HĂRŢI: GH. AMUZA / SCHIŢE TRASEE: GH. NICULESCU / FOTOGRAFII: N.

POPESCU

Cuvînt înainte
Oltul, Jiul şi Streiul, rîuri importante ale ţării noastre, delimitează între ele Masivul Parîng, o parte bine individualizată a Carpaţilor Meridionali, ocupînd una din cele mai spectaculoase zone alpine; această zonă înglobează piscuri înalte, relief glaciar dezvoltat, întinse platforme de eroziune, păşuni bogate, defilee şi peşteri, o puternică reţea hidrografică, toate îmbinîndu-se armonios într-un cadru pitoresc, aproape unic în ţara noastră. Aria aceasta muntoasă devine tot mai cunoscută şi preţuită de turişti. In afară de interesul firesc al localnicilor, perspectivele inedite şi puţin cunoscute ale acestor meleaguri aflate la est de Strei şi Jiu au stîrnit curiozitate şi altor drumeţi. Înainte turiştii se încumetau mai greu să străbată distanţe mari în aceşti munţi, din stînă în stînă, sau uneori înnoptînd sub cerul liber, dispunînd de informaţii sumare asupra traseelor. Astăzi, ca urmare a importanţei acordate turismului, întîlnim pe potecile munţilor Parîngului şi Şureanului, la cabane, sau în taberele cu corturi, drumeţi de diferite vîrste, veniţi din toate colţurile patriei noastre socialiste să facă cunoştinţă cu pitorescul acestor locuri. Pentru masele de turişti, dornice de instruire, vom ca în paginile următoare să prezentăm aspecte mai interesante, atît privind excursiile de vară, cît şi cele din timpul iernii. Prin ce ne pot atrage Parîngul şi Şureanul ca să le urmăm potecile, de la un capăt la celălalt, de la o cabană la alta ? Urcuşul pînă la vf. Parîngul Mare, pe lîngă satisfacţia altitudinii sale (2518 m), ne dăruieşte o largă panoramă, rar întîlnită pe alte vîrfuri, făcîndu-ne să uităm cu uşurinţă osteneala drumului. Să amintim de creasta Cîrja-Mija, care ea însăşi constituie un prilej de încîntare, transpunîndu-ne în faţa celor mai semeţe privelişti alpine cu nimic inferioare fraţilor de aceeaşi seamă ai Parîngului: Făgăraşul şi Retezatul. Cine priveşte pe înserat de pe stîncile din apropierea cabanei Parîng la panorama Petroşenilor, presărată parcă cu licurici tremurători, oprindu-se cîteva momente şi pe fundalul întunecos, violaceu al Retezatului, este cuprins de încîntarea provocată de acest tablou viu aşternut în adîncul Văii Jiului. Imagini neşterse rămîn şi acelora care în faptul dimineţii urcă pe Vîrful lui Pătru, ca să „prindă" un răsărit de soare, ceas în care coamele munţilor împrumută forţa focurilor vii. Un colţ de istorie strămoşească este legat de meleagurile înalte ale Godeanului şi Grădiştei de Munte, unde ruinele dezvăluie drumeţilor crîmpeie din viaţa şi faptele dacilor. Să mai adăugăm oare şi mult lăudata vale a Sebeşului, umblată de turişti ? Dacă la această scurtă înşiruire mai adăugăm peisajul hibernal, fără îndoială că munţii de care ne ocupăm aici merită atenţia pe care turiştii noştri le-au şi acordat-o. In prima parte a lucrării ne-am ocupat de prezentarea geografică şi geologică a celor doi munţi vecini, cu o scurtă trecere în revistă a vecinilor lor, atît de la răsărit, cît şi de la apus. Întrucît lucrarea se referă numai la partea apuseană a munţilor dintre Olt, Strei şi Jiu, am ales o limită de demarcaţie turistică faţă de jumătatea răsăriteană, reprezentată în general prin traseul şoselei alpine Novaci—Sebeş, uşor de identificat atît pe teren, cît şi pe hartă. Latura pur turistică tratează un număr de 25 trasee alese în Parîng şi Şurean, trasee care acoperă în general aria imensă a acestor munţi. Unele din traseele de vară trec prin zona alpină stîncoasă a Parîngului, altele, cele mai multe, cuprind zone variate de relief. Am căutat să completăm cunoştinţele generale şi de amănunt existente în publicaţiile turistice anterioare cu altele noi, culese pe teren, exprimîndu-ne speranţa că vor fi de un real folos turiştilor. O atenţie deosebită am acordat-o capitolului de iarnă, ţinînd seama de marea afluenţă de turişti şi schiori spre cabanele şi piscurile Parîngului şi Şureanului. Harta turistică şi schiţele cuprinzînd traseele descrise în lucrare completează textul, ele reprezentând şi o sinteză grafică, folositoare mai cu seamă pentru cei care vizitează prima dată munţii Parîngului şi Şureanului. Sperăm ca această călăuză să îndrepte paşii turiştilor spre inima munţilor Parîngului şi Şureanului, unde natura darnică îşi etalează nenumăratele ei comori de frumuseţe !
AUTORUL

PREZENTAREA MUNŢILOR PARÎNGULUI ŞI ŞUREANULUI Masivul Parîng1 face parte din Carpaţii Meridionali şi este limitat la vest de Jiu şi Strei, iar la est de Olt. Masivul şi-a luat numele de la muntele cel mai înalt, aflat în limitele sale (Parîngului), şi este format din cinci grupe de munţi: 1. Munţii Parîngului propriu-zişi, în sud-vestul masivului. 2. Munţii Şureanului (pe hărţile mai vechi numiţi Munţii Sebeşului) în nord-vestul masivului. 3. Munţii Cindrelului (numiţi şi Munţii Cibinului) în nord-estul masivului. 4. Munţii Lotrului (impropriu denumiţi astfel, întrucît rîul Lotru îşi adună apele din mai multe izvoare, pe teritoriul a doi munţi); pentru ei s-a propus numele de Munţii Ştefleştilor2, în partea centrală-estică a masivului. 5. Munţii Căpăţînii în sud-estul masivului. În lucrarea de faţă, în afară de condiţiile geografice necesare, se va ţine seama şi de cele de dezvoltare ale turismului, de existenţa unei reţele de şosele şi poteci turistice, de amplasarea cabanelor etc. Cei mai bine individualizaţi apar munţii Şureanului şi Cindrelului, spre deosebire de cei ai Lotrului, Căpăţînii şi Parîngului, asupra limitelor cărora există puncte de vedere deosebite. Noi vom considera hotarul turistic de sud al Munţilor Lotrului pe rîul Lotru, iar culmile dintre rîul Lotru şi pîrîul Latoriţa ca aparţinînd Munţilor Parîngului. Această apartenenţă de ordin turistic este confirmată de existenţa unei creste alpine neîntrerupte, desfăcută la nord din vf. Iezer, aflat pe creasta principală a Parîngului, pe care traseele turistice sînt strîns legate de reţeaua de poteci a Parîngului (exemplu: legătura directă din şaua Ştefanul a traseului nr. 10 cu traseele nr. 3 şi nr. 5). La vest de Olt, lanţul Carpaţilor Meridionali se dezvoltă mult în lărgime: 70—80 km, cifră care este depăşită numai de Carpaţii Răsăriteni, în nordul lor. Altitudinea medie a acestor munţi depăşeşte 1500 m, iar vîrfurile principale se ridică mult peste limita celor 2000 m. Atît Parîngul, aflat la sud, cît şi Şureanul, aflat la nord, sînt munţi cu o suprafaţă mijlocie, comparabilă cu aceea a munţilor Bucegi, IezerPăpuşa etc. Între cei doi vecini, Şureanul are o suprafaţă ceva mai mare, dar este mai scund. Creasta principală a Carpaţilor Meridionali se prelungeşte din Munţii Lotrului şi atinge munţii Şureanului şi Parîngului în şaua Tărtărău (1631 m). De aici continuă peste vf. Tărtărău pînă în Poiana Muierii (1757 m). În acest loc creasta principală coteşte brusc spre nord. În partea opusă spre sud se desface o creastă înaltă care formează legătura cu linia crestei principale a Munţilor Parîngului. Este de relevat faptul că, deşi mai înalt, Parîngul rămîne totuşi situat pe ramificaţia sudică a crestei principale carpatine3. Reluînd spre nord această creastă din punctul Poiana Muierii, observăm că ea trece peste vf. Sălanele (1712 m), Vf. lui Pătru (2130 m), Şureanul (2059 m), Comărnicelul (1893 m); din acest vîrf se îndreaptă spre sud-est peste vîrfurile: Tăia (1702 m), Jigurul Mare (1497 m) şi iese din Munţii Şureanului prin pasul Baniţa (Merişor) 756 m alt.; la vest, ea continuă în Munţii Retezatului peste dealul şi pasul Babei (944 m), apoi peste vf. Tulişa şi vf. Custura Mare (2457 m) etc. Creasta principală a Munţilor Parîngului are o direcţie generală est-vest, ea cuprinzînd şi cele mai importante piscuri. Legătura cu creasta principală carpatină începe din vf. Coasta lui Rus (2306 m) şi continuă spre nord peste vf. Pietrele (2155 m), vf. Ciobanul Mare (1944 m), muntele Capra, vf. Pravăţul (1905 m) şi se termină în zona de legătură Poiana Muierii. În schimb creasta înaltă a Parîngului începe la vest din vf. Măgura (970 m) şi continuă spre est peste vf. Parîngul Mic (2073 m), vf. Cîrja (2404 m), vf. Parîngul Mare (2518 m), Coasta lui Rus (2306 m), vf. Mohorul (2335 m), vf. Păpuşa (2134 m), vf. Micaia (2179 m), pînă în afunda curmătură a Olteţului (1640 m). Din linia acestei culmi înalte se desfac spre sud o serie de muchii şi creste în general fără stînci, acoperite în schimb cu păşuni întinse. O viguroasă ramificaţie începe chiar din vf. Parîngul Mare peste vf. Mîndra (2360 m) şi vf. Tărtărău, vf. Măcăria, vf. Groapa, vf. Voişanul, vf. Molidvişul (1787 m). Din acest mic platou ea, se desface asemenea unui trident, din care pornesc iarăşi alte culmi şi pripoare întinse de la Jiu şi pînă la Gilort (est). Din marele vîrf golaş al Mîndrei se relevă o altă culme spre sud-vest, trecînd peste
1 2

V. Mihăilescu, Carpaţii sud-estici, Editura ştiinţifică, 1963. Este mai potrivită denumirea de Munţii Ştefleştilor, după lucrarea „Carpaţii sud-estici" a prof. V. Mihăilescu. Tot acolo grupele munţilor Şureanului, Cindrelului şi Lotrului (Ştefleştiului) sînt propuse sub denumirea de Munţii Mărginimii, care, în cazul că devine larg întrebuinţată, este bine să fie cunoscută de către turişti. 3 Linia principală, de cumpănă, a apelor.

vf. Ţapul, vf. Ciocîrliul Grivelor (2032 m), munţii Prisloapele, Reciul etc. Vf. Parîngul Mare (2518 m) şi vf. Cîrja (2404 m) sînt cele mai reprezentative „acoperişuri" din centrul masivului. La est se înalţă destul de solitar vf. Mohorul (2335 m), care domină cu fruntea să bombată zările, pînă dincolo de Olt. In Munţii Şureanului vîrfurile cele mai înalte depăşesc cu puţin 2000 m: Vîrful lui Pătru (2130 m), vf. Şureanul (2059 m), vf. Cîrpa (2014 m) şi vf. Auşelul (2005 m), avînd un aspect plat, ierbos. Cei doi munţi vecini prezintă deosebiri nu numai ca altitudine şi dispunere a culmilor. Relieful glaciar şi zona stîncoasă larg dezvoltate în Parîng sînt foarte restrînse şi amplasate numai în zona centrală din Şurean. Munţii Şureanului se prezintă în general cu o zonă centrală înaltă, de plaiuri şi păşuni, puţine abrupturi şi grohotişuri, cu zone păduroase foarte întinse, prelungite peste munţi mărunţi, cu altitudini de 1200—1400 m. In partea de sud-vest remarcăm o vastă regiune carstică cu numeroase peşteri, doline, chei etc., care de cîţiva ani a căpătat renume datorită muncii speologilor în peşterile de la Cioclovina, Tecuri, Şura Mare etc. Dispunerea culmilor principale aparţinînd Munţilor Şureanului poate fi asemuită cu aceea a unei palme cu 5 degete. Din zona alpină centrală, care ar putea fi socotită „podul palmei": Vf. lui Pătru— Auşelul—Şureanul—Cîrpa—Comărnicelul, se ramifică 5 culmi importante: două din acestea şi anume a) vf. Poiana Muierii—vf. Sălanele—Vf. lui Pătru şi b) vf. Comărnicelul—vf. Tăia—vf. Jigurul Mare—pasul Baniţa (Merişor) au fost amintite mai sus. Celelalte ramificaţii sînt următoarele: c) Vf. lui Pătru (2130 m) — vf. Canciu (1767 m) — vf. Tomnatecul (1404 m), cu o serie de ramificaţii spre nord. d) Vf. Comărnicelul (1893 m)—Dealul Negru (1866 m) — vf. Mlădie (1798 m) — vf. Şinca (1728 m) — vf. Scîrna (1663 m) — vf. Godeanul (1655 m) — vf. Brusturelui (1331 m); din această creastă se mai desprinde spre nord o culme însemnată: vf. Mlăcile — vf. Bătrîna (1792 m) — vf. Răchita (1238 m)... 4, iar spre sud alta din muntele Steaua Mare (1729 m) peste dealul Rudii (1279 m) — vf. Paltinului (1205 m). Din vf. Scîrna menţionăm spre nord o creastă cu importanţă turistică deosebită peste vf. Lupşa (1489 m) şi muntele Prislop5 e) Vf. Auşelul (2005 m) — vf. Clăbucetul (1940 m) — vf. Chicera (1211 m). Limitele Munţilor Parîngului sînt constituite în majoritatea lor de apele unor rîuri importante sau de afluenţii acestora: Jiul, Lotrul şi Olteţul. La nord, Parîngul are ca vecini Munţii Lotrului şi Şureanului, la vest, Munţii Retezatului şi Vîlcanului, la sud, regiunea dealurilor subcarpatice ale Olteniei, iar la est. Munţii Căpăţînii. Pentru o bună cunoaştere a limitelor turistico-geografice care delimitează Munţii Parîngului, îi vom parcurge spre vest începînd din pasul Tărtărău (1631 m); acolo şoseaua alpină întretaie creasta principală carpatină, traversînd de pe versantul nordic pe cel sudic. În şaua Tărtărău, la hotarul bazinelor hidrografice ale Lotrului (S) şi Sebeşului (N), ne aflăm de fapt în punctul de întîlnire a 3 unităţi: Lotru, Şurean şi Parîng. Spre vest muchia Tărtărăului face demarcaţia între Munţii Şureanului (la nord) şi Munţii Parîngului (la sud). În Poiana Muierii hotarul turistic traversează coama munţilor spre vest şi coboară pe creasta dealului Sterminosu pînă la „Gura Văilor", unde ia naştere Jiul Estic (Transilvan); de aici hotarul se întinde spre vest în lungul Jiului. Pe această vale importantă se înşiră o serie de localităţi: Cimpa, Tăia, Lonea, Petrila. Imediat la vest de Petrila hotarul se frînge brusc spre pud, urmărind în continuare rîul. La „cotul Jiului", în punctul de confluenţă cu pîrîul Baniţa (nord), ia sfîrşit vecinătatea Munţilor Şureanului şi începe la vest cea a Munţilor Retezatului. La hotarul celor doi munţi, giganţi ai Carpaţilor, se răsfiră localităţile Petroşeni şi Livezeni, începînd de la Iscroni, Jiul hotărniceşte Parîngul cu Munţii Vîlcanului, străbătînd cel mai vestit defileu din ţara noastră: pasul Surduc. Apele rîului despică stîncile munţilor şi formează în aceste chei numeroase praguri şi cotituri. Calea ferată trece prin mai multe tuneluri, iar şoseaua naţională se strecoară cu greutate cînd pe un mal, cînd pe celălalt al Jiului. Pentru construirea traseului căii ferate Bumbeşti—Livezeni în anii după Eliberare aici au muncit cu entuziasm numeroase brigăzi de tineret, prin al căror eroism a fost înfrîntă rezistenţa muntelui şi a fost deschisă o nouă cale cărbunelui din bazinul superior al Jiului. Aproape în mijlocul defileului, într-un spaţiu mai larg, se află schitul Lainici. Defileul ia sfîrşit abia în apropierea comunei Bumbeşti-Jiu, la gura văii Sadului, unde putem considera că ne aflăm în colţul sud-vestic al Parîngului. De aici hotarul porneşte spre răsărit, secţionînd în curmeziş „boturile de deal" ale ramificaţiilor sudice răsfrînte din vf. Molidvişului, şi apele care sînt culese de Jiu şi de Gilort:
4 5

Pe aici trece poteca traseului nr. 23 B spre Cugir. Pe creasta aceasta trece traseul nr. 23 A spre cabana Prislop.

se află vestita comună Polovragi. La Subcetate. în apa Olteţului6. De aici şoseaua alpină şi apa Tărtărăului formează limita faţă de Munţii Lotrului (Ştefleştilor). datorită elementelor carstice care împînzesc regiunea. Munţii Şureanului sînt limitaţi la nord de culoarul Mureşului. în amonte. la Baru Mare hotarul este preluat de pîrîul Merişor. străbătută de unul din cele mai impetuoase rîuri de munte. situată însă pe teritoriul Căpăţînii.F. pe Valea Pravăţul şi atinge pasul Tărtărău. Munţii Lotrului (centru-est). La nord ca şi la sud munţii au culmile din ce în ce mai scunde. iar Galbenul. ajungînd astfel în locul de început al acestei descrieri. Din acest punct hotarul îl preia Olteţul. apoi.Blahniţa. Dacă s-ar putea face o comparaţie a meleagurilor udate de pîraiele Baniţa şi Merişor. Vecinul de la răsărit. adîncă şa despărţitoare din creasta de legătură Parîng—Căpăţîna. trecînd apoi spre satul Merişor pe versantul opus. în dreptul cantonului Tărtărău ia sfîrşit vecinătatea cu Munţii Cindrelului. Purul. chiar privite de pe şosea sau din tren. pierzîndu-se treptat fie în culoarul colinar al Mureşului. Frumoasa—casa Tărtărău etc. hotarul întretaie capătul sudic al şoselei alpine. Munţii Lotrului. Streiul primeşte de la vest ca afluent Rîul Mare al Haţegului. Munţii Parîngului şi Şureanului sînt strîns legaţi de vecinii lor aflaţi la est atît prin apropiere (uneori chiar prin linia de creastă). hotarul este preluat de apa Sebeşului. Ghiea. pe pîrîu în sus. pînă la Subcetate rîul curge spre nord-vest iar de aici în direcţia nord. pe toată lungimea hotarului de la confluenţa Jiului cu pîrîul Baniţa şi pînă aici Munţii Şureanului se învecinează cu impunătorii munţi ai Retezatului. mai la vale. În apropiere de vărsarea rîului în Mureş întîlnim o altă localitate muncitorească: Simeria. este cea mai importantă din localităţile de pe cursul inferior al Streiului. Pentru descrierea limitelor Munţilor Şureanului vom alege ca punct de pornire tot pasul Târtărău. afluentul Gilortului. una din cetăţile oţelarilor. în comuna Novaci.). Mărişorului şi Streiului sînt deosebit de pitoreşti. Runcu. munţii descrişi sînt separaţi prin culoare adînci. Pînă în pasul Baniţa (Merişor) limita este dusă pe pîrîul amintit. pînă la curmătura Olteţului. unde se dezvoltă păstoritul. Munţii Retezatului (vest). Din acest loc hotarul se întinde în direcţia nord-vest. vecinul legat prin creasta principală carpatină atît de Şurean. Hotarul se prelungeşte spre nord pe Pîrîul lui Petricu pînă la confluenţa cu pîrîul Latoriţa (casa Petrimanul). preajma Rucărului şi Podului Dîmboviţei. Văile Baniţei. iar în amonte se înfiripă o mică localitate de munte: Tău. pînă în pasul Tărtărău. La confluenţa rîului cu valea Frumoasa (est). Cindrelul—vf. Călanul. lucru la care concurează existenţa cabanelor. Cabana Oaşa se află şi ea la limita dintre cei doi masivi. Pe Gilort. Munţii Cibinului sînt dintre cei mai umblaţi din ţară. prin apropiere de Orăştie şi Cugir. Streiul străbate mai întîi un scurt defileu apoi valea se lărgeşte. Limita o preia rîul Lotrului în amonte spre: Voineasa. cataracte. fie în depresiunea subcarpatică a Olteniei. dar pe teritoriul Şureanului. Caracterul glaciar este limitat la cîteva circuri situate pe feţele nordice ale vîrfurilor mari în care găsim lacurile: Iezerul Mare şi Iezerul Mic. Hotarul de sud este echivalent cu cel descris la Munţii Parîngului pînă la cotul Jiului de Est (Transilvan). Pe hotarul estic se află marea comună Şugag. cît şi prin drumurile şi potecile care se ţes într-un adevărat păienjeniş. şi sfîrşeşte la sud de oraşul Sebeş. sînt 6 Rîul Olteţ se varsă în Olt. aici predomină întinsa platformă cu iarbă. Cindrelul — vf. pînă la vărsarea sa în Mureş. ca şi a plaiurilor parcelate de livezi şi păduri minunat distribuite. începînd de lîngă oraşul Sebeş (colţul de nord-est al munţilor). de aici îşi schimbă direcţia spre est. care desparte Parîngul de Munţii Căpăţînii. a potecilor marcate. Ei sînt legaţi prin poteci turistice marcate de Masivul Sebeşului (vf. văile şi pereţii calcaroşi ţîşniţi parcă din plaiurile din. Aproape de acest rîu. paralel cu şoseaua-alpină. Limita de est continuă în susul Citeţului prin cheile acestuia. I. Munţii Cindrelului (Cibinului) au înălţimi maxime de peste 2000 m (altitudinea cea mai mare în vf. Munţii Căpăţînii (sud-est). în lungul unei linii care trece începînd la sud de Simeria. bine distribuite. gîndul nostru le-ar apropia de pripoarele. Ne aflăm în extremitatea de est a Parîngului. împreună cu Munţii Şureanului fac loc cu greutate frumoasei văi. paralel cu şoseaua şi calea ferată PetroşeniSimeria. La Obîrşia Lotrului hotarul merge spre nord pe şoseaua alpină. Linia sudică de hotar ia sfîrşit la est de Baia de Fier. Munţii Vîlcanului (sud-vest). Munţii Cindrelului (Cibinului). aparţine de bazinul Jiului. Munţii vecini se înşiră astfel: Munţii Cindrelului (nord-est). pînă la Obîrşia Lotrului. Oaşa Mare—cabana Oaşa şi vf. Faţă de masivii de dincolo de Jiu şi Strei. lîngă cabana turistică. Cindrelul—2245 m). însoţind apa prin cheile Latoriţei pînă la vărsarea ei în Lotru. aflat în colţul de sud-est. unde se încheie circuitul hotarelor Parîngului. In trecătoare intersectează culmea principală a Carpaţilor. la gura pîrîului Baniţa. Frumoasa—vf. de rîul Strei. . De la gura Latoriţei spre nord-est şi nord vecinul Parîngului este masivul pitoresc al Lotrului (Ştefleştilor). cît şi de Parîng. iar aşezările devin tot mai dese. De la Subcetate la vest se întinde un alt vecin: Poiana Ruscăi. Munţii Poiana Ruscăi (nord-vest).

Custura. Dincolo de acest mare rîu al patriei noastre se înalţă culmile Munţilor Apuseni. Caracterul unitar al orografic sale determină o orientare lesnicioasă. Dintre ramificaţiile sudice. chiar cu Şureanul. Glaciaţia a lăsat urme mai slabe pe aceste meleaguri. Un drum de legătură marcat uneşte cabana Straja (Vîlcan) cu cabana Parîng. de la Hunedoara. Din punctul de formare al Jiului de Est şi pînă la nord de Petroşeni el curge spre vest. Cristeşti—2233 m). chiar de la Brezoi şi pînă la Obîrşia Lotrului. din care cel mai important. peste care poate fi folosit un drum turistic nemarcat: vf. Reţeaua hidrografică a Parîngului şi Şureanului este deasă şi uniform răspîndită. Munţii Lotrului se leagă turistic cu Munţii Parîngului printr-o potecă marcată venind din vf. pîrîul Bilele. Chitul. dar şi aici perspectivele de dezvoltare ale turismului au crescut datorită complexului hidroenergetic de pe valea Sadului. în jurul celor 2000 m (altitudinea maximă este în vf. începînd din vf. Peleaga (2509 m) în centrul masivului. Baniţa. Jiul de Est (Transilvan) se formează imediat la vest de cabana Voivodul (Lonea). Sadul. La gura Streiului culmile care se răsfiră dincolo de Mureş aparţin Munţilor Metaliferi. De pe clinurile sudice ale Parîngului Gilortul captează majoritatea apelor curgătoare: Blahniţa. cît şi din vf. cea mai importantă şi totodată mai bogată în elemente turistice este creasta Nedeia— Vînturariţa—Buila. Altitudinea lor depăşeşte rar 1000 m. Glaciaţia a fost aproape inexistentă pe laturile nordice. O potecă de creastă leagă aceşti munţi de Munţii Parîngului. Jiul formează vestitul defileu Surduc— Lainici. mai ales în Munţii Parîngului. afluent al Oltului. Galbenul (care formează pe cursul mijlociu chei frumoase) etc. sfîrşind în bazinul Lotrului. Şureanul—vf. dar atinge totuşi în vf. Bazinul său superior este restrîns. Comărnicelul—pasul Merişor—Dealul Babei—muntele Tulişa—vf. Pe dreapta. iar poalele lor sînt bogat împădurite. La nord. situaţi la vest de Jiu. însă fără semeţia acestora. El se formează la sud de Livezeni. Între Iscroni şi gura văii Sadului. un relief glaciar. Tăia. continuă culmile Parîngului.mai sălbatici. Cîrja la vest. vizibilă atît din Munţii Făgăraşului. Turiştii îl cunosc destul de puţin. aceşti munţi aparţin lanţului Carpaţilor Occidentali. Jiul de Est mai primeşte ca afluenţi pîraiele: Răscoala. în Jiu mai vin pîraiele: Izvorul. Vîrfurile cele mai importante sînt Straja (1870 m). în mare parte datorită minunatelor peisaje predominate de relief glaciar. din urmă fiind ultimul care curge în întregime în zona de munte. La hotarul de răsărit curge Olteţul. Afluxul de turişti este însă destul de slab. găsim şi un complex glaciar ale cărui rămăşiţe sînt răspîndite în majoritatea circurilor: lacurile glaciare. Munţii Căpăţînii. pîraiele Cimpa şi Jieţul. Deci Jiul de Est are bazinul de captare al tuturor izvoarelor importante pe versanţii de sud ai Şureanului şi pe versanţii de nord ai Parîngului. Acesta din urmă culege majoritatea covîrşitoare a pîraielor de pe versantul nordvestic al Munţilor Parîngului. Din punct de vedere geografic. la est şi Oslea (1946 m). Pe flancul vesticul Parîngului se mai varsă în Jiul de Est pîraiele Maleia şi Sălătrucul. Munţii Şureanului sînt legaţi nemijlocit de Retezat prin creastă. prin unirea cîtorva pîraie. vine de la nord. Parîngul Mare. lăsînd spre sud o serie de ramificaţii înalte. ei au altitudini modeste. Coasta lui Rus la est şi terminînd cu vf. Altitudinea maximă este atinsă de vf. în timp ce spre nord ramificaţiile sînt scurte. Turismul este dezvoltat mai ales în nord-estul munţilor datorită vecinătăţii cu localităţile din Valea Jiului. Altitudinea cea mai mare atinge în vf. care se prezintă sub forma unei enorme cocoaşe de calcar. Polatiştea. iar pe stînga. o bogată reţea de ape curgătoare şi de lacuri. iar valea . dincolo de Iscroni. Gilortul se varsă în Jiu mult în afara teritoriului Munţilor Parîngului. se întind ca o culme prelungă pe direcţia vest-est. La poalele lor se află vestita cetate a oţelului şi impozantul castel al Huniazilor. iar direct pe creasta Tîmpa—Tărtărău. Singurul adăpost turistic se află pe muntele Dîmbu şi se numeşte cabana Căpriorul. Ghia. priporoase. Cel mai important traseu din aceşti munţi este fără îndoială minunata vale a Lotrului. Padeşu (1378 m). prin unirea Jiului de Vest cu Jiul de Est. Altitudinea munţilor este în medie mai mică de 1500 m. Munţii Şureanului sînt limitaţi de culoarul Mureşului. Mai întîlnim uneori şi lacuri de altă provenienţă. la vest. Munţii Vîlcanului. Ursul (2124 m). iar începînd de aici spre sud. peste pasul Merişor—Baniţa (756 m). legaţi direct cu creasta principală a Parîngului. datorită lipsei de adăposturi convenabile şi de poteci marcate. Traseele turistice din aceşti munţi nu se află în strînsă legătură cu munţii de la sud de Mureş. În mare parte poteca pe vale între Voineasa şi cabana Obîrşia Lotrului este marcată. Altitudinea munţilor se menţine destul de ridicată. mai puţin străbătuţi. culmile sînt acoperite cu păşuni. rîurile mari îşi captează afluenţii din întinse bazine hidrografice. Altitudinea medie este mai scăzută decît a vecinilor săi. din care cităm lacurile de baraj şi cele nivale. potecile fiind nemarcate. Munţii Poiana Ruscăi se află la vest de rîul Streiului. Turismul este foarte dezvoltat. acesta. În afară de apele curgătoare. avînd numeroase vîrfuri înalte. Roşia. Munţii Retezatului sînt cei mai importanţi dintre vecinii Parîngului. Cristeşti şi prin Obîrşia Lotrului. Cel mai important rîu este Jiul. Un alt drum de legătură cu Retezatul începe de la cabana Parîng prin Livezeni—Lupeni— Cîmpul lui Neag—cabana Buta. Runcul.

care după ce îşi trage izvoarele modeste din regiunea carstică Cioclovina— Piatra Roşie. Sliveiul. îşi are obîrşia în Munţii Parîngului. În compartimentul Roşiile. dintre care amintim: Sălanele. apoi lacul Cîrpa. Pe valea rîului Sebeş vom întîlni lacul de baraj Oaşa Mare. însoţite de alte cîteva ochiuri mici. Tăul Porcului etc. lungă şi fără prea multe ramificaţii. pe flancul răsăritean al munţilor. de aici coteşte spre nord-vest. care culege şi apele unui bazin vecin: Sibişelul. Mănileasa şi Latoriţa. Marea lor majoritate se află pe versantul nordic. În compartimentul Dereşul. În compartimentul vestic. Pe o platformă intermediară între lacul Mîndra şi Lacul Mare al Roşiilor se odihnesc apele Lacului Lung. se varsă în Strei lîngă Călan. Căldarea este bogată în izvoare. Spre nord curg alte două mari rîuri. la altitudinea de 1921 m.îngustă. a cărui apă izvorăşte din bazinul limitat de muntele Şinca—dealul Mlăcile—muntele Comărnicelul. Celelalte lăculeţe sînt mici şi se grupează pe lîngă lacurile mai mari. un alt rîu important. care uneori seacă. Română— Gilort. celălalt în „cheile Latoriţei. Atît Lotrul. În compartimentul de răsărit odihnesc apele unui singur lac: Iezerul. lăsînd pe dreapta podişul Secaşelor. Lacul Mare al Roşiilor (2002 m) şi Zănoaga Stînei. cît şi Latoriţa străpung munţii unul la „Cataracte". mai scurt. ambele tributare ale Mureşului: Sebeşul. Prigoana. Din Munţii Şureanului mai curg spre nord Rîul Mare şi Rîul Mic. Dintre ele se remarcă însă Iezerul Mare al Şureanului sau. în aval de Alba Iulia. Roşiile şi Dereşul 7. se află în a treia căldare. se află patru lăculeţe. În compartimentul alăturat (est) se află un lac de mărime mijlocie. lacul Şureanul (1743 m). Zănoaga Mare. Pe terasele superioare se înşiră lacurile mai mici: lacul lui Vidal (1987 m). Apa Sebeşului. La început rîul se îndreaptă în direcţia sud-vest pînă la Baru Mare. la est şi Streiul. Din Munţii Şureanului (vest) primeşte o serie de afluenţi. la vest. are o direcţie generală de curgere spre nord.. Mic şi Sliveiul pe flancul drept al căldării. În compartimentul vestic se află un singur lac.. cu acces spre izvorul Mohorul—izvorul V. şi încă cîteva ochiuri. lacul de la vest de vf. în apropiere de satul Pricaz. Micaia. aşezat pe o platformă. unul din cele mai mari de acest fel din Carpaţii Meridionali. cel mai răsărit din complexul Jieţului.). Lacurile glaciare de diferite mărimi depăşesc numărul de 22 în cuprinsul Munţilor Parîngului. Rîul Mare. direcţie pe care o păstrează cu puţine excepţii pînă la Brezoi—Lotru. din pîraiele Cîlcescu şi Iezer. În căldările estice putem aminti numai de micul lac Mohorul din căldarea de nord-est a Mohorului. Rîul Streiul se varsă în Mureş în apropiere de Simeria. iar lacurile Verde. El curge în spre est. Mai cităm un alt afluent. În zona mijlocie Olteţul formează cheile prin care trece o şosea forestieră. In sistemul complexului de lacuri aparţinînd bazinului Jieţului se găsesc cele mai numeroase şi mai mari lacuri din masiv. În afară de acestea vom mai întîlni în Parîng şi lacuri cu caracter nival. la vest de bazinul acestor ape se întinde bazinul rîului Grădiştea (Apa Oraşului). În Munţii Şureanului lacurile sînt mult mai puţine. lacurile s-au păstrat numai în nişa de est. Complexul de lacuri Cîlcescu este mai sărac ca număr. Miraşul. Apa Oraşului se Varsă la nord de Orăştie în Mureş. înmănuncheate. Dereşul. unde se varsă în Olt. lacul Ciobanul (1980 m). dintre care cităm lacurile Găuri (2090 m). de mărime mijlocie. de mărime mijlocie. lacul lui Pencu (1991 m) şi lacul Păsări (2078 m). la vest şi Cîlcescu. în cadrul complexului amintit ele sînt dispuse în compartimente formate de afluenţii principali ai Jieţului: Mija. . In sfîrşit. unde primeşte din stînga pîrîul Merişor. Le cităm pe cele mai importante: lacul Mîndra. Rîul Sebeş se varsă în Mureş la nord de oraşul Sebeş. pe creastă (ex. Cîlcescu. dar cuprinde în schimb printre ele cel mai frumos lac glaciar. Olteţul iese din Parîng în dreptul localităţii Polovragi. la hotarul de vest se află valea Streiului. începînd de la Subcetate curge direct spre nord. care. la est de vf. sau lacul Mija) în căldarea de răsărit a văii Mija. În compartimentul Sliveiului se găsesc mai multe lacuri importante. la est. însă foarte mare: lacul Zăvoiele (lacul Luncii. din care Tăul Custurii şi Tăul îngheţat pe flancul stîng. fiind totodată unul din cele mai mari şi adînci din masiv. Lotrul. formează rîul Cugirului. Lacurile glaciare de pe versantul nordic fac aproape toate parte din două bazine hidrografice distincte: Jieţ. Cel mai important lac al acestui complex. Cei mai importanţi afluenţi pe care îi adună Lotrul de pe cuprinsul zonei Parîngului sînt: Vidra. al Găurilor. se află un singur lac: Dereşul. pîrîul Luncanilor. născută din pîraiele voluminoase ale Tărtărăului (sud) şi Frumoasei (est). La Subcetate primeşte un mare afluent: Rîul Mare al Haţegului (vest). ce se varsă în Mureş lîngă comuna Balomirul de Cîmpie. În zona carstică din sud-vest speologii au descoperit rîuri subterane care apar la 7 Se mai întîlneşte şi denumirea „Ghereşul".

se formează mai ales din cauza diferenţei mari de presiune de pe diferiţi versanţi. anume. coacăze. dispar în adîncuri prin sorburi. afine. violent. Vînturile predominante bat iarna din sectorul nord-vestic. climei şi amplasării munţilor. sînt găsite la periferia masivului: Pietrele Albe (vest). Paralel cu acest gheţar. situat la sud-est de Obîrşia Lotrului. sub vf. Pădurile de conifere ocupă suprafeţe întinse mai ales în .). faţă de Retezat bunăoară. în care se pot vizita o serie de peşteri foarte interesante. Zona centrală şi de est este caracterizată prin prezenţa grandioritelor. peştera Cheile Roşiei etc.5 km şi primea ca afluenţi o serie de gheţari laterali (est şi vest). (Pîrîul Ohaba Ponor iese din peştera Şura Mare. Căpăţîna. devenind subterane. Godeanul. tufele de jneapăn şi ienuperi se dezvoltă în largul lor. Şureanului şi vf. îi poartă numele: vf. cele mai întinse suprafeţe de denudaţie sînt dispuse în trepte. marele său gheţar se întinde pe o lungime de circa 5. care punctează cu alb pajiştile verzi ale munţilor. In căldări se păstrează încă multe lacuri de origină glaciară. mai ales pe versanţii nordici. care au căpătat o faimă deosebită prin frumuseţea lor: Cioclovina. mici creste ascuţite şi „clippe" calcaroase.) La Ponorici rîuleţul care curge pe fundul unei văi dispare ceva mai departe în dolina care se formează între stîncile calcaroase. dar mai la răsărit. Turiştii pot observa că limita pădurilor pe clinurile sudice nu este dominată întotdeauna de conifere. Pentru exploatarea parcelelor de pădure au fost construite noi drumuri de acces. Aceste influenţe se resimt mai ales pe latura sudică. zimbrii. de suprafaţă. iar suprafeţele de denudaţie sînt restrînse şi etajate. a fost declarată monument al naturii. Ciobanul. cu mici deosebiri locale. Căldări glaciare mai puţin importante decît cele menţionate mai sus se întîlnesc la izvoarele Latoriţei. gheţarii care acopereau odinioară Carpaţii au existat şi aici. Pădurile ocupă în Parîng o suprafaţă mai mică în comparaţie cu vecinul său de la nord. Un munte înalt. constituit mai ales din roci cristaline. Rocile sedimentare. numeroase jnepenişuri brodează liziera coniferelor. În zona Ohaba— Ponor—Baniţa—Cioclovina am amintit mai sus că se întinde o regiune carstică. Şureanul are un profil geomorfologic caracteristic munţilor înalţi şi mijlocii. Peştera este electrificată în prima porţiune. se întindea ulucul gheţarului Cîlcescu. în preajma lacurilor Cîlcescu. Iezer—Păpuşa. Flora din Parîng şi Şurean este etajată ca şi în restul Carpaţilor. Pîrva stau mărturie acestui fenomen din trecutul geologic. În zonele alpine. în interiorul căreia s-au descoperit neasemuite frumuseţi ale reliefului carstic. În zona nordică şi vestică sînt mai răspîndite şisturile cristaline. Datorită acestor caracteristici se aseamănă cu munţi ca: Ţarcul.suprafaţă la gura unor peşteri. Şureanul sau Ciobanul. perioada de glaciaţie a lăsat urme evidente. Ciocîrliul Grivelor etc. Vîntul „Bora". împînzind coastele golaşe ale munţilor Şureanul. clima este caracteristică întregului lanţ meridional pentru munţi înalţi şi mijlocii. În acest sector al Carpaţilor. Mult mai rar se întîlnesc. Mănileasa—Runculeţ. Munţii Parîngului sînt asemănători Făgăraşului. In Munţii Şureanului glaciaţia a fost mai restrînsă şi numai cîteva căldări în jurul vf. Parîngul prezintă pe versanţii de sud păşuni întinse. Foioasele găsesc condiţii prielnice să se dezvolte pînă la altitudini destul de mari. Crestele alpine ascuţite lipsesc. iar către nord zone stîncoase. Alte pîraie. Pe suprafeţe mari se întind tufe de smirdar. Regiunea cu roci calcaroase nu cuprinde puncte de altitudine ridicată. Galbenul. Bora (2054 m).. Tecuri. care sînt de un real folos şi turiştilor pe multe din traseele descrise. valea Cîlcescu). în această peşteră există şi lacuri subterane. dincolo de limita superioară a pădurilor (circa 1800 m alt. Cea mai importantă vale glaciară este aceea a Jieţului. lîngă vf. cu vîrteje mari de aer.. pepinierele din Să-lanele. mai la nord de Baia de Fier. unde clima mai caldă este apropiată de cea caracteristică Olteniei. peştera Bolii. În sudul Parîngului. de mărime mijlocie. Baia de Fier (cheile Galbenului) etc. sînt puţinele "care se găsesc pe teritoriul alpin amintit. "Cotişor sau Fetiţa). Din punct de vedere geomorfologic. se află Peştera Muierii. Şura Mare. Dosul Bradului. la nord-est de vf. cabane pentru muncitori.. Parîngul Mic etc. mai intens în Parîng şi mai slab în Şurean. ei au modelat relieful formînd circuri şi văi glaciare. el cauzează uneori devastări de păduri. avînd creste alpine. Mohorul. dar se mai simte în alte anotimpuri şi influenţa fohnului. relieful este caracteristic munţilor înalţi cu roci cristaline. Grija pentru plantarea de noi păduri se materializează prin numeroasele pepiniere cu puieţi de brad şi molid. Tîrnovu Mare. plantaţii proaspete de pădure (ex. uneori acestea sînt intercalate cu gnais de injecţie. în schimb la pitorescul locurilor contribuie văile frumoase. circuri glaciare. cu influenţe de climat slab mediteranean. Iezerul din muntele Cîrpa. cu o lungime de aproape 5 km. puţine. Lotrul. Relieful glaciar este redus. rămăşiţe ale florei de climă aspră din perioada glaciară (valea inferioară a Roşiilor. Tot în regiunea carstică sus-amintită se află cîteva peşteri. Iezerul Mare al Şureanului. explicabile datorită particularităţilor solurilor. În zonele foarte înalte. În zonele alpine. în cheile Galbenului şi.

mai aproape de creastă (cabana Rusu—cabana Parîng 1¼ oră). este indicată pentru excursii în zona vestică a Parîngului sau iarna pentru apropierea ei de pîrtia de schi. De la Obîrşia Lotrului se pot face excursii în toate direcţiile: în Parîng (la lacul Cîlcescu şi creasta spre Urdele— Rînca şi Ştefanul—Purul—Voineasa). Munţii Parîngului—culmea centrală de la vf. Jieţ etc. care pot folosi drumeţilor atît pentru traseele din Parîng. Are o capacitate de 50 de locuri şi pune la dispoziţia turiştilor un restaurant-cantină aprovizionat cu cele . este de 18 km. turiştii vor avea nevoie pentru unele din trasee de alte adăposturi pentru înnoptat. Turiştii vor auzi des de la ciobani despre vizitele nepoliticoase pe la stîne ale enormelor patrupede. Prin poienile din făget ne vom opri lîngă scurmăturile zdravene ale turmelor de mistreţi. La limita de nord se mai află cabanele Voivodul (Lonea) şi Obîrşia Lotrului. Cabana Rusu. Cabana Obîrşia Lotrului (1400 m alt. pe lîngă căldăruşele alpine trăiesc ciopoare de capre negre. care împletesc pasiunea lor cu cea a turismului. pînă pe la 1100—1200 m alt. în afară de ultimele două cabane amintite. Voivodului ş. Capacitatea de cazare este de 35 de locuri. Cabana Rînca se află plasată pe traseul şoselei alpine Novaci—Sebeş. Distanţa pînă în comuna Novaci. alteori fiind despărţite de aceasta printr-o barieră firavă de conifere (ex.). la est. cea mai nouă din construcţiile turistice de lîngă Petroşeni. Pădurile întinse şi stîncăriile încîlcite de vegetaţie adăpostesc bîrlogurile urşilor carpatini şi furnicari. murele. jderi. la 1168 m alt. sau drăgălaşe veveriţe. pe şoseaua alpină. În zona centrală şi de sud cabanele lipsesc. În poienile situate la diverse etaje vom întîlni în iulie—august o bogăţie de plante şi flori asemănătoare Masivului Retezat. Pe coamele stîncoase ale Sliveiului său Cîlcescului. Ca şi în alţi masivi din Carpaţi vieţuiesc pe aceste meleaguri şi alte animale sălbatice: lupi. munţii Mormîntul Florii. care funcţionează în tot timpul anului. Cabana Voivodul (Lonea). In zona alpină se aţin după pradă corbul şi acvila. unde s-a construit o cabană studenţească. Mormîntul Florii. Fauna Parîngului şi Şureanului este destul de bogată şi variată. curmătura Olteţului. Cabana poate fi folosită pentru zona de sud. Pe versantele sudice foioasele „urcă" mai mult. ea are de asemenea şi o cantină-restaurant. rîşi. care face legătura rutieră între cabanele Rînca şi casa Tărtărău. Dintre fructele de pădure cele mai abundente sînt: smeura. său în Munţii Cindrelului (la Păltiniş) etc. la vest. pe muntele Corneşul Mare (1600 m). şi Prislop (în zona de nord). însă utile şi accesibile numai în timpul verii. la o altitudine de 1579 m. la confluenţa pîrîului Pravăţ cu Lotrul. Chiar prin faţa cabanei trece şi şoseaua alpină Novaci—Sebeş. I. Oaşa. se află în apropiere de punctul de formare al Jiului de Est. Capacitatea ei este de 100 locuri. numeroase păsări şi chiar reptile. fie ca adăpost în cazul timpului nefavorabil (stînele Roşiile. Mohoru (stînga). mai puţin confortabile. Mai bine aşezată decît vecina sa din nord-vest. Ceva mai sus de cabana Parîng se află staţia de sus a schi-liftului (în Poiana Mică). F. ea poate fi folosită de turişti ca punct de plecare în ascensiuni. MARCAJE În Parîng sînt trei cabane turistice repartizate neuniform pe suprafaţa munţilor: cabanele Parîng şi Rusu. centrală şi de est a Parîngului. afinele.). CABANE ŞI ADĂPOSTURI. Stînele sau cabanele forestiere pot fi alese de turişti fie drept capăt al unei etape sau semietape. În Munţii Şureanului. cît şi pentru cele din Şurean. Ţapul. iar în timpul iernii de schiorii care au în apropiere „pîrtia mare". coacăzele. Are o capacitate de 110 locuri şi o cantină-restaurant care funcţionează permanent. Fig 01.bazinul superior al Jiului de Est şi în Munţii Şureanului. Pădurile de fag se întind între altitudini de 7—800 m şi uneori mai sus. Reciul etc. în Munţii Lotrului (La Voineasa şi casa Dobrun). fragii. Alunului. În afară de cabanele descrise mai sus. în Munţii Şureanului (la cabanele Oaşa său Şurean). ajungînd uneori pînă la limita superioară a pădurii. În rîuri şi în lacuri păstrăvii atrag deseori pe pescari. Cabana Parîng este situată pe pantele vestice ale Parîngului Mic. Cabana este legată de Petroşeni printr-o şosea în lungime de circa 8 km. O mică bogăţie vegetală a munţilor este valorificată prin locuri anume amenajate.. 950 m alt. mai pot fi folosite de turişti şi cabanele Şurean (în zona centrală). se află pe muntele cu acelaşi nume. cum sînt cabanele pentru colectarea „fructelor de pădure" de la Obîrşia Lotrului în văile Sebeşului. şi cabana Rînca.a. lacomi după rădăcini şi tuberculi. dintre care nici vipera nu este absentă. Are o capacitate de cazare de 95 locuri şi o cantină-restaurant. Stoeniţa (dreapta) şi pînă la vf.) este de fapt situată pe teritoriul Munţilor Lotrului. la periferia de est.

circulate în sezonul de vară. iar restul de 22 km pe jos pînă la cabană. iar în apropiere de cabană marcajul lipseşte total. cantonul silvic Groşi etc. pe şoseaua alpină. Godeanu. cu excepţia unor porţiuni de creastă ca: şaua Urdele—vf. mai puţin indicată pentru motociclete şi în special pentru maşini (mai ales pe porţiunea muntelui Ştefanul—cabana Rînca). În afară de acest traseu mai există pe teren încă 2—3 trasee de acces. Distanţa Sebeş — Tău (46 km) poate fi parcursă cu autobuzul. Micaia— Curmătura Olteţului—vf. la sud. care se menţin în lungul crestelor sau leagă stînele între ele. Zona de nord şi de vest a acestor munţi nu are marcaje. la gura pîrîului Sălanele. Şureanul este mai bogat în trasee marcate. Şoseaua alpină Novaci—Sebeş constituie cel mai important reper pentru orientarea drumeţilor care străbat trasee la limita răsăriteană a Parîngului său Şureanului şi în lungul acestei limite. Păpuşa—vf. stîna Gura Petecului. pe traseul Orăştie—Grădiştea de Munte—Cetate—vf. fie din vest.). F. Prezenta unor artere de mare circulaţie. O altă localitate în care putem înnopta la una din casele sătenilor este Grădiştea de Munte.F. Cabana Oaşa (1207 m) este clădită pe valea rîului Sebeş. Traseul turistic marcat în Parîng urmăreşte creasta principală a masivului. în nordul masivului. Pe valea Sebeşului se poate cere găzduire atît în localităţile Şugag şi Tău. şi la numeroasele stîne întîlnite de-a lungul traseelor de creastă. Lotrului şi Vîlcanului sînt marcate. Accesul se face fie dinspre nord. uneori în două etape. înnoptând la stîne. dar insuficientă spre Parîng. unde marcajul este aproape şters şi se confundă ca semn şi culoare cu cel al traseului spre cabana Obîrşia Lotrului. Mohorul—Piatra Tăiată. în aceşti munţi putem apela la alte adăposturi. Cabana Şurean (1734 m) este amplasată în zona centrală a Munţilor Şureanului. Lotrului şi Cibinului. Capacitatea de cazare este de 68 de locuri: vara funcţionează o cantină-restaurant bine aprovizionată.trebuincioase. şi lungi pe creastă. Ea este punctul de plecare în excursiile din zona de est a Munţilor Şureanului şi spre Obîrşia Lotrului. Ea poate fi considerată ca un marcaj „natural" perfect accesibilă pe jos. Obiectivele turistice ce pot fi atinse pornind de aici sînt numeroase şi dispuse radiar. Se află în poiana Prislopului. aflîndu-se totodată şi pe drumul de legătură turistică cu munţii Cibinului şi Lotrului. cum sînt cabanele forestiere sau silvice. Lunca Florilor său la cabana de vînătoare Auşel (1024 m). la confluenţa văii sus-menţionate cu pîrîul Tărtărău. Şureanul şi Scîrna—Grădiştea de Munte. Starea marcajelor este în general bună. Traseul Livezeni—cabana Rusu (nr. spre muntele Scîrna. Căpăţîna—vf. In zona centrală crestele alpine derivate şi vasta căldare a Jieţului au cîteva trasee foarte importante din punct de vedere turistic. compensează întro măsură satisfăcătoare marcajele. Şoseaua alpină trece prin apropiere. In apropierea ei se găsesc lacul şi vf. stîna Bilele. reuşind să acopere satisfăcător zona centrală. Şureanul. Iezer— vf. vf. Pe lîngă cabanele turistice descrise mai sus. stîna Auşel. Oaşa Mare. apropiindu-se de culoarul Mureşului. marcate cu triunghiuri roşii său albastre. Casa are o capacitate de 22 de locuri şi un bufet cu hrană rece. acolo unde creasta munţilor Scîrna—Lupşa scade din înălţime. de la Lonea. iar în restul anului bufet. de sud şi de est. În Munţii Parîngului reţeaua de marcaje este mai puţin dezvoltată decît în cei ai Şureanului. cît şi la cabana I. cît şi cei ai Şureanului beneficiază de o bogată reţea de poteci pastorale bine conturate. De la cabana Obîrşia Lotrului reţeaua de marcaje este bună în direcţia munţilor Şureanului. ca şi noile şosele forestiere sau căile ferate forestiere. Alte adăposturi mai întîlnim la cantonul silvic Groşi. În valea Tăia găsim adăpost în caz de vreme rea la I. mergînd pe poteca marcată. La cabana aceasta sosesc mai ales turişti din oraşele Cugir şi Orăştie. pornind din oraşul Sebeş (64 km). Drumurile de legătură cu munţii Cibinului. Pentru traseele în direcţia vest şi nord turiştii trebuie să parcurgă distanţe mari. pe malul opus al rîului. Mult folosită de turiştii care vin de pe valea Frumoasa sau întreprind traseul de la cabana Oaşa la cabana Obîrşia Lotrului este şi casa silvică Tărtărău. Cabana Parîng este legată cu un număr suficient de poteci de acces de Valea Jiului (Livezeni şi Petroşani). sau în cort (stîna Gropşoara. Are o capacitate de 53 de locuri şi un bufet cu hrană rece. Calea cea mai accesibilă o constituie valea Jiului de Est de la Lonea (Petroşeni—Lonea. cu punct roşu (vechi). înspre est şi sud pornesc majoritatea potecilor marcate. drumurile fiind mai scurte şi mai accesibile. Ele constituie veritabile trasee turistice pe care orientarea se poate face în condiţii bune. Ursu. Cabana Prislop (1200 m) este cea mai nouă aşezare pusă la dispoziţia turiştilor în Munţii Şureanului. însă nemarcate pînă în prezent. pe valea Rîului Mic al Cugirului şi valea Alunului. sau cu trenul forestier. 2) este slab marcat cu triunghiuri albastre. şosea: 7 km). deşi se face printr-o potecă nemarcată. în afară de traseul spre cabana Prislop. De la cabana Prislop pornesc trasee turistice mai puţin lungi. legătura cu lanţul Căpăţînii. cabane forestiere. este lesne de urmărit în lungul unei artere pastorale pe direcţia crestei principale vf. Atît munţii Parîngului. În cuprinsul lucrării au fost alese cele mai importante dintre potecile pastorale .

pe Jiu. 12 ore). putem urca la cabana Rusu. Din Petroşeni pornesc spre est potecile marcate cu bandă roşie spre cabanele Rusu şi Parîng. este cel mai important oraş din. pe calea ferată fie de la Craiova (157 km) şi Bucureşti (prin Roşiori 366 km. Diferenţa de nivel este de 587 m. Timpul de urcuş: 2—2l/2 ore. Cugirul este punctul de pornire al celui mai direct traseu turistic spre cabana Prislop. Oraşul datează din secolul al XVIII-lea şi s-a dezvoltat încă de la început ca centru al industriei carbonifere. prin Titu 407 km). Ca localitate mai apropiată de această cabană se află comuna Voineasa (780 m). este şi staţie pe calea ferată Bumbeşti— Petroşeni. oraşul minerilor cu vestite tradiţii revoluţionare se dezvoltă azi în linii moderne. pînă la cabana Prislop. Alunul folosim şoseaua cca. fie pe calea ferată Şibot—Cugir. Oraşul Petroşani este legat de localităţile vecine din Valea Jiului cu suficiente mijloace de transport (tren. La Cugir ajungem fie pe şoseaua asfaltată de la Şibot prin Vinerea (12 km). De la Lonea (675 m). o mică localitate în defileul Jiului. Comunicaţiile sale cu oraşele principale ale ţării se fac pe calea ferată sau pe şosea. diferenţa de nivel este de 1059 m. . iar de aici urcăm către est în cca. încă 1½—2 ore. iar diferenţa de nivel 558 m (timp de mers: 2 ore). denumite „cetăţile dacice". Drumul de acces cel mai direct spre cabana Şurean începe de la gura văii Tăia. la vest. Poteca marcată Voineasa—casa Dobrun continuă cu cea de pe valea Lotrului. Distanţa Brezoi —Voineasa este de 36 km. care vin să împlinească golul destul de simţit în reţeaua potecilor marcate LOCALITĂŢI ŞI DRUMURI DE ACCES Drumurile de acces cele mai utilizate pentru pătrunderea turiştilor în Parîng şi Şurean pornesc mai ales de la vest şi apoi de la nord şi sud. Cibinului. de exemplu. Lotrului şi Parîngului. 610 m. spre cabana Rînca (Tg. Tot din Orăştie putem porni pe valea Sibişelului spre cabana Prislop. Sebeşul este un oraş situat în colţul de nord-est al Munţilor Şureanului. La Petroşeni se poate ajunge. Accesul cel mai uşor şi mai rapid se poate face pornind din localităţile aflate în Valea Jiului. Din acest itinerar se ramifică o serie de poteci turistice marcate sau nemarcate. Timpul de mers: 12—13 ore.F. afluenţa turiştilor este mare mai ales vara. apoi urcă la cabana Şurean peste muntele Brateşul. bazinul superior al Jiului. poteca marcată cu triunghi albastru urmează calea ferată forestieră pe valea Tăia. spre munţii Şureanului. avînd o populaţie de peste 30 000 locuitori. Distanţa Petroşeni—cabana Rusu este pe şosea de 8. gara se află pe linia ferată Sibiu—Vîntul de Jos. Pînă în comuna Costeşti există o linie de autobuze pe care parcurgem o bună parte din distanţa Orăştie—Grădiştea de Munte. Lainici (450 m). fie de acoperirea distanţei dintre comuna Voineasa. Datorită numeroaselor obiective arheologice din valea Grădiştei. pe şosea. Arieş (15 km). 30 min pînă la cabană. autobuz). 2000 m. Parîngul Mare (diferenţa de nivel este de cca. Şoseaua naţională leagă Petroşenii de Craiova (160 km) şi de Simeria (79 km). iar timpul de mers cca. urmărind şoseaua prin Căpîlna—Şugag (30 km) şi în continuare pe şoseaua alpină Şugag—Tău—Oaşa—Obîrşia Lotrului. la o distanţă de 3. timpul de mers este de 4—5 ore. Din Livezeni (581 m). pe linia ferată Simeria—Vîntul de Jos. 23 km. Din comuna Novaci (504 m) se poate intra în Parîng folosind şoseaua alpină. pînă la I.pentru trasarea itinerarelor turistice. este un alt oraş din care încep trasee turistice spre versantul nordic al Munţilor Şureanului. Accesul turiştilor prin latura de est devine condiţionat de traversarea unuia său altuia din vecini: Lotrul. De la cabana Rusu la cabana Parîng mergem pe potecă timp de aproape iy2 oră (diferenţa de nivel 411 m). timpul de urcuş: 8—9 ore. Orăştie (220 m). Oraşul Sebeş serveşte ca punct de plecare al turiştilor spre sud către munţi. în amontele văii Lotrului. De aici putem urca pe valea Oraşului. Petroşeni (Petroşani).6 km (linie de autobuz). localitate aflată la sud de Petroşeni. pe marcajul cu triunghiuri roşii. Din oraşul Cugir putem urca pe valea Rîului Mic al Cugirului pe jos sau cu trenul forestier pînă la I. fie de la Cluj (254 km).F. lîngă Lonea (Petroşeni— Lonea pe şosea 5 km). Distanţa Sebeş—Tău poate fi parcursă cu autobuzele (42 km). iar de aici continuăm urcuşul pe munte. Din latura estică a munţilor cel mai lesnicios punct de intrare îl reprezintă cabana Obîrşia Lotrului (1400 m). din şoseaua naţională Sibiu— Alba Iulia se desprind ramificaţii care leagă şi şoselele de acces la munte. sau cu trenul forestier pînă în comuna Grădiştea de Munte (31 km). staţia terminus de cale ferată îngustă şi cabana Obîrşia Lotrului. cînd latura instructivă a vizitelor se completează cu o excursie la munte. Şoseaua urcă numai pe coama muntelui o diferenţă de nivel de 1100 m.5 km. De aici porneşte un drum nemarcat peste Cheafa—Reciul şi Ciocîrliul Prisloapelor la vf. Jiu—Novaci pe şosea: 42 km). fie de la Timişoara prin Bouţari (225 km). Cibinul sau Căpăţîna.

însă obligă turiştii la o orientare mai riguroasă decît în cazul variantei A. Slătinioara. schimbîndu-şi direcţia de la est către sud. Această scurtătură se recomandă mai ales acelora care urcă direct la cabana Parîng. Urcăm timp de 10 min prin defrişare şi sosim din nou pe culmea împădurită. 8 Porţiunea din varianta B la care se referă descrierea traseului este indicată mai ales pe timp ploios. VARIANTA B Timp de mers: 13/4—2 ore. se ramifică la dreapta o mare potecă. noi urmăm în continuare firul şoselei (varianta A). izvoarele Slătinioarei. la început străbatem pădurea de pini. După ce intrăm pe curba de nivel. Este de fapt drumul cel mai scurt din centrul oraşului Petroşeni spre cabana Rusu. PETROŞENI—CABANA RUSU—CABANA PARÎNG Traseul este accesibil şi iarna. cît şi la vest de axa Jiului Mare. care îşi desfăşoară activitatea pe munţii din vecinătate. Marcajul apare pe copaci. Vom avea în vedere ca direcţia de înaintare să fie spre est. la dreapta. Pe valea Slătinioarei. Pentru prima porţiune a traseului nr. pe versantul estic. Marcaj: bandă roşie. la restaurantul „Minerul" (stâlp cu indicator de marcaje). unde ajungem după 20 min. spre sud-est (dreapta). avînd tot timpul în stînga adîncul văii Maleia. invită la drumeţie pe locuitorii Văii Jiului. După 10 min de urcuş ajungem pe culmea dealului Moşie (sub cota 831 m). ajunşi aici trecem pentru ultima oară pe stînga văii şi urcăm serpetinele de pe muntele Rusu. imediat după casa veche. Culmea muntelui formează aici un „S" strîns. unde vom identifica lesne şi cătunul cu acelaşi nume. După o oră de mers întîlnim pe dreapta şoselei un indicator fixat acolo unde varianta B se uneşte cu varianta A (km 4). VARIANTA A Timp de mers: 2—2l/4 ore. marcată cu bandă roşie. trecem de o serpentină şi înainte ca şoseaua să intre pe pod spre institut. ajutîndu-ne la orientarea precisă asupra traseului. în apropiere de marele cot al văii întîlnim ca reper o casă veche chiar lîngă şosea (km 6). coborînd direct la şoseaua din valea Maleia (cca. Traversăm din nou pe malul stîng. După cca. în lungul culmilor golaşe ale Dealului Negru (nord). pe şoseaua care urcă spre Institutul de mine — Petroşeni. o vom părăsi. Din punctul în care ne aflăm se desprinde din nou poteca variantei B. pe care îl vom parcurge şi noi. 8 km de la Petroşeni). Vom remarca pe stînga o ramificaţie a şoselei. Afluenţa de sportivi-turişti în anumite perioade ale anului (august şi martie) spre Retezat şi spre Parîng se aseamănă celei de pe Valea Prahovei. Itinerarul începe de la Poştă. 2 km cu cel al variantei A8. Culmile în lungul cărora mergem sînt golaşe. fără să se oprească la cabana Rusu. scurtătură frecvent folosită spre cabană. turiştii au la dispoziţie 3 variante marcate cu bandă roşie. Parcurgem 400 m. Mai departe cu 300 m traversăm din nou pe malul drept. De la ramificaţie urcăm pe valea Maleii şi traversăm apa pe malul stîng. pe malul stîng al pîrîului. Prima din variantele descrise este cea mai lungă. La început urcă prin oraş spre est.. Panorama impunătoare a Parîngului. . către care traversăm din nou pîrîul. care conduce în comuna Jieţ situată la est de coama dealului Moluvişu. Ea se ramifică din şoseaua naţională. 10 min ajungem la cabana Rusu (1168 m). intrînd pe făgaşul văii Maleia. ocolim vîrful dealului şi ne apropiem de o şa scurtă. l. De la „Podul lui Rusu" se formează o scurtătură. unde se adînceşte o curmătură.Fig 02 1. este şi un puternic centru turistic. la indicatorul metalic de lîngă şosea traseul variantei B se uneşte pentru cca. pînă la cabana Rusu (1168 m). In stînga potecii rămîne stîna Slătinioara. 30 m diferenţă de nivel). Urcăm pe culme spre răsărit. Şoseaua Petroşeni—Maleia—cabana Rusu este carosabilă în întregime. Depăşind curba mare a văii. urcă şi traseul variantei C. de aici înainte traseul de creastă aparţine numai variantei C. apoi o serie de poieniţe. care urcă direct la stîna Rusu. ieşind din pădure. Timp de mers: 3—3½ ore. iar în dreapta. aici se unifică cu traseul variantei B şi cel al variantei C. dar destul de rar. dar şi cea mai comodă (drum de şosea) fiind de altfel socotită ca principală. ca şi pe turiştii veniţi mai de departe. Oraşul principal al minerilor din Valea Jiului. Traversăm culmea şi coborîm uşor. încă 2 km ne mai despart de locul de urcuş: „Podul lui Rusu" (1100 m alt. Vom urma în continuare drumul de creastă pînă dincolo de vf. urcînd la dreapta pe potecă. În cca. care domină aşezarea Petroşenilor. atît la est. 2 km şoseaua străbate comuna Maleia. Noi vom scurta drumul spre cabana Rusu. Petroşeni.

către care se îndreaptă o potecă bine conturată. cu o înclinaţie moderată. pînă în culme. golaş. marcată cu bandă roşie. Ajungem astfel într-o şa. Pînă la cabana Rusu potecile variantelor B şi C se desfăşoară pe creastă conform descrierii variantei B. Înainte de urcuş putem să luăm apă chiar din apropierea potecii (dreapta). Fig 04 Cabana Parîng În sens invers. vom trece pe lîngă „Rîpele Mari" (dreapta) şi după aproape ½ oră de la plecare intersectăm poteca variantei B pentru a doua oară: aceasta urcă din valea Maleia.). Lîngă stîne vom remarca. Intrăm pe ultimele bucle ale potecii care urcă mai accentuat pînă pe muchia stîncoasă. din sudul Petroşe-nilor. şi unde putem căpăta informaţii suplimentare de la localnici. pe stînga. pe culmea Măgurei. apoi traversăm în întregime curmătura pînă la piciorul Parîngului Mic. „scurtătura" marcată de la „Podul lui Rusu". prin pădurea de brazi. Din curmătura adîncă. Intrăm pe şoseaua secundară. Comuna Livezeni. unde se află cabana Parîng (1579 m). constituie un alt punct de intrare pentru turişti. pe lîngă casele întîlnite lîngă potecă. Pe stînga noastră se formează o vale „scurtă". Urcuşul începe pe muchie. Timp de mers: 2—2½ ore. însă semnele sînt vechi şi uneori lipsesc pe porţiuni mari. mai ales iarna. In continuare. pe care o vom urma chiar din faţa cabanei Rusu. Durata urcuşului este de 1—1½ oră. de-a lungul stîlpilor de marcaj. unde varianta B se desprinde din creastă spre valea Maleia. 180 m diferenţă de nivel). pe curba de nivel (dreapta). Urcăm spre cătunul Slătinioara unde sosim după cca. Lăsăm astfel plaiul care se întinde spre est pînă la pîrtia de schi „Ia Troiţă". cabana şi şoseaua care o deserveşte. la o ramificaţie a drumurilor de căruţă. Traseul este marcat cu triunghi albastru. Traseul nr. Durata urcuşului nu depăşeşte 35 min. De la această cabană ne sînt deschise posibilităţile de a urca în inima Munţilor Parîngului. După o oră de mers trecem de vîrful dealului şi coborîm într-o altă şa. pe culmea dealului Busu. continuă pînă în dreptul stînii lui Stedie. începînd de la casa veche. Traseul se desfăşoară pe culmea golaşă. ne conduce fără prea mare efort pînă sub cabana Parîng. Marcaj: triunghi albastru. mai întîlnim ceva mai departe (150 m) troiţa Călinii şi apoi începem urcuşul. iar după încă 10—15 min ajungem la punctul de ascensiune (km 3). traseul are un singur punct asupra căruia este necesar să aducem precizări: locul de unde începe coborîrea pe piciorul Seciului este curmătura Seciul adîncă şi vizibilă. de unde poteca reintră în pădure. la distanţă de 25—30 . COMUNA LIVEZENI—CABANA RUSU Traseul este accesibil şi iarna. Lăsăm în dreapta o ramificaţie a drumului. Totuşi orientarea este uşoară datorită numeroaselor case pe lîngă care trece. unde întîlnim traseul variantei B. La 150—200 m est de cabană trecem pe lîngă stînele Rusu. noi vom merge păstrînd linia crestei. apoi pe şoseaua care urcă cu ocol din valea Maleia şi ne conduce pînă în faţa cabanei (1168 m). în şaua care urmează. Ocolim un vîrfuleţ teşit. uneori pe lîngă pîlcuri de pădure. sîntem în punctul numit curmătura Călinii. înainte de a ieşi din pădure observăm o bancă pentru odihnă. După aproape 2 km de la placare trecem pe lîngă mina veche. afluenţă a Maleii. Această variantă este mai rar folosită. Ca reper indicăm stîlpul de marcaj şi pompa de apă aflată la capătul străzii Slătinioara. localitate aşezată la capătul nordic al defileului de la Surduc. Spre cabana Parîng rămîne o singură potecă principală. De aici urcuşul spre cabana Rusu continuă la stînga (est). aflate pe creastă. în apropiere de podul peste Sălătruc (580 m alt. 30 min de la plecare. Urcuşul pe muntele Troiţa. paralel cu valea Sălătruc. 2 poate fi folosit şi la coborîre. pe care de altfel o zărim prin rarişte. printr-o golişte în făget. De aici începem urcuşul pe dealul Slătinioara. În goliştea care urmează poteca se mai menţine pe curba de nivel cam 300 m după care urcă (cca. zărim la est. Itinerarul începe din cartierul blocurilor noi. către crestele înalte din care în prim plan răsare vîrful Cîrja. Marcajul începe din şoseaua naţională. Fig 03 2. spre cabanele din Munţii Parîngului. străbătînd-o pe toată lungimea ei prin Livezeni. de către schiori care pot acoperi distanţa cabana Rusu—Livezeni în mai puţin de o oră. 10 min de urcuş poteca părăseşte culmea şi se îndreaptă spre sud-est (dreapta) pe coasta împădurită. Drumul plăcut. mai ales pe valea Sălătrucului. valea Călinii. După cca.VARIANTA C Timp de mers: 2 ore. pe creastă. Traversăm pe culme spre sud-vest şi începem un urcuş prelung pe dealul Chiciora. In dreapta se află piciorul dealului Seciul. Ultima parte a traseului o parcurgem pe coama dealului. Pînă în acest punct de urcuş accentuat am ocolit obîrşia pîrîului Şasă (vest).

Timp de mers: 11—12 ore. se mulţumesc şi cu o vizită pînă pe vf. (cca. care este acum destul de ascuţită. ne vom aproviziona cu apă proaspătă chiar de la cabană. Căldarea este seacă şi nu lasă loc pîraielor la suprafaţă decît mult mai jos.F.). De aici spre vf. Marcaj: bandă roşie. descrisă în cadrul traseului nr. La început descriem un arc de cerc pe deasupra izvoarelor Scăriţei. ceva mai la sud. Din vîrf se desprinde spre nord-est o creastă ascuţită. începe zona stîncoasă. Fig 05 3. Pe fundul căldării Cîrjei nesfîrşite depozite morenice sînt împrejmuite de pereţii verticali. după ce traversăm o cută a muntelui Badea. Pe ultima parte. La 150—200 m zărim şi baliza de la cota maximă: 2404 m. 9 Poteca trece uneori pe lîngă vîrfuri. Cîrja direcţia de mers se schimbă spre sudest. După 15 min de la cabană apare în stînga pe sub ramurile brazilor luminişul poienii Nedeilor. Badea (1850 m) zona pietroasă se extinde. Direcţia iniţială de mers este spre răsărit. Cîrja. De aici urcuşul devine pieptiş. Urcuşul debutează suficient de accentuat (timp de 5 min). deşi foarte lung. în serpentine scurte. . se poate parcurge destul de uşor într-o zi de vară. După ce depăşim limita superioară a pădurii. pînă într-o poieniţă. care nu dispun de timp îndelungat (cca.C. ca lungime şi dificultate este prezentat în aceeaşi categorie cu traseele cele mai importante din munţii dintre Olt. scurtînd drumul. Creasta este tot mai stîncoasă şi lasă mai ales spre este povîrnişuri din ce în ce mai pronunţate. urcăm uşor direct spre est. apoi. de 2518 m (al 4-lea gigant al ţării). Către al 2-lea vîrf. jalonată des cu stîlpi metalici. aici aruncăm o ultimă privire asupra cabanei. Traseul nr. CABANA PARÎNG—VÎRFUL CÎRJA-VÎRFU PARÎNGUL MARE—ŞAUA PIATRA TĂIATĂ—LACUL CÎLCESCU—CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI Traseul este accesibil iarna numai pentru schiori şi turişti bine pregătiţi şi numai pe porţiunile: cabana Parîng—vîrful Cîrja şi cabana Obîrşia Lotrului—lacul Cîlcescu. şi cotim uşor la dreapta. care o înconjură pe trei laturi. acesta din urmă stă la obîrşia văii Caprelor. 3. 2 ore. Uneori turiştii. 3 străbate 8 piscuri9 de peste 2300 m. de unde pot privi partea centrală şi de vest a Parîngului. Pînă acum am mers cca. De la bordei păşim chiar pe creastă. După cota 1850 urmează un mic platou şi o adîncitură scurtă. Stîlpii metalici şi poteca ne arată un urcuş greu.min de coborîre de la cabana Rusu. Pe un brîneag revenim apoi uşor la stînga. 11. prin pădure. vom distinge defrişarea prin care intră pe versantul nordic „pîrtia mare" de schi. Dacă privim cu atenţie în stînga potecii noastre. Durata ascensiunii din şaua Caprelor şi pînă la vîrf nu depăşeşte. 30 de min. iar pe versantul nordic cabanele I. El poate fi parcurs fie într-un sens. turiştii pot urmări însă uşor şi linia crestei. panta se îndulceşte şi formează un platou ierbos. pe de alta o spinare înclinată. chiar lîngă meterezul de stîncă vom întîlni un refugiu rudimentar. chiar în lungul „pîrtiei mici" de schi. pe lîngă potecă apar stînci. adică pornind de la cabana Parîng. În vf. ocolind capul de est al muntelui Scurtu şi vîrful cel mai înalt (2220 m). fie în celălalt. În dreapta ei se află stîna. în apropierea unei tîrle de berbeci. 3 zile) pentru un circuit Petroşeni—Obîrşia Lotrului—Petroşeni. 1700 m alt. priveliştea se deschide mai cu seamă asupra Cîrjei. Traseul nr. de unde privim pentru prima dată în adînca şi prăpăstioasă vale a Mijei Mari. poteca coteşte la dreapta. neaşteptat după un asemenea urcuş. coboară apoi în căldarea celui mai frumos lac glaciar şi îşi termină firul în minunata vale de obîrşie a Lotrului. spre un mic vîrf. mai mult un bastion. frumoasa Custură a Cîrjei. spre creasta părăsită pe care o atingem în şaua Caprelor. rămasă jos. poteca reuşeşte să-şi găsească făgaş bun. pe de o parte un perete imens (nordul vîrfului). aproape de 2390 m. construit din lespezi şi adăpostit în căuşul de piatră al crestei. Pentru ca să suplinim lipsa de izvoare de altitudine pe acest traseu. de-a lungul celor 30—40 m de traversare. Ne aflăm pe creasta principală a munţilor. Traseul începe din faţa cabanei Parîng (1579 m). de lîngă indicatorul de marcaj. ocolind vîrfurile. şi ne aduce la capătul „portiţei" Caprelor. terminată într-un circ glaciar sec (nord-vest). Vîrful masiv al Parîngului Mic rămîne singurul stăpîn al zării spre răsărit. care încreţeşte fruntea Cîrjei. Urcăm spre nord-est pe culmea golaşă (culoar). iar în vf. din care unul. în mod normal. Jiu şi Strei. pînă aproape de firul torentului. Imediat din şa urcăm pe creastă. în urcuş lent. de unde poteca trece pe faţa sudică a Parîngului Mic. În apropierea ei. pînă în şaua Parîngul Mic. după care continuăm urcuşul pînă la primul din seria celor 3 vîrfuri ale muntelui Sourtu. Este de preferat totuşi sensul în care îl descriem. De aici nu ne mai stă în faţă decît piscul cu adevărat semeţ al Cîrjei. Cîrja ni se dezvăluie o panoramă covîrşitoare.

Creasta înaltă de 2500 m alt. ne apar sclipitoare în imensitatea cîmpurilor mate de grohotiş. în deschizătura imensului uluc glaciar îşi fac loc în zare Munţii Şureanului. a cărui dezvoltare redusă spre est nu reuşeşte să împartă căldarea în compartimente. creasta înaltă de peste 2400 m începe să se înalţe spre altitudini mai mari. În sectorul sudic remarcăm clinurile prelungi. şi după cîteva minute putem observa în stînga faimoasa surplombă a Gemănării. sub care se adînceşte peretele căutat de alpinişti în ultimul timp. situat tot pe acoperişul Parîngului Mare. care se prelungeşte pînă în Valea Jiului. de altfel puţin ieşite pe verticală. urcăm printre lespezi mărunte şi porţiuni ierboase în creştetul munţilor. El este ocolit prudent de potecă. Mîndra (2360 m). împărăţia acestuia din urmă. 1 oră de mers) configuraţia liniei de creastă este simplă. Din colţul de est. de cel al căldării seci a Roşiilor (sud). vecinul de la sud al celui mai mare pisc. ale marilor blocuri de piatră. care începe de aici şi sfîrşeşte cu toate compartimentele sale abia în vf. Ne aflăm la baliza care marchează 2518 m alt. similară aceleia de pe Negoiul sau Moldoveanul. Pînă de curînd numele de Mîndra era dat chiar Parîngului Mare. prin care turiştii merg în voie. ramificate şi înalte ale Păpuşii—Corneşu. De aici se deschide cea mai profundă privelişte spre căldarea Roşiilor în care atît lacul Mîndra. De altfel. iar central. Numirea oficială adoptată recent este aceea de Parîngul Mare. pereţilor fisuraţi. Căldarea seacă foarte înaltă a Stoeniţei este una din cele mai dificile din Carpaţi. Molidvişul spre Fîntîna Untului (vest) şi Plasele—Rotunda (est). aşa cum îl numim şi noi în prezenta călăuză. pe a treia terasă. se desfăşoară într-un frumos evantai. pe care îl putem atinge numai abătîndu-ne la stînga din potecă pentru 10 minute. Parîngul Mare cuprinde aproape întreg masivul. Din vîrf pornim spre răsărit mai întâi la vîrful secundar. profilul este prăpăstios. din care porneşte către stînga un horn prăpăstios.al acoperişului începem cea mai dură coborîre . care se termină într-un urcuş uşor pe primul din cele două vîrfuri „gemene" ale Gemănării. chiar pe ceaţă. mărginită de creasta Cîrja—Parîngul Mare şi de ramificaţiile acesteia la vest. Începînd de aici. unde putem să ne adăpostim. Primul pisc (2410 m) pe care poteca îl ocoleşte este cel al Stoeniţei (vecinul sudic al Cîrjei). enormul trident dirijat de vf. reperul corect al marcajului aplicat pe stîlpi şi pe lespezi ne va călăuzi uşor. al cărui pinten de răsărit împarte în două compartimente căldarea cu lacuri a Sliveiului. înaintea noastră spre sud se aşterne o porţiune de drum mai plată. Culmea Sliveiul mai este denumită uneori de turişti muchia Zănoaga Sliveiului. pentru clasa sa alpină (aproximativ gradul 5). Traversăm o şa. Poteca ocoleşte vîrfurile crestei. care nu este altceva decît culminaţia vestică a crestei Sliveiul. se dirijează spre răsărit şi după ce parcurgem în lungime poate cea mai înaltă şa carpatină. care aparţin comunelor Livezeni şi Petrila. Parîngul Mare trece prin vf. După cele 5 ore de mers ne putem permite un popas mai îndelungat. precum şi de Dereşul—Pietrele—Ciobanul—Capra la est. de unde cutreierăm cu privirea amănuntele nesfîrşite ale colţilor. pe tot parcursul traseului pînă la vf. Ţapul şi vf. de aici traversăm o mică depresiune infiltrată în creastă şi urcăm în vîrful principal Gemănarea (2432 m). „culege" toate „torentele" de grohotiş de sub pereţii de vest şi mai ales a celor de sub vf. Coasta lui Rus. Vîrful nu prea ascuţit se înalţă binişor din podul crestei. cea mai vastă aglomerare de stînci din masiv. Parîngul Mare (flancul de nord-vest). masiv. îl numesc tot Mîndra. Parîngul Mare. Turul de orizont din vf. înclinat la 30—40°. îl numesc Parîngul Mare. Fig 06. Creasta coboară cîteva zeci de metri diferenţă de nivel într-o curmătură plată. Coborînd din vîrful Stoeniţa. Coborîm acum din vîrf. În dreapta. De altfel şi orientarea traseului suferă o schimbare importantă. ferită de vînt. în continuare urcăm un moţ pietros şi traversăm din nou o şa. apoi ocolim un mic vîrf stîncos. Creasta desprinsă spre răsărit separă două circuri glaciare: cel al Sliveiului (nord). aceasta angajîndu-se pe fruntea lată din vest. panta e mai dulce şi ierboasă. traversăm o şa stîncoasă din care porneşte în jos un perete foarte înclinat. Lîngă baliză există o mică adîncitură între stînci. localnicii numesc şi acum vîrful cel mai înalt al masivului în două feluri: ciobanii de pe versantele sudice. situat pe prima terasă cît şi Lacul Mare al Roşiilor. anunţînd apropierea celor 2500 m. mai ales că pe prima porţiune (de cca.Pornim spre sud. Vîrful Gemănarea formează şi spre vest un picior ierbos. lucrul aceste devine certitudine în vîrful de vest al Parîngului Mare. Din colţul său se desprinde un important munte spre sud-vest. cu care e presărată valea. Creasta de legătură dintre aceştia cu vf. în stînga. pe Parîngul Mare. poteca cotind tot mai mult spre est. Poteca devine uneori tangentă cu marginea pereţilor stîncoşi. cu uşoare deplasări pe un cerc cu rază mică putem cuprinde o panoramă uriaşă. Lacul Cîlcescu – podoabă turistică a Parîngului Valea Jieţului. în schimb cei din căldările nordice ale Roşiilor şi Dereşului. în schimb. din Oltenia. puternic reliefat. pătate cu galbenul şi cenuşiul lichenilor. lucru pe care nu-i recomandăm celor care vor să urmărească toată desfăşurarea imensului circ glaciar. urmînd poteca spre sud.

terminat cu abrupt spre nord. De aici muntele se ramifică: culmea înaltă care porneşte la miazănoapte se poate urmări aproape pînă la muntele Pietrele (traseul nr. De aici se desface spre nord muchia lui Stanciu. Ascensiunea acestui vîrf se recomandă totuşi. unde apare şi poteca turistică. încă cca. Pentru aceasta ne vor fi necesare un plus de maximum 15 min. In şaua Piatra Tăiată se desprinde un traseu turistic marcat cu triunghiuri roşii. De aici se disting bine pe fundul căldării lacurile Mîndra. care desparte căldarea Găuri de căldarea Zănoaga Mare. Înaintea noastră poteca urcă moderat spre Gruiul. sărim peste pîrîul lacului. un pinten ramificat din creastă. desparte acest „ochi de mare" de vecinul său aflat dincolo: lacul Iezer. chiar în şaua dintre Gruiul şi Pîcleşa. Este curios faptul că pe versantul sudic nu se află nici o ramificaţie.Între izvoare". pe platforma plină cu jnepeni viguroşi. După ce trecem şi de vf. La nord-est se adînceşte vasta căldare Găuri. al bordului terasei. al lacului Cîlcescu. Şaua. muntele prezentînd o netezime remarcată pe kilometri întregi pînă în vf. Poteca ocoleşte economic vîrful în urcuş continuu spre şaua aflată la est de cupola muntelui. Semnalăm că din vf. Ocolim lacul pe la nord. Cealaltă ramificaţie. brodat cu jnepeni. care mărgineşte căldările Găuri. leşul (2361 m). Marcajul ne arată firul traseului care se îndreaptă acum spre răsărit pe panta sudică a unui alt vîrf înalt: Coasta lui Rus. Coasta lui Rus şi pînă în şaua Piatra Tăiată. mai mic şi mai puţin adînc decît lacurile vecine de la vest. cît şi din şaua leşul se deschide o privelişte extraordinară asupra lacurilor din căldarea Roşiile. Acest ultim vîrf este foarte greu de identificat din traseu. Atît din şaua Pîcleşa. 15 min. Mergem pe o brînă scurtă şi ocolim uşor spre nord. completată de data aceasta cu marele perete de nord al Parîngului Mare. aşezat într-o zonă cu relief mult mai blînd.. leşul se desface spre nord muchia despărţitoare între căldarea Roşiilor şi cea a Dereşului: muntele Dereşul. Ajungînd la cota 2306 m. apoi prin grohotiş ne apropiem de lacul Cîlcescu (1921 m). fiecare formînd spre nord cîte un horn. Pleşcoaia. Prin această adîncă şa se poate traversa lesne de pe versantul nordic pe cel sudic şi invers. Ea continuă pe creasta înaltă. în care pierdem mult din înălţime. mai întîi coborîm într-o mică şa alpină şi urcăm iar pînă la o nouă cotă (2302 m) în vf. După o coborîre accentuată ajungem în grohotişul căldării Zănoaga Mare. Pe aici vom face traversarea de pe versantul sudic al muntelui pe cel nordic. prăvălită. La sud de lac se înalţă scutul granitic. după o scurtă traversare prin grohotiş cotim la dreapta spre pîlcurile de jnepeni. apoi cam la jumătatea ascensiunii începe să-l ocolească pe faţa sudică. deoarece se înalţă puţin din creastă. numită muchia Pietrei Tăiate este uşor vălurită şi conduce spre sud-est pînă în şaua Piatra Tăiată. fie ea cît de slabă. După o ultimă privire aruncată spre sectorul sudic al masivului traversăm şaua Piatra Tăiată şi coborîm spre nord pe marcaj la baza unui perete. este întreruptă de o proeminenţă care desparte două mici strungi. Urcăm la cota maximă Pîcleşa (2372 m). Creasta face şi ea un cot spre nord la vf. mai puţin ospitalier. În faţă. aflat la dreapta. vom căpăta alte perspective.a traseului pe lîngă muchia de răsărit a vîrfului pînă în şaua Gruiul. Zănoaga Mare şi căldarea Dracului. Poteca noastră apare iniţial pe malul apusean. Cibinului şi Lotrului. ne avertizează că am ajuns în şaua Piatra Tăiată. Coborîrea în şaua Dereşul durează cca. Pleşcoaia. în lungul muchiei stîncoase. urmînd creasta spre Pleşcoaia—Mohorul şi Urdele. 15 min. Dereşul lacul cu acelaşi nume. Piscul stă la hotarul a două mari bazine hidrografice: bazinul Jiului la vest şi bazinul Lotrului la est. situată de asemenea la altitudine mare. care apar acum în locul numit . ne luăm adio de la compartimentul acestei minunate căldări. se înalţă puternicul vîrf triunghiular Gruiu (2345 m). cu prăvăliş şi pereţi la nord şi cu pante ierboase foarte înclinate pe alocuri. ne aflăm pe un platou uşor bombat. şi de acolo mai departe pînă la vf. . spre răsărit. apoi coborîm "uşor spre nord-est în şaua leşul. 13). separator de nivel pentru terasele superioare. spre sud-est. Ocolul durează cca. vom avea pe stînga (nord) un perete. fiind unul din cele mai importante noduri orografice din masiv. Coasta lui Rus este locul de unde se ramifică importanta creastă de legătură cu munţii Şureanului. Roşiile. Cel mai însemnat dintre ele este lacul Găuri (2090 m). Traversăm un pîrîu. Piatra Tăiată este de fapt colţul de est al acoperişului alpin care formează marele nod orografic. Pornim spre est—sud-est pe creasta înaltă. Zănoaga Stînei şi Lacul Lung. 10 min. Pîcleşa. pe care le lăsăm în dreapta (traseul nr. 13). Un indicator aflat pe creastă. Părăsind şaua leşul. dar mai ales posibilitatea unei bune orientări ne ajută mult în continuarea traseului. Piatra Tăiată10. la marginea abruptului nordic. Din vf. leşul coborîm în continuare pe lîngă marginea abruptului pe poteca marcată. la rîndul ei. după care sosim din nou în creastă. în căldarea din stînga noastră zărim pe terasa superioară sub vf. 14. deoarece priveliştile frurnoase. la sud. pentru traseul nr. la răsărit o creastă sălbatică. cu cîteva mici lăculeţe. care se îndreaptă 10 Vf. Cel de la est poate fi folosit la coborîre. Pe tot parcursul din vf.

Marcajul este uneori rar şi destul de greu de urmărit datorită vechimii sale. Poteca în principiu ocoleşte valea. Marcajul cu bandă roşie continuă de la lac spre nord. iar la sud-vest de culmea teşită a vîrfului Setea Mică (2279 m). la altitudinea de 1987 m se odihnesc într-o sălbăticie de stînci două lacuri vecine micuţe. ajungînd la marginea terasei lacului Cîlcescu. Jnepenişul înconjură cu o barieră naturală marele lac. pe malul stîng al Lotrului. cu terenul accidentat. prin pădurea deasă. Acum putem vedea mai bine deschizătura largă a văii Iezerului în direcţia sud—sud-est. Lacul Păsări (2078 m) ne reţine atenţia imediat. a cărui adîncime maximă atinge 10 m. Pescuitul şi vînătoarea. 200 m spre nord. care se varsă în lacul lui Vidal la colţul său nordic. traversăm panta ierboasă înclinată şi urcăm la mică distanţă pe pragul stîncos în dreapta. împînzit de izvoare. la o distanţă de 50— 60 m întîlnim din nou marcajul cu bandă roşie pe brazi. deasupra lui ce se află ? Pentru ca să putem răspunde la această întrebare. În dreapta. Pîrîul Iezer se adună cu pîrîul Cîlcescu în apropiere. Presărate pe fundul acestei căldări se mai află cîteva ochiuleţe de apă. Pînă la lacul Păsări am făcut aproape 30 min. Coborîrea nu durează mai mult de 15 min.R. Poteca continuă să coboare în lungul văii. făcînd excursia noastră de recunoaştere în jurul ţărmurilor destul de anevoioasă. Căldarea este mărginită de pereţii întunecaţi care cad în trepte mari pînă lîngă pînza de grohotiş. În aceste locuri pitoreşti. Traversăm un vîlcel. Pleşcoaia (2339 m). coborînd din terasă în terasă pînă la lacul Cîlcescu. şi începem coborîrea prin jgheabul pietros. Ne căţărăm pe muchia stîncoasă din stînga pîrîului Păsări şi apoi prin grohotiş şi pîlcuri mici de jnepi atingem şi terasa superioară. De aici începem să urcăm uşor spre stînga (nord). În zilele însorite putem urmări salturile făcute de păstrăvi după musculiţele rătăcite deasupra lacului.spre nord şi sosim pe pajiştea de la răsărit de lac. Timpul scurt pe care-l avem la dispoziţie nu ne mai îngăduie un răgaz şi deci ne întoarcem pe acelaşi traseu. 3 min de mers pe lîngă pîrîu traversăm pe stînga. muntele Cîlcescu se termină cu un noian de grohotiş. un pîrîu bogat alimentează lacul cu apă proaspătă. unde putem să ne odihnim în voie. chiar pe lîngă apă. Firul potecii reapare şi el. şi urcăm voiniceşte pe lîngă malul lacului spre sud. Trebuie să avem în vedere că accesul turiştilor pe firul Văii Lotrului spre nord este foarte dificil. Coborîm pe acest mal încă cca. 45 min. dominată de vîrful masiv Pleşcoaia. distrugerea jnepenişului. După 10—12 min de ascensiune păşim pe terasa a doua în căldarea lui Vidal. ne sînt necesare minimum. Deasupra lacului la cca. el oglindeşte măreţul şi asprul peisaj al căldării Dracului. lată. pe latura estică. înscrisă pe curba de nivel la . Lăsăm deci poverile sacilor. formată de pîrîul care se varsă în lac. în lungul traseului nostru. dar pline de desişuri. Este de fapt bordul terasei a treia. străjuit la sud de vf. trecînd pe pantele muntelui Cărbunele (în dreapta noastră). Părăsim pîrîul. În colţul de sud-est pe platforma mlăştinoasă. De la confluenţă (1823 m) coborîm pe lîngă pîrîul mare. apoi intrăm în pădurea propriu-zisă. pe care îi ascundem undeva în jnepeni. netedă şi ierboasă. la început mai slab conturat. de aici apele Lotrului se îndreaptă năvalnic spre nord. avem nevoie de toată atenţia pentru orientare. După cca. la început pe lîngă firul izvorului. După liziera de copaci de lîngă apă ieşim într-o poiană. apoi urcăm lent prin pădure. dar atrăgătoare: lacul lui Vidal (1988 m) (mai mare) şi lacul lui Pencu (1991 m). Vom putea mări ritmul de mers pe poteca din ce în ce mai bună. care formează în calea lui o cascadă. După un marş de 3—4 min ajungem la confluenţa pîrîului Cîlcescu cu izvorul Zănoaga Mare venit din stînga. Chiar de la mica deltă cu 3 braţe. la început pătrundem prin rarişte. Marcajul este slab şi chiar lipseşte pe cîteva sute de metri. Direcţia principală de mers este sud-nord.P. cea a căldării Dracului. apoi. unde am lăsat sacii cu lucrurile noastre. zărim în stînga noastră o „deschizătură" între stînci năpădite de jnepeni. folosind ca orientare pîrîul Păsări. Lacul Cîlcescu şi regiunea înconjurătoare sînt decretate rezervaţie ştiinţifică de către Comisia pentru ocrotirea monumentelor naturii de pe lîngă Academia R. umed. 80 m se zăreşte penultima terasă superioară a căldării. continuăm drumul printre jnepeni paralel cu pîrîul. Curînd auzim lîngă potecă şi apele izvorului Cîlcescu slobozite peste peretele pragului şi care ne însoţeşte zgomotos la vale. După cca. iar mai departe pe coasta răsăriteană a văii Cîlcescu. ne vom lua rămas bun de la superbul lac glaciar. pînă la limita pădurii de conifere. Urcăm mai departe în direcţia terasei superioare. păşunatul nu sînt admise în această zonă de mare interes ştiinţific. Reveniţi în acest loc. Ne aflăm deci în punctul de confluenţă Cîlcescu— Iezer. şi traversăm pîrîul pe malul drept. Deşi mic ca întindere. Panorama rămasă în spatele nostru în direcţia căldărilor de unde am coborît capătă un aspect deosebit de atrăgător în cadrul pădurii din primul plan. 5 min de coborîre pe pantă mare ajungem pe fundul terasei a patra. Turiştii care dispun de un timp suficient (încă 3—4 ore pînă la asfinţit) îşi pot satisface o curiozitate legitimă: oare dincolo de bordul stîncos al lacului.

pe care o depăşim. 4 spre cabana Rînca marcat cu triunghi roşu. Încheiem aici un traseu lung. Din dreptul podului începe pe malul stîng spre sud traseul nr. ocolind-o ceva mai sus. 13 A. care scurtează cu cîteva minute timpul de mers. din care se înalţă spre nord piciorul Corneşului Mic. Serpentinele de sub Măgura pot fi tăiate pe o poteca de picior. Pădurea aflată la răsărit împrospătează atmosfera cu parfumul codrului şi aduce o răcoare binefăcătoare la urcuş. Plopul (1597 m) pe la răsărit şi revenim în creastă pe un platou puţin înclinat. de unde soseşte şi traseul nr. În curînd poposim în vale. După 3 km de marş traversăm izvorul Gropii (vest).CABANA RÎNCA Traseul este accesibil şi iarna Timp de mers: 4—5 ore. ţinta finală a traseului nr. Parcurgem curba largă a şoselei. După încă 15 min întîlnim a doua stînă din calea noastră. aţinîndu-se pe liziera pădurii. Lăsăm la dreapta acest vîrf (1695 m) şi urcăm uşor în diagonală. şoseaua ocoleşte pe la vest cocoaşa înaltă a vîrfului pe curba de nivel. pînă ajungem pe culme. Urcuşul continuu se desfăşoară deseori pe serpentine. De aici şi pînă la cabană ne mai rămîn de parcurs 7 km. Coborîm pe şosea la stînga. Comuna Novaci (504 m). Jiu pe şoseaua locală (cca 43 km). Măgura (1162 m). După dorinţă putem face un scurt popas la punctul unde se află casele Florile Albe (1556 m). Ne descurcăm binişor într-o zonă mocirloasă şi după 2 ore de coborîre de la lacul Cîlcescu. bazinul mare al Gilortului. Lunca se lărgeşte şi. ajungem la marele cot al văii. pe o diferenţă de nivel de cca. Sîntem la aproape 1600 m altitudine şi iată cabana Rînca. mai ales că se înscrie în curbe mult mai strînse şi taie direct cîteva serpentine. traversăm pe podeţ Pravăţul şi poposim. 22). Ocolim vf. Aici vom zări la dreapta o potecă care ocoleşte muntele Cerbul pe faţa nordică: ea vine de la sud dinspre Baia de Fier (traseul nr. iată-ne pe şoseaua alpină Novaci— Sebeş. urcînd pe valea Pravăţului spre Tărtărău (traseul nr. 13 B. La izvoarele pîrîului Scăriţa. la cabana Obîrşia Lotrului (1400 m). Şoseaua coteşte brusc spre nord. însă foarte solicitat de turişti. urcăm cîteva serpentine largi pe sub vf. Pînă la cabana Rînca mai avem doar cîteva minute de mers pe şoseaua care trece chiar pe creastă. folosind o linie de autobuze IRTA. intrăm în pădurea deasă. un afluent al Gilortului. desigur cu un efort fizic corespunzător. apoi pe lîngă case răzleţe. în vîlcelul următor ajungem la stîna din muntele Cărbunele. În lungul drumului mai întîlnim ici-colo cîte o gospodărie de munte. în dreapta noastră se adînceşte acum valea Gilorteţul Mic. Trecem peste alt pîrîiaş şi. În apropiere se află gura unui mic pîrîu. În marginea poienii. aflat la nord-vest. Cerbul. În dreapta noastră. Ne găsim într-o mică şa prin care şoseaua îşi face loc destul de uşor. care înconjură vf. Traversăm un pîrîu şi trecem peste un picior de munte destul de voluminos. 4 km. Traversăm deci izvorul de lîngă stînă şi continuăm traseul păstrînd direcţia de mers spre nord. De aici înainte şoseaua e dublată de o potecă. Lungimea traseului este ceva mai mică dacă folosim potecile-scurtătură existente. în sfîrşit. Traseul care începe din comuna Novaci intră pe la sud în Munţii Parîngului. părăsind golul alpin. trecem pe lîngă un grup de case. Toate izvoarele traversate se varsă în Lotru. spre creastă. Traseul nr. la ieşirea acestuia din zona muntoasă. spre răsărit. care coboară şi ea în serpentine dese din şaua Ştefanul (traseele nr. şi astfel ne aflăm din nou pe malul stîng părăsit tocmai la confluenţa pîrîului Cîlcescu cu izvorul Iezer. este o localitate de la poalele Parîngului. la apus. Fig 08. Fig 07 4. Şoseaua alpină pe care vom merge măsoară pe (distanţa Novaci—cabana Rînca 18 km. Cerbu (1585 m). deoarece într-o singură tură ei reuşesc. La stîna Cerbul ieşim la gol alpin şi urcăm pe creastă. înaintea noastră se înalţă muntele Cerbu. coborînd diferenţe de nivel apreciabile. după ce lăsăm în dreapta matca lacului de baraj Pravăţul. Primul urcuş spre înălţimi îl facem chiar pe botul de deal din stînga pîrîului. 1100 m. turiştii pornesc din Tg. aşezată pe Gilort.aproape 1750 m alt. Marcaj: triunghi roşu. după care se redresează din nou spre nord. se află bazinul văii Galbenul. 4. începe de la podul peste apa Gilortului. 16). pe direcţia generală de înaintare sud-nord. unde se adună şi apele Pravăţului. Şoseaua intră acum în pădure. o construcţie . Lacul Custurii este aşezat sub meterezul de stîncă al Cîrjei. prin dreptul căreia trecem însoţiţi de „salutul" mai mult sau mai puţin curtenitor al cîinilor. unde putem să ne abatem cîţiva paşi ca să ne umplem bidoanele cu apă. Pentru a ajunge în comuna Novaci. iar în stînga. care vine dinspre nord-est. în şaua aflată la nord de vf. traversăm pe pod Lotrul. şoseaua face o buclă. COMUNA NOVACI—MUNTELE CERBU—FLORILE ALBE . Abia după o oră de urcuş ocolim pe la nord obîrşia micului pîrîu Scăriţa (vest). pe Corneşul Mare. 5 şi 10). la început prin sat. care urcă pieptiş. mai avem de parcurs cca. să cunoască în bună măsură „tainele" zonei de vest şi centrale a Munţilor Parîng. Pînă aici am consumat aproape 3 ore din totalul de 4 necesare pînă la cabana Rînca. devenit foarte voluminos.

către inima Munţilor Parîngului. unde munţii Urdele şi Mohorul. 9 către curmătura Citeţului. maximum de altitudine întîlnit pe şoselele din ţara noastră. Este acelaşi . Dengheru (2060 m). care face legătura cu traseul nr. Urcuşul lent. Actualmente şoseaua alpină este greu accesibilă sau chiar impracticabilă pentru autovehicule. Reţinem că la ramificaţia de mai sus se desprinde din traseul nr. 3 (bandă roşie). Cabana Rînca. suie tot mai mult spre coamă. mai ales în anumite sectoare (Păpuşa. şi de aici un drum de creastă spre nord. la început pe sub vf. Înainte de a coborî serpentinele putem alege din privire una din cele două variante ale traseului nostru: prima pe şosea. In faţa noastră se adînceşte şaua Urdele. de la poalele vf. uneori după avalanşele de primăvară apar pe şosea bolovani căzuţi de pe coastă şi chiar grămezi de lespezi. acest prim colos al masivului constituie poarta răsăriteană de intrare în împărăţia stîncilor şi lacurilor din Parîng. De aici zărim pentru prima dată panorama văii Latoriţei. a imensei citadele alpine. Dengheru. Poteca lăturalnică urcă însă pe scurtătură. de unde ajungem în cîteva minute în creştetul ierbos al vf. dar fără aceeaşi vigoare. pentru ca după cca. Corneşul Mare. aşezată pe versantul sudic al Munţilor Parîngului. În pasul Urdele (2180 m) atinge cel mai înalt punct rutier din ţara noastră. Urdele. pînă pe muntele Cărbunele. Fig 09 5. După această privelişte revenim lesne în şosea. O cotitură de 90° ne întoarce la dreapta.frumoasă care îmbie pe turişti la odihnă. spre nord. începem astfel un urcuş prelung. 5 traseul nr. continuă pe serpentine dese pe Păpuşa. drumul alpin. care foloseşte poteca marcată tot cu triunghi roşu. urmărind direcţia ei principală. pînă în marea curmătură cu acelaşi nume. care descreşte vertiginos la nord. 400 m să iasă sub şaua Păpuşii. Pleşcoaia—şaua Piatra Tăiată. ne reţin atenţia. din dreptul cabanei Rînca (1600 m). Iezerul (vest). înspre care se îndreaptă şoseaua alpină. ce e drept destul de însemnată. lucru care dă loc la confuzii în orientare. Şoseaua alpină începe ocolul pe panta de sud-vest a Păpuşii (cota 2015 m). apoi Iezerul mai plat se înalţă din nou. sub vîrful piramidal al Păpuşii (2134 m) zărim o bifurcaţie a potecii: o ramură se îndreaptă spre dreapta. Urcăm. Restul munţilor aflaţi la est. Această porţiune a şoselei urcă cei mai înalţi munţi de pe întreg traseul ei (Păpuşa. . Drumul nostru atinge 2180 m pe faţa sudică a Urdelor. o imensă cocoaşă striată de numeroase rîpe gălbui. ei pot reduce din această cifră mai mult de 6 km. pînă la curmătura Olteţului. urmată de noi pentru a ajunge la cabană. cîştigînd în lungime din traseu. este locul de plecare în etapa secundă pe itinerarul şoselei alpine Novaci—Sebeş. Urdele). pe la est de vîrf. Motocicliştii mai încearcă uneori să înfrunte eroic muntele şi şoseaua bolovănoasă din sectoarele amintite şi reuşesc să încheie deseori cu satisfacţie această luptă cu altitudinea şi lespezile. O privelişte frumoasă se deschide în stînga.Mohor" care răsare pregnant spre vest cînd privim pe vreme bună de pe Negoiul (Făgăraş). Urdele. De aici se zăreşte vf. marcajul cu triunghi roşu apare din loc în loc. mult mai spre nord-vest.Cabana Obîrşia Lotrului Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: l—9 ore. Începem deci itinerarul nostru pe şosea. În acest sector drumul alpin este mai stricat.. Mohorul—vf. Marcaj: triunghi roşu. Cioara (2122 m). Dacă turiştii ar urmări cu stricteţe firul şoselei. Cărbunele. spre punctul de unde şoseaua coboară în patru mari serpentine de pe faţa vestică a muntelui Urdele pînă la marginea abruptului sudic. Marcajul cu triunghi roşu al traseului cabana Rînca—cabana Obîrşia Lotrului este identic cu cel al traseului ramificat: şaua Urdele—vf. în flancul sudic. înfăţişaţi astfel par o „suburbie". Este indicat să părăsim însă drumul pornind către dreapta şi să urcăm uşor în şaua sus-amintită. primul vîrf înalt de pe creasta principală a Munţilor Parîngului. urcînd pe creastă la vf. Mai impresionantă se desfăşoară panorama spre vest.Muntele Ştefanul – Cabana Obîrşia Lotrului / Muntele Iezerul – Muntele Ştefanul . Greşeala aparţine celor care au ales mai de mult semnele de marcaj cu triunghi roşu pentru ambele trasee. joasă şi uşor înclinată. [Diag 01] CABANA RÎNCA – MUNTELE URDELE . care conduce sub vîrful teşit al Urdelor (2280 m). dincolo de care se ridică munţii Bora şi Purul. la altitudini de peste 1900 m. pînă în vf. Ne aflăm la o altitudine de peste 2000 m şi am străbătut pînă aici mai bine de 6 km (măsuraţi pe şosea). Ştefanul). Urmărim culmea Mohorul. datorită degradării solului de intemperii. unde în abisul celor peste 200 m diferenţă de nivel se adînceşte căldarea seacă a Mohorului. iar a doua. etapa ar măsura peste 33 km dar scurtînd pe poteci toate ocolurile. Păpuşa. mai lipsită de perspective. aflată spre nord.

cu excepţia sectorului de pe valea Lotrului. Apoi coborîm ceva mai substanţial în şaua din dreptul Zănoagelor Urdei (est). 1850 m altitudine. Şoseaua alpină atinge valea Lotrului la 4 km sud de cabana Obîrşia Lotrului. VARIANTA B Coborîm direct din Urdele în şaua Urdele. 13. fără să intrăm pe şosea. Sus facem un scurt popas în vederea unei orientări folositoare. situat pe creastă (direcţia sud-nord). Aici şoseaua „fuge". 3. La cabană (1400 m) ia sfîrşit traseul nostru alpin. Fig 10 6. care formează vf. Comuna Lonea—Petrila — timp de mers: ½ oră. spre vest. la o curbă întîlnim pe lîngă marcajul cu triunghi roşu şi marcajul cu bandă roşie (traseul nr. ne aflăm pe traseul nr. . Petrila—vf. apoi pe lîngă un mal lutos. pe platoul întins şi uşor ondulat al muntelui Cărbunele reîntîlnim şoseaua alpină (varianta A). şi revine spre vest. unde se ascunde un frumos lac şi vastul circ complex Cîlcescu—Zănoaga Mare—Găuri. [diag 02] CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI – POIANA MUIERII – CABANA VOIEVODUL – COMUNA LONEA – PETRILA – Petroşeni / Vîrful Piatra Leşului . de pe care avem o perspectivă bună asupra căldărilor Cîlcescu şi Zănoaga Mare (sud-vest). pînă la îndepărtatele vîrfuri ale Pietrelor şi Ciobanului. fie urcînd pe vf. Deci după 8—10 min traversăm şoseaua şi continuăm drumul pe malul de nord al vîlcelului. Iezerul pînă în curmătura Mohorul pe marcajul cu triunghi roşu. iar din direcţia utilă spre est. Intrăm la stînga pe drum. urcînd cu mare ocol pe Zănoaga Urdelor. seacă. Lungimea traseului pe şosea de la cabana Rînca pînă în şaua Ştefanul este de peste 22 km. Din punctul cel mai adînc al şeii începem coborîrea pe un plai. pe care vom coborî în continuare cca. fiind mai restrîns spre răsărit. Noi apucăm direct pe panta dinspre nord. şi apoi urcăm pe fruntea tot mai slab bombată a platoului. 3). pînă la aproape 2050 m altitudine. De aici pînă la cabană ne vor însoţi în coborîre ambele marcaje. cînd suim pe muntele Cărbunele. Şoseaua coboară acum prin pădure. Din şa urcăm în vîrful principal Cărbunele (2065 m). mai departe ne călăuzim pe lîngă un vîlcel. Din platoul Iezerului ne îndreptăm spre nord. Şoseaua în coborîre face largi serpentine.Petroşeni Traseul este accesibil şi iarna turiştilor antrenaţi. acum ruginit. din vf. s-a menţinut la altitudini mai mari decît cea a cabanei Rînca (1600 m). Din şa. Coborîm pe panta nordică cîteva minute. unde întîlnim un stîlp metalic de marcaj. 3. În acest loc reintră pe şosea şi poteca variantei B. De aici. Este poate cea mai amplă vedere asupra acestei zone a Munţilor Parîngului. o mică zonă stîncoasă. Intrăm şi noi pe drum. care întretaie traseul nr. 1700 m altitudine. care va face obiectul descrierii traseului nr. fie coborînd la lacul Iezerul prin căldarea estică. Din şaua frumoasă a Ştefanului părăsim creasta înaltă şi începem coborîrea pe faţa vestică. 10. Coborîm uşor într-o şa puţin adîncă şi revenim la o cotă cam la acelaşi nivel cu Iezerul. pe hăţaşul care se menţine strict pe marginea abruptului din stînga. urcînd lent pînă în vîrful secundar al muntelui Cărbunele. unde se povîrneşte stîncos spre căldarea Zănoagelor Urdei. străjuite de vîrfurile Pleşcoaia. fără potecă. 15 min în şaua Ştefanul. care soseşte prin pădure din stînga. moment bun şi pentru admirarea frumoaselor privelişti care încep să se arate în toată grandoarea lor spre apus: căldarea Iezerului. La început atacăm cîteva serpentine tari. Timp de mers: 6—7 ore. coborînd spre sud. In acest loc lăsăm la dreapta o ramificaţie a şoselei alpine spre nord. Mohorul (2335 m).VARIANTA A Coborîm din Urdele pe scurtătură. tăind direct toate serpentinele spre izvoarele Latoriţei. care. începem să urcăm pe panta din faţa noastră în aceeaşi direcţie. la cca. Bora—Purul—Fratoşteanul—Voineasa. Toată zona pomenită mai sus o putem cutreiera cu ajutorul itinerarelor descrise la traseele nr. 3 se face foarte uşor. Iezerul (2210 m). Leşului—Petroşeni — timp de mers: 4 ore. Să continuăm traseul nostru pe varianta nr. scurtînd astfel imensa buclă. trecem pîrîul pe malul stîng şi străbatem ultimii kilometri prin luncile pitoreşti şi odihnitoare de la Obîrşia Lotrului. Marcaj: cabana Obîrşia Lotrului — comuna Lonea: triunghi roşu. şi după 20—25 min ajungem din nou pe şosea. către vf. Comuna Lonea— Petroşeni — timp de mers: 1½ oră. Muntele foarte întins se lasă în trepte spre apus. a cărui direcţie de curgere va întretăia şoseaua mult mai jos. În apropiere de nivelul pădurii trecem pe lîngă o căşărie. 5 B. Iezerul. Piatra Tăiată şi Coasta lui Rus. 13 şi parţial nr. unde zărim mici lăculeţe şi după 10—12 min ne aflăm la cca.Cheile Piatra Roşie . spre fundul văii Cîlcescu (vest). Reîntîlnim o serpentină şi din nou scurtăm direct la vale. Legătura din acest vîrf cu traseul nr. pe care le putem însă evita. pentru observarea căreia se justifică acest ocol în vf.

Aici putem ajunge. pe lîngă căminele muncitoreşti. Itinerarul pătrunde în colţul de sud-vest al Munţilor Şureanului mai mult sub aspectul unei tatonări. şi pe şosea.F.Ca amplasare cabana Obîrşia Lotrului (1400 m) este aşezată la răscrucea a numeroase trasee. iar pînă la Petrila de cca. pe potecă şi pe rocile din preajma ei. şi după cătunul Lunca intrăm în oraşul Petrila (630 m). şi care dispun de un plus de cîteva ore în momentul în care sosesc în Petrila. valea se lărgeşte din ce în ce mai mult. mai urcăm aproape 5 min. pe v. Pînă în centrul oraşului mai avem cca. Putem spune deci că Poiana Muierii. pe jos sau cu autobuzul. el foloseşte şoseaua alpină aproape 3 km spre nord. şi după aproape 1 l/2 oră de la plecare întîlnim prima şi cea mai de jos dintre stînele Poiana Muierii. 16 marcat cu bandă albastră. acest mineral atît de original. Atingem un colţ de pădure. mica. pînă aici am străbătut cca. de asemenea. Pentru a continua traseul nostru spre Petrila (vest) ne înapoiem la „gura văilor". foarte largă. După 10 min de mers traversăm pe pod apa Jiului. intrînd pe pantele împădurite ale Sterrninosului. 14 km. VARIANTA A Turiştii care îşi încheie excursia în munţi la Petroşeni. suim uşor într-o poiană. ei pot coborî în Petrila la poarta minei. astfel că pînă la stîna următoare. o însoţesc pe tot cursul pînă la Lonea. prezintă şi o mare importanţă geografică. Treptat schimbăm direcţia spre nord-vest. de unde reluăm şi poteca marcată cu triunghi roşu. De la indicatorul cu marcaje din şa pornim spre vest. spre cabana Şurean. după care se desprinde la stînga. Ultimele sute de metri pînă la I. 1500 m. calea ferată pe malul stîng şi o potecă mare transformată treptat în şosea. pe direcţia în care se găseşte şaua Poiana Muierii. chiar în zona lor de imediată vecinătate turistică. Începînd de la Lonea spre vest. o localitate de mineri. o perspectivă asupra Masivului Parîng (versantul nordic) şi asupra Văii Jiului în general. Marcajul comun triunghi albastru-triunghi roşu se reduce în curînd numai la cel albastru. pe tăpşanul ei se află cabana Voivodul (950 m). coborînd lent către vest. este uşor înclinată spre sud-est. Abia la ramificaţie apare mai convingător marcajul cu triunghi roşu. la I. ajungem în centrul oraşului. sclipeşte în multe porţiuni printre tufele de iarbă. La I. Prima aşezare omenească pe vale este Cimpa (704 m).F. Voivodul cu trenuleţul. pot face un scurt şi frumos traseu nemarcat pe varianta 6 A. După un drum de mai bine de o jumătate de oră de la pornire trecem pe muchia muntelui. Continuăm traseul nostru şi după aproape 3/4 oră intrăm în comuna Lonea (675 m). care trasează poteca cu triunghi roşu peste muchia de sud-est a Pravăţului şi apoi pe creasta acestuia. pe care îl ocolim. F. în afară de latura pitorească. spre Groapa Seacă şi stîna Zănoaga. evitînd oboseala a 3 ore de mers pe jos. Traversînd Jiul de Est pe pod. Către sud. sub pantele terminale ale Parîngului. mai ales că ne aflăm pe creasta de legătură dintre munţii Parîngului şi Şureanului. traversăm Jieţul pe pod. vestite în întreaga ţară. . unde ne aflăm. putînd fi socotită o adevărată capitală turistică a munţilor dintre Olt. Traversăm izvorul aparţinînd Pravăţului şi prin poieni şi pîlcuri de pădure urcăm lent pe panta din stînga (sud) a unui vîlcel. Jiu şi Strei. cel al Lotrului la sud-est şi cel al Jiului de Est. unde putem lua masa de prînz. Dacă dorim să vizităm cabana. Această completare a traseului nr. 6 este deosebit de atractivă şi oferă. Pravăţul. apoi pe un drum de care. Acest lucru este indicat mai ales celor care au călătorit de la I. Începînd de la „gura văilor" se formează apa Jiului de Est. într-un cadru foarte atrăgător. Străbatem o defrişare şi cam la 1100 m altitudine începem să coborîm serpentinele dese. pe malul drept. pe lîngă priveliştile inedite ale văii Roşiei şi cheii acesteia. Călătoria cu trenuleţul poate fi continuată pînă în Petroşeni la gara mică. 22). drumul se poate parcurge şi cu trenuleţul căii ferate forestiere. Aici apare o eroare de marcaj pe unele lucrări turistice. aflată chiar în sa. facem un scurt popas. mina şi preparaţia de cărbune Petrila. Voivodului în sus. Către nord porneşte pe creastă traseul nr. se înşiră clădirile întreprinderii miniere. Traseul nr. Apar rarişti şi poieni în care solul uneori pietros este presărat cu tufe de ienuperi mirositori. Coborîm puţin prin poiană şi intrăm în pădure pe poteca marcată cu triunghi roşu. Coborîrea devine din ce în ce mai accentuată pe măsură ce înaintăm. După un cot al Jiului se deschide în stînga valea Jieţului. 8 km de la „gura văilor". 22 în sens invers). Lungimea traseului pînă la Lonea este de 12 km. Cabana turistică Voivodul (Lonea) se află în afara traseului nostru. se desfăşoară traseul nr. Voivodul (821 m) le parcurgem pe vale. care ne conduc pe versantul vestic pînă la talpa văii. 6 porneşte pe şoseaua alpină în direcţia muntelui Tărtărău (traseul nr. F. În apropierea acestei stîne. Triunghiul albastru (uneori chiar şi triunghi roşu) rămîne să urmeze firul şoselei alpine spre şaua Tărtărău (traseul nr. pe lîngă un scoc vechi pentru lemne. Poiana. pe malul drept. 15. la dreapta. Voivodul. Voivodul întîlnim calea ferată îngustă. De altfel creasta desparte două mari bazine hidrografice. altă aşezare minieră mult mai mare. Traseul real şi cel mai scurt pînă la Poiana Muierii nu urcă în vf. urcăm pe vale cîteva minute şi după ce traversăm pîrîul pe malul său drept. Pe malul Jiului.

2 km). 1. 200 m la dreapta. care înaintează pînă la gura Pîrîului Sliveiul. După ce străbatem în lungime satul. Traseul nr. Pe acest traseu se face cea mai directă şi uşoară legătură dintre Petroşeni—Petrila şi zona Cîlcescu—Coasta lui Rus. Intrăm pe valea Jieţului11. mai primitor. Pentru ca să ajungem în cheile Roşiei. Pentru a ajunge în Petroşeni şi a încheia traseul nostru.). Cotim uşor la dreapta şi coborîm paralel cu creasta stîncoasă a muntelui. înainte de a ieşi în adînca vale a Jiului. Jieţul primeşte des afluenţi mărunţi. . case răzleţe ne mai însoţesc o bucată de vreme. 7 coteşte pe valea Jieţului. Din punctul de confluenţă a trei mari pîraie va porni în viitor o şosea forestieră nouă spre şaua Groapa Seacă—Obîrşia Lotrului. care sfîrşeşte în pereţii cheilor. destul de stîncos şi proeminent.F. în jos. pe care le putem străbate uşor în amonte. De aici ne îndreptăm la dreapta pe poteca întîlnită. După un bot de deal valea se lărgeşte: am ajuns la confluenţa Jiului de Est cu Jieţul.). importantă şi pentru turişti. Aproape imediat 11 Valea lui superioară este cunoscută şi sub denumirea de valea Sliveiului. apoi ale vîrfului cel mai însemnat din această parte a masivului: Parîngul Mic (2073 m). Ea se termină curînd în apropiere de o cabană muncitorească la gura Văii Zănoaga (est). dincolo de chei valea este mult mai primitoare şi domoală. după cîteva sute de metri în dreptul cartierului Lunca. el se desfăşoară în cea mai mare parte pe o şosea forestieră. mai bine de 100 m diferenţă de nivel. după 200—300 m intrăm pe o şosea şi străbatem în lungime tot cătunul Roşiei (cca. fie în lungul căii ferate industriale Petrila—Lonea. şi după 200—300 m ieşim în afara oraşului. Fig 11 7. mai întîi ale muntelui Chiciora (1413 m). şi de pe o parte şi de pe alta a albiei sale. PETRILA—VALEA JIEŢULUI—I. pe o pantă mad înclinată. Intrăm în frumoasele chei ale Jieţului şi după încă aproape 2 ore de mers ajungem la gura pîrîului Mija Mare şi la lacul de baraj Mija Mare. străjuite de frumosul munte calcaros. pînă în cheile Roşiei (aprox. înconjurate de feţe ierboase. pe o străduţă. ne atrag privirile vreme îndelungată. Traversăm pe punte pîrîul principal şi ne îndreptăm pe malul stîng al Zănoagei (est). continuăm mersul de-a lungul şoselei. 7 constituie singurul traseu de acces mai important din zona de nord a Munţilor Parîngului. fără să ne oprim aici ne îndreptăm spre şaua de nord şi ajungem în cîteva minute pe piscul cel mai înalt al vîrfului Piatra Leşului. continuînd traseul pe şoseaua comunală spre satul Jieţ. Piatra Leşului (1289 m). cîştigînd treptat înălţime. Mult mai jos zărim copaci cu frunze căzătoare şi tufe de arbuşti. dînd o notă originală acestor calcare. pe dreapta se înalţă pantele tot mai înalte. în care putem face o scurtă vizită. dar golaşe (de preferinţă pe dreapta). În primul caz ieşim din oraş şi. Urmărim în continuare o potecă importantă (în viitor şosea). In pereţii de est ai cheilor se deschide gura unei grote destul de interesante. 800 m alt. spre sud. Putem alege unul din firele de potecă de pe malurile sale înclinate. de unde ne apare oraşul Petrila. iar după 16 km de la pornire ajungem în lunca întinsă din dreptul marelui cot al Jieţului. Continuăm să urcăm pe poteca firavă la dreapta. pînă la primii copaci. unde vin din toate direcţiile o serie de pîraie (punctul „la barăci". orientarea pe traseu nu ridică probleme. la poalele dealului golaş al Petrilei. După aproape 1 3/4 oră de urcuş din Petrila sosim pe micul platou. Pe stînga se înşiră culmile mai scunde ale Godeanului şi ale Muncelului Jieţului. urmînd în continuare o circulată potecă pastorală. Spre nord priveliştea e foarte interesantă: adîncul văii şi cheile Roşiei. dar şi un colţ al Petroşenilor. Deşi nemarcat.începem urcuşul pe lîngă biserică. o creastă accidentată. Noi vom părăsi însă valea Jieţului la confluenţa cu Zănoaga. trecem pe pod peste Jiu pe malul stîng. Ne oprim însă la capătul nordic al cheilor şi revenim în strîmtoarea muntelui pe acelaşi drum. apucînd după cca. apoi tot pe creastă urcăm în continuare spre cocoaşa de sud a vîrfului. JIEŢ—STÎNA ZĂNOAGA Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: 4—5 ore. pe creasta golaşă spre nord-est în direcţia crestei înalte a vf. mai face două cotituri. în coborîre pe povîrnişul ierbos. Din vîrful pe care ne aflăm porneşte spre vest. În maximum 30 min sosim pe culmea dealului (830 m). cale de 4 km. unde întîlnim şi calea ferată îngustă. ca să urcăm spre stîna Zănoaga. Şoseaua care ne interesează pentru traseul nr. spre sud. După cîteva minute coborîm într-o mică sa. ne vom îndrepta din vîrf înapoi spre sud. continuat cu şoseaua naţională spre pasul Baniţa-Merişor. Din centrul oraşului Petrila (630 m) putem porni către est fie pe şoseaua principală. Urcăm pe un hăţaş. pe sub coamele împădurite ale Zănoagei. vom coborî pe lîngă pîrîul Roşiei care. Urcuşul este relativ dificil pe prima porţiune. In apropiere de confluenţa pîrîului Roşiei cu pîrîul Baniţa intrăm pe şoseaua naţională Haţeg—Petroşeni. 1240 m alt. Rocile sînt colorate în nuanţe roşietice.

30 min ca timp necesar. vetre de foc) care sînt atribuite oamenilor din paleolitic şi neolitic. După încă un urcuş pe dealul de la est. Cei ce doresc să o viziteze îşi vor calcula timpul care se adaugă în plus. În cotloanele peşterii au fost descoperite. unde şi teritoriul Munţilor Parîngului cedează locul Munţilor Căpăţînii. 13 mergem 500—600 m prin culoarele de jnepeni. trece pe lîngă cătunele Schela (nord) şi Berceşti (sud). Mineralele înglobate în calcită şi care conţin oxizi de fier o colorează în nuanţe de roz. 13 B. de altfel ea însăşi o veche mină de fier. eventual scări de frînghie. Cam la 15 min de urcuş intrăm în pădure. ale Zănoagei. stîna ne apare pe fundalul păduricilor de jnepeniş. Urcuşul este accentuat. săpate în calcar. după ce iese din Novaci. Ajunşi la stîna Zănoaga. Şoseaua continuă mai departe spre est. Marcaj: muntele Cerbu — cabana Rînca: triunghi roşu. mai există încă o gură de peşteră. Mult mai spre nord. cabana Obîrşia Lotrului etc. panorama Parîngului începe să se desfăşoare din ce în ce mai distinct. ele prezentînd pe versantul vestic o dezvoltare mai mare. unde zărim. COMUNA BAIA DE FIER—PEŞTERA MUIERII.). pe parcursul cărora trecem prin cîteva cavităţi denumite sonor: „sala liliecilor". foarte frumoase. (Iezerul Pietros) pe poteca din jnepeni (direcţia sud). Specificăm că durata vizitării peşterii nu este inclusă în timpul general de mers. În a doua parte a peşterii este nevoie de un echipament special (coardă. în sus. poate constitui un frumos itinerar pentru turiştii care zăbovesc mai multă vreme în această minunată zonă a Munţilor Parîng. această caracteristică mineralogică se află la originea numelui localităţii. spre alte „săli".). Fig 12 8. schelete de lup. Comuna Baia de Fier. 12 Pîrîul Galbenul mai este denumit şi pîrîul Băii . la Polovragi. putem să ne oprim aici. Din Baia de Fier şi pînă la peşteră calculăm cca.începem urcuşul pe primele clinuri ale muntelui. şoseaua coboară în valea Galbenul la Baia de Fier. pitoane etc. 250 m). rinocer. În această peşteră au fost găsite resturi de schelete aparţinînd ursului peşterilor. mai uşoară şi care a fost electrificată. Pentru vizitarea zonei văii Găuri cu stîna şi lăculeţele din căldarea sa superioară indicăm turiştilor să urce de la stîna Zănoaga în creastă. la capătul cheilor. de asemenea.. ne pregătim de urcuşul spre cabana Rînca. depărtîndu-ne uşor de firul văii Zănoaga. De aici pe traseul nr. rîs. În afară de galeria principală. sau să continuăm drumul pe alte trasee (13 A. Legătura dintre ele se face pe o şosea secundară. în direcţia nord.. care constituie intrările în Peştera Muierii (cca. la lacul Ciobanul. ceea ce demonstrează că grota a fost locuită de animale în trecutul îndepărtat. 15) spre stîna Găuri. după terminarea traversării pîlcurilor de jnepeni. vestita stînă Găuri. urmînd pe potecă cca. Fără să continuăm drumul pe creastă. Traseul nostru începe din marea comună Baia de Fier. 1 km în aceeaşi direcţie pînă în cheile Galbenului. „sala minunilor" etc. pe potecă spre şaua Ciobanul (nord). Lungimea uneia din galeriile importante atinge 560 m. ne aflăm în dreptul cheilor scurte.de fier. care. Regiunea înconjurătoare de la Baia de Fier este bogată în minerale care conţin în moleculă şi fier. Vom lua chiar din pîrîu apă proaspătă pentru drum. leu de peşteră. Coasta lui Rus (2305 m). mai întîi traversăm comuna şi de la ultimele case trecem pîrîul Galbenul12. o mare şi renumită localitate gorjană. Situată pe platoul ierbos din josul căldărilor Zănoaga. urmează apoi formaţia stalactitică „Vălul Muierii". pe acelaşi versant de vest amintit mai sus. capră neagră etc.. Tot urcuşul nostru de la gura Zănoagei şi pînă la stînă a necesitat ceva mai mult de o oră. în coborîre pe pantele ierboase din dreapta noastră spre terasa superioară a văii Găuri. Excursia pe firul văii glaciare. poteca foarte bună ne conduce precis pe serpentinele de pe plai. La ieşirea din pădure constatăm că am urcat o diferenţă de nivel însemnată (cca. apoi prin comuna Cernădia.PLAIUL OGORUL—MUNTELE CERBU-CABANA RÎNCA Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: 5—6 ore. ne îndreptăm. la lacul Găuri (2091 m) şi la vf. 680 m alt. ca să înnoptăm. dincolo de rîul Olteţ. care rămîn în stînga. Regiunea carstică pe care o străbate în aceste locuri apa Galbenului ne va dezvălui curînd una din minunile sale. Nici stîna nu mai este departe. dar frumoase. care la lumina artificială produc efecte surprinzătoare. Cam la 35—40 m înălţime faţă de firul apei se deschid două guri de peşteră. După ce terminăm vizitarea peşterii. dintre care „galeria urşilor" este cea mai vestită. urme (unelte. cu diferenţe de nivel mai însemnate. vestită în toată ţara. mai sus de limita pădurii. peştera continuă pe culoare întortocheate. . hienă. se află la aproape 7 km est de comuna Novaci. Traversăm un pîrîiaş şi intrăm pentru cîteva sute de metri din nou în zona golului alpin. Cheile nu sînt prea lungi.

Poteca formează un cot spre vest. care porneşte spre dreapta. terminat cu stînci. Am ajuns pe creasta de \egătură. fie pe poteca ciobănească spre baliza de la colţul de sud al vîrfului. Din dunga înaltă a acestui munte ne redresăm spre nord. unde ajungem făcînd un uşor cot spre nord-vest. pe care traseul nostru îl taie peste capătul său sudic. în timpul căreia urcăm o diferenţă de nivel de cca. Intrăm în pădure. Ceva mai departe. se termină într-o căldăruşă. Cerbu (1585 m). după cca. Durata acestei secţiuni depăşeşte o oră şi jumătate. 1060 m). 4. poteca principală de creastă. Cioara pe la nord. pe sub vf. 4). afluente în colectorul principal: pîrîul Cioara (nord). înclinată la 45°. vecinul său imediat. în lungul căreia se desfăşoară în continuare traseul nostru. spre nord. pe poteca alpină nemarcată. mărginit la nord-est de marele munte Micaia. Urmează şaua de est a acestui vîrf şi ea destul de afundă. spre şaua de separaţie cu vf. Vîrful Păpuşa lasă spre nord-est un număr înalt. Spre nord se desprinde muntele Bălescu. care de fapt ocoleşte vf. Păpuşa. Cioara. Galbenul. Înspre răsărit se înalţă acum pantele Muşetoaiei. Pînă la cabană (1600 m alt. maximă cca. Ajungînd la marginea poienii lîngă golul alpin. Cabana Rînca (1600 m alt. Pe creştetul Plaiului Ogorul începem urcuşul tot mai important spre miazănoapte. numit Dosul Muşetoaiei. situat pe creasta de legătură. Fig 13 9. care ocoleşte obîrşia pîrîului Cernădioara. fără potecă. Dacă urcăm în vîrf (2058 m). 8 min de mers pe curba de nivel ocolim un mamelon pe la vest şi traversăm o sa. în stînga se află izvorul pîrîului Boţota. Marcaj: cabana Rînca—sub vîrful Păpuşa triunghi roşu. Noi vom urca însă mica diferenţă de nivel pînă la platoul maxim al vîrfului Cioara. direct. Desfăşurarea ultimei porţiuni poate fi urmărită la descrierea traseului nr. ne abatem brusc la stânga şi urcăm în direcţia vf. pe şosea. urcînd apoi o pantă iute ce duce în vf. Ajunşi sub vîrful dealului traversăm pe versantul opus (vestic). părăsim drumul carosabil (marcat cu triunghi roşu) şi urcăm fie direct. Muchia pe care am urcat pînă aici desparte la sud marele bazin al Gilortului (sud-vest) de bazinul relativ restrîns al Galbenului (sud-est). CABANA RÎNCA—VÎRFUL PĂPUŞA—VÎRFUL CIOARA—VÎRFUL MUŞETOAIA — VÎRFUL MICAIA— STÎNA CURMĂTURA OLTEŢULUI Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: 4½ —5l/2 ore. lîngă care cascadele mînă cu mare zgomot apele nărăvaşe ale Galbenului spre sud. iar de aici.) este singura cabană turistică de la care poate fi trasată o legătură între Munţii Parîngului şi Munţii Căpăţînii. Ocolim pe la nord coama şa înaltă şi trecem pe latura de nord spre stîna Cerbu.La limita nordică a cheilor urcăm pieptiş pe lîngă copaci. pînă în marea curmătură a Olteţului. o oră. pe versantul vestic al văii. spre sud. către adînca vale de la izvoarele Galbenului. al cărui vîrf îl putem evita pe curba de nivel (nord). De aci urcăm spre vest pînă la o nouă cotă (1153 m). Aceasta urcă pe plai venind din comuna Cernădia. Diferenţa de nivel destul de mare pe panta înclinată necesită aproape o oră de urcuş. afluent pe dreapta al Olteţului. Din punctul în care şoseaua începe să ocolească Păpuşa pe faţa de sud-vest. pe versantul de nord. Spre nord pantele „curg" spre bazinul Latoriţei. întîlnim Casele Florile Albe (1556 m). Fie că ocolim vîrful pe la nord. pentru ca să avem o privire mai bună spre sud-est. 5) pînă sub vf. pînă în vf. către creasta Stînişoara—Zănoaga—Catalanul. unde dacă facem o incursiune putem admira minunata pajişte din faţa bordeiului de oi al stînei Tidvele. unde întîlnim imediat poteca ciobănească pe direcţia sud-nord. Panta ierboasă. 9 se desfăşoară spre nord pe şoseaua alpină (vezi traseul nr. 500 m. Prima porţiune a traseului nr. trecînd pe la ultimul şi cel mai nordic din izvoarele pîrîului unde putem să luăm apă în bidon. Cioara (2122 m) coborîm într-o şa adîncă. Pînă aici drumul nostru a durat 4—4 l/2 ore. Itinerarul pe care îl vom descrie în continuare urcă de la cabană pe şosea spre nord. urmăreşte unduirile crestei spre est. urcînd pe pantele prelungi ale Cerbului. punct de hotar al munţilor. Cotim deci la dreapta şi începem urcuşul lent. Coborîm deci spre nord-est şl întîlnim în stînga. cel mai înalt din traseul nostru de apropiere faţă de şoseaua alpină Novaci — cabana Rînca. Spre nord se desprinde un picior de munte. la nivelul superior al unor obîrşii de pîraie. scurtînd drumul cu 200—300 m. Păpuşa. Alături vom întâlni şoseaua alpină (traseul nr. la 2134 m alt. vom avea o bună privire de ansamblu asupra bazinului hidrografic al Ungurelului aflat la est. La cabană ne vom aproviziona cu apa necesară pentru acest traseu de creastă. În şaua afundă pomenită mai sus avem grijă să evităm o potecă ciobănească. Galbenul (2123 m). puţin înclinat.) mai mergem cca. Reîncepem urcuşul pînă în dunga Burzului. Din vf. fie că vom coborî din acest vîrf pe piciorul de nord-est . spre vîrful dealului (alt. De aici traseul intră pe şoseaua alpină spre cabana Rînca (la dreapta).

aşezat exact la hotarul de răsărit al Parîngului. Continuăm coborîrea pe linia coamei. atît cît se poate vedea de aici. Ni se prezintă totuşi unghiuri frumoase asupra crestei munţilor Purul. întortocheata înşiruire de culmi a Munţilor Căpăţînii: Boul—Negovanul— Beleoaia—Căpăţîna—Ursul. În zona centrală. spre est. In adînca şa sosim după împlinirea a 4½—5 ore de mers de la pornirea pe traseu. Din curmătură coborîm pe poteca pastorală la nord. unde se termină şi acest traseu. cu profilul ascuţit în „V". Deoarece pentru continuarea drumului spre curmătura Olteţului trebuie să ieşim de pe platou pe un picior de munte spre est. Încă înainte de a coborî ultimii metri în curmătură vom face a scurtă observare a locurilor. În jurul nostru culmile tot mai scunde ale ramificaţiilor sînt năpădite de pădure pînă aproape de culme. Dacă privim mai cuprinzător lanţul munţilor de la răsărit de zona centrală a Parîngului. pe pîrîul lui Petricu pînă în v. pe creştetul coamei pînă în curmătura Citeţului. În acest loc putem să alegem fie coborîrea pe vale şi prin chei pînă la cătunele Ciunget şi Rudaru în valea . după ce străbatem o pantă prelungă ajungem în şaua Micaia. lîngă pădure. Aşadar. se desfăşoară mai mult în profunzime. Continuîndu-ne drumul. Ne sînt necesare pentru acoperirea acestui traseu 6—7 ore de mers. De la stînă porneşte spre sud o potecă oare ia sfîrşit în şoseaua forestieră de pe v. 350 m distanţă. se ramifică o spinare voluminoasă şi înaltă pe care este trasată o potecă vizibilă: muntele Igoiul. unde sînt mari aşezări ciobăneşti. care completează orizontul la răsărit. Pentru ca turiştii ajunşi în această parte a munţilor să poată ieşi pe un drum corespunzător. pînă dincolo de vf. 13 km pe şosea). care apare acum clar ca fiind creasta principală. fie în apropiere de Brezoi. iar văile au caracterul fluvialii. O primă etapă cuprinde traseul peste munţii Beleoaia—Căpăţîna—Ursul (2124 m) — Piatra Roşie—Cocora—Văleanul pînă la Smeurătul. pînă la marginea lui de răsărit. Ursul (2124 m). F. începem o coborîre tare spre est. trecînd apoi pe lîngă vestita mănăstire Polovragi şi la ieşirea Olteţului din munţi sosim în comuna Polovragi (550 rn alt. Buila—Vînturariţa (comparabil şi cu Oslea). Şi acum să traversăm platoul întins al Micăii spre nordest. Bora. în cîteva minute ajungem în şa. o altă mare potecă urcă pantele Boului (1963 m). Ajungem în vîrful nord-estic al Micăii (1950 m). Este de fapt cea mai de seamă înălţime a Munţilor Parîng la răsărit de muntele Urdele şi pînă în curmătura Olteţului. la casa Petrimanul (1140 m). nelipsit din toate vederile luate din colţurile munţilor. vf. Căpăţîna şi vf. Din Polovragi ieşim pe şoseaua Tg. pentru ca să evităm ocoluri inutile. 400 m şi o diferenţă de nivel de 50—60 m. de provenienţă nivală. pe o lungime de cca. În stînga se înşiră dincolo de Latoriţa culmile Purul—Turcinul—Fratoşteanul—Repedea— Părăginosul. Prima o constituie coborîrea de la stînă. la stîna din curmătura Olteţului. priveliştea din acest vîrf este largă. peste plaiul lui Nan (4—6 ore). din muntele Micaia. pornind de la acest lac la cca. spre nord. 9. vom indica pe scurt trei posibilităţi lesnicioase prin care se poate continua excursia. în sfîrşit. folosind autobuzele în circulaţie. diferită de prima. În dreapta.). întîlnim un mic lac mlăştinos. la baza cărora zărim ceva din cheile Latoriţei. ne orientăm cu atenţie. Dincoace de Latoriţa apare strălucitoarea piatră a Tîrnovului şi. vom afla stîna din „Curmătură". la est.(aici creasta face o curbură însemnată spre nord-est). De acum vom urca cu efort susţinut nodul alpin bine dezvoltat atît în suprafaţă. pe poteca ciobănească. A doua variantă ar fi continuarea drumului de creastă peste Munţii Căpăţînii. Spre nord. Zona glaciară a rămas de mult în urmă. fotografiile făcute de aici pe vreme clară cuprinzînd creasta Căpăţînii. Latoriţei. înierbată a curmăturii. în direcţia marginii de sud a platoului şi după cîteva zeci de metri parcurşi în acest fel începem coborîrea la stînga. pe izvor. În stînga coboară o mare potecă pe lîngă pîrîul lui Petricu pînă în v. Vf. de la marginea lui de vest vom face un tur de observare: o ultimă panoramă asupra Parîngului. Ajungînd pe platoul întins al vîrfului. Ultima posibilitate de plecare din curmătura Olteţului este spre valea Latoriţei. O greşeală posibilă de orientare ar fi să coborîm pe piciorul vecin de la nord-est spre valea Latoriţei. vom coti uşor la dreapta. unde o altă panoramă. Curmătura adîncă a Olteţului este locul de încrucişare a două drumuri pastorale principale: unul de creastă şi altul transversal. ceva mai jos. Olteţului. iar mai departe. iar de aici. Mohorul. Dincolo de sa. pînă la casele I. Ştefanul şi mai ales asupra crestei pe care am venit. În ultimul plan sclipeşte în soare miniaturalul frate al Pietrei Craiului. spre dreapta. care se termină cu Mohorul şi Urdele la răsărit şi pînă la Olt. Începem urcuşul pe muchia de sud-vest a vîrfului. Din acest vîrf secundar. primul vîrf cu care încep de aici Munţii Căpăţînii. Jiu—Novaci—Polovragi—Rîmnicu Vîlcea (cu ramificaţii spre Horezu. Latoriţei. pe şoseaua forestieră spre comuna Polovragi (cca. lăsînd în stînga şi în dreapta două poteci ciobăneşti care ocolesc muntele. În stînga. Micaia este singurul vîrf care se înalţă peste 2150 m. De la aceste stîne în următoarea etapă se poate coborî fie direct în comuna Malaia (2—3 ore). curmătura Olteţului. cît şi în altitudine al Micăii. Durata traseului 10—12 ore. punctul terminus al traseului nr. Arnota şi Bistriţa). îşi ridică şi el căciula acoperită în mare parte de alte vîrfuri mai apropiate. se află un bordei ciobănesc. spre sud. În ultima parte a traseului vom străbate frumoasele chei ale Olteţului.

afluent al Latoriţei. marea comună unde se termină calea ferată Brezoi—Voineasa. O potecă din stînga şoselei scurtează pe curba de nivel. Părăsim deci marcajul cu triunghi roşu şi călăuziţi de firul şoselei alpine ne vom îndrepta spre munţii Ştefanul şi Bora (nord). Trecem deci de Vf. În primele 2 l/2 ore de urcuş. În şaua Ştefanul şoseaua alpină principală se îndreaptă spre sud. afluent al Latenţei. către care porneşte o potecă chiar din locul în care ne aflăm. pe o curbă cam la 2000 m alt. se adînceşte valea Rudăreasa. care scurtează distanţa cu aproape 14 km. oare pot parcurge întreg traseul pe şosea (51 km) în cuprinsul unei singure zile. apoi pe muntele Ştefanul. Turcinul spre sud se desprinde o creastă înaltă. aflată la sud. Direcţia principală de mers va rămîne permanent spre est pînă la capătul traseului. vom alege neapărat varianta de coborîre 10 B. Pietrele. Şoseaua ocoleşte pe la sud vîrful ierbos Coasta Benghii (aproximativ 2025 m alt. Pentru turiştii care au intenţia să părăsească cabana Obîrşia Lotrului şi să iasă la Voineasa. coborînd în cătunul Rudaru. într-o porţiune în care şoseaua ocoleşte un picior sudic al vf. pînă sub vf. Alegînd acest traseu de creastă. destul de lung. Petrimanul (2010 m). Mult mai jos. încă înainte de vf. există un traseu marcat pe valea Lotrului. spre est şi sud-est. albi. Varianta B: Piatra Albă—pîrîul Mănileasa—comuna Voineasa 1—1l/2 oră. de unde urcă foarte puţin şi ocoleşte vf.). pe o potecă bună. ieşind în apropiere de brîul stîncos al Turcinului (2053 m). mai întîi pe v. dar pitoresc. Varianta A: Piatra Albă—dealul Voineasa—Rudaru—comuna Voineasa 4—5 ore. unde vom găsi descrise posibilităţile de înnoptare său de continuare a excursiei pînă în comuna Voineasa. se desfăşoară spre est pînă în v. Dacă dorim. al cărui bazin va fi prezent mereu la sud. urcînd pe muntele Cărbunele. Lotrului. Traseul poate fi împărţit în două semietape. Traversăm o şa puţin adîncă şi pe acelaşi palier ocolim pe la sud vf. Ştefanul începem să ocolim pe curba de nivel vîrful înalt Bora (2054 m). Ştefanul (1915 m). Traseul nostru continuă pe sub vf. şi culmea pe care se aşterne şoseaua noastră ca latură nordică. Purul şi Turcinul îşi culege izvoarele Petrimanul. Traseul terminat cu varianta A este indicat mai ales turiştilor motociclişti. Bora. prevăzînd şi popasurile dictate de interesul turistic. cu pereţi stîncoşi. stîna Pietrele său stîna Fratoşteanul). Purul. după şaua estică creasta se ridică în vf. Traversăm piciorul sud-estic al vîrfului. zărim în stînga o stînă. foarte ramificată. Dacă dorim să parcurgem întregul traseu într-o singură zi. Începem descrierea traseului de la cabana Obîrşia Lotrului (1400 m alt). putem încheia prima semietapă înnoptînd la stîna Pietrele. tot pe la sud. 5 şi 13). desprinzîndu-se din şoseaua naţională alpină Novaci—Sebeş în şaua Ştefanul. cotind spre răsărit. pe unde ocoleşte şi înaltul platou. Culmile golaşe cuprinse între v. După acest vîrf şoseaua ajunge într-o sa. Lîngă liziera pădurii ajungem la stîna amintită (1800 m alt. care ocupă suprafeţe întinse chiar în zona pădurii. Marcaj: cabana Obîrşia Lotrului—şaua Ştefanul: triunghi roşu.). Lotrului şi v. Lotrului. Propunem şi un alt itinerar. pe lîngă care coboară o potecă de . unde întîlnim şoseaua alpină Ştefanul—Bora—Purul—Rudarul. Pietrele. 400 m. vom folosi marcajul cu triunghi roşu (vezi traseele nr. În dreapta se găseşte Latoriţa. spre sud.Lotrului. în timp ce şoseaua secundară porneşte în sens opus. In continuare. ocolind pe versantul de răsărit vf. Latoriţei sînt străbătute de o şosea alpină care. pe la nord de stînci. Turcinul şoseaua traversează pe versantul nordic al muntelui. cotind la stînga. În faţa noastră se ridică acum vîrful stîncos al Pietrelor. Se împlinesc aproape 5 ore de cînd am plecat la drum. Traversăm şaua şi coborîm pe piciorul nordic al vîrfului cca. Pe tot versantul sudic dintre vf. care uneşte vîrfurile Fratoşteanul şi Repedea (1976 m). Din vf. fie să urcăm pe Petrimanul. destul de lung care parcurge pe creastă zona nord-estică a Parîngului. Între creasta aceasta. Pentru aceasta părăsim şoseaua. Purul (2048 m). Purul şi de capătul nordic al Petrimanului şi traversăm spre est. la nivelul pădurii spre sud se află şi stîna Petrimanul. Chiar de lîngă vf. cel mai de seamă afluent al Lotrului. 10. Zănoaga (2010 m). trecem pe sub creştetul Boarneşului. Pînă aici am consumat mai bine de 4 ore din timpul de mers. Versantul sudic al acestor culmi este abrupt. La brîul stîncos de vest al vf. ne aflăm deci pe traseul turistic nr. direcţia crestei se fixează spre nord-est. vom avea prilejul să admirăm panorama Munţilor Lotrului (nord) şi mai ales zona de tranziţie dintre Parîng şi Căpăţîna. Fig 14 10 [diag 03] CABANA OBîRŞIA LOTRULUI – ŞAUA ŞTEFANUL – MUNTELE PURUL – MUNTELE FRATOŞTEANU – MUNTELE ŞTEVIA – PIATRA ALBĂ – Dealul Voineasa – Comuna Voineasa / Pîrîul Mănileasa – Comuna Voineasa Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: cabana Obîrşia Lotrului—şaua Ştefanul—Piatra Albă 9—10 ore. Urcînd pe versantul nordic al Turcinului. înnoptarea urmînd să aibă loc la una din stînele întîlnite lîngă şosea (de ex.

intrînd pe faţa nordică. In preajmă se întinde o plantaţie de puieţi de conifere. Poiana Mare. Rudăreasa. Fig 15 11. 10 spre răsărit. chiar în comuna Voineasa. pe crestele ramificate sau în căldările glaciare din grupul . Varianta B: vf. Lotrului. Ajunşi în şosea lîngă calea ferată forestieră din v. apoi în uşor urcuş. deci destul de înclinată. La ultima serpentină începe spre nord poteca variantei B. Lotrului şi comuna Voineasa. În porţiunea de şosea pe care o evită scurtătura se desface poteca variantei B. Lotrului. o potecă care scurtează traseul. desprinzîndu-se din şosea. cel mai înalt dintre munţii limitaţi de Lotru şi Latoriţa. Continuînd coborîrea. VARIANTA B Este cu mult mai scurtă decît precedenta şi o recomandăm turiştilor care merg pe jos. Mija—lacul Zăvoiele— muntele Scurta—cabana Parîng 3—3½ ore. pînă în v. după 40—50 min de coborîre substanţială sosim pe firul v. 1240 m). pornim la stînga şi după ce urcăm pe vale 6 krn. În stînga se află acum v. De aici continuăm coborîrea pe vale.: vf. la dreapta. Latoriţei. prin două serpentine strînse. cu diferenţe mari de nivel şi cu porţiuni ce impun o bună orientare şi o rezistenţă fizică formată în cadrul unor excursii anterioare. Curînd altitudinea scade sub 1800 m. În continuare. şoseaua se desparte în două: spre dreapta coboară la gura Latoriţei şi este indicată celor care merg direct la Malaia—Brezoi. Încheiem astfel traseul nr 13. revine în creastă în pantă coborîtoare. ocolindu-l pe la sud. Pe creastă coboară. iar în dreapta v. în sfîrşit. pînă ce revenim în coama muntelui. coborîm domol pe piciorul estic în şa şi după o serpentină care ocoleşte abruptul estic al vîrfului ajungem la stîna Fratoşteanul. Ieşim pe plaiul dealului Voineasa. „de-a coasta". Varianta A. revenind în şosea abia după 1. Diferenţa de nivel de aproape 500 m o parcurgem pe o pantă medie de 35°. Mija—vf. şi. este un mare nod orografic. In sens invers. Mănileasa. În stînga se află acum v. peste culmile semeţe ale Purului şi Turcinului. dezvoltată paralel cu Lotrul.creastă spre vf. năpădite de smeuriş. Mănineasa Mică. după 6—7 ore de mers (a doua posibilitate de înnoptare). bineînţeles. trecem pe lîngă o stînă şi sosim într-o nouă şa. Marcaj: cabana Parîng—vf. Este deci indicat să continuăm coborîrea pe şosea la stînga. poiana de la care îşi ia numele rămîne în apropierea crestei în stînga. avînd în vedere diferenţele mari de nivel care trebuie urcate. o ramificaţie puternică.5 km parcurşi pe această vale îngustă ieşim în v. de la răsărit. De la ultima serpentină (alt. pe lîngă zone defrişate. Mănileasa. traseul face parte din cele care pătrund în zona stîncoasă a Munţilor Parîngului. lăsînd în stînga o stînă. pot să se orienteze foarte bine pe brînele îndrăzneţe. La stînă turiştii pot încheia semietapă întîia. Trecem peste vf. După 45 min de coborîre prin pădure sosim în Poiana Mică (1608 m). în stînga coboară mai aproape de Voineasa. Ne aflăm acum pe muntele Ştevia. ne-a adus într-una din cele mai frumoase aşezări de munte. Mija 6½—7 ore. Lotrului. În dreapta avem din nou ca vecină v. Cîrja—Lacul Verde—vf. care ia sfîrşit în prima şa destul de evidentă. Atenţie ! Această scurtătură poate fi folosită numai de turiştii care aleg varianta A (coborîrea la Rudaru). în centrul frumoasei comune Voineasa (620 m). Străbatem tot Plaiul Poienii. VARIANTA A Traseul final continuă pe şosea mai întîi pe curba de nivel. Începem coborîrea finală pe numeroasele serpentine prin pădurea de fag. CABANA PARÎNG—VÎRFUL CÎRJA—LACUL VERDE— VÎRFUL MIJA—VÎRFUL CÎRJA—CABANA PARÎNG Traseul nu este accesibil iarna decît pe porţiunea cabana Parîng — vf. mai face o serpentină şi ajunge din nou pe coama muntelui. Turcinul. Ceva mai departe se află şi un canton. panta mult mai calmă străbătînd cheile Mănilesei.5 km. Ne aflăm în acest punct de ramificaţie după 9—10 ore şi un drum de şosea de aproape 33 km (alt. după 2. sosim. 1240 m) coborîm la stînga pe potecă panta nordică a muntelui Piatra Albă. Dacă turiştii au mai parcurs trasee de acomodare în munţii aceştia. nu este practicabilă motocicliştilor. Vf. Cîrja bandă roşie. şoseaua coboară accentuat. Şoseaua coboară. Prin aspectul său. Înainte de a ajunge jos. în dreapta noastră se adînceşte o prelungă zonă de abrupt (Piatra Albă). 13 durează mult mai mult (16—17 ore). care după 37 km de şosea şi potecă. Cîrja Timp de mers: cabana Parîng—vf. Şoseaua care acum se află din nou pe faţa sudică a muntelui. traseul nr. După aproape 2 km de la şipot şoseaua coteşte la stînga. un munte împădurit. la cătunul Ciunget. Cîrja—Cabana Parîng 2½— 3 ore. Cei care au drept ţel final traseul de coborîre pe varianta B pot continua drumul. Reluăm traseul nr.

în parte acoperită cu grohotiş. Pe primii 10—15 m diferenţă de nivel ne menţinem pe muchia despărţitoare. este cel mai mare şi mai frumos. Cu cîteva zeci de metri mai la vale pîrîul se aruncă peste bordul imensei căldări. Pornim la drum de la cabana Parîng pe traseul marcat cu bandă roşie (traseul nr. din care se rupe o muchie prăpăstioasă. pînă în podul lat de mare altitudine al vf. Începem coborîrea pe traseul nr. unul din „acoperişurile" Munţilor Parîngului. După un dîmb coborîm la Lacul Mic. prin care zărim în prăpastia din dreapta enigmaticul „Tău îngheţat". care. În faţă se ridică o spinare bombată. din care. După 3—3l/2 ore de urcuş ajungem la 2404 m alt. nu depăşeşte în lăţime 20 m. pe care urcăm fără greutate o diferenţă de nivel de cca. vom întîlni o punte de lespezi. urcîndu-se pe coama terminală a Sliveiului. deoarece din acest lac porneşte la vale pîrîul bogat al Sliveiului. 3). despărţind căldarea Custurii de căldarea seacă a Stoeniţei. Lacul. aşezat pe fundul căldării superioare a complexului glaciar Sliveiul. care nu prezintă prea multe obstacole. pe fundul căldăruşei înclinate. călăuziţi de mica viroagă a unui pîrîiaş. aflată în nişa de sud-vest. 150 m. Dincolo de lacuri se ridică zidurile măcinate de vreme ale Sliveiului. înapoi rămîne impetuoasa piramidă a Cîrjei. După prima cocoaşă a crestei coborîm puţin într-o adîncitură stîncoasă. spre şiragul celor 3 lacuri. Stoeniţa şi Gemănarea pînă spre vf. Din vf. Apele sale perfect limpezi ne permit să vedem cu o uşurinţă rar întîlnită toate lespezile de pe fund. Stînd cu spatele spre lacurile gemene ale Sliveiului. Culoarea verzuie a stîncilor de la fund. călăuză fiindu-ne un mic hăţaş de capre. iar bordurile lui sînt înconjurate de sfărîmăturile stîncilor prăvălite din coasta muntelui. Coborîm în cîteva minute sîntem pe fundul căldării. destul de lung. peste pîrîul care le leagă. Imediat în stînga noastră. chiar de la baliza trigonometrică a vîrfului. pînă la originea unei căldăruşe. muchia pe care am venit noi dinspre Parîngul Mic. precum şi cu coloraţia galbenă a lichenilor de pe lespezile din jurul lacului. nu este lipsit de frumuseţe. Ascunsă de o cută a . În continuare coborîm la lacul Sliveiul. 11. Parîngul Mare. şi apoi. După ce urcăm la nivelul terasei acestui lac schimbăm direcţia de mers la dreapta. se adînceşte între faldurile Mijei una din cele mai ascunse şi sălbatice căldări — căldarea Lacului îngheţat. Zbuciumul apelor lui nu se termină decît pe talpa ultimei terase glaciare. o muchie „aeriană". Între ultimele două lacuri. de unde putem să ne orientăm asupra întregului traseu nr. din care coboară ca o spinare de balaur. Lacul Verde. pornim acum în direcţia Crestei Stîncoase (nord). Mija. Traversăm din nou căldarea şi ieşim la torentul pe care am coborît de la lacul Custurii. Coborîrea se face în direcţia minunatului lac de sub Custură. tot stîncoasă şi dinţată. în direcţia Parîngului Mic şi Cîrja. cocoaşă după cocoaşă. cel mai monumental pisc. spre sud. Vom intra către dreapta pe unul din culoarele din jnepeni. de pe versantul sudic. 15 m. răspunde în marea căldare inferioară a Sliveiului. cel mai vestic. împreună cu greu accesibila căldare seacă a Stoeniţei. spre nord-vest. pe plaforma ierboasă a Sliveiului. spre sud. brăzdată de pîrîiaşe în care strălucesc cîteva mici ochiuri lacustre. deşi nu mai are acelaşi colorit. Această căldare.. ca să pătrundem la Lacul Verde. Lacul nu are izvor de suprafaţă şi nici scurgere. După aproape o jumătate de oră de urcuş ajungem pe coama Crestei Stîncoase. La lacul Custurii facem un scurt popas. După un popas odihnitor pornim din nou la drum în lungul ţărmului pe partea cu jnepeni. De aici continuăm coborîrea paralel cu muchia de răsărit a Cîrjei. se face tot mai ascuţită. Vom avea grijă ca în timpul coborîrii să nu desprindem pietre. alimentat de un pîrîu cu debit mare. Lacul Custurii este de mărime mijlocie. pe faţa înclinată şi stîncoasă a muchiei de răsărit. începem să coborîm spre larga căldare a Sliveiului. de culoare verde închis. De la cabană şi pînă la Lacul Verde am consumat din timpul de mers 4—5 ore. fiind totuşi în întregime accesibilă. În dreapta (la 20—30 m) zărim o potecă de oi care vine de sub vf. de unde se înalţă în continuare. faimoasa creastă a Custurii Cîrjei. combinată cu reflexul jnepenilor. Cîrja se desprind 3 muchii mai importante şi anume: spre nord. Menţinem cu atenţie firul potecii de pe faţa sudică. Apele sale se primenesc cu rapiditate. unde pe lîngă jnepeni răsar şi pîlcuri de molizi. spre est. Din locul acesta porneşte o potecă ciobănească puţin umblată spre stîna Roşiile. în vf. Cîrja. face ca nuanţa de verde-smarald să impresioneze plăcut privirile. şi ajungem după cîteva minute pe o mică platformă ierboasă. Un alt peisaj la fel de sălbatic încadrează tabloul la vest: abruptul Stoeniţei cu peretele ruinat. Cîrja. Imediat sub noi se întinde o pajişte relativ netedă. De la lacul Custurii urcăm puţin pînă la marginea terasei lacului. îndreptîndu-ne spre est. către vf. cu mare cădere de înălţime pînă în „Curmătură". cel mai jos. în nişa de nord-vest. Traseul este mai uşor şi putem înainta mai repede. In locul acesta vom părăsi linia crestei şi vom coborî pe unul din jgheaburile aflate în dreapta o diferenţă de nivel de cca.Sliveiului şi al Mijei. 11. În jumătatea răsăriteană Jneapănul este întretăiat de culoare întortocheate. care din acest punct. după muchia „Crestei Stîncoase". formînd mai multe cascade şi repezişuri. Traversăm în curmeziş cîteva dîmburi şi ajungem în preajma jnepenilor.

alegînd creasta pentru o privire de ansamblu mai bună şi ajungem în dreptul lacului (cca. dincolo de care putem face un scurt popas. Spectaculos ne apar vf. De la ultima despicătură a crestei. aşezată în dreptul lacului Zăvoiele. 3. Urcăm mai departe. Creasta e frumoasă şi ne aduce în cale cîţiva colţi pe care îi putem ocoli pe stînga. Mija ne vom îndrepta spre vest în direcţia vf. care se apropie ca mărime de marile lacuri ale Parîngului. chiar în dreptul colţului de nord al lacului. însă cu deschideri noi de lărgime spre v. pe coama înaltă şi ierboasă. Acest vîrf prezintă un aspect aparte: este voluminos şi bombat în partea centrală. acolo unde muntele începe să-şi arate „colţii". înaintăm la stînga (nord) pe coamă pînă la o nouă sa. De aici coborîm pe firul văii Cîrja (vest). După un scurt popas în această „fereastră". stăpînele de drept ale acestor locuri. trecînd pe la lacul Zăvoiele. de unde vederea răzbate în căldarea sudică. întîlnim poteca pe dreapta. Cu cît urcăm. vecină cu Lacul îngheţat. Am înconjurat aproape pe un sfert de cerc căldarea adăpostită a Zăvoaielelor şi ajungînd lîngă cîteva pîlcuri de jnepeni. intrăm pe poteca marcată cu bandă roşie a traseului nr. păscînd pe micile insule de iarbă din jurul lacului. dar cele patru picioare care pornesc din el prezintă creste ascuţite destul de scurte. în „V". dar mai greu accesibile. deoarece o cunoaştem de la urcuş. unde se oglindeşte Lacul îngheţat. strecurîndu-se pe brînă cam la 15 m sub creastă. traversăm mici şei care despart diversele cocoaşe stîncoase. Din vf. Pentru turiştii care sînt în avans faţă de graficul orar al timpului de mers. mai jos de creastă. O ultimă porţiune în continuare spre nord. ne aduce pe vîrful al 3-lea al Mijei (2392 m). 200 m). 250 m ajungem aproape de locul de unde se desface un picior de munte. Privind de la înălţime spre „Custura" dintre Slivei şi Cîrja. indicată avansaţilor (varianta B). trecînd pe rînd pe una sau alta din feţele muchiei. au trecut astfel 20 min de . o nouă apariţie: lacul Zăvoiele său lacul Luncii. am consumat 2—2l/2 ore. După un scurt popas la lac revenim pe aceeaşi potecă la pîlcul de jnepeni din muchie. Căldările glaciare aparţinînd bazinului Jieţului se văd aproape toate. la nord. VARIANTA A Din platoul superior ne fixăm direcţia de mers spre nord. Traversăm o nouă şa şi urcăm pe un plai în al 2-lea pisc al Mijei (2395 m). poteca urmăreşte acum chiar coama. După 4—5 min de mers cotim brusc şi ajungem într-o crăpătură. după care sosim pe un platou întins: vf. iar alta alpină. Ca să atingem punctul cel mai depărtat al incursiunii. Vom continua urcuşul pe muchia care se formează în dreptul pragului glaciar de lîngă stînă. din care ne reţin atenţia vf. După cca. VARIANTA B Din vf. Şureanul şi Vf. se ridică culmile domoale ale Munţilor Şureanului. Jieţului. Creasta principală a Parîngului. Cîrja. trecem prin dreptul bordeiului stînei şi urcăm uşor spre vest. Din platou se deschide o panoramă foarte largă asupra munţilor înconjurători. Pe faţa vestică. lui Pătru. Mijei şi pînă pe Seurtu. începînd din vf. În stînga privim lacul Custurii. Coborîrea la cabana Parîng nu mai prezintă probleme de orientare. Mija (2397 m). după cîteva minute de coborîre. pornim mai departe spre răsărit. Urmărim coama muntelui spre est pentru a ajunge în locul unde începe să se îngusteze (cca. care desparte căldarea nord-estică a Cîrjei de căldarea Lacului Zăvoiele. Întoarcerea în vîrful principal Mija (2397 m) o facem pe aceeaşi cale în sens invers. Dincolo. iar în dreapta Lacul îngheţat. de unde cuprindem mai bine peisajul Văii Jiului şi al Munţilor Şureanului. După încă 100 m creasta se ascute evident şi apare din nou stînca. departajat de lumina gradată a soarelui de amiază.muntelui se mai află o baltă mică. constatăm că drumul este destul de aerian şi necesită atenţie ! Poteca coboară printre ţancuri. unul din giganţii Parîngului. dincolo de adînca vale a Jiului răsăritean. urcuşul mai continuă încă vreo 10 min. Fie că mergem pe poteca ciobănească cam 20 min în urcuş. cu cel mai interesant versant. 11. La nord. vom sosi în creasta muntelui Scurtu (2210 m) la nord de vîrful principal (2220 m). Iată şi poteca bătută. ambele în afundul căldărilor despărţite de creasta pe care ne aflăm. se desfăşoară mai larg conturul Munţilor Parîngului. în care vîntul rareori conteneşte. 2000 m altitudine). De aici panorama este asemănătoare cu cea din vîrful frate de la vest. Poteca bună porneşte la dreapta şi puţin mai departe. traseul poate fi completat cu o incursiuae de 45 min dus şi întors spre răsărit. Pleşcoaia şi Coasta lui Rus şi terminîndu-se cu vf. în coborîre pe sub pragurile stîncoase poposim lîngă undele limpezi ale Zăvoielelor. fie că urcăm direct. Cîrja şi Parîngul Mic se desfăşoară în toată splendoarea ei. pe creasta la fel de îngustă. Coborîm din punctul cel mai adînc al Custurii. Coborîm pe acest picior spre nord. una este mai accesibilă (varianta A). Urmează brusc o şa mai adîncă. Platoul coboară uşor şi se îngustează. Uneori putem vedea capre negre. de 200—300 m. Cîrja şi Custura lui. dar pe faţa nordică. Se poate urmări uşor şi linia de creastă care leagă Parîngul de Şurean. În vîrful Mija vom indica două variante pentru încheierea traseului nr. putem coborî pe malul acestuia.

Cîrja poate fi parcursă şi pe un mic brîneag care se aţine pe faţa sudică şi ea foarte înclinată. destul de umblată. Traversăm un izvor firav care la buza căldării în apropiere de prăpastie formează un laculeţ ciudat. De aici vom schimba direcţia de mers. mergînd pe taluz cam 300 m. sub vîrf. pe lîngă apă. Poteca noastră traversează pîrîul ceva mai sus de nivelul apelor lacului. Vf. coborînd în şaua Parîngul Mic şi în continuare la cabana Pairîng. în care de data aceasta se odihnesc apele unui lac format de pîrîiaş. De aici înainte urmărim poteca marcată cu bandă roşie spre nord. În mijlocul platoului se află o mlaştină. iar cei care trec pe creasta dintre Gruiul şi Parîngul Mare zăresc scânteierile de briliante ale şuvoaielor. Urcăm în serpentine scurte. Mai sus se desfăşoară o porţiune stîncoasă pe care urcăm chiar pe ascuţişul crestei. Această porţiune din şaua cea mai de jos şi pînă sub vf. urcăm un dîmb despărţitor şi din nou păşim pe platforma unei mici terase. unde ajungem după cca. Abia acum putem spune că ne aflăm în căldarea seacă a Parîngului Mare. traversează îngusta depresiune şi urcă pe ultimele serpentine pînă în creasta muntelui Sliveiul. Ca reper de orientare luăm „Punctul Roşu". Gemănarea—cabana Parîng 2l/2—3 ore Marcaj: vf. După stîncă cotim iar la stînga. Mai la stînga. Parîng bandă roşie Pentru turiştii care doresc să ajungă la cabana Parîng. pe o creastă accidentată. cît şi pe cealaltă a crestei pornesc pereţii căldărilor glaciare: Cîrja (nord) şi Custura (sud). 2 ore (traseul nr. rămîne cel mai important peisaj alpin. cu bastioanele sale zdrenţuite şi haosul de lespezi de la baza lor. de pe care avem o vedere largă. aflat în peretele de la sudul lacului. De la lac în jos pîrîul se aruncă într-o cascadă destul de mare. acesta este drumul cel mai scurt şi accesibil. faţă de acest perete înnegrit de licheni. dincolo de ea o spectaculoasă privelişte alpină ne . primăvara şi la începutul verii umple văile cu zgomonul apelor sale. ne aflăm pe o brînă care ocoleşte un cap stîncos. din punctul în care am ieşit aici schimbăm direcţia spre stînga. încheind astfel un semicerc şi apoi în serpentine dese ieşim pe o nouă terasă. la punctul de unde am început coborîrea dimineaţa. peste sfărîmăturile munţilor care ne înconjură. căldarea seacă a Parîngului Mare. se ridică apoi la pereţii dezbrăcaţi de vegetaţie şi culminează în dreptul surplombei Gemănării. se adînceşte imensa. acesta prezintă pe una din laturile sale trei golfuri.la intrarea pe variantă. pe panta care ne aduce repede pe un taluz prelung (un depozit morenic). Urmează o platformă unde putem poposi puţin. după excursiile din vasta căldare glaciară a Roşiilor. Ne îndreptăm brusc la dreapta. Traseul oferă în acelaşi timp importante obiective de interes turistic cum sînt: marele perete şi surplomba luminării. în care lacurile glaciare ne cheamă cu sclipirile lor. creasta Sliveiul etc. completat cu apariţia „cetăţii" de piatră în ruină a Stoeniţei. dar şi cu suficiente prize. cu toate intrîndurile lor. spre nord. Tot efortul nostru este compensat de extraordinara panoramă. timp de 6—7 min. Traseul de creastă începe cu o căţărare pe un pinten cu smocuri de iarbă şi brîuri de stîncă. Priveliştea spectaculoasă asupra celor două mari căldări vecine. cu 30 m diferenţă de nivel. deoarece atît pe o parte. într-o mică sa. Ocolim pe dreapta un ţanc şi după o serie de căţăraturi mai uşoare pe trepte mari ajungem în apropiere de baliza Cîrjei. Cu cîteva zeci de metri mai la nord. sub peretele căldării. care uneori spre sfîrşitul verii seacă. Privirea noastră se plimbă peste grămezile de lespezi. în direcţia lacului Zănoaga Stînei. care vine din treaptă în treaptă spre Zănoaga. traseu alpin de clasă înaltă.VÎRFUL GEMĂNAREA . Fig 16 12. 3 în sens invers). Porţiunea traseului alpin care începe necesită o mare atenţie. Poteca este trasată pe malul stîng. După 300 m ajungem în dreptul lacului. Poteca începe în apropiere. Pornim de la stîna Roşiile spre sud-vest. la vest. folosind prizele existente. Gemănarea 1l/2—2 ore. dar după 20—30 m poteca ne îndrumă iar la stînga. auzirn ultimul susur de izvoare. Poteca ciobănească ne călăuzeşte spre dreapta. Trecem peste un prim prag şi poposim pe platoul inferior al vastei căldări seci. Din nişa amintită începem un urcuş mai serios spre dreapta. pe care pata roşie de la care îşi trage numele se distinge bine. noi vom căuta firul pîrîiaşului. ocolind astfel zona mlăştinoasă din aval de căuşul lui. Gemănarea—cabana 4—5 ore. căldarea cu lacuri a Sliveiului şi cea a Roşiilor. cu totul neaşteptată ce se desfăşoară: la picioarele noastre. matca unei mlaştini ne arată existenţa unui lac în curs de colmatare.VÎRFUL CÎRJA— CABANA PARÎNG Traseul nu este accesibil iarna Timp de mers: stîna Roşiile—vf. de aici urcuşul continuă mai domol. în diagonală. dar primitoarea căldare a Sliveiului. care ne înalţă. Taluzul separă o depresiune longitudinală de sub coasta Sliveiului. Sîntem în locul numit Zănoagele Ursului. Poteca. Acest pîrîu ia naştere din căldăruşele ierboase aflate în dreapta noastră. STÎNA ROŞIILE—VÎRFUL SLIVEIUL .

Pe faţa vestică a muntelui se adună pîraiele din sud ale Stoeniţei. Acesta are de fapt două cocoaşe gemene. aflată mai jos de potecă. direcţia de mers se statorniceşte spre sud. Traversăm pîrîul Gropii (vest) pe pod. Din cotul şoselei continuă pe malul stîng o potecă. depărtîndu-se uşor de pîrîu. traversînd în uşor coborîş poiana. începe să se apropie de traseu. Ieşim din pădure într-o poiană cu iarbă înaltă. Şoseaua mai însoţeşte firul văii cîtăva vreme. desprins chiar din vîrful de nord al muntelui Cărbunele (2065 m). zărim o stînă pe care o depăşim ceva mai sus şi urcăm foarte lent. Fig 17 13. şi începem lungul nostru traseu pe valea Lotrului. ne apropiem de apa Lotrului. care vine de la cabana Parîng spre vf. care se îndepărtează treptat de apă spre dreapta. Traversăm al 3-lea vîlcel şi după un picior foarte înclinat pătrundem într-o zonă cu brăduţi. Traversăm deci Lotrul pe pod şi cotim la dreapta. Ieşind pe malul opus. unde se disting bine stîlpii de marcaj. Urmînd din punctul amintit mai sus traseul nr. Creasta Pietrele—Coasta lui Rus se desfăşoară nestînjenită. Spre sud cade şi abruptul surplombei de care am pomenit. 13 Ciobanii îl mai numesc „lumînarea". coborînd uşor spre dreapta cîteva minute. după aceea se apropie de povirnişul muntelui Ştefanul. putem descrie porţiuni comune cu traseul nr. Coasta lui Rus: bandă roşie Cel mai frumos traseu în circuit din Munţii Parîngului şi chiar din regiunea munţilor dintre Olt. desprăţite între ele printr-o mică depresiune. Pornim de la cabana Obîrşia Lotrului. Mergînd în circuit în sensul acelor ceasornicului. Urcăm uşor pînă în vîrful principal. pe panta opusă. ca să urmărim cu atenţie toate ascunzişurile spinării Mijei. coborîm lesne într-o şa adîncă. Pe vf. Firul îngust al hăţaşului întîlneşte şi porţiuni mai stîncoase. aşa poate fi caracterizat acest traseu. 7 km de la cabană ne vom despărţi de şoseaua alpină pe care sînt trasate şi drumurile nr. La indicatorul de marcaje. urcăm pe contrapantă printre lespezi pînă la vf. coborînd în general pe direcţia nord-vest. La lizieră traversăm un pîrîiaş ce curge printr-o rîpă adîncă. „citadela în devenire" a turismului local. De aici traseul devine o plimbare plăcută pe creasta înaltă a muntelui. unde putem zări stîna nouă. Curmătura Mohorul—vf. Traversăm o zonă mlăştinoasă. mai întîi pe şoseaua alpină. Pînă aici am ocolit la înălţime convenabilă porţiunea din valea Lotrului barată de numeroase desişuri şi cataracte formate de pîrîu în coborîrea sa năvalnică. ajungem după 2¾—3¼ ore la cabană. După cca. . apoi. traversînd un prim picior vestic al muntelui Cărbunele. Gemănarea ne aflăm în calea traseului nr. Jiu şi Strei. Intrăm în pădure. Parîngul Mare. 3 în sens invers.opreşte în loc multă vreme. se desprinde poteca de picior marcată cu bandă roşie. 3 inversat). Şoseaua străbate lunca din ce în ce mai îngustă în amonte. 3. În special abruptul în trei trepte al Găurilor se reliefează puternic datorită rocii albe. bătută direct de lumina soarelui. începem urcuşul în serpentine destul de largi. avînd la est porţiuni stîncoase. pe marcajul cu bandă roşie spre sud (traseul nr. Liziera pădurii. afluent al Lotrului. Spre sud putem urmări o mare parte din itinerarul de creasta peste Pleşcoaia şi Piatra Tăiată. care constituie o a doua posibilitate de întoarcere. spre vest. pe direcţia generală nord-sud. astfel încît indicaţiile pot servi şi turiştilor care doresc să urce la lacul Cîlcescu şi Coasta lui Rus pe traseul principal marcat cu bandă roşie. Marcaj: cabana Obîrşia Lotrului—muntele Ştefanul—gura pîrîului Iezerul bandă roşie. Ca să ajungem în creasta principală a Parîngului. Curînd intrăm pentru puţin timp în pădure. Ocolim marele cot al pîrîului începînd din dreptul cabanei şi după ce lăsăm în urmă ultima casă şi matca fostului lac de baraj Pravăţul. 13 A. După mai bine de 15 min de mers traversăm un nou pîrîiaş şi trecem pe lîngă stîna Cărbunele situată mai sus decît prima. 5 şi 10 (marcaj triunghi roşu). 3 (însă în sensul opus). traversînd al 2-lea picior. apoi ieşim din nou în luncă. aruncînd o privire spre valea pe care eventual o alegem la întoarcere pentru coborîre (varianta 13 B). Gemănarea (2432 m) 13. aşezat pe taluzul de pamînt din dreapta. atractiva Custură a Cîrjei. Timp de mers (pe ambele variante): 12—13 ore. apoi în pădurea mare. Şaua Piatra Tăiată—vf. marcat cu bandă roşie. după care mai mergem prin pădure încă cîteva minute. După 5 km de la cabană ajungem la o răscruce. De la stînă înaintăm pe curba de nivel cam la 1750 m altitudine. [diag 04] CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI – VALEA IEZER – VÎRFUL MOHORUL – VÎRFUL COASTA LUI RUS – ŞAUA CIOBANUL – Stîna Ciobanul – Valea Lotrului – Cabana Obîrşia Lotrului / Sub vîrful Ciobanul Mare – Şaua Groapa Seacă – Cabana Obîrşia Lotrului Traseul nu este accesibil iarna. Cîrja însăşi şi ferestruita piramidă a Stoeniţei. Mohorul—şaua Piatra Tăiată: triunghi roşu. Sliveiul (2420 m). Este varianta traseului nr. La vest se deschide valea Găiuri. Urmărim marcajul aplicat pe pomi.

iar în dreapta cea a Cîlcescului. 5 şi traseul nr. atacînd pantele înclinate. în care se află două lăculeţe (lacul lui Pencu—1991 m şi lacul lui Vidal—1988 m). Aici ne vom aproviziona cu apă pentru cca. al. destul de aproape de abrupt. Coasta lui Rus. pe o pantă mai puţin înclinată ca la urcuş. pe Păpuşa şi Urdele. îşi odihneşte apele la 2079 m alt. De aceea vom coborî lîngă pîrîu. Este unul din locurile în care putem cuprinde atît privelişti din interiorul circuitului. în sus. traversîndu-l. timp în care urcăm pragurile a două terase glaciare nu prea dezvoltate. ne vom călăuzi prin rariştile de pe firul văii. Mohorul. 200 m spre est se apleacă din nou ameninţător. Pentru ca să putem privi în voie căldările. aceasta desparte căldarea Iezerului (est) de cea a lacului Cîlcescu (vest). este în întregime stîncoasă şi înconjurată de pereţi abrupţi. După l/2 oră ajungem în vîrf. După o minusculă şa poposim în vf. căldarea lui Vidal. Vidal şi Cîlcescu. vom merge pe platoul de creastă. această culme se desface de la nord-est de vîrf. Urcuşul pe această vale durează aproape o oră. bineînţeles pe vreme frumoasă. întipărită pe coastele sale. care la cca. lăsînd spre sud un alt munte: Setea Mare. care limitează la nord căldarea Iezerului. Mohorul spre vest. 200 m. pînă unde coasta înclinată a Iezerului ascunde „meandrele" ei din Zănoagele Urdei.În această poiană marcajul dispare pentru cîteva zeci de metri. care acoperă o mare parte din perspectivă. Pe terenul neted de lîngă lac facem un scurt popas.: este Lacul Păsări. pînă ajungem la confluenţă (1703 m). pe lîngă pîlcuri de jnepeni. punctul următor de trecere al traseului nr. Ocolim în continuare. Popasul în vf. după care începem urcuşul accentuat. pe prima terasă ocolim în stînga. La est se vede pe creasta înaltă şaua (curmătura) Mohorul. Mai întîi coborîm cîţiva metri într-un vîlcel. Aici întîlnim marcajul cu triunghi roşu. Deci. apoi peste un platou uşor înclinat din creştetul căruia se desprinde spre nord muchia accidentată a Cîlcescului. situat în căldarea superioară numită căldarea Dracului. vom zări lacul Iezerul. ajungînd într-o şa destul de adîncă. traversăm în continuare „un cîmp" cu grohotişuri de la poalele Mohorului. Coborîm din vf. Pădurea rămîne numai pe dreapta. Apa Iezerului formează o serie de cascade mici. unde ajungem după ce depăşim un picior stîncos. cu contur neregulat. înşirate una deasupra celeilalte. căldarea Dracului. Pornim de la lac spre răsărit. Pe a doua terasă presărată cu grohotiş dar şi cu multă iarbă. 5 ore. pentru ca să apară iar pe Cărbunele. după 35—40 min de la lac ajungem în curmătura Mohorului. Am urcat pînă acum aproape 4 ore. Ajungem pe platforma terasei a treia. pădurea de jnepeni. Spre vest marcajul ne poartă peste un mamelon. deoarece ne aflăm aproape la jumătatea traseului. Avînd în vedere că din Munţii Făgăraşului şi pînă aici nu se interpune nici o înălţime mai mare de 2280 m (vf. unde pereţii căldării destul de înclinaţi cedează locul unor povîrnişuri ierboase mai puţin abrupte. la 2335 m altitudine. cît şi spre est. putem beneficia de întinse privelişti spre răsărit. unde pe muntele Urdele se distinge şoseaua alpină. Căldarea. Traversăm cu atenţie grohotişul şi începem să urcăm către stînga. apoi refacem înălţimea. O minunată perspectivă asupra şoselei se deschide încă din dreptul munţilor Corneşul şi Rînca. închizînd la vest căldarea lui Vidal. în care un lac destul de mic. situat într-o nişă din dreapta. Din vîrful amintit coborîm foarte puţin pînă în şaua vecină (vest). la înălţime. dincolo de apă. Astfel. înconjurat de „pădurea" de jnepeni şi „rîul" de grohotiş. legătura dintre traseul nr. se înşiră căldările: Dracului. Spre sud cuprindem aproape fără restricţii bazinul Gilortului. Pleşcoaia. în stînga se deschide valea glaciară a Iezerului. Intre această cotă şi masivul vîrf al Pleşcoaiei de la vest se arcuieşte o căldare glaciară superioară. Pleşcoaia poate fi considerat cel mai important. După o scurtă orientare traversăm ceva mai sus de confluenţă pîrîul Cîlcescu şi înaintăm transversal pe panta botului de murite despărţitor. după aproximativ 6 ore de mers. care conduce la lacul Cîlcescu (1921 m). care îmbracă malurile pîrîului Iezerul. pe care îl traversăm pe malul său drept. Pe vale. ieşim repede din pădure. iar spre apus creasta principală şi ramificaţiile nordice pînă la Parîngul Mare. prin goluri. Iată-ne deci pe creasta principală a Parîngului. 13. în căldarea Mohorului. cărui picior nordic închide căldarea Dracului . care se înlănţuiesc în continuare pînă în vf. 3 pe creasta principală. situată în zona răsăriteană a circului. şi urcăm de-a lungul malului stîng cca. Tot versantul muntelui din dreapta este impracticabil din cauza desişului de jnepeni. ierbos. în ordinea înălţimii. după care ne îndreptăm direct spre vf. Pentru a lărgi perspectiva trebuie să urcăm în vf. La sud-est de lac se înalţă Mohorul. pe poteca abia vizibilă spre sud—sud-vest. de o frumuseţe sălbatică. Urdele). Fig 18 De aici putem vedea partea de nord a marelui lac Cîlcescu. Setea Mică (2278 m). Ajunşi aici observăm sub noi o căldare cu lespezi. Urcuşul nu prezintă dificultăţi deosebite. Ea este de fapt un pod lat. Aici vom părăsi marcajul cu bandă roşie. Coborîm la pîrîul Iezer.

la 2306 m. fără ca fundalul crestei să onduleze vizibil. Această zonă de căldări seci a fost botezată în ansamblul ei „căldarea lui Murgoci". Zona stîncoasă din creastă. 2150 m. Piatra Tăiată (2302 m). Mergem deci numai pe creastă. După un urcuş de 10—12 min sosim pe cel mai înalt pisc al crestei nordice. pînă la vf. în cinstea renumitului savant roman. După cîteva sute de metri el „izvorăşte" din nou şi se uneşte pe ultima terasă cu izvorul de est. în dreptul stîncilor de la „Poliţe". iar „căldările albe" la nord-vest. aflată în calea traseului nr. din abruptul răsăritean. ocolind vf. 14 Sau creasta Piatra Tăiată. În calea noastră apar din ce în ce mai des lespezi. . provoacă contraste puternice. Pietrele (2155 m). cu două capete (2302 m. În stînga se deschide căldarea Dereşul. 13. De aici creasta urcă din nou. coasta este bombată şi abia în partea inferioară formează pereţi sau pante foarte înclinate. În continuare pînă în vf. pentru ca mai apoi să coboare spre curmătura Dereşului. din vf. de la care porneşte un pîrîu confluent cu izvorul Cîlcescu. Pîcleşa şi Gruiul la vf. devenind o apă subterană. care nu urmăreşte linia crestei decît puţină vreme. formînd pîrîul Găuri. Pe stînga. 2050 m. Valea şi căldările din această parte a Masivului Parîng sînt de o frumuseţe rară. ramificat pînă sub vf. la un moment dat. coborînd pînă în Curmătura Setea Mică. În această căldare aflată la vest de Cîlcescu. apoi urcăm în vîrful cel mai înalt al muntelui. Zona abruptului rămîne tot în dreapta noastră. 3 stînci verticale. În vf. Variaţia peisajului. la 2241 m. Parîngul Mare. de aici izvorăsc două pîraie. Locul se mai numeşte şi şaua Piatra Tăiată. Piatra Tăiată. care privite de departe par siluetele împietrite a 3 urşi. care înconjură căldarea Găuri. limita sudvestică a căldării Zănoagei Mari. mai coborîm printre lespezi şi pinteni la o stîncă masivă. care desparte căldarea Zănoagei Mari (est) de căldarea Găuri (vest). unde marcajul cu triunghi roşu ia sfîrşit. Vîrful care domină de la 2241 m alt. Sfinxul. ci mult mai de la nord. din cota maximă a muchiei. nu sfîrşeşte aici. şi sosim în apropierea vf. din punct de vedere turistic îi vom considera aşa cum i-am descris. profilate pe panorama sini-lie a masivului. îşi profilează stînca zdrenţuită pe cer. terasa primei dintre ele se întinde la o înălţime de cca. Ocolim acum alt vîrf puţin reliefat. Pe această din urmă creastă alegem traseul de înapoiere spre cabana Obîrşia Lotrului. surplombat spre sud-est. traversăm o şa. ceva mai puţin stîncoasă şi fragmentată. dar pe o pantă ceva mai domoală. Ne aflăm în vf. de la acela plin de poezie al tăpşanelor cu iarbă şi pînă la pereţii cenuşii sau albi strălucitori de calcar cristalin. Pe creastă puţin mai jos. Găuri (2090 m alt. Pietrele. primul este un interesant grup de 3 ace.pe latura vestică şi în continuare spre nord şi căldarea inferioară a lacului Cîlcescu. Parîngul Mare. Coborîm spre vest într-o şa alpină. Ieşul. una din cele mai vestite din masiv. În curînd o părăsim. această căldare. iar mai apoi la lacul Cîlcescu şi cabana Obîrşia Lotrului. Aici întîlnim traseul nr. mai puţin arătos pe la nord. 3 (marcat cu bandă roşie). 10 min sosim în vf. pentru o mai bună orientare asupra ramificaţiilor nordice. Căldările acestea sînt aşezate în cascadă. dar şi întreaga căldare Găuri. Piatra Tăiată. după care urcăm panta lentă spre vf.) şi alte cîteva ochiuri cu apă. avînd în dreapta abruptul Coastei Pietroase14. Sîntem pe poteca marcată cu bandă roşie. Ceva mai departe un uriaş „sfinx" de granit. 2306 m). pe al cărei flanc vestic se află lacul cu acelaşi nume. Din Setea Mare ne îndreptăm pe creastă spre nord-vest. dispare de la suprafaţa solului. înalte de cîţiva metri. unde cortina Dereşului se trage mult la o parte. Panorama cea mai bună asupra centrului Parîngului nu o vom avea de aici. se află un singur lac măricel. pe versantul apusean întîlnim două obiective turistice de prim ordin. chiar din acest vîrf se desprinde spre nord o muchie care compartimentează căldarea Găuri în două părţi inegale: căldarea mare cu lacul său rămîne la sud-est. cu bazinul său imens. culmea muntelui se numeşte Coasta Pietroasă. dar numai pentru căţărători. separînd astfel compartimentul lor de Zănoaga Mare. este de altfel accesibil. După 15 min de coborîre ajungem în curmătura Ţiganului. Piatra Tăiată. În această căldare vom zări un mic lac. pe latura de nord-vest: Zănoaga Mare (2025 m). situat în dreptul „Pereţilor albi". Coasta lui Rus. deoarece ea se menţine pe curba de nivel pe faţa sudică a Pietrei Tăiate. Coasta lui Rus creasta se împarte în două: o ramură vestică se îndreaptă prin vf. După cca. iar a celei de a doua la cca. care se întinde neted spre izvoarele Gilortului. situate la diferite nivele. Începem coborîrea spre nord pe un povîrniş prelung. poate fi intitulată vf. care vine dinspre Coasta lui Rus şi coboară la dreapta în căldarea Zănoagei Mari. Cu toate că pot fi considerate ca aparţinînd aceleiaşi unităţi alpine. In stînga avem numai povîrnişul înclinat al muntelui. ale căror imagini reţinute pe pelicula fotografică ne dau satisfacţii deosebite. cealaltă ramură nordică uneşte Munţii Parîngului cu cei ai Şureanului şi Lotrului. Coasta lui Rus (2306 m) nu ne mai separă decît o distanţă de 300 m. pînă în creştet. Găuri. de aici se desface spre nord-est muchia lui Stanelor. Cel de vest.

unde panta coboară lent spre est. Pe ţărmul lacului traseul nr. pînă în larga curmătură a Ciobanului. Pînă în valea Lotrului nu mai sînt decît cîteva sute de metri. Uneori întîlnim cîte un semn răzleţ cu bandă roşie. o încercare mai veche de marcaj. 50 m diferenţă de nivel sub creastă. care devine mai jos drum de căruţă. 15 Aici ne putem alimenta cu apă proaspătă. În drum spre stînă trecem pe lîngă un izvor 15. direcţie în care apucăm şi noi. La nord de muntele Scovarda se ridică din nou peste nivelul pădurii. ca şi pe varianta B. mergînd în aceeaşi direcţie. Întîlnim lateral casa pădurarului şi la 300 m spre nord intrăm pe şoseaua alpină. începînd de aici. intrăm în pădure şi apoi coborîm o pantă înclinată. În poiana Groapa Seacă cotim cu 90° spre dreapta şi prin iarba deasă şi înaltă coborîm prin poieni. dincolo de vf. După 8—10 min de la stînă cotim pe potecă. de unde creasta principală coteşte spre nord. la stînele Ciobanul. care vine din căldarea Dereşului pe faţa vestică a muntelui Pietrele. împărăţia stîncilor ia sfîrşit. Pe ultima porţiune tăiem prin jnepeni şi ieşim la gol. Începînd din locul indicat pe pantă. la răsărit. Lespezile şi grohotişul mai persistă. Se dezvăluie cu toate amănuntele căldările „seaca Parîngului Mare" şi a Slaveiului. Este cea mai adîncă curmătură din creasta de legătură Şurean— Parîng. coborînd continuu. concurat în marginea din dreapta a panoramei de piramida vf. izolată de freamătul văilor. în care traversăm şi un pîrîiaş.Cîlcescu. După 40—50 min de coborîre ajungem într-o poieniţă. culmile Mohorul—Iezerul—Cărbunele—Ştefanul ne apar cu toate detaliile lor. poteca coteşte uşor către dreapta şi coboară în direcţia nord-est. pînă aproape de bordul căldării Zănoaga (nord). Parcurgem o serie de serpentine printre arbori. coborînd piciorul nordic al Zănoagei. gustul de apă stătută se datoreşte lipsei de izvoare la suprafaţă şi a unei scurgeri vizibile. Poteca prin jnepeniş ia sfîrşit cîteva sute de metri mai departe. 15). uneori fără apă. care se găsesc la cca. Abia la nivelul jnepenilor. La terminarea coborîrii ieşim din pădure lîngă un pîrîiaş. În stînga se înalţă coastele prăpăstioase ale vîrfului de est al Ciobanului Mare (1944 m). După 250—300 m traversăm un alt picior de munte şi coborîm o pantă iute în aceeaşi direcţie. dar acest urcuş nu ne mai interesează (vezi traseul nr. Ciudatele stînci “La Şezătoarea Urşilor” Traversăm pe sub muntele Ciobanul Mare. 15. deoarece vom părăsi definitiv creasta. Situat în apropiere de 2000 m alt. apoi pe lîngă trei lăculeţe mici. Ieşim din pădure într-un luminiş. În acest punct va trebui să alegem una din variantele de coborîre spre cabană. pe culme. la stînga. este înconjurat de jnepeni şi poate fi uneori trecut uşor cu vederea mai ales de către cei care urcă traseul în sens invers sau pe vreme ceţoasă. vom rămîne minute în şir să descifrăm mulţimea crestelor şi căldărilor glaciare. luminate din plin de soare. făcînd o curbă spre dreapta. unde apare un alt obiectiv frumos al traseului: un lac chiar pe creastă. După un scurt popas la ţărmul lacului pornim către nord. în schimb în direcţia opusă. durata apropierii de cabană e aceeaşi: 2—3 ore. Parcurgem încă 4 km pe această şosea şi sosim la cabană. o mică cocoaşă a terenului.Privind spre apus. pînă la 3/4 din înălţimea spinării sale (vezi şi traseul nr. VARIANTA B Din şaua Ciobanul continuăm traseul spre nord. Jnepenişul ia sfîrşit. semeţ. 13 se întâlneşte cu traseul nr. Pietrele coborîm pe panta nord—estică. de unde începem să ocolim spre nord-est. Apa lacului are o culoare verde datorată vegetaţiei din jur. 15). prin poiana largă. Din vf. ocolim streaşină de ves-t a vîrfului ierbos prin stînga. De la stînă coborîm pe dreapta pîrîului. cînd ajungem în aceste locuri. din şaua Groapa Seacă. apoi reintrăm sub acoperămîntul brazilor. din care Parîngul Mare răsare la un capăt înalt. ne va incomoda într-o măsură lumina din faţă. spre est. dar după 200 m întîlnim pîrîul Gropii. Poteca mare ne conduce sigur cale de 350 m. Fig 19. VARIANTA A Din şaua Ciobanul coborîm pe potecă. care ne barează drumul pe creastă. denumit Iezerul Pietros sau lacul Ciobanul. pentru ca să ajungem în frumoasa poiană. Ajungem la o cotă. unde încheiem marele circuit început în primele ore ale dimineţii. apoi prin luncă străbatem un teren plat. Atingem nivelul pădurii. Vîlcelul este sec la început. urcînd pe pantele Ciobanului Mare. spre „poiana" de pe primul platou. Dincolo de vîrf revenim în creasta ierboasă şi coborîm spre nord pe marea potecă de altitudine. După 35—40 min de mers din şaua Ciobanul intrăm în pădure. Cîrja. printre jnepeni. lacul. pe varianta A. După-amiază. care este de fapt un picior estic al muntelui şi. Coborîm încă 150 m pe un hăţaş. . În dreptul vîrfului traversăm o undă de teren. mergînd prin poiană. Pe coama înclinată înaintăm prin jnepeni. după ce reintrăm în pădure.

La ieşirea din valea îngustă a pîrîului Gropii intrăm la stînga pe şoseaua alpină spre cabana Obîrşia Lotrului (1400 m). Noi trecem de curtea „conacului" şi urcăm direct pe muchia care se lăţeşte vizibil. stîncoasă. Traseul începe chiar de la gară. cale de 1 km. în mijlocul căreia zărim un „conac" 16. pînă la care mai parcurgem aproape 1 km. Fie că venim din nord. din şoseaua naţională. Mergînd în continuare pe muchie. Zona umedă care ne apare în cale ne sileşte să traversăm des pîrîul. Parîngul Mare—şaua Gruiul: bandă roşie. de dincolo de Jiu. iar poiana mlăştinoasă. se desface o ramură la dreapta. Durata întregului traseu nu ne permite o întîrziere.STÎNA ROŞIILE Traseul nu este indicat iarna Timp de mers: 11—13 ore. pe „brîne" artificiale ameţitoare. pentru ca după alte serpentine scurte să ieşim din pădure într-o poiană. Pe malul de răsărit. Ne aflăm pe şoseaua naţională lîngă pod. printr-o puzderie de tuneluri. în fundul căruia se împletesc calea ferată şi şoseaua naţională. De lîngă el ne îndreptăm spre dreapta. de la diferite înălţimi. care constituie un bun reper. pînă în muchia Cheafei. În spatele nostru se lasă spre vest o creastă ascuţită şi stîncoasă. Urcuşul continuă şi în pădurea care urmează pe creştetul muntelui Babei. pe o diferenţă de nivel de peste 800 m. În faţă ne barează poteca un gard de bîrne. defileul Văii Jiului pe calea ferată sau pe şosea. Lăsăm poteca din dreapta şi intrăm la stînga în urcuş. cu toată forţa de care dispune. Traseul este marcat pe porţiunea vf.Ne abatem la stînga şi prin poiana de pe firul văii. [diag 05] LAINICI – Muntele Cheafa / Valea Chitul – STÎNA VĂLĂREANU – MUNTELE RECIUL – MUNTELE CIOCÎRLIUL GRIVELOR – VÎRFUL PARÎNGUL MARE – CURMATURA GRUIULUI – LACUL LUNG . Dacă ajungem dis-de-dimineaţă. Malul muntelui din dreapta noastră se ridică destul de iute. Intrăm în păduricea rară. continuînd pe o pantă asemănătoare pînă în dunga muntelui Cheafa. de-a lungul apei Jiului: este o şosea forestieră pe care o vom putea folosi ca drum de acces la muntele Petriceaua (varianta 14 B). dar panorama Munţilor Vîlcanului. în general. fie din sud. Panorama este foarte frumoasă mai ales cînd atingem creasta propriu-zisă într-o mică strungă. peste numeroase viaducte. La intrarea pe potecă se află un nuc. Pădurea se lasă pe dreapta pînă în fundul văii. intrăm pentru cîteva zeci de metri în pădure. Lotrului cale de încă 500—600 m. Pentru începutul traseului ne vom aproviziona cu apă numai în cazul variantei A. Valea se lărgeşte. Rîul. pe şoseaua naţională pînă la mănăstirea amintită. urcînd pe povîrniş. Coborîm lent în lungul şoselei şi după cîteva sute de metri traversăm apa tumultuoasă a Jiului. mai ales în timpul verii. Din acest punct poteca se despleteşte în mai multe fire din care unul mai evident se duce la stînga pe curba de nivel. pe malul stîng al Jiului. Uneori zărim rămăşiţele unui scoc. în vecinătatea căruia se află stîna Baba. pe un pod. Pîrîul Gropii urmează nestingherit drumul său spre vf. apoi din nou prin poiană ajungem în dreptul unui alt „conac". Deoarece turiştii vizitează. putem face o mică abatere spre sud. înspre nord se afundă imensul defileu al Jiului.. Mormîntul Florii). De aici avem posibilitatea să începem unul din cele mai pitoreşti trasee pe latura sudică a Parîngului. în apropiere de mănăstirea Lainici (418 m). Coborîm încă 400 m şi trecem pe lîngă o nouă confluenţă. menţinînd direcţia spre sud în lungul brînei. Străbatem cîteva serpentine şi poposim la o bifurcaţie. Traversăm două torente şi cotim pe vale spre răsărit. Sîntem pe muchia muntelui numită Faţa Babei. ne determină să ocolim pe malul drept. care. mai ales după ploi mai bogate. coborîm spre nordest. Fig. nu prea întinsă. dincolo de el se întinde pe faţa de nord a muntelui o poiană. decît dacă înnoptăm la una din stînele întîlnite în cale (de ex: Prisloapele. se dezvăluie fără oprelişte. sosim în staţia Lainici. urcînd destul de accentuat pe o potecă. Continuăm traseul în direcţia est. ieşim în şoseaua naţională din spatele gării şi cotim la -stînga spre nord-vest.. pînă la care mai avem de 16 Casă de ţară folosită de localnici. şi mai mergem pe ea cîteva zeci de rnetri. trenul ne poartă prin faimosul defileu al Jiului. ale cărui frînturi putrede mai rezistă pe alocuri. ne propunem să alegem un traseu care să ne deschidă panarama acestuia. 20 14. entuziasmant încă de la începutul excursiei. cu pîrîul în dreapta noastră. Jiu—Bumbeşti. privită din locul în care ne aflăm. de la Tg. nu a reuşit să străpungă muntele pe care ne aflăm şi bolborosind furios îl ocoleşte formînd o buclă pronunţată. dinspre Petroşeni. VARIANTA 14 A Timp de mers: Lainici—muntele Cheafa—stîna Vălăreanu 3—3l/2 ore. . ne înconjură din trei părţi. Încîntaţi de preludiul acesta. care continuă prăpăstioasă pînă în Jiu.

se întinde panglica şoselei forestiere pînă la I. De la ramificaţie pornim mai întîi în aval. după cîteva minute de urcuş. care ne îndrumează spre nord. Este un loc plăcut în mijlocul unei păduri frumoase cu fagi înalţi şi groşi. o dată cu un uşor coborîş. F. După cca. de-a lungul apei Chitului (est). ca un preludiu al marilor înălţimi. Pînă la vf. marcată de păpuşile care fac despărţirea ocoalelor silvice de pe cei doi versanţi (marcaj silvic. care de-abia lasă loc să zărim cîte ceva spre nord. . Curînd. Ajungînd pe platoul crestei. o oră de urcuş asiduu prin pădure facem joncţiunea cu varianta traseului nr. în direcţia izvoarelor pîrîului Strîmbele. Traversăm două văioage. lîngă stîna Vălăreanu. El reapare la golul alpin. Ceva mai sus. pe ea se circulă numai cu piciorul. lăsîndu-ne să privim acum foarte comod defileul Jiului şi munţii de dincolo. Coborîrea o vom face pe o pantă iute pînă într-o şa îngustă cu profil în „V". pînă la obîrşia pîrîului Pîrleele. Urcuşul e mai domol. Urmează o zonă plată. Acest fir alb ne va servi drept călăuză pe viitoarea porţiune. în poiana Văcăriei. din vf. Menţinem linia crestei. în apropiere de Cioaca Purcarului. 1002 m). În calea noastră apare o altă sa. angajîndu-se pe versantul estic. De la stînă vom urma şoseaua. punctată de două cocoaşe gemene (Cioaca Purcarului). Chitul. Traversăm poteca aflată pe culme şi după 20 m urcăm pe o stîncă (vf.). se întinde o creastă împădurită cu foioase. Începem coborîrea pe o pantă ierboasă. care intră pe valea pîrîului Chitul cale de 6 km. paltinul etc. înalt şi cu versantul de est pietros. După ce trecem de o undă a crestei. Este un traseu iniţial mai comod. o potecă ciobănească ne conduce mai departe şi ne scoate pe piciorul muntelui dintre văile Pîrleele şi Corbul. şi se menţine pe drumul forestier. la poalele abruptului. unde întîlnim mici abrupturi cu stînci răsărite din pădure. se mai află o stînă. Cel mai bun reper de orientare rămîne creasta îngustă şi împădurită. în lungul coamei munitelui Cheafa. care urcă pe v. urcînd pe la marginea pădurii. începînd de aici urcăm mai tare. paralel cu direcţia generală a Văii Jiului. După 1l/2 oră de marş sosim la gura Văii Strîmbele (stînga). Corbul (vezi varianta B). care rămîne mult în afara drumului nostru. coniferele lipsesc la această altitudine. de aici muntele se înscrie într-o curbă spre nord-est pînă în vf. Babei. Cheală (1207 m). în parte acoperit cu iarbă. El începe din şoseaua naţională. din locul unde şoseaua forestieră ia sfîrşit. în general. Grohotişul prăvălit din pieptul muntelui Petriceaua învăluie uneori chiar şiragurile potecilor. la sfîrşitul căreia. lîngă podul de peste Jiu. care se unesc aici formînd valea Chitul.mers 3—4 min. la vf. Petriceaua (1428 m). tot pe creastă. făcînd o deviaţie uşoară spre dreapta. Mai mergem puţin şi din nou vom întîlni o confluenţă: Valea Pîrleele la stînga. că bradul şi. un luminiş. dungă roşie). carpenul. iar valea. acum năpădită de iarbă. îndreptîndu-se spre muntele Reciul. Urmează o curbă mare. servindu-ne însă de reper. pe lîngă Jiu. 14. care răsar din mijlocul pădurii în coama muntelui. intrînd pe direcţia feţei estice a vf. La stîna Vălăreanu întîlnim şi varianta B a traseului nr. printre copaci rari. la stîna Vălăreaniu. care după 200 m ne înconjură din nou. Pe contrapantă. Petriceaua zărim o culme împădurită aproape complet. cam la 180°. pe malul opus. cam după 300 m de la liziera pădurii. 14 continuă spre marile vîrfuri ale Parîngului. la apariţia unei poieni cu brusturi. zărim spre dreapta. De sus facem un mic tur de orizont de la vest la est. Chiar de la bordeiul stînei porneşte un cot pronunţat spre nord. De la stînă urcăm pe sub „Piatră" distanţă de 100 m. Drumeţii vor observa. 14 A. De aici trecem pe malul opus. se zăreşte şi mănăstirea Lainici. după ce variantele A şi B se unesc în poiana Văcăriei. Traseul nr. care începe de la stîna Vălăreanu de pe piciorul muntelui Petriceaua şi intră în pădure. cam 1 km. cu şiraguri paralele. printre copaci. VARIANTA 14 B Timp de mers: Lainici—pîrîul Chitul—stîna Vălăreanu 2½—3 ore. fiind înlocuiţi cu foioase (fagul. menţinîndu-se imediat deasupra limitei pădurii. răzbatem la liziera pădurii. Petriceaua. care ne conduc în cîteva minute la stîna de sub Piatra Argelelor. De aici avem prima privelişte mai largă asupra masivului. de asemenea împădurit. Ne aflăm în larga poiană a Văcăriei. poposim pentru cîteva minute într-o adîncitură mai pronunţată decît şeile anterioare. Urcăm totuşi pe potecă pe curba de nivel. poiana foarte întinsă se desfăşoară numai pe versantul apusean. reintrăm şi în pădure. Chiar din locul în care se aflăm distingem un vechi drum de căruţă. Corbul la dreapta. mai ales că poteca ciobănească părăseşte creasta. o părăsim şi urcăm direct spre stînga. După cca. Din acest vîrf direcţia noastră de mers se schimbă brusc spre nord. fără îndoială. 300 m ieşim dintr-o poiană pe creastă. care se prelungeşte pînă în spinarea înaltă şi golaşă a Reciului. la capătul căreia ne găsim pe o muchie. mai ales datorită posibilităţilor ocazionale de transport de pe şosea. în stînga de la Piatra Argelelor. distingem numeroase hăţaşe de oi. Reciul şoseaua se conturează mai mult ca potecă de oi. Vom continua drumul spre nord. Stîna este apărată la nord-vest de pereţii albi ai Pietrei Argelelor (1288 m). la un cot al rîului.

care spre nord se uneşte aproape fără şa cu vf. dar numai pe partea stîngă (vest). acum mult mai vizibilă. lustruit bine de vreme. un mic lac de provenienţă nivală. denumit de localnici „Tăul Porcului". confundat de multe ori cu vecinul său nordic Parîngul Mare. Pînă aici am străbătut o zonă cu munţi scunzi. Am consumat din timpul de mers cca. Intrăm în pădurea de fag. la răsărit. dar accesibil. iar ceva mai încolo. primele mărturii ale cristalinului. Parîngul Mare. menţinînd chiar linia de cumpănă a apelor. iar cealaltă potecă urcă uşor pe culme. acoperiţi cu păduri întrerupte de poieni frumoase. un brîu îngust de cîteva sute de metri. unde reintrăm pe creastă. Din şa putem arunca o privire fugară şi asupra văii şi căldărilor de la sud de Parîngul Mare. în continuare urcăm pe umărul sudic al vîrfului amintit. orientîndu-ne cu ajutorul unui hăţaş spre nord. în schimb lasă o privelişte bună asupra m. apoi pe lîngă o stîncă solitară. lîngă marea stînă Mormîntul Florii (1555 m). Dar strînsoarea pădurii nu durează mult. Mîndra. Ciocîrliul Grivelor. în şaua de la Tăul Porcului. Panorama extrem de frumoasă a Parîngului şi a culmilor sale puternic dezvoltate. Reciul (1468 m) pe versantul de nord-vest. în care poteca urcă în serpentine. pot urca direct în vf. Cam la jumătatea distanţei dintre cele două vîrfuri poteca se ramifică: „şoseaua" continuă în aceeaşi direcţie pe sub Reciul. Pădurea acoperă panorama văii Chitul. Îl învingem prin dreapta şi poposim pe adevăratul vîrf al Mîndrei (2360 m). care pornesc spre sud în şiruri divergente. Pe creasta din ce în ce mai stîncoasă urcăm încet pînă la un contrafort situat chiar sub vf. Din vf. Încă un sfert de oră de urcuş şi păşim pe acoperişul înalt al acestui vîrf. În direcţia nord se aşterne o mare potecă. Aproape o jumătate de oră urcăm pantele înclinate. Ea se menţine tot pe creastă pînă în vf. care la est se termină cu lespezi şi urcăm încă 150 m diferenţă de nivel pe direcţia Ciocîrliului (aproape l/2 oră). care pe versantul acesta e puternic înclinat. Dacă timpul nu ne permite să ajungem pînă seara la stîna Roşiile. situat pe creasta principală. prin dreptul stînei Petriceaua tăiem serpentinele. pe şosea. Am ajuns la golul alpin. este pusă în valoare de adînca vale a Cutresei. fără să părăsim curba de nivel. trecem pe deasupra Obîrşiei Polatiştei. pe care Parîngul îl ascunde pînă sub creasta principală. în lungul căreia nu am avut probleme de orientare asupra traseului. Traversăm în lungime poiana Prisloapelor. coborînd pe panta de nord-est a Reciului. Acum putem să observăm pentru prima dată şi zona vîrfului celui mai înalt. o călăuză minunată. 500 m diferenţă de nivel pentru ca să pătrundem în_ zona alpină a Ciocîrliului Grivelor (2032 m). aranjate pe altitudini (clima subalpină şi alpină). După ce mergem cam o oră prin pădure. de pe pantele Reciului. pe sub coama ierboasă a muntelui care uneşte Petriceaua cu Reciul. În apropiere se găseşte un bordei. pe curbele de nivel. înaintăm pe netedul platou al şeii. Trecem de gurguiul umărului.După aproape ½ km de la reluarea traseului cotim brusc spre est. Parte din această „belvedere" o vom putea obţine şi din şaua Ţapul. La prima vedere îl confundăm cu vf. coborîm mai simţitor într-o şa. loc unde se sfîrşeşte şoseaua noastră. care este secondat în spate de un pisc înalt. În faţă ne mai rămîn cca. 300 m depărtare de lac reintrăm pe „şoseaua" din creastă. Pe contrapantă ieşim din poiană la stîna Prisloapelor (1367 m). unde clima blîndă. Ţapul lăsăm înapoi bazinul văii Sadul lui Sin şi privim mai bine bazinul văii Sadului principal (ambele ape curg spre sud). mai ales în căldările nordice. schimbînd aproape două etaje climaterice. De aici. Ţapul. care au timp în plus la dispoziţie. Turiştii mai bine antrenaţi. pătrunzînd pentru moment în desiş. urcînd mai domol. uneori şoseaua ocoleşte pe curba de nivel cocoaşele mai răsărite. Cheafa. Din vf. care prezintă la vest un luminiş. de unde se deschide o frumoasă panoramă spre vest. în general ne menţinem pe creasta muntelui. putem urmări cu uşurinţă „avancronica" traseului nostru peste culmile împădurite ale Prisloapelor şi ale Mormîntului Florii. De-abia acolo munţii îşi dau în vileag scheletul lor pietros. Primele şi ultimele conifere. şi începem un alt urcuş. de data aceasta spre vf. Mîndra ni se deschide o minunată . care leagă Reciul de Prisloapele. putem înnopta aici. dar nu este decît Mîndra (2360 m). folosind brînele săpate de copitele oilor care pasc pe aceste meleaguri. 5 min. Depăşim o baliză geodezică lîngă care poiana este pardosită cu lespezi. caracteristică Olteniei. Ţapul. pînă în Ciocîrliul Grivelor şi vf. şi după cca. folositoare orientării noastre în continuare. Ocolim vf. înspre est. pentru ca să lăsăm definitiv în urmă pădurea. apoi continuă cu Tăuzul—Voişanul—Molidişul. se face simţită. 6—7 l/2 ore şi ne mai sînt necesare alte 5—5l/2 ore. Rariştea apare tot mai accentuat pe dreapta. care acoperă tot muntele din spate cu masivitatea sa. La răsărit ne oprim privirile pe culmea înaltă care se frînge adînc în şaua Gropii. Mergînd spre nord-est. din calcar. în stînga lăsăm adînca vale a Grivelor (afluenţă a Surpatei) peste care domină panorama Retezatului şi a Vîlcanului. De acum înainte vom urca din ce în ce mai consistent. după un scurt urcuş de cca. Parîgul Mare. ocolim spre nord-est. fac loc unui culoar chiar pe muchie. cu perspective spre vest şi nord. Ajungem din nou la pădure în faţa unei pante mai înclinate. Mîndra. pe curba de nivel.

Coborîrea devine mai lesnicioasă. Coborîm bordul terasei a doua şi intrăm pe poteca ciobănească. în condiţii bune de teren. abruptul de nord al piciorului Parîngului Mare. pierzînd astfel cca. astfel că popasul este aşteptat cu nerăbdare. După încă 200 m diferenţă de nivel ajungem puţin obosiţi. îşi oglindeşte apele de smarald. putem să facem trasee turistice importante spre culmea Sliveiului. zărim în afund lacul mare al Roşiilor.. primitoare. Porţiunea inferioară a hornului se lăţeşte şi numeroase brîneaguri brăzdează panta. Parcurgem ţărmul lacului spre nord de malul estic pînă la capătul lui nordic. abruptul nordic al Gruiului şi lacurile glaciare vecine. Parîngul Mare—stîna Roşiile: l—1¼ oră). care după-amiază străluceşte ca şi Piatra Craiului în razele soarelui.. Pe vreme bună vedem şi şoseaua alpină care urcă de la Rînca pe pantele Păpuşii. Coborîm păşind prin iarba grasă. De aici descoperim „jumătate la stînga". unde trebuie să ajungem curînd. De la cota 2510 m pornim pe poteca marcată cu bandă roşie. unde ne orientăm în timpul unui scurt popas. Trecem prin dreptul „Punctului Roşu"17. Aici în şa se formează înspre căldarea nordică două hornuri. unul din cele mai mari lacuri din Parîng: Roşiile (Jieţul). deasupra zonei mlăştinoase de sub Lacul Rotund. Traversăm peste bolovani cîţiva metri. Lacul Lung. încă pe sus din tăpşanele coborîtoare am fi tentaţi să ţintim direct stîna. o singură . mult mai aproape. 30 m diferenţă de nivel. cca. cabana Parîng— cabana Obîrşia Lotrului. dar încîntaţi de cel de-al 4-lea pisc al României — Parîngul Mare (2518 m). 14. pînă pe un umăr de munte (cca. singura aşezare omenească din imensul circ al Roşiilor (vf. la confluenţa pîrîului Roşiile cu cel al Zănoagei Roşiilor. Coborîm pe treptele naturale prin strungă şi ne îndreptăm la stînga. pe sub coastă. unul la vest. Coborîm din şa spre nord. de la baza peretelui care formează bordul căldării. în mijlocul unui infernal haos de bolovani. marcat cu bandă roşie. 150—200 m (în lungime). lacul Verde şi Cîrja. În zigzag depăşim partea superioară mai dificilă. stîncoasă. Pe ţărmul Lacului Lung terminăm porţiunea cea mai dificilă a traseului nr. Mîndra urcăm în continuare tot spre nord.oază" cu iarbă verde. traversînd la început un grohotiş mărunt. cu iarbă. 3). cu o formă circulară. Gruiul în prim plan. Pînă aici am mărşăluit aproape continuu peste 10 ore. la poalele Sliveiului. În vf. situat într-o căldare înaltă. 17 Ciobanii îl denumesc „Pontu Roşu" sau chiar „Dîlma Roşie". spore Dereşul şi Coasta lui Rus. este primul din salba iezerelor înlănţuite în circul Roşiilor. avînd avantajul amplasării şi altitudinii. din ce în ce mai dulce. Ajungînd la stîna Roşiile (1950 m). Planuri din ce în ce mai pierdute în depărtare se succed spre est pînă la creasta Buila—Vînturariţa. pentru a ocoli mlaştinile. depărtîndu-ne de perete. care apare firav printre lespezi. aproape de pereţii de nord ai Gruiului. locul ales de popas pentru noapte. Hăţaşul ciobănesc. 1950 m alt. Parîngul Mare întîlnim şi traseul nr. 3. La stînă putem ajunge fie pe lîngă lacul Zănoaga Stînei. Coborîm în continuare spre nord. 2510 m alt. Se pare că peretele roşcat al abruptului de la Punctul Roşu a dăruit numele său întregului circ glaciar al Roşiilor. cam în punctul în care creasta începe să se înalţe spre vf. sub panta care se apleacă abrupt. brăzdînd ca o panglică subţire albăstriul muntelui. dar vom evita acest lucru. Din vf. Turiştii care au cort pot înnopta în spaţiul din vecinătate. stîna se află pe un dîmb. După 200 m de mers pe fundul căldării ajungem într-o strungă extraordinară: printre două stînci despicate. în direcţia stînei Roşiilor care se vede acum dincolo de pîrîul Zănoaga Roşiilor. fie pe la confluenţa pîrîului Zănoagei cu pîrîul Roşiile. Lăsăm lacul în stînga şi păşim pe platoul cu iarbă. pădurea nu prea depărtată şi apa îndestulătoare sînt argumente suficiente pentru a-i da importanţa cuvenită din punct de vedere turistic. întrerupt de insule de iarbă. cotind spre nord (dreapta). traversăm înalta şa dintre cei doi uriaşi. coborînd pînă în şaua Gruiul (porţiune comună cu traseul nr. care inundă platoul din aval de lacul Zănoaga Stînei. pe care ne vom continua şi noi traseul. De la stîna Roşiile. ocupă un loc restrîns la răsărit. se îndreaptă uşor către dreapta. Coborîm din dreptul balizei spre răsărit. lăsînd în dreapta un horn abrupt care continuă pînă în abisul căldării seci de la sud de vîrful cel mare. Lacul Mîndra. o insulă odihnitoare pe marea de bolovani. Gruiul. el concurează cu cele mai frumoase circuri din Carpaţi. iar celălalt la est. În acest răstimp vom studia drumul de coborîre la stîna Roşiile. altitudinea sa. pe o terasă intermediară. Ca mărime şi frumuseţe.privelişte la est şi nord-est asupra crestei principale. Pe toată lărgimea circului în care se află acest lac. Este un bun reper al traseului nostru. plină de lespezi şi blocuri de piatră. La dreapta. la baza lui se oglindeşte lacul Zănoaga Stînei. pe o brînă lată.). cu vf. Poziţia centrală a stânei. Intrăm în hornul destul de înclinat (30—40°). apoi coborîm ultima porţiune peste lespezi şi printre pîlcuri de jnepeni ajungînd la lac. aşezată la cca. mai ales din punct de vedere al atenţiei şi orientării. mai greu accesibil la coborîre. . la dreapta. apoi pe malul stîng. pe marcaj. ce străbate întinse tăpşane cu iarbă. Aici vom traversa bogatul pîrîu pe o punte de piatră.

ale cărui poale sînt acoperite de jnepeni şi de întinse suprafeţe de grohotiş. deoarece vom intra într-o zonă cu jnepeni. Una din ţintele traseului nostru este stîna Zănoaga. pornim la drum spre puntea de piatră. Ajungem la baza unui perete de stîncă înalt de 10—15 m. reperul pe care l-am urmărit încă de la stînă. începem urcuşul spre est. De aici înainte poteca urcă lent. Serpentinele se termină cam la 200 m diferenţă de nivel faţă de stînă. pînă la un mare stei de piatră. străjuită fiind de piscurile Stoeniţiei şi Cîrjei. . apoi călăuziţi de potecă cotim jumătate la dreapta. Chiar de la primii paşi urcuşul este tare şi cîştigăm o diferenţă de nivel mare. 20 min ajungem pe o limbă mare de grohotiş. stîna Zănoaga — Poiana Muierii 3—4 ore Dacă ne stabilim cu tabăra la stîna Roşiile. fostă morena laterală. 300 de paşi peste lespezi şi tăpşane cu iarbă. ocolind creasta principală a Parîngului. ne îmbie la un scurt popas. îmbrăcat în pîlcuri de jnepeni. apoi muntele Zănoaga. coborîrea în lungul unui jgheab ierbos devine mai accentuată. Traversăm apa şi perpendicular pe firul ei mai facem cca. dar suficient de bine pentru a ne putea orienta. urcînd uşor. în care cărările întortocheate ne pot pune în faţa unor ocoluri inutile. După cca. Pietrele. la capătul de sus al poienii. la bază poteca apare precis conturată şi urcă prin poiana din jnepeni. Mergem acum paralel cu coama Dereşului şi cu firul pîrîului Roşiile. zigzagurile hăţaşului ne conduc peste „covoare" de afiniş. Memorînd acest reper. Dincolo de firul principal al văii fostului gheţar Roşiile se ridică Dereşul. Reperul iniţial se mai vede numai pe porţiunea sa inferioară. Există mai multe variante: spre cabana Parîng. Unul din traseele care poate conveni acelora care doresc să meargă în direcţia Obîrşiei Lotrului sau spre Munţii Şureanului. ascunsă însă de una din cutele muntelui. Panta ierboasă se menţine pe fundul unui vîlcel. Acesta este. Din locul de repaus ne orientăm spre est pentru a traversa creştetul lat al Dereşului. traversînd grohotişul. De acolo începe o potecă ce urcă spre stînga. apoi cotim puţin la dreapta şi începem să coborîm pe o pantă înclinată brodată pe margini cu jnepeni. pe poteca tot mai bună. Timp de mers: stîna Roşiile — stîna Zănoaga 4—4½ ore. STÎNA ROŞIILE—MUNTELE DEREŞUL—STÎNA ZĂNOAGA—CURMĂTURA GROAPA SEACĂ— MUNTELE CAPRA . cu marea sa potecă în serpentine. de fapt.Fig 21 15. dispărând la confluenţa pîraielor Sliveiului şi Dereşului. Potecuţa foarte fină intră pe jgheabul accesibil. Mai spre nord se aliniază şi masivul munte al Mijei. aflată la capătul de sus al acestei poteci. traversăm spre dreapta şi coborîm în aceeaşi direcţie printre jnepeni. traversăm la dreapta albia strîmtă a unui torent şi pe panta mai dulce a muntelui ajungem într-o poiană cu brusturi. care de aici par „triunghiulare". 10 min de coborîre sprintenă. care în partea superioară face o cotitură spre dreapta. Depăşim nivelul bordeiului şi ne îndreptăm la stînga. Cu aceste repere pe care le reţinem neapărat coborîm. Traversăm această poiană şi urmărim poteca pe serpentine printre jnepeni. Valea Jieţului se deschide darnic spre nord. După cca. Spinarea voluminoasă estică a Sliveiului îndulceşte peisajul. Rariştea din jnepeni în care intrăm coteşte abia simţit la dreapta. cu grohotiş. Mergem spre nord pe curba de nivel. pe muntele Pietrele. După aproape o oră de la plecare poposim în culmea muntelui. iar după ocolirea unei muchii mici intră pe curba de nivel. Imediat ne apare în cale o platformă. coborîm astfel la şuvoaiele bogate ale Dereşului. 150 m. Trecem apa pe bolovani şi urcăm la dreapta pe malul înalt ieşind pe terasa a doua a fostului gheţar Dereşul. îl ocolim pe la nord-est. este traseul prezentat mai jos. Aici putem face un mic popas. spre vîrful Parîngul Mare sau spre Obîrşia Lotrului. ale cărui pante se ridică spre răsărit. oferind vederii şoseaua însoţită pe margini de case. unde se distinge bine începutul potecii (cam la 60 m). putem face o serie de excursii pe itinerare variate şi inedite în centrul Munţilor Parîngului. Urcăm cîteva minute. Mergem pe curba de nivel cca. Panta Dereşului este însă înclinată spre nord. îngustă. sau în apropiere.MUNTELE PRAVĂŢUL—POIANA MUIERII Traseul nu este indicat iarna. Cu forţele refăcute vom ataca acum înălţimea unui nou munte. Un detaliu suplimentar: pe partea cealaltă a văii Dereşului (est) se află un bordei al cărui ţarc de pietre se distinge bine. în masa căruia sînt parcă sculptate căldăruşele glaciare bine ascunse ale Zănoagei lui Burtan şi Taurilor Firicele. În direcţia nord-est zărim prin jnepeniş o poiană lungă. dar podul lat. La plecarea de la stîna Roşiile ne vom orienta. Din şaua Ciobanului sau Groapa Seacă se poate folosi spre Obîrşia Lotrului traseul 13 A său 13 B. peste pîrîu. şi astfel ne apropiem de bordeiul stînei din căldarea Dereşului. Spinarea lui înaltă scade spre nord. străbătînd poieniţe mai largi prin jnepeniş spre creasta de deasupra. După 3—4 min de la punctul în care am poposit. după care ne îndreptăm la stînga. a cărui căciulă e împodobită cu jnepeni.

Coricia). Pietrele şi Coasta lui Rus. Ajungem în curmătura Groapa Seacă. Şureanul. Trecem pe sub nivelul pădurii de jnepeni. mai neted şi înclinat: ne aflăm de acum pe Zănoaga. ocolind vîrful şi ieşind în şaua următoare. După ce trecem de o cotă abia ridicată din creastă (vf. Sub noi pereţii cad vertical şi ne permit să vedem. În dreptul unui mamelon sudic al muntelui poteca începe ocolirea vf. de la lac intrăm pe poteca traseului nr. Ceva mai jos întîlnim pîlcuri de brazi răzleţi. Aici se termină şi poiana de pe creştetul muntelui. care se unesc într-un singur şuvoi: Jietul. 15 vom intra pe marele drum de legătură cu vecinul de la nord. format de căldăruşele Zănoagei. urmărind cu fidelitate cumpăna apelor. În josul pantei se află stîna Scovarda. pe una din crestele cele mai sălbatice. pe potecă. spre şaua Ciobanul. vecinul de răsărit al Caprei. Mai departe linia generală a potecii continuă tot pe creastă. Din sălbăticia de jos străbate mugetul apelor descătuşate venite din toate căldările. întretăind o serie de „clippe" de calcar alb cristalizat. Ajungem lîngă un izvor chiar pe potecă. pe feţele estice. după care parcurgem un povîrniş ierbos. În stînga se adună izvoarele văii Zănoaga. Pornim mai departe spre nord. Traversăm firicelul unui pîrîiaş. Traversăm un izvor firav şi începem o coborîre plăcută. 13. semn că platoul se apropie de sfîrşit. 13). În şaua Ciobanul zărim în dreapta. destul de aproape. Pînă acum poteca s-a menţinut mai mult pe versantele de sud ale munţilor. după ce traversăm izvoraşe mici. spre nord-est. pe versantul nord-vestic. pentru aceasta folosim una din potecile care se îndreaptă spre nord-est. 13. bine apărate de curioşi. reintrînd în pădure. Am depăşit vîrful înalt al Pravăţului. Pădurea rămîne în apropierea potecii mai jos. De aici vom trece pe versantul nordic. traversînd pantele înierbate ale muntelui Capra (1927 m). în direcţia stînelor din Zănoaga. refăcînd din Groapa Seacă aproape 250 m diferenţă de nivel. După 200 m ieşim în poiana . 15 min de urcuş ieşim din nou la gol alpin pe muntele Scovarda. Din acest munte începem o coborîre de cca. care înfăşoară spinarea muntelui şi. şi după 15 min de coborîre ajungem în punctul „Ia comandă". Pe ciuha costişelor luăm ca reper pîlcurile solitare de jnepeni şi ienuperi. în şaua care desparte Scovarda de Capra. foarte umblat. cîntecul cocoşilor de munte şi croncănitul corbilor întregesc această simfonie neobişnuită. pe poteca principală de creastă. Ceva mai jos trecem pe lîngă o cotă cu baliză. Din acest punct se ramifică la dreapta şi varianta B a traseului nr. depăşim la înălţime stîna Buha şi apoi ocolim izvoarele Ursului pînă în coama Cotul Ursului. De la stîna Zănoaga trebuie să ieşim în creastă. o altă stînă. După puţin timp priveliştea se schimbă. Deasupra noastră rămîn coamele împietrite ale sfincşilor şi „urşilor" din vf.Poteca continuă strecurîndu-se pe o brînă. dincolo de care se află cabana Obîrşia Lotrului. cotim după o muchie pietroasă. plasată într-o poiană cu iarba înaltă şi moale. după care intrăm pentru scurt timp în pădure. 13. pe cărarea care se strecoară printre jnepeni. Scovarda spre nord-vest. Din această să avem ultima privelişte bună asupra Parîngului central. La nordul şeii se ridică Ciobanul Mare. revenind la nord de vf. Pe stînga. împînzite de jnepeni. reperăm o altă stînă. o mare aşezare ciobănească situată în micile circuri. dintre Buha şi Pravăţul. pînâ în şaua Ciobanului. iar drumul ia aspectul unui plai frumos. Urcăm lent pînă pe faţa sudică a muntelui Costişele (1910 m). unde putem poposi pentru noapte. Pietrele (vezi traseul nr. Poteca urcă moderat. Pornim mai departe. spre nord. Continuăm traseul chiar pe creastă. apoi intrăm în pădure. începem marea coborîre spre nord. Ne continuăm urcuşul spre nord. Coborîm prelung. pe poteca largă care ne conduce prin afiniş nu departe de limita superioară a pădurii. Sub nivelul potecii noastre. pe dreapta se desfăşoară bazinul de colectare al izvorului Gropii. în dreapta înălţîndu-se ţ'epuşele brazilor din adînc. iar pe poteca largă intrăm în pădurea Groapa. De acum intrăm pe curba de nivel. ale cărui înălţimi se ridică spectaculos asemenea versantului nordic al Retezatului. urcăm pe plaiul lin de la marginea abruptului. În continuarea traseului nr. Cuiburile corbilor se află în ascunzişuri stîncoase. Ciobanul Mare (1944 m). După cca. pe la est de stîne. cu splendide privelişti asupra munţilor înconjurători. dacă dorim să facem excursii la vf. pe deasupra pădurii de brad. O mică variantă care ocoleşte ar fi ieşirea la lacul Zănoaga Ciobanului (Iezerul Pietros). 100 m diferenţă de nivel pînă în şaua despărţitoare faţă de muntele Buna. apoi urcă pe un horn şi ajunge pe un „balcon" stîncos ieşit din pieptul muntelui. Înaintăm pe plaiul înclinat. în poienile bogate în păşuni. lîngă care se află trei lăculeţe. Poteca noastră continuă chiar pe creastă. Pe aici coboară spre est varianta A a traseului nr. Ea reprezintă locul cel mai de jos al crestei de legătură Parîng—Şurean şi poate fi utilizată pentru un popas. pînă în adînca şa a Ciobanului. După aproape 2 ore de mers de la bordeiul din Dereşul sosim la stînele din Zănoaga (1680 m). Urcăm pe mijlocul muntelui cam 3/4 din diferenţa de altitudine dintre şa şi vîrf şi începem ocolirea acoperişului pe la vest. de trunchiurile uscate ale brazilor doborîţi de avalanşe şi furtuni. iar de aici ocolim continuu tot mai mult spre dreapta.

Aici se încrucişează două mari artere de circulaţie. iar la cîteva sute de metri pe dreapta. plantată cu puieţi de conifere. însemnat nod de poteci turistice şi pastorale. pe drumul amintit. indicîndu-ne totodată şi direcţia traseului. care ne îndrumă spre poiana stînei din Smida Mare. Sălanele şi revenim pe culme în şaua nordică. Smida Mare şi Gura Potecului. Depăşind stîna. Putem coborî chiar la cabana Obîrşia Lotrului (1400 m) pe traseul nr. care părea la începutul excursiei noastre o ţintă foarte depărtată. Trecerea peste Cotişor este scurtă. Mica „şosea" alpină ne călăuzeşte pînă sub vf. Pornim de la stîna Poiana Muierii spre troiţa aflată la marginea poienii (nord). brazii golaşi. marcat cu triunghi roşu. unde ajungem în 1½—2 ore. după cca.ŞAUA GURA POTECULUI—MUNTELE AUŞELUL — CURMĂTURA ŞUREANUL . a şugăgenilor. înaintăm de-a lungul gardului plantaţiei cale de 200—300 m către o nouă înălţime. o altă stînă. de la Tărtărău. Ieşim din pădure coborînd uşor într-o vastă poiană chiar în şaua Sălanele. timp în care menţinem linia crestei. Traseul nr. Importantul drum turistic descris mai jos porneşte dintr-un „nod" de poteci şi este întretăiat pe parcurs în mai multe puncte de altele marcate sau nemarcate. 6. pe piramida lui voluminoasă distingem chiar şi unele amănunte. apoi printr-o poiană lungă. unde se află două mari stîne. din această poiană s-a apropiat simţitor. Fig 23 16. pe care le vom sesiza la locul cuvenit. care se aliniază în stînga. Spre vest se poate zări uneori prin rarişte o parte din bazinul de colectare al Jiului de Est.VÎRFUL SALANELE . cam pe curba de nivel. Vf. fie la stîna aflată cu 200—300 m mai jos. În urcuş ocolim vîrful Sălanele (1712 m) pe la vest. Ocolind şi acest obstacol pe la răsărit. pe poteca marcată cu triunghi roşu. lîngă drum. pe unde de altfel şi coborîm. Pe întregul traseu vom păstra linia de creastă. De aici intrăm în codrul falnic. în direcţia vestică. 15 formează legătura turistică completă între zonele centrale ale munţilor Parîngului şi Şureanului. Smida Mare (1774 m) acoperă spre nord cu spinarea sa împădurită restul traseului pînă la marele vîrf. În poieniţa care urmează la 200—300 m. cale de cîteva sute de metri. Sălanele. Traversăm şaua dincolo de mijlocul poienii părăsim „şoseaua" alpină şi intrăm pe poteca marcată cu bandă albastră. uscaţi se înalţă . se găseşte stîna locuitorilor din Cimpa. Urmează o zonă în care pădurea a fost distrusă de furtună. pînă la cabana Şurean. Ocolim spre vest înălţimea parţial împădurită. Revenim iar pe culmea defrişată. Lacul Ciobanul este înconjurat de vegetaţie bogată După ce trecem prin dreptul vîrfului bombat al muntelui. pe stînga. poteca noastră se uneşte cu un drum de căruţă sosit din dreapta. Pe stînga poteca este mărginită de gardul unei plantaţii de brăduţi. care rămîn la vest. „Şoseaua" formează o curbă de 90° către dreapta şi se pierde în preajma stînei şugăgenilor. Din şa urcăm spre stînga pe lîngă un izvor mocirlos. apoi prin rarişti. în care putem face un popas. chiar în locul unde sosim pe traseul nr. Ocolim vîrful şi poiana „La Holoangă" (1665 m). În frumoasa poiană (1668 m) avem posibilitatea să înnoptăm fie la stîna de sus. care acoperă creştetul munţilor spre nord. Ne aflăm într-o nouă poiană.care se întinde pe toată zona de la nord pînă în şa. Toată această ocolire o vom face prin pădure. după cîteva minute trecem de vf. ultima pînă la Poiana Muierii. modificăm puţin direcţia de mers. Tot de aici ne va însoţi marcajul bandă albastră. mult mai largă şi frumoasă. 15. la început prin pădure. 30 min de mers păşim pe covorul de iarbă al unei alte poieni frumoase cu o „fereastră" deschisă printre copaci. După 20 min de mers de la izvorul mocirlos sosim în punctul final al traseului nr. de la Obîrşia Lotrului spre cabana Voivodul. Revenim pe culmea acum din nou netedă. Şaua Sălanele nu mai este departe. revenim spre dreapta. După 20 min. coama munţilor se frînge către nord-vest. 16 împreună cu traseul nr. trecem printr-o „alee" mărginită cu garduri din bîrne.CABANA ŞUREAN Traseul este indicat iarna numai schiorilor antrenaţi Timp de mers: 6—7 ore. în calea traseului nostru urmează o nouă poiană. ce coteşte la stînga. spre dreapta (est). în creastă. Vîrful lui Pătru. Fig 22. încă de la cotul crestei amintit mai sus trecem prin dreptul Obîrşiei pîrîului Sălanele. cotind la dreapta sub un unghi de 10—15°. Prin poiana de pe spinarea ei urcăm aproape 30 m diferenţă de nivel. de unde o coamă scundă ne sileşte să intrăm printre şirurile de brazi. POIANA MUIERII . 15: Poiana Muierii. Traversăm poieniţa şi intrăm din nou în pădure. Marcaj: bandă albastră. revenim spre stînga în creastă. cît şi de la Groapa Seacă spre Sălanele.

16). (traseul nr. Noi continuăm drumul în direcţia iniţială. pe marcaj cu triunghi roşu. călăuziţi de marcajele cu bandă. Poiana este întreruptă ici şi colo de pîlcuri de brazi. Din coama muntelui Bilele. În locul unde am atins coama muntelui Bilele altitudinea măsoară cu puţin peste 1750 m. care urcă puţin şi ajunge după cca. venind de la cabana Oaşa la cabana Şurean. din care cele mai înclinate sînt situate la sud-est şi est. se vede bordeiul de piatră al unei stîne. în acest loc întîlnim şi un indicator turistic cu săgeţi care ne îndrumă fie spre cabana Voivodul său spre cabana Oaşa. Intrăm pe poteca din dreapta. Imediat după ce depăşim coama Auşelului. Trecem prin pădure pe curba de nivel. cu muchii masive. care însă dispar în poiana Curmăturii. la vest. iar platoul Auşelului se aşterne cam la 2000 m alt. spre şaua adîncă din faţă. De la indicator continuăm traseul nr. în stînga. De aici porneşte o ramificaţie nemarcată. Pe pantele de est ale vîrfului. de care ne mai desparte doar afunda lui curmătură. În poiana largă de la Gura Petecului (1618 m) ne aflăm în sfîrşit la poalele celui mai înalt vîrf din Munţii Şureanului. 100 m iese pe golul muntelui Bilele. Şureanul. 18. De la mijloc poiana se lărgeşte vizibil. 150 m în dunga Muntelui Bilele. care coboară uşor şi după cca. pe obîrşia unei văi cu ape bogate. Din şaua Ocolul urcăm lent în direcţia vest. pe care însă o vom evita. bombată şi cu aspect de platou. Şirul marcajelor cu bandă şi cruce albastră aplicate pe pietre ne conduce în urcuş pînă pe teşitul platou al Auşelului. Pe „acoperişul" teului se mai disting alte două ridicaturi: cea mai înaltă atinge 2005 m. spre culmea înaltă a Auşelului. în direcţia Vîrfului lui Pătru. Pe acest platou întins este bine ca pe timp nefavorabil să ne orientăm atent de la un stîlp de marcaj la altul. pe lîngă marcajele cu albastru mai apare din dreapta şi marcajul cu cruce roşie. 300 m pînă la capătul superior al poienii. pe poteca marcată cu bandă albastră. apoi reintrăm în pădure. în punctul de ramificaţie al drumurilor turistice între cabanele Şurean. În curmătura Şureanul sosesc mai multe poteci. cruce şi triunghi albastru. Trebuie să specificăm că din „şaua" centrală a teului începe o potecă mare spre sud-vest care duce la Clăbucet. 17 şi 24). Ocolim pe sus. Acest mare nod orografic al Munţilor Şureanului se aseamănă unei piramide înalte. Traseul cu bandă albastră se va angaja întrun mare ocol spre stînga. Mult mai jos. ele fiind aplicate pe pietre pe lîngă liziera pădurii (latura vestică). Poteca noastră trece în apropiere de locul de încrucişare al laturilor teului. se distinge bine acoperişul de culoare deschisă al cabanei Şurean. din care cele mai importante pentru noi sînt acelea de la Lonea—Tăia—muntele Brateşul şi cabana Prislop—Dealul Negru—Şureanul (traseele nr. pe a cărui ultimă porţiune apar şi brazi răzleţi. fie înainte spre cabana Şurean (traseul nr. ocolind piciorul de sud-est al vf. intrînd pe faţa lui răsăriteană. cea mai însemnată de pe întregul traseu. înainte de a ajunge la cabană. în preajma golului alpin. prin mica şa întîlnim la cca. pe care o parcurgem în 2—3 min. Parcurgem în lungime toată muchia nordică a Auşelului. La cîteva zeci de metri în continuare (vest) ne oprim pentru scurtă vreme la un alt şipot. începe să se rărească. Urcăm cca. unde întîlnim şi traseul nr. De la această „uscătură" situată în locul numit „La Pociumb". Poteca ne va conduce acum pe pantele povîrnite ale Vîrfului lui Pătru. După cca. 20). De la lizieră găsim firul lat al potecii pe care intrăm în pădure. Cîteva pîlcuri de jnepeni întrerup monotonia plaiului. Vom lăsa în stînga ramificaţia unui drum turistic nemarcat spre stîna şi casa de vînătoare Auşelul şi începem să coborîm la început destul de comod spre nord. la nord-est. ocolim desişurile pe versantul din vest. După ½ oră de mers de la ramificaţia Bilele. pe care distingem o baliză. Dincolo de adîncul văii. el are obîrşia mai sus pe potecă. . 100 m spre nord o tabelă indicatoare cu săgeţi explicative.cenuşii şi mohorîţi în contrast dezolant faţă de restul pădurii rămasă intactă. pe marcajul cu bandă albastră. pe o muchie care porneşte din nordul şeii. se ridică piscul golaş al Clăbucetului. Ceva mai lateral. ne îndreptăm spre nord—nord-vest. în apropiere de limita superioară a pădurii. care contrastează evident cu masa mohorîtă a pădurii înconjurătoare. Vîrful Auşelul se prezintă pe hartă ca un imens „T". În dreapta se deschide Valea Ciontii. Spre nord privim pentru prima dată panorama enormei spinări a Şureanului. Din locul în care ne aflăm numai indicatorul din mijlocul şeii ne poate îndruma uşor spre cabană care se ascunde undeva în spatele pădurii. O parte din indicaţiile existente nu mai sînt actuale. Voivodul (Lonea) şi Stîna Gura Potecului. în acest punct cotim brusc la stînga şi urcăm ceva mai accentuat cîteva zeci de metri pentru a intra pe altă curbă de nivel. de acea vom folosi indicatorul ca pe un simplu reper în teren. care desparte domeniul muntelui lui Pătru de cel al Auşelului. în poteca marcată cu cruce albastră. Mergem pe curba de nivel timp de 15 min pînă cînd pădurea. coborîm temeinic cîteva serpentine. într-o rîpă. pe potecă. la stînga. care are pe coada lui două cote puţin proeminente. urcăm în şaua Ocolul. Marcajele sînt rare. dar suficiente vara. pentru a evita înălţimea Vîrfului lui Pătru. înaltă. pentru ca imediat la ieşirea din pădure să întîlnim un pîrîiaş. Spinarea lată a muntelui Bilele este una din cele 5 ramificaţii importante ale Vîrfului lui Pătru. 15 min de mers ajungem într-o poieniţă situată pe un dîmb. Traversăm o serie de pîrîiaşe care curg printre pietre. 16 în sus. realizînd aproape 300 m diferenţă de nivel. se distinge stîna de la Gura Petecului.

Din poiana stînei lui Braţ urcuşul continuă ceva mai uşor. După mai bine de o oră de urcuş de la ramificaţie sosim în poiana stînei lui Braţ (1383 m). în apropierea unui lac de baraj. PETRILA — CHEILE TĂIA — BOTUL DEALULUI — STÎNA LUI BRAŢ — MUNTELE BRATEŞ — CURMĂTURA ŞUREANUL — CABANA ŞUREAN Traseul este greu accesibil iarna pe porţiunea Brateş — curmătura Şureanul Timp de mers: Petrila I. o frumoasă bază turistică. fiecare acoperit cu pîlcuri de pădure. de obicei seacă. Fig 24 17. urcînd de la cabana de vînătoare Auşelul. destul de aproape de malul pîrîului. Apar cheile săpate în stîncă de apele repezi ale pîrîului. Fie că vom merge cu trenul forestier. F. fie pe jos în lungul văii Taia. Sosim după 6—7 ore la cabana Şurean (1743 m). mai ales datorită faptului că tăiem pe curba de nivel cîteva vîrfuleţe. locul de obîrşie al văii Taia. care ne va călăuzi pînă la cabană. La ieşirea din cheile Taia (km 4) se aştern din nou pantele domoale. Direcţia de mers se menţine pe o mare distanţă spre nord-est. iar în dreapta muntelui Chicera (1211 m). De la Lunca Florii poteca marcată urcă pe lîngă scocul de lemn. Pentru ca să ajungem la cabana Şurean.5 km trecem prin cătunul Lunca şi ajungem apoi la gura p. cea mai apropiată localitate de la care avem bune legături pe şosea şi calea ferată cu restul ţării. Cam aici sfîrşeşte şi călătoria cu trenul forestier. Mai departe pe valea Tăia (nord-est) vom găsi cabanele I. unde cîndva funcţiona şi o cabană turistică. unde reîntîlnim şi poteca variantei A. iar la nord valea importantă a Dobroaiei (numită încă şi Bratcosul). Varianta A: Botul Dealului—cabana de vînătoare Auşelul—Brateş (stîna lui Braţ) 1½—2 ore. care vine din dreapta. Ajungem într-o mică şa. dar platoul pe care ne aflăm nu are o înclinare prea mare. iar de aici revine pe pantele Brateşului. unindu-se cu prima potecă. Urcuşul pe muchia dintre cele două văi începe pe o potecă bună. F. După 15—20 min de mers sosim la cantonul de la Lunca Florii. pantele muntelui aparţin culmii Piatra Tăii (1200 m). apoi intrăm pe un urcuş prelung prin pădure. 2 km). Coborîm pînă la nivelul pădurii fără a pătrunde în ea şi traversăm o rîpă. vom reuşi să prindem suficiente amănunte ale locurilor pitoreşti de pe traseu: prima parte este caracterizată de plaiuri şi pripoare. Marcaj: Petrila—muntele Brateş—cabana Şurean inclusiv varianta A triunghi albastru. Calea ferată continuă pe valea Taia spre nord pînă la Lunca Florii (aproape 2 km). În acest loc.prin Fetiţa şi Prigoana. pe care marcajul bine aplicat nu ne pune probleme de orientare. Taia de la Petrila este de 9. pînă ajunge la o nouă confluenţă. Tăia. Brateş. Începem traseul din Petrila. Petrila (630 m) este un mare centru minier din apropierea oraşului Petroşeni. După cca. In stînga. îndrăgită pentru pitorescul şi liniştea odihnitoare care domneşte aici aproape în toate anotimpurile. ieşim la golul alpin. mult mai bătut în ultimul timp este drumul pe valea Diţei. apoi . Traversăm deseori de pe un mal pe celălalt al apei. calea ferată se ramifică pe fiecare din văile confluente. Ocolim vf. însoţită de o potecă marcată cu triunghi albastru. Taia. alternînd cu zone defrişate.5 km. Calea ferată ia sfîrşit aici. mai ales de către muncitorii forestieri. celălalt se abate mai întîi pe valea Auşelul la cabana de vînătoare. Urcăm cîteva serpentine pe o pantă mare. Traversăm pîrîul Dobroaia şi sosim exact la punctul de bifurcaţie (900 m alt). Primul începe să urce pieptiş pe Botul Dealului spre vf. Poteca se menţine tot pe culme. deşi semnul şi culoarea marcajului sînt aceleaşi pentru ambele variante. F. Bradul. intrînd pe şosea în direcţia est. Accesul la Petrila se poate face cu autobuzul sau pe calea ferată îngustă (cca. în apropierea căreia se profilează o cruce înaltă sub vf. după cîţiva kilometri ele cedează locul povîrnişurilor abrupte. Pe fiecare din ele se întinde căuşul prelung al unui scoc. Tot la confluenţă un indicator de marcaje cu săgeţi ne ajută să intrăm pe unul din traseele alese mai departe. Brateş (1690 m) pe la nord-vest şi revenim pe creastă. La nord-est se întinde Valea Auşelul. situată în centrul alpin al Munţilor Şureanului. 9 km de la gura Tăii sosim la confluenţa cu pîrîul Diţei (vest). Tăia—M. După 1. urmează o alta mai odihnitoare. În punctul de confluenţă părăsim şoseaua. Părăsim culmea şi intrăm pe partea de sud a muntelui. Pe măsură ce cîştigăm altitudine. unde putem face un scurt popas. trecem tot mai des prin rarişti. Brateş— cabana Şurean 8—9 ore. unde eventual putem să ne adăpostim pe vreme nefavorabilă. afluent al Jiului de Est. Chiar de la început întîlnim marcajul cu triunghi albastru. ospitaliere ale munţilor cu păduri. Distanţa parcursă pînă la I. Dincolo de valea Auşelul avem o privelişte bună asupra masivului picior de vest al muntelui cu acelaşi nume. putem porni din Petrila. traversăm apa Taiei pe podul de cale ferată a decovilului şi intrăm pe valea ei spre nord-est.

în afară de poteca marcată mai porneşte o alta nemarcată spre inima masivului. 20 min ajungem în poiana întinsă a curmăturii Şureanului (1793 m). ca fiind folosit pentru coborîre. 16 şi 18). după care vom coborî cca. începînd de aici poteca coboară puţin. Iată pe scurt traseul acesteia: de la cabană. apoi spre vest. şi după 200 m ieşim în poiana mare din curmătura Şureanul. deci în sens invers descrierii noastre. Drumul se desfăşoară prin pădure. CABANA ŞUREAN — CURMĂTURA ŞUREANUL — MUNTELE AUŞELUL — MUNTELE BILELE — CABANA VOIVODUL (LONEA) Traseul este accesibil şi iarna Timp de mers: 3—4 ore. Toate potecile venind din diferite direcţii converg în acest nod de comunicaţie al Munţilor Şureanului. Fig 25 18 . Auşelul. Poteca noastră marcată cu triunghi albastru se uneşte cu cele marcate cu bandă şi cruce albastră. Serpentinele ne poartă prin pădure la început spre nord. De la indicator intrăm pe traseul marcat cu cruce şi bandă albastră (traseele nr. La stînă întîlnim traseul nr. VARIANTA A In punctul de bifurcaţie de la gura Auşelului putem să alegem varianta cu urcuş ceva mai lung. Poteca marcată cu triunghi albastru urcă pe valea Auşelului. Pornim de la cabana Auşelul pe poteca marcată cu triunghi albastru. pînă în apropiere de stîna lui Braţ (1383 m). Urcăm la stînga. La început avem o scurtă porţiune de urcuş moderat. De la stînă pînă la indicator urcuşul durează mai mult de 1½ oră. chiar la limita ei de sus. după care atacăm panta de sud a Brateşului. 18 se îndreaptă spre sud. turistul poate aprecia că traseul nr. În 20—25 min ajungem la cabana Şurean (1734 m). la indicatorul turistic de marcaje la aproape 2000 m alt. . Prin compararea celor două cifre. îndreptîndu-se spre răsărit (vezi traseele nr. traversăm apa Auşelului ceva mai sus de confluenţă şi începem urcuşul „tare" pe muntele Auşelul. Pînă la cabana Şurean urmărim traseul descris la începutul acestui capitol. în poiana din preajma lacului. aţinîndu-se pe lîngă apă. nu prea greu. De aici urmăm panta cu iarbă a muntelui pînă la culmea Auşelului. pe care intrăm la dreapta. Parcurgem prin pădure cîteva sute de metri. parcurgem enormul platou alpin. făcînd un arc de cerc spre dreapta. traversînd un ultim şipot. bandă şi cruce albastră. Trecem pe lîngă acest reper. La început urcăm prin pădure (aproximativ 80 min). pînă în punctul central. 18 este mai indicat la coborîre.ocolim o muchie despărţitoare şi tăiem orizontal al doilea vîlcel. Coborîrea spre dreapta devine mai pronunţată. Traversăm al 3-lea vîlcel. La stînga încep pantele m. el poate fi folosit la nevoie ca adăpost şi de turişti. Să revenim la varianta A a traseului nr. 17. şi curînd şi pe cel de-al 4-lea. în direcţia platoului înalt al Auşelului. 50—60 min ajungem la cabana Şurean. primul munte important pe care-l vom întîlni pe acest traseu. Brateş (1690 m). Informativ consemnăm că de la această aşezare cinegetică ospitalieră. Şureanului. Frumoasa poziţie a acestui refugiu vînătoresc ne îmbie la popas. După cca. apoi prin poieniţe între brazi. Traseul nr. în poiană. urcînd spre sud în şaua apropiată. cotind la stînga. 17 (principal) marcat cu acelaşi semn. După mai puţin de o oră de la plecare ajungem la ramificaţia de la indicatorul metalic din culmea Auşelului. care ne determină să schimbăm direcţia către stînga (sud-est). Trecem printr-un pîlc de pădure. pe marcajul bandă şi cruce albastră. care se înclină tot mai mult în direcţia sud. 16 şi 18). ajungem la cabana de vînătoare Auşelul (1024 m). spre est. 1000 m în Valea Jiului de Est. folosind pînă în curmătura Şureanul poteca marcată cu triunghi. Acest traseu nemarcat este totuşi semnalat la ramificaţia din Auşelul (indicator). în direcţia vf. unde drumurile se despart. pe care îl depăşim în aceleaşi condiţii. După ce mergem cca. În cca. La început poteca trece chiar pe mijlocul curmăturii. pe o potecă ciobănească. spre cabana de vînătoare Auşelul. Marcaj: cruce albastră. la indicatorul de marcaje. El arată începutul unui traseu nemarcat pe piciorul vestic. Distanţa cabana Auşelul — stîna lui Braţ se poate parcurge în 1 — 1¼ oră. Cotind pe această direcţie. pentru ca să atingem nivelul curmăturii Şureanului. Noi completăm. 18 este considerat drept cea mai scurtă legătură pe poteca marcată între cele două cabane: Şureanul (1734 m) în zona alpină şi Voivodul (950 m) în zona periferică a Munţilor Şureanului. că acest traseu ar putea fi folosit iarna de schiori la coborîre. iar mai departe se stabileşte pe faţa estică a piciorului nordic desprins din vf. In prima parte vom depăşi o diferenţă de nivel relativ mică (250 m). Părăsim cabana Şurean în direcţia sud-vest. şi continuăm traseul pe lîngă tufe de ienuperi şi afine. în întregime ierbos. Traseul nr. cotind treptat spre sud. mai apoi ieşim pe plai la marea stînă Auşelul. la cota 1793. Urmărim acum stîlpii de marcaj şi semnele turistice aplicate pe pietre. dar mai domol. 2 km. aflată la confluenţa Auşelului (nord-est) cu Clăbucetul (sud-est). începem urcuşul prelung.

clădită pe un frumos tăpşan. lucru pentru care ne sînt necesare cca. care permite vizibilitatea asupra Văii Jiului şi a Parîngului. se înşiră culmile rotunjite şi împădurite care leagă Vf. una din cele cinci ramificaţii pe care le formează Vf. aflat ceva mai jos de poteca marcată. spre faţa vestică a Plaiului lui Pătru. sîntem tentaţi să urcăm direct pe Vîrful lui Pătru. poteca marcată coboară iute în serpentine. Panta se înclină şi ajungem într-o şa puţin adîncă. lui Pătru de Poiana Muierii. perspectiva se îmbogăţeşte cu grupul stînelor. unde răscrucea mai multor drumuri impune un scurt popas pentru orientare. situat în imediata vecinătate a cabanei. după ce platoul stînelor se termină. unde ia sfîrşit botul muntelui Bilele. începem traversarea feţei de vest a celui mai înalt vîrf din Munţii Şureanului. De aici. s-a marcat un drum turistic cu aspect variat. Atît lacul. Cabana (950 m alt. Înainte de a descrie traseul nr. spre sud. La ţărmul lacului constatăm că pădurea se întinde doar pe malul sudic pînă la apă.trecem pe lîngă o nouă ramificaţie: la stînga se desprinde poteca marcată cu triunghi roşu spre Gura Potecului şi cabana Oaşa (traseul nr. 18. atenţia asupra lacului Şureanul.. La cca. Şaua Ocolul face hotarul muntelui Auşelul (vest) cu Plaiul lui Pătru (est). urmînd mai ales pe „faleza" accidentată a malului vestic. peste Smida Mare şi Sălanele. putem urma serpentina de-a lungul marcajului sau putem tăia direct în jos. 18) coboară în linie dreaptă către sud. Valea Jiului o putem urmări cu privirea pînă către Lonea şi Petrila. trebuie să cotim la stînga fără să traversăm apa Voivodului şi să urcăm în amonte cîteva minute. . Venind în sensul descrierii acestui itinerar. lui Pătru continuă traseul pe sub şaua Ocolul timp de 2—3 min şi ajung în dreptul bordeiului amintit. traversăm apa imediat ce ajungem pe vale şi mai înaintăm spre sud încă 2. se desluşeşte în stînga printre pomi. 30 min în plus. de unde pot relua traseul nr. Ca să ajungem la cabana Voivodul (Lonea). CABANA ŞUREAN — SUB VÎRFUL PRIGOANA — MUNTELE FETIŢA — CABANA OAŞA Traseul este accesibil şi iarna Timp de mers: 3—4 ore. Lui Pătru. Fig 26 19. ne oprim pentru un scurt popas. care în sensul descrierii noastre coboară de la altitudinea de 1734 m la altitudinea de 1206 m. pe care o serveşte cabana Şurean şi valea superioară a Sebeşului. cît şi căldarea glaciară sînt orientate spre est. Ceva mai jos. pădurea cuprinde tot muntele. Pentru legătura dintre zona centrală a Munţilor Şureanului. pe spinarea căreia apar pîlcuri de afinişuri şi lespezi. 200 m de ramificaţie trecem pe lîngă baliza de pe Bilele (1760 m). Parîngul Mic şi pînă dincolo de curmătura Olteţului. coborîrea devine rapidă. . cotim brusc la dreapta (sud-vest) şi coborîm direct cam 12— 13 min. 19 ne vom îndrepta. Aproape sub vîrf urcăm un ultim piept şi atingem la baliză cota 2130 m. lăsînd o poiană lată pe creştet. de unde ieşim pe muchie într-o altă poiană formată în jurul unei cocoaşe ierboase. în timp ce poteca însemnată cu cruce albastră (traseul nr. Pe Bilele în jos. Turiştii care nu urcă la Vf. La răsărit. pînă în dreptul bordeiului de mioare. la stînele Bilele. Lacul Şureanul mai este denumit şi „Iezerul Mare al Şureanului". 20 min de mers din Şaua Auşelul atingem panta muntelui Bilele. Ne continuăm drumul. dincolo de valea adîncă. Lăsăm în dreapta o ramificaţie nemarcată a potecii spre Clăbucet şi urmărim şirul marcajelor care se îndreaptă pe sub şaua Ocolul. În dunga muntelui Bilele se află şi punctul de despărţire al traseelor turistice marcate. Priveliştea foarte amplă cuprinde cea mai mare parte din Munţii Şureanului şi ca o noutate lanţul nesfîrşit al Parîngului. în apropierea căreia părăsim poteca marcată. 20 A). spre Gura Potecului (traseul nr. Pînă în vale. 16). unde se află amplasată cabana Oaşa. Pădurea învăluie spinarea muntelui mai întîi lateral. cam la 20 min de coborîre de la ultima baliză. O potecă mică înconjură pe ţărm lacul. Lacul are o adîncime maximă de 7. De la lac revenim pe aceeaşi potecă la cabană. Pentru a reveni din vîrf la poteca marcată.Astfel începe marea coborîre pe 1000 m diferenţă de nivel pînă la cabana Voivodul în Valea Jiului.3 m şi o suprafaţă de cca 500 m 2.5 km pînă în Valea Jiului de Est. În lungul itinerarului vom traversa albiile a două mari pîraie: Canciul şi Prigoana şi două culmi: Canciul şi Fata-Fetiţa.). la începutul căreia un indicator ne arată meticulos: pînă la lacul Şureanul sînt 122 m (!) şi se află la altitudinea de 1743 m. Chiar din curte intrăm în pădure pe o potecă mică. În marginea de sud a poienii. începînd de la baliză. unde se pot identifica cu precizie chiar înălţimile Căpăţînii. ţinutul e bogat înveşmîntat în jnepeni. Marcaj: cruce roşie. începem urcuşul pe o pantă comodă. de la vf. poteca cu bandă albastră intră la stînga pe faţa sudică. După o privire scurtă asupra panoramei din şaua Ocolul. Trecem peste firele unor izvoare şi după cca.

care aici face o inflexiune spre nord-est şi coborîm pe versantul opus. intrînd acum la stînga pe sub creastă şi ne îndreaptă spre pădurea bătrînă care urmează. străbătînd un pîlc de copaci. Mergem pe drumul de tractor 10 min. În poiană mai există încă două clădiri rustice aparţinînd stînei din Canciul. reluînd direcţia generală de mers spre răsărit. începînd de aici. pe o potecă tăiată pe pantele nordice slab înclinate ale muntelui. orientat spre sud. în direcţia curmăturii Şureanului. 19 se ramifică la stînga. transformîndu-se în culoar prin pădure. Din şa ne îndreptăm spre sud cîteva zeci de paşi. fie cel descris de noi. 19 vom urmări indicaţiile de mai jos cu mare atenţie.Poteca marcată cu cruce roşie. După cca. Poteca începe de la poartă şi ne conduce spre est. vom avea pe lîngă marcaj drept călăuză şi panglica acestui drum. chiar la cantonul silvic. totuşi caracteristic. După 15—20 min de coborîre depăşim o împrejmuire (stînga). Tufele de zmeură şi trunchiurile pomilor putreziţi dispar treptat şi pe măsură ce urcăm pătrundem în desişul unei pădurici tinere de brăduţi. Coborîm pe o pantă repede. în direcţia şeii care desparte vîrful împădurit (stînga) de coama mai înaltă şi. Pe acostă vale importantă ţinem malul stîng încă 300 m în aval. dar folositoare. s-au scurs cca. Dincolo de valea Canciului apare abia vizibil. marcajul este rărit de lucrările de defrişări. destul de aproape de acoperişul ei. Pentru o bună orientare pe această porţiune a traseului nr. 70 min de mers de la cabană. Şureanul. Trecem apa pe o punte. care se înalţă autoritar la sud. În faţă se deschide nemijlocit adîncitura celei mai mari văi. deoarece în punctul acesta traseul nr. încît freamătul apelor sale răzbate . intrăm pe un drum foarte bine conturat. înainte de cotul mare şi urcăm dîmbul de pe malul drept. După ce depăşim dîlma din creştetul muntelui. Pitorescul remarcabil al acestei poieni. după indicaţiile marcajului roşu. Trecem peste pîrîu pe puntea din dreapta. îl recomandă şi ca loc de tabără pentru corturi. coborînd de-a lungul. Chiar de la stîne izvorăşte unul din afluenţii Prigoanei. La capătul de jos al pepinierii trecem pe lîngă o casă şi chiar în faţa ei cotim brusc la stînga. Imediat după lizieră cotim la stînga. Intrăm pe drumul de căruţă spre răsărit. versantul de est al vf. păşind pe poteca firavă. iar după încă 100 m ne despărţim şl de cealaltă ramură a ei. Marcajul aplicat pe trunchiurile masive ale răşinoaselor ne conduce spre est. Pe locul vechii exploatări forestiere se află acum o plantaţie de brăduţi împrejmuită cu gard. Această zonă a traseului prezintă dificultăţi de orientare. dar după cîteva zeci de metri ajungem în poiană. în defrişare apar în schimb multe potecuţe. Sebeşul este atît de aproape. Drumul de căruţă pe care l-am folosit pînă aici se duce spre nord în lungul văii Prigoana. Traversăm o dată cu poteca marcată culmea. Poteca este acum mai largă. Poteca traseului 19 se întinde înainte pe ramura din stînga. care soseşte din stînga. Vom fi însă foarte atenţi la 100 m distanţă de cabană. la început comună cu celelalte semne de marcaj. Ocolim vîrful împădurit al Fetiţei şi ajungem pe culmea sud-estică înclinată spre adîncul văii principale. la capătul căreia ieşim din pădure pe firul văii Canciului. dincolo de ea se conturează masiv muntele Oaşa Mare (1732 m). Poiana se îngustează. Coborîrea se face acum pe o pantă mult mai înclinată. „peisajul dulce" şi drumurile lesnicioase fie spre Vîrful lui Pătru. care nu este alta decît v. 10 min de la intrarea în pădure cotim uşor la dreapta şi răzbatem pe culmea coborîtoare a muntelui. o imensă poiană se lărgeşte la „cotul" Prigoanei şi pe pantele înălţimilor înconjurătoare. Ieşim pe un platou. dincolo de drum zărim două stîne. înaintea noastră apare o porţiune cu pietriş şi bolovăniş. Intrăm iar în pădure. lipsită de copaci. Coborîrea prin pădure este plăcută. cînd sosim în a doua vale din calea traseului nostru: Prigoana. În continuare ne angajăm într-o coborîre rapidă pe serpentine. pe parcursul căreia pădurea se retrage la stînga. După ce părăsim drumul de tractor. iar poteca turistică aproape că dispare pe o distanţă de cîteva sute de metri. poteca coteşte iar la stînga şi se întîlneşte cu un drum de căruţă folosit şi de tractoare. O mică cotitură la dreapta şi ajungem din nou pe muchia muntelui. pe unde pătrundem în plantaţie. Sebeşului. 7—8 min de la intrarea pe plantaţie urcăm pe culmea Fetiţei. panta fiind uniformă. La nord se ridică moţul împădurit al vîrfului Canciu (1767 m). în direcţia şeii Canciului. fixăm ca reper o poartă înaltă de lemn. de asemenea. intrăm în pădure de data aceasta pentru mai multă vreme. ocolim prin stînga noastră curtea cantonului şi urcăm uşor prin poiană perpendicular pe firul apei. Traversăm coama pe faţa nord-estică. alături de care s-a ridicat de curînd şi o baracă. Hăţaşul îngust se lăţeşte treptat. care ne va însoţi pînă jos în valea Sebeşului. cu pădure pe creştet (dreapta). la pepiniera silvică Fetiţa. vom nota prezenţa stînei din muntele Fetiţa. Dincolo de bariera pomilor lăsăm o ramificaţie de „şosea" în dreapta. Şaua unde poposim pentru orientare este o joasă cumpănă de ape între bazinul Canciului şi cel al văii Prigoana spre care trebuie să ne îndreptăm. unde apare din nou vizibil marcajul. După cca. porneşte din faţa cabanei spre sud-est. ceva mai la nord de şaua luată ca reper. numai pe curba de nivel. fie spre Rîul Mare al Cugirului (nord). Nu este exclus să întîlnim ciute sau veveriţe venite să se adape la unul din izvoarele pe lîngă care trecem. apoi ieşim într-o poiană mare. Cam în mijlocul plantaţiei apare o încrucişare de poteci în formă de X.

Traseul nr. la I. spre stînga. abia la obîrşia lui atingem firul văii. Ocolim pe la bază botul muntelui dintre văi şi ieşim în valea vecină. Curmătura Şureanul— cabana Şurean bandă şi cruce albastră. de sus. In ambele părţi ale potecii remarcăm garduri din bîrne. în vale. faţă de pîrîu. către care porneşte o ramificaţie din poteca noastră. La confluenţa cu Valea Mare întîlnim ca reper un scoc. care readuce şoseaua paralel cu valea. vom coti însă la dreapta mergînd pe coasta cu brădet. care ne conduce pînă pe firul văii.Cabana Şurean Traseul nr. care ne va arăta şi derivaţia spre cabana Oaşa. Timpul de mers pînă aici este de cca. ceva mai sus de confluenţa cu v. Ajunşi la indicatorul amintit. în 9—10 ore. mărginit de o parte şi de alta de garduri. Valea Sebeşului are aici aspectul unei largi lunci. în unghi de 45° la dreapta. pietros. de care. 930 m diferenţă de nivel). pe şoseaua secundară care se termină la cîteva zeci de metri la sud de cabană. Voivodul. M. [diag 06] CABANA OAŞA — MUNTELE CIOACA CIONTII – GURA POTECULUI – Muntele Bilele – Cabana Voievodul (Lonea) / Vîrful lui Pătru . Din şaua aflată la marginea poienii începem coborîrea pe lîngă stîna Diudiu. La 200—300 m mai departe. Traversăm un pîrîiaş şi părăsim vecinătatea apei Sălanele. numită Valea Potecului. După o nouă curbă. După ce ajungem în creştetul său. pe barajul căruia putem trece pe malul celălalt. Ea coteşte la dreapta şi începe să urce uşurel. în urcuş lent. treptat. Imediat la sud intrăm în pădure. 21) are loc lîngă un pîrîiaş. 12 min. chiar la gura văii Sălanele. Jos. Cea mai directă legătură turistică dintre valea Sebeşului şi Valea Jiului de Est se poate stabili parcurgînd acest traseu pe varianta 20 A.pînă la noi destul de puternic. pe fundul unei mici văi (uneori secată). În continuare se aşterne o poiană uşor . intrăm pe şoseaua secundară. începem să întîlnim vile şi case de odihnă aparţinînd cătunului Oaşa. Varianta 20 B este al doilea itinerar turistic între cabanele Oaşa şi Şurean pe care se poate atinge vîrful cel mai înalt din Şurean. putem înscrie un circuit pe traseele 20 B şi 19. Şasă. Varianta B: Gura Potecului—Vf. urcă pînă la cca. Traversăm apa şi urcăm în direcţia sud-vest. M. 900 m. mai îngustă. apoi urcăm pe panta din faţă o muchie cu brăduţi. La sud de locul în care ne-am oprit ca să ne orientăm se formează albia unui torent. într-un sens sau altul. lui Pătru— Curmătura Şureanul 2½—3 ore. Bilele — cabana Voivodul cruce albastră. singuratic. Mai întîi vom admira o superbă bisericuţă de lemn. cît şi la coborîş (cca. vom face o scurtă orientare: la stînga. în stil maramureşean. Varianta A: Gura Potecului—muntele Bilele 1 oră. la dreapta. Ca să urcăm în muchia lui folosim un loc de trecere îngust. aflată la 150 m distanţă pe versantul sud-vestic. Joncţiunea cu şoseaua alpină Novaci—Sebeş (pe traseul nr. Urcăm cîteva serpentine şi ajungem pe o muchie joasă. Urmărim bucla unei serpentine şi prin ulucul de lut al „şoselei" coborîm ultima ei porţiune pînă în v. 20 A este accesibil iarna. F. la capătul căreia se află mica dar simpatica aşezare turistică: cabana Oaşa (1206 m). urcă la cătunul Oaşa Mică şi cabana Oaşa. unde se află şi un indicator metalic. pe care o zărim bine de aici. Pornim de la cabana Oaşa pe marcajul cu triunghi roşu spre sud. Curmătura Şureanul—cabana Şurean ½ oră Marcaj: Cabana Oaşa—Gura Potecului— muntele Bilele triunghi roşu. Şasă. După şipotul ce urmează pe traseul bisericuţei. Pe acolo „se duce" şi marcajul cu cruce roşie spre muntele Oaşa Mare şi cabana Păltiniş. deşi itinerarul are diferenţe mari de nivel atît la urcuş. Pornim deci din nou la drum. Depăşim nivelul stînei îndreptîndune spre v. Diferenţa de nivel ce o pierdem nu este prea însemnată şi o recuperăm curînd pe pantele de dincolo de pîrîu. Mergem pe un drum lat. cotim imediat la stînga. care se accentuează pe măsură ce tindem să ne apropiem de firul torentului. 1618 m şi apoi coboară la cca. Dacă lăsăm bagajele la cabana Oaşa. de pe malul înalt. spre un copac gros. Ne mai rămîn aproape 3 km pînă la cabană. şoseaua se îndreaptă la vale spre lacul şi cătunul Oaşa Mare. ne vom distanţa. care pornind de la 1206 m alt. Bilele—cabana Voivodul 2 ore. ne vom opri pentru orientare. vom intra pe „strada" acestei miniaturale staţiuni de odihnă. Fără să trecem rîul. Sebeşului. 20 B este greu accesibil iarna Timp de mers: Cabana Oaşa—Gura Potecului 3 ore. Una din casele întîlnite pe aleea pe care am venit a fost folosită drept loc de odihnă şi de creaţie de către marele maestru al condeiului Mihail Sadoveanu. lucru perfect realizabil. Fig 27 20. De aici coborîm prin rarişte. coborînd 300 m pe malul stîng al văii pînă la matca unui fost lac de acumulare. La podul cu ramificaţia spre cabana Păltiniş este plasat un indicator turistic. Urcăm mai departe pe muntele ridicat spre sud-vest. coama sa împădurită poartă o denumire interesantă şi sonoră: Diudiu. după un grup de case şoseaua alpină trece Sebeşul pe malul drept. După terminarea drumului carosabil urmărim poteca.

rămase ceva mai jos. La indicator întretăiem traseul Poiana Muierii—cabana Şurean (nr. Marcajul cu cruce albastră. Urcuşul devine „tare". După un urcuş pe lîngă liziera pădurii de 5—6 min. spre nord-est ea are o scurgere. Din şaua Gura Potecului (1618 m) pornim spre nord-vest. Bilele (ramificaţie cu traseul 16) şi continuă pînă în Valea Jiului de Est. Exact la aceasta curbă părăsim poteca marcată şi urcăm înainte pe piciorul sudic al Vîrfului lui Pătru. marcat cu bandă albastră. plină de ruguri de zmeură şi plante iubitoare de soare. Urmărirea acestui itinerar pînă în platoul Bilelor şi apoi pe marcajul cu cruce albastră (traseul 18) la cabana Voivodul nu este recomandată. deviem la stînga. prin pădure şi rarişti. Traversăm o serie de pîrîiaşe care trec peste potecă şi după cca. Cea marcată cu bandă albastră (traseul 16) conduce la cabana Şurean. pe lîngă adăpătoare. La început ne menţinem pe curba de nivel. munţii Tîrnovul. uşor de urmărit. facem un scurt popas. lanţul unduitor al crestei nu lasă nici un locşor gol sau mai slab reprezentat. La est aproape toată valea Sebeşului. Mohorul şi pînă în zona centrală Parîngul Mare—Cîrja. coboară de sub şaua Ocolul peste vf. drumul este mai plat. Singura dificultate ar fi diferenţa de nivel de 512 m dintre Gura Potecului şi Vf. Intrăm pe marcajul cu triunghi roşu în pădure. Aici putem face o abatere de la marcaj pînă la stâna Gura Potecului. spre vest.. Restul panoramei îl vom definitiva din vîrful . întâlnim în dreapta traseului nostru o căldăruşă glaciară abia schiţată. După cîteva zeci de metri traversăm un loc mocirlos şi continuăm să urcăm prin pădure. După încă 150—200 m de mers prin pădure. care va fi descris ca variantă A la traseul nr. La capătul sudic al Vîrfului lui Pătru. Pîlcuri de ienuperi încep să brodeze acum cuvertura de iarbă a muntelui. acest traseu coteşte uşor la stînga şi intră în pădure. parţial nemarcat. trunchiurile uscate care au fost doborîte Cîndva de furtună au creat o „breşă" în pădurea altfel compactă. şi urcăm pieziş la stînga. în uşoară coborîre. ni se aşterne ca un mulaj copiat de pe o hartă. 20. marcat cu „oameni de piatră" (lespezi stivuite de ciobani). apoi treptat coborîm lent. Părăsim indicatorul şi coborîm uşor către vest. care însoţeşte poteca de pe Bilele. în mijlocul căreia. ocolind Vf. De aici. pătrundem pe teritoriul Bilelor. La cîteva minute de mers ieşim în poiana mare de la Gura Potecului. lui Pătru. De aici pe poteca . pe sub nivelul stînelor. întîlnim şi traseul nr. mărginită dincolo de munţii Cindrelului şi Lotrului (Ştefleştilor). Putem spune că este o privelişte spectaculoasă. printr-o rarişte. Apoximativ după 40 min de cînd altitudinea se apropie de 1850 m. Ajungem pe o muchie netedă situată între vîlcelul abia traversat şi valea Ciontii în stînga noastră. La cîteva zeci de metri traversăm un pîrîiaş. Urcuşul se îngreuiază sub vîrful secundar de sud. la un indicator. ne scot după aproape o oră de efort concentrat în apropierea vîrfului Cioaca Ciontii. Ursul. pe coama aproape plată. Intrăm deci pe acest traseu şi în maximum 2 ore sosim la cabana Voivodul (Lonea). datorită ocolului pe care îl face. Ne îndreptăm uşor spre dreapta. l/2 oră începem să ne înscriem pe o curbă spre stînga. se profilează pe fondul verde al pădurii de pe Cioaca Ciontii. VARIANTA A Din şaua Gura Potecului putem ajunge pe muntele Bilele avînd la dispoziţie două poteci. Poteca trece chiar pe vîrf. locul de separare al variantelor A şi B. importantă şi pentru faptul că latura înaltă a munţilor Căpăţînii şi Parîngului se poate vedea apoape în întregime. lui Pătru pe la vest. Odată intraţi în pădurea de pe Cioaca Ciontii începe şi greul urcuşului. 18.înclinată spre care firul potecii urcă fără obstacole pînă în punctul unde marcajul este prezent şi vizibil. la obîrşia lui. VARIANTA B Pentru cabana Şurean în afară de drumul peste munţii Bilele şi Auşelul (traseul 16) mai există un itinerar. Serpentine dese sau pieptişuri. pentru un eventual popas de prînz. 16). Pentru cabana Voivodul (Lonea) există un alt traseu marcat. Căpăţîna. Păpuşa. 16 marcat cu bandă albastră. ieşim din pădurea bătrînă şi urcăm pe malul celălalt. După o porţiune destul de uşoară ieşim din pădure în vasta poiană de pe creştetul Bilelor. în mare parte ierboasă. Pornind de la îndepărtatul Buila —Vînturariţa şi continuînd cu vf.de serviciu" a ciobanilor înaintăm 200 m spre sud-vest pînă în şaua propriu-zisă la indicatorul de marcaje. Înainte de a ajunge însă în creasta înaltă a munţilor traversăm pîrîiaşul stînei. unde panta se înclină accentuat şi potecuţa pe care încercăm s-o urmărim este deseori întreruptă de grohotiş. Ne descurcăm cu oarecare greutate printre copacii prăbuşiţi. Casele sînt situate pe dreapta la marginea unui platou. Privim în dreapta: stînele din Gura Potecului. Este locul de unde avem posibilitatea să privim cea mai frumoasă panoramă spre sud: munţii înalţi mărginesc orizontul cu zidul lor puternic pînă la mari depărtări. coama înaltă a muntelui rămîne în dreapta. pe traseul nr. coborînd chiar cîţiva metri diferenţă de nivel într-o mică poiană. vf.

principal la 2130 m, de unde ne apare sectorul nordic al Şureanului. Fig 28. Din curmătura Olteţului Pentru aceasta urcăm pe coama îngustă şi lungă de 300—400 m către nord, pe lîngă „oamenii de piatră". La baliză ne oprim. Priveliştea e largă, dar plaiul prea puţin înclinat al versantului de nord-vest şi nord ascunde detaliile apropiate. De aici vedem pentru prima dată pe acest traseu cabana Şurean, situată pe coastele de est ale Şureanului. Cea mai favorabilă lumină sub care putem privi uriaşa aşezare de munţi este vara pe la ora 9 dimineaţa, cînd culmile Parîngului sînt luminate pieziş, iar Şureanul şi Auşelul se află direct sub razele soarelui. După popasul pe Vf. lui Pătru reluăm traseul pe varianta B. Coborîm spre nord-vest, pe plaiul care începe din vîrf spre şaua Ocolul, fără a intra pe drumul marcat care trece prin sudul şeii, ci cotind la dreapta, spre faţa nordică. Pe poteca ciobănească mult mai vizibilă, care reprezintă de fapt o scurtătură bună, ne înscriem pe curba de nivel pe sub vf. Auşelul. După un prim umăr bombat al Auşelului, pe care-l depăşim pe curba de nivel, zărim mai jos, pe o altă curbă de nivel, o potecă ce întretaie p. Canciului. Obîrşia acestuia se află în unghiul diedru format de două laturi ale T-ului, pornite din vîrful Auşelul (vezi traseul nr. 16). Coborîm la apă. Poteca traversează bogatul şipot şi apoi în lungul unui canal cu apă îl însoţeşte în coborîre direct spre nord. Ajungem la liziera pădurii de brad, în dreptul căreia canalul cu apă curge spre stîna din dreapta; noi vom merge în direcţia iniţială încă 10 min, apropiindu-ne de poteca marcată a traseului nr. 16, care vine din stînga. Abia la marginea curmăturii Şureanul intrăm pe poteca marcată (traseul nr. 16) pînă la cabana Şureanul (1734) m). Diferenţa între cele două variante — prima din şaua Ocolul peste Auşelul şi a doua cea descrisă mai sus — este de cca. 15 min la coborîre în favoarea ultimei. Fig 29 21 ORAŞUL SEBEŞ—ŞUGAG—TĂU—CABANA OAŞA Timp de mers: 1½—2 zile. Traseu de şosea: 69 km. Iată-ne acum la începutul unui traseu destul de vestit în ţara noastră, însă mai puţin străbătut în întregime de turiştii care merg pe jos. Şoseaua alpină, celebră prin frumuseţe, dar şi prin lungime şi dificultăţi, este însă din ce în ce mai des vizitată de excursioniştii posesori de autovehicule. Datorită lungimii sale (Sebeş—Novaci 144 km), şoseaua poate fi împărţită în 4—5 etape în cazul parcurgerii sale pe jos. In prezenta lucrare, în afară de traseul nr. 21, şoseaua mai este descrisă pe alte porţiuni şi la traseele 4, 5 şi 22. Intrarea pe această şosea se poate face de la nord,. din afara oraşului Sebeş şi pe şoseaua secundară Apoldul de Sus—Poiana Jina—Dobra—Şugag, iar pe la est şoseaua alpină Rudaru—muntele Purul— Ştefanul (traseul nr. 13). În viitorul apropiat se vor construi alte două şosele alpine importante pentru turism în zona Obîrşiei Lotrului. Şoseaua alpină care traversează Carpaţii întretaie sau culege o serie de poteci turistice marcate şi nemarcate din munţii situaţi între Olt, Jiu şi Strei; ea poate fi socotită ca cel mai important reper turistic, coloană vertebrală a turismului în Masivul Parîng. Şoseaua porneşte din oraşul Sebeş (gară C.F.R. pe linia Vîntul de Jos—Sibiu). Oraşul, cu o populaţie de cca. 12 000 locuitori, e aşezat în regiunea de la poalele munţilor Şureanului şi Cindrelului, vecinii nordici ai masivului. Pentru o scurtă documentare a turiştilor amintim că acest oraş, cu o vechime de peste 700 de ani, s-a dezvoltat din punct de vedere economic pe baza resurselor locale prin prelucrarea lemnului adus din munţii învecinaţi. Astăzi pe lîngă o serie de industrii meşteşugăreşti, industriile lemnului şi pielăriei s-au dezvoltat pe linii noi, moderne. Rîul Sebeş de care ne apropiem este cea mai importantă apă curgătoare de pe versantele nordice ale munţilor Cindrelului şi Şureanului. El a înlesnit o cale de comunicaţie întortocheată, uneori mai largă, alteori mai îngustă, începînd din inima munţilor şi pînă la Mureş. Izvoarele sale principale: rîul Frumoasa şi pîrîul Tărtărău se unesc în apropierea cabanei Tărtărău. Lungimea rîului astfel format depăşeşte 100 km, iar debitul puternic al apelor l-a făcut propriu pentru plutăritul masei lemnoase exploatate în bazinul său superior. După 3 km de mers din Sebeş, în apropiere de poalele dealurilor, intrăm în satul Petreşti, socotit mai mult o suburbie a oraşului. În acest sat există o fabrică de hîrtie care s-a făcut cunoscută în ultimii ani. După 2 ore de la plecare trecem prin satul Sebeşel; Cîndva, în apropierea lui, se exploata un mic zăcămînt de aur. La km 10 traversăm comuna Săşciori, de unde se desprinde o ramificaţie spre Cacoviţa şi Cîlnic şi înaintăm spre sud—sud-est, pe şosea, prin satul Laz (km 11); la Căpîlna (km 15) sîntem la „poarta" de

intrare în munţi. Satul este împrăştiat pe coastele dealurilor. Pe dealul Cetăţuia se află ruinele unei cetăţi dacice, construită din pietre de calcare, cetate asemănătoare celor din V. Grădiştei. În comuna Căpîlna lăsăm în stînga un drum spre Cărpiniş, care duce la vestita localitate Jina18. Muntele începe să se facă simţit, strîngînd valea tot mai mult în chingile sale; apa şi şoseaua sînt acum vecine. Malul drept, mai stîncos şi neprimitor, contrastează cu versantul opus (apusean), unde pe plaiurile line case izolate punctează verdele poienilor cu alb-albastrul lor caracteristic. De aici avem de parcurs o cale destul de lungă pînă la ultima aşezare omenească mai importantă: Şugag (Căpîlna — Şugag 15 km). După 3—4 ore de mers de la Căpîlna intrăm în marea comună Şugag, tipică aşezare de munte, ai cărui locuitori se ocupă cu creşterea vitelor şi mai puţin cu agricultura. O altă ocupaţie de seamă a lor este munca la pădure. Vom auzi deseori de Şugag călătorind pe întinsele meleaguri ale Şureanului, vom cunoaşte locuitorii săi ca pe nişte oameni dintr-o bucată, buni tovarăşi de drum şi bune gazde la stîne, gospodari şi vestiţi păstori. Fig 30 Vîrful Parîngul Mare privit din căldarea Roşiile Porţiunea de traseu de la oraşul Sebeş pînă la Şugag poate fi parcursă şi cu autobuzul; în amonte de Şugag începe partea cea mai antrenantă şi mai spectaculoasă a traseului. Menţionăm că autobuzul face curse o dată pe săptămînă pînă la Oaşa Mică, cu plecarea din Sebeş. Pornim din Şugag (km 28), chiar de la confluenţa Sebeşului cu rîul Dobra (est), unde se desparte şi o ramificaţie a şoselei alpine spre Jina. Urcăm pe valea Sebeşului pe malul drept. Pînă la grupul de case de la Tău avem de mers ceva mai mult de 15 km pe porţiunea în care aspectul de defileu devine un lucru obişnuit. Cataractele Sebeşului, numite „La Ţurloaie", se prelungesc destul de mult pe cursul apei, rîul izbind cu tărie malurile stîncoase şi întortocheate. După mai bine de 2 ore de mers de la Şugag şoseaua face un cot, ocolind pintenul stîncos înalt de 50—60 m. Pînă la Tău mai apar în cale stîncile denumite „Masa Dracului" şi „La Grumazi". La confluenţa Bistrei (est) cu Sebeşul, terenul mal larg lasă loc aşezării de la Tău (1739 m alt.), unde se află şi o cabană a I.F.-ului (km 42). In această colonie muncitorească se poate cere găzduire pentru noapte. La Tău lăsăm o ramificaţie a şoselei la stînga, spre lacul şi cabana Bistra. De la lacul Bistra începe un traseu marcat cu bandă albastră în direcţia vf. Cindrelul. Reluăm traseul pe şoseaua principală spre o nouă ţintă: Oaşa Mare. Trecem printr-un mic defileu, apoi pe lîngă gura pîrîului Miriaşul (vest), după care cotim în direcţia sud-est; mergem în această direcţie spre micul cătun Mijlocea. La nord se află Tomnaticul (1406 m), iar la vest Chicera Groşcior (1683 m), spre care trece apa Sebeşului o punte, urmînd o potecă ciobănească. După alţi 2 km se ridică în stînga pantele „Dealului Căzile" (1603 m). În dreptul lui şoseaua coteşte ocolind un pinten stîncos pînă la gura pîrîului Şuşu (vest). Cu 2 km mai sus remarcăm o nouă confluenţă; cea a Sebeşului cu p. Prigoana, care ne indică apropierea de cătunul Oaşa Mare. Traversăm prin dreptul văii Ruşinosu (est), pentru ca să mai parcurgem încă 1,5 km pînă la barajul lacului de acumulare de la Oaşa Mare, pe malul căruia se înfiripă şi colonia muncitorească. În caz de nevoie putem înnopta şi aici la cabana I.F.-ului sau la alte cabane din preajmă. Lacul Oaşa, format prin zăgăzuirea apelor Sebeşului, este unul din cele mai mari lacuri pentru plutăritul buştenilor. Călătoria noastră în lungul superbei văi se apropie de sfîrşit. Traversăm la coada lacului pe malul stîng şi pe sub pantele muntelui Fata (nord-vest) descriind o curbă largă spre sud. Valea se lărgeşte mult, formînd lunci frumoase în care apele leneşe ale rîului desenează meandre complicate. La 1 km sud de pod întîlnim marcajul cu cruce roşie care vine din dreapta de la cabana Şurean, coborînd pe muntele Fetiţa (traseul nr. 19). Traseul acesta continuă peste Oaşa Mare (est) pînă la Păltiniş. Şoseaua traversează apoi pe pod un afluent de la vest (Valea Mare), trece pe lîngă un grup de case şi soseşte la o bifurcaţie: şoseaua alpină traversează pe pod apa Sebeşului, iar o şosea secundară urmează malul stîng în continuare. Părăsim şoseaua principală, care de aici intră în zona alpină a munţilor şi ne menţinem pe malul stîng urcînd prin pădure. Ajungem lîngă o biserică mică din lemn, lucrat în stil maramureşan, apoi pe lîngă un şipot cu apă rece ieşim din pădure într-un luminiş. Fig 31. Privelişte de vară din vîrful Cîrja Aleea pe care mergem desparte şirurile de vile pentru odihnă, printre care şi o casă de vînătoare. În aceste minunate locuri pline de poezie şi-a petrecut o bună parte din vacanţe marele Sadoveanu. El a imortalizat meleagurile munţilor Şureanului şi Cibinului în opera sa. Putem reaminti turiştilor din volumul „Valea Frumoasei" cîteva fragmente din schiţele cu privire la pitorescul şi bogăţia văii Sebeşului sau a Frumoasei: vînatul şi pescuitul.
18

Jina reprezintă un centru pastoral renumit în ţara noastră.

În „Dramă la marginea pădurii", marele scriitor prezintă un episod emoţionant despre o ciută atacată şi doborâtă de un rîs. Făcînd o „introducere într-un loc plăcut pescarilor şi vînătorilor", urmată de o serie de momente din viaţa pescuitorilor de păstrăvi, maestrul Sadoveanu, pe lîngă întâmplările hazlii, interesante, împleteşte în fraze nemuritoare cadrul natural: „...rîpile împădurite ale muntelui se urcă oblu spre cer. Pe un prichici îngust, oamenii au tăiat un drumeag, care trece pe poduri de lemn cînd în dreapta, cînd în stînga şuvoiului..." „Volbura apei tună între codri. Au trebuit sute de mii de ani puhoiului să spargă stînca şi s-o lucreze cu bătaia-i nedomolită, fasonînd-o cu o fantezie veşnic înnoită". Traseul nostru lung şi obositor, dar tot pe atît de încîntător, se termină la cabana Oaşa (1206 m). La punctul Oaşa Mică se află un magazin al muncitorilor forestieri, la cca. 1,5 km sud-est de cabană (pe traseul nr. 22), unde ne putem reîmprospăta proviziile necesare excursiei. Traseul poate fi parcurs şi în sens invers, urmînd ca pentru economisirea forţelor să luăm autobuzul din comuna Şugag pînă la Sebeş. Şoseaua alpină principală urcă pe v. Sebeşului în continuare spre Tărtărău şi Obîrşia Lotrului (traseul nr. 22). Fig 32 22. CABANA OAŞA—CASA TĂRTĂRĂU - ŞAUA TĂRTĂRĂU-CABANA OBÎRŞIA LOTRULUI Traseul este accesibil şi iarna Marcaj: triunghi albastru. Timp de mers: 6—7 ore. Şoseaua alpină Sebeş—Novaci, care trece prin apropierea cabanei Oaşa, urcă pe valea Sebeşului la casa silvică Tărtărău, apoi pe muntele Tărtărău şi în continuare coboară pe valea Pravăţului, la cabana Obîrşia Lotrului. Toată această porţiune în lungime de peste 25 km este carosabilă. Este un itinerar mult solicitat şi recomandat tuturor categoriilor de turişti. Cabana Oaşa, punctul nostim de pornire, se află pe malul stîng al pîrîului Sălanele, în imediata apropiere a confluenţei lui cu rîul Sebeş. Coborîm pe poteca din faţa cabanei spre pîrîul Sălanele, pe care îl vom traversa. Valea este largă şi prunduită. Ajungem pe malul rîpos al muntelui Slimotu, despărţitor între v. Sălanele şi v. Sebeşului, unde mica şosea se bifurcă: o ramură se duce în dreapta, cealaltă în stînga. Noi intrăm pe ultima, urmărind marcajul triunghi albastru. După cîţiva paşi, drumul coteşte la dreapta pe sub „botul muntelui" şi pătrunde în v. Sebeşului. Pe partea cealaltă a marelui rîu zărim şoseaua alpină, care de altfel, după 300—400 m trece pe malul nostru. Pe dreapta se află casele I. F.-ului de la Oaşa Mică, iar ceva mai departe (încă 500 m), tot pe dreapta, ajungem la alte cabane aparţinînd cătunului Oaşa Mică. În locul amintit putem să ne aprovizionăm la un mic magazin alimentar muncitoresc. Şoseaua străbate mai departe lunca Oaşei, uneori printre pîlcuri de copaci; pe măsură ce urcăm, valea devine tot mai îngustă, iar pădurea ne învăluie. După cca. 25 min de la plecare traversăm rîul pe malul drept; pe partea stîngă a şoselei notăm ca reper o casă. Mai la deal cu încă 1 km ajungem la podul peste pîrîul Curpata; valea îngustă a acestui pîrîu se orientează spre răsărit. Trecem peste pod pe şosea în direcţia sud-est. Marcajul în această porţiune a traseului este mai rar. După 6 km de la cabana Oaşa (1½ oră de mers) ajungem în pitorescul loc unde valea se strîmtează între pereţii unor chei; lungimea lor nu este prea mare, iar rîul reuşeşte să le străbată destul de uşor. Şoseaua strîns lipită de malul rîului desenează coturi îndrăzneţe, silind pe conducătorii auto să vireze cu mare atenţie. La capătul de sus al cheilor mai păstrăm totuşi impresia unei văi înguste, cu pantele înclinate. Pe malul celălalt apar încă stînci înnegrite, acoperite cu muşchi. După cîteva minute de mers peisajul se îndulceşte. Şoseaua trece pe malul stîng al rîului, ceva mai în aval de o confluenţă; de la est vine apa pîrîului Frumoasa, o vale mai largă şi foarte... frumoasă, cunoscută de drumeţi prin pitorescul ei, pe unde urcă un traseu turistic în Munţii Cindrelului; de la sud vin apele învolburate ale Tărtărăului, ale cărui izvoare se află în direcţia pasului Tărtărău. Într-acolo se îndreaptă şi traseul nr. 22, folosind mai departe şoseaua alpină. Fig. 33 Căldarea Roşiile Facem un scurt popas lîngă casa Tărtărău (1320 m). De aici înainte ne aşteaptă urcuşul pe o diferenţă de nivel de cca. 400 m, care ne separă de culmea muntelui. Imediat după confluenţă trecem pîrîul Tărtărăului pe malul drept şi lăsăm lîngă şosea o mică colonie, iar ceva mai sus o pepinieră cu brăduţi. Şoseaua traversează ultima dată pe malul stîng al văii; în lungul serpentinelor de pe faţa vestică dăm tributul de efort muntelui. Marcajul vechi şi uneori greşit (bandă albastră în loc de triunghi) este totuşi folositor, indicîndu-ne direcţia.

5 km ieşim din pădure. însă după cîteva sute de metri face o serpentină strînsă. deoarece. Ea tinde la început să iasă chiar sub vf. Valea Frumoasei Coborîm acum tot pe şosea. Trecînd din nou pe faţa estică. rariştea e înlocuită mai jos de tufăriş. Un mic popas ne îngăduie să privim prin rariştea brazilor semeţele creste ale Parîngului. Curmătura Mlăcilor—cabana Prislop (varianta A) 4—5 ore. Pe porţiunea din curmătura Şureanul nu se mai distinge şi reapare numai aproape de şaua Bradului.Cugir Traseul este indicat iarna numai pentru schiori antrenaţi Timp de mers: cabana Şurean— curmătura Mlă-cilor 5—6 ore. Acum poteca începe să se contureze mai bine şi se arcuieşte spre stînga. La început pornim spre nord urcînd prin golul alpin. 17 în sens invers). pe stînga şoselei. Şoseaua îşi caută un făgaş mai comod imediat sub culme pe faţa vestică a muntelui. În apropiere. Traversăm vîlcelele care întretaie poteca. Traseul nr. în apropiere de terminarea excursiei. Şureanul. însă fără obişnuitul cerc alb. cu două gurguie în partea de răsărit. în lungul unui şir de poieni şi pîlcuri de conifere. Pînă la curmătura Şureanul păstrăm poteca cunoscută încă de la traseele anterioare (16. cale de 2 km şi revine iar pe muchie. 23 este mai uşoară. De mare folos ne va fi un marcaj (cam vechi) reprezentat pe porţiunea alpină numai pe pietre. Parîngului şi Lotrului (Ştefleştiului). pornind de la puncte mai înalte din teren. Reluăm traseul 22 de la cotul serpentinei de sub Tărtărău. iar spre nord—nord-vest urcă pieptiş spre coama Şureanului poteca traseului nr. exact acolo unde valea Pravăţului se deschide larg în lunca văii Lotrului. Drumul amintit mai sus este marcat cu bandă albastră. 17. urcăm fără să cotim aproape o oră. traversează o şa şi urcă în vîrful împădurit de deasupra Poienii Muierii (legătură cu traseul nr. care înaintează pe acest picior sudic al vf. Curmătura Mlăcilor—muntele Răchita Cugir (varianta B) 6—8 ore. semnul este un punct roşu. Tărtărău (sud-vest). Traversăm un mic afluent al Pravăţului. În faţa noastră se înalţă de-a curmezişul. Fig 35 23. găsim cabana Obîrşia Lotrului (1400 m). putem privi înainte porţiunile imediat următoare care se află mereu la altitudini mai joase. iar în stînga afundul văii Auşelului. 23 este unul din cele mai lungi din Munţii Şureanului şi leagă centrul alpin cu periferia de nord. spre sud. care ne apar pentru prima dată pe acest traseu. dar cere un efort mult mai mare. Marcaj: cabana Şurean— cabana Prislop punct roşu. Începem traseul lung de peste 11 ore de la cabana Şurean (1734 m). intercalat cu triunghiul albastru. La început ne aprovizionăm cu apă pentru 2—3 ore. pînă la cabana mai puţin cunoscută Prislop. Pe coama muntelui. Itinerarul poate fi folosit şi în sens invers. Marcajul conduce de la cabana Şurean la cabana Prislop. 18). [diag 07] CABANA ŞUREAN – CURMĂTURA ŞUREANU – MUNTELE PÎRVA – DEALUL NEGRU – CURMĂTURA MLĂCILOR – Muntele Scirna – Muntele Lupşa – Cabana Prislop / Muntele Bătrîna – Cantonul Groşi – Muntele Răchita – Rîul Mic al Cugirului . Urcăm destul de comod pe pantă. La cotul serpentinei se ramifică o potecă mare. păşim peste hotarul regiunilor Oltenia (sud) şi Hunedoara (nord). care se menţine la altitudine pe creasta de vest a Tărtărăului. pe direcţia de mers. 23. pe o pantă uşoară. întîlnim pe dreapta într-o poiană stîna Tărtărău.După mai mult de o jumătate de oră sosim pe muchia nordică a Tărtărăului. Din crucea potecilor pornesc în sectorul nord-vestic două importante fire de circulaţie: spre vest— nord-vest poteca (triunghi albastru) taie pieziş poiana îndreptîndu-se spre muntele Brateş şi Lunca Florilor—Petrila (traseul nr. Coborîm în vale pînă pe malul stîng al apei Pravăţului. exact în sa. 16). avînd tot mai mult în dreapta versantul muntelui. Cel mai vestic din ele atinge cota 2059 m. Fig 34. ca punct de intrare în masiv alegîndu-ne oraşul Cugir. Pe stînga drumului nostru pădurea e înlocuită de jnepeni şi ienuperi. pînă la Obîrşia Lotrului. coama înaltă a Şu-re'anului. Porţiunea cu marcajul mai evident este Scîrna—cabana Prislop. care începe din apropierea unei case singuratice. Urcuşul nu s-a terminat. Parcurgem liziera pădurii din dreptul poienii şi reintrăm în umbra brazilor. Orientarea în sensul traseului nr. ne strecurăm apoi prin locuri . Vîrful Tărtărău rămîne la vest (1777 m). al căror aspect ne reconfortează acum. pînă în punctul culminant al acestui traseu: pasul Tărtărău. pe o pantă dulce. Acelaşi marcaj apare şi pe şoseaua alpină în jos. după 1. apoi de lîngă pîrîul care ne însoţeşte intrăm în pădure. dar şi al munţilor Şureanului. după cîteva minute de mers depăşim definitiv nivelul pădurii de pe flancurile muntelui. În dreapta zărim stîna din curmătură.

La reluarea traseului orientarea se impune din nou. Problema principală care ne preocupă este direcţia imediată de mers. Din acest vîrf se desprinde spre nord o creastă de legătură cu Dealul Negru. Pe platoul adînciturii dintre coamele Bradului (sud) şi Pîrvei (nord) vom remarca una din obîrşiile v. Muchia sa înaltă şi ascuţită se întinde de-a curmezişul crestei de legătură. mergem pe curba de nivel spre dreapta şi ieşim în creastă. iar la vest se înalţă vf. Durata abaterii de la traseu dus şi întors nu depăşeşte 25 min (care se adaugă la timpul general de mers). În dreapta se află vf. De aici urcuşul devine mai tare. Coborîm lent. Marcajul cu punct roşu apare la început abia vizibil. Trecem pe lîngă un izvor situat ceva mai jos de potecă şi la 200 m după ce-l depăşim începem un urcuş mediu spre coastele sudice ale ultimului vîrf (vestic) al Gropşoarei. la cca. spre sud compartimentul vestic al bazinului Diţei19. ultima căldare glaciară destul de mică. mai jos. Şureanul (curmătura Bradului). La sud se deschide bazinul hidrografic al Dobroaiei. În dreptul nostru. pe care însă poteca îl va ocoli. ne oprim pentru orientare. în colţul său de sud-vest faţă de căldarea glaciară a Pîrvei. De aici traversăm mai departe pe curba de nivel vîrful bombat al Pîrvei (1905 m). ca să urcăm în vf. fără lac. Poteca pe care începem un mare ocol lasă în stînga culmea înaltă şi ierboasă a Bradului (vecinul de la vest al Şureanului) şi coboară pe sub muchia de nordvest a acestuia pînă la troiţă. în şaua aflată la vest de vf. care răspunde în aval tocmai în apropiere de cheile Taiei. lăsînd o primă şa a Comărnicelului şi apoi Vîrful Mic (imediat la nord). în care cîmpul de vedere e limitat de culmile domoale din jur. Şureanul. În această ultimă parte a parcursului vom remarca peisajul aflat la izvoarele nord-vestice ale Pîrvei. spre vest. ne aminteşte cu nostalgie de peisajul alpin rămas în urma noastră la răsărit de vf. pe sub linia crestei. Firul bine imprimat al potecii continuă pe sub creastă ceva mai pe dreapta. ceva mai jos de vîrful de est. pe sub culmea Gropşoarei. Aflaţi în şa. coborîrea se termină lîngă o troiţă în „Şaua cu Izvorul". lespezi şi chiar grohotiş mărunt. Ajunşi pe coama lui. se află şi stîna Gropşoara. Poteca şi marcajul (rar) ne conduc pe faţa de sud a muntelui Pîrva. întortocheată. Gropşoara (1910 m). peste vf. Traversăm pe pantele sudice ale Gropşoarei. care intră în căldare din nord-vest pe pereţii şi povîrnişurile muntelui înviorează tabloul. avem de mers numai pe platforme puţin înclinate. . După 45 min de urcuş sosim pe creastă. vom viza poteca din curmătură în direcţia nord-vest. spre pădure. Platoul superior al muntelui prezintă trei vălurele evitate de poteca noastră. ca o cupolă foarte turtită. sosim într-o şa scurtă. Remarcăm că din dreptul căldării glaciare a Pîrvei şi pînă la curmătura Gropşoarei am mers numai pe fetele sudice. cu un aspect stîncos neaşteptat între atîtea plaiuri. Întrucît în curmătura Gropşoarei urmează să facem o importantă schimbare de direcţie. Comărnicelul (1893 m). în mijlocul căreia întîlnim un bordei de piatră. Spre est se ridică platourile Gropşoarei. Sosim aici după un marş aproape continuu de 3—4 ore de la cabană. cu precădere pe versantul nordic. ne vom abate la dreapta. acoperit pe pantele nordice cu pîlcuri de jnepeni. privim platoul imens care se întinde perpendicular pe direcţia pe care am mers pînă acum. Numele şi l-a primit însă de la mohorîtă haină a jnepenişului cu care este îmbrăcat. Taia şi poiana Diţei. dar reîncepe tot aşa de vizibil ca şi pînă acum pe curba de nivel pe faţa estică a Comărnicelului. începînd de aici. Urcăm deci pe vasta platformă spre nord-vest. Din vf. Între noi şi Dealul Negru se lărgeşte valea frumoasă a Gropşoarei. estompaţi în ceata depărtării. care conduce pînă la un mic platou. Trecem mult sub creasta nordică. Ceva mai departe traversăm muchia vestică a vîrfului principal al Pîrvei şi ajungem din nou pe creasta principală a munţilor. a cărei clădire nouă 19 In această curmătură vom zări pentru ultima dată pe acest traseu Munţii Parîngului. care mai sus fac loc unui mare prag stîncos. o vale lungă. Revenim în curmătura înaltă a Bradului. de unde priveliştea e mult mai largă. în curmătura Gropşoarei. care ne conduce aproape în mijlocul platoului de la vest. Arcul de cerc pe care am mers se destinde treptat devenind o linie dreaptă. Acum putem relua drumul. pe curba de nivel. Şureanul. In stînga se află obîrşia Diţei. bogată în pîraie. Comărnicelul se desprinde spre sud-vest creasta principală carpatină de legătură a Şureanului cu Retezatul. Terminînd ocolul. care îşi culege apele chiar din apropierea potecii noastre. dirijată spre est. Doar torentul în cascade. dar se conturează mai bine după l—2 min de mers. Pentru o mai bună cunoaştere a porţiunii de traseu care urmează. în direcţia nord. 10 min. Pîrvei (nord-est). un munte foarte interesant şi aproape necunoscut de turişti. Din vîrful de apus (2059 m) vedem poteca spre Pîrva— Comărnicelul (nord-vest) şi culmile înşirate una lîngă alta pînă la Dealul Negru.cu bolovani. 100 m distanţă de şa ne înscriem pe un arc de cerc. Însă poteca se pierde pe o bucată de cîteva zeci de metri. unde ajungem în cca.

Chiar acolo unde intrăm pe Dealul Negru poteca face o curbă la dreapta şi se îndreaptă sub un unghi de aproape 90° pe faţa sudică a muntelui. După cca. cu o baliză.străluceşte contrastant cu fondul închis al copacilor. în jurul cărora au rămas poteci. 23 A. datorită stîncilor. Fig 36. marcată de o troiţă. ocolim rîpa de origine a pîrîului Rovinii şi refacem diferenţa de nivel urcînd pînă pe un platou ierbos. La 1 km de curmătură se vede şaua Şinca. Feluritele nuanţe de ocru-roşu şi pînă la portocaliu-galben se îmbină destul de dur cu culoarea vineţie a coamei muntelui. roca fiind bogată în hematit (oxid roşu de fier). punctul roşu apare şi pe copaci. pînă pe firul văii Şinca. Ajungem la un gard împrejmuitor. Pădurea (jos) şi imensul jnepeniş (sus) încep să se apropie vizibil. coborîm pe panta de nord-vest. începînd de aici. iar de aici prin poiana din lungul pantei nordice coborîm uşor tot La stînga. Lăsăm firul pîrîiaşului format în stînga şi mergem prin poiană. la limitele pădurii pe un frumos platou este aşezată stîna Rovinii. În dreapta se ridică cu cîţiva metri mai sus un grup de stînci din aceeaşi rocă mineraliferă a ţinutului. Cotim uşor la dreapta şi abia acum. după o mică distanţă. Trecem apa pe malul opus şi coborîm în lungul ei cam 150 m. Bătrîna. pentru ca să ajungem la confluenţa cu p. iar către dreapta poteca peste muntele Bătrîna spre dealul Groşi—Răfăin—Cugir (varianta B). Chiar lîngă izvoare semnele cu punct roşu ne asigură de corectitudinea orientării noastre. înaintăm spre vest. Traversăm două mici rîpe şi ajungem lîngă vechea stînă Gropşoara. Altitudinea lui maximă atinge 1866 m. încununat cu pîlcurile de jnepeni de un verde închis. în poiana căreia reperăm acoperişul stînei respective. firul Gropşoarei la început canalizat pe direcţia sud-nord coteşte cam cu 90° şi se duce în direcţia vest-est. pe înălţime. În continuare marcajul apare mult mai des. la o diferenţă de 10—20 m. spre nord. 100 m diferenţă de nivel mai jos. În această direcţie se remarcă ca . pe înălţime. pe o mică muchie. ocolind pintenul enorm al Dealului Negru. 10 min de mers pe faţa vestică a Mlăcilor (1798 m). Coborîm cîteva serpentine scurte. Cotim la stînga şi traversăm afluentul în spre nord-vest. atît şaua cît şi vîrful nu intră în traseul nostru. restrângând golul prin care mergem. Ambele poteci ocolesc spinarea înaltă a vf. Marcajul apare mai rar. iar dincolo de ea valurile imobile ale zonei vestice a Munţilor Şureanului. spre care ne îndreptăm. Mai departe. La ramificaţia imediat următoare cu o potecă secundară în stînga ajungem în dreptul unei stîne. pînă în umărul nord-vestic al muntelui Şinca. Bătrîna. Acum reapare firul reliefat al potecii noastre. ocolim la înălţime obîrşia Streiului (sud). păstrînd poteca doar pentru puţină vreme. o serie de vîlcele toate afluente în Gropşoara. care începe să urce cotind puţin la stînga. care sînt colorate. între Vîrful Mic şi stînă. ne depărtăm iar de pădure. pe traseul nr. pe curba de nivel. care coboară pe muchia sudică a Bătrînei. Sîntem pe muntele Rovinii (1750 m). iar ou cca. apoi coborîm domol în aceeaşi direcţie. pe lîngă stînă. Steaua. pe de o parte datorită unor lucrări miniere mai vechi. În afara acestor importante artere pastorale mai găsim o potecă. Prin iarba înaltă vom reîntîlni pe pietre marcajul. VARIANTA A Evităm deci în curmătura Mlăcilor poteca răsfrîntă spre dreapta şi cotim La vest pe faţa sudică a muntelui Bătrîna. panorama se deschide din nou: la stînga apare valea Streiului. iar pe de alta. Ajungem acum pe pantele Dealului Negru. pe panta de sud a muntelui Şinca (1728 m). prin care coborîm spre stînga pe poteca în serpentine. Trecem cam la jumătatea distanţei. din care ultima este cea mai însemnată şi sosim la cea mai importantă ramificaţie turistică a acestui traseu: curmătura Mlăcilor. întretăiem o serie de vîlcele. desprinsă doar cu cîteva zeci de metri mai la vest de curmătura Mlăcilor. Aici se ramifică spre stînga poteca spre Şinca—Scîrna şi Prislop (varianta 23 A). Lăsăm apoi în stînga poteca de creastă şi începem o 'traversare importantă a bazinului superior al pîrîului Şinca (nord). Urcăm spre nord pe sub liziera jnepenilor. unde aproape că atingem marginea pădurii. În dreptul potecii ieşim din îngrăditură pe o poartă. Mai la vest se ridică vîrful împădurit al muntelui Steaua Mare (1729 m). Grohotişul şi stîncile se mai împuţinează o dată cu intrarea pe faţa nordică. Brîul subţire de pădure sănătoasă face loc imediat unei păduri uscate şi încîlcite cu aspect sălbatic. Ocolim începînd de la prima şiştoacă. Doar pajiştile Gropşoarei din sud şi siniliul cerului îmblînzesc peisajul. spre importanta vale a Streiului. Solul începe £ă fie pardosit cu grohotiş rupt din stîncile din apropierea crestei. Din stînga vom recepţiona o mare potecă venind din zona izvoarelor Streiului (stîna Tiţianul). Cabana Şurean Ajungem sus pe platoul puţin dezvoltat al muntelui Şinca. locul de legătură a potecilor se găseşte chiar la marginea de sud a muntelui Mlăcile. în acest loc trece o nouă scurtătură la dreapta şi înapoi către M. Liziera pădurii rămîne mereu în dreapta. care lasă spre sud un picior pînă în afunda vale a Gropşoarei. Marea potecă pe care ne aflăm acum ne îndreaptă pe imensul platou al Rovinii spre nord-vest.

spre care trebuie să mergem. care „ţîşnesc" din malul abrupt şi coborîm într-o sa. Urcăm pe valea pîrîului de vest (Steaua) 5—6 min. Trecem pe deasupra locului unei alte stîne (dreapta) şi încet-încet ne apropiem de coama muntelui Scîrna. peste muntele Bătrîna şi dealul Groşi. Mult mai jos de potecă. Parcurgem în coborîre pîlcuri de pădure. lîngă pădure. cît şi pe Scîrna. la poalele dealului Cocoşului. la început spre vest. În şa se desprinde la dreapta o potecă spre valea Rîului Mic al Cugirului (est) şi de acolo spre muntele Molidvişului şi cantonul silvic Groşi (varianta 23 B). la ieşirea din pădure întîlnim o mică rîpă cu apă. După o zonă de pădure sănătoasă ajungem iar pe coclaurii cu pădure moartă. rariştea pădurii uscate. În dreapta se deschide bazinul larg al v. După. a cărei confluenţă cu cunoscuta vale Canciu o putem ghici la nord-est. Boşorogul. deci. terminată în „culoarul Mureşului". în direcţia cărora ne îndreptăm. mai scurtă. ocolind muntele Lupşa pe curba de nivel. Intrăm în pădure.5 km pădurea se retrage şi în poiana mare apare o aşezare montană pitorească. străpunsă de suliţele înalte ale scheletelor rămase în picioare. suind uşor spre marginea pădurii. 23 A coteşte uşor la stînga. apoi ieşim iarăşi în pădurea uscată care se întinde ca o plagă pe tot muntele acesta.înălţime vf. Odată urcuşul terminat (5—6 min) intrăm într-o altă porţiune de coborîre. trecem după 10—12 min prin dreptul moţurilor stîncoase din „creştetul Bătrînei". După mai bine de o oră de la stîna Scîrna trecem pe lîngă o colibă a corhănitorilor (stînga). Un grup de case frumuşele se înşiră în partea de nord a poienii. Scîrna pe faţa răsăriteană. culoare. Coborîrea începe lent. Turiştii sînt în general interesaţi să viziteze cabana Prislop. Traversăm pe potecă trei pîrîiaşe. 23 A. care se întinde ca o barieră în calea uscăciunii şi traversăm poiana de la obîrşia pîrîului Scîrna pe lîngă stînele respective. În mijlocul poienii vizăm doi brazi voinici. singuratici. defilînd pe pantele estice ale vf. Reintrăm în pădure trecînd peste un pîrleaz. lîngă Cugir. la cca. Poteca mare a traseului nr. În poiana imensă îşi are sălaşul o altă stînă: Tisa. Părăsind faţa estică. în care traversăm valea amintită. Traversăm o fîşie de pădure şi poposim într-o poiană largă. Traversăm de pe faţa vestică pe cea estică a muntelui Lupşa. Scîrna. Scîrna (1655 m). După un urcuş de 45 min început la confluenţă. apropiindu-ne de nivelul pădurii. marcajul şi poteca se depărtează treptat de apă. Coborîm cîteva zeci de metri spre vest şi ocolim apoi obîrşia Văii Scîrna. În stînga noastră se deschide bazinul mare al Sibişelului. Şinca. de data aceasta ne înconjoară tufărişurile. ocolim vf. Fig37. După 1. Intrăm într-un pîlc de pădure bună. între ele mai răsărită. Drumul coboară în şerpuiri largi. Poteca face acum loc unui drum de căruţă care menţine cu stricteţe coama muntelui Scîrna. prelungindu-se pe mulţi kilometri spre nord. mai încăpătoare ne aşteaptă cabana Prislop (1200 m). panta muntelui Tisa. Mergînd pe poteca marcată pe curba de nivel. urmărind atenţi marcajul rar în acest sector. 23 A. De la troiţă poteca coteşte brusc spre nord. Steaua Mare şi Steaua Mică ar fi cu mult mai lung decît itinerarul urmat de noi. avînd grijă să ne aprovizionăm cu apă pentru 3—4 ore. De aici urcăm tot pe coamă. apoi spre nord. dincolo de care sosim într-o şa puţin adîncă. Vîrful lui rămîne astfel în stînga (1489 m). care îmbracă muntele pe ambii versanţi cu mantia sa argintie-mată. Mergînd pe curba de nivel. Poteca merge pe muchia Bătrînei şi după ce altitudinea mai scade se fixează pe coamă. începînd de aici direcţia de mers se schimbă spre nord: intrăm definitiv pe ramificaţia culmilor Scîrna—Lupşa—Prislop. o ramificaţie a crestei Scîrna. 23 B a unei case de adăpost (canton silvic) la dealul Groşi pledează în favoarea alegerii acestei rute spre Cugir. care pierde accentuat din înălţime. Bătrîna (1792 m). Parcurgem. ajungem pe creştetul Cocoşului. Drumul coboară lent. Pe creasta principală drumul la vf. 7 km. după traseul nr. La capătul de nordvest al poienii intrăm pentru cîteva minute în brîul pădurii sănătoase. dar ispitesc şi pe greoiul Moş-Martin să se înfrupte din bunătăţile pîrguite. însă prezenţa pe traseul nr. După 5—6 min ajungem în faţa unei pante mari pe care o atacăm. Acum adîncul v. Varianta începe din sus-amintită curmătură a Mlăcilor. Zmeurişul şi afinişul abundent care împînzesc muntele adună vară de vară numeroşi turişti şi mai ales culegătorii din localităţile învecinate. se află stîna Lupşa. prima de la traversarea p. o mică oprire urcăm în creastă cei cîţiva metri despărţitori. defrişări. Şinca (vest) ne . începînd din şaua Şinca şi continuînd peste vf. cu afluentul său cel mai estic Alunul. păşim pe coamă. pe coamă. VARIANTA B Mult mai întrebuinţată de ciobani ca drum de acces şi de ieşire din munţi este poteca nemarcată. în jurul crestei pînă în adînca şa de separaţie între Scîrna (sud) şi Lupşa (nord). Tăul Îngheţat Reluăm traseul nr.

traseele turistice spre inima munţilor vor trezi interes suficient pentru vizitarea regiunii. F. izbindu-se de stînci. Pantele munţilor se înclină ameninţător. atrage tot mai mulţi turişti dornici să cunoască această parte a Carpaţilor. unde predomină încă coniferele. este în plină dezvoltare industrială şi edilitară. Pădurea de foioase se aţine pe coaste.5 km. pe muchia prelungă.RÎUL MIC . aşezat imediat la poalele munţilor. Pînă la gara mare a Cugirului mai avem 2. dar frumoase. spre cătunul Bucur. Arieş. răspîndeşte o boare răcoroasă. Sosim în aval de Tău. 4—5 ore Zona de nord a Munţilor Şureanului a căpătat de curînd o importanţă mai mare datorită cabanei turistice Prislop (1200 m). deci. Lîngă ea se ramifică un drum de căruţă spre „Prihodişte". Urcăm în amonte kilometru după kilometru.F. Am ajuns la I. Ne aflăm la km 4 al liniei ferate înguste. mai putem distinge încă coamele golaşe. Cîmpia mănoasă a Mureşului. nu prea lungi. aruncînd o privire spre sud. După ce ieşim din oraş. Trecem peste munţii Şipcea (1671 m) şi Nisipişte. la porţile de nord ale Munţilor Şureanului. 23 A). pe muntele cu acelaşi nume. Traseu pentru schiori prin pădure: cabana Prislop— Prihodîşte— Cugir Timp de mers: Cugir—I. Şoseaua şi calea ferată îngustă merg alăturate în susul rîului. Iată-ne. cale de 15 km.I. înalte ale Bătrînei. De aici traseul devine şi mai atractiv. Oraşul. un „mic Braşov" ca aşezare. În continuare parcurgem creasta ocolind vîrfurile Paltinul (1356 m) şi Chiciora (1235 m). situat tot în creştetul muntelui. Pentru aceasta coborîm în staţia Şibot de pe linia Teiuş—Simeria. pe creştetul căruia se duce şi traseul nr.CABANA PRISLOP . Accesul foarte uşor la cabană. De la Cugir şi pînă la I. Ramificaţia poate fi folosită ca trecere comodă de pe varianta 23 B spre cabana Prislop. Coborîm deci spre nord-vest. Fermecaţi de locurile acestea în care apa. Traseul începe de la gara mică. valea destul de îngustă de-abia mai lasă loc pe malul stîng celor două artere de circulaţie. iar apoi coborîm ultima pantă pînă în valea Rîului Mic al Cugirului.MUNTELE PRISLOP – PRIHODIŞTE – TĂU . Noi vom continua însă traseul pe creastă. la marginea căreia ne aflăm. Fig 38 24 CUGIR – TĂU . care coboară la Rîul Mic. O şosea asfaltată îl uneşte cu şoseaua naţională Sebeş—Deva în dreptul localităţii Şibot. Răchita. spre Rîul Mare şi Cugir. la Cugir. la o curbă pronunţată linia ferată. drumul se desparte: cel din dreapta. La aproape 2 ore de la ultima ramificaţie ocolim vf. Traversăm rîul. muntele strîmtorează mai mult valea Rîului Mic al Cugirului. Peisajul atrăgător al văii Cugirului. valea se strîmtează la maximum şi intră în cheile Rîului Mic. se întinde pînă la poalele Munţilor Apuseni. ARIEŞ . După 50 min de mers ajungem la gura unei mici văi. în punctul Arieş. pînă aproape de talpa văii. Noi continuăm însă traseul pe creastă. în curînd intrăm în pădure. După mai bine de 2 ore de mers. care vine de la apus. Peste vîrfurile brazilor. Cugirul este un oraş industrial. un simpatic lac de baraj. în partea de sud-vest el străjuieşte Dealul Cetăţii. F.separă de domeniul uscăciunilor de pe Scârna. Molidvişului (1459 m) în zona căruia străbatem o întinsă tăietură de pădure. La stînga se desface o potecă de cal. se ramifică într-o mică „gară". coboară pe coamă. Sub acest vîrf (1234 m) o nouă ramificaţie-po-tecă ne poate călăuzi acum la stînga coborînd la capătul de sus al căii ferate forestiere din valea Rîului Mic. mult mai lung. la gura văii cu acelaşi nume. încetinim . cu profil metalurgic. Din Molidvişul drumul urmează exclusiv coama muntelui printr-un şir de poieni frumoase. 23 A. La nord-vest de cota maximă a dealului Groşi se înalţă modest vf. care aici e canalizat apoi calea ferată şi intrăm pe şosea. De la casă se desprinde spre est o potecă nemarcată care coboară peste dealul Comărnicelul (1486 m) în valea Rîului Mare al Cugirului. mai bun. locurile de schi din preajma cabanei. iar cel din stînga scurtează drumul spre oraşul metalurgiştilor cu mai bine de 5 km. dar mai ales al Rîului Mic. lăsînd loc unor mici poieni cu fîneţe. F. După mai bine de o oră de coborîre parcurgem o şa şi urcăm lent pe pantele muntelui Groşi (1498 m). aflată în sudul oraşului. Arieş—cabana Prislop 5 ore Cabana Prislop—Prihodişte— Cugir 4—5 ore. La Tău. de unde continuăm călătoria cu un tren local. La marea poiană a Sasului. Acum începe şi un drum de care. În apropiere de potecă găsim şi casa cantonului silvic Groşi. De asemenea. Cale de 40 min ne apropiem de cătunul Pocitura. putem merge şi cu trenul forestier. Răfăinul (1369 m) coborînd lent pe creastă spre muntele Răchita. în Cugir. pe care orientarea o facem lesne.CUGIR Traseul este accesibil şi iarna. prin care trecem peste 3/4 oră. putem ajunge cu trenul. rămasă singurul drum de acces pe vale. traversează apa şi urcă în şaua dintre munţii Scîrna şi Lupşa (vezi traseul nr. cu diverse mijloace de transport pînă în apropiere.

Capătul potecii apare bine evidenţiat la marginea codrului. este locul de unde părăsim firul văii. pînă cînd panta se mai îndulceşte. Cabana Prislop Pentru traseul nostru direcţia spre nord se mai menţine cca. iar alta. Traversăm Rîul Mic ceva mai sus de canton şi mergem încă cîteva zeci de metri pe lîngă malul stîng. pentru ca după 45 min de la I. pentru a nu ne expune la accidente ! Urcuşul pieptiş ne răpeşte o oră bună. cînd" prin rarişti. fie pe cel de la nr. Folosim cîteva scurtături cînd prin pădure. continuînd 23 km (pe valea Sibişelului). Fig. alunecos. totalizînd o întoarcere de 180°. Drumul foarte comod la coborîre pierde treptat din înălţime. F. În partea finală trecem pe lîngă terenul sportiv al cabanei. spre cuta uşor bombată a Tomnatecului (1123 m). Aici ne întîlnim cu poteca din direcţia muntelui Lupşa (traseul nr. 25. 23 A. Pornim din faţa cabanei şi începem să urcăm imediat spre liziera de făget din deal. Ajunşi la cabana Prislop. şi apucăm urcuşul pieptiş pe muchia dealului Frasinul.-ului. 1 km. De la cabana Prislop se poate alege un traseu spre sud. apoi continuăm prin pădure. putem să ne odihnim şi să luăm masa de prînz. şi începem o coborîre prelungă în direcţia nord. ORĂŞTIE . prin păduri şi poieni. O altă posibilitate de coborîre o putem avea alegînd poteca nemarcată spre valea Alunului (cabana Prislop—I. după parcurgerea acestei distanţe cotim pe creasta muntelui (nord-vest). spre stînga (nord-vest). 24. Pornim la drum în sus pe Rîul Mic.-ului. Arieş. iar noi coborîm zigzagurile repezi ale unei poteci prevăzute cu balustrade din lemn. tot spre nord-vest (stînga). Urcăm pe o pantă domoală spre nord şi după 8—10 min depăşim şi cota mai înaltă a Tomnatecului. Ocolim în urcuş lent primul vîrf din nord: vf. în dreapta. Terminăm urcuşul chiar pe creasta muntelui. pînă la Orăştie cca. Alunul — 30 min). Ca reper important ne fixăm drumul de căruţă bine reliefat în pantele argiloase ale Prislopului (nord). . care vine de la cabanele I. La nord se ridică cuşma vf. F. 23 A) şi după 2 min sosim la cabana mare a Prislopului (1200 m).pasul. de unde şi cei veniţi cu trenul se resemnează să continue drumul pe jos. iar de aici pe şosea. Urcuşul domol ne dă răgazul să privim prin rarişte. la cabanele cochete de pe faţa sud-estică a muntelui. un făgaş pe care îl lăsăm la o parte. o ia la stînga.. intrăm pe serpentine. de fapt. şi după 4 ore de mers de la cabană poposim în valea Rîului Mic al Cugirului. pornim de la cabana Prislop pe un itinerar de culme. Înainte de vîrf se ramifică. Prislop. care poate fi socotit iarna favorabil şi la coborîrea pe schiuri.COSTEŞTI — GRĂDIŞTEA DE MUNTE — VÎRFUL GODEANUL CABANA PRISLOP Traseul nu este recomandabil iarna Timp de mers: Orăştie—Grădiştea de Munte 8—9 ore. La apus se aştern poienile frumoase ale Prislopului. pe care o evităm. 39. Mai sus de chei valea se lărgeşte puţin. Urcăm pe făgaşul săpat adînc într-un mal lutos. După o şa scurtă intrăm pe panta muntelui Plevaia (1253 m). cotind uşor la stînga.. după aproape 2 ore de mers ne aflăm în faţa unei noi ramificaţii. După 100 m de urcuş intrăm pe marea potecă. F. spre Rîul Mic. 5 ore. El rămîne astfel în dreapta. abrupt. traversăm a 3-a şi ultima dată linia funicularului. După un urcuş pieptiş spre sud traversăm pe sub linia unui funicular şi. De la gara miniaturală începe. fie pe cel descris la nr. dar ţinînd seama de lungimea totală a traseului vom folosi numeroasele scurtături pe care le întîlnim în cale. Trecem prin dreptul vîrfului. Fig 40 25. La trecerea pe sub firele funicularului vom avea grijă să evităm prezenţa coliviei încărcate cu lemne. ambele însă în sens invers descrierii. cînd ieşim din pădure şi cotim la dreapta. Traversăm din nou pe sub funicular. pe care o urmărim. prin Prihodişte. pe curba de nivel prin defrişare. pînă la cătunul Frăsinei. Mai mergem prin defrişare încă puţin. Godeanul—cabana Prislop 7—8 ore. F. Coborîrea rapidă ne aduce în apropierea firului văii Izvorul Lupului. Aici coborîrea se termină. Grădiştea de Munte—vf. Răchita să trecem podul peste apa Arieşului şi să ajungem la I. F. ascensiunea noastră. la km 4 al căii ferate înguste. tot în lungul liniei trenuleţului. Poteca se ramifică: una se duce în jos la staţia funicularului. De aici continuăm să coborîm pe drumul cel mai umblat. cotind la dreapta. Putem face drumul chiar pe „creasta matematică". Jos zărim casele I. După 10 min ajungem la canton. Ieşim din pădure şi după cîteva sute de metri intrăm pe marea potecă unită mai sus cu drumul de tractoare. Vaidean (979 m). ultimul mai înalt de pe traseu. În continuarea traseului nr.

e. dacă. poate fi lesne urmărit. Sîntem pe Valea Largă. la care ne abatem din traseu. Pentru vizitarea ruinelor este necesară o abatere de la traseu de aproape 3 km.. 1½ oră). Din sat pînă la cetate şi sanctuar totalizăm 3 ore de urcuş. La început este foarte largă. 25. Pentru acoperirea următoarei semietape este recomandabil să înnoptăm în localitate. Ceva mai sus de ea notăm prezenţa altei cetăţi: Pietroasa.n. Între văi se înalţă dealul Grădiştea Muncelului.5 km de la Costeşti ajungem în dreptul altor ruine importante. Dacă vrem să vizităm „Cetatea". ne oprim la staţia C. mai ales în ultimii ani. sau trenuleţul de munte de la Orăştie pînă în comuna Grădiştea de Munte. ea oferă privelişti largi şi cu o bună orientare asupra zonei de nord-vest a Munţilor Şureanului. Cei 13 km care despart comuna Costeşti de Grădiştea de Munte sînt aproape acoperiţi cînd ajungem la gura pîrîului Aninişului (nord-est).. unde facem un scurt popas. distrugerea cetăţii a avut loc abia la ultimul atac al romanilor asupra Daciei. în direcţia comunei Orăştioara de Sus (km 14). Şoseaua şi calea ferată îngustă se aţin destul de departe de rîul Oraşului şi abia după comuna Berin (km 7) se apropie unele de altele. înaintăm în continuare pe v. lîngă un grup de case. dezvoltată între Valea Rea la nord şi apa Tihului la sud. La 4. ea a fost terminată în secolul II e. Deci construcţia ei a durat în perioada Burebista—Decebal. numeroase lucrări care au dezvăluit . Grădiştei. pagină importantă din istoria patriei noastre. Oraşului. Sîntem la marginea de sud a „cîmpiei" Mureşului. De aici în sus trenul rămîne să rezolve mai lesne problema legăturii cu zona superioară a văii. urmînd poteca pe care ajungem la „înfurcitura" apelor Rîului Alb (est) şi Godeanul (sud-est). La cota 705 m se află cetatea Blidaru cu o frumoasă poziţie. dezvăluită de ruinele cetăţilor de la Costeşti. deşi este lipsit de marcaj. astăzi ruinata. în faţa noastră se află cea mai importantă cetate a lui Decebal. Valea Largă încă 4 km. pe care noi o lăsăm în dreapta. se ramifică un drum local spre sud-vest către Luncani—Cetatea Piatra Roşie. dispunem de timpul necesar (cca. Deci vom urca cei 565 m diferenţă de nivel în aproape 2 ore.F. în timp ce calea ferată forestieră trece pe malul opus de la gura Văii Rele. Cetatea are un turn de pază. care primeşte denumirea de v. Grădiştei. bineînţeles. Costeştiul este o localitate mai importantă de pe această vale. ultima aşezare omenească mai importantă pînă la arhaica cetate a Sarmizegetusei.F. Pornim din Orăştie (220 m alt. Cel mai de seamă din obiectivele arheologico-turistice este fără îndoială cetatea Costeşti. Şoseaua se menţine pe partea dreaptă a văii. pe drumul Grădiştei. In satul Căstău (km 3) vom lăsa o ramificaţie la stînga spre v. 42. situate pe dealul Blidaru (sud-vest). Blidaru sau Sarmizegetusa (Grădiştea de Munte). intrăm imediat în comuna Grădiştea de Munte. La stînga vom avea ca vecină coarna muntelui Valea Rea (958 m). Pe lîngă importanţa sa turistică. Ieşim din Costeşti spre sud. Vîrful Ascuţit al Poieniţei De la ramificaţia aceasta. la staţia „Cetatea". Dealul Cetăţii este aşezat în locul unde valea Oraşului se strîmtează foarte mult. pe o potecă bătută pînă la cetate. Grădiştei. unde ajungem după un marş de peste 4 ore. Continuăm traseul nostru urcînd pe îngusta vale denumită. la o altitudine de 561 m la sud-vest de centrul localităţii.Traseul nr. aşezată pe dealul Cetăţii. pe creştetul muntelui. n. la sud-vest se întinde dealul prelung al Luncanilor. Această vale pe care vom urca tot timpul este numită de localnici v. care datează din secolul I î. din v. În curînd trecem prin dreptul gurii Văii Rele (nord-est). Dacă am sosit cu trenuleţul şi dorim să coborîm în sat să căutăm o gazdă. Pe culmile din preajma Luncii Mari se găsesc urmele unui castru roman. Dincolo de dealul Blidaru. Fig. deoarece se întinde de-a lungul căii ferate forestiere pînă la Grădiştea de Munte. Defileul Jiului Şoseaua se întinde în continuare pe malul drept al apei Oraşului trecînd prin satele Ludeşti (km 16) şi Costeşti (km 18). vestită prin descoperirile arheologice din preajmă. Ruinele cetăţilor dacice devenite vestite în urma cercetărilor arheologice sînt aşezate pe vechea vatră a capitalei lui Decebal: Sarmizegetusa. pătrunzînd în zona înaltă a munţilor. şoseaua ne conduce tot mai spre sud. Altitudinea locului este de 635 m. „Aninişul". Vom îmbina deci frumuseţea naturii înconjurătoare cu latura instructivă. Cetatea Sarmizegetusei (Grădiştea de Munte) se află la altitudinea de 1200 m. la intrarea pe v. Traversăm pe pod două pîraie care vin de la est şi după alţi 3 km trecem prin satul Bucium. Ne vom îndrepta mai întîi spre ruinele cetăţii. Au fost întreprinse de către arheologi.) spre sud. el ne mai atrage şi prin locurile istorice situate în preajma traseului. Pentru a face mai lesnicioasă excursia noastră. După 10 km de marş iată-ne ajunşi în comuna Orăştioara de Jos. Sibişelului şi vom intra pe şoseaua din dreapta spre Orăştioara. Oraşului.. în direcţia estică. A doua zi finalizăm acest traseu. Fig 41. putem folosi pentru accesul în zona muntoasă autobuzul pe linia: Orăştie—Costeşti. iar pantele dealurilor sînt domoale şi scunde. Grădiştei. vom coborî din trenuleţ mai departe. iar porţiunea superioară chiar v. Traseul nostru îşi încheie prima semietapă aici.

În continuare intrăm în limita pădurii de brad şi vom coborî mereu. în sens invers descrierii lui. deoarece după 10 min de mers ajungem în locul unde muntele se bifurcă în două spinări proeminente. Varianta durează peste 2½ ore. Muncelul (1562 m).. ne vom dirija spre nord-est. Godeanul pornim acum pe coama principală. De aici urcăm pe poteca mare. fie din Valea Jiului. apoi străbatem un platou. De la cetate urmăm linia strictă de creastă a muntelui Muncelul spre nord. „Tîrgul Nedeia". de aici urcăm spre nordest tot pe valea Godeanului încă 15 min. Pe versantul răsăritean al Scîrnei. mai întîi pe Scîrna. după care abătîndu-ne uşor spre dreapta întîlnim poteca traseului nr. 20 A nu se confunda cu vf. Godeanul şaua e „podită" ou o largă păşune. spre vf. dar sînt mult mai rar folosite. O variantă de acces la vf. Între vf. Parîng şi Şurean. conturată pe muchia estică în direcţia nord. condiţionate de amplasarea cea mai favorabilă atribuită cabanelor Rusu. timp de 45 min. lăsînd în stînga văile a două pîrîiaşe. explică afluxul din ce în ce mai mare al turiştilor şi schiorilor în timpul iernii. Prin pădure ne vom îndrepta la dreapta (est) şi după încă un sfert de oră ajungem în vf. urcăm pe cocoaşa vf. TRASEE TURISTICE DE IARNĂ Poziţia avantajoasă a acestor munţi faţă de căile de comunicaţie importante. Godeanul dinspre sud este poteca desprinsă din traseul nostru jos. 23 A (marcat cu punct roşu). lîngă pădure. paralel cu linia căii ferate. În vf. dacii. care se întinde perpendicular pe poteca noastră de acces. Din vf. Dacă ne îndreptăm însă spre cabana Prislop. cu puţin înainte de vîrf. Godeanul (40—45 min de urcuş). După mai bine de 3 ore de mers din vf. Zebrul se desface spre nord o ramură a muntelui pe care o lăsăm în stînga şi coborîm pe poteca din plaiul de sud-est într-o şa scurtă (troiţă). deci. Putem cam în 5—6 ore să urcăm peste culmi şi apoi să coborîm la cabana Prislop.. O mică observaţie de natură geografică o vom verifica şi pe teren: spre nord se află bazinul rîului Sibişel. care de asemenea nu prezintă dificultăţi alpine sau de distanţă. Scîrna (1655 m). ne vor servi drept reper stînele pe lîngă care trece şi traseul nr. coborîm de-a dreptul la stîna Scîrna şi intrăm pe poteca traseului 23 A la dreapta. Muncelul şi vf.). Scîrna sosim în poiana unde se află cabana Prislop (1200 m alt. Din această ultimă categorie fac parte traseele care conduc la cabanele Obîrşia Lotrului. Zidurile masive pe lîngă care trecem au fost ridicate aproape cu 2000 de ani în urmă. vom indica mai jos cîteva din ele. Lacul Lung În ceea ce îi priveşte pe turiştii care doresc să parcurgă iarna trasee de dificultate mică sau medie. 23 A care soseşte pe curba de nivel. Godeanul. care formează de fapt împreună pîrîul Godeanul. Poteca urcă pe lîngă apa Godeanului (dreapta) în direcţia est. Traseul de la Grădiştea de Munte la cabana Prislop poate fi acoperit într-un timp mediu de 7—8 ore. în special a Parîngului şi mai puţin a Şureanului. iar cea din stînga urcă după un mic platou în vf. Blidaru. pînă la gura Strîmtosului. ajungem pe plai la stîna Godeanul (1450 m) şi apoi în vf. Cea din dreapta se îndreaptă brusc către sud. locul se numeşte. Fig 43. pe care însă nu le vom descrie în lucrarea de faţă. Godeanul 20 (1655 m)1. spre nord-est. însă are dezavantajul că ocoleşte „Cetatea". În calculul timpului de mers s-au luat în consideraţie timpul mediu de mers pe zăpadă în condiţii favorabile obişnuite lunii martie. Godeanul (2281 m) din Munţii Godeanului. Vechimea şi istoricul locurilor sînt strîns legate de existenţa ruinelor de la Costeşti. Zebru (1607 m). coborîm lent pe lîngă o stînă. Platoul pe care ne aflăm ne sileşte să ne orientăm precis. în timp ce la sud şi sud-vest şerpuieşte valea adîncă a Grădiştei. unde ajungem după 10 min de urcuş (est). unde în trecut se ţineau tîrguri în genul celor de pe muntele Găina. Durata de timp necesară ultimei porţiuni este de 30 min. dă marginea estică a acestuia. în punctul de confluenţă al Rîului Alb cu Godeanul. Mai pot fi parcurse şi alte trasee. spre nord-est. pînă în vf. apoi peste Lupşa şi Tisa. de altfel. trecem pe lîngă o stînă. Piatra Roşie etc. întîlnim o mare potecă. La cota 1562. fie din valea Sebeşului. Pentru traseele din prima categorie turiştii trebuie să aibă în vedere aspectul de iarnă şi deci o pregătire corespunzătoare. de la troiţă. de creastă. fiind mai economică decît obişnuitul traseu. Dar traseul nostru turistic nu ia sfîrşit aici. Şinca (1728 m). şi coborîm pe muchia muntelui timp de 12—14 min. timp de 40 min. precum şi traseul de acces de la Novaci pe şosea la cabana Rînca. 23 A (marcat cu punct roşu). La gura celui de al doilea (960 m) ne oprim. Cotim pe creastă. . conform descrierii traseului nr. în vale.pagini din trecutul glorios al strămoşilor noştri. ne aflăm doar în apropierea vf. Dacă dorim să ne îndreptăm spre dealul Mlăcilor şi Şureanul. Voivodul şi Oaşa.

conducînd pe o variantă scurtă. Vîrful Cîrja I. CABANA PARÎNG —VÎRFUL PARÎNGUL MIC . spre golaşa vale a Maleii şi reţinem o ramificaţie. Traseul începe din spatele cabanei. La 10 min de cabană traversăm prima şa cu rarişte.VÎRFUL CÎRJA — CABANA . De aici coama dealului este plată pe o porţiune de 1 km. Vom avea grijă să ocolim zona de creastă prin dreapta (nord). Este un traseu de creastă indicat la coborîre mai ales pentru schiori. în urcuş lent pînă la ieşirea din pădurea de fag. 5 min. ne aflăm pe faţa nord-estică a dealului lui Moşie (831 m).Fig 44. Traseul acesta urmează cu stricteţe şoseaua care străbate în lung comuna Maleia şi apoi urcă lent pe valea Maleia. după cca. „La Troiţă". lîngă o troiţă: Crucea Călinii. atunci cînd zăpada este mare şi ceaţa anulează vizibilitatea. pentru a evita desprinderea accidentală a enormilor „calupi" de lut. dăltuit cu fineţe de ploi şi torenţi. Coborîrea spre Petroşeni durează în sens invers 2—2'/2 ore. ea luînd sfîrşit în şaua stînei Slătinioara. Marcaj: bandă roşie. CABANA RUSU—CRUCEA CĂLINII—INSTITUTUL DE MINE Timp de mers: 2—2l/2 ore. în stînga muntele de lut s-a prăbuşit cîndva şi acum lasă la vedere un relief interesant. Marcajul cu bandă roşie este foarte rar pe ambele ramificaţii. Spre sud-vest se deschide un culoar îngust prin pădurea de pini. Ajungem într-o şa largă de unde drumurile de căruţă se bifurcă: unul urcă pe panta dealului Chiciora. vom reţine că poteca. spre partea de miazăzi a Petroşenilor. După 8 km de la Petroşeni traversăm pentru ultima dată pîrîul pe malul stîng (podul lui Rusu) şi urcăm pe serpentine pînă la cabană.CABANA RUSU Timp de mers: 2—3 ore. Poteca marcată care continuă de la cabana Rusu este pe deplin accesibilă turiştilor în timpul iernii. acceptabil şi pentru schiori. creasta coteşte spre nord paralel cu valea Maleia şi cu Valea Jiului. pînă ce întîlnim şoseaua asfaltată. pe şoseaua naţională în centrul oraşului. mai ales în zona de mijloc a culmilor golaşe. apare şi pădurea pe creştetul său. Coborîm. timp de 10—15 min. în dreptul unei case singuratice. O singură precizare: în poiana mare de sub vf. În continuare urcăm cîţiva metri diferenţă de nivel şi după un mic vîrf coborîm din nou prelung. în direcţia bună. Pe aici se întinde un făgaş larg. descriind un „S". Acest urcuş durează aproape 20 min. altul se desprinde la stînga pe curba de nivel (vest). pe aici vara se poate face legătura pe scurtătură cu şoseaua. Imediat în dreapta se află clădirile frumoase ale Institutului de mine Petroşeni. Marcaj: bandă roşie. 1 de vară. În stînga se află obîrşia văii Sălătrucului. chiar la marele cot al văii. traversăm o buclă a şoselei şi pornim în direcţia vestică pe culmea împădurită. Marcajul este slab. În apropiere de liziera pădurii de brad (sud— est). la stînga coama dealului mărgineşte izvoarele pîrîului Slătinioara pe unde se desprinde o altă ramificaţie spre comuna Slătinioara şi Petroşeni (blocurile noi). spre nord-vest. Fig 46. începem să descriem o mare curbă. După mai bine de 50 min ajungem la „Rîpele Mari". apoi la dreapta. după care urcă temeinic la stînga (pe lîngă stîlpii metalici). În dreapta zărim stîna. Abruptul nord-estic al Cîrjei II. Urcînd pe coastele nord-estice ale dealului Chiciora. Urcăm spre stînga pînă într-o şa scurtă aflată într-o poiană. poteca revine la un urcuş moderat. După cîteva sute de metri de la stînă cotim la stînga. chiar pe lîngă stîna lui Stedie. Fig 45. Marcaj: bandă roşie. continuă încă 200—300 m. pietriş şi zăpadă. ca măsură de precauţie. Depăşim zona rîpelor şi coborîm la obîrşia unui vîlcel (pe dreapta) numit Scoaba Călinii. semnalînd apropierea de Institutul de mine. care pe zăpadă favorabilă pot coborî în maximum o oră de la cabană în Petroşeni. PETROŞENI— MALEIA . dar cu ramificaţii numeroase. După mai bine de 80 min de mers de la cabană sosim într-o şa (ramificaţie la dreapta spre şosea). III CABANA RUSU-CABANA PARÎNG Timp de mers: 1l/4—1½ oră. Căuşul lacului Zăvoaiele IV. coborîm prin poieniţe aproape 10 min. Pe drumul care coboară pe lîngă pîrîu ajungem. în cartierul blocurilor noi. ea urmînd pînă la cabana Parîng traseul nr.

Pentru aceasta vom recomanda ca traseu de iarnă numai ascensiunea la vf. În Munţii Şureanului se pot face frumoase excursii de iarnă. care soseşte din dreapta pe curba de nivel. Cînd zăpada este adîncă. atît din cauza duratei. spre vf. Pornim spre sud. 17. Chiar de la bordei intrăm pe muchie. După mai bine de 4½ ore de mers sosim în punctul cu cota 2404 m. Pînă la poalele vf. Fig 47. care aici nu prezintă cornişe. de-a lungul traseului nostru. unde sînt de asemenea cornişe. putem urmări detaliile şi la traseul de vară nr. Parîngul Mic. luîndu-ne ca siguranţă o distanţă de 20—25 m de marginea abruptului nord-estic. care se întinde fără întrerupere de-a lungul crestei principale. Chiar lîngă noi se află o staţie meteorologică automată. una din cele mai vestite din ţară. După 3½ ore de mers de la Lonea sosim la confluenţa Dobroaiei cu Auşelul. Zăpada este de obicei bătătorită puternic datorită vîntului permanent. şi o dată cu acesta trebuie să cunoaştem mai bine noile condiţii ale ascensiunii. Panorama la 360° care se aşterne de aici. Privelişte de iarnă din vîrful Cîrja Din acest punct creasta capătă un aspect alpin. Ajunşi în vîrf (2073 m) lîngă baliză. care căptuşeşte creasta sa înaltă spre nord-vest (muchia Caprelor). De aici înainte vom coborî pînă în adînca şa a Parîngului Mic. cît şi a dificultăţilor pricinuite de starea zăpezii. Marcajul lipseşte în tot timpul traversării peste vîrf. din care cea mai răsărită formează vf. 3 nu poate fi parcurs într-o singură zi de către turiştii cu pregătire medie. Traseul de vară nr. Pînă la bordeiul de piatră din şaua Caprelor. Cîrja (2404 m). fie dintr-alta. Pînă la cantonul de la gura pîrîului Ditei urmăm drumul de-a lungul căii ferate forestiere Lonea— Tăia —valea Popii. TĂIA—CURMĂTURA ŞUREANUL— CABANA ŞUREAN Timp de mers: 9—10 ore. Fie că urcăm pe muchie direct de la confluenţă. prăpăstioase şi fotogenice. vom beneficia de o panoramă largă şi spectaculoasă. Ca şi la traseul de vară nr. de aceea pe traseu vom păstra o distanţă convenabilă de firul crestei. Cornişele atîrnă ameninţător mai ales pe laturile din stînga crestei (nord-est). Vîrfurile Cîrja şi Mija sînt încărcate de zăpadă. a cărei piramidă îndrăzneaţă se vede chiar de la cabană. unde vom regăsi traseul marcat. vom ajunge pe creastă lîngă stîna lui Braţ. Traseul de vară este jalonat de stîlpii metalici chiar pe centrul feţei nordice. acoperite de crusta strălucitoare a gheţii şi zăpezii. V.PARÎNG Timp de mers: 6l/2—7½ ore. Scurtele (2220 m). etalînd versantele nordice. 3. merită cu prisosinţă aprecierea de care se bucură. de vîrful Stoeniţa şi de creasta aplină care culminează în vf. De aici intrăm pe valea Auşelului (nord-est). Cîrja creasta prezintă mai multe ondulări. se desfăşoară şi traseul pîrtie! de schi „Parîngul". fie că urcăm de la casa de vînătoare. Deci vom începe urcuşul pe latura stîngă a pantei. Marcaj: triunghi albastru. este ameninţat de o imensă cornişă. Coborîm într-o şa înaltă şi după un scurt urcuş sosim în vîrful secundar al Parîngului Mic. Cea mai mare parte din lungimea lui este comună cu aceea a traseului de vară nr. care brăzdează fruntea nordică a Cîrjei. Vom reţine ca un lucru interesant bordura nesfîrşită de cornişe. pe creastă. iar vîrful se ridică impetuos. mai ales că traseele sînt în general ferite de pericolul avalanşelor. Pînă la baliză mai parcurgem 150 m pe un platou destul de larg. După cota puţin reliefată a vf. Parîngul Mare. vom evita însă acest itinerar. Înclinarea muntelui solicită un efort pe o durată de aproximativ 30 min. Pe panta vestică. care o apasă fie dintr-o direcţie. F. Un astfel de traseu este şi cel pe care-l vom urmări mai jos. durata lui fiind de 2l/2—3 ore. îmbogăţită de adîncul căldării Sliveiului. Traseul de iarnă are acelaşi itinerar ca şi cel de vară pînă la poalele Parîngului Mic. 17 apar două variante. Marcaj: bandă roşie. Întoarcerea la cabana Parîng o vom face pe acelaşi traseu în sens invers. intrînd pe faţa de sud-vest a Parîngului Mic. În 20 min urcăm acest obstacol mai deosebit şi sosim pe acoperişul Cîrjei. această cale nu este prea folositoare. De aici înainte urcuşul se . cu pante înclinate. puţin mai la dreapta. sau muiată. deoarece pîrtia potecii se umple cu apa din numeroasele izvoare care pornesc de deasupra nivelului ei. Iarna aspectul crestei principale a Parîngului se schimbă. După traversarea de 25—30 m pe creastă ajungem la baza pantei finale. iarna cea mai indicată este varianta care trece pe la casa de vînătoare Auşelul. LONEA—I. Vom porni deci înainte. deoarece firul torentului. unde ajungem după 4 ore de urcuş de la cabană. Badea (1850 m) urmează la 10 min de urcuş indicatorul de marcaj cu săgeţi. Aici traseul de vară (marcat cu bandă roşie) se abate la dreapta. În orice caz este recomandabil ca turiştii să aibă un piolet pentru asigurarea personală. la care turiştii nu au acces (tensiune periculoasă).

Fig 49. ele menţinîndu-se sub 1300 m altitudine. Pentru ca să ajungem la cabană. la vremea prînzului. După ce ocolim vîrful pe versantul nordvestic ajungem într-o şa (şaua Brateş). îl vom ocoli pe la sud prin curmătura Şureanului. . Traseele nu prezintă dificultăţi tehnice de iarnă. In faţa noastră. ceva mai sus de poteca marcată pe care se coboară la cabana Rusu. după care ajungem pe piciorul sudic al Şureanului. mai scurt. Cotim la stînga şi după ce parcurgem pe schiuri prin poiană cca. fiind şi foarte apropiată de cabana Parîng. care constituie o bună variantă de iarnă. 1700 m alt. în apropierea stînei lui Stedie. fie rîul Mic. Fig 48. Uneori localnicii din Petrila şi Jieţ urcă direct spre cabana Rusu. La coborîrea spre curmătură se impune atenţie pentru prevenirea eventualelor avalanşe. 10 min pe curba de nivel. În zona alpină (Cîrja) se mai poate schia în anii favorabili chiar şi în luna mai.) pe faţa nordică a muntelui. urcă mai departe pînă în creştetul muntelui la vf. De la stîlpul indicator traversăm curmătura spre răsărit şi pe marcajele traseelor 16 şi 17 ajungem în 30 min la cabana Şurean (1734 m). Tot în Munţii Şureanului turiştii pot vizita iarna şi cabana Prislop. cabana Prislop—Prihodişte—Cugir: 5 ore). peste Pîrva. 300 m. mai ales în dreptul jgheaburilor pline cu zăpadă. care urmează după vîrful cu acelaşi nume. prin locuri cu pante. 1700 m) în jurul datei de 10 aprilie. Turiştii care privesc din Petrila. 23 (marcaj pe pietre: punct roşu). conducîndu-ne la cabană. mai ales în zilele mai călduroase. celălalt. Marea atracţie pe care o exercită a determinat construirea unei tabere permanente de schi de către Institutul de cultură fizică din Bucureşti în punctul numit Poiana Nedeilor (cca. „La Troiţă" pînă în poteca marcată. Dealul Negru. Vom merge cca. cînd umbra muntelui şi a pădurii vecine menţin temperatura scăzută. coborîrea aceasta se recomandă mai ales schiorilor.). iar lungimea pe porţiunea cea mai folosită atinge cca. ca să ajungem în pitoreasca „poiană din poveşti". Acesta continuă pe creastă spre nord-vest. 16 spre Poiana Muierii şi traseul nr. În primul caz. Pîrtia de „La Troiţă" este folosită în special de începători. Arieş—cabana Prislop: 6—7 ore. 18 spre cabana Voivodul. Coborîm spre sud şi după cîteva sute de metri de lîngă indicatorul de marcaje din curmătura Şureanu. Poteca de acces (nemarcată) începe din faţa cabanei. Perioada din zi mai favorabilă pentru schi este dimineaţa. 24 (Cugir—I. Pîcleşa şi Ieşul Sezonul de schi începe mai ales după 15 decembrie şi ia sfîrşit (la altitudine de cca. tot în apropierea pîrtiilor schiorii pot folosi cabanele turistice Rusu şi Parîng. care se află pe versantul său răsăritean.desfăşoară pe culmea muntelui. iar „pîrtia mare" (I. Pîrtiile sînt amplasate în special pe pantele vestice ale Parîngului Mic. Înclinarea ei este de 25° în medie. nemarcat. 17 (şaua Brateş—cabana Şurean: 1½ oră). Porţiunea dintre şaua Brateş şi şaua Bradul. pe care l-am părăsit în şaua Brateş (şaua Brateş. lipsite în general de abrupturi. traversînd culmea Dealului Negru şi valea Maleia. ajungem la locul de start al pîrtiei. Pîrtia continuă spre vest pe sub vf. un canton pastoral denumit de vizitatorii obişnuiţi ai locurilor „căsuţa din poveşti". Cornişe pe vîrful Gruiul În cazul al doilea folosim creasta muntelui. folosind traseul de vară nr. la nord-est. Este mai indicat însă să urcăm pe văile vecine. Traversarea zonei expuse durează 10—12 min. În rest traseul este protejat de apropierea pădurii şi poate fi urmărit la traseul de vară nr.şaua Bradul—curmătura Şurean: 1½ oră). ele fac faţă greu mai ales în februarie-martie.F. Gropşoara.C. În mijlocul acesteia îşi face apariţia una din cele mai frumoase construcţii de munte. Spre sud se desprinde de aici traseul nr.domoale. Dincolo de vf. sub forma unui imens „B" încrustat în covorul mohorît al pădurii. Locuitorii din Valea Jiului sînt mari iubitori ai schiului şi duminical ei se îndreaptă spre pîrtiile favorite. avînd în stînga Valea Largu. Ajunşi în şaua amintită. aici vom remarca şi marcajul cu triunghi albastru. la ramificaţia a două trasee: cel marcat.F. Scîrna pînă la cabana Prislop. fie Alunul şi să coborîm pe creastă peste Prislop—Plevaia—v. 3 ore). pe parcursul traversării este necesară o atenţie deosebită. Frăsinei şi v. sau chiar din Petroşeni spre Parîngul Mic. cu privelişti ample. se ridică vîrful Şureanul (2059 m). traversează şaua spre est şi pătrunde pe faţa sudică a muntelui Bradul. Bradul (gura Auşelul — şaua Brateş: cca. PANTE PENTRU SCHI Pantele nordice şi vestice ale Parîngului Mic sînt deosebit de propice schiului. 200 m. Brateş (1690 m) panta muntelui ne permite o înaintare mai bună: zăpada este întărită de vînt şi de temperatura mai scăzută. pot distinge „pîrtia mare" de concurs. În afară de cabanele rezervate studenţilor. Prihodişte. numărului de solicitanţi. atingem traseul de vară nr. poate fi parcursă în circa 1 oră. Accesul la complexul de pîrtdi se face exclusiv din Petroşeni şi Livezeni.

în urcuş timp de 15 min. Marcaje Localităţi şi drumuri de acces Traseul nr. Coborîm cîteva zeci de metri (în lungime) pe pîrtie şi întîlnim „drumul Slimei".C. 1½ oră spre sud). 3: Cabana Parîng—vf. Reintrînd în pădure tot pe curba de nivel. 15 min de mers traversăm „pîrtia mare" (I. schiorii pot folosi pîrtii pentru începători. Pe pantele vecine putem să alegem locuri bune pentru schi. Parîngul Mic (cota 2073 m).C.F. IV (de iarnă). Traseul nr. Jieţ—stîna Zănoaga Traseul nr. 4: Comuna Novaci—m. Urdele Traseul nr. schiorii mai pot folosi şi alte pante favorabile. pînă în dreptul vf. Pîrtia este folosită mai ales de la limita superioară a pădurii (cca. Cîrja-vf. 6: Cabana Obîrşia Lotrului—Poiana Muierii—cabana Voivodul—comuna Lonea—Petrila Traseul nr. Tot timpul înaintăm pe faţa nordică a Parîngului Mic. „La Troiţă" (l oră). 23. prin pădure (drum de coborîre pentru avansaţi). De la „căsuţa din poveşti" porneşte o potecă mare. „Pîrtia mare" a I.). Altă pîrtie este cea din Poiana Nedeilor (I. III. rezervată schiorilor medii. Ceva mai departe (cca. Accesul de la cabana Parîng se face pe drumul marcat (traseul de iarnă nr. De la cabana Parîng mergem iniţial la „căsuţa din poveşti" (prima variantă).F. Jieţului—I. De aici ne abatem spre cabanele I. cît şi medii. Un mare avantaj al acestei pîrtii îl constituie existenţa unui schi-lift. Badea se abate uşor la dreapta şi la nivelul pădurii începe să intre pe faţa nordică. Cale de 250 m diferenţă de nivel pîrtia coboară pe panta vestică a muntelui. ceva mai apropiată. chiar pe muchia muntelui.F.C.-ului. În Munţii Şureanului cea mai folosită pîrtie naturală din apropierea cabanei Şurean este panta nordică a vf. Ambele pîrtii se termină în curmătura Şureanul.F.) şi reintrăm în pădure pentru cîteva zeci de metri.C. un traseu atractiv. Coborîm uşor printre cabane şi ajungem la „pîrtia mare". panta sudică a vf. În jurul cabanei Prislop. bună pentru schiorii începători şi medii. CUPRINS Cuvînt înainte Prezentarea munţilor Parîngului şi Şureanului .-ului. beneficiind şi de o privelişte frumoasă asupra văii Jieţului. ieşind din marcaj. Şureanul (2059 m).C. după 200 m formează un viraj strîns la dreapta.Pe acest itinerar se poate coborî pe schiuri de la cabana Parîng la cabana Rusu. care pătrunde în pădure pe curba de nivel. pe care îl foloseşte pînă în Poiana Nedeilor. dar oferă pentru schiori atît începători. pe o lungime de 400 m. întîlnim pe muntele Tisa sau pe versantul nordic şi estic al muntelui Lupşa pante de schi pentru schiorii medii şi începători. Din spatele cantonului pastoral intrăm pe vestita potecă a lui Slima. După o scurtă porţiune rectilinie apare cel mai dificil viraj. l: Petroşeni—cabana Rusu—cabana Parîng Traseul nr. 1800 m) şi pînă în şa (cca. A doua variantă de acces începe de la cabana Parîng pe traseul marcat nr. pe panta de sud a vîrfului cu acelaşi nume. Parîngul Mare—Şaua Piatra Taiată—lacul Cîlcescu—cabana Obîrşia Lotrului Traseul nr. Ea se termină în contrapantă sub micul vîrf al Nedeii.C. dar mai cu seamă celor avansaţi.F. Cerbu—Florile Albe— cabana Rînca Traseul nr. trecem peste firele cîtorva vîlcele şi după încă 20—25 min ajungem în marea poiană a Slimei. 1700 m). Cabâlte şi adăposturi. Cerbu—cabana Rînca . Străbatem o altă defrişare (a schiliftului). după care cotiturile sînt mai largi. 1280 m alt. 7: Petrila—v. 5: Cabana Rînca—m. Pîrtia de pe muntele Slima este ceva mai depărtată de cabane. (stînga). înclinat în afara curbei. Pîrtia este foarte înclinată. De la cabana Rusu schiorii pot ajunge la pîrtia „La Troiţă" pe traseul marcat (de iarnă) nr. trece prin dreptul cabanelor I. traversează „drumul lui Slima". IV). 8: Comuna Baia de Fier—Peştera Muierii— plaiul Ogorul—m. În afară de pîrtiile menţionate. care începe din şa (nord-vest) şi care iese drept la „căsuţa din poveşti". apoi intră într-un alt viraj la stînga.F. Auşelul (2005 m) şi. După cca.). Semnalăm o pîrtie printr-o tăietură îngustă. începe din vf. pe traseul de vară nr. pe culme. situate în apropiere de cabana Rusu. 2: Comuna Livezeni—cabana Rusu . În apropiere se află cabanele I.F. Pîrtia se termină în valea Meleii (cca.-ului. care ne conduce în 15 min tot în Poiana Nedeilor. Lîngă vf.

12: Stîna Roşiile—vf. 19: Cabana Şurean—sub vf. 25: Orăştie—Costeşti—Grădiştea de Munte— vf. 14: Lainici—muntele Cheafa—valea Chitul— Stîna Vălăreanu—m. T nr. Păpuşa—vf. Pîrva—Dealul Negru—curmătura Mlăcilor Traseul nr. Reciul—m. Comanda nr.1965 Apărut 1905. Tiraj 10000+120 ex. 16: Poiana Muierii—vf. Arieş—cabana Prislop—m. Sliveiul-vf. f t. 32/70x92.com/ Carte obţinută prin amabilitatea [şi cheltuiala] d-lui Dragoş Bora. 23: Cabana Şurean—curmătura Şureanul— m. Sălanele-şaua Gura Petecului—m. Gr. 22: Cabana Oaşa-casa Tărtărău—şaua Tărtărău—cabana Obîrşia Lotrului Traseul nr. Cioaca Ciontii—Gura Petecului—muntele Bilele—cabana Voivodul (Lonea)—Vîrful lui Pătru—cabana Şurean Traseul nr. Auşelul—m.F. Coli editoriale 12. Bilele—cabana Voivodul (Lonea) Traseul nr. C.63. OCR şi corectura : Roşioru Gabi rosiorug@yahoo.375.Traseul nr. Cioara-vf. 18: Cabana Şurean—curmătura Şureanul— m.1965. 633. Mohorul—vf. 20: Cabana Oaşa—m. Coli tipar 7. 17: Petrila—cheile Taia—Botul Dealului—stîna lui Brat—m. 24: Cugir—Tău—Rîul Mic-I. 1214/1965. Coasta lui Rus—şaua Ciobanul Traseul nr. Godeanul-cabana Prislop Trasee turistice de iarnă Pante pentru schi Redactor responsabil: EUGENIA MAGDA Tehnoredactor: NESTOR PANAITIDE Dat la cules 12. . 10: Cabana Obîrşia Lotrului—şaua Ştefanul—muntele Purul—muntele Fratoşteanul—m. Capra—m. Tiparul executat la întreprinderea Poligrafică „13 Decembrie 1918". Muşetoaia—vf.yahoo.com Alte titluri disponibile la : grupul HARTI_CARTI la http://groups.04. Dereşul—stîna Zănoaga—curmătura Groapa Seacă—m. Micaia-stîna curmătura Ol-teţului Traseul nr.R Scanare. Pravăţul—Poiana Muierii Traseul nr. Alexandrescu 93—95 Bucureşti — R. Cîrja—cabana Parîng Traseul nr. Prigoana— m.06. Brateş—curmătura Şureanul— cabana Şurean Traseul nr.P. Cîrja—Lacul Verde— vf. Gemănarea—vf. Z pentru bibliotecile mici 796 R. Fetiţa—cabana Oaşa Traseul nr. 15: Stîna Roşiile—m. Bun de tipar 11. 11: Cabana Parîng—Vf. 9: Cabana Rînca—vf. str. 21: Oraşul Sebeş—Şugag—Tău—cabana Oaşa Traseul nr. Parîngul Mare—curmătura Gruiul—Lacul Lung—stîna Roşiile Traseul nr. 13: Cabana Obîrşia Lotrului—valea Iezer— vf. Prislop—Prihodişte—Tău—Cugir Traseul nr. Auşelul—curmătura Şureanul— cabana Şurean Traseul nr. Ciocîrllul Grive-lor—vf. Cîrja—cabana Parîng Traseul nr. Htrtie scris II A 80 0/m2. Ştevia —Piatra Albă Traseul nr. Mija—vf. 3 hărţi ofset 3 culori. Legate copertă vinilin.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful