Designul Si Estetica Vestimentatiei Cap 11

11

Între elementele ce pot defini atmosfera unui loc, a unei perioade, vestimentaţia ocupă un loc deosebit. Este evident faptul că veşmântul creează imaginea exterioară, primul mod de a lua legătura cu o anumită persoană, cu un anumit mediu, cu un anumit timp. Vestimentaţia este destinată în primul rând protejării corpului faţă de agenţii mediului extern, aceasta fiind, de fapt, raţiunea pentru care a apărut. O dată cu trecerea timpului, îmbrăcămintea a adăugat rolului ei protector şi pe acela estetic, tradus prin dorinţa oamenilor de a se împodobi, de a-şi decora trupul, de a se diferenţia faţă de semenii lor. Îmbrăcămintea este destinată astăzi a exprima personalitatea purtătorului, a-i accentua unele trăsături, estompându-le pe altele; cu ajutorul vestimentaţiei, silueta umană se poate recompune la nesfârşit, creându-şi astfel noi şi noi posibilităţi de a se impune ca sursă de spectacol; confecţiile vestimentare evidenţiază, prin întreaga lor complexitate, mediul social în care se mişcă individul. De-a lungul istoriei omenirii, moda a avut un rol deosebit de important, fiind expresia mentalităţii fiecărei epoci în parte, reflectând cât se poate de bine principiile moralei vremurilor respective. S-ar părea că oamenii au fost mereu victimele capriciilor modei: ea a fost cea care ne-a obligat să purtăm corsete sau crinoline imense, pantaloni scurţi sau lungi, bufanţi sau mulaţi, pene sau fructe la pălării, bocanci de soldat la fuste de voal.

de a ne exprima sentimentele. o prelungire a ceea ce “purtăm” în interior. nu i se poate nega meritul de a ne înfrumuseţa persoana fizică. a libertăţilor. a prejudecăţilor. de a ne educa gustul estetic.Designul şi estetica vestimentaţiei-expresie a personalităţii umane Modei. poate mai mult decât orice altceva. a restricţiilor noastre lăuntrice. a eu-lui fiecăruia. . a caracterului. a sufletului. a ceea ce suntem de fapt şi a ceea ce vrem să părem în ochii celorlalţi. însă. Veşmântul este.

s-au format tipuri specifice de îmbrăcăminte pentru femei şi bărbaţi. adaptată corpului. Îmbrăcămintea croită. aşa cum diversele grupuri sociale au avut îmbrăcămintea lor specifică. de o unitate aproape perfectă. fixate pe corp în modul cel mai simplu. . în primul rând. cusut şi ţesut. Fiecare epocă a avut moda sa specifică. Fiecare stil se caracterizează prin calitatea creaţiei artistice. Evoluţia stilului vestimentaţiei în decursul timpului este evidenţiată de fig.Design şi estetica mărfurilor Studiile despre modă au reliefat faptul că aceasta este o oglindă a modului în care oamenii au trăit. Treptat.până în secolul al XX-lea . Stilurile contemporane pun accent. decoraţie şi material. a generat forme diverse. Unele stiluri. Formele de îmbrăcăminte uzuale s-au dezvoltat o dată cu apariţia şi perfecţionarea tehnicilor de împletit. bogăţia de forme este derivată din specificul materialului textil dispus în diferite moduri de prindere. au avut uneori o durată de câteva decenii sau mai puţin. Perfecţionarea artelor decorative a determinat o şi mai mare varietate şi complexitate. îmbrăcăminte pentru cap.apanajul exclusiv al clasei dominante. Formelor de bază iniţiale: triunghiulare. iar moda a fost . Astfel.61. dreptunghiulare sau cilindrice li s-au adăugat ulterior şi cele decorative: gulere. Trebuie specificat faptul că haina s-a dezvoltat corespunzător relaţiilor sociale. culoare. au gândit. cordoane. Vestimentaţia a devenit un domeniu de creaţie în care s-a dezvoltat mult diferenţierea prin formă. au fost influenţaţi de mediul natural şi de societate. pe corelaţia dintre estetic şi funcţional. Primele forme ale îmbrăcămintei s-au caracterizat prin folosirea nemijlocită a materialelor găsite în natură.

Astăzi este din ce în ce mai puţin probabil ca un designer industrial să genereze o nouă modă. intră în sfera de activitate a designerilor.Designul şi estetica vestimentaţiei-expresie a personalităţii umane Fig. “noua imagine” a lui Dior în 1940 sau smokingul lui Yves St. Jachetele militare ale anilor ’80. Este adevărat că multe dintre tendinţele modei au fost introduse de designeri celebri: faimosul costum de damă în carouri alb/negru Chanel 1920. că designerii sunt în fapt cei care combină materialele. Toate acestea arată. Laurent. culorile. prin tot ceea ce reprezintă ea. salopetele tip fermier sau practicii pantaloni Levi Strauss sunt doar câteva exemple de mare succes. 61 Evoluţia stilului vestimentaţiei Vestimentaţia. . A devenit un clişeu a spune că designerii creează moda. însă.

a ciorapilor de damă ş. fibre capabile să absoarbă transpiraţia.în ultimă instanţă . că . designerul fiind cel care dă replica materială a dorinţelor şi necesităţilor acestuia. sportului.adevăratul creator al modei este clientul. Noua dezvoltare tehnologică cauzează deseori o nouă modă. Au apărut. Alte exemple abundă. fără să greşim prea mult. Se fac eforturi considerabile pentru dezvoltarea unor noi materiale. De multe ori. se poate vorbi despre anti-instituţionala modă a anilor ’60-’70. Multe articole îşi au originea în crearea de noi fibre sintetice.d. de asemenea. popularitatea modei disco s-a datorat entuziasmului pentru discoteci. În perioada anilor ’70-’80. dansatorii de aerobic sau superstarurile muzicii au un impact major în răspândirea valorilor modei. tonul în modă este dat de personalităţile cu înalt statut social şi de evenimentele majore din lumea afacerilor. Fibrele sintetice au dezvoltat o întreagă industrie a costumelor de baie.a. în utilizarea de noi procese tehnologice de producţie a ţesăturilor. show-business-ului. având în acelaşi timp efecte dezodorizante .m. magazine specializate în îmbrăcăminte pentru femei aflate în faze diferite ale carierei lor profesionale. aşa numitul “hippie-look”. de pildă.Design şi estetica mărfurilor stilurile şi “look”-ul dorit şi acceptat de un număr mare de clienţi. precum popularitatea pieselor de îmbrăcăminte tip strech sau proliferarea graficii pe tricouri. expresie a luptei tineretului împotriva instituţiilor şi o reacţie împotriva nepopularului război din Vietnam. diferite sub aspect şi proprietăţi de cele tradiţionale (fibre capabile să convertească energia solară în energie termică. răspunsul populaţiei la modificările sociale şi economice. Putem afirma. rock and roll-ul. destinate echipamentelor pentru alpinişti sau schiori. Moda reflectă. Similar. politicii sau artei.

în lumea întreagă. dar având calităţi îmbunătăţite de rezistenţă. mătase. Proiectarea şi realizarea pieselor de îmbrăcăminte se află sub incidenţa a numeroşi factori: vârsta diferitelor segmente de cumpărători. etno-retro-folk sau practic-activ. Oricare ar fi valorile noastre şi stilul nostru de viaţă. materiale etc) ale fiecăruia deosebeşte stiluri precum: suav-romantic. caracterizate de structuri. în împrejurări de viaţă concrete.Designul şi estetica vestimentaţiei-expresie a personalităţii umane sau chiar fibre impregnate cu parfum). Astăzi. Se caută. Această relaţie. diferită de cea anterioară. Fiecare dintre noi avem valori diferite: unii suntem conservatori. nu exclude ideea adaptării. licean. Concordanţa vestimentaţiei cu personalitatea şi posibilităţile (native. Se admite postulatul conform căruia creaţia de modă este relaţia stil vestimentar / stil de viaţă. stilul sau genul preferat . purtabilitate şi întreţinere. alţii futurişti. bumbac. chiar dacă sub o formă specială: adaptarea realului la imaginar. de la un grup la altul. Chiar dacă fantezia îi îndeamnă pe creatori să se joace cu formele şi culorile. toamnă şi iarnă şi. combinate sau nu. Producătorii de confecţii vestimentare au la dispoziţie o gamă largă de materiale. anotimpul sau sezonul. Activitatea de creaţie trebuie să valorifice întregul instrumentar ştiinţific destinat producerii de idei. îmbrăcămintea ne reflectă opţiunile. cinegetic. aceste materii prime dau posibilitatea realizării unor efecte estetice inedite. începând cu cele specifice celei mai fragede vârste şi până la cele specifice vârstei înaintate. Există o adevărată industrie a hainelor. vară. Creaţia vestimentară are o sferă mult mai largă de cuprindere decât transpunerea în practică a rezultatelor prospectării liniilor modei. de asemenea. cererea lui pe piaţă şi şansele de reuşită în comparaţie cu alte produse. Se constată că elemente ale stilului de viaţă cu influenţe majore asupra stilului vestimentar reprezintă relaţii de adaptare a individului la univers. alţii nu. deoarece defineşte personalitatea unui produs. moda este considerată o dovadă de civilizaţie şi progres. Ceea ce conturează cel mai mult creaţia vestimentară este originalitatea propunerilor şi funcţionalitatea soluţiilor. de noi produse. piele). S-au impus mai multe genuri de modă. să nu uităm că moda se adresează unor potenţiali cumpărători. către ceea ce şi-ar dori să pară.experienţa în domeniu a demonstrat – există tendinţa generală de specificitate pentru fiecare lună calendaristică. stiluri a căror existenţă produce modificări substanţiale în mentalitatea noastră despre haine. culori şi desene diferite. purtători ai respectivelor propuneri vestimentare. materiale sintetice cu aspectul celor naturale (lână. Succesiunea anotimpurilor determină îmbrăcăminte adecvată pentru primăvară. în cadrul universului individual. de la o ţară la alta. în conformitate cu preferinţele consumatorilor: . ci din aspiraţiile individului către altceva. unii materialişti. mai mult decât atât . Există însă şi situaţia în care stilul vestimentar nu decurge din stilul de viaţă. Populaţia lumii diferă de la un continent la altul.

creaţia vestimentară este însă o afacere ce presupune cooperare internaţională (Jean Paul Gaultier. coloristică fără accente tari. După gradul de execuţie şi concepţie. • genul elegant (distincţie nostalgică conferită de croieli sofisticate. este finanţat de japonezi şi îşi realizează hainele în Italia)*. first published in 1991 by Wayland Ltd. la producţia industrială de serie mare. culori tari. • genul acidulat sau starletă (cu linii care subliniază silueta. trecător. produsul modei se divide în două mari categorii: creaţia “haute-couture” şi creaţia tip “ pret . culori stridente şi materiale lucioase).Laurent şi Nina Ricci) şi . accesorii stranii şi materiale de ultimă oră). În funcţie de succesul cunoscut pe piaţă. care pun bazele conceptului realizării de succes a celor mai rafinate şi elegante colecţii. tăieturi îndrăzneţe). calitatea materialului textil şi destinaţia confecţiei. fără accesorii).Design şi estetica mărfurilor genul extravagant ( cu forme neobişnuite.à . Moda este un fenomen periodic. ţesături elastice. imprimeuri florale. Chanel şi Sanofi (Y. materiale moi. de la o prezentare la alta. accesorii din rafie sau paie). încălţăminte uşoară). confecţionare. în condiţiile în care există semne de întrebare cu privire la viitorul creaţiei “ la comandă”. provocatoare. • genul romantic (cu notă suavă conferită de materiale fluide. apar confecţiile realizate în serii mici. • genul sport (determinat de croieli funcţionale.. Superlativul în modă nu l-au obţinut doar creatorii francezi. Designul. Mai târziu. confecţiile lansate de către “casele” de specialitate sunt accesibile unui public restrâns. germani sau americani. Politica este de a menţine “haute . • genul lejer (sau funcţional-degajat.couture”-ul cât mai mult timp şi mari grupuri precum LVMH (Christian Dior. englezi. tricou. ci şi cei italieni.S. reprezentat de pantaloni. Christian Lacroix şi Givenchy). rigiditate stilistică). contradictorii chiar de la un sezon la altul.porter”. pulover. Ansamblul creaţiei vestimentare suferă schimbări rapide. Concepute şi testate ca viitoare modele pentru noua linie a modei. de exemplu. materiale suple). Moda este o industrie. * • Moss M. • genul sexy (cu forme simple. când intervine problema certitudinii cu privire la succesul relativ al “noii linii”.au arătat interesul şi suportul lor pentru această activitate. ciclic şi după unii efemer. London . radicale. • genul clasic (cu linii rafinate. Se folosesc termeni francezi deoarece ultimul secol a fost net dominat în acest domeniu de către francezi. materiale scumpe. Fashion Design. cămaşă. Cerinţele estetice faţă de produsele vestimentare urmăresc simbioza dintre aspectul exterior. se poate trece la preluarea de către firme a noilor modele.

cu umerii foarte laţi. pot fi de bază şi de contur sau de modă. accentuând sinuozităţile trupului. Liniile de modă “umanizează” veşmântul în direcţia înfrumuseţării lui. ale reliefurilor. Pentru designer. lăţire. aceleaşi legi ale compoziţiei. gulere. ceea ce direcţionează aşezarea lor la confecţionare. umerii şi şoldurile mărite. fiind caracterizat de: • siluetă. nu mai puţin expresiv şi divers. manşete. • formă. culorile şi organizează compoziţia ansamblului vestimentar. forma gulerului. Linia. creaţii aderente. cordoane. dantele. talia marcată şi baza strâmtă. silueta tip conic. efecte care pot fi folosite pentru corectarea anumitor deficienţe (de ţinută. • un echilibru mai mult sau mai puţin perfect al culorilor calde şi reci. Dominaţia liniilor va fi orizontală pentru vestimentaţia destinată adulţilor. Liniile de bază sunt acelea care determină dimensiunile de bază ale vestimentaţiei. Supunând astfel culoarea şi linia emoţiei pe care o resimte şi pe care vrea so exprime. creatorul va obţine rafinamentul liniei de croială. Liniile vestimentaţiei. acest element simplu. Creatorul adaptează liniile. lărgire. broderii. • model. preocuparea principală este dată de senzaţiile care pot fi create cu ajutorul liniilor. Materialele textile prezintă ele însele anumite linii (direcţii) care pot fi mai puternice decât liniile modelului. al taliei. respectiv gradul de aderare a produsului la figură. dobândind aprecierea unanimă concretizată prin contraste. dimpotrivă. . de conformaţie). revere. determinat de liniile decorative ale produsului: liniile ornamentale. caracterizată prin tipul mânecii. Ea se află la originea formelor. • croială. prin varietatea combinaţiilor sale. frumoase. Un joc policrom. în funcţie de importanţa lor. în funcţie de dimensiunile corpului.Designul şi estetica vestimentaţiei-expresie a personalităţii umane Aspectul exterior reflectă într-o măsură foarte mare calitatea. ascendentă pentru tineret. respectiv liniile cusăturilor. al liniilor laterale care stabilesc conturul produsului. plăcute. La baza alcătuirii aspectului unui ansamblu vestimentar stau. tipul de buzunare. îngustare. de fapt. se adaugă acestui joc liniar. Liniile pot crea iluzii optice de: scurtare. accesorii. modele de butonaj. ale penselor. formei şi culorii care guvernează orice creaţie artistică. a tuturor stilurilor. poate conduce la lucruri inimaginabile. al tonurilor pale şi intense măreşte calmul liniilor orizontale. după cum urmează: • liniilor ascendente le corespund culorile calde şi tonurile luminoase. alungire. se cunosc: silueta tip clepsidră a anilor ’40-’50 cu talia mult accentuată. veşminte tip sac sau. cu toate liniile intermediare pentru a înfăţişa toate celelalte senzaţii şi varietatea lor infinită. stabilită de liniile constructive ale produsului. aspectul liniilor umerilor. în funcţie de fantezia şi talentul designerului. cute.

stimulează simţul plăcerii prin posibilitatea de a se distinge. Aceasta sporeşte personalitatea şi prestigiul omului în societate. ornamentul produsului vestimentar poate oferi. Abaterile materiei prime ca şi abaterile de confecţionare (nesimetrie a reverelor. forme concave sau convexe) îşi aduce concursul. la asigurarea unui estetic corespunzător confecţiei. cute. a butonierelor. a tighelelor. Armonia depinde de legile contrastului. Atracţia exercitată de un asemenea produs asupra consumatorului depinde în mare măsură de calitatea finisajului. Cu cât factorul estetic este mai pregnant. a evitării defectelor neadmise pe produsul confecţionat. dar şi estetic. piese montate greşit. O atenţie deosebită se acordă pregătirii materialului textil în vederea valorificării maxime din punct de vedere economic.d. posibilităţile de expresie estetică a îmbrăcămintei se bazează pe efectele de construcţie şi de asamblare a pieselor ce o compun. de a atrage atenţia asupra lui. Numeroase studii efectuate. ordonarea şi combinarea culorilor se realizează ţinând cont de însuşirile acestora. Mai puţin vizat. Ornamentul are capacitatea de a sublinia. raporturilor şi proporţiilor dintre culori. de a pune în valoare forma. sex. butoniere amplasate greşit sau incomplet festonate ş. contribuind la înnobilarea lui.Design şi estetica mărfurilor Culoarea poate sublinia efectul liniilor.a. de efectele pe care acestea le produc. structură socială şi grad de cultură. condiţia fiind de a nu fi conceput în sensul unui frumos adăugat. proprietate esenţială a materialului textil ( care permite să se obţină dintr-o formă plană o structură tridimensională. soluţia estetică a variaţiei în unitate. însemnătatea finisajului sporeşte. estetica şi calitatea finală a confecţiei. Înlănţuirea zonelor colorate se face după legile armoniei. definit ca posibilitatea acestuia de a forma pliuri şi falduri.). dar în primul rând pe cele de drapaj al materialului textil. Lipsa cunoaşterii fundamentărilor ştiinţifice privind armoniile cromatice a determinat naşterea unor confuzii între sentimentul estetic provocat de combinarea de culori şi armonia propriu-zisă. au demonstrat că preferinţele pentru combinaţiile de culori sunt puternic influenţate de vârstă. de la caz la caz. “lipit” de produs. culoarea unui material textil este corespunzătoare atunci când are o stabilitate bună şi dacă este capabilă să menţină nuanţa respectivă cât mai mult timp în condiţiile utilizării materialului. alături de celelalte tipuri de proprietăţi. Din punct de vedere tehnic. Acesta constituie tocmai operaţia care asigură fixarea aspectului final al produsului. precum şi cercetarea volumului global al vânzărilor de produse vestimentare. Se ştie că. raportându-ne la poziţia verticală a corpului uman. Din punct de vedere estetic. Plasticitatea. . de relaţiile dintre ele. Calităţile materialului textil dau posibilitatea realizării permanente a ineditului în creaţia vestimentară.m. influenţează negativ calitatea estetică a produsului finit.

fiziologice.Asachi. poros. 1993 .. atât de important în viaţa omului. dacă menţine echilibrul termic al corpului şi se caracterizează printr-o cât mai bună purtabilitate şi uşurinţă la întreţinere. lucios. efectele de moale. rece. flexibil. asigurând confortul estetic. igienice şi psihologice ale omului. contribuie la aprecierea confortului vestimentar prin corelarea unor criterii subiective evidenţiate de purtător cu un criteriu standard sau “valoare globală de tuşeu”. elastic. precum şi în repaus. dacă atrage atenţia plăcut prin linie şi culoare. dacă se află în strânsă armonie cu caracterul purtătorului. Cercetările şi experimentele ultimelor decenii în domeniul confortului vestimentar au pus în evidenţă faptul că studiul proprietăţilor materialelor textile şi confecţiilor trebuie să se facă conform grupelor de particularităţi antropometrice.Designul şi estetica vestimentaţiei-expresie a personalităţii umane De asemenea. neşifonabil. rigid. percepute la contactul ţesăturii cu suprafaţa corpului. clad. tare. Confortul şi funcţiile produselor vestimentare. Iaşi. * Mitu S.* Îmbrăcămintea poate contribui la confortul personal în condiţiile în care ţine seama de modificările formei şi dimensiunilor corpului uman în mişcare. Editura Gh.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful