PUBLICAȚIE DE SPIRITUALITATE CREȘTINORTODOXĂ A PAROHIEI LAZARET

DIN OSPĂTUL ‚ CREDINTEI ‚
”Ortodoxiei nu-i lipsește decât un singur lucru : acela de a fi trăită!” Părintele Vasile Palade
Numărul IV / 4 - 10 martie 2012

De ce suntem ortodocși ? În Duminica întâi din Postul Mare, prăznuim biruinţa dreptei credinţe, a ortodoxiei, asupra ereziei iconoclaste, împotriva celor care huleau sfintele icoane. Firesc este, să ne întrebăm: Ce este Ortodoxia?La acestă întrebare, un evlavios Părinte astfel a răspuns: “Ortodoxia? Cel mai frumos nume! A fi creștin drept-slăvitor!” De-a lungul celor două mii de ani, numai Credinţa Ortodoxă a păstrat neschimbată învăţătura lăsată de Hristos Apostolilor precum şi Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Sinoade ale Sfinților Părinți și doar în ortodoxie se ţin slujbele primelor veacuri. Dogmele credinței ortodoxe sunt stâlpi care ne feresc de prăpastia ereziei! Drept aceea, doar noi creștinii ortodocşi mărturisim despre Biserică în Crez ca fiind: „Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică viază, al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi pentru că avem, precum si Sfinţii Apostoli: un Domn, o Credinţă, un Botez: Cel Ortodox ! În ortodoxie noi avem Sfânta Liturghie, avem puterea spovedaniei, iertătoare de păcate, cele șapte Sfinte Taine, avem parte de prezența tainică a lui Hristos, avem Harul Sfântului Duh care preschimbă pâinea și vinul în Însuși Trupul și Sângele M\ntuitorului, avem parte de împărtășirea directă cu Însuși Hristos! Avem în Ortodoxie, tot ce ne trebuie pentru mântuire! Iarăși, noi în ortodoxie, cu dreptate o cinstim pe Maica Domnului pentru că ea este maică după trup a Fiului lui Dumnezeu! Ce este Maica Domnului pentru noi, creștinii ortodocși? Noi în Maica Domnului avem în Cer o inimă de mamă! Toată creaţia lui Dumnezeu, cu toate cerurile, n-ar fi atât de frumos împlinită dacă nar fi Maica Domnului! Nu poate exista credință fără Maica Domnului, așa cum hulesc sectanții numele ei. Să ne pară rău că n-au bucuriile și ajutorul pe care le avem noi din cinstirea Maicii Domnului. Este foarte scumpă Ortodoxia, este o comoară, un tezaur! Avem mii de mucenici care au plătit cu sânge pentru apărarea şi păstrarea adevărului de credinţă, dar noi nesocotim sângele vărsat. Suntem datori să fim foarte râvnitori, căci avem Ortodoxia în sânge! Avem mijlocitoare pe Maica Domnului, pe Sfinți! Sfinţii ne cheamă la sfinţenie! Când vedem mulţimea sfinţilor pictaţi în icoane înţelegem mai bine ce este Ortodoxia. Noi nu putem să ne limităm la explicarea ortodoxiei strict din punct de vedere dogmatic, Ortodoxia trebuie și trăită, nu doar explicată. Până când nu Îl trăiește omul el însuși pe Dumnezeu, până atunci nu-I poate cunoaște “gustul”, după cum a zis Psalmistul: “Gustați și vedeți că bun este Domnul”. Cel ce a descoperit Ortodoxia în toată frumusețea ei mistică, nu poate decât să spună ca și Apostolul Filip lui Natanail: “Am aflat pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret: Vino și vezi!” Importantă este și mărturisirea credinței ortodoxe. Mântuitorul Însuși ne-a spus“Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el îaintea Tatălui Meu, Care este în Ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, de acela şi Eu Mă voi lepăda înaintea Tatălui Meu Care este în Ceruri." Cum ne lepădăm noi astăzi de Ortodoxie? Prin alergarea la secte și erezii, dar nu numai, aderând la doctrine ateiste și adunări ateiste, sau ruşinându-ne şi ferindu-ne să ne facem semnul Sfintei Cruci de față cu alte persoane atunci când trecem pe lângă biserică. Dacă suntem cu adevărat ai lui Hristos, la nevoie trebuie să ştim să acceptăm și suferinţa, sărăcia, necazul, crucea, chiar şi moartea pentru ortodoxie, după cum spunea și Sfântul Iosif Vriennios ”Nu ne vom lepăda de tine, iubită Ortodoxie! În tine ne-am născut, în tine trăim şi în tine vom muri! Şi dacă vremea o va cere, vom muri pentru tine de mii de ori!”

În acest număr:
Pagina 1

De ce suntem ortodocși? - fereastră către Dumnezeu Domnului

Pagina 2
 Icoana

 “Fotografia” Maicii

Pagina 3
 Rugăciunea

Sfântului Efrem Sirul -”hrana” duhovnicească a postului 40 de Mucenici semințe roditoare în pământul Ortodoxiei

 Sfinții

Pagina 4
 De ce sărbătorim

8

Martie?
 Vă dorim

o primăvară frumoasă! Liturgic al Parohiei Lazaret pentru a doua săptămână de post

 Programul

Pagina 2
Numărul IV / 4 - 10 martie 2012

Pagină 2 DIN OSPĂȚUL CREDINȚEI

Icoana - fereastra către Dumnezeu
contradictoriu cu Evanghelia? Icoana nu este altceva decât o teologie în culori. Astfel, numai pentru că Dumnezeu Sa făcut văzut, noi Îl putem reprezenta în icoane. Iată de ce icoana nu este chip cioplit, pentru că noi nu facem prin icoană asemănare a celor ce sunt în cer sau pe pământ, asemănări a unor lucruri nevăzute, cum era în Vechiul Testament, ci reprezentăm cu adevărat chipul Însuși Făcătorului , după cum Despre icoana bizantină: El ni s-a descoperit, în chip văzut, ma prima icoană nefăcută de mână terial, în Noul Testament! omenească a fost mahrama pe care S-a imprimat chipul Mântuitorului, Cinstind icoaneacel ştergar cu care Și-a șters Mânle, noi nu ne tuitorul fața în drumul Său spre cruînchinăm matece, aparţinând Sfintei Veronica. riei, ci celui ce este înfătișat în  în iconografia ortodoxă, domină icoană, după chipul sfântului: ochii, în general, sunt mari, exprimând puritatea suflecum nu ne închitească, dar şi vederea lui Hristos pe năm materiei din care sfinţii au dobândit-o, gura, micare este făcută că, arată faptul că sfinții s-au depărEvanghelia! tat de plăcerile materiale, degetele Cel mai lungi și subțiri indică asceza, iar simplu exemplu aureola de deasupra capului arată care este la îndemâna tuturor ne poate prezența harului divin lămuri asupra acestui lucru: în fata fotografiei unei persoane dragi, ceea ce  veșmintele Mântuitoului, în general sunt albastre, simbolizând veșnine bucura sau ne emoţionează nu este cia, Dumnezeirea, cele albe indică bucată de hârtie oricât de frumoasă ar curăția, pacea, atotștiința Dumnezefi aceasta, ci este chipul celui drag. iască a „Celui Ce se îmbracă cu luAdeseori, de prea mult dor, sărutăm mina ca și cu o haină” , iar roșul în fotografia persoanei îndrăgite. Aceasta icoanele Domnului indică jertfa de nu înseamnă că sărutăm hârtia, ci chipe Cruce pul celui drag şi prin acesta persoană care ne este dragă. Tot aşa şi icoanele.  culoarea maronie sau zmeuriuînchis a veșmintelor Maicii DomCu cât ne sunt mai dragi Mântuitorul, nului sunt semnul smereniei, iar Maica Domnului şi sfinţii, cu atât iureprezentarea ei în cele 2 culori este bim şi cinstim mai mult icoanele. Cine cu adevărat sugestivă: un veșmânt nu iubeşte icoanele nu iubeşte cu aderoșu (simbolul umanului) peste manvărat nici pe cei care sunt înfăţişaţi în tia de culoare albastră (simbol al icoane. Altfel cum s-ar putea lipsi de naturii divine, pentru că a purtat în chipurile celor dragi ? ea pe Fiul lui Dumnezeu)

Începând cu iconoclasmul dezvoltat pentu prima dată pe timpul împăratului Leon Isaurianul, și continuând cu “lucrarea” din prezent a sectanților, sa purtat, de-a lungul timpului, o înverșunată luptă împotriva Sfintelor Icoane, contestatarii lor folosindu-se de versetele Vechiului Testament: ”Să nuţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe pământ, sau în apă şi sub pământ. Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, căci Eu Domnul Dumnezeul tău.” Astfel, expresia chip cioplit înseamna de fiecare dată idol sau orice reprezentare a unui (dumne)zeu străin, altul decât Dumnezeul lui Israel. Important de menționat este conjunctura în care s-a dat această poruncă respectiv în contextul tendinței evreilor de a se lepăda de Dumnezeul Cel adevărat și de a se închina idolilor, după cum precizează clar Scriptura: „Au făcut viței în Horeb și s-au închinat idolului”, încălcând porunca dată de Domnul: „să nu ai alți dumnezei afară de Mine”. Pe de altă parte, cu adevărat în Vechiul Testament ar fi fost culmea nebuniei să înfățișezi Dumnezeirea și cine ar fi putut să reprezinte chipul Lui Dumnezeu nevăzut, necorporal și fără de formă? Dar când Dumnezeu, din pricina milostivirii Lui, S-a făcut om în chip substanțial și real, a locuit pe pământ, a petrecut cu oamenii, a suferit, a fost răstignit, a înviat, S-a înălțat, atunci Părinții au socotit ca pentru noi, cei ce n-am fost de față atunci, să fie pictate în icoane, chipul Mântuitorului și toate faptele petrecute și înscrise în Scriptură, și așa să nu ne lipsim de fericirea Domnului. De fapt, ceea ce este cuvântul în Evanghelia scrisă, tot aceea este și culoarea în Evanghelia pictată. Ce a vestit Evanghelia și nu a vestit icoana, sau ce a învățat icoana în

“Fotografia” Maicii Domnului???
„Predam o lecţie de religie la şcoala, având ca temă cele 10 porunci date de Dumnezeu lui Moise. In timp ce le vorbeam, am văzut că o elevă nu este atentă la oră. M-am dus la banca ei şi am observat că ţinea în mână o fotografie. - Este mama mea – mi-a spus zâmbind fericită copila. M-am uitat şi am recunoscut într-adevar în fotografie pe mama elevei. - Taică Părinte, mama are o cumnată care a spus că icoana este chip cioplit şi că e păcat să ne închinăm la ea! -Ia sărută tu pe mama ta care este în fotografie! Nedumerită, eleva a dus fotografia la buze şi a sărutat-o. - La ce te-ai gândit? am întrebat-o. - La mama! mi-a răspuns. - Aşa este şi cu icoana. Noi nu cinstim icoana – materialul din care e aceasta făcută -, ci sfântul pe care îl reprezintă. Tu când ai sărutat fotografia nu ai cinstit fotografia, ci pe mama ta care era în fotografie. Fetiţa cu care vorbisem a scos din ghiozdan o mică tipăritură; m-am uitat la ea cum a sărutat inocent iconiţa Maicii Domnului şi fotografia cu mama ei, le-a pus una lângă alta şi le-a aşezat cu grija în coperta carnetului de note, unde avea un 10 la Religie.”

Pagina 3

DIN OSPĂȚUL CREDINȚEI

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul - hrana duhovnicească a postului
Observăm în Postul Mare, ca și particularitate specifică a slujbelor din această perioadă, practicarea rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, cunoscută și sub denumirea de rugăciunea Postului Mare. De ce ocupă un loc aşa de important această rugăciune în slujbele de Post? Pentru că ea ne arată care trebuie să fie simțirea corectă a legăturii omului cu Dumnezeu, și totodată sintetizează, într-un mod unic, cererile esențiale ale sufletului doritor de Dumnezeu, care să ducă omul spre sfințenie, incluzând atât cereri de eliberare de patimi, cât și cereri de dobândire a virtuților creștine.Începem astfel rugăciunea prin: “Doamne și Stăpânul vieții mele“. La o primă vedere, ar putea apare aici un paradox: noi știm că suntem liberi, că Dumnezeu Însuși ne-a creat liberi, cu proprie voință, cum dar, atunci, Îl numim pe Dumnezeu acum Stăpân? Nu este însă nici un paradox. Într-adevăr, în calea sa spre mântuire, creștinul nu poate fi decât rob, firea omului este roaba lui Dumnezeu, Care a făcut-o, dar aflată în acea robie care eliberează, după cum spunea un mare nevoitor al ortodoxiei: “Doamne, dă-mi robia care-mi eliberează sufletul și ia-mi libertatea care mă robește” Astfel, în viața lui, omul este inevitabil supus unei slujiri, unei “robii” și în această slujire are 2 singure variante: să fie rob lui Dumnezeu sau să fie rob păcatului! A te afla în “robia” lui Dumnezeu este cea mai mare libertate, după cum ne învață și Evanghelia: “Cunoașteți adevărul și adevărul vă va face liberi”. Iar această supunere față de Dumnezeu este esențială pentru viața creștinului, căci dacă Dumnezeu nu este Domnul și Stăpânul vieții mele, atunci eu voi deveni propriul meu domn și stăpân, centrul absolut al propriei mele vieți, și încep să evaluez totul ținând cont de nevoile, dorințele și judecățile mele. Este cumplit să fii fără de Stăpân! Fiindcă atunci când nu ai Stăpân Care să te învețe lucrarea mântuirii, te pierzi! Dar ce poate fi mai frumos decât ca Însăși Iubirea să fie Stăpânul și Domnul tău? În această simțire trebuie să înțelegem noi ideea de stăpânire a lui Dumnezeu față de Rugăciunea Sfântului om. Efrem Sirul În rugăciunea Sfântu- „Doamne şi Stăpânul vieţii mele, lui Efrem, noi de fapt duhul trândăviei, al grijii de facem o spovedanie. De multe, al iubirii de stăpânire şi al aceea, când spunem: găririi în deşert nu mi-l da mie. „duhul trândăviei, al grijii Iar duhul curăţiei, al gândului de multe..nu mi-l da mie”, smerit, al răbdării şi al dragostei, noi de fapt mărturisim dăruieşte-l mie, robului Tău. căci cu adevărat suntem Aşa Doamne, Împărate, dăruieşstăpâniți de ele. “Nu mi-l te-mi ca să-mi văd greşalele mele da mie” înseamnă și ia-l şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecide la mine. Pentru că, lor. Amin”. dacă nu le-aș fi avut în mine, de unde aș fi cunoscut că ele există? Cerem apoi „duhul curăţiei, al gândului smerit..”, mărturisind astfel că toate virtuțile și darurile nu le putem dobândi prin noi înșine, ci doar primindu-le de la Dumnezeu în dar. Și de ce să cerem noi vederea propriilor noastre păcate? Pentru că fără vederea propriilor păcate, omul nu poate să nu-și judece aproapele. Dar și această vedere, nimeni nu o poate avea decât în dar, astfel că numai cercetarea Duhului Sfânt descoperă omului răutățile și patimile din sufletul lui. Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o rugăciune a smereniei, a descoperirii neputințelor omului: neputință de a se izbăvi de patimi,de a dobândi virtuți prin propriile forțe, de a-și conștientiza adevărata sa stare duhovnicească. Cu adevărat este o rugăciune a descoperirii sărăciei, după cum spunea Sfântul Tihon de Zadonsk:“Vezi-ți, omule, sărăcia! Dumnezeu îți dăruiește totul, pentru că tu nu ai nimic.” Notă: pentru o înțelegere adecvată a rugăciunii Sfântului Efrem vom aborda, pe rând, în numerele viitoare ale foii parohiale,fiecare dintre patimile care luptă creștinul: trândăvia, grija de multe, iubirea de stăpânire, grăirea în deşert, precum și virtuțile creștine pe care creștinul se silește să le dobândească: curăţia, smerenia, răbdarea şi dragostea.

Sfinții 40 de mucenici - semințe roditoare în pământul Ortodoxiei
În fiecare an, pe data de 9 martie, creștinii ortodocşi îi prăznuiesc pe Sfinții 40 de Mucenici ai lui Hristos din Sevastia. Pe timpul marilor prigoniri ale creștinilor, din timpul împăratului roman Liciniu (308-324), exista în Sevastia, cetate a Armeniei un grup de oșteni, patruzeci la număr, bărbaţi viteji şi nebiruiţi în războaie şi care aveau dreapta credinţă întru Hristos. Poruncindu-le guvernatorul să jertfească idolilor, iar aceștia rămânând neînduplecați, au fost dați la chinuri, fiind osândiţi, în vreme de iarnă, să petreacă noaptea în mijlocul unui lac înghețat. Unul dintre ei nu a mai rezistat și ieşind din lac, îndată și-a dat sufletul. Văzând în noapte pe sfinţi înconjuraţi de lumină şi cununi pogorându-se din cer asupra lor, unul dintre ostaşii care erau de pază acolo a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şi l-a înlocuit pe cel plecat, iar când s-a făcut ziuă, văzând guvernatorul marea minune săvârșită, aceea a dezghețului lacului, a poruncit să li se frângă fluierele picioarelor şi așa au luat cununile muceniciei cei 40 de oșteni. Nici o sămânță nu a dat atâta rod pe pământul ortodoxiei cât a dat sângele sfinților mucenici ai dulcelui Hristos! În amintirea lor, pe data de 9 martie, se fac acei ”sfințișori” din aluat dospit, unși cu miere de albine și presărați cu nucă, în formă de 8, indicând câte doi colăcei lipiți unul de altul, ceea ce îi simbolizează pe cei 40 de mucenici, care după cum ne învaţă Sfânta Tradiție, au rezistat însă îngheţului, ţinându-se în braţe doi câte doi.

Pagina 4 De ce sărbătorim 8 Martie?
Această publicație apare cu binecuvântarea Preasfințitului Ioachim Băcăuanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului

DIN OSPĂȚUL CREDINȚEI

Programul liturgic al Parohiei Lazaret 3 - 10 martie Miercuri - ora 7.30 Sf. Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite Vineri - ora 17.00 Sf. Liturghie a Darurilor mai înainte sfințite Sâmbătă - pomenirea celor adormiți - ora 7.30 Sf. Liturghie și Slujba Parastasului ora 17.00 - Vecernie mare cu litie Duminică - ora 7.30 Utrenie și Sf. Liturghie

Mulţi ani de-a rândul, când se apropia ziua de 8 Martie, întrebam: "De ce anume sărbătorim această zi?" Și, de fiecare dată primeam aceleaşi răspunsuri: "Aşa a fost lăsat" sau "Aşa s-a hotărât." Nu e straniu că oamenii serbează o zi despre care nu ştiu mai nimic? Cu toţii ştim că 8 Martie este "iua internaţiz onală a femeii" Cu toate acestea, această zi se . serbează doar în ţările fostei URSS şi în unele ţări foste socialiste. De ce acest lucru? Pentru că 8 Martie este o zi înființată de o adunare socialistă, și nu este ziua femeii, ci a unui tip de femeie - a femeii-revolutionar, întemeiată pe data de 8 martie 1910, de Clara Zetchin la Conferinţa Femeilor Socialiste de la Copenhaga. Evreică fiind, Clara Tetkin a asociat sărbătorii feminine o personalitate din istoria poporului său, și anume Estera, o femeie căreia îi este închinata cea mai veselă sărbătoare a evreilor – Sărbătoarea Purim. Purimul, deși o sărbătoare specială pentru copii, comemorează un adevărat masacru în care au fost uciși 75.000 de oameni – elita ţării, din imperiul persan, masacru în care au murit poate mii de copii. După informațiile cunoscute, este foarte posibil ca în anul 1910, când s-a înfiinţat “ziua femeii” Purimul să coincidă cu 8 Martie. Cum poate așadar o femeie să sărbătorească o zi de măcel? Nici un popor din lume nu serbează o asemenea zi cu bucurie. Femei creștine,

ortodoxe, să ne gândim: sărbătorește femeia astăzi ziua mamei? Când în această zi au fost ucici mii de prunci? Este înfiorător! Creştinismul sărbătoreşte femeia într-un mod smerit, aşa cum se cade. De fapt, nici nu e normal să existe o sărbătoare diferenţiată pe sexe, ca din moment ce există o sărbătoare a femeii, logic ar fi să existe şi o sărbătoare a bărbatului, dar aceasta nu este. De aceea credem că femeia este subapreciata atunci când i se închina o zi anume, ca una ce are nevoie de celebrare pentru a-şi asigura condiţia de om. Creştinismul nu sărbătoreşte firea umană, ci cinsteşte nevoinţele lăudabile ale sfinţilor, indiferent de sex. Calendarul bisericesc este plin de cinstiri ale sfintelor femei, muceniţe sau cuvioase, după nevoinţele lor. Dar exista o zi anume, prin care Biserica cinsteşte femeile împreună, şi anume ziua mironosiţelor, Duminica mironosiţelor, zi în care sunt slăvite sfintele femei care L-au urmat pe Mântuitorul, unele chiar până la Cruce, precum Sfânta Mironosiţa Maria Magdalena. Să fie așadar aceasta, ziua sfintelor femei mironosițe, ziua de sărbătoare a femeii creștine, zi în care să ne bucurăm mamele, surorile, soţiile, prietenele oferindu-le un buchet de flori sau făcând o faptă bună care să le bucure! Prof. Dr. Andrei Kuraev

Vă dorim o primăvară frumoasă!
I "eşind astăzi din chilie Am văzut cu bucurie În zăpadă ciufulit Primul ghiocel ivit Şi am cugetat în sine Cât se-aseamănă de bine Ghiocelul cel sfios C-un călugăr cuvios Albul lui neprihănit E cugetul curăţit De orice gând întinat Capul lui mereu plecat Este chip şi-asemănare A călugărului care Vrând privirea să-şi păzească Se sileşte să privească Totdeauna în pământ. Trupul lui, deşi plăpând Este totuşi rezistent Şi călugăru-nțelept Îşi înmoaie prin postire Trupul nărăvaş din fire Dar nu-şi pierde din vigoare Ci slăbind, devine tare Cele 3 petale fine Adunate-ntr-o unime Sunt sfintele juruinţe Cele 3 făgăduinţe Ce le face lui Hristos Tot monahul cuvios:

Comitetul de redacţie Pr. Iacobeanu Marius Pr. Ciuche Eugen Păstrăv Ana-Maria

Așteptăm sugestiile dumneavoastră, propuneri de subiecte și articole ortodoxe pentru foaia parohială Lazaret la adresa de email
parohialazaret@yahoo.com

Să trăiască-n ascultare De cel mic şi de cel mare Să-şi păzească fecioria Şi să rabde sărăcia"

Parohia Ortodoxă Lazaret Str. Digu Bîrnat, nr. 19