REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.dr.ing.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU 6.

8 Probleme static nedeterminate la solicitări axiale Structurile static nedeterminate au un număr de legături superior celui minim necesar. În consecinţă problemele static nedeterminate se rezolvă utilizând condiţii suplimentare de deformaţii ataşate condiţiilor de echilibru static. 6.8.1 Bare cu secţiuni neomogene Barele cu secţiuni neomogene adică bare prismatice, au în fiecare secţiune două sau mai multe materiale diferite. Este cazul stâlpilor din beton armat, cabluri de cupru sau aluminiu cu inimă de oţel, etc. Cunoscând forţa axială N aplicată întregii secţiuni, se pune problema de a determina modul de repartizare al tensiunilor pe secţiune. Se consideră o bară având în secţiune două materiale de arii A1 şi A2 şi modulele de elasticitate E1 şi E2. Raportul între ariile A1 şi A2 se menţine acelaşi în orice secţiune a barei, iar fiecare material, luat aparte, formează o bară dreaptă. Se notează cu N1 şi N2 porţiunile de forţă axială N, preluate de cele două materiale. E2A2 N l N

E1A1

σ2 N σ1 NN σ2 fig. 6.10 N

dx Δdx = ε1dx = ε2dx

35) ar putea fi satisfăcută.34) Eforturile axiale devin: N1 = σ1A1 N2 = σ2A2 Se observă că bara lucrează economic dacă în ambele materiale s-ar atinge la limită rezistenţa de calcul. . Această relaţie nu poate fi atinsă şi de aceea la dimensionarea unei bare cu secţiune neomogenă numai unul din materiale va lucra la limită.ing. respectiv dacă condiţia de deformaţie scrisă sub forma: R1 R = 2 E1 E2 (6.dr.REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.34) şi σ2 = NE 2 = E1 A1 + E 2 A 2 (6.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU Ecuaţia de echilibru este: N = N1 + N2 fiind solidarizate între ele au deformaţii egale. şi condiţia de deformaţie devine: ε1 = ε2 = ε = (a) Condiţia de deformaţie care se utilizează presupune că materialele componente σ σ1 = 2 E1 E2 N = N1 + N2 = A1σ1 + A2σ2 E σ1 = 1 σ2 E2 (b) Rezultă sistemul de ecuaţii: (c) care prin rezolvare dă tensiunile σ1 = NE1 = E1 A 1 + E 2 A 2 N E A1 + 2 A 2 E1 N E A 2 + 1 A1 E2 (6. Se aplică legea lui Hooke fiecărui material.

REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof. Forţele axiale pe intervalele menţionate sunt: .11 Ecuaţia de proiecţie pe axa barei este H1 + H2 − F = 0 (b) Ecuaţia suplimentară în deformaţii rezultă observând că punctul 3 se întinde spre 1. deci porţiunea 1-3 este întinsă iar porţiunea 2-3 comprimată. Δl = de unde rezultă a doua ecuaţie H1a + (H1 − P)b = 0 Se rezolvă sistemul şi rezultă H1a (H1 − P )b + =0 EA EA (c) . Lungirea totală a barei este însă nulă. şi să se traseze diagrama forţelor axiale în lungul barei. Bara are rigiditatea constantă EA = constant.8.ing. deoarece reazemele sunt articulaţii. 6.pe porţiunea 2-3 N1-3 = H1 N2-3 = H1 − F = −H2 (a) H1 1 a 3 F b l N − 2 H2 H2 H1 + fig. Se cere să se calculeze reacţiunile H1 şi H2.dr.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU 6.2 Bara dublu articulată Se consideră bara dublu articulată încărcată cu forţa F în punctul 3.pe porţiunea 1-3 .

Procedeul de calcul expus este valabil şi pentru mai multe forţe aplicate pe bară. N2. E3A3 (fig.3 Sistem de bare 6.3. Se secţionează tijele.12b) E1A1 E2A2 E3A3 l 0 a) a1 a2 a3 a V b) c) H 0 0 α 1 2 3 A F N1 1 1 1' Δl1 N2 2 2 Δl2 N3 3 3 Δl3 A F A 2' 3' fig. E2A2. de lungime a.36) Se consideră bara OA. încărcată cu forţa F în A şi legată prin trei tije verticale de lungime l şi rigidităţi diferite E1A1.ing. se introduc eforturile corespunzătoare (fig. articulată în O.12 A' iar condiţiile de echilibru se pot scrie: . sau pentru cazul când rigiditatea este diferită pe intervale ale barei. N3.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU b b =F a+b l H1 = F a H2 = F l Cu aceste valori se trasează diagrama de forţe axiale stabilind secţiunea periculoasă unde se procedează la verificarea de rezistenţă.12a). 6. 6. 6.8.REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.1 Sistem de bare paralele (6. Se cere să se afle reacţiunea din articulaţia O şi eforturile din cele trei bare verticale: N1.dr.6.8.

6. barele laterale E1A1). N2. E2A2 (c) Au rezultat astfel 5 ecuaţii de unde rezultă prin rezolvare necunoscutele N1.12c) Lungirile barelor verticale vor fi deci proporţionale cu distanţele la articulaţie: Δl1 = a1 tgα.ing. N3. Sistemul este simetric din punct de vedere geometric şi mecanic (bara centrală are rigiditatea EA. Δl2 = a2 tgα.13 F .REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof. B2 E1A1 N1 D α − Δα E D1 fig. V) deci pe lângă cele două ecuaţii de echilibru (a) trebuie stabilite două condiţii suplimentare de deformaţii. N2. Problema are patru necunoscute (N1. 6.8. Se poate pune condiţia ca bara OB are rigiditate mare. E1 A1 N3. Δl3 = a3 tgα (a) (b) N 3l = a 3 tgα E3A3 Se înlocuiesc în expresiile lui Δl: N 1l = a 1 tgα .DANIELA FILIP VĂCĂRESCU V + N1 + N2 + N3 − F = 0 N1a1 + N2a2 + N3a3 − Fa = 0 cu observaţia că reacţiunea orizontală H din articulaţie este nulă. Se consideră trei bare articulate şi încărcate cu forţa F (fig.dr. 6.13).3. Se cer să se determine eforturile în bare.2 Sistem de bare articulate concurente N 2l = a 2 tgα . V şi tgα. B1 E1A1 l α α C EA l N N1 . 6. deci rămâne rectilinie când sistemul se deformează (fig.

aceste dilatări sunt împiedicate total sau parţial. Ecuaţia de proiecţie pe verticală pentru nodul D este: N + 2N1 cosα − F = 0 este lungirea barei B2D: D1E = DD1 cos (α − Δα) şi D1E = N 1l E1 A 1 (b) (a) A doua ecuaţie.14b). . La structuri static nedeterminate.8.dr. În bară ia naştere o forţă de compresiune cu efect opus dilatării (fig.REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof. cu coeficient de dilatare termică liniară α.37) 6. că ecuaţia de proiecţie pe orizontală conduce la acelaşi efort axial N1 în barele laterale. unde segmentul D1E Segmentul DD1 măsoară lungirea barei centrale.14a). 6.4 Tensiuni datorate dilatărilor împiedicate O bară de lungime l. iar în bare se va produce o stare de tensiune. DD1 = Nl(l cos α ) EA Neglijând variaţia de unghi Δα şi înlocuind aceste valori în condiţia de deformaţie se obţine: N 1l Nl cos 2 α = E1 A 1 EA Dacă se rezolvă sistemul alcătuit de cele două ecuaţii (a) şi (c) se obţine: N= F EA 1 + 2 1 1 cos 3 α EA N1 = F− N 2 cos α (c) (6.ing. Cazul cel mai simplu este al unei bare dublu încastrate (fig. zonele de rezemare opunându-se lungirii Δl datorită dilatării. 6.38) Cât timp structura este static determinată aceste lungiri se produc nestingherite.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU Se remarcă din considerente de simetria structurii. care suferă o creştere de temperatură uniformă Δt = t1 − t0. de deformaţie rezultă din triunghiul DED1. se lungeşte în consecinţă cu cantitatea: Δl = αlΔt = αl (t1 − t0) (6.

6. dă valoarea lui N.43) Întrucât deformaţiile împiedicate introduc tensiuni.ing.REZISTENŢA MATERIALELOR I ELEMENTE FUNDAMENTALE Prof.DANIELA FILIP VĂCĂRESCU Condiţia de deformaţie este: lungirea datorată dilatării. relaţia de deformaţie se scrie: αlΔt − Nl =δ EA (6.40) σ= (6. de mărime δ.14 Dacă în unul din capete există o deplasare cunoscută (rost de dilataţie). dă deformaţia totală a barei care este nulă.15 fig. la şine. Problema se poate extinde şi asupra unui şir de bare dublu încastrate (fig. 6.dr.15) întrucât forţa de compresiune N este comună tuturor barelor. folosirea pieselor curbe la conducte etc. iar condiţia de deformaţie identică cu cazul unei singure bare. dilatarea nu umple rostul şi nu se produc tensiuni datorate dilatării termice. . efectele dilatărilor împiedicate se evită prin rosturi de dilataţie. Nl =0 EA Δl = αlΔt − Rezultă: (6. minus scurtarea datorată forţei N.42) care prin rezolvare. Dacă N rezultă negativ. ⎛ l l ⎞ l Δl = α1l1Δt + α2l2Δt + α3l3Δt − N ⎜ 1 + 2 + 3 ⎟ = 0 ⎜E A E A E 3A 3 ⎟ 2 2 ⎠ ⎝ 1 1 (6. în construcţii de beton sau metalice prin folosirea reazemelor cu rulouri la poduri metalice.41) E3A3 N l3 N N Δl fig. 6.39) N = EAαΔt iar tensiunea normală datorată dilatării împiedicate este N = EαΔt = Eα (t1 − t0) A E1A1 l EA l N l1 l2 E2A2 (6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful