P. 1
1 Biografii - Nota Autorului

1 Biografii - Nota Autorului

|Views: 0|Likes:
Published by Cristina Constantin

More info:

Published by: Cristina Constantin on Feb 13, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/19/2013

pdf

text

original

Biografii

Christian N. Iordănescu

NOTA AUTORULUI
O plimbare într-un parc sau pe malul mării poate avea efecte magice, mai ales atunci când umbrela de gânduri şi probleme s-a deschis atât de mult încât nu mai putem zări orizontul, ce părea aşa de larg cu puţin timp înainte. Umbra pe care o lăsăm pe pământ pare că o cărăm în spinare şi devine din ce în ce mai grea. Este mai greu să scapi de ea decât ne-am imaginat. Poate că avem şi noi nevoie de un „reset” din când în când pentru a putea să ne punem în mişcare propriul sistem. Oricum, sistemul meu trebuie resetat cât mai repede. S-au adunat mult prea multe, în acelaşi timp şi parcă încep să simt şi eu greutatea umbrei mele pe umeri. Este numai umbra, sau poate este acea cruce pe care se zice că trebuie să o cărăm? Nu ştiu..! Am avut încredere în propriul sistem şi am încercat să scot cât mai mult de la el. Tot aşa am făcut şi în trecut cu alte sisteme pe care le-am cunoscut, cu calculatorul, automatul de la banca unde mi-am deschis contul acum douăzeci de ani, automatul de ţigări pe vremea când încă fumam şi tot aşa. Acum experimentez cu sistemul meu, eu şi componentele acestui aparat care funcţionează de peste patruzeci de ani. O plimbare într-un parc sau pe malul mării. Cred că o lovitură puternică ar putea reseta acest sistem atât de complex şi totuşi, atât de primitiv în anumite situaţii. Acest sistem care nu poate şterge nici informaţii inutile, nici sentimente întunecate ci le trimite la periferiile sale pentru a le afişa atunci când credem că totul funcţionează normal, iar umbra de pe umeri pare că nu mai poate ţine pasul cu noi. Este suficientă oare numai o plimbare într-un parc? Nu cred. O voi face totuşi şi încerc să observ cât mai multe lucruri, cât mai multe persoane şi cât mai multe fenomene ce ar putea să-mi reamintească de faptul că exist. De o resetare probabil că nu mai este vorba. Mă plimb destul de des. Câteodată în parc, altădată pe străzi şi prin magazine, sau chiar prin cimitire unde fiecare piatră de mormânt încearcă să şoptească povestea celui căruia îi stă de veghe la căpătâi. Mă plimb totuşi mai mult prin parc, unde prin fiecare copil pe care îl observ la joacă îmi retrăiesc un mic fragment din propria copilărie. Mai observ unul şi filmul copilăriei se mai derulează cu câteva imagini mai departe. Acest lucru se întâmplă foarte des şi plimbarea mea într-un parc pare să aibă alt scop decât acea resetare, care oricum nu funcţionează întotdeauna. Pentru o resetare eficientă realizată printr-o plimbare în parc cred că ar trebui să-mi mut domiciliul pe o bancă în acel parc. Oricum, dacă nu reuşesc să-mi resetez sistemul, măcar să-l folosesc la activarea propriilor „maşini ale timpului” pe care fiecare dintre noi le posedă, amintirile ce ne întorc în trecut şi visele ce ne poartă spre viitor. Astfel, reuşesc să-mi re-încarc „bateriile” şi îmi aduc aminte că trebuie să mai respir o dată.

1

sute de mii sau chiar milioane de astfel de coduri care mă ajută să-mi rezolv probleme. reuşesc să-l ridic pe umeri pe copil şi îi spun să privească fără să asculte vociferările celorlalţi. al icoanelor de pe perete sau ale copacilor bătrâni din faţa casei. O plimbare în parc sau pe malul mării poate avea într-adevăr efecte magice. Nu ştiu când va fi acea zi. Observ atunci şi alţi copii de vârste diferite şi derularea filmului copilăriei începe din nou. Deşi simt o rezistenţă destul de convingătoare de la celelalte părţi. într-un fel. Filmul vieţii poate fi pus cap la cap aici şi ne ajută să observăm anumite lucruri pe care le-am făcut poate greşit la vremea lor. Atunci vreau să rămân în parc. Cine şie câte astfel de coduri mai am în subconştientul meu. să mă bucur şi să plâng. să-mi conduc băiatul la şcoală sau spre alte activităţi. să-mi urmez instincte. iar aceste „scene” le putem separa şi prelucra cu atenţie. Am numai un act ce îmi confirmă anul de „fabricaţie” şi câteva certificate ce îmi dovedesc câteva schimbări importante în sistem. Nu posed un act referitor la durata acestuia de funcţionare. iar poimâine alta. Iordănescu Apoi mă duc acasă şi mă odihnesc cu gândul că trebuie să continui să respir. Atât şi nimic mai mult. Nu ştiu de ce fac asta. Atunci cred că va veni şi ziua când nu va mai trebui să-mi aduc aminte dacă trebuie să mai respir. să-mi ating scopuri. Şi mâine este o zi. îmi voi găsi de lucru prin casă şi voi încerca să nu uit că trebuie să respir din când în când. Apoi plec acasă şi încep munca de tăiere a filmului. să iubesc şi să urăsc. Atâta timp cât sistemul încă funcţionează. La fiecare acţiune care are loc în premieră creierul o va codifica. Mă scol şi încerc să scriu din nou ascultând şoaptele fotografiilor de pe birou. Încerc să-mi trezesc copilul din mine pentru a putea înţelege mai bine anumite lucruri pe care le observ. Poate câteva mii. apoi o va repeta după un tipar asemănător celui care mă ajută să respir. să dorm şi să mă trezesc din nou şi tot aşa până într-o zi când sistemul trece de limita prevăzută pentru funcţionare şi se va opri. În fiecare dimineaţă mă voi trezi încercând să-mi reamintesc visele nopţii ce a trecut. zi de zi. Cu unele personaje chiar intru în discuţie şi încerc să nu uit să combin. retrăind zilele propriei mele copilării în momentul când îl urmăresc cu vederea. ceea ce văd cu ceea ce aud şi simt pentru a obţine cât mai mult din timpul petrecut în parc. 2 . poate că este firesc aşa sau poate doresc să scurtez puţin durata pentru a putea adăugă noi „scene” de la următoarea plimbare în parc. care se apleacă din când în când la adierea vântului încercând să arunce câte o privire curioasă pe ecranul monitorului de la calculatorul la care lucrez. încercând să identific pasajul copilăriei ce se potriveşte cu situaţie respectivă.Biografii Christian N. Aceste situaţii nu trebuie să se mai repete acum sau mai târziu în scenariul filmului pe care îl pregătim copiilor noştri. să respir mai departe şi să savurez spectacolul ce se desfăşoară fără să opun nici o rezistenţă de a-l amâna pe altă dată. aceea de părinte care are tendinţa să critice în permanenţă sau aceea de adult care îmi dă sfaturi pe care nimeni nu le-ar asculta. vreau să fac acele plimbări prin parc. un fel de cenzură.

iar între timp voi încerca să nu uit nici măcar o clipă că trebuie să respir. Iordănescu Voi face şi eu multe astfel de plimbări prin parc aşteptând acele efecte magice. Iordănescu 3 . Christian N.Biografii Christian N. M-am plimbat deja de multe ori şi vor mai urma şi alte plimbări.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->