Depozitarul Centrat Fondul Proprietatea

Depozitarul central fondul proprietatea Depozitarul Central fondul proprietatea a disponibilizat 225.

310 acţiuni, deţinute de către statul român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, informează un comunicat al FP publicat luni pe site-ul Bursei de Valori Bucureşti . „ Cum să retrocedăm foştilor proprietari bunurile confiscate de comunişti, după 1945, dar care azi nu mai pot fi restituite în natură? În faţa acestei dileme istorice, statul român a găsit o soluţie oarecum rezonabilă, creând un fond special ce ar urma să fie listat la Bursa de Valori, iar acţiunile sale să le fie distribuite foştilor proprietari (sau moştenitorilor acestora), în sumă echivalentă cu valoarea respectivei proprietăţi. Vom vedea, însă, că acest demers a degenerat rapid, transformându-se dintr-un sistem reparatoriu într-o „jucărie" lăsată - cu bună ştiinţă, se pare - la mâna speculatorilor. În anul 2005 a apărut Legea nr. 247, în baza căreia a fost creat acest fond, numit Fondul Proprietatea, iar mai târziu a fost elaborată o întreagă legislaţie de reglementare a funcţionării sistemului de retrocedare aflat în „spatele" lui. Fondul este compus din participaţii cedate de către stat de la 88 de societăţi cu capital public, din care nu lipsesc „perlele" economiei naţionale. Menţionăm doar câteva: Petrom, Romgaz, Transgaz, Distrigaz, Electrica, Transelectrica, Hidroelectrica... Valoarea acţiunilor deţinute de Fond la societăţile din portofoliu a crescut continuu, mai ales în anii de boom economic. Numai că unde sunt bani mulţi roiesc şi interese mari, iar Ministerul Finanţelor - în calitatea lui de acţionar majoritar - a deschis destule portiţe pentru speculatori. La început, în sistemul retrocedării nu existau decât foştii proprietari şi reprezentanţii statului. Intrarea persoanelor „neautorizate" nu era posibilă, pentru că acţiunile Fondului Proprietatea nu puteau fi vândute de către cei care le obţineau în baza dreptului de retrocedare. În 2008, însă, Ministerul Finanţelor, condus în acea perioadă Varujan Vosganian, a emis o ordonanţă pe baza căreia se puteau vinde şi cumpăra, totuşi, acţiuni FP. Iar speculatorii atât au aşteptat. În scurt timp, tranzacţiile cu aceste titluri au luat amploare şi prima consecinţă a fost o scădere dramatică a valorii acestora, până chiar şi sub 0,3 lei/acţiune (faţă de valoarea nominală de 1 leu).

Interesantă este şi următoarea controversă, greu de elucidat chiar şi acum: având în vedere că identitatea acţionarilor FP (cu nume, prenume şi adresă) nu este dezvăluită oficial, de unde au ştiut speculatorii pe cine să abordeze pentru a cumpăra acţiuni? Dacă au acţionat „la pont", cine le dădea pontul? Rechinii nu dispuneau doar de bani, ci şi de informaţii neoficiale, lucru care ar trebui să-l pună pe gânduri pe depozitarul central fondul proprietatea, ca să nu mai vorbim de organele abilitate să deschidă o anchetă în acest caz. Tot în 2008, de parcă n-ar fi de ajuns că acţionariatul FP se „infesta" tot mai mult cu speculatori care n-au nicio legătură cu obiectivul reparatoriu al Fondului, statul a început să acorde şi dividende. Altfel spus, în timp ce companiile cu management sănătos îşi drămuiesc resursele la sânge, statul a hotărât să împrăştie profitul din 2007, acordând dividende acţionarilor. Asta în ciuda faptului că tot mai mulţi dintre ei sunt simpli jucători pe piaţa de capital, persoane fizice sau fonduri speculative, care nu fac altceva decât să vâneze oportunităţi. avocat@coltuc.ro www.coltuc.ro www.coltuc.ro/blog

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful