2.2.4.

Articulaţiile trunchiului
Articulaţiile coloanei vertebrale sunt reprezentate de articulaţiile dintre: corpurile vertebrelor-sunt amfiartroze intervertebrale deoarece între suprafeţele articulare se interpun discuri intervertebrale de natură fibro-cartilaginoasă, mai groase în regiunea cervicală precum şi periferică. Discurile se fixează de corpul vertebrelor prin două ligamente comune dispuse dorsal şi ventral. Se realizează prin interpunerea unor formaţiuni fibro-cartilaginoase de formă discoidală, între feţele terminale ale vertebrelor. Discurile intervertebrale sunt alcătuite din ţesut fibrocartilaginos (la periferie) şi ţesut pulpos (în plan central). La acestea se adaugă: ♦ 2 ligamente fibroase comune lungi, formate din aglomerarea fibrelor periostale, pe faţa superioară şi inferioară a corpurilor vertebrale; ♦ 1 ligament dorsal-plasat pe planşeul canalului rahidian, de la vertebra axis la osul sacrum(este cel mai lung ligament din corpul animalului) care se inseră-proximal (sau cranial) pe procesul odontoid al axisului, pe discurile inter-vertebrale şi pe faţetele rugoase ale corpurilor vertebrelor; ♦ 1 ligament longitudinal ventral-plasat pe faţa inferioară a corpurilor verebrelor a VI-a toracală până la prima vertebră sacrală (pe faţa inferioară a vertebrelor cervicale şi primele 5 vertebre toracale, ligamentul este înlocuit de muşchiul lung al gâtului). arcurile vertebrelor-sunt articulaţii unde participă suprafeţele craniale şi caudale ale arcurilor, legate prin ligamente capsulare, inter spinoase şi ligamentul comun supraspinos (între occipital şi sacrum). Acesta este format din ligamentul supraspinos dorso-lombo-sacral care se continuă, în partea cranială, cu ligamentul cervical cu 2 porţiuni: funiculară (sau coarda ligamentului cervical) şi lamelară (sau lama). Ligamentul cervical se inseră pe apofizele spinoase ale vertebrelor cervicale şi ale primelor vertebre toracale şi tuberozitatea cervicală a occipitalului. Are rol de suspensie a capului şi gâtului. Articulaţiile toracelui sunt reprezentate de mijloacele de legătură: ♦ costo-vertebrale-între capul coastei şi corpul vertebrei. ♦ costo-transversale-între apofizele transverse ale vertebrelor toracale şi tuberozitatea coastei; ♦ condro-costale-între extremitatea distală a coastei şi extremitatea proximală a cartilajului costal; ♦ condro-sternală-între stern şi cartilajul costal al coastei sternale; ♦ cartilajele costale asternale-între cartilajul costal al unei coaste şi cartilajul coastei precedente acesteia rezultând un arc cartilaginos denumit hipocondru.
- 34 -

Articulaţia occipito-atloidiană este realizată între suprafeţele articulare ale atlasului şi ale occipitalului. Este o dublă diartroză de tip condilian care permite extensia şi flexia capului. Mijloacele de legătură sunt reprezentate de: ♦ un ligament capsular-întărit de 2 fascicule de fibre plasate pe părţile laterale şi 2 întăriri dorsale intersectate în „X"; ♦ 2 pungi sinoviale-câte una pentru fiecare condil. Articulaţia atloido-axoidiană se realizează între suprafeţele articulare ale atlas-ului şi axis-ului. Este o diartroză de tip pivotant ce permite mişcări de rotaţie. Mijloacele de legătură sunt reprezentate de: ♦ un ligament capsular puternic, plasat la periferie; ♦ un fascicul ventral axo-atloidian (dispus pe creasta ventrală a axisului şi tuberculul ventral al atlasului); ♦ un ligament longitudinal (sau alar) dispus pe planşeul canalului rahidian între

. format din 2 fascicule de fibre: superficiale şi profunde.procesul odontoid al axisului şi faţa dorsală a arcului ventral al atlasului. extensie. circumducţie şi rotaţie. înclinare laterală. Articulaţiile coloanei vertebrale permit mişcări de flexie.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful