanţă. Proprietăţile estetice şi de confort nu pot fi delimitate strict. După spălare şi uscare. apă cu clor. schimbarea culorii şi infiltrarea în materialul de referinţă este evaluată folosind scara de gri. luciul. moliciunea. apă de mare. culoarea. Tuşeul este determinat de un grup de experţi şi în acest caz cuantificarea este subiectivă. Standarde : ISO 105 B01 – B06 Rezistenţa vopsirii la apă În timp ce sunt ataşate de materiale albe de referinţă. atâta vreme cât depind de o serie întreagă de proprietăţi cum sunt: revenirea din şifonare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex vopsite şi expuse faţă de cea vopsită şi neexpusă şi faţă de cele 8 perechi de mostre din scara de albastru (expuse şi neexpuse). Standard : ISO 105 x12 Proprietăţi estetice şi de confort Confortul este un concept destul de important pentru funcţionalitatea îmbrăcămintei şi a textilelor de interior. pipăim. standardizată). După tratament. O modificare de nuanţă sau culoare similară cu modificarea din scara de albastru permite notarea rezistenţei la lumină cu nota mostrei albastre din scara de albastru. Standarde : ISO 105 B02 – TSO 105 B06 Rezistenţa vopsirii la spălare Mostrele sunt spălate în condiţii standard şi li se ataşează un material de referinţă (ţesătură din multifibre. mostrele pot fi supuse diferitelor tratamente cu apă : apă curată. Cele mai importante proprietăţi ce 167 . drapajul. rezistenţa vopsirii la lumină sau spălare etc. schimbarea culorii şi infiltrarea în materialul de referinţă este evaluată folosind scara de gri. Schimbarea culorii suprafeţei de frecare şi a materialului de referinţă este evaluată prin intermediul scării de gri.

rigiditatea la încovoiere. în mod limitat. Revenirea din şifonare este determinată prin îndoirea unei mostre dreptunghiulare şi presarea ei sub o greutate. cu atât şansele de formare a şifonării permanente sunt mai mici. Cu cât structura este mai slabă. Şifonarea şi revenirea din şifonare Mai mulţi factori afectează formarea cutelor permanente în materialele textile. Mostra este apoi spălată în anumite condiţii într-o maşină de spălat şi se usucă simplu sau în uscător. Aplicarea unor tratamente de finisare are de asemenea un efect major asupra revenirii din şifonare a materialelor. Mai ales materia primă şi proprietăţile fibrelor determină revenirea din şifonare. când numai o parte din material este susţinută direct pe un obiect. Prin intermediul rezultatelor obţinute cu aceste instrumente se poate interpreta şi evalua. un anumit timp. După ce greutatea este îndepărtată.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex influenţează tuşeul sunt grosimea. tuşeul materialelor. este acordată o perioadă de relaxare. ISO 2313. Standard: AATCC 88 C Drapajul Drapajul este definit ca deformarea unui material textil sub influenţa gravitaţiei. AATCC66. masa şi rugozitatea. NBN 655 – 001 Stabilitatea încreţirii / plierii Abilitatea de a reţine un pliu sau o cută este în corelaţie directă cu capacitatea de revenire din şifonare. De asemenea. Acest unghi este considerat ca o măsură pentru capacitatea mostrei de revenire din şifonare. Un tip de fibră cu un procent mare de părţi cristaline va fi mai sensibil la şifonare decât acelea care au un procentaj mai mic. care măsoară reacţia materialului la deformaţii mici. Pliul dorit este aplicat în mijlocul unei mostre dreptunghiulare. în corelaţie directă cu procedura urmată de producător. Rigiditatea la încovoiere. structura firului şi structura materialului afectează revenirea din şifonare. Fibrele elastice şi fibrele groase sunt mai puţin sensibile la şifonare. După un anumit număr de spălări şi cicluri de uscare. după care se măsoară unghiul format de cele două laturi ale cutei. capacitatea de alungire şi greutatea materialului sunt 168 . Câteva din aceste proprietăţi pot fi determinate prin măsurare cu ajutorul unor instrumente relativ simple. mostra este evaluată prin anumite standarde după un anumit unghi.

18). Cu cât coeficientul este mai mare. În afara acestor proprietăţi mecanice. oricât de mult s-ar opune rigiditatea la încovoiere. astfel încât materialul să se îndoaie peste margine. Testarea este făcută prin aşezarea unei fâşii de material cu o bară deasupra. Greutatea este forţa care face ca materialul să drapeze. Bucata de hârtie este cântărită înainte şi după ce forma este tăiată. care are aceleaşi dimensiuni ca partea care cade peste margini. fie direct. este unul din parametrii prin care se determină drapabilitatea. coeficientul de drapaj este calculat de PC. Circumferinţa proiecţiei este copiată cu atenţie pe hârtie.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex cei mai importanţi factori de influenţă. Rigiditatea la încovoiere Aşa cum s-a menţionat anterior. central pe un disc suport de diametru mic. rigiditatea la încovoiere. Prin procesarea imaginilor digitale. structura. Cantităţile măsurate sunt lungimea de îndoire şi rigiditatea la încovoiere. fineţea firelor şi compoziţia fibroasă afectează de asemenea drapabilitatea. 169 . Forma părţii drapate este proiectată pe o bucată de hârtie prin intermediul unei oglinzi în formă de parabolă. exprimat în procente. de o anumită greutate şi marcată în cm. peste partea orizontala a “testerului de rigiditate” (figura 3. sau rezistenţa opusă îndoirii. Măsurarea drapabilităţii se realizează prin aşezarea unei mostre circulare de material. astfel încât materialul atârnă peste marginile plăcii sub influenţa greutăţii. cu atât va fi mai mică Standard BS 5058 drapabilitatea materialului. La departamentul de textile al Universităţii din Ghent a fost dezvoltată o metodă de testare în care forma proiectată este luată cu o cameră CCD. fie prin proprietăţile mecanice. cum ar fi grosimea. elementele structurale. Raportul acestor două mase (x100) dă coeficientul de drapaj.

atunci lungimea suspendată este măsurată prin citirea barei. ASTM D1388 Rigiditatea la forfecare Rigiditatea la forfecare este rezistenţa împotriva deformaţiei cauzate de schimbarea unghiului dintre urzeală şi bătătură. Determinarea rigidităţii la forfecare 170 . rigiditatea la încovoiere este calculată ca masa pe unitatea de suprafaţă a materialului înmulţită cu lungimea de îndoire ridicată la puterea a treia. Nu sunt standarde care să măsoare această cantitate. dar în literatură sunt prezentate mai multe instrumente care sunt bazate pe acelaşi principiu de măsurare.19.18.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 3. Tester pentru rigiditate la încovoiere Dacă marginea fâşiei coincide cu linia care marchează un anumit unghi cu planul orizontal. Figura 3. Lungimea de îndoire este calculată ca jumătate din lungimea suspendată .

Mostra este aşezată între două membrane permeabile la vaporii de apă şi a este pusă într-un pahar umplut cu soluţie saturată de acetat de potasiu. în două cleme (figura 3. Capacitatea de izolare termică a materialului este relevantă pentru aplicaţiile folosite în mediu exterior. Acest unghi este măsura asprimii. Finisarea mecanică prin calandrare are un efect pozitiv asupra netezimii. În timpul deformării este măsurată forţa în material. dar şi o anumită forţă de forfecare. este citit unghiul la care platforma e poziţionată. Altă metodă de testare este descrisă în standardul EN 31092 (ISO 11092). Izolarea termică Pentru a testa capacitatea de izolare termică. Într-o baie de apă la 23oC paharul este rotit. Asprimea este determinată cu un instrument ce constă într-o platforma care poate fi legată prin intermediul unui motor. cu anumite dimensiuni. ca îmbrăcămintea pentru sport şi îmbrăcămintea de protecţie. Un material cu ochiuri largi oferă un aspect neted în timp ce firele neregulate şi cele groase oferă o suprafaţă aspră-rugoasă. Standardul EN ISO 15496 descrie o metodă utilizată pentru controlul cantităţii. Când mostra începe să se deplaseze.19). Materialul textil este pus între două plăci setate la diferite temperaturi.Una din cleme se mişcă şi va deforma materialul. care este în principal afectată de parametrii constructivi şi de finisarea aplicată. Platforma este căptuşită cu un material standard (cu un coeficient de frecare mare) pe care este aşezată mostra de testat. Asprimea Asprimea este o proprietate de suprafaţă a materialului. punând 171 . testul ISO 8302 este cel mai bun standard internaţional cunoscut. Energia necesară pentru a păstra aceste temperaturi constante este înregistrată şi este calculată rezistenţa termică. paralel cu urzeala sau bătătura. Platforma este adusă sus dintr-o poziţie orizontală. Mostra este aşezată pe o placă uscată încălzită şi fluxul de căldură este măsurat pentru o anumită perioadă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Măsurarea acestui parametru este făcută prin plasarea unei mostre. Permeabilitatea la vapori de apă Există multe metode de testare a permeabilităţii la vapori de apă a materialelor textile.

EN 471/2003 Standardul european EN 471 a fost aprobat de către CEN la data de 1 august 2003. sunt determinate de asemenea: asprimea.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex membrana exterioară în contact cu apa. metodele de măsurare simplă descrise anterior sunt cel mai des folosite de experţi pentru evaluare. 3. Membrii CEN sunt obligaţi să se conformeze Reglementărilor Internaţionale CEN/CENELEC care specifică condiţiile de acordare a acestui Standard European. PENTRU UZ PROFESIONAL .5. Standardul EN ISO 15496 poate fi considerat ca un test de control al calităţii. În afară de acestea. Franceză şi Germană). Testele sunt pentru întindere. Aceste ţesături ar trebui să oprească trecerea apei din exterior. şi parametri mecanici derivaţi de aici au directă legătură cu proprietăţile de tuşeu. iar materialele suferă deformaţii minore. testele făcute aici nu sunt distructive pentru material. Instrumentele nu sunt simplu de utilizat şi sunt scumpe. ÎMBRĂCĂMINTE DE AVERTIZARE CU VIZIBILITATE MARE. 172 . de exemplu. motiv pentru care.1. Standardul nu poate fi utilizat pentru echipamentele de protecţie. Standardizare. pentru care se foloseşte testul de referinţa EN 31092. dar rezultatele sale nu pot fi legate direct de confortul termic al produsului final. grosimea şi greutatea. iar absorbţia vaporilor de apă este măsurată după 15 minute. dar în acelaşi timp ar trebui să permită evaporarea transpiraţiei din interior. În comparaţie cu testul de tracţiune. Sisteme de evaluare KES-F şi FAST Sistemele KES-F (sistemul Kawabata de evaluare pentru materiale) şi FAST (evaluarea materialelor prin testare simplă) au fost dezvoltate pentru a determina obiectiv proprietăţile de tuşeu.5. flexibilitate. Permeabilitatea vaporilor de apă este critică în cazul ţesăturilor impermeabile. O versiune în oricare altă limbă făcută prin traducerea sub responsabilitatea unui membru CEN în limba sa naţională şi notată la Centrul de Management are acelaşi statut ca şi versiunile oficiale. forfecare şi compresie. Acest Standard European este elaborat în trei versiuni oficiale (Engleză. Sunt făcute numai unele determinări mecanice.CERINŢE ŞI METODE DE TESTARE 3.

iar metodele de testare detaliate din acest standard sunt pentru materialele noi şi nu pentru materialele clasice. Materialele retroreflexive sunt împărţite în două grupe. Acest Standard European specifică cerinţele îmbrăcămintei de protecţie capabilă să semnalizeze prezenţa vizuală a purtătorului. în orice condiţii de lumină. Standardul European EN 471 pune la dispoziţie o soluţie ce face capabilă rezolvarea problemelor majore. a cărui secretariat este deţinut de DIN. Produsele de îmbrăcăminte sunt împărţite în trei clase. Metodele de testare iau în calcul menţinerea unui nivel minim de protecţie şi după procedee de întreţinere a produselor. Cerinţele de design se referă în primul rând la modul de dispunere a materialelor retroreflexive în produsul de îmbrăcăminte. oferind evidenţierea pe majoritatea fundalurilor găsite în mediile urbane şi rurale. Cerinţele de performanţă sunt în principal pentru culoare. menită să producă ieşirea în evidenţă a purtătorului în situaţii de hazard. dar şi de suprafeţele materialelor specificate ce ies în evidenţă. de folosinţă generală (vezi EN 1150. Acest document înlocuieşte EN 471/ 1994. Performanţele materialelor ce pot fi folosite pentru îmbrăcăminte cu vizibilitate mare sunt specificate împreună cu suprafeţele minime de utilizare şi zonele de plasare pe produse. Ieşirea în evidenţă este sporită şi de contrastul mare dintre îmbrăcăminte şi fundalul ambiant în care se află.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Acest document (EN 471: 2003) a fost pregătit de către Comitetul Tehnic CEN/TC 162 „Îmbrăcăminte de protecţie ce include şi protecţia mâinilor. a braţelor şi jachetele de salvare”. Trei variante de fundaluri şi culori combinate ale materialelor sunt definite într-o manieră potrivită pentru materialul îmbrăcămintei. ce specifică caracteristicile şi proprietăţile pentru îmbrăcămintea cu vizibilitate cu folosire nonprofesională). nivelurile înalte de retroreflexie producând un contrast mare şi vizibilitate bună a îmbrăcămintei la lumina farurilor. la lumina zilei. Oricum. gradul de vizibilitate crescând de la clasa 1 la clasa 3. ziua şi noaptea (sub lumina farurilor). dar purtarea unei îmbrăcăminte cu vizibilitate mare nu garantează că purtătorul va fi vizibil în toate condiţiile. 173 . cei ce le întrebuinţează vor trebui să ia în considerare fundalul ambiant predominant în care protecţia este cerută şi să aleagă culoarea ce produce contrastul preferat. retroreflexie. suprafeţe minime reflectorizante şi dispunerea materialelor în echipamentul de protecţie.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Termeni şi definiţii În conţinutul Standardului European EN 471/2003. Material retroreflexiv – material ce este retroreflector. fie retroreflexive. Termeni fotometrici 174 .20). Material de bază (de fundal)– material fluorescent colorat menit să iasă mult în evidenţă. fără a corespunde acestui standard pentru materiale retroreflexive. se utilizează următorii termeni şi definiţii: Îmbrăcăminte de avertizare cu vizibilitate mare . Material sensibil la orientare – material ce are coeficienţi de retroreflexie ce diferă cu mai mult de 15% când sunt măsuraţi la două unghiuri de rotaţie ε1=0o şi ε2=90o. Material cu performanţă separată – material menit să afişeze proprietăţi fie de fundal. dar care nu este menit să corespundă cerinţelor acestui standard pentru materialul de bază. dar nu amândouă. Faţă Spate Figura 3.echipament de avertizare menit să ofere ieşirea în evidenţă în timpul purtării (figura 3.20. Material cu performanţă combinată – material menit să afişeze proprietăţi de fundal şi retroreflexive în acelaşi timp. Exemplu de îmbrăcăminte de avertizare cu vizibilitate mare Material fluorescent – material ce emite radiaţii optice ale luminii cu lungimea de undă mai mare decât lungimea de undă a celor absorbite.

50 0.10 0.80 0. Produsele vor include suprafeţele impuse pentru materialele de bază (ca fundal) şi materialele retroreflexive sau alternativ vor include suprafaţa impusă pentru materialul cu performanţă combinată. Exemple de harnaşamente 175 . conform tabelului 3.20 0. iar pentru hamuri ele nu vor avea lăţime mai mică de 30 mm (figura 3.21.21). Figura 3.20 Cerinţe specifice de design Materialul de bază va trebui să acopere bustul şi. mâinile şi picioarele purtătorului. 17. Suprafaţa minimă de material vizibil în m2 . Tabelul 3.11.2/ 2001. Benzile din material retroreflexiv nu vor avea lăţime mai mică de 50 mm.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Notă: Termenii fotometrici folosiţi în acest document sunt definiţi în publicaţia CIE nr. EN 471:2003 Design Clase de produse Echipamentele de avertizare sunt grupate în trei clase.4/ 1987 şi nr. 54.14 0.11. unde e posibil. diferenţiate prin suprafeţele minime ale materialelor vizibile încorporate în produs.13 Clasa 1 0. conţinută de produs Tip de material Clasa 3 Clasa 2 Material de bază (fundal) Material retroreflexiv Material cu performanţe combinate 0.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Harnaşamentele vor cuprinde o bandă retroreflexivă încercuind talia şi alte benzi retroreflexive împreunând banda de la talie din spate în faţă. vestoanele vor avea două benzi din material retroreflexiv cu o înclinare maximă de ± 20o cm. Jachetele.23). Banda orizontală va fi cu minim 50 mm mai sus de marginea inferioară a gecii.22. vestă etc. 176 Figura 3. acoperind bustul şi benzile din material retroreflexiv trecute peste fiecare umăr. . Exemplu plasare a benzilor la jachetă. acoperind bustul cu o înclinare maximă de ± 20o. Faţă Spate sau o bandă din material retroreflexiv cu o înclinare maximă de ± 20o. cu minim 50 mm între ele. Harnaşamentele ce corespund acestui standard nu asigură protecţie împotriva căderii de la înălţime. acoperind bustul şi benzile din material retroreflexiv trecute peste fiecare umăr. Îmbrăcămintea va avea două benzi orizontale din material retroreflexiv.22). vestei sau cămăşii (figura 3. vestei sau cămăşii (figura 3. cămăşile. Banda de la partea de jos a bustului va fi cu minim 50 mm mai sus de marginea inferioară a gecii. peste umeri. vestele. cu minim 50 mm între ele. salopetele.

sau gecile. cămăşi etc.23.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 3. Exemplu plasare a benzilor la jachetă. cămăşile.25). vestei. Mânecile lungi ale salopetelor.24. vestele. înconjurând bustul. vestonului(figura 3. vestă etc. Banda de jos va fi cu minim 50 mm deasupra marginii de jos a gecii. jachetelor şi hainelor vor fi încercuite de două benzi din material retroreflexiv cu minim 50 mm distanţă între ele. vestoanele vor avea două benzi din material retroreflexiv cu o înclinaţie maximă de ± 20 o. geci.24). Figura 3. Partea de jos a celei mai joase benzi va fi cu minim 50 mm mai sus de marginea de jos a mânecii (figura 3. cu minim 50 mm distanţă între ele. 177 . cămăşii. Exemplu plasare a benzilor la veste.

178 .25. cu minim 50 mm distanţă între ele.26). Exemplu de plasare a benzilor la salopete Salopetele. pantalonii cu betelie sau pantalonii cu bretele vor avea două benzi din material retroreflexiv cu o înclinaţie de maxim ± 20 o. încercuind fiecare picior.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 3. Partea de jos a benzii inferioare trebuie să fie cu minim 50 mm deasupra terminaţiei pantalonului (figura 3.

Figura 3.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 3. 3. Stabilirea mărimilor şi marcarea Desemnarea mărimilor va fi în concordanţă cu cerinţele EN 340. Exemplu de plasare a benzilor la pantaloni cu bretele Pantalonii cu bretele din clasele 2 şi 3 vor avea o bandă din material retroreflexiv pe linia taliei.27). măsurată în paralel cu direcţia benzii.26. salopete etc.27. cu o înclinaţie maximă de ± 20o faţă de orizontală (figura 3. Exemplu plasare a benzilor la pantaloni.5.2. Orice discontinuitate pe lungimea fiecărei benzi din material retroreflexiv sau material cu performanţe combinate nu va fi mai mare de 50 mm. iar totalul discontinuităţilor nu va fi mai mare de 100 mm la fiecare bandă în jurul bustului şi 50 mm în jurul mânecilor şi a picioarelor. 179 .

Exemplu de desemnare a mărimii Cerinţele de marcare sunt definite în EN 340. Cerinţe impuse materialelor Metode de testare Mostrarea şi condiţionarea Mostrele: Acestea vor fi luate la întâmplare din centre comerciale reprezentative. Condiţionarea mostrelor: Mostrele vor fi condiţionate pentru cel puţin 24 de ore la (20±2)oC şi (65±5)% umiditate relativă. forma şi cantitatea vor fi cele stabilite pentru fiecare procedură de testare. trebuie testată câte o mostră din fiecare material şi trebuie să satisfacă cerinţele minime.29 şi 3.28. Exemplu de marcare Figura 3. Dacă testul este făcut în 180 . Figura 3.28.29. Prepararea mostrelor: Mărimea. Numărul de teste: Dacă nu este altfel specificat. în figurile 3.3.30 fiind date exemple pentru grupa respectivă de produse.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Un exemplu de stabilire a mărimii pentru un produs cu vizibilitate mare este prezentat în figura 3.5.30. Exemplu de etichetă de întreţinere 3. Figura 3.

Măsurătorile vor fi făcute după recondiţionare în acord cu Mostrarea şi condiţionarea.2. metoda 5A. Mostrele vor fi măsurate după 7500 de cicluri. Mostrele vor fi într-un singur strat.2. Spălare şi curăţare în acord cu eticheta de întreţinere: Spălarea va ţine cont de următoarele indicaţii: a) pentru materialul de bază vor fi pregătite trei mostre de 300x250 mm cu două dungi din material retroreflexiv. distanţa dintre cele două dungi fiind de 50 mm. folosind o ţesătură din lână abrazivă. Pliere la temperaturi coborâte: mostra va fi expusă şi pliată în acord cu ISO 4675 la o temperatură de (-20±2)oC. acesta va începe la 5 min după retragerea din atmosfera de condiţionare. Flexare: mostra va fi flexată în acord cu EN ISO 7854: 1997 metoda A. Determinarea culorii Culoarea va fi măsurata în acord cu procedurile definite în publicaţia CIE nr. sub o presiune de 9kPa. b) pentru materialul retroreflexiv cu performanţe separate. mostrele vor fi spălate în acord cu EN ISO 6330: 2000. c)condiţionare timp de 2 ore în acord cu Mostrarea şi condiţionarea. metoda 2. după cel puţin două ore. pentru două valori ale unghiului de rotaţie (0o şi 90o ). fiecare de 250x50 mm. Performanţelor retroreflexive vor fi măsurate după: Frecare: mostra va fi frecată în acord cu EN 530: 1994. Ciclul de spălare 181 . metoda 2A. Măsurarea se face după 5000 de cicluri. susţinute de un substrat negru cu o reflectare de mai puţin de 0.04. 15. folosind un instrument policromatic de iluminare şi observare. c) pentru materialul retroreflexiv cu performanţe combinate. mostrele vor fi spălate în acord cu EN ISO 6330: 2000. Determinarea performanţelor retroreflexive fotometrice Coeficientul de retroreflexie R’ va fi determinat în acord cu procedura definită în publicaţia CIE nr.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex alte condiţii. 54. Expunere la variaţii de temperatură: mostrele cu mărimi de 180x30 mm vor fi expuse continuu unui ciclu de schimbare de temperatură: a) timp de 12 ore la (50±2)oC urmat imediat de b) 20 de ore la (-30±2)oC. iar măsurătorile vor fi făcute pe mostre pătrate de 10x10 cm.

12. metoda 8. Jachetă pentru testul de spălare industrială Mostra ar trebui să fie spălată conform ISO 15797:2002. asupra mostrei plasate în poziţie verticală acţionează un jet de apă. Coeficientul de retroreflexie R’ va fi calculat ca medie a măsurării pe 8 benzi şi ar trebui să îndeplinească cerinţele fotometrice pentru Materiale cu performanţe separate. la (50±5)oC. metoda 8.1. Performanţe retroreflexive în ploaie: conform unei metode specifice. 182 . Curăţarea industrială conform cu recomandările producătorilor: Benzile din material retroreflexiv de 250 x 50 mm vor fi aplicate pe o jachetă. la care. Materiale cu performanţe combinate şi Materiale sensibile la orientare. ca în figura 3. culoarea. ce simulează acţiunea ploii. Curăţarea conform etichetei se va face în conformitate cu EN ISO 3175–2/1998.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex specificat va fi aplicat mostrei de un număr de ori menţionat pe etichetă.31. Neutralizarea ar trebui să se facă în concordanţă cu recomandările producătorului. tabelul 8.31. fără presiune. în timpul măsurării coeficientului de retroreflexie. Mostra va fi curăţată de atâtea ori cât este menţionat pe etichetă. Figura 3. pentru 5 cicluri. cromaticitatea şi factorul minim de luminozitate se vor încadra în parametrii şi valorile din tabelul 3. Materiale de bază şi materiale cu performanţe combinate Pentru materialul de bază (fundal) şi cel cu performanţe combinate. iar după ultimul ciclu de spălare mostrele vor fi uscate. cu distanţa dintre benzi şi marginea de jos de cel puţin 50 mm.

610 fluorescent 0. clătiri cu hipoclorit şi presare fierbinte: în acord cu recomandările de întreţinere a produselor.340 0. ISO 105-D01 pentru curăţare industrială şi ISO 105-N01 pentru albire cu hipoclorit.12. în aer. Testul va fi condus în acord cu ISO 105 – E04. Rezistenţa culorii la frecare (umedă şu uscată) va fi determinată conform ISO 105 – A02 şi va fi cel puţin pasul 4 al scării de gri. Pentru materialele tricotate schimbările dimensionale nu vor depăşi ± 5% pe lăţime şi pe lungime. în acord cu EN ISO 13934 – 1.460 0.70 0.540 Orange-roşu 0. Rezistenţa la tracţiune şi la rupere a ţesăturilor peliculizate şi a laminatelor: pentru materialele cu o alungire mai mare de 50% această cerinţă 183 .494 0.40 0. iar când este determinată conform ISO 105 – A03 cel puţin pasul 3 pentru pătare.655 0.398 0. E 2S pentru spălare industrială.12.375 0. conform ISO 105-C06 pentru spălare casnică. Schimbările dimensionale se vor determina conform procedeelor de testare stabilite în EN340. ISO 105-C06. la o temperatură ce nu depăşeşte 60oC.390 fluorescent 0. Rezistenţa culorii la transpiraţie. Cerinţe pentru materialul de bază şi cel cu performanţe combinate Culoare Coordonatele cromaticităţii X Y Galben 0.356 0.535 0.610 0. determinată conform ISO 105 – A02 va fi cel puţin pasul 4 al scării de gri.25 Culoarea şi factorul de luminozitate după expunere la lumină xenon vor fi conform datelor din tabelul 3.387 0. Rezistenţa la tracţiune a materialelor ţesute va fi testată pe direcţia bătăturii şi a urzelii.315 0.570 0. curăţare. Rezistenţa culorii la spălare. Expunerea mostrei de testare va fi făcută conform ISO 105-B02/ 1994. Mostrele vor fi uscate prin agăţare.345 fluorescent 0.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabelul 3. metoda 3.655 0. Testul va fi condus în acord cu ISO 105 – X12.310 Factorul minim de luminozitate.345 Roşu 0. βmin 0.570 0.340 0.452 0.

La materiale sensibile la orientare.13. coeficientul de retroreflexie va depăşi 100 cd /(lx·m2) măsurat la unghiul de observare de 12o şi unghiul de intrare de 5o. rezistenţa la vapori de apă nu va depăşi 5 (m2 · Pa/W). iar metodele de testare vor fi cele menţionate anterior (3.5.13. Pentru ţesături obişnuite. cerinţele de performanţă vor fi ca şi pentru materialele retroreflexive. rezistenţa la rupere va fi determinată în acord cu ISO 4674/ 1977. coeficientul de retroreflexie va fi cel puţin 75% din valorile cerute la cealaltă orientare. Rezistenţa la vaporii de apă: fac excepţie de la testare harnaşamentele şi vestele. ale cărui valori după testare trebuie să fie următoarele: La materiale cu performanţe retroreflexive şi cu performanţe separate.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex nu se mai poate aplica. valorile vor fi în concordanţă cu cele din tabelul 3. testul va fi făcut în acord cu EN 31092. Foarte important este coeficientul de retroreflexie .3. La materiale cu performanţe combinate. coeficientul de retroreflexie va depăşi 30 cd /(lx·m2) măsurat la unghiul de observare de 12o şi unghiul de intrare de 5o. Sub acţiunea ploii coeficientul de retroreflexie va depăşi 15 cd/ (lx·m2). 184 . iar pentru ţesături peliculizate şi laminate.1). Tabelul 3. Rezistenţa la vaporii de apă pe clase de produse Rezistenţa la vapori de apă 1 Clasa 2 20<Ret≤40 3 Ret≤20 ⎡ m ⋅ Pa ⎤ Ret = ⎢ ⎥ ⎣ W ⎦ 2 Ret peste 40 Observaţie: Clasa 1 are un timp de purtare restricţionat Materiale retroreflexive şi materiale cu performanţe separate Atunci când materialele cu performanţe separate au caracteristici de reflexie a luminii. metoda A1 şi nu trebuie să fie sub 50N.

Textile – Determinarea proprietăţilor psihologice – Măsurarea rezistenţei termice şi la vaporii de apă în condiţii stabile specifice EN ISO 1421. Nepătrunderea apei şi rezistenţa la vaporii de apă sunt proprietăţile esenţiale ce trebuie testate şi marcate pe etichetă. Textile – Proprietăţile de extensibilitate a materialelor – Partea întâi: Determinarea forţei maxime şi a alungirii folosind metoda jupuirii (ISO 13934-1: 1999) EN ISO 13935-2. Standardizare . Cauciuc vulcanizat – Determinarea efectului lichidelor ISO 4674: 1997.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3. Impermeabilitatea la apă este cea mai importantă proprietate şi este măsurată pe stratul exterior al hainelor. Textile – Determinarea rezistenţei la pătrunderea apei – Testarea presiunii hidrostatice EN 31092. Textile – Proprietăţi de extensibilitate ale materialelor – Partea a 2 a: Determinarea forţei maxime folosind metoda grab (ISO 139342: 1999) EN 1817. ceaţă şi umiditatea pământului.1. ninsoare). Cauciuc sau materiale îmbrăcate în plastic – Determinarea rezistenţei la flexiune (ISO 7854: 1995) EN ISO 13934-1. Unele materiale impermeabile la umiditatea din exterior sunt permeabile la vaporii de transpiraţie. reducând tensiunile psihologice şi prelungind timpul de purtare în anumite condiţii climatice. Testele sunt făcute atât pe mostre necusute cât şi pe mostre cu cusături.6. ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECŢIE FAŢĂ DE PLOAIE 3.EN 343/ 2003 În acest Standard European sunt stabilite proprietăţile materialelor şi ale asamblărilor îmbrăcămintei menite să asigure un nivel adecvat de protecţie faţă de precipitaţii (ploaie.6. Acest Standard European face referiri sau încorporează informaţii din următoarele publicaţii: EN 340 – Îmbrăcăminte de protecţie – Cerinţe generale EN 388 – Mănuşi de protecţie împotriva riscurilor mecanice EN 530/1994 – Rezistenţa la abraziune a materialelor pentru îmbrăcămintea de protecţie – Metode de testare EN 20811. Materiale acoperite cu cauciuc sau plastic – Determinarea rezistenţei la rupere (sfâşiere) 185 . îmbunătăţind confortul la purtare.

care furnizează izolare termică adiţională. Termeni şi definiţii Pentru obiectivele acestui Standard European. În tabelul 3. Căptuşeală termică . sub o anumită presiune hidrostatică. Rezistenţa la penetrarea apei Wp (Pa) –este opoziţia materialului la trecerea apei prin el.material de bază (compozit sau laminat) 2.cel mai interior material.rezistenţa la vaporii de W ⎦ ⎣ apă.6.înveliş cu proprietate de etanşare. este specifică materialelor textile sau compozitelor şi este dată de fluxul de căldură evaporat „latent” printr-o suprafaţă dată.14. Exemple de pachete de straturi Varianta de pachet Straturi componente 3 straturi laminate pentru înveliş exterior 1 . Căptuşeală .1.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3. Tabelul 3.14 sunt date câteva exemple de pachete de straturi din componenţa îmbrăcămintei de protecţie faţă de ploaie. Stratul exterior al produsului – materialul de la exteriorul îmbrăcămintei de protecţie.căptuşeală 186 . cu sau fără proprietăţi de etanşare.1. ca urmare a unei presiuni a vaporilor de apă. exprimată în metri pătraţi· Pascal pe watt. se utilizează următorii termeni şi definiţii: ⎡ m 2 ⋅ Pa ⎤ Rezistenţa la vaporii de apă: Ret = ⎢ ⎥ .

Cerinţe de performanţă Echipamentele respective vor trebui să corespundă cerinţelor ergonomice ale EN 340.căptuşeală termică 2 -neţesut 3 -membrană 4 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3 . Straturile componente ale produselor de îmbrăcăminte vor fi testate independent sau împreună (în funcţie de tehnologia de realizare) conform cerinţelor specificate în tabelul 3.strat exterior 2 straturi laminate pentru înveliş exterior plus căptuşeală Combinaţie de straturi căptuşeală şi material exterior 1.material exterior (liber) Combinaţie de straturi căptuşeală termică şi material exterior 1 .membrană 4.2.15.căptuşeală (liberă) 5.membrană (peliculă) 4 .căptuşeală (liberă) 5 .6.material exterior (liber) 3. 187 .1.căptuşeală termică 2 -tricot 3.

următoarelor pretratamente: Dry cleaning şi/sau spălare – 5 cicluri. Mostrele trebuie să aibă un diametru cel puţin 130 mm. Flexiuni repetate . mostrele vor fi supuse .în conformitate cu EN 530/1994.2)kPa . Metoda 2. Aplicarea testelor de performanţă pe componente Caracteristica de testat Strat exterior al Căptuşeală sau materialului căptuşeală termică Rezistenţa la pătrunderea apei X X (înainte şi/sau după pretratament (în combinaţie dacă se aplică) Rezistenţa la vapori de apă X X (în combinaţie dacă se aplică) Rezistenţa la întindere X Rezistenţa la sfâşiere X Modificare dimensională X X (în combinaţie dacă se aplică) Rezistenţa cusăturilor X Dublură X X Testarea rezistenţei la pătrunderea apei Testarea rezistenţei la pătrunderea apei se realizează în conformitate cu EN 20811.15. cu următoarele recomandări: – 2 mostre ar trebui sa fie testate în direcţia longitudinală 188 . Abraziune . Abraziunea ar trebui evaluată pe faţa exterioară a stratului exterior al produsului. la 1000 cicluri. cu o creştere a presiunii hidrostatice la (980±50)Pa/min. pentru toate materialele combinate. acestea vor fi supuse procedurilor respective în conformitate cu EN 340. numărul mostrelor fiind următorul: –5 mostre pentru testarea materialului netratat –5 mostre pentru testarea cusăturilor pe material netratat –5 mostre pentru testarea materialului după spălare/curăţare uscată şi/sau umedă –4 mostre pentru testarea după pretratament de abraziune –4 mostre pentru testarea după pretratament de îndoire repetată –2 mostre pentru testare cu combustibil şi –2 mostre pentru testare cu ulei.conform EN ISO 7854/1997. metoda c. Anterior testării rezistenţei la pătrunderea apei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabelul 3. sau indică numai curăţarea industrială. cu o forţă de presare de 9±0. în măsura în care etichetele de întreţinere fixate pe îmbrăcămintea de protecţie nu interzic spălarea mostrelor.

în conformitate cu ISO 1817. mostrele pot fi clasificate în conformitate cu tabelul 3. Wp 1 2 Mostră de testat: – material înainte de Wp ≥ 8000 Pa Nici un test cerut* pretratament – material după fiecare Nici un test cerut Wp ≥ 8000 Pa pretratament – cusături înainte de Wp ≥ 8000 Pa Wp ≥ 8000 Pa pretratament 3 Nici un test cerut * Wp ≥ 13000 Pa Wp ≥ 13000 Pa Obs. Clasificarea materialelor după rezistenţa la pătrunderea apei Clasa Rezistenţa la pătrunderea apei. în conformitate cu ISO 1817. Testul pentru permeabilitate la apă ar trebui să fie evaluat direct după îndepărtarea oricărui agent de test şi să fie iniţiat în 10 minute.în conformitate cu ISO 1421. procentaj de volum 100%. 4 – trimetilpentan). *.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex – 2 mostre perpendicular pe direcţia longitudinală – numărul de cicluri: 9000. Tabelul 3. Notă: Pentru fiecare clasă ar trebui să fie îndeplinite mai multe cerinţe. Testarea rezistenţei la vapori de apă Testarea se face în conformitate cu EN 31092. Testarea rezistenţei la abraziune . 3. astfel încât faţa mostrei să fie în contact direct cu agentul de testare. temperatura de testare: (20±2)oC şi durata expunerii: 60 minute. deoarece cele mai rele situaţii posibile pentru clasele 2 şi 3 sunt după pretratament. După îndepărtarea mostrelor din dispozitivul de testare. Cantitatea agenţilor de testare: (50±5)ml. pentru toate straturile 189 .16. În funcţie de valoarea rezistenţei la pătrunderea apei. Se testează rezistenţa la pătrunderea apei a stratului exterior al materialului împreună cu orice înveliş etanş aplicat.Nu se cere nici un test.metilnaftalina 20% din volum.16. care poate fi: a) Lichid A: Isooctan (2. orice agent de testare care rămâne pe ele ar trebui să fie îndepărtat cu hârtie de filtru absorbantă. cu mostre condiţionate şi o viteză a suprafeţei abrazive de (100±10)mm/min. 80% din volum şi 1. Influenţa combustibilului şi a uleiului – mostre din stratul exterior trebuie plasate într-un dispozitiv special. b) Lichid F: Ulei de test: parafine lanţ – direct (C12 – C18).

Asupra stratului exterior al produsului va acţiona o forţă de alungire de 450N. Testarea rezistenţei cusăturilor stratului exterior Testarea se realizează în conformitate cu principiile EN ISO 13935-2. 190 . Rezistenţa cusăturilor stratului exterior al produsului ar trebui să fie de cel puţin 225 N.17.17. nu ar trebui să depăşească ± 3% după 5 cicluri de spălare şi uscare. Pentru materiale cu alungire de mai mult de 50% acesta cerinţă nu este aplicabilă. Testarea se realizează cu mostre condiţionate. în ambele direcţii ortogonale. în ambele direcţii ortogonale ale materialului Testarea rezistenţei la sfâşiere Testarea se realizează în conformitate cu metoda A1 din ISO 4674/ 1997. aceasta cerinţă nu este aplicabilă. Rezultatele ar trebui să se încadreze în valorile din tabelul 3. Tabelul 3. cu o viteză a clemelor de (100±10)mm/min. Ret 1 2 2 20 < Ret ≤ 40 Ret > 40 m ⋅ Pa 3 Ret ≤ 20 W Testarea rezistenţei la întindere a stratului exterior Pentru materiale cu o alungire mai mare de 50%. în ambele direcţii ortogonale ale materialului. Testarea schimbării dimensionale a materialelor Testarea se realizează în conformitate cu EN 340.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex pachetului vestimentar. Clasificarea materialelor după rezistenţa la vapori de apă Rezistenţa la vapori de Clasa apă. Testarea rezistenţei la străpungere a stratului exterior Stratul exterior va fi testat cu o forţă minimă de străpungere de 25N. Schimbarea dimensională a materialelor relevante.

urmată de numărul acestui standard şi clasele relevante. Exemplu de desemnare a mărimii 3. ca în figura 3. Pictogramă pentru rezistenţă x (rezistenţa la vapori de apă) la pătrunderea apei şi rezistenţă la vaporii de apă Pentru clasa 1 de rezistenţă la vapori de apă.33. • Informaţii de bază asupra folosirii posibile.3. 3.32.6.5. ca de exemplu: EN 343 x (rezistenţa la pătrunderea apei) Figura 3. eventual durata utilizării îmbrăcămintei.6. Marcarea şi etichetarea privind întreţinerea Marcarea şi etichetarea se face în concordanţă cu EN 340. Informaţii furnizate de către producător Informaţiile furnizate de către producătorul îmbrăcămintei de protecţie vor fi în concordanţa cu EN 340 şi vor conţine următoarele informaţii adiţionale: • Indicarea tipului de produs. Figura 3. iar acolo unde este posibilă o informaţie detaliată.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3.1. • Cum se îmbracă şi se dezbracă.1. • Prevenirile necesare în funcţie clasele unor rezistenţe.1.32. în spatele acestui număr ar trebui adăugată prevenirea „timp de purtare restricţionat’’. se specifică sursa. 191 .33. dacă este relevant. Desemnarea mărimilor Desemnarea mărimii ar trebui să se facă în concordanţă cu EN 340.4.6. Pe haine trebuie să fie marcată pictograma din figura 3.

EN 25077.Îmbrăcăminte de protecţie faţă de ploaie EN 471 .Îmbrăcăminte de avertizare cu vizibilitate mare. pr EN 13402-3. pentru uz profesional. definiţii şi proceduri de măsurare a corpului (ISO 3635: 1981. Metode de test de referinţă pentru eliberarea nikelului din produse destinate contactului direct şi prelungit cu pielea. EN ISO 4045. EN 13402-1. modificat). Textile: Dry cleaning si finisare – Partea I: Metode pentru evaluarea capacităţii de spălare a textilelor şi a îmbrăcămintei. EN 1811. 192 . EN ISO 3175-2.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex BIBLIOGRAFIE EN 340 – Îmbrăcăminte de protecţie – Cerinţe generale EN 388 – Mănuşi de protecţie împotriva riscurilor mecanice EN 420. 2. Textile – Determinarea ph-ului extractelor apoase. 3 si 4) . Textile – Determinarea rezistenţei la pătrunderea apei – Testarea presiunii hidrostatice EN 31092. Desemnarea mărimilor hainelor – Partea a II-a: Dimensiuni primare şi secundare. EN 13402-2. Textile: Determinarea schimbărilor dimensionale după spălare şi uscare (ISO 50077: 1984). Textile – Determinarea proprietăţilor psihologice – Măsurarea rezistenţei termice şi la vaporii de apă în condiţii stabile specifice EN 12947 (1.cerinţe şi metode de testare EN 1413. pr EN 14362-1 – Textile – Metode pentru detectarea şi determinarea unor anumite amine aromatice derivate din coloranţi azo – Partea I: Detectarea folosirii unor anumiţi coloranţi azo accesibili fără extracţie. EN 23758 – Textile – Coduri de pe etichete pentru întreţinere folosind simboluri (ISO 3758: 1991).Determinarea revenirii cutelor ţesăturilor prin măsurarea unghiului de revenire EN 1817. EN 343. Piele – Determinarea ph-ului (ISO4045: 1977).Rezistenţa la abraziune EN 22313 . Textile – Dry cleaning şi finisare – Partea a II-a: Proceduri pentru tetraclor etena (ISO 3175-2: 1998). Cauciuc vulcanizat – Determinarea efectului lichidelor EN ISO 3175-1. EN 530/1994 – Rezistenţa la abraziune a materialelor pentru îmbrăcămintea de protecţie – Metode de testare EN 20811. Desemnarea mărimilor hainelor – Partea I: Termeni. Desemnarea mărimilor hainelor – Partea a III-a: Măsurători şi intervale.Cerinţe generale pentru mănuşi.

Textile – Proprietăţile de extensibilitate a materialelor – Partea întâi: Determinarea forţei maxime şi a alungirii folosind metoda jupuirii (ISO 13934-1: 1999) EN ISO 13935-2.Rezistenţa culorii la curăţare şi la frecare cu solvenţi organici ISO 105 X11 . ISO 5077 şi ISO 6330 . Metoda cu diafragmă ISO 5081 . Textile – Proprietăţi de extensibilitate ale materialelor – Partea a 2 a: Determinarea forţei maxime folosind metoda grab (ISO 13934-2: 1999) ISO 7000. E02. EN ISO 1421.ISO. Cauciuc sau materiale îmbrăcate în plastic – Determinarea rezistenţei la flexiune (ISO 7854: 1995) EN ISO 13934-1. apă de mare. Textile – Spălarea casnică şi proceduri de uscare pentru testarea textilelor (ISO 6330: 2000).Rezistenţa culorii la frecare ISO 105 E01.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex EN ISO 6330.Rezistenţa la rupere – metoda pendulului în cădere ISO 9867 . EN ISO 105. Materiale acoperite cu cauciuc sau plastic – Determinarea rezistenţei la rupere (sfâşiere) BS 3320 . Simboluri grafice pentru folosirea pe echipament – index şi punctaj.Stabilitate dimensională la spălarea în maşini automate şi uscarea prin centrifugare ISO 3175 .Rezistenţa culorii la presare fierbinte – călcare ISO 105 B02 .Evaluarea revenirii încreţirii ţesăturilor – metoda aspectului exterior ISO 105 C06 .be: Comité Européen de Normalisation (CEN) 193 . ISO 15797 – Textile – Spălarea industrială şi proceduri de finisare pentru testarea îmbrăcămintei de lucru. D02 .cenorm. E04.ch : International Organisation for Standardisation (ISO) www.Rezistenţa la tracţiune a ţesăturii – metoda cu bandă ISO 5082 .Determinarea rezistenţei la plesnire şi a extinderii de plesnire.Rezistenţa culorii la spălare ISO 105 D01. E07 . Textile – Teste pentru rezistenţa culorii (toate părţile).Rezistenţa la scămoşare www.Rezistenţa la lumină artificială – testul cu lampă cu xenon ISO 105 X12 .Rezistenţa culorii la apă clorurată ISO 4674: 1997. transpiraţie şi apă murdară ISO 105 E3 .Stabilitate dimensională la curăţire industrială ISO 2960 .Glisarea firelor şi rezistenţa cusăturii BS 5811 .Rezistenţa la tracţiune a ţesăturii – metoda prin apucare ISO 9290 .Rezistenţa culorii la apă.

de : Deutscher Institut für Normung (DIN) www.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex www.nl : Nederlands normalisatie.bsi-global.fr: Afnor (NF) www.astm.afnor.com : British Standard (BS) www.instituut (NEN) www.be : Normalisation Belge – Belgishe Normalisatie (NBN) 194 .org: American Society for Testing and Materials(ASTM) www.nni.din.ibn.

cel mai frecvent în construcţiile de drumuri şi stabilizări de maluri. Un geotextil trebuie să fie o reţea stabilă care să-şi păstreze structura în timpul manipulării. utilizate în construcţiile civile.1. geotextile erau folosite la construcţia drumurilor în scopul stabilizării acestora. • protecţii şi stabilizări de pământuri. geotextilele se definesc ca "ţesături sau materiale sintetice plasate între sol şi o ţeavă/conductă sau perete despărţitor. • îmbunătăţiri funciare. Materiale geotextile timpurii erau formate din 195 . neţesute sau tricotate. defineşte geotextilele ca fiind materiale textile rezistente. permeabile. aşezării şi utilizării îndelungate. În conformitate cu definiţia Societăţii pentru inginerie în sisteme agricole. INTRODUCERE Geotextilele constituie un termen relativ nou. pentru a accelera mişcarea apei şi a încetini mişcarea solului şi ca o pătură pentru a conferi ranforsare şi separare". care ranforsează (consolidează) materialul cu capacitate portantă redusă. ţesătură agricolă şi geosintetic. ideea folosirii acestora a apărut cu mii de ani în urmă. pe bază de polimeri. utilizate în domeniul geotehnic şi al construcţiilor civile. ce desemnează un element separator între diverse materiale solide introduse într-o lucrare geotehnică.CAPITOLUL 4 GEOTEXTILE 4. de alimentaţie şi biologice (ASAE – Society for Engineering in Agricultural. din fibre sintetice. and Biological Systems). Food. • reabilitări de drumuri şi căi ferate. Alţi termeni utilizaţi în industrie pentru materiale şi aplicaţii similare sunt: pânză geotextilă. Conform definiţiei ISO 10318:2005. În perioada faraonilor. geotextilele sunt materiale ţesute. Geotextilele sunt utilizate în special pentru: • lucrările de construcţii civile şi industriale. Deşi folosirea geotextilelor pentru stabilizarea solului şi alte funcţii geotehnice este relativ nouă. Dicţionarul Wordsworth pentru termeni ştiinţifici şi tehnologici.

196 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex fibre naturale. În forma pe care o cunoaştem astăzi.1 Geotextile neţesute (stânga) şi ţesute (dreapta) De-a lungul secolelor aceste idei străvechi au condus la folosirea în zilele noastre a geotextilelor pentru aplicaţii similare. Tot în această perioadă geotextilele au fost utilizate pe scară largă în Olanda. ţesături sau vegetaţie amestecate cu solul în vederea îmbunătăţirii calităţii drumului. Prima publicaţie referitoare la acest subiect o reprezintă lucrarea lui H. Una dintre primele aplicaţii despre care există documente o reprezintă utilizarea unor geotextile de acest tip în USA în 1958 de către M. Figura 4. Dezvoltarea geotextilelor în varianta lor actuală a fost impulsionată de apariţia polimerilor sintetici după 1940. R. cu rol în stabilizarea solului moale. înainte de depunerea stratului de pietre pentru stabilizarea drumurilor. Descoperiri arheologice în Marea Britanie indică faptul că încă din anii 2500 î. Chiar şi în Biblie pot fi găsite referinţe privitoare la utilizarea geotextilelor.H. Greiser. în special atunci când acestea erau construite pe terenuri cu stabilitate precară. Acesta a folosit o ţesătură dintr-un material sintetic pentru a controla eroziunea unei porţiuni de faleză de pe proprietatea sa din Florida. Se consideră că primele geotextile utilizate în secolul XX au fost ţesăturile industriale. În perioada Imperiului Roman se foloseau împletituri din trestie ce erau depuse pe soluri mlăştinoase. unde suprafaţa textilă se integra într-un sistem de fascine moderne. unele drumuri erau construite peste buşteni. geotextilele sunt utilizate încă din anii ´50 pentru realizarea de filtre pentru protecţii costiere.

minor. Agerschou din 1961 intitulată "Filtre din materiale sintetice pentru protecţia costieră". care a fost utilizată în Franţa la construcţia digurilor şi la terasamente încă din 1970.2. manual sau mecanizat. 197 . în comparaţie cu a altor geosintetice. la o industrie internaţională cu miliarde de dolari cifră de afaceri. în doar zece ani reuşind să ajungă de la statutul de material specific. geotehnice. Primul material geotextil neţesut a fost dezvoltat de compania franceză Rhone Poulence în 1968. Motivele acestei situaţii sunt legate de faptul că folosirea geotextilelor la lucrările de construcţii prezintă numeroase avantaje. Materialele geotextile s-au dovedit de atunci a fi printre cele mai versatile şi economice materiale de modificare a solului. costieră şi hidraulică. la miliarde de metri pătraţi puşi în operă şi la tehnologii adiacente şi domenii de aplicare ce nu încetează să se dezvolte şi să se extindă. timpul de execuţie fiind în cele mai multe cazuri mult redus fata de soluţiile clasice. Corpul inginerilor din armata Statelor Unite a folosit geotextile pentru o serie de proiecte în 1962. este prezentată în figura 4. Evoluţia vânzărilor de geotextile în Statele Unite ale Americii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex A. geotextilele prezintă avantajul omogenităţii proprietăţilor pe toată suprafaţa şi disponibilităţii pe orice amplasament. Era o structură densă din poliester obţinută prin metoda interţeserii (needle-punch). Utilizarea lor conduce la importante economii de spaţiu. Ca orice material fabricat în mod controlat. ocupă substanţial mai puţin loc decât alte materiale. Evoluţia geotextilelor pe plan internaţional a fost cea mai spectaculoasă din domeniul materialelor şi tehnologiilor pentru construcţii. Punerea în operă este facilă. deoarece. unele cu caracter general. cum ar fi pământul sau straturile agregate. producerea şi aplicarea acestora fiind în continuă creştere. Un proces similar de dezvoltare cunosc geotextilele şi în România. materialele fiind livrate în rulouri care sunt apoi derulate. Utilizarea lor s-a răspândit în majoritatea zonelor ingineriei civile. În România primele geotextile au început sa fie produse în 1973 şi au fost utilizate în special în aplicaţii hidrotehnice. altele legate de aplicaţia specifică pentru care sunt utilizate. ca urmare a formei lor plane. de protecţie a mediului.

fiind în prezent impuse de toate legislaţiile naţionale şi internaţionale din domeniul mediului. pante abrupte.).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. prin reducerea drastică a timpului de execuţie faţă de soluţia clasică cu argilă. deoarece sunt rezultatul unui proces de 198 . fără a fi nevoie de aport de material granular sortat. prin calităţile excepţionale de impermeabilizare. XX În cazul geotextilelor cu funcţie de armare se obţine o îmbunătăţire considerabilă a proprietăţilor mecanice ale pământului. Evoluţia consumului de geosintetice în USA la sfârşitul sec. ceea ce permite realizarea de structuri imposibil de obţinut în alte condiţii (structuri de sprijin verticale sau apropiate de verticală. Un avantaj important pe care îl prezintă geotextilele se referă la uniformitatea caracteristicilor. fundarea pe terenuri foarte compresibile etc.2. Materialele cu funcţie drenantă sau filtrantă s-au impus prin uşurinţa cu care este realizat un sistem de drenaj. Geomembranele şi geocompozitele bentonitice au revoluţionat modul de realizare a sistemelor de etanşare la depozitele de deşeuri (dar nu numai).

199 . şi a căror elaborare a urmărit dezvoltarea caracteristicilor reclamate de o anumită aplicaţie. dar la o analiză mai atentă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex fabricaţie strict controlat. deoarece se pot distruge uşor. Pot fi identificate şi unele dezavantaje ale utilizării geotextilelor. • fiind materiale în general subţiri. care să ia în considerare beneficiile financiare ale reducerii timpilor de execuţie. fiind materiale specializate. aceste noi tehnologii şi produse ascund costuri ridicate. trebuie să se asigure toate soluţionările de principiu şi de detaliu care să garanteze că geotextilele nu vor fi încărcate altfel. o tehnologie corect concepută şi aplicată poate elimina acest dezavantaj.. prin concepţia structurii în ansamblul ei. se în cadrează în domeniul geosinteticelor. rezultă reduceri de cost evidente. nu pot îndeplini decât rolul pentru care au fost concepute.2. cu o grosime de ordinul milimetrilor sau centimetrilor şi cu o masă redusă. În cele ce urmează va fi prezentată poziţia geotextilelor în cele două mari categorii de produse. Geotextilele reprezintă ceea ce în limba engleza este exprimat prin sintagma „engineered materials”. de aceea. ceea ce se reflectă în îmbunătăţirea efectului urmărit. materiale care înglobează cercetări avansate. dar. cele mai importante fiind: • geotextilele. În plus. sunt sensibile la contactul cu celelalte materiale din lucrare. ale siguranţei. din punct de vedere al domeniului de utilizare. la prima vedere. care frecvent sunt rigide şi rugoase. ca urmare a proprietăţilor de produs textil care le sunt caracteristice. în special în etapa de punere în operă. instalare etc. 4. producerea geotextilelor în cantităţi mari face ca numărul punctelor de conexiune să fie limitat. În ceea ce priveşte preţul de cost. GEOTEXTILELE – ÎNCADRARE ŞI CLASIFICARE Geotextilele fac parte din marea categorie a textilelor tehnice. care de multe ori sunt livrate împreună cu tehnologii special dezvoltate („integrated solutions”). ale transportului de materiale minerale de la distanţe uneori apreciabile. spre deosebire de soluri sau straturile agregate care au un grad important de neuniformitate.

Geosintetice Permeabile Produse asociate geotextilelor Impermeabile Cartuseli argiloase geosintetice Produse asociate geotextilelor Geotextile Membrane Geocompozite Figura 4. 4. Clasificarea materialelor geosintetice geogrile georete geocelule geospatieri Ponderea diferitelor categorii de geosintetice este reprezentată în fig. Din categoria geosinteticelor mai fac parte. geomembrane. căptuşelile argiloase geosintetice. Figura 4.1.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. şi/sau geomembrane în formă laminată sau compozită. georete. geocelulele şi geospaţierii.4. structuri sau sistem”. georeţele. alături de geotextile. Clasificarea materialelor geosintetice este prezentată în figura 4. Geotextilele – componentă importantă a geosinteticelor Geotextilele fac parte din categoria materialelor geosintetice. rocile sau alte materiale de natură geotehnică ca parte integrantă a unui proiect. geogrile.3. Ponderea diferitelor categorii de geosintetice 200 . geogrilele.3. Asociaţia Americană pentru Testare şi Materiale (ASTM).4. Comitetul pentru geosintetice.2. care reprezintă materiale manufacturate ce folosesc geotextile. le definesc pe acestea ca fiind “un produs planar manufacturat din materiale polimere ce se utilizează în relaţie cu solul.

Diferite tipuri de geogrile 201 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. GEOGRILELE Sunt reţele polimerice regulate.1. realizate prin intersectarea filamentelor în vederea obţinerii de ochiuri suficient de mari (1-10 cm) pentru a permite pătrunderea materialelor granulare (figura 4.2. Figura 4.6.1.5. deformate sau nedeformate.6). Materiale geosintetice 4.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Înglobate în pământ sau în orice alt material. care determină creşterea semnificativă a caracteristicilor mecanice ale Figura 4. geogrile Geogrilele sunt utilizate în principal la ranforsarea masivelor de pământ (exercitând funcţia de armare) pentru: armarea stratului de agregate din fundaţia drumurilor. Refacerea unei alunecări realizată cu materialului. se mai produc geogrile şi din poliamidă. cât şi prin interacţiunea mecanică cu respectivul material (numită încleştare). din poliamide aromatice (aramid) sau polivinilalcool. geogrilele acţionează atât prin frecarea reţea/material.7.8. 202 . poliester sau. printr-o tehnologie specială de extrudare. Această tehnologie realizează orientarea moleculelor polimere. Figura 4. Pe lângă aceşti polimeri. a umpluturilor. cel mai frecvent fiind folosiţi polietilenă de înaltă densitate (PEID) sau polipropilenă (PP). mai recent. Interacţiunea geogril .sol Geogrilele sunt făcute din polimeri. a stratului de balast la căile ferate. pe ambele feţe.

Geogrile ţesute Figura 4. în scopul măririi capacităţii portante a acestora. suprapuse printr-un procedeu special de extrudere şi etirare. realizarea de structuri de sprijin (ziduri) din pământ armat. Figura 4. Geogrilele pot fi: biaxiale (bietirate). • fâşii octogonale din polimeri. stabilizarea şi reabilitarea pantelor instabile.9.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex rambleelor. la saltele geocelulare pentru construcţii realizate pe terenuri moi sau umpluturi neomogene. cu noduri integrate (asigura continuitatea în dreptul nodurilor). Îmbinările sunt parte integrantă a structurii şi furnizează rigiditate grilei în toate direcţiile. ţesute. După aspect ele pot fi: • monoaxiale • biaxiale 203 . lipite etc. Geogrile lipite Geogrilele se pot prezenta sub doua forme: • reţele octogonale de nervuri fixate prin noduri. monoaxiale (monoetirate). digurilor şi barajelor sau a îmbrăcăminţilor asfaltice.10.

Geogrile monoaxiale Figura 4.12.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. sunt destinate îmbunătăţirii capacităţii portante a terenurilor de fundare a căilor de comunicaţie feroviare sau auto. În momentul în care materialul granular aşternut peste geogrilă este compactat. Rolul geogrilelor în structura fundaţiilor este de armare a straturilor cu portanţă redusă atât în cazul drumurilor. Rezistenţa sporită la tracţiune a geogrilelor bietirate permite aplicarea unor încărcări mari cu deformaţii reduse.11. Geogrile biaxiale Geogrilele biaxiale sunt realizate din fibre de poliester (PET) protejate cu PVC. reduc adâncimea făgaşelor şi prelungesc durata de exploatare a suprastructurii. evitând cedările terenului de fundare prin eforturi de forfecare. Ele distribuie sarcinile din încărcările verticale transmise de vehicule. principalul avantaj al acestor materiale fiind flexibilitatea ridicată. realizate din polipropilenă. cât şi a altor zone cu trafic intens. materialul granular se încleştează în apertura geogrilei. care asigură o interacţiune bună cu agregatele cu granulometrie mică. Geogrilele biaxiale (bietirate). Avantajele folosirii lor sunt: • reducerea grosimii stratului granular cu până la 40% fără pierderea de calitate • scăderea cantităţii de material excavat • reducerea deformaţiilor şi deplasărilor din fundaţie • compactare bună a materialelor de umplere • prelungirea duratei de exploatare • controlul tasărilor diferenţiate. Gama produselor standard are rezistenţe cuprinse între 20 – 200 kN/m. 204 .

care apoi se etirează. Se poate alege cea mai potrivită faţadă dintr-o gamă largă: panouri din beton prefabricat de diferite mărimi. iar cele împletite sunt flexibile. Folosirea acestora realizează economii considerabile şi oferă avantaje multiple : • stabilitate pe termen lung • posibilitatea utilizării pământului excavat • rezistenţă sporită la încărcările dinamice şi la şocurile seismice. 205 . înclinarea pantei. pe doua direcţii (întâi în sens longitudinal. Câteva dintre caracteristicile fizico-mecanice ale geogrilelor sunt prezentate în tabelul 4. tehnici care incorporează piatra naturală sau cărămida. iar la noduri sunt sudate sau împletite. Pentru a se obţine geogrile pornind de la o placă de bază extrudată se folosesc două tehnici principale. Rezultă astfel geogrile la care diferă tipul nodurilor: continuu integrate.1. Alte tehnologii constau în producerea de benzi independente care se dispun în reţea. condiţiile locale de mediu. prevăzute cu dispozitive de prindere. la temperatură controlată.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Geogrilele monoetirate sunt folosite la realizarea de structuri de sprijin din pământ armat cu diverse faţade. Încleştarea elementelor granulare în geogrile este în special obţinută pentru nodurile rigide. plasă din metal. sudate sau împletite. De asemenea. Prima metodă constă în practicarea de fante sau ştanţarea de goluri circulare în placa de bază. considerente economice şi estetice (arhitecturale). geogrilele monoetirate sunt folosite la realizarea structurilor de retenţie şi a culeelor de pod. Alegerea faţadei adecvate depinde de o serie de factori cum ar fi: tipul de faţadă dorit. texturi şi culori. sisteme de blocheţi. modul de transmitere a încărcărilor fiind diferit. Nodurile continuu integrate şi cele sudate sunt rigide. apoi în sens transversal).

6 0.2. kN/m Stabilizare biaxială a solului slab GRID 20/20 GRID 30/30 GRID 40/40 40 x 40 PP 0.1/12. Sunt utilizate de regulă împreună cu un geotextil.45 40/40 14/14 28/28 Uniaxială pentru construcţii de reţinere GRID 170R GRID 130R GRID 90R GRID 65R GRID 50R HDPE HDPE HDPE HDPE HDPE 0.2.1.1. Sunt în general realizate din polietilenă cu adaos de negru de fum (pentru protecţie contra razelor UV) şi aditivi (antioxidanţi.94 0. formate din nervuri ce se intersectează sub diverse unghiuri. Georeţele Sunt produse cu structură plană deschisă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabel 4. Caracteristici fizico-chimice ale geogrilelor Geogrile Dimensiunea deschiderii Polimer Greutatea unitară kg/m2 Rezistenţa la Rezistenţa la tracţiune sub tracţiune sarcină de max./ 2% long.7/1.2/30.7/75.2 20/20 7/7 14/14 40 x 40 PP 0.3 30/30 10. 206 .24 173/52.7/16.5/10.9/24. long. În această categorie se pot include şi produsele polimerice utilizate ca protecţie antierozională şi care se pot prezenta sub diverse forme.5/38/23.5/52. lubrifianţi) şi au ca funcţie principală drenajul lichidelor şi gazelor.5/45. geomembrană sau alt material care să prevină pătrunderea particulelor de pământ în interiorul reţelei.29 136/88/64. sub formă de reţea./ trans.5 21/21 33 x 33 PP 0./ trans kN/m trans.4 0. kN/m Rezistenţa la tracţiune sub sarcină de 5% long.5/103/- 4.

ceea ce le conferă o rezistenţă sporită) sau monofilamente sudate termic. georeţelele se utilizează singure sau în asociaţie cu alte geosintetice (geotextile de obicei) pentru terenurile de fundare (cum ar fi pământurile sensibile la îngheţ) sau la diferite construcţii (ziduri de sprijin.3. Ele pot fi alcătuite din: nervuri solide extrudate. Structura georetelelor este asemănătoare cu cea a geogrilelor. Georeţelele cu rol drenant sunt utilizate în acelaşi mod ca geotextilele. Geomembranele Sunt folii sintetice cu permeabilitate foarte redusă. dar pot fi obţinute şi prin impregnarea geotextilelor cu elastomeri sau 207 . ele au goluri mai mari şi sunt formate din fire flexibile multifilamentare sau multifilare. cu rol permanent sau temporar. Plasele sunt o variantă a georetelelor. Cu funcţie antierozională.10 mm. dar forma deschiderilor în cazul georetelelor este în general rombică. etc).2. Georeţea Georeţelele au grosimi de cca 5 . Legătura dintre fire se face prin termosudare sau înnodare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Cu funcţie de drenaj. nervuri din polimer spongios extrudate (au grosime mai mare şi deci debitul transportat este mai mare). având unghiuri care variază între 60° şi 80°. Sunt realizate în general sub formă de folii polimere continue. georeţelele se utilizează pentru protecţia pantelor. depozite de deşeuri. baza rambleelor. până când se dezvoltă vegetaţia.1. Figura 4. Ele au o mare supleţe şi flexibilitate. 4. alcătuite din materiale polimere.13. nervuri solide trefilate (au intersecţiile în unghi drept. precum şi o transmisivitate foarte mare.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex bitum. Principalii polimeri utilizaţi sunt policlorura de vinil (PVC) şi diferitele tipuri de polietilene, din care cea mai utilizată este polietilena de înalta densitate (HDPE). Pot fi netede, rugoase (pentru îmbunătăţirea stabilităţii pe pante), cu „crampoane” (pentru impermeabilizarea structurilor din beton), prevăzute cu îmbinări speciale de tipul celor de la palplanşe (pentru realizarea de ecrane verticale), cu strat de acoperire de culoare albă pentru reflectarea radiaţiilor solare etc. Geomembranele au ca principală funcţie impermeabilizarea unor construcţii sau părţi ale acestora, fiind utilizate la: rezervoare sau bazine pentru lichide (apă, hidrocarburi, solvenţi), canale de transport pentru lichide, etanşări pe paramente sau în alte zone ale digurilor sau barajelor, tuneluri sau galerii, etanşări de bază şi suprafaţă la depozite de deşeuri, ecrane verticale la depozite de deşeuri pentru controlul contaminării laterale a terenului cu diverşi poluanţi, etanşări la drumuri sub îmbrăcăminţi asfaltice sau pentru evitarea infiltraţiilor în pământuri argiloase cu umflări şi contracţii mari, pământuri sensibile la umezire, gelive. Clasificarea geomembranelor: • după tipul suprafeţei • netedă • texturată • după tipul de polimer • HDPE • LDPE • PVC • PP 4.2.1.4. Geosinteticele clay liners (GCL) Reprezintă sisteme instalate între vechiul şi noul strat de asfalt în timpul refacerii pavajelor. Ele constituie cele mai recente tipuri de materiale geosintetice şi sunt formate din straturi de substanţă bentonitică prinsă între două straturi geotextile sau aderente unei geomembrane. Integritatea unui astfel de sistem este obţinută prin metoda interţeserii (fig. 4.14), prin coasere (fig. 4.15) sau prin legare chimică (fig. 4.16). 208

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex

Figura 4.14. GCL consolidate prin interţesere

Figura 4.15. GCL consolidate prin coasere

Figura 4.16. GCL consolidate prin legare chimică

209

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Rolul acestora este de a forma o barieră în calea umidităţii pentru a proteja stratul inferior de pierderile de rezistenţă determinate de infiltraţiile de apă. 4.2.1.5. Geocompozite Geocompozitele sunt combinaţii de materiale, din care cel puţin un material este geosintetic: geotextile – georeţele, geotextile – geomembrane, geomembrane – geogrile, geotextile – geogrile, geocompozite bentonitice, amestecuri pământ – fibre sintetice. Principalele tipuri de geocompozite sunt asociaţii de: • geosintetice - bentonită (geocompozite bentonitice, cu funcţie de etanşare) • geotextile – georeţele (pentru funcţii de filtrare, separare şi drenaj) • geotextile – geomembrane • geomembrane – geogrile • geotextile – geogrile, care îndeplinesc funcţiile de separare, filtrare, drenare şi mai rar de ranforsarea terenurilor. Se utilizează în sistemele care îndeplinesc toate funcţiile amintite mai sus. • Geotextile – geomembrane Utilizarea geocompozitelor prezintă avantaje substanţiale, în comparaţie cu alte materiale: • eliminarea graduală a filtrelor din considerente de reducere a costurilor la instalarea noilor materiale; • flexibilitate sporită; • reducerea costurilor de excavaţie la unele lucrări; • rezistenţă la eroziune, dar şi la coroziune; • rezistenţă mecanică mare. Principalele funcţii pe care le îndeplinesc aceste geocompozite sunt: ranforsarea mecanică, separarea şi în anumite cazuri filtrare-drenare. Aplicaţiile geocompozitelor sunt diverse: • la terasamentele drumurilor şi căilor ferate, fig. 4.17 şi 4.18.

210

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex

Figura 4.17. Utilizarea geocompozitelor la terasamentele rutiere.

Figura 4.18. Utilizarea geocompozitelor la terasamentele căilor ferate

la consolidarea structurilor rutiere intens solicitate, fig. 4.19.

Figura 4.19. Consolidarea structurii rutiere cu geocompozite

la realizarea marilor depozite de deşeuri, fig. 4.20.

Figura 4.20. Utilizarea geocompozitelor la mari depozite de deşeuri

211

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • cu rol de drenare şi de separare, în cazul unor structuri, fig. 4.21 – 4.24.

Figura 4.21. Utilizarea geocompozitelor la tunele

Figura 4.22. Geocompozite la ziduri de sprijin cu rol de separare-drenare

Figura 4.23. Realizarea zidului de sprijin cu ajutorul geocompozitelor

212

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex

Figura 4.24. Folosirea geocompozitelor la pasaje subterane

consolidarea unor terenuri sportive sau zone de agrement, fig. 4.25.

Figura 4.25. Consolidarea terenurilor sportive cu geocompozite - protejarea malurilor unor canale

protejarea malurilor unor canale, fig. 4.26.

Figura 4.26. Folosirea geocompozitelor la canale

4.2.2. Locul geotextilelor în cadrul textilelor tehnice Textilele tehnice sunt materiale şi produse în a căror obţinere se au în vedere proprietăţile lor tehnice, şi în mai mică măsură cele estetice. Au drept destinaţie alte industrii decât cea textilă, ca de exemplu industria aeronautică, pentru scopuri militare, pentru construcţii, etc. Sunt caracterizate de strânsa legătură dintre proprietăţile pe care le prezintă şi domeniul în care sunt 213

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex utilizate, de nivelul ridicat de performanţă pe care îl oferă, asociat de regulă cu un preţ ridicat. Totuşi costurile lor de producţie pot varia mult, fiind mai mari decât al materialelor textile clasice, în cazul materialelor aplicate în industrii cum ar fi aeronautica, sau substanţial mai mici decât la materialelor clasice, dacă ne referim la unele textile medicale; în toate cazurile, preţul textilelor tehnice rămâne mai mic decât al altor materiale (metale, materiale de construcţii) pe care le înlocuiesc. O altă caracteristică larg variabilă a textilelor tehnice este durata de viaţă - în cazul geotextilelor trebuie să fie comparabilă cu a construcţiilor din care fac parte, iar în cazul produselor igienice (produse de unică folosinţă) este foarte scurtă. În concordanţă cu această definiţia şi după caracteristicile sale, un produs textil industrial poate fi utilizat în trei moduri diferite: • textilele industriale pot fi o parte componentă a unui alt produs, contribuind direct la îmbunătăţirea caracteristicilor de rezistenţă sau la performanţele generale ale acelui produs (spre exemplu firele cord dintr-un cauciuc pentru automobile); • textilele industriale pot fi utilizate ca unelte într-un proces industrial de producere a unui bun (filtrele din industria alimentară, de exemplu); • textilele industriale pot fi ele însele un produs utilizat în alte industrii decât cea textilă, aşa cum este cazul geotextilelor utilizate în construcţii civile. Astfel de produse reflectă conceptul de inginerie flexibilă pentru care primează cerinţele impuse de destinaţie şi de criteriile economice. În clasificarea textilelor industriale din punct de vedere al utilizării, ce are în vedere industriile în care aceste produse îşi regăsesc utilitatea, se disting 9 categorii de geotextile: • Agrotech, ce cuprinde materialele textile utilizate pentru aplicaţii legate de creşterea sau recoltarea produselor agricole şi alimentare. Sunt folosite în agricultură, în industria forestieră, în horticultură, în creşterea păsărilor şi animalelor, şi în industria pescuitului. În această categorie intră firele şi plasele pentru pescuit, ţesăturile de protecţie a recoltelor împotriva soarelui, a vântului, a ploii, a îngheţului, a păsărilor, a insectelor, etc, stratul de frunze artificiale şi diverse acoperitori izolatoare pentru sol, neţesute capilare şi transportori de seminţe, nutrienţi, umiditate, prelate şi diverse alte acoperitori. 214

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • Buildtech, care se referă la materialele folosite pentru construcţii permanente sau temporare sau pentru elemente de structură, cum ar fi drumuri, baraje, poduri, tunele. Sunt incluse şi membranele arhitecturale, marchize, clădiri gonflabile, acoperişuri de pânză, baldachine.

Figura 4.27. Construcţii din textile tehnice

Principalele produse din această categorie sunt: a) materiale pentru acoperişuri, membrane impermeabile şi căptuşeli permeabile la aer. b) izolaţii termice şi fonice c) pereţi antifoc şi despărţitori d) căptuşeli pentru canalizare şi conducte e) pereţi de consolidare, faţade f) armarea betonului • Geotech, sunt materialele textile, plane şi permeabile, ce pot fi neţesute, ţesături sau tricoturi, utilizate în contact cu solul, roci sau orice alte materiale geotehnice, cu aplicaţii în construcţii. Se disting ca principale utilizări: a) lucrări cu pământ şi drumuri; b) pentru stabilizarea malurilor; c) pentru hidrotehnică; d) pentru controlul eroziunii; e) pentru ranforsări de maluri de lacuri şi iazuri artificiale; 215

tifoane. h) pentru drenare. acoperitori. funii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex f) pentru ranforsări şi stabilizări de terenuri alunecoase. • Medtech. i) pentru protecţia mediului. Cuprind următoarele categorii de produse: a) saltele medicale b) halate pentru pacienţi şi chirurgicale c) lenjerie folosită în actul chirurgical şi în alte situaţii medicale d) materiale textile pentru protejarea rănilor: bandaje diverse. k) pentru ranforsarea cimentului. prelate. j) pentru ranforsarea materialelor plastice. plase. Principalele categorii de produse sunt: a) produse filtrante b) ţesături pentru benzi transportoare c) alte curele industriale d) ţesături circulare industriale e) produse abrazive f) pâsle pentru industria hârtiei g) compozite h) altele: lavete. etc e) saltele medicinale cu acoperământ impermeabil 216 . • Indutech. izolaţii. cuprind materialele textile care au utilizări în medicină şi industria medicală. etc. g) containere pentru deşeuri. reprezintă materialele textile folosite direct în industria manufacturieră în vederea desfăşurării corecte şi sigure a proceselor tehnologice.

carpete auto. terestre. 29 Textile tehnice utilizate în industria automobilelor 217 . aeriene sau navale.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. echiparea şi dotarea mijloacelor de transport de persoane şi marfă. etc b) aplicaţii în industria aviatică c) aplicaţii în industria navală Figura 4. civile sau militare. Principalele categorii de produse sunt: a) aplicaţii în industria automobilelor: filtre. finisaje interioare. care se referă la materialele textile folosite în construcţia. air-baguri.28 Textile tehnice cu aplicaţii medicale • Mobiltech. materiale de ranforsare pentru cauciucuri. cordoane de siguranţă.

Principalele categorii de produse sunt: a) materiale de protecţie împotrivă tăierii şi abraziunii b) materiale de protecţie balistică şi de impact c) materiale de protecţie la praf d) materiale de protecţie faţă de gaze şi agenţi chimici e) materiale de protecţie nucleară şi biologică f) materiale de protecţie împotriva căldurii şi focului g) materiale de protecţie faţă de condiţii atmosferice extreme h) materiale de protecţie cu rol de a asigura vizibilitate cât mai mare i) materiale de protecţie electrostatică 218 . pungi. care se referă la materialele textile folosite pentru producerea îmbrăcămintei de protecţie. pungi pentru cafea c) ambalaje pentru produse alimentare şi industriale d) cord. Protecţia se poate referi la factori naturali adverşi. plicuri pentru ceai. sfoară. covoare b) hârtie rezistentă. curele ţesute e) reţele pentru paleţi cargo Figura 4. containere flexibile. ce cuprinde materialele textile folosite pentru conţinerea temporară. Principalele categorii de produse sunt: a) ţesături grele pentru saci.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • Packtech. depozitarea şi protecţia bunurilor şi mărfurilor industriale. faţă de diverse pericole. deplasarea. etc. agricole sau a altor bunuri. baloturi.30 Textile tehnice pentru ambalaje • Protech.

Costum de protecţie • Sporttech.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.31. care sunt materiale textile folosite la obţinerea produselor cu destinaţii sportive sau de recreere. a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) Principalele categorii de produse sunt: ţesături pentru vele ţesături pentru baloane ţesături pentru parapante şi paraşute accesorii pentru pescuit frânghii gazon artificial. alte acoperiri corturi saci de dormit rucsacuri şi valize uşoare alte ţesături cu destinaţie marină 219 . etc. de echipament. Categoriile de astfel de materiale sunt foarte diverse. cuprinzând componente de îmbrăcăminte.

mochete. 220 .32 Textile textice cu destinaţie sportivă În cazul clasificării Techtextil. De multe ori materialele din această categorie sunt înglobate în categoriile Buildtech sau Geotech • Clothtech reprezintă acele materiale textile cu proprietăţi speciale. covoare. acoperiri de pardoseli. dar care sunt inserate în produse de îmbrăcăminte • Hometech sunt textilele tehnice prezente în produse de decoraţiuni interioare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. care să le asigure apartenenţa la categoria textilelor tehnice. etc Dinamica producţiei acestor categorii de textile tehnice poate fi înţeleasă urmărind evoluţia lor în perioada 1995 – 2005 în Statele Unite ale Americii. acestor 9 categorii li se mai adaugă încă 3 categorii: • Oekotech sunt materiale textile a căror utilizare este asociată protecţiei mediului înconjurător.

$) ′95–′05 Agricultură 150 590 168 663 1.7 Îmbrăcăminte/încălţăminte 176 1485 154 1287 (–1. 3. un material geotextil îndeplineşte concomitent mai multe funcţii.4 Aplicaţii casnice 554 2443 788 3385 3.1 Medicale 368 2021 409 2276 1.2.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabel 4.6 Protecţie individuală 45 435 61 620 3. specificându-se funcţiile secundare.1 Construcţii 405 1147 528 1551 2. Evoluţia producţiei de textile tehnice în perioada 1995 – 2005 în USA % 1995 2005 1 Aplicaţii Cantitate Valoare Cantitate Valoare CAGR (tone) (mil.9 Total 3113 15577 3976 19382 2. 2.9 Ambalaje 119 524 154 700 2. $) (tone) (mil. Din punct de vedere al structurii. geotextilele pot fi clasificate astfel: GEOTEXTILE Unidimensionale Fire Cabluri Benzi 1 Bidimensionale Ţesături Neţesute Tricoturi Tridimensionale Saci Gabioane Figura 4.0 Sport/timp liber 82 513 109 628 2.8 Protecţia mediului 56 312 90 458 4.4 4.3) Geotextile 84 389 143 659 5.6 Aplicaţii industriale 554 2579 739 3543 3. Clasificarea geotextilelor Criteriile care pot sta la baza unei clasificări a geotextilelor sunt diverse.1 Transport 530 3139 633 3612 1.33. Încadrarea într-o grupă se face cel mai frecvent în raport cu funcţia principală pe care o posedă. De regulă. Clasificarea geotextilelor după structură CAGR – Compound Annual Growth Rate 221 .

• geotextile realizate din fire .geotextile neţesute. o au geotextilele bidimensionale. După provenienţa materiei prime: • geotextile din fibre noi. la primă întrebuinţare. se disting următoarele categorii: • geotextile ţesute sau tricotate. dar şi din punct de vedere al biodegradabilităţii acesteia. care sunt rezultatul asocierii a două sau mai multe geotextile din primele două categorii de produse. • geotextile realizate din fibre şi fire . relativ uşor biodegradabile. geotextilele se împart în : • filtrante. cu durabilitate mare în exploatare. obţinute prin tehnologii clasice de ţesere sau tricotare. se disting două categorii: • geotextile realizate din fibre sintetice . • geotextile compuse. • geotextile realizate din folii sau benzi .pe bază de fibre poliesterice şi polipropilenice. greu biodegradabile. • cu funcţie de separare. • cu funcţie de ranforsare. După tipul elementelor constituente: • geotextile realizate din fibre .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Cea mai largă utilizare.geotextile speciale sau compuse. care sunt produse ale industriei textile.geotextile ţesute sau tricotate. După funcţionalitate.in. • drenante. • geotextile obţinute prin tehnologii neconvenţionale. • cu funcţie de protecţie.geotextile obţinute prin procedee de coasere-tricotare. alte fibre celulozice. 222 . sau din asocierea unui geotextil cu alte tipuri de produse. din punctul de vedere al structurii. După natura materiei prime (a polimerului din care este compusă fibra). Utilizând criteriul tehnologiei de obţinere. cânepa. • geotextile din fibre recuperate din materiale textile refolosibile. • geotextile realizate din fibre naturale .

Figura 4. Pentru geotextilele speciale se utilizează şi alte forme cum ar fi benzile tăiate din folii sau benzi extrudate. Majoritatea sunt realizate din fibre sintetice. • filamente de poliester sau polipropilenă. Principalele tipuri de materii prime utilizate pentru producerea geotextilelor sunt: • fibre din poliester sau polipropilenă. 223 . foliile şi elementele profilate din material plastic. poliesterul. multifilament etc. Polimerii cei mai utilizaţi sunt polipropilena. dar există şi geotextile realizate din fibre naturale (geotextilele din iută. de exemplu. Tipuri de materii prime utilizate pentru obţinerea geotextilelor Pentru cea mai mare parte a geotextilelor.1.34. polietilena şi poliamida sub formă de fibre sau fire (monofilament. • fire din poliester sau polipropilenă.).3. fibre scurte (rezultate din tăierea filamentelor la lungimi diferite) şi fire (obţinute prin asocierea filamentelor sau prelucrarea fibrelor).3. Materii prime Geotextilele sunt structuri permeabile realizate din fibre sau fire textile. materia primă este prelucrată sub formă de filamente. sunt utilizate în special pentru protecţii antierozionale). MATERIALE ŞI TEHNOLOGII UTILIZATE PENTRU OBŢINEREA GEOTEXTILELOR 4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • benzi din poliester sau polipropilenă. 224 . • fibre recuperate din materialele textile refolosibile.36. Ponderea principalelor clase de fibre utilizate pentru obţinerea de geotextile este prezentată în figura 4.35. Figura 4. Principalele materii prime şi tehnologii utilizate la producerea de geotextile sunt prezentate în figura 4.35.

Următorul ca vechime între polimerii de sinteză cu relevanţă în industria geotextilelor este poliesterul. Cel mai vechi dintre aceştia este polietilena. polipropilena (PP).1.3. a cărui primă apariţie datează din 1941. Biodegradabilitatea ridicată a celor mai multe dintre materialele provenite din polimeri naturali a determinat pe producătorii de geotextile să se orienteze către polimerii de sinteză. polietilena (PE). poliamida (PA).1.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. care a fost descoperită în 1931 în laboratorul de cercetare al firmei ICI. Un alt grup de polimeri cu o istorie lungă este familia poliamidelor.3. Cea mai recentă familie de polimeri larg utilizată în producerea de geotextile este cea a polipropilenei. 4. 225 .36. Polimeri de sinteză Pentru utilizarea în domeniul geotextilelor se folosesc cu preponderenţă polimerii termofuzibili: poliesterul (PETP). descoperită în 1954. prima poliamidă fiind descoperită în 1935. O prezentare comparativă a proprietăţilor acestor patru categorii de materii prime este ilustrată în tabelul 4.

Poliesterul Fibrele poliesterice sunt fibre pe bază de polimeri în alcătuirea cărora cel puţin 85% reprezintă un ester al unui acid aromatic carboxilic.1.3.V. 226 . cel mai larg folosit este polietilentereftalatul. Prezentare comparativă a proprietăţilor principalelorcategorii de materii prime Poliester Poliamida Polipropilena Polietilena Rezistenţă Modul elasticitate Rezistenţă rupere Fluaj Masă Cost Rezistenţă la: U.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabel 4. stabilizat nestabilizat Alcalii Microorganisme Petrol Detergenţi H H M L H H H H L M M H M M M M M M M M H M M H L L H H L L H M H M L H L L H H L L H L H H L H 4.1.3. cunoscut ca PET.1. Între aceştia. cei mai reprezentativi fiind derivaţii acidului tereftalic.

4 sunt prezentate câteva dintre cele mai semnificative proprietăţi fizice ale poliesterului. între care cele de comportare faţă de agenţii chimici şi faţă de temperatură. % Revenire elastică la alungire de 88-93 90 75-85 75-85 5%. % 0. % Modul iniţial.4 0.62-0. Temperatura de topire a PET este de 256 – 260oC.35-0.38 1.6-8. temperatura de pierdere totală a tenacităţii este de 248oC.39 1. Proprietăţile fizice ale fibrelor PET sunt determinate de structura moleculară şi cea supramoleculară. în general.2-3.38 Repriză. N/tex Alungire la rupere.35-0.4 o Temperatură de topire.8 10.47 0.5 4. 227 .9 Masă specifică 1. ceea ce îl recomandă pentru utilizarea la obţinerea de textile tehnice.38 1. Masa moleculară este cuprinsă între 15000 şi 22000 (la limita inferioară situându-se polimerul din care se obţin fibre tip lână şi la cea superioară polimerul din care se obţin fibre tip bumbac).0-4. la nivel înalt (modul ridicat. În tabelul 4. iar temperatura de înmuiere este de 230 – 240oC.4 0. puţin sensibile la fluaj. Tabel 4.4. Prezenţa nucleului aromatic determină o serie de proprietăţi ale poliesterului. Proprietăţile mecanice ale acestor materiale se situează.48-0.61 24-50 10-20 35-60 17-40 În figura 4.6 2.5 0.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Obţinerea fibrelor polietilentereftalice se face prin filare din topitură. fără variaţii în comportarea mecanică la temperaturilor din zona celei de 200° C). C 258-263 258-263 258-263 258-263 Filament Fibră scurtă Tenacitate Înaltă Tenacitate Înaltă normală tenacitate normală tenacitate 0.4 0. Aceste valori ridicate atestă rezistenţa poliesterului la temperaturi înalte. N/tex 6.2-10.37 se prezintă curbele efort – deformaţie pentru diferite categorii de fibre poliesterice. Principalele proprietăţi fizico-mecanice ale poliesterului Tenacitate.85 0.

şi constituie o caracteristică benefică pentru utilizarea poliesterului la obţinerea de geotextile. Densitatea este de 1. iar higroscopicitatea este foarte redusă. fiind de 0. C. înregistrată în condiţiile în care polimerul prezintă grupe polare. Fibră scurtă de tenacitate medie. D. Această valoarea redusă a sorbţiei de umiditate. Modul cum sunt influenţate de temperatură curbele efort – deformaţie este prezentat în figura 4.4% în condiţii standard. Influenţa temperaturii asupra tenacităţii fibrelor poliesterice în comparaţie cu alte fibre textile este prezentată în figura 4.37.47 g/cm3 (în funcţie de gradul de etirare.1. Fibră scurtă de mare tenacitate.39. Filament de tenacitate normală. cu creşterea cărora creşte şi densitatea. E. 228 .38. Fibră filamentară de mare tenacitate.33 . respectiv de ponderea domeniilor cristaline. POY filamentar. este rezultatul cristalinităţii ridicate şi a compactităţii înalte. B. A.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. ca urmare a creşterii gradului de împachetare).

m– crezolul. dimetilformamida. ofenilfenol 0. viscoză. 6.38. 4. tetrahidronaftalină 0. 7. bumbac.6 oC 27. poliamidă 6.5 – 7. Proprietăţile fizico-mecanice ale fibrelor PET sunt în mod esenţial determinate de gradul de etirare. inferioară doar celei a lânii. Tenacitatea lor este cuprinsă între 2.5 cN/den. cN/den 7 6 5 4 3 2 1 0 0 10 56. p-diclorbenzen 0. 5. 3. alungirea la rupere este de 12 – 50%.6.3%.4oC 20 30 40 50 60 Alungire.5%. poliester 8 Tenacitate. acidul cloracetic.9 oC 176. Agenţi de umflare sunt: acid benzoic 2%. acid salicilic 2%. acetat.6 oC 204. iar revenirea elastică după o deformaţie de 20% este de 90 – 96%. poliacrilonitril. Acţiunea temperaturii asupra tenacităţii: 1. acid trifloracetic. o–clorfenolul. % Figura 39. Această elasticitate remarcabilă îi asigură 229 . 2.6oC 148.7oC 98. cea mai mare înregistrată de o fibră sintetică.5%. mătase. Curbe efort – deformaţie la diferite valori ale temperaturii Solvenţii uzuali sunt fenol-tetracloretanul (3:2).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.

după 60 de ore de expunere la lumină solară. Forma curbei efort – deformaţie pentru poliester. iar rezistenţa în buclă de 70 – 75%.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex aplicabilitate în diverse domenii. Fibrele PET sunt rezistente la lumina solară.2 până la 6% compuşi din clasa hidroxifenil benzotriazolilor. Pentru îmbunătăţirea rezistenţei la lumină şi în special la radiaţii UV se pot încorpora în masa de polimer 0. care se manifestă de regulă prin rigidizarea fibrei. pot provoca modificări importante ale fibrei de PET. rezistenţa lor fiind depăşită doar de cea a fibrelor poliacrilonitrilice. în timp ce în condiţii similare fibrele poliamidice sunt complet distruse. dar inferioară celei a poliamidei. în condiţii severe înregistrându-se degradarea fibrei. de peste 10 ori mai Figura 4. în comparaţie cu a altor fibre chimice. Modificarea caracteristicilor de tenacitate ale fibrei variază foarte puţin în stare umedă faţă de starea uscată. Astfel. care să contribuie la umflarea fibrei şi să determine astfel pierderi de rezistenţă. datorată în 230 . Rezistenţa în nod este de 80 – 90%. este prezentată în figura 4. ca urmare a absenţei de grupe polare în catenă. Acesta deoarece secţiunea lor este circulară. pierderea de rezistenţă este de 60%. La această comportare contribuie şi indicii fizico-mecanici ridicaţi ai poliesterului. factori ce favorizează migrarea de fibre din structura firului. ca urmare a unor procese de reticulare. Radiaţiile β şi γ. Rezistenţa mare la rupere şi abraziune împiedică îndepărtarea prin frecare a fibrelor ieşite la suprafaţă. în funcţie de intensitatea şi de durata de iradiere. Fibra de poliester are o conductibilitate electrică scăzută. iar suprafaţa netedă. Fibrele poliesterice sunt caracterizate de capacitate ridicată de formare a fenomenului de pilling.40 mare decât cea a poliacrilonitrilului.40. Remarcabilă este şi rezistenţa la frecare a poliesterului.

5 prezintă date privind pierderea de rezistenţă a poliesterului la acţiunea diferitor acizi minerali şi organici. Fibrele de PET sunt rezistente la acţiunea acizilor minerali şi organici.41.41. care este scindată. în urma unei tratări cu soluţie de HCl 10% la 40oC timp de 48 de ore sau cu acid sulfuric 30% timp de 72 de ore nu se înregistrează degradarea fibrei. Soluţii mai concentrate de acid sulfuric (peste 75%) distrug însă fibra.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex special higroscopicităţii reduse. este prezentat în figura 4. Figura 4. poliesterul este rezistent la acţiunea acidului fosforic concentrat (rezistă timp de 1 minut la fierbere în soluţii de 90% acid fosforic). Atacul alcalin se realizează asupra legăturii esterice. în funcţie de concentraţia acidului şi temperatura de tratare. Spre deosebire de alte fibre. Şi acidul azotic determină distrugerea fibrei. Tabelul 4. Pierderea de tenacitate a fibrelor poliesterice sub acţiunea acidului azotic. dar numai la temperaturi de peste 80oC şi la concentraţie de peste 60%. ceea ce determină şi o capacitate de murdărire crescută şi afinitate pentru uleiuri şi grăsimi. În consecinţă prezintă capacitate de încărcare cu electricitate statică. la diverse temperaturi. Comportarea poliesterului faţă de alcalii este dictată de structura sa chimică. 231 . Astfel.

a căror prezenţă duce la creşteri de hidrofilie şi chiar la posibilitatea vopsirii cu coloranţi solubili.% Temperatură. % Acetic Concentrat 80 72 <6 20 40 72 4 20 60 72 21 Azotic 20 80 72 49 20 100 72 degradat 10 40 48 0 10 80 48 10 Clorhidric 10 100 48 54 30 40 48 min Fluorhidric Concentrat 25 168 0 Formic Concentrat 80 72 <8 Fosforic Concentrat 80 72 – Oxalic Soluţii saturate 80 72 <15 30 40 72 min Sulfuric 30 100 72 18 O O C O C O CH2 CH2 O O O C O C O CH2 CH2 O R O C O C O R O + RO+ O C O C O CH2 CH2 O R + - O CH2 CH2 Acţiunea agenţilor alcalini depinde de capacitatea lor de ionizare. 232 . Există procedee de degradare alcalină concentrată care urmăresc să inducă proprietăţile susmenţionate fibrelor poliesterice.42). h Pierdere de rezistenţă. oC Durată.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabel 4. pierderea în greutate este de 80 % în condiţiile tratării cu soluţii de 12.5. În urma acestor degradări se formează grupe funcţionale noi.4% şi de 38% în cazul soluţiilor de 4% (figura 4. Astfel hidroxidul de sodiu şi cel de calciu provoacă degradări superficiale. La fierbere în soluţii de hidroxid de sodiu timp de 100 de minute. la diverse temperaturi Acid Concentraţie. Pierderea de rezistenţă a poliesterului la acţiunea diferitor acizi minerali şi organici.

oC Durată. soluţie NaOH 7.% Temperatură.6. presupune scindarea legăturii dintre carbonul din α faţă de gruparea esterică şi atomul de oxigen. Viteza de hidroliză este maximă la temperaturi de peste 70oC. Degradarea termică a PET în absenţa oxigenului. care intervine la temperaturi de peste 200oC.4%. % 6. Pierderi de rezistenţă ale fibrelor poliesterice în diverşi agenţi alcalini şi la diferite temperaturi Substanţă Pierdere de Concentraţie. Dacă tratamentul se desfăşoară la temperatura camerei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.3 50 24 3 Amoniac 50 20 24 5. Degradarea fibrelor poliesterice sub acţiunea soluţiilor de hidroxid de sodiu: 1. soluţie NaOH 12.2 100 100 1 1 18 40 Fibrele PET sunt foarte rezistente la acţiunea oxidanţilor. 2.6. tratarea la 50oC şi pH alcalin timp de 7 zile cu soluţii de 5 g/l clor activ nu determină modificări de rezistenţă. provocând degradarea.42.2%. h alcalină rezistenţă. soluţie NaOH 4% Baze cum ar fi hidroxidul de amoniu sau cele organice (amine alifatice) difuzează în profunzimea fibrei. Tabel 4. după 114 ore rezistenţa scade cu 50%. 3. Astfel.5 63 50 24 40 12. Similar se comportă poliesterul şi faţă de apa oxigenată.4 100 61 53 Carbonat de 5 100 16 5 sodiu Hidroxid de sodiu 4 7. urmată de stabilizarea radicalilor 233 . Pierderile de rezistenţă la tratarea cu o serie de agenţi alcalini la diferite concentraţii şi temperaturi de tratare sunt prezentate în tabelul 4.

coloranţii de dispersie reprezintă compuşi cu molecula în general mică şi cu substituenţi de tipul: –CH2–CH2– OH. Din punct de vedere chimic. –NO2. a căror stabilizare se produce prin disproporţionare sau acceptare de atomi de hidrogen de la lanţuri vecine. PET nu se poate vopsi cu coloranţii solubili.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex prin disproporţionare: O C O C O CH2 CH2 O O C O C O O + H2C H2C O C O C OH O + H2C CH Dacă degradarea termică are loc în prezenţă de oxigen. dar fără grupe care să confere solubilitate colorantului (grupe solubilizante). –NHR. O C O C O CH2 CH2 O O2 O C O C O CH CH2 O O OH O C O O C O C O CH CH2 O O OH O C O C O CH CH2 O O + H O C O CH CH2 O + H O O Comportarea la vopsire a poliesterului este de asemenea dictată de caracteristicile sale chimice. Vopsirea poliesterului cu această grupă de coloranţi reprezintă un sistem neionic şi decurge printr-un proces de dizolvare a colorantului în fibră. de tipul celor destinaţi fibrelor naturale. care se scindează cu generare de macroradicali. Aceste forţe însă nu se declanşează decât la distanţe foarte mici şi deci este necesară apropierea 234 . deoarece se aplică din dispersii apoase. Caracterul hidrofob al fibrei fiind pregnant. –OC2H5. procesul decurge prin formare intermediară de hidroperoxizi. denumiţi coloranţi de dispersie. În sistemele tinctoriale neionice între fibră şi colorant se stabilesc forţe de dispersie caracteristice moleculelor nepolare. –NH2. Problema vopsirii acestor fibre a fost rezolvată prin aplicarea de coloranţi insolubili.

structura supramoleculară şi efectul tratamentelor termice şi mecanice la care sunt supuse aceste fibre. 235 . adică temperaturi mai mari decât temperatura de vitrifiere. care. permeabilitatea fibrelor poliesterice pentru coloranţi la temperaturi mai mici de 100oC este foarte redusă. fibrele poliesterice se constituie în cel mai bun solvent pentru coloranţii de dispersie. tehnologia tinctorială a fibrelor poliesterice este axată pe două direcţii. şi în structura macromoleculei de poliester se găsesc grupe care constituie centri de vopsire. În ceea ce priveşte influenţa structurii supramoleculare. formând legături polare ce apropie cele două componente (colorantul şi fibra). datorită caracterului lor polar. Prima direcţie constă în folosirea de temperaturi mai mari de 100oC (practic 120 . grupele esterice reprezintă centri de vopsire. Aceste legături secundare nu pot fi stabilite decât la distanţe foarte mici. Din această cauză. încât fibra devine permeabilă şi se poate vopsi mai uşor. Coloranţii de dispersie vopsesc aceste fibre sintetice prin mecanismul solvirii colorantului în fibră. trebuie ţinut seama de faptul că fibrele poliesterice prezintă o structură deosebit de compactă. ambele având ca obiectiv modificarea permeabilităţii pentru coloranţi. În acelaşi timp. lucru realizat prin intermediul grupelor polare din fibră. Sub acest aspect. În concluzie.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex strânsă a colorantului de macromolecule. prin solvirea colorantului în fibră apar şi legături secundare. Datorită caracterului lor chimic.135oC). forţele polare fiind cele ce contribuie la apropierea moleculelor de colorant de macromolecula fibrei. datorate forţelor de dispersie. care face ca punctul de tranziţie de ordinul II (temperatura de vitrifiere) să fie ridicat şi în general mai mare de 100oC. Pentru a caracteriza capacitatea tinctorială a acestor fibre trebuiesc luate în considerare următoarele aspecte: structura moleculară (chimică). Aceste forţe de dispersie (nepolare) se stabilesc între părţile hidrofobe din structura colorantului (resturi de hidrocarburi) şi părţile hidrofobe din structura fibrei poliesterice (nuclee benzenice şi grupe metilenice –CH2–). iar grupele hidrofobe stabilesc legături de dispersie ce fixează colorantul de dispersie de fibră. permiţând astfel stabilirea forţelor de dispersie. Ca în cazul tuturor fibrelor textile ce se pot vopsi. Aceştia sunt grupele esterice –O–CO– . reprezintă centre de atracţie pentru coloranţii ce au în structura lor grupe polare.

se observă o mărire treptată a cantităţii de colorant trecută în fibră.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex A doua direcţie permite vopsirea la temperaturi de circa 100oC prin utilizarea acceleratorilor. de cristalinitatea fibrei. În schimb. Temperatura modifică în primul rând raportul cristalin . pe lângă influenţa temperaturii intervine şi influenţa tensionării. după care scade. În cazul în care materialul care urmează a fi vopsit prezintă riscul de apariţie a striaţiilor datorită influenţelor termice neuniforme (mai ales la produselor din fire texturate). În unele procese (de exemplu texturarea). pe lângă temperatură. iar pe de altă parte de gradul de orientare. cât şi în cursul desfăşurării procesului propriu-zis de vopsire. Activarea reacţiei se face frecvent cu plasmă rece. urmată de tratare cu comonomeri de tipul acidului vinil-benzen sulfonic sau a p-vinil benzen amidei. De asemenea prezenţa acceleratorilor influenţează modificările structurale datorate tratamentelor termice prealabile. la temperaturi mai mari de 85oC. cât şi din cea amorfă. substanţe care. Poliesterul poate fi modificat în vederea inducerii de noi caracteristici. Un alt obiectiv al modificării chimice a poliesterului este reprezentat de 236 . Structura fibrei. atât din zona cristalină. Structura supramoleculară a fibrelor poliesterice se modifică atât în cursul tratamentelor termice preliminare vopsirii. respectiv accesibilitatea coloranţilor. sorbţia de colorant raportată la întreaga masă a fibrei urmează sensul invers al creşterii cristalinităţii fibrei. Prin reacţii de grefare a fibrelor poliesterice se urmăreşte de regulă sporirea capacităţii tinctoriale. Modificările structurale survenite în operaţia de fixare prealabilă vopsirii depind.amorf. modifică structura fibrei în sensul unei afânări suficiente pentru a face posibilă pătrunderea coloranţilor de dispersie. vopsirea la temperaturi mai mari de 100oC fără acceleratori este mai indicată decât vopsirea la temperaturi de 100oC în prezenţă de acceleratori. Tratamentele termice şi mecanice influenţează semnificativ capacitatea tinctorială a poliesterului. pe de o parte. este puternic influenţată. de tensionarea materialului. pe măsură ce creşte temperatura de termofixare prealabilă. Dacă se urmăreşte sorbţia de colorant în zonele amorfe ale fibrei. Gradul de cristalinitate al fibrelor poliesterice creşte în condiţiile unor tratamente termice până la temperatura de 200oC. iar efectele tinctoriale finale variază în funcţie de colorant şi de procedeul folosit.

Pentru a îmbunătăţi comportarea la ardere a fibrelor poliesterice. deci a capacităţii de a transfera sarcinile electrice formate. cu derivaţi fosfantrenici ai acidului itaconic sau compuşi difuncţionali pe baza de fosfor de tipul Phosgard PF100. ceea ce determină o serie de dificultăţi în prelucrare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex reducerea capacităţii de încărcare cu electricitate statică Ca urmare a caracterului pronunţat hidrofob al fibrelor poliesterice. Tratarea cu lauril fosfat. poliamine. unii derivaţi de benzen. Modificarea poliesterului urmăreşte frecvent îmbunătăţirea comportării la ardere. compuşi siliconici. acestea manifestă o tendinţă pronunţată de încărcare cu electricitate statică. o-fenil fenol. poate fi realizată în timpul filării mecanice. Alţi polimeri utilizaţi în acest scop sunt polisiloxani reticulaţi cu peroxid de benzoil. Compuşii cu halogeni utilizaţi într-o perioadă de început au fost eliminaţi din cauza posibilităţii formării de dioxine intens toxice. acestea pot fi modificate astfel: • prin policondensare cu „Metilfosfolat” (componenta conţinută de fibrele Trevira CS). O O H3C P CH2 O O C O CH2 P CH2 O CH2 CH COOH COOH HO C CH2 CH2 O P OH Metilfosfolan Derivat al acidului itaconic Posgard PF100 • prin adăugarea de aditivi de ignifugare. prin tratare cu compuşi cu fosfor. Tratamente de ignifugare se pot realiza şi pe materialul textil. Hidrofilia sporită pe care aceste răşini o conferă fibrei poliesterice reticulate determină scăderea capacităţii de încărcare cu electricitate statică. care urmăresc de regulă reducerea capacităţii de generare a sarcinilor electrice sau mărirea conductibilităţii. de tipul răşinilor poliamidice. 237 . care reticulează fibrele poliesterice. cum ar fi compuşii organici polihalogenaţi. Efectele care se înregistrează în aceste condiţii nu sunt rezistente la spălare. Pentru obţinerea de efecte permanente se pot folosi polimeri ce prezintă grupe reactive. etc. anterior ţeserii sau pe produsul finit. Pentru a reduce această tendinţă se pot realiza tratamente de antistatizare.

6. respectiv policondensarea acidului ω–aminoundecanoic. Tenacitatea este de 4-4. În mediu alcalin rezistenţa este bună. sau poliamida 6. poliamida 6. iar temperatura de topire este de 225oC. ca rezultat al prezenţei grupelor amidice. a cărui producere industrială a început în 1939.5 cN/den. iar alungirea la rupere este de 3550%. prin fierbere în soluţie de NaOH 10% înregistrându-se doar o pierdere de 10% din tenacitate. Alte poliamide de mai mică importanţă se obţin prin policondensarea hexametilendiaminei şi a acidului sebacic. În 1938 chimistul german Paul Schlack a obţinut un polimer al caprolactamei.2. de masa moleculară a acestuia. precum şi de gradul de cristalinitate.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. Este stabilă. Poliamidele sunt compuşi macromoleculari heterocatenari ce conţin în catena principală grupări amidice (–CO–NH–) şi resturi metilenice. Poliamida 6 este sensibilă la iradiere. Densitatea este de 1. Stabilitatea poliamidei 6 la factorii de degradare este limitată. scindabile în aceste condiţii.1 1. higroscopicitatea în condiţii standard este 4-5% (relativ mare pentru o fibră sintetică). în mediu acid.17 g/cm3. s-a produs poliamida 6.3.14-1. care eliberează un 238 .A. Ele se obţin prin policondensarea unor ω-amino-acizi sau din policondensarea unor diacizi cu diamine. a hexametilendiaminei şi a acidului suberic. astfel denumită după numărul atomilor de carbon al componentelor care sunt prezente în unitatea de bază a polimerului. pe bază de polihexametilenadipamidă. În 1939 în S. Cele mai importante poliamide sunt cele obţinute din policondensarea acidului ε–aminocapronic şi respectiv prin policondensarea hexametilendiaminei cu acidul adipic. Proprietăţile fizico-mecanice ale poliamidei 6 depind în mare măsură de gradul de orientare al polimerului. ca rezultat al structurii sale heterocatenare. Poliamide În septembrie 1931 chimistul american Wallace Hume Carothers a descoperit în laboratoarele firmei DuPont polihexametilenadipamida. în anumite limite. Degradarea oxidativă sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete este iniţiată de agenţi de matisare. Fibra este caracterizată de capacitate de încărcare cu electricitate statică. În mediu umed se înregistrează scăderi uşoare de rezistenţă (10 – 15%). puţin afectată de oxidanţi şi nemodificată de reducători.U.

diizocianaţi.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex atom de oxigen. acizi dicarboxilici. Modificarea poliamidei 6 prin reticulare se face utilizând aldehide.43). alcooli. Acţiunea sinergetică a dioxidului de titan este amplificată de umiditate. O modalitate de îmbunătăţire a proprietăţilor poliamidei 6 o reprezintă modificarea ei pe cale chimică. etc. O cale de Mn2+ O Sb5+ O Ti diminuare a efectelor negative Mn2+ Ti O Ti O ale matisantului o constituie Mn2+ O Ti O Ti modificarea acestuia prin Mn2+ stabilizarea reţelei cristaline şi Mn2+ Mn2+ înglobarea cristalelor de TiO2 Mn2+ într-un înveliş anorganic ce ~nv li[ anorga ic e n conţine ioni de mangan (figura Figura 4.43 4. Compusul mercaptanic care se formează duce la obţinerea punţilor disulfidice prin oxidare sau prin tratare cu compuşi dihalogenaţi: NH2 +S CO NH + HO CH2 OCH3 NH HCl KOH NH2 [O] CO N CH2 SH CH2X2 -2HX CO N CH2 S CH2 S N CO CO N CH2 S S CH2 N CO CO N CH2 O CH3 + HCl CO N CH2 SH C NH2 CO N CH2 S C 239 . În cazul utilizării diizocianaţilor se înregistrează creşteri ale stabilităţii termice. Aceasta se realizează prin tratare cu hidroximetoximetan şi succesiv cu tiouree. Prin introducerea de grupe disulfidice este posibilă încreţirea fibrei. Cristal de TiO cu 2 Pentru creşterea stabilităţii la re]eastab at\ iliz Mn2+ Mn2+ fotodegradare se practică 2+ Mn adăugarea de fosfaţi de mangan Mn2+ Ti O Ti O în topitura de polimer.

sunt caracterizate printr-o foarte bună elasticitate. oC Punct de înmuiere.14 4. iar în cazul unei deformări de 16% gradul de recuperare fiind de 91%. Este de reţinut că indicii fizico – mecanici sunt în mare măsură dependenţi de masa moleculară şi de gradul de orientare.5 – 5.7 – 5. rezistenţa la tracţiune este de 6 – 10 cN/den.50 1. având o masă specifică de 1. se foloseşte ca material cu proprietăţi plastice pentru diferite articole tehnice.7. cN/den Rezistenţă în stare umedă. Tabel 4. Temperatura de topire este de 260 – 265oC. Higroscopicitatea lor este modestă. % 240 Poliamida 6 213 . Astfel. iar deformabilitatea mai mică. 6. este redusă. faţă de 225oC cât are relonul. Una din caracteristicile lor deosebite este rezistenţa la frecare. Proprietăţile fizice ale poliamidei 6.14 – 1.05 4. g/cm3 Rezistenţă. Proprietăţi fizice ale celor mai importante poliamide Proprietate Punct de topire.8 81 .8 85 . ele reţinând circa 4% umiditate în condiţii normale de temperatură şi presiune. iar temperatura de vitrifiere este de 50oC.170 150 9. cN/den Densitatea.(nylon) are proprietăţi apropiate de cele ale poliamidei 6. 248 . Fibrele de poliamidă 6.6.14 4.90 4. motiv pentru care prezintă capacitate de încărcare cu electricitate statică. oC Temperatură maximă de călcare.90 4-5 Poliamidă 6. Din acest motiv poliamida 6. 6.5 Poliamidă 11 180 – 187 160 – – 1. Fibrele de nylon sunt fibre uşoare.7.6 şi 11 sunt prezentate sintetic în tabelul 4.5 – 1 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Poliamida 6. 6. % Sorbţie de umiditate. o deformare de 8% fiind complet recuperată.1 – 4. Conductivitatea electrică a poliamidei 6.15 g/cm3.252 235 150 10 . care este cea mai ridicată dintre toate fibrele (este de peste 4 ori mai mare decât a fibrei de lână). o C Modul de elasticitate. deci de intensitatea proceselor de etirare.220 160 . Ca urmare a numărului sensibil mai mare de legături intercatenare pe care nylon-ul le prezintă faţă de relon.6 – 5.6. indicii fizico – mecanici ce caracterizează această fibră vor fi superiori celor ai poliamidei 6. 6.7 1.

6 este sensibilă la acţiunea acizilor. a căror scindare determină ruperea catenei poliamidice. . C H2 N H C O CH NH CO . care se declanşează prin formarea de radicali liberi. Degradarea este maximă în mediu uşor alcalin (în cazul apei oxigenate de exemplu degradarea maximă se înregistrează la pH 8. Poliamida 6. de prezenţa dioxidului de titan. care pune în libertate oxigen activ.6. cât mai ales proceselor de dizolvare. În cazul apei oxigenate aceasta acţionează ca iniţiator al unei reacţii de autooxidare radicalică. Radiaţiile luminoase determină un proces degradativ fotooxidativ. + HO 2 Reacţiile sunt favorizate. care pot provoca scăderea gradului de polimerizare. sunt sensibile la acţiunea agenţilor oxidanţi. O2 CH NH CO O OH CH NH CO .3). NH 2C O + C H 2O N H C H 2O H 2C O N C H2 O C O C H2 N C O 241 . înregistrându-se scăderea indicilor fizico–mecanici. Şi poliamida 6. Sunt mai rezistente la agenţii alcalini. crescând totodată rezistenţa la temperatură. a capacităţii de reţinere a umidităţii şi creşterea fragilităţii fibrei. Se înregistrează rigidizarea fibrei. pentru ca la durate mai mari de expunere să se amplifice procesele de scindare a catenelor. reacţia concentrându-se în zonele amorfe ale fibrei. Această sensibilitate este datorată mai puţin unor procese degradative. ce este catalizată de ionii metalici.6 poate fi modificata pe cale chimica. ca şi în cazul poli ε-caprolactamei. accelerând în acest mod reacţiile de degradare oxidativă. Sub acţiunea radiaţiilor de mare energie poate avea loc într-o primă etapă reticularea. ce dau naştere la hidroperoxizi.6 se dizolvă în acizi organici concentraţi cum sunt acizii formic sau acetic.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Poliamida 6. Fibrele de poliamidă 6. Se poate realiza reticularea catenelor de polihexametilenadipamidă cu formaldehidă.

6 era larg utilizată în special în industria de autovehicule. în proporţie de 5%.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În vederea modificării unora dintre proprietăţi poate fi realizată reticularea cu diizocianaţi. În urma tratamentului scade solubilitatea în acid formic la cald. acetatului de vinil. Iradierea poliamidei 6 urmată de tratare cu soluţii apoase de metilmetacrilat duce la creşterea hidrofiliei. iar utilizarea acidului acrilic determină scăderea temperaturii de înmuiere. şi caprolactamă. aşa cum se poate observa din figura 4. Poliamida 4. iar a polimerului. Prin reacţii de grefare a poliamidei 6. 242 . plasmă rece. produs exclusiv de firma DSM. grefele ce prezintă grupe hidroxilice duc la creşterea sorbţiei de umiditate. se pot îmbunătăţi numeroase calităţi ale fibrei. În compoziţia acestor fibre alături de tetrametilenadipamidă se găseşte. Stabilitatea termică a acestor fibre este foarte ridicată. Grefarea se face cu monomeri vinilici de tipul acidului acrilic.6.). Activarea se poate realiza pe cale termică.).44. ele fiind caracterizate de capacitate calorică ridicată.6 a avut loc în 1996 în Germania (denumire comercială a fibrelor Stanilenka. şi cristalinitate mai mare. Producerea primelor cantităţi semnificative de fibre de poliamidă 4. În cazul politetrametilenadipamidei sunt doar patru atomi de carbon între fiecare două grupe amidice. Până la începutul anilor 1990 poliamida 4.6 (poli-tetrametilenadipamida) este o poliamidă alifatică ce stă la baza obţinerii de fibre de mare tenacitate şi cu mare rezistenţă la temperaturi înalte. când tenacitatea. clorurii de viniliden sau stirenului. Stanyl. cu surse de mare energie (radiaţii γ. prin reacţii ce decurg prin mecanism radicalic. rezistenţa la apă şi la abraziune se îmbunătăţesc. care determină o scădere a capacităţii de încărcare cu electricitate statică. etc. Modificările proprietăţilor fibrei sunt diverse: introducerea de catene laterale ce conţin clor duce la îmbunătăţirea comportării la ardere.6). Diferenţele esenţiale în ceea ce priveşte structura catenelor este dată de numărul atomilor de carbon situaţi între grupele amidice. şi simetria înaltă a lanţului macromolecular ca şi concentrarea mare de grupe amidice fac ca polimerul să fie caracterizat de temperatură de topire mai înaltă (cu 25oC mai mare decât poliamida 6.

6 este prezentată în tabelul 4. 243 .6 de a-şi păstra modulul practic constant pe un interval foarte larg de temperatură este tot o consecinţă a cristalinităţii înalte a polimerului. la temperaturi de peste 100oC valoarea modului este sensibil mai mare pentru PA 4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. Caracteristicile mecanice ale fibrei Stanilenka sunt ilustrate de variaţia modulului de elasticitate în funcţie de temperatură.45).8.44.6 decât pentru PA 6 şi PA 6. pe când la temperatura camerei modulul PA 4.6 este uşor mai mic decât al celorlalte două poliamide (figura 4.6. Astfel. Capacitatea fibrelor de poliamidă 4. O sinteză a proprietăţilor fizice ale poliamidei 4.

aşa cum se poate observa din tabelul 4.0 18.8 3. Rezistenţa la hidroliză la 120oC este prezentată în figura 4.4 70.6 Caracteristică Fibrele de poliamidă 4.8 Proprietăţi fizice ale poliamidei 4.5 68. Comportarea la temperatura a poliamidelor şi PET Tabel 4.46. % 3. Din punct de vedere chimic.5 16.0 20. dtex 110 229 320 480 948 Rezistenţă la rupere.4 21. N 7. cN/tex 68.5 o Contracţie la 190 C (15 min.1 0.2 3.4 2. poliamida 4.4 68. 244 .6 Densitate liniară.6 este mai rezistentă faţă de celelalte două poliamide. % 23.0 Alungire la rupere.8 33.7 20.6 de ultimă generaţie produse în ultimii ani ai secolului XX sunt caracterizate de proprietăţi fizico-mecanice cu totul deosebite.45.2 Tenacitate.4 23.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.0 69. 9.5 74.).

Etilena a fost polimerizată pentru prima dată în 1953. polipropilenă. Poliolefinele Poliolefinele sunt polimeri pe bază de olefine: polietilenă. % Rezistenţă la rupere prin fluaj.6 4. cu cristalinitate ridicată şi proprietăţi fizico-mecanice bune.6 90 85 80 75 0 50 100 150 200 250 300 Durată e tratare.3.46 Rezistenţa la hidroliza a poliamidelor 4.6 Proprietate Rezistenţă la coroziune (pierdere de masă).6 PA 6. MPa Stanyl TE250F6 75 295 290 V-0 175 2.0 14000 8000 Rezistenţă re ziduală. 3. 1.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabel 4. mg/100 h Temperatură de topire. % 100 95 PA 4.5 9500 4100 Stanyl TE250F9 90 295 290 V-0 200 2. 1. polistiren. Obţinerea lor a fost posibilă atunci când s-a pus la punct procedeul de polimerizare stereospecifică prin mecanism anionic.9. care permite obţinerea de polimeri cu structură ordonată. d Figura 4. Proprietăţi fizico-mecanice a două tipuri de poliamide 4. cu ajutorul unor catalizatori pe bază de alchil aluminiu şi tetraclorură 245 .6 şi 6. MPa Alungire la rupere. oC Temperatură de înmuiere Inflamabilitate Rezistenţă.

Polipropilena reprezintă un polimer utilizat larg atât sub formă de fibre. de către Giullio Natta. de către Karl Ziegler. care are o structură cu o alternanţă aleatorie a substituenţilor de o parte şi de alta a planului carenei principale: H H C C H CH3 H CH3 H CH3 H C C C C H H C C H H C H H CH3 H H Temperatura de înmuiere a polipropilenei este de 165 – 176oC. care este caracterizată de o structură cu alternanţă regulată a substituenţilor de o parte şi de cealaltă a planului catenei principale: H H C C H CH3 H H C C C C H CH3 H C C C H H CH3 H H H CH3 H H • polipropilena atactică. Utilizările materialelor din fibre polipropilenice sunt frecvente în articolelor destinate folosirii în exterior. iar 246 . cât şi ca masă plastică. După modul în care aceasta este aşezată faţă de planul catenei principale se pot distinge următoarele situaţii: • polipropilenă izotactică. fiind astfel valorificate caracteristicile de rezistenţa la factori de mediu şi de capacitate scăzută de sorbţie de umiditate ale polipropilenei. a cărei structură se remarcă prin dispunerea regulată a tuturor substituenţilor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex de titan. În cazul polipropilenei este prezentă ca substituent lateral gruparea metil. aflaţi de aceeaşi parte a planului catenei principale: H CH3 H CH3 H CH3 H CH3 H C C C C C C C C C H H H H H H H H H • polipropilenă sindiotactică. în timp ce polipropilena a fost polimerizată pentru prima dată în 1954.

Grefarea polipropilenei prin activare realizată prin iradiere cu radiaţii gama urmată de tratare cu monomeri hidrofili (de tipul metacrilatului de metil şi acrilamidei) conduce de asemenea la creşterea capacităţii de vopsire (de regulă coloranţii ce pot fi utilizaţi sunt coloranţi acizi). sensibilitate care este determinată şi de suprafaţa specifică foarte mare. Acizii anorganici. Fibrele polipropilenice sunt sensibile la lumină. precum şi de afectarea mediului de către ionii metalici. realizată prin tratare cu clor gazos sau cu soluţii de hipoclorit de calciu. Rezistenţa la abraziune este bună. ca urmare a absenţei grupelor polare. într-un proces ce demarează prin formarea de grupe hidroperoxidice. Tenacitatea este de 5 – 7 cN/den. Fibrele sunt distruse de acid azotic concentrat şi de brom. Şi acest tip de tratamente ridică probleme legate de protecţia mediului. Radicalii liberi rezultaţi determină producerea de legături de reticulare. Dificultăţile în acest caz sunt legate de introducerea unei faze suplimentare de polimerizare. iniţiând totodată şi procese de scindare a catenei. rezistenţa la solicitări ciclice este foarte ridicată. iar alungirea la rupere de 15 – 35%. Fibrele sunt foarte rezistente la acţiunea microorganismelor. care presupune recuperarea monomerului şi purificare suplimentară.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex punctul de rigidizare este cu 15o mai mic decât temperatura de topire.03%). Degradarea se produce la concentraţii mari şi la temperaturi de peste 100oC. În schimb. Introducerea de centri de vopsire poate fi realizată prin clorurare. Radiaţiile de mare energie duc la scăderea rezistenţei fibrelor. Capacitatea tinctorială a fibrelor poliolefinice este foarte limitată. ca urmare a 247 . Din acelaşi motiv vopsirea nu se poate face decât în masă sau după o prealabilă modificare a fibrei. Polietilena constituie unul dintre cei mai utilizaţi polimeri. O posibilitate de vopsire o poate constitui introducerea în masa de polimer de compuşi organici cu Ni. dar inferioară celei a poliamidei. care pot forma chelaţi în situ cu anumiţi coloranţi selecţionaţi. şi din acest motiv s-a încercat modificarea structurii polimerilor. Micşorarea sensibilităţii la radiaţii se poate realiza prin adăugarea de stabilizatori. alcaliile şi oxidanţii în soluţii diluate nu influenţează integritatea fibrei de polipropilenă. Capacitatea acestor fibre de a reţine umiditatea este practic nulă (0. prin introducerea de grupe capabile să interacţioneze cu moleculele de colorant. Dificultăţile acestei metode de vopsire sunt legate de problemele de uniformitate a vopsirii.

94. Revenirea elastică este de peste 90% (la alungire de 5%). Procesele de descompunere încep la temperaturi de peste 300oC. iar cea superioară polietilenei de mare densitate). fiind utilizată în producerea de fibre care înlocuiesc Kevlar-ul în vestele antiglonţ. ca rezultat al absenţei grupelor polare. este caracterizată de asemenea de cristalinitate scăzută. iar rezistenţa la nod este de 70% pentru cele de densitate înaltă şi de 83 – 100% pentru fibrele de joasă densitate.969 şi cu masă moleculară de peste 30000000 g/mol. Este caracterizată de rezistenţe foarte mari la impact şi la abraziune. Masa specifică a fibrelor polietilenice este redusă: 0.93 – 0. iar alungirea la rupere de 10 – 25%. Proprietăţile polietilenei depind de masa moleculară a polimerului şi de gradul de ramificare. temperatura de topire fiind de 125 – 127oC. Tenacitatea este de 3 – 8 cN/den (limita inferioară corespunzând polietilenei de densitate scăzută. dar catenele sunt liniare. cu densitate cuprinsă între 0.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex remarcabilei sale versatilităţi.96 g/cm3. • Polietilena de densitate medie (MDPE – Medium Density).91 şi 0.125oC. • Polietilena liniară de densitate scăzută (LLDPE – Linear Low Density). • Polietilena de densitate scăzută (LDPE – Low Density). ce este caracterizată de liniaritatea catenelor.969. Pentru polietilena de joasă densitate temperaturile de înmuiere şi respectiv topire sunt cu circa 20oC mai scăzute. Sorbţia de umiditate este nulă. • Polietilena de densitate foarte scăzută (VLDPE – Very Low Density). Este polietilena folosită uzual pentru obţinerea fibrelor polietilenice. • Polietilena de densitate ridicată (HDPE – High Density). are densitate cuprinsă între 0. Se disting şase categorii de polimeri pe bază de polietilenă: • Polietilenă de masă moleculară foarte mare (UHMWPE – Ultra-High Molecular Weight). Utilizarea sa în domeniul fibrelor este mai limitată. masă moleculară şi cristalinitate ridicate.926 şi 0. cu densitate de peste 0.925. 248 . are densitate cuprinsă între 0. care sunt determinate de condiţiile de polimerizare.941 şi 0. Este dificil de prelucrat din cauza viscozităţii mari a topiturii. Fibrele pe bază de polietilenă de înaltă densitate încep să se moaie la 120 . Prezintă catene ramificate şi are caracter preponderent amorf.

cele vegetale.10 sunt prezentate comparativ proprietăţi ale polietilenei liniare şi a celei ramificate. Uleiurile minerale şi. Rezistenţa la microorganisme este foarte ridicată. În acid clorhidric concentrat tratarea timp de o lună nu duce la pierderi de rezistenţă. dar rezistă la acetonă.96 70 Ramificată 200-500 8-23 0. Rezistenţă. tratarea cu acid sulfuric concentrat determină degradări reduse.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. ele nefiind practic atacate de către acestea. Densitate.94-0. excepţie făcând clorul gazos. sunt absorbite lent. toluen.10. Ele sunt insensibile la alcalii şi la majoritatea acizilor la temperatura camerei. în mai mică măsură. Compactitatea structurii chimice şi absenţa grupelor funcţionale 249 . În aceleaşi condiţii. La cald sunt dizolvate de fenol şi metacrezol. La cald doar acidul azotic le degradează rapid. etc.914-0. Aspect al catenelor HDPE şi LDPE În tabelul 4. o C MPa MPa g/cm3 Lineară 700-1400 18-35 0.925 60 Tip PE Inerţia chimică a acestor fibre este foarte ridicată. Caracteristici ale polietilenei Modul. Rezistenţa la oxidanţi este bună. Temperatură de critică. Tabel 4.47.

3. Figura 4. Microfibre Microfibrele sunt fibre scurte sau filamente care au o fineţe mai mică de 1 dtex (0. 250 .9 den). viscoză. fiind deci mai fine decât cea mai fină fibră naturală – mătasea naturală. O reprezentare schematizată a acestui proces este prezentată în figura 4. 1. iar în figura 4.48 este prezentată o microfibră în comparaţie cu un fir de păr uman. polipropilenă. Pentru ca un fir să se considere că este format din microfibrile este necesar ca masa a 10000 m de fir împărţită la numărul de filamente să fie mai mic decât 1.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex capabile de a lega coloranţii determină ca fibrele polietilenice convenţionale să fie dificil de vopsit prin metode clasice. cel mai utilizat procedeu în cazul obţinerii de neţesute din microfibre este cel al electrofilarii. Obţinerea microfibrelor se poate face după două procedee principale: • prin filare directă.49 este prezentată o microfibră alături de un spor de polen. bumbac sau viscoză. precum şi poliacrilonitril. 4.49 Polimerii cei mai utilizaţi pentru obţinerea de microfibre sunt poliesterul şi poliamidele (în primul rând). 1. Introducerea de grupe polare prin reacţii de grefare sau prin copolimerizare poate conduce la modificarea comportării lor tinctoriale.48 Figura 4. În ţesături microfibrilele pot fi singure sau în amestec cu lână. În figura 4. 4.50.

Filiera este menţinută la încărcare pozitivă sau negativă de către o sursă de curent continuu. Atunci când forţele de electrostatice de respingere depăşesc tensiunea superficială a soluţiei de polimer. Polimerii sunt de regulă dizolvate în solventul corespunzător şi filate din soluţie.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. legate la un electrod de sarcină opusă celei a filierei. Principalele sisteme polimer/solvent sunt prezentate în tabelul 4. lichidul părăseşte filiera şi formează un filament continuu extrem de fin. Fineţea poate varia între 10 şi 1000 de nanometri. Proprietăţile finale ale microfibrelor depind de natura polimerului şi de condiţiile de filare. Reprezentare schematica a procesului de electrofilare Procesul utilizează forţele electrostatice şi mecanice pentru filarea fibrelor prin orificiile extrem de fine ale filierei.11. unde se acumulează şi formează stratul de microfibre. 251 . Filamentele sunt preluate de colectoare staţionare sau rotative. Distanţa dintre orificiile filierei şi colector variază între15 şi 30 cm.50.

51. urmată de desfacerea acestora în microfibre.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabel 4. poliacrilonitrilul.001 den). Dizolvarea polimerului conduce la eliberarea microfibrelor. Filamente de 1 – 3 denier conţin de la 250 la peste 1000 de filamente. drapaj. care sunt separate ulterior prin tensionare sau agitare mecanică. Raportul polimerilor este de 80% insule şi 20% „mare”. poliesterul şi polimeri hidrosolubili. Cele mai utilizate fibre sunt poliamida 6. Principalele sisteme polimer – solvent POLIMER SOLVENŢI Poliamida 6 şi 66 Acid formic Poliacrilonitril Dimetil formaldehidă PET Acid trifluoroacetic /Clorură de dimetil PVA Apă Polistiren DMF/Toluen Nylon-6-co-poliamidă Acid formic Polibenzimidazol Dimetil acetamidă Poliaramide Acid sulfuric Poliimides Fenol • prin intermediul fibrelor bicomponente de tip islands-in-sea.11. policarbonatul. confort şi proprietăţi easy-care. Filamentelor bicomponente. Figura 4. 252 . Metoda presupune filarea filamentelor bicomponente. înconjurate de masa de polimer. În acest mod se pot obţine microfibrile cu fineţe extrem de mare (până la 0. polistirenul. după filare şi după desfacerea în microfibre Microfibrele oferă o mare varietate de utilizări ca urmare a caracteristicilor de moliciune.

Figura 4. Aceste caracteristici fac deosebit de utile materialele din microfibre 253 .56 Circulaţia vaporilor de apă este rezultatul faptului că spaţiile mici dintre microfibre acţionează ca nişte capilare (figura 4. ceea ce face ca izolarea termică pe care o asigură ţesăturile produse din microfibre să fie foarte bună. Figura 4. în condiţiile în care materialul textil rămâne uscat (figura 4.54).53 Figura 4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Ca urmare a fineţii lor.52 Figura 4. asigurând un transport eficient al umidităţii de pe piele în atmosferă. ţesăturile din microfibre prezintă un grad de împachetare superior celui caracteristic ţesăturilor obişnuite (figura 4.55).54 Totodată.52). picăturile de apă sunt împiedicate să penetreze materialul (figura 4.53).55 Figura 4. în condiţiile în care vaporii de apă pot circula cu uşurinţă (figura 4.56).

Figura 4. dar şi pentru stofe de mobilă. sunt tot mai mult utilizate pentru obţinerea de materiale utilizate la îmbrăcăminte exterioară.57 Caracteristici de confort oferite de microfibre.57. 254 . fac ca operaţia de descleiere să fie dificilă. ca urmare a fineţii mari şi tuşeului special. Aceste probleme pot fi depăşite prin selecţia corectă a coloranţilor. Suprafaţa exterioară mare semnifică şi o expunere mai mare la lumina solară. Suprafaţa mare de adsorbţie a microfibrelor face ca viteza lor de vopsire să fie simţitor mai mare. Vopsirea în fluid supercritic (CO2) a fost testată pe microfibre poliesterice şi rezultatele obţinute s-au dovedit excelente în ceea ce priveşte rezistenţa şi uniformitatea vopsirilor. Este necesară şi o cantitate de colorant mai mare decât cea necesară în cazul fibrelor standard pentru obţinerea aceleiaşi intensităţi de vopsire. ce determină o difuzie lentă a agenţilor chimic. este prezentată în figura 4. ceea ce poate determina apariţia neuniformităţilor de vopsire. utilizarea de utilaje corespunzătoare pentru vopsire (de tip air jet) şi alegerea corectă a parametrilor tehnologici. interstiţiile de dimensiuni foarte mici. Astfel. O evaluare globală a caracteristicilor de confort oferite de microfibre.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex pentru îmbrăcămintea de sport. Microfibrele. în comparaţie cu bumbacul Caracteristicile de fineţe ale microfibrelor dau naştere la o serie de probleme în finisarea acestora. în comparaţie cu bumbacul. deci rezistenţele la lumină ale coloranţilor care sunt utilizaţi pentru a vopsi microfibre trebuie să fie ridicate.

Fibrele de iută sunt fibre celulozice naturale pluricelulare extrase din tulpina plantelor ce aparţin genului Corchorus. dar de atunci necesarul de iută pentru ambalaje a scăzut simţitor ca urmare a alternativelor prezentate de ambalajele pe bază de poliolefine. Principalii producători de iută şi de articole tehnice pe bază de iută sunt India şi Bangladeshul. acestea sunt utilizate în domeniile în care proprietăţile filtrante sunt importante. Principalele destinaţii sunt controlul eroziunii şi stabilizarea vegetaţiei. ponderea ei ca materie primă pentru geotextile nu depăşeşte 1%. Fibre naturale Dintre fibrele naturale. iuta este cea mai utilizată.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În ceea ce priveşte aplicaţiile microfibrelor în domeniul geotextilelor. Iuta este o plantă anuală care ajunge la maturitate în 3 luni de la semănare. se realizează detaşarea mănunchiurilor de fibre printr-un procedeu de topire similar cu cel practicat la in. Iuta – secţiune longitudinală Figura 4. După bumbac. După culegere.58. chiar aşa. Figura 4. când atinge o înălţime de 3. dar. 4. Pentru cultivare iuta reclamă temperaturi de peste 35oC şi o cantitate mare de umiditate.2. deoarece suprafaţa lor pe unitatea de masă este foarte mare şi au micropori mai mici decât neţesutele obţinute din fibre convenţionale. importanţă din acest punct de vedere prezentând şi China şi unele ţări africane. Utilizarea ei a atins un maxim în perioada interbelică.1. în special pentru ambalaje. sunt fibrele vegetale cele mai folosite.3. care se face în majoritatea cazurilor manual.5 m şi un diametru de circa 15 mm.59 Iuta – secţiune transversală Dintre cele 40 de specii cunoscute de iută se cultivă doar două: Corchorus capsularies (iuta albă) şi Corchorus olitorius (iuta tossa). 255 .

ce are drept consecinţă scăderea de tenacitate. fiecare cu mai multe categorii de calitate (A reprezentând calitatea cea mai bună. tenacitate ridicată (peste 70 g/dtex). conţinut de impurităţi. Clasificarea fibrei de iută se face în funcţie de lungime.8 0. fineţe. ea se clasifică în două mari categorii: iută albă (specia capsularia) şi tossa (specia olitorius). culoare.48 g/cm3. lungimea fibrelor fiind de 1400 2000 mm.1 0. Sorbţia de umiditate este ridicată. rezistenţă. iar E cea mai scăzută). Greutatea specifică este de 1. Tratarea la 140oC timp de 150 de minute duce la pierderea a 20% din tenacitate. Un alt inconvenient al iutei albite este că la depozitare se îngălbeneşte. luciu. în condiţiile îndepărtării ligninei la albire. aşa cum se poate observa din tabelul 4. rezistenţa la frecare foarte bună şi tuşeul aspru.7%.05 36 0. în mediu alcalin are loc dizolvarea parţială a hemicelulozelor. Este foarte sensibilă la acţiunea alcaliilor.2 41 5.12. Uzual.5 – 5 mm) şi. Iuta este caracterizată de extensibilitate redusă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Conţinutul de celuloză al iutei este de 72%. deci modul de elasticitate înalt. fiind totuşi mai redusă decât a altor fibre liberiene. Cantitatea importantă de lignină pe care o conţine explică sensibilitatea fibrei la radiaţii UV şi rigiditatea avansată. Aceasta deoarece dimensiunile fibrilelor sunt foarte reduse (1. Iuta este mai puţin sensibilă la acizi decât bumbacul. Alungirea este foarte redusă – 1. Tenacitatea creşte cu umiditatea relativă până la un conţinut de umiditate de 70%. fibra carbonizându-se la 300oC. Rezistenţa la agenţi atmosferici a fibrelor liberiene şi bumbacului Rezistenţă Bumbac In Cânepă Ramie Iută 256 Număr flexiuni până la rupere neexpusă 6 luni 12 luni 18670 1649 10 3052 1089 7 1188 493 60 2201 5 0 56 0 – Procente din rezistenţa iniţială 6 luni 12 luni 8.2 0 0 – .12 Tabel 4. Fineţea fibrei este de circa 20 dtex. Prezintă cea mai scăzută rezistenţa la agenţii atmosferici dintre fibrele celulozice naturale. fibra conţinând 13% hemiceluloze şi 13% lignină.

• de formare a stratului fibros şi consolidare prin procedee mecanice şi fizico-chimice cu adezivi. Structura lor este identică cu a oricărei ţesături: sunt materiale constituite din fire dispuse într-o reţea regulată. Procedee de fabricaţie Tehnologiile de obţinere a geotextilelor pot fi: • de ţesere. de obicei în unghi drept a două sau mai multe mănunchiuri de fire. cu jeturi de apă). ce rezultă din încrucişarea a două sisteme de fire.3. o durată de expunere de 700 de ore determină o pierdere de tenacitate de circa 50%. • neconvenţionale: • prin extrudere de polimer în stare topită. diagonal şi atlas. • de tricotare. Principalele tipuri de consolidări utilizate pentru obţinerea geoneţesutelor sunt: • mecanice (interţesere. 257 .2. 4. deci ţesătura este rară. Este atacată de mucegai doar în condiţii de umiditate avansată. 4. determinată de numărul mare de încrucişări ale firelor pe unitatea de suprafaţă. Cele mai utilizate tipuri de legături folosite pentru obţinerea geotextilelor ţesute sunt pânză. • fizico-chimice cu adezivi în stare lichidă sau solidă (termoconsolidări).1. urmată de procese oxidative de degradare.3.2. • mixte (mecanice şi fizico-chimice). benzi sau alte componente. Geotextile ţesute Standardul ISO 10318:2005 defineşte geotextilele ţesute drept geotextile obţinute prin ţesere. bătătura şi urzeala. Rezistenţa biologică este mai mare decât cea a bumbacului. În cazul în care permeabilitatea este mare. pentru asigurarea stabilităţii dimensionale se poate aplica un procedeu de finisare prin calandrare sau prin acoperire cu o peliculă adezivă. Ţesăturile tip pânză sunt materialele cu permeabilitate redusă. Nu este atacată de molii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Expunerea la lumină solară determină în primă fază o rigidizare a fibrei.

cu avans un şir. Material geotextil ţesut Numărul de fire şi de încrucişări pe unitatea de suprafaţă influenţează desimea şi gradul de acoperire al geotextilului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Legătura diagonal presupune trecerea firelor de bătătură peste firele de urzeală. sunt acoperirile chimice aplicate pentru a conferi caracteristici speciale Geotextilele ţesute sunt de regulă preferate pentru aplicaţii unde se reclamă rezistenţă mecanică ridicată. strivire) şi la sfâşiere.60. masa. precum şi grosimea. deşi gradul de acoperire poate fi avansat. Prin comparaţie cu geotextilele neţesute. rezistenţa. la fiecare rând. O alta aplicaţie a acestor geotextile ţesute este realizarea de containere 258 . geoţesutele cu acest tip de legătură au o permeabilitate mai mare. platformelor. pe lângă desimea ţesăturii şi tipul desenului. Figura 4. Alţi factori care influenţează aceste proprietăţi. deformabilitatea. Datorită parametrilor mecanici (rezistenţe la tracţiune de până la 1500 kN/m) aceste materiale pot fi utilizate la armarea fundaţiilor drumurilor. ampriza digurilor. La acelaşi număr de fire pe unitatea de suprafaţă. permeabilitatea. taluzurilor. fără ca să fie necesare proprietăţi de filtrare deosebite şi unde curgerea planară nu este esenţială. căilor ferate. geoţesutele sunt materiale cu rezistenţe mecanice mari la solicitări uniform distribuite şi cu o comportare mai puţin favorabilă la solicitările concentrate (poansonare. legătura diagonal are un număr mai redus de încrucişări decât legătura pânză şi în consecinţă.

1. care pot fi umplute cu agregate minerale sau beton. Figura 4. nefiind necesare tratamentele ulterioare de finisaj aplicate ţesăturilor. se obţine un fascinaj sintetic.3. caracterizată de permeabilitate redusă la apă şi de o sensibilitate destul de însemnată la poansonare. de regulă. tuşeul materialului nu este important. la fel ca în cazul majorităţii produselor tehnice. O ţesătură realizată cu benzi inferioare de 5 mm lăţime este.2. Ţesute în benzi Pentru raţiuni de productivitate. Constanţa diametrului filamentelor ca şi 259 . într-o etapă unică – ţeserea .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex circulare utilizate la fundaţii speciale (piloţi).2. 4. în general. utilizarea benzilor de film extrudate pe bază de polietilenă sau polipropilena este deosebit de utilizată.deoarece. Pentru structurile ţesute în benzi largi. sunt utilizate pentru obţinerea de filtre. Excepţie fac geoţesutele cărora trebuie să li se asigure o stabilitate dimensională a structurii şi care sunt supuse unor procedee de finisare prin calandrare sau acoperire cu o peliculă adezivă.3. de regulă.2. Prezentare schematică a obţinerii geotextilelor ţesute Obţinerea geotextilelor ţesute se desfăşoară.61.1. Tehnologia de realizare a geoţesutelor este cea clasică. superioare unui centimetru. 4.1. Ţesute din fire monofilament Sunt suprafeţe obţinute după tehnica ţeserii tradiţionale care. Principiile procesului de obţinere a geotextilelor ţesute sunt prezentate în figura 4.61.

1. Un astfel de material geotextil este prezentat în figura 4.63. Figura 4.63. de câţiva zeci de microni diametru.62.2. gama utilizării geotextilelor ţesute din fire monofilament este redusă la anumite aplicaţii geotehnice.62.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex regularitatea asamblajului definesc destul de precis dimensiunile porilor. Material geotextil ţesut din fire multifilament 260 . Din cauza deformabilităţii lor relativ mici.3. Ţesute din fire multifilament O structură de acest tip se compune din mai multe fire elementare. Material geotextil ţesut din monofilamente Astfel de structuri ţesute de fibre monofilament sunt frecvent utilizate ca armătură sau ca ranforsare a unor masive de pământ. 4.3. Figura 4. şi este prezentată în figura 4.

consolidate prin diferite procedee: interţesere. în cel mai bun caz. exceptând hârtia. Proprietăţile hidraulice sunt la un nivel acceptabil şi. (%) U B 17 15 20 25 20 15 18 10 25 10 10 10 20 12 12 12 65 125 250 500 4. Caracteristici ale geotextilelor ţesute Tip Geoţesute din benzi Geoţesute din monofilamente Geoţesute din filamente Masa pe unitatea Polimer de suprafaţă. Caracteristică pentru geotextilele neţesute. Principalele caracteristici ale geotextilelor ţesute pot fi urmărite în tabelul 4. care le conferă 261 . formate dintr-un aglomerat de fibre orientate după o anumită direcţie sau aleator. chimic. este structura lor tridimensională. prin coasere – tricotare.(N/m) U B 20 40 65 90 20 40 65 90 35 60 60 80 Alungirea max. Geotextilele neţesute sunt deci pături fibroase. reţinerea elementelor fine ale solului este de ordinul a 100 de microni. în raport cu celelalte tipuri de geotextile clasice. Tabel 4.3. asemănător unei pâsle. (g/m2) 100 200 PP 300 400 PE PET 200 200 500 1000 Rezistenţa max. termo-sudare. Geotextile neţesute Standardul ISO 10318:2005 defineşte materialele textile neţesute drept plane rezultate de fabricaţie. legate între ele (consolidate) prin frecare şi/sau coeziune şi/sau adeziune.13. atât la nivelul rezistenţei la tracţiune cât şi la nivelul rezistenţei la rupere/sfâşiere.2. ce au la bază un suport constituit dintr-un văl sau dintr-un strat de fibre orientate într-o anumită direcţie sau la întâmplare.2.13. cu structură tridimensională.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Geotextilele din această familie prezintă proprietăţi mecanice deosebite.

baraje. parcări. similare cu cele ale mediilor poroase naturale. similare cu cele ale mediilor poroase naturale. • depozite de deşeuri menajere şi industriale. Deşi aceste materiale pot avea valori ale rezistenţelor mecanice ridicate.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex proprietăţi filtrant . • procedeele tehnologice de realizare a stratului fibros şi de consolidare ale acestuia. Valorile medii ale caracteristicilor geotextilelor neţesute sunt prezentate în tabelul 4. totuşi. mai scăzute decât ale geoţesutelor. care le conferă proprietăţi filtrant . reţinând particulele de solide de pământ şi îndeplinind funcţii de filtrare.15. Se pot produce şi geotextile termofixate pe o faţă sau pe ambele feţe pentru îmbunătăţirea parametrilor mecanici. domeniile de utilizare ale geotextilelor neţesute sunt cele prezentate în tabelul 4. valorile alungirilor maxime fiind mult mai ridicate decât în cazul geotextilelor ţesute. protecţie maluri. Geoneţesutele au drept caracteristică principală o bună permeabilitatea faţă de lichid şi aer. Aplicaţiile la care pot fi utilizate geotextilele neţesute sunt dependente de caracteristicile lor. Principalele elemente care determină caracteristicile dimensionale. Domenii de utilizare cele mai frecvente sunt: • construcţia de drumuri. Geotextilele neţesute prezintă o serie de avantaje celelalte geotextile şi anume: funcţionalitate multiplă. Datorită structurii lor tridimensionale. protecţie. autostrăzi. geotextilele neţesute sunt preferate celorlalte categorii de neţesute.drenante foarte bune.14. 262 . drenare. de rezistenţă şi permeabilitate ale geotextilelor neţesute sunt: • natura şi caracteristicile fibrelor constituente. acestea rămân. condiţii largi de utilizare şi preţ de cost scăzut.drenante foarte bune. platforme. şi care este extrem de utilă în lucrările de construcţii. • construcţii civile sau industriale. • diguri. căi ferate. ranforsare şi separare. • masa produsului şi intensitatea procesului de consolidare. În funcţie de caracteristicile de masă şi dimensionale. Proporţia de geotextile neţesute în întreaga gama a geotextilelor se află în jurul unei medii de 75%.

1500 Rezistenţa max. 1 2 Grosimea (mm) 2.14.6 Permeabilitate la apă (s1) 1.0 1. Domenii de utilizare a geotextilelor neţesute Nr. Valori medii ale caracteristicilor geotextilelor neţesute Tip GIEDPPP4 GTEDPPP5 GI-PP6 Masa specifica (g/m2) 100 200 400 200 200 400 600 1000 Masa (g/m2) 200-500 250-550 500-1000 700-1300 1000-1600 700-1500 min. fundaţii.2 2.6 1.1-4. PP 4. drenări.15.1 2. ranforsări şi filtrări. drenare. California Bearing Ratio – încercarea de perforare statică direcţie longitudinală.3 4. filtrare Rezistentă înaltă si deformare scăzută.4-4. Tipul crt.9 Tabel 4. PP 5. PES 3. PP 2. Rezistenţă înaltă.3 2. pentru ranforsări.0 1. filtrări. 6.5 1. la bazine canale. utilizat pentru ranforsare şi filtrare Înaltă rezistenţă.(N/m) T3 L2 8 8 16 16 30 30 14 4 10 15 25 14 80 20 32 50 Alungirea max.8 7 Aplicaţia PP PP PP PP PP Strat superficial de ranforsare Strat superficial de ranforsare Strat de protecţie împotriva apei Strat de protecţie împotriva apei Strat de protecţie împotriva apei. fibrei 1. 6 Geotextil neţesut interţesut obţinut din fibre de polipropilenă.6 5-10 8-11 9-13 3. 8.2 2.2 7 3.5 1. (%) L T 78 70 78 70 78 70 55 165 155 55 55 55 90 80 55 55 CBR1 (kN) 1.1000 min. pt.6 5. 263 . 9. 3 direcţie transversală 4 Geotextil interţesut obţinut prin procedee de extrudere din polimer din polipropilenă 5 Geotextil termoconsolidat obţinut prin procedee de extrudere din polimer din polipropilenă. pentru ranforsare.1 1.1 1.7 2.1250 min.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabel 4. 7.5 3. ranforsări şi filtrări Înaltă elasticitate.

Tehnologii de obţinere a stratului fibros Stratul fibros este alcătuit din fibre.64.2. tehnologiile de realizare folosite în cele două cazuri fiind diferite. şi care sunt situate în planul suportului sau perpendicular acesta.3.64 este prezentată schema generală de obţinere a geotextilelor neţesute şi din textile neconvenţionale.1. Se observă că tehnologiile de obţinere a neţesutelor implică. În figura 4. de procesul ulterior de consolidare şi de destinaţie. ce diferă în principal prin modul de transport al materialului fibros. urmată de consolidarea acestuia. realizarea unui strat fibros. 4. se disting mai multe procedee de formare a stratului fibros.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Pentru obţinerea geotextilele neţesute se pot folosi materii prime noi sau din materiale refolosibile. într-o primă etapă. Schemă generală de obţinere a geotextilelor neţesute În funcţie de caracteristicile fizico-mecanice ale fibrelor utilizate.2. dar şi prin grosimea stratului fibros sau direcţia de orientare 264 . a căror orientare poate fi controlată sau care pot fi dispuse aleatoriu. Fibre textile Formarea suportului textil: val de fibre sau strat fibros rezultat dupa extrudere direct din polimeri Preconsolidarea suportului textil de fibre (preintertesere) Materiale de consolidare sub forma de adezivi Consolidarea suportului textil prin: • intertesere • cu jeturi de apa sau aer sub presiune • procedee fizico-chimice cu adezivi Organe de preconsolidare sau consolidare sub forma de ace de intertesere Consolidare finala prin: • intertesere • procedee fizico-chimice cu adezivi Surse de consolidare: incalzire-racire-presare jeturi de aer sau apa sub presiune Finisare chimica Textile netesute Figura 4.

Avantajul acestui procedeu este reprezentat de dispunerea multidirecţională a fibrelor. ceea ce conduce la creşterea voluminozităţii stratului. e) Procedeul Struto (fig. Principalul dezavantaj al procedeului este reprezentat de obţinerea de straturi fibroase ce au rezistenţa la tracţiune mai mare pe direcţia transversală faţă de cea longitudinală. şi pe de altă parte a aerului încărcat cu scame. putându-se obţine direct un material compozit. dacă se prevede asocierea cardei cu un dispozitiv de dezorientare a fibrelor. 4. ocupând poziţii oblice sau verticale faţă de planul stratului fibros. ce au particularitatea absenţei mecanismului de condensare şi de debitare. 265 . dacă vălul debitat de cardă este detaşat de un pieptene oscilant.65) – vălul de fibre debitat de către cardă (1) este buclat. precum şi montarea în partea finală a unor elemente care să asigure dezorientarea fibrelor în vederea asigurării proprietăţilor anizotrope. a fibrelor transformate în strat fibros. pe de o parte. ceea ce conduce la obţinerea de neţesute cu tenacitate echilibrată în toate direcţiile. dar de dimensiuni mai mici. sau orientat aleatoriu. fibre scurte şi impurităţi.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex a fibrelor: 1 Procedee în stare uscată: a) Procedee prin cardare – utilizează carde convenţionale. Fibrele pot fi orientate unidirecţional. După trecerea prin camera de termolipire (3) materialul este răcit şi rolat (4). b) Procedee prin cardare – pliere cuprind o cardă şi o maşină de pliat prevăzută cu cărucioare şi benzi transportoare. c) Procedeu mixt de cardare şi cardare – pliere d) Procedeu aerodinamic – straturile fibroase se obţin prin transportul fibrelor cu ajutorul unor curenţi de aer. realizându-se separarea. Un suport (5) poate fi adus pe banda transportoare.

65. ce face posibilă şi debitarea stratului fibros spre instalaţiile de uscare şi consolidare. caracterizată de raport înalt între grosime şi masă pe unitatea de arie. cardare-pliere cu sisteme speciale de dezorientare a fibrelor sau aerodinamice. Procesele tehnologice de obţinere a structurilor High-Loft sunt de cardare. cu vacuum.66. prin presare sau evaporare a apei. 2 Procedeu în stare umedă – în cazul procedeului în stare umedă apa asigură transportul fibrelor foarte scurte către zona de separare a apei de fibre. Prin High-Loft se înţelege o structură fibroasă de densitate redusă. iar grosimea stratului fibros depăşeşte 3 mm. Schema procedeului în stare umedă 266 . Figura 4. Procedeele de extragere a apei sunt: gravitaţionale.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. De regulă conţinutul de material textil este de sub 10%. constituită dintr-o bandă transportoare sită. Schema procedeului Struto f) Procedeu pentru structuri de tip High-Loft. Caracteristic acestor straturi fibroase sunt densitatea şi vâscozitatea mare.

267 . obţinute prin presarea polimerului prin orificiile duzelor de filare. Fluxuri de aer cald pătrund transversal în capul de filare. urmată de filarea şi etirarea filamentelor şi formarea stratului de filamente ce urmează a fi consolidat prin depunere pe o bandă transportoare. Procedeu Spunbonding b) Procedeu Melt Blowing (prin suflare directă). elemente mecanice. caracterizat de extruderea polimerului. Fibrele astfel obţinute sunt depuse pe un cilindru colector. În etapa de formare a stratului de filamente. cu ajutorul unui flux de aer. electrostatice şi aerodinamice dirijează filamentele şi determină regularitatea depunerii şi uniformitatea stratului. formându-se un strat fin de fibre. Se utilizează microfibre. asigurând etirarea rapidă a fasciculelor de polimer. Figura 4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3 Procedeu prin extrudere – se porneşte direct de la polimer a) Procedeu Spunbonding este un procedeu modern.67. lipite între ele şi orientate aleatoriu.

2.3. Procedee de consolidare Deşi rolul esenţial în stabilirea caracteristicilor unui material neţesut îl au natura materiei prime şi specificul procesului de formare a stratului fibros. cu aer sub presiune e. destinate obţinerii de structuri compozite 4. Procedeu Melt–blowing 4 Procedee complexe. Principalele tehnologii de consolidare pot fi clasificate astfel: 1 Tehnologii bazate pe procedee mecanice: a.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. cu adezivi în stare solidă b.2. prin coasere f.68. cu adezivi în stare lichidă 3 Tehnologii bazate pe procedee mixte 268 . cu jeturi de apă de înaltă presiune c. prin interţesere şi scămoşare g.2. şi rolul tehnologiei de consolidare utilizată este important. prin coasere – tricotare + scămoşare h. prin coasere + scămoşare 2 Tehnologii bazate pe procedee fizico – chimice: a. prin coasere-tricotare d. prin interţesere b.

Aspectul materialului după acţiunea acelor de interţesere este prezentată în figura 4. Modul în care acţionează acele de interţesere este prezentat în figura 4. 269 . consolidându-l.1. care sunt prevăzute pe porţiunea activă cu crestături orientate spre vârful lor.2. atunci când o singură placă cu ace acţionează asupra stratului fibros. Plăcile cu ace pot acţiona pe direcţii perpendiculare pe stratul fibros. fără a se folosi fibre care prezintă structură solzoasă. determinând apariţia unor puncte de împâslire.2. Tehnologii bazate pe procedee mecanice Consolidarea suporturilor textile prin interţesere Această metodă de consolidare se bazează pe legarea sau împâslirea fibrelor între ele cu ajutorul acelor de interţesere. sau dublă.2.69. Acele de interţesere pătrund în stratul fibros şi obligă ca o parte din fibre să-şi modifice poziţia în stratul fibros. atunci când două plăci cu ace acţionează simultan sau succesiv asupra stratului fibros.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4.3.69. În acest mod se realizează o consolidare şi o compactare a structurii fibroase. sau sub un anumit unghi faţă de suprafaţa stratului fibros.70. Mod de acţiune al acelor de interţesere Interţeserea poate fi simplă. Figura 4.

71. Acele de interţesere se deplasează în plan vertical.70.72. Neţesut consolidat prin interţesere O maşină de interţesere este prezentată în figura 4. unde este încadrat de o placă de susţinere şi o placă debarasatoare. Stratul fibros este introdus în maşină de benzile transportoare de alimentare. deasupra sa aflându-se placa de ace de interţesere. 270 O imagine mărită a plăcii de ace de interţesere este prezentată în figura . Reprezentare schematică a unei maşini de consolidare prin interţesere 4. Figura 4. înaintarea materialului făcându-se numai în momentul în care acele de interţesere sunt ridicate.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.71.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. după forma lor. Zona de interţesere Figura 4. care permit obţinerea de structuri netede şi plate. în două categorii: • clasice.73. Acest tip de ace de interţesere se folosesc de regulă pentru consolidarea geotextilelor neţesute.72. 271 . Ace de interţesere Acele de interţesere pot fi grupate. plane sau circulare.

• creşterea cu 15% a forţei de perforare statică. oferind posibilitatea combinării tehnologiilor de extrudere din polimer cu cele de consolidare cu jeturi de apă. Consolidarea se realizează prin transferul pe suprafaţa materialului fibros a unor jeturi foarte fine de apă. ce sunt prevăzute cu vârf ascuţit. Materialele consolidate cu jeturi de apă sunt mai puţin dense şi mai flexibile decât cele interţesute. Aceste materiale posedă caracteristici superioare faţă de geotextilele consolidate prin procedee de interţesere sau termoconsolidate. firele de consolidare fiind transformate în ochiuri. Principalele tipuri de ace care se folosesc sunt: • ace tubulare cu tije de închidere şi canal interior. Consolidarea prin coasere-tricotare Denumirea procedeului derivă din următoarele aspecte: se foloseşte un suport textil ca la un proces de coasere din confecţii. ca şi la structurile tricotate.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • speciale (tip furculiţă. cu calotă sferică. presiunea jeturilor fiind de până la 250 de bari. Consolidarea prin jeturi de apă de înaltă presiune Reprezintă una dintre cele mai noi tehnologii de consolidare a neţesutelor. • creşterea cu 15% a alungirii maxime. Avantajele acestei tehnologii sunt vitezele superioare de producţie şi lăţimile mari de lucru. cu diametru cuprins între 70 şi 100 de microni. tricot derivat. 272 . • creşterea cu 10 % a permeabilităţii la apă. ce poate deschide noi domenii de aplicaţie pentru geotextile. Firul de consolidare evoluează după tipurile de legături de la tricoturile în urzeală (lănţişor. Se folosesc ace similare celor folosite la tricotare. tricot. cu călcâi). utilizate pentru obţinere de geotextile cu efecte de culoare sau relief. atlaz derivat sau legături combinate). pentru a putea pătrunde în suportul textil. Realizările actuale aduc următoarele îmbunătăţiri ale caracteristicilor geotextilelor cu masa pe unitatea de suprafaţă variind între 80-200 g/m2: • creşterea cu 20 % a rezistenţei maxime.73. acest procedeu de consolidare putând fi utilizat numai pentru materialele relativ subţiri. atlaz. Câteva dintre cele mai reprezentative tipuri de ace de interţesere sunt prezentate în figura 4.

Utilizarea pulberilor şi pastelor termoadezive este limitată în cazul geotextilelor neţesute. Materialele consolidate prin coasere-tricotare au o rezistenţă mecanică crescută pe direcţia şirurilor de ochiuri. Aerul insuflat printr-o conductă trece prin orificiile unui cilindru sită şi penetrează stratul fibros. are loc creşterea forţelor de frecare interfibrilare şi deci consolidarea materialului neţesut.74. paste sau fibre termoadezive. Principiul consolidării este reprezentat de 273 .2.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • ace cu zăvor şi canal exterior. la care asamblarea prin coasere este înlocuită cu cea prin termolipire. Consolidarea cu aer sub presiune Acţiunea aerului sub presiune este similară cu cea realizată cu apă sub presiune. Neţesut consolidat cu adezivi în stare solidă În schimb. destinate pentru inserţii.2. Prin deplasarea fibrelor pe direcţiile de suflare a aerului sub presiune se creează puncte de legătură între fibre. Consolidare prin procedee fizico – chimice Consolidarea cu adezivi în stare solidă Se folosesc pulberi. consolidarea cu fibre termoadezive este larg utilizată la obţinerea geotextilelor neţesute. acest procedeu fiind folosit cu precădere pentru obţinerea materialelor secundare pentru confecţii şi încălţăminte. determinând reorientarea fibrelor. 4.3. Figura 4.2.

etc. urmată de stoarcere. prin intermediul unui cadran rotativ sau a unei benzi perforate. • prin intermediul unui cilindru scufundat în baia cu adeziv.6. • prin pulverizare. depunerea spumei pe stratul fibros se poate face prin fulardare orizontală. Pe lângă polimer. după o eventuală preconsolidare prin interţesere. stabilizatori. catalizatori. Consolidare prin procedee fizico – chimice cu adezivi în stare lichidă Se folosesc dispersii apoase sau soluţii pe bază de polimeri naturali sau sintetici (cauciuc natural şi derivaţi. plastifianţi. iniţiatori.. etc. substanţe de umplere. • 220 – 260 pentru fibrele de poliamidă 6.). Pulverizarea se poate face pe o faţă sau pe ambele feţe ale stratului de fibre. 274 . în punctele de suprapunere între fibre apărând zone de consolidare. emulsiile pot conţine diverse alte adaosuri: emulgatori. în camere de consolidare prevăzute cu cilindri perforaţi. prin fulardare orizontală.). prin raclare. etc. antioxidanţi. răşini acrilice. Procesul tehnologic de realizare a consolidării depinde de natura neţesutului care urmează a se realiza: pentru neţesutele subţiri se aplică termopresarea cu ajutorului unor cilindri. • prin aducerea soluţiei în formă de spumă. Depunerea soluţiei adezive se poate realiza prin diverse modalităţi: • prin impregnare totală. din cauza solvenţilor ce au de regulă toxicitate şi inflamabilitate ridicate. care debitează soluţia adezivă pe stratul fibros situat între doi cilindri. • prin intermediul unei conducte de alimentare. • 80 – 115oC pentru polietilena de înaltă presiune. acetaţi de celuloză. Spuma se obţine prin malaxarea dispersiei de adeziv la presiuni de până la 6 bar.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex topirea fibrelor sub acţiunea temperaturii. Temperaturile de consolidare depind de natura polimerului de bază: • 140 – 170oC pentru polipropilenă. răşini ureoformaldehidice. Soluţiile sunt mai puţin utilizate. coloranţi. în timp ce pentru materialele voluminoase termopresarea se face prin convecţie cu aer cald. răşini vinilice. • 230 – 260oC pentru fibrele poliesterice. • 120 – 135oC pentru polietilena de joasă presiune. procedeu folosit în cazul materialelor neţesute cu voluminozitate ridicată (filtre.

75. Pentru obţinerea acestor geotextile se pot utiliza diverse fire compatibile cu procesul de tricotare: fire mono şi multifilamentare. în conformitate cu definiţia din standardul ISO 10318:2005. Aspectul lor este în general asemănător cu al tricoturilor obişnuite. filamente sau altor componente. atunci când adezivul formează segmente pe suprafeţe mai mari. După faza de aducere a adezivului pe stratul fibros urmează o preuscare. dar şi dezavantajul imposibilităţii stocării îndelungate a adezivului sub formă de spumă.2. ce fac parte din categoria geotextilelor produse prin tehnologii clasice.3. Ca urmare a procesului de consolidare. în continuare având loc întărirea adezivului în camere de uscare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Procedeul are avantaje importante. dispuse sub formă de şiruri şi rânduri. legate în special de viteza mare de producţie şi consumurile reduse de adeziv şi energie. ce leagă mai multe fibre. sunt geotextile obţinute prin tricotarea unuia sau mai multor fire. are loc legarea fibrelor prin intermediul adezivului în structuri aglomerate. fiind deci produse textile formate din ochiuri legate între ele. Geotextile tricotate Geotextilele tricotate. termocalandrarea şi compensarea tensiunilor din material. datorate depunerii adezivului în punctele de aglomerare dintre stratul fibros şi respectiv segmentate. fire fibrilate. natura şi provenienţa acestora determinând caracteristicile 275 . fire filate. Figura 4.3. Geotextil consolidat cu adezivi în stare umedă 4.

Rezistenţa materialului geotextil obţinut prin tricotare este comparabilă cu a produselor obţinute prin ţesere. controlul antierozional şi funcţia de container. drenarea. 4. Figura 4.1. de rezistenţă şi deformabilitate a materialelor geotextile tricotate. În schimb. protecţie. aceste geotextile conservă caracteristicile de deformabilitate pronunţată la solicitări de întindere caracteristice tricoturilor. etanşarea. Reprezentarea schematică a funcţiei de separare Cu rol de filtrare şi separare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex dimensionale.4. motiv pentru care ponderea lor este substanţial redusă în comparaţie cu a geotextilelor ţesute sau a celor obţinute prin tehnologii neconvenţionale.4.76. armare. separare. tuburi drenante în strat granular învelit în geotextil 276 . geotextilele se utilizează: • între stratul de agregat şi teren la fundaţiile de drumuri şi cai ferate • între terenul de fundare şi corpul digurilor şi rambleelor • la diferite tipuri de construcţii : ziduri de sprijin. Separare Reprezintă prevenirea amestecului dintre pământuri adiacente şi/sau materiale de umplutură. Materialul geotextil împiedică deci amestecarea a doua materiale geotehnice diferite. FUNCŢII ALE GEOTEXTILELOR Funcţiile îndeplinite de geosintetice sunt: filtrarea. 4. Ele pot fi utilizate acolo unde flexibilitatea şi supleţea lor poate reprezenta o caracteristică necesară.

Figura 4. forţa de perforare statică şi permitivitatea la apă. Geotextile cu rol de separare Cele mai importante caracteristici ale geotextilelor pentru satisfacerea funcţiei de separare sunt: forţa de rupere a materialului solicitat la tracţiune.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.77. Consolidare şi stabilizare Constituie folosirea rezistenţei unui material pentru a îmbunătăţi calităţile mecanice ale unui strat de pământ.78. 4.2. Acţiunea de consolidarea a geotextilelor în cazul căilor rutiere 277 .4.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.79.80. caracteristicile cerute geotextilelor sunt: forţa de rupere. Reprezentarea schematică a funcţiei de ranforsare O ţesătură geotextilă instalată ca un strat între pietriş şi straturile de pământ formează o barieră împotriva mişcării sau amestecării solului cu 278 . permeabilitatea la apă şi rezistenţa chimică şi biologică. Figura 4. Geotextile cu rol de consolidare Pentru satisfacerea funcţiei de ranforsare.

sau zone pietruite. Figura 4. separarea oferita de ţesătură ajută pietrişul să-şi menţină poziţia.81. ceea ce ajută la reducerea impactului încărcăturii plasate în acel loc şi redistribuirea presiunii (figura 4. chiar elimină. drumuri comunale. Ulterior.81). Atunci când este proiectat şi montat în mod corespunzător.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex pietrişul (figura 4. vegetaţia ar trebui să asigure cel mai bun control al 279 . ca la şosele. În plus. Efectul stabilizator al ţesăturii geotextile Figura 4. Prezentarea unei ţesături geotextile care separa stratul de pietriş de stratul de pământ. Figura 4. În aplicaţiile unde pietrişul este plasat deasupra unui strat de pământ.83) pe o arie mai mare a materialului din straturile inferioare (sol sau alt material argilos din stratul inferior). ţesătura poate contribui la distribuirea încărcăturilor datorate traficului vehiculelor şi animalelor (figura 4.82. ţesătura este tensionată. se îmbunătăţeşte considerabil rezistenta sistemului. Atunci când este instalat între doua tipuri de materiale sau chiar între două straturi din acelaşi material. necesitatea de a adaugă pietriş în fiecare primăvară.83 Redistribuirea rezultată a greutăţii În condiţii ideale.82). reduce masiv.

în timp ce geotextilele din iută se degradează în 1-2 ani. Cu toate acestea. • acolo unde furtunile puternice sunt frecvente.84. Ca urmare. în timp ce geotextilele din iută sunt recomandabile în zonele mai secetoase. Unul dintre ele este reprezentat de mascarea degradării solului până la un moment în care procesul erozional este prea sever pentru a mai fi posibile corecţii puţin costisitoare. datorită uşurinţei în aplicare şi în întreţinere. • la mare altitudine. Geotextilele produse din fibre naturale cum ar fi cele de cocos sau iută pot fi utilizate cu succes în controlul eroziunii provocate de vânt. 280 . al formării dunelor de nisip şi î stabilizare. Utilizarea geotextilelor este de preferat procedeului hydroseeding în câteva situaţii specifice: • atunci când perioada propice creşterii ierbii este scurtă şi plantele nu pot stabiliza terenul suficient de repede. fertilizanţi. Procedeul hydroseeding implică depunerea pe sol a unui amestec de seminţe. Diferite tipuri de fibre naturale se vor degrada în sol la durate de timp diferite. Metode care pot fi eficiente în acest caz sunt folosirea amestecurilor pentru creşterea rapidă a ierbii (hydroseeding) sau a geotextilelor ce conţin seminţe. ca urmare a capacităţii lor sporite de absorbţie a umidităţii. care în urma biodegradării formează un strat organic (mulci) care ajută la fixarea vegetaţiei. dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex eroziunii. În procesul de control al eroziunii se folosesc frecvent geotextile din fibre naturale. În numeroase zone aride sau semiaride acţiunea vântului este responsabilă de efecte erozionale importante. Geotextilele pot să acţioneze şi pentru eliberarea tensiunilor existente în sol. din cauza pilozităţii accentuate a fibrelor. îngrăşământ natural şi apă. de exemplu geotextilele din fibre de cocos (coir) au o durată de biodegradare de 2-3 ani. aşa cum se poate observa din figura 4. prima categorie de geotextile va fi utilă în acele situaţii unde vegetaţiei îi ia o durată de timp mai mare pentru fixarea corespunzătoare. geotextilele impregnate cu seminţe tind să fie utilizate tot mai frecvent. Există însă şi dezavantaje legate de folosirea geotextilelor. În special iuta este utilă în aceste situaţii. controlul formării prafului.

4. Filtrare Filtrarea este una dintre cele mai comune funcţii ale geotextilelor. Reprezentare schematică a acţiunii filtrante a materialelor geotextile Materialul geotextil cu rol filtrant permite trecerea fluidelor din 281 .84. Figura 4.3. Eliberarea tensiunilor din sol sub acţiunea geotextilelor 4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.85. Filtrarea constituie reţinerea pământului sau a altor particule supuse forţelor hidrodinamice care apar ca urmare a curgerii fluidelor. care de altfel erau iniţial cunoscute şi drept ţesături filtrante.

care face permeabilitatea în plan. deoarece drenarea se referă la curgeri în planul geotextilului. Figura 4. îmbinările dintre rulouri sau de la colţuri realizându-se. când este necesară o îmbinare de rezistenţă mai mare. iar instalarea lor se face prin derulare manuală sau mecanizată. Pentru alegerea unui geotextil cu rol de filtrare este importantă permeabilitatea perpendiculară pe planul său şi deschiderea specifică a porilor (dimensiunea golurilor). perpendicular pe planul său. 282 . de asemenea. prevenind migrarea necontrolată a particulelor solide. în general. Utilizarea geotextilelor pentru filtrare Produsele geotextile utilizate pentru filtrare se prezintă sub formă de rulou. se realizează cusături.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex masivele de pământ şi umpluturi din materiale granulare. prin suprapunere. la perforare.). un criteriu de selecţie (rezistenţa la tracţiune. iar pentru funcţie de drenare un rol important îl joacă permeabilitatea în planul geotextilului (transmisivitatea). Principala diferenţă între funcţia de filtrare şi cea de drenare este direcţia curgerii. la compresibilitate etc. pe când filtrarea se referă la curgeri prin planul geotextilului. În anumite cazuri. În ambele cazuri rezistenţa mecanică este.86. critică pentru drenare.

cum ar fi dificultăţile de transport (material voluminos şi resurse limitate) ca şi costurile de instalare. tuburi de drenaj din materiale polimere care asigură transportul fluidelor. piezometre. materialul geotextil trebuie să colecteze şi să transporte fluidele în planul său. filtrul împiedicând pătrunderea particulelor de pământ în dren şi colmatarea acestuia. Material geotextil utilizat în vederea drenării Lucrările inginereşti la care este necesară utilizarea filtrelor şi drenurilor sunt extrem de variate: lucrări de sprijinire. În cadrul funcţiei drenante. saltele 283 . depozite de deşeuri. Materialele geosintetice care pot îndeplini aceste roluri sunt.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. de colectare şi transport. Tot în această categorie ar putea fi incluse şi aşa-numitele „geoconducte”. al apei subterane şi/sau fluidelor în planul unui material. ca sistem de drenaj. Acestea sunt motivele pentru care geotextilele se folosesc mult în acest scop. drumuri şi căi ferate.4. Pietrişul a fost folosit încă din secolul I d. cu funcţie complexă atât de filtrare. puţuri – filtre. Este un sistem de drenaj eficient dar prezintă şi multe dezavantaje. cât şi de drenare. construcţii hidrotehnice.87. şi georeţelele (drenare) şi geocompozitele de drenaj – asociaţii de georetele sau miezuri cu diferite forme şi geotextile. Figura 4.H.4. pe lângă geotextile (filtru). sunt deseori asociate una alteia. Cele doua funcţii. Drenaj Drenarea reprezintă colectarea şi transportul precipitaţiilor.

care au dezavantajul de a ocupa un spaţiu considerabil. necesită o punere în operă atentă şi de multe ori laborioasă. prevenirea şi remedierea alunecărilor de teren etc. de spaţiul mic ocupat. iar costul materialelor plus transportul poate fi semnificativ. de instalarea facilă şi puţin dependentă de condiţiile climatice. Se pot distinge drenuri – fitil. polipropilenă sau poliamidă (nylon). bariere anticapilare. drenuri verticale pentru accelerarea consolidării. aglomerat de fibre sau monofilamente. Miezul poate fi fabricat din polietilenă.88. balast. Utilizările acestor tipuri de drenuri s-au înmulţit o dată cu dezvoltarea unor produse specifice. în mai multe straturi. miez cu proeminenţe (simetrice sau asimetrice). care sunt drenuri verticale prefabricate utilizate în special pentru accelerarea consolidării terenurilor slab saturate şi drenuri plane. sub etanşările cu geomembrane. folosite pentru situaţiile în care curgerea fluidului este plană (în spatele zidurilor de sprijin. soluţia tradiţională implică utilizarea de materiale granulare sortate.). Figura 4. coloane sau miez ondulat. nu pot fi instalate pe pante abrupte. sub terenurile de sport. Astfel. Avantajele utilizării materialelor geosintetice pentru aceste funcţii sunt legate de excelentele proprietăţi fizice şi mecanice. ca barieră anticapilară etc. nisip. de regulă 3 până la 5.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex drenante. Aşa cum s-a menţionat. Geocompozite utilizate pentru drenaj Geocompozitele utilizate pentru drenaj sunt formate dintr-un geotextil cu rol filtrant şi un miez prin care circulă fluidul. Miezul poate fi constituit din: reţele cu ochiuri (georeţele). pietriş. uniforme pe toată suprafaţa. pe piaţa internaţionala sunt prezente produse şi tehnologii speciale pentru drenarea incintelor pentru excavaţii adânci 284 . de disponibilitatea lor.

În anul 1990.. Câteva exemple ale exercitării funcţiei de drenare a unui geotextil sunt prezentate în figura 4. Dintre denumirile prefabricatelor şi fitilurilor drenante.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex (produsele fiind montate ca un „cofraj pierdut” şi permiţând priza betonului). în drenarea terasamentelor şi terenurilor cu apă în pori. cu ramificaţii.. Această evoluţie a fost asigurată de sprijinul tehnic acordat producătorilor şi de interesul beneficiarilor drumari. De asemenea.20 cm a pantelor. drenuri compozite. Aplicaţiile europene ale acestor materiale includ folosirea lor în drenurile rutiere de margine. în Europa se livrau 12 mărci de asemenea produse (nu întâmplător asemănătoare cu cele din SUA). au căpătat o dezvoltare notabila. De circa 30 ani.2 cm şi lăţimea de 10. în SUA. vitezei mari de instalare.) şi până în acel an.. ţesătura se poate comporta ca o conductă pentru jetul de apa. se amintesc: High-way Drain. în alte drenuri pentru drumuri şi căi ferate. difuzarea lor pentru a deveni familiare beneficiarilor. pentru utilizări la terase. în drenuri la culee de poduri şi ziduri de sprijin. datorita masei lor reduse (în jurul a 1 kg/m2).. În anul 1990. Alidrain. dacă stratul de sol aflat deasupra sau sub geotextil este impermeabil. s-au folosit circa şase milioane metri pătraţi de prefabricate şi fitiluri drenante. prefabricatele drenante din mase termoplastice şi fitilurile drenante din geotextile groase. fâşii geotextile cu grosimea de 1.103 cm/s) şi a duratei mari de exploatare. Drenajul este sporit când pietrişul şi solul sunt menţinute separat şi nu este permis solului să umple golurile din stratul de pietriş. 285 . terenuri de sport. în drenajul agricol şi al terenurilor de sport s. a rezistenţei mecanice.. a fost necesară elaborarea completă a instrucţiunilor de instalare. cu anexele necesare (uneori învelite în geotextile. Mişcarea apei printre solurile din apropiere sau straturilor argiloase poate fi îmbunătăţită în momentul în care materialul permite apei să treacă prin el şi astfel.. teuri etc. erau drenate cu prefabricate drenante peste 1500 km drumuri şi autostrăzi. în ţările Comunităţii Europene. pentru realizarea drenurilor de margine la şosele şi autostrăzi. O dată cu susţinerea puternică a pieţei de către producători. cum sunt numite uneori. Geonet. coturi. cu întreaga varietate de prefabricate drenante sau. Enkadrain. uşurinţei de manevrare şi transport. din anii 80. spaţii de agrement etc. folosite în SUA şi Europa. a coeficientului de permeabilitate mare în planul lor (10. nu împiedică mişcarea verticală sau orizontală a apei.89. în SUA şi.a. cu care se pot executa drenuri "fără materiale granulare". a flexibilităţii lor (pot fi rulate). Colbond drain şi altele.

286 . 5: perdea drenantă care transportă apa colectată până la tub. sau care previne migraţia fluidelor sau gazelor.89. baraje. 3: covor drenant între o geomembrană etanşă şi îmbrăcămintea de beton.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. deci rezistenţa unui strat de teren compactat. 8: etanşeitatea feţei inferioare a unui dren pentru a conduce apa către pârâu. 4. 7: saltea etanşă ce menţine constant conţinutul de apă. 1: drenarea părţii din amonte a unui baraj de pământ pentru a asigura stabilitatea în cazul golirii rapide.5. răşinii. ETanşare (barieră pentru fluide) Funcţia de etanşeitate se manifestă atunci când geotextilul asociat bitumului. canale. 6: bazine. care străbat un baraj din pământ. elastomerului etc. 4: perdea drenantă care colectează apele. 2: drenarea prin sfredelire verticală pentru a accelera consolidarea solului. dar el este traversat de apă interstiţială (presiune puternică).4. constituie o geomembrană etanşă care reţine apa. 9: geotextilul conduce scurgerea (presiune scăzută. destinat a suporta solicitări.

Reprezentare schematică a funcţiei de etanşare a materialelor geotextile Câteva exemple de utilizare a geosinteticelor în cazurile în care solicitarea principală vine de la apă sunt prezentate în figura 4. Pentru geotextilele neţesute curente.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. 287 . dar mai puţin impermeabil dacă el este sec (deoarece saturaţia distruge tensiunea capilară).91: a) bazin de realimentare a pânzei freatice b) rambleiere hidraulică c) barieră de eroziune d) protecţie la turnare beton în sită e) filtru între sol şi covorul drenant f) filtru de împrejmuire g) tranşee drenantă h) filtru de împrejmuire/acoperire i) învelişurile drenurilor verticale din nisip j) filtru protejând drenul k) filtru între teren şi gabioane l) filtru sub anrocamente m) filtru pentru gazonări O variantă a funcţiei de etanşare este funcţia de clapet (geotextilul este impermeabil atunci când el nu este saturat şi când presiunea apei este scăzută şi este permeabil atunci când presiunea apei depăşeşte un anumit prag). Un anumit geotextil este impermeabil faţă de apele de şiroire/curgere.90. o înălţime a apei de câţiva centimetri ajunge să învingă tensiunea capilară. Funcţia de clapet este intermediară între cea de etanşeitate şi de filtru: geotextilul nu lasă să treacă apa decât dacă presiunea sa este superioară tensiunii capilare între filamente.

Materialul geotextil se foloseşte ca un strat cu rol în reducerea locală a tensiunii. De protecţie Protecţia este limitarea sau prevenirea cu ajutorul unui material a unei distrugeri mecanice a unui sistem geotehnic. în vederea prevenirii sau a reducerii degradării unei anumite suprafeţe sau a unui anumit înveliş.91. 288 .6.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.4. Utilizări ale geosinteticelor în cazurile în care solicitarea principală vine de la apă 4.

pentru construcţia de 289 . Figura 4. tunelurile de metrou şi rezervoarele.92. Reprezentare schematică a funcţiei de protecţie Principala caracteristică ale geotextilelor pentru satisfacerea funcţiei de protecţie este rezistenţa la perforare statică.4. Geotextile cu funcţie de protecţie 4.7.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. De exemplu. Principalele aplicaţii ale geotextilelor cu funcţie de protecţie sunt tunelurile. autostrăzile. canalizările.93. Funcţii combinate De cele mai multe ori un geotextil trebuie proiectat astfel încât să satisfacă simultan mai multe funcţii.

funcţie principală. • ca suporturi pentru obţinerea membranelor hidroizolante. Importanţa funcţiilor geotextilelor în diferite domenii de aplicaţie Aria de aplicaţie Separare Străzi Repavare Drenări Terenuri de sport Eroziuni Autostrăzi Containere Ranforsări Tuneluri Protecţii de maluri X X O X O X O X Funcţiile geotextilelor7 Filtrare Drenare X X X X X X X X O Ranforsare Protecţie O O O O O X X O X O X X 7 X. • ca straturi drenante pe taluzuri. • pentru armare taluzuri. • ca protecţii permeabile la taluzuri.16.5.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex drumuri capacitatea de separare. filtrare şi ranforsare sunt necesare simultan. • ca strat de separaţie.funcţie secundară. 290 . • pentru obţinerea benzilor transportoare cauciucate pentru minerit. 4. O. • pentru acoperirea haldelor de cenuşă de la termocentrale. • cu funcţie de filtru. Geotextilele sunt folosite: • ca drenuri verticale de consolidare. DOMENII DE UTILIZARE A GEOTEXTILELOR Importanţa funcţiilor geotextilelor în diferite domenii de aplicaţie este prezentată în tabelul 4.16. Tabel 4. • ca straturi de ranforsare a îmbrăcăminţilor rutiere.

în cazul autostrăzilor.1. Utilizarea geotextilelor pentru îmbunătăţirea condiţiilor de fundare • ranforsarea terenului la nivelul de fundare. fiind preferate georeţele sau geocompozitele. acestea fiind mai puţin exigente decât cele pentru straturile de bază. Utilizarea geotextilelor în construcţia drumurilor Drumurile sunt structuri largi şi complexe. Funcţia lor principală este de a furniza rezistenţa mecanică necesară susţinerii drumului şi de a-l proteja împotriva îngheţului. Aceste drumuri sunt proiectate pentru a suporta anumite sarcini. 291 . în cazul pistelor de aeroport. Problemele specifice care pot fi soluţionate prin utilizarea geotextilelor la drumuri şi ramblee de căi ferate sunt următoarele: • îmbunătăţirea condiţiilor de fundare prin: • realizarea unui strat de separare între terenul de fundare şi infrastructura drumului sau a materialului de umplutură din care este constituit rambleul.94. compuse din multe părţi cu cerinţe funcţionale diferite şi făcute din materiale diferite. sau a autocamioanelor. Figura 4. geotextilele îşi găsesc mai rar aplicaţii în straturile inferioare. • ranforsarea structurii. fie că este vorba despre sarcina avioanelor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. Deoarece aceste materiale sunt granulare. Un drum constă dintr-un strat de asfalt situat pe un sistem format dintr-o bază. o subbază şi mai multe straturi inferioare. Straturile inferioare ale unui drum sunt formate din materiale granulare care nu sunt afectate de îngheţ şi au caracteristicile de durabilitate şi stabilitate cerute.5.

la puţuri . drumuri şi cai ferate. la armarea îmbrăcăminţilor bituminoase la drumuri. construcţii hidrotehnice. De asemenea. geotextilele pot fi utilizate la diferite tipuri de construcţii: ziduri de sprijin. între straturile vechi şi noi de îmbrăcăminte bituminoasă. la realizarea de structuri de sprijin din pământ armat. depozite de deşeuri. bariere anticapilare sau drenuri verticale pentru accelerarea consolidării. în scopul prevenirii fisurării acestuia. la lucrările de reabilitare a drumurilor pentru a împiedica sau întârzia transmiterea fisurilor din stratul suport în îmbrăcămintea bituminoasă nouă. geotextilele se folosesc pentru protejarea geomembranelor sau a altor materiale contra perforării statice sau dinamice. Cu rol de filtru. drumuri. ziduri de sprijin. ramblee sau depozite de deşeuri fundate pe terenuri slabe. În această situaţie însă. atunci când lucrările executate în zone cu niveluri de apă apropiate de suprafaţa terenului. dar şi pentru separare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • constituirea sau echiparea sistemelor de drenaj. Ca separator. Geotextilele sunt utilizate în special pentru funcţiile hidraulice (filtrare. Cu rol de protecţie.filtre sau piezometre. geotextilul reprezintă şi un element drenant care asigură atât evacuarea apei din precipitaţii. 292 . geotextilul trebuie să aibă o permeabilitate corespunzătoare pentru a evita stagnarea apei în materialul de umplutură sau dezvoltarea subpresiunilor la baza acestuia. protecţie şi containere. armare. Cu funcţie drenantă. cai ferate. Atunci când lucrările sunt executate pe terenuri cu capacitate portantă scăzută. prin concepţia lucrărilor. între terenul de fundare şi corpul digurilor şi rambleelor. căi ferate. cât şi controlul nivelelor subterane. la realizarea de taluzuri abrupte armate. între deşeurile depozitate şi sistemul de etanşare – drenaj. la depozitele de deşeuri. funcţia geotextilului ca strat de separare este întotdeauna asociată cu cea de separare. la lucrări de reabilitare a pantelor alunecate. drenare). geotextilele se utilizează la: sistemele de drenaj ale diferitelor construcţii (baraje. în afara platformei drumului sau a rambleului. geotextilele se utilizează: între stratul de agregat şi teren la fundaţiile de drumuri şi căi ferate. geotextilele de mare rezistenţă se folosesc: la drumuri. Cu rol de armare. geotextilele mai pot fi utilizate şi ca element de armare al îmbrăcăminţii bituminoase. depozite de deşeuri). pentru realizarea de saltele drenante. • protecţia antierozională. Pentru drumuri.

diguri. la saltele geocelulare pentru construcţii realizate pe terenuri moi sau umpluturi neomogene. stabilizarea şi reabilitarea pantelor instabile. Utilizarea geotextilelor în protecţia împotriva inundaţiilor Utilizarea geosinteticelor în reducerea şi prevenirea inundaţiilor joacă un rol important. în scopul măririi capacităţii portante a acestora.95. ionii de cupru împiedicând creşterea 293 . Figura 4. problema principală în acest caz este eroziunea amplificată de scorburile copacilor şi rădăcinile plantelor (s-au creat materiale textile pentru protecţia împotriva creşterii rădăcinilor ce consistă într-un film subţire de cupru plasat între două foi de materiale neţesute. Ranforsarea cu geotextile a malurilor supraînălţate pentru protecţie la inundaţii • maluri cu rezistenţă crescută la suprafaţa de atac a apei sau la curgeri învolburate. a umpluturilor. a stratului de balast la căile ferate. piloţi în terenuri moi. Sunt utilizate în principal la ranforsarea masivelor de pământ (funcţia de armare) pentru: armarea stratului de agregate din fundaţia drumurilor. digurilor şi barajelor sau a îmbrăcăminţilor asfaltice.5. protecţia fundaţiilor sub apă. beton sau alte materiale utilizate la: consolidarea şi protecţia malurilor. Principalele tipuri cunoscute de protecţie împotriva inundaţiilor cu geotextile sunt următoarele: • maluri supraînălţate pentru protecţie la inundaţii ranforsate cu geotextile (figura 4.95).2. 4. realizarea de structuri de sprijin (ziduri) din pământ armat. Containerele din geotextile sunt elemente discontinue (saci) sau continue de elemente umplute cu material granular. praguri în albie sau protecţii costiere. rambleelor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Geotextilele antierozionale se utilizează pentru protecţia pantelor contra eroziunii de suprafaţă în diverse aplicaţii.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex rădăcinilor sau modificând direcţia lor de creştere). interţeserii sau prin procedee de coasere-tricotare. a. • tuburi textile de drenare folosite atât pentru transportul apei de pe şosele şi din jurul caselor. cât şi ca tuburi verticale.96.b.97).a. într-o gamă largă de tipuri de tehnologii de obţinere a acestor geotextile sau de materie primă folosite pentru realizarea digurilor de mică înălţime (figura 4. b. • matriţe textile pentru construcţii cu nisip. între cele mai folosite aflându-se materialele neţesute umplute cu bentonit pudră sau granular. ciment şi mortar.96. pentru protecţia taluzurilor • textile compozite umplute cu cimenturi.96. 294 . realizarea digurilor de mică înălţime. înserate în solurile moi şi umplute apoi cu ciment pentru creşterea rezistenţei acestora (figura 4. Figura 4. având rol de filtrare şi ranforsare. stratul superior textil fiind fixat cu ajutorul adezivilor. ). • diferite tipuri de structuri textile (saci) umplute cu nisip.) sau pentru protecţia taluzurilor (figura 4.

împiedicând antrenarea materialului de pe suprafeţele expuse. în cadrul unui program de stabilizare biologică prin plantare. ţinând cont că la o masă pe metru pătrat de 500g/m2 pot avea rezistenţe de 25 KN/m. 4. realizate pentru îmbrăcarea tuburilor de drenaj pentru terenuri argiloase. Acestea acţionează ca structuri de reţinere. permit o bună permeabilitate transversală prin mărirea secţiunii de intrare a apei spre dren şi reducerea corespunzătoare a rezistenţei hidraulice de intrare.5. ţesute sau tricotate. 295 . plase precum şi materiale destinate special unor astfel de aplicaţii cum sunt geotextilele "însămânţate". însămânţat anterior în teren sau ale cărui seminţe sunt conţinute în geotextil. • realizarea unor structuri din geotextil fixat cu ţăruşi pe suprafeţele expuse. Geotextilele cu o masă redusă.97.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. Soluţiile aplicate urmăresc în principiu două orientări: • acoperirea suprafeţelor expuse cu un strat de geotextil. Utilizarea geotextilelor pentru combaterea eroziunii solului Geotextilele se folosesc în toate lucrările antierozionale ce includ amenajări sau protecţii menite să combată acţiunea erozivă a apei sau vântului.3. În lucrările antierozionale se foloseşte o gamă largă de geosintetice: ţesături din benzi. Ele sunt concepute de cele mai multe ori ca amenajări temporare. Pentru creşterea rezistenţei geotextilelor şi pe direcţia de înfăşurare a tuburilor de drenare se recomandă consolidarea straturilor fibroase cu benzi de neţesut. care trebuie să asigure protecţia până la fixarea şi maturizarea unui covor vegetal. Tuburi textile de drenare • containere textile neţesute. elasticitatea neţesutelor este o calitate apreciată.

Acestea pot înlocui construcţii masive din beton sau piatră care ar asigura protecţia împotriva scurgerilor de apă pe perioadă scurtă. geotextilele trebuie să aibă o durată de viaţă limitată de la 6 luni la 2 ani şi în acest scop se folosesc geotextile din fibre celulozice. Compozitele din geoneţesute însămânţate şi reţele din polietilenă se folosesc ca protecţii ale solului şi previn eroziunea solului împotriva apei din precipitaţii. Compozitul mai conţine şi o reţea din polietilenă cu o arie a unui ochi de 1cm2. Compozitele din geoneţesute însămânţate şi reţele din polietilenă Instalarea unui astfel de material necesită operaţii de pregătire a 296 . Masa specifică minimă a unui compozit de acest fel produs de firma Raltex (figura 4. Seminţele conţinute sunt selectate pentru a avea o formă caracteristică şi o anumită lungime a rădăcinilor la maturitate. ajutând în acelaşi timp la crearea unui ambient natural în condiţiile unor economii băneşti de aproximativ 70% faţă de soluţiile clasice. realizând un profil de echilibru pe direcţia de acţiune a agentului eroziv. cu formarea unor mici terase.compozit foarte compact şi foarte rezistent la aluviuni. Figura 4. Geoneţesutul biodegradabil din iută sau in se va distruge într-o perioadă de 1-2 ani.98. care este ataşată de stratul de pământ după dezvoltarea rădăcinilor.98) este de 135g/m2.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex cu rolul de a reţine materialul antrenat. Materialul fibros natural al geoneţesutului cu fibre de lungimi de 1-10 mm conţine seminţele şi asigură protecţia solului pentru aproximativ un an de la data fabricaţiei. biodegradabile – cel mai frecvent iută. rezultând un strat pământ . În aceste construcţii. creind un pat necesar pentru creşterea ierbii.

Un astfel de material prezintă o dublă protecţie ecologică : apără solul împotriva eroziunilor provocate de apă şi vânt şi este făcut dintr-un deşeu ce conţine fibre de in. de astupare a gropilor şi de nivelare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex terenului.99 c este prezentată soluţia pentru acoperirea depozitelor de gunoaie. materialul trebuie aşezat pe o adâncime de cel puţin 50 cm. DEPOZITE DE DEŞEURI CU GEOTEXTILE Soluţiile de principiu pentru depozitele de gunoaie menajere sunt prezentate în figura 4. Stâlpi de susţinere pot fi înfipţi în solul cu compozit pentru a preveni alunecările în perioada de formare a rădăcinilor. 4. În cazul utilizării fertilizatorilor. materialul oferă o soluţie ieftină împotriva eroziunilor solului. materialul nu va fi aplicat până la terminarea efectului erbicidului care poate distruge geoneţesutul şi scădea eficienţa în timp compozitului. iar în final.99 (a şi b) în timp ce în figura 4. ea fiind amplasată la un cm sub suprafaţă nu este vizibilă şi nu strică aspectul estetic. astfel încât apa să nu se poate infiltra dedesubtul materialului. Figura 4.5. Reţeaua din polietilenă este stabilă chimic şi nu interacţionează cu mediul. deci reciclează alte materiale.99. În fisurile din sol. Soluţiile de principiu pentru depozitele de gunoaie 297 . cu umezirea solului înaintea aplicării compozitului. aceste soluţii oferind o protecţie totală a mediului înconjurător.4. După dezvoltarea ierbii.

după închiderea acestuia. • captarea acestor ape. pentru a asigura o protecţie vegetală rapidă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Principalele probleme care trebuie rezolvate.5. Figura 4. La haldele minerale. dar utilizarea geotextilelor simplifică tehnologia şi nu presupune operaţii speciale de şantier. asigurându-se protecţie faţă de precipitaţii şi colectarea gazelor ce rezultă din fermentarea gunoaielor şi apoi conducerea lor în afara depozitului. La aceste construcţii pe taluzul exterior este necesar să se aşeze un geotextil biodegradabil. legate de aceste amenajări sunt următoarele: • etanşarea perfectă a bazei depozitului. cu examinarea necesităţii stratului pentru drenarea gazelor. soluţiile sunt identice.100. însămânţat sau nu. 298 . Trecere în revistă a principalelor domenii de utilizare a geotextilelor 4.5. care se adună pe suprafaţa inferioară a drenului şi conducerea către o staţie de epurare. geotextilul stabilizează construcţia drumului care este proiectat să reziste la solicitări dinamice şi statice.5.1. Drumuri permanente Prin separarea diferitelor straturi de materiale. • protecţia părţii superioare. 4. Soluţia de încapsulare a depozitelor de gunoaie menajere presupune o acurateţe deosebită în realizarea straturilor. astfel încât apele reziduale din el să nu mai pătrundă în subteran.5.

4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4.102 4.5.2. Conducte şi şanţuri Amplasând material geotextil pe fundul unui şanţ creşte considerabil capacitatea sa portantă.5.5. eficientă şi economică.5. 299 . Drumuri temporare Plasarea geotextilului sub stratul de pietriş superior creşte capacitatea de rezistenţă a drumului la traficul greu continuu. Figura 4. Fundaţii Plasate sub fundaţii.5. materialele geotextile înlocuiesc stratul de îmbrăcăminte într-o modalitate simplă.101 4.5.3. tractoarele sau maşinile grele nu se vor mai împotmoli în stratul de pietriş. Figura 4. În acest mod.

103 4.5.105 300 . Zone de depozitare Folosind material geotextil se previne amestecarea straturilor ca şi înfundarea stratului drenant. Figura 4.5.6.7.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.5. postarea unui material geotextil permeabil protejează stratul drenant de contaminarea cu beton şi pământ.5.104 4. Podele de beton Sub podelele de beton. Figura 4.

Geotextilele oferă aceasta prin separarea diferitelor straturi de material.107 4.5.5.5. geotextilele sunt utilizate în scopul asigurării izolaţiei fonice. spălarea particulelor fine şi reduc frecvenţa apariţiei de fisuri şi spărturi.106 4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. Parcări Zonele supuse la încărcări statice considerabile necesită un fundament foarte stabil. Figura 4.8.10. Izolare fonică În blocurile de apartament. 301 . esenţială pentru menţinerea capacităţii portante.5. Figura 4.5. Extindere drumuri Geotextile saturate cu bitum previn pătrunderea apei de suprafaţă până la stratul de rezistenţă.5.9.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.11.108 4. protecţie mecanică a membranelor acoperişului şi filtru de protecţie a oricărui eventual strat de drenaj.5.109 4. Pante Introducând geotextile dedesubtul stratului superior. Figura 4.12.5.5. care altfel vor spăla particulele fine.110 302 . panta va rezista apei subterane. apei de ploaie sau din topirea zăpezii. Figura 4.5. Grădini pe acoperiş Geotextilele se folosesc în acest caz ca straturi de separare.

5.5.5.112 4.15. geotextilele stabilizează fundaţiile permiţându-le să suporte încărcări dinamice mari. Prezenţa fibrelor textile ajută la o mai bună stabilizare a fundaţiei. Figura 4. Conducte de drenaj Utilizând geotextile permeabile. care rezistă astfel la încărcări dinamice mari. Figura 4. dispuse în jurul conductelor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. fără riscul înfundării. Aeroporturi În cazul construcţiilor caracterizate de solicitări mari ale suprafeţei. se obţine un sistem drenant eficient şi de mare fiabilitate.5.14. 303 . Căi ferate Creşterea rapidă a vitezei de circulaţie şi a sarcinii trenurilor au dus la solicitări intense ale căii de rulare.111 4.5.5.13.

Figura 114 4.5. geotextilele se folosesc ca straturi filtrante de protecţie a straturilor drenante. flexibilitatea şi permeabilitatea lor oferind rezistenţă la impactul valurilor şi curenţilor.115 304 . Depozitare reziduuri (strat superior) În zonele de depozitare a deşeurilor.113 4. Protecţie a coastelor Geotextilele asigură protecţia liniei coastelor.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. prezenţa geotextilelor pe ambele feţe ale membranelor previn perforarea acestora Mai mult.5.5.17.16.5. Figura 4. prevenind eroziunea şi spălarea particulelor fine.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4.5. Depozitare reziduuri (strat inferior) Aşa cum s-a precizat anterior.116 4.5.5. Şanţuri drenante Geotextilele protejează sistemul drenant prin prevenirea amestecării particulelor fine. Geotextilele le stabilizează şi previn spălarea particulelor fine. Figura 4. 305 . Diguri Digurile artificiale şi taluzuri necesită fortificarea cu materiale rezistente pentru a face faţă forţelor naturii. Figura 4. Ele ajută de asemenea la depistarea pierderilor de lichid.20.5.18.117 4.19. geotextilele depuse pe ambele feţe ale membranelor le protejează pe acestea de apariţia perforaţiilor.5.5.

Figura 4.118 4.119 4.5. Construcţii portuare Materiale geotextile plasate înapoia zidului de retenţie vor păstra stratul drenant curat.22.5. Geotextilele menţin particulele fine la distanţă de stratul drenant asigurând eficienţa drenării.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.5.21. Drenaj de suprafaţă Drenajele de suprafaţă tind să fie umplute cu aluviuni provenite de la solul înconjurător. ceea ce reduce presiunea hidraulică exercitată asupra zidului. Figura 4. Atunci când sunt plasate în faţa zidului de retenţie.120 306 .5. geotextilele previn spălarea fundului mării.

24.5.122 4.23. geotextilele asigură un dren circular eficient. fără a afecta mediul înconjurător.5. Figura 4.121 4.5.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. Drenaj pentru clădiri La construcţia fundaţiilor şi a pereţilor subsolurilor. Canale şi maluri ale râurilor Geotextilele protejează malurile râurilor şi canalele într-un mod eficient. care poate preveni degradările produse de umiditate.5.5. Figura 4. Sisteme de purificare a apei Prezenţa geotextilelor pe ambele feţe ale membranei impermeabile protejează sistemul de perforaţii.5. 307 .25.

Rezervoare de apă Membranele impermeabile sunt protejate de perforaţie cu ajutorul geotextilelor.27.5. Lacuri artificiale Membranele impermeabile sunt protejate de perforaţie cu ajutorul geotextilelor. Figura 4.124.5.125 308 .123 4. Figura 4.5. 4.26.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4.5.

Proprietăţile geotextilelor sunt în funcţie de structura şi de modul lor de fabricaţie. Pentru început. Masa specifică (masa unităţii de suprafaţă): M . astăzi. etc) 4.California Bearing Ratio) şi rezistenţa la perforare prin căderea unui con. Ca urmare. 6. fiind acceptate nu numai în Uniunea Europeană. permeabilitate. Frecvent este specificată masa pe unitatea de suprafaţă. [kg/m2] ms = S unde: 309 . rezistenţa la perforare statică (CBR . institute specializate din diferite ţări au dezvoltat noi echipamente şi metode care ţin seama de destinaţia finală a geotextilelor. fiind în marea lor majoritate acceptate de ISO (International Standard Organisation). 1. Caracteristicile materialelor geotextile pot fi grupate în trei categorii: 1 descriptive 2 mecanice 3 hidraulice 4 alte proprietăţi (de rezistenţă la factori de mediu. 1. ci în întreaga Europă. De asemenea. Cele mai comune caracteristici ce sunt precizate în specificaţiile materialelor geotextile sunt rezistenţa la tensionare. dimensiunile porilor. chiar dacă această caracteristică nu influenţează performanţele geotextilului. abundenţa de modalităţi de testare a creat dificultăţi în compararea geotextilelor produse în diferite ţări. PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE GEOTEXTILELOR ŞI METODE DE ANALIZĂ A ACESTORA Deoarece geotextilele au fost produse de către industria textilă.1.6. într-o primă perioadă proprietăţile lor au fost evaluate prin intermediul standardelor specifice materialelor textile.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. 6. Caracteristici descriptive ale geotextilelor 4. ca urmare a relaţiei speciale pe care acestea o au cu solul cu care sunt în contact. ele sunt în relaţie directă cu condiţiile mediului. care poate să le influenţeze. testele elaborate la nivel european oferă o bază comună de evaluare. Relativ repede a devenit evident faptul că testele destinate materialelor textile nu ilustrau comportarea reală a geotextilelor.

Faptul că lăţimea probei testate este mai mare decât lungimea acesteia diferenţiază această metodă de alte metode de determinare a proprietăţilor mecanice. Folosită în special pentru aplicaţiile de ranforsare.6.2. Rezistenţă mecanică Geotextilele ţesute sunt de regulă caracterizate de rezistenţă mai mare şi de extensibilitate mai redusă în comparaţie cu geotextilele neţesute. 4. m2 Se determină prin cântărirea unei mostre de material geotextil de suprafaţă cunoscută. 310 . viteza de creştere a tensiunii de solicitare a probei fiind de 20% pe minut.2. alungirea şi energia absorbită.Asupra probei se aplică o forţă longitudinală. care simulează situaţiile care pot interveni în utilizarea materialului geotextil. Se folosesc mostre cu lăţime de 200 mm.5 – 5 cm care trag mostre de 10 × 20 cm cu viteză de tensionare constantă în vederea determinării alungirii şi proprietăţilor tensionale.2. acestea din urmă fiind caracterizate de foarte bună uniformitate direcţională a rezistenţelor mecanice. 4.1. La rupere se notează tensiunea de rupere. 4.6.2. exprimată de regulă în mm. Grosimea Reprezintă măsura distanţei care separă două feţe ale geotextilului.2. kg S = suprafaţa mostrei. Rezistenţa la tracţiune Pentru determinarea rezistenţei la tracţiune o probă este fixată între două dispozitive de prindere de 2.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex ms = masa specifică M = masa mostrei. Proprietăţi tensionale ale geotextilelor prin metoda Wide Width.6.6.1. acest test foloseşte sisteme de prindere care întind materialul pe lăţime. Caracteristici mecanice 4. iar la începutul testului distanţa dintre dispozitivele de fixare a probei este de 100 mm.3.2.6. 4. Se determină la presiuni cuprinse între 2 kPa şi 200 kPa.

Utilizarea lăţimii mari a eşantionului testat urmăreşte să reducă tendinţa geotextilului de a se contracta şi să ofere date despre comportarea în condiţiile ce există în exploatare.126 Un dispozitiv pentru determinarea rezistenţei Wide Width este prezentat în figura 127.127 Dispozitiv pentru determinarea rezistenţei Wide Width 311 . Acest test oferă date ce au semnificaţie deosebită în cazul utilizării materialului geotextil în aplicaţii de ranforsare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. Figura 4.

Principiul determinării rezistenţei la perforare statică Figura 4.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. Rezistenţa la perforare statică (CBR .128.2.129 Dispozitiv pentru determinarea rezistenţei la perforare clasică Atunci când intervine ruperea probei se măsoară încărcarea maximă şi 312 . urmată de împingerea unei piese de 50 mm în diametru în centrul probei până la ruperea acesteia. Figura 4.4.California Bearing Ratio) Se determină prin fixarea unei probe între două inele de oţel.6.

Rezistenţa la perforare (US Road) Determinarea ei se face identic cu determinarea CBR. Pentru a dovedi rezistenţă ridicată la perforare.5. cu excepţia dimensiunilor piesei care solicită materialul geotextil.130. Altfel se produce perforarea geotextilului (desenul de jos) 4. Geotextilul rezistă la perforare numai dacă are fie rezistenţă mecanica mare (desenul de sus). geotextilul trebuie să fie caracterizat fie de rezistenţă mecanică mare. Un dispozitiv pentru determinarea rezistenţei la perforare clasică este prezentat în figura 4. fie alungire mare (desenul median). 313 . fie de alungire mare.2. care are un diametru mai mic (8 mm).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex deplasarea piesei. Figura 4.6.129.

este supusă tensionării pentru a continua sau propaga ruperea.7.2.6. Determinarea rezistenţei dinamice la perforare 4. Determinare US Road 4. Figura 4. 314 .2.6. Se măsoară diametrul perforaţiei rezultate.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. care prezintă o tăietură pe o distanţă de 15 mm.132. Rezistenţa dinamică la perforare (testul de cădere a conului) Se determină prin trimiterea asupra centrului unei probe fixate într-o piesă inelară a unui corp conic cu masă de 1 kg.6.131. Rezistenţa trapezoidală la sfâşiere O probă de dimensiuni standardizate. ce cade liber de la înălţimea de 500 mm.

Grab Test O sarcină continuu crescătoare este aplicată longitudinal asupra unei probe.6.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. Se măsoară valoarea maximă a sarcinii şi alungirea la rupere. Rezistenţa la explozie hidraulică Acest test.133. determină rezistenţa la explozie hidraulică prin fixarea unui probe de către un inel.8. cunoscut drept test Mullen.2.9. Determinarea rezistenţei trapezoidale la sfâşiere 4. Figura 4. Acest test simulează supunerea geotextilelor la forţe de tensionare ce acţionează asupra suprafeţei materialului geotextil. Prezentare schematică Grab test 4.134. 315 .2.6. testul continuându-se până la ruperea probei. în timp ce stratul de la bază tinde să se deplaseze lateral. deasupra unei diafragme.

316 . folosind o sită.6. Compresibilitatea Compresibilitatea (E) reprezintă raportul dintre efortul normal în planul geotextilului (τ) şi deformaţia specifică a geotextilului sub acest efort (ε) sau raportul dintre variaţia grosimii (∆Tg) şi grosimea totală Tg.2. Prezentare schematică Mullen test 4. Proprietăţi hidraulice 4.6.6.135. E= e= ∆T .1. printrun singur strat de material geotextil Se determină distribuţia dimensiunilor particulelor ce au penetrat materialul.3.6.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Diafragma este apoi umflată şi presează asupra materialului geotextil până la ruperea acestuia.2.10. Porozitatea Reprezintă raportul dintre volumul total de goluri interioare al suprafeţei de geotextil (Vg) şi volumul total (Vt): Vg ⋅100 P= Vt 4.3.3. Dimensiunile porilor Un anumit material granular calibrat este spălat. Figura 4. [%] Tg τ [kPa] ε 4.

6. Este determinată prin măsurarea viteza de trecere a apei prin geotextil la o presiune a unei coloane de apă de 100 mm.6. Permeabilitate sub încărcare Permeabilitatea perpendicular pe planul materialului geotextil este măsurată la presiune hidraulică constantă şi la diferite valori ale sarcinii.6. Metoda cu presiune hidrostatică constantă în supunerea unui singur strat de material geotextil la curgerea unidirecţională a apei normal pe planul său. deosebirea constând în aceea că se aplică o presiune hidraulică care descreşte în timp. 4. evaluarea coeficientului lor de permeabilitate poate fi înşelătoare. Valoarea obţinută se exprimă în l/(s⋅m2). 4. apă). În multe cazuri.5. m2 t = durata curgerii volumului de lichid Q.4. Permitivitatea Atât timp cât geotextilele pot avea grosimi diferite. şi se exprimă în litri/ m2×secundă. litri A = aria secţiunii transversale a probei.3.3. care reprezintă cantitatea de apă care 317 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. Debit de curgere Cantitatea de apă care curge printr-un singur strat de material geotextil normal pe suprafaţa acestuia este măsurată în condiţii standardizate. 4. Q [l/m2×s] P= A×t unde: Q = cantitatea de apă. Metoda cu presiune hidrostatică descrescătoare este similară celei anterioare.6. secunde. Permeabilitatea la apă Caracterizează aptitudinea unui material geotextil de a lăsa să circule un fluid (aer.3. Rezultatul care se obţine este indicele de viteză (VIH50) exprimat în m/s ce corespunde unei pierderi de presiune de 50 mm prin mostra de material geotextil.3.6.3. Determinarea permeabilităţii unui geotextil se poate face prin două metode. Este un test util atunci când se urmăreşte compararea geotextilelor de grosimi diferite. la o serie de valori constante ale presiunii hidrostatice. mut mai elocventă este valoarea permitivităţii.

[s-1] ∆h × A × t unde: Ψ = permitivitatea. m/s Tg = grosimea geotextilului. unde: U 20 Ut = vâscozitatea apei la temperatura de testare (milipoise) U20 = vâscozitatea apei la temperatura de 20oC (milipoise) Coeficientul de permeabilitate se poate determina folosind valoarea permitivităţii cu ajutorul relaţiei: K = Ψ × Tg.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex trece printr-un geotextil sub o anumită diferenţă de presiune şi la o anumită arie a secţiunii transversale. m. unde: Tg = grosimea geotextilului. Θ = Kp × Tg. Q × RT Ψ= . s-1 ∆h = diferenţa de presiune RT = factorul de corecţie pentru temperatură. Transmisivitatea Este definită ca valoarea cantităţii de apă ce trece în planul geotextilului la gradient hidraulic unitar şi raportat la unitatea de lăţime.7.6. care se determină cu relaţia: U RT = t . [m2/s] 318 . m2/s Kp = coeficientul de permeabilitate în planul geotextilului. 4.3. unde: Θ = transmisivitatea.

coeficient de permeabilitate al solului.8. Reprezentare schematică a aparatului pentru determinarea transmisivităţii 4.coeficient de corecţie. Ks .3.6.9. • criteriul de permeabilitate: Kg ≥ Ks × P în care: Kg .diametrul particulelor solului.coeficient de permeabilitate al geotextilului. P . a . Diametrul de filtraţie Reprezintă deschiderea geotextilului astfel încât n% din porii geotextilului să aibă un diametru inferior unei valori prestabilite. Filtrabilitatea Se referă la retenţia particulelor solului şi circulaţia apei (evitarea colmatării).3.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 4. Og . unde: ds . 4.coeficient de corecţie. 36. 319 . Ea este definită prin următoarele criterii: • criteriul de retenţie: ds ≥ Og × a.diametrul de filtraţie al geotextilului.6.

mostre de material geotextil sunt condiţionate la o temperatură astfel aleasă încât să corespundă cu temperatura la care geotextilul va fi expus în condiţii normale de utilizare. Pierderea de stabilitate ca urmare a acţiunii temperaturii Această metodă măsoară efectul temperaturii asupra rezistenţei la rupere şi a alungirii materialelor geotextile.17 şi 4. Prezentarea comparativă a proprietăţilor mecanice ale geotextilelor.17. Alte proprietăţi 4.18. este prezentată în tabelul 4. Asupra mostrelor astfel condiţionate se efectuează teste de determinare a rezistenţei şi alungirii. cu o precizie de ± 2°C. în tabelele 4. 320 .4. Pentru aceasta.6.18 sunt date câteva dintre caracteristicile unor geotextile. cu mostre netratate. În continuare. Proprietăţilor mecanice ale geotextilelor Tip benzi filamente termoconsolidate Geoneţesute filamente fibre scurte Geoţesute Sarcina la Alungirea la Rezistenţă rupere rupere penetrare mare mică mare medie mică mare mică mică mică medie medie mare mică medie mare Deplasare Perforare penetrare con mică medie mică Medie medie mare mare mică medie mare Proprietăţile hidraulice ale câtorva tipuri de geotextile sunt prezentate în tabelul 4. Metoda compară 5 mostre de 2 × 6 inch de material geotextil expuse în condiţii standard de temperatură şi umiditate la durate diferite de expunere (150.17.2.6. 300 şi 500 ore).6. folosind o cameră de condiţionare care poate oferi temperaturi cuprinse între -40 şi +100°C.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. Această metodă determină pierderea de rezistenţă a materialului geotextil prin expunere la radiaţii ultraviolete şi lumină folosind un aparat care utilizează un arc de xenon.4.1. Degradarea geotextilelor prin expunere la ultraviolete şi apă Nivelul de degradare se determină prin testarea rezistenţei mecanice înainte şi după expunerea pentru diferite durate de timp. 4. Tabel 4. Metoda nu se recomandă pentru geotextilele tricotate. în funcţie de tipul lor.4.

temperatura care pot antrena o modificare a proprietăţilor şi caracteristicilor geotextilului. sunt: • cauze interne: evoluţia stării materiei către un echilibru termodinamic. în funcţie de factorul timp. ceea ce conduce la ideea de inevitabilitate a acestui proces. Cauzele modificării proprietăţilor şi caracteristicilor geotextilelor. procesul de fabricaţie antrenează modificări ale structurii care pot. 321 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tabel 4.1. în condiţii de mediu complexe şi variate. migraţia adaosurilor de filare şi stabilizare. Se poate înregistra. chiar o îmbunătăţire a caracteristicilor materialelor în urma trecerii timpului. • cauze exterioare: prezenţa unui agent agresiv ca de exemplu reactivii chimici. neţesute etc. Proprietăţile şi caracteristicile geotextilelor se modifică în timp. la unele procese de cristalizare. şi adesea evolutive.5. etc) sunt susceptibile de a antrena procese de degradare. geotextilele trebuie să aibă o durată de serviciu care să poată atinge o sută de ani. neuniformităţi de etirare. oxigenul atmosferic. în anumite cazuri. În schimb. Comportarea pe termen lung a geotextilelor Ca şi alte materiale industriale destinate sectorului construcţiilor.6.18 Proprietăţile hidraulice ale câtorva tipuri de geotextile Tip PermeabilitateDimensiune pori Capacitate drenaj benzi mică mică mare Geoţesute filamente mare mare – termo-consolidate medie medie – Geoneţesute filamente mare mică mică fibre scurte mică mică medie 4.6. fără ca să fie întotdeauna vorba de o alterare a lor. unele tratamente suferite pe durata proceselor de fabricaţie (prezenţa anumitor auxiliari chimici.5. fenomene de post-cristalizare. 4. timpul nu are efecte directe asupra comportării structurii. ce pot fi benefice în special pentru proprietăţile mecanice ale materialului (de exemplu creşterea modului de elasticitate). Îmbătrânirea Noţiunea de îmbătrânire este direct ataşată noţiunii de timp. Pentru polimerii sintetici. sub efectul timpului. Pentru suprafeţele ţesute. să conducă la apariţia unor fenomene de relaxare a tensiunilor.

susceptibili de a interveni.5.5. geotextilul răspunde exigenţelor de utilizare. 322 . Stabilitatea la agenţi chimici După natura polimerilor utilizaţi. antioxidanţi etc.6. În mediul bazic. care pot influenţa pozitiv sau negativ factorii precizaţi. Comportarea fizico-chimică Mediul este ansamblul de factori exteriori materialului. El influenţează direct aspectul fizico-chimic al comportării materialelor geotextile. Parametrii relativi ai mediului sunt: • natura şi concentraţia agenţilor chimici (oxigen. poliesterul se hidrolizează în special dacă acţiunea mediului alcalin este asociată cu acţiunea temperaturii.2. Stabilitatea la agenţi biologici Anumite microorganisme.2.5. mucegaiuri. De cele mai multe ori microorganismele atacă în mod particular adaosurile (plastifianţi. fosilizarea reţelei. prezenţa apei la contactul poliamidei alterează proprietăţile mecanice. Pentru policlorura de vinii. comportarea pe termen lung a geotextilului este variabilă. Având în vedere varietatea reactivilor chimici.2. prin penetrare în material. apă. pot să umfle polimerul (de exemplu în cazul polipropilenei în prezenţa lichidelor petroliere) şi deci să-i scadă performanţele. ciuperci. 4. Anumiţi solvenţi organici. ele pot fi degradate fără a prezenta. • valorile extreme şi variaţiile temperaturii mediului înconjurător. 4.) pot să modifice. • efectele care pot să apară la contactul dintre materialele granulare şi geotextil (blocajul fibrelor. reactivi chimici) sau agenţi biologici la contactul cu geotextilul. În acelaşi timp. o sursă de alimentaţie pentru aceste animale. pierderea plastifiantului fragilizează produsul şi se poate antrena ruperea sa.) mai mult decât polimerul propriu-zis.1. insecte.6. de asemenea. fie suprafeţele textile. • natura. spectrul şi intensitatea radiaţiilor ce parvin pe suprafaţa geotextilului. În condiţii obişnuite de utilizare. este necesară verificarea geotextilului şi urmărirea comportării acestuia. Când geotextilele constituie un obstacol în căutarea hranei unor rozătoare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4.6. includerea de particule etc. rozătoare sunt capabile de a deteriora fie polimerii. solvenţi. de fapt.2. caracteristicile geotextilelor.

Se întâlnesc trei cazuri: scurgere permanentă. Comportarea mecanică Utilizarea geotextilelor. Pentru anumiţi polimeri. Stabilitatea la radiaţii ultraviolete În majoritatea cazurilor. De exemplu. S-a constatat că structura geotextilului este mai puţin sensibilă la oboseală decât polimerul.5.6. scurgere alternantă. la aplicaţii din ce în ce mai complexe în domeniul construcţiilor.3. Comportarea hidraulică Funcţia hidraulică a geotextilelor (dren şi/sau filtru) este esenţială atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. • un prag de curgere pentru materialele cu alungire puternic plastică.6. aceasta se exprimă prin curba deformaţiei în funcţie de timp.5. Fluajul este fenomenul care se manifestă prin creşterea deformaţiei în funcţie de timpul în care o solicitare a fost aplicată. fie după un timp. Pentru polimeri. ele sunt supuse la solicitări alternante care pot să conducă la apariţia rupturilor prin oboseală. polietilena). În toate aceste cazuri. radiaţiile pot să amorseze procesul de degradare (polipropilena.5. scurgere intermitentă/temporară. limitarea în timp a expunerii suprafeţelor textile la lumina solară şi a tuturor intemperiilor. geotextilele sunt protejate de radiaţii printr-un strat de materiale granulare. structura solului. în general. 4. 4. ceea ce nu este cazul la poliester şi poliamidă.2. polipropilena şi polietilena sunt susceptibile de fluaj la temperaturi obişnuite.6.5. fie la început. trebuie să protejeze geotextilul. a impus o mai bună cunoaştere a comportării mecanice la tracţiune.4. Atunci când geotextilele sunt utilizate în căile de comunicaţie. ceea ce va conduce la respectarea duratei de viaţă preconizate.2. Este deci recomandat. toţi polimerii sunt sensibili la fluaj dacă se depăşeşte temperatura de tranziţie vitroasă. Colmataj mineral Există două riscuri majore de colmataj mineral: 323 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 4. în toate cazurile. în lucrările de drenaj. Putem să avem: • rupere fragilă.2. sub efortul constant şi în condiţii de temperatură şi de mediu determinate. Criteriul de degradare depinde de materialul testat.

324 . Se menţionează că acolo unde sunt ape cu săruri de fier aflate sub acţiunea unor microorganisme se poate depune pe geotextil hidroxidul feric care va obtura total geotextilul. În zonele sensibile este necesară analiza prealabilă a apelor şi realizarea unor sisteme drenate anrobate cu un geotextil.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • penetrarea particulelor în interiorul geotextilului (în general neţesut) şi deci reducerea permeabilităţii. Colmataj biologic La lucrările fluviale şi în zonele de deversare se poate înregistra asupra texturii fibroase o proliferare a algelor. Geotextilele ţesute sau neţesute compacte sunt mai vulnerabile la acest tip de colmataj. • obturarea canalelor de trecere a fluidului în geotextil. Colmataj chimic După natura apelor şi conţinutul lor în materii dizolvante există posibilitatea precipitării unor săruri pe suprafaţa geotextilului. în principal a carbonarului de calciu. Geotextilul neţesut este mai vulnerabil dacă este subţire. care poate să reducă permeabilitatea suprafeţelor şi deci să împiedice funcţia de filtraţie a geotextilului.

12(3). p. (1993). Vol. The Wordsworth Dictionary of Science and Technology. N. (1994).. 2000 Iliescu.. No. Dicţionar Textil. The role of the mullen burst in geotextile 13. T. Geosintetice. pp. R. T. Hsuan. Predicted by Laboratory Accelerated Weathering?". T. 2002. 16. 41 325 . 1667-1675 (December 2005) 9. J. Textile neconvenţionale. pp.” (1997).. A laboratorz investigation of the role of geosyntetics in interill soil erosion and sediment control. specifications. Rustom. Tribuna Construcţiilor. 11(3). Designing With Geosynthetics. Deberandino. 4. 3. M. U.. Maria Zamfir. Relationship between Process Parameters and Properties of Multifunctional Needlepunched Geotextiles. 62-64 7. Martin. Issue 12. Wordsworth Editions Ltd (Jul 1995) 3. No. Viebke. Koerner. Volume 131. Journal of Industrial Textiles. Amit Rawal. 1209-1212. M. p. Y. Ifwarson. 1994 14. 35. W. Soong. pp. Editura Cermi. No. 8. Geotechnical Fabrics Report. Eyup Korkut. M. "Can Outdoor Degradation be 10. J. Iaşi.-Y. 11. 5. Edil. J. Koerner. M. “Filtration Peformance of woven Geotextiles with wastewater treatment sludge”. Vol. 34. Prentice Hall. M.BIBLIOGRAFIE 1. Aydilek. XXX.. pp. S. 1354-1361.. (1994). Singapore. Polymer Engineering and Science. 67(7). 13 mai 2005 2. Strunga. Engrg. A. V. B. nr.. Geotechnical Fabrics Report. anul 7. 2005 Cevat Yaman.. 1994.. "Degradation of Unstabilized Medium-Density Polyethylene Pipes in Hot-Water Applications". G. H. and Gedde. The evolution of geosynthetics. Soong. p. Vol. R. Geotechnical Fabrics report. Envir. Editura Dacia. R. Robert M Koerner. Use of Layered 8. Wegget. Geotextiles to Provide a Substrate for Biomass Development in Treatment of Septic Tank Effluent Prior to Ground Infiltration. 19 (319).. ASCE."Proceedings 5th International Conference on Geosynthetics. 1993 15. and Koerner. Joseph P. Hsuan. 12. 17. R. 11. Geosyintetics International. 271-285 (2006) 6.. "Behavior of Partially Ultraviolet Degraded Geotextiles. R. Prefabricate drenante. Y. 12-16.41. Civil Engineering. Cluj-Napoca 4. 1(9). G. Vol.. Y.

edu/gri/gmat. Bhatia. A review of Test Methods and Results”.htm 18.utk.drexel. http://www. http://www. http://www.com.cofra.acf-environ.155 17.html http://www. K. 2(3).html 326 ..ohio-state.geofabrics.au/bidim.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 16.edu/~ohioline/aex-fact/0304.edu/~mse/pages/Textiles/Geotextiles. Smith.html 20.html 22.com/stabprod. p.htm http://www. 1996. S. L. Geosyntetics International.. “Geotextile Characterization and Pore Size Distribution. 21. 19.com/typar.ag. http://web. J.

perfecţionarea produselor şi proceselor. Multe din inovaţiile din domeniul materialelor textile din ultimele decenii au avut iniţial aplicaţii militare – de la structurile din fibre de sticlă la echipamentul anti-glonţ. după textilele tehnice şi funcţionale. a produselor textile inteligente.a. ceea ce astăzi nu mai este suficient. Inovaţia în domeniul materialelor textile a atins. iar una din soluţii pentru a face faţă acestei competiţii este găsirea unor breşe în care pot fi identificate oportunităţi de dezvoltare. protecţia mediului.). micro-electronica. structură şi procese de fabricaţie. ci despre materiale sau structuri inteligente care “simt” şi reacţionează la stimuli externi de natură mecanică. Foarte multe companii specializate în producerea materialelor şi a confecţiilor textile s-au orientat.CAPITOLUL 5 PRODUSE TEXTILE INTELIGENTE 5. 326 . magnetică ş. termică. biologică etc. care reprezintă o grupă de produse cu numeroase aplicaţii inovatoare. o lungă perioada de timp. în ultimii ani. nano-tehnologiile. Conţinutul de tehnologie înaltă (high-tech) trebuie înţeles nu numai în termenii care privesc materialele utilizate ci şi sub aspecte legate de concepte. geotextile etc.) sau de cele cu proprietăţi deosebite (antibalistice. cote nebănuite de cei mai mulţi dintre noi. Nu este vorba numai de textilele performante. respectiv în ultimii 50 de ani. pe îmbunătăţirea. etc. cu destinaţii multi-funcţionale (îmbrăcăminte. Apariţia lor a fost posibilă datorită progreselor obţinute nu numai în domeniul tehnologiilor textile ci şi în alte domenii în care sunt incluse bio-tehnologiile. Într-o perioadă relativ scurtă. protecţie chimică. INTRODUCERE Una din problemele cu care se confruntă astăzi industria textilă este competiţia extrem de accentuată. chimică.1. tehnologia informaţiei. considerate sisteme pasive. în forţă. industria de textile şi îmbrăcăminte a suferit schimbări revoluţionare având parte de cele mai remarcabile inovaţii. În acest context. cele mai recente dezvoltări în domeniul textilelor indică apariţia. Ele sunt sisteme complexe proiectate prin combinarea într-un mod inteligent a tehnologiilor textile avansate şi tehnologia informaţiei şi electronicii. de la materialele care asigură protecţia chimică la materialele compozite.

de la cantitate la calitate. • produsele nu trebuie să afecteze confortul. • asigurarea un „training” adecvat al utilizatorilor.impresionabilitatea (memorie).senzitivitatea. care poate fi modelată prin simulare pe calculator. • asigurarea protecţiei rezultatelor în mod adecvat. Dezvoltarea unor tehnologii pentru textilele inteligente implică eforturi care au în vedere o serie de aspecte. • elaborarea de noi tehnici de măsurare şi standardizare a lor. Inteligenţa artificială. cum sunt: • complexitatea produselor ca urmare a combinaţiei dintre componentele „high-tech” şi materialele textile.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Rezultatele cercetărilor ştiinţifice şi tehnologice de înalt nivel vor genera noi cunoştinţe necesare pentru a da posibilitatea ca industria textilă să facă trecerea de la o industrie bazată pe resurse la o industrie bazată cunoaştere. • dificultăţile legate de producerea la scară industrială. utilizând exclusiv caracteristicile intrinseci ale materialelor. 2 . “smart materials”) a apărut în 1989 în Japonia [1] fiind folosit pentru a defini materiale care prezintă un comportament dinamic.1). • produsele trebuie să fie rezistente la purtare şi la tratamentele de întreţinere (curăţare). Materialele inteligente încorporează caracteristicile de adaptabilitate şi de multifuncţionalitate. în mod evident. de la produse şi servicii „materiale şi tangibile” la cele „intangibile” cu valoare adăugată ridicată. • multidisciplinaritatea tehnologiilor implicate. implică cinci caracteristici de bază [2]: 1 . unde ştiinţa este factorul determinant. modificându-şi proprietăţile sub acţiunea unui factor extern (figura 5. Aceste schimbări vor conduce. de la producţia de masă la producţia la comandă. 327 . MATERIALE INTELIGENTE Conceptul de materiale inteligente (engl. de la strategii care vizează creşterile cantitative la cele inovative. la o nouă industrie textilă. 5.2. fiind capabile să prelucreze informaţiile. în armonie cu diseminarea lor.

termice sau electrice exterioare. reacţionând unitar la orice stimul extern [4]. Un ansamblu de materiale inteligente.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 3 . 5 . Ea se poate automonitoriza. putând face faţă. Prin analogie cu ştiinţele biologice. S-au dezvoltat.activitatea (realizare de sarcini şi acţiuni). Materialele inteligente. ajustându-şi caracteristicile printr-un sistem de feed-back) [3]. adaptive.imprevizibilitatea (posibilitate de abatere de la experienţa anterioară).modificabilitatea (adaptare şi învăţare). structurile adaptive îşi pot modifica caracteristicile în funcţie de solicitări. un actuator şi un amplificator de feed-back. de exemplu. Rezultă un material foarte inteligent care poate detecta variaţiile mediului şi-şi poate modifica caracteristicile proprii astfel încât să controleze variaţiile care au generat această modificare. de senzori (nervi) sau de control (creier). Fig. 328 . 4 . astfel. 52] Preocuparea de-a crea inteligenţă artificială a pornit de la noţiunea de structură adaptivă.: smart). sistemele inteligente pot îndeplini funcţii de activatori (muşchi). analizat la scară macroscopică dar integrat la scară microscopică poartă denumirea de “structură inteligentă”. noţiunile de "inteligenţă pasivă" (care permite doar reacţia la mediu) şi de "inteligenţă activă" (care reacţionează la constrângeri mecanice.1. unor modificări de formă. multifuncţionale sau “deştepte” (engl. 5. au mai fost numite şi senzoriale. Spre deosebire de structurile convenţionale. prin încorporarea unei "funcţii de învăţare". care au doar rolul de-a suporta sarcinile statice şi dinamice. metamorfice. Noţiunea de material inteligent poate fi extinsă la un nivel mai înalt de inteligenţă artificială. Cea mai simplă structură materială inteligentă este alcătuită dintr-un senzor. Comportamentul dinamic al materialelor inteligente [47.

materiale compozite sau cristale lichide [1]. în materiale textile. aceste materiale pot: • să-şi schimbe culoarea. Toate aceste funcţii necesită materiale şi structuri adecvate care trebuie să fie compatibile cu funcţiile produselor de îmbrăcăminte: confort. Aceste componente trebuiau să fie îndepărtate de pe suportul textil înainte de spălarea (curăţarea) produsului. Astfel. stocare. Materialele textile inteligente (MTI) pot “gândi” şi modifica (adapta) proprietăţile conform condiţiilor externe. acţiuni mecanice. variaţii ale regimului termic. componentele care conferă inteligenţă produsului sunt ele însăşi transformate. rezistenţa la tratamentele de întreţinere etc. • de procesare a informaţiilor şi a datelor • de actuator – efectuare a unei acţiuni (adaptare la stimuli). Aceste funcţii au. a necesitat găsirea unor soluţii prin care componentele electronice să fie integrate în structurile textile simultan cu fabricarea lor. Prima generaţie de textile inteligente utiliza materiale textile convenţionale şi aveau integrate ulterior producerii lor. proprietăţile electrice. dimensiunile.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Proprietăţi specifice materialelor inteligente au fost identificate la o multitudine de materiale metalice. elementele externe de tipul componentelor electronice care le conferea atributul inteligenţei. etc. un rol bine definit iar textilele inteligente le pot îndeplini pe toate sau numai pe unele din ele. Atât natura stimulului cât şi a răspunsului pentru aceste materiale sunt extrem de diverse. gradul de vâscozitate. ele putând să-şi modifice faza. factorii externi includ câmpuri magnetice sau electrice. unele caracteristici legate de aspect etc. în totalitate. durabilitate. Materialele textile inteligente pot fi caracterizate ca fiind structuri textile capabile să sesizeze stimuli externi. să reacţioneze şi să se adapteze la aceşti stimuli având funcţionalităţi integrate în structură. polimere. Potenţialul acestor materiale inteligente este foarte mare. Între altele. transmitere a datelor. • de comunicare. Funcţiile de bază ale textilelor inteligente pot fi clasificate în cinci grupe: • de recepţionare a stimulilor externi (senzorială). 329 . Această limitare. În a doua generaţie. fiecare. • de generare. absorbţie de energie. cauzată de întreţinere.

Acestea trebuie să realizeze o monitorizare continuă în situaţii de supraefort sau într-o climă în care adaptarea este dificilă. cum ar fi domeniile medical şi militar. în funcţie de comportamentul lor. adaptându-şi comportamentul în funcţie de circumstanţe. de la recepţionarea stimulilor la răspuns. la îmbrăcămintea pentru sport sau îmbrăcămintea de protecţie. care „simt” stimulii şi reacţionează (în mod controlat) la acţiunea acestora astfel încât. Dar. Conform unor recomandări din literatura de specialitate [1. Iniţial. materialele textile inteligente. aliaje metalice. principalul beneficiar al celor mai importante realizări din acest domeniu. • să fie folosite ca senzori. • să memoreze forme şi să revină la forma anterioară. produsele textile inteligente şi îmbrăcămintea inteligentă şi-au găsit aplicaţii în domenii în care necesitatea monitorizării şi intervenţiei este de importanţă majoră. considerate foarte inteligente. 5]. de la îmbrăcămintea uzuală. în general sub acţiunea căldurii. acestea se produc la nivel molecular fiind complet invizibile cu ochiul liber. uneori. • materiale inteligente adaptabile. ele doar „simţind” factorii din mediu sau stimulii externi. reprezintă de altfel. Materialele inteligente pot fi realizate prin introducerea unor substanţe cu proprietăţi speciale (polimeri. care au capacitatea de a percepe impulsuri sau semnale externe şi de a reacţiona. În unele cazuri modificările apărute în materialul textil sunt vizibile dar. produsele care conţin materiale textile inteligente îşi găsesc aplicaţii şi în alte domenii extrem de diverse. cele mai mari progrese s-au obţinut în domeniul materialelor textile inteligente pasive de tip senzori. parafine şi 330 . Este nevoie de textile inteligente pentru uniforme. pot fi grupate în: • materiale inteligente pasive. substanţe ceramice. care acţionează doar ca senzori. pe lângă funcţia de senzori ele au şi funcţia de actuatori.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • să genereze şi să transfere căldură utilizând curentul electric sau modificarea de fază. Acesta din urmă dispunând de finanţări generoase. • materiale inteligente active. sensibili la modificările de temperatură din mediu sau din corpul uman. pentru a proteja soldaţii aflaţi în misiune sau persoane aflate în condiţii meteorologice extreme. Orice material inteligent presupune existenţa unui senzor iar până în momentul de faţă.

Din multitudinea de materiale şi structuri inteligente. formă. materialele textile care se pot afla în contact permanent sau de lungă durată cu pielea. structură. etc). în special în domeniul monitorizării stării purtătorului şi tratamentelor medicale. • au funcţii estetice.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex săruri) în materiale de diferite naturi (textile.materiale SMM (Shape Memory Materials). În prezent materialele textile inteligente pot fi împărţite în următoarele patru grupe [47]: • materiale care memorează forma . tehnologii de fabricare etc. Aceste aspecte ar putea să constituie o deschidere către noi aplicaţii care nu erau posibile anterior. materiale. structuri şi tratamente. 331 . Aceasta reprezintă o mare provocare deoarece. • materiale textile cu proprietăţi electrice speciale . • au un contact pe suprafaţă mare cu corpul. cu costuri rezonabile. adecvanţa produsului la domeniul de utilizare. pot fi utilizate în cazul monitorizării copiilor într-un mod discret şi natural ca şi a persoanelor în vârstă pentru care discreţia şi aspectele estetice sunt importante. fără pericol de iritare. • au o versatilitate crescută. metale sau aliaje.materiale conductive. ciment sau alte materiale pentru construcţii. în sau ca material textil. concepte. mase plastice. trebuie avută în vedere. Textilele inteligente vor avea succes pe termen lung numai dacă senzorii şi componentele asociate sunt integrate în totalitate în produs. structurile textile inteligente se remarcă printr-un număr mare de avantaje care le fac unice în privinţa unor aspecte: • sunt omniprezente şi familiare. pe lângă aspecte tehnice. în primul rând. • pot fi realizate la comandă. • materiale textile capabile să-şi modifice culoarea . • pot fi produse pe maşini productive.materiale cromice. • materiale care îşi modifică faza .materiale PCM (Phase Change Materials). Astfel. • sunt uşor de utilizat şi întreţinut. şi altele. ţinând cont de materia primă..

De dată mai recentă pentru utilizarea în sistemul sanitar. mişcare. Senzori textili Senzorii (captatorii) sunt sisteme de detecţie ce traduc modificările mediului prin emiterea unor semnale cu ajutorul cărora este descrisă starea structurii şi a sistemului material [2]. sistemul digestiv. măsurarea / înregistrarea. sunt sistemele inteligente complexe obţinute prin integrarea unor senzorii textili în produsele de îmbrăcăminte care pot servi la monitorizarea semnelor vitale şi a poziţiei sau mişcărilor corpului.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 5. • mişcarea (prin respiraţie sau mişcare propriu-zisă). cum sunt: • temperatura. • mirosurile. plămâni. Unei structuri i se pot ataşa sau îi pot fi încorporaţi senzori externi. Avantajul utilizării îmbrăcămintei cu senzori pentru obţinerea acestor date. O parte din parametrii menţionaţi sunt utilizaţi de foarte multă vreme în investigarea stării de sănătate în timp ce alţii au fost exploraţi foarte puţin sau chiar de loc. 332 . Cei mai investigaţi bio-parametri prin utilizarea senzorilor textili se referă la cardiograma. • presiunea (presiunea arterială). articulaţii. Utilizarea senzorilor în cazul materialelor textile conferă acestora atributul de materiale textile inteligente iar unul din domeniile în care îşi găsesc utilizare aceste materiale este cel medical. ritm respirator. • parametrii mecanici şi electrici ai pielii etc. • parametri biologici sau chimici. transpiraţia.1. • ultrasunetele (care pot caracteriza fluxul sanguin). este că îmbrăcămintea poate fi purtată un timp îndelungat fără a crea disconfort pe toată durata investigaţiilor iar contactul produsului cu pielea pe o arie largă dă posibilitatea monitorizării în diferite zone ale corpului. • radiaţiile. temperatură. acest tip de îmbrăcăminte cu senzori poate reprezenta o alternativă la aparatura medicală convenţională existentă în mediile sanitare actuale. • sunetele emise de inimă. presiune arterială. unor parametri. în comparaţie cu utilizarea aparaturii medicale specifice.2. • semnele vitale ale inimii (cardiograma) sau creierului (encefalograma). Astfel.

se confruntă cu o serie de probleme. • afectarea stabilităţii pe termen lung în urma purtării şi spălării produsului. atât cei clasici cât şi cei textili. Datele preluate prin intermediul senzorilor trebuie să fie procesate pentru a obţine informaţiile necesare. cum sunt: • firele metalice. • semnalele pot fi variabile în timp. în sine. • nu există standarde în domeniu. • Senzorii textili pot fi obţinuţi prin tricotare sau ţesere din fire speciale cu proprietăţi electrice. senzorii utilizaţi pentru realizarea produselor textile inteligente. problemă care nu este minoră dacă se are în vedere că: • semnalele diferă de la subiect la subiect. Facultatea de Inginerie 333 . Cercetări recente în domeniul realizării şi utilizării unor electrozi textili pentru înregistrare electrocardiogramei pe o perioadă de timp mai îndelungată au fost făcute la Universitatea din Linköping (Suedia). Realizarea senzorilor textili si integrarea lor în sisteme textile inteligente.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Au fost realizate astfel de produse de îmbrăcăminte destinate măsurării diferiţilor parametri vitali dar acestea folosesc senzori convenţionali integraţi în produs. fiind încorporate în materiale rezistente la apă. materialul textil. nu are capacitatea de a răspunde stimulilor. ceea ce impune utilizarea componentelor electronice care sunt disponibile în forme miniaturizate şi flexibile. sub forma unor produse de îmbrăcăminte. • nu se cunosc interdependenţele dintre parametri analizaţi. În plus. problema care se pune este interpretarea lor. reprezintă rezultatele mai multor proiecte de cercetare recente care au în vedere utilizarea lor la măsurarea ritmului cardiac şi înregistrarea cardiogramei pe baza biosemnalelor precum şi a ritmului respirator pe baza mişcărilor toracelui. ca de exemplu: • stabilitatea senzorului care este influenţată de flexibilitatea şi deformabilitatea necesare pentru asigurarea confortului precum şi modificarea suprafeţei de contact cu corpul la mişcarea purtătorului. Senzorii pot doar să furnizeze date. În general vorbind. dar au o durabilitate limitată. • fire metalice cu conţinut de fibre conductive în amestec cu fibre naturale sau sintetice. • amplitudinea relativ scăzută a semnalelor (la nivel de µV). • fire cu conţinut de fibre electroconductive şi altele.

Mamagoose [25]. Biotex [14]. din trei categorii de fire fiecare. Cele mai recente realizări în domeniul utilizării senzorilor textili. ElekTex [30]. fiind realizată din fire cu o componentă textilă importantă. structura.oţel 100%. În cazul celor destinaţi monitorizării ritmului cardiac. Implementarea senzorilor textili este precedată de cercetarea comportamentului acestora. au aplicaţii în medicină. Smart Shirt [26. Life Shirt [28]. B – 20% oţel şi 80% poliester. asigură confortul la purtare iar. MyHeart [12]. Cele mai bune rezultate le-au dat electrozii obţinuţi prin tricotare din firele din categoria B deoarece pe de o parte. având conductivitatea necesară. posibilităţi de întreţinere) cât şi a scopului pentru care au fost realizaţi (monitorizarea pe termen lung a parametrilor vitali). 5]. C – fire de cupru placat cu argint acoperite cu poliester. alterarea semnalelor transmise. 334 . atât din punct de vedere al utilizatorului (confort. Deformaţii repetate pot duce la redistribuirea fibrelor şi modificarea parametrilor de funcţionare. mai apare şi problema influenţei negative a transpiraţiei. 6] Unul dintre produsele de îmbrăcăminte inteligente prevăzute cu senzori textili s-a obţinut în cadrul proiectului “Intellitex” desfăşurat la Universitatea din Gent (Belgia) prin colaborarea dintre specialişti în textile. a) Costumul IntelliTex [4. Utilizarea fibrelor de oţel în structura senzorilor poate cauza probleme datorită proprietăţilor lor mecanice diferite de cele ale fibrelor textile. care sunt în contact cu pielea o lungă durată de timp. 27]. 11]. şi mai ales. Pentru aceste cercetări s-au realizat electrozi textili obţinuţi prin ţesere şi prin tricotare. O problemă specifică pe care o ridică senzorii textili destinaţi monitorizării ritmului cardiac sau a respiraţiei constă în faptul că îşi pot modifica parametri în urma proceselor de spălare la care sunt supuse produsele de îmbrăcăminte în care sunt încorporaţi. VTAMN (Medical Teleassistance Suit ) [29]. sport. armată fiind rezultatele unor proiecte de cercetare internaţionale cunoscute sub diferite nume: Intellitex [4. aeronautică. permite preluarea informaţiilor sub forma electrocardiogramei. Wealthy [ 9. 10. Utilizarea îndelungată poate duce la deformări ale structurii cu efecte negative asupra confortului şi aspectului estetic. electronică şi pediatrie. respectiv din fire: A .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Biomedicală [7]. şi a avut ca finalitate costumul “Intellitex” pentru monitorizarea pe termen lung a copiilor. pe de altă parte. cu referire la produse de îmbrăcăminte.

3. înglobează senzorii şi acţionează ca un purtător de semnal. Elemente de detaliu ale costumului IntelliTex 335 . care este o structură tricotată.5. Senzorii au fost proiectaţi să monitorizeze ritmul cardiac.2).2. electrocardiograma şi respiraţia.5. fiind realizaţi din fibre de oţel (fig.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Materialul textil. a) Electrod tricotat b) Textrode (3cm x 3cm) Fig.5. Senzori textili tricotaţi a) Aspectul exterior b) Aspectul interior Fig. Aceşti biosenzori au fost denumiţi “textrode” şi reprezintă zonele distincte tricotate într-o structură intarsia.

4 sunt prezentate trei secvenţe diferite ale unor electrocardiograme înregistrate în acelaşi timp. cu numeroase puncte de contact. Dintre structurile textile. nesupărător. Creşterea numărului de puncte de contact determină scăderea rezistenţei electrice a structurii. O structură textilă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Tehnica de tricotare intarsia face ca încorporarea lor în costum să conducă la un contact corespunzător cu pielea încât semnalele pot fi preluate direct. prin utilizarea electrozilor textili (d. se preferă cele tricotate datorită elasticităţii lor care permite o bună fixare a produsului pe corp. la o monitorizare de lungă durată (ex. c) şi respectiv. contactul cu suprafaţa pielii variază. în care este înglobat electrodul.3 este prezentat detaliul de spate al costumului IntelliTex pe partea exterioară şi interioară. 24 de ore) prezintă dezavantajul că irită pielea. se comportă ca o reţea complexă de trasee conductive. De asemenea. la baza măsurătorilor aflându-se biosenzorii textili de deformaţie. fără a fi necesară utilizarea electrogelului. prin utilizarea metodei clasice (a. În figura 5. sigur. La schimbarea structurii. ca suport textil pentru senzorii textili.24. b. Numărul de puncte de contact se modifică drastic chiar la alungiri reduse ale structurii. În cazul costumului inteligent locul electrozilor a fost luat de structurile textile conductive tricotate din fibre conductive de oţel şi elimină utilizarea electrogelului. Neutilizarea electrogelului conduce la obţinerea unor semnale însoţite de “zgomote” înregistrate pe cardiograme dar. fiind vizibilă plasarea electrozilor. purtabil şi cu posibilităţi de întreţinere (spălare). alungirea fibrelor şi scăderea secţiunii lor transversale. ele sunt suficient de clare pentru a se obţine informaţiile necesare. Controlul asupra ritmului respiraţiei se poate obţine în urma deformării produsului îmbrăcat. În timpul deformaţiei unei astfel de structuri are loc modificarea puntelor de contact. Rezultatele cercetărilor au arătat că şi structura textilă în sine. Metoda convenţională de înregistrare a cardiogramei se bazează pe utilizarea unor electrozi plasaţi pe piele în diferite poziţii pe suprafaţa corpului şi a gelurilor electroconductive necesare pentru îmbunătăţirea contactului dintre electrozi şi piele. costumul este considerat confortabil. dar care. constituie un parametru important. interconexiunilor şi a antenei de transmitere a semnalelor. sau la modificarea parametrilor de structură datorită deformării în timpul purtării. datorită dilatării sau contracţiei toracelui. în timp ce alungirea fibrelor şi reducerea secţiunii lor transversale 336 . cum este cea tricotată. 49]. e. f) [4.6. În figura 5.

49] Biosenzorul textil realizat în scopul monitorizării respiraţiei. permiţând utilizarea lor în calitate de senzori de deformaţie. 6. c) şi cu ajutorul electrozilor textili tip Textrode (d. În figura 5. se poate spune că variaţia rezistenţei electrice în timpul deformării structurii textile depinde de caracteristicile ei structurale. 24.5 este prezentat un detaliu al structurii senzorului “Respibelt”. Astfel. Fig. e. este o structură tricotată sub forma unei centuri din fire textile.5. f) [5. Firele elastomere Lycra conferă elasticitatea necesară pentru fixarea pe corp. Acest comportament este specific structurilor cu proprietăţi piezorezistive. fire de oţel şi fire elastomere Lycra.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex determină creşterea rezistenţei electrice. b.4. 337 . Electrocardiograme obţinute prin metoda clasică (a. care se plasează în jurul abdomenului sau toracelui copilului. numit RESPIBELT [7].

Aceste variaţii sunt transmise. în forma lui finală (fig. deformaţii care duc la modificarea secţiunii transversale şi a perimetrului. Costumul IntelliTex. fiind necesare proceduri de calibrare periodice. conţine nu numai biosenzorii menţionaţi ci şi interfaţa şi circuitele necesare recepţionării.a.5. pe cea a rezistenţei (care variază datorită modificării perimetrului centurii ca rezultat al modificării perimetrului toracelui în timpul respiraţiei).3).5.5. respectiv a inductanţei şi a rezistenţei. diagrama 5. indică variaţia inductanţei în timpul respiraţiei (datorită variaţiei secţiunii transversale.b.6. localizare şi un sistem de ermetizare care să nu afecteze confortul şi posibilităţile de întreţinere.6. în care. 338 . Acestea trebuie să aibă dimensiuni minime.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. Datele înregistrate sunt prezentate în diagramele din figura 5. Problema care se pune în cazul acestui produs este cea a stabilităţii pe termen lung care are efecte negative în cazul monitorizării de lungă durată. înregistrării şi transmiterii datelor. considerând centura ca un circuit de formă circulară care reacţionează la aceste variaţii) iar diagrama 5. Structura tricotată din fire de oţel şi Lycra [6] Deformaţiile secţiunii transversale şi lungimii acesteia în timpul respiraţiei determină variaţia a două caracteristici electrice ale centurii. înregistrate şi procesate şi vor da informaţii privind ritmul respirator prin deformaţiile toracelui în timpul respiraţiei.6.

7. mai multe clinici şi-au 339 . Antenă textilă [6] Proiectul de cercetare IntelliTex a fost finalizat în 2004 iar prototipul costumului este supus testelor clinice. Înregistrări ale ritmului respirator [5. aşa cum se poate observa în figura 5. 24. 49] Transmiterea datelor provenite de la biosenzori la o unitate centrală este posibilă în sistem “wireless” prin intermediul unei antene de forma unei spirale brodate pe costum.6. Fig.5.5. în figura 5. În prezent.7.3 şi în detaliu.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex asumat răspunderea validării acestor structuri textile inteligente în analizarea activităţii respiratorii şi a activităţii inimii. Astfel. Acestea se referă. pe de o parte la variaţia parametrilor pielii care sunt diferiţi de la om la om. 340 . Ritmul cardiac este monitorizat prin intermediul biosenzorilor (textrode) localizaţi în tricot în desenul intarsia din cuprinsul tricotului (urechile lui Mickey Mouse).9] Fig. firele metalice nu au un comportament similar firelor textile. utilizând firele tip lână ca fire de fond şi fire metalice pentru biosenzori. acest tip de produse textile reprezintă deja o realitate. poate pierde contactul cu pielea.8. de jur împrejurul toracelui.8 care a reprezentat prototipul realizat pentru derularea primelor cercetări în acest domeniu. în zona Respibelt. Rămân însă şi unele probleme care mai trebuie rezolvate pentru ca aceste sisteme să devină pe deplin funcţionale. a) Centura îmbrăcată [5] b) Probleme de agăţare în zona Respibelt[8. îşi modifică comportamentul pe termen lung. apar modificări în urma spălării şi altele. Prototipul centurii tricotate cu biosenzori textili Centura a fost realizată pe o maşină rectilinie de tricotat cu comenzi electronice (CMS-Stoll). mai sunt încă întrebări fără răspuns. privitor la efectele lor pe termen lung.5. Costumul IntelliTex a avut un precursor în centura tricotată prezentată în figura 5. Deşi structura tricotată se caracterizează prin elasticitate. se modifică în timp şi variază pe zone diferite ale corpului. iar ritmul respirator. aşteptându-se ca în curând să se producă şi variantele comerciale deşi. prin intermediul biosenzorului Respibelt integrat în tricot pe toată lungimea acestuia. o serie de probleme ţin de structura textilă care este deformabilă. De asemenea.

9. 9]. 341 . Fig.5.8. Costumul “Mamagoose” Costumul se produce din tricot uşor lavabil. Procesorul este programat cu un algoritm de alarmare care. prin scanarea respiraţiei detectează situaţiile periculoase şi emite un semnal de alarmă. Unitatea electronică conectată la senzori are două componente: bateria şi unitatea de memorare şi procesare. dintr-un material non-alergic. Produsul este astfel proiectat încât senzorii integraţi în produs să-şi menţină poziţia pe toată durata purtării şi monitorizării. sistemul memorând datele dintr-o anumită perioadă de timp înaintea şi după această alarmă.5.b) [8. Are o memorie selectivă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex ele se deformează şi ies la suprafaţa tricotului generând probleme de agăţare (fig. acesta fiind destinat monitorizării respiraţiei nou-născuţilor fiind un sistem de alarmă în scopul prevenirii morţii subite în timpul somnului. 5. b) Costumul “Mamagoose” [25] Costumul “Mamagoose” este o realizare a companiei Verhaert Design & Development în colaborare cu laboratorul de fizică biomedicală a Universităţii din Bruxelles [25].9) include pijamaua din tricot (tip body) care are integraţi biosenzorii şi o unitate electronică de captare şi procesare a semnalelor. iar senzorii. Sistemul “Mamagoose” (fig. într-o gamă dimensională corespunzătoare pentru trei mărimi.

piezorezistivitate etc. micşorând numărul celor false. materiale textile inteligente de tipul fibrelor şi firelor care sunt înzestrate cu o multitudine de proprietăţi electrofizice (conductibilitate. Sistemul de monitorizare Cu cât sunt colectate mai multe date. 342 . M (pentru 4 – 10 luni) şi L (pentru 10 – 18 luni). sunt integrate şi utilizate ca elemente de bază la realizarea sistemului complex inteligent „Wealthy”.). El înglobează 5 senzori dintre care. Fig. c) Costumul “Wealthy”[ 9. în 2005. 11] Costumul WEALTHY este realizat în cadrul proiectului cu acelaşi nume finanţat de Uniunea Europeană prin Programul cadru 6. Prin acest proiect. el integrând şi tehnologie informatică. Acest costum inteligent este mai mult decât un sistem dotat cu senzori. pentru măsurarea / monitorizarea parametrilor fiziologici ai purtătorului. Sistemul poate fi conectat la un calculator în vederea analizei şi stocării datelor (Fig. 10.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Interfaţa de utilizare este simplă iar părinţii pot reseta ei înşişi sistemul după producerea unei alarme.10. dispozitive portabile de telecomunicaţii şi un sistem propriu de decizie. 5. Datele memorate sunt analizate de medicii pediatri pentru cercetarea sindromului morţii subite la nou-născuţi şi transmise institutului de cercetare care asigură programarea unor noi situaţii. ritmului cardiac.10).5. doi sunt destinaţi monitorizării respiraţiei iar ceilalţi trei. cu atât vor putea fi programate mai multe situaţii echivalente unor alarme reale. Cele trei mărimi pentru care este proiectat şi realizat acest costum sunt: S (pentru 0 – 4 luni). condus Institutul Smartex din Italia [9].

5. Schematic. Fig. cu mâneci lungi. În 343 . Este prevăzut cu o serie de elemente care permit transmiterea datelor in timp real de la pacient la spital (Fig. fiind un produs mulat pe corp tip body. fiind dotat cu senzori care înregistrează parametrii vitali ai celor care-l îmbracă şi care este conectat la un centru de telemedicină.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Costumul poate ajuta la depistarea timpurie a unor afecţiuni.11. la tratarea bolnavilor cu afecţiuni cardiace cronice şi chiar la salvarea vieţii acestora. realizat prin tehnologia de tricotare „seamless” (fără cusături) pe maşini circulare Santoni.11 în care pacienţii sunt îmbrăcaţi cu costumul Wealthy [10]. Schema generală a sistemului Wealthy [10] Costumul este realizat din tricot elastic.12).5. sistemul de monitorizare are reprezentarea din figura 5. În interiorul costumului au fost integraţi şase electrozi pentru electrocardiogramă şi patru pentru monitorizarea activităţii respiratorii. costumul poate fi deosebit de util şi pentru persoanele care se află în perioada de convalescenţă în urma unei intervenţii chirurgicale majore (de exemplu un transplant) sau pentru cele care lucrează în condiţii de mediu solicitante sau în condiţii de izolare. Prin monitorizarea continuă a celor care îl îmbracă.

procesează şi transmite biosemnalele la centrul de monitorizare prin intermediul unui sistem GPRS (General Packet Radio Service).12. El înglobează tehnici de procesare şi transmitere a semnalelor. agăţat de cureaua de la pantaloni ca un telefon mobil. şi apoi centralizate. electrozii şi conexiunile sunt realizate cu fire conductive şi piezorezistive şi sunt integraţi în produs odată cu tricotarea produsului (în faza de tricotare). conexiuni. printr-un cablu conectat la o unitate portabilă (tip “computer palm”). toate fiind structuri textile. electrozi. Costumul Wealthy [10] Sistemul Wealthy este o interfaţă electronică textilă purtabilă în care se găsesc senzori. 5. Aceasta.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex partea internă a electrozilor este aplicat un gel care facilitează transmisia semnalului către piele. Este destinat monitorizării pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare aflaţi în perioada de convalescenţă. înregistrează. Senzorii. a respiraţiei şi a mişcării purtătorului. ale membrelor superioare şi inferioare. Fig. Câteva fâşii sensibile la tracţiune înregistrează mişcările spatelui. Acest sistem are capacitatea de a prelua şi de a transmite simultan mai multe categorii de biosemnale care descriu activitatea inimii. iar semnalele primite sunt transportate în interiorul tricoului. Sistemul poate să fie de ajutor şi pentru 344 .

b) produs realizat pe maşini rectilinii de tricotat Aspectul final in produs al electrozilor este ilustrat în figura 5. Produse de îmbrăcăminte cu electrozi pentru monitorizarea activităţii inimii (ECG) a) Produs realizat pe maşini circulare de tricotat . zonele încercuite evidenţiind electrozii corespunzători monitorizării activităţii inimii [13].13 a şi b sunt prezentate alte două variante de produse de îmbrăcăminte tip “Wealthy” obţinute prin tricotare pe maşini circulare.14. În figura 5. respectiv rectilinii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex persoanele active care sunt supuse la un efort fizic şi psihic considerabil şi/sau la riscuri majore datorate mediului de muncă şi profesiei.5.14.b şi evidenţiază membrana care acoperă aceşti electrozi în scopul obţinerii unor înregistrări de bună calitate ale electrocardiogramei [18].13. a) b) Fig. Principalul obiectiv al acestui proiect a fost cel de creare a unui sistem de monitorizare a stării de sănătate şi de asigurare a confortului la purtare şi a libertăţii de mişcare. 345 .a iar în figura 5. Monitorizarea şi înregistrarea simultană a diferitelor biosemnale oferă tabloul general al stării purtătorului în mediul său natural şi poate să ajute la identificarea influenţei diferiţilor factori psiho-emoţionali în timp ce utilizatorul desfăşoară o activitate fizică.

14. Respiraţia determină variaţia perimetrului toracelui şi abdomenului ceea ce duce la modificarea lungimii senzorilor cu efect asupra variaţia rezistenţei electrice a acestora. Electrozi pentru monitorizarea activităţii inimii a) Aspectul final al electrozilor.15.15 este prezentat un tricou realizat prin tehnologia « seamless » pe maşini circulare Santoni. b) Membrana Hydrogel care acoperă electrozii În figura 5.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex a) b) Fig. se are în vedere continuarea cercetărilor pentru dezvoltarea unor produse similare pentru diferiţi utilizatori mai ales ţinând cont de extraordinarul potenţial pe care îl deţin sistemele purtabile de 346 . Fig. Tricou cu senzori pentru monitorizarea activităţii respiratorii După obţinerea certificării.5.5. având înglobaţi senzori piozezistivi pentru monitorizarea activităţii respiratorii [13].

La realizarea acestui sistem inteligent complex s-au avut în vedere cinci componente ce corespund tot atâtora domenii de aplicare: • componenta “CardioActive” .îmbunătăţirea parametrilor activităţii fizice ca mijloc de prevenire a bolilor cardiace. • componenta “CardioRelax” – îmbunătăţirea soluţiilor anti-stres.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex monitorizare a stării de sănătate pentru persoanele în vârstă care vor putea să ducă o viaţă mai independentă şi în condiţii de siguranţă. cu eficienţă crescută datorită facilităţilor de amplasare a senzorilor şi a numărului crescut de zone de măsurare pe care le oferă. uneori imprecise. să detecteze tendinţe. evoluţii şi să reacţioneze la ele. şi a numărului mare de semnale recepţionate. non-invaziv. Combinaţia dintre îmbrăcămintea funcţională şi componentele electronice integrate a condus la realizarea “îmbrăcăminţii biomedicale inteligente” (Intelligent Biomedical Clothes . • componenta “CardioSleep” – îmbunătăţirea somnului şi relaxării pe baza biofeedback-ului şi a exerciţiilor de relaxare personalizate. pe care le ajută. Deoarece senzorii pot fi integraţi în produs într-un mod discret. a localizării. impactul negativ asupra confortului în timpul purtării este minimizat. Este destinat în principal persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare de risc major. a deplasării lor. Totuşi. pe baza biofeedback-ului şi a exerciţiilor de relaxare specifice antistres. d) Îmbrăcămintea biomedicală inteligentă “MyHeart” [12] “MyHeart” este un proiect de cercetare finanţat de Uniunea Europeană în cadrul Programului Cadru 6 care a avut ca obiectiv principal realizarea unui sistem integrat de monitorizare continuă a semnelor vitale. să evite atacurile de cord sau alte evenimente acute [12]. printr-o îndrumare personalizată. (şi “la purtător”) să furnizeze diagnosticul. 347 .IBC). Sistemul a constat în integrarea unor senzori textili şi non-textili precum şi a unor componente electronice în îmbrăcămintea funcţională fiind capabil să proceseze datele în timpul purtării. marea provocare pe care o implică constă în creşterea calităţii semnalelor şi a administrării volumului mare de date rezultate ca urmare a contactului variabil dintre senzori şi piele. Îmbrăcămintea inteligentă este un sistem de monitorizare pe termen lung. • componenta “CardioBalance” – îmbunătăţirea nutriţiei şi a dietei prin personalizarea acesteia.

Fig. Italia). şoc hipo/hiper glicemic şi altele) prin analiza continuă a semnelor vitale. Câteva exemple de produse inteligente “MyHeart” sunt prezentate în figura 5. Pentru realizarea produselor MyHeart s-a apelat la tehnologia de tricotare “seamless” pe maşini circulare de tricotat Santoni.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • componenta “CardioSafe” – diagnosticarea timpurie şi prevenirea evenimentelor acute (infarct miocardic.16. stop cardiac. 348 .16 [18]. ca fire de fond [13]. Produse inteligente “MyHeart” Din punct de vedere a numărului de electrozi şi a distribuţiei lor. 5. Belgia) şi fire cu proprietăţi bacteriostatice (PA tip Meryl®Skinlife – produse de Nylstar. electrozii fiind tricotaţi din fire din fibre metalice (produse de Bekintex NV. produsele au diferite grade de complexitate. în funcţie de domeniile de aplicare.

echipamente medicale miniaturizate (pneumograf.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex e) Costumul pentru telemonitorizare medicală . procesoare şi sursele de energie necesare.17 este prezentat prototipul costumului. prezentaţi în detaliu în figura 5. EKG). de componente hard şi soft. prin telemonitorizare şi teleasistenţă a persoanelor cu diferite afecţiuni cu risc şi optimizarea procedurilor medicale. a) fată / spate b) dreapta Fig.17. fiind vizibilă amplasarea senzorilor. Coordonatorul acestui proiect este Institutul de medicină spaţială şi fiziologie (MEDES) din Toulouse. Franţa iar dintre parteneri se evidenţiază companii producătoare de confecţii textile.Proiectul VTAMN [29] Proiectul de cercetare VTAMN a avut ca obiectiv realizarea unor echipamente medicale integrate în produse de îmbrăcăminte care să asigure creşterea gradului de autonomie. Costumul VTAMN c) stânga 349 . Costumul pentru telemonitorizare (Medical Teleassistance Suit) este un sistem complex în care sunt integraţi senzori (electrozi textili pentru temperatură şi electrocardiogramă). şi de echipamente medicale. În figura 5.18.5.

sau temperatura corpului. La prima vedere.20. a condus realizarea unui parteneriat între Georgia Tech Research Corporation şi compania Sensatex (specializată în fabricarea textilelor inteligente) care a avut ca obiective continuarea. dând un semnal de alertă purtătorului sau medicului în cazul apariţiei unor probleme de sănătate. Produsul funcţionează ca un computer. copiilor nou-născuţi. dar care se poate utiliza şi în cazul pompierilor.S.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. producerea şi comercializarea produsului „Smart Shirt” [26.19). personalului militar şi din poliţie. ritmul respirator. Senzorii cu care este prevăzut produsul permit monitorizarea diferitelor biosemnale. electrocardiograma. 27]. 350 . Navy.18. inclusiv ritmul cardiac. dezvoltarea. persoanelor în vârstă. fiind iniţiat la Georgia Tech University (SUA) de către profesorul Sundaresan Jayaraman şi finanţat de U. 27] Proiectul „Smart Shirt” a avut ca obiectiv realizarea unui sistem de monitorizare a semnelor vitale. Senzori înglobaţi în costumul VTAMN f) Proiectul Smart Shirt [26. astronauţilor. având încorporat un sistem de senzori din fibre conductive. Poziţia unora dintre aceştia este evidenţiată în figura 5. sau din fibre optice şi conductive. Obţinerea produsului şi a primelor rezultate experimentale. în octombrie 1996. sportivilor. produsul „Smart Shirt” este un tricou (fără mâneci) realizat prin tehnologia de tricotare „seamless” (fără cusături) fiind un produs flexibil şi confortabil (Fig. pulsul. pentru bolnavii cronici.5.5. fiind creat iniţial pentru a fi folosit în domeniu medical.

19. Smart Shirt este un produs complex. Produsul „Smart Shirt” Tipul de senzori care se înglobează în produs se particularizează în funcţie de nevoile purtătorului. Astăzi. în cazul pompierilor sunt necesari senzori care să monitorizeze nivelul oxigenului şi al gazelor nocive.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. De exemplu.5. depăşind stadiul de produs textil cu senzori încorporaţi şi fiind încadrat în prezent în categoria sistemelor computerizate purtabile. 351 . care a parcurs mai multe stadii de dezvoltare de-a lungul celor 10 ani de la primul produs.

20.21) este un produs uşor. Datele înregistrate sunt procesate conform unor algoritmi brevetaţi iar rezultatele sunt furnizate sub forma unor rapoarte sintetice.5. 5. prin ţesere. SUA) include îmbrăcămintea LifeShirt.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. care se îmbracă şi se întreţine uşor fiind posibilă spălarea la maşină. Structura produsului Smart Shirt [26] g) Sistemul „LifeShirt” [28] Sistemul computerizat LifeShirt realizat de compania VivoMetrics (California.5. confortabil. Este un sistem non-invaziv asigurând o continuă monitorizare şi înregistrare a datelor privitoare la parametrii cardiorespiratorii sau alte date de ordin fiziologic asigurând şi corelarea în timp a înregistrării acestora.22). peste 10 senzori pentru monitorizarea biosemnalelor purtătorului. 352 . Îmbrăcămintea LifeShirt (Fig. înregistratorul şi soft-ul de analiză şi raportare a datelor [28]. Acesta are încorporaţi. Compania VivoMetrics a realizat variante de produse pentru copii cu vârste cuprinse între 5 şi 17 ani (Fig.

5. 353 .Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. Vesta LifeShirt [28] Fig.21. Integrarea unor instrumente de monitorizare a stării de sănătate în structura materialelor textile conduce la siguranţă şi confort în utilizare. Variante pentru copii a produsului LifeShirt [28] h) Proiectul Biotex – textile biosensibile Proiectul de cercetare Biotex condus de Smartex (Italia). 5.22. finanţat de Uniunea Europeană prin Programul Cadru 6. a avut ca obiectiv realizarea de textile biosensibile pentru domeniul medical [14].

Materiale textile cu memoria formei Materialele cu memoria formei (Shape Memory Materials . diabet. 5. printr-o simplă modificare a temperaturii (încălzire la o anumită temperatură). răni sau plăgi superficiale. 354 . Sub temperatura de activare el poate fi deformat cu uşurinţă.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Noutatea constă în faptul că dă posibilitatea monitorizării fluidelor biologice (transpiraţie. • senzori pentru măsurarea intensităţii transpiraţiei. aceşti senzori vor fi plasaţi în locurile cele mai relevante în funcţie de patologie şi de cerinţele tehnice impuse de produsele textile. Ca domenii de aplicabilitate se menţionează: obezitate. • senzori pentru respiraţie şi piezorezistivi. În cazul unora dintre fluidele care sunt supuse monitorizării. • senzori de pH. exudat. cu o complexitate. grefe de piele. • senzori electrochimici pentru măsurarea concentraţiei electroliţilor. ele fiind materiale inteligente care sunt capabile să efectueze o acţiune. Acest tip de materiale pot fi utilizate ca actuatori mecanici.2. • senzori pentru activitatea inimii. Ele pot trece din forma avută la un moment dat la o formă anterioară sub acţiunea căldurii (fiind considerate termosensibile). În funcţie de domeniul de aplicabilitate. Efectul de memorie constă în capacitatea unui material de a-şi relua forma avuta înaintea unei deformări plastice. încă neelucidată. La temperatura de activare materialul exercită o forţă pentru a reveni la forma iniţială. biosenzorii utilizaţi sunt chiar materialul textil din structura îmbrăcămintei. activitatea sportivilor şi altele. sânge) prin intermediul unor senzori plasaţi pe un substrat textil şi realizarea de măsurători biochimice. • senzori pentru măsurarea conductivităţii transpiraţiei. Materialele cu memoria formei reprezintă o grupă de materiale noi. Un material cu memoria formei are proprietăţi diferite peste şi sub temperatura la care este activat.SMM) pot fi definite ca materiale care îşi modifică forma sau dimensiunile la diferite temperaturi [47]. Tipurile de senzori folosiţi pentru măsurarea diferiţilor parametri sunt: • senzori optici pentru concentraţii chimice specifice.2. a fenomenelor ce le însoţesc.

În general. Dintre acestea fac parte aliajele (titan-nichel. stabilă termic.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Există mai multe tipuri de materiale care prezintă potenţial de memorare a formei. proprietatea de a avea memoria formei este rezultatul faptului că acestea prezintă o transformare reversibilă de la o stare 355 . Încorporarea de materiale SMM în produse de îmbrăcăminte îmbunătăţeşte capacitatea de protecţie termică la temperaturi extreme. până la o altă formă. îmbrăcămintea de protecţie. În domeniul îmbrăcămintei. aceste materiale îşi „amintesc” geometria iniţială. aplicaţiile acestor materiale includ: îmbrăcămintea izolantă. ceea ce determină creşterea proprietăţii de izolare termică. dacă sunt expuse la temperaturi ridicate. unele materiale ceramice. Un produs confecţionat dintr-un astfel de material poate fi deformat de la o formă iniţială. Toate aliajele de acest tip prezintă două structuri cristaline. sau două faze. Fenomenul de „memorie a formei” este prezent la anumite aliaje cu transformare martensitică reversibilă în care martensita are un caracter termoelastic. Produsele textile care încorporează materiale cu memoria formei au un potenţial larg de aplicare în îmbrăcăminte şi articole medicale. ele îşi reiau forma sau dimensiunea anterioară deformării. aceste aliaje se pot deforma uşor la o temperatură relativ scăzută şi. cu o configuraţie instabilă termic. • austenita. la aplicarea unei încălziri. care se produce la temperaturi mai mici decât temperatura de transformare. cupru-zinc). a) Aliaje cu memoria formei Noţiunea de aliaj cu memoria formei (Shape Memory Alloy . La aliajele metalice. Se poate spune că un astfel de produs are memoria formei pentru faptul că.SMA) este utilizată pentru acea grupă de metale care este capabilă să-şi modifice geometria când sunt supuse unui tratament termic. care se produce la temperaturi mai mari decât temperatura de transformare. dependente de temperatură [4. materiale compozite etc. Această proprietate extraordinară a aliajelor cu memoria formei este datorată structurii lor cristaline. Activarea acestor materiale în articolul textil permite extinderea dimensiunilor zonelor de aer existente între straturile textile. Altfel spus. polimerii poliuretanici. 5]: • martensita. îmbrăcămintea neşifonabilă. cu o configuraţie stabilă termic. poate reveni de la configuraţia instabilă termic la configuraţia iniţială. revenind la o formă sau dimensiune predefinită la o anumită temperatură.

Odată atinsă această temperatură. aliajul adoptă o formă anterioară şi devine mult mai rigid. ceea ce permite deformarea plastică a aliajului. Un aliaj precum Cu-Al-Ni. b şi c (care au lungimi diferite) şi a unghiului γ.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex austenitică la o stare martensitică. se încovoaie. Sub nivelul de activare. Reîncălzirea materialului la temperatură superioară temperaturii de transformare determină revenirea la structura avută iniţial. Cele două structuri cristaline distincte (martensită şi austenită) ale aliajului Ni-Ti sunt reprezentate în figura 5. sub această temperatură. asigurând izolarea termică necesară. El se poate utiliza sub formă de arcuri lamelare care. În structură martensitică. la temperatură inferioară sunt plate. Ti-Ni-Cu Au-Cd.23. Cu-Al-Ni. şi altele. Aceeaşi modificare a proprietăţilor la temperaturi sub şi deasupra valorii de activare o prezintă şi aliajul Ni-Ti (Nitinol). Structura cristalină a aliajului Ni-Ti [15] 356 . aliajul este uşor deformabil. Pragul de activare poate fi modificat prin proporţiile de nichel şi titanium din aliaj. ocupând forma corespunzătoare acelei structuri. la schimbarea temperaturii. va avea o structură cristalină cubică la temperatură mai mare decât temperatura de transformare si o structură ortorombică. aliajul se deformează uşor când este supus unei presiuni externe.23 [15]. Acest aliaj reacţionează la variaţiile de temperatură ale corpului fiind capabil să producă modificările reversibile necesare pentru protecţie termică în condiţii climaterice în schimbare. Printre aliajele neferoase care au o martensită termoelastică reversibilă se pot enumera Ti-Ni. iar la temperaturi superioare nivelului de activare. datorită variabilităţii parametrilor a. Fig.5.

modificarea de formă se constată la temperaturi apropiate de temperatura corpului uman. a determinat creşterea preocupărilor cercetătorilor din domeniul ştiinţei materialelor pentru obţinerea unor aliaje cu proprietăţi performante. inferioară celei a aliajelor. Pentru aceasta au fost realizate arcuri din Nitinol care au fost încorporate în produsul de îmbrăcăminte [24]. acestea au o formă plană. care au vizat îmbrăcămintea de protecţie la temperaturi ridicate. Marea Britanie. cu diametrul de 25mm. capabile să-şi reia forma la uşoara încălzire locală a zonei în care sunt implantate. aliajele cu memoria formei au întrebuinţări multiple în domeniul medical. Utilizarea în tehnica medicală a acestor materiale inteligente. Pentru aplicaţii vestimentare. Pe lângă numeroasele aplicaţii industriale. cu avantajul unei compatibilităţi superioare cu materialul textil. limitează utilizarea acestor polimeri pentru materiale non-inflamabile.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Dintre cele mai importante cercetări privind utilizarea aliajelor cu memoria formei se evidenţiază cele ale DCTA (Defence Clothing & Textiles Agency) din Colchester. Ca exemple de aplicaţii a unor astfel de aliaje sub formă de fibre la producerea unor produse de îmbrăcăminte se menţionează costumul care îşi auto-elimină cutele rezultate prin şifonare prin simpla încălzire şi cămaşa ale cărei mâneci se auto-rulează când temperatura depăşeşte punctul de transformare [5]. Polimerii poliuretani termoplastici au acelaşi comportament ca şi aliajele nichel-titanium.24 ilustrează poziţia unor asemenea arcuri în structura unei veste de protecţie. La temperatura camerei. În funcţie de forma arcurilor obţinută în urma transformării sub acţiunea temperaturii. 357 . Figura 5. Integrarea arcurilor în produs. produsele de îmbrăcăminte pot avea diferite grade de izolare la temperaturi ridicate sau scăzute. ele trecând la o formă conică odată cu creşterea temperaturii. între două straturi de material textil care se vor distanţa datorită modificării formei arcurilor determină formarea un strat izolator de aer între ele. Temperatura de topire.

îşi modifică geometria. devenind plan la o temperatură peste cea de activare 358 . Vesta de protecţie cu arcuri din Nitinol [24] Figura 5. realizat dintr-un polimer cu memoria formei.5.25 ilustrează modul în care un arc lamelar.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig.24.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex

Fig.5.25. Modificarea geometriei unui material cu memoria formei

Pentru acest tip de materiale, dacă sunt utilizate la producerea îmbrăcămintei, este necesar ca temperatura de activare să fie situată în apropierea temperaturii corpului. Peliculele poliuretanice pot fi încorporate în produse de îmbrăcăminte. Când temperatura stratului exterior a scăzut suficient, pelicula poliuretanică se deformează tridimensional, mărind spaţiul liber dintre straturi şi permiţând înglobarea unei cantităţi mai mari de aer, cu efecte pozitive asupra capacităţii de izolare termică. Noua formă trebuie să fie suficient de rigidă pentru a rezista la presiunea exercitată de straturile de îmbrăcăminte şi la forţele care apar când purtătorul este în mişcare. În figura 5.26 se exemplifică comportamentul unui material polimeric cu memoria formei obţinut din două straturi (un strat dintr-o peliculă de polimer cu memoria formei şi un strat din poliuretan termoplastic). Acest material stratificat, de formă plană poate, spre exemplu, să treacă de la o formă dreaptă la una curbată sub acţiunea temperaturii. El poate fi plasat între două straturi de material textil în scopul reglării izolării termice [15, 16] prin modificarea volumului de aer între cele două straturi textile.

359

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex

Fig.5.26. Efectul modificării formei peliculei polimere

Funcţionarea peliculelor bimateriale laminate se bazează pe diferenţele existente între valorile coeficientului de expansiune termică pentru a crea un efect reversibil de încovoiere. Acest fenomen poate fi folosit pentru a determina separarea straturilor textile şi creşterea izolării termice. Modificarea dimensională trebuie să fie de minim 3%, principala problemă care poate să se producă în momentul expansiunii fiind riscul delaminării. DIAPLEX-ul este un polimer poliuretanic cu memoria formei, produs de Mitsubishi Heavy Industries şi folosit pentru produse de îmbrăcăminte inteligente [19]. Materialul, sub forma unei membrane, poate fi aplicat pe suprafaţa diferitelor materiale textile şi utilizate la produse de îmbrăcăminte exterioară pentru activităţi sportive şi pentru sezonul rece sau alte echipamente pentru condiţii extreme (ex. corturi). Diaplexul oferă un echilibru ideal între impermeabilitate şi permeabilitate având şi proprietăţi anticondensare. Pe lângă acestea, Diaplexul este caracterizat şi prin elasticitate ridicată (aprox. 200%), durabilitate, masă specifică redusă. Acest polimer este proiectat să fie activat la o temperatură de tranziţie, adaptând corpul uman la modificările termice produse atât în interiorul, cât şi la exteriorul produsului. La atingerea temperaturii de tranziţie, datorată fie unei activităţi fizice intense, fie modificărilor din mediul exterior, materialul îşi modifică impermeabilitatea la apă şi permeabilitatea la vapori. 360

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Comportamentul unui astfel de material textil, care are aplicată la interior o membrană Diaplex, este reprezentat schematic în figura 5.27, ilustrând funcţia de barieră flexibilă a produsului. La scăderea temperaturii în interiorul produsului, membrana Diaplex determină reducerea permeabilităţii, împiedicând aerul şi a apa să pătrundă în interior iar la creşterea temperaturii, permeabilitatea membranei creşte permiţând trecerea vaporilor de apă (transpiraţiei) spre exterior. Această funcţie flexibilă de barieră permite produsului de îmbrăcăminte să-şi regleze în mod „inteligent” proprietăţile, ca răspuns la modificările de temperatură în microclimatul subvestimentar, asigurând un confort optim în orice condiţii de mediu.

Fig.5.27. Secţiune transversală printr-un produs cu membrană Diaplex [19]

Materialele textile realizate din polimeri cu memoria formei au un potenţial de utilizare important în medicină, la suturi şi implanturi. Aceste materiale îşi vor „aminti” atât forma lor permanentă cât şi forma pe care o ocupă temporar. Trecerea de la forma temporară la cea permanentă (finală) este declanşată de un stimul extern ce constă în creşterea temperaturii. Astfel, un implant dintr-un material cu memoria formei poate fi introdus în corp într-o formă temporar comprimată, printr-o incizie de dimensiuni reduse. Când ajunge la temperatura corpului, implantul îşi modifică forma şi dimensiunile, trecând la cele permanente. Alte aplicaţii casnice ale aliajelor care memorează forma includ: valve pentru duşuri, filtre pentru cafea, valve de siguranţă anti-incendiu pentru conducte de alimentare sau pentru sistemele de condiţionare a aerului etc.

361

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 5.2.3. Materiale textile care îşi modifică faza Materialele capabile să-şi modifice faza sunt substanţe care absorb, stochează sau eliberează cantităţi semnificative de energie pe durata procesului de topire, solidificare sau sublimare [47]. Unele substanţe care trec printr-un proces de schimbare a fazei eliberează energie (sub formă de căldură) când se solidifică şi absorb energie când revin la starea lichidă. Această caracteristică poate fi utilizată pentru asigurarea unui control dinamic al fluxului termic, materialul funcţionând ca o interfaţă termică cu exteriorul. Toate aplicaţiile posibile sunt caracterizate de un ciclu termic, nu de un regim termic constant. Datorită costurilor ridicate, materialele PCM sunt folosite în condiţii restrictive de spaţiu, în care alte tipuri de dispozitive de stocare a energiei termice sunt inutilizabile. Aceste materiale îşi găsesc aplicaţii din cele mai diverse, cum ar fi în telecomunicaţii, agricultură, construcţii, industria spaţială, pentru stocarea de energie termică (în sisteme de protecţie termică). Un material textil obişnuit absoarbe o cantitate de energie de aproximativ 1 kjoule/kg la o creştere a temperaturii cu 1 grad Celsius. Un material PCM absoarbe o cantitate mai mare de energie când îşi schimbă faza (la temperatura de topire). Spre deosebire de materialele convenţionale, o dată atins punctul de topire, materialul PCM absoarbe energie fără a-şi modifica temperatura. În procesul de solidificare materialul eliberează energia stocată. În domeniul termic al confortului uman (200 – 300) materialele PCM pot stoca o cantitate de energie de 5 până la 14 ori mai mare decât în cazul materialelor convenţionale, precum apa sau rocile. Cele mai importante materiale PCM sunt materialele de tip “solid – lichid”. Indiferent de faza normală a unui astfel de material, ambele îşi găsesc aplicabilitate, fie pentru încălzirea mediului, fie pentru răcire. La trecerea în faza lichidă, materialul stochează o cantitate mare de energie. Temperatura rămâne constantă pe întreaga durată a procesului de topire. Din acest motiv, energia acumulată este numită căldură latentă sau ascunsă. Graficele din figura 5.28 exemplifică, prin comparaţie, eficienţa a două materiale, în intervalul de temperatură de 700 - 800 C, respectiv a materialului PCM 72 al firmei Merck şi a apei, primul având capacitatea de a stoca de 4 ori mai multă energie termică decât apa şi de 10 ori mai multă decât piatra sau cărămida [24]. 362

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex

Fig. 5.28. Comparaţie între energia termică stocată de apă şi PCM 72 [24, 47]

Fenomenul de schimbare a fazei materialelor a fost studiat iniţial în cadrul programului spaţial al Statelor Unite iar un studiu al NASA publicat in cartea „Phase Change Materials Handbook” (Manualul materialelor cu schimbare de fază) descrie mai mult de cinci sute de astfel de materiale [24] care se diferenţiază prin temperatura la care îşi schimbă faza şi prin abilitatea lor de a stoca energie termică. Aceste materiale sunt utilizate, în mod curent, pentru controlul termic al echipamentelor electronice de mare putere, a instalaţiilor de telecomunicaţii şi a microprocesoarelor. Unele din aceste materiale PCM îşi schimbă faza într-un interval de temperatură situat în vecinătatea temperaturii corpului uman la nivelul pielii. Această proprietate a unor materiale este foarte importantă pentru echipamentele de protecţie pentru toate anotimpurile precum şi pentru schimbări bruşte a condiţiilor climatice. Cele mai potrivite substanţe pentru stocarea şi reutilizarea căldurii latente sunt sărurile anorganice şi amestecurile de săruri, precum şi parafinele, acestea din urmă fiind în mod curent utilizate în sectorul textil. În cazul acestor materiale, fenomenul de schimbare de fază se produce într-un domeniu de temperatură cu valori în vecinătatea temperaturii corpului. De asemenea, substanţele utilizate în sectorul textil se caracterizează prin capacitatea lor de a înmagazina şi elibera cantităţi mari de energie termică fără să-şi modifice temperatura. Aceste substanţe sunt încapsulate şi integrate în materialul textil, fie în masa fibrelor, fie la suprafaţa fibrelor (într-un înveliş) sau „suspendate” 363

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex în spume de diferite tipuri. Utilizarea microcapsulelor evită udarea suportului textil şi disiparea substanţei din interior. Substanţele din interiorul capsulelor pot rezista aproape nelimitat la repetate topiri şi solidificări la aceeaşi temperatură cu cea a corpului uman. Astfel, materiale textile care au în structură PCM, stochează căldura corpului şi apoi o eliberează la nevoie. S-a constatat că utilizarea îmbrăcămintei cu capacităţi de auto-reglare termică poate determina creşterea eficienţei activităţii purtătorului prin menţinerea constantă a temperaturii corpului. Produse de îmbrăcăminte PCM Produsele de îmbrăcăminte realizate din acest tip de materiale trebuie să asigure o balanţă termică între căldura generată de corpul uman pe durata efortului fizic şi căldura eliberată în mediul înconjurător. Această cerinţă nu este întotdeauna respectată de îmbrăcămintea convenţională. Deseori, căldura generată de corp pe durata unui efort fizic intens nu este disipată complet în exterior, producând situaţii de stres termic. În plus, în perioadele de relaxare între activităţile fizice, corpul eliberează mai puţină căldură, situaţie în care poate apare hipotermia. Materialele textile PCM sunt caracterizate de autoreglaj termic. Este important de subliniat că acest efect se obţine respectându-se cerinţele specifice impuse de destinaţie. De exemplu, este necesar să se respecte legătura existentă între cantitatea de PCM introdusă în material şi nivelul de activitate fizică prevăzut, respectiv durata de viaţă impusă articolului respectiv (considerată pentru articol). Un alt factor de influenţă al echilibrului termic general este proiectarea produsului, care trebuie să favorizeze efectul de autoreglaj termic. Materialele textile PCM asigură o izolare termică activă, controlând fluxul de căldură între straturile de îmbrăcăminte conform nivelului de activitate fizică şi a condiţiilor climatice existente. În cazul în care căldura emisă de corp depăşeşte capacitatea de transport caloric a straturilor textile, excesul de căldură este absorbit şi stocat de material. Dacă însă căldura eliberată prin straturile de îmbrăcăminte este mai mare decât cantitatea emisă, diferenţa este compensată de materialul PCM. Dinamismul activităţilor umane, precum şi simpla modificare a condiţiilor climaterice permite întotdeauna încărcarea microcapsulelor PCM, limitând astfel cantităţile de substanţe PCM necesare. 364

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Figura 5.29 ilustrează modul în care acţionează un produs de îmbrăcăminte PCM care are în structură un strat textil cu microcapsule care conţin parafină PCM [17]. O astfel de parafină absoarbe aproximativ 200 kjouli / kg în cursul procesului de topire. Excesul de căldură de la nivelul corpului este absorbit de microcapsulele PCM iar la răcirea corpului căldura înmagazinată este eliberată, acţionând ca minuscule termostate.

Fig.5.29. Principiul acţiunii unui material PCM

În funcţie de domeniul de aplicare şi de punctul de topire a parafinei conţinută de microcapsule, modul de acţionare se poate regla, astfel: la 35oC pentru sacou, 31oC pentru mănuşi şi încălţăminte. Microcapsulele ce conţin PCM sunt aplicate direct pe suprafaţa sau în interiorul fibrelor, în structura firelor, ţesăturilor, îmbrăcămintei, care devin mult mai uşoare şi mai confortabile, în comparaţie cu cele ce nu conţin aceste microcapsule. Prin prezenţa lor, transpiraţia, fenomenele de condens din interiorul îmbrăcămintei, se reduc în mod sensibil, sporind confortul la purtare. Prin procedeul realizat de firma Outlast Technologies, microcapsulele PCM sunt depuse prin caşerare pe bumbac, poliamidă (cu sau fără elastan), fibre acrilice (ce conţin microcapsulele în masă) destinate amestecurilor cu bumbac sau alte fibre. Intensitatea şi durata efectului de izolare termică depinde în principal de capacitatea de stocare calorică a microcapsulelor PCM, de cantitatea acestora în material şi de structura materialului textil. De exemplu, materiale textile cu grosime redusă şi desime ridicată favorizează procesul de răcire, în timp ce un 365

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex material de grosime mai mare şi de compactitate mai mică permite temporizarea şi prin aceasta eficientizarea procesului de eliberare de căldură. Cerinţele impuse substraturilor textile PCM din structura unui produs de îmbrăcăminte se referă la o suficientă permeabilitate la aer, flexibilitate ridicată şi stabilitate dimensională. Aceste substraturi trebuie să fie plasate în zone adecvate cu structura produsului şi cu respectarea principiilor proiectării în concordanţă cu efectul de termoreglare dorit. Domeniile posibile pentru utilizarea materialelor textile PCM sunt practic nelimitate, cu implicaţii directe legate de efectele produse, atât pentru materiale destinate răcirii, cât şi pentru cele proiectate pentru eliberare de energie termică. Se pot menţiona produse de protecţie termică dinamică în activitatea industrială, în construcţii, pentru pompieri, trupele de poliţie şi cele militare, în activităţile sportive, în medicină, în expediţii în condiţii climaterice adverse dar şi pentru produse uzuale (îmbrăcăminte exterioară, încălţăminte, articole de uz casnic) cu posibilităţi de extindere şi la alte categorii de produse de îmbrăcăminte, cum ar fi: pantaloni, cămăşi, blue-jeans îmbrăcăminte de corp . La articolele sportive echilibrul termic este esenţial în toate ramurile sportive, astfel încât materialele PCM sunt ideale pentru aplicaţii precum ciclismul, motociclismul, cursele auto, alpinismul, vânătoarea şi pescuitul, atletismul, scufundările etc., iar gama de articole PCM include articole de îmbrăcăminte (jachete, pantaloni, şorturi, mănuşi), pantofi, căşti etc. (Fig. 5.30) [47].

Fig. 5.30. Exemple de produse PCM pentru activităţi sportive – Frisby Technologies

Articole pentru protecţie din materiale PCM reprezintă o alternativă viabilă pentru protecţia termică atât la temperaturi ridicate, cât şi la temperaturi scăzute. Aceste materiale pot fi utilizate în costumele de protecţie pentru pompieri, ca o barieră termică împotriva căldurii (Fig. 5.29). 366

32.5.31.32.32. a) Aspectul exterior b) Vedere interioară 367 .b) se îmbracă sub echipamentul de protecţie propriu–zis (Fig.a) având în structură încorporate 21 de pachete cu material PCM (Fig. Vesta de răcire SWEDE realizată de compania SWEDE (Swedish Emergency Disaster Equipment ) [20] este realizată pentru a absorbi excesul de căldură emisă de corp.5.5.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. 5. evitând astfel stresul termic al purtătorului creat de supraîncălzire.c). Costum de protecţie pentru pompieri – Glazier Tek Co. Vesta (Fig.

atât în medicina umană (figura 5. Un alt domeniu potenţial sunt bolile neurologice. Ele sunt folosite cu succes în cazul inflamaţiilor rezultate în urma unor leziuni. Sistemele de răcire sunt aplicabile pentru terapia la temperatură scăzută constantă. precum şi păturile.5. cât şi în medicina veterinară. pentru care această terapie poate uşura simptomele de durere în cazuri precum scleroza multiplă sau displazia ectodermală. Vesta SWEEDE Materialele textile PCM pot fi folosite în tratamentele medicale.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex c) Poziţia în timpul purtării Fig.33). Produsele PCM în care este necesară menţinerea temperaturii la un nivel superior includ bandaje aplicate pentru diferite tipuri de boli. 368 . lenjeria de pat sau alte surse de încălzire utilizate pentru pacienţi cu probleme de circulaţie etc. ca performanţă şi durată. fie pentru a crea condiţii de temperatură scăzută. fie pentru izolare termică.32. pentru fizioterapie şi pentru lăuze pentru a favoriza alăptarea. Aceste produse se dovedesc superioare gheţii.

• materiale piezocromice. la care schimbarea culorii este dată de lumina incidentă. În materialele fotocromice se produce fenomenul numit fotocromie. la care stimulul este prezenţa unui solvent lichid. • materiale termocromice. la care stimulul este un flux de electroni.33. unele din ele fiind cunoscute şi sub denumirea de materiale ”cameleon”. anulează sau modifică culoarea. Exemple de veste textile PCM pentru tratarea leziunilor – Southeastern Medical 5. 369 . la care stimulul este energia termică (căldura).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. la care stimulul este electricitatea. În această categorie sunt incluse materiale care radiază.2. la care stimulul este presiunea. la care stimulul este lumina. • materiale care emit culoare la activarea cu lumină ultravioletă. materialele cu proprietăţi fotocromice pot fi grupate în: • materiale care emit culoare la activare cu lumină vizibilă . În funcţie de natura stimulului exterior.5. În funcţie de caracteristicile luminii care produce activarea. • materiale electrocromice. • materiale solvatocromice. Materiale cromice şi produse specifice Materialele textile cromice îşi schimbă culoarea sub acţiunea unor factori externi. • materiale carsolcromice. materialele cromice se împart în [47]: • materiale fotocromice.4.

iar când sursa de lumină dispare. pentru un interval de temperatură cuprins între -5 şi +70oC [21]. expuse la lumina soarelui şi la radiaţiile UV îşi schimbă culoarea. sub acţiunea radiaţiilor ultraviolete. densitatea etc) este afectat de natura solventului. Materialele termocromice îşi schimbă culoarea sub acţiunea căldurii în special prin aplicarea unui colorant termocromic a cărui culoare se modifică la anumite temperaturi. Transferul de electroni. aplicarea acestor materiale în cazul fibrelor textile trebuie să ţină seama de solventul care va fi utilizat. cele mai numeroase cercetări şi aplicaţii în domeniul materialelor fotocromice sunt axate pe cea de a doua grupă datorită potenţialului lor coloristic. viteza de reacţie. În general materialele fotocromice organice nu îşi manifestă fotocromismul în stare cristalină ci după topire într-un solvent dar. prin încapsularea anumitor pigmenţi (substanţe fotocrome) şi aplicarea lor pe materialul textil. Astfel de substanţe. Când cristalul colorat este încălzit. care dau culoarea. rezistenţa. al densităţii mai ridicate şi al diversităţii aplicaţiilor. Culoarea dorită poate fi obţinută prin amestecarea diferiţilor coloranţi anorganici fluorescenţi sau prin adăugarea acestora la culoarea naturală a firelor. verde sau albastră) la întuneric. Din acest motiv. revin la culoarea iniţială. acesta devine incolor. În domeniul textilelor se utilizează două tipuri de sisteme termocromice: cu cristale lichide sau cu substanţe cu rearanjare moleculară. în acest caz comportamentul materialului (emisia culorii. Ei sunt alcătuiţi dintr-un donor şi un receptor de electroni. Materialele fotocromice evoluează şi în funcţie de modă ele oferind posibilităţi deosebite de diversificare a modelelor prin capacitatea de modificare a culorii în funcţie de intensitatea luminii incidente. cum este apa. Coloranţii anorganici fluorescenţi utilizaţi în acest scop sunt diluaţi în proporţie de 10% în timpul operaţiei de filare. Aplicaţiile materialelor textile din această categorie sunt 370 . Materialele solvatocromice îşi modifică culoarea sub acţiunea unui lichid. În ambele cazuri coloranţii (ca indicatori reversibili de temperatură) sunt înglobaţi în microcapsule care se introduc în pastele de imprimare fiind aplicaţi în mod similar pigmenţilor. Tehnica microîncapsulării poate fi aplicată pentru obţinerea textilelor fotocromice. iar legătura dintre donor şi primitor este ruptă. este controlat de temperatură. Se pot obţine astfel termocromii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Deşi prima grupă cuprinde atât materiale organice cât şi anorganice. dar îşi menţin culoarea originală când sunt expuse la lumina naturală. S-au realizat fibre care emit culoare fluorescentă (roşie.

Aplicaţiile acestui tip de material sunt nelimitate. 371 . şosete) pentru a putea fi observaţi de la distanţă. Energia necesară este asigurată de o baterie obişnuită asamblată în produs.34. câteva din acestea fiind ilustrate în figura 5. Acestea nu au caracteristicile necesare pentru a fi prelucrate prin ţesere (elasticitate. expoziţii. showroom-uri. Mulţumită efectului optic spectaculos. decoruri interioare ale hotelurilor. Alte materiale au aplicate vopsele care pot stoca şi emite lumină. Utilizând elemente electronice integrate (microcipuri). decoruri de scenă în sălile de spectacol. tricouri. la costumaţia artiştilor). baruri. precum şi sisteme care conectează aceste fibre cu un alimentator electric de mici dimensiuni. accesorii la îmbrăcăminte. în subteran) sau echipamentul jogg-erilor care aleargă în timpul serii sau nopţii (jachete. moliciune etc) de aceea a fost necesară atât modificarea fibrelor cât şi a utilajelor. spaţiilor publice (restaurante. Dintre materialele cromice care au capacitatea de a emite lumină proprie. interioare auto. ca de exemplu bătăile inimii sau temperatura corpului şi de asemenea pot să răspundă la stimuli externi. S-au utilizat fibre optice de dimensiuni reduse. în spectacole. principalele utilizări sunt reprezentate de îmbrăcăminte (în lumea modei. în tunele. O altă destinaţie a materialelor cu capacitate de a emite lumină este îmbrăcămintea de protecţie a persoanelor care lucrează în condiţii cu vizibilitate redusă (în timpul serii sau nopţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex îndreptate către fabricarea unor articole de îmbrăcăminte care se află în contact cu apa. discoteci). Materialul are incorporate numeroase fibre optice. flexibile care au fost înglobate prin ţesere în materialul textil. capabil să proceseze biosemnale. Utilizarea fibrelor optice nu este specifică domeniului textilelor. Alte aplicaţii ale materialelor cromice sunt legate de utilizarea dispozitivelor de reflexie selectivă a radiaţiilor ultraviolete de intensitate ridicată şi protecţie împotriva radiaţiilor electromagnetice. materialul Luminex oferă atât posibilitatea de a obţine efecte luminoase surprinzătoare cât şi cea de a transforma materialul într-unul inteligent. cel mai cunoscut este materialul Luminex fabricat în Italia [22]. care este realizat din fibre cu capacitatea de a emite lumină în diferite culori. reclame. ele fiind utilizate la fabricarea echipamentelor de protecţie destinate a fi purtate în locuri cu vizibilitate redusă (construcţia / repararea căilor de transport) sau de către diverse persoane din formaţiile de pompieri precum şi la marcarea direcţiei de mers pe mochete sau carpete textile pentru ghidare în cazul unei pene de curent. cum sunt costumele de baie.

34. cum este cazul ritmului cardiac în cazul persoanelor cu afecţiuni cardiologice. Aplicaţii ale textilelor luminoase Luminex-ul îşi găseşte utilizare şi în domeniu medical.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. 5. 372 . cum este cazul unor produse de îmbrăcăminte care îşi schimbă culoarea în cazul depăşirii nivelului prestabilit de alertă a unui biosemnal.

• acoperirea fibrelor cu polimeri conductivi sau cu pulberi metalice. ele se pot încărca electrostatic. S-au realizat fibre şi fire noi care prezintă atât caracteristicile necesare transformării lor în produse textile cât şi conductivitate electrică. Pentru eliminarea acestor efecte este necesar ca materialul să aibă o minimă conductivitate electrică. prelucrare a parametrilor externi). • asigurarea elasticităţii şi confortului la purtare.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 5. a unor fibre conductive. Aceste materiale permit trecerea prin material a curentului electric. brodarea cu fire având rezistenţe electrice diferite poate înlocui componentele pasive. pe lângă proprietăţile clasice de utilizare specifice materialelor textile şi o serie de proprietăţi cu utilizare electronică (posibilităţi de înregistrare. putând cauza mari probleme: şocuri severe. De asemenea. Aceasta presupune utilizarea. acumulări de praf . incendii. ceea ce face din suprafaţa textilă o altă modalitate de conexiune. • asigurarea posibilităţii de curăţare. • utilizarea firelor filamentare conductive (metalice etc.5. la obţinerea materialelor textile. 373 . Firele conductive pot fi conectate la chipuri sau la baterii.2. a descărcărilor de natură electrică şi de disipare statică a electricităţii. În timpul procesării. o interfaţă alternativă având. rezistorii sau bobinele folosite în dispozitivele ataşate materialelor textile şi pot fi astfel înglobate în material. stocare. Încercările de obţinere a unor materiale conductive (fibre şi/sau fire) au evidenţiat următoarele metode [23]: • utilizarea fibrelor sintetice de umplere din carbon sau metalice.) Primele aplicaţii din domeniul textil privind ţesăturile electroconductoare sunt cele de protecţie împotriva radiaţiilor electromagnetice. Materialele textile conductive combină procese avansate de finisare cu utilizarea unor materii prime cu conţinut metalic şi proprietăţi electrice specifice. dând naştere la circuite utile în diverse aplicaţii. într-o anumită proporţie. cum ar fi condensatorii. Materiale textile conductive Majoritatea materialelor textile sunt izolatoare din punct de vedere electric. Utilizarea produselor textile cu proprietăţi conductive impune îndeplinirea unor condiţii: • transmiterea şi asigurarea continuităţii semnalului electric.

Ele combină rezistenţa miezului. cupru. cupru. pot fi sintetizate astfel: • rezistenţa la rupere a fibrelor ARACON este de aproximativ trei ori mai mare decât a celor de cupru. mai flexibil şi mai uşor decât cuprul şi un bun conducător de electricitate. la un nivel scăzut.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Conductivitatea electrică. a materialelor textile. firele filamentare din oţel inoxidabil. Un prim exemplu îl constituie fibrele conductive Aracon produse de DuPont. sau firele având miez din fibre aramidice şi înveliş metalic. • textile decorative. cu conductivitatea metalelor. aduce o serie de avantaje în comparaţie cu produsele uzuale pentru acest scop: • uniformitatea ecranării şi un grad ridicat de acoperire. 374 . • flexibilitatea şi rezistenţa miezului de KEVLAR conferă fibrelor ARACON durabilitate şi rezistenţă la vibraţii şi tensiuni ridicate. argint sau aur. nichel. cum sunt: • protecţie împotriva undelor radio şi electromagnetice. Ele sunt realizate dintr-un miez de Kevlar îmbrăcat cu un metal. • filtre pentru filtrarea aerului la centralele termice sau fabricile producătoare de ciment sau fertilizatori. care poate fi: argint. • eliminarea încărcării electrostatice. • capacitatea mai bună de ecranare la frecvenţe ridicate (pentru frecvenţe scăzute. Un material din fibre ARACON realizat pentru protecţia împotriva interferenţelor electromagnetice. • senzori textili pentru articole medicale de tratament sau de monitorizare etc. fibrele din polimeri conductivi sau cele care au învelişul dintr-un polimer conductiv precum şi fibrele/produsele speciale de carbon şi altele. rezultatul fiind obţinerea unui fir mai rezistent decât oţelul. • îmbrăcăminte electronică inteligentă. este necesară în multe aplicaţii practice. o bună ecranare este obţinută prin utilizarea atât a firelor metalice cât şi a fibrelor ARACON). aur sau staniu. în cazul benzilor transportoare sau a carpetelor. Avantajele aduse de componenta aramidică a fibrelor Aracon în comparaţie cu firele metalice. În această categorie se încadrează fibrele şi firele conductive cum este mătasea metalică organza.

36. fiind originare din India.1 Ω/cm).36) sunt cunoscute de cel puţin două secole. Produse din fibre ARACON Firele ORGANZA sunt obţinute prin înfăşurarea în jurul unui fir de mătase a unui fir de aur extrem de fin cu o conductivitate înaltă (aproximativ 0. Materialele ţesute cu firele metalice de organza (fig.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex • masa redusă a materialului pentru ecranare fapt care are importanţă deosebită în special în cazul aplicaţiilor aerospaţiale unde fiecare gram contează. Material ţesut cu fire metalice de organza 375 . 5.35. Fig. • prelucrabilitate foarte bună a firelor din fibre ARACON pe echipamentul standard de obţinere a materialelor de ecranare (maşini de împletit). Fig. 5.5.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex În această structură, firele conductive sunt dispuse numai ca fire de bătătură, limitând astfel anizotropia conductivă a materialului. Componenta de mătase a firului răsucit conferă rezistentă la solicitări mecanice şi la temperaturi ridicate. Aceste fire pot fi produse şi din fire chimice filamentare (sintetice - poliester sau nylon- şi artificiale – acetat sau viscoza), dar ţesăturile obţinute nu au calitatea celor realizate din fire de mătase. Încorporarea diodelor miniaturizate (LED-uri) furnizoare de lumină, în structura materialelor textile conduce la obţinerea diferitelor efecte luminoase. Diodele sunt legate între ele prin reţele fine, fiind conectate la o sursă, asigurând difuzarea în siguranţă a luminii la un voltaj redus (3,6V). Energia necesară poate fi furnizată fie de un sistem electric obişnuit fie de o baterie obişnuită de 9V (prevăzută cu rezistori care permit reglarea nivelului tensiunii) sau mici baterii reîncărcabile cu durata de funcţionare de 7-8 ore. Dezvoltările recente au condus la adoptarea unor microcipuri pentru a varia culoarea luminii emise într-un spectru de 256 culori, prin intermediul unui comutator. În cazul unui produs de îmbrăcăminte, un astfel de sistem permite schimbarea culorii fără a fi necesară dezbrăcarea produsului. Un exemplu de utilizare a diodelor emiţătoare de lumină este reprezentat de rochia de ocazie din figura 5.37, efectele speciale materializându-se în aspectul de rochie „în flăcări” [31]. Fusta rochiei a fost realizată din două straturi de fire conductive ORGANZA, unul funcţionând ca sursă, celălalt, ca bază. Microdiodele au fost ataşate într-o ordine întâmplătoare, având la capete perii (tip Velcro) care asigură legătura electrică între cele două straturi. Datorită mişcării persoanei care îmbracă rochia, poziţia punctelor de contact, respectiv a poziţiei circuitelor electrice care generează aprinderea led-urilor este în continuă schimbare, ceea ce dă efectul optic de rochie „în flăcări”

376

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex

Fig.5.37. Rochia „în flăcări”

Firele din oţel inoxidabil au fost iniţial utilizate pentru filtrarea granulelor fine. Oţelul inoxidabil prezintă avantajul că nu este sensibil la acţiunea apei, deci poate fi spălat şi suportă transpiraţia. Acest tip de fire poate avea 100% oţel. Firele de oţel pot intra în structura firelor din fibre poliesterice. Proporţia amestecului determină valoarea rezistivităţii firelor. Conductivitatea totală este limitată de valoarea specifică oţelului, condiţiile de desfăşurare a procesului de producţie textil şi dimensiunea transversală a fibrelor metalice. Firele BEKAERT BEKINOX® sunt fire textile cu un anumit conţinut de fibre de oţel [23]. Sub această marcă au fost produse firele tip BK 50 (cu Nm 50 sau 200 dTex), filate din fibre de poliester şi 20% fibre de oţel. Proprietăţile specifice firelor textile şi conductivitatea electrică le recomandă 377

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex pentru produse cu caracteristici antistatice, protecţie electromagnetică, textile inteligente etc. Iniţial, aceste fire au avut ca destinaţie producerea stratului conductiv al acoperitorilor de pardoseală folosite în încăperi cu aparatură electronică (ex. calculatoare). Tot în această categorie sunt şi firele tip VN fiind fire multifilamentare din oţel 100%, fiind cele mai flexibile şi durabile fire filamentare conductive. Ca şi firele tip BK 50, şi acestea pot fi prelucrate prin majoritatea tehnologiilor textile (ţesere, tricotare pe maşini circulare sau rectilinii, interţesere, împletire) şi îşi găsesc utilizare la fabricarea echipamentelor de protecţie antistatică (Fig.5.38) şi EMI, a textilelor inteligente precum şi în modă, conferind produselor un aspect metalizat [23].

a) Acoperitor de pardoseală

b) Îmbrăcăminte de protecţie

Fig. 5.38. Aplicaţii ale produselor BEKINOX (protecţie electrostatică)

Un alt exemplu de material textil conductiv, utilizat la obţinerea textilelor electronice, îl reprezintă ţesătura din figura 5.39, având în structură fire din fibre PES cu diametru de 230 µm cu inserţii din fibre de cupru cu diametru de 40µm [33]. Aceste fire conductive pot fi folosite atât în urzeală cât şi în bătătură sau numai în urzeală, bătătura fiind realizată din fire de PES 100%. Ţesătura are o structură cu legătură pânză, cu desimi egale în bătătură şi urzeală (20 fire/cm). Fibrele de cupru sunt acoperite cu un strat izolator din punct de vedere electric. Testarea firelor la prelucrare prin ţesere şi la spălare a dovedit o bună rezistenţă a fibrelor metalice şi a stratului lor izolator la solicitările specifice acestor operaţii. Totuşi, problema care apare este cea care 378

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex vizează stabilitatea conexiunilor dintre firele conductive din ţesătură şi componentele electronice ale întregului ansamblu care afectează caracteristicile semnalelor transmise.

Fig. 5.39. Ţesătură din fire de PES cu inserţii de fibre de cupru

O ţesătură similară care are în structură fire de cupru acoperit cu un strat izolant de varnish este prezentată în figura 5.40 [34]. Un astfel de produs poate constitui substratul unui circuit imprimat similar plăcilor cu circuite imprimate PCB (Printed Circuit Board) utilizate în scopul susţinerii şi conectării unui ansamblu de componente electrice şi electronice (cum este în cazul calculatoarelor).

Fig.5.40. Ţesătură cu fire conductive de cupru

379

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Produsele de acest tip cu circuite electrice integrate, numite Systemson-Textile (SoT) au la baza proiectării lor o serie de restricţii referitoare la plasarea şi traseul firelor conductive care influenţează caracteristicile de ansamblu privind transmisia semnalelor. Figura 5.41 prezintă un fragment de ţesătură care are în structură, în bătătură şi urzeală, câte un fir filat din fibre supercapacitive din nanotuburi de carbon (carbon nanotube fibre supercapacitors) [32]. Fibrele au o lungime de 100m, cu diametrul de 50 µm şi cu un conţinut de nanotuburi în masa fibrei, de 60%.

Fig.5.41. Ţesătură cu fire din fibre speciale de carbon

În ciuda diametrului foarte mic al acestor fibre, ele sunt de zece ori mai rezistente decât fibra de păianjen şi de 17 ori mai rezistente decât fibrele de Kevlar utilizate la fabricarea vestelor anti-glonţ. Pe lângă caracteristicile mecanice deosebite, aceste fibre au o serie de proprietăţi electronice şi electrochimice care le recomandă în diferite aplicaţii ale textilelor electronice cum sunt senzorii textili, circuitele electronice, ecranare electromagnetică, antene sau baterii. De exemplu, acoperirea acestor fibre cu electroliţi şi inserarea lor într-o structură textilă conduce la obţinerea unui material textil cu capacitate de stocare a enegiei electrice, asemenea unei baterii. În afara celor prezentate, există numeroase alte variante de materiale textile conductive, care prezintă proprietăţi electrice specifice, utilizabile în diferite aplicaţii, funcţie de tipul şi nivelul răspunsului dorit.

380

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex 5.3. ÎMBRACAMINTE INTELIGENTA 5.3.1. Elemente generale Termenul de îmbrăcăminte inteligentă (eng. “smart clothing”) se referă la acele produse de îmbrăcăminte care sunt realizate din materiale textile inteligente sau care conţin astfel de materiale. Dezvoltări recente în acest domeniu vizează ataşarea sistemelor electronice la produsele de îmbrăcăminte sau încorporarea lor în fibrele, firele sau materialele constituente. Dezvoltarea şi utilizarea electronicii în domeniul textil a condus la diversificarea funcţiilor la care trebuie să răspundă îmbrăcămintea. Aceste funcţii ar putea fi grupate în [47]: • funcţii de barieră, prin care îmbrăcămintea să protejeze purtătorul faţă de factori exteriori cum ar fi temperaturile prea scăzute sau prea ridicate, vântul, praful, unele noxe etc.; • funcţii de organizator al spaţiului personal care impune proiectarea constructiv-tehnologică a produselor astfel încât acestea să poată permite depozitarea obiectelor de utilitate personală sau a celor specifice unor activităţi profesionale, printre care cele electronice, de tipul telefoanelor mobile, al tastaturilor, căştilor, CD-play-erelor etc. deţin un rol tot mai important. • funcţii de comunicare care pot fi abordate sub două aspecte: • un prim aspect este cel al modei - prin utilizarea unor materiale cu efecte cromatice deosebite, care să schimbe culoarea produselor în funcţie de condiţiile de mediu, starea sufletească, intensitatea razelor luminoase incidente etc.; pot fi date ca exemple echipamentele de lucru pentru cei care lucrează în traficul rutier, costume de baie ce-şi modifică culoarea în prezenţa apei, îmbrăcăminte de ocazie pentru disco, echipamente ce se colorează diferit, în funcţie de temperatura corpului sau temperatura mediului de lucru etc. • al doilea aspect se referă la încorporarea în îmbrăcăminte a funcţiilor îndeplinite în mod obişnuit de telefoane mobile, computere şi chiar echipamente medicale de monitorizare şi comunicare. 381

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Se poate aprecia că integrarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor în îmbrăcăminte reprezintă începutul unei noi ere în industria de confecţii astfel încât în anii următori produsele de îmbrăcăminte vor îngloba din ce în ce mai mult funcţii inteligente, vor combina funcţiile de mijlocitor, transportor şi interfaţă pentru o gamă foarte largă de microsisteme care, datorită tehnologiilor aferente, sunt reprezentate de componente cu dimensiuni din ce în ce mai reduse facilitând integrarea unor funcţii inteligente în tot mai multe tipuri de produse clasice fără consecinţe negative în domeniul lor de utilizare. O particularitate a produselor de îmbrăcăminte este faptul că ele reprezintă interfaţa ideală între om şi mediu, fiecare individ fiind îmbrăcat cu unul sau mai multe straturi dând posibilitatea integrării microsistemelor într-un mod simplu şi confortabil. Obiectivul central în dezvoltările viitoare este integrarea, cât mai discretă, a microcipurilor şi a sistemelor computerizate în îmbrăcăminte, echipând purtătorul cu un mediu de comunicare şi de conectare la mediu. Prin aceasta, îmbrăcămintea devine un produs “high-tech” care îşi va spori substanţial rolul. Promotorii conceptului de îmbrăcăminte inteligentă o definesc ca fiind o combinaţie de tehnologie multimedia, comunicare “wireless” şi calculatoare portabile integrate în produsul de îmbrăcăminte. Îmbrăcămintea inteligentă dă purtătorului posibilitatea de a comunica, după dorinţă, cu alte persoane sau cu un sistem computerizat, indiferent de locul în care se află, de a avea acces la sistemul global de informaţii (de ex. prin Internet) şi de a controla şi comanda diferite acţiuni de la distanţă. Dezvoltarea acestor produse inteligente vor înlesni îndeplinirea unor sarcini de muncă de rutină oferind noi posibilităţi atât privind simplificarea unora din ele cât, mai ales, deschizând noi domenii de aplicare. Pentru a fi posibilă realizarea unor produse din această categorie este necesar să se aibă în vedere cerinţele crescute impuse atât materialelor textile (compoziţie, procedee de procesare, posibilităţi de integrare a materialelor netextile), cât şi proiectării (ţinând cont de factori ergonomici si de confort, de design-ul zonelor sensibile în contact cu corpul sau integrarea modulelor de comunicare) precum şi a posibilităţilor de întreţinere. Conferirea unor noi funcţionalităţi îmbrăcămintei, diferite de cele clasice, a necesitat implicarea în procesele de realizare a acestor produse textile a mai multor domenii tehnologice conexe (chimie, electronică, informatică). La 382

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex realizarea îmbrăcămintei computerizate concură mai multe domenii, cu realizările lor de vârf: • domeniul materialelor textile (prin: structura materialelor textile inteligente, mod de realizare şi încorporare a elementelor netextile etc.); • domeniul confortului vestimentar (prin: reacţia purtătorului, starea de confort, securitatea şi protecţia sănătăţii); • domeniul microelectronicii (miniaturizarea dispozitivelor electronice, integrarea senzorilor şi a antenelor în structura textilă etc.); • domeniul tehnicii de calcul (sisteme de operare specifice, protocoale de comunicaţie); • domeniul service-ului (întreţinerea şi reconfigurarea îmbrăcămintei inteligente). Experţi în domeniu estimează că în următorii 5-10 ani dezvoltarea industriei confecţiilor va include şi tehnologii de realizare a produselor de îmbrăcăminte inteligentă prin trecerea de la etapa actuală de cercetare la etapa de producţie, ceea ce va conduce la apariţia lor pe piaţă [35]. 5.3.2. Sisteme computerizate purtabile – îmbrăcăminte computerizată În momentul de faţă dar mai ales în perioada următoare, tehnologia informaţiei şi de comunicaţii este şi va fi tot mai mult integrată în produsele de îmbrăcăminte, astfel încât acestea să reprezinte o interfaţă ideală între corpul uman şi mediul exterior, prin integrarea în structura lor a microcipurilor şi a sistemelor computerizate, pentru a menţine omul în contact direct cu mediul înconjurător şi pentru a-l echipa ca pe un mediu de comunicare. Integrarea tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii în produsele vestimentare reprezintă o nouă etapă pentru industria textilă iar rezultatul acesteia este îmbrăcămintea inteligentă computerizată care are posibilitatea de a prelua, stoca, prelucra, analiza, transmite şi/sau lista informaţii, ea căpătând astfel o nouă dimensiune, şi anume cea de sistem computerizat purtabil sau, mai simplu, de calculator purtabil. Un astfel de produs este o combinaţie dintre tehnologia multimedia, a comunicaţiilor fără fir, a calculatoarelor portabile, toate integrate în elemente de îmbrăcăminte. În diagrama din figura 5.42 este ilustrată legătura dintre domeniul textilelor şi domeniul tehnologiei informaţiei şi de comunicaţii, prin gradul de integrare a componentelor specifice domeniului TIC în produsele textile 383

îmbrăcămintea inteligentă.42. acesta nu necesită “pornirea” pentru a fi utilizat. Steve Mann. 5. privită ca sistem computerizat purtabil şi aplicaţiile TIC. Fig. considerat o autoritate în domeniul sistemelor computerizate purtabile.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex inteligente. Spre deosebire de un dispozitiv portabil (laptop sau PDA). Constanţă. putând fi controlat şi accesat de acesta în orice moment [37]. Sistemul este pregătit în orice moment să interacţioneze cu utilizatorul.43. Fluxul de informaţii se transmite în mod continuu de la utilizator la computer şi de la computer la utilizator (fig. 384 . Cert este faptul că sistemele computerizate purtabile nu sunt similare cu sistemele computerizate portabile din categoria calculatoarelor portabile tip Laptop sau a sistemelor tip asistent personal digital (Personal Digital Assistents .a). Acest tip de sisteme facilitează o nouă formă de interacţiune omcalculator. defineşte un astfel de sistem ca fiind un calculator situat în imediata vecinătate a corpului utilizatorului (îmbrăcat pe corp) fiind permanent la dispoziţia purtătorului.5. fiind indicate trei caracteristici ale modului de operare [46]: 1. Legătura între domeniul ICT şi textile În acest moment nu există o definiţie unanim acceptată a sistemelor computerizate purtabile existând diferenţe de opinii asupra similarităţii dintre termenul de sisteme computerizate purtabile şi sisteme computerizate omniprezente [36].PDA). îmbrăcămintea computerizată.

calculatoarele purtabile. un sistem purtabil permite măsurarea unor parametri fiziologici.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex a) b) Fig. intermediere. “încapsulează” utilizatorul.43. Mijlocire. Astfel. • . fluxul de informaţii este reprezentat în figura 5. prin îmbrăcare. Augmentare.b. Transmiterea fluxului de informaţii în interacţiunea om-calculator purtabil 2. 385 . Fluxul de informaţii în acest caz. 3.confidenţialitatea informaţiilor – sistemul permite blocarea sau modificarea informaţiilor dinspre utilizator spre exterior. blocând acele informaţii care nu prezintă importanţă pentru utilizator sau furnizând doar categoriile de informaţii necesare utilizatorului sau facilitând percepţia realităţii într-un mod acceptabil. este reprezentat schematic în fig. îmbrăcămintea computerizată poate să contribuie la sporirea performanţelor intelectuale. 5. Această aşa-zisă încapsulare prezintă două caracteristici importante. Spre deosebire de calculatoarele portabile.5. În acest caz.43.solitudinea – sistemul poate funcţiona ca un filtru al informaţiilor.a. Utilizatorul poate să realizeze simultan atât activităţi normale cât şi activităţi bazate pe computerul cu care este îmbrăcat. protejând intimitatea acestuia. Datorită capacităţii de încapsulare a purtătorului şi aflându-se în contact direct cu corpul.44. şi anume: • .

ba mai mult. Acestea sunt doar două exemple care arată cum calculatorul purtabil sau îmbrăcămintea inteligentă computerizată pot face mai sigur şi mai confortabil locul de muncă. după cerinţe. un calculator purtabil poate fi tot un produs de îmbrăcăminte dar cu funcţii integrate de comunicare care poate spori siguranţa purtătorului la locul de muncă sau poate comunica poziţia purtătorului în caz de pericol. Acest aspect poate fi înţeles prin implicaţiile reale în contexte concrete de lucru. prezintă următoarele caracteristici: • nu monopolizează atenţia utilizatorului şi nu întrerupe fluxul de informaţii dinspre lumea reală. • oferă un anumit grad de atenţionare la condiţiile de lucru din mediul înconjurător.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. • sunt observabile de către utilizator în mod continuu sau discontinuu.5. • nu prezintă restricţii privind condiţiile de utilizare (în regim static sau dinamic). Calculatoarele purtabile reprezintă o “extensie” a corpului care permite îndeplinirea unor sarcini la nivele de performanţă foarte ridicate. Transmiterea fluxului de informaţii Noua formă de interacţiune om-calculator. 386 . inclusiv prin Internet. • asigură comunicativitatea cu alte computere din cadrul reţelei asociate îmbrăcămintei sau reţelelor externe.44. De ex. îmbunătăţeşte capacităţile de percepţie. Această facilitate este vitală pentru pompieri sau echipaje de salvare a căror viaţă este pusă în pericol. asigurată de sistemul computerizat purtabil.. utilizatorul putând desfăşura şi alte activităţi în paralel. • pot fi controlate de către utilizator în orice moment.

un display şi un PDA. 39] şi-a îndreptat atenţia pe interacţiunea dintre utilizator.b) 387 . sistemul se află în directă interacţiune cu mediul şi poate să medieze interacţiunea dintre utilizator şi mediu (ca în reprezentarea din figura 5. proiectul “wearIT@work” [38. În această categorie se încadrează produse ca: . sistemele computerizate purtabile permit utilizatorilor să interacţioneze simultan atât cu sistemul cât şi cu mediul şi în plus. sistemul computerizat purtabil şi mediul de lucru. . punând accent pe nevoile utilizatorilor.jacheta comunicantă cu baterie solară reîncărcabilă care include câteva dispozitive (camera video. .a). Diferite proiecte de cercetare au avut şi au în vedere aplicabilitatea îmbrăcămintei computerizate în diferite medii industriale.tricoul muzical care permite purtătorului să asculte muzica preferată memorată pe un cip sau preluată pe frecvenţe radio iar spatele produsului să cuprindă un ecran pe care se derulează imagini în mişcare. Spre deosebire de sistemele computerizate mobile convenţionale (sau portabile) care permit utilizatorilor să interacţioneze fie cu mediul fie cu sistemul (ca în reprezentarea schematică din figura 5.44. microfon) necesare pentru comunicare sau diferite activităţi recreative.îmbrăcămintea omului de afaceri care poate avea în guler încorporat un microfon iar în mânecă. camere digitale etc.45. Spre exemplu.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Îmbrăcămintea inteligentă computerizată poate fi considerată o alternativă funcţională şi elegantă la utilizarea acelor obiecte personale de care omul modern nu se poate lipsi: telefoane mobile. display. . PDA-uri.kimonoul de masaj care asigură un masaj calmant a cărui intensitate poate fi reglată la nivelul dorit de utilizator.

sistem computerizat . cum este o aplecare a capului.5. Pe baza acestor informaţii sistemul este cel care va selecta două opţiuni pe care le prezintă utilizatorului ca într-un sistem binar încât acesta va putea sa aleagă varianta dorită într-un mod foarte natural şi simplu. c) Sistemul trebuie să fie capabil să îndeplinească o gamă largă de sarcini utilizând informaţiile contextuale fără vreo interacţiune cu utilizatorul. Aceasta implică o configurare a sistemului astfel încât să fie capabil să 388 . În particular. un simplu gest sau o comandă verbală. Interacţiunea: utilizator . starea lui psihologică şi emoţională precum şi situaţia din vecinătatea acestuia).mediu Implementarea cu succes a conceptului de sistem computerizat purtabil este posibilă dacă se ţine seama următoarele aspecte: a) Sistemul trebuie să fie capabil să interacţioneze cu mediul printr-o multitudine de senzori distribuiţi în diferite zone ale îmbrăcămintei.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex b) cu sistem computerizat purtabil a) cu sistem mobil convenţional Fig. el trebuie să fie capabil să dezvolte un anumit grad de conştientizare a contextului (activitatea purtătorului.45. b) Interfaţa de utilizare trebuie să necesite efort cognitiv minim şi o manualitate redusă sau nulă. În general o implicare cognitivă redusă se obţine printr-o utilizare adecvată a informaţiilor contextuale.

căşti audio. fără elemente mecanice. senzori textili. Dar. Printre primele companii care au abordat domeniul îmbrăcămintei electronice inteligente se află binecunoscutele companii Phillips. Un exemplu trivial în acest sens poate fi cel al unui telefon mobil care se închide automat în timpul unei întâlniri. în anul 2000. aceste produse reprezintă resurse informatice îmbrăcate de soldaţi. astfel de produse au capacitatea de a asigura camuflarea prin adaptarea culorii la mediul înconjurător.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex recepţioneze. aceştia având nevoie de îmbrăcăminte inteligentă pentru protecţie în condiţii de climă extremă precum şi pentru monitorizarea condiţiei lor fizice sau localizarea purtătorului. Aplicaţii ale produselor de îmbrăcăminte computerizată Primele produse de îmbrăcăminte computerizate au avut aplicaţii militare şi aerospaţiale dar. 5. este evident că dezvoltarea lor viitoare se va extinde şi în alte domenii. antene textile. împreună cu designer-ul italian Massimo Osti [40]. în cazul acestora. Marca definitorie a cestei companii este dată de produsele ElekTex. toate aceste componente electronice trebuiau îndepărtate. În unele cazuri. 41]. care se caracterizează prin durabilitate. lider mondial în domeniul textilelor electronice şi a interfeţelor textile inteligente.3. telefon mobil. d) Sistemul trebuie să fie integrat în produsul de îmbrăcăminte în procesul de fabricaţie (şi nu prin ataşare ulterioară) într-un mod discret astfel încât să nu se interfereze cu activitatea fizică a utilizatorului şi nici să nu afecteze negativ aspectul produsului. foarte subţire şi impermeabilă cu funcţionare “wireless” care poate fi rulată astfel încât să 389 . ca şi sisteme GPS. Acest fapt arată că. furnizeze şi înregistreze informaţii care pot fi relevante utilizatorului într-o situaţie specifică. Acest fapt a condus la realizarea altor produse (prototipuri) care au încorporate componente textile conductive. acest sistem poate fi purtat aproape oriunde. fiecare echipate cu microfon. a liniei de produse ICD+ (Industrial Clothing Design Plus) care include patru stiluri de jachete. comutatoare flexibile.3. Compania Eleksen [40. a realizat componente electronice flexibile. şi Levi Strauss. ecrane flexibile luminoase. În această categorie se află tastatura textilă flexibilă. MP3 player. telefoane mobile sau camere digitale. Lor li se datorează apariţia. telecomandă. posibilitate de întreţinere prin spălare. În ceea ce priveşte domeniul militar. la fiecare operaţie de întreţinere (spălare). din păcate. compatibile cu produsele de îmbrăcăminte. spre deosebire de sistemele mobile (sau portabile). fiind 100% textile.

48 a. Fig. militare sau sporturilor extreme. 5.5. dar suficient de moi.47. Panou de comandă flexibil – elemente componente 390 .5. Se poate conecta la un telefon sau la un PDA pentru a edita mesaje sau documente. pentru a putea fi utilizate la confecţionarea îmbrăcămintei pentru copii sau a jucăriilor. în mânecă).46.46). b) care pot fi integrate discret în produsele de îmbrăcăminte (de ex.47 şi fig.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex poată fi introdusă în buzunar (fig. Tastatură flexibilă Tot aici sunt incluse panourile de comandă flexibile (fig. capabile să reziste la condiţii dificile specifice unor aplicaţii industriale.5. 5. Fig. Are dimensiunile de lungime şi lăţime comparabile cu cele ale unei tastaturi obişnuite şi se poate spăla.

Cele două straturi sunt separate de un strat izolator de nylon (sub forma unei reţele tip tulle). fără a-i afecta performanţa. Tastatura este extrem de flexibilă.5.48. cum sunt căştile audio şi audioplayer-ele digitale portabile. fiecare strat conţinând mai multe rânduri non-conductive.49) [42] este realizată din două straturi textile conductive din organza cu o rezistenţă de aproximativ 10 ohm/m. Un alt exemplu de tastatura textilă (fig.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex b) c) Fig. presată. semnalele electrice se transmit prin intermediul unor conductoare electrice care fac legătura între organza şi un microcontroler. Astfel. Panou de comandă flexibil încorporat în produs Aceste panouri reprezintă interfaţa prin intermediul cărora care se asigură funcţionarea unor sisteme încorporate în produs. Când se exercită o presiune în puncte prestabilite. de la tastatura conectată la o sursă. permiţând obţinerea uşoară a unor note muzicale de la un sintetizator ataşat. Microcontrolerul are rolul de “cititor” al tastaturii şi poate fi programat să comande interfaţa unui instrument muzical digital.5. spălată. putând fi îndoită. 391 . zonele conductive din cele două straturi vin în contact prin spaţiile din reţeaua de nylon ceea ce determină trecerea curentului electric.

descrise în paragraful 5.5.43]. Tastatură textilă Tastaturi textile au fost realizate şi dintr-un singur strat de material textil (ţesătură) cu tastele numerice brodate (Fig. Tastatură brodată 392 .50.50) din fire conductive marca Bekaert BK50/2 (fire compozite de oţel şi poliester.5.49.5.2.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig. Fig.5) [42.

393 .5.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Brodarea se realizează cu o maşină de brodat comandată prin computer ceea ce permite obţinerea foarte exactă. O tastatură realizată în acest mod. realizată prin brodare cu fire conductive de organza.51. alături de un sintetizator miniaturizat comandat prin intermediul tastaturii. durabilă şi sensibilă la atingere (Fig. de amplificatoare de sunet şi de un sistem de alimentare cu baterii. este flexibilă.52).5. Fig. şi repetată de câte ori este necesar. Ea poate fi integrată într-o jachetă la partea superioară a unei feţe (Fig.51). pe ţesătură denim.5. a circuitelor. rezultând aşa numita “jachetă muzicală” [43]. Tastatură brodată pe mânecă Jacheta muzicală Levi (Fig.52) are tastatura de comandă textilă capacitivă.5.

comutatoare.5. cum sunt senzorii. Un astfel de produs este jacheta de răcire (fig. sunt flexibile şi se pot adapta la orice formă necesară. facilitând mobilitatea utilizatorului. a iniţiat proiecte de cercetare care s-au concretizat în realizarea unor produse textile inteligente destinate costumelor pentru cosmonauţi.53) destinată astronauţilor aflaţi în spaţiul cosmic deschis fiind expuşi temperaturilor extrem de ridicate [44]. Jocurile comandate în această manieră înlocuiesc manetele şi consolele de control cu elemente de comandă introduse în produsele de îmbrăcăminte. Agenţia Spaţială ESA (European Space Agency).Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig.52. Această jachetă încorporează 50 de metri de tuburi de plastic cu grosime de 2 mm asigurând confortul termic necesar în microclimatul subvestimentar. Astfel de dispozitive care asigură „input-urile”. Jacheta “muzicală” Materialele textile pot fi utilizate ca interfaţă pentru calculatoare şi jocuri. poate conduce la obţinerea de noi dispozitive digitale interactive. Exemplele prezentate ilustrează modul în care combinarea între tehnologia de coasere convenţională şi cea a electronicii. butoane de comandă. 394 . taste. prin utilizarea unei noi categorii de materiale.5. Astfel de materiale pot fi folosite ca tastaturi pentru telefoanele celulare sau ca mouse tactil pentru calculatoare. fiind realizate prin tehnologii textile.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Fig.54. Jacheta cu sistem computerizat de control a temperaturii 395 . 5.5.53. Jacheta de răcire Fig.

se consideră că acest domeniu prezintă un interes şi potenţial din ce în ce mai ridicate pentru viitoare dezvoltări. devin din ce in ce mai atractive pentru diferiţii consumatori. se poate spune că textilele inteligente reprezintă implementarea tehnologiei de mâine în îmbrăcămintea de azi. O serie de companii. Integrarea tehnologiei informaţiei în produsele vestimentare poate însemna începutul unei noi ere în atât în modă cât şi pentru industria textilă. În interiorul jachetei se află un microprocesor cu un hard-disk de dimensiunea unui pachet de ţigări. ca IBM.4. care controlează temperatura corpului prin intermediul mai multor electrozi. Deşi cercetările în acest domeniu se derulează de peste un deceniu. nu numai de imaginaţia designerilor. 5. Philips. între care se află şi jacheta pentru motociclişti (fig. din seria I. potenţialul oferit de îmbinarea domeniului tehnologiilor textile cu cel al tehnologiei informaţiei este imens. Nike. Majoritatea realizărilor se află în stadiu de prototip. conferind noi valenţe produselor de îmbrăcăminte. piedicile în implementare fiind legate de costuri şi de factorul uman. atât celei uzuale cât şi celei profesionale. 396 . (Intelligent Object to Wear). Dezvoltarea firelor „digitale” deschide noi oportunităţi pentru o industrie a îmbrăcăminţii „digitale”. dezvoltarea la nivel industrial se află încă în stadiu incipient. Levi.5.O.54) prevăzută cu sistem interior de încălzire [45]. care sunt puşi în faţa utilizării noilor materiale textile. Domeniul calculatoarelor purtabile se află încă la începuturile dezvoltării deşi cercetările au început în urmă cu aproape două decenii. Chiar şi în aceste condiţii.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex Compania Grado Zero Espace din Italia a realizat numeroase produse de îmbrăcăminte inteligente. Această nouă generaţie de produse de îmbrăcăminte inteligentă necesită inovaţie din partea industriei confecţiilor şi oferă totodată un imens potenţial pentru noi domenii de cercetare şi de afaceri. În deceniul următor vom putea întâlni pe piaţă o gamă largă de produse de îmbrăcăminte digitală.W. Având aplicaţii în majoritatea domeniilor de activitate. CONCLUZII Pentru industria textilă. Viitorul tehnologiei sistemelor computerizate purtabile depinde. dar şi de abilitatea realizatorilor acestor noi produse de a convinge producătorii industriali că textilele inteligente în conjuncţie cu aplicaţiile lor inteligente.

Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex SensaTex. Toate aceste realizări arată că îmbrăcămintea inteligentă şi sistemele computerizate purtabile sunt o certitudine. Rămâne de văzut ce rol vor avea acestea în viaţa noastră. explorează deja această posibilitate. În Europa. dar mai ales din viitorul nostru. 397 . că fac parte din prezentul. firma Levi a testat deja pe piaţă jacheta muzicală realizată de MIT Media Lab.

Intell.. A wearable health care system based on knitted integrated sensors. http://www..com/presentations/S4_van-langenhove.smartcomputing. ş. [3] Newham.biotex-eu. 4-Jully.F. .4-6.ft.phealth-2006.141-142..9(3):337-44. [13] Pacelli.R.v. et al. Syst. – “Towards the integration of textile sensors in a wireless monitoring suit”.wealthy-ist. V. 2006. – Electromechanical properties ofsmart materials. Iaşi.. http://www. .. http://www. 2006.org/NCeHT2006_Proceedings_. http://www. Editura CERMI.http://www. 2002. ISBN 973-8000-49-7-1.pdf . Ed. Proceedings of the 3rd IEEEEMBS International Summer School and Symposium on Medical Devices and Biosensors MIT..a. Textiles. Vol. [9] Site-ul Proiectului Wealthy .G. R. Sensors and Actuators A 114 (2004) 302–311. Finland.R. and Rushau.pdf .Junimea. L. Helsinki. [12] Site-ul Proiectului IST 507816 „MyHeart”..Materiale inteligente.com/articles/2005/ .be/images/TIS_Publ_catrysse_2004.Textile department. PROCEEDINGS of the 6th Nordic Conference on eHealth & Telemedicine. [5] *** The way forward for European Textiles.. [4] Poteraşu. J..centexbel. 398 .Smarty Pants. [14] Proiect FP6-2004-IST. – Structuri şi sisteme inteligente adaptive. ş. – Textile Electrodes . Sept. New Materials as Precursors for Smart Fibres. 2006.a.com/pdf/Biotex_wp2_del2_1_v1d_public. conferinţă susţinută în cadrul programului de cooperare bilaterală „Nequatex” Belgia . 2000.vslib. 1993.G. [11] Paradiso. Institute of Textile and Clothing Technology TU Dresden. 289-294. IEEE Trans Inf Technol Biomed. Boston.nceht2006. p.. [7] Hult P.com/ .com/euprojects/myheart/ .L. Sheets and Structures.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex BIBLIOGRAFIE [1] Sodomka. [6] Catrysse M. Ghent University . New Challenges..pdf [8] Langenhove. USA.J.hitech-projects. Intelligent Textiles.România. [10] * * * . et al. http://www. First Czech-German Textile Workshop on Performace and Smart Fabrics. Germany.. Arad. http://www.a. 2004.cz/indoczech-conference/conference_proceedings/ [2] Bujoreanu. ş.Bio-sensing Textiles for Health Management http://www.An Alternative as ECG Electrodes in Home Health Care?.E. and Struct. L. Mater.pdf [15] Militky.Objective and long term testing of textile sensors.M. Sensing Fabrics for Monitoring Physiological and Biomechanical Variables: E-textile solutions. 2005 Sep. Sept.

1.com [29] http://www.org/articles/news/2/6/7/1/120603 [33] Mărculescu.com/thelibrary/smarttextiles. www. Smart Textiles Update. vol. [18] Paradiso.12. p. Wearable Health Care System: New Frontiers of e-Textiles. R.htm [36] Strano. http://www.com/ . Wearable Computers: The Evolution of the Industry.com/corporate/products. [22] http://www. Wodhead Publtishing House.0. http://www.com/ . Survey of Intelligent Textiles.it/ [23] Bekaert – specialized in electrical conductive yarns and textiles http://www.wearable.org/pubs/journals/JOM/0507/byko-0507..html [40] Anderson. 2003.1995-2018.pdf.. [20] *** SWEDE Cooling Vest. D. Textiles for Protection (Cap. H.htm [37] Mann.firstlinetechnology.tut. S. 53. 2005. [24] Langenhove. ş. Electronic Textiles: A Platform for Pervasive Computing. [19] *** Diaplex – The Intelligent Material.fi/units/ms/teva/swl/shishoo. C.com/papers/wearable.org/publication/Ercim_News/enw64/busuoli.html 399 .techexchange.4..91.com [39] http://www. Personal Technologies. [17] Ganeshbabu. R. [38] Proiectul WearIT@work. [34] http://www.pdf . http://www.verhaert. nr.html [32] http://nanotechweb. ş.wearitatwork. Industria Textilă. Intelligent Textiles: An Overview of the Developments. [21] *** Microîncapsularea – un procedeu aplicat în industria textilă. 2005.. http://www.vivometrics.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex [16] Shishoo.7.com/industry-article/pdffiles/intelligent-textiles-thenext-generation-textiles. Delft. Proceedings of the IEEE.com [26] http://www. http://www. http://www.tms. L. Smart clothing: The Wearable Computer and WearCam...johnsaunders. C.ercim.fi/units/ms/teva/projects/intelligenttextiles/index. 1997..elektex..The Next Generation Textiles.a.com/ [28] http: //www.medes.bekaert. Vol. K.fibre2fashion.html [35] Matilla.1. Intelligent Textiles: ...a.htm .sensatex. ISBN-13-978-1-85573-921-5 [25] http://www.diaplex. http://www.luminex.ethz.fr/home_fr/telemedecine/projets/vtamn.edu [27] http://www. nr. nr. 2002. Netherlands Science & Technology Officers Network Conference.ch/etextiles.gatech.html [30] http://www. p281-282.smartshirt.. Intelligent textiles for protection).com/ [31] http://www.tut.

12 / 2003. 2006. Preocupări şi realizări în domeniul textilelor cu funcţionalitate impusă. or Washable Computing.a. D.media. L. Realizări şi perspective privind utilizarea textilelor în domeniu medical. 2006. I. Materiale textile inteligente. 55. Performantica. Ed. [49] Bordeianu.ş.mit.com/new/eng/Profile.gzespace.html [43] Jacheta muzicală (proiect). Industria textilă.. Analele Universităţii din Oradea. Produse e-textile.esa. 1. 2004.. 400 . 2004. E. Industria textilă.mit.3-6.edu/hyperins/levis/ [44] http://www.media. 1.43-46.A. [48] Bordeianu. Dialog textil. http://www. p. 2006.eyetap.. S.org/fundamentals/ [47] Papaghiuc. [50] Visileanu. http://web. 55.html [45] http://www. [51] Brad. http://about..com [42] Smart Fabric.elektex. Modalităţi de diversificare a produselor de îmbrăcăminte prin prelucrări tehnologice. ş. Definition of "Wearable Computer".html [46] Mann.a. p. Îmbrăcămintea inteligenmtă. [52] Ciobanu.Direcţii noi de dezvoltare şi management al calităţii în textile Nequatex [41] http://www.... ş..a.int/esaCP/index. nr.L. Analele Universităţii din Oradea.edu/~rehmi/fabric/index. R. V.