P. 1
Dragomir

Dragomir

|Views: 1|Likes:
Published by Alina Nicoleta

More info:

Published by: Alina Nicoleta on Feb 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/18/2014

pdf

text

original

RSJ nr.

2/2010

Bogdan ANDREI, Andreea DRAGOMIR

89

Evoluţia izvoarelor formale în dreptul românesc - cutuma şi legea The evolution of formal sources in romanian law - customary law and law
Doctorand Bogdan ANDREI* Doctorand Andreea DRAGOMIR* Rezumat Dreptul este un sistem de reguli care se bazează pe concepte precum echitatea, dreptatea, justiţia sau adevărul, şi care coordonează modul de desfăşurare al vieţii sociale. Pentru a putea îndeplini această funcţie acesta trebuie să ţină cont de ideea de just existentă la un moment dat în societate. Legătura dintre cele două fenomene poate fi observată cel mai bine prin intermediul unor elemente de originalitate care au influenţat evoluţia izvoarelor formale de drept, în ţara noastră. Abstract Law is a sistem of rules which are based on concepts such as equity, fairness, justice, or truth, and which coordonates the development of social life. To be able to accomplish this function it must take into account the idea of just which exists at a certain moment in society. The connection between these two phenomenons can best be observed trough some elements of originality which have influenced the evolution of the formal sources of law in our country. Cuvinte cheie: drept; izvoare formale; evoluţie; normă juridică; lege; cutumă; obicei; echitate; just Keywords: justice; formal sources; evolution; legal standard; law, customary law, custom; equity; just Izvoarele dreptului românesc, în special izvoarele formale constituie baza ştiinţelor juridice care nu sunt altceva decât reguli de comportare în interiorul oricărei comunităţi, reguli fără de care convieţuirea nu ar fi posibilă. Dar nu putem să vorbim de izvoarele de drept şi semnificaţia lor fără să facem o scurtă prezentare a conceptului juridic în ţara noastră din punct de vedere evolutiv. Dacii şi romanii, strămoşii poporului român, au transmis elemente fundamentale privind organizarea politică şi juridică, într-un cuvânt formarea statului, determinându-i astfel etnogeneza. Statul reprezintă problema fundamentală pentru aflarea originii unei societăţi omeneşti fiind cea mai desăvârşită şi elaborată dintre formele de organizare ale
Doctorand buget al Universităţii din Craiova, Facultatea de Drept şi Ştiinţe Administrative, prin Proiectul POSDRU/6/1.5/S/14 „Creşterea atractivităţii, calităţii şi eficienţei studiilor universitare de doctorat prin acordarea de burse doctorale”. * Doctorand al Institutului de Filosofie şi Psihologie „C. Rădulescu-Motru” al Academiei Române Bucureşti.
*

3. Ideea de drept şi de lege în folclorul român. Andreea DRAGOMIR RSJ nr. 5 Vasile Georgescu. ci însăşi realizarea lui.90 Bogdan ANDREI. Bucureşti. dreptatea este însă diferită însemnând de fapt recunoaşterea şi acordarea acestuia dintâi. În ceea ce priveşte noţiunea de drept sunt părţi comune. Dar nu numai realizarea dreptului este scopul dreptăţii. 1905. 245. 99. Dreptul la memorie în lectura lui Ion Chimet. drept. p. Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”. obiect. în „Transilvania”. extras din „Analele literare. «a venit de haram. regt. 4. în balade. 2/2010 colectivităţilor umane. 74. noţiune provenită din traducerea a două cuvinte total diferite jus şi justitiorum. Din punct de vedere etimologic ar însemna: pentru prima dată. Concomitent cu apariţia statului au apărut şi primele norme juridice ceea ce ne face să precizăm că acesta dintâi devine „o persoană juridică calificată. pravda. iar ca substantiv este sinonim cu dreptatea şi „este greu de obţinut pe pământ”3. în proverbe şi zicători. în vol. când biruieşte pe inamic. 1992. an 73. Dreptul român în poeziile populare. Procesul juridico-diplomatic al formaţiunii statelor. dreptate. îşi ajunge dreptul hac (haqq cuvânt turcesc însemnând «adevăr. p. Cluj. este „constanta şi perpetua voinţă ce dă fiecărui popor propriul său drept”. G. derecho. titular de drepturi şi datorii – el nefiind altceva decât «personalitatea juridică a naţiunii» – dar şi pentru dreptul ginţilor. Drept şi viaţă – Note pentru o concepţie vitalistă a dreptului. 4 Ion Peretz. când triumfă asupra răilor şi prădalnicilor. recht. el îi «vine de hac». atunci dreptul ce serveşte ca reparare a nedreptăţii devine „un modus vivendi între două drepturi subiective. Sofronie. toate identice ca sens însemnând „ceia ce este în conformitate cu o linie dreaptă şi ceea ce constituie linia dreaptă în ştiinţa noastră. 1 . Încă din cele mai vechi timpuri cuvântul drept apare folosit în poezii populare. Bucureşti. concepute ca două stări de conştiinţă activă”5. Dacia. 1936. respectul proprietăţii. reguli fundamentale. 2 Ion Peretz. p. iar alături de el se regăsesc şi noţiuni precum dreptate şi justiţie. III. toate acestea le vom găsi în proverbele noastre. Aşadar dacă dreptatea. ai căror doctrinari au considerat Statul. Din punct de vedere etimologic. ce se găsesc la toate popoarele: respectul vieţii. Dreptul român în poeziile populare. pravilă. aprilie. Ed. dreptate. lege. drept. politice şi ştiinţifice”. nr. urmăreşte să le reglementeze juridiceşte”1. de vreme ce: «ce e drept şi lui Dumnezeu îi place»”2. aplicarea normelor de drept se face în acelaşi mod. s-a vorbit mult de originalitatea sa. este – deci – regula de conduită căreia trebuie să ne conformăm”4. droit. right. 99. respectul familiei etc. cuvântul drept este de origine latină – directum – (dreptate) şi se întâlneşte în majoritatea popoarelor europene sub diferite forme: pravo. p. Există ea oare? Mai întâi să vedem ce înseamnă original. datină. Există totuşi o justiţie „imanentă în viaţă şi poporul crede într-însa – justiţie ce – înfrânge toate cursele. p. Sibiu. individual şi social. Întorcându-ne la dreptul românesc. ca «unică persoană» […] ale cărei variate manifestări pe plan internaţional. 6 Ion Peretz. de haram s-a şi dus»”6. chiar dacă variază forma şi caracterul sancţiunii. Şi totuşi ce este dreptatea? Confundată de obicei cu conceptul de drept. Ca adjectiv cuvântul drept este „conform cu morala căci: «ce este drept nu e păcat» şi cu legea religioasă. 1942. diritto. raţiune») iar cele rău câştigate sunt menite la pierdere. În domeniul pedepsei. 3 Idem. Drept. Tipografia şi legătoria de cărţi „Clemenţa”. îndelung timp.

pe cari totul le uneşte în străduinţele lor pentru triumful civilizaţiei şi apărarea dreptăţii”8. 164. Cu siguranţă că o George Fotino. influenţa italiană a existat şi a fost una benefică sprijinindu-ne în avântul nostru la adaptarea cât mai rapidă la cultura juridică modernă. Stoicescu. în „Analele Academiei Române. 7 . [s. organizaţie. Dacă temelia conceptului de drept o reprezintă binele. C. utilă dar şi frumoasă. Bucureşti. Dreptul reprezintă scheletul în jurul căruia se clădeşte întregul organism social. Aşa s-a dezvoltat dreptul în toate popoarele moderne. De departe însă. 1926. Bucureşti. de sigur. bunul cel mai preţios pe lume. Care este amprenta ce au lăsat-o fiecare dintre acestea dreptului românesc? Influenţa belgiană „nu a adus nici un rău ci numai bine. asistă la lupta seculară a străbunilor pentru respingerea străinismului şi influenţei sale nefaste. 10 Ion Peretz. spirit de libertate. Bucureşti. erau scrise numai în conştiinţa însăşi a acestui neam”7. Influenţa bizantină în vechiul drept românesc. Curs de istoria dreptului român. I. Dar de unde îşi trage seva această ştiinţă? Cum anume se formează? Care îi sunt izvoarele? Nu se poate concepe o istorie a dreptului fără a-i studia izvoarele dobândind prin aceasta „nu numai cunoştinţa vechilor norme juridice. fericirea. iar ultima. 24-25. Calimach. la progresul nostru – dar şi – o mai pronunţată apropiere între aceste două popoare. atât la Apus. Memoriile Secţiunii Istorice”. care. 9 Apud Andrei Rădulescu. Au rămas ca piese de bibliotecă şi arhivă – amintiri scumpe şi ele. Memoriile Secţiunii Istorice ”. Dar au rămas cu putere de vieaţă vechile obiceiuri juridice româneşti. 443. Seria III. dreptatea. p. 8 Andrei Rădulescu. justiţia înseamnă că dreptul este un organism viu. Având ca bază dreptul popoarelor italice. ea a contribuit. ce au oblăduit activitatea socială a neamului românesc. estras din Omagiu Prof. fiindcă sunt şi ele o fărâmă din trecutul nostru românesc. Mem. Influenţa franceză asupra dreptului român până la 1864. în „Analele Academiei Române. vol. ele au rămas printre noi doar cărţi rare. căci ea şi numai ea este mijlocul prin care se poate ajunge la adevăratul scop al vieţei omeneşti: binele şi drepatea”10. concepţii largi de viaţă politică şi socială. ci am adoptat-o în construirea dreptului nostru românesc ajutându-i evoluţia şi înlesnindu-i „drumul şi spre alte creaţii originale”9. pentru câştigarea treptată a libertăţei. Seria III. 4.E. pp. Originile dreptului român. ea a reprezentat aci: ordine. 1945. având rolul de a coordona şi controla toate aspectele vieţii sociale. cu cât au fost mai asemănătoare. oricât s-ar găsi motive de critică. fiindcă nu erau scrise nicăiri. 2/2010 Bogdan ANDREI. Ed. cu atât normele juridice sunt mai apropiate din punct de vedere al conţinutului. p. dreptul italian şi cu cel francez şi ţara noastră. căutate de bibliofilul îndrăgit de slovă frumoasă. Influenţa belgiană asupra dreptului român. nefiind decât o imitaţie a dreptului roman. Trebuie continuat cu legăturile ce au existat dintre dreptul belgian. Andreea DRAGOMIR 91 Civilizaţiile popoarelor. Bucovina I. Influenţa bizantină asupra dreptului românesc a fost prima dintre ele. tom XXVII.]. dar. Nu putem cunoaşte dreptul nostru şi evoluţia dacă nu-i cunoaştem influenţele şi izvoarele ce s-au exercitat asupra sa. Bucureşti. tomul XII. dar şi cea mai importantă dintre ele cea franceză nu ne-a făcut servitorii ei. Aşadar putem afirma cu seninătate şi cu bucurie că „vechile legiuiri bizantine. 1931. [s. cel mai strălucit şi mai maiestuos a fost şi rămâne dreptul roman. s-au dus ca izvoare de vieaţă. Caragea. Torouţiu. Ipsilanti. I.]. Matei Basarab.RSJ nr.n. dreptul roman devenise un drept comun pentru toate statele ce se ridicaseră datorită împărăţiei romane. ca şi în studiul istoriei patriei. pentru desvoltarea în linişte şi la câmp deschis a activităţei fireşti naţionale. p. cât şi la Răsărit. frumoasele pravile eşite din tiparniţele lui Vasile Lupu. o ştiinţă grea. necontestat.a.

pe toţi guvernaţii. Studiul de faţă analizează doar cea de-a doua categorie de izvoare. legea. Dacă nu putem găsi nici măcar o singură persoană care să se supună. Dreptul nu-şi poate îndeplini funcţiile sale. un drept înţeles de către toţi receptorii lui. nu-l poate educa pe individ. în forme concrete. de a crea un sistem juridic care să corespundă cât mai bine realităţilor şi nevoilor societăţii. Dreptul nu rezidă. Nu este dorită pentru că acest lucru ar însemna eliminarea constrângerii instituţionalizate. putem oare spera că într-o zi statul va mulţumi. bazată pe ceea ce fiecare dintre membrii societăţii consideră că ar trebui să facă sau să ceară ori să primească într-o anumită situaţie. Putem spera însă. sau o societate în care aceste reguli nu sunt respectate. doctrina). dar nici măcar nu poate fi considerat ca fiind un ideal spre care să privim cu speranţă sau admiraţie. Atunci când normele juridice se îndepărtează de valorile pe care societatea le impune şi pe care ordinea juridică ar trebui să le consacre şi să le apere. însă. sociale. cutuma. Dreptul trebuie să se materializeze. care să se ridice împotriva ordinii juridice existente şi acest lucru nu înseamnă. de sancţiune. Drumul către o societate raţională în totalitatea ei este unul perpetuu. se va afla sub domnia haosului. Nu este posibilă pentru că normele morale acţionează asupra comportamentului interior al individului pe când cele juridice au în vedere. Întotdeauna se vor găsi persoane care să conteste anumite dispoziţii legale. eliminând complet din ecuaţie teama de constrângere. tinzând spre o mai bună percepere a normelor de către cei cărora li se adresează. şi anume cele formale. ansamblului de norme care i se adresează. 2/2010 societate lipsită de reguli juridice. atât de la nivel naţional. nici dorită. ci mai degrabă progres. a unei anarhii care va afecta până la dispariţie toate condiţiile necesare unei bune convieţuiri. care va fi mereu dominată de instincte primare. El nu are doar o existenţă subiectivă. Într-o atare circumstanţă am putea vorbi de o suprapunere perfectă a domeniilor de acţiune a normelor juridice şi normelor morale. Andreea DRAGOMIR RSJ nr.92 Bogdan ANDREI. care intervine atunci când unii dintre subiecţii cărora regula respectivă li se adresează aleg să nu o respecte. . că respectarea benevolă a dreptului va deveni nu doar o atitudine generală ci singura atitudine existentă? Răspunsul este. în opinia noastră. prin care el o percepe. cât şi internaţional. Aceste modalităţi ni se înfăţişează sub forma izvoarelor dreptului care se împart în două mari categorii: izvoare materiale (condiţii economice. pe deplin şi din propria voinţă. anarhie. că acest lucru nu doar că este imposibil. ca trăsătură specifică a regulilor de drept. O astfel de confuzie nu este însă nici posibilă. în acel moment putem spune că regulile respective îşi pierd validitatea. modul în care el se manifestă în societate. mereu perfectibile. culturale. astfel. indiferent de eforturile pe care le fac legiuitorii. Organismul social se află încă la începutul drumului către un drept perfect raţional. dacă nu izvorăşte dintr-o sursă care să ţină cont de ideea de just existentă la un moment dat în conştiinţa colectivă. la o mai bună eficacitate a modalităţilor prin care norma juridică se face cunoscută individului. neapărat. fără o destinaţie accesibilă fiinţei umane. politice) şi izvoare formale (obiceiul. jurisprudenţa. Individul care să dorească să se supună tuturor normelor de drept pentru că aşa consideră el că este necesar nu există şi poate nu va exista niciodată. încălcarea lor de către subiecţii de drept nemaifiind sancţionată cu oprobriul celorlalţi membrii ai organismului social. comportamentul exterior. Nonconformismul face parte din natura fiinţei umane şi nu poate fi suprimat indiferent cât de raţionale ar deveni regulile juridice. prin normele care le impune. otrăvind însăşi ideea de umanitate. mai degrabă. ba fiind chiar apreciată şi urmată ca exemplu. doar la nivelul conştiinţei colective sau individuale. atunci când respectarea lor se bazează exclusiv pe teama de constrângere şi nu pe faptul că aşa este just.

se poate definii ca fiind „o normă generală de conduită exprimată în formă orală. Putem. jurisprudenţa) şi izvoare neoficiale (doctrina. Considerat ca consimţământ tacit al poporului. 19. Cutuma . C. Teoria generală a dreptului. mos majorum. Aşadar ea constă într-o practică îndelungată socotită ca dreaptă. Este un mod originar de manifestare a voinţei sociale.În primul rând. relicve sau vestigii care atestă anumite reguli de conduită din diferite perioade istorice11. 15 Elena Paraschiv. Ed. teoreticienii au folosit-o pentru a desemna mai multe realităţi juridice şi metajuridice. mai întâi care sunt principale accepţiuni ale acestei noţiuni. Idem. p. izvoare scrise şi izvoare nescrise – cele scrise sunt legea. Ion Peretz. 145. pe lângă dreptul nescris s-a introdus şi dreptul scris. legea. cuvântul cutumă (obiceiul14 sau datina. Curs de istoria dreptului …. jurisprudenţa. Dar unde s-a născut acest concept? În acelaşi timp cu instaurarea stăpânirii romane în Dacia. 174. 13 Apud Elena Paraschiv. avându-se în vedere că. doctrina. Izvoarele formale. Andreea DRAGOMIR 93 încercând să scoată în evidenţă principalele lor elemente de originalitate în cadrul sistemului de drept românesc. Cutuma sau obiceiul a luat naştere prin repetarea aplicării aceleiaşi idei juridice la un anumit număr de cazuri luate individual. cit. 2) În funcţie de cum ele creează sau interpretează dreptul. Bucureşti. cutuma putea fi aplicată doar dacă nu venea în contradicţie cu principiile generale ale acestuia. care apelează în principal la jurisprudenţă sau.RSJ nr. 14 „Obiceiul. 12 11 . atâtea obiceie” sau „în sânge se preface datina”) îşi are originea în expresia franceză „coutume”. Ed. mai bine zis. şi un drept anglo-saxon. p. atunci când vorbim de izvor de drept ne referim la forma în care norma juridică este adusă la cunoştinţa celor cărora li se adresează. Tot un izvor de drept poate fi considerată şi o anumită ideologie juridică ale cărei particularităţi s-au conturat într-o anumită zonă geografică. a fost totdeauna în dreptul roman în dreptul roman capabil de a crea şi de a abroga dreptul. All Beck. cutuma). 2002. el a fost prin aceasta chiar înzestrat de aceeaşi putere ca şi o lege. de-a lungul timpului. astfel. să folosim această noţiune în sensul ei istoric sau arheologic atunci când ne referim la documente. op. 2/2010 Bogdan ANDREI. noţiuni întâlnite şi în zicători „câte bordeie. doctrina. a cărui caracteristică principală este faptul că se bazează aproape exclusiv pe lege ca izvor fundamental de drept. Izvoarele formale ale dreptului pot fi clasificate în funcţie de diferite criterii: 1) Avem aşadar. Putem da ca exemplu aici: cutuma.. şi reprezintă legea nescrisă formată din repetarea unei practici pe o lungă durată cu condiţia că se respectă o regulă de drept. într-o anumită perioadă de timp şi sub acţiunea anumitor factori culturali. 3) În funcţie de calitatea celui care emite regula de conduită. Bucureşti. iar nescris este cutuma. Trebuie să vedem. prin creare de precedente. avem izvoare creatoare (legea şi cutuma) şi izvoare interpretative (jurisprudenţa şi doctrina)13. consuetudo. p. Din punct de vedere al dreptului roman. Din punct de vedere strict juridic. fundamentată pe observarea uniformităţilor cazurilor petrecute în realitatea socială vreme îndelungată şi considerată dreaptă”15. Obiceiul juridic sau cutuma.H. avem izvoare oficiale (legea. la precedentele judiciare pe care aceasta le creează. p. jurisprudenţa. 2007. considerat fiind cel mai vechi izvor de drept. Beck. Atunci când vorbim de izvoare de drept trebuie să facem o demarcaţie clară între diferitele sensuri pe care această noţiune le are. Avem în vedere astfel un drept romanogermanic. ca şi o voinţă exprimată în formele legale”. Nicolae Popa. pentru a forma dreptul12. 53.

cartea funciară. Academiei Republicii Socialiste România. partea a doua. Ed. Dreptul cutumiar reglementa relaţii din domeniul dreptului civil. iar regula este obligatorie atunci când prevede o sancţiune. agrar. Cunoaşte şi inconveniente prin faptul că are o mobilitate foarte mare. Andreea DRAGOMIR RSJ nr. Bucureşti. Cutuma însă are acelaşi rol în legislaţia noastră pe care îl cunoaşte şi legea. Vechiul drept cutumiar românesc. 18 D. 16 . În perioada 1859-1918 cutuma a reprezentat principalul izvor de drept. chiar şi în dreptul constituţional etc. nevoii de securitate. cutuma pierzându-şi din importanţă datorită faptului că este considerată a fi mult prea simplă. Se întâlneşte în multe ramuri de drept. izvoare şi drept pozitiv. cunoaşte un rol important în perioada feudalismului sub forma lui Jus Valachicum sau Jus Valachorum reglementare recunoscută în Ţările Române. pp. 313-315. Marcu. L. deseori confundându-se astfel încât de multe ori e foarte greu să le distingi.94 Bogdan ANDREI. iar odată cu decăderea feudalismului multe norme obişnuite au fost incluse în culegerile de acte normative cum ar fi Obiceiul pământului. în dreptul civil. All Beck. obiceiul juridic îşi pierde rolul de sumă a normelor şi valorilor etico-juridice tradiţionale. în dreptul familiei (dreptul soţiei de a purta numele bărbatului). Jus Valachorum sau Legea ţării (Obiceiul pământului) prin care se face legătura de drept dintre populaţia românească şi teritoriul pe care era aşezată. prea primitivă. Înlocuită fiind de legea scrisă. vol. 2/2010 Pentru a avea o cutumă trebuie să existe o repetare constantă care să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie astfel încât alţii să o ceară şi să nu depindă doar de voinţa subiectivă.. 1999. Codul Calimach (1817). Astăzi obiceiul se oglindeşte mai mult în jurisprudenţă. Ed. Privind de-a lungul istoriei. de egalitate şi de justiţie16. Firoiu. De ce a luat naştere cutuma? Fiindcă ea corespunde unui fapt natural în societate. Prin adoptarea Codului Civil de la 1864. la anumite practici administrative. Mai există însă obiceiul juridic? S-a mai păstrat el? Sigur că există. Îl întâlnim în domeniul proprietăţii funciare. o nesiguranţă dar care se adaptează întocmai Vezi Mircea Djuvara. op. imediat după constituirea statului naţional român. În ceea ce priveşte dreptul contemporan rolul normelor cutumiare este unul infim faţă de vremurile trecute. prea rudimentară pentru cerinţele actuale. Ele sunt apropiate mai mult ca structură de formaţiune de cutumele judiciare nu sunt de drept pozitiv neavând garanţia statului. Odată cu dezvoltarea vieţii economice şi sociale. p. cutuma a lăsat ceva în urma ei şi anume „ce se naşte din obiceiuri sunt lucruri drepte”18. 65. are un caracter rural. p. industriale. Care este însă legătura dintre cutumă şi jurisprudenţă? Numai prin jurisprudenţă cutuma se consacră. 62. Istoria dreptului românesc. Care sunt diferenţele dintre cutumă şi simplul obicei? Obiceiurile simple nu au nimic de-a face cu dreptul pozitiv. primele legiuiri: Pravilniceasca Condică (1780). 17 Apud Elena Paraschiv. dar şi în rândul statelor din jur. căsătoria etc. Teoria generală a dreptului (Enciclopedia juridică) – Drept raţional. cutuma apărută încă din perioada dreptului geto-dac aplicându-se numai în măsura în care nu contravenea dispoziţiilor de ordine publică romane. dreptul cutumiar începe să se restrângă deşi existau dispoziţii ce făceau referire la obiceiurile juridice17. cit. Legiuirea Caragea (1818) conţineau cutume. Bucureşti. II. comerciale. Când devine obiceiul un izvor de drept? Numai atunci când reuşeşte să stabilească o regulă obligatorie. 1987.

deci nu există o diferenţă substanţială între ele. legea nu reprezintă o voinţă individuală. uzanţele pot deveni cutume. legea are un caracter revoluţionar (se modifică ori de câte ori este necesar pentru a corespunde realităţilor sociale) pe când cutuma este mult mai conservatoare. Librăriei Socec. Cutuma. Noţiuni preliminare despre drept. Dan Claudiu Dănişor. Ed. 35. 21 Vezi Vladimir Hanga. [s. p. 19 . Bucureşti. vol. Totuşi relaţia dintre lege şi cutumă trebuie examinată separat. Bucureşti. Djuvara. tranziţia este gradată. Acestea reprezintă o practică socială constantă. pornesc de la premisa că acesta este un ansamblu de reguli23. p. Teoria generală a dreptului. Ed. Aceasta reprezintă instrumentul prin care dreptul îşi îndeplineşte finalitatea: educarea individului. Ce se întâmplă în cazul în care cutuma nu este consacrată de instanţele judiciare? Atunci ea constituie uzanţele. op. Dreptul şi tehnica juridică – Încercare de sinteză. Andreea DRAGOMIR 95 necesităţilor sociale. [s. Bucureşti.H... Toate aceste concepţii sunt rezultatul direct al faptului că şcoala istorică nega existenţa unei ordini juridice obiective şi implicit a normelor juridice. 23 Vezi Nicolae Popa. aşezând aşadar la temelia construcţiei ordinii juridice. faţă de cutumă. susţinând relativitatea acestui concept şi „lipsa unui ideal de realizat”. Lumina Lex. 1930. 2/2010 Bogdan ANDREI. Teoria generală a dreptului. Bucureşti. l. 83.a]. C. dacă nu chiar imposibilă”20. Europa Nouă. Deosebirea dintre ele? Uzanţa este lipsită de elementul psihologic. care prin particularităţile lor de analiză au determinat evoluţia actuală a acestei noţiuni. 22 M. pp. folosită într-un mediu social determinat. general acceptată şi urmată. All Beck. legea. Gradul de superioritate este mai mare la lege decât la cutumă. p. De exemplu în unele ramuri de drept cutuma păstrează o autoritate foarte mare mai ales „în acelea în care elaborarea legislativă e din natura lucrurilor lentă şi dificilă. De asemenea. norma juridică. De-a lungul istoriei. ca o expresie a unei necesităţi juridice (opinio iuris). 10. date de doctrină noţiunii de drept ca fenomen juridic. Ed. totuşi poate să îi suplinească lipsurile (praeter legem).RSJ nr. voinţele subiective particulare cedând unei voinţe comune şi de ansamblu”19. Pentru reprezentanţii acestei şcoli dreptul este produsul conştiinţei Vezi Vladimir Hanga. să conducă la căderea în desuetudine a acesteia sau poate chiar servi uneori la interpretarea dreptului scris (optima lelum interpres consuetudo)21. Fiind garantată şi consacrată chiar de stat cutuma devine drept pozitiv. Lecţii de filosofie juridică. Multe dintre definiţiile actuale. Teoria generală a dreptului. Şcoala istorică privea dreptul ca pe o sumă de fapte. noţiunea de normă juridică a făcut obiectul mai multor concepţii filosofice. p. Ed. 89. Teoria generală a dreptului. prin autoritatea statului şi implicit a organului ce deţine puterea legislativă şi actul de voinţă ce consacră acea normă. chiar dacă nu poate contrazice legea (contra legem). tinde spre statornicie22. 2008. Beck. Care ar putea fi legătura dintre cutumă şi lege? Asemenea cutumei. 2001. 237. p. În orice caz ea nu este un fenomen de drept privat. presupune un act reflectat de formulare a unei norme de drept. II. Ca o concluzie. apud Lidia Barac. Gheorghe Dănişor. Ion Dogaru. de convingerea că ea reprezintă dreptul şi că urmarea ei e obligatorie. Ed. 428-429. cit.]. 20 Giorgio del Vecchio. unele putând fi caracterizate ca fiind extreme. 2000. Cu timpul însă. 84. p. „nu după voinţa individuală a părţilor contractante.

aşezarea la temelia normei juridice a două sentimente transformă teoria sa într-un psihologism juridic.. cit. s-a aflat în dezacord cu cea a poporului. Mai mult. Traite de droit constitutionnel. existenţa regulilor de drept30. Norma socială este alcătuită din trei categorii de norme care formează un tot unitar: norme economice. Ei exclud ideea de justiţie din construcţia teoriei utilitariste negând astfel existenţa normelor juridice. cea care de multe ori. este şi ea caracterizată printr-un grad ridicat de empirism. Filosofia dreptului. se poate spune că norma juridică a lui Leon Duguit „este puţin diferenţiată de norma socială deoarece are drept element caracteristic constrângerea”32. 24 . cit. Şcoala utilitaristă. care au rolul de a controla acţiunile indivizilor ce aparţin aceluiaşi organism social. norme morale şi norme juridice. p. cel care a analizat-o prin antiteza. Ion Dogaru. au un rol esenţial deoarece sub acţiunea sentimentului de socialitate şi a celui de justiţie. solidaritatea socială este guvernată de o serie de norme sociale29. p. de-a lungul timpului. devenind mijlocul prin care să se creeze un grad cât mai mare de fericire pentru oameni. op. 37. Gheorghe Dănişor. Leon Duguit afirmă despre norma socială că ea nu este altceva decât legea care hotărăşte atitudinea activă sau pasivă pe care trebuie s-o aibă toţi membrii grupului social. 35.. p. All Beck. dreptul trebuind astfel să se supună ideii de utilitate. Consideraţiuni asupra normei juridice. [s. 32 Octavian Ionescu. Ed.. Octavian Ionescu. Léon Duguit. 1921. La baza teoriei utilitariste se află ideea că omul este sub imperiul plăcerii şi suferinţei25. consideră autorul.” Octavian Ionescu. La régle de droit – Le probléme de l’état. op. p. 31 Solidaritatea socială nu are valabilitatea atunci când vine vorba de anumite instituţii juridice. Traité de droit constitutionnel. Concepţia sa despre acestea a suferit însă. Beseler în lucrarea Volksrecht und Juristenrecht. 29 În lucrarea sa. Leon Duguit este adeptul unei teorii solidariste28. 81. Bucureşti. 25 Ion Craiovan. 27 Octavian Ionescu.n. All Beck. Leon Duguit admite astfel. Andreea DRAGOMIR RSJ nr. şi anume ideea de interdependenţă sau de solidaritate. 28 „Această doctrină are ca exponent principal pe Leon Bourgeois însă opera acestuia este lipsită de o latură juridică el punând accentul mai mult pe latura sociologică. Bucureşti. pentru că acestea din urmă decurg tocmai din această idee de justiţie27. Doar timpul influenţează evoluţia continuă a dreptului fapt ce face imposibilă transpunerea conţinutului său într-o formă obiectivă. De aceea reverberaţiile ei s-au simţit mult mai atenuat în domeniul dreptului. considerând că viaţa socială în întregimea ei se construieşte pe un singur principiu. mai multe critici. iar considerarea solidarităţii sociale ca fiind singurul principiu guvernator al societăţii nu se poate lăuda cu un grad foarte mare de aplicabilitate în domeniul juridic31. Dan Claudiu Dănişor. Potrivit utilitariştilor. statul şi dreptul au menirea de a îmbina interesele individului cu cele ale societăţii26. a III-a. cu noţiunea de Juristenrecht care desemna conştiinţa juriştilor.2002. Aceste două realităţi antagonice ale vieţii umane sunt cele care înlocuiesc noţiunile de dreptate. fixă. p. 1998. cele economice şi cele morale. al cărei reprezentant de seamă este Bentham. Ed. dau naştere regulilor de drept. vol. moralitate. În pofida acestor critici este totuşi de admirat deosebita atenţie pe care Noţiunea de Volksrecht (conştiinţă colectivă a fiecărui popor) a fost introdusă de G. Marile curente. 90. cum ar fi materia succesiunilor sau ipoteca. 30 Octavian Ionescu. cit. 2/2010 colective (Volksrecht ). nedreptate. p. Astfel. 41..]. op. p. 1933. aşa cum spune şi titlul. Paul Cuche alăturându-i ideea de concurenţă vitală atât în ceea ce priveşte domeniul economic cât şi cel intelectual. Primele două categorii de norme. imoralitate. I. şi-l obligă doar la o existenţă cutumiară. Iaşi. ed. Potrivit lui Duguit.41. el neavând niciun element apriori. cit. Introducere în filosofia dreptului. op. spre deosebire de reprezentanţii şcolii istorice şi cei ai utilitarismului. 26 Nicolae Popa. 38.96 24 Bogdan ANDREI.

Aceste norme formează obiectul cunoaşterii juridice. esenţa normei juridice (echilibrarea activităţii individuale în relaţie cu interesul grupului). p. op. p. Hans Kelsen este adeptul concepţiei potrivit căreia sistemul de drept se rezumă la existenţa normelor care-l compun. aşadar. cel care-si numeşte concepţia despre drept pozitivism juridic. 36 Apud Octavian Ionescu. Ne aflăm. incluzându-le în sistemul său juridic33. 37 Idem. îşi clădeşte teoria pe o opoziţie clară faţă de concepţiile dreptului natural şi cu o afinitate deosebită faţă de seva morală. fiecare normă întemeindu-se pe o altă normă de unde şi validitatea ei34. Cu toate acestea însă. în faţa unui sistem de drept care se limitează doar la producţia normativă a statului38. p. Julien Bonncase identifică cinci elemente care împreună formează scheletul dreptului: scopul normelor juridice (armonia socială). care se autoreproduce. cele individuale şi cele sociale.. problema distincţiei dintre normele morale şi cele juridice. cea care se află la originea dreptului. cit. Andreea DRAGOMIR 97 ilustrul profesor de la Bordeaux a acordat-o normelor juridice. cele morale. Ripert consideră că între cele două categorii de norme. plenitudinea ordinei juridice pozitive”37. care dau naştere implicit la două categorii de norme. din nou. ideea de just şi imperativul categoric pe care norma juridică îl presupune. 2/2010 Bogdan ANDREI. . Gheorghe Dănişor. constrângerea sau sancţiunea. caracteristica lor principală fiind tocmai aceea că sunt absolute. Ion Dogaru. Aici intervine morala. Kelsen ia în considerare doar existenţa unui drept obiectiv. ele reprezentând „principiile ordinei perfecte care trebuie să domnească între interesele indivizilor”35. cit..51. 49. op. Acest drept obiectiv este unul relativ în sensul că este supus unor variabile care-i determină specificitatea. nefiind capabil să determine de ce indivizii respectă benevol norma juridică şi ce elemente trebuie să ia în considerare statul atunci când normează. această relativitate nu demonstrează existenţa normelor juridice. dubla origine a regulilor de drept (raţională şi socială). cele morale şi cele juridice nu există nicio diferenţă de fond existând doar una de formă şi anume aceea că fiind sancţionate de către legiuitor regulile morale capătă putere juridică. p. Roger Bonnard susţine că există două categorii de valori. Potrivit lui. Dreptul subiectiv nu este altceva decât o latură a celui dintâi. domeniul de aplicabilitate (doar manifestărilor exterioare ale fiinţei umane). Francois Geny face această distincţie prin scoaterea în evidenţă a anumitor caracteristici specifice dreptului: sancţiunea exterioară. delimitată clar de celelalte discipline. Ripert defineşte pozitivismul juridic în următorul fel: „Esenţa pozitivismului juridic este de a considera regulile juridice stabilite ca singurele norme ale conduitei omeneşti şi de a profesa. Nicolae Popa. 35 Octavian Ionescu. cit. 38 Idem. 33 34 Idem. dreptul „nu poate să se dezvolte decât printr-o ridicare necontenită a sevei morale”36. ridicându-se astfel. Teoria realităţii normelor juridice porneşte de la dorinţa de a demonstra faptul că normele juridice sunt legi ale ştiinţei dreptului. prin urmare.RSJ nr. care au ca scop principal perfecţiunea individuală. 391. Georges Ripert. Dan Claudiu Dănişor.. 42. op. Dar acest pozitivism juridic nu este suficient pentru a explica ideea de autoritate a legilor. lucru relevat în teoria pură a dreptului.

al cărei scop este acela de a asigura ordinea socială. legea fiind totul unitar ale cărei părţi componente sunt normele juridice. Este însă.. indiferent de sursa lor atunci legea şi norma juridică se suprapun perfect. 239. 2/2010 interioară. conform Ibidem. 146. 42 Georg Wilhem Friedrich Hegel. p. iar crearea ei presupune două etape: mai întâi. Bucureşti. din sfera lor de cuprindere. 146. cel care.. dispoziţii şi sancţiuni putându-se astfel afirma că norma juridică este materialul de construcţie al legii. Normele juridice reprezintă. op. şi cele juridice. p. cit. cit. Andreea DRAGOMIR RSJ nr. Ambele par să împărtăşească aceleaşi caracteristici. 242. de la relaţiile de familie şi până la organizarea statului şi relaţiile cu alte state. Principiile filosofiei dreptului. prin constrângere”40. Deosebirile vin însă. pe când acestea din urmă pot exista în lipsa legii. pilonul central pe care se bazează întreaga viaţă socială. Concluzia este că legea nu poate exista în lipsa normelor juridice. şi anume parlamentului. iar nerespectarea ei atrage constrângerea. chiar dacă nu atât de puternică ca în cazul regulilor de conduită morală. Nicolae Popa. Activitatea de legiferare reprezintă una dintre funcţiile fundamentale ale oricărui stat de drept. ridicarea de la particular la general. a individului în relaţie39. regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală. cea care le face să fie acceptate de societate şi le conferă o evidentă funcţie de perfecţionare a individului. ajungându-se de la negarea existenţei lor până la aşezarea acestora la temelia construcţiei sistemului social şi juridic şi de a scoate în evidenţă câteva din caracteristicile ei fundamentale. Dacă este să luăm însă sensul larg al noţiunii de lege. Astfel norma juridică este o „regulă generală şi obligatorie de conduită. 40 39 . iar pe de altă parte. 63. fiind liantul dintre norma juridică şi relaţia socială supusă reglementării. Legea este şi ea generală. cel ce cuprinde toate actele cu caracter normativ. în caz de nevoie. pe de o parte. legea fiind alcătuită din mai multe norme juridice fapt ce presupune existenţa mai multor ipoteze. Academiei. p. pe când norma juridică poate avea ca izvor şi acte normative emise în baza funcţiei executive (hotărâri de guvern). Ed. la concept şi apoi adecvarea generalului la particular42. Această activitate este atribuită în mod tradiţional organului legislativ al statului. 65. Gheorghe Dănişor. op. Prin normare. exterioară. 243. statul creează cadrul general de desfăşurare al tuturor interacţiunilor dintre membrii corpului social precum şi schema potrivit căreia se realizează raporturile dintre diferitele instituţii. Această analiză este valabilă doar atunci când ne referim la sensul restrâns al noţiunii de lege. Conform acestui principiu legea are ca sursă o autoritate. Această scurtă analiză are menirea de a trasa traiectoria pe care a urmat-o concepţia despre norma juridică pe parcursul mai multor etape de evoluţie în filosofia juridică. din faptul că legea este un act normativ emis în baza funcţiei legislative a statului. Ion Dogaru. Hegel consideră că baza operei de legiferare o constituie principiul autorităţii legii. obligatorie. care vizează perfecţiunea socială. norma juridică un sinonim pentru noţiunea de lege? Ambele noţiuni pot fi definite prin caracteristicile lor principale. Puterea lor de a organiza societatea este dată de atributul constrângerii fără a minimaliza sub nicio formă substanţa lor morală. p. 41 Dan Claudiu Dănişor. De cealaltă partea legea poate fi definită ca fiind un act normativ care reglementează în mod primar un domeniu41. în ansamblul lor. 71. acela de act normativ adoptat de Parlament.98 Bogdan ANDREI. 1969.

hrisovul care desfiinţa văcăritul. fapt ce reiese din folosirea formulei cu sfatul unanim al boerilor ţărei.. la 9 Aprilie 1433. cu 43 de membri şi Obicinuita Obştească Adunare în Moldova cu 35 de membrii. Istoricul puterii legiuitoare în România. de Domnul Moldovei. realităţile sociale cu care se confruntă guvernaţii. Th. În Ţara Românească încă din secolul al XVI-lea. Marile puteri au forţat Turcia să dea un firman pentru a convoca în fiecare principat câte un divan ad-hoc a cărui componenţă trebuia să Th. regele Poloniei. C. mare duce al Lituaniei43. Aslan. dat 9 ani mai târziu când domnitor era Constantin Mihail Cehan Racoviţă. dar care a fost înlăturat la cea d-intâiu împotrivire din afară”. boierii erau consultaţi de domnitor în chestiuni precum încheierea de tratate cu regi ai Poloniei şi Ungariei. la 23 Iulie 1631. Istoricul puterii legiuitoare în România. 47 Th. ei fiind deja în slujbe. pentru a accentua puterea hrisovului pe care urma să-l dea. în hrisovul dat de Leon Voievod. Situaţia este asemănătoare şi în Moldova. în Dreptul nr. Domnul Munteniei. Calimach. alcătuite astfel încât să reflecte principalele interese ale ţării. 2/2010 Bogdan ANDREI. din Mitropolit. Odată cu adoptarea Tratatului de la Paris din 18/30 Martie 1856. a următoarei formule: „Pentru aceasta am socotit de am strâns toată ţara: boieri mari şi mici. Acest lucru reiese din folosirea. însă. de am sfătuit cu voia Domniei Mele. Adoptat în Muntenia la 30 Aprilie 1831 şi în Moldova la 20 Octombrie 1832. Aceste adunări erau formate. cu cetăţenii din Sibiu şi 7 sate săseşti din Transilvania. Regulamentul organic a reprezentat prima constituţie care a dat o formă de organizare politică Statului român45. op. pp. Un astfel de tratat este cel încheiat la 20 Ianuarie 1390 de Mircea cel Mare. recurgea la consultarea întregii ţări44. Aslan. Ilie Vodă. adunări obşteşti. şi „cu boierii consiliului nostru şi cu toată ţara noastră” în tratatul de alianţă încheiat. 9/1905. p. p. între Ştefan Domnul Moldovei şi Cazimir. Cert este că. Exemple de acte adoptate de către adunările obşteşti în Moldova sunt hrisovul dat la 1 iunie 1749.RSJ nr. 11/1905. Informaţiile referitoare la structura şi activitatea puterii legiuitoare în Principate. cât şi în Moldova. 13/1905. au existat. hrisovul care fixa birul din 1804. privitor la dezrobirea vecinilor. anterior adoptării acestui act. în tratatul comercial încheiat. domnul. cit. şi roşii şi mazili şi toţi slujitorii. dat sub domnia lui Scarlat Al. 101. Aslan. C. pe tot parcursul evoluţiei lor istorice. episcopi şi boieri. sunt destul de sărace şi neclare. atât în Ţara Românească. cu Vladislav. Primul act care a reglementat modul în care este alcătuită puterea legiuitoare în ţările române precum şi întinderea prerogativelor ei şi modul în care urma să se legifereze a fost Regulamentul organic. Membrii adunărilor cu puteri legiuitoare46 nu aveau calitatea de reprezentanţi ai poporului. 44 43 . în Dreptul nr. în Dreptul nr. pentru izgonirea călugărilor greci de pe lângă mânăstirile româneşti. Acest regulament era însă doar opera străinilor fiind privit cu reticenţă de români. 45 „Proiectul de Constituţiune a Moldovei din 1822 a fost numai un vis frumos al boierilor mici din Moldova. 46 Obişnuita Obştească Adunare în Muntenia. C. Andreea DRAGOMIR 99 teoriei reprezentării are rolul de a transpune sub forma normelor de drept. sub domnia lui Constantin Mavrocordat. Aslan. pe care îl hrănea la început chiar Domnitorul ţărei Ioniţă Sandu Sturdza. 101. Istoricul puterii legiuitoare în România. 71-72. care erau consultate de domnitor atunci când trebuiau adoptate măsuri importante. C. Principatele române au intrat într-o nouă fază de dezvoltare politică dar şi economică ce se caracteriza printr-o reînviere a sentimentului naţional47. de regulă. la Lemberg. În anumite situaţii.” Th. p. formulele folosite aici fiind: „prin maturul consiliu al boerilor noştri”. 85.

să primească o Constituţie străină. astfel că poporul român a fost silit. odată cu adoptarea Constituţiei din 1866 şi. de divergenţele de opinie existente între juriştii din diferitele regiuni ale ţării. de prioritatea acordată activităţii instituţionale de organizare a Statului reîntregit.100 Bogdan ANDREI. terminologie. Franţa. Istoria dreptului românesc. cu implicaţii majore în structura izvoarelor formale. administrativ) şi aplicarea ei doar atunci când nu este contrară dreptului statal50. Bucureşti. Între 1866 şi 1918 s-a desfăşurat o amplă operă de codificare materializată prin adoptarea de coduri în diverse ramuri de drept. p. De asemenea. Andreea DRAGOMIR 48 RSJ nr. Prima Constituţie cu adevărat românească a fost cea adoptată de Adunarea Constituantă la 29 iunie 1866 care impunea un organ legislativ alcătuit din două camere fiecare cu drept de iniţiativă legislativă. Anglia. devenind una dintre tradiţiile adânc înrădăcinate ale statului român modern. mult mai uşor de pus în aplicare. constă în reducerea sferei de acţiune a cutumei numai la anumite ramuri (civil. de tranziţie de la un drept cutumiar. Convenţia de la Paris din 1858 era alcătuită din 50 de articole şi a fost adoptată de cele 7 mari puteri (Turcia. Marcu. Caracteristica principală a dreptului din aceea epocă este neadecvarea lui la nevoile populaţiei prin impunerea unor norme lipsite de orice fundamentare în ceea ce priveşte tradiţiile poporului român. Istoria parlamentarismului bicameral începe aşadar în ţara noastră. şi. precum şi dreptul de a refuza acest lucru însă doar sub forma unui veto suspensiv şi nu absolut. p. Odată cu desăvârşirea unificării legislative putem vorbi cu adevărat de un stat român unitar care păşeşte astfel în modernitate. 231. convenţia ţinea totuşi seama şi de unele dorinţe evidenţiate de divanurile ad-hoc. 50 Liviu P. se recunoştea Capului Statului dreptul de a sancţiona şi promulga legile. Ed. 49 48 . O schimbare importantă în această perioadă. 1997. atunci când a intervenit lovitura de stat făcută prin decretarea Statutului de către Domnitorul Alexandru-Ioan Cuza. principatelor să-şi elaboreze singure Constituţia. Este vorba despre Convenţia de la Paris49. Tranziţia de la capitalism la socialism poate fi exemplificată cel mai bine. Una dintre cele mai importante perioade de evoluţie pentru Dreptul românesc a fost cea de unificare legislativă. din punctul de vedere al legiferării. cu excepţia perioadei comuniste în care Marea Adunare Naţională mima democraţia şi activitatea de legiferare. la fel ca şi în 1831. Contextul politic nu a permis însă. continuă şi în zilele noastre. tradiţii statornicite sub forma cutumelor) şi elemente împrumutate din marile sisteme de drept. Aceasta este o dovadă clară de modernizare. care a fost actul fundamental al acestor ţări până în 1864. Toate acestea dau sistemului nostru juridic o notă accentuată de originalitate. din 7/19 august 1858. ce prezintă destul de multe probleme atunci când vine vorba de cunoaşterea lui de către subiecţii de drept şi de soluţionarea efectivă a cauzelor. Acest proces a avut o durată destul de lungă (aproape două decenii).comercial. la un drept pozitiv. pe de altă parte. 51 Ibidem. 230. în unele domenii rămânând chiar neterminat. Sardinia şi Austria). Chiar dacă era opera străinilor. cu privire la sistemul de drept ce ar trebui implementat51. Rusia. Prusia. prin Idem. pe de o parte. încă odată. Lumina Lex. operă care se caracterizează printr-o tehnică legislativă ce reflectă sinergia dintre anumite trăsături specifice dreptului românesc (limbaj. 2/2010 oglindească interesele claselor sociale în întregimea lor . situaţie cauzată. determinată de realizarea Statului naţional unitar român. Perioada regimului comunist a reprezentat pentru România un pas înapoi din punctul de vedere al evoluţiei juridice.

Revoluţia din decembrie 1989 şi Constituţia din 1991 marchează reluarea evoluţiei juridice pozitive în România. neexistând mijloacele necesare protejării lor. Andreea DRAGOMIR 101 modificările aduse cadrului legislativ al dreptului de proprietate urmărindu-se chiar suprimarea lui şi a relaţiilor sociale pe care acesta le genera şi înlocuirea lor cu relaţii de tip socialist care să ducă. 195253 şi 196554. Încercarea de a menţine pasul cu realităţile sociale aflate mereu în schimbare a avut şi are încă unele efecte negative printre care se numără şi calitatea slabă a textelor de lege precum şi ineficienţa unora dintre mijloacele de aplicare a normelor juridice. eliminându-se astfel posibilitatea unei persoane de a contesta un act administrativ. consacrarea acestor drepturi era pur formală. valorile fundamentale generate de conştiinţa colectivă şi consacrate de-a lungul unei lungi perioade de evoluţie instituţională şi juridică. Bucureşti. tradiţia constituţională a statului român este întreruptă. la apariţia unei noi structuri sociale. p. susţinându-se aportul glorios pe care armata sovietică l-a adus luptei de eliberarea a poporului român de sub jugul imperialist. care este exercitată acum de un Parlament bicameral. prin introducerea Sfaturilor populare ca organe ale puterii de stat în regiuni. care să permită trecerea la economia de piaţă. cit. 53 Prin adoptarea Constituţiei din 24 septembrie 1952 s-a încercat falsificarea adevărului istoric. Tot prin ea Senatul este înlocuit cu Marea Adunare Naţională. contenciosul administrativ prin art. fapt care duce la crearea unui cerc vicios. 55 Spre exemplu este păstrată instituţia Preşedintelui Ţării. chiar dacă ar fi fost normală o reîntoarcere la monarhie. se caracterizează printr-o avalanşă legislativă determinată de necesitatea înlocuirii structurilor instituţionale specifice regimului socialist cu un cadru legislativ nou. 295. Oroveanu. anularea actului şi repararea pagubei”. op. Prin constituţiile din 194852. fiind. fie erau recunoscute doar la un nivel declarativ. 35: „Cel vătămat într-un drept al său printr-un act ilegal al unui organ de stat poate cere organelor competente. 51 al Constituţiei). astfel. 54 Constituţia din 21 august 1965 reînfiinţează. Oroveanu. oraşe şi comune. 2/2010 Bogdan ANDREI. aparent. . 299. introdusă în 1974. fie înlocuite cu altele complet artificiale. şi de respectarea angajamentelor asumate de ţară noastră faţă de organizaţiile internaţionale.1995. deşi nu putem vorbi de o reîntoarcere la tradiţiile constituţionale anterioare regimului comunist55. Ed. dacă acesta i-a produs o vătămare. 296. p. (art. 52 Constituţia din 1948 consfinţeşte dispariţia contenciosului administrativ. raioane. aşa cum am mai spus. Activitatea de legiferare.RSJ nr. al cărei rol era pur formal. Influenţele sovietice se văd şi în noul mod de organizare al administraţiei locale.. Cerma. Istoria dreptului românesc şi evoluţia instituţiilor constituţionale. Vezi Mihai T. Vezi Mihai T. 297. În realitate însă. în condiţiile prevăzute de lege. acest lucru generând nevoia modificării lor continue.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->