JULES VERNE INSUlLA CU ELICE Traducere de ION HOBANA REGIS JULES VERNE - L'île à Hélice (Collection Hetzel

)
Printed in Romania

Partea întâi
societate Butan fed Oprint sa Gas B-dul Tudor Vladimirescu, nr. 31, sector 5, Bucureşti, ROMÂNIA j Telefon: 335.93.18; 335.97.47 Fax:
337.33.77.

CVARTETUL CONCERTANT
O călătorie care începe rău se sfârşeşte rareori cu bine. \. ) Părerea aceasta ar avea tot dreptul să o susţină patru instrumentişti ale căror instrumente zac pe pământ, într-adevăr, trăsura în care fuseseră nevoiţi să se urce la ultima staţie de cale ferată s-a răsturnat deodată în şanţ. — Nici un rănit? întrebă primul, ridicându-se iute în picioare. — Eu am scăpat cu o zgârietură! răspunde al doilea, şter-gându-şi obrazul atins de o fărâmă de sticlă. — Eu cu o julitură! oftează al treilea,~pe a cărui pulpă se văd câteva picături de sânge. Nimic grav, în definitiv. — Şi violoncelul meu? strigă al patrulea. De nu i s-ar fi întâmplat ceva! Din fericire, cutiile sunt neatinse. Nici violoncelul, nici cele două viori, nici viola n-au suferit în urma loviturii. Abia dacă va fi nevoie să fie reacordate. Straşnice instrumente, nu-i aşa? — Blestemat fie trenul care ne-a lăsat în încurcătură la mijlocul drumului! începe iar unul.

Blestemată fie trăsura care ne-a răsturnat în plin câmp! continuă altul. —-Şi tocmai acum, când începe să se întunece! adaugă al treilea. — Noroc că am anunţat concertul pentru poimâine, observă al patrulea.

Aceşti artişti, care nu şi-au pierdut buna dispoziţie, încep să se amuze pe seama păţaniei lor şi unul dintre ei, în virtutea unui obicei înrădăcinat, începe să toarne calambururi muzicale. — Deocamdată, iată trăsura noastră făcută armonică. — Pinchinat! ţipă unul dintre tovarăşii săi. ■ — Părerea mea, continuă Pinchinat, este că sunt cam prea multe accidente la cheie! — Nu taci odată? — Şi ca am face .mai bine să ne transpunem bucăţile în altă trăsură! îndrăzneşte să adauge Pinchinat. Da, cam prea multe accidente, într-adevăr, după cum cititorul nu va întârzia să afle. Toate acestea au fost spuse în franţuzeşte, dar membrii cvartetului vorbesc limba lui Walter Scott şi Fenimore Cooper1 la fel de bine ca limba lor maternă, graţie numeroaselor peregrinări prin ţările de origine anglosaxonă. Iată de ce îl interpelează în englezeşte pe vizitiu. Bietul om a avut cel mai mult de suferit, fiind aruncat de pe locul său în clipa când s-a sfărâmat osia roţilor din faţă. Din fericire, s-a ales doar cu câteva contuzii, mai mult dureroase decât grave. O scrântitură îl împiedică să meargă. E nevoie, deci, să i se găsească un mijloc de transport până la satul cel mai apropiat. E o adevărată minune că accidentul n-a provocat moartea nimănui. Drumul şerpuieşte printr-un ţinut muntos, trecând pe lângă prăpăstii adânci, mărginit în multe locuri de torente tumultuoase, tăiat de vaduri aproape de netrecut. Dacă osia s-ar fi rupt cu câţiva paşi mai în jos, fără îndoială că vehiculul s-ar fi prăvălit în abisuri şi poate că nimeni n-ar fi supravieţuit catastrofei. Oricum, trăsura nu mai e bună de nimic. Unul dintre cai s-a lovit cu capul de o piatră ascuţită şi horcăie pe pământ. Celălalt
1

Toate explicaţiile suftt pe capitole, la sfârşitul acestei cărţi.

*Toate explicaţiile sunt pe capitole, la sfârşitul acestei cărţi

destul de grav rănit la şold. Deci nici trăsură, nici cai. într-un cuvânt, ghinionul nu i-a cruţat deloc pe aceşti patru artişti în călătoria lor prin ţinuturile Californiei de Jos. Două accidente în douăzeci şi patru de ore!... Dacă nu eşti filozof... San Francisco, capitala statului, are acum legătură directă pe calea ferată cu San Diego, oraş situat aproape la graniţa vechii provincii californiene. Cei patru călători se îndreaptă către acest oraş important, unde trebuie să dea peste două zile un concert foarte lăudat şi foarte aşteptat. Plecat în ajun din San Francisco, trenul nu mai era decât la cincizeci de mile de San Diego când s-a produs primul contratimp. Da, contratimpi cum spune cel mai vesel din trupă şi va trebui să tolerăm această expresie unui fost laureat al concursului de solfegiu. Dacă au fost nevoiţi să se oprească la staţia Paschal, aceasta s-a întâmplat pentru că linia fusese ruptă de o inundaţie neaşteptată pe o lungime de trei, patru mile. Era cu neputinţă să reia călătoria, deoarece transbordarea nu fusese organizată, accidentul datând numai de câteva ceasuri. Aveau de ales: ori să aştepte ca linia ferată să redevină practicabilă, ori să ia o trăsură până la San Diego. Membrii cvartetului s-au oprit la această ultimă soluţie. într-un sat învecinat au descoperit un fel de landou sunând a fier vechi, mâncat de molii şi deloc confortabil. S-au tocmit cu proprietarul, au momit vizitiul cu promisiunea unui bacşiş gras şi au plecat numai cu instrumentele, fără bagaje. Era pe la ora două după-amiază şi până pe la şapte călătoria s-a desfăşurat fără prea mari dificultăţi şi oboseală. Dar iată că s-a răsturnat trăsura — un al doilea contratimp şi încă atât de jalnic, încât e cu neputinţă să-şi mai urmeze drumul. Şi cvartetul se află la cel puţin douăzeci de mile de San Diego! Dar de ce oare s-au aventurat patru muzicieni, francezi ca naţionalitate, şi, mai mult încă, parizieni din născare, prin aceste ciudate regiuni ale Californiei de Jos?
e

De ce?... O vom spune pe scurt şi vom zugrăvi în câteva trăsături pe virtuoşii pe care întâmplarea, această capricioasă împărţitoare de roluri, avea să-i introducă printre personajele extraordinarei noastre povestiri. în cursul acelui an — pe care n-am putea să-l precizăm decât cu o aproximaţie de trei decenii — Statele Unite ale Americii au ajuns să-şi dubleze numărul stelelor pavilionului federal. Ele sunt în deplină înflorire a puterii lor industriale şi comerciale, după ce şi-au anexat dominionul Canada până la marginile Mării Polare, provinciile mexicane, guatemaleze, hondurasiene, riicaragueze şi costaricane, până la Canalul Panama. în acelaşi timp, sentimentul artistic s-a dezvoltat la aceşti ianchei cotropitori şi, dacă producţiile lor se limitează la o cifră restrânsă pe tărâmul Frumosului, dacă geniul lor naţional se arată încă destul de rebel în materie de pictură, sculptură şi muzică, cel puţin gustul operelor de artă s-a răspândit pretutindeni. Plătind cu greutatea lor în aur tablourile maeştrilor vechi şi moderni ca să creeze galerii particulare sau publice, angajând cu preţuri formidabile artiştii lirici sau dramatici de renume şi pe cei mai talentaţi instrumentişti, ei au împrumutat gustul lucrurilor frumoase şi nobile, care le lipsise atât de multă vreme. în ceea ce priveşte muzica, diletanţii noului continent s-au pasionat la început pentru audiţiile din Meyerbeer, Halevy, Gounod, Berlioz, Wagner, Verdi, Masse, Saint Saens, Reyer, Massenet, Delibes, celebrii compozitori din a doua jumătate a secolului al XlX-lea. Apoi, puţin câte puţin, ei au ajuns la înţelegerea operelor mai profunde ale lui Mozart, Haydn, Beethoven, urcând către izvoarele acestei arte sublime, care se revărsa din plin în cursul secolului al XVIII-lea. După opere, dramele lirice; după dramele lirice, simfoniile, sonatele, suitele. Acum, sonata este aceea care face ravagii în diversele state ale Uniunii. Ar fi în stare s-o plătească şi cu nota — douăzeci de dolari doimea, zece dolari pătrimea, cinci dolari optimea. Cunoscând*această teribilă pasiune, patru instrumentişti de

mare valoare au avut ideea să caute succesul şi bogăţia în Statele Unite ale Americii. Erau patru buni camarazi, foşti elevi ai Conservatorului, foarte cunoscuţi la Paris, foarte apreciaţi la audiţiile a ceea ce se cheamă „muzică de cameră", până atunci puţin răspândită în America de Nord. Cu ce perfecţiune rară, cu câtă armonie şi adânc sentiment interpretau ei operele lui Mozart, Beethoven Mendelssohn, Haydn, Chopin scrise pentru patru instrumente de coarde — vioara întâi şi a doua, violă, violoncel! Nimic zgomotos, nimic care să trădeze meşteşugul, dar ce execuţie ireproşabilă, ce incomparabilă virtuozitate! Succesul cvartetului este cu atât mai explicabil cu cât în această epocă oamenii începuseră să fie obosiţi de formidabile orchestre filarmonice şi simfonice. Muzica nu e decât mişcarea artistică combinată a undelor sonore? Fie! Aceasta nu înseamnă că undele trebuie dezlănţuite în furtuni asurzitoare!... Pe scurt, cei patru instrumentişti au hotărât să-i iniţieze pe americani în dulcile şi neuitatele plăceri ale muzicii de cameră. Ei au plecat împreună către Lumea Nouă şi timp de doi ani dilentaţii ianchei nu şi-au precupeţit uralele şi dolarii. Matineele şi seratele lor muzicale aveau mare succes. Cvartetul Concertant — aşa li se spunea — abia izbutea să răspundă invitaţiilor bogătaşilor. Fără el, nici o serbare, reuniune, sindrofie, five o'clock, garden-party2 care să fi meritat să fie semnalate atenţiei publice. Datorită acestei pasiuni, cvartetul câştigase bani frumoşi care, dacă s-ar fi acumulat în cuferele băncilor din New York, ar fi constituit de pe acum un frumos capital. Dar de ce să nu mărturisim? Parizienii noştri americanizaţi cheltuiesc fără prea multă socoteală. Aceşti prinţi ai arcuşului, aceşti regi ai celor patru corzi nu se gândesc deloc să tezaurizeze. Ei au prins ^gustul existenţei aventuroase, fiind siguri că se vor bucura pretutindeni şi totdeauna de o primire bună şi de un câştig bun, alergând de la New York la San Francisco, de la Quebec la New Orleans, din Noua Scoţie în Texas, fiind, în sfârşit, cam boemi — această Boemă a tinereţii, care este cea mai veche,

cea mai încântătoare, cea mai de dorit, cea mai iubită provincie a bătrânei noastre Franţe! , Sau ne înşelăm grozav, sau a venit momentul să-i prezentăm individual şi nominal acelora dintre cititorii noştri care n-au avut şi nu vor avea niciodată plăcerea să-i asculte. Yvernes — vioara întâi — treizeci şi doi de ani, destul de înalt, având grijă să-şi păstreze silueta, cu părul blond şi buclat, chipul spân, ochi mari negri, mâini lungi, făcute parcă anume ca să se poată întinde nemăsurat pe gâtul vechiului său Guarnerius3; ţinută elegantă, plăcându-i să se drapeze într-o mantie de culoare închisă, acoperindu-se bucuros cu o pălărie înaltă de mătase, puţin afectat poate şi, fără îndoială, cel mai fără griji din trupă, cel mai puţin preocupat de problemele materiale, artist prodigios, admirator entuziast al lucrurilor frumoase, virtuos de mare talent şi de mare viitor. Frascolin — vioara a doua — treizeci de ani, scund, predispus la obezitate (ceea ce îl înfurie grozav), cu părul şi barba negre, cap mare, pchi negri, nas lung cu nări mobile şi însemnat cu roşu de cleştele lornionului său în montură de aur, de care — miop fiind — n-ar putea să se lipsească; băiat bun, îndatoritor, serviabil, acceptând corvezile ca să-i scutească pe tovarăşii săi, ţinând contabilitatea cvartetului, predicând economia şi nefiind niciodată ascultat, deloc gelos pe succesele camaradului său Yvernes, neavând ambiţia să se ridice până la pupitrul viorii solo, excelent muzician, de altfel, şi îmbrăcat într-un pardesiu larg pe deasupra costumului său de călătorie. Pinchinat — viola — căruia i se spune de obicei „Alteţa Sa" — douăzeci şi şapte de ani, cel mai tânăr din trupă, de asemenea cel mai nebunatic, unul dintre acei tipi care rămân ştrengari toată viaţa; trăsături fine, ochi spirituali, mereu la pândă, părul bătând-în roşu, mustăţile cu vârfuri prelungi, limba plescăind între dinţii săi albi şi ascuţiţi, incorigibil amator de glume şi calambururi, gata să atace şi să se apere, cu creierul mereu înfierbântat, lucru pe care el îl atribuie citirii diverselor chei de do cerute de

»

dacă nu foarte originali. corespondenţa cu impresarii — lui îi revin aceste ocupaţii multiple. Obişnuiţi cu aerele sale poruncitoare. Credem că această creionare fugară ajunge ca să zugrăvim omul şi artistul. Alcătuirea programelor. Căci există un şef. ştiind că se pricepe. lucrul acesta nu rămâne fără urmări. nu o dată mustrat. dojenit. mic. minuţiosul şi meticulosul Frascolin. şef prin talentul său şi prin vârstă — cincizeci şi cinci de ani. pierzându-se în dezordinea favoriţilor. spune el — de o bună dispoziţie de nezdruncinat. Dar când ai ţinut patruzeci de ani o cutie sonoră între genunchi. cu mustaţa zbârlită. cel puţin foarte deosebiţi. tenul cărămiziu. căruia Yvernes. cu părul abundent şi adus în cârlionţi pe tâmple. Pinchinat i-au încredinţat bucuroşi conducerea turneelor lor muzicale. violoncelistul Sebastien Zorn. Frascolin. Aşa e Sebastien Zorn. cu un potop de fraze nu lipsite de spirit.de neplăcerile pe care ar putea să le pricinuiască prietenilor săi şi. pe care-i dublează cu un lornion când descifrează o partitură nouă. ocărât de şeful Cvartetului Concertant. mâinile grăsuţe — dreapta. El nu se amestecă în problema reţetelor. obişnuită cu mişcările ondulatorii ale arcuşului. Cvartetul este prezentat acum ca pe o estradă. itinerariile. în folosirea avutului comun. discutând cu voce tare. care îl alcătuiesc. ochii lucind prin lentilele ochelarilor. după cum observă neobrăzatul de Pinchinat. Cititorul să îngăduie incidentelor acestei ciudate povestiri să se desfăşoare: el va vedea ce rol sunt chemaţi să . Cunoaştem oamenii. încă blond. Ei îi dau mână liberă să zică şi să facă. încredinţat grijilor viorii a doua şi întâiul contabil. plăcându-i farsele fără să ţină seama. ceea ce este regretabil la un_executant. pentru aceasta. care permit temperamentului său agresiv să se manifeste în o mie de împrejurări. bondoc.instrumentul său — „o adevărată legătură de chei". împodobită cu inele mari pe inelar şi pe degetul mic. Cei mai mulţi dintre violoncelişti sunt vorbăreţi şi supărăcioşi. râd când ele „depăşesc măsura".

Inimile lor. cum se zice. Şi dacă nu cad. dacă ea le-a inspirat câteva glume profesionale. nici trăsură. aproape de rămăşiţele „trăsurii răsturnate" — muzica de Boieldieu4 spune Alteţa Sa. prietene. toţi sunt excelenţi camarazi şi simt unul pentru altul o prietenie frăţească. pe care spiritul practic nul părăseşte niciodată. aceşti doi iluştri supărăcioşi ai antichităţii. pe un drum pustiu.■ — Să aşteptăm să ne cadă din cer! strigă Pinchinat. prin gusturi care au un izvor comun. Frascolin. ca nişte instrumente de bună fabricaţie. Ei sunt uniţi printr-o legătură pe care nici o discuţie de interes sau de amor propriu n-ar putea-o rupe. să pqmenim şi de faptul că deşi Sebastien Zorn e irascibil. ' — Unde pot fi găsiţi! răspunde vizitiul. să admitem că pentru şeful cvartetului este o ocazie de a se lăsa pradă unui acces de mânie. după ce au fost primiţi cu atâtea aclamaţii de-a lungul statelor confederaţiei americane.. Yvernes flegmatic. aveau să fie transportaţi. îi sare repede ţandăra. Yvernes pretinde că Zorn se trage din neamul lui Ajax şi Ahile.. O să aşteptăm. Frascolin paşnic.. ' . cum ar spune Pinchinat şi să avem răbdare. ce facem acum? i— Ceea ce face toată lumea când nu mai există nici cai. Dar să nu anticipăm. . în timp ce Sebastien Zorn tună şi fulgeră. sunt întotdeauna acordate la fel.de vizitiu şi-l întreabă: — Ei bine. Frascolin se apropie.. Membrii cvartetului se află deci. şi Yvernes au acceptat aventura cu filozofică resemnare. Ce vreţi? Violoncelistul are sângele iute şi. — Unde? răcneşte Sebastien Zorn. De aceea.. „să nu iuţim ritmul". pe la ora opt seara. pipăind cutia violoncelului ca să se asigure că instrumentul este întreg şi nevătămat. .. intervine Frascolin.. Pinchinat plin de veselie..joace aceşti patru parizieni care. Ca să nu uităm. Dacă el. zbuciumându-se în mijlocul drumului. — Atunci o să căutăm.

. poate o căruţă. există vreun han la Freschal? — Da. Hanul la care trebuia să schimbăm caii. n-avem decât să urmăm drumul mare? — Drept înainte.. crezi că acesta-i un răspuns? Cum. întreabă Frascolin.. observă Pinchinat. ca să ajungem în sat. Un nepriceput ne răstoarnă. adresându-se din nou vizitiului: — Unde ne aflăm.. Prietene.. — Şi o să găsim acolo o trăsură? — O trăsură nu. n-ai putea.. — Ce importanţă are! replică Frascolin.. în nenorocire. reia violoncelistul. De altfel prefer să rămân aici. Târât de elocvenţa sa naturală.. — Să plecăm! strigă violoncelistul.... răspunde vizitiul. îşi sfărâmă trăsura. — O staţie de cale ferată? — Nu. bătrâne. — Eh! se amestecă Sebastien Zorn. — Dar ar fi crud să-l părăsim pe bietul om aici... cu o voce care urcă puţin câte puţin către registrele înalte.— Ia ascultă.. ca pe timpul regilor merovingieni5. . sare Pinchinat... când Frascolin îl întrerupe cu aceste cuvinte: — Lasă-mă pe mine. un sat aproape de coastă.. dacă te-am ajuta? — Imposibil. Apoi. Mâine dimineaţă am să văd cum o s-o scot la capăt. — Şi. îşi schilodeşte caii şi se mulţumeşte să spună: „Descurcaţi-vă cum puteţi!". întreabă-l mai bine dacă există vreun han în acest nenorocit de Freschal. Sebastien Zorn începe să toarne un şir nesfârşit de mustrări cel puţin inutile. prietene? — La cinci mile de Freschal... vizitiule. — O căruţă cu boi... cu trăsura mea. M-am săturat să umblu noaptea.. — Prietene...

Mai înainte. dacă a mai rămas în bidonul dumneavoastră. o să putem să-ţi trimitem ajutoare. — Imediat. — Da. de o înghiţitură de gin. prietene? — Ba da.. cel puţin n-or să fie nevoiţi să transporte bagajele până la Freschal.. Apoi. — Cu ăsta. — Plecăm odată? urlă Sebastien Zorn a treia oară. îl transportă. — S-a făcut. Noroc că bagajele au rămas în tren în loc să fie încărcate în trăsură. Pinchinat şi Frascolin îl ridică.. pe dinăuntru! O ultimă exclamaţie a violoncelistului îi hotărăşte pe tovarăşii săi să pornească la drum. adresându-se omului: — Atunci ne-am înţeles: hangiul din Freschal o să-ţi trimită ajutoare.. nu-i aşa. îl reazemă de rădăcinile unui arbore ale cărui ramuri se apleacă până la pământ. replică Pinchinat... Până atunci n-ai nevoie de nimic.. după ce şi-a legat cutia în spate cu o curea dublă. E adevărat că un instrumentist demn de acest nume nu se desparte niciodată de instrumentul său. hangiul mă cunoaşte bine şi n-o să mă lase la nevoie. e mai bine să-l mute din drum şi cum el nu se poate folosi de picioarele sale rănite. răspunde vizitiul. daţi-mi o mână de ajutor ca să-l aşezăm pe vizitiul nostru la marginea şanţului.. Cutiile viorilor le sunt de ajuns. n-o să-ţi fie frig la noapte. spune Frascolin. — Plecăm odată? strigă violoncelistul care şi-a ridicat cutia instrumentului. reia Frascolin.. într-adevăr. ca un leagăn de verdeaţă. iar cutia violoncelului e chiar prea mult.. Dacă or să ajungă la San Diego cu oarecare întârziere. Bidonul lui Pinchinat e încă plin şi Alteţa Sa îl sacrifică de bunăvoie. după cum un soldat nu se desparte de armele sale şi un melc de căsuţa sa.— Ajunşi la Freschal. bătrâne. .

Cam aceasta era situaţia cvartetului. mici şi uşoare.. Şi nici nu se plâng — nici înţeleptul Frascolin.PUTEREA UNEI (SONATE CACOFONICE să mergi noaptea pe jos. Dar între vitejie şi temeritate există o limită pe care raţiunea sănătoasă nu trebuie să o depăşească. nici idealistul Yvernes. nu ştiu nimic mai neghiob decât această felie de pepene necopt care se plimbă pe sus! . pe un drum pe care nu-l cunoşti. Nu. şi aceştia sunt atât de viteji pe cât e cu putinţă. violoniştii n-au de ce să se plângă. Purtând sub braţ cutiile de piele ale viorilor. De aici. E aproape opt când Sebastien Zorn şi însoţitorii săi pornesc în direcţia litoralului. dacă trenul nu ar fi întâlnit o câmpie inundată. e un lucru care nu poate să nu te neliniştească. Nori groşi gonesc prin văzduh. nici veselul Pinchinat. de altfel. blonda Phoebe1 nu e pe placul lui Sebastien Zorn. El îi arată pumnul. Nu se ştie prea bine de ce. că nu li se va întâmpla nimic neplăcut. aflată în primul său pătrar. mârâituri şi gemete onomatopeice: Oh! Uh! Uf! S-a întunecat de-a binelea. unde răufăcătorii sunt în general mai deşi decât călătorii. acesta e un nou prilej de supărare. se-nţelege. Francezii sunt viteji. cu profilul tău stupid!?.Ce mai vrei şi tu. dacă trăsura nu s-ar fi răsturnat la cinci mile de Freschal. rupându-se uneori în fâşii înguste printre care apare o lună zeflemitoare. pentru el. Se înţelege că. Dar cutia violoncelului e ca un fel de dulap atârnat în spatele lui Sebastien Zorn.. La urma urmei. dacă nu pentru că e ţâfnos şi irascibil. instrumentiştii noştri n-ar fi fost obligaţi să se aventureze în toiul nopţii pe un drum suspect. Să sperăm. urmând indicaţiile vizitiului. strigând: —. printr-un ţinut aproape pustiu.

Când aceşti primi violonişti încep să gâdile corzile. Yvernes? — Spuneţi voi dacă norul acesta nu pare un dragon cu aripile desfăşurate şi cu o coadă de păun împodobită cu cei o sută de ochi ai lui Argus4! Probabil că Sebastien Zorn nu are vederea însuşită a paznicului fiicei lui Inachus5. Şi pentru care motiv?. sau riscăm să dormim sub cerul liber.. Ca să vedem mai bine. — Să grăbim pasul. o. trebuie să recunosc că am avut o inspiraţie nenorocită şi dacă. palid satelit al Pământului. — — — — . De ce n-am rămas la SanFrancisco... Prieteni! exclamă Yvernes. — Ce-i. arătând cu mâna un punct pe cer. cu cutia în spate. bătrâne... — Dacă n-ar fi nori.. şi să scăpăm concertul de la San Diego! observă Pinchinat.. — Pentru că aşa ai vrut tu... — A mea? — Fără îndoială! întăreşte Pinchinat. — Ţi-ai sfârşit balada? ţipă violoncelistul.Ar fi mai bine să avem lună plină.. întrebă Pinchinat. spune Frascolin. unde o rază subţire de lună tiveşte cu o dungă alburie marginile unui nor. O. "adorat idol al adorabilului Endymion3... îl întrerupe Frascolin.. Urmează o căzătură pe burtă şi aşa.. declamă Yvernes. paşnic.. — Dar această idee.2. seamănă cu un gândac enorm care se târăşte pe pământ. o. unde puteam să fermecăm o întreagă colecţie de urechi californiene? — Şi de ce am plecat? întreabă violoncelistul. o.. hâţânându-şi cutia care scoate un sunet plângăreţ. -----Ei bine. mesager al nopţii. căci nu bagă de seamă un şanţ destul de adânc.. castă Diană. — Ah!. e a ta. — Grozavă idee.. pe cinstea mea! strigă Sebastien Zorn.

Frascolin găseşte neliniştitoare situaţia care lui Yvernes i se pare poetică. Sebastien Zorn întâi refuză. de unde se aud mugind trompetele torentelor. acum e o amforă. Cad câteva picături foarte mari. din nou la drum. Se porneşte. un violoncel de Gand şi Bernardel. trup din trupul lui.Instrumentistul turbează — şi are de ce — apoi ia la rost vioara întâi. cu ameninţări de ploaie. —. nu mai e un dragon. căzută în admiraţie în faţa monstrului său aerian.. — Prieteni. El tot bombăne. La fel de primejdioase ar fi şi unele întâlniri supărătoare care fac problematică securitatea călătorilor pe aceste drumuri din sudul Californiei. râpos.să se despartă de instrumentul său.. spune Sebastien Zorn.... Nici un incident de notat. mărginit de adâncituri largi. Dacă n-aş fi vrut să mă uit la blestematul său de dragon.. — Să băgăm de seamă. Dar amfora frumoasei Hebe a lui Yvernes nu se revarsă mai mult şi cei patru noctambuli speră să ajungă la Freschal perfect uscaţi. care spumegă de mânie. Cu puţină imaginaţie. care îi încredinţează în schimb cutia viorii. şi-l pun pe picioare.. într-adevăr. Datorită stării sale de spirit. căci nectarul acesta are multă apă şi încântătoarea ta zeiţă a tinereţii o să ne facă un duş! strigă Pinchinat. Deci.E vina lui Yvernes. Se merge în pas zdravăn cam două mile.. timpul pare să devină ploios. semn că provin din nori de furtună aflaţi la mare înălţime. îndatoritorul Frascolin se oferă să-i ducă cutia. care toarnă nectarul. îl ridică pe violoncelist. Trebuiesc luate minuţioase măsuri de precauţie ca să se evite căzăturile pe acest drum întunecat. v-o puteţi închipui în mâinile Iui Hebe6. Noapte din ce în ce mai neagră.. Dar trebuie să se predea şi preţioasa lui povară trece în spatele serviabilului Frascolin.. Singurele arme ale cvartetului sunt arcuşurile . mergând de-a lungul prăpăs-' tiilor sumbre. prudenţa le cere să se grăbească pentru a căuta un adăpost la Freschal. frângându-se uneori brusc.

dacă nu Yvernes? Hotărât — îşi spune el — piesa nu e demnă de decor! Deodată. din dorinţa prostească de „a le face frică". Dacă nu vor lua contact cu bandiţii.. Mucalit din fire. Pinchinat merge în frunte.. ori că se ocupă cu operaţii financiare pe pieţele vechiului şi noului continent!. • .. Chiar numai de la San Francisco la San Diego. Sebastien Zorn şi Yvernes se apropie în grabă.. de exemplu oprindu-se scurt şi murmurând cu o voce tremurătoare de groază: — Hei!. Dacă Sebastien Zorn şi camarazii săi ar fi fost americani. Credem că nici n-au visat şi poate că vor avea de ce să se căiască. Cine putea să facă asemenea reflecţii. se tem mai puţin de o agresiune neaşteptată. Acolo jos. o cursă este tot ce e mai potrivit. al acestor sequoia8 înalţi de o sută cincizeci de picioare. Ce destin pentru strănepoţii lui Karl Moor9 şi ai lui Jean Sbogar!..celor trei viori şi al violoncelului. Să fim gata să tragem. şuieratul rapid al unui glonte — oare nu o vor vedea. ce se vede?. Alteţa Sa simte nevoia să le joace un renghi camarazilor săi.. în astfel de locuri. Când talazul e foarte abrupt pe ambele părţi ale drumului.... îi cam trece cheful de glume. face la fel. aceasta înseamnă ori că aceşti stimaţi tipi au dispărut cu totul din vestul Americii. un iancheu veritabil n-ar fi pornit în călătorie fără să-şi ia jucăria cu şase focuri. O lumină vie urmată de o detunătură seacă.. prin mijlocul acestor mammothtrees7. Dar francezii n-au găsit că e necesar. oare nu-l vor auzi?!. însă când drumul se înfundă într-o pădure deasă. Aceasta ar putea să pară insuficient întro ţară în care au fost inventate revolverele Colt.. Frascolin^ care-l urmează. Zece oameni pot sta la pândă îndărătul fiecăruia dintre aceste trunchiuri enorme... iscodind în dreapta şi-n stânga... s-ar fi prevăzut cu o astfel de maşinărie păstrată într-un buzunăraş special al pantalonilor. straşnic de perfecţionate în această epocă... Pinchinat rămâne nemişcat. al acestor uriaşi vegetali ai regiunilor californiene. făcute parcă anume pentru un atac nocturn.

mişcându-şi labele de dinainte ca braţele unui telegraf. legănându-şi şoldurile ca o manola10 Ia plimbare. — Om sau animal? întreabă Frascolin. întrebă vioara a doua. Prea voluminoasă pentru un om. — Dacă am şterge-o. în aceste păduri din sudul Californiei nu se întâlnesc nici lei.. Nu poţi să vorbeşti ca toată lumea?. razele lunii scaldă deodată cupola pădurii şi se strecoară până la pământ printre ramurile de seqUoia. şi când spun animal mă gândesc la tine... răspunde viola. într-adevăr. bineînţeles.. Printr-o spărtură a norilor.: Sa. Yvernes!. fără să mişte. un urs de calibru mare. Şi nu-i o glumă. — Un urs! precizează Frascolin... această masă nu poate fi decât a unui patruped mare.. — AI naibii animal. cu chibzuială. Acum se poate vedea pe o rază de o sută de paşi.. Dar ce fiară?.. încet.. Nu e la el acasă?. — Mi s-a părut că văd.i*^*> ■ ' • . Privesc în grup strâns. într-adevăr e un urs... fără să scoată un cuvânt. Şi grupul se Strânge şi mai mult. de comun acord. Fiara îi urmează cu paşi mici. Ce patruped?. — Nu ştiu. Pinchinat n-a fost victima unei iluzii.. nici tigri... un clămpănit din fălci care nu are nimic liniştitor.. o formă se mişcă printre arbori.. fără a avea aerul că fuge. Ce-i aia un plantigrad? — Un animal care merge pe tălpi! explică Pinchinat. mergând de-a-ndăratelea. cu care raporturile sunt în general neplăcute. O fiară? O fiară. — Un plantigrad! spune Yvernes. Nu e de mirare că parizienii noştri.. hotărăsc să cedeze locul acestui plantigrad. pentru a rămâne cu faţa la animal..— Ce este?. Nimeni nu s-ar fi hazardat să spună ce-ar fi fost de preferat. Locuitorii lor obişnuiţi sunt urşii. fiecare în altă parte?. Treptat ea câştigă teren şi demonstraţiile ei devin duşmănoase — zbierete răguşite.. murmură Sebastien Zorn cu o voce joasă dar enervată. propune Alteţa . nici pantere. iu-*M.

scoţându-şi vioara din cutie.. trebuie să credem că acest urs californian. dacă nu în muzică? Parcă pietrele mişcate de acordurile lui Amphion11 n-au venit să se aşeze singure împrejurul Tebei? Parcă fiarele sălbatice. Animalul se opreşte. Traversând luminişul.. Grupul se retrage şi mai grăbit. Cvartetul ajunge astfel. Dar aici pericolul nu e deloc mai mic.. instinctele de meloman îl domină şi.— în nici un caz! ripostează Frascolin.. animalul se poate năpusti fără veste — şi tocmai asta voia să facă. la marginea unui luminiş. un largo expresiv. Ursul s-a apropiat la numai zece paşi.. . iar vioara a doua recomandă şi mai stăruitor: — Sânge rece. pe măsură ce cvartetul se retrage în ordine. Sebastien Zorn şi tovarăşii săi sunt la marginea pădurii. încă puţin şi ar fi strigat: bravo! Peste un sfert de oră. este la fel de înzestrat ca şi concetăţenii săi din Fabulă.. E Yvernes care. O idee genială! Unde să-şi caute salvarea muzicienii. trec de ea. o face să vibreze sub puternicele mângâieri ale arcuşului. căci ferocitatea i se stinge. Oare locul i se pare bun pentru un atac?.. prieteni!. îşi loveşte labele una de alta. Urletele i se înteţesc şi îşi grăbeşte mersul. Se pare că nu are intenţia să meargă mai departe. Fofilându-se de la un trunchi la altul. îmblânzite de inspiraţiile lirice ale lui Orfeu12 n-au alergat la picioarele lui? Ei bine.. Unul dintre noi ar fi prins şi ar plăti pentru ceilalţi! într-adevăr. lăsând să-i scape mici ţipete de diletant. în care sufletul unui artist se dezvăluie pe de-a-ntregul. sub influenţa unor predispoziţii atavice. Dar iată că mârâiturile încetează şi pasul i se încetineşte. artiştii regăsesc adăpostul arborilor. el îl "urmează. sânge rece. întunecimea se umple de o muzică pătrunzătoare. în timp ce Yvernes continuă să cânte la vioară. în mănunchi strâns. această imprudenţă ar fi putut să aibă consecinţe supărătoare.

zăresc în fund clopotniţa modestă a unei biserici modeste. aşezate în jurul unei pieţe plantate cu fagi — iată Freschal-ul. — Hm! remarcă Pinchinat. : .. Vreo patruzeci de case.. dacă nu vor să-şi petreacă noaptea sub cerul liber. viola o susţine fals în minor.pvoi \?\. cei patru discipoli ai lui Apolo14 ajung teferi la Freschal. — Să nu trezim un sat care doarme. Artiştii noştri se strecoară printre câteva locuinţe umbrite de arbori înalţi. cu toate că nu mai aveau plantigradul pe urme.. se aşază în cerc ca şi când ar fi avut de executat o bucată de circumstanţă şi rămân nemişcaţi. Animalul începe să joace. în timp ce vioara întâi scârţâie în ton major acest motiv atât de cunoscut.. sucindu-se şi lăsând grupul să se îndepărteze. suspină melodios Yvernes. — Dar satul vostru e adormit! observă Sebastien Zorn. — Ba dimpotrivă.. cu intenţia de a se sfătui. Diavolul ăsta de Yvernes a avut o idee grozavă! — S-o ştergem. trebuie să recurgă la acest procedeu-. strigă: — Dansul urşilor — şi cu antren! Apoi. Ultima etapă au mers zdravăn.. nu era decât un urs de circ! — Şi ce dacă? răspunde Frascolin. ridicând din umeri.-y . într-adevăr. mai bine-zis căsuţe de lemn. ajung într-o piaţă. să-l trezim! sare Pinchinat. — Te aşteptai să găseşti un oraş ca Filadelfia sau New York-ul? replică Frascolin.Phinchinat. când piciorul stâng.< •.. allegretto13 şi fără să privim în urmă! încheie discuţia violoncelistul. . . ridicând când piciorul drept. . zbuciumându-se. — Ăsta e sat? spune dezamăgit Pinchinat. sat izolat pe care numai două mile îl despart de coastă. luându-şi şi el vioara. Pe la ora nouă. i at.

ştergându-se de ziduri.. vor acţiona ame-ricăneşte. Nici o uşă. Care locuitor din Freschal ar refuza unul sau chiar doi dolari de persoană pentru o cină şi un pat? — Să batem. pentru a ajunge la acesta. Iată-i deci pe cei patru muzicieni pornind în recunoaştere în jurul pieţei întunecate. Aceste întrebări cer un răspuns hotărâtor. e vorba de somnul veşnic. unde călătorii ar fi putut să găsească o primire călduroasă şi un culcuş bun. declară Yvernes.. să se bată la uşa unei căsuţe -— la aceea a hanului dacă norocul le îngăduie să-l descopere. nici o lumină la ferestre. Chiar dacă ar fi bătut în trei sau patru timpi. Ei bine. spune Frascolin.. tăcerea netulburată de nimic.. ca un veritabil diacon... Să fi visat bietul om toate aceste lucruri?. adaugă Pinchinat. cum nu se află în Scoţia. Ce-i de făcut dacă âfidreâ se încăpăţânează să rămână la fel ...... cu voce joasă. E nevoie să fie întrebat un localnic şi. Vox clamantis in deserto15. răspunde Pinchinat. rezultatul ar fi fo.Piaţa e pustie. în lipsa unui han. — Ne-am înşelat.. nu se poate să nu fie pe aici o casă ospitalieră şi. deşi Cvartetul Concertant a somat o duzină de case să-i răspundă. — Ei bine.. Nu se vede nici un han. şi hanul? întreabă Frascolin. a opta.. nici o fereastră nu se deschide. Da. dacă se doarme.. Nici un oblon întredeschis.st acelaşi. Ăsta nu-i un sat. — Amen... Palatul Frumoasei din Pădurea Adormită ar avea aici condiţii de repaus şi linişte deplină.. ci un cimitir în care. Să nu fie aici satul Freschal?... — în măsura a şasea. hanul despre care le vorbise vizitiul.. încercând să zărească o firmă spânzurată deasupra unei vitrine. Sau — altă ipoteză — să se fi rătăcit Sebastien Zorn şi trupa sa?.Şi hangiul care s-ar fi grăbit să trimită ajutoare nefericitului vizitiu.

Care?. Pinchinat are atunci o idee.. Iată-i deci lăsându-se în voia inspiraţiei... Să încerce să ajungă în alt sat!?... Aproape imediat. Ideile sale nu sunt totdeauna excelente. în mijlocul acestei nopţi întunecate?. — Să încercăm. în care să nu cruţăm nici forte-le16. cu arcuşul în mână el e gata să scormonească toate vocile înmagazinate în această carcasă sonoră. nici alegro-ul. — Prieteni. — Cvartetul în si bemol de Onslow17. Cel mai bun lucru e să aştepte" dimineaţa. stând în picioare pentru că nu are nici un scaun la dispoziţie.... nu mai există nici unul în această parte a litoralului.. Să-i trezim pe aceşti rurali cu un concert viguros... ceea ce ne-a reuşit în pădure trebuie să ne reuşească şi într-un sat californian! Cu puţină muzică am îmblânzit un plantigrad.. .. spune el. Sebastien Zorn nu aşteaptă ca Pinchinat să-şi sfârşească fraza..' Cum ar putea să-i reziste nişte fiinţe umane.de netulburată? Să continue drumul spre San Diego?. dacă nu sunt surde? Chiar dacă s-ar fi aflatîntr-un cimitir.... Haidem. fără călăuză. Totuşi.. Şi apoi ce drum să urmezi. camarazii săi sunt gata şi ei să-l urmeze până la cele din urmă limite ale artei. Cu violoncelul scos din cutie şi aşezat pe vârful său de oţel. N-ar face decât să se rătăcească mai rău.. spune el.-. Dacă ar fi să-l creadă pe vizitiu. Spaţiul se umple de o armonie sublimă.. O măsură pentru tact! Acest cvartet de Onslow îl ştiu pe dinafară şi nişte buni instrumentişti n-au nevoie de lumină ca să-şi plimbe degetele îndemânatice pe gâtul unui violoncel. Poate că n-au cântat niciodată cu mai mult talent şi cu mai mult suflet în cazinourile şi teatrele confederaţiei americane. Sunt morţi de foame şi de oboseală. să petreci şase ore fără adăpost. răspunde Frascolin. a două viori şi al unei viole.. sub un cer care se acoperă cu nori grei ameninţând să se prefacă în averse — treaba aceasta nu le surâde nici măcar unor artişti.. dar i se îmbulzesc în creier. cum .

dirijată de prinţul de Joinvilje18 într-un sat necunoscut dintr-o regiune braziliană! Ai crede că se execută vreo oribilă simfonie — Wagner cântat de-a-ndoaselea!. — Va să zică aşa! strigă Sebastien Zorn..pretindea Yvernes. vei cânta în re. Şi totuşi... în timpul unei pauze. Fie! Reîncepem. Freschal-ul începe să se trezească. ideea lui Pinchinat e excelentă. Pinchinat^ în sol. Bucata se încheie în acordurile puternicului său final fără ca Freschal-ul să fi dat vreun semn de viaţă. măsura a fost respectată cu stricteţe. cu toată puterea! Ce cacofonie! Ce sfâşiere de timpane! Parcă ar fi acea orchestră improvizată. pentru că aud şi ascultă.. Nu. Frascolin. De fapt. Dar. .viguros acord perfect în patru tonuri diferite. tu. sub farmecul acestor sunete mormintele s-ar fi întredeschis. dar tu. Ei nu sunt surzi. uşile rămân închise. urale. ci aplauze. în culmea furiei. Cei adormiţi nu se trezesc. morţii s-ar fi ridicat. Ici şi colo se aprind lumini la ferestre.. terminând cu un... nu mere li se aruncă de la cele douăzeci sau treizeci de ferestre deschise. pentru că dau semne de viaţă. căci cu toată tonalitatea curioasă a bucăţii.. ci de o hărmălaie ca pentru urs?!. Eu rămân în si bemol — şi acum.. Pentru urechile lor de sălbatici e nevoie nu de muzică. Şi. la comanda lui Sebastien Zorn. Yvernes. Apoi. tu. în vreme ce se dăruiau acelor năbădăi instrumentale. Locuitorii satului nu sunt morţi.. Această hărmălaie rezolvă ceea ce n-a putut să facă admirabila interpretare dinainte. o să le mâncăm! răspunde practicul Frascolin. hip! hip! hip! Urechile fres-chaliene n-au cunoscut niciodată asemenea plăceri muzicale! Fără îndoială că toate casele sunt gata să primească ospitaliere asemenea virtuozi incomparabili. concertul reîncepe cu mai mult antren. — Cu atât mai bine. scheletele ar fi bătut din palme. în mi. artiştii se opresc. — Or să ne arunce cu mere în cap! spune Pinchinat.

am în faţa mea Cvartetul Concertant. — Domnule. domnilor.. îngăduiţi-mi să vă ofer ceea ce aţi încercat să obţineţi prin acest mijloc disperat.. răspunde Sebastien Zom în numele camarazilor săi. complimentul dumneavoastră ne încântă... într-un oraş. — Da! Ospitalitatea. această ospitalitate unde am putea să o găsim graţie dumneavoastră? — La două mile de aici.. domnilor. Coborând dintr-un fel de car electric. .. este pentru că. suntem într-adevăr măguliţi. se vor deschide în sfârşit şi porţile caselor — lucru care pare cel puţin foarte nesigur — noul sosit se apropie şi.... — Pentru ultima noastră bucată? ripostează ironic Pinchinat. fără ca ei să-l fi văzut venind. o ospitalitate ultrascoţiană. Era pentru a-i trezi pe bravii locuitori ai Freschal-ului. E un om înalt şi destul de corpolent.un nou spectator înaintase cu câţiva paşi. dacă nu mă înşel. spune cu un ton amabil: — Sunt un diletant. spune Frascolin. pentru prima. după ferestre.. Ei bine. .. Şi. n-am auzit niciodată cântându-se atât de fals cu mai multă perfecţiune. — Ospitalitatea? întrebă Frascolin.... şi am avut norocul să vă aplaud.. renumit pretutindeni în superba noastră ţară. întrerupe necunoscutul o frază care ar fi fost lungă. domnilor. după cât se poate judeca în această noapte întunecată.. — într-un alt sat? — Nu. care nu i-a precupeţit entuziasmul... fără îndoială. într-o franţuzească desăvârşită. — Domnule.. şi am ascultat rareori cvartetul de Onslow interpretat cu atâta talent! Personajul e un cunoscător. Dar am înţeles de ce v-aţi purtat astfel. Dacă a doua bucată v-a zgâriat urechile. care au adormit din nou. Pe când parizienii noştri se întreabă dacă. el s-a oprit într-un colţ al pieţei. — Domnule.. — Nu.

domnilor. domnilor?. — Da.. pe care foamea şi oboseala îl fac să privească favorabil o invitaţie de acest fel. răspunde Sebastien Zorn.. o clipă! strigă Sebastien Zorn.. după ultimele urale provocate de concertul cacofonic. Pe cinstea mea. E de la sine înţeles că. răspunde Frascolin. — O greşeală? repetă Frascolin. — O clipă.. — E o greşeală. reluând: — Nu face nimic. domnilor. Cu luminile .. — Sunt de părere să acceptăm.. Mâine veţi vizita un oraş care merită osteneala şi mă angajez să vă conduc apoi la staţia apropiată. — Că suntem aşteptaţf la San Diego. ferestrele caselor s-au închis. Apoi. pe care n-aş putea să mi-o explic. observă Pinchinat. — Atunci pornim imediat. adaugă violoncelistul. — Acceptaţi. pe un ton care mărturiseşte o neplăcere destul de vie. afirmă Pinchinat. — La San Diego.. să nu o luăm dinaintea dirijorului! — Ceea ce înseamnă?. Iată cvartetul asigurat că va găsi o cameră bună într-un hotel bun. duminică.— Un oraş important? -— Desigur.. şi. în douăzeci de minute vom ajunge şi sunt sigur că-mi veţi fi recunoscători. spune Yvernes. vă făgăduiesc o primire la care au dreptul nişte artişti de talia dumneavoastră.. oferta este seducătoare şi binevenită. — Acceptăm. ■— împărtăşesc părerea ta.. astfel încât să puteţi fi duminică la San Diego. — Ni s-a spus că nu există nici un oraş înainte de San Diego.. întreabă americanul. — Ah! tresare personajul. unde oraşul ne-a angajat pentru o serie de matineuri muzicale. fără să mai vorbim despre consideraţia pe care le-o garantează acest personaj îndatoritor.. Primul trebuie să aibă loc poimâine. dacă vreţi să mă întovărăşiţi..

nu. acumulatorii electrici intră în funcţiune. în grilajul parcului se deschide o poartă prin care se ajunge pe o stradă largă şi lungă. pavată cu dale sonore. Vom traversa o apă. Acolo este un oraş. pe care întrerupătoarele le pot transforma în dulci lămpi de noapte.. Fără îndoială. vehiculul se pune în mişcare şi nu întârzie să ia viteză. — Cum? întreabă Pinchinat. Călăuziţi de american. satul Freschal s-a cufundat din nou într-un somn adânc. După un sfert de oră. cei patru artişti se apropie de carul electric. Cinci minute mai târziu. lăsând pe a doua zi explicaţia acestei minuni.... lângă şofer. unde sunt primiţi cu un zel de bun augur datorită unui cuvânt spus de american. ei adorm în paturile aşezate în cele patru colţuri ale camerei şi sforăie cu aceeaşi armonie extraordinară care a făcut faima Cvartetului Concertant. într-adevăr. acest feribot are motoare electrice.stinse. artiştii coboară în faţa peronului unui hotel confortabil. în sfârşit. . căci nu scoate deloc aburi şi în două minute acostează la cheiul unui bazin. se află acolo unul dintre acele feriboturi19 (atât de numeroase în Statele Unite) pe care vehiculul se îmbarcă împreună cu pasagerii săi. îndreptându-se către vest. majordomul îi duce într-o cameră spaţioasă.. deasupra căruia lămpi aeriene revarsă o lumină puternică. Carul electric îşi reia drumul de-a lungul unei câmpii şi pătrunde în interiorul unui parc. a cărui existenţă parizienii noştri n-ar fi bănuit-o niciodată. îşi aşază instrumentele şi se urcă şi ei în timp ce călăuza lor se instalează în faţă. răspunde americanul. o strălucitoare împrăştiere de raze lunare. luminată de becuri cu incandescenţă. apare o vastă lumină alburie. Este manevrată o pârghie. — Pe litoral. în fundul unui port. Sunt conduşi imediat în faţa unei mese luxoase şi cinează cu poftă — vă rugăm să credeţi aceasta! După-masă. Carul electric se opreşte şi Frascolin spune: — în sfârşit. — Cu ajutorul acestui bac. iată-ne pe litoral.. Acolo.

perii mişcate mecanic — unora ajunge să le prezinţi capul. încuviinţă Sebastien Zorn.. — N-avem un minut de pierdut.. nici măcar unul singur! continuă Pinchinat. Sus!.UN CICERONE VORBĂREŢ A doua zi la ora şapte. după o strălucită imitaţie a sunetelor trompetei — ceva asemănător cu „deşteptarea" regimentului: — Hai!. ar fi preferat să se ridice dintre păturile calde în trei sau chiar patru timpi. — Mă uimeşte existenţa unui oraş important în vecinătatea Freschalului! interveni Frascolin.. — Da. lumina pătrunde în valuri şi privirea se pierde pe o stradă mărginită de un dublu şir de arbori. o jumătate de zi ne va ajunge ca să vizităm oraşul acestui american amabil. în mai multe locuri. sau mai bine-zis aceste strigăte răsunară în cameră. În doi timpi! vociferează Pinchinat. Cei patru prieteni îşi fac toaleta într-o încăpere confortabilă — treabă rapidă şi uşoară... pulverizatoare de esenţe parfumate. chiuvete care se golesc basculând automat.. bătrână cheie de sol! încheie Pinchinat. ventilatoare-morişcă acţionate de un curent voltaic. cel mai leneş. calorifere. căci mâine trebuie să fim la San Diego... — Exact! replică Yvernes. aceste cuvinte. altora hainele sau încălţămintea... Oare cum a uitat vizitiul să ne vorbească despre el?. pentru a obţine curăţirea sau lustruirea completă! Apoi. fără să mai punem la socoteală . Hop!. Yvemes. Dar trebuie să urmeze pilda camarazilor săi şi să părăsească poziţia orizontală pentru cea verticală. căci au la îndemână ultimele perfecţiuni moderne: robinete gradate termometre pentru apă caldă şi apă rece. — Esenţialul era să fim aici. Şi iată-ne! Prin două ferestre mari.

. Sebastien Zorn şi tovarăşii săi pot să comunice nu numai cu interiorul. să mergem să dejunăm şi apoi. ei se îndreaptă către un ascensor care se pune în mişcare şi—i lasă în holul monumental al hotelului. dar şi cu diverse cartiere ale oraşului şi poate — aceasta-i părerea lui Pinchinat — cu oricare alt oraş din Statele Unite ale Americii. Dar ce oraş poate fi acesta?. butoanele soneriilor şi telefoanelor fac legătura imediată cu diversele servicii ale hotelului. cu totul al dumneavoastră! Cel care a pronunţat această frază de opt cuvinte e omul din .. adaugă Yvernes. Toaleta parizienilor noştri-fiind aproape terminată. îndată ce vor fi gata. remarcă Pinchinat. strigă violoncelistul — al cărui stomac e la fel de poruncitor ca şi stăpânul său — pentru că dejunul e pe masă. şi numele este splendid! — Prieteni. — Să străbatem oraşul. Până să aibă ocazia de a face această experienţă.. — Sunt al dumneavoastră. domnilor. iată că la ora şapte şi patruzeci şi şapte de minute li se telefonează în englezeşte: „Calistus Munbar prezintă respectele sale matinale fiecăruia dintre onorabilii membri ai Cvartetului Concertant şi îi roagă să coboare. — Excelsior! repetă Yvernes. unde îi aşteaptă micul dejun". — Sau chiar din cele două lumi. Numele acestui caravanserai e superb! — Calistus Munbar este îndatoritorul nostru american. strălucitoare de aurării. în capăt se zăreşte uşa restaurantului. într-adevăr.. o încăpere vastă. îi ia vorba din gură Frascolin. după acest răstimp.orologiul şi lămpile electrice răspândite pretutindeni. Pinchinat răspunde telefonic că în mai puţin de cinci minute vor răspunde invitaţiei domnului Calistus Munbar. în restaurantul hotelului Excelsior.

ajun. EI aparţine acelui tip de personaje despre care se poate spune că se prezintă singure. ca să întrebuinţăm o expresie mai fericită. „dintot-deauna". Ţi se pare că le cunoşti de multă vreme sau. Calistus Munbar trebuie să aibă între cincizeci şi şaizeci de .

. cu nări fermecătoare. cu pupila ca de jăratic. rotund. la trei nasturi de aur. ba chiar ironică. Capul lui Calistus Munbar e enorm. destul de lungă. Calistus Munbar e îmbrăcat cu o haină foarte largă. la celălalt un podo-metru1 fără să mai vorbim de brelocurile care zornăie la mijloc. barba gălbuie. •'. e surâzătoare. Acest om e.ani. cu mişcări ferme: „crapă de sănătate". tenul este foarte colorat. cu totul deschisă — fizionomia oamenilor care nu se îndoiesc de nimic şi care „au văzut multe". ea este expresivă în cel mai înalt grad. având la un capăt un cronometru. care nu este rar în Statele Unite. cum se spune. care se agită ca frunzele răsucite de vânt. Cât despre fizionomia iancheului. dinţii îi sunt din fildeş strălucitor. un simplu şiret auriu. cu irisul verzui. membrele îi sunt mari şi puternice. ridicată la colţuri. de asemeni. din stofă în dungi de culoarea tutunului. gura. Sebastien Zorn şi prietenii săi au întâlnit de multe ori oameni aparţinând acestui tip. trunchiul este aşezat zdravăn pe coapse cărnoase. e viguros şi sănătos. suportă o pereche de ochelari legaţi cu un fir de argint fin şi suplu ca un fir de mătase. Această aurărie e completată de un şir de inele cu care-i sunt împodobite mâinile grase şi roze. un descurcăreţ şi. nasul. Un lanţ masiv. tare şi lucind a scrobeală. cu păr încă blond şi buclat. E înalt. are un pic de burtă. Cămaşa e de o albeaţă imaculată. solid înrădăcinat la baza frunţii între două cute verticale. Pantalonii largi din stofă reiată se îngustează către ghetele de lac cu agrafe de aluminiu. Din buzunarul lateral. se strecoară colţul unei batiste. un pic cam gros la capăt. . ca o ghirlandă. în spatele lentilelor strălucesc nişte ochi vii. desigur. înstelată cu trei diamante. dacă ni se permite această expresie. despărţită în smocuri ascuţite. având un guler răsfrânt sub al cărui fald e înnodată o cravată imperceptibilă. mustaţa e rasă. dar nu i-ai da decât patruzeci şi cinci. de la un buzunar la altul. Capul acesta e legat de umeri printr-un gât de taur. cu pulpe drepte şi cu picioarele întoarse puţin în afară. un energic. foarte scrobită. Vesta e albă.

Ar fi fost greu de găsit un ghid dublat de un cicerone mai complet decât Calistus Munbar. clădirile nau urmat altă regulă decât fantezia arhitecţilor. . nici un trecător care să nu-l salute cu familiaritate. Cunoaşte oraşul la perfecţie. neîngăduind o singură întrebare — poate pentru a ocoli un răspuns i— lăudând frumuseţile oraşului său. în America! murmură Pinchinat. Bulevardele şi străzile. onoare mărginite de pavilioane elegante.. cu curţile lor de. — N-avem asemenea obiceiuri! protestează Yvernes. pe un ton în care surpriza se amestecă şi cu neîncrederea. dar râsul său e mai degrabă nazal decât oral. — Care anume? întreabă Frascolin. Vorbeşte tot timpul. se întretaie în unghiuri drepte. isprăvindu-şi monologul cu aceste cuvinte: — Vă rog să mă urmaţi. după contracţia vizibilă a sprâncenelor şi a maxilarelor. domnilor. în sfârşit.. —Bine!.. locuinţele par nişte palate. nici o casă în care să nu ştie cine locuieşte.. Unitatea este vădită în planul acesta geometric. Acesta este Calistus Munbar. Trebuie să vă fac însă o recomandare. căreia nu i-ar sta rău o pană Ludovic al Xffl-lea. Oraşul este construit cu multă regularitate.. numit de fiziologi hennitus..ceea ce se recunoaşte după elasticitatea muşchilor săi.. La intrarea cvartetului. când dejunul ia sfârşit. Nici un palat despre care să nu poată spune cui îi aparţine. în afară de câteva străzi comerciale. prevăzute cu verande deasupra trotuarelor. ca pe o tablă de şah.. Aceasta o să vă scutească de amendă! — Să nu scuipi. — Este cu totul interzis să scuipaţi pe stradă. strânge mâna celor patru artişti şi-i conduce în faţa unei mese pe care clocoteşte ceainicul şi aburesc tradiţionalele felii de pâine prăjită. el hohoteşte adesea. monologând fără întrerupere şi. un fel de rânjet.. cu armonia arhitectonică a faţadelor.. Cât despre varietate. el îşi scoate pălăria cu boruri largi. atât în stil cât şi în amenajarea lor interioară.

cu luxul pe care-l ghiceşti în interiorul apartamentelor. tot ceea ce pot să pretindă oamenii cei mai doritori de bunăstare şi confort modern! — Văd magazinele. în care se amestecă plantele zonelor temperate şi toride. în definitiv. Regent Street-ul. Sebastien Zorn interesându-se de ceea ce nu-l interesează deloc pe Pinchinat — toţi. acoperite cu peluze de o prospeţime englezească. Boulevard des Italiens2.magazine şi pieţe se găseşte tot ceea ce este necesar şi de prisos. La un sfert de oră după ce au părăsit Excelsior Hotel.. Răspuns?. nu s-au dezvoltat încă pe deplin. Acesta de aici. unde abundă păduri uriaşe în vecinătatea marilor oraşe californiene. foarte curioşi să dezlege misterul care învăluie oraşul necunoscut. El nici n-aşteaptă să fie întrebat. vorbeşte şi nu poţi decât să-l laşi să vorbească... Moara sa de cuvinte se învârte şi se învârte la cea mai uşoară adiere. Calistus Munbar spune: — Iată-ne pe Bulevardul Trei — şi în oraş sunt peste treizeci de bulevarde. Din această diversitate de opinii va trebui să se închege un ansamblu de observaţii destul de întemeiate.. De altfel. cel mai comercial. — Aceasta se datoreşte faptului că cea mai mare parte a co . — Poate că e prea devreme? adaugă Yvernes. E de remarcat totuşi că arborii. observă Pinchinat. Această particularitate naturală prezintă un contrast izbitor cu regiunea din vestul Americii. Boschetele lor. dar nu văd cumpărătorii. plantaţi de curând. el vorbeşte. n-au supt din măruntaiele pământului destulă putere vegetativă. Calistus Munbar este aici şi are un răspuns la toate.. cu grădinile — ca să nu spunem parcurile — aşezate în spatele lor. Membrii cvartetului observă acest cartier al oraşului fiecare în felul său: Yvernes atras de ceea ce nu-l atrage pe Frascolin. este pentru noi Broadway-ul. Acelaşi lucru se observă în scuarurile de la intersecţia principalelor artere ale oraşului.. în .

un aparat perfecţionat care transportă scrisul după cum telefonul transportă vorbirea. Linii de tramvai îl brăzdează ca şi pe celălalt. ca un zbor de cintezoi într-o zi însorită. ironic. fără să uităm kinetograful.. căci şoseaua. — Ba chiar şi divorţează!. Este Bulevardul Nouăsprezece... aceasta uzează cel mai mult aparatele noastre! Şi aici un zgomotos hohot de râs al ciceronelui. fiind pentru ochi ceea ce este fonograful pentru ureche. care reproduce imaginile. S-au apucat să facă şosele de fier". Cu ajutorul lui sunt semnate electric mandate sau poliţe. constată că şoseaua sună sub paşi ca o placă de metal. — Da. domnule Munbar.. Carele electrice trec fără să ridice măcar un fir de praf. răspunde Calistus Munbar. atent la fenomenele fizice. spune Pinchinat împărtăşind ilaritatea americanului. De altfel. — Atunci de ce n-ar şi divorţa?..menzilor se face telefonic sau chiar teleautografic. care înregistrează mişcările. De altfel Frascolin. Se arată acum o arteră transversală. Teleautograful prezintă o garanţie mai serioasă decât o simplă depeşă de care poate abuza oricine.. domnilor! .... întrebuinţăm în mod obişnuit teleautograful.. tocmai voia să-l întrebe pe Calistus Munbar. care face să zăngăne toate zorzoanele atârnate de vesta lui. — Chiar şi acte de căsătorie? întreabă Pinchinat. unde orice fel de comerţ este oprit. „Grozavi sunt metalurgiştii ăştia! îşi spune el. — Fără îndoială. acoperită cu un parchet foarte rezistent din lemn de karry şi jarrah din Australia — de ce nu acaju din Brazilia? — este la fel de curată ca şi cum ar fi fost frecată cu glaspapir. Intrigat. De ce nu s-ar căsători oamenii prin fir telegrafic?. — Sunteţi vesel. când acesta exclamă: — Priviţi. şi telefotul.

— Când e nevoie de muncitori. — O să-mi spuneţi acum că n-aveţi nici temniţe! — După cum n-avem nici întemniţaţi! .Şi le arătă o clădire vastă...Rentieri atunci? replică Sebastien Zorn. — Nici industriaşi? întreabă Pinchinat. Mă refer la negustorii cu amănuntul.. — Deloc. -— Numai rentieri şi negustori pe cale să devină rentieri. prin urmare. E vorba de Jem Tankerdon. — Defel.. — Ei bine. căci în acest microcosmos unic în lume. sunt aduşi din afară şi îndată ce-şi isprăvesc munca se reîntorc.. cu arestul. Aceasta explică şi cum. — Milionul este pentru noi monedă curentă şi se numără aici cu sutele! în acest oraş nu există decât nababi ultrabogaţi. —.. — Nici armatori? întreabă Frascolin. domnule Munbar. negustorii din cartierele comerciale fac avere. Şi muncitorii? intervine Yvernes. cărora li se adaugă casele de corecţie. cel mai onorabil şi mai onorat dintre concetăţenii noştri... spune Frascolin. trebuie să aveţi câţiva săraci în oraşul dumneavoastră — chiar dacă ar fi numai pentru a nu lăsa să le piară sămânţa! — Săraci? Nu veţi întâlni unul singur! — Atunci cerşetoria e interzisă!? — N-avem de ce s-o interzicem atâta vreme cât oraşul nu e accesibil cerşetorilor.. Acestea sunt lucruri valabile doar pentru oraşele Americii. cu o înfăţişare grandioasă. poate cel mai bogat şi... — Această clădire — s-ar putea zice acest palat — este locuită de familia unuia dintre principalii notabili ai oraşului. — E milionar?. în câţiva ani. ale cărei aripi mărginind curtea de onoare sunt unite printr-un grilaj de aluminiu.. cu un câştig bun! — Totuşi. întreabă Sebastien Zorn. nu există nici un angrosist. proprietarul inepuizabilelor zăcăminte de petrol din Illinois. azilurile şi casele lor pentru săraci.

chiar dacă nu va afla numele oraşului decât în clipa plecării.... — Numele său?. îngăduiţi-mi să nu vi-l spun încă. a cărui iritabilitate naturală începe să se facă simţită. — Şi care e numele său? întreabă Sebastien Zorn. cum se explică faptul că vizitiul nu le-a spus nimic? La urma urmei. unde găsesc condiţii mai avantajoase ca să-şi exercite vocaţia. Dar. — Ieri? tresare Frascolin.. Bizarul personaj s-a lăsat din nou pradă vorbăriei. care se întreabă ce poate să însemne această frază ciudată.. nu fără a da de înţeles că doreşte să nu i se ceară explicaţii prea categorice: — Domnilor. cvartetul îşi va termina plimbarea şi. domnule violoncelist. de care el se va simţi foarte onorat. unde vor afla cheia acestei enigme dacă Munbar nu se învredniceşte să-i lămurească. că nu ne mai aflăm în America! — Ieri vă aflaţi încă acolo. răspunde uluitorul cicerone. Singura întrebare care se pune este următoarea: cum poate un oraş atât de mare să ocupe un promontoriu al coastei californiene fără să aparţină Statelor Unite şi. aceasta-i va fi de ajuns. — Fără îndoială!. pieţe. care nu depinde decât de el însuşi. înainte de prânz. Astăzi vă aflaţi într-un oraş liber. . asupra căruia Uniunea n-are nici un drept. domnule Munbar. s-ar crede. Contemplaţi această admirabilă perspectivă! Nici în acest cartief nu se află magazine. acea mişcare a străzilor care indică viaţa comercială. în definitiv.. spune Sebastien Zorn. n-are nici o importanţă. în douăzeci şi patru de ore executanţii se vor afla la San Diego. Această rezervă a americanului este cel puţin curioasă.-— Dar criminalii? — Sunt rugaţi să rămână pe vechiul şi noul continent. iată-ne la capătul Bulevardului Treizeci şi şapte. Numai palate şi locuinţe particulare. dar averile sunt mai mici decât cele de pe . spune el. ascultându-vă. — într-adevăr. pe de altă parte. — Şi când îl vom şti? — La sfârşitul vizitei.

oprindu-se în faţa clădirii. Frascolin. în adevăratul înţeles al cuvântului. precizează Caiistus Munbar. Nicăieri nu se zăresc zdrenţele vreunui cerşetor. — Ei. S-ar spune că bate monedă vorbind. — Nişte cerşetori! spune Pinchinat. un fel de pateu de Savoia înfipt în mijlocul unei pieţe cu peluze înverzite. ca din gura acelui fin al zânelor care semăna perle şi smaralde. spune Frascolin. totdeauna poţi să fii cerşetorul cuiva! Un milionar este bogat faţă de cel care n-are decât o sută de mii de franci şi nu e bogat faţă de cel care are o sută de milioane. cuvântul milion revine cel mai des — un cuvânt vrăjit. Unele artere mari sunt înzestrate cu trotuare mobile. trăsuri electrice. dintre cele . strâmbându-se semnificativ. pe cât se pare! Munbar îl pronunţă umflându-şi obrajii. Şi dacă dintre buzele sale nu cad diamante. Artiştii noştri au băgat de seamă că. Yvernés continuara să străbată acest oraş extraordinar. douăsprezece milioane. adică vehicule trase de cai. Pretutindeni tramvaie. lipsită de vreun stil arhitectural. alunecând pe şosele ca o bilă pe postavul unei mese de biliard. '•. camioane. care electrice. — Este templu] protestant. de asemenea. iată o biserică. mişcându-se odată cu el. Sébastien Zorn. acţionate de un lanţ fără sfârşit şi pe care oamenii se plimbă cum ar face-o într-un tren în mers. nu se întâlnesc decât în cartierele bogate. Rentieri cu zece. Circulă. dintre toate cuvintele folosite de călăuza lor. al cărui nume le este încă necunoscut. — Da. atunci cad monede de aur. — Există şi biserici catolice în oraşul dumneavoastră? întreabă Yvernés. domnule! De altfel trebuie să vă spun că. domnule. — Ah. Cât despre echipaje. Pinchint. cu o sonoritate metalică. Străzile sunt însufleţite de neîncetatul du-te-vino al trecătorilor bine îmbrăcaţi.Bulevardul Nouăsprezece. arătând spre un edificiu de o construcţie destul de greoaie.

dacă vreţi să-i spunem aşa. dacă vreţi... — Şi spovedania de asemeni?.. — Oraşul este reîmpărţit în două sectoare aproape egale.. dacă vreau? replică Frascolin.. anglicane. rugăciunea trebuie să fie nu o înălţare către cer. Oare punctele cardinale ale acestei aşezări se schimbă după placul fiecăruia?... în faţa dumneavoastră e templul protestant! — Se cunoaşte. domnule Munbar. Ne aflăm aici în sectorul.. ne-am oprit doar la catolicism şi protestantism.. spune Pinchinat.. orientându-se după poziţia soarelui. wesleiene etc. neunite din punct de vedere religios. — Şi ce limbă vorbesc? — Engleza şi franceza. Vă voi explica aceasta mai târziu.. presbiteriene.. — Lucru pentru care vă felicităm. desigur că predica şi slujba religioasă pot fi ascultate la telefon.. într-un oraş cu atâtea maşinării moderne. La noi nu e ca în Statele Unite. Aici veţi întâlni numai protestanţi fideli calvinismului sau romanocatolici.. îmi închipui! îl întrerupe Frascolin.. anabaptiste..aproape o mie de religii diferite existente pe glob. răspunde Pinchinat. — De necrezut. — Tot aşa cum poţi să te căsătoreşti prin teleautograf — şi veţi conveni că e un lucru practic. observă Yvernes.. Să revenim la sectorul. — Vest... mai intelectuali.. ■— Fără îndoială. care este locuit numai de protestanţi. — Vest. mai rafinaţi ocupă celălalt sector... în vreme ce catolicii.. dacă nu şi politic. de necrezut! . Cu o asemenea arhitectură greoaie.. rămaşi chiar aici oameni practici. unde sunt tot atâtea secte câte familii — metodiste. vest.. — Da.. — Cum. destul de surprins de acest răspuns.. — Frumoase cuvinte! sare Pinchinat. Domnule Munbar. şi nu. ci o strivire de pământ..

Este un contrast izbitor cu . un tramvai îi transportă pe înfometaţi la hotel.obişnuitele prânzuri americăneşti. căci restaurantele nu par să fie numeroase în acest oraş unde fiecare preferă să stea mai mult acasă — şi care nu prea e vizitat de turiştii celor două lumi. la Excelsior Hotel? Da. Puţină răbdare. bere şi vinuri pe care soarele Franţei le-a distilat înainte cu zece ani pe colinele Medocului şi ale Burgundiei. Stomacurile lor strigă la unison şi ei sunt de acord că trebuie să mănânce cu orice preţ.CVARTETUL CONCERTANT DECONCERTAT La ora unsprezece. îl vor afla când Vor termina explorarea. ţi-e îngăduit .. după o plimbare atât de lungă. El răspunde la orice întrebare în legătură cu oraşul. carnea de pasăre. să fii flămând. Oare are de gând să îmbete cvartetul. Iată-i aşezaţi în faţa unei mese îmbelşugate. Aici. ca să-l facă să piardă trenul de San. fragedă şi parfumată. căruia nu i-a pierit cheful de vorbă. De altfel. e de o încântătoare bună dispoziţie.. Se vor întoarce. deci. acest iancheu. Pinchinat şi Frascolin onorează acest dejun cel puţin tot atât cât Sebastien Zorn şi Yvernes. Artiştii noştri uzează de această îngăduinţă. Apoi. E de la sine înţeles că sunt invitaţii lui Calistus Munbar şi nu se făcea să-l refuze. nu mai puţin supus necesităţilor refacerii cotidiene decât oaspeţii săi. în care mulţimea felurilor nu răscumpără insuficienţa lor. peştele de o prospeţime îmbietoare. . în câteva minute. carnea de vită sau de miel este excelentă. în locul apei la gheaţă din restaurantele americane. în afară de ceea ce ar fi vrut să afle musafirii săi — numele acestui oraş independent. Este şi părerea lui Calistus Munbar.

Este tunul observatorului.. fără să ştie prea bine ce să creadă. Seara. — Haideţi.Diego? Nu. consultându-şi ceasul. Frascolin. — Nu vă neliniştiţi. nu se află pe vreunul dintre trotuarele mobile laterale.. domnilor. domnule! Soarele nu întârzie aici. Şi. probabil că au băut cam mult. — Nu. tresărind. răspunde Calistus-Munbar.. prieteni — îmi veţi îngădui. Să ne sprijinim. Pământul are o uşoară tendinţă de a le fugi de sub picioare. totuşi... Trebuie să vizităm al doilea sector al oraşului şi-aş muri de disperare dacă v-ar scăpa un singur amănunt! N-avem timp de pierdut... atunci întârzie! constată Frascolin. după ce s-a mâncat din gros. clipind din ochiul stâng. bălăbăninduse. sper. dar se bea zdravăn. pe care prânzul ales l-a toropit mai puţin decât pe colegii săi. Un surâs ciudat se iveşte pe buzele americanului. după cum nu întârzie în altă parte... — O!. răspunde Calistus Munbar.. Veniţi. — Da. îl priveşte bănuitor. să vă spun astfel. mereu preocupat să-şi îndeplinească angajamentele. şi masa e pe cale să se încheie cu ceai. N-o să vă pară rău că m-aţi acceptat drept călăuză! Cum să nu asculţi de o persoană atât de îndatoritoare? Cei patru artişti părăsesc sala hotelului şi pornesc la drum. când o detunătură zguduie geamurile hotelului. căci un fel de fior le trece prin corp. — Ce-i asta? întreabă Yvernes.. la ce oră? insistă Frascolin.. . ochii îi strălucesc în dosul lentilelor şi îşi freacă mâinile. cafea şi lichioruri. dragi oaspeţi. Chatillon! strigă Alteţa Sa. S-ar putea crede că se felicită pentru reuşita unei farse grozave. Într-adeVăr. — Hi! Hi!. — La ce oră pleacă trenul către San Diego? se interesează Sebastien Zorn. — Dacă vesteşte amiaza. veniţi.

. Magazinele sunt mai pline de clienţi. prin felul de a merge şi de a se purta. de asemenea.... Un fost bancher din New Orleans. desigur? — în orice caz rivali. Sub îndrumarea lui Calistus Munbar. care a băut şi el destul şi nu s-a simţit niciodată mai bine dispus.. grupul se opreşte pe la mijlocul Bulevardului Cincisprezece şi Yvernes strigă: — Straşnic palat. palatele la fel de magnifice ca în celălalt sector.. o stradă îi poartă spre unul dintre cartierele celui de-al doilea sector. — Palatul familiei Coverley... care încearcă să-şi asigure întâietatea în treburile oraşului şi se invidiază.. —. domnilor parizieni. clădirile sunt împodobite cu mai multă fantezie.. Aici e mai multă animaţie şi o atmosferă mai puţin puritană. îţi vine să crezi că acest oraş e dublu.Mai bogat decât el? întreabă Pinchinat. care are mai multe sute de milioane decât degetele celor două mâini! — Frumoasă pereche de mănuşi. Trebuia doar să stropim sosirea dumneavoastră!. ca unele stele. casele sunt mai confortabile. prin aspectul ei. pe cinstea mea. dar având o înfăţişare mai plăcută.. îi linişteşte americanul. Populaţia se deosebeşte. egalul lui Jem Tankerdon. cu deosebirea că sectoarele nu se învârtesc unul în jurul celuilalt. Nat Coverley. .. din Illinois în Louisiana. Te-ai crede transportat deodată din nordul Statelor Unite în sud. Jem Tankerdon şi Nat Coverley. Două oraşe alăturate. sunt inamici. de la Chicago la New Orleans. dragă domnule Munbar! — Adevărat! — Şi aceşti doi notabili. aceasta nu înseamnă că sunteţi nişte beţivi!.. răspunde americanul. Ajuns aproape de centrul sectorului.— — Cred că am băut cam mult! constată Yvernes. — Tot atât de bogat. ştergându-şi fruntea. — Şi am golit stropitoarea! replică Pinchinat. Nu-i nimic. spune Calistus Munbar..

şi dacă unul îl înghite pe celălalt. liniile lui verticale caracteristice pierzându-şi din frumuseţe când sunt privite de la distanţă. dragii mei oaspeţi. — Dar. scutită de orice griji.— Vor sfârşi prin a se mânca? întreabă Sebastien Zorn. domnule Munbar. Au fost modelate astfel încât să răspundă gusturilor celor care veneau să caute aici o existenţă liniştită. scumpii mei prieteni. graţia ferestrelor îngemănate. fineţea rozetelor. N-a venit oare momentul să aflăm numele acestui oraş extraordinar? — Nu.. Saint-Mary Church merită toată admiraţia pentru zvelteţea turnurilor... domnule Yvernes. E clădită în stil gotic. o existenţă pe... . Să continuăm. acel stil care nu-ţi cere să te depărtezi prea mult pentru a-l aprecia. exclamă Yvernes.... — O frumoasă mostră a stilului gotic anglo-saxon! spune Yvernes. cele două sectoare ale oraşului dumneavoastră seamănă tot atât de puţin cât seamănă templul unuia cu catedrala celuilalt! — Şi cu toate acestea. — O să aibă o indigestie grozavă în ziua aceea! completează Alteţa Sa.. şi acelaşi tată. — Poate că da. care se pricepe la arhitectură. «nu acelaşi tată? se interesează Pinchinat!.. ai grijă şi nu ne pune prea mult la încercare curiozitatea!. potrivindu-şi ochelarii de aur pe apendicele său nazal.. E ca şi cum ai cânta o frază muzicală care nu mai ajunge la tonică.. Aşteptaţi sfârşitul plimbării noastre. Numai că au fost crescute în chip diferit. răspunde americanul. Calistus Munbar pufneşte în râs... într-atât i s-a părut de nostim răspunsul. domnule Munbar. fericită.. cele două sectoare au aceeaşi mamă.. — Pe Apolo. Aveţi dreptate. care nu o poate oferi nici un oraş din vechiul sau noul continent. încă.. — Ba. Biserica catolică se înalţă printr-o piaţă largă. eleganţa ogivelor1 strălucitoare. — Şi aceasta sfârşeşte prin a obosi urechea!" adaugă Sebastien Zorn.. care îngăduie să i se admire proporţiile armonioase.

intervine Frascolin. al cărui turn este cu o treime mai înalt decât clopotniţa bisericii. încins cu un superb grilaj împodobit cu flori şi plante agăţătoare. care simte un fel de nelinişte vagă amestecându-se cu sentimentul curiozităţii. a cărei linie circulară se confundă cu linia orizontului. Nu acum. plimbarea noastră se va încheia cu o vizită la observator. Calistus Munbar răspunde cu o satisfacţie vanitoasă. domnule Zorn.. fructarilor etc. prieteni. străbat cu conştiinciozitate bulevardele celui de-al doilea sector. Frascolin remarcă un lucru pe care nu socoteşte necesar să-l . mai târziu.. Pe la ora două. Apoi vizitează cartierele comerciale— reşedinţa croitorilor. şi limba nu i se odihneşte nici o clipă. Dincolo se întinde câmpia. — Dar. — La sfârşitul excursiei. vă fac o propunere.. băcanilor. El nu mai sfârşeşte cu reclama oraşului. scuturându-şi coama încâlcită.— înainte de a continua. brutarilor.. asemeni unui circar iscusit.. pălărierilor.. — Şi anume? •— De ce n-am urca în clopotniţă? De acolo. mi-aţi strica poanta! Şi nu-i nici un mijloc de a obţine un alt răspuns de la acest personaj enigmatic. Salutat de cele mai multe dintre persoanele pe care le întâlnesc. Fiind nevoiţi să se supună. care începe să se enerveze în faţa atâtor subterfugii misterioase. vreau să.. insistă Frascolin. cum se odihneşte limba unui clopot într-o zi de sărbătoare. — Şi când? întreabă violoncelistul. cizmarilor. — Nu! strigă Calistus Munbar. de ce să nu profităm de faptul că ne aflăm aici? — Pentru că. am putea să vedem.. — Ne vom întoarce aici? — Nu. măcelarilor. cvartetul a ajuns la marginea oraşului.

renonculi de Persia. muşcate uriaşe ca acelea din Monte-Carlo. însufleţiţi de ciripitul nenumăratelor roiuri de păsărele. stânjenei. peluze înverzite. portocali. când Calistus Munbar îi distrage atenţia strigând: — Domnilor. — Oh. narcise. tramvaiul pleacă peste câteva minute! La drum către port! -— Către port? se miră Sebastien Zorn. castani. Calistus Munbar are dreptate să numească parc câmpia care se întinde împrejurul oraşului. aloeşi. cum ar fi trebuit să fie la ora aceea. Toţi dau mâna cu Calistus Munbar — acest diavol de om e cunoscut de toată lumea — şi dinamurile tramvaiului îşi încep activitatea locomotoare. lămâi. cum spunea Rabelais2. begonii. dalii. hortensii. Explicaţia o vor găsi. unde ar putea să fie dacă nu într-un punct oarecare al acestui litoral? Puţin cam buimăciţi. pe coasta Californiei.. măslini. care-vă va îngădui să admiraţi parcul nostru! Dacă există un port. bogate colecţii de cerceluşi. dafini roşii. lotuşi albi şi roşii. tot felul de arbori — stejari. ulmi. în loc să se afle la sud-vest. artiştii se aşază pe banchetele unui vagon elegant în care se află mai mulţi călători.. bariere pictate. salvii. drepte sau în zigzag. camelii. Alei. brazde de flori de o prospeţime primăvăratică. Este o adevărată grădină englezească având fântâni ţâşnitoare. masive de arbuşti în care se amestecă soiurile cele mai diferite. fistici. floarea-patimii din America de Sud. Este vorba despre faptul că soarele. într-adevăr. trebuie să fie situat puţin mai sus sau puţin mai jos de oraş. zambile. încă. se află la sud-est. toporaşi. cedri tineri. arţari.comunice şi camarazilor săi. fagi. trandafiri de Alexandria cu flori albe. lalele. Această negociere nu poate să nu zdruncine un spirit atât de meditativ ca al lui Frascolin şi el începe să-şi „matagrabo-lizeze creierul". o plimbare de cel mult o milă. . micoculieri. cărora nu li se văd capetele. fără îndoială. în vârful turnului observatorului.

ciutele. căldura. curmali. calebasieri. smochini. goyavieri. .. pe degetele cu care-şi mângâie barba. făcând să scânteieze bijuteriile de . Americanul încuviinţează. adică o substanţă în general nesănătoasă.. după cum distribuim lumina. cu alte cuvinte tot ce poate pretinde un amator de la cea mai bine înzestrată grădină botanică.. — Şi pentru ce să-ţi dai osteneala. mi-. Numai păstorii lui D'Urfe3 şi încântătoarele lui păstoriţe sunt. vacile roşcate pasc printre bariere. lipsă. trestii de India.. care-şi plimbă apele dătătoare de viaţă de-a lungul vâlcelelor acestei câmpii. La ce bun? — Ei! Ca să aveţi apă! — Apă. eucalipţi. când e aşa de uşor să fabrici o apă igienică.orhidee.. după plac. — Dumneavoastră fabricaţi apa? întreabă Frascolin. Yvernes se crede pesemne transportat în mijlocul peisajelor bucolice din romanul Astreei. ora exactă. căprioarele şi alte graţioase patrupede ale faunei forestiere sar printre boschete. Cât despre Lignon4. -— Vreţi să mă faceţi să cred că fabricaţi şi ploaia pentru a uda peluzele şi florile? replică Yvernes. forţa motrice. frigul. palmieri... — Fără îndoială. Numai că totul pare artificial. din păcate. cocotieri. — Ia te uită! Aceasta-i tot ce aveţi în materie de râuri? — Râuri? se miră Calistus Munbar. agenţii antiseptici. bananieri... Oile nu lipsesc de pe aceste păşuni. Cu obiceiul lui de a evoca amintirile vechii poezii. electricitatea prin autocon-ducţie. şi o distribuim caldă sau rece la domiciliu. mimoze.. SerpentineRiver. crobiană si tifoidică? — Fie. sunetul. ferigi arborescente şi apoi esenţe specifice zonelor • tropicale. ceea ce îl face pe ironicul Pinchinat să strige: . el e reprezentat printr-un râu.. dar poate fi curăţată. lipsită de orice impurităţi şi chiar gazoasă sau feruginoasă.

. Au de-a face Cu un nebun sau cu un mistificator? în primul caz.. hrişcă şi alte cereale. rafale. — Da. uragane.. Ce amestec are cerul în toate acestea? — Cerul. tornade.. tramvaiul se deplasează încet în mijlocul grădinilor vrăjite.. — Da. iarna.. sau dacă preferaţi astfel. — Iarna?. gheţurile! exclamă Sebastien Zorn. pe care răspunsurile ironice ale iancheului l-au înfuriat. Astfel. câmpuri cultivate cu legume: cartofi. morcovi. fără îndoială.. Lui Sebastien Zorn şi camarazilor săi li se pare că dincolo de graniţele acestui parc imens bucăţi de pământ cultivate metodic îşi etalează culorile diverse. unde vor putea să-şi dea seama dacă această regiune ciudată produce şi grâu. vijelii. fără să poţi înlătura când arşiţa prelungită. în al doilea trebuie pedepsit zdravăn pentru aerele lui. Cei patru parizieni se privesc. orz. porumb. norii plini de apă. Să puteţi produce ploaie la comandă. Artiştii noştri abia aşteaptă să ajungă în plin câmp.. tot ceea ce e necesar pentru a alcătui o supă desăvârşită. ploaie pe care conductele aşezate sub | pământ o răspândesc la timp şi după toate regulile. Ce înseamnă aceasta? — Brumele. secară. ca eşantioanele de stofă expuse altădată la uşile croitorilor. dragi prieteni. când umiditatea prea persistentă? — Până aici.— Ploaie la comandă! strigă Sebastien Zorn. fie! Dar s-o împiedicaţi să cadă din cer. — Cerul?. ovăz. domnule Munbar! declară Frascolin. napi. în acest timp.. .. Sunt. curenţii atmosferici cu cortegiul lor de cicloane. când e vreme rea. — Vreme rea? repetă Calistus Munbar. — N-am auzit! răspunde liniştit Calistus Munbar. zăpezile... varză. Nu-i mai bine aşa decât să aştepţi bunul plac al naturii şi să te supui capriciilor climei? Nu-i mai bine decât să tuni şi să fulgeri împotriva intemperiilor. trebuie închis.. praz. în sfârşit..

parcului. cablurile submarine. Această uzină acoperă o suprafaţă de zece mii de yarzi pătraţi. telefoanele. susţinute cu odgoane de fier. lunile de aluminiu. răspunde Calistus Munbar. — Şi ce fabrică.. ale unui Great-Eastern5. că ne-a trebuit o doză incalculabilă de energie pentru a întemeia acest oraş incomparabil. câmpiei. telefoturile. Cine şi-ar fi putut închipui că e nevoie de atâta forţă pentru a pune în mişcare dinamurile sau pentru a încărca acumulatorii? . mărturii ale unui efort mecanic superior faţă de tot ce-a dat până acum industria modernă. teleautografele. Uzina alimentează totodată telegrafele. zgomotele maşinilor. — Da! Cele care leagă oraşul cu diversele puncte de pe litoralul american. fără rival în lume! Se aud sforăiturile surde ale giganticei uzine. Vă rog să credeţi.Dar iată că apare o uzină. ai cărui o sută de mii de cai putere ar face să se mişte elicele puternice. — Cablurile submarine? îl întrerupe Frascolin.. cu consumul nostru de energie electrică. puternicele erupţii ale vaporilor. Aceste coşuri. a cărui privire ascuţită ameninţă să străpungă lentilele ochelarilor. E prima întreprindere industrială pe care o vede cvartetul de când „excursionează" — să ne fie iertat acest cuvânt — sub conducerea americanului. maşinile-unelte. şi morală! replică Calistus Munbar.. seamănă cu acelea ale unui vapor în mers. — Este o fabrică şi are aparate evaporatoare cu petrol. aparatele cu arc şi cu incandescenţă. aproape un hectar.. Dar în locul unui fum des şi negru. gurile lor nu scot decât fuioare subţiri de aburi. soneriile. domnilor. care nu întinează văzduhul.. producând forţă motrice şi lumină. — Ce-i cu întreprinderea aceasta? întreabă Pinchinat. sobele de bucătărie.. dominând cu coşurile ei metalice acoperişurile joase de sticlă mată. fabrica dumneavoastră? — Energie eletrică pe care o distribuie oraşului. — Şi a fost necesar să se creeze o uzină atât de importantă? — Cred şi eu.

dacă vor să se întoarcă în oraş pentru a lua trenul de seară spre San Diego. El constată. Ne vom întoarce în oraş cu tramvaiul.. Frascolin observă că intrarea portului e orientată spre nord şi trage concluzia că trebuie să fie situat în partea septentrională a unuia dintre acele promontorii cu care litoralul Californiei de Jos împunge Pacificul. E mai mult un bazin oval. Sebastien Zorn îi aminteşte această condiţie lui Calistus Munbar. prevăzute cu aparate electrice. Avem tot timpul. bazinul nu găzduieşte decât o jumătate de duzină de nave. care răspunde: — N-aveţi nici o grijă. . înainte de un ceas. nu veţi mai fi unde sunteţi în această clipă. — Undeva în spate. altele transportului mărfurilor necesare consumaţiei cotidiene şi câteva bărci de pescuit. după ce vom vizita litoralul. din înaltul turn al Observatorului. că şi curentul marin se propagă spre est cu oarecare viteză. revărsând mereu fraze laudative.. Dar e cazul să se grăbească. îi plimbă pe cheiurile care mărginesc antrepozitele şi docurile.. — Ne asiguraţi? insistă violoncelistul.După un sfert de milă.. tramvaiul se opreşte în staţia portului. la răsăritul soarelui.. dragi prieteni. lunecând pe lângă botul digurilor ca valurile de-a lungul laturilor unui vas în mers — efect datorat fără îndoială fluxului. — Vă asigur că mâine. Aţi dorit să aveţi o privire de ansamblu a acestei regiuni şi o veţi avea. Călătorii coboară şi călăuza lor. de asemenea. — Unde e oare fluviul pe care l-am trecut aseară? întreabă Frascolin. terminat cu două diguri susţinute prin armături de fier şi luminate de două faruri care uşurează intrarea bastimentelor venind din larg. Acum. cu toate că mareele sunt foarte slabe pe coastele de vest ale Americii. se mulţumeşte să răspundă iancheul.. Portul poate adăposti cel mult o duzină de nave. unele destinate transportului petrolului.

Nu pot decât să accepte acest răspuns destul de vag. De altfel, curiozitatea lui Frascolin, mai mult decât cea a camarazilor săi, e stârnită în cel mai înalt grad. De abia aşteaptă să se afle în vârful acestui turn, de unde, după cum afirmă americanul, privirea îmbrăţişează un orizont cu o circumferinţă de cel puţin o sută de mile. Dacă nici atunci nu vor cunoaşte poziţia geografică a acestui oraş neverosimil, vor trebui să renunţe pentru totdeauna. De cealaltă parte a bazinului începe o a doua linie de tramvai, care merge de-a lungul ţărmului. Tramvaiul are şase vagoane, în care s-au instalat mai mulţi călători. Aceste vagoane sunt trase de o locomotivă electrică, cu acumulatori având o capacitate de două sute de amperi-ohmi, a cărei viteză atinge de la cincisprezece la optsprezece kilometri pe oră. Calistus Munbar invită cvartetul să urce în vehiculul care porneşte imediat, ca şi cum nu i-ar fi aşteptat decât pe ei. Câmpia nu se deosebeşte prea mult de parcul situat între oraş şi port. Acelaşi şes întins, întreţinut cu grijă. Preerii verzi şi câmpuri în locul peluzelor —• iată totul, câmpuri de legume, nu de cereale. în acest moment, ploaia artificială, ţâşnind din conductele subterane, recade ca o aversă binefăcătoare asupra acestor lungi dreptunghiuri trasate cu sfoara şi echerul. Natura n-ar fi putut s-o dozeze şi s-o distribuie mai precis şi mai la timp. Linia tramvaiului urmează litoralul, având de o parte marea şi de cealaltă câmpia. Vagoanele străbat astfel patru mile — aproximativ cinci kilometri. Apoi se opresc în faţa unei baterii de douăsprezece tunuri de mare calibru, la a cărei intrare stă scris: „Bateria Pintenului". — Tunuri care se încarcă, dar nu se descarcă niciodată prin culasă... cum se întâmplă atât de des în bătrâna Europă! le atrage atenţia Calistus Munbar. în acest loc, coasta este tăiată neted. Se conturează un fel de cap foarte ascuţit, asemănător cu prova unui vapor sau chiar
T

cu pintenul unui cuirasat, despicând valurile, care-l stropesc cu spuma lor albă. Efectul curentului, fără îndoială, căci hula din larg nu provoacă decât lungi încreţituri, din ce în ce mai slabe odată cu coborârea soarelui la orizont. De aici porneşte o altă linie de tramvai, care coboară către centru, prima linie continuând să urmeze sinuozităţile litoralului. Calistus Munbar îi face pe oaspeţii săi să schimbe linia, anunţându-i că se vor întoarce în oraş. S-au plimbat de ajuns. Calistus Munbar îşi scoate ceasul (capodoperă a lui Sivan din Geneva: un ceas vorbitor, un ceas fonografic), apasă pe buton şi deodată se. aud distinct aceste cuvinte: „Patru şi treisprezece minute". — N-aţi uitat ascensiunea pe care trebuie s-o facem la Observator? aminteşte Frascolin. — Cum să uit, dragii şi de pe acum vechii mei prieteni!.,. Mi-aş uita mai curând propriul meu nume, care se bucură totuşi de oarecare celebritate! încă patru mile şi ne vom afla în faţa magnificului edificiu clădit la extremitatea Bulevardului Unu, cel care desparte sectoarele oraşului nostru. Tramvaiul a pornit. Dincolo de câmpurile pe care cade mereu ploaia „de după-amiază" — aşa îi spunea americanul — călătorii regăsesc parcul închis cu bariere, peluzele, boschetele şi straturile de flori. Sună patru şi jumătate. Minutarul şi orarul se mişcă pe un cadran gigantic, foarte asemănător cu cel al clădirii Parlamentului din Londra, aşezat pe un turn dreptunghiular. La picioarele acestui turn se află clădirile afectate diverselor servicii ale Observatorului. Unele, acoperite de emisfere metalice cu deschizături transparente, permit astronomilor să studieze mersul stelelor. Ele sunt dispuse în jurul curţii centrale, în.mijlocul căreia se înalţă turnul înalt de o sută cincizeci de picioare. Din galeria sa superioară, privirea poate cuprinde totul pe o rază de douăzeci şi cinci de kilometri, deoarece orizontul nu e limitat de nici o ridicătură, deal sau munte.

Luând-o înaintea oaspeţilor săi, Calistus Munbar pătrunde prin uşa deschisă de un portar îmbrăcat într-o superbă livrea: împreună cu ghidul său, cvartetul urcă în ascensorul electric din hol. Cuşca se înalţă cu o mişcare lină şi uniformă. După patruzeci şi cinci de secunde, ea se'opreşte la nivelul platformei superioare a turnului. Pe această platformă se ridică prăjina unui drapel gigantic, a cărui etamină fâlfâie sub adierea brizei nordice. Ce naţionalitate indică drapelul? Nici unul dintre parizieni nu poate să răspundă. Parcă ar fi pavilionul american cu dungile sale roşii şi albe, dar în locul celor şaizeci şi şapte de stele care străluceau pe firmamentul confederaţiei în acea epocă, pe blazon nu se vede decât una singură: o stea, mai curând un soare de aur răsfirat pe albastrul blazonului şi întrecându-se parcă în strălucire cu astrul zilei. — Drapelul nostru, domnilor! spune Calistus Munbar, descoperinduse respectuos. Sebastien Zorn şi camarazii săi nu pot decât să-l imite. Apoi, înaintează pe platformă până la balustradă şi aplecându-se... Ce strigăt — la început de surpriză, apoi de mânie — ţâşneşte din piepturile lor! întreaga câmpie li se înfăţişează privirilor şi ea nu prezintă decât un oval perfect, mărginit de orizontul marin. Atât de departe cât pot să vadă în larg, nu se zăreşte nici o bucată de pământ. Şi, totuşi, noaptea trecută, după ce au plecat din Freschal cu vehiculul americanului, Sebastien Zorn, Frascolin, Yvernes, Pinchinat au urmat meandrele drumului pe o distanţă de două mile... Pe urmă au urcat cu carul electric pe un feribot, pentru a traversa cursul apei... Apoi au ajuns din nou pe pământ... Dacă ar fi părăsit litoralul californian pentru un mijloc oarecare de navigaţie, şi-ar fi dat desigur seama... Frascolin se întoarce către Calistus Munbar: — Ne aflăm pe o insulă?

După cum vedeţi! răspunde iancheul, care schiţează cel mai amabil dintre surâsuri. — Şi care este această insulă? — Standard-Island.

— Şi acest oraş? — Milliard-City.

STANDABD-ISLAND MILLIARD-CITY

şi

În acea epocă se aştepta încă statisticianul îndrăzneţ, dublat ■ de un geograf, care să calculeze cifra exactă a insulelor răs-* pândite pe suprafaţa globului. Nu e prea temerar din partea noastră să admitem că această cifră se ridică la mai multe mii. Nu se găsea oare printre ele măcar una care să răspundă dorinţei celor care au întemeiat Standard-Island şi exigenţelor viitorilor săi locuitori? Nu, nici una! De aici ideea „americamecaniceşte" practică de a se crea o insulă pe de-a-ntregul artificială, care să constituie ultimul,cuvânt al industriei metalurgice moderne. Standard-Island — ceea. ce s-ar putea traduce prin „Insula-tip" — este o insulă cu elice. Capitala ei se numeşte Milliard-City. De ce acest nume? Pentru că este oraşul miliardarilor, un oraş gouldian, vanderbildtian şi rotschildian1 Dar, veţi spune, cuvântul miliard nu există în limba engleză. Anglo-saxonii vechiului şi noului continent spun întotdeauna: a thousand millions2-.. Miliard e un cuvânt francez... De acord, şi cu toate acestea, de câţiva ani el a intrat în limbajul curent al Marii Britanii şi al Statelor Unite şi a fost dat, pe bună dreptate, capitalei „Insulei-tip".

Ideeaunei insule artificiale n-are nimic extraordinar în sine. Nu e mai presus de puterea oamenilor să o realizeze, cu ajutorul unei mase suficiente de materiale cufundate într-un fluviu, într-un lac sau într-o mare. Dar aceasta n-ar fi fost de ajuns. Dată fiind destinaţia sa, cerinţele pe care urma să le satisfacă, insula aceasta trebuia să se poată deplasa şi, în consecinţă, să fie plutitoare. în aceasta consta dificultatea, dar o dificultate care nu întrecea posibilităţile uzinelor metalurgice, înzestrate cu maşini de o putere, ca să zicem aşa, infinită. încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, cu pasiunea lor pentru big, cu admiraţia lor pentru tot ce este „enorm", americanii au hotărât să instaleze,la câteva sute de leghe în larg o plută gigantică fixată cu ancore puternice. Ar fi fost dacă nu un oraş, cel puţin o staţiune atlantică dotată, cu restaurante, hoteluri, cluburi, teatre etc., unde turiştii ar fi găsit toate distracţiile staţiunilor balneare la modă. Ei bine, acesta e proiectul care a fost realizat şi desăvârşit. Numai că în loc de o plută fixă, a fost creată o imensă insulă plutitoare. Cu şase ani înainte de epoca în care se situează începutul acestei povestiri, fusese fondată Standard-Island Company Limited, cu un capital de cinci sute de milioane de dolari. Acest capital, împărţit în cinci sute de părţi, era destinat fabricării unei insule artificiale care să ofere nababilor din Statele Unite diversele avantaje de care sunt lipsite regiunile sedentare ale globului terestru. Capitalul a fost găsit fără osteneală, căci averile uriaşe erau numeroase atunci în America, datorită fie exploatării căilor ferate, fie operaţiunilor bancare, fie randamentului regiunilor petrolifere, fie comerţului cu conserve de carne de porc. ■ După patru ani, insula era construită. Vom indica mai jos principalele ei dimensiuni, amenajările interioare, mijloacele de locomoţie care-i îngăduie să utilizeze cea mai frumoasă parte a imensei suprafeţe a Pacificului. Vom da aceste dimensiuni în kilometri, nu în mile — sistemul decimal biruind, în sfârşit,
51

inexplicabila repulsie pe care o inspirase odinioară rutinei anglo-saxone. Sate plutitoare există în China, pe fluviul Yang-Tse-Kiang, în Brazilia, pe fluviul Amazoanelor, în Europa, pe Dunăre. Dar, nu sunt decât construcţii efemere, câteva căsuţe aşezate pe plute.Odată ajunsă la destinaţie, pluta se desface, căsuţele se demontează, satul dispare. Insula despre care vorbim e cu totul altceva: ea e făcută pentru a fi lansată pe mare, ea trebuie să dureze... atât cât pot dura operele făurite de mâna omului. Şi, de altfel, cine ştie dacă pământul nu va fi prea mic într-o zi pentru locuitorii săi al căror număr va atinge aproape şase miliarde în anul 2072. După Ravenstein3, savanţii afirmă acest lucru cu o precizie uimitoare. Nu va trebui să se clădească pe mare, atunci când continentele vor fi prea aglomerate? Standard-Island e o insulă de oţel şi rezistenţa scheletului ei a fost calculată pentru enorma greutate pe care trebuie s-o suporte. Ea este compusă din două sute şaptezeci de mii de chesoane având fiecare şaisprezece metri şi şaizeci şi cinci de centimetri înălţime, zece metri lungime şi zece lăţime. Suprafaţa lor orizontală reprezintă un pătrat cu latura de zece metri, deci o sută de metri pătraţi. Toate aceste chesoane, înşurubate şi nituite între ele, fac ca insula să aibă circa douăzeci şi şapte de milioane de metri pătraţi, adică douăzeci şi şapte de kilometri. Având o formă ovală, ea măsoară şapte kilometri lungime şi cinci kilometri lăţime, iar circumferinţa sa este de optsprezece kilometri în cifre rotunde. Partea scufundată a insulei este de treizeci de picioare, partea care iese la suprafaţă de douăzeci de picioare. Aceasta înseamnă că se cufundă în apă zece metri când poartă întreaga ei încărcătură. Volumul se cifrează la patru sute treizeci şi două de milioane de metri cubi şi are o deplasare egală cu trei cincimi din volum, adică două sute cincizeci şi nouă de milioane de metri cubi.

Toată partea scufundată a chesoanelor a fost acoperită cu un preparat găsit după lungi căutări, care l-a făcut miliardar pe inventatorul său. Acest preparat împiedică scoicile să se lipească de pereţii aflaţi în-contact cu apa mării. Subsolul noii insule nu se teme nici.de deformaţii, nici de rupturi, atât de straşnic sunt împreunate tăbliile de oţel, atât de bine au fost înşurubate şi nituite. Trebuiau create şantiere speciale pentru fabricarea giganticului aparat maritim. Este ceea ce a făcut Standard-Island Company după ce a cumpărat golful Madeleine şi litoralul său, la capătul lungii peninsule a vechii Californii, aproape de Tropicul Cancerului. în acest golf au fost executate lucrările sub conducerea inginerilor Companiei, având ca şef pe celebrul William Tersen, mort la câteva luni după desăvârşirea operei, asemeni lui Brummel după lansarea infructuoasă a Great-Eastern-u\ui său. Şi ce-i altceva Standard-Island decât un Great-Eastern modernizat şi de mii de ori mai mare? Se înţelege că nu putea fi vorba dea lansa insula pe suprafaţa oceanului. Ea a fost fabricată în bucăţi, în compartimente, împreunate apoi pe apele golfului Madeleine. Această porţiune a ţărmului american a devenit portul de ataş al insulei plutitoare, care vine aici când are nevoie de reparaţii. Scheletul insulei, chila dacă vreţi, formată din două sute şaptezeci de mii de compartimente, a fost acoperită cu un strat gros de pământ vegetal, afară de partea rezervată oraşului, unde chila este puternic întărită. Acest humus satisface nevoile unei vegetaţii mărginite la peluze, parcuri şi arbuşti, masive de arbori, păşuni, câmpuri de legume. Ar fi fost nepractic să se ceară acestui sol artificial să producă cereale şi hrana necesară animalelor de tăiere care sunt importate cu regularitate. Dar au fost create instalaţiile necesare pentru ca laptele şi păsările de curte să nu depindă de import. Trei sferturi din solul insulei, adică aproximativ douăzeci

şi unu de kilometri pătraţi, sunt acoperite cu vegetaţie. Peluzele parcului sunt mereu înverzite, câmpurile cultivate intensiv abundă în legume şi în fructe, iar pe păşunile artificiale pasc câteva turme. Este mult întrebuinţată electrocultura, adică influenţa curenţilor continui»; care determină o acceleraţie extraordinară a creşterii şi apariţia unor legume de dimensiuni de necrezut: ridichi de patruzeci şi cinci de centimetri şi morcovi de trei kilograme. Parcurile, grădinile de zarzavaturi, livezile pot să rivalizeze cu cele mai frumoase surori ale lor din Virginia şi Louisiana. Nu trebuie să ne mirăm: cheltuielile nu contează în această insulă, numită pe bună dreptate „Bijuteria Paci-\ ficului". Capitala, Milliard-City, ocupă aproximativ o cincime din cei douăzeci şi şapte de kilometri pătraţi, adică aproape cinci kilometri sau cinci sute de hectare, Cu o circumferinţă de nouă kilometri. Aceia dintre cititorii noştri care au binevoit să-i întovărăşească pe Sebastien Zorn şi pe camarazii săi în timpul excursiei cunosc destul capitala pentru ca să nu se piardă în ea. De altfel, e greu să te rătăceşti în oraşele americane, atunci când au fericirea şi totodată nenorocirea de a fi moderne. Fericire pentru simplitatea comunicaţiilor urbane, nenorocire pentru latura artistică şi fantezistă, care le lipseşte cu desăvârşire. Se ştie că oraşul Milliard-City, de formă ovală, este împărţit în două sectoare despărţite de o arteră centrală, Bulevardul Unu, ■ lung de peste trei kilometri. Observatorul, care se înalţă la una din extremităţi, are ca pandant primăria a cărei masă impozantă seprofilează la celălalt capăt. Acolo sunt centralizate toate serviciile publice — pentru starea civilă, apă şi căi de comunicaţie, plantaţii şi locuri de plimbare, poliţia municipală, vama, hale şi pieţe, înmormântări, ospicii, diverse şcoli, culte şi arte. Şi acum, care este populaţia cuprinsă în această circumferinţă de opstprezece kilometri? Se pare că pământul numără actualmente douăsprezece oraşe (dintre care patru în China) care au mai mult de un milion de

e chiar prea mult că ei nu sunt uniţi sub acelaşi steag din punct de vedere religios. . E destul. după ce planul străzilor şi al bulevardelor a fost aprobat. De altfel. insula cu elice nu are decât aproximativ zece mii... care se văd la Chicago. Dar tot armătura metalică este cel mai des folosită. oricât de mare le-ar fi *E vorba de epoca în care a fost scris romanul. dar nici una dintre acele clădiri cu douăzeci şi şapte de etaje. Şi Standard-Island este oare altceva decât un imens vapor? Aceste diverse proprietăţi aparţin Companiei. Cei care locuiesc în ele nu sunt decât chiriaşi. palate superbe.locuitori*. care sunt tribordezii ei. originari din Statele Unite. dreptul exclusiv de a-şi fixa reşedinţa pe Standard-Island. suflate. care sunt babordezii insulei cu elice. acele cuburi de ciment care se rânduiesc cu atâta uşurinţă. S-a urmărit ca între cetăţenii care au venit aici să-şi caute liniştea şi odihna să nu se poată naşte niciodată discuţii pe teme internaţionale.. cărămizi transparente care pot să realizeze idealul casei de sticlă. Este întrebuinţat mai ales' aluminiul.Ar fi fost însă dificil să se rezerve iancheilor din nord. mulate ca nişte butelii şi unite printr-o zeamă subţire de mortar. uşoare şi rezistente. sau americanilor din sud. Astăzi până şi BuCureştiul care nu se numără printre cele mai mari oraşe. cum îl numise Sainte-Claire Deville4. aşa cum se procedează în ultimul timp şi în arhitectura navală. edificii publice. adică „zgârie nori". au început să se înalţe şi construcţiile. I se adaugă piatra artificială. locuinţe mai ample. interesele Companiei ar fi suferit prea mult. de şapte ori mai uşor decât fierul la volum egal şi care corespunde tuturor cerinţelor unei construcţii solide — „metalul viitorului". acei sky-scrapers. Materialele sunt în acelaşi timp . Ei bine. După ce s-a isprăvit construcţia solului metalic şi a fost hotărâtă partea rezervată oraşului. Se folosesc până şi cărămizile de sticlă cioplite. biserici şi temple. magazine. are peste două Milioane de locuitori. un metal inoxidabil.

Şi sunt unele familii care au putut să cheltuiască atât fără multă chibzuială. în această insulă cu elice. Niciodată vreun caz de dypsomanie — să spunem de beţie. afacerea s-a prezentat bine din punct de vedere financiar. forţă mecanică şi căldură. Afară de aceasta. măsurată cu spirometrul. forţa musculară. Fiecare locuitor îşi cunoaşte exact constituţia..averea. populaţia este alcătuită din profesori. care nu sunt autorizaţi să se stabilească în oraş sau pe insulă. în ceea ce priveşte confortul. De altfel. să nu uităm că serviciile orăşeneşti distribuie energie electrică. servitori şi foarte puţini străini în trecere. medici şi mai puţini. nici cabarete. dacă statistica stabileşte că valoarea stocului de aur acumulat în lumea întreagă este de optsprezece miliarde şi cea a argintului de douăzeci de miliarde. ceea ce a făcut ca mortalitatea să scadă până la o cifră derizorie. funcţionari. ceea ce face ca procesele să fie destul de rare. gradul de forţă. într-adevăr. în acest oraş nu există nici baruri.vitală. trebuie să spunem că locuitorii Bijuteriei Pacificului deţin o bună parte a acestei valori. Milliard-City îşi justifică numele!. pe lângă care suveranii Europei şi nababii Indiei nu pot să facă decât o figură mediocră. aer rece. pentru a fi înţeleşi de cei care nu ştiu limba greacă. capacitatea pulmonară. aer rarefiat. De la început. el este la înălţimea cerinţelor acestor americani neverosimil de bogaţi. măsurată cu sfigmometrul. . Palatele şi clădirile au fost închiriate cu preţuri fabuloase ajungând la câteva milioane pe an. nimic care să provoace alcoolismul. în sfârşit. puterea de contracţie a inimii. mai sun! câteva sute care plătesc o chirie de o sută până la două sute de mii de franci şi care se mulţumesc cu această situaţie modestă. nici cafenele. furnizori.. apă sub presiune ca şi telegramele şi audiţiile telefonice. În rest. Sunt foarte puţini avocaţi. Lăsând deoparte aceste familii opulente. aer comprimat. măsurată la dinamometru. Compania obţine numai din chirii un venit frumos. lumină. măsurat cu magnetometrul.

Unul e numit Tribord-Harbour. găzduiţi. Şi atunci. Există soldaţi pe Standard-Island? Da! Un corp de cinci sute de oameni sub ordinele colonelului Stewart. cum ar putea ajunge pe insulă niscaiva răufăcători? Cât despre cei care. situate pe laturile insulei cu elice. sub controlul unor şefi având veniturile lui Cresus5. în vreun colţ oarecare al noului sau vechiului continent. hrăniţi. ar fi prinşi imediat. în nici un caz nu trebuie să fie primejduit importul — aceasta e raţiunea construirii celor două porturi. dar numai după ce resorturile vieţii s-au uzat până la o bătrâneţe centenară. se moare numai pentru că trebuie să mori. Prin Babord-Harbour şi Tribord-Harbour se face apro . îmbrăcaţi pe cheltuiala administraţiei. care veghează zi şi noapte. orientate în direcţii opuse. Ţărmurile sunt păzite de un corp de agenţi de vamă. Dacă vremea rea face ca unul să fie inabordabil. aceasta nu poate să ne surprindă. condamnaţi şi deportaţi în vestul sau estul Pacificului. Recrutarea soldaţilor. celălalt rămâne deschis bastimentelor. care*pot acosta astfel în orice condiţii. două. Am spus: porturile. printr-o excepţie. s-ar transforma chiar aici în pungaşi. că fiecare om capătă un salariu mai bun decât cel al generalilor bătrânei Europe. Există deci mai multe? Da. Pentru a locui aici e nevoie de o autorizaţie > a administraţiei municipale. se face în condiţii excelente. căci regiunile Pacificului nu sunt totdeauna sigure. Că această jandarmerie e foarte bine plătită. Nu se poate debarca decât în porturi. Există poliţie pe Standard-Island? Da! Câteva grupe — destul pentru a garanta securitatea unui oraş care n-are nici un motiv să fie tulburat. în apropierea anumitor grupuri de insule este prudent să fii pregătit împotriva piraţilor de tot felul. Nu există decât greutatea alegerii. celălalt Babord-Harbour. după terminologia folosită în marina franceză. fără posibilitatea de a mai reveni vreodată pe Standard-Island.ferită metodic de intemperii pusă la adăpost de toate influenţele microbiene.

Navele ştiu deci totdeauna unde să găsească Bijuteria Pacificului.. pentru că itinerarul său este reglementat dinainte între diversele grupe ale acestor insule minunate. care. a doua zi cu douăzeci de mile mai departe? Răspunsul este foarte simplu. coloniale. adică o mie patru sute de leghe marine.la sud de Ecuator. compania n-a vrut să recurgă la cele douăzeci şi cinci de cabluri de şaisprezece mii de mile pe care . toate articolele comestibile pe care şi le-ar: putea dori cel mai pretenţios gurmand. mai elegantă femeie: Aceste obiecte sunt cumpărate de la furnizori — cu ce preţ. ci potrivit cu programul alcătuit de administraţia superioară după avizul meteorologilor Observatorului. evitându-se pe cât cu putinţă variaţia de temperatură. conserve etc. este mişcătoare — o zi în cutare loc. nu îndrăznim să spunem. Şaptezeci de grade. articolele de modă pe care le poate pretinde cel mai rafinat dandy6 sau cea. ciocolată. berbecii. Este o plimbare susceptibilă totuşi de modificări. Faptul acesta i-a îngăduit lui Calistus Munbar să spună cu privire la iarnă: „N-am auzit!" StandardIsland nu se deplasează decât între a treizeci şi cince*a paralelă la nord şi a treizeci şi cincea paralelă . petrol adus de nave speciale. chiar în asemenea caz bastimentele nu sunt puse în situaţia de a căuta la* întâmplare locul unde se află Standard-Island. prin însăşi natura ei. bere.şi alte băuturi. cafea. porcii cumpăraţi de pe cele mai bune pieţe ale Americii —pentru a asigura consumul de carne proaspătă — în sfârşit. Ei bine. făină şi cereale. Tot pe aici se importă stofele. Standard-Island nu se deplasează la întâmplare. lenjeria. Vă veţi întreba poate cum se face legătura între litoralul american şi o insulă cu elice. Ce magnific câmp de navigaţie!. vinuri. Şi. totuşi. ceai. de teamă să nu trezim neîncrederea cititorului.. care par tot atâtea oaze în imensul deşert al oceanului. Aici sosesc de asemenea boii.vizionarea cu diverse mărfuri. cauza atâtor afecţiuni pulmonare. prin această parte a Pacificului care cuprinde cele mai frumoase arhipelaguri.

deci. Standard-Island se mulţumeşte să străbată cincisprezece. totuşi. Conductele o aduc până în oraş sau o plimbă pe sub păturile vegetale ale câmpiei. în aşa fel încât să nu se destrame în contact cu fundul mării. Rămâne de spus în ce condiţii se efectuează deplasarea acestui minunat aparat. în care o picătură de mărimea unei gămălii de ac poate cuprinde cincisprezece miliarde de microbi. mai igienică decât cele mai curate izvoare ale celor două continente.. douăzeci de mile în douăzeci şi patru de ore. care nu mai sunt supuse capriciilor cerului. Serviciul vapoarelor de aprovizionare merge. dar şi distilată. De altfel. se lansează depeşele şi agenţii din golf ai Companiei sunt întotdeauna informaţi de poziţia insulei cu elice. Cablul s-ar fi înfăşurat pe cilindri acţi- .le posedă Eastern Extension Australasia and China Co. pentru că timp de şase luni nu trebuie să părăsească meleagurile cuprinse între tropice. cablu rezistent şi uşor totodată care ar fi plutit între două ape. Nu! Insula cu elice nu vrea să depindă de nimeni. El n-are nevoie de viteză mare. situate în apropierea porturilor. Şi această apă este nu numai dulce. Este fabricată prin distilare în două uzine speciale. ca pe roate. pe de o parte. şi între meridianele o sută treizeci şi o sută optzeci. Există. Această deplasare ar fi fost uşor de realizat dacă insula cu elice s-ar fi mişcat de-a lungul unui cablu făcut din planta indiană numită bastin. Standard-Island acostează lângă aceste geamanduri. electrizată. firul este conectat la aparatele observatorului.. au fost de ajuns să se aşeze la suprafaţa oceanului câteva sute de geamanduri de care sunt prinse extremităţile cablurilor electrice legate de Madeleine-bay. Ea slujeşte astfel tuturor serviciilor particulare şi publice şi recade ca o ploaie binefăcătoare pe câmpuri şi peluze. pe de altă parte. o problemă care merită osteneala de a fi lămurită. Cum se procură apa pentru multiplele nevoi ale populaţiei? Apa?.

şi poate că nu vor regreta. Dar acest cablu ar fi trebuit să fie de o grosime uriaşă pentru asemenea masă şi ar fi fost supus la numeroase avarii. domnii Watson şi Somwah. Ar fi însemnat libertatea înlănţuită. aşezate în vecinătatea celor două porturi. Din reşedinţa sa de la Observator. Din fericire.onaţi de forţa aburilor şi Standard-Island ar fi fost trasă înainte şi înapoi. Aceste dinamuri acţionează un puternic sistem de elice. datorită sutelor de cazane încălzite cu brichete de petrol mai uşor de mânuit şi mai puţin murdare decât huila. Ele dezvoltă fiecare cinci milioane de cai-vapori. comandorul comunică telefonic cu uzinele. Două uzine ajung pentru a face să se mişte dinamurile de o putere aproape infinită. obligaţia de a urma linia imperturbabilă a cablului şi când e vorba de libertate.atinge opt noduri pe oră Cele mai puternice . cealaltă aproape de Babord-Harbour. ca acele ambarcaţiuni care urcă şi coboară anumite fluvii ale vechiului şi noului continent. fiind totodată mai bogate în calorii. care se găsea în vecinătatea coastei californiene la începutul campaniei sale anuale. cetăţenii liberei Americi sunt de o superbă intransigenţă. ajutaţi de un numeros personal de mecanici şi fochişti. urmărind itinerarul hotărât. Pe acolo a plecat în noaptea de 25 spre 26 ordinul de a pregăti de drum Standard-Island. Ei i s-a încredinţat şi locomoţia insulei artificiale. Aceia dintre cititorii noştri care vor avea să ne însoţească acum cu gândul vor asista la diferitele peripeţii ale acestei călătorii pe suprafaţa Pacificului. El transmite instrucţiunile de navigaţie. furnizând energie electrică sub formă de curent continuu cu un voltaj moderat de două mii de volţi. Uzinele sunt conduse de doi ingineri-şefi. acest suflet al Universului. când maşinile dezvoltă zece milioane de cai putere. electricienii au progresat atât de mult în meseria lor încât s-a putut cere totul de la electricitate. stabilite una aproape de Tribord-Harbour. sub comanda supremă a comandorului Ethel Simcoe. Viteza maximă a insulei.

Extraordinarul aparat marin se află la a doua călătorie în Oceanul Pacific. parcul. Se ştie cum a procedat faţă de ei. această capodoperă a geniului uman. insula despică apele fără efort şi străbate fără zdruncinătură vastul spaţiu lichid oferit excursiilor sale. oraşul. Cu o lună mai înainte. cum i-a îmbarcat pe insula cu elice. semnalează de departe prezenţa insulei cu elice şi previne orice pericol de ciocnire. Aceasta este cea de-a noua minune a lumii. Răul de mare nu-i de temut. aflând că vestitul Cvartet Concertant părăsise San Francisco şi se îndrepta spre San Diego. ea este cea care alimentează aceste luni artificiale. Având pinteni de şaizeci de metri la provă şi la pupă. acel puternic izvor luminos al cărui mănunchi de raze. un violist şi un violoncelist — către meleagurile occidentale ale OceanuluiPacific. el a părăsit Madeleinebay urcând către paralela treizeci şi cinci. a propus să-şi asigure concursul acestor eminenţi artişti. telefotice. Era încă în dreptul'coastei Californiei de Jos când Calistus Munbar. abia dacă se simte uşorul tremur imprimat subsolului de rotaţia elicelor.valuri stârnite de vânt nu o clintesc din loc. ca să-şi reia itinerarul din dreptul insulelor Sandwich. în sfârşit. muzica de cameră avea să-i încânte pe diletanţii din Milliard-City. Prin mărimea sa. teleautografice şi telefonice pentru nevoile caselor particulare şi ale cartierelor comerciale. Se înţelege de la sine că energia electrică fabricată de cele două uzine găseşte şi alte întrebuinţări decât locomoţia insulei cu elice. proiectate în larg. demnă de secolul douăzeci. care staţiona atunci la câteva ancabluri7 de litoral şi cum. Ea este cea care luminează câmpia. graţie acestui tertip. ea se sustrage ondulaţiilor hulei. care-i poartă pe oaspeţii săi — doi violonişti. Ea este cea care produce. în primele zile petrecute pe bord. îndărătul lentilelor farurilor. având fiecare o putere egală cu aceea a cinci mii de lumânări şi putând lumina o suprafaţă de cinci sute de metri. Ea este cea care furnizează curentul folosit de serviciile telegrafice. .

. el a părăsit. el s-a pus la adăpost de această primă ieşire violentă. suntem martorii atâtor minuni. tot le-ar fi venit greu să se împotrivească unui legitim acces de mânie. urlă Sebastien Zorn. apucându-l de gât pe Calistus Munbar. Şi dacă există o justiţie la StandardIsland. Dacă. unde eşti aşteptat a doua zi pentru un concert şi să afli în mod brutal că te îndepărtezi de acest oraş pe bordul unei insule plutitoare! într-adevăr. poliţia nefuncţionând la o sută cincizeci de picioare în văzduh.Ce pungaş! strigă violoncelul. Yvernès. Profitând de surpriza.. s-a suit în ascensor şi astfel e ferit deocamdată de reproşurile şi violenţele celor patru parizieni. — Ce animal! îi ţine isonul viola. spune simplu vioara solo.. accesul de mânie ar fi fost îndreptăţit. Dar cum să coboare? Cuşca ascensorului n-a revenit şi nu există nimic care să semene cu o scară. mai bine-zis de năuceala cvartetului.platforma turnului. datorită lui. ~r. — Vrei să-l aperi? întreabă vioara a doua. vom face să fie spânzurat! Pentru a obţine aceste diverse rezultate. . Cvartetul se află în vârful turnului. Să'crezi că ai sub picioare solul Americii septentrionale şi să fii dus în largul oceanului! Să te crezi la douăzeci de mile de San Diego. ar trebui mai întâi să coboare la nivelul locuitorilor insulei. vom face să fie condamnat acest iancheu mistificator! — Iar dacă există un călău. Pinchinat ar fi fost oameni care nu se miră de nimic. INVITI 1 Admiţând că Sébastien Zorn. — Nici o scuză! reia Pinchinat. fără comunicaţie cu restul umanităţii....INVITATI. Din fericire pentru american. Frascolin. — He! He!.

Frascolin. Dar camarazii săi socotesc că e mai bine să nu-şi atragă cine ştie ce neplăceri şi îl reţin în momentul în care agită un bowie knife2 bine ascuţit. Pinchinat. . ca pe drapelul unui vapor ce se predă.După prima lor izbucnire de ciudă şi mânie Sebastien Zorn. rămân tăcuţi şi nemişcaţi. Pe Sebastien Zorn îl încearcă o poftă sălbatică de a-i tăia frânghia şi de a-l da jos. Deasupra lor se desfăşoară pânza drapelului. părăsindu-l pe Yvernes care a căzut în admiraţie.

dar să n-o complicăm. — Nu. cu un turn de o construcţie aeriană şi elegantă. -— Atunci.— Să nu facem vreo greşeală. Amurgul nu ţine mult la aceste latitudini joase şi astrul radios se prăbuşeşte ca un proiectil la orizont. fără urmă de fum..zăresc un palat monumental. artiştii. La ora aceasta parcul e încă animat... admiţând că Milliard-City are un primar şi adjuncţi. Observatorul. glicine. Lumea se plimbă: oameni în toată firea. — Şi concertul nostru de mâine? exclamă Sebastien Zorn. iasomii. la care duce Bulevardul Unu. se pot teme şi de aceasta.. iacinte. tineri. ocupă mijlocul unui vast scuar. trandafiri de sute de feluri. alergând către periferia insulei sau deservind cele două porturi. La cealaltă extremitate a acestei artere principale lungă de trei kilometri care desparte cele două sectoare ale Milliard-Cityului. după cum ştiţi. la o sută cincizeci de picioare în văzduh? Dacă ascensorul nu va oferi prizonierilor mijlocul de a-şi părăsi închisoarea. observă înţeleptul Frascolin. Nu se înşală. Din vârful turnului pare un imens paner de flori în care se deschid azalee. tu accepţi situaţia? întreabă Pinchinat.. reşedinţa municipalităţii... Oare din cauza acestui mizerabil Munbar o să ne petrecem noaptea pe platformă. Ceasul din turn tocmai lasă să se facă auzit un vesel dangăt de clopote. . ţipă Sebastien Zorn.. begonii. dalii. — Şi masa. fără o pânză.. Pe câmpie circulă tramvaiele. camelii. îşi spun că acolo trebuie să fie sediul administraţiei. Ceasul sună ora cinci. încrucişându-şi braţele.. clematite. — O să-l dăm prin telefon! răspunde vioara întâi. Privirile pe care cvartetul le aruncă până la marginile cerului nu îmbrăţişează decât o mare pustie. salvii. şi somnul?!. — Şi bagajele noastre care-şi continuă drumul spre San Diego! oftează Alteţa Sa. a cărei glumă nu are darul să calmeze irascibilitatea înfierbântatului violoncelist.

Sunt auziţi. în scuarul Observatorului. această protipendadă străbate aleile aşternute cu nisip mărunt. Dar nici un gest de surpriză. mai ales la fetiţe. Femei şi fete tinere. Se scurge o oră —. căci braţele se ridică spre ei şi cuvintele le ajung la urechi.. Câţiva călăreţi se plimbă pe piste întreţinute cu grijă. se joacă pe iarbă. Cartierele comerciale ale oraşului sunt încă frecventate la ora aceasta.o oră în care toate chemările au fost inutile. „bonjour" şi alte formule pline de amabilitate şi politeţe. cele mai multe în toalete galben-pai. în mai multe rânduri. parcul începe să se golească de plimbăreţi şi străzile de leneşii care. iar alţii se întrec în emoţionante curse de viteză. Pinchinat şi Frascolin scot strigăte răsunătoare. . ci adulţi viguroşi şi bine făcuţi.acesta din urmă. copiii aceştia americani de o uimitoare exuberanţă. nuanţa preferată în zonele călduroase. desenate capricios printre peluze. ele se rezumă la „good bye". Cât despre cuvinte. Ici şi colo. — Ei! . tineri gentlemeni joacă tenis. plimbă ogari cu hăinuţe de mătase şi jartiere tivite cu aur. Unii sunt întinşi pe pernele carelor electrice. călări pe ponei iuţi. Trotuarele mobile îşi poartă încărcătura de-a lungul arterelor principale. alţii sunt aşezaţi pe băncile adăpostite de verdeaţă. Grupuri de copii. — Aşa se pare! răspunde Yvernes. La poalele turnului. e un du-te-vino de trecători. S-ar spune că populaţia miliardară e informată de sosirea celor patru parizieni. cărora Calistus Munbar le-a făcut onorurile insulei. criket.dar nu filfizonii care sunt ruşinea marilor oraşe europene. Prizonierii nu se sfiesc să le atragă atenţia. îşi bat joc de noi! spune Pinchinat. Ora mesei apropiindu-se. Mai departe. la care individualismul e atât de precoce. le străbat. Asta devine înnebunitor până la urmă. fotbal şi polo —.. Se pare că nu-i miră simpaticul grup ce se agită pe platformă. Invitaţiile insistente ale lui Frascolin n-au mai mult succes decât invectivele multiplicate ale lui Sebastien Zorn. golf. „how do you do".

. vom începe cu Yvernes! spune Pinchinat. evocând amintiri livreşti. Acum trebuie să coboare şi mijlocul cel mai indicat este să ia loc în ascensor. tr. plecându-şi capul ca să primească lovitura mortală.— Fără îndoială. — Şi când te gândeşti că nu suntem pe un sol natural*! strigă Pinchinat. Nimeni nu-i răspunde. Cuşca este goală. Momentul nu e prea bine ales pentru astfel de calambururi. . prizonierii se pregătesc să-l primească aşa cum merită. Trecătorii nu par să dea vreo atenţie acestor străini. bătând din picior. la faptul că insula cu elice e o construcţie artificială) şi respectiva notă muzicală. — Aceasta nu se va întâmpla înainte de a fi epuizat toate mijloacele pentru a ne prelungi existenţa! strigă Sebastien Zorn. Crezând că-l vor vedea apărând pe Calistus Munbar. — Şi dacă vom ajunge să ne mâncăm unii pe alţii. Ies tuspatru pe poarta larg deschisă. — Şi vom fi lăsaţi să pierim torturaţi de foame! adaugă Pinchinat. ea se pune în mişcare şi în mai puţin de un minut ajunge la parter. suntem asemenea acelor profani atraşi de un geniu rău într-o incintă sacră şi condamnaţi să piară pentru că au văzut ceea ce ochii lor nu trebuiau să vadă. diezi) (N. Fie! Dar aceasta nu înseamnă decât o amânare. De îndată ce violoncelistul şi tovarăşii săi sunt în cuşcă. în adâncurile turnului se aude un zgomot.. în urma observaţiei lui Frascolin. Sebastien * Joc de cuvinte: sol înseamnă şi pământ (aluzie.. spune Yvernes. Asta şi fac. Cuşca ascensorului urcă şi se opreşte la nivelul platformei. în această clipă. O traversează şi pornesc pe aleile scuarului.). Mistificaţii vor şti să-l găsească pe mistificator. — Când veţi binevoi! suspină prima vioară cu o voce înduioşată.. care poate fi Curaţi (naturală) sau cu accidente (bemoli. Curtea interioară este pustie. care recomandă prudenţă.

Aşadar. ca şi insula lor. nu se simt prea în largul lor şi-şi închipuie că trezesc interesul mai mult decât se întâmplă în realitate. urmând Bulevardul Unu. o mică elice mai jos de şale. cerând să fie reconduşi la San Diego pe unul dintre vapoarele insulei cu elice. dar fără prea multă insistenţă — ca şi cum ar fi unii dintre acei rari turişti care vizitează câteodată Milliard-City. Frascolin se opreşte în faţa unui edificiu somptuos. în aceste împrejurări extraordinare. Parizienii noştri au cel puţin privilegiul de a atrage atenţia publică? Da şi nu. un restaurant lasă să se zărească. pe frontonul căruia se etalează cu litere de aur inscripţia: Cazino. li se par artiştilor nişte fiinţe bizare. dintre care unele sunt ocupate şi împrejurul cărora circulă un personal numeros: . pe care fantezia sa aprinsă îl poartă spre lumi imaginare. De a doua zi vor începe demersuri hotărâte. Foamea li se înteţeşte. aceşti oameni care s-au izolat de semenii lor şi rătăcesc pe suprafaţa celui mai mare dintre oceanele sferoidului nostru. un şir de mese. Sunt priviţi. Pe de altă parte. Deocamdată nu e nici un pericol. La dreapta superbei arcade de deasupra porţii principale. Calistus Munban Dar iată că. trebuie să se întoarcă repede la ExcelsiorHotel. pe cinstea mea.Zorn trebuie să renunţe la un scandal inutil. după plătirea unei despăgubiri pe care va trebui să o suporte. Cât despre Pinchinat. Cât despre ei. Este părerea lui Yvernes. nu e de mirare că aceşti insulari mobili. el se mulţumeşte să spună: — Toţi aceşti trecători au-un aer foarte milionar. Ca să li se facă dreptate trebuie să se adreseze autorităţilor. prin geamurile înfrumuseţate cu arabescuri. Dejunul a trecut de mult şi stomacul îşi cere drepturile lui cotidiene. şi-mi face impresia că au. cum se şi cuvine. Se hotărăsc să se întoarcă la hotel şi să aştepte până a doua zi pentru a-şi cere drepturile de oameni liberi. s-ar putea crede că aparţin unei' alte planete din sistemul solar. Cu un pic de imaginaţie. Iată-i pornind pe jos de-a lungul Bulevardului Unu.

câteva reţete la San Diego nu vor întârzia să-l umple din nou. ţelină crudă. Numai Sébastien Zorn. Supă de stridii conservate. După cinci minute. pe care podgoriile din Burgundia. care se pricepe. ramsteak-uri de o incomparabilă frăgezime. Pinchinat. consultând din priviri . Frascolin încep să vadă viaţa în roz şi chiar în auriu în acest oraş al miliardarilor. înfometaţii noştri atacă primele feluri ale unui excelent dineu. vânat provenit fără îndoială din preriile şi pădurile californiene. apoi peşti foarte proaspeţi. cum se spune. Ca băutură. tocană cu grăunţe de porumb. foloseşte maşini electrice la fel de bune pentru gătit la foc moale sau la foc iute. cvartetul este destul de bine „făcut". Dar ceea ce este natural la nişte oameni careşi cheltuiesc energia gonind undele sonore de-a lungul instrumentelor de suflat pare mai puţin scuzabil la mânuitorii instrumentelor cu coarde. Ea este înmânată . în bătrâna galie 3 când vine nota de plată. dacă se goleşte la StandardIsland. comandat de Pinchinat. nu-şi lasă mânia să se înece în vinurile franţuzeşti. Prezenţa lor nu pare să fie remarcată în chip deosebit în această încăpere frecventată de obicei de străini. Nare importanţă! Yvernès. Poate că văd într-o lumină mai puţin întunecată aventura în care s-au angajat. din Bordelais şi de pe Rin le-au expediat pe bani grei pivniţelor din Milliard-City. Masa îi însufleţeşte şi le schimbă gândurile.— Aici se mănâncă! spune vioara a doua. portmoneul cvartetului este bine garnisit şi. nu apă rece după moda americană. superioară celei a hotelurilor din New York sau din San Francisco. ci bere şi vinuri variate. Bucătăria excelentă. Se ştie că orchestranţii beau zdravăn. unul după altul. Pe scurt. deşi ţine piept camarazilor săi.pecamarazii săi înfometaţi. legume din culturile bogate ale insulei. tradiţionalele turte de revent. Din fericire. Ceea ce determină răspunsul laconic al lui Pinchinat: — Să intrăm! Şi iată-i intrând în restaurant.

casierului Frascolin de către un maître d'hotelîn haine negre.. se freacă la ochi. — Un tremur din cap până în picioare! răspunde Frascolin. din fericire. Două sute de franci.. Discuţia.. Franţa ne priveşte! Să plătim.. — Să nu facem scandal! spune Pinchinat. când se aude o voce: — Aceşti domni nu datorează nimic. — Şi cu orice mijloc.. ca de obicei. şi e gata să achite nota. să pornim spre San Diego! replică Frascolin. E vocea lui Calistus Munbar. drace! exclamă Pinchinat. Lui i se pare foarte natural ca o masă să coste o sută şaizeci de dolari. el scoate din portmoneu un teanc respectabil de dolari.. fiecare. — El! strigă Sebastien Zorn. ramsteak-urile douăzeci şi cinci. se uită în tavan. A doua vioară îşi aruncă ochii asupra totalului. Poimâine n-o să mai avem cu ce să cumpărăm aici măcar un sandviş! Acestea fiind zise. se aşază. nici mai mult.. Totuşi acest personaj pricepe oarecum ceea ce se petrece. Aşa sunt preţurile pe Standard-Island. — Toţi patru? — Nu. se ridică. rnedocul şi bourgogne-ul treizeci de dolari sticla — iar restul cam la fel. — Ei. curs la Milliard-City. — E scump? — Mai mult decât scump.. peştele douăzeci. vesel şi bine dispus.. — Hoţii! strigă Sebastien Zorn. Aceasta înseamnă o sută şaizeci de dolari.. Iancheul tocmai a intrat în sală. nici mai puţin. purtată în franţuzeşte. care simte dorinţa de a-l apuca . — Ce te-a apucat? întreabă Yvernes. nu e înţeleasă de superbul maître d'hotel. care au. este surâsul surprizei şi nu al dispreţului. Dar dacă un surâs uşor i se desenează pe buze. se ridică iar. zarzavaturile costă cincisprezece dolari.

. ai să-mi săruţi mâinile. când vom dori aceasta. muzica şi —în general — cu toate plăcerile oraşului. — Pentru nimic în lume! strigă violoncelistul. continuă Calistus Munbar. din New York. Aşteaptă sfârşitul. că mă cunoaşteţi. Acolo vom putea vorbi în voie. actualmente supraintendent al Artelor Frumoase pe Standard-Island..de gât şi de a-l strânge cum strânge gâtul violoncelului său la pasajele forte.. nu doresc să tratez cu dumnevoastră în cursul acestei întrevederi decât despre muzică. însărcinat cu tot ceea ce priveşte pictura. — O flaşnetă.. urmaş al celebrului Barnum4.. — Nu eşti cumva şi agent de poliţie. în timp ce iancheul se leagănă într-un balansoar. dragul meu Zorn! spune americanul. — Nu. aşa cum este ea înţeleasă în insula noastră cu elice. Până acum.. vor ieşi din pământ ca prin farmec. violoncel supărăcios.. marii comedieni ai zilei. concetăţenii noştri şi-au satisfăcut înclinaţiile muzicale cerând unof aparate perfecţionate să-i ţină la curent cu capodoperele lirice şi dramatice. — Nu te grăbi să mă judeci. cincizeci de ani. luând o poziţie graţioasă. După o clipă sunt întinşi pe divanuri moi.. Milliard-City nu posedă încă teatre. roşu de mânie. Compozitorii vechi şi moderni. fonograful dumitale! strigă dispreţuitor Yvernes.. Mai bine să trecem în salon. Iată cum se prezintă el oaspeţilor: — Calistus Munbar. sculptura. . spune Frascolin pe un ton grav. Şi acum. însărcinat să atragă oamenii în cursă şi să-i reţină fără voia lor? întreabă Sebastien Zorn. când avem chef. — Am să te sugrum! mugeşte Sebastien Zorn. cu ajutorul fonografului. artiştii cei mai la modă îi ascultăm. — Calmează-te. — Domnilor. — Aşteptăm şi ascultăm.. unde ne aşteaptă cafeaua. iar la sfârşit.

Un ecou. al instrumentiştilor sau al cântăreţilor este păstrat admiraţiei generaţiilor viitoare cu tot atâta precizie ca opera sculptorilor şi a pictorilor. nu pare deloc să fie atins de epidemia wagneriană. invenţiile ilustrului Edison au atins ultima treaptă a perfecţiunii. Rossini. dacă vă face plăcere. Haydn. — Toate bune. care le apreciază.. El vorbeşte despre Saint-Saens. talentul efemer al comedienilor. dacă vreţi.— Nu chiar atât cât ţi se pare! replică supraintendentul. Milliard-City n-a ascultat niciodată decât muzică în cutie. reproducând nuanţele şi fineţea cântecului sau a jocului în întreaga lor puritate. Mozart. Meyerbeer. Fonograful nu mai este acea „cutie cu muzică" cu care'semăna foarte bine la origine. conserve melodice.. Halevy. ca un om care le cunoaşte bine. — Iartă-mă. Massenet. care-i sunt expediate ca şi conservele de sardele sau de carne de bou. spune el. care şi-a consacrat întreaga existenţă de impresar răspândirii lor pretutindeni.. Reyer. — Alteţa mea te iartă. Beethoven. Verdi şi despre capodoperele nepieritoare ale lui Berlioz. dar un ecou fidel ca o fotografie. Totodată. în această epocă. Şi. în descreştere de altfel în acea epocă! Când se opreşte ca să-şi tragă răsuflarea. Gounod. domnule violă. insistând asupra acestui punct: fonografele voastre nu închid decât trecutul şi niciodată nu poate fi ascultat la Milliard-City un artist în aceeaşi clipă în care concertează. Calistus Munbar spune acestea cu atâta căldură încât auditorii săi sunt impresionaţi. . Pinchinat profită de acalmie. veţi putea să vă aplaudaţi cu propriile dumneavoastră mâini. Avem aparate care au comis nu numai o dată indiscreţia de a vă asculta când vă produceaţi la Boston sau la Filadelfia. Dar. după câte văd eu. Graţie admirabilului său inventator. Ambroise Thomas..

— Prietenul nostru Pinchinat o să te ierte de câte ori vei voi. Dacă aţi putea să vă puneţi în legătură cu teatrele din America sau din Europa.. fie cu Europa. oprind legănarea balansoarului său. dragul meu Frascolin? strigă supraintendentul. asistă realmente la aceste spectacole îndepărtate şi aplaudă.. privită nu numai ca una dintre manifestările artei.— O să mă ierţi încă o dată.. când concetăţenii noştri vor să asculte pe unul dintre cântăreţii vechii sau noii lumi. toate aspiraţiile în domeniul artei lirice! Iată de ce a şi făcut-o... dar aplauzele sunt trimise şi ele pe fir. spune Frascolin.. — Ce spui?.. — Spun că n-ar fi decât o chestiune de preţ şi oraşul nostru e destul de bogat ca să-şi satisfacă toate capriciile. după sistemul lui J. Harford din Westminster-Abbey. — Iţi cer iertare. Oare nu posedă Compania un număr de cabluri submarime scufundate în apele Pacificului? Oare nu pornesc ele din golful Madeleine. Şi Calistus Munbar se lansează în consideraţii transcedentale asupra muzicii. Miliardarii au putut constata extraordinarele rezultate ale acestei întrebuinţări a artei lirice. domnule Munbar... instalaţi în sala cazinoului. dar şi ca agent terapeutic. — Dar aplauzele lor nu sunt auzite de nimeni! strigă Yvernes. — Şi crezi că-i imposibil. Muzica . Acest sistem îi menţine într-o stare de perfectă sănătate. El are buzunarele pline de iertăciuni. dragă domnule Yvernes. — Cu ajutorul teatrofoanelor care sunt instalate în sala de concerte a acestui cazinou. fiind susţinute la celălalt capăt de geamanduri puternice? Ei bine. pescuim unul dintre aceste cabluri şi trimitem un ordin telefonic agenţiilor din golful Madeleine. — Cum?.. Dar observaţia sa e întemeiată. Aceşti agenţi stabilesc legătura fie cu America. Firele sau cablurile sunt racordate cu oricare teatru sau sală de concerte şi amatorii noştri.

ridicându-se... — Şi Mendelssohn sau Mozart pentru temperamentele sanguine. e foarte indicat! Trebuie doar să alegi după diagnostic: Wagner sau Berlioz pentru temperamentele anemiate. scumpii mei prieteni! — Şi n-ai văzut în noi decât nişte felceri muzicali. ceea ce înlocuieşte în mod avantajos bromura de stronţiu! răspunde Calistus Munban Sebastien Zorn intervine atunci şi aruncă o notă brutală în mijlocul acestei cozerii de înaltă calitate. — Pentru aceasta. care transmit undele sonore la.. Membrii cvartetului ascultă cu gura căscată. Pentru ce ne-ai adus aici? — Pentru că instrumentele cu coarde exercită acţiunea cea mai puternică. N-au auzit vreodată discutându-se arta lor din punct de vedere medical şi probabil că aceasta nu le face mare plăcere. — Da! Da! strigă el după ultima tiradă a supraintendentului. — Nu. Totuşi. — Să lăsăm toate acestea.domiciliu. Iată de ce la Milliard-City funcţionează posturi de energie muzicală. spune el. N-am văzut în dumneavoastră decât artişti de mare talent şi de .. Muzica determină o accelerare a bătăilor inimii si a mişcărilor respiratorii. — Nu zău! Şi pentru a vă calma nevrozele şi nevrozaţii ne-ai întrerupt călătoria. fiind totodată un auxiliar al nutriţiei ţesuturilor. conform reţetei şi după formula celebrului harpist David5.. vibraţiile armonice au ca efect dilatarea vaselor arteriale şi influenţează asupra circulaţiei.. de altfel circulau şi pe vremea regelui Saul. iată-l pe fantezistul Yvernes gata să se ambaleze în legătură cu aceste teorii care. prin telefon. domnilor! răspunde Calistus Munbar. unde trebuia să dăm mâine un concert. făcând-o să scadă sau să crească după nevoi. ne împiedici să ajungem la San Diego. în virtutea tonalităţii şi a intensităţii sunetelor. nişte farmacişti lirici? strigă Pinchinat.exercitând o acţiune reflexă asupra centrilor nervoşi.

Mici nu le dă prin gând c-ar putea să fie o mistificare.. Aceasta nu se obişnuieşte nicăieri! .. — Despre ce este vorba? întreabă Frascolin.. domnule! strigă el. Compania a vrut să înceapă cu muzica de cameră înainte de a aduce trupe de operă. Sunteţi. reprezentanţii recunoscuţi ai acestui gen muzical. — Să semnăm fără să citim? se miră vioara a doua. La urma urmei. — O plângere. el e hotărât să nu se predea. Calistus Munbar scoate din portmoneu o foaie de hârtie cu emblema insulei şi o prezintă artiştilor spunând: — Semnăturile dumneavoastră pe acest act şi afacerea este încheiată. tangibili. când ar trebui să mă copleşiţi de mulţumiri. primii artişti care au acces pe Standard-Island şi vă las să vă imaginaţi ce primire vă aşteaptă! Yvernes şi Pinchinat se simt foarte mişcaţi de frazele entuziaste ale supraintendentului. în carne şi oase. Uralele cu care a fost primit Cvartetul Concertant în turneele sale din America au ajuns şi pe insula noastră. deci. Frascolin. să vă răpesc dacă trebuie. Ea s-a gândit la dumneavoastră... Cât despre Sebastien Zorn. ingraţilor! replică supraintendentul. — Nu. domnule.. într-o insulă atât de neobişnuită e firesc ca lucrurile să apară sub un aspect neobişnuit. Nu se pune stăpânire pe oameni fără a li se cere consimţământul!.. om chibzuit. şi m-a însărcinat să vă obţin cu orice preţ." — O despăgubire. continuă violoncelistul.. când vă ofer de o sută de ori mai mult decât aţi putea spera.. — Şi vom obţine o despăgubire..mare renume. oferind miliardarilor inexprimabila bucurie de a asculta execuţia directă a capodoperelor artistice. Vom depune o plângere împotriva dumitale. Standard-Island Company socoteşte că a venit vremea sa înlocuiască fonografele şi teatrofoanele cu virtuozi palpabili. se întreabă dacă e cazul să ia în serios această aventură.

. poate fi un lucru serios. totuşi Sebastien Zorn protestează. o oarecare neîncredere nu e deloc deplasată. — Pentru concertul nostru de la San Diego.. răspunde surâzând Calistus Munbar. -— Pentru fiecare.. Standard-Island se va întoarce în Golful Madeleine. adică un milion de franci. care are ca obiect interpretarea muzicii de cameră aşa cum o prevedeau programele dumneavoastră în America..? — în sferturi şi iată primul trimestru. — Pentru toţi? strigă Pinchinat. Dar să procedăm conform obiceiului. Este un angajament pe care vi-l propune Compania. De altfel. cu un salariu de un milion de franci pentru fiecare.. San Diego. După'douăsprezece luni. cu urale! Diletanţii sunt totdeauna prea onoraţi şi prea fericiţi când artişti ca dumneavoastră binevoiesc să se facă ascultaţi. Un angajament de un an. — Garanţia Companiei. acoperită de semnătura domnului Cyrus Bikerstaff. unde vom fi primiţi cu fluierături. Cum să mai fii supărat pe un asemenea om? Frascolin ia hârtia şi o citeşte cu atenţie.... pe care nimic n-ar putea să-l recompenseze la justa sa valoare! Ar fi greu să fii mai amabil şi. nu-i aşa? strigă Sebastien Zorn.. faţă de propunerea supraintendentului. răspunde suprain-tendentul. după cum constată Frascolin când întreabă: — Aceste salarii sunt plătibile. începând de astăzi. El nu vrea să accepte cu nici un preţ. domnilor. un angajament de un an. El vrea să plece la San Diego şi Frascolin reuşeşte să-l calmeze cu destulă greutate. chiar cu o întârziere de un an. — Ce garanţie vom avea? întreabă el.. unde veţi ajunge la timp. şi nici măcar această cifră nu e pe măsura talentului dumneavoastră. — Nu. guvernatorul nostru.— N-aveţi de ce să vă căiţi! spune Calistus Munbar într-un acces de ilaritate care-i cutremură tot trupul. . Foarte serios. — Şi salariile vor fi cele pe care le văd trecute în act? — Exact.

nu se poate răspunde decât prin iscălirea angajamentului. dacă Frascolin. — O. la preţul cu care se vând lucrurile în insula voastră..Din teancurile de bancnote care-i burduşesc portmoneul. Calistus Munbar face patru pachete de câte cincizeci de mii de dolari (două sute cincizeci de mii de franci) şi le dă lui Frascolin si camarazilor săi. cel puţin i-o strâng cu căldură. în sfârşit. La asemenea oferte generoase. Să te îmbarci pe o insulă ambulantă e un lucru lipsit de bun simţ. iar o pereche de cizme cinci sute.. O să vedem cum o să se sfârşească povestea aceasta. se hotărăşte să semneze. Pinchinat şi Yvernes. fără îndoială că o pereche de mănuşi costă o sută de franci. dacă se plăteşte douăzeci şi cinci de franci o potârniche.. Compania nu se uită la asemenea fleacuri şi doreşte ca artiştii Cvartetului Concertant să fie scutiţi de orice cheltuială în timpul şederii lor pe insulă. După îndeplinirea acestei formalităţi.. Pinchinat şi Yvernes nu sărută mâna lui Calistus Munbar. Sebastien Zorn murmură că toate acestea sunt absurde. domnule Zorn. Dar cum la el reaua dispoziţie nu-şi pierde niciodată drepturile nu poate să-şi reţină această reflecţie: — în definitiv.. . Iată un mod americănesc de a rezolva afacerile! Sebastien Zorn este zguduit în oarecare măsură.. Este ceea ce fac Frascolin. Trei strângeri de mână valorând fiecare un milion! Iată cum s-a lansat Cvartetul Concertant într-o aventură de necrezut şi în ce împrejurări au devenit membrii săi invitaţii fără voie ai insulei cu elice...

hotărâse programul croazierei anuale.SPRE VEST Standard-Island lunecă încetişor pe apele Oceanului Pacific. După câteva săptămâni de odihnă în Madeleine-bay. să se apropie de litoralul american sau să viziteze coastele orientale ale Asiei. nici lămpi speciale contra balansului. în locuinţe nu se află nici mese. £| tandard-Island lunecă încetişor pe apele Oceanului Pacific. Deoarece această insulă se bucură de libertatea mişcărilor sale. care-şi îndreptăţeşte numele în această epocă a anului. întrunit prin grija preşedintelui Companiei.. Oraşul nu cunoaşte oscilaţiile hulei. din New York nu sunt mai neclintite pe fundaţiile lor. în oxigen condensat. Sebastien Zorn şi camarazii săi s-au obişnuit cu această mişcare domoală şi nici nu-şi mai dau seama că navighează. Aveau să viziteze principalele arhipelaguri din răsăritul Pacificului. Standard-Island merge încotro vrea. în aşa fel încât gustă din distracţiile unei navigaţii variate. dacă acesta e bunul ei plac.doar un freamăt uşor străbate trupul metalic. Oricât de puternice ar fi sutele de elice. ea profită şi îşi îngăduie să meargă după fantezie spre vest ca şi spre est. din Londra. înzestrat cu particularităţi active pe care nu le posedă oxigenul în stare obişnuită. consiliul notabililor insulei. electrizat. la care sunt înhămaţi zece milioane de cai. care-şi îndreptăţeşte numele în această epocă a anului. respirând aerul atât de bogat în ozon. căreia i se supun totuşi cele mai mari cuirasate ale marinei de război. La ce bun? Casele din Paris. Milliard-City nu tremură pe temelia sa. Şi dacă ar avea chef să părăsească Oceanul Pacific pentru Oceanul Indian sau Oceanul .

să treacă de Capul Horn sau de Capul Bunei Speranţe. .Atlantic. nici furtunile n-ar împiedica-o să-şi atingă ţinta. i-ar fi de ajuns să ia această direcţie şi puteţi fi convinşi că nici curenţii.

. Caută-te în I M I / I I M n şi vei găsi primul sfert de milion. Dimineaţa... într-o parte a acestei curţi se află muzeul oraşului. Până acum n-a existat nici un dezacord asupra acestui punct între tribordezi şi babordezi..... ea este condusă de o mână sigură. urmând un program îndelung discutat şi aprobat în unanimitate. Este o regiune îndeajuns de vastă pentru itinerarii multiple. în jurul unui salon comun.. Dacă nu are instinctul special al animalelor. în cealaltă sala de concerte..Dar nu e vorba să se avânte pe mări îndepărtate.. unde nu li se vor mai prezenta note de plată neverosimile. replică Frascolin. se merge spre vest. Insula cu elice poate s-o parcurgă de la un arhipelag la altul. pus la dispoziţia sa — apartament confortabil şi bogat mobilat. de câte ori pe zi au chef.. violoniştilor... Pinchinat îi întreabă: — Ei bine... Bulevardul Unu se află în faţa ferestrelor sale. ce spuneţi despre tot ce ni se întâmplă? — Un vis. Frascolin.. un vis în care suntem angajaţi CU un milion pe an. către grupul insulelor Sandwich.. în timp ce se află în salon.. Pinchinat. Ba c lealitate sută-n sută. acest al şaselea simţ al orientării care le călăuzeşte într-acolo unde le cheamă nevoile lor.. Standard-Island va avea nevoie de o lună ca să străbată distanţa de circa o mie două sute de leghe care desparte aceste insule de locul unde a fost îmbarcat cvartetul... de trei ori. Sebastien Zorn. în virtutea unei hotărâri comune. De două ori. Yvernes au fiecare camera lor. A doua zi.. vor lua masa la restaurant. ... Apoi va poposi acolo până în ziua când va socoti nimerit să pornească spre alt arhipelag din emisfera meridională. unde artiştii parizieni vor înlocui în chip fericit ecoul fonografelor şi transmisiile teatrofoanelor. în curtea centrală a clădirii pot găsi oricând umbra arborilor cu frunziş des şi răcoarea fântânilor ţâşnitoare. răspunde Yvernes. unde Bijuteria Pacificului n-ar mai găsi acest şirag nesfârşit de insule.. câteva clipe înainte de a coborî pentru micul dejun. cvartetul părăseşte Excelsior-Hotel şi se instalează într-un apartament al cazinoului.

vrea ca membrii cvartetului să-şi poată îndeplini orice dorinţă. cuprind numai strictul necesar: lenjerie. niţel cam învechită. Preferăm să nu indicăm cifra..— Rămâne de văzut cum se va sfârşi!. N-ai decât să-ţi lipeşti buzele de capetele de chihlimbar ale ţevilor şi un contor înregistrează consumul zilnic. Amatorilor de pictură. costumele cu care executanţii apar în faţa publicului. Tutunul arde în arzătoarele unei întreprinderi centrale şi fumul purificat şi curăţat de nicotină este distribuit prin ţevi speciale fiecărui amator. De altfel. Cazinoul cuprinde săli de lectură şi de joc. adăposteşte şi colecţiile de artă ale oraşului. pusă la dispoziţia celor patru artişti. în care diletanţii pot 'Veni să se îmbete cu muzica transmisă de pe continent. ale cărui servicii sunt puse sub înalta lui conducere şi Compania îi plăteşte un salariu demn de măreţia şi dărnicia lui. încăpăţânatul vrea cu tot dinadinsul să găsească un spin în patul de trandafiri pe. va fi înlocuită prin alta. de asemenea.care a fost culcat fără voia lui. Calistus Munbar. haine de schimb şi. . Foarte rău. Cazinoul.. — Şi bagajele noastre? adaugă el. Este imposibil să-ţi imaginezi un supraintendent mai amabil. le oferă numeroase capodopere cumpărate cu aur greu. El ocupă unul dintre apartamentele cazinoului.. în patruzeci şi opt de ore. bogat în tablouri vechi şi moderne. muzeul. încântat de a se fi descurcat atât de bine în această afacere încurcată. N-ar trebui să se îngrijească în această privinţă. îmi închipui! spune Sebastien Zorn. de unde nu se pot întoarce şi unde proprietarii lor nu pot merge să le caute. obiecte de toaletă. această garderobă.. sunt interzise însă cu străşnicie baccaraua. într-adevăr. Există. un fumoar în care funcţionează transportul direct la domiciliu al fumului de tutun preparat de către o societate fondată recent. De altfel. de asemenea. pocherul şi alte jocuri de noroc. bagajele au ajuns probabil la San Diego. căreia i se vor adăuga acum concertele cvartetului. ruleta. fără să fie nevoie să plătească o mie cinci sute de franci îmbrăcămintea şi cinci sute de franci încălţămintea. treizeci şi unu.

Regnaut. olandeză. Dominiquin. citite şi recitite. de asemenea. Cabanei etc. că nababii din Milliard-City ar avea o înclinaţie deosebită pentru operele de artă. Datorită climatului fără ploi şi neguri. Londra. Cabat. Sălile cele mai frecventate ale cazinoului sunt cele de lectură. Corot. Delaroche. pe care le-ar putea invidia muzeele din Paris. Roma. Troyon. busturile rămân neatinse de scurgerea timpului. Rembrandt. futuriştii nu s-au aglomerat încă în acest muzeu. revistele sunt aşezate pe rafturile bibliotecii. Franz Hals. München. aşezate în curţile cazinoului. Cuyp. statui de reală valoare. Meissonier. Trebuie să remarcăm. Binet. aceste tablouri sunt aşezate ui interiorul unor vitrine în care s-a făcut vid. ale lui Rafael. Rousseau. Couture. destinate revistelor şi jurnalelor europene şi americane aduse de vapoare care fac legătura între Standard-Island şi Madeleine-bay. Daubigny. Turner. Delacroix. marmure ale marilor sculptori vechi şi moderni. Carolus Duran. Ar fi riscant să pretindem că aceste minuni sunt vizitate foarte des. ale lui Fragonard. totuşi. germană. Van Dyck. Florenţa. Ribeira. fără îndoială. dar. că sectorul tribordez numără mai mulţi amatori decât sectorul babordez. Muzeul posedă. unde se aliniază mai multe mii de lucrări a căror clasare necesită prezenţa unui bibliotecar cu un salariu de douăzeci şi cinci de mii de dolari — şi el este poate cel mai puţin ocupat dintre funcţionarii .pânze ale şcolilor italiană. De altfel. După ce au fost răsfoite. Rubens. Brascassat. Jules Dupre. franceză. Correggio. da Vinci. statuile. toţi sunt de acord când este vorba să dobândească o capodoperă şi atunci fantasticele preţuri pe care le oferă o răpesc oricărui duce d'Aumale sau Chauchard1 din vechiul şi noul continent. Pentru a li se asigura o viaţă eternă. Millet. şi de asemenea. aceasta nu va întârzia şi Standard-Island nu va scăpa de invazia ciumei decadente. Este interesant de observat că impresioniştii. Breton. Vollon. Holbein etc. Ingres. Hobbema. Scheffer. Ruysdael. Jules Lefebvre. grupurile. Giorgione. Bonnat. Yon. că simţul lor artistic ar fi foarte dezvoltat. Murillo. Baudry. Mackart. angoasaţii. dintre moderni.

ştiri de pe mare. căsătorii. France şi alţi critici de mare renume. E adevărat că dacă se va amesteca odioasa politică. decese — acestea din urmă foarte rare. mercuriale care interesează cartierul comercial. deoarece longevitatea nu mai este aici privilegiul câtorva aleşi. Cronica e alimentată de fapte diverse. decizii ale consiliului notabililor. Adăugăm că Starboard Chronicle şi New Herald nu se tratează cu prea multă asprime. Fouquier. Până acum ele au dus-o în destul de bună înţelegere. longitudinea şi latitudinea zilnică. Fournel. unde se racordează cablurile scufundate în adâncurile Pacificului. Niciodată nu sunt semnalate furturi sau asasinate. în afara acestor două jurnale. în ceea ce priveşte pagina de politică externă. unicul tribunal funcţionând doar pentru procese civile. imprimate în atelierele cazinoului. apeşi pe un buton şi asculţi vocea unui excelent interpret — cum ar fi Fedra de Racine citită de domnul Legouve2. de asemenea. ordonanţele guvernatorului. fără a mai pune la socoteală o duzină de . celălalt New Herald. Deschamps. Lemaître. Unul este Starboard Chronicle.. un anumit număr de cărţi fonografice: în loc să-ţi dai osteneala să citeşti. când faptele prezintă vreun interes oarecare. apoi magazine ilustrate. sosirea vapoarelor. sub conducerea a doi redactori-şefi. dacă vor intra în joc chestiuni de interes personal şi de amor propriu. compuse. protestantismul şi catolicismul duc casă bună cu Standard-Island. mai există reviste hebdomadare sau lunare. Cât despre jurnalele din „localitate". întâlniri maritime. reproducând articolele publicaţiilor străine aparţinând succesorilor lui Sarcey. foarte împăciuitoare pe teren religios.. în bibliotecă se află. contestaţii între particulari. dacă îi va apuca pe vreunii nostalgia afacerilor. ea e ţinută la zi prin convorbiri telefonice cu Madeleine-bay. Niciodată articole despre centenari. Charmes. ele sunt redactate. acte de stare civilă: naşteri. pentru sectorul tribordezilor. pentru sectorul babordezilor.insulei. Foarte îngăduitoare. dar nu poţi să juri că acest schimb de discuţii curtenitoare va dura la nesfârşit. Miliardarii sunt astfel informaţi despre tot ceea ce se petrece în lumea întreagă.

Patiserie şi literatură amestecate. Judecând după creditele alocate diverselor servicii şi după lefurile atribuite celor mai modeşti slujbaşi.. nici bursă. Da! Unele sunt imprimate pe pastă comestibilă cu cerneală de ciocolată. — Şi o literatură hrănitoare! răspunde Pinchinat. el se limitează la nevoile insulei şi nu vom oferi niciodată străinilor ceva care să. — Aşa cum zici.. semene cu World' s Fair de la Chicago din anul 1893 sau cu Expoziţia de la Paris din anul 1900! Nu! Puternica religie a business-ului nu există aici şi nu vom scoate strigătul „go ahead"4 decât pentru ca Bijuteria Pacificului să meargă tot înainte. sumă care provine . adresându-se spiritului. — Şi acest buget? se interesează Frascolin. După ce sunt citite. Unele wM astringente. — O sută cincizeci de milioane de franci pentru o insulă cu zece mii de suflete!. Noi n-avem nici Broad of Trade3. Deci. sunt mâncate. altele uşor purgative şi organismul se acomodează foarte bine cu ele. foi de seară şi bulevardiere. Ele nu au alt scop decât pe acela de a distra o clipă.masă. veniturile sale trebuie să se ridice la o sumă de necrezut. Când îl întreabă despre aceasta pe supraintendent. nu afacerile ne oferă resursele necesare întreţinerii insulei cu elice. şi chiar stomacului. — Iată o lectură care se digeră uşor! observă judicios Yvernes. în ceea ce priveşte comerţul. pentru a oferi populaţiei sale asemenea condiţii de care nu se apropie nici un alt oraş din cele două lumi. dragii mei. dragul meu Frascolin... Da! Impozitele vamale ne permit să satisfacem toate exigenţele bugetului. Cvartetul găseşte această intervenţie pe cât de agreabilă pe atât de practică.. nici industrie. — E de treizeci de milioane de dolari. asta se potriveşte de minune cu muzica igienică! E firesc să ne întrebăm de ce resurse dispune insula cu elice. consacrate mondenităţilor curente. el răspunde: — Aici nu se fac afaceri.. ci vama..foi de club. la prima .

. În curând va începe. generaţia de mâine va avea mai multe rente decât învăţătură. marile capitale ale Europei? Nu colindă ţinuturi în care trecutul a lăsat moştenire atâtea capodopere de tot felul? Ba da! Sunt unii pe care un oarecare sentiment de curiozitate îi mână spre regiuni . un Eden plutitor în care s-au refugiat înţelepţii şi dacă adevărata fericire nu se află aici. etc. Nu! Nimic decât taxele de import percepute la Tribord-Harbour şi Babord-Harbour..... înseamnă că nu există nicăieri! Seamănă grozav a reclamă! Parcă ar zice: — Intraţi. artele. Cine nu şi-a luat bilet. cvartetul este pus la. mai bine decât în orice universitate sau academie din lumea veche. fizica şi matematica. lău-dându-şi oraşul. se multiplică rapid cu o frenezie semaforică. Aici este punctul nevralgic şi poate că nişte fiinţe umane nu pot decât să piardă izolându-se astfel de umanitate. în care gesturile..scumpete relativă.. domnilor! Intraţi. şcolile. Instrucţia e gratuită şi obligatorie.curent cu diversele ramuri ale administraţiei. căci aceste preţuri. produsele locale fiind aproape neînsemnate. Adevărul este că elevii nu se înghesuie deloc la cursurile publice şi. lăudându-şi insula — o bucată de planetă superioară căzută în plin Pacific. Ei bine. sunt în raport cu mijloacele de care dispune fiecare. Noi n-avem taxe.numai din taxele vamale.. istoria şi geografia. se învaţă limbile vii şi moarte. dacă generaţia actuală a rămas cu oarecare spoială în urma studiilor făcute în colegiile din Statele Unite. Şi iată-l pe Calistus Munbar ambalându-se din nou. Aceasta vă explică scumpetea bunurilor de consum —. Nu mai sunt decât două-trei locuri!. se înţelege. iar profesorii sunt plătiţi ca nişte miniştri. doamnelor!. Treceţi pe la control!. care nu contează mai mult decât unităţile în capitala miliardară! în cursul acestei tirade.. de barieră. dar locuitorii acestei insule artificiale nu călătoresc deloc în străinătate? Ei nu vizitează ţările de peste ocean. E adevărat. în care frazele se revarsă în cascade. sunt locuri puţine şi biletele sunt scumpe! Ei şi? Supraintendentul jonglează cu milioanele.. Dacă ar fi să-l credem pe Calistus Munbar. Mai întâi. oricât de ridicate vi s-ar părea.

— Vom întâlni. puţini sau deloc. nici nu se ţine la aceasta în mod special. uşor de recunoscut după pantalonii lor veşnic suflecaţi.. spune o veche zicală a grecilor şi noi adăugăm: şi aşa vor rămâne. ei se bucură de o primire mediocră. — Domnul Athanase Doremus.. De altfel. nu găsesc nicăieri existenţa uniformă de pe Standard-Island.suferă de frig. căci dacă ar fi lăsaţi să se instaleze aici. deci. De altă naţionalitate. de când Turnul Eiffel — după cum se spune. Dar ei obosesc acolo. fac guturai — or. — Pentru a fi rentieri. compatrioţi? întreabă Yvernes. francezii sunt cei pe care Compania îi primeşte cu mai multă simpatie şi atenţie.. adaugă Frascolin. — Unul singur. Dintre cei veniţi anul trecut. cu toate că vămile celor două porturi ar avea o nouă sursă de venituri. . deoarece ei nu aparţin raselor cotropitoare ale Europei. — Şi cine este acest privilegiat?. spune Pinchinat. această a noua minune a lumii. împiedică circulaţia maritimă. sub pretextul că la Londra plouă. Dar s-a ivit vreodată un francez pe Standard-Island? — E puţin probabil. completează supraintendentul. De altfel." — Nu suntem destul de bogaţi. — Şi cu ce se" ocupă acest Athanase Doremus? sare Pinchinat. ar face repede din Milliard-City un nou Chicago. cel puţin — ocupă al optulea loc. Cât despre germani. Cât despre străinii pe care i-ar atrage celebritatea insulei cu elice. în sfârşit. cei mai mulţi erau de origine americană.. Cu ce-au rămas din aceste călătorii? Cu nimic! „Cum au plecat... în Milliard-City nu se face guturai. aşa s-au întors". Doar câţiva englezi. suferă de căldură. după părerea ei. cei mai mulţi se plictisesc. imprudenţii care au avut nenorocita idee de a-şi părăsi insula sunt grăbiţi !şi nerăbdători să se întoarcă' acasă. Şi astfel. Calistus Munbar crede că nu vor fi niciodată prea numeroşi. Marea Britanie nu vede cu ochi buni crearea acestei insule cu elice care. Iată de ce îi doreşte dispariţia. pentru a fi funcţionari..îndepărtate. Dintre toţi străinii. .

Dimpotrivă. Amatorii vor plăti.— E profesor de dans. de graţie şi de ţinută. administraţia înţelege să se aleagă cu un beneficiu serios.. după orientarea pe care o dă insulei comandorul Simcoe. Ce plăcere să-i vezi şi să-i auzi în acelaşi timp. fără să mai vorbim de lecţiile particulare. adică . Furiile oceanului sunt neputincioase. al cărui afiş. concertele teatrofonice şi fonografice de la cazinou sunt cu plată. acoperindu-l cu o pulbere de stropi mărunţi. e purtat de-a lungul marilor bulevarde. după cum se ştie. la 11 iunie. s-au iscat de două ori furtuni cu vijelii violente şi teribile rafale. Geniul omului a învins natura. Se înţelege că instrumentiştii au fost prezentaţi guvernatorului şi municipalităţii. plătit cu dărnicie de către administraţie. furtuni care izbucnesc uneori în Pacific. aşa cum se întâmplă pe coastele abrupte ale litoralului. — Pe care numai un francez le poate da! exclamă Alteţa Sa. în timpul următoarelor cincisprezece zile. Toate locurile costă la fel: două sute de dolari fotoliul. După cincisprezece zile. când dintr-alta. Hula din larg vine să se spargă de trupul metalic. aşa cum fac acei impresari americani pe care cântăreţele îi costă un dolar măsura şi chiar nota.dezlănţuite. în ciuda numelui acestui ocean. interpretând operele maeştrilor! Ce regal pentru cunoscători! Faptul că parizienii au fost angajaţi cu salarii fabuloase nu trebuie să ne facă să credem că vor concerta pe gratis. Sebastien Zorn şi camarazii săi ar putea să creadă că se află pe uscat. De obicei. Cyrus Bikerstaff le-a făcut cea mai călduroasă primire. infinit mai mult pentru concertul cvartetului. Dacă soarele n-ar răsări când dintr-o parte.. deci. scris cu litere electrice. Cvartetul ştie acum tot ceea ce îl interesează în legătură cu organizarea vieţii administrative pe Standard-Island şi poate să guste din plin farmecul acestei navigaţii care-l poartă către vestul Pacificului. Jurnalele au amintit succesele turneelor Cvartetului Concertant în Statele Unite ale Americii şi l-au felicitat pe supraintendent că şi-a asigurat concursul acestor artişti — în chip cam arbitrar. Dar Standard-Island nici nu se-nfioară sub asalturile acestei mări . are loc primul concert de muzică de cameră.

dar are mai mult simţ artistic. sunt aplaudaţi foarte călduros de mâinile tribordezi lor.. Chicago. Dar aceasta ar fi fost împotriva uzanţelor de pe Standard-Island. vestă de două sute de franci.. dat fiind bogăţiile de necrezut ale unora. Chestiune de temperament. e posibil ca bogătaşii babordezi să nu o facă decât pentru că „aşa se cade". Şi ei pornesc. Sebastien Zorn. pantalon negru de cinci sute de franci. bineînţeles. mai discret de mâinile babordezilor. Confortabila şi eleganta sală a cazinoului nu cuprinde. Ei bine. Frascolin. . frac negru de o mie cinci sute de franci — toate pe socoteala administraţiei. Pinchinat. deşi n-au luat lecţii de la compatriotul lor Doremus. Nat Coverley şi familiile lor strălucesc în primul rând de fotolii.o mie de franci în monedă franceză şi Calistus Munbar se laudă că va face săli pline. Yvernes apăreau în faţa spectatorilor din New York. Yvernes. Frascolin. „Haidem!" — spune şeful cvartetului când vine ora să apară pe scenă. Şi nu se înşală. Gândiţi-vă numai! Jem Tankerdon. mănuşi gri-perle de cincizeci de franci. ghete de o sută optzeci de franci. decât o sută şi dacă ar fi fost scoase la licitaţie nu se ştie la cât s-ar fi ridicat preţul. Când Sebastien Zorn. Trebuie spus că. care nu are atâţia bani în buzunar. Filadelfia. Pinchinat au o ţinută foarte corectă: cravată albă de douăzeci şi cinci de franci. E adevărat că dacă bogătaşii tribordezi se duc la concert de dragul artei. atât a celor necesare cât şi a celor de lux. în seara aceea ar fi rămas departe de adevăr dacă n-ar fi numărat cu miliardele. Mercurialele stabilesc dinainte valoarea comercială a tuturor lucrurilor. cum remarcă Pinchinat. Sunt aclamaţi. Baltimore nu era o exagerare din partea lor să spună: iată un public care preţuieşte câteva milioane. S-au vândut toate locurile. au totuşi o „pungă bine garnisită"... dacă sunt submiliardari. cămaşă de şaptezeci de franci. un număr de amatori care. Fără această precauţie. ce-i:drept. fără să fie mai emoţionaţi sau poate chiar mai puţin decât în faţa unui public parizian. s-ar putea produce acaparări şi acest lucru trebuie evitat. Pe celelalte locuri.

Ce fericit debut pentru campionii muzicii concertante şi pentru impresarul lor! Dacă sala-i plină. o violă şi un violoncel în acelaşi timp. mai ales' în faţa amatorilor din sectorul tribordez. Din înălţimi. ca şi cum muzica ar ieşi din cutia unui fonograf sau din receptorul unui telefon. Executanţii fac minuni în această sală plină de miliardari. Dar aplauzele lor nu sunt mai puţin vii. Op. Foarte mulţi sunt cei care n-au putut să-şi procure un fotoliu sau o strapontină. cu o fizionomie distinsă. severă. 74 de Beethoven. puţin mai la o parte. pe bordul acestei insule plutitoare. 16 de Haydn. Ar fi trebuit să-l vedeţi pe supraintendent în timpul acestei seri memorabile: nu mai poate de bucurie. lasă să se vadă sub pălărie câteva şuviţe de păr alb. Ei aud de departe. Yvernes. în faţa cazinoului.Programul concertului cuprinde patru numere care le-au fost furnizate de biblioteca de la cazinou. Op. 12 de Mendelssohn. bine garnisită prin grija supraintendentului. fără să mai vorbim despre cei pe care i-a gonit preţul mare al locurilor. Al cincilea cvartet în la major. Al zecelea cvartet în mi bemol major.. impresionat de atitudinea lor rezervată. un cuplu atrage atenţia lui Yvernes. ceva mai tânără. lunile electrice revarsă raze pe care palida Selene5 trebuie să fie geloasă. Auditorii de afară trebuie să se mulţumească cu firimiturile. . la suprafaţa unui abis. Femeia. Frascolin şi Pinchinat se prezintă pe terasa pavilionului din stânga. Sebastien Zorn. la sfârşitul concertului. tristă chiar. Bulevardul Unu este inundat de lumină. Yvernes.. îl întreabă pe Calistus Munbar: — Cine sunt aceste persoane? . S-ar spune că el e cel care a cântat la două viori. Ei obţin un succes considerabil şi justificat. Op. pe trotuar. Primul cvartet în mi bemol major. Op. cu aerul mândru. Aceste aplauze izbucnesc şi mai puternic când. poate să aibă cincizeci de ani. a cărui adâncime depăşeşte cinci mii de metri în această parte a Pacificului. Bărbatul. de statură înaltă. 10 de Mozart. împrejurimile cazinoului sunt înţesate de lume. Al doilea cvartet în fa major.

Sunt nişte melomani pătimaşi. ale cărui buze schiţează o strâmbătură destul de dispreţuitoare. — Şi de ce nu şi-au oprit locuri în sala cazinoului? — Erau prea scumpe pentru ei. — Pfui! se strâmbă Pinchinat.? — Abia două sute de mii de franci rentă.. — Atunci averea lor.. .— Aceste persoane? răspunde supraintendentul. Şi cine sunt aceşti bieţi nenorociţi? — Regele şi regina Malecarliei.

furtunile. Afară de aceasta. cu toate că leafa lui egalează lista civilă a unui mic suveran din Europa. e celibatar. are ca director.urmare." de care-i răspunzător în faţa lui Dumnezeu şi a acţionarilor societăţii. aşezată la una din extremităţile . mai bine. prin. el ocupă primăria. englez prin atitudinea sa rezervată. Dar aici nu e decât agentul superior al Companiei. manierele sale de gentleman. după cum se ştie. stăpân pe sine. aceea care'cuprinde diversele servicii administrative. Standard-Island Company a trebuit să facă faţă cerinţelor unei duble organizări: maritimă şi administrativă. Este un om de cincizeci de ani. este în mâinile unui guvernator.NAVIGAŢIE Creând acest extraordinar aparat de navigaţie. ca să păstreze echilibrul între cele două sectoare ale insulei cu elice. curenţii. pe comandorul Ethel Simcoe. foarte energic sub o aparenţă flegmatică. care se apropie de şaizeci de ani. A doua organizare. Prima. E un om rece. formaţiile coraliene. Cyrus Bikerstaff este un iancheu din Mâine. în orice altă ţară. cunoscând temeinic întinderile Pacificului. stâncile. discreţia diplomatică de care dă dovadă în vorbe şi în fapte. navigator experimentat. E omul cel mai indicat să conducă permanent cu o mână sigură încredinţată grijii sale — ca şi existenţele bogătaşilor. nu este bogat — şi ce figură poate să facă în prezenţa nababilor din Milliard-City? Cyrus Bikerstaff este în acelaşi timp primarul capitalei. Guvernatorul. unul dintre statele federale care au participat foarte puţin la luptele fratricide ale confederaţiei americane în timpul războiului de secesiune1. Cyrus Bikerstaff a fost ales în chip fericit. din marina Statelor Unite. foarte preţuit. Ca atare. ar fi fost un Om foarte demn de preţuire şi.zis căpitan.

înainte de ceremonia religioasă. . căsătoriile.Bulevardului Unu şi opusă Observatorului. unde se află reşedinţa comandorului Ethel Simcoe. nici himerelor. Sub ordinele lor. Nu există consiliu municipal. retribuiţi cum se cuvine. dar nu mă îndoiesc că îl veţi ierta. domnul Cyrus Bikerstaff e un om amabil. Ea nu vă va cere decât două concerte lunare.. Aceasta face cinste primarului şi funcţionarilor săi. înzestrat cu spirit practic. Acolo sunt instalate birourile sale. răspunde supraintendentul cu o uşoară mişcare din umeri. Poate că procedeul folosit de supraintendent n-a fost prea corect. care nu se lasă pradă nici prejudecăţilor. Sebastien Zorn. Acolo funcţionează diversele servicii ale administraţiei şi administraţii n^-au de ce să seplângă. decesele (morţii sunt transportaţi în cimitirul din Madeleine-bay). — Nimeni nu-i desăvârşit! replică Pinchinat. Frascolin îi sunt prezentaţi de către supraintendent şi rămân cu o impresie deosebit de favorabilă.. Pinchinat. care trebuiesc celebrate civil. Cvartetul. sunt afectaţi diverselor servicii. lăsându-vă libertatea de a accepta invitaţiile particulare care v-ar putea fi adresate. Yvernes. De altfel. aceea produsă de individualitatea unui om bun şi drept. — Da. aşa cum prevede codul de pe Standard-Island. două. natalitatea fiind suficientă pentru a asigura viitorul. încântat de primire. le spune el. acolo se întocmesc toate actele de stare civilă: naşterile. un mic număr de funcţionari. e o fericire să vă avem în mijlocul nostru. n-o să aveţi de ce să vă plângeţi de municipalitatea noastră. nu-şi ascunde satisfacţia faţă de Calistus Munbar. Păcat că n-are un miliard. care-l ajută în administraţia foarte simplă a insulei cu elice. — Domnilor. Guvernatorul-primar este secondat de doi adjuncţi. Ea salută în dumneavoastră muzicieni de mare valoare şi nu va uita niciodată că aţi fost primii artişti pe care a avut cinstea să-i primească.

Aceeaşi viaţă publică şi particulară. prea e pus la punct totul. de optsprezece luni. în hoteluri şi edificii publice. că viitorul le rezervă lucruri neaşteptate. Un cadran cvadruplu. aşezat pe feţele laterale ale turnului primăriei. Milliard-City nu se deosebeşte cu nimic de marile capitale ale vechiului şi noului continent. iar celălalt. Parizienii noştri şi-au putut da seama că există uneori subiecte de discuţii şi dificultăţi. până să se cadă de acord. în afară chiar de orice relaţii diplomatice. odată cu ora care se schimbă urmând deplasarea către est sau vest. Dar până acum. Miliardarii ştiu deci.. menajând amorul propriu al administraţilor săi. în afara acestei deplasări imperceptibile la suprafaţa oceanului. stabilesc punctul. prea se desfăşoară cu ordine şi regularitate. Barthélémy Ruge. Cyrus Bikerstaff a putut întotdeauna să împace interesele opuse.. stabilirea itinerarului ce trebuie urmat în interesul igienei generale. Navigaţia continuă către vest. în clipa în care soarele depăşeşte meridianul. sub cerul ales de ea însăşi.La ce bun? El este înlocuit prin consiliul notabililor — treizeci de personaje dintre cele mai calificate pnn inteligenţa şi averea lor. Aceeaşi existenţă. unde se află Standard-Island. în orice clipă. în fiecare zi. nici să se teamă că vor fi expuşi unor primejdii. aflaţi sub ordinele comandorului Ethel Simcoë. Hubley Harcourt. liberă pe acest Vast Pacific. la adăpost de intemperiile neplăcute. Orice ar spune violoncelistul. Aşa îşi duce existenţa. Nefiind prea ocupaţi. în interiorul locuinţelor particulare. ofiţerii de la Observator. Consiliul se întruneşte când e cazul să se ia vreo măsură importantă — între altele. Ei nu pot nici să-şi imagineze. Se înţelege că unul dintre adjuncţi. e protestant. insula artificială pe care vor locui artiştii un an întreg.secondându-l cu sâr-guinţă pe Cyrus Bikerstaff. amândoi fiind aleşi dintre înalţii funcţionari ai Companiei şi . indică poziţia exactă în longitudine şi latitudine şi aceste indicaţii sunt reproduse telegrafic la răspântii. graţie intervenţiei sale abile şi înţelepte. catolic. în plenitudinea independenţei sale. artiştii noştri .

prea siguri că vor fi primiţi peste tot cu braţele deschise. profesor de dans. Poate că va fi ultimul cuvânt al progresului şi al confortului în viitor. entuziastul Yvernes trăieşte într-o stare de continuă încântare. încă înainte de sfârşitul secolului al douăzecilea mările vor fi brăzdate de oraşe plutitoare. dacă Frascolin este mai moderat în exprimarea sentimentelor sale. în cealaltă de inginerul Somwah. E servit de o negresă bătrână plătită cu o sută de dolari pe lună. într-o casă modestă de pe Bulevardul Douăzeci şi cinci. după cum e cazul.. Acesta locuieşte în sectorul tribordez. n-ai cumva la tine vreo monedă de cincizeci de mii de franci?. Cele două fabrici de energie electrică le provoacă o adevărată admiraţie prin rânduiala atât de simplă a utilajului lor. prin admirabila disciplină a personalului. Dacă încăpăţânatul Sebastien Zorn refuză să admire aceste minuni. Ce spectacol superb oferă această insulă mişcătoare. La intervale regulate. cine nu s-ar fi grăbit să-i trateze bine? în primul rând. condus într-una dintre fabrici de inginerul Watson. De altfel.se folosesc de primul răgaz ca să viziteze toate curiozităţile Bijuteriei Pacificului. Fiecare are în buzunar două sau trei mii de dolari. se folosesc bancnotele.. Babord-Harbour sau Tribord-Harbour. închiriată cu trei mii de dolari. în mod obişnuit. între timp. primesc în bazinele lor steamer-ele aflate în slujba insulei cu elice. prin puterea maşinilor care acţionează un dublu şirag de elice. Tramvaiele îi transportă către toate punctele de pe litoral. fiind recomandaţi de ameţitorul Munbar. i-au făcut o vizită compatriotului lor Athanase Doremus. aşa cum s-ar vorbi aiurea despre douăzeci şi cinci de ludovici. După părerea lui. E încântat . de graţii şi ţinută. Şi nu o dată se întâmplă ca Alteţa Sa să-i spună lui Frascolin: — Bătrâne. membrii Cvartetului Concertant şi-au mărit numărul cunoştinţelor. mergând să-şi viziteze surorile din Oceania! Cât despre Pinchinat. el se simte ameţit auzind vorbindu-se numai despre milioane.

cursurile conservatorului dumneavoastră nu prea sunt frecventate..să intre în relaţii cu francezii. adoratul nostru guvernator. slăbuţ. De la întemeierea insulei. Aşa că preferă să ia lecţii în secret şi în secret le transmit şi eu frumoasele maniere franţuzeşti! Şi el surâde.. având încă toţi dinţii... Athanase Doremus. Americanii se cred înzestraţi din naştere cu toate graţiile trebuincioase. într-o oarecare cadenţă ritmică. francezi care fac cinste Franţei. eu n-aş putea concepe. Şi din acea zi binecuvântată. căci graţia nu îi e egalată decât de elocinţă. alb ca şi barba.. uscat. răspunde profesorul. domnule Doremus? întrebă Yvernes.. picard din Santerre. — E adevărat că n-am decât elevi particulari — şi numai oameni tineri. dragul meu compatriot. Artiştii noştri simt o mare plăcere să-l facă să vorbească şi el se pretează de bunăvoie.. după cum ne-a dat a înţelege supraintendentul. — Cât sunt de fericit. picioarele întoarse puţin în afară şi încălţate ireproşabil.. acum că m-am obişnuit. Cât sunt de fericit să vă văd! Aţi avut o idee excelentă venind să vă stabiliţi în acest oraş! Nu veţi regreta. pentru ca să se instaleze în statele Unite la New . a părăsit Franţa în prima tinereţe. cât sunt de fericit! repetă el de douăzeci de ori la prima vizită. de graţii şi ţinută. cu părul bogat. are pieptul scos în afară. — O. mi-a îngăduit să trăiesc.. cu privirea vie. se maimuţăreşte ca o babă cochetă. Graţie excelentelor referinţe de care dispuneam la New Orleans. — Ştiu. mic de statură. salariul care mi-a fost atribuit pentru a conduce un conservator de dans. — Ca un milionar! strigă Pinchinat. face risipă de atitudini graţioase. dragii mei compatrioţi. milionarii aici. braţele depărtate de corp. că se poate trăi şi în alt fel! -— Şi de cât timp sunteţi aici. Dar. — De optsprezece luni. Păşeşte afectat. mijlocul cambrat. ştiu.. E un bătrân de şaptezeci de ani. serviciile mele au fost primite de către domnul Cyrus Bikerstaff.

A făcut şi va mai face multe!. la depărtare de câteva mii de leghe de Franţa. De fapt. acesta-i cuvântul — şi cum nava a ridicat ancora la câteva ore după îmbarcare.. care va sfârşi prin a compromite . comerţul cu porci săraţi sau nesăraţi le aduseseră averi incalculabile. Dar ce importanţă are. Primit în cele mai bune familii. un domn obraz- . Trebuie să i se povestească ultimele aventuri ale celor patru parizieni.Orleans. din partea supraintendentului nostru. nu dă lecţii decât acasă şi sala de curs a cazinoului n-a văzut reflectându-se în oglinzile sale decât propria persoană a profesorului. zăcămintele de petrol. Era în momentul în care Standard-Island Company lua fiinţă. — Aceasta nu mă miră deloc. care urma să devină unul dintre cei mai de seamă notabili tribordezi din Milliard-City. cum nu se poate mai american. originară din New Orleans. răspunde bătrânul profesor. Acolo. Un adevărat fiu al lui Barnum. E adevărat. mai mult chiar. el a obţinut succese şi a putut să facă unele economii.. în ochii cvartetului. el a fost admis — şi iată cum un francez.. Athanase Doremus a avut ideea să ceară o slujbă guvernatorului noului oraş unde profesorii de specialitatea lui nu se prea înghesuiau. nu i-au lipsit ocaziile de a-şi exercita talentele. multipli-cându-şi prospectele. i le-a răpit întro bună zi. cărora căile ferate. Fiind cunoscut de către familia Coverley.. un picard. se numără printre funcţionarii insulei cu elice. din moment ce leafa nu suferă nici o scădere?!. destul de plin de el. lansând apeluri către toţi aceşti ultrabogătaşi. în sânul populaţiei de origine franceză din regretata noastră Louisiana2. în ce condiţii au ajuns pe insula cu elice. şi graţie recomandării şefului său.. pe care un crah... e un compatriot — calitate care e întotdeauna apreciată. un om cumsecade.. risipindu-şi pretutindeni anunţurile. cum i-a atras Calistus Munbar pe bord -— atras. convins că odată cu moştenirea lui Vestris şi Saint-Leon3 a primit în păstrare şi tradiţiile lui Brummel şi lord Seymour4. puţin ridicul şi maniac.Compania. E încă un renghi de-al lui.

.. -— Mai ales la sfârşitul fiecărui trimestru! precizează Frascolin. dacă o combinaţie oarecare nu va reuşi să le apropie. După părerea sa. nu e un om rău. insula e solidă. observă'Pinchinat. E de temut un conflict de interese şi de amor propriu între tribordezi şi babordezi. aproape în întregime. ale cărui funcţiuni de casier al trupei încep să capete o excepţională importanţă.nic. S-ar putea produce o explozie... în ce alt metal să ai încredere? Oţelul e fier şi însuşi globul nostru. ar exista un punct negru la orizont şi chiar ameninţarea unei vijelii apropiate... Athanase Doremus confirmă spusele lui Calistus Munbar. dar îşi închipuie că totul îi e ermis!. vădesc o gelozie crescândă una faţă de cealaltă... . Vor avea pentru voi consideraţii. cu picioarele pe pervazul ferestrei!. nu s-a înregistrat nici un accident cât de cât mai deosebit. n-avem de ce să ne neliniştim. în afară de neplăcerea cu concertul de la San Diego. o explozie! ş— Dacă aceasta nu va face insula să sară în aer. — O. să nu-i purtaţi pică. De optsprezece luni de când se plimbă pe mare. — Cel puţin atâta vreme cât suntem şi noi aici! adaugă violoncelistul. Da. care ar avea multă nevoie de câteva lecţii de bună purtare.. Familiile Tankerdon şi Coverley. În fond. Standard-Island este Pământul la scară mică. unul dintre iancheii aceştia care se tolănesc într-un fotoliu.... ce e oare altceva decât o enormă carbură? Ei bine. care nici măcar n-au obligat-o să se întoarcă la Madeleinebay! Gândiţi-vă că e făcută din tablă de otel! Aceasta lămureşte totul şi dacă tabla de oţel nu oferă o garanţie absolută în această lume. nu puteţi decât să vă felicitaţi pentru şederea voastră în Milliard-City. De altfel. la care cred că veţi fi sensibili. dragii mei compatrioţi. cele mai bogate de pe insulă. dragii mei compatrioţi! răspunde Athanase Doremus. în legătură cu rivalitatea dintre cele două sectoare. Numai reparaţii neînsemnate.

e însărcinat să primească produsul vămilor. Dacă tribordezii s-au stabilit pe Standard-Island doar cu gândul de a se bucura în linişte de bogăţiile lor. . Pe Standard-Island trebuie „să fii cineva" şi profesorul le-a spus: Cyrus Bikerstaff nu contează. să vegheze la igiena publică. în frunte cu Tankerdon. Şi dacă până acum au rămas la vorbe. de ce n-ar transporta ea mărfuri pe diversele pieţe ale Oceaniei. se simt cuprinşi de nostalgia negoţului. de ce este izgonită orice industrie de pe StandardIsland.. la Milliard-City nu ajunge să fii de oţel. Este un administrator foarte priceput şi înzestrat cu o mare energie. maturatul străzilor. întreţinerea plantaţiilor. De aur. cu toate că nu se află aici decât de mai puţin de doi ani. să nu rişte nimic care ar putea să placă unuia şi să displacă celuilalt. Cyrus Bikerstaff nu este decât un agent al Companiei.. Din nenorocire. — Aveţi dreptate. babordezii încep să regrete afacerile.. O politică dificilă. răspunde Athanase Doremus. De altfel. — Trebuie să fii de aur. El speră că viitorul nu se va învenina şi că neînţelegerile interne nu vor veni să tulbure un aparat fabricat anume pentru a oferi o linişte deplină locuitorilor săi. Ei se întreabă de ce n-ar putea fi utilizată insula cu elice ca un imens vas de comerţ. El prezidează la întocmirea diverselor acte ale stării civile. ripostează Yvernes. — Şi el e tot de oţel? — Da. guvernatorul Cyrus Bikerstaff e totuşi neliniştit. în ciuda înaltei sale situaţii. însăşi funcţia sa îl obligă să se menţină între cele două partide. aceşti ianchei. să-şi facă duşmani pretutindeni şi nimic mai mult. Pe insulă încep să se nască idei care ar putea duce la un conflict între cele două sectoare.. Pe scurt. sau nu contezi câtuşi de puţin! întradevăr..Pinchinat întreabă atunci ce părere are profesorul despre guvernatorul Cyrus Bikerstaff. domnule Pinchinat. să primească reclamaţiile contribuabililor — cu alte cuvinte.. să păstreze o atitudine îngăduitoare.

având aceeaşi. cvartetul dă o raită prin parc. Din fericire. pregătindu-şi lecţia în faţa oglinzilor nefolosite ale sălii. sau chiar bumbacul artificial obţinut din lemn de brad sau de molid. în mod obişnuit. profesorul se duce după-a-miaza la cazinou. Ele folosesc adesea şi mătasea artificială din celuloză. cvartetul promite că va reveni să-l vadă. Mondenele îşi arată a treia toaletă cotidiană. Nu-i convine să joace rolul de remorcat. desfibrat şi fărâmiţat. sau dacă vreţi o expresie mai elegantă. indicat pe cadranul primăriei. aşteaptă. Călare. apropiindu-se de tropice. insula cu elice înaintează către vest şi puţin către sud-vest. Ceea ce îl face pe Pinchinat să spună: — O să vedeţi că într-o zi se vor fabrica ţesături din iederă . în acest timp. care e atât de lucitoare. nu încetează el să repete. toţi notabilii din Milliard-City se întâlnesc în jurul peluzelor. StandardIsland se găseşte la 155° longitudine vestică şi 27° latitudine nordică. declamă Yvernes. punctul în care se află insula.. în fiecare zi. unde nu se prezintă nimeni. — Şi apoi.nuanţă de la pălărie până la pantofi.. îşi păstrează verdeaţa lor atrăgătoare. să poată fi acuzat de nerespectarea îndatoririlor sale. La această latitudine.Părăsindu-l pe Athanase Doremus. fără voia lui. la ora când e plin de lume. temperatura este de pe acum ridicată. este telegrafiat tuturor cartierelor. primită însă de Sebastien Zorn cu o ridicare din umeri. — S-ar spune că astrul zilei o remorchează. Mătasea de India e foarte la modă anul acesta. astfel încât să ajungă în arhipelagul Sandwich. în trăsură. nopţile sunt răcoroase şi chiar în plină caniculă arborii şi peluzele. La 17 iunie. pe jos. nevrând . Miliardarii ar suporta-o greu fără îndulcirea pe care o aduce briza marină. Şi acolo. o să vedem noi cum se va sfârşi această aventură! Aproape în fiecare zi. Observaţie pe cât de justă pe atât de poetică. atât de aproape de zona toridă. la prânz. stropite de ploaia artificială. la ea sunt înhămaţi caii divinului Apolo.

sunt amândoi de părere că se simte lipsa capurilor. fie la bateria Pupei.. O zi din viaţa unui ziarist american în anul_ 2889". graţie farurilor care luminează porturile. Jules Verne se referă la acelaşi „rege al croitorilor".. Standard-Island nu poate fi niciodată reţinută de lipsa de vânt şi e destul de puternică pentru a lupta împotriva vânturilor potrivnice. aceste întâlniri sunt foarte puţin probabile. fie la bateria Pintenului. în aceste condiţii. Cu zece milioane de cai putere în pântece. nu merită să mai vorbim de ele. tr. Wormspire — probabil unul dintre făuritorii modei din a doua jumătate a secolului al XIX-lea (N. Furtunile ei nu mai sunt de temut. De fapt. E adevărat că. Cu atât mai rău pentru navele care s-ar arunca în plină viteză asupra coastelor ei de fier. Standard-Island este în stare să pună o stavilă mâniei valurilor. Acest lito* În povestirea „în secolul al XXIX-lea. Dar.). Câteodată. bogatele miliardeze n-ar accepta aceste stofe. când paşii îi poartă pe Pinchinat şi Frascolin în partea de dinainte sau de dinapoi a insulei. în fond. Călătorii pe care îi sperie navigaţia ar trebui să adopte acest fel de plutire pe bordul unei insule mişcătoare. a ţărmurilor. americanii de pe StandardIsland sunt foarte măguliţi să aibă drept concetăţean un rege şi continuă să-l trateze potrivit vechii sale situaţii. graţie lunilor de aluminiu ale căror licăriri electrice saturează atmosfera în timpul nopţii. nu mai trebuie să te preocupi de capriciile mării. Totuşi. prova şi pupa. de fapt. a promontoriilor. regele şi regina Malecarliei trec prin mijlocul acestei nobilimi a banului. a golfurilor. Dacă ciocnirile constituie o primejdie.pentru prietenii credincioşi şi din salcie plângătoare pentru văduvele neconsolate! în orice caz. . maiestăţile lor nu contează mai mult decât Cyrus Bikerstaff — poate chiar mai puţin. Cât despre furtuni. dacă n-ar veni de la Paris şi nici aceste toalete dacă n-ar fi creaţia regelui croitorilor din capitală — acela care a proclamat sus şi tare axioma: „Femeia nu e decât o chestiune de forme"*. această primejdie nu e pentru ea.

în lipsa lor. — Ce-am putea cere mai mult. preţul fotoliilor s-a mărit. Yvernes trebuie să recunoască acest adevăr. Amatorii îşi dispută locurile. Uriaş succes pentru executanţi.. îi spune Yvernes.) ARHIPELAGUL SANDWICH Existăîn această parte a Pacificului un lanţ submarin căruia . pe cine zăresc printre nenorociţii care n-au putut să dea trei sute de dolari pe un fotoliu? Pe regele şi regina Malecarliei. Frascolin şi Pinchinat ştiu să se mulţumească şi cu uralele miliardarilor. cvartetul dă al doilea concert în sala cazinoului. sala este încă prea mică. Haydn.. Evident. după reţetă.. zbârcite ca pielea unui elefant şi acoperite de ierburi marine pe care le mângâie valurile fluxului! Hotărât. tr. (N. pentru care Sebastien Zorn continuă să aibă un dispreţ absolut. Şi când ies din cazinou.ral nu-i decât un meterez de oţel. cuvintele „cancer" şi „concert" se pronunţă într-un' fel oarecum apropiat. * în franţuzeşte. nu se poate înlocui frumuseţea naturii prin minunile industriei. Dar. întotdeauna..*În franţuzeşte cuvintele „cancer”şi „concert” se pronunţă într-un fel oarecum apropiat. — Tropicul „concertului"! replică Pinchinat. punându-se la adăpost în urma acestui groaznic joc de cuvinte*. Şi cum ar mai regreta un pictor stâncile bătrâne. cărora aplauzele pariziene le-ar fi făcut desigur mai multă plăcere. Beethoven. Cu toată admiraţia lui statornică. N-are importanţă. la limita zonei toride a Pacificului. Yvernes. această muzică de cameră trebuie să fie excelentă pentru sănătate şi nimeni nu şi-ar îngădui să-i pună la îndoială calităţile terapeutice. (N.). mixturi de Mozart. la trecerea tropicului?. Chiar la ora aceea. în seara de 25 iunie. tr. insula cu elice trece Tropicul Cancerului. care stau modeşti la uşă. menţinut cu milioane de şuruburi şi de nituri. După primul succes.

canibali. Din această conversaţie reiese că artiştii noştri speră că hazardul o să-i pună faţă în faţă cu indigeni mai autentici decât .. Yvernes.. Aceste opt insule de mărimi inegale constituie arhipelagul hawaian sau grupul insulelor Sandwich. şi nu mi-ar displace să întâlnim sălbatici adevăraţi. Pinchinat.. siuşii şi alţi indieni prea civilizaţi din Far-West. Bunicii lor l-au mâncat pe căpitanul Cook1 şi dacă bunicii au gustat din acest ilustru navigator. Lăsându-l pe Sebastien Zorn să bombăne în colţul său. ca un violoncel în cutie. nu-mi pare rău că vizităm insulele hawaiene! Dacă tot gonim pe întinsul Pacificului. Kahulani..Pe cinstea mea. Kauai. Hawai. adaugă altul. Lanai. să se închidă într-o totală indiferenţă faţă de toate curiozităţile naturii.i s-ar putea vedea desfăşurarea de la vest-nord-vest către est-sud-est. — Hawaienii să fie încă?. cel puţin să ne alegem cu nişte amintiri! — Şi apoi. Frascolin gândesc astfel (şi nu greşesc deloc): —. Molokai.. întreabă al treilea. pe o întindere de nouă sute de leghe. El nu depăşeşte zona tropicală decât prin puzderia de roci şi recifuri care se prelungesc spre vest. Oahu. dacă abisurile de patru mii de metri care-l despart de celelalte ţinuturi ale Oceaniei s-ar goli deodată. Lanţul nu lasă să se vadă decât opt vârfuri: Ntihau. Maui. indigenii din insulele Sandwich ne vor face să uităm puţin pawnienii. spune unul.. răspunde foarte serios Pinchinat. nu e de admis ca nepoţii să fi pierdut gustul cărnii omeneşti! Trebuie să mărturisim că Alteţa Sa vorbeşte cam ireverenţios despre celebrul marinar englez care a descoperit acest arhipelag în anul 1778. — Să sperăm.

aşteptând în fiecare zi ca oamenii de veghe ai Observatorului să semnaleze primele înălţimi ale grupului hawaian. Comandorul Ethel Simcoé venise dinainte şi. sunt încă la cincizeci de leghe. către un punct înecat în ceaţă. n-au decât trei mii opt sute doisprezece kilometri pătraţi toate la un loc. Noutatea se răspândeşte îndată şi pe pancarta cazinoului se înscrie această menţiune teleautografică: „Se zăresc insulele Sandwich. Capitala ei. de la plecare. guvernatorul. cum spune Alteţa Sa. . Oahu nu este cea mai mare dintre insulele Sandwich. Această insulă éste a treia din grup. colonelul Stewart. artiştii parizieni au strâns relaţiile cu principalii funcţionari de pe Standard-Island. Nu e de mirare că în ziua aceea Yvernes şi Pinchinat. care e un mare parc de vite. Venind dinspre nord-est. Sunt oarecum nerăbdători să ajungă acolo. cele ale insulei Hawai. Honolulú. către ora zece dimineaţa. artiştilor le place să rămână ore întregi pe platforma turnului. chiar la locul de producţie. Aceasta se întâmplă în dimineaţa zilei de 6 iulie. înfocaţii trupei. Toţi. ascensorul i-a ridicat „în vârful catargului". în orice caz. Vizitând adesea Observatorul." E adevărat. comandorul Simcoé. dar cele mai înalte creste ale grupului. comandorul Ethel Simcoé se îndreaptă spre insula Oahu. au plecat într-acolo şi. este în acelaşi timp şi capitala arhipelagului. Se înţelege că. Nühaú. ca latitudine. îi vor vedea în ţara lor de origine. îi sfătuieşte să privească spre sud-vest. i-au întâmpinat cu multă căldură. sunt vizibile pe timp frumos chiar de la această distanţă. care depăşesc patru mii două sute de metri. Cât despre celelalte insule. ca şi inginerii-şefi Watson şi Somwah.specimenele expuse în Grădinile de Aclimatizare. pe când Hawai are o suprafaţă de peste şaptesprezece mile. şi Kauai rămân la nord-vest. deoarece nu are decât o mie şase sute optzeci de kilometri pătraţi. împrumutând ocheanul său celor doi prieteni.

acum s-a redus la jumătate. Diamond-Head. spune el. în anul 1852 şi în 1855.. Dacă aş fi bogat ca domnii Tankerdon şi Coverley.. — Nu ştiu. răspunde Ethel Simcoe. Ce credeţi. un bătrân vulcan care domină rada portului^ şi un alt con. au aruncat asupra insulei un fluviu de lavă. sau Mauna Kea.. totuşi.. acoperind şapte sute de metri pătraţi şi ale căror cratere au azvârlit în anul 1880 şapte sute de milioane de metri cubi de materie eruptivă! — Grozav! răspunde Yvernes.. o să le vorbim despre aceasta.. atrasă de climatul sănătos.Este Mauna Loa din Hawai.. aici vin bolnavi din America.. domnule Yvernes. intervine Pinchinat. o sută de mii de sălbatici e. domnule Simcoe. până ce medicii europeni se vor hotărî să-şi trimită clientela să respire aerul Pacificului. şi nu mă îndoiesc că vor face chiar imposibilul ca să vă fie pe plac. întradevăr. Vulcanii nu funcţionează la comandă. doi vulcani superbi care. — Bine. destul şi dacă au rămas canibali de treabă. răspunde surâzând comandorul. vom avea şi noi norocul să vedem un asemenea spectacol?. mi-aş comanda asemenea erupţii când aş avea chef. dacă nu şi-au pierdut apetitul. Oahu se conturează la cinci mile spre sud-vest. — Oh! Numai de data aceasta şi cu ceva protecţii. Standard-Island pătrunde în arhipelag în dimineaţa zilei de 9 iulie.. — Ei bine. De ce nu? Honolulu nu se mai află decât la o depărtare de douăzeci şi cinci de zile de Paris şi când e vorba să-ţi umpli plămânii cu im oxigen cum nu se mai găseşte nicăieri. ar înghiţi dintr-o îmbucătură pe toţi miliardarii de pe Standard-Island! Insula cu elice nu vizitează pentru prima oară arhipelagul hawaian. numit de englezi Castronul . Pinchinat întreabă care e populaţia arhipelagului Sandwich. Ia est. ComandonU îi spune că dacă a fost de două sute de mii de locuitori la începutul secolului. Deasupra ei împung cerul. Ea a străbătut şi anul trecut aceste meleaguri.

insulei . aparatul plutitor se opreşte.. Trecând între Oahu şi Molokai. clopotniţe. Aspectul insulei Oahu este destul de plăcut şi antropofagii atât de doriţi de Pinchinat nu pot să se plângă de scena pe care se desfăşoară isprăvile lor. dacă acest enorm lighean ar fi umplut cu brandy sau gin.. boschete de portocali şi magnifice specimene ale florei temperate.. datorită deplasării sale considerabile.. . — Da! Şi turnuri. — Acolo. adaugă Yvernes. ea nu „ancorează" în adevăratul înţeles al cuvântului. \ . printr-o deschizătură strâmtă a recifului. — Ce vezi? întreabă Frascolin. care manevrează înainte şi înapoi în tot timpul popasului. Din larg nu se văd decât masive de arbori... Dar iată-l strigând deodată: — Doamne. John Bul12 nu s-ar sfii să-l golească până la ultima picătură. Cvartetul contemplă înălţimile care se desfăşoară în faţa ochilor săi. un fel de câmpie lacustră. După ce a depăşit capul sud-estic al insulei Oahu.. la zece ancabluri de litoral. ce văd?.. Standard-Island e menţinută pe loc.. apare un mic lac interior. combinând jocul elicelor de la tribord şi de la babord. La vest. Lacul Perlelor.. După cum observă comandorul.. Standard-Island evoluează ca un vas sub acţiunea cârmei. Şi palate!. Aşa cum se cuvenea pentru a păstra spaţiul de manevră al. Comandorul a rătăcit drumul. Cu condiţia să se mai dedea isprăvilor lor canibalice. adică nu sunt folosite ancorele. — Nu-i posibil ca aici să fi fost mâncat căpitanul Cook! — Nu ne aflăm în insulele Sandwich! spune Sebastien Zorn.cu'elice şi pentru a o ţine la o distanţă suficientă de ţărm. ridicând din umeri. Nu! Cu ajutorul maşinilor. ceea ce ar fi fost imposibil din cauza adâncimii de o sută de metri şi mai mult.de Punch. străpunsă de vechi cratere. la fel de nemişcată ca insulele arhipelagului hawaian. Alteţa Sa nu ar mai avea nimic de dorit..

dar arhipelagul cuprinde acum americani. Totuşi a rămas destulă apă pentru ca vapoarele cu un pescaj de optsprezece-douăzeci de picioare să poată fi amarate la cheiuri. atunci când una dintre şalupele de pe Standard-Island. între două zăgazuri ce se întâlnesc în unghi ascuţit se deschide un port adăpostit de vânturile rele printr-un amfiteatru de munţi. stâncile care-l apără de hula venită din larg s-au înălţat cu un metru. cu toate că aceşti băştinaşi au fost decimaţi de lepră. Şi artiştii noştri trebuie s-o recunoască. mereu entuziast. Mai sunt totuşi şi indigeni — şi încă destui pentru a satisface curiozitatea celor patru artişti. murmură Pinchinat. boală importată din China.. civilizaţia. ceea ce a dat naştere unei rase de semichînezi. Ce spectacol ... ridicând din umeri.. chinezi — cei mai mulţi angajaţi ai proprietarilor de pământ. Nu numai că limba băştinaşilor tinde să dispară în faţa limbii anglo-saxone.. — Mai bine să stai acasă! ripostează violoncelistul. deloc! sare Yvernes. Ce dezamăgire!. graţie serviciilor maritime stabilite între Insulele Sandwich şi Europa. Dar tipul mâncătorului de carne omenească nu mai poate fi întâlnit. E îngrozitor să-ţi pierzi atâtea iluzii într-o călătorie. care este o lege a naturii. — O. ce mână te-a răzuit de pe paleta modernă?! Da! Timpul. culoare locală! strigă vioara întâi. au şters aproape cu totul această culoare. depăşind lungul şir de stânci. Trebuie să recunoaştem: s-au produs multe schimbări din perioada când marele navigator englez a descoperit acest grup!. Din anul 1794.— Fără îndoială! replică Pinchinat.. nu fără oarecare părere de rău. — Ba. în sfârşit. portughezi.. Acolo este Oahu şi oraşul care se întinde pe mai mulţi kilometri pătraţi este Honolulu. Nu! Comandorul Simcoe nu s-a rătăcit.. Hapa-Pake — şi. debarcă pe Sebastien Zorn şi camarazii săi. — Ce dezamăgire!. progresul.

Dacă mercurul termometrelor se menţine la un grad ridicat. Este unul dintre cele mai sănătoase de pe aceste meleaguri ale Oceanului Pacific. amintind că.s-ar putea compara cu cel al insulei de oţel. fondată în anul 1837. Locuitorii nici nu se plâng şi. Dacă starea morală a insulelor Sandwich s-a modificat în chip regretabil spre neplăcerea artiştilor noştri... ca frunzele la sfârşitul toamnei. a doua de către toţi cetăţenii ştiutori de carte — nobilii pe şase ani. Ar însemna să dai dovadă de rea voinţă ca să te plângi de ea. pe măsură ce cvartetul pătrunde mai mult în secretele arhipelagului. venind în vizita în Arhipelagul Oceaniei?. temperatura medie în Honolulu nu depăşeşte douăzeci şi unu de grade. . dragii mei prieteni! Lucrurile s-au schimbat atât de mult de la ultima mea călătorie. Şi. după spusele supraintendentului. insulele Sandwich aveau o monarhie constituţională. destui bolnavi vin în acest arhipelag. când n-ar trebui să se acuze decât pe el însuşi pentru această păcăleală. încât nu le mai recunosc nici eu! — Farsorule! ripostează Pinchinat. bătându-l pe burtă pe supraintendent. Prima era numită numai de către proprietarii de pământ. Oricum. cea a nobililor şi cea a deputaţilor. aici. Ceea ce e sigur este că dacă s-au produs schimbări. când îi fac reproşuri amare. El pretinde că a fost păcălit. Odinioară. dacă contraalizeele din sud dau naştere unor furtuni violente numite aici kouas. iluziile sale se spulberă. Munbar răspunde clipind din ochiul drept: — Ce vreţi. — Calistus Munbar ne-a mai jucat o festă! afirmă Pinchinat. cu două camere. după cum am mai pomenit.-. când nu bat alizeele din nord-est. la limita zonei toride. cu toate că grupul ocupă o regiune cunoscută sub numele de Marea Căldurilor. ele s-au petrecut în condiţii extraordinar de rapide. nu acelaşi lucru s-a întâmplat cu climatul.. insulele Sandwich ar fi ultimul bastion al sălbăticiei în Pacific.

Se pare că prinţesa Kaiulani se bucura de simpatia Marii Britanii. Pe de altă parte. Nu se răstoarnă un regim cu cinci sute de oameni — cel puţin nu în mijlocul Pacificului. civilizaţie! repetă vioara întâi. Liliuokalani.. că această maiestate nu avea nici măcar un inel în nas. în locul unui maimuţoi cu pene. Ei nu ţin deloc la acest protectorat. Dar englezii erau acolo şi vegheau.-cel puţin exista o regină. împotriva pretenţiilor unei oarecare prinţese Kaiulani. spune Yvernes. Vechii kanaci naveau nevoie de dinţi falşi ca să-şi mănânce prizonierii de război! Să li se ierte acestor fantezişti felul lor de a vedea lucrurile. care a luptat pentru drepturile fiului său. cărora le seamănă chiar şi sub acest aspect. şi-şi aducea dinţii falşi de la cei mai buni dentişti ai lumii noi! — Ah! Civilizaţie. afirmă Pinchinat. Cu condiţia să aibă în insulele Sandwich . exact ca statele Americii sau ale Europei. — Sunt sigur. Ar fi putut aceasta să ducă la intervenţia armatei hawaiene şi să deschidă era funestă a pronunciamentelor3? Nu. Pe scurt. Fiecare cameră se compunea din douăzeci şi patru de membri.pe plantaţii. — Deci.deputaţii pe doi ani. arhipelagul a fost într-o efervescenţă revoluţionară. astăzi detronată. exista un rege. pentru că aşa-zisa armată nu se compune decât din două sute cincizeci de recruţi şi două sute cincizeci de voluntari. multă vreme. şi americanii? Aceasta e chiar întrebarea pe care i-o pune Frascolin lui Calistus Munbar. alcătuit din patru consilieri ai regelui.. Da! A existat un rege la Honolulu sau. în legătură cu o intervenţie foarte previzibilă. un rege constituţional. — Ei bine. prinţul Adey. care deliberau în comun în faţa ministerului regal.. guvernul japonez era gata să-şi asume protectoratul insulelor şi număra partizani printre culii care sunt folosiţi în mare număr . căruia străinii veneau să-i prezinte umilele lor omagii!.. — Americanii? răspunde supraintendentul.

spune unul dintre proverbele lor. arhipelagul hawaiane republică. principalii notabili din Milliard-City. sub preşedinţia domnului Dole şi a succesorilor săi. şaptesprezece ani mai târziu. după^ cucerirea arhipelagului de către Kamehameha. Un mare număr. Dar. ei se declară satisfăcuţi. Şi. E adevărat. Graţie acestor măsuri de securitate. ar fi greu pentru un intrus să rămână pe Bijuteria Pacificului fără o autorizaţie care nu se capătă deloc uşor. Indigenii plac parizienilor noştri. în anul 1875. admiraţia hawaienilor e fără margini şi ei vin cu grămada să viziteze această minunăţie. În sfârşit. fizionomie blândă şi totodată plină de mândrie. totuşi. regele Kamehameha. într-adevăr. a pus insula sub scutul Statelor Unite. Nimic. când domnul Cleveland a luat hotărârea să repună în drepturi pe regina Liliuokalani. nu poate să împiedice ceea ce este scris în cartea destinelor popoarelor. fie ele de origine veche sau modernă.o staţiune maritimă rezervată pacheboturilor de pe liniile Pacificului. atunci când regimul republican se stabilise în Insulele Sandwich. de locuitori profită de aceasta ca să exploreze Honolulu şi împrejurimile. cu toate că e a doua apariţie a insulei cu elice pe meleagurile s hawaiene. Standard-Island va rămâne aici zece zile. sub preşedinţia domnului Sanford Dole. Şi cu toate că au acum republică. după monarhia reprezentativă stabilită în anul' . Au trăsături caracteristice accentuate. poliţia lui Cyrus Bikerstaff se asigură că vizitatorii pleacă la ora reglementară. poate că regretă independenţa sălbatică de odinioară. de altfel. care a făcut o vizită preşedintelui Grant la Washington. dârei nu mai sunt. „Văzduhul ţării noastre e liber". Familiile Coverley şi Tankerdon. Pe de altă parte. De la 4 iunie 1894. dar fără să se stabilească relaţii oficiale. Cvartetul face câteva plimbări foarte interesante. debarcă zilnic în port. tenul brun. raporturile sunt bune. au avut loc proteste violente în ambele ţări.

Cât despre recoltele care furnizează elementele necesare comerţului şi exportului. fiecare insulă era administrată de către un guvernator. La ora actuală. cu toate că flora nu e prea bogată. spune Pinchinat. ornamentat cu acele pene galbene din care era făcută faimoasa mantie a regelui Kamehameha. jurnalele publicate în limba engleză şi . rumecşi colosali. liane care se încolăcesc ca nişte şerpi. găini. bogatele sale biblioteci. Ca animale domestice. aleurites trilobas5.1837. trestia de zahăr. sub regimul republican ele sunt împărţite în arondismente şi subarondismente. capre. numeroşi scorpioni şi diverse şopârle inofensive. pre-„ lungită până la altitudinea de două mii de metri. care dau ulei. arborii de pâine. Zona păduroasă. cresc arbuşti care devin arborescenţi. în acest arhipelag. Pe zona litoralului abundă cocotierii şi alţi palmieri. produsele se strâng la Honolulu. Ar fi greşit s-o facă fără să admire peisajele insulei Oahu. nu lipsesc decât prefecţii. având penajul negru. de unde sunt expediate în America. numai porci. S-ar părea că speciile animale nu tind deloc să se modifice. Ele sunt superbe. la care au lucrat nouă generaţii de indigeni. ţânţari de care nu scapi uşor. chenopiodium. mirtacei înalţi. printre altele pasărea oo. păsări care nu cântă niciodată. opera omului — şi ea e demnă de luat în seamă constă în introducerea unei civilizaţii asemănătoare celei din Statele Unite. un fel de sparanghel gigantic. dacă nu punem la socoteală câteva perechi de mistreţi. daturas. cu constituţia anului VIII!4 — Vreau să plec de aici! replică Sebastien Zorn. ricinii. şcolile sale de învăţământ obligatoriu premiate la Expoziţia din anul 1878. cu societăţile sale savante. Fauna e foarte puţin variată. — Poftim. indigotierii. sălbatice deloc. amintim orezul. Transportate de la o insulă la alta. halapepe. e acoperită de esenţe lemnoase. nucile de cocos. drepanis pacifica. sub-prefecţii şi consilierii de prefectură. în văile scăldate de apele de munte şi tapiţate cu o iarbă numită manervia.

vin adesea să-i dea târcoale. fie că evoluează în cursul zilei.. ce-ar putea să facă acest echipaj împotriva unei populaţii de zece mii de locuitori? Iată de ce nimeni nu ia în seamă cuterul. După ce întoarce pe loc. în fiecare zi. E nevoită deci să taie pieziş curentul ecuatorial care merge dinspre est spre vest. sub ordinele unui căpitan cu figură energică. ia direcţia sudvest. pe care agenţii de vamă exercită o supraveghere atât de severă. ştiind că notabilii arhipelagului sunt. cu două catarge. Pentru plăcerea acelora dintre locuitorii săi care privesc de la babord. Administraţia maritimă din Honolulu nu este interpelată în acest sens. supunându-se îndemnului puternicelor sale propulsoare. americani. examinând cu atenţie litoralul. admiţând că ar fi avut intenţii răuvoitoare. Guvernatorul nu intră la bănuieli. navighează stăruitor în apele insulei cu elice. ambarcaţiile din port. Standard-Island porneşte la drum din zori. marea liniştită şi nimic nu-i mai plăcut decât o excursie de douăzeci de kilometri la distanţă de o ancablură de acest litoral nituit. Echipajul cute-rului nu încetează să cerceteze insula pe întregul său perimetru.canacă. încărcate cu amatori. cei mai mulţi. de la sosirea insulei cu elice. pe care se află zece oameni. La urma urmei. hoinărind de la un port la altul. cu toate că această stăruinţă ar fi putut să pară suspectă. Parizienii noştri nu se miră. Cvartetul îşi ia rămas bun de la insula Oahu în dimineaţa zilei de 10 iulie. Este un fel de cuter malaiez. una dintre cele mai mici ale grupului. Se înţelege că. astfel încât să viziteze celelalte insule hawaiene. cu pupa de formă pătrată. Timpul e minunat. Standard-Island pătrunde cu îndrăzneală între insulele Molokai şi Kauai. Printre aceşti excursionişti s-ar fi putut remarca un mic vas care. Deasupra acesteia din urmă. fie că-şi petrece nopţile pe mare. a căror limbă are aceeaşi largă circulaţie ca şi moneda lor. se înalţă un vulcan de o mie . în sens opus celui care mărgineşte arhipelagul către nord..

în onoarea celebrului ministru al Marii Britanii. capitala insulei. a fost masacrat în anul 1779. Hilo. primit mai întâi ca un zeu de către indigeni. situată pe coasta orientală. La picioarele lui se rotunjesc maluri de formaţie coraligenă. un an după ce descoperise acest arhipelag căruia îi dăduse numele Sandwich. cuterul nu mai era decât un punct alb la orizont. ale căror ecouri au o sonoritate metalică atunci când sunt lovite cu putere de valuri. în vreme ce cuterul malaez trece de punctul extrem al insulei Hawai. dominat de Mauna Loa. a cărui creastă de patru mii de metri se pierde printre nori. care servesc mai cu seamă pentru transportul mărfurilor. pe coasta occidentală. A doua zi. ai cărei munţi. repetăm. De altfel. — Nu mai lipsea decât asta! strigă Yvernes. Insula posedă cincizeci şi şapte de kilometri de cale ferată. în golful Kealakeacua. ocupă al doilea loc în arhipelagul S. părăsind portul în urma insulei cu elice. Graţie întinderii sale.opt sute de metri. Cvartetul poate să vadă panaşul alb al locomotivelor. sunt cei mai înalţi din arhipelag. îşi înalţă acolo vârful de trei mii de metri către astrul radios. cu capitala Lahaina. dar se zăreşte Kailu. căpitanul Cook.andwich. la răsăritul soarelui. dominate de un şir de dune. Bijuteria Pacificului părăseşte aceste meleaguri. care aruncă câţiva vapori funinginoşi. Muntele cel Mare. nu se arată. caută să se menţină în apropierea ei. Casa Soarelui. Nirhau. se navighează între Kahulani şi Maui. aşa cum am mai spus. . în timpul zilei. port rezervat balenierelor. de ce ar fi existat o preocupare deosebită faţă de această am-barcaţie malaieză? A doua zi. Haleahala. aparatul se află încă în acest canal strâmt. La ceasul când soarele apune după înălţimile insulei Lanai. Standard-Island pluteşte de-a lungul marii insule Hawai. în următoarele două zile. aceasta din urmă. dar n-are de ce să se teamă sub mâna comandorului Simcoe. oamenii de veghe n-ar fi putut să vadă cuterul care. S-a înnoptat.

astrul zilei se îndreaptă spre linia echinocţială1. soarele dă înapoi către emisfera meridională. m-aş fi consolat la gândul că. Sunt vârfurile .. am fost iubit pentru mine însumi! TRECEREA ECUATORULUI De la 23 iunie. Polinezia propriu-zisă e cuprinsă în această largă porţiune a oceanului. — Ei bine. decembrie. în locul sălbaticilor cu pene pe care ni-i anunţase şmecherul de Calistus — înghiţi-l-ar iadul!. în care.. se află aici unsprezece arhipelaguri formate din două sute douăzeci de insule . aceste luni sunt totuşi cele ale sezonului cald. Standard-Island porneşte.adică o suprafaţă de zece mii de kilometri.— Furaţi! spune Pinchinat. Regret vremurile căpitanului Cook! -r. Distanţa dintre arhipelagul hawaian şi insulele Marchize este de aproape trei mii de kilometri. Trebuiesc părăsite zonele în care vremea rea îşi va exercita în'curând ravagiile. măcar o dată în viaţă. vei afla dincolo o climă plăcută. Numai că atunci n-am fi navigat pe această admirabilă insulă cu elice! — N-are importanţă! Să găseşti indigeni cu vestoane şi cu gulere tari. Grăbindu-se s-o străbată. pe care se îngrămădesc mii de insuliţe. ianuarie. ar fi trebuit să venim cu o sută de ani mai devreme.. Suntem furaţi! — Ai dreptate.Şi dacă ai fi fost mâncat de aceşti canibali? observă Frascolin. în cursa lui aparentă. cu maximum de viteză. cu toată denumirea lor de octombrie.. oftează Yvernes.. Urmându-l. mărginită la nord de Ecuator şi la?sud de Tropicul Capricornului. februarie.. Pe o întindere de cinci milioane de kilometri pătraţi.

Există deci o întreagă regiune muntoasă ascunsă sub apele Pacificului. ce Tibet ar putea s-o egaleze în măreţie? Unii dintre munţii submarini. Dacă ne-am închipui acest vast bazin golit deodată. Pe deasupra. în cea mai mare parte vulcanici. din iunie până în octombrie. în straturile inferioare se propagă doi contracurenţi. când Soarele se îndreaptă către Tropicul Cancerului. cu ramificaţii aproape paralele. Yvernes . dacă dracul şchiop. le consultă adesea. chiar dacă originea lor este coraloidă. în împrejurimile insulei Tahiti se observă patru feluri de flux. Ce Elveţie. cu o organizare extrem de simplă şi dăruite cu o imensă forţă de construire.. Cât despre clima de care se bucură aceste diferite arhipelaguri. sunt de origine madreporică. care nu ating punctul culminant la aceeaşi oră şi care neutralizează mareea. Insulele muntoase opresc norii care îşi revarsă ploile asupra lor. cel mai serios din trupă. Ar fi fost cel puţin ciudat ca biblioteca de la cazinou să nu posede hărţile Pacificului. insulele joase sunt mai uscate. Cele mai tinere dintre aceste insule nu au o mantie vegetală decât pe piscuri. formaţi dintr-o substanţă calcaroasă şi cornoasă. Numai că elementul care o susţine este apa şi nu aerul. Curentul cel mare merge de la est la vest. Standard-Island se plimbă printre aceste vârfuri ca un aerostat printre piscurile Alpilor sau ale Himalaiei. ce Norvegie. ar face să dispară această masă lichidă aşa cum făcea cu acoperişurile din Madrid2. la suprafaţa oceanului se produc deplasări lichide..animalcule radiate. secretată în pături concentrice de polipi . Ea are o colecţie completă şi Frascolin. ea se deosebeşte în mod esenţial de la unul la altul. făcând-o aproape imperceptibilă. celelalte sunt cele mai vechi.munţilor submarini al căror lanţ se prelungeşte de la nord-vest spre sudvest până la Marchize şi la insula Pitcairn. pentru că vaporii sunt goniţi de brizele atotputernice. eliberat de Cleophas. o privelişte neasemuită s-ar desfăşura în faţa ochilor noştri. Aşa cum există mari mişcări ale undelor atmosferice în spaţiu.

insulele Samoa. catolicismul fiind preponderent în insulele dependente de Franţa datorită pompei cultului său. compunându-se din treisprezece până la şaptesprezece caractere. insulele Tonga. el nu ţine deloc să-şi încarce creierul cu noţiuni geografice. e minunat şi Polinezia va pierde prin amestecul lui cu rase străine! Da! El ştie aceasta şi multe alte lucruri pe care le află în convorbirile cu comandorul Ethel Simcoe. el ştie că indigenii practică religiile brahmană. în afară de aceasta. în sfârşit. iar când este întrebat de camarazii săi le răspunde fără să se încurce. El ştie chiar şi că limba indigenă. e foarte amestecată cu limba engleză şi va fi până la urmă absorbită de ea. fără să mai vorbim despre insulele izolate. conducerea este totdeauna în mâinile unor şefi puternici. al cărei alfabet nu e deloc complicat. Cât despre Sebastien Zorn. în cele mai multe dintre aceste arhipelaguri. Pinchinat priveşte lucrurile doar sub aspectul lor şăgalnic sau fantezist. ceea ce este regretabil căci tipul kanac (acest cuvânt înseamnă om). Wallis. insulele Basse. protestantă. că populaţia polineziană tinde să descrească. El ştie. insulele Societăţii. pentru că merge acolo unde n-avusese niciodată intenţia să meargă. chiar în cele supuse unor protectorate. mai alb sub Ecuator decât în grupele îndepărtate de linia echinocţială. insulele Cook. . Ea merită. Marchize.preferă să se lase în voia surprizelor călătoriei şi a admiraţiei pe care i-o stârneşte deplasarea insulei artificiale. Tokelau. Frascolin este singurul care studiază grupele principale ale Polineziei. itinerariul nu-l interesează. insulele Australe. El nu ignoră faptul că. Iată de ce Pinchinat nu-l mai numeşte decât „Larousse-ul zonelor tropicale". a căror influenţă nu este niciodată discutată şi că întotdeauna clasele sărace sunt pe de-antregul supuse claselor bogate. Fanning. mahomedană. catolică. Manahiki. Sala y Gomez etc. insula Paştelui. Acestea sunt principalele grupe de insule între care Standard-Island îşi va plimba opulenta sa populaţie. Phoenix. Niue. Pomotu.

fericirea morală. Când ai de împărţit două miliarde între moştenitori direcţi. dar căruia îi lipsesc cei şapte ani deacasă. Mai mult chiar. cum se spune. a călătorit de câteva ori prin America şi Europa.tabăra Tankerdon şi tabăra Coverley? în orice caz.desigur. destinat să joace un oarecare rol în această povestire. irisul aproape galben. toţi bine făcuţi. Walter Tankerdon. atenţia cvartetului este atrasă doar de fiul cel mare. cu toată că n-a avut de-a face cu alt fel de trape decât cele prin care precipita milioane de porci în abatoarele sale din Chicago. pupila scânteietoare. cu toate că are şaizeci de ani. pentru că împreună cu alţi câţiva din sectorul său se gândeşte să reia afacerile. cu o individualitate pronunţată şi supărătoare. pentru că tot ceea ce poate să asigure fericirea materială şi. ca acela al ochilor de câine. predestinată să crească numeroase progenituri şi nedându-se în lături să-şi îndeplinească îndatoririle. vii. E înalt. după cele două sectoare . îi place să facă paradă de averea sa şi are. este reglementat. ochii. seamănă mai mult cu doamna Tankerdon decât cu capul familiei. Din această familie numeroasă. numele de insulă fericită. Are în «1 ceva din traper-ul3 preriilor. cu chip şi maniere simpatice. „buzunarele sunătoare". un tânăr foarte elegant. pe care situaţia lui ar fi trebuit să-l şlefuiască. cu torsul puternic şi membrele viguroase. Jem Tankerdon este iancheu din cap până-n picioare. bărbuţă roşcată. Doamna Tankerdon este o americancă oarecare. poţi foarte bine să ai o duzină . blândă cu copiii ei. cu faţa mare. De ce trebuie ca această stare de lucruri să fie tulburată de rivalităţi. de gelozii. de neînţelegeri} datorită problemelor de influenţă şi preponderenţă care despart Milliard-City în două tabere. într-un anumit fel. foarte supusă soţului său. mamă excelentă. lupta promite să fie interesantă. de o inteligenţă medie. Un om violent. se pare că nu le găseşte destul de pline.şi ea îi are. părul tuns scurt. dar . îndeajuns de instruit. o femeie destul de simplă. pentru nişte artişti cu totul dezinteresaţi în această privinţă.

obişnuinţa şi gusturile l-au făcut să se întoarcă la existenţa atrăgătoare de pe Standard-Island. Se gândeşte oare?. e bun la inimă E adevărat că. cu maniere distinse. în ceea ce îl priveşte. şi nici din măruntaiele fumegânde ale rasei porcine.şi să nu credeţi că vreun Reyer al secolului douăzeci . Doamna Coverley. Fără să fie mândru de averea pe care o va moşteni. în chip de pungi de petrol. Familiarizat cu exerciţiile sportive. trebuie să se gândească la însurătoare. cu un cap frumos sub părul încărunţit.. Nat Coverley este mai fin decât rivalul său. căilor ferate şi băncilor. golf şi crichet.. adaugă aplauzelor sale strigăte de „bravo". n-are cum să-şi exercite caritatea. când are ocazia. înalt. Iubeşte arta. Averea sa n-a ieşit din măruntaiele pământului. în sfârşit. cea mai importantă din sectorul babordez şi familia Coverley. Contrastul este izbitor între familia Tankerdon. care se apropie de treizeci de ani. a trecut de patruzeci de ani fără să se plângă prea mult. el. se pricepe la pictură şi la muzică.. lipsind săracii.nu ascunde deloc aceasta . nu visează decât să se bucure în linişte de bogăţiile sale şi . el ocupă primul loc printre notabilii care păstrează la Milliard-City tradiţiile înaltei societăţi din sudul Statelor Unite.. ar fi de dorit ca fraţii şi surorile sale să-i semene. aparţinând acelor familii semicreole din Louisiana de altădată. Nu! El a ajuns ceea ce este datorită afacerilor industriale. având zece ani mai puţin decât soţul său. fruntaşă în sectorul tribordez. e în fruntea tineretului miliardar la concursurile de tenis. bună pianistă . Este o femeie elegantă. Se resimte originea franceză a strămoşilor săi. corect. instruită. atunci când tipii din Far-West sau din Noua Anglie strigă ura şi hip. vorbeşte cu plăcere limba franceză folosită curent de tribordezi. el are o barbă castanie înspicată cu câteva fire argintii. distinsă. polo. Şi dacă ei şi ele nu sunt încă la vârsta căsătoriei. Cu un caracter destul de rece. bună muziciană. Vom vedea. citeşte literatură americană şi europeană şi.s-ar opune oricărei tentative de a transforma Bijuteria Pacificului într-o enormă uzină sau o imensă casă de comerţ.

Mai curând ar fi tăiată insula în două. decât să se semneze un asemenea contract de căsătorie! . Walter Tankerdon pare creat anume pentru a deveni soţul Dianei Coverley. Fiica cea mare a domnului şi doamnei Coverley. o talie elegantă şi graţioasă . Fetele sunt foarte drăguţe şi se vor găsi destui pretendenţi în cercurile nobile sau financiare ale celor două lumi pentru ca să. Ochi frumoşi. Păcat că probleme de rivalitate socială despart familiile cele mai de vază de pe Standard-Island. cvartetul a avut de câteva ori ocazie să cânte împreună cu ea şi nu poate decât s-o felicite pentru realul ei talent.a alungat pianul din Milliard-City. în palatul de pe Bulevardul Cincisprezece. Coverley aşa cum a făcut-o cu Tankerdon-ii. Diana sau Dy. Doar trei fiice sunt moştenitoarele unei averi imense. un păr magnific. o carnaţie proaspătă ca petalele trandafirului abia înflorit. are abia douăzeci de ani.. Este'-o persoană foarte drăguţă în care se îmbină calităţile fizice şi morale ale părinţilor săi. care era căutată de la vârsta de doi ani pentru cele şapte sute cincizeci de milioane ale sale? Să sperăm că această copilă s-a măritat după placul ei şi că la avantajul de a fi una dintre cele mai bogate femei din Statele Unite \-a adăugat pe acela de a fi una dintre cele mai fericite. Cerul n-a binecuvântat familia. mai curând s-ar duce babordezii pe o jumătate şi tribordezii pe cealaltă. cum îi spun prietenii. le ceară mâna când va sosi clipa. în America aceste dote de necrezut sunt rare. între şaten şi blond.. Nu s-a vorbit acum câţiva ani despre mica miss Terry. albaştri. cu care Coverley nu se laudă ca rivalul său. De altfel. Dar aceasta e o combinaţie la care nici nu trebuie să ne gândim.toate acestea explică de ce tinerii din Milliard-City nu vor lăsa străinilor grija de a cuceri această „comoară fără preţ". Se poate crede chiar că domnul Coverley nu va vedea în deosebirea de religie o piedică în calea unei uniri care i s-ar părea că poate să asigure fericirea fiicei sale. pentru a întrebuinţa termeni de o justeţe matematică.

cu toate că li se spune uneori „Insulele americane". dacă ea există. Totuşi. Aici îl întâlneşte ades pe comandor. când ele prezintă un oarecare interes. unul dintre numeroasele zăcăminte de guano. de care Regatul Unit n-a prea profitat până acum. amândoi păstrează o rezervă care înşală curiozitatea lumii selecte din Milliard-City. sunt doar nişte vârfuri ieşite la suprafaţă. din care sonda a adus la suprafaţă ciudate scoici sau zoofite alcătuite astfel încât să suporte presiunea unor asemenea mase de apă. Ethel Simcoe îi explică bucuros fenomenele specifice acestor mări şi. se duce la bateria Pintenului. presiune evaluată la şase sute de atmosfere. După cinci zile. ei nu pot să-şi ascundă admiraţia faţă de un spectacol pe care natura îl oferă gratuit în noaptea de 30 spre 31 iulie. se apropie la cinci mile de Fanning. urmând cu aproximaţie meridianul o sută şaizeci. Palmyra şi Suncarung. în fiecare zi. Standard-Island traversează un grup de insule aparţinând Marii Britanii. Walter Tankerdon nu pare să aibă vreo înclinaţie pentru Dy Coverley şi invers sau. la tribord. De pildă. clipind ştrengăreşte sub ochelarii săi cu ramă de aur. Altfel. în ziua de 25 iulie.de prin aceste locuri şi cel mai important din arhipelag. vioara a doua nu uită să le comunice tovarăşilor săi. . Lăsând în urmă. lipsite de insule şi insuliţe. Frascolin. în timp ce colegii săi se plimbă prin parc sau pe câmpia înconjurătoare.spune câteodată supraintendentul. foarte interesat să cunoască amănuntele acestei ciudate navigaţii. un abis de şase mii de metri. ale căror adâncimi măsoară până la două leghe. dacă nu se amestecă dragostea!" . în faţa ei se desfăşoară spaţii largi. Dar el are un picior aşezat aici şi se ştie că piciorul Angliei lasă urme de neşters. mai mult sterpe decât înverzite. Insula cu elice continuă să coboare către Ecuator. trece deasupra depresiunii Belknap.„Bineînţeles.

Ele nu măsoară mai mult de doi....1 ^e ^veoineazâ^ew reprezentanţii' regnului vegetal prin conformaţia lor emisferică. Imensa întindere de apă e pătrunsă de pâlpâiri fosfores . o parte a populaţiei se îndreaptă spre extremitatea provei. până în străfunduri. adică spre terasa care domină bateria Pintenului. le consideră mai mult ca nişte flori. Herald! Când întunericul e deplin . cărora unii naturalişti le-au dat numele de oceanii: Aceste animale. Oceaniile specifice zonei toride a Pacificului nu se arată decât sub forma unor umbrele multicolore.Pacificul se luminează. ce aluzii mai mult sau mai puţin indiscrete s-ar strecura în articolele mondene din Starboard Chronicle sau New. Maşini elegante i-au adus pe nababii oraşului. Vă închipuiţi câte miliarde sau strâns la un loc ca să formeze bancuri de o asemenea întindere!. căci nici unul.. oricât ar fi de lacomi. Yvernes şi Pinchinat âu plăcerea să stea de vorbă cu doamna Coverley şi fiica sa. parcă. In orice caz. care nu-l salută pe domnul Jem. Nu ştim. Carele electrice sunt încărcate de curioşi.Numărul acesta nu poate să-i surprindă pe notabilii de pe StandardIsland. nu vrea să le folosească drept hrană. la ce scandal s-ar expune. Domnul Jem nu-l salută pe domnul Nat. acoperind o suprafaţă de mai multe mile pătrate. pentru care miliardul este monedă curentă! Când se lasă noaptea. Tramvaiele sunt luate cu asalt. Walter Tankerdon simte o oarecare ciudă că ia parte la conversaţia lor? Miss Dy i-ar accepta cu plăcere prezenţa?. străvezii şi mărginite de tentacule.. Nu i-a mai fost dat populaţiei să întâlnească asemenea mase de meduze. după cât se pare. Peştii. trei centimetri.. încă. care îi primesc întotdeauna cu căldură..Un imens banc de meduze. Auzind vorbindu-se despre imensul număr de meduze. Pinchinat remarcă: . e semnalat la căderea nopţii. Toţi membrii celor două familii sunt de faţă.atât cât poate fi în aceste înstelate nopţi tropicale . cu o viaţă foarte rudimentară. Coverley-ii şi Tankerdon-ii se ţin la distanţă.

Din acest loc pot fi văzuţi. Bijuteria Pacificului atinge Ecuatorul . ca pieptul unui soldat. asemănătoare nu cu o linie desenată pe coama valurilor. rachete şerpuitoare. bombe de culori schim . ceremonii religioase la templu şi în catedrala Saint-Mary Church. Dacă vreţi să vă bucuraţi de nopţi şi de zile perfect egale. Acest eveniment constituie o sărbătoare pentru populaţia miliardară. În câteva ceasuri. apoi urcând spre nord. le înapoiază acum în efluvii luminoase. e bine să vă instalaţi penaţii4 pe aceste meleaguri. după ce a topit în apa lui razele soarelui. Este pentru a doua oară de la crearea sa când trece dintr-o emisferă într-alta.întâi coborând spre sud. cu Crucea Sudului. aprins de sclipirile Stelei Polare. De când a părăsit arhipelagul hawaian. a căror sursă luminoasă a rămas la fel de puternică.cente. ci cu emanaţiile pe care le-ar produce nenumărate mulţimi de licurici. care se împarte în două ramuri şi lunecă de-a lungul litoralului metalic. Curând. altul la sud. E bine să adăugăm că din diferite puncte ale acestei axe ecuatoriale stelele par să descrie în fiecare zi cercuri perpendiculare pe planul orizontului. reprezentat materialmente. De pe platforma Observatorului va ţâşni un magnific foc de artificii. în regiunea insulelor sau continentelor traversate de Ecuator. Standard-Island a străbătut o distanţă de aproape şase sute de kilometri. insula e înconjurată de centura unduioasă a noctilucelor. încât e cu putinţă să citeşti ca la licărirea unei îndepărtate aurore boreale. ar tăia orizontul în două părţi egale. ale cărui fuzee. iluminată de reflexe roze sau albastre. Această fosforeşcenţă devine atât de intensă. După şase zile. fenomenul durează până la naşterea aurorei şi piere odată cu primele ei luciri. decorat. în acelaşi timp.. amândoi polii bolţii cereşti -unul la nord.marele cerc imaginar al sferoidului nostru care. Standard-Island taie cu prova masa meduzelor. curse de trăsuri electrice împrejurul insulei.. traversând linia echinocţială . S-ar spune că Pacificul. Se vor organiza jocuri publice în parc.

turi. Cât despre acumulatori. spune Frascolin camarazilor săi. După cum bănuiţi. mormăie Sebastien Zorn. spune Yvernes. . protestând prin gesturi pline de indignare. Trebuie neapărat. în afară de vameşi. în privinţa carnavalului cu care se amuză unele vapoare când traversează Ecuatorul. or să ne aşeze pe scânduri care or să se dea peste cap.. Acesta va fi pe placul unor mateloţi petrecăreţi. Orice activitate încetează în oraş şi în por-. Nici nu vor fi păcăliţi arătându-li-se linia Ecuatorului. dar nu al persoanelor grave de pe Standard-Island. ca să ne mânjească mutrele cu negreală! . funcţionarii au primit concediu. O să primim botezul. de fapt. ci cu şampanie de cea mai bună calitate. Nu atunci când sunt reţinuţi fără voia lor! strigă neînduplecatul şef al Cvartetului Concertant. Fiecare ţară îşi are obiceiurile ei şi oaspeţii trebuie să se supună. ei .Asta-i bună! sare Sebastien Zorn. Or să toarne peste noi găleţi cu apă binecuvântată. urmat de cortegiul său de bufoni.. Serbarea are loc în după-amiaza zilei de 5 august. Şi. Elicele nu mai funcţionează. poate să fie liniştit! N-are de ce să se teamă de sosirea simpaticului tropic! El şi camarazii săi nu vor fi stropiţi cu apă de mare.bătoare vor* rivaliza cu splendorile înstelate ale firmamentului. Ceremonia botezului se săvârşeşte şi pentru străinii care n-au mai pătruns până acum în emisfera australă. bătrâne scârţâitor! întăreşte Pinchinat.. . această zi este aleasă întotdeauna pentru a boteza copiii născuţi după plecarea din Madeleine-bay. e vorba de o imitaţie a scenelor fanteziste obişnuite pe navele care ating Ecuatorul .Da..E rândul nostru.Dacă îşi închipuie că mă voi supune acestei mascarade. or să ne azvârle în camera cu suprize şi tropicul nu va întârzia să se prezinte.. care nu-şi pot părăsi niciodată postul.ceva asemănător cu Botezul Ecuatorului. .. desenată în prealabil pe obiectivul unei lunete.

Op. având pe o faţă emblema oraşului Milliard-City. 59 de Beethoven. Lumea se striveşte la uşi. Bucăţile trebuie fie bisate. 81 de Mendelssohn. Da! Toate aceste minuni ale muzicii concertante şi audiţia este gratuită. OP. Sebastien Zorn ar fi nedrept dacă s-ar plânge de un botez care nu-i aminteşte deloc de apa sărată picurată pe buzele sale la câteva zile de la naştere. Standard-Island nu stă pe loc.au un voltaj care ajunge cu prisosinţă pentru iluminat şi pentru comunicaţiile electrice. iar pe cealaltă aceste cuvinte în limba franceză: „Oferită Cvartetului Concertant de către Compania. cvartetul al patrulea în mi bemol major. De altfel. Op. Guvernatorul le oferă cupele spumegânde şi şampania curge în valuri. andante. 17 de Haydn. membrii cvartetului sunt botezaţi chiar de mâna lui Cyrus Bikerstaff. în biserici se înalţă cântece. Dacă toate aceste onoruri nu pătrund până în adâncul inimii . rachetele multicolore ale focurilor de artificii îşi vor lua zborul prin spaţiu şi o noapte fără lună va fi tocmai potrivită acestor minunăţii. în marea sală a cazinoului. cvartetul al şaptelea. trişate şi guvernatorul înmânează executanţilor o medalie de aur încercuită cu diamante respectabile prin numărul caratelor lor. Cei mai bogaţi gentlemeni. fac minuni în partidele de golf şi tenis. Artiştii se înfruptă din şampania Cliquot şi Roederer5. 10 de Mozart. Un curent uşor*o poartă către linia care împarte cele două emisfere ale globului. Parizienii răspund acestor dovezi de simpatie prin executarea celor mai frumoase opere din repertoriul lor: cvartetul al şaptelea în fa major. rugăciuni şi se aud sunete de orgă. Participă toate straturile sociale. nelăsând în urmă decât un scurt amurg. Municipalitatea şi populaţia de pe Standard-Island". se înăbuşă în sală. în parc domneşte o voioşie generală şi exerciţiile sportive sunt executate cu o remarcabilă însufleţire. în frunte cu Walter Tankerdon. Când soarele va cădea perpendicular la orizont. cvartetul al patrulea în re minor. Op. scherzo capriccioso şi fuga.

fără să se salute măcar cu o uşoară înclinare a capului. ea prezintă o gravitate excepţională pentru viitor. când e la cinci paşi de el. Yvernes. Dar. după calculul făcut de astronomii de pe Standard-Island..trimită curentul declanşator al formidabilei detunături! Două personaje importante pretind această onoare. mulţimea a invadat grădina.Jem Tankerdon şi Nat Coverley. care refuză să se dea în lături în faţa lui Jem Tankerdon. După concert.e uşor de ghicit . Pinchinat s-au dus şi ei în scuar. spune Jem Tankerdon.Să aşteptăm sfârşitul! se mulţumeşte el să răspundă* chi-nuindu-şi barba cu o mână febrilă. Dată fiind dispoziţia babordezilor şi tribordezilor. Frascolin. domnule. .. că nu-mi veţi disputa onoarea. La ora zece şi treizeci şi cinci de minute seara. insula cu elice va tăia linia echinocţială. Răscolită din pricina acestei chestiuni de întâietate. Tratativele duse anterior de primărie cu cele două sectoare ale oraşului n-au dat nici un rezultat. Ce satisfacţie pentru acela dintre notabili căruia îi va reveni onoarea să.. Ciocnirea n-a întârziat să se producă în întreaga-i violenţă. aceasta se datoreşte faptului că are un caracter groaznic. una dintre piesele bateriei Pintenului va trage o lovitură de tun.. după cum îi repetă camarazii săi. E destul să fie atins cu vârful degetului. De aici.. Se aşteaptă o ciocnire.Cred. s-a amestecat şi Calistus Munbar. Exact în această clipă.neîmpăcatului violoncelist. curioşi să observe fazele rivalităţii. . supraintendentul a eşuat. La rugămintea guvernatorului. Jem Tankerdon nu vrea să-i cedeze lui Nat Coverley. Un fir leagă bateria. Cei doi notabili înaintează. cu aparatul electric aşezat în centrul pieţei Observatorului. . marea încurcătură a lui Cyrus Bikerstaff. Sunt .. Sebastien Zorn. în ciuda priceperii sale atât de cunoscute şi a resurselor spiritului său diplomatic.

.. gata să joace rolul de tampon.Am să trântesc un pumn în butonul aparatului şi aşa o să-i împac..Vom vedea! strigă Jem Tankerdon. . Este o lovitură de tun din larg. Şi cine ştie dacă această ceartă nu va avea consecinţe la fel de regretabile cum a avut aceea din secolul al XV-lea pentru aristocraţia engleză?6. . răspunde Nat Coverley.Care? întreabă Yvernes.. e supărat că nu poate să reunească într-un singur buchet trandafirul alb de York şi trandafirul roşu de Lancaster. auzită foarte limpede. Walter Tankerdon este gata să susţină drepturile tatălui său şi.. cu toate că-l are pe supraintendent alături.Să nu faci asta! spune Frascolin. . calculul comportă o eroare de cel mult opt metri.. Această detunătură nu vine de la bateria Pintenului. Stabilit cu o precizie de un sfert de secundă.. . Cât despre guvernator.ir . . Partizanii celor doi notabili încep să se amestece în ceartă. .. . care se ţine mai la o parte. Semnalul nu mai poate să întârzie. când o vede pe domnişoara Coverley. Se apropie.Nici eu. Mulţimea rămâne în aşteptare. dacă nu s-ar fi auzit o detunătură.Nu voi îngădui să fiu insultat în public. făcând un pas către aparat. totuşi. Ce semnificaţie poate să aibă descărcarea unei guri de foc care nu aparţine insulei? . Nu se ştie cum ar fi luat sfârşit incidentul. e vizibil încurcat. Dintr-o parte şi din cealaltă se iscă provocări necuviincioase.Am o idee! murmură Pinchinat. totuşi.Este exact ceea ce aştept de la dumneavoastră. oprindu-l cu un braţ viguros. clipa în care pintenul insulei cu elice va tăia linia echinocţială. Nat Coverley înaintează şi el..

Fericită şi neaşteptată diversiune! Nimeni nu se mai gândeşte să se certe în faţa butonului electric sau să salute trecerea Ecuatorului. ambarcaţiunea se întoarce cu naufragiaţii culeşi de pe nava înghiţită. Linia a fost depăşită şi lovitura reglementară a rămas în ţeava tunului. Nici nu mai e timp. Insulele Marchize În dimineaţa zilei de 29 august. în • definitiv. după meridianul Parisului. se îndreaptă repede pe jos către digurile de la Tribord-Harbour. o navă în primejdie şi-a semnalat prezenţa şi a cerut ajutor. Publicul părăseşte scuarul şi. pentru onoarea familiilor Tankerdon şi Coverley. de altfel. Această navă este cuterul malaiez care a urmărit Standard-Island de la plecarea sa din arhipelagul Sandwich. cum tramvaiele nu mai funcţionează. Bijuteria Pacificului se află în preajma insulelor Marchize. ofiţerul portului a luat măsurile necesare. situate între 7°55' şi 10°30' latitudine sudică şi 141° şi 143°6' longitudine vestică. de abisurile Pacificului. partea meri- . După semnalul primit din larg. Dacă acest grup se numeşte Mendana. Una dintre şalupele electrice s-a avântat în larg. Ea a străbătut o distanţă de trei mii cinci sute de kilometri de la plecarea din insulele Sandwich. e mai bine aşa. îndată după aceea. La două sau trei mile depărtare. este pentru că spaniolul cu acest nume 1 a descoperit în anul 1595. în clipa în care soseşte mulţimea.O telegramă trimisă de Tribord-Harbour dă aproape imediat explicaţia.

O mie până la două mii de leghe îl despart fie de coasta americană. fie de Noua Zeelandă. prelungirea lui naturală. este pentru că a luat acest nume de la cea mai importantă dintre insulele care alcătuiesc acest grup. a pus stăpânirea pe arhipelag. în care vapoarele noastre de pescuit pot să se adăpostească şi să se aprovizioneze şi căruia canalul Panama.dională. dacă va fi vreodată deschis3. e bine că influenţa franceză vine s-o contrabalanseze în regiunile de sud est. fie de China. l-au lăudat cercurile guvernamentale. Uauka. Acest domeniu trebuia să fie întregit prin luarea în stăpânire sau declaraţia de protectorat a insulelor Pomotu şi a insulelor Societăţii. contraamiralul Dupetit-Thouars.» într-adevăr. Oricum. E adevărat. fie de Australia. cele mijlocii sunt crucişătoarele de diferite ranguri Hiau.S-ar putea numi tot atât de bine şi Arhipelagul Francez. îi va da o reală importanţă comercială. actul contraamiralului era demn de laudă sau de dezaprobare? L-a dezaprobat opoziţia. un francez are dreptul să privească acest grup de unsprezece insule sau insuliţe ca pe o escadră a ţării sale. în numele Franţei. Dacă se numesc insulele Revoluţiei. Franţa dispune de un domeniu insular. care găseşte observaţia foarte logică. căci în insulele Marchize ne aflăm oarecum în Franţa. comandantul staţiunii navale din Pacific. aceste insule nu se pot deplasa. adăugând: . ancorată în apele Pacificului. în timp ce insuliţele sau atolurile ar fi vedetele rapide ale aşa-zisei escadre. aşa cum face Standard-Island. Deoarece influenţa britanică e preponderentă în regiunile de nord-vest ale acestui imens ocean. Este ceea ce subliniază Simcoe într-o discuţie cu Frascolin. în aceste condiţii. Cele mai mari sunt navele de linie Nuka-Hiva şi HivaOa. Tau-Ata. Dacă aceste insule poartă numele de arhipelagul Nuka-Hiva. este pentru că partea de nord-vest a fost vizitată de căpitanul Marchand2 în 1791. Fatu-Hiva. cele mai mici sunt avi-zourile Montane. Uapu. . ar fi trebuit să ia şi numele de Cook. La 1 mai 1842. De fapt. pentru că celebrul navigator a venit aici în recunoaştere în anul 1744. insulele Moluce sau Filipine.

N-au vizitat-o .Aşadar.Până în anul 1859. sub ordinele unui ofiţer care e totodată şi judecător. Aceasta înseamnă un colonist la o mie de locuitori. în vârstă de patruzeci de ani şi al cărui nume este Sarol. ea a crescut prin salvarea malaiezilor de pe cuter... . în Nuka-Hiva se află colonişti? .. aparţinând rasei originare din insulele celei mai îndepărtate ale Malaieziei occidentale. în afară de căpitan . înfăptuită în seara zilei de 5 august. garda pavilionului e încredinţată misionarilor şi ei nu l-ar preda fără să-l apere. Mateloţii săi sunt oameni vânjoşi. . Sunt zece la număr. aşa cum se întâmplă pretutindeni. Va creşte oare populaţia băştinaşă când se va deschide o nouă cale de comunicaţie între cele două Americi? Viitorul o va spune. acoperind o suprafaţă de treisprezece mii de kilometri pătraţi. cum am mai spus.Ale băştinaşilor şi ale coloniştilor.N-ajung nici măcar pentru o orchestră. care se întinde pe o sută nouăzeci şi cinci de mile în lungime şi patruzeci şi opt de mile în lăţime. poate doar pentru o fanfară! Acest arhipelag. De când acest detaşament a fost retras. Când Standard-Island s-a oprit acolo pentru zece zile. răspunde comandorul Simcoe.Şi acum?. câţiva jandarmi şi soldaţi indigeni. Cu trei luni în urmă. Sarol îi condusese la Honolulu cu o încărcătură de copra4. Dar în ceea ce priveşte populaţia insulei cu elice. .Pentru procesele băştinaşilor? ..-Dar avem acolo forţe militare cât de cât însemnate? îl întreabă Frascolin pe îndatoritorul său cicerone. apariţia ei le-a stârnit interesul. nu cuprinde nici douăzeci şi patru de mii de indigeni. ..Nu veţi găsi la Taio-Hae decât un rezident.. . .un bărbat cu o figură energică.căci auto . exista la NukaHiva un detaşament de soldaţi de marină.Cam două duzini.

Când lovitura de tun a atras atenţia ofiţerului de la Tribord-Harbour. cu o duzină de oameni la bord? Nu. dacă nu cumva . Malaiezii aceştia vorbesc curent limba engleză . Cei de pe Standard-Island află. După spusele lor. Tăiat în faţa catargului de dinainte. cuterul nu se găsea decât la două. ca s-o observe mai de-aproape.ceea ce nu-i de mirare din partea unor indigeni din vestul Pacificului unde.. ar fi trebuit să neliniştească pe cineva un bastiment de o sută de tone. De altfel. Din fericire. curentul îi îndreptase spre est..şi faptul. era greu de explicat cum de nu se scufundase imediat. astfel. nu este rar preferase să dispară cu rapiditate pentru „a se debarasa de reclamaţii costisitoare şi neplăcute".rizaţia se obţine foarte greu . cuterul fusese abordat de un steamer în plină viteză. Şi dacă şalupa ar fi întârziat câteva minute. trei mile distanţă. Ciocnirea trebuie să fi fost atât de uşoară pentru steamer. al cărui trup de fier e lansat cu o viteză considerabilă. Prezenţa lui stârnitoare n-a trezit nici o bănuială. din nenorocire. cei unsprezece malaiezi ar fi dispărut în adâncurile oceanului. Se menţinuse la nivelul apei şi oamenii rămăseseră agăţaţi pe bordul vasului. nici unul n-ar fi rezistat valurilor. preponderenţa britanică este un fapt de netăgăduit. Şalupa de salvare a ajuns la timp ca să culeagă pe căpitan şi echipajul său. cu toate că avea focurile de poziţie aprinse. fusese groaznică pentru cuterul malaiez. aşa cum am menţionat.agitată. în timpul nopţii de 4 spre 5 august.dar micul lor cuter s-a învârtit deseori în jurul ei. Dacă marea ar fi fost. neînsemnată pentru un vas de mare tonaj. că un accident maritim i-a pus în primejdie. fără îndoială că nu . apropiindu-i de Standard-Island . încât se pare că nu simţise nimic şi-şi continuase drumul. ca şi plecarea din Honolulu la numai câteva ore după insula cu elice.şi poate a fost o greşeală. cu douăzeci şi patru de ore mai înainte. Dar această lovitură.

cuterul se scufundase. n-are nici o importanţă. îndreptându-se spre vest Cyrus Bikerstaff le propune naufragiaţilor să-i debarce la Nuka-Hiva. Ei se îndreptau către Noile Hebride când s-a produs ciocnirea. de altfel. să ne asiguraţi întoarcerea în condiţii mai bune.La Honolulu se spunea că Standard-Island. era şi timpul. Se pune problema repatrierii naufragiaţilor. Vă rugăm. ne-aţi salvat de la moarte şi nu ştim cum să vă dovedim recunoştinţa noastră.. înainte ca şalupa să se fi îndepărtat cu un sfert de milă. în fond. -în ce fel? . care coboară spre sud-est. Esenţialul e că aţi fost salvaţi. . Standard-Island. spune căpitanul..Nici eu nu înţeleg. fără resurse. . Acolo vor aştepta trecerea unui vas de comerţ care să-i ducă până la Noile Hebride. întregul său echipaj . să plutească în derivă până aproape de Tribord-Harbour. interogându-l pe căpitanul Sarol. comandorul se miră cum a putut cuterul. Cum şi din ce vor trăi? . nu poate să-şi modifice itinerariul.Totuşi. răspunde malaiezul. va vizita Insulele Marchize... pe jumătate scufundat. De altfel. Poate că insula dumneavoastră a parcurs un drum scurt în ultimele douăzeci şi patru de ore.. Căpitanul Sarol a povestit toate acestea mai întâi ofiţerului care-l salvase. . apoi comandorului Simcoe. Această propunere îi loveşte dureros pe sărmanii oameni.Este singura explicaţie posibilă. apoi guvernatorului Cyrus Bikerstaff. Să aştepţi în insulele Marchize înseamnă să rişti să rămâi acolo un timp nesfârşit de lung. după ce se va îndrepta spre regiunile din sud. Ei par foarte dezamăgiţi.. Căpitanul şi oamenii săi se privesc. încuviinţează comandantul Simcoe.părea să aibă urgentă nevoie. lipsiţi de tot avutul lor prin pierderea cuterului şi a încărcăturii sale.Domnule guvernator. după ce primise toate îngrijirile de care el -ca. totuşi.

E adevărat. apoi se va îndrepta spre vestul Pacificului. . E chiar foarte posibil că vom înainta până la insulele Fidji. insulele Societăţii.Pomotu. încuviinţează guvernatorul. . înainte de a ne întorce la Madeleine-bay.

este un arhipelag englez. unde vom găsi cu uşurinţă un mijloc de a ajunge la Noile Hebride.. Acest atol rămâne în urmă. Aceasta e pricina pentru care malaiezii se află pe bordul insulei cu elice atunci când se zăresc insulele Marchize. încinsă de faleze verticale de patru sute de metri. lăsându-l pe Sebastien Zorn pradă proastei sale dispoziţii. Urmează insula Hiau. . comandorul Simcoe întâlneşte mai întâi un atol nisipos. Aceeaşi aşezare o au şi insulele Pomotu şi Societăţii. înaltă de şase sute de metri. Curenţii marini îl izbesc cu violenţă. Fetuu. vă' vom conduce la Fidji. spune el.. cărora aceste vânturi le asigură o temperatură moderată şi un climat sănătos. Yvernes. Voi consulta administraţia din Madeleine-bay prin cablu şi.Fără doar şi «poate. în timp ce cealaltă. şi oamenii de veghe nu întârzie să semnaleze o primă insulă. având acelaşi nume ca arhipelagul căruia i se va adăuga pentru câtva timp această extraordinară insulă cu elice. Hiau rămâne la nord. se instalează în turn. foarte abruptă. Pinchinat. având un aspect arid pe această parte. Navigaţia continuă spre insula principală. trecut în hărţi cu numele de Insuliţa de Coral. la babord. Ajungând în primele ore ale dimineţii în faţa grupului de nord-vest. răcoroasă şi înverzită.. răspunde guvernatorul.Fidji. Nu e de mirare că numele Hiau îl face pe Alteţa Sa să emită câteva onomatopee bizare.. reia căpitanul. la data de 29 august. de unde repatrierea voastră va fi într-adevăr mai uşoară.Nu pot să promit nimic în această privinţă.. dacă aţi vrea să ne îngăduiţi. în compania lui Ethel Simcoe şi a câtorva dintre ofiţerii săi. . Ne este interzis să acordăm azil străinilor. care nu-s prea departe de acolo. Să aşteptăm sosirea noastră la Nuka-Hiva. Frascolin. dacă ea consimte. care au drept şef un cotoi. . acolo locuieşte o colonie de pisici. Acest arhipelag este situat în drumul alizeelor. oferă două golfuleţe practicabile pentru vasele mici.

Veţi remarca o caracteristică generală a întregului arhipelag. doar am vizitat-o împreună!. e destul de posomorât. 30 august. Niagara are de ce să fie geloasă. Standard-Island pluteşte de-a lungul coastei la o distanţă de o milă. de pe ţărmul american până pe ţărmul canadian. înălţimile Insulei Nuka-Hiva se zăriseră de cu seară.. observă Frascolin. Ea se despăgubeşte prin lărgimea ei nouă sute de metri. care aU fost descoperite ulterior.. Pretutindeni sunt câmpii înverzite. urcând până la platoul central Tovii.Pentru că ne apropiem de ea dinspre nord-vest. Dar când o vom ocoli pe la sud. .Simcoe. răspunde comandorul. .. în timp ce vegetaţia care începe să se arate cam pe la două treimi din înălţimea munţilor pătrunde în adâncul râpelor şi trecătorilor şi se desfăşoară cu măreţie. în acea zi. Ştii aceasta.. aceasta merită toată consideraţia!. faleze stâncoase ce par a nu avea nici o crăpătură.. aşa cum au arătat . Mereu povârnişuri aride. Crestele sale sunt de o goliciune cel puţin ciudată în această zonă. se pare că Nuka-Hiva se sustrage de la această regulă. lanţurile de munţi ale acestui arhipelag se văd de la o distanţă de optsprezece...A doua zi. le spune comandorul Simcoe oaspeţilor săi. veţi fi surprinşi de contrast... cascade de trei sute de metri. al cărei nume evocă privelişti plăcute.. căci altitudinea anumitor piscuri depăşeşte o mie două sute de metri.. până pe ţărmurile albe ale litoralului. . ar exista locuri bune pentru acostări.Oho! exclamă Pinchinat.. Pe timp frumos. aspectul insulei Nuka-Hiva.Şi.Deloc! ripostează Frascolin. cel puţin în ceea ce priveşte zonele mijlocii. Totuşi. o masă de apă care ar cădea din vârful Turnului Eiffel. conturân-du-se ca o spinare gigantică pe toată lungimea insulei. Dar. după spusele navigatorului Brown. Pare stearpă. . . parizienii noştri îşi reiau postul. din zori. Pinchinat. păduri. în definitiv. douăzeci de leghe. totuşi. »■ E adevărat şi cer iertare Niagarei! răspunde Alteţa Sa.

însoţitorii lui Dumont d'Urville5 în timpul călătoriei sale la Polul Sud şi în Oceania. Ceea ce auziţi e zgomotul oceanului care se prăbuşeşte în adâncimile unei caverne aflate la jumătatea dramului spre capul Martin şi acest fum nu este decât pulberea de stropi a valurilor aruncate afară. spune Pinchinat. La mică distanţă de ţărmul insulei Nuka-Hiva. nici tais. sonda indică adevărate abisuri marine. în mijlocul căruia o strâmtoare îngustă permite intrarea în portul Taioa sau Akani. uite că se trage cu tunul în cinstea noastră! . Standard-Island îşi schimbă uşor direcţia. Coasta se adânceşte. nici happas. în văile formate de ramificaţiile lanţului de munţi care se înalţă în centrul insulei". nu au o artilerie capabilă măcar de un salut. . denumit aşa de navigatorul rus Krusenstern7. răspuride comandorul Simcoe. „toate frumuseţile naturale se găsesc în interiorul golfurilor. Anna-Maria sau Taio-Hae în centru şi Comptroller sau Taipis în spatele capului Martin. . Comandorul Simcoe nu se opreşte aici. cele două triburi principale ale insulei.Nu. descriind un arc alungit. în împrejurimile golfurilor se poate însă ancora la o adâncime de patruzeci sau cincizeci de braţe8. în faţa golfului Taio-Hae se va face un popas de douăsprezece zile. Unul dintre bazinele acestui port oferă un adăpost sigur împotriva celor mai nimicitoare furtuni ale Pacificului. După ce a urmărit acest litoral pustiu până dincolo de unghiul ascuţit pe care îl proiectează spre vest. micşorând viteza elicelor de la tribord şi ocoleşte capul Ciciagov6. Standard-Island se opreşte deci foarte aproape de golful Taio-Hae. Cum ajung în dreptul portului.domnii V. din dreapta răsună detunături şi un vârtej de fum se înalţă deasupra falezelor estice. Există mai la sud alte două golfuri. în după-amiaza zilei de 31 august. Dumoulin şi Desgraz. aflat la extremitatea sud-estică a insulei.Ei.

Porter . Cea mai mare căldură e în octombrie. Cărui fapt i se datoreşte această depopulare? Exterminării indigenilor în războaie.Insula Frumoasă.. Dacă în vremea lui Dumont d'Urville existau opt mii de nukahivieni. Marchand . în cursull acestei săptămâni de repaus. căci o lovitură de tun înseamnă o ridicare de pălărie. răspunde Alteţa Sa. Roberts . miliardarii fac numeroase vizite la Nuka-Hiva. taionas. Insula Nuka-Hiva are mai multe nume. sunt cele mai secetoase. datorate diferiţilor naşi care au botezat-o pe rând: Ingraham . adică o circumferinţă de circa cincizeci şi patru de mile.Insula Federală. când domină vânturile uscate bătând dinspre est spre sud-est. în ceea ce priveşte populaţia arhipelagului Marchizelor a trebuit să se revină asupra exagerărilor primilor descoperitori. .Insula Adam. Climatul său este sănătos. împărţiţi în fais. taipis. dintre care majoritatea pe Nuka-Hiva. tuturor relelor pe care le aduce cotropirea. chiar atunci când cotropitorii aparţin raselor civilizate. Elisée Reclus9 o evaluează la mai puţin de şase mii de suflete pentru întregul grup. curenţii aerieni domnesc din est până în nord-est.îmi pare rău. căci ea nu se opreşte aici decât în perioada apri-lie-octombrie. cât despre noiembrie şi decembrie. Din aprilie până în octombrie. Temperatura seamănă cu aceea a zonelor intèrtropicale. happas. Ea măsoară şaptesprezece mile de la est la vest şi zece mile de la nord la sud. cu moderaţia pe care o aduc vânturile alizee. întemeindu-se pe documente serioase.Insula Madison. răpirii bărbaţilor pentru plantaţiile peruviene. numărul lor n-a încetat să des-crească. Europenii cei mai de vază le reîntorc vizitele.Insula Sir Henry Martin. pe care indigenii le numesc tuatuka. graţie autorizaţiei guvernatorului care le dă acces liber pe Standard-Island. abuzului de băuturi tari şi. (pentru ce să nu mărturisim?). care o apreciaseră la o sută de mii de locuitori. Hergert . S-ar putea spune mai multe nume de botez. în sfârşit. Standard-Island nu va trebui să se teamă de vijelii şi ploi torenţiale.

ei refuză categoric să le guste. pe care nukahivienii au ales-o cu precădere pentru a-şi construi locuinţele! E o plăcere să te plimbi printre cocotieri. Sebastien Zorn şi camarazii săi întreprind lungi excursii. cea de la TaioHae. cu ibiscus a cărui coajă furnizează veşmintele indigenilor. Turiştii sunt primiţi cu ospitalitate. pot aprecia prăjiturile făcute din banane şi cocă de mei. Acolo unde ar fi fost mâncaţi poate acum mai puţin de un secol. locuinţele băştinaşilor fiind în cea mai mare parte risipite pe sub arbori. acrişoară când e stătută. cu atât mai preţuite cu cât sunt mai putrezite. cu papayer. ale căror plăceri răscumpără din plin oboseala. El a vizitat acest arhipelag cu un an în urmă şi le serveşte de ghid. causarini. această feculă gălbuie de taro. cu atât mai mult cu cât golful este îngustat de două plaje de nisip. arbori de pâine. nici în botanică. tăiat de o mică strâmtoare. poate că uneori confundă superbul spondias cyniera. Poate că nu e prea tare nici în istoria naturală. aşezându-şi tabăra pe plaja răsăriteană . ibiscuşi şi atâtea alte esenţe bogate în sevă. membrii cvartetului n-au nevoie să recurgă la ştiinţa'sa puţin .în aceea ce îi priveşte. Cât despre haua. Golful Taio-Hae descrie un cerc. cu causarina al cărui lemn are tăria fierului. Dar ce văi minunate duc până la el! între altele. Ele sunt despărţite printr-un fel de deal cu povârnişuri abrupte pe care se înalţă însă rămăşiţele unui fort construit de Porter în anul 1812. un fel de calcan mare care se mănâncă crud. parizienii noştri nu găsesc decât un sat modest. pe plaja opusă. Âthanase Doremus îi însoţeşte câteodată în plimbările lor. arborele de pâine. bananieri.cucerire care n-a fost încuviinţată de guvernul federal. rădăcinile comestibile de tacca. şi fileurile de rechin. în chip de oraş. Era în epoca în care acest marinar cucerea insula. ale cărui frunze seamănă cu mărul. cu pandanus odoratissimus. în care Standard-Island n-ar fi avut loc. goyavieri. dulce când e proaspătă. care justifică acest epitet superlativ. cu gardenia florida'? E adevărat.

mătură văzduhul cu aripa lui capricioasă.tatuaj care se obţinea nu prin crestături în piele. dracenas. E adevărat că executanţii n-ar fi fost ascultaţi decât de câteva perechi de păsări. trandafiri de China cu flori roşii şi albe. nici şerpilor simci ale căror cozi de azur se . polipode superbe. când cvartetul a urcat până deasupra satului Tais. lungi abia de două picioare şi la fel de inofensivi ca o şopârlă. ricinii mai înalţi de douăsprezece picioare. Indigenii aparţin unui tip uman remarcabil. De altfel. o fizionomie plină de veselie şi de blândeţe în acelaşi timp. Sunt de talie mijlocie. chipul oval. atât de încântătoare mica salangană. pe lângă albia unui torent. graminee. tenul nici roşu. fruntea înaltă.. dinţii albi şi regulaţi. ci prin înţepături presărate cu cărbune . când la picioarele sale în faţa ochilor săi se desfăşoară văile Tais. ceea ce dovedeşte o origine foarte diferită de a celorlalte neamuri oceanice. acestor păduri nu există nici o reptilă veninoasă.cam suspectă când flora insulei le înfăţişează ferigi minunate. iar phaetonul. ochii negri cu gene lungi. în străfundurile. ci bronzat ca al arabilor. Artiştii nu dau atenţie nici şerpilor boa. Şi într-o dimineaţă.confundă cu florile. Taipis şi Happas. Dar e atât de frumos porumbelul kurukuru care zboară la aceste înălţimi. care alcătuies'c podoaba tinerilor din Nuka-Hiva. cu pieptul lat. n-ar fi rezistat dorinţei de a răspunde prin execuţia unei capodopere lirice spectacolului acestor capodopere ale naturii. Dacă ar fi avut instrumentele cu ei. portocalii. artiştii scot un strigăt de admiraţie. nasul acvilin.ajungând în creştetulv lanţului muntos. Tatuajul a dispărut aproape cu totul . nici negru. labiatele cu ciorchini violeţi. trestia de zahăr. lămâii a căror importare destul de recentă a reuşit de minune pe aceste meleaguri pătrunse de căldura verii şi scăldate de numeroasele râuri coborâte din munţi. proporţionaţi în chip academic. foarte musculoşi. Au membrele fine. oaspetele obişnuit al acestor strâmtori nukahiviene. printre altele tutunul. solanee. E uşor de recunoscut caracterul asiatic.

Ce vreţi? Decenţa şi consecinţele civilizaţiei! Instruindu-i pe indigeni.. Cyrus Bikerstaff a dorit să-şi conducă oaspeţii în acest golf împărţit în mai multe porturi ca şi La Valette10 şi fără îndoială că.Şi nu au dreptate? . Mai puţin poate ca în epoca în care erau îmbrăcaţi cu şorţuri. fac guturai! exclamă Pinchinat. Ei se plictisesc şi sănătatea lor suferă. In această regiune e concentrată populaţia happas. Această observaţie e făcută în timpul unei excursii în Golful Comptroller.De unde trag concluzia că Adam şi Eva n-au strănutat decât . Locuitorii insulelor Marchize aveau un aer mai impunător îmbrăcaţi cu sorţul. se acopereau doar cu părul lor şi-şi agitau arcul şi săgeţile.Exact! E chiar un motiv serios de împuţinare a populaţiei. . tuberculoză.Şi de când nu mai umblă complet goi. da! Din punct de vedere igienic. cu maro şi pareom culori strălucitoare. . pneumonii.. nimic de zis. Altădată n-aveau habar de bronşite. El este înlocuit acum cu hainele de bumbac ale misionarilor. un fel de eşarfă zburătoare şi cu tiputa.ar fi devenit o Malta a Oceanului Pacific. . în mâinile englezilor. pe o câmpie fertilă. cu un mic râu alimentat de o cascadă răsunătoare. Acolo a fost principalul teatru de luptă între americanul Porter Şi indigeni. constată Yvernes. .din aleurites trilobas. .Poate că aveţi dreptate.Frumoşi. misionarii noştri îi încurajează totodată să se îmbrace într-un chip mai puţin rudimentar. nu! De când sunt îmbrăcaţi mai decent. în tovărăşia guvernatorului. nuka-hivienii şi alţi insulari au pierdut fără îndoială din vigoarea şi din veselia lor naturală. domnule Yvernes. un fel d z poncho mexican! Costumele moderne nu le vin bine deloc. cu ahu bun.Din punctul de vedere al convenienţelor. Nuka-Hiva. Observaţia lui Yvernes cere un răspuns şi guvernatorul i-l dă: .

încât nu vă sfătuiesc s-o încălcaţi vreodată. după ce au fost goniţi din Paradis . unde. akarkişii sau şefii civili . copiii lor degeneraţi şi răspunzători de păcatele lor. comună raselor mai puţin civilizate? Nu e la fel cu regnul animal.Şi această regulă. adaugă Cyrus Bikersaff. supuse legii tabu-ului. Standard-Island a părăsit Golful Taio-Hae.La fel ca şi în celelalte. Nu este de altfel o lege a naturii. congestii pulmonare! . o clasă tabu. bravul meuZorn? spune Frascolin. vedeţi aici tipul cel mai desăvârşit din Oceania. exclamă Pinchinat. intervine Yvernes.Domnule guvernator.şi o clasă neocrotită de tabu. de cei bogaţi împotriva celor săraci. şi frumoasele noastre pariziene nu vor fi niciodată de acord! Populaţia din Nuka-Hiva este împărţită doar în două clase. pentru a-şi apăra privilegiile şi avuţiile.ceea ce ne-a adus nouă. De aici. ca unul pe care aceste lucruri nu-l interesează câtuşi de puţin. Acestora le este oprit nu numai să atingă un obiect tabu. dar şi să-şi arunce ochii asupra lui. vrăjitorii sau tuaşii. locul sacru. în care se numără cea mai mare* parte a femeilor. reia Alteţa Sa. precum şi poporul de jos. casele şefilor. căreia îi aparţin preoţii. . Culoarea tabu-ului este albul şi oamenii de rând n-au dreptul să atingă obiectele declarate tabu. răspunde Cyrus Bikerstaff.în ziua în care şi-au pus rochie şi pantaloni. din punct de vedere al frumuseţii fizice.Trebuie să vii la antipozi ca să faci astfel de observaţii. Această lege a fost născocită de cei puternici împotriva celor slabi. şi cu toate acestea. . este atât de severă în Marchize ca şi în Pomotu sau insulele Societăţii. . mi se pare că femeile din acest arhipelag sunt mai puţin frumoase decât bărbaţii. La 5 septembrie. Păzeşte-ţi ochii! Violoncelistul se mulţumeşte să ridice din umeri. masculii sunt aproape totdeauna superiori femelelor? .Auzi. . monumentul funciar.

nu-i decât o stâncă enormă pe care se prăsesc păsările zonei tropicale: un fel de căpăţânăde zahăr cu o circumferinţă de trei mile! Aceasta este ultima insuliţă din sud-est pe care miliardarii o pierd din vedere. căci este împănată cu ascuţişuri de bazalt. E de la sine înţeles că Standard-Island are grijă să-şi încetinească mersul. în după-amiaza zilei de 9 septembrie. unde golful Madre de Dios golful Resolution al lui Cook . I se pot vedea foarte distinct falezele. care are un aspect remarcabil. locuitorii lor nar putea să se decimeze cu zelul de care dau încă dovadă. ea trebuie să înconjoare Tau-Ata pe la vest. tăiate într-o stâncă negricioasă. imensa ei masă lansată cu toată viteza ar produce o ridicare a apelor mării. Această insulă ar fi avut de câştigat dacă ar fi fost mai puţin apropiată de rivala sa Hiva-Oa. Poate că. comandorul Simcoe se îndreaptă către Fatu Hiva. spre est. căpitanul Marchand a arborat acolo drapelul Franţei. perimetrul său fiind alcătuit numai din faleze tăiate vertical. ea e cea mai mare din arhipelag. . atunci. care ar arunca ambarcaţiunile pe coastă şi ar inunda litoralul. După ce trece la est de Motane. într-adevăr. fiindu-le mai greu să ia contact. numite unul Possession şi celălalt Bon-Accueil11. căreia nu i se văd decât îndepărtatele înălţimi înverzite şi căreia îi lipsesc plajele. De origine vulcanică. O strâmtoare de trei mile desparte această insulă de Tau-Ata. insula Dominica. Şi. Două golfuri.a primit primele nave europene. măsurând la periferie cincizeci şi şase de mile. arată că au avut ca naş un francez. Ethel Simcoe se îndreaptă spre HiVa-Oa sau. o insulă stearpă. vechea insulă a lui Cook. după denumirea spaniolă. Altfel.Ea lasă în urmă. Ea trece la câteva ancabluri de Uapu. acoperite cu o vegetaţie bogată. Pătrunzând pe meleagurile celui de-al doilea grup. fără adăposturi şi fără locuitori. şi cascadele care se prăvălesc de pe colinele centrale. cea mai răsăriteană din primul grup. insula Hua Huna (Kahuga). Cum Standard-Island n-ar fi putut să găsească destulă lărgime ca să treacă. De fapt.

Administraţia Companiei Standard-Island este consultată în problema naufragiaţilor de pe cuterul malaiez. este racordat cu aparatele Observatorului. pentru a-i debarca acolo pe naufragiaţi. îl autorizează ea pe guvernator să le acorde azil până în insulele Fidji. pentru a ajunge în partea de mijloc a arhipelagului Pomotu. În dimineaţa zilei de 11 septembrie. Standard-Island porneşte spre sud-vest. stabilindu-se astfel comunicaţia telefonică cu coasta americană. această hotărâre pe căpitanul Sarol. dacă notabilii din Milliard-City nu au nimic împotrivă. Capătul acestui fir de aramă. TREI SĂPTĂMÂNI IN POMOTU De fapt. Ce importanţă are mijlocul folosit de supraintendent pentru a face din artiştii parizieni oaspeţi sărbătoriţi. care îl roagă pe guvernator să transmită mulţumirile sale administraţiei din Madeleine-bay. Timpul este mereu prielnic.Conformându-se itinerariului său. de unde repatrierea lor s-ar putea efectua în condiţii mai rapide şi mai puţin costisitoare? Răspunsul este favorabil. Cyrus Bikerstaff îl informează de. luna septembrie corespunzând aici lunii martie din emisfera boreală. Standard-Island are chiar permisiunea de a naviga spre vest până la Noile Hebride. şalupa de la Babord-Harbour a cules una dintre geamandurile plutitoare de care sunt legate cablurile din Golful Madeleine. cvartetul ar da dovadă de o revoltătoare nere-| cunoştinţă faţă de Calistus Munbar dacă nu i-ar mulţumi că l-a atras pe Standard-Island. izolat printr-un strat de gutapercă. linguşiţi şi bine remuneraţi ai capitalei Milliard-City? Sebastien Zorn nu încetează să se arate .

fii sigur că voi atinge suta! Din ce vrei să se moară pe Standard-Island?. dacă pretinzi să ajungi centenar! replică Pinchinat.O să-mi sărutaţi mâinile! le-a spus supraintendentul de la prima lor întâlnire.Ei! Domnule Pinchinat.. . e pentru că o mână masculină nu trebuie să fie sărutată în nici o împrejurare. de către comandorul Simcoe şi ofiţerii săi de la Observator. .Mă aflu pe Standard-Island de aproape doi ani şi regret că nu sunt de şaizeci. întâlnind oameni simpatici în cele două porturi. de către colonelul Stewart şi jandarmeria sa. cel mai norocos dintre muritori. le spune: .. Frascolin el însuşi n-ar fi putut să viseze o existenţă mai încântătoare. Dar Yvernes. socotiţi drept sufletul vieţii muzicale pe insula cu elice. Pinchinat. graţie schimbării de poziţie! Şi pe urmă.. Athanase Doremus. trataţi cu toată consideraţia de către guvernator şi adjuncţii săi la primărie.. ca şi în familia Coverley şi în cele mai de vază familii din sectorul tribordez. Şi dacă n-au făcut-o. . dacă m-ar asigura cineva că peste şaizeci de ani voi fi încă aici. dându-şi concursul la sărbătorile templului ca şi la ceremoniile catedralei. căci un arici cu ţepi de oţel nu se va preface niciodată într-o pisică ce are blană moale. printre funcţionari şi angajaţi. nefiind siliţi să se amestece în rivalitatea dintre cele două tabere. O excursie fără primejdii şi fără oboseală pe aceste minunate meleaguri ale Pacificului! Un climat care se păstrează totdeauna sănătos şi aproape totdeauna egal. primiţi în familia Tankerdon şi în cele mai distinse familii din sectorul babordez. într-o zi. în uzine.Ştiu că-ţi merge bine. întrebăm orice persoană rezonabilă: pot oare compatrioţii noştri să regrete perioada în care alergau de la un oraş la altul prin republica federală? Şi unde e omul care să-şi fie într-atât duşman încât să nu-i invidieze? .îmbufnat.

răscoale. domnule.Pentru că se moare oriunde.. că ar cere companiei autorizaţia de a crea o mare uzină. Membrii lor se evită şi orice întâlnire e un prilej de a schimba gesturi ameninţătoare şi priviri crunte.Nu aici.. e scris să nu poţi fi pe deplin fericit în această lume!.. totuşi.. răzvrătiri? Va avea administraţia braţul destul de energic şi guvernatorul Cyrus Bikerstaff mâna destul de puternică pentru a menţine pacea între aceşti Capuleţi şi Monteghi1 ai insulei cu elice?. rivalitate care creşte din zi în zi. Totul este posibil din partea unor rivali al căror amor propriu pare fără margini. rafale şi vijelii. până în depărtatele cimitire din Madeleine-bay. Prietenii lor îi susţin de o parte şi de alta. Greu de răspuns. Partizanii lor îi sprijină cu trup şi suflet. e uşor de înţeles că palatul Tankerdon şi palatul Coverly sunt ca două pulberării.... împreună cu Standard-Island. Atunci steamer-ele le duc rămăşiţele pământeşti. că ar importa o sută de mii de porci cu gândul de a-i tăia şi a-i săra. . de la incidentul care s-a produs cu prilejul trecerii Ecuatorului.. Hotărât lucru. S-a răspândit chiar zvonul că fostul comerciant din Chicago şi câţiva babordezi ar vrea să întemeieze o casă de comerţ. chiar pe această insulă încântătoare există persoane nesocotite care trec din când în când pe celălalt tărâm. Legăturile dintre cele două sectoare au încetat. nu peste multă vreme. vor putea provoca furtuni. Oare cele două sectoare vor ajunge să se încaiere? Milliard-City este ameninţat de tulburări.. . După toate acestea. încet în nori puternic electrizaţi care. Adevărul e că există câteva puncte negre la orizont. nu se moare în paradisul ceresc! Ce se poate răspunde la aceasta? Şi. Este neliniştitoare regretabila rivalitate dintre membrii familiilor Tankerdon şi Coverley. cei doi miliardari sunt duşmani declaraţi. Trebuie să recunoaştem că aceste puncte negre se prefac încet. Or. Ajunge o scânteie pentru a le face să sară în aer. pornind apoi să-i vândă în diversele arhipelaguri ale Pacificului.

ca şi cum ar încerca să întocmească un plan exact. ca şi când întreaga lui fiinţă s-ar fi transformat de când a devenit un insular mişcător. Poate că autorităţile. prin vapoarele serviciului permanent. Pot fi întâlniţi în parc şi pe câmpie. ce-i nefiresc în aceasta? Cum ar putea să-şi petreacă timpul aceşti malaiezi fără lucru? De ce să pară comportarea lor suspectă?. bucurându-se de o bunăstare pe care o vor regreta în sălbaticele lor insule! E cazul să fie bănuiţi? Da şi nu. în vremea aceasta. Sunt văzuţi explorând litoralul.. pe care vameşii îl păzesc zi şi noapte.. Iată o hotărâre care ar compromite viitorul şi. foarte probabil. Totuşi. datând de câteva zile. se dăruieşte plăcerii acestei navigaţii. Yvernes. dar ea ar risca să aibă drept consecinţă expatrierea notabililor. Se pot prevedea complicaţii ameninţătoare.Şi să nu uităm că aparatul pluteşte deasupra celor mai adânci abisuri! E adevărat. ar fi trebuit să supravegheze îndeaproape pe căpitanul Sarol şi pe malaiezii săi. nefiind vorbăreţi. Câte ceasuri plăcute petrecute la cazino în aşteptarea concertelor chenzinale şi a seratelor muzicale plătite în aur! în fiecare dimineaţă. ori vizitând bateriile dispuse la prova şi la pupa insulei. graţie jurnalelor din Milliard-City. primiţi cu atâta ospitalitate în urma naufragiului! Aceşti oameni nu se dedau la acţiuni suspecte. În definitiv. observând sosirile şi plecărilor navelor. situaţia financiară a Companiei StandardIsland. comandorul Simcoe înaintează puţin câte puţin spre sud-vest. Şi cine ştie dacă acestea din urmă nu sunt şi ele de temut?. artiştii sunt la curent . trăind oarecum izolaţi.. dacă ne este permis să ne exprimăm astfel.. explozia n-ar putea să fie decât „pe de-a-n-tregul morală". dacă nu catastrofe materiale. Pinchinat şi Frascolin fac la fel. studiind Milliard-City. amplasamentul palatelor şi hotelurilor. aprovizionate cu ultimele noutăţi prin cabluri şi cu fapte diverse. un observator mai atent ar constata că ei cutreieră fără încetare StandardIsland. mai puţin adormite într-o siguranţă înşelătoare. aşezarea bulevardelor sale. în afara oricăror relaţii. se duc des la Babord-Harbour şi Tribord-Harbour.

politic. în această ultimă privinţă. va fi binevenit. Să nu uităm să pomenim că. în urma unei răpiri operate pe litoralul Californiei de Jos: în definitiv. artistic. şi San Diego a dat strigătul de alarmă.cii tot ceea ce interesează cele două continente. după îmbarcarea lor forţată. liniştite acum. el strigă: . atât de sărbătorit în Statele Uniunii. cum ei n-au protestat împotriva acestei răpiri. este cuprins de dorinţa foarte firească de a consulta harta arhipelagului Pomotu.la 17 septembrie . le trimit adesea scrisori şi corespondenţa se efectuează cu aceeaşi regularitate ca prin serviciile poştale dintre Paris şi New-York. nici la Madeleine-bay. din cvadruplul punct de vedere modern. ştiinţific. Familiile -lor. atât de aşteptat de cei care n-au avut fericirea să-l asculte. Şi. Dar asemenea comentarii nu sunt luate în seamă nici pe Standard-Island. către care se îndreaptă. Când cvartetul va dori să-reapară pe scena succeselor sale.Frascolin. nu putea să dispară fără ca acest lucru să facă mare vâlvă. într-o dimineaţă . Celebrul Cvartet Concertant. care a ales Pacificul drept teatru' al excursiilor sale. De altfel. cum îşi îndreaptă privirea asupra acestor regiuni ale Oceanului Pacific. Se înţelege că cele două viori şi viola i-au impus să tacă violoncelistului. Cum deschide atlasul. instrumentiştii noştri au scris de mai multe ori în Franţa. trebuie recunoscut că presa engleză de toate nuanţele nu încetează să cârtească împotriva existenţei insulei ambulantte. de câteva săptămâni. instalat în biblioteca de la cazino. Sebastien Zorn şi camarazii săi au putut să citească la rubrica „Informaţii din străinătate" că dispariţia lor a fost semnalată în ziarele americane. nu s-au schimbat note diplomatice între Companie şi Republica Federală. San Diego nu i-a văzut în ziua hotărâtă. S-au luat informaţii şi din anchetă a rezultat că artiştii francezi s-ar afla pe bordul insulei cu elice. care n-ar fi fost supărat să constituie motivul unei declaraţii de război între Noul Continent şi Bijuteria Pacificului.

Sunt sute!. Cât despre numele Pomotu sau Pamautu.. îşi va agăţa aparatul de un vârf. de asemenea. ceea ce înseamnă „insulele îndepărtate". va eşua.. printre altele cel de Arhipelagul Periculos sau Marea Rea. Dar. a ales dintre toate numele pe cel de Tuamotu. după Elisee Reclus. studiind harta arhipelagului. a protestat împotriva acestei denumiri.. el este alcătuit dintr-o mie de insule şi insuliţe . e mai bine să păstrăm în povestirea noastră denumirea mai cunoscută de Pomotu. între meridianele vestice o sută treizeci şi patru şi o sută patruzeci şi şapte... Cuprins între paralelele sudice şaptesprezece şi douăzeci şi opt. care înseamnă Insulele Supuse. Ţinuturile Misterioase. insulele Tuamotu. E adevărat. Nu este de mirare că aceste insule au primit diferite calificative. insulele Meridionale.or. s-a spus că ar fi şapte sute .. e îngăduit să te miri că o navă.. cu toate că guvernul francez.de la Mata-Hiva până la Pitcairu. în arhipelagul Pomotu am număra cu uşurinţă încă pe atâtea. marea care le scaldă e prinsă într-o centură de recifuri coraligene. Iată de ce. a căror circumferinţă. Graţie marii bogăţii geografice al cărei privilegiu îl are Oceanul Pacific. comandorul . o deputăţie a arhipelagului. Totuşi. insulele Basses. Un adevărat morman de pietricele în mijlocul unei bălţi!. îndrăzneşte să se aventureze pe aici. şi—l va sfărâma de altul!.din ochi. N-o să găsească niciodată un drum prin asemenea îngrămădire de insule şi insuliţe!. Se va izbi. şi a fortiori 3 un aparat marin ca Standard-Island. reunită în anul 1850 la Papeete.. oricât de primejdioasă ar fi navigaţia. O să sfârşim prin a încremeni în acest arhipelag mai înghesuit decât Morbihanul2 nostru din Bretania! înţeleptul Frascolin are dreptate.. răspunzând în anul 1852 acestui protest. tot atâtea câte zile are anul .. ele se mai numesc.Mii de corzi! Cum o să se descurce Ethel Simcoe în haosul acesta?. nu e mai mică de şapte sute cincizeci de leghe. Morbihanul nu numără decât trei sute şaizeci şi cinci de insule. capitala insulei Tahiti.. insulele Nopţii.

cu acăţel păros. a cărei lagună comunică mereu cu marea prin două trecători situate pe coasta de nord-vest. în după-amiaza zilei de 19. La trei mile în larg.care a făcut să piară un mare număr dintre locuitorii săi şi şi-a extins ravagiile până la insula Kaukura. cu purpier. se arată mai întâi Vahitahi. sunt luate cele mai amănunţite măsuri de precauţie. în aceste locuri. şaptezeci şi patru nu ies din valuri decât cu jumătate de stânjen şi ar fi înecate de două ori în douăzeci şi patru de ore dacă mareele n-ar fi aproape inexistente. Frascolin poate să fie liniştit: ascuţişurile insulelor Pomotu nu vor zgâria carena de oţel a insulei cu elice. Ea se deosebeşte de celelalte prin faptul că nu are lagună interioară. S-ar zice că o cârmuieşte cu vâsla. e pentru că înălţimea ei deasupra nivelului oceanului depăşeşte media. cu o iarbă agăţătoare de culoare gălbuie.Simcoe nu ezită. O face să vireze pe loc. ceva mai importantă: Amanu. flancată de trei insuliţe împădurite. bancuri coraligene cu totul sterpe. Satul. Fakarava i-a luat locul de când Anaa a fost parţial distrusă de groaznicul ciclon din anul 1878 . simple recifuri orientate în aceeaşi direcţie ca şi arhipelagul.. Standard-Island pătrunde în arhipelag prin est. Celelalte nu sunt decât atoli înconjuraţi de stânci. Vahitahi nu e decât o îngrămădire de corali. încât i se poate acorda încredere deplină. El cunoaşte atât de bine aceste mări. A doua zi se zăreşte Akiti. vechea capitală. în ziua următoare altă insulă. îşi manevrează insula ca pe o barcă. cu stâncile sale tapiţate cu prionia. Dacă e vizibilă de la o distanţă destul de mare. oamenii de veghe de la Observator au semnalat primii soli ai arhipelagului la o distanţă de douăsprezece mile. pentru a ajunge la insula Anaa. Dacă unele depăşesc nivelul mării cu patruzeci de metri.. Aceste insule sunt foarte joase. în timp ce populaţia miliardară nu vrea decât să se plimbe .principal se află în cea din nord. cele mai primejdioase din arhipelag datorită curenţilor şi întinderii recifurilor spre est.

Sub influenţa climatului intertropical. Anaa.Chiar prea mult. Vântul a adus seminţe. reconstruit de aceste miriade de animalcule microscopice! Şi atunci. Fakarava şi veţi putea să le cercetaţi în voie. care vor lega vechea şi noua lume. în această parte a Pacificului. ciucuri şi atoloni sau mai bine atoli . .. cine ştie dacă continentul înghiţit odinioară de apele Pacificului nu va reapare într-o zi la suprafaţă.nume indian dat acelora care posedă lagune interioare.Şi cine ştie. ale cărui insule se pot clasa în bariere. Ethel Simcoe susţine teoria admisă de cei mai mulţi şi anume că. spune Yvernes într-un elan de entuziasm profetic. Yvernes ar fi dorit să se şi oprească pentru a explora aceste insule create de munca polipierilor» deci artificiale.încet. construcţiile s-au etajat. pe aceste meleaguri străbătute acum de corăbii şi vapoare.. au format acest arhipelag. Apoi rămăşiţele azvârlite de valuri au format un humus.Se va opri în insulele Hao.. cu arbuşti şi copaci. Puţin câte puţin. pentru că nu se opreşte nicăieri! .. fundul submarin a coborât încetul cu încetul cam cu treizeci de metri. Zoofiţii. terenul calcaros s-a îmbrăcat cu iarbă şi plante. întrebat despre modul de formare al acestor insule. care nu pot trăi la o adâncime mai mare. Pinchinat. Frascolin. bătrâne Isaia! replică necuviinciosul de Pinchinat.. datorită lucrului acestor infuzoare. replică Pinchinat.nepăsătoare prin acest arhipelag pe care l-a vizitat şi anul trecut. . mulţumindu-se să-i admire minunăţiile în treacăt... pe aceste inele cora-ligene a apărut vegetaţia. . Ele au urcat la suprafaţă. ca şi Standard-Island.Numai că insula noastră se poate deplasa. încet. vor goni cu toată viteza trenuri expres.. polipii au găsit pe culmile scufundate o bază îndeajuns de solidă pentru a-şi stabili construcţiile lor de coral. observă comandorul Simcoe. . ii o ciuâ jij<ioujii>£ a Juaiu i„iw iaiiSö Iß .

ea are optsprezece mile lungime pe nouă mile lăţime. trei sute de locuitori. se putea presupune că rănile vor fi vindecate în câţiva ani. ale căror cotlete şi fileuri sunt gustate cu deosebită plăcere. Cu ea îşi îngraşă porcii. de care a putut să se apropie destul de mult datorită marii adâncimi a oceanului. Populaţia pomotuană nu trebuie judecată după insula Hao. Ambarcaţiile sale transportă câţiva vizitatori prin strâmtoarea al cărei ţărm drept e adăpostit sub o perdea de cocotieri Satul principal e aşezat pe o colină. la o distanţă de cinci mile. . Anaa nu şi-a arătat decât de la mică distanţă superbele sale masive de arbori. sub climatul atât de generos al zonei tropicale. măsurate la baza sa madreporică. Nuca lui serveşte la alimentaţia obişnuită a indigenilor. ceea ce a determinat mutarea capitalei arhipelagului la Fakarava. Navele transportă încărcătura de copra pe continent. Fiind una dintre cele mai mari insule din arhipelag. folosiţi ca atare de întreprinderile tahitiene. păsările şi câinii. unde sunt foarte puţini indigeni.După cum a spus comandorul Simcoe. prionia. păstrându-se numai miezul care e Uscat la soare şi supus presiunii unei maşini destul de rudimentare. Standard-Island soseşte aici în dimineaţa zilei de 27 septembrie. ananasul. E foarte adevărat cu toate că. fiind mult superioară în substanţe nutritive fructului de pandanus. cei mai mulţi pescuitori de sidef. Standard-Island se opreşte la 23 septembrie în faţa insulei Hao. Redevenind la fel de vie ca odinioară. unde uzinele o prelucrează într-un chip mai fructuos. Se poate spune că acest arbore „providenţial" creşte aproape fără îngrijire. Cvartetul poate să o observe în condiţii mai avantajoase în insula Anaa. tutunul şi mai ales cocotierul. El numără doar două. primii arbori ai unui sol pe care cresc acum trestia de zahăr. Abundă pandanuşii şi mirţii mikimikis. Nuca de cocos e curăţată. S-a spus că un ciclon a pustiit această insulă în anul 1878. taro. ale cărei imense plantaţii din arhipelag ocupă mai mult de patruzeci de mile.

Rezidentul francez al arhipelagului nu mai locuieşte aici de când Anaa a decăzut din rangul de capitală. Ici şi colo.formaţie comună întregului arhipelag. după ce au studiat condiţiile în care s-a format insula . laguna e deservită de două trecători largi. dacă vreţi . casele sunt înconjurate de grădini. Acoperişul este făcut din frunze de pandanus.ca şi a celor din Rairoa şi Fakarava. pe care mâna . violoncelistul acceptând să ia parte la excursie. ei se îndreaptă spre satul Tuahora. plin de vâltori din interior spre exterior. a cărei circumferinţă este cam de o sută de mile . Sebastien Zorn şi camarazii săi sunt printre primii. un număr de miliardari coboară pe uscat. mobilate satisfăcător şi aşezate. pe temelii de coral. cele mai multe. cinci metri. Aici marginea calcaroasă . ci construcţii confortabile şi sănătoase. La început. datorită creşterii nivelului apei. Principala piaţă a uleiului de cocos s-a mutat în această ultimă insulă. De îndată ce Standard-Island s-a instalat cu bine la locul de popas. dar Anaa. Dar locuinţa lui se află tot aici.bogăţie a insulei.pentru a nu zice unica .lărgimea inelului. strălucitor de albeaţă. Pe acest inel sunt îngrămădiţi mii de cocotieri. flutură drapelul tricolor. Cu toate acestea e inferioară Fakaravei. Pe cazarma micii garnizoane. foarte abruptă către mare şi coborând în pantă dulce către laguna interioară. Lemnul acestui arbore preţios este folosit pentru uşi şi ferestre. atrage mai mulţi vizitatori. Ele nu mai sunt nişte simple colibe. apărată de o împrejmuire modestă.este de patru. încredinţată pazei unui sergent de marină. La Fakarava. dintr-o pricină care îşi are importanţa ei: comunicaţia dintre mare şi lagună nu se poate face decât printr-un canal îngust. Satul Tuahora e traversat de un drum nisipos. dimf potrivă.Anaa are acum o mie cinci sute de locuitori. rivala sa. având o înfăţişare mai pitorească. la nord şi la sud. al căror frunziş adăposteşte colibele indigenilor. Trebuie să aducem elogii caselor din Tuahora. principala .

caracterul mai puţin prietenos decât cei din insulele Marchize. unde îngrămădesc fibre de cocos în chip de aşternut. De altfel. ale cărui ape verzui contrastează cu azurul mării înconjurătoare. Prima lor mişcare este de a se ridica. La un moment dat. cu care reuşeşte să deschidă nucile . Un crab. Aceşti birgo trăiesc într-un fel de vizuini. aceşti băştinaşi. a doua de a privi intrusul. săpate adânc între rădăcini. După cum observă Pinchinat. fizionomia mai puţin expresivă. apoi. oferă încă specimene reuşite ale populaţiei din Oceania Ecuatorială. Un crustaceu de o mărime enormă. crabul în cauză a fost apucat. . Aşa se explică marele număr de cocotieri de pe plantaţiile arhipelagului. Ce văd?.. ei pornesc în căutarea nucilor căzute. oroarea instrumentiştilor e provocată de un foşnet în iarbă. într-adevăr . . se caţără pe trunchiul şi. După cum constată Frascolin.numit de indigeni birgo şi aflat în mare număr pe aceste insule. atenţia şi. poate că vor opune mai multă rezistenţă degenerescentei fizice care îi ameninţă pe indigenii din Pacific. ramurile cocotierului ca să-i doboare fructele. Membrele lui de dinainte formează o solidă pereche de cleşti sau de foarfeci. Afară de aceasta.Chiar şi pentru un crab! adăugă Frascolin. fiind lucrători iscusiţi şi ingenioşi.hrana lui preferată. căci operaţia promite să fie deosebit de . pesemne.. E lăsat în voia lui. de o foame de lup. ocupaţia lor principală este fabricarea uleiului de cocos. Mai cu seamă în timpul nopţii.Urât animal! strigă Yvernes. Dar ei au un duşman şi excursioniştii parizieni l-au cunoscut într-o zi când se întinseră pe ţărmul lacului interior. Aceşti arbori se reproduc la fel de uşor ca excrescenţele coraligene la suprafaţa atolilor. de vreme ce şi-a părăsit în plină zi ascunzişul întunecos.indigenilor le-a umplut cu pământ vegetal şi al căror aspect este cu adevărat încântător. cu toate că aparţin unui tip mai puţin remarcabil cu tenul mai negru.

care a aruncat fără îndoială o privire mânioasă lui Pinchinat.Natura a creat acest birgo pentru ca el să deschidă nuci de cocos. ciocănind-o în acelaşi loc. îi sfâşie puţin câte puţin fibrele cu ajutorul cleştilor. S-ar spune că e o piaţă de flori pe unul dintre canalele Olandei. . agenţii primind ordine formale în această privinţă. al căror capăt este foarte subţiat. .Dar dacă ne-am împotrivi intenţiilor naturii.Eu cer să nu fie tulburat! se opune Yvernes. Nici măcar birgo nu trebuie să-şi facă o părere proastă despre nişte călători parizieni! Toţi consimt şi crabul. spune Yvernes. .Şi a creat nuca de cocos ca să-l hrănească pe birgo. Mereu-se ivesc noi insule. completează Frascolin. Ea pătrunde în hăţişul de insule şi insuliţe printre care comandorul Simcoe navighează cu o siguranţă desăvârşită. aceasta se datoreşte faptului că ambarcaţiunile sunt tabu pentru sexul frumos pomotuan. după ce coaja tare este îndepărtată. în aceste condiţii. . Dacă ele nu-i însoţesc pe bărbaţi în bărci. dar nu le este permis să acosteze. mai bine-zis grădini care par să plutească la suprafaţa apei. femeile indigene se apropie înot. Crabul zăreşte o nucă mare în mărăcinişuri. o atacă lovind-o.interesantă. priveşte cu recunoştinţă spre prima vioară a Cvartetului Concertant. . După ce reuşeşte să facă o deschizătură. împiedicând acest crab să mănânce această nucă şi această nucă să fie mâncată de acest crab? propune Pinchinat. Numeroase pirogi dau târcoale celor două porturi ale insulei cu elice. Ei îşi petrec timpul pe litoral şi mai ales în regiunea care se învecinează cu bateria Pintenului. este oarecum părăsit de locuitorii săi. bivgo scoate substanţa dinăuntru cu ajutorul cleştilor din spate. apoi. Milliard-City. Se înţelege de la sine că. Standard-Island porneşte spre nord. Când se trece la mică distanţă de falezele madreporice. După şaizeci de ore de popas în faţa insulei Anaa.

Cu toate că a devenit capitala arhipelagului. în afară de fabricarea uleiului de cocos. la deschizătura trecătorii sudice. de o parte şi de cealaltă. . înainte ca ambarcaţiile să fie coborâte pentru a-i transporta pe vizitatori. de' uride'guveYnkorUl~a^kriJrdtri"s'ă'fie condus la palatul municipal. parizienii şi Athanase Doremus se alătură suprainten-dentului. călăuzit de Calistus Munbar. ocupată de o garnizoană de doisprezece marinari. Comerţul cu sideful pe care-l obţin prin această îndeletnicire îi obligă să frecventeze insula vecină. E o locuinţă foarte simplă. Standard-Island se opreşte în faţa insulei Fakarava. La sfârşitul întrevederii. Pe acoperişul ei flutură drapelul Franţei. pentru această industrie. notabililor din . ei se ocupă cu pescuirea scoicilor perliere. un bătrân ofiţer de infanterie marină. al cărei centru e la Fakarava. Scufundători îndrăzneţi. Pentru rezident e o adevărată bucurie să se întâlnească cu nişte compatrioţi. rezidentul e autorizat să viziteze MilliardCity. Amândoi îşi reiau aerul din ajun. Coborând pe uscat. mai potrivit.La 4 octombrie. în calitatea lor de francezi. Toau. fiind obişnuiţi să suporte astfel de presiuni şi să-şi ţină răsuflarea mai mult de un minut. Satul principal nu-i la fel de pitoresc sub verdeaţa arborilor şi locuitorii sunt aici mai puţin sedentari.cerut de astfel de ceremonii. indigenii nu se codesc să coboare până la adâncimi de douăzeci şi chiar de treizeci de metri. mai demn. rezidentul francez se prezintă la Tribord-Harbour. Fakarava nu-i de talia rivalei sale Anaa. utilată special. nu rămâne mai prejos. Câţiva dintre aceşti pescuitori au fost autorizaţi să ofere produsele pescuitului lor. E cu neputinţă de imaginat ceva mai grav. sidef sau perle. A doua zi. guvernatorul întoarce vizita bătrânului ofiţer.întrevedereae foarte cordială. Cyais Bikerstaff şi-aluat aerul său oficial . Rezidentul. mai impunător. cvartetul se îndreaptă spre rezidenţă.

După zece zile. au la dispoziţie multe asemenea obiecte. este cu totul firesc ca doamna Coverley să-i urmeze exemplul. Comandorul Simcoe nu mai are grija fantasticei îngrămădiri de insule şi insuliţe. în ziua aceea. căci altminteri nu se ştie unde s-ar fi oprit supralicitările. Acum. prezentându-se această ocazie. cum se zice în limbaj marinăresc.o sută cincizecelea (150°8') şi al o sută cincizeci şi şaselea (156°30') grad longitudine vestică faţă de meridianul Parisului1. Părăsind capitala insulelor Pomotu. nu bijuteriile le lipsesc bogatelor doamne ale oraşului.Milliard-City. la 13 octombrie. Alte familii îşi imită prietenii şi. Bijuteria Pacificului se pregăteşte de plecare dis-de-dimineaţă. Din fericire. desparte arhipelagul Pomotu de arhipelagul Societăţii. El acoperă o suprafaţă de două mii două sute de kilometri pătraţi. Dar perlele în stare brută nu se găsesc pe toate drumurile şi. pe un spaţiu de patru grade. rhipelagul Societăţii sau Tahiti este cuprins între al cincisprezecelea (15°52') şi al şaptesprezecelea (17°49') grad . ea atinge limita occidentală a arhipelagului. El a străbătut fără nici un incident aceste meleaguri ale Mării Rele. în faţa lui se întinde o regiune a Pacificului care. pescuitorii sunt devalizaţi la preţuri de necrezut. încântătoarea Tahiti. îndreptându-se spre sudvest sub impulsul celor zece milioane de cai putere ai maşinilor sale. În clipa în care doamna Tankerdon cumpără o perlă de mare valoare. Desigur. fakaravienii „pescuiesc zdravăn". Standard-Island porneşte către insula atât de poetic cântată de Bougainville4. recifuri şi atoli. POPAS LA TAHITI Arhipelagul Societăţii sau Tahiti este cuprins între al cinsprezecelea (15*52’( şi al şaptesprezecelea (17*49’) grad latitudine meridională şi între al.

Oamenii de veghe de la Observator o semnalează de la mare distanţă. Mânu.după diferitele recensăminte făcute în ultimul timp . Anul trecut. Parcurgându-l.nu numără decât patruzeci de mii de locuitori străini şi indigeni. Scilly. apoi îl va urma. ţinându-se la distanţa reglementară. Eirheo sau Morea. Bora-Bora. Insulele du Vent Tahiti sau Tahiti-Tahaa. care se înalţă la o mie două sute treizeci şi nouă de metri deasupra nivelului mării. Situat la două sute cincizeci de leghe marine de insulele Marchize.E constituit din două grupuri de insule: 1. descoperitorul lor. Raiatea-Thao. îl va atinge peste două luni şi câteva zile. au urcat spre Ecuator. campania a început prea târziu. cu toate că Cook. 2. Englezii le numesc Insulele Georgiene.Da!. care se află sub protectoratul Franţei. Tahiti este prima dintre insulele du Vent care apare în văzul navigatorilor venind dinspre nord-est. Moffy-Iti. . Meetia. Or. le-a botezat Insulele Societăţii. StandardIsland a parcurs aceste ape minunate pe deasupra cărora soarele coboară spre Tropicul Capricornului.. Maupiti. graţie muntelui Maio sau Diadema. Mapetia. E pentru prima oară când miliardarii vor poposi în Tahiti.. Ajutată de alizee. Ei n-au ajuns prea departe spre vest şi după ce au părăsit Pomotu. parizienii noştri nu vor putea decât să preţuiască şi mai mult adevărata încântare pe care le-o oferă deplasarea unui aparat liber să-şi aleagă popasurile şi climatul. aşa cum îşi urmează un câine stăpânul. Tetiaroa. acest arhipelag . va urca din nou spre linia ecuatorială şi insula cu elice îl va avea la zenit timp de mai multe săptămâni de căldură arzătoare. Tapamanoa. . Insulele Sous-le-Vent Tubuai. Traversarea s-a săvârşit fără incidente. acest Arhipelag al Societăţii este cel mai frumos din Pacific. guvernate de suveranii indigeni. în onoarea Societăţii Regale din Londra. Huahine. Dar vom vedea care va fi sfârşitul acestei aventuri absurde! încheie invariabil Sebastien Zorn. Bellingshausen.

dincolo de cap..cam de nouă ori mai mare ca suprafaţa Pacificului. Tahiti are o suprafaţă de o sută patru mii două sute cincisprezece hectare . . Tahiti e împărţită în şase diviziuni. s-au pronunţat pentru est. o mie o sută de alţi străini. unită cu gâtul pe care-l închipuie peninsula Tatarapu prin istmul Taravâo. el s-a scindat în două tabere. Dar aceasta e o poveste veche. s-au pronunţat pentru vest. Dar consiliul notabililor s-a întrunit sub preşedinţia guvernatorului. Ca orice consiliu bine echilibrat. Noua Cytheră2 a lui Bougainville. atât de spiritual caricaturizat în Viespile lui Alphonse Karr4. Hotărârea nu poate decât să-i satisfacă pe membrii cvartetului. căci ea le va permite să admire în întreaga sa frumuseţe această perlă a Pacificului. fărâmiţate m douăzeci şi unu de districte de la stabilirea protectoratului din 9 septembrie 1842. nu mai e decât de şapte mii de locuitori. trei sute de francezi. căzută în uitare ca şi faptele şi gesturile faimosului spiţer anglo-saxon. cu Jem Tankerdon. Din punct de vedere administrativ. Populaţia sa.Tot ce doresc e să nu se sfârşească niciodată! exclamă Yvernes. Se zăreşte litoralul nordic. Unii. Standard-Island soseşte în regiunea insulei Tahiti în zorii zilei de 17 octombrie. care în anul 1875 era de şapte mii şase sute de indigeni. situată în nord-vest. O zi ar fi fost suficientă pentru a ajunge la capitala Papeete. în timpul nopţii au fost observate licăririle farului de la capul Venus. cu Nat Coverley. Având dreptul de a hotărî în caz de paritate. Frascolin a făcut această comparaţie studiind harta arhipelagului şi camarazii săi o găsesc atât de îndreptăţită încât botează Tahiti cu acest nou nume: Plosca Tropicelor. alţii. N-au fost uitate dificultăţile survenite între amiralul Dupetit-Thouars. Pe plan geometric ea are exact forma unei ploşti răsturnate. corpul ploştii fiind insula principală. regina Pomare şi Anglia. Cyrus Bikerstaff a decis că vor ajunge la Papeete ocolind insula pe la sud. datorită instigaţiilor acelui ticălos traficant de biblii şi pânzeturi care se numea Pritchard3.

se lasă o noapte adâncă. piscurile asemeni turnurilor ascuţite ale unei catedrale gigantice. înainte de a se apropia atât de mult. comandorul Simcoe se apropie destul pentru ca să fie admirate în întreaga lor splendoare câmpiile rodnice ale districtului Tautira şi numeroasele cursuri de apă care fac din el unul dintre cele mai bogate districte ale arhipela-gului. călătoresc pe aripile brizei de seară.şi parizienii şi-l au fiecare pe al lui . trecătorile împădurite.pot să scruteze în amănunt litoralul: districtul Papenoo. culorile se topesc într-o ceaţă caldă şi transparentă. piscurile se împurpurează pentru ultima oară. un port foarte bine adăpostit. acolo unde ţărmul e lipsit de recifuri pe o întindere de mai multe mile. soarele coboară la orizont.Standard-Island se poate apropia fără teamă la o milă de conturul Ploştii Tropicelor. populaţia miliardară a putut să-i contemple silueta impunătoare. Mahaena. Dar. cu ocheanele la ochi . Curând nu mai e decât o siluetă nedesluşită ale cărei efluvii. încărcate de mireasma portocalilor şi măslinilor.Tatarapu. în urma unei groaznice lupte cu indigenii. plutind de-a lungul coastei occidentale. cucerită pe deplin abia în anul 1845. străbătut de valea largă a unui râu care porneşte de la temelia munţilor şi se aruncă în ocean. Apoi. După-amiază. În timpul acestei zile. Această ploscă este aşezată într-adevăr pe o bază coraligenă ai cărei pereţi abrupţi coboară vertical în adâncurile oceanului. odihnindu-se pe patul său de corali. ajung în dreptul îngustei strâmtori Taravao. curioşii îngrămădiţi în împrejurimile lui Tribord-Harbour. După un amurg foarte grăbit. munţii cu care natura a fost mai generoasă decât cu cei din insulele Sandwich. Hitiaa. brâul de cocotieri scăldat de spuma albă a valurilor izbite de stânci. de unde pleacă spre San Francisco milioane şi milioane de portocale. îşi înalţă maiestuos asprele metereze ale craterelor stinse. Standard-Island trece de extremitatea sud-estică a insulei şi. Ocolind peninsula. . tonurile se îndulcesc. culmile înverzite.

districtul Taravao îşi arată frumoasele drumuri. din partea de vest a insulei Tahiti. desprinsă din Diadema şi scăldată la apele Punarunului. dincolo de Capul Mara. . susţinând o chiuvetă cu o circumferinţă de jumătate de kilometru. odată cu apariţia zorilor. apărat de câteva tunuri aplecate în afara crenelului ca nişte guri de bronz. pare să nu aibă nici o comunicaţie cu marea. o ambarcaţie cu un pavilion galben la pupă. asemănător unui picior de lavabou. Se arată. Trecând de Taapuna. să-i dea libera trecere. evoluează în faţa ţărmului apusean al istmului. totuşi. excelent port al districtului Papeuriri. în fund. cunoscut mai ales pentru produsele sale agricole. Acest vechi crater. în punctul culminant se conturează un fort care controlează ambele ţărmuri ale istmului. după districtul Papara. medicul ia legătura cu autorităţile. cu câmpiile sale mlăştinoase pe alocuri. care-l leagă de districtul Papeari. Cei din Tahiti sunt severi şi nimeni nu poate să debarce înainte ca medicul sanitar. Noi districte îşi desfăşoară feluritele peisaje -Papeiri. Capul Tatao şi gura fluviului Faa. Mataiea. şerpuind printre păduri de portocali. În Milliard-City . Standard-Island descoperă. comandorul Simcoe n-are nevoie să recurgă la piloţii ale căror baleniere se încrucişează la deschizătura canalului. în fund se ascunde portul Phaeton5. marea vale Paruvia. Ziua se scurge într-o plutire înceată de-a lungul contururilor mai accentuate. plin fără îndoială cu apă dulce.De ce o fi strălucind deasupra acestui istm numele înfumuratului vizitiu al carului solar? se întreabă Yvernes. datorită terenului coraligen. Este „Sănătatea" care acostează la Tribord-Harbour. După districtul Ahauraono. un munte înalt de cinci sute de metri. Nu e decât o simplă formalitate.a doua zi. întovărăşit de ofiţerul portului. apoi o vale largă străbătută de râul Vaihiria şi. Abia ajuns la Tribord-Harbour. Cultivat intens şi foarte populat. specializat în cultura bumbacului pe scară întinsă.

Şase ancabluri despart Tribord-Harbour de port. capitala protectoratului francez. pavilionul roşu cu soarele de aur urcă şi coboară de trei ori pe turnul Observatorului. în acelaşi timp. Răspunsul este o salvă identică a bateriei Ambuscadei. Pinchinat. comandorul Simcoë şi ofiţerii săi în uniforme strălucitoare. printre care se numără şi doi destul de bogaţi . împreună cu câţiva funcţionari. Cum ambarcaţiunile insulei cu elice n-ar fi de ajuns pentru a transporta această grămadă de curioşi. Bărci.şi în împrejurimi nu există bolnavi. Sébastien Zorn. iau loc în şalupele de gală şi se îndreaptă către portul Papeete. fruntaşii celor două sectoare. Dis-de-dimineaţă. adjuncţii săi Barthélémy Ruge şi Hubley Harcourt. Cyrus Bikerstaff. Este vorba despre întrevederea oficială cu autorităţile civile şi militare din Tahiti şi despre vizita nu mai puţin oficială pe care trebuie să o facă reginei. Frascolin. în orice caz. autorităţile şi notabilii săi. se cuvine ca guvernatorul să debarce cel dintâi. CalistUs Munbar ocupă o altă ambarcaţiune. Totuşi. situată la capătul marii trecători a insulei Tahiti. holera. Certificatul este eliberat potrivit uzanţelor. indigenii se grăbesc să-şi ofere serviciile. aşa că debarcarea e amânată pentru a doua zi şi Standard-Island adoarme în aşteptarea dimineţii. pirogi indigene însoţesc oficialităţile din Milliard-City. Este bateria Pintenului care salută cu douăzeci şi una de lovituri de tun grupul insulelor Sous-le-Vent şi Tahiti. Deci. în zori se aud bubuituri. Athanase Dorémus. Tramvaiele aduc nenumăraţi doritori să viziteze capitala arhipelagului. Yvernés. Dar noaptea cade repede. pe la ora nouă. frigurile galbene sunt cu totul necunoscute. Sébastien Zorn şi prietenii săi se numără printre cei mai nerăbdători. influenza6. bolile epidemice. colonelul Stewart şi escorta sa. Tribord-Harbour e plin de lume. printre care Nat Coverley şi Jem Tankerdon. reprezentat în mod demn de către guvernatorul său. toţi trei în mare ţinută. după un amurg abia schiţat.

Nu numai insulele Tahiti şi Morea. Aici se află. Şef este un comisar-comandant. intrarea Tanoa la est. care se întruneşte o dată pe an la Papeete. invită cvartetul să-l urmeze şi cvartetul se grăbeşte să răspundă invitaţiei supraintendentului. cu suverană cu tot. şi alţi străini. îI deservesc trei intrări: marea intrare la nord. finanţelor coloniale şi locale şi administraţia juridiară. intrarea Tanupa la vest. în atribuţiile secretarului general al comisarului intră rezolvarea' problemelor civile ale ţării. Şalupele electrice lunecă maiestuos de-a lungul plajei. După primele efuziuni ale debarcării. Cât . împânzită de vile şi de localuri de petrecere. care conduce diversele sectoare ale serviciului trupelor marinei. îngustată de un mic banc balizat. Calistus Munbar. apoi de-a lungul cheiurilor lângă care sunt amarate vasele. indigeni. menită să aprovizioneze vasele şi alimentată cu apa râurilor din munţii vecini. la Taio-Hae din NukaHiva se află diverşi rezidenţi şi un judecător de pace care ţine de resortul insulelor Marchize. la Fakarava din Pomotu. largă de şaptezeci de metri şi lungă de optzeci. care aclamă această Bijuterie a Pacificului ca pe cea mai extraordinară dintre minunile create de geniul omenesc. dintre care unul poartă un aparat semaforic. sediul direcţiei artileriei şi comandamentul trupelor de geniu. de asemenea. La Morea. superb în costumul de gală pe care nu-l îmbracă decât la zile mari. dar şi grupurile dimprejur se află sub protectoratul francez. Debarcarea se efectuează în dreptul unei fântâni elegante. funcţionează un comitet consultativ pentru agricultură şi comerţ. cortegiul se îndreaptă către palatul guvernatorului insulei Tahiti. Papeete este un port minunat şi de o asemenea adâncime încât bastimentele de mare tonaj pot ancora în el.pentru a cumpăra insula Tahiti şi chiar întregul Arhipelag al Societăţii. Din anul 1861. având în subordine un coordonator. Cyrus Bikerstaff şi suita sa coboară în mijlocul mulţimii de francezi.

Cyrus Bikerstaff îi prezintă persoanele din suita sa . El îi mulţumeşte că a adus insula cu elice în apele arhipelagului. într-adevăr. miroşi cu frunzişul roz. Palatul se înalţă în mijlocul lor. El speră că această vizită se va reînnoi în fiecare an. întrevederea durează o jumătate de ceas şi se stabileşte că Cyrus Bikerstaff va primi a doua zi autorităţile la primărie. înveselit de ferestruicile mansardei. banculieri. domnule comisar. asistat de un judecător. răspunde guvernatorul. Pretutindeni cocotieri superbi. goyavieri. cortegiul înaintează către palatul guvernamental.adjuncţii săi. prezidat de un tavana. artilerie şi infanterie marină. în arhipelagurile engleze din această regiune. asigură exercitarea cultului catolic. într-un port francez şi asta nu poate să le displacă.Atunci veţi avea plăcerea să vedeţi divizia navală franceză. desigur. . abia depăşindu-i cu acoperişul său larg. cu faţada pe care şi-o împart parterul şi primul etaj. arbori de cauciuc etc. comandorul Ethel Sicoe comandantul jandarmeriei . Un preot şi un vicar.Vom fi fericiţi s-o primim cu toate onorurile. Satele din diversele insule sunt administrate de un consiliu municipal indigen. . Acolo sunt întruniţi principalii funcţionari francezi şi jandarmeria colonială dă onorul. de un şef mutoi şi de doi consilieri aleşi de locuitori. . parizienii pot să creadă în Franţa. care trebuie să sosească spre sfârşitul săptămânii. regretând totodată că Tahiti nu-i poate întoarce vizita. pe care n-ar fi întâlnit-o. La umbra copacilor.Cincisprezece zile. Are o înfăţişare destul de elegantă.despre garnizoană. ea este alcătuită din detaşamente de jandarmerie colonială. Comisarul-comandant îl primeşte pe Cyrus Bikerstaff cu o curtoazie nemărginită. . pâlcuri de portocali. plătiţi de guvern şi nouă misionari împrăştiaţi în cele câteva grupuri de insule.Veţi poposi o vreme la Papeete? întreabă comisarul-comandant.

ostenit de pe acum. Cunoscând rivalitatea celor doi celebri miliardari. pe Bulevardul Douăzeci şi Cinci. el dovedeşte un tact atât de desăvârşit. E inutil să spunem că Sébastien Zorn. supraintendentul nu poate decât să fie întru totul de acord. . încântat deprimiré. încât lucrurile se petrec ca şi când ar fi fost reglementate prin decretul din messidor8. Nimic asemănător nu se întâmplă la palatul comisarului-comandant şi Cyrus Bikerstaff.Să păşească şi unul şi celălalt în acelaşi timp! observă Pinchinat. se retrage urmat de cortegiul său. Ei au de gând să petreacă cât mai multă vreme la Papeete. Apoi se naşte o mică încurcătură în legătură cu delegaţii sectoarelor din Milliard-City. . atâta dibăcie diplomatică. să epuizeze până la ultima picătură această Ploscă a Pacificului. atâta corectitudine oficială.Dar. în sfârşit. Yvernés. Frascolin au intenţia de a-l lăsa pe Athanase Dorémus. Fără îndoială că. Pinchinat :. Cum poate fi menajat amorul propriu al lui Jem Tankerdon şi Nat Coverley. care sunt primiţi aşa cum se cuvine de către un compatriot.. şeful unui protectorat englez ar fi turnat gaz peste foc.De ce nu de azi? se informează Yvernés. supraintendentul artelor frumoase şi membrii Cvartetului Concertant. ca să servească politica Regatului Unit. încurcătura e rezolvată de însuşi comisarul-comandant. să parcurgă regiunile peninsulei Tatarapu. vă cer să aşteptaţi patruzeci şi opt de ore înainte de a porni în călătorie.Pentru că autorităţile de pe Standard-Island vor face o vizită . nerăbdător să ia toiagul drumeţiei.. . spune el. să facă excursii în principalele districte. . Proiectul este bine pus la punct şi. parodiind faimosul vers al lui Scribe7. în asemenea ocazie. când îl împărtăşesc lui Calistus Munbar. aceste două personaje iritabile care au dreptul.diverşi funcţionari. să se întoarcă acasă. să viziteze împrejurimile.

Bâtlanul Negru. domnule supraintendent. Fiul său. E un patrulater cu două etaje. pavilionul suveranei leagănă deasupra palatului său vechile culori ale arhipelagului .de curtoazie reginei şi se cuvine să fiţi prezentaţi Maiestăţii Sale şi Curţii. vom fi acolo. Regina n-a pierdut nimic din prestigiul său. modestă. adăposteşte două şiruri de verande suprapuse. au desăvârşit explorarea arhipelagului. După moartea ei a apărut în istoria Oceaniei celebra dinastie Pomare. într-un cuvânt. Quiros9 a descoperit insula Tahiti. a primit cu bunăvoinţă. Părăsind palatul guvernamental. De la ferestrele de sus. pe primii misionari englezi şi s-a convertit la creştinism zece ani mai târziu. al cărui acoperiş.o pânză cu dungi transversale roşii şi albe şi iahtul tricolor într-un colţ.. Ei bine.. La începutul descoperirii domnea regina Oberea. Cyrus Bikerstaff şi cortegiul său se îndreaptă către palatul Maiestăţii Sale. A fost o epocă de disensiuni. Locuinţa regală e aşezată în mijlocul boschetelor înverzite. vom fi acolo. şi Bougainville.Şi mâine? spune Frascolin. căreia i-a dat numele Sagittaria. comisarul-comandant al arhipelagului va întoarce vizita autorităţilor de pe Standard-Island şi se cuvine. . poţi îmbrăţişa cu privirea marile plantaţii care se întind până la marginea oraşului.Să fim acolo. imitând casele elveţiene. în anul 1767. Pomare I (1762-l780) a părăsit numele de Otoo. Dacă drapelul Franţei flutură pe catargele bastimentelor amarate în portul Papeete sau ancorate în radă. trecând sub • regimul protectoratului francez. O simplă plimbare pe sub arbori. în anul 1606. . în anul 1768. Dincolo de ele se zăreşte marea. Pomare al II-lea (1780-1819). care nu durează mai mult de un sfert de ceas. . După el. pe edificiile civile şi militare ale oraşului. o locuinţă plăcută. în anul 1797. dar confortabilă. .Mâine. completează Pinchinat. Wallis10. pentru a-l lua pe cel de Pomare.

Dar amiralul fiind aproape dezavuat. care a abandonat trei dintre coroanele sale: Raiatea . ei au fost readuşi de o expediţie franceză în 1838. Pomare al III-lea. a devenit regina insulei Tahiti şi a insulelor învecinate. născut în anul 1842.guvernul francez a repus-o în drepturi pe. în 1840. o răscoală o detrona pe regină şi proclama chiar republica. protejata groaznicului Pritchard. rege al insulei Raiatea. în sfârşit. protectoratul Franţei era acceptat de cinci şefi din insulă. primul său soţ. Teriimaevarna. . prinţul Teriitapunui. începând din anul următor. care a venit să-şi facă educaţia în Franţa. Patru ani mai târziu. mort la vârsta de treizeci şi cinci de ani. evenimente care au provocat ciocnirile sângeroase de la Mahaena şi Rapepa. moştenitor prezumtiv. Tahiti s-a supus în anul 1846 şi Pomare a acceptat tratatul de protectorat din 19 iunie 1847. născută în 1812. celebra Pomare. Domnia reginei Pomare n-a fost cu totul liniştită. născut în 1848. Neavând copii cu Tapoa. născut în 1846. în anul 1835. care era cel mai frumos bărbat din arhipelag: o fată. în anul 1852. prinţesă a insulei Bora-Bora din 1860. fiul precedentului. Pomare a protestat. Au mai fost câteva tulburări.de ciocniri armate şi populaţia arhipelagului a scăzut treptat de la o sută de mii la şaisprezece mii de locuitori. şi. a domnit de la 1819 la 1827 şi sora sa Aimata. Din această legătură s-a născut. misionarii catolici au intrat în conflict cu misionarii protestanţi. englezii au protestat. Arione. Pritchard a primit o despăgubire de douăzeci şi cinci de mii de franci şi amiralul Bruat a fost însărcinat să ducă la bun sfârşit aceste treburi încurcate. regina a dăruit patru copii soţului său. suverană. în sfârşit. năpăstuit de un şchiopătat dizgraţios. ea l-a repudiat pentru a se căsători cu Ariifaaite. prinţul Tamatoa. Huahine şi Bora-Bora. Amiralul Dupetit-Thouars a proclamat detronarea reginei în 1843 şi l-a expulzat pe Pritchard. păstrând suveranitatea insulelor Raiatea. răsturnat de supuşii revoltaţi de brutalitatea sa. după cum se ştie. prinţul Tuavira. Expulzaţi la început.

dar ceilalţi o primesc cu atâta voie bună.. . pe care-l însoţesc ajutoarele sale indigene. încât vioara întâi sfârşeşte prin a împărtăşi veselia generală.al Pacificului". şi nu-ţi uita batista. în amintirea lui renasc fermecătoarele povestiri de călătorie ale lui Bougainville şi Dumont d'Urville. Yvernes e furios pe remarca nepotrivită a acestui glumeţ răutăcios. Bora-Bora. a autorităţilor şi a delegaţiei notabililor de pe Standard-Island e făcută cu pompă.. iăsându-l pe Sebastien Zorn să replice că „lui îi e totuna". El nu-si ascunde emoţia la gândul că se vor afla în faţa acestei suverane a Noii-Cythere. Pomare a Vl-a. în favoarea fiicei sale.. autentice regine Pomare.înseamnă „Noapte de tuse". în favoarea celui de-al doilea fiu. dacă se poate spune astfel.în favoarea fiului său cel mai mare. tronul este ocupat de una dintre descendentele sale.. căci limba . . Cât despre vibrantul Yvernes. cu care stai de vorbă. al cărei nume singur. Ea poartă.Asta-i bună! exclamă Pinchinat. Primeşte complimentele lui Cyrus Bikerstaff cu o demnitate prietenoasă. afirmând că e mai bine să cunoşti oamenii la care mergi. Răspunde cu graţie. împărăteasa guturaiuluil Molipseşte-te. cu care l-a gratificat Pinchinat. Yvernes şi» Pinchinat îi răspund că a avut dreptate să-i lămurească asupra genealogiei dinastiei Pomare. îndatoritorul Frascolin continuă să justifice porecla de „Larousse. Huahine. El comunică colegilor săi aceste amănunte istorice şi biografice. Yvernes. şeful jandarmeriei. îl opreşte Frascolin din elan. Regina Pomare a Vl-a are patruzeci de ani. Onorurile sunt date de mutoi. cu care ar fi fost de acord şi o maiestate europeană. a unei. E ca şi cum ai spune Zeiţa strănutului. un costum de ceremonie roz pal. culoarea preferată a populaţiei tahitiene. într-o franceză foarte corectă. Actulamente. el este cu totul cuprins de farmecul poeticei naturi tahitiene. -. Primirea guvernatorului. ca şi familia sa care o înconjoară.

O să-i cântăm Offenbach.noastră e folosită curent în Arhipelagul Societăţii. . O să-i înţeleagă pe Mozart sau pe Beethoven?. de altfel. răspunzând că sunt la ordinele Maiestăţii Sale şi supraintendentul va lua măsurile necesare pentru ca suverana să fie satisfăcută. schiţând mişcările caracteristice ale acestui dans negru. artiştii parizieni se întâlnesc în sala cazinoului. Regina binevoieşte să spună membrilor săi că ar fi încântată să-i asculte şi să-i aplaude. Ce să-i cântăm Maiestăţii acesteia?. Coboară toţi către oraş. cea mai vie dorinţă de a cunoaşte această Standard-Island.'unde ofiţerii au pregătit o gustare în cinstea guvernatorului şi a elitei populaţiei miliardare.Avem un concert în perspectivă. Ei se înclină respectuos.. se rostesc numeroase toasturi şi abia pe la ora şase ambarcaţiile pornesc de la cheiurile portului Papeete spre Tribord-Harbour.. . ceea ce nu întârzie să zgândărească amorul propriu al lui Nat Coverley. spune Frascolin. oprindu-se la cercul militar. Aceasta se explică prin faptul că familia regală e protestantă. Bambula e cea mai indicată! ripostează Pinchinat. onorurile cu care a fost întâmpinat cortegiul lor la intrarea în palatul regal se repetă şi la ieşire. . Lecocq sau Audran!11 răspunde Sebastien Zorn. despre care se vorbeşte atât pe meleagurile Pacificului şi nădăjduieşte că această vizită nu va fi ultima. .. Suverana avea.Ba. Şampania curge în valuri. iar Jem Tankerdon e persoana cea mai de vază a sectorului protestant din Milliard-City. Varney. deloc!. Seara. Cvartetul Concertant nu e uitat în timpul prezentărilor. Jem Tankerdon este primit cu o atenţie deosebită... După audienţa prelungită timp de o jumătate de ceas..

la plecare. câteva familii s-au gândit să închirieze vile în împrejurimile oraşului Papeete şi le-au reţinut dinainte. telegrafic. Aceasta înseamnă că. miliardarii îşi arată recunoştinţa deschizându-şi larg porţile sau mai bine-zis porturile. bulevardele şi fără îndoială că nici un incident nu va tulbura aceste legături de prietenie. Militari şi civili din Papeete străbat câmpia. Ele plănuiesc.DINTR-O SERBARE ÎNTR-ALTA Insula Tahiti este destinată să devină un. Printre notabilii care-şi părăsesc palatele în schimbul confortabilelor locuinţe de ţară tahitiene. prin reciprocitate. excursionişti. celelalte luni ale anului constituind iarna emisferei meridionale. vânători chiar. să se instaleze aşa cum se instalează parizienii în vecinătatea Parisului cu servitorii. parcul. ca să trăiască viaţa marilor proprietari. dacă le place să vâneze. înainte de a-şi urma ruta către Tropicul Capricornului. îşi vor face vilegiatura fără să se teamă de acest climat sănătos. Domnul şi doamna Tankerdon. ea se va opri în apropiere de Papeete. poliţia guvernatorului trebuie să se asigure că populaţia n-a crescut în mod fraudulos prin pripăşirea vreunor tahitieni care nu au autorizaţia de a-şi stabili domiciliul pe domeniul său plutitor. E adevărat că. miliardarii au latitudinea de a vizita insulele grupului când comandoml Simcoe va face escală într-una sau alta. fiii şi fiicele lor se instalează de-a doua zi într-o locuinţă pitorească aşezată pe înălţimile capului Tatao. caii şi trăsurile lor. trebuie să-i amintim pe Tankerdoni şi pe cei din familia Coverley. Pe scurt. în chip de turişti. în fiecare an. Domnul. loc de repaus pentru StandardIsland. a cărui temperatură variază de la paisprezece la treizeci de grade între aprilie şi decembrie. Primiţi cu simpatie de către autorităţile franceze şi de indigeni. . în vederea acestui popas mai îndelungat.

şi doamna Coverley. . ai cărui ochi lucesc de fineţe diplomatică. Dar nu-i stă în putere să apropie aceste două puncte ale litoralului tahitian. secretarul general. . între aceste locuinţe e o distanţă de mai multe mile. De altfel. până acum. Ei sunt primiţi de guvernator cu onorurile cuvenite rangului lor. coordonatorul.Cu atât mai bine! răspunde supraintendentul.tr. spre binele insulei noastre mult iubite! Şi Calistus Munbar execută o piruetă pe care Athanase Doremus ar fi aplaudat-o şi pe care n-ar fi dezaprobat-o un marchiz din secolul cel mare*. că.. îl întrerupe supraintendentul şi dacă hazardul nu-şi face datoria.. Dacă reprezentantul Franţei ar fi venit mai întâi la Coverley ce-ar fi zis Tankerdonii şi dacă ar fi venit la Tankerdon.Se pare. ce-ar fi zis familia Coverley? Cyrus Bikerstaff nu poate decât să se felicite pentru această dublă plecare. * Autorul se referă la epoca lui Ludovic al XIV-lea (N. pe care Walter Tankerdon o socoteşte poate cam prea mare. îl vom înlocui noi.E destul să se ivească o ocazie.Deci putem spera că rivalitatea acestor familii va lua sfârşit? întreabă Frascolin. cele două familii nu vor putea asista la vizita comi-sarului-comandant.. în după-amiaza zilei de 20 octombrie. totuşi. . domnişoara Diana şi surorile sale au închiriat o vilă minunată. Aceasta nu depinde poate decât de simpaticul Walter şi de încântătoarea Diana. Frascolin îi atrage atenţia lui Calistus Munbar că. principalii funcţionari' ai protectorului debarcă pe cheiul portului Tribord-Harbour. fiind plecate. acest moştenitor şi această moştenitoare.Cine ştie? răspunde Calistus Munbar. .) .. începe Yvernes. Acesta va înlătura conflictele de amor propriu. destul de bine întreţinute... comisarul-comandant. drumuri carosabile. le pun în comunicaţie directă cu Papeete. . pierdută sub arborii uriaşi ai capului Venus.

conduc cortegiul în capitală. mărginite de grădini pline de verdeaţă şi prospeţime. Capitala arhipelagului este. prelungindu-se toată noaptea. primire măgulitoare din partea populaţiei şi. Apoi. în tunetele artileriei insulei cu elice. la Observator. artiştii noştri se aventurează în interiorul oraşului. în parc şi. . în primul rând. ducând cu ei o excelentă amintire despre această recepţie. fericiţi să calce pe un veritabil sol de stânci şi de pământ vegetal. ale cărui picioare n-ar fi rezistat unor peregrinări atât de lungi. 21 octombrie. pavoazate cu culorile franceze şi cu cele ale insulei plutitoare. fără îndoială. cei patru parizieni debarcă la Papeete. la Saint-Mary Church. E ora şase. aşezate în partea cea mai îndepărtată a portului. în sfârşit. la fel de bine desenate cu sfoara şi echerul ca şi străzile din Milliard-City. la cele două fabrici de energie electrică. N-au invitat pe nimeni să-i întovărăşească . unde saloanele primăriei sunt pregătite pentru această întrevedere. localurile şi principalele întreprinderi de comerţ. e un necontenit du-te-vino de europeni şi de indigeni. Chiar la această oră matinală. în marea sală a cazinoului e servit un lunch1. vizita la templu. magazinele marinei. schimb de discursuri oficiale de o durată acceptabilă. urcând pe una dintre străzile care duc spre chei. Cvartetul simte o adevărată plăcere să-şi piardă vremea hoinărind pe sub arborii care umbresc casele de pe plajă.Izbucnesc detunături la bateriile Pintenului şi Pupei. un oraş frumos. Străzile sunt largi. când comisarulcomandant şi suita sa se reîmbarcă pentru Papeete. unde funcţionează un railway2 de sistem american. ei vizitează Papeete. La întoarcere. A doua zi dimineaţă. în cele două porturi. Care electrice. Apoi. plimbare circulară cu tramvaiele care deservesc litoralul. Animaţia va fi şi mai mare după ora opt seara. Pe parcurs.nici măcar pe Athanase Doremus. Sunt liberi ca aerul -şcolari în vacanţă. în faţa palatului municipal.

construite aproape toate din lemn şi ridicate pe blocuri de zidărie. ca şi în Arhipelagul Sandwich. şefii sau proprietarii de pământ. Primele. Celelalte. foarte probabil. mâncau cu plăcere un cotlet de om şi rezervau suveranului lor ochii luptătorului învins. Insula Sfântă. de origine malaieză. cărora li se recunoştea darul de a face minuni. societatea tahitiană cuprindea trei clase: cea a prinţilor. Am făcut mii de mile ca să nu întâlnim măcar unul?. ceea ce le face să fie curate.Răbdare! răspunde violoncelistul.. personaje privilegiate. . sunt construite din trunchiuri de bambus şi tapiţate cu rogojini. destul de rare în oraş. fripţi după reţeta bucătăriei tahitiene! . aerisite şi plăcute.E uşor de înţeles că nopţile tropicale şi. Aici. dintr-o saltea din foi de bananier. presărate cu fantezie pe sub umbrare.. . dintr-o plapumă din puf de fromager. e uşor să le deosebeşti pe cele europene de cele tahitiene. . nu lasă nimic de dorit în privinţa confortului. înainte de a fi cuceriţi.. Dar indigenii?. deşi paturile din Papeete sunt făcute dintr-o împletitură de funii răsucite din fibre de cocos.. mai cu seamă. nopţile tahitiene. ar fi fost leagănul regilor lor . Cât despre case. aparţinând rasei pe care ei o numesc maori. răbdare! Poate vom găsi mai mulţi decât ar trebui să satisfacă acum curiozitatea ta prostească! Nici nu ştie câtă dreptate are! Tahitienii sunt. fără să vorbim de perdelele care-l apără pe cel adormit de plictisitorul atac al ţânţarilor. scăldat de apele limpezi ale Pacificului în grupul Insulelor Sous-le-Vent. Se pare că Raiatea. înainte de venirea misionarilor. bătând aerul cu mâna dreaptă ca Rodin din Misterele Parisului3. nu vom regăsi pe bravii sălbatici care.Ah! Nu mai sunt deloc canibali în Oceania! exclamă Pinchinat. nu sunt menite să fie pierdute într-un pat.un leagăn încântător.Indigenii? spune Frascolin tovarăşilor săi.

numită hei şi împodobită cu frunze şi flori. pantalonul care cade peste pantofi. au tenul roşiatic. Tatuajul de război e pe cale de dispariţie. frumuseţea tipului lor. mintea lor vioaie.Şi ce fete frumoase! adaugă altul. Nu! Turiştii noştri preferă. cu ochii lor mari şi vii. haina din stofă roz deschis. mulţimea care nu posedă nimic sau.mai puţin bine văzuţi şi supuşi prinţilor. forme admirabile. nu avea niciodată mai mult decât uzufructul pământului său. Dar ceea ce nu s-a schimbat este inteligenţa acestor indigeni.Doamne. pătruns parcă de fierbinţeala sângelui lor. a cărui pânză colorată şi dungată se drapează de la centură până la gleznă şi în locul pălărie tari şi chiar al panamalei.tr.). Bărbaţii sunt înalţi. coafura comună celor două sexe. sub influenţa misionarilor anglicani şi catolici. Ei nu atrag însă atenţia cvartetului. când poseda. în locul pantalonilor cu tăietură modernă. curajul lor demn de laudă. . . o fizionomie blândă şi plăcută. frumoşi băieţi! spune unul. vivacitatea cu care vorbesc. dar fin desenate. alteori poartă o pălărie uşoară. în franceză. aşa cum ni le-au păstrat statuile antice. Cei mai bogaţi oameni din insulă se îmbracă europeneşte şi le stă bine cu cămaşa cu guler răsfrânt. cu buzele • puţin cam groase. ele sunt încă poeticele şi graţioasele tahitiene ale lui Bougainville. Cât despre femei. reve = vis (N. ale cărui culori se schimbă ca într-un calei* Joc de cuvinte intraductibil. declamă Yvernes. Uneori petalele albe ale tiarei (un fel de gardenie) se amestecă şi cu şuviţele negre răsfirate pe umerii lor. Parizienii nu pot să nu-l admire. un parco. făcută din scoarţa unui mugure de cocotier „al cărui nume suav de revareva pare înfiripat într-un vis"*. . Adăugaţi farmecului acestui costum. odată cu prilejurile care-i dădeau naştere odinioară. Totul s-a schimbat de la cucerire şi chiar înaintea ei. la oraş ca şi la ţară. Sunt într-adevăr superbi aceşti maori.

încântaţi să primească nişte compatrioţi. prin câmpii de igname. a căror vegetaţie este atât de bogată la aceasta contribuind apele curgătoare şi roua abundentă a nopţilor. Când creatorul a modelat asemenea tipuri superbe.. cu coaja parcă cizelată şi al căror miez este principala hrană a indigenilor. la poalele munţilor. în excursiile sale. privirile adânci. ale căror culmi străbat prin cupola de frunziş.. arbuşti de cafea şi de bumbac... graţia mersului. portocali. superbul taro... moliciunea gesturilor. sorgho5. de asemenea. abis sau santal.. printre care se înmănunchează fructe mari. cvartetul ajunge până la peninsula Tabaratu..doscop.. O vizită făcută la fortul Phaeton îl pune în legătură cu un detaşament de soldaţi de marină.. arrow-root4.. goyavieri.. sonoritatea armonioasă a vocii şi veţi înţelege de ce când unul spune: „Doamne.. ceilalţi răspund în cor: „Şi ce •fete frumoase! „. tiairi sau banculieri. în timpul excursiilor lor prin districtele vecine cu Papeete. ţinută de un colonist. manguieri. miroşi sau lemn de trandafir. tamanas. ei se aventurează în interior. districtual vinuri franţuzeşti de care demnul hangiu consimte să se despartă în schimbul unui preţ . cocotieri eleganţi cu o magnifică siluetă.. El le oferă indigenilor din împrejurimi şi poliţaiului.. trestie de zahăr. s-ar fi putut să nu se gândească să le dea un cadru demn de ei? Şi ce şi-ar fi putut imagina mai încântător decât peisajele tahitiene. cu frunzele sale mari de un verde închis.. puraus. parizienii nu încetează să admire această lume de minuni vegetale. Frascolin se descurcă repede cu pricepere. la cea mai mică mişcare. indigo... acest preţios arbore de pâine-. dulceaţa surâsului.. într-o cârciumă din port. cu trunchiul înalt. tutun. neted şi alb. îndepărtându-se de ţărmurile care sunt mai prielnice culturilor şi unde pădurile sunt înlocuite prin plantaţii de lămâi.. Pretutindeni.. manioca. ce băieţi frumoşi!".... ale cărui rădăcini sunt comestibile şi. taccas. casuarini sau arbori de fier.

ei sunt primiţi cu simpatie şi confort. Pentru ziua de 7 noiembrie. în locuinţele izolate. un fel de prăjitură cu gust acrişor. în dreptul culmii singuratice pe care Cook a botezat-o Capul Copacului . dar mult mai îngustă. excursie pe care trebuie să o facă orice turist demn de acest nume. la colonişti şi la indigeni. igname gătite în chip suculent. pornind din satul Taharahi. Indigenii oferă oaspeţilor produsele autohtone: ciorchini de fructe ale unei specii de bananieri numiţi fei. Urcă apoi valea râului până la o cascadă răsunătoare. în sfârşit. Un bulevard plantat cu arbori magnifici îi călăuzeşte. Desigur că în cursul acestor excursii. sub numele de taiero. Familia Coverley şi-a fixat reşedinţa aici. făcute dintr-o frunză de tutun uscată la foc şi înfăşurată într-o foaie de pandanus. făcută din nucă de cocos răzuită şi care.nume justificat în acea epocă prin prezenţa unui arbore izolat. în sate. după ce au tras câteva fumuri. Numai că. de o frumoasă culoare galbenă. se păstrează în tulpini de bambus. traversând peste un pod frumosul râu Fantahua. Şi când poliţaiul îi oferă ţigara sa. le trec din gură în gură. până la farul care se înalţă la extremitatea insulei. cu pas uşor.bun. mort acum de bătrâneţe. au proiectat să viziteze capul Venus. care cade de la şaptezeci şi cinci de metri cu un superb tumult. a cărui intonaţie caraghioasă umple de burtă dispoziţie întreaga asistenţă. Pornesc dis-de-dimineaţă. de două ori mai înaltă decât Niagara. Comesenii fumează sute de ţigări. maiore. Urmând drumul agăţat de coasta colinei Taharahi. excursioniştii nu puteau să se întoarcă în fiecare seară la Papeete sau pe Standard-Island. Această gustare e foarte veselă. Pinchinat îi mulţumeşte cu un „mea maitai". fructul arborelui de pâine fript înăbuşit într-o groapă umplută cu pietre încinse. pe coasta unei . în loc să-i imite pe tahitieni şi tahitiene care şi. Pretutindeni însă. adică „foarte mulţumesc". ajung pe ţărmul mării. francezii se mulţumesc să le fumeze franţuzeşte.

iar Yvernes. domnule Tankerdon. înzestrat cu o frumoasă vocei de tenor. el îi întreabă dacă au de gând să se întoarcă seara la Papeete. dincolo de Papeete .să se plimbe în regiunea capului Venus. Schimbând un salut cu turiştii francezi.. Se pare că faţa tânărului s-a întunecat. Ah.Poate că încântătorul cavaler ar fi vrut să ne însoţească.Da.Ceea ce dovedeşte că miliardul nu face fericirea. . domnilor. călare. de ce a trebuit ca fostul negustor să reapară în pielea ultrabogătaşului Tankerdon. Walter Tankerdon dă pinteni calului şi se îndepărtează în trap mărunt. . Parizienii îl zăresc totuşi. cu toate că nici un nor nu trece prin dreptul soarelui. E o reuniune simpatică.. foarte departe. Nu se ştie prea bine de ce . replică Walter Tankerdon. adaugă Frascolin. şi este evident că prietenul nostru Munbar ar putea să aibă dreptate! Walter e nefericit că n-a putut s-o întâlnească pe miss Dy Coverley. care n-a fost deloc creată pentru afaceri?! . noaptea la vilă. . acest mare filozof. la pian. După-amiaza şi seara petrec ceasuri plăcute în vila familiei Coverley. 1 ascunsă între arbori. . după ce a aruncat o ultimă privire asupra vilei albe.Atunci. probabil. riscând să semene vrajbă pe această StandardIsland.coline înverzite. Am primit o invitaţie din partea doamnei Coverley şi vom petrece. şi-o împleteşte cu aceea de soprană a tinerei fete. Domnişoara Dy cântă ca o veritabilă artistă. Doamna Coverley descifrează câteva partituri noi.Nu. Cvartetul este primit cu aceeaşi căldură ca în palatul de pe Bulevardul Cincisprezece.Pinchinat . bineînţeles. de la care arta nu poate lipsi. Nu există nici un motiv serios pentru ca Walter Tankerdon .poate chiar intenţionat . răspunde Frascolin. vă spun la revedere.a cărui vilă se află departe. spune Pinchinat. Se cântă. în împrejurimile casei Coverley. Tânărul a ajuns. încheie Yvernes.

şi dacă ... Nu.aminteşte în treacăt că el şi colegii săi l-au zărit pe Walter Tankerdon plimbându-se în împrejurimile vilei. Să fie aceasta o manevră dibace? Nar fi fost mai bine să tacă?.

fără îndoială. al cărui pavilion flutură pe Paris. nimic n-ar fi fost de semnalat în această ultimă săptămână. De dimineaţă. Standard-Island va porni din nou către sud-vest. semaforul de pe colina care se ridică în spatele oraşului Papeete semnalează apropierea diviziei escadrilei franceze a Pacificului. După loviturile de tun oficiale. aproape imperceptibil. cvartetul face cale întoarsă către Papeete. escortat de două crucişătoare de clasa a doua şi de o vedetă rapidă. în timpul căreia cei patru turişti şi-au completat excursiile. Urmându-şi itinerarul hotărât mai dinainte. La ora unsprezece. încântat de această primire simplă şi cordială. crucişătorul. Un surâs uşor. A doua zi. mamă. doamnă. .Nu. dacă la data de 11 noiembrie nu s-ar fi produs un eveniment foarte plăcut. contraamiralul şi comisarul-comandant al Insulelor Societăţii se grăbesc să-şi facă vizitele de rigoare. copila mea? . ochii ei frumoşi strălucesc mai viu. de clasa întâi Paris. în timp ce domnul Coverly încruntă spânceana: .supraintendentul ar fi fost acolo.Câtuşi de puţin. lunecă pe buzele fetei. Doamna Coverley o priveşte o clipă. domnule Yvernes? .Şi dumneavoastră. Sunt schimbate saluturile reglementare şi contraamiralul. . cărora li se alătură simpaticele tunete ale bateriilor Pintenului şi Pupei. Popasul la Tahiti nu trebuie să dureze mai mult de o săptămână. cu ofiţerii săi. Şi. am cântat probabil în corul de copii al vreunei capele din Paradis! Serata continuă şi este aproape miezul nopţii când domnul Coverley socoteşte că a venit ora somnului. iar când reîncepe să cânte vocea i-a devenit parcă mai pătrunzătoare. coboară pe uscat. n-ar fi putut decât să-l aprobe. mulţumindu-se să spună. înainte de a mă naşte.Nu eşti obosită. ancorează în radă.

La fel şi comisarul-comandant. înalţii funcţionari francezi. Sunt trimise o mie de invitaţii. Porturile Bijuteriei Pacificului sunt deschise marinarilor francezi care se îmbulzesc să-i admire minunăţiile. care se arată foarte încântaţi. In aceste împrejurări. Cvartetul se pune la dispoziţia lui şi se hotărăşte ca printre cele mai atractive numere din program să figureze şi un concert. Cyrus Bikerstaff îşi primeşte oaspeţii la primărie. Regina binevoieşte să accepte. ofiţerii diviziei. Calistus Munbar e însărcinat să organizeze această serbare şi se poate avea încredere în imaginaţia şi în zelul său. a tahitienilor europeni sau indigeni şi a escadrilei franceze. Aceasta înseamnă noi prilejuri de recepţii şi serbări. pe prinţii şi prinţesele de la curtea ei. cei o mie de invitaţi nu vor fi aşezaţi toţi la masa oficială. La acea dată se vor fi întors şi miliardarii aflaţi în vilegiatură. pentru că plecarea insulei cu elice e programată peste două zile. să asiste la această serbare. Da! Se hotărăşte să se dea o mare serbare la 15 noiembrie. Programul ei va cuprinde un dineu de gală şi un bal în saloanele primăriei. o idee genială a cărei realizare avea să lase amintiri de neşters. supra-intendentul la cazinou si în celelalte clădiri subordonate lui. Bineînţeles. Această idee i-o comunică guvernatorului şi guvernatorul o aprobă cu avizul consiliului notabililor. autorităţile pro- . uniformele marinei noastre se amestecă bineînţeles cu costumele miliardarilor. în primul rând. Cât despre invitaţii.Este un adevărat noroc pentru navele diviziei. Timp de patruzeci şi opt de ore. ele cad în sarcina guvernatorului. înaltele personaje ale celor două sectoare nu vor lipsi de la acest festival dat în onoarea reginei Pomare a Vl-a. ofiţerii şi echipajele lor că au sosit în rada insulei Tahiti în timp ce Standard-Island se află încă aici. care va întruni doar o sută: persoanele regale. la 17 noiembrie. uimitorului Calistus Munbar îi vine o idee. Cyrus Bikerstaff se duce personal să-i roage pe regina Pomare. contraamiralul şi ofiţerii săi.

toată lumea ajunge la palatul municipal. Cât despre meniu. Aceasta le e de ajuns celor doi tineri şi e bine că n-au fost aşezaţi şi mai aproape. să se plângă. pentru talentul şi persoanele lor. consiliul notabililor şi înaltul cler de pe Standard-Island. Cremă comtesse . Protocolul a fost respectat de guvernator cu un tact desăvârşit. Nu poate exista nici o pricină de ceartă între marile familii rivale ale celor două sectoare. şi din punct de vedere culinar. jocuri. Fiecare e încântat de locul său . imprimat cu litere de aur pe hârtie velină. în costume de gală. Soseşte ziua cea mare. Nu mai e nevoie să spunem că artiştii francezi nu au de ce. li s-a dat o nouă dovadă de stimă şi simpatie. după o plimbare prin parc. care se află în faţa lui Walter Tankerdon. superb împodobit. Dar în parc vor fi banchete. asemeni scării palatului Vanderbildt din New York! Şi comesenii se aşază la mesele acestui festin de neuitat. Invitându-i la masa de onoare.tot ceea ce e necesar pentru a satisface populaţia. în bubuiturile dublei baterii. Standard-Island se pavoazează cu toate culorile franceze şi tahitiene. Milliard-City nu are de ce să invidieze bătrâna Europă. prin grija lui Calistus Munbar: Supă a la Orleans.printre alţii domnişoara Dy Coverley. îmbinate cu culorile insulei plutitoare. Ce privelişte oferă scara monumentală! Fiecare lespede de marmură a costat nu mai puţin de zece mii de franci. Să judecăm după acest menu. Către ora şase seara. studiat. focuri de artificii ..tectoratului. principalii funcţionari.. gândit. în splendida sală de mâncare. el dovedeşte că. sunt primite la Tribord-Harbour. alcătuit de supraintendent. Regina Pomare şi curtea sa. Acestor bubuituri le răspund tunurile din Papeete şi tunurile diviziei navale.

La masa reginei Angliei. . 18 de Beethoven. îngheţată. Chambertin . 10 de Mozart. Perişoare de pasăre vieneze. invitaţii merg la cazinou pentru concert. Cvartetul al doilea în re minor Op. fructe. Prăjituri: Saleuri cu parmezan.Château Margaux. Cvartetul al doilea în re major Op.pe bordul insulei cu elice! între timp. nu mai mult: Cvartetul al cincilea în la major Op. Salată provensală. Spumă de ficat a la Trevise.Champagnc Lichioruri. Vinuri: Château d'Yquem . Răcoritoare: Prepeliţe „pe canapea". Acest concert e un nou triumf pentru executanţii parizieni. jeleuri.orice ar gândi recalcitrantul violoncelist . 64 (partea a doua) de Haydn. Programul cuprinde patru bucăţi alese . Muşchi de vacă napolitan. Mazăre a l'anglaise. îmbarcaţi în chip atât de fericit . Pe peluze se înfiripă baluri câmpeneşti şi. a împăratului Rusiei.Calcan a la Mornay.patru. a împăratului neamţ sau a preşedintelui Republicii Franceze n-au fost niciodată meniuri mai desăvârşite şi şefii bucătari cei mai la modă din cele două continente n-ar fi putut găti mai bine! La ora nouă. Cvartetul al doisprezecelea în mi bemol major de Onslow. europenii şi indigenii iau parte la diferitele jocuri organizate în parc.

amândouă la fel de orbitoare? Cu siguranţă că nu Cyrus Bikerstaff. în acelaşi timp. Ansamblul e încântător. Şi. comandorul Simcoë şi prima doamnă de onoare a reginei. într-o atitudine dacă nu de protest cel puţin de. au o înclinare deosebită pentru cânt şi dans. Apoi dansatorii de toate neamurile. pe umeri. totuşi. indigenii din Tahiti. acordeoanele se dezlănţuie. Sébastien Zorn se ţine deoparte. îşi dau frâu liber! în acelaşi timp. Se adaugă vocile şi cântecele marinăreşti răspund ariilor populare preferate de populaţiile oceaniene. bărbaţi şi femei. Or. eclipsează uşor pe cele mai elegante europene din colonie. Doamnele miliardare şi tahitiene se întrec în toalete.de ce să nu mărturism. se dansează în sunetul acordeoanelor. asemeni celor doi romani morocănoşi din celebrul tablou . în cadrilul de onoare figurează suverana Insulei Tahiti şi augustul ei soţ. mereu grijuliu să menţină un echilibru desăvârşit între cele două sectoare ale insulei. cum au debarcat în număr mare de pe Paris şi de pe alte nave ale diviziei. cliente statornice ale croitorilor parizieni. în mai multe rânduri. Nu e de mirare că cele dintâi. Dar cine ar îndrăzni să se pronunţe pentru doamna Coverley sau doamna Tankerdon. dispreţ. pe piept şi doar lupta dintre ele poate prezenta vreun interes. marinarii francezi au şi ei o slăbiciune pentru acest instrument pneumatic şi. De altfel. indigeni sau străini. instrumente foarte la modă printre băştinaşii din Insulele Societăţii. Cyrus Bikerstaff şi doamna Coverley. datorită şi băuturilor de tot felul oferite de municipalitate. Diamantele le strălucesc în păr. s-au alcătuit şi alte cadriluri unde perechile se formează doar după gusturi şi simpatii. ei execută figurile dansului repauipa. în care excelează. contraamiralul şi doamna Tankerdon. care poate fi considerat ca un dans naţional şi a cărui măsură e marcată prin bătăi de tobă. sub conducerea lui Athanase Dorémus. baluri de o compoziţie mai selectă reunesc familiile în saloanele primăriei.

sfârşindu-se popasul. La 19 noiembrie. care n-a fost surpriza generală când întâmplarea l-a desemnat pe Walter Tankerdon drept cavalerul domnişoarei Coverley! Să fie doar întâmplarea? Oare fina diplomaţie a supraintendentului n-a ajutat-o prin cine ştie ce combinaţie savantă? în orice caz. mazurci cu cele mai frumoase tahitiene şi cu cele mai încântătoare fete de pe Standard-Island. un surplus de muncă funcţionarilor stării civile.orientare pe care aparatele telegrafice o trasează pe hărţile aşezate în vitrinele cazinoului. De altfel. Dar Yvernes. e. A treia zi. lovitură cu lovitură. Frascolin dansează valsuri.ceea ce va aduce. să treacă în revistă insulele Sous-le-Vent. aşa cum i-au salutat şi sosirea şi ea întoarce saluturile. Mapeta. insula Sfântă.o mie de metri. dispar ultimele înălţimi ale arhipelagului. atât insulei Tahiti cât şi diviziei navale. Pinchinat. când soarele se pleacă la orizont. Mânu. Tubuai. comandorul Simcoe transmite din zori ordinul de pornire. Aşa a decurs această serbare memorabilă. împodobită cu piscuri superbe. după insulele du Vent. în aşa fel încât. cu consecinţe de neprevăzut dacă constituie un prim pas spre împăcarea celor două puternice familii. leagănul regalităţii indigene.Decadenţa6. Plutesc aStfel de-a lungul pitoreştilor contururi ale insulei Morea. polci. dansurile reîncep şi se prelungesc până în zori. După focul de artificii care se aprinde deasupra marii peluze.trebuie să sperăm . verigi ale lanţului tahitian de-a lungul acestor meleaguri. Şi cine ştie dacă în seara aceasta balul nu a hotărât multe căsătorii . dominată de un munte de. apoi insuliţele Motu-Iti. Bubuiturile artileriei salută plecarea insulei cu elice. Direcţia este nord-vest. Bora-Bora. a cărei amintire va dăinui de-a lungul nenumăraţilor şi fericiţilor ani pe care viitorul . Standard-Island se îndreaptă atunci către sud-vest . .evenimentul zilei. *. fără îndoială. Raiatea..îi rezervă insulei cu elice..

Şi cine l-ar observa, în această clipă, pe căpitanul Sarol, ar fi izbit de focul sumbru al privirilor sale, de expresia sălbatică a chipului său în timp ce, cu o mână ameninţătoare, le arată malaiezilor drumul spre Noile Hebride, aflate la o mie două sute de leghe spre vest!

Partea a doua

ÎN INSULELE COOK
Plecată de şase luni din Madeleine-bay, Standard-Island străbate Pacificul din arhipelag în arhipelag. Nici un accident nu s-a produs în timpul minunatei sale croaziere, în această perioadă a anului, regiunile zonei ecuatoriale sunt liniştite, vânturile alizee bat cu regularitate între cele două tropice. De altfel, când se dezlănţuie o vijelie sau o furtună, temelia solidă pe care se sprijină Milliard-City, porturile, parcul, câmpia, nu simt nici cea mai mică zguduitură. Vijelia trece, furtuna se linişteşte. Cei de pe Bijuteria Pacificului abia le bagă în seamă. Ceea ce ar fi mai de temut în asemenea condiţii este monotonia unei existenţe prea uniforme. Dar parizienii noştri sunt primii de acord că nu se poate vorbi despre aşa ceva. în imensul deşert al oceanului, oazele se succed - de pildă arhipelagurile care au fost vizitate: Sandwich, Marchizele, Pomotu, Insulele Societăţii şi cele care vor fi explorate înainte de a relua drumul spre nord, Insulele Cook, Samoa, Tonga, Fidji, Noile Hebride, poate şi altele. Sunt tot atâtea ocazii aşteptate cu nerăbdare, care vor îngădui să fie străbătute aceste regiuni, atât de interesante din punct de vedere etnografic. în ceea ce-i priveşte pe membrii Cvartetului Concertant, nu le-ar da prin gând să se plângă chiar dacă ar avea timp pentru aceasta. Pot ei să se considere izolaţi de restul lumii? Nu există oare servicii poştale care fac legătura cu cele două continente? Petrolierele aduc cu regularitate combustibilul necesar uzinelor şi nu trec două săptămâni fără ca navele să descarce la

Tribord-Harbour sau Babord-Harbour mărfuri de tot soiul şi, împreună cu ele, informaţiile şi noutăţile care-i distrează pe miliardari. Se înţelege de la sine că salariul artiştilor este plătit cu o punctualitate care dovedeşte inepuizabilele resurse ale Companiei. Mii de dolari se îmgrămădesc în buzunarele lor şi vor fi bogaţi, foarte bogaţi la sfârşitul angajamentului. N-au dus niciodată o asemenea viaţă şi fără îndoială că nu pot să regrete rezultatele „relativ mediocre" ale turneelor prin Statele Unite ale Americii. - Ia spune, îl întreabă într-o zi Frascolin pe violoncelist, ţi-ai schimbat părerile preconcepute despre Standard-Island? -' Nu, răspunde Sebastien Zorn. - Şi, totuşi, intervine Pinchinat, vom avea punga plină la sfârşitul croazierei! - Nu-i totul să ai punga plină^ mai trebuie să fii sigur că o iei cu tine! - Şi nu eşti sigur? - NU. Ce să mai spui la aceasta? Şi totuşi, n-aveau de ce să se teamă, deoarece salariul trimestrial era trimis în America sub; formă de cambii şi depus în casele de bani ale Băncii din New York. Deci, mai bine să-l lăsăm pe încăpăţânat să se cufunde în nejustificata sa neîncredere. Viitorul pare mai sigur ca oricând. S-ar zice că rivalitatea dintre cele două sectoare a intrat într-o fază mai potolită. Cyrus Bikerstaff şi adjuncţii săi pot să se felicite. Supraintendentul e şi mai agitat după „marele eveniment de la balul primăriei"; Da! Walter Tankerdon a dansat cu domnişoara Dy Coverley. Se poate trage concluzia că raporturile dintre cele două familii ar fi mai puţin încordate? E sigur doar că Jem Tankerdon şi| prietenii săi nu mai spun că vor face din Standard-Island o insulă industrială şi comercială. în sfârşit, în înalta societate se discută mult despre incidentul de la bal. Spiritele pătrunzătoare văd în

aceasta o apropiere, poate mai mult, decât o apropiere, o unire care va pune capăt neînţelegerilor personale şi publice. Şi dacă aceste previziuni se realizează, doi tineri demni unul de altul vor vedea împlinindu-se dorinţa lor cea mai scumpă, după cum suntem în drept s-o afirmăm. E neîndoielnic că Walter Tankerdon n-a putut să reziste farmecelor Dianei Coverley. Aceasta durează de mai bine de un an. Dată fiind situaţia, el n-a încredinţat nimănui secretul sentimentelor sale. Domnişoara Dy a ghicit, a înţeles şi a fost mişcată de această discreţie. Poate chiar că a văzut limpede în inima ei, care-i gata să răspundă inimii lui Walter?... Ea n-a lăsat să se vadă nimic, păstrându-se în rezerva pe care i-o dictează demnitatea sa şi antipatia declarată dintre cele două familii. Un spirit atent ar fi putut observa, totuşi, că Walter şi Dy nu iau niciodată parte la discuţiile care se iscă uneori în palatele de pe al Cincisprezecelea şi al Nouăsprezecelea Bulevard. Când neînduplecatul Jem Tankerdon se lansează în vreo fulminantă diatribă împotriva familiei Coverley, fiul său îşi pleacă fruntea, tace, se îndepărtează. Când Nat Coverly tună şi fulgeră împotriva Tankerdonilor, fiica sa îşi pleacă privirile, frumosul ei chip păleşte şi ea încearcă să schimbe discuţia - ce-i drept, fără să reuşească. Faptul că aceste două personaje n-au băgat de seamă nimic se datoreşte destinului comun al taţilor, pe care natura i-a legat la ochi. Dar - cel puţin aşa susţine Calistus Munbar - doamna Coverley şi doamna Tankerdon n-au rămas la acest stadiu de orbire. Mamele au ochi să vadă şi starea sufletească a copiilor lor ceea ce constituie un subiect de permanentă îngrijorare, pentru că singurul leac posibil este inaplicabil. De fapt, ele simt bine că, faţă de duşmănia dintre cei doi rivali, faţă de amorul lor propriu mereu pus la încercare în probleme de întâietate, nici o împăcare, nici o legătură nu e admisibilă... Şi, totuşi, Walter şi Dy se iubesc... Mamele lor nu mai au nevoie să descopere acest lucru... Nu o dată, tânărul a fost îndemnat să aleagă printre fetele

de măritat din sectorul babordez. Sunt destul de drăguţe, cu' o educaţie desăvârşită, aproape la fel de bogate ca el şi familiile lor ar fi încântate de o asemenea legătură. Tatăl său i-a cerut-o foarte limpede, mama sa de asemeni, cu toate că s-a arătat mai puţin insistentă. Walter a refuzat totdeauna, pretextând că nu simte nici o înclinare către căsătorie. Ori, fostul comerciant din Chicago nici nu vrea să audă aşa ceva. Când ai o dotă de mai multe sute de milioane, nu e cazul să rămâi celibatar. Dacă fiul său nu găseşte o fată care să-i placă pe Standard-Island - o fată din lumea lui - se înţelege - ei bine, să pornească în călătorie, să străbată America sau Europa!... Cu numele şi averea sa, fără să mai vorbim despre farmecele personale, nu va avea decât greutatea alegerii - chiar de i-ar place o prinţesă de sânge regal sau imperial!... Astfel se exprimă Jem Tankerdon. Dar, de fiecare dată când tatăl său l-a pus la zid, Walter s-a ferit să treacă peste acest zid pentru a-şi căuta soţie în străinătate. Mama sa l-a întrebat odată: - Dragul meu, e aici o fată care-ţi place? - Da, mamă! Şi, cum doamna Tankerdon n-a mers până acolo încât să-l întrebe cine-i fata, el n-a socotit oportun s-o numească. E neîndoielnic că o situaţie asemănătoare există în familia Coverly şi că fostul bancher din New Orleans vrea să-şi mărite fiica cu unul dintre tinerii care frecventează palatul unde recepţiile sunt foarte la modă. Dacă nici unul nu-i place, ei bine, părinţii ei o vor duce în străinătate... Vor vizita Franţa, Italia, Anglia... Dy răspunde că preferă să nu părăsească Milliard-City... Se simte bine pe Standard-Island... Nu cere decât să rămână aici... Domnul Coverly nu încetează să fie neliniştit de acest răspuns, al cărui adevărat motiv îi scapă. De altfel, doamna Coverly nu i-a pus fiicei sale o întrebare atât de directă ca aceea adresată lui Walter de doamna Tankerdon şi e de crezut că Dy n-ar fi îndrăznit să răspundă cu aceeaşi sinceritate - nici chiar mamei sale.

Iată în ce stadiu se află lucrurile. De când nu mai pot să se înşele asupra naturii sentimentelor lor, tinerii au schimbat uneori câte o privire, dar nu şi-au vorbit niciodată. Dacă se întâlnesc, aceasta se întâmplă doar în saloanele oficiale, la recepţiile guvernatorului, în timpul vreunei ceremonii de la care notabilii miliardari nu pot să lipsească, fie chiar numai pentru că rangul lor o cere. Or, în aceste împrejurări, Walter Tankerdon. şi domnişoara Dy Coverley afişează o totală indiferenţă, aflându-se pe un teren unde orice imprudenţă ar putea avea consecinţe supărătoare. Imaginaţi-vă efectul produs după extraordinarul incident care a marcat balul guvernatorului - incident în care spiritele înclinate spre exagerare au vrut să vadă un scandal şi despre care tot oraşul a vorbit a doua zi. Cât despre ceea ce l-a provocat, nimic mai simplu. Supraintendentul o invitase pe domnişoara Coverley la dans... şi n-a putut fi găsit la începutul cadrilului - o, vicleanul Munbar!... Walter Tankerdon s-a prezentat în locul lui şi fata l-a acceptat ca partener... Probabil, chiar sigur că în urma acestui eveniment, atât de neobişnuit faţă de relaţiile mondene statornicite la Milliard-City, au avut loc explicaţii de-o parte şi de alta. Domnul Tankerdon şi-a întrebat fiul şi domnul Coverley fiica despre cele întâmplate. Dar ce-a răspuns Dy?... Cea răspuns Walter?... Au intervenit oare doamna Coverley şi doamna Tankerdon şi care a fost rezultatul acestei intervenţii?... Cu toată agerimea sa de dihor, cu toată fineţea sa diplomatică, Calistus Munbar n-a reuşit să afle adevărul. Aşa că se mulţumeşte să-i răspundă lui Frascolin clipind din ochiul drept - ceea ce nu înseamnă nimic, pentru că nu ştie nimic. Este interesant de remarcat că de la balul primăriei Walter se înclină respectuos în faţa doamnei Coverley şi a Dianei de câte ori le întâlneşte, iar mama şi fiica îi răspund la salut. Dacă ar fi să-l credem pe supraintendent, acesta e un pas imens, „un salt în viitor!"

în dimineaţa zilei de 25 noiembrie se petrece un fapt care n-are nici o legătură cu situaţia celor două familii preponderente pe insula cu elice. în zori, oamenii de veghe semnalează mai multe vase de cursă lungă, care se îndreaptă spre sud-vest. Vasele navighează în linie, păstrând distanţa între ele. Nu poate fi decât o divizie a uneia dintre escadrilele din Pacific. Comandorul Simcoe îl înştiinţează telegrafic pe guvernator şi acesta dă ordin să se schimbe saluturi cu navele de război. Frascolin, Yvernes, Pinchinat se urcă în turnul Observatorului, doritori să asiste la acest schimb de politeţe internaţională. Lunetele sunt îndreptate asupra celor patru bastimente, aflate încă la o depărtare de cinci-şase mile. Nici un pavilion nu flutură pe catarg şi naţionalitatea lor nu poate fi recunoscută. - Nimic nu arată cărei flote îi aparţin? îl întreabă Frascolin pe ofiţer. - Nimic - răspunde acesta - dar, după înfăţişarea lor, aş crede că sunt britanice. De altfel, pe aceste meleaguri nu pot fi întâlnite decât divizii ale escadrilelor engleze, franceze şi americane. Oricum, ne vom lămuri când se vor apropia cu o milă sau două. Navele se apropie cu o viteză foarte moderată şi, dacă nu-şi schimbă drumul, vor trebui să treacă la câteva ancabluri de Standard-Island. Câţiva curioşi se duc până la bateria Pintenului şi urmăresc cu interes mersul navelor. O oră mai târziu, bastimentele se află la mai puţin de două mile. Sunt crucişătoare de model vechi, cu trei catarge, superioare ca aspect bastimentelor moderne, a căror construcţie e subordonată numai necesităţilor militare. Din coşurile lor largi , se înalţă rotocoale de aburi gonite de briza vestică până la marginile orizontului. Când nu mai sunt decât la o milă şi jumătate, ofiţerul poate să afirme că vasele alcătuiesc divizia navală britanică din

ceea ce este cu totul de necrezut. Se aşteaptă ca vasul amiral al diviziei să dea salutul. cu riscul de a'prilejui abordaje.Francezii. întradevăr. . .Dacă sunt englezi. această Cartagină2 a timpurilor moderne. acest perfid Albion1. .Sostenuto con espressione3! completează Alteţa Sa. Samoa. . Ofiţerul ridică din umeri.Ce diferenţă faţă de escadra noastră. nu vor saluta. observă Frascolin. îi cunosc. se va desfăşura larg în bătaia brizei. Divizia s-a îndepărtat ca un domn prost . nu se prea grăbesc să fie politicoşi. bătând măsura cu graţie. Şi. John Bull are de obicei pălăria înşurubată pe cap şi deşurubarea cere destul de mult timp. pluteşte pe mări .. nici un pavilion nu se ridică la brigantina navei din faţă. .Pacificul de vest.Sunt într-adevăr englezi. . Cook aparţin Marii Britanii sau se află sub protectoratul său. replică Franscolin. sunt totdeauna de o politeţe. Ofiţerul e gata să înalţe pavilionul insulei cu elice.... blazonată cu un soare de aur. . a cărui etamină. de altfel.Ce vrei? răspunde Pinchinat. Pavilionul insulei cu elice rămâne la piciorul catargului. dacă s-ar întâmpla să fie salutaţi . . unde arhipelagurile Tonga. Minutele trec. în virtutea cărui drept există ea? Cu ce drept vine să încurce navigaţia pe aceste meleaguri ale Pacificului? De ce să-i acorde atenţie Anglia când ea n-a încetat să protesteze împotriva fabricării acestei maşini enorme care.şi taie drumurile maritime?. E uşor să ne închipuim cum e tratată în oraş şi în porturi această arogantă Anglie. spune el. Divizia trece fără să se sinchisească de Standard-Island. Se ia hotărârea de a nu se răspunde niciodată unui salut britanic.crescut care refuză să recunoască oamenii pe trotuarele din Regent-Street sau din Strand. cu prilejul sosirii ei la Tahiti! exclamă Yvernes. ca şi cum n-af fi existat.

. Harvey.aceşti sălbatici a la Robinson Crusoe pe care i-a căutat în zadar în insulele Marchize. dacă nici aici nu există antropofagi. De altfel. Prima insulă întâlnită este Mangia. există sau nu antropofagi la Mangia. Populaţia sa.. arhipelagul e alcătuit din insulele Mangia. de origine mahori. Oare acest arhipelag îi va oferi lui Pinchinat privilegiul de a face cunoştinţă cu adevăraţii sălbatici . după numele celui care a debarcat acolo în anul 1770. apoi Cook. care şi-au dovedit aptitudinile?. Şi Pinchinat abia are timp să se ferească de pumnul pe care-l merită groaznicul său calambur. Hagemeister etc. Dar te-aş întreba: de ce.. Societăţii şi Nuka-Hiva? Curiozitatea lui de parizian-va fi în sfârşit satisfăcută? Va vedea canibali absolut autentici. atunci nu mai există nicăieri! . Palmerton. foarte mândri de independenţa lor.Aş putea să-ţi răspund: şi ce-mi pasă? replică ariciul. cu toate că au ajuns încetul cu încetul să suporte influenţa ocrotitoare . Mittio. Watim. Ea este formată din malaiezi poli-nezieni pe care misionarii europeni i-au convertit la creştinism.a guvernului Australiei engleze. în dimineaţa zilei de 29 noiembrie sunt semnalate primele înălţimi ale arhipelagului Cook. . capitala arhipelagului. Când Standard-Island a ajuns la o milă de Mangia. au rezistat totdeauna cotropirii străine. o pirogă . a scăzut de la douăzeci de mii la douăsprezece mii de locuitori. nicăieri? .Pentru că o insulă care se numeşte „Mangia" nu poate fi locuită decât de mâncători de oameni. Alteţa Sa nu va avea posibilitatea să intre în comunicaţie cu ei. Rarotonga.. situat la 20° latitudine sudică şi 160° longitudine vestică. Numit la început Mangia. cea mai importantă şi cea mai populată . Aceşti insulari..de fapt. Harvey. Ei se cred încă stăpâni la ei acasă.Bătrâne Zorn. Itinerarul prevede o oprire de cincisprezece zile în acest loc.se ştie ce înseamnă aceasta .

spune englezul. plimbarea după ora nouă seara. totuşi. . ..Presupun că starea sanitară de pe Standard-Island nu lasă întru nimic de dorit. cu o circumferinţă de treizeci de mile şi cu patru mii de locuitori. Ofiţerul din port îl întâmpină pe acest personaj scund şi gras. locuinţă situată la poalele unei coline împănate cu arbori de pâine. simplu pastor protestant.. pastorul posedă cele mai bune pământuri.gripă. Ea îl aduce pe ministrul englez. gardeniile şi bujorii.în numele regelui şi reginei insulei Mangia. . bouraaneşi. manguieri. Această poliţie opreşte căţăratul în arbori. pe un ton dulceag: . cumpărarea obiectelor de consum la alte preţuri decât cele stabilite arbitrar . tifos. . El are cea mai confortabilă locuinţă din Ouchora... în această insulă. prezint complimentele Maiestăţilor Lor. culţi vată cu grijă..Sunt însărcinat să le primesc şi să vă mulţumesc. El este puternic datorită poliţiştilor indigeni.N-a fost niciodată mai bună. schimbând cu el saluturile de rigoare.totul sub pedeapsa unei amenzi plătite în piaştri (piastrul valorând cinci franci). fără să mai vorbim de o grădină unde înfloresc coleaşii. Cea mai mare parte a amenzii intră în buzunarele puţin scrupulosului pastor. bogată în plantaţii de taros şi în câmpuri de arow-root şi igname4. . în faţa cărora se închină Maiestăţilor Lor mangiene. spune ministrul. . domnule ministru. care-şi exercită tirania asupra arhipelagului mai mult decât şefii mangieni. cocotieri. răspunde ofiţerul. vânătoarea şi pescuitul în zilele de duminică şi de sărbători. excelenţei sale guvernatorului insulei cu elice. variolă. a cărui fizionomie este plămădită din viclenie şi aviditate.S-ar putea..se prezintă la cheiul lui Tribord-Harbour. Apoi. capitala insulei.Excelenţa Sa va fi binevenită. până ce guvernatorul nostru va prezenta personal omagiile sale. pimehtieri. ca unele maladii epidemice .

.Să debarce atunci. şi în număr cât mai mare.Nici una.. regina... domnule ministru.. în arhipelagurile din răsăritul..... nu fără oarecare ezitare..Maiestăţile Lor. E limpede că ministrul este autorul acestei propuneri. afirmă ministrul... . foarte bine. consiliul şefilor s-au grăbit. Pacificului n-a fost niciodată vorba despre asemenea taxe şi ofiţerul portului e surprins. răspunde butoiaşul...Vă repet că nu există nici urmă de boală..... .. şi fără plata acestor doi piaştri nu vom putea lăsa pe nimeni. de acord cu consiliul şefilor. vă asigur. . străinii trebuie să plătească o taxă de intrare... îndată ce ne vom afla la punctul de oprire. Binevoiţi să ne eliberaţi patenta medicală5 şi. ..Locuitorii insulei cu elice au intenţia să debarce. .... Numai că..Numai că?.Numai că. .Vorbiţi serios? întrebă el..' .. dacă bolile. ca şi în celelalte insule ale arhipelagului.. Apoi.. Fiţi sigur că vor fi primiţi cu braţele deschise.Foarte bine. doi piaştri.. . răspunde pastorul.... Aşa cum au făcut-o recentín arhipelagurile din răsărit. e foarte puţin. După cum vedeţi...... ..Da. .... Or.. de vreme ce nici o epidemie.- Nici măcar guturai. au hotărât că aici. pe care regele. . salutând. ... comunicaţiile cu Mangia se vor stabili în condiţiile obişnuite. căci mangienii sunt ospitalieri. s-o accepte şi care va aduce un câştig bun Excelenţei Sale. se retrage în biroul telefonic şi-l pune la curent pe comandor. doi piaştri pentru fiecare persoană care va pune piciorul pe insulă.Foarte serios..... ...Da.O taxă? ..Bine! răspunde ofiţerul. Indigenii îi vor primi foarte bine.

cuprinse de o brăţară de mărgean. casele sale strălucitoare de albeaţă. tencuite cu o piatră de var extrasă din formaţiile coralifere. StandardIsland nu se va opri nici în faţa Mangiei. Este templul protestant. pretenţiile autorităţilor mangiene fiind pe cât de formale pe atât de nejustificate? Răspunsul nu se lasă aşteptat. Cyrus Bikerstaff refuză să se supună acestor taxe jignitoare. coline a căror altitudine nu trece de două sute de metri. dar conduse de pescari îndrăzneţi. cu ferestre gotice..destulă fineţe. Şi iată cum Pinchinat e lipsit de plăcerea de a strânge mâna unor onorabili antropofagi. Standard-Island trece prin braţul larg de apă prelungit până la o îngrămădire de patru insule. între arbori se zăreşte un edificiu în întregime alb. aşteptând să le includă printre proprietăţile sale din Pacific. A doua zi. Dar. . unele construite şi armate cu. atât de numeroase pe aceste meleaguri. Arborii înalţi. al cărui creştet străpunge parcă frunzişul.. cei de pe Standard-Island au putut să vadă ţărmurile ei stân-coase. comandorul Simcoe recunoaşte insula Rarotonga după înălţimile ei împădurite până sus. al căror şirag se desfăşoară spre nord. Se dă ordin mecanicilor să lase frâu liber milioanelor de cai-vapori. Trecând prin faţa Mangiei. Lacomul pastor nU se va alege cu nimic şi miliardarii vor merge pe meleaguri învecinate. care se aventurează în urmărirea balenelor. clădit în mijlocul pădurilor de mape care coboară până pe ţărm. nici în faţa alteia dintre insulele arhipelagului. colinele sale tapiţate cu verdeaţa întunecată a arborilor tropicali. Mai e cazul ca insula cu elice să se oprească în faţa Mangiei. Se arată mai multe pirogi. Spre mijloc.Ethel Simcoe ia legătura cu guvernatorul. Aceste insule sunt înverzite şi roditoare şi se înţelege de ce le-a impus Anglia protectoratul său. altele scobite pur şi simplu într-un trunchi. După ce s-a consultat cu adjuncţii săi. un vulcan de o mie cinci sute de metri. să nu-i pară rău: în insulele Cook indigenii nu se mai mănâncă între ei. să viziteze localnici mai puţin hrăpăreţi şi mai puţin pretenţioşi.

care sunt izbite fără încetare de hula marină.. ceea ce s-a petrecut în insulele Cook nu este prea încurajator. în mâinile căruia se află întreg comerţul insulei) n-a stabilit taxe pentru străini. de-a lungul paralelei douăzeci. după solstiţiul din decembrie. La sfârşitul zilei nu se mai vede decât vârful vulcanului ridicându-şi ascuţişul la orizont. Or. cealaltă în satul Avarua. cu trunchiuri capricioase. aceste posesiuni în care Bijuteria Pacificului va fi primită cu întreaga politeţe franţuzească? Apoi. se propune o modificare a itinerarului. Continuând să navigheze spre vest. să se întoarcă spre zonele ecuatoriale?. ar întâlni insulele Tonga şi Fidji. în acest caz. unde ar trebui să fie repatriaţi naufragiaţii de pe cuter şi căpitanul lor: . obişnuiţi să fie primiţi pretutindeni ca nişte regi. dar la căderea nopţii fug repede către insuliţele din nordul arhipelagului. La urma urmei. Standard-Island străbate regiuni în care influenţa engleză este predominantă. Poate că reverendul care călăuzeşte conştiinţele rarotongiene (în înţelegere cu directorul Societăţii Oceanice Germane. după exemplul colegului său din Mangia. E adevărat că aceasta ar însemna să se îndepărteze de Noile Hebride. miliardarii ar putea. Miriade de păsări marine s-au îmbarcat fără voie şi zboară deasupra insulei cu elice. spre arhipelagul Loyalty. sunt strâmbi. diformi ca bătrânii meri din Normandia şi bătrânii măslini din Provence.una în satul Arognani. să meargă să prezinte omagiile lor celor două regine care-şi dispută suveranitatea . scofâlciţi.. Dar Cyrus Bikerstaff nu socoteşte nimerit să se oprească în această insulă şi este aprobat de consiliul notabililor. La o reuniune prezidată de guvernator. fără să-şi dezlege baierile pungii. Căci nababii de pe Standard-Island au buzunarele pline şi aruncă piaştrii în dreapta şi-n stânga.. N-ar fi mai bine să se îndrepte spre Noua Caledonie. dominaţi de anglicani neîndemânatici. aşa cum se hotărâse la început.cu ramuri puternice.. pierderea este pentru bieţii indigeni.

aşteaptă la Erromango. mânia chiar. guvernatorul şi supraintendentul au motive să creadă că viitorul . Din fericire pentru malaiezi .... Şi planul atât de bine pregătit în Noile Hebride!. sau în Noua Caledonie!. Numai că.. dacă această îmbunătăţire se datoreşte sentimentului pe care-l încearcă unul pentru altul Walter Tankerdon şi domnişoara Dy Coverley. ar fi găsit că enervarea lui e mai mult decât suspectă. în sfârşit.în timpul acestei deliberări. Notabililor din Milliard-City nu le place să-şi schimbe deprinderile. malaiezii s-au arătat a fi cuprinşi de o nelinişte foarte explicabilă. Şi prietenii noştri care ne. pentru a înlocui oprirea de cincisprezece zile în insulele Cook. în definitiv? e firesc să se bucure că adunarea notabililor n-a renunţat la ideea de a-i repatria în Noile Hebride. Căpitanul Sarol nu poate să-şi ascundă dezamăgirea.. O să ne scape oare această lovitură?. repatrierea lor va fi mai dificilă. îi auziţi! repetă el.. urcând spre nord-vest.. Croaziera va fi continuată aşa cum indică programul hotărât la plecare din Madeleinebay. dacă.. Să ne debarce în insulele Loyalty.din nenorocire pentru Standard-Island proiectul de schimbare a itinerarului nu este admis. DIN ARHIPELAG IN ARHIPELAG Dacă orizontul insulei cu elice pare să se fi înseninat de când raporturile dintre tribordezi şi babordezi sunt mai puţin încordate. se vor-îndrepta spre arhipelagul Samoa. dacă modificarea este adoptată. înainte de a ajunge în insulele Tonga... şi dacă cineva l-ar fi auzit vorbind oamenilor săi. întrucât.

Acesta era riscul şi căpitanul Sarol a riscat. E adevărat. căpitanul Sarol şi cei zece malaiezi ai săi se află în deplină libertate pe insula cu elice. Cuterul nu s-a oprit la Honolulu decât pentru a aştepta acolo sosirea insulei cu elice în perioada vizitei sale anuale. sub pretextul unei repatrieri. Intenţia căpitanului Sarol a fost de a urma Standard-Island după plecarea sa. nu se putea contesta calitatea de naufragiaţi unor marinari al căror vas a pierit în valuri şi trebuia să li se dea azil. se putea ca guvernatorul să nu vrea să-i găzduiască decât câteva zile. existenţa Bijuteriei Pacificului nu este mai puţin ameninţată şi e greu să se evite catastrofa pregătită de multă vreme.. iar autorul acestei uneltiri criminale nu este altul decât căpitanul Sarol. au putut să-i . de a se face primiţi pe insulă ca naufragiaţi şi apoi. de a naviga în apele sale fără să stârnească bănuieli. Se ştie cum a fost îndeplinită prima parte a acestui plan. Nici o navă nu l-a abordat în apropierea Ecuatorului. pentru ca vasul să se scufunde după ce vor fi „salvaţi" de către ambarcaţia de la TribordHarbour. StandardIsland se apropie de meleagurile unde o aşteaptă distrugerea. Se putea ca regulamentele să se opună şederii unor străini pe Standard-Island. însuşi echipajul şi-a sabotat vasul. Aşa s-au petrecut lucrurile. de asemenea. ciocnirea nu putea fi suspectă. De patru luni. Dar. Pe măsură ce înaintează spre vest. Se putea decide să fie debarcaţi în arhipelagul cel mai apropiat. într-adevăr. de a o îndrepta către Noile Hebride. nu întâmplarea i-a călăuzit pe malaiezi către arhipelagul Sandwich. în felul acesta. Malaiezii au manevrat.. după avizul favorabil al Companiei. însă astfel încât să se poată menţine la suprafaţă până în clipa în care vor sosi ajutoarele cerute prin lovitura de tun.nu va mai fi compromis de dezbinări interne. s-a luat hotărârea ca naufragiaţii de pe cuter să rămână şi să fie duşi până la Noile Hebride. •Ciocnirea cuierului era imaginară. Ei au putut s-o exploreze în întregime.

Căpitanul Sarol. acest Sarol nu este la prima lovitură şi faptele sale puţin glorioase l-au făcut celebru în vestul Pacificului. dacă avea să izbutească. călătoreşte între cele două tropice. Ei cunosc din auzite această insulă cu elice care. s-au temut că itinerarul va fi modificat de către consiliul notabililor şi au fost atât de neliniştiţi încât riscau să devină suspecţi. Câteva insule din acest arhipelag sunt adevărate cuiburi de tâlhari şi locuitorii lor nu trăiesc decât din piraterie.după cum a observat medicul de marină Hagon în timpul călătoriei sale în Noile Hebride . vânători de balene. După trei luni. negustori de sclavi care . Standard-Island va ajunge în regiunea Noilor Hebride şi acolo se va produce o catastrofă fără seamăn în istoria nenorocirilor maritime. le va îngădui să trăiască sub înfăţişarea unor oameni cinstiţi pretutindeni unde vor avea chef. căpitanul Sarol şi oamenii săi. după ce a fost explorat de Bougainville în anul 1768 şi de Cook în anul 1773.pătrundă toate secretele şi n-au neglijat nimic în această privinţă. ci şi datorită ferocităţii unora dintre indigeni. aparţine tipului de piraţi. malaiez de origine. Acest arhipelag al Noilor Hebride e primejdios pentru navigatori nu numai prin colţii de stâncă presăraţi împrejurul lui şi prin furtunile electrice care-l năpădesc. în complicitate cu piraţii din insula Erromango. îndrăzneţ.mişună pe aceste meleaguri. arhipelagul a fost teatrul unor monstruoase masacre şi poate că proasta sa reputaţie justifică temerile lui Sebastien Zorn în legătură cu sfârşitul croazierei insulei cu elice. O clipă. întreprinzător. itinerarul n-a suferit nici o schimbare. Cu câteva luni înainte. conducând nu o dată expediţii sângeroase. una din Noile Hebride. obişnuit să cutreiere arhipelagurile suspecte. Din fericire pentru' planurile lor. Din epoca descoperirii lui de către Quiros. în anul 1706. Toate merg după dorinţa lor. foarte priceput în meseria sa. au pus la cale o lovitură care. Ei ştiu ce comori de nepreţuit se află în bogata sa . de anul trecut.

Pe de altă parte.insulă nelocuită. Upolu. unde totul este pregătit pentru a-i asigura distrugerea. de Edwards în anul 17. Insula Rose se arată cea dintâi.. Va fi lăsată în voia jafului şi a masacrelor. După două zile se zăreşte insula Manua. Pe litoralul său. neohebridienii trebuie să ţină seamă de inferioritatea lor numerică faţă de populaţia insulei cu elice . Ea se va sfărâma. Graţie sentimentelor umanitare pe care malaiezii au ştiut să le exploateze. Ca preţ al ospitalităţii pe care au acordat-o căpitanului Sarol şi compatrioţilor săi.capitală. Cu toate că numără aproximativ două mii de locuitori. aşezată între insuliţele Olosaga şi Ofu. comandorul Simcoe atinge meridianul o sută şaptezeci şi unu la intersecţia lui cu paralela a cincisprezecea. vizitat de Bougainville în anul 1768. nu este cea mai interesantă insulă din arhipelag şi guvernatorul nu dă ordin de oprire. Mii de piraţi vor invada prin suprindere. nici de a lansa o flotilă de pirogi la abordaj. ca pe un simplu vas de comerţ. care nu merită cinstea unei vizite.91. Această oribilă maşinaţie are şanse de reuşită. Dar. Sava'î . trebuie să fie atrasă în apropierea sălbaticei Erromango. au pierit mai ...cele mai frumoase insule ale celui mai frumos arhipelag. Vârful ei cel mai înalt se ridică la şapte sute şaizeci de metri deasupra nivelului mării. La 9 decembrie. Standard-Island se va apropia de Erromango.. miliardarii se îndreaptă către o catastrofă supremă. Ea va ancora la câteva ancabluri de litoral. Iată de ce nu e vorba de a o ataca în larg. O vor arunca pe stânci.. către nord-vest . de la Perouse1 în anul 1787..fără a mai vorbi de mijloacele de apărare de care dispune aceasta... cu toate că vor primi întăriri din insulele vecine.. Mai bine să întârzie cincisprezece zile în insulele Tetuila. cum Standard-Island nu are de gând să se aventureze atât de departe spre vest. Manua se bucură totuşi de o anumită celebritate în analele maritime... fără să trezească nici o bănuială. la Ma-Oma. Intre acest meridian şi al o sută şaptezeci şi cincilea se află arhipelagul Samoa..

exclamă Pinchinat. înaintea ei se înşiră câteva insuliţe. într-adevăr. e fabrica lui Lubin.. Ofu. Sva'i. Cincizeci sau şaizeci de vâslaşi nu e o cifră exagerată pentru aceste lungi ambarcaţii.. Cvartetul. Standard-Island navighează de-a lungul Tetuilei.. printre care Anuu. Sunt emanaţiile esenţei atât de pătrunzătoare căreia canacii samoani îi spun „musooi". Sute de pirogi elegante escortează insula cu elice. La răsăritul soarelui. cu toate că ea se află încă la o distanţă de mai multe mile.. Parcă e o grădină înverzită sau mai degrabă o pădure aşezată în trepte până pe cele mai înalte vârfuri (unul dintre ele depăşind o mie şapte sute de metri). Tetuila. . de o soliditate care le îngăduie să înfrunte largul mării.mulţi dintre însoţitorii lui Cook.. aş prefera să o asemuieşti cu un vas de ars miresme. Samoa. răsfirate în sud-est . a „simţit" această Tetuila. e dugheana unui vânzător de parfumuri la modă.Fie şi-aşa! răspunde Pinchinat care nu vrea să stânjenească avânturile poetice ale colegului său. mai bine. e magazinul lui Piver. la şase ancabluri de coasta ei nordică. în adâncul unui golf căruia i-a rămas preaîndreptăţitul nume de Golful Masacrului. De fapt. .. Manua. înşirate de la nord-vest spre sud-est. pe jumătate goi. mânuindu-şi vâslele în măsura 2/4 a unui cântec samoan. Parizienii înţeleg motivul pentru care primii europeni au botezat aceste insule Arhipelagul Navigatorilor. Douăzeci de leghe despart Manua de Tetuila.Aceasta nu-i o insulă.. s-ar spune că un val de efluvii parfumate e purtat de briză pe deasupra apelor adormite.. de care Standard-Island se apropie în timpul nopţii de 14 spre 15 decembrie. Olosaga. care se plimbă în împrejurimile bateriei Pintenului. adevăratul său nume geografic e Hamoa sau. Upolu. vecina sa. Văzduhul este îmbălsămat de cele mai încântătoare miresme. . intervine Yvernes. Echipajul lor este alcătuit din idigeni viguroşi.acestea sunt prin .Dacă Alteţa Ta n-are nimic împotrivă.

graţie influenţei germane şi engleze. e amestecată doar cu trei sute de albi şi câteva mii de lucrători recrutaţi din insulele Melaneziei. apoi ale nemţilor. adică miezul uscat al nucii de cocos. misionarii i-au convertit la creştinism pe samoani care păstrază. să reducem la jumătate rezultatul recensămintelor efectuate de către primii exploratori. Acesta este adevăratul port al insulei. în faţa radei portului Pago-Pago. totuşi. Iulie şi august sunt lunile cele mai reci. Totuşi.bumbacul. El se întemeiază pe anumite produse agricole .cipalele insule ale acestui arhipelag de natură vulcanică. apoi ale americanilor. Din anul 1830. cifra lui se ridică la un milion opt sute de mii de franci pentru import şi nouă sute de mii de franci. deci. iar canicula domneşte în februarie. Standard-Island se opreşte la sud de insula Tetuila. pentru a combate prozelitismul anglosaxon. unde s-au stabilit rezidenţii de origine engleză. Populaţia. a cărei capitală. de origine malaiezo-polineziană. americană şi . Din decembrie şi până în aprilie samoanii sunt copleşiţi de ploi abundente şi în aceeaşi epocă se dezlănţuie vijelii şi furtuni fecunde în dezastre. ci la Upolu. Leone. catolicismul numără câteva mii de neofiţi pe care călugării rharişti2 încearcă să-i înmulţească. Marea majoritate a indigenilor e protestantă. Suveranul arhipelagului locuieşte nu la Tetuila. E cazul. aflat la început în mâinile englezilor. este situată în partea centrală. Temperatura se menţine între douăzeci şi şase şi treizeci şi patru de grade. a cărui cultură se lărgeşte în fiecare an şi coprahul. De data aceasta nu există fricţiuni între guvernatorul Cyrus Bikerstaff şi autorităţile samoane. anumite practici ale vechilor rituri religioase. Suprafaţa lui totală este de două mii opt sute de kilometri pătraţi şi populaţia numără treizeci şi cinci de mii şase sute de locuitori. pentru export. E de remarcat că oricare dintre aceste insule prezintă condiţii climaterice la fel de favorabile ca Standard-Island. Cât despre comerţ. Permisiunea de a debarca este acordată.

în trăsuri trase de cai neozeelandezi. Doar un accident acceptabil.. Un incident fericit poate duce la deznodământ.. Adăpostul pe care-l oferă împotriva vânturilor din larg este excelent şi intrarea se face cu. învârtind mânerul imaginar al unei flaşnete. Calistus Munbar este. el vorbeşte despre acest mare eveniment..' . de o fermecătoare şi dezlănţuită bună dispoziţie. El a aflat că trei sau patru familii de notabili au organizat o excursie până la Leone. suntem în plină operă comică.. în care Walter Tankerdon ar fi destul de fericit să salveze viaţa Dianei Coverley. Plimbându-se împreună cu cvartetul.Nu. Lucrul acestanu i-ar displăcea deloc.germană. . Navele de război vin aici deseori. Nu vor avea loc recepţii oficiale. pentru că familiile Coverley şi Tankerdon trebuie să ia parte la excursie. ca şi cum ar fi scos nişte sunete lugubre de pe coarda a patra a instrumentului său.. ei sunt asiguraţi că populaţia arhipelagului le va face o primire cordială. prieteni.. Să n-ajungem la masacru!.Prieteni. . . spune Yvernes. ca totdeauna... repetă el.Şi aceasta ar putea foarte bine să se întâmple! bombăne violoncelistul cu o voce funebră.Un masacru general al excursioniştilor! adaugă Pinchinat.. Un oarecare număr de samoani profită de permisiunea de a vizita Milliard-'City şi „împrejurimile sale". în perioadele de repaus.uşurinţă. . Nu-i nevoie chiar de atât!.Un atac al briganzilor. un pic'de muzică de Boieldieu sau de Auber3! completează Pinchinat. nu! strigă Calistus Munbar.. o trăsură care se răstoarnă. întovărăşiţi de supraintendent. Nu e de mirare că printre primii care debarcă pot fi întâlniţi •Sebastien Zorn şi camarazii săi.. Un cal care nu mai ascultă de frâu. . . Or.. Portul este în fundul golfului.. Cât despre miliardari. însufleţindu-se şi ambalându-se ca de obicei. poate că se va produce însă o apropiere între Walter şi domnişoara Dy.Şi în timpul acesta..

sabia.. capul rotund. Şi se îndreaptă cu toţii către un local indigen. Cât despre chică. O excursie. E o adevărată încântare pentru ochii parizienilor această populaţie samoană. Poate că sunt prea acoperiţi de tatuaje pe braţe. pantalonii scurţi. Le-ar mai trebui haina de ceremonie.. de o pudoare uşor afectată. fizionomia blândă şi veselă. .. Dumnezeu nu doreşte moartea Excelenţei Voastre. chica aceasta e pieptănată ca o perucă. Slăbesc. mâncând şi câteva banane savuroase.. cu gâtul împodobit de coliere roşii de hibiscus5.cel puţin atâta vreme cât sunt tinere.. (Nici aceasta nu pare mai adevărat).. pieptul puternic. pălăria cu pene şi tabachera. membrele musculoase. mai bine. dragul meu Frascolin! Visez la ea zi şi noapte!.Se va face. . tatuate pe mâini şi pe piept. chiar pe coapsele acoperite doar în parte cu un fel de fustă de ierburi sau de frunze. dând vocii sale o sonoritate profetică. întâlnită de-a lungul străzilor şi printre masivele de arbori dimprejurul portului. ... îmbrăcate la fel de sumar ca bărbaţii. graţioase şi surâzătoare..Dacă ţin. pe tors. pantofii cu tocuri roşii. domnule supraintendent! îl linişteşte Yvernes. linsă sau ondulată. de altfel. îmi pierd buna dispoziţie! (Nu prea se vede).. purtând pe cap ghirlande de gardenii. ciorapii. Dar. unde beau câteva pahare de lapte de cocos în sănătatea viitorilor soţi.. ele îi încântă pe membrii cvartetului. pentru a mi-i închipui participând la trezirea regelui.Deci. fete sau femei. ele îndreptăţesc admiraţia care se revarsă din relatările primilor navigatori . după gustul dandismului indigen. o au neagră. Aş muri dacă nu s-ar face.N-ar avea decât de pierdut! spune Calistus Munbar. .zis un pelerinaj pe care turiştii noştri . ţii şi acum la această căsătorie? intervine Frascolin. spunând cu o voce dulce şi melodioasă: „Kalofa!" (adică „Bună ziua"). sub stratul de var cu care 'şi-o ung..Sălbatici stil Ludovic al XV-lea! exclamă Pinchinat. la Versailles!4 Cât despre samoaneze. Foarte la locul lor. Bărbaţii au o înălţime peste cea mijlocie. tenul brungălbui.

inaugurat în anul 1884. comandantul Simcoe trece succesiv la un sfert de milă de insuliţele Nuntua.comandantul de Langle. redusă la câteva păsări şi câteva reptile aproape inofensive.au ţinut să-l facă a doua zi. O floră uimitor de bogată creşte pe acest pământ roditor. orhidee şi ferigi arborescente. plante căţărătoare. întruniţi într-un fel de consiliu pentru protecţia intereselor concetăţenilor lor. bananieri sălbatici. având şaisprezece mii de locuitori. în dimineaţa următoare. cocotieri. goyavieri. Samusu şi Salafuta. în dupăamiaza aceleiaşi zile. Aici. de bumbac. În drum. Pe câmpie se găsesc culturi de taros. nenumărate soiuri indigene potrivite pentru lucrul în lemn. minunate masive de arbori înlănţuiţi de liane. avo-catieri. ca tot atâtea forturi izolate. care apără Upolu. singurul reprezentant al familiei rozătoarelor. El manevrează cu mare îndemânare şi. Germania. Dar e vizibil că raporturile dintre cele două familii duşmane continuă să se destindă. manguieri. Suveranul grupului . Upolu este cea mai importantă insulă a arhipelagului. O trăsură autohtonă îi conduce pe ţărmul opus. Fauna samoană. la 18 decembrie. America şi Anglia şi-au stabilit aici rezidenţii. masacraţi în acest loc la 11 decembrie 1787. pe un monument de mărgean alb. numără printre mamiferele indigene doar un mic şobolan. Numai vreo douăsprezece leghe despart Tetuila de Upolu. se desprinde o placă de bronz pe care sunt săpate numele de neuitat ale însoţitorilor lui La Perouse . naturalistul Lamanon şi nouă mateloţi. se opreşte în faţa capului Apia. portocali. fecundat de o climă umedă şi caldă. Pretutindeni. Sebastien Zorn şi colegii săi se întorc la Pago-Pago de-a curmezişul insulei. Standard-Island părăseşte Tetuila fără să se fi produs „accidentul providenţial" atât de dorit de supraintendent. al cărui nume le aduce aminte de Franţa. După patru zile. de cafea. de scorţişoară. de trestie de zahăr. le oferă prilejul de-a traversa insula de la un capăt la celălalt.

stâncoase. Aceşti vechi vulcani stinşi sunt acoperiţi acum de păduri dese care îi învelesc până la buza craterelor. La poalele munţilor. acoperişurile lor joase se adăpostesc sub eleganta umbrelă ai palmierilor. Angliei şi Statelor Unite ale Americii. Yvernes şi Pinchinat. De la început. Dacă influenţa tripticului anglo-americano-german e preponderentă în acest arhipelag. la extremitatea estică a capului Apia. acest soi de municipalitate tricefală în mâinile căreia se concentrează administraţia arhipelagului. care constituie coloana vertebrală a insulei. Onorabilitatea. Aceste locuinţe sunt confortabile. Frascolin. Franţa e reprezentată prin misionari catolici. o adâncă emoţie chiar îi cuprinde pe artişti când zăresc mica biserică a misiunii. membrii cvartetului sunt izbiţi de contrastul dintre casele europene.„domneşte" în mijlocul curţii sale la Malinuu. E vorba de o vizită oficială la rezidenţele Germaniei. devotamentul şi zelul de care < dau dovadă le-au creat un bun renume în rândul populaţiei sa-^ moane. dominate de vârful Muntelui Misiunii. Aspectul insulei Upou este asemănător cu cel al Tetuilei: o îngrămădire de culmi. unde vegetaţia se supune fanteziei luxuriante a tropicelor. cei doi adjuncţi ai. cutreieră oraşul. guvernatorul Cyrus Bikerstaff. lipsită de se . câmpiile şi ogoarele se unesc cu fâşia aluvionară a litoralului. care au debarcat şi ei. Sebastien Zorn. câţiva notabili debarcă în portul Apia. curate. în care se află magazinele negustorilor. E cel mai frecventat port al arhipelagului şi Societatea Comercială din Hamburg întreţine aici o flotilă destinată cabotajului între Samoa şi insulele dimprejur. într-un cuvânt fermecătoare. Presărate pe malurile râului Apia. O veritabilă satisfacţie. săi. pe care indigenii n-au vrut să le părăsească. şi colibele vechiului sat canac. în timp ce Cyrus Bikerstaff şi suita sa se îndreaptă spre rezidenţe. Portul nu e lipsit de animaţie. A doua zi.

... guvernaţi după modelul european. . să nu vă închipuiţi. în insulele Salomon. spune bătrânul. după câteva minute. artiştii din ţara sa! Conversaţia este întreruptă doar de degustarea băuturilor răcoritoare a căror reţetă se află în posesia misiunii. om în vârstă.. pe colină.. Ştiu că masacrarea însoţitorilor lui La Perouse a creat samoanilor o faimă de ferocitate.. sunt primiţi în colonia franceză.. Maristii fac „falanisilor" . părinte.Iartă. aflaţi în slujba misiunii.. această mărturisire a unui bătrân curios!.asa îi numesc samoanii pe străini . . de canibalism. . . E din interes pentru culoarea locală! . . Dar în Tahiti. . o şcoală pe acoperişul căreia fâlfâie steagul tricolor: Ei se îndreaptă într-acolo şi. observă Frascolin. Dar s-au schimbat mult de atunci. Ce plăcere pentru membrii cvartetului să stea de vorbă cu superiorul. sub influenţa religiei creştine. care locuieşte în arhipelag de multă vreme! E atât de fericit să-şi vadă compatrioţii . Indigenii de azi sunt oameni civilizaţi. ca şi alţi doi instalaţi la Sawaii şi un oarecare număr de călugăriţe răspândite în insule..în primul rând. părere de rău?.primire patriotică.Cum..Spre marea noastră părere de rău! adaugă Pinchinat.. în Insulele Societăţii ca şi în Samoa. Navigatorii nu trebuie să se aventureze decât cu foarte multă prudenţă în arhipelagurile din vest . civilizaţia a făcut progrese însemnate.în Noile Hebride.. .E posibil. un pic mai departe.veritatea puritană a capelelor protestante şi. cu un parlament după modelul european şi cu revoluţii.mai mult încă.Oh! intervine Sebastien Zorn. în Marchize. scumpii mei fii. Aici locuiesc trei călugări. că insulele noastre sunt sălbatice! în Samoa nu veţi găsi indigeni care să practice canibalismul. n-am ajuns încă la capătul călătoriei noastre şi poate că vom vedea chiar mai mulţi antropofagi decât am dori. răspunde superiorul.N-am întâlnit nicăieri până acum.

în împrejurimile Apiei. în vecinătatea unui port care ar putea sluji aprovizionării vaselor lor de război. ..Ah. Samoanii au învăţat să le utilizeze.După modelul european?..Nu. . urmaş al vechilor suverani ai arhipelagului. pe rând... Armele cu tragere rapidă au fost introduse de ei. şi regele Malietoa.. Şi bătrânul misionar nu-şi poate reţine o mişcare convulsivă.intervine Pinchinat -căci ce nu se ştie. aruncă Yvernes. în această insulă binecuvântată de zei! Ni se pare chiar că am căzut în toiul unui război dinastic între două familii regale. Nouă zecimi din pământurile cultivate se află în mâinile lor... Malietoa a fost declarat suveran de către cele trei puteri... . un simplu romancier. . Anglia sau Germania. la Suluafata au obţinut o concesiune foarte importantă. în conformitate cu dispoziţiile curţii de la Berlin.în beneficiul Franţei? întreabă Frascolin. .. Un englez. S-a vărsat mult sânge. Aceşti regi sau văzut. omul englezilor şi nemţilor. mai cu seamă în marea bătălie din decembrie 1887. prieteni.. . Până la urmă... r Regele Malietoa a fost răsturnat încă o dată şi ştiţi cine este pretendentul care ar fi avut cele mai multe şanse de a-i lua locul?. unul dintre personajele cele mai importante din întregul arhipelag.. până acum influenţa nemţilor a fost dominantă în Samoa. s-au purtat lupte între regele Tupua...Şi regele Malietoa? se interesează Yvernes. Dar toate acestea se vor sfârşi într-o zi.Cum spui.Nu. în beneficiul Regatului Unit! ...Pe Standard-Island se ştie aceasta .Vedeţi. fiule.într-adevăr. proclamaţi şi detronaţi. fiule. în timp ce acest nume îi scapă de pe buze.Un romancier? . . pe care-l susţinem cu toată influenţa noastră. se strâmbă Yvernes. . e o diferenţă apreciabilă.. părinte.. insulele Samoa nu sunt scutite de tulburări politice! .. spune el.

..Da. căci adoră muzica clasică şi. în sala cazinoului. Superiorul se arată foarte mulţumit şi oaspeţii se bucură împreună cu el. Despărţirea dă naştere unor scene emoţionante despărţirea unor oameni care au fost împreună câteva zile şi care nu se vor mai revedea. autorul „Comorii din insula" şi al „Nopţilor arabe". nu are niciodată ocazia să o asculte la festivalurile din Upolu.. Oprirea insulei cu elice la Upolu s-a prelungit timp de trei zile. Şi de ce să ascundem că. în ajunul plecării.. Biserica misiunii e de pe acum neîncăpătoare pentru slujbă şi şcoala va trebui în curând mărită.. îşi iau rămas bun. ..de la misionarii marişti. dacă cele mai multe aparţin religiei protestante wesley-ene.Ce pildă pentru romancierii noştri! adaugă Pinchinat. Robert Lewis Stevenson. cărora le urmează propria sa dinastie!. Sebastien Zorn. 23 decembrie. minunându-se de lucrurile pe care le văd la Milliard-City. Misionarii au venit să întoarcă vizita artiştilor francezi. Ce vis! Conversaţia se sfârşeşte după ce superiorul le dă diverse amănunte în legătură cu moravurile acestor insule. Bătrânul îi binecuvântează îmbrăţişându-i şi membrii cvartetului se retrag adânc mişcaţi. El adaugă că.. insula vecină. comandorul Simcoe porneşte din zori şi Standard-Island evoluează în mijlocul unui cortegiu de pirogi care o vor escorta până la Sawaii. 7 f A doua zi. CvartetulConcertant interpretează pentru superior şi pentru colegii lui câteva piese din bogatul său repertoriu? Bunul bătrân plânge de emoţie. Această insulă e despărţită de Upolu doar printr-o strâmtoare . spre marele său regret. Zola I-ul. Yvernes. Pinchinat. recunoscut şi susţinut de guvernul britanic pe tronul dinastiilor Tupua şi Malietoa. rege al samoanilor. întovărăşiţi acum şi de profesorul de graţie şi ţinută.Iată unde poate duce literatura! exclamă Yvernes. catolicismul face progrese.6 . Frascolin.

de şapte-opt leghe. tornadele/cicloanele perioadei de iarnă o fac foarte de temut. După itinerarul hotărât de guvernator. ea este scăldată de cascade tumultuoase şi străpunsă de caverne adânci în care furtunile de pe litoral stârnesc violente ecouri. faimosul Eden al divinităţilor maori. şi-a . A doua zi. Acoperită de o pădure deasă. Ea este apărată de neclintite faleze de granit împotriva asalturilor unei mări pe care uraganele. Sawaii poate fi admirată în întreaga ei splendoare. în zori. după Ce s-a oprit asupra Tropicului Capricornului. iar Manone o mie. soarele. nevrând să se angajeze pe întuneric în această strâmtoare străjuită de insuliţele Apolinia şi Manono. De aici. pentru a coborî apoi. comandorul Simcoe manevrează între aceste două insuliţe. dominată de un bătrân vulcan înalt de o mie două sute de metri. dar şi cei mai cinstiţi samoani din arhipelag. nu vor face ocolul insulei Sawaii. această insulă a fost leagănul unic al raselor polineziene. insula cu elice trebuie să plutească toată ziua de-a lungul acestei coaste înainte de a intra în strâmtoare. dintre care Apolinia numără doar două sute cincizeci de locuitori. ULTIMATUM BRITANIC De la 21 decembrie. presărată cu sate scânteietoare sub bolta palmierilor gigantici. în mişcarea sa aparentă. prin sud-vest. către arhipelagul Tonga. Standard-Island se îndepărtează încet şi ultimele culmi ale insulei se pierd la orizont în seara de 24 decembrie. Aceşti băştinaşi au îndreptăţitul renume de a fi cei mai viteji. Cei unsprezece mii de locuitori ai săi au păstrat tipul pur al acestor rase. Insula se numea atunci Savaiki. Dar portul Apia fiind situat pe coasta nordică. Standard-Island înaintează deci cu o viteză moderată. ci vor trece între ea şi Upolu. Dacă e să credem în legende.

Starboard Chronicle şi New Herald. între timp. Nu-i nevoie să ajungă la Tonga înainte de începutul lui ianuarie. în timpul căreia soarele va arde la zenit. apoi. ea va atinge latitudinea extremă prevăzută în itinerar şi-şi va relua drumul spre nord. plimbări. vizite între familii. E existenţa obişnuită a unui mare oraş din America sau din Europa comunicaţii regulate cu noul continent prin vapoare sau prin cabluri telegrafice. Viaţa îşi urmează cursul la Milliard-City. unde va lăsa echipajul malaiez. concertele cvartetului. menţinându-se astfel în cele mai prielnice condiţii climaterice. După aceea. pornind spre nord-est. Standard-Island va urca spre Noile Hebride.e la 21 decembrie. Nu e cazul să se mărească viteza. dar aceste călduri vor fi temperate de briza marină şi vor scădea odată cu îndepărtarea de astrul care le pricinuieşte.pe această mare mereu frumoasă şi nu mai puţin liniştită decât atmosfera abia tulburată de furtuni rare şi repezi. rămânând acolo o săptămână şi îndreptându-se apoi către insulele Fidji. E adevărat că nu va putea evita o perioadă de mari călduri. jocuri. Insula cu elice se vaplir$ba. Standard-Island nu mai este decât la vreo zece grade de tropic. adică aproximativ o mie de kilometri. se va întoarce la Madeleine-bay. după ce s-a oprit asupra Tropicului Capricornului. continuă să împărtăşească cititorilor f . Coborând până în insulele Tonga. şi-a reînceput cursa către nord. jurnalele de pe Standard-Island. apropierea vădită între cele două sectoare rivale. care n-au încetat să se bucure de aprecierea diletanţilor. lăsând aceste regiuni în voia intemperiilor iernii şi readucând vara în emisfera septentrională. într-o linişte netulburată. în mişcarea sa aparentă. soarele. sfârşindu-şi a doua sa croazieră. între Samoa şi principala insulă a arhipelagului Tonga sunt opt grade.

Se părea că nimic nu-i va tulbura călătoria când. în entuziasmul său cronic. publicată simultan de ambele ziare. provoacă numeroase comentarii. în noaptea de 30 spre 31 decembrie. între orele două şi trei dimineaţa se aud detunături înde . s-a făcut! în acest timp. în prima zi a anului vor fi schimbate felicitări între palatul de pe Bulevardul Nouăsprezece şi cel de pe Bulevardul Cincisprezece. prieteni. Dar de aici până la legături mai strânse e încă mult.. Un banchet oferit de guvernator principalelor personaje de pe Milliard-City şi acceptat de către notabilităţile babordeze şi tribordeze dovedeşte o oarecare apropiere între cele două sectoare ale oraşului! Familiile Tankerdon şi Coverley se întâlnesc în jurul aceleiaşi mese. a doua zi. Ce motiv?. în numărul din 26 decembrie s-a putut citi că regele Malecarliei a fost primit în audienţă de guvernator. . Una dintre aceste ştiri. strigă Pinchinat... o informaţie în legătură cu această problemă.La naiba. serate.S-a făcut. Ce scop are vizita Maiestăţii Sale?. trebuie să locuieşti la Milliard-City ca să vezi asemenea lucruri!. Regele Malecarliei a cerut o slujbă la Observatorul de pe StandardIsland şi administraţia superioară i-a satisfăcut imediat cererea. Primirea pe care i-o face stăpâna casei pare să fie de bun augur. nu încetează să repete cui vrea să-l asculte: .cele mai noi ştiri interne şi externe. insula cu elice continuă să navigheze în linişte către Arhipelagul Tonga. se manifestă un fenomen meteorologic destul de neaşteptat... se trimit numeroase invitaţii pentru dineuri. Tot felul de zvonuri împânzesc oraşul şi ar fi putut da naştere celor mai neverosimile ipoteze dacă ziarele n-ar publica. recepţii oficiale.. în această ultimă săptămână a anului. Walter Tankerdon primeşte chiar o invitaţie la unul dintre concertele doamnei Coverley. deşi Calistus Munbar.

în definitiv. dar văzduhul este îmbibat cu o brumă roşie şi neagră. . cei care se trezesc mai devreme încearcă o ciudată surpriză. Totuşi. înştiinţat de unul dintre ofiţerii săi. străzile şi acoperişurile caselor sunt pline de o substanţă în care nuanţe de roşu-carmin. . Comandorul Simcoe.Păcat că această materie roşie nu e lichidă şi că acest lichid nu e o ploaie de Pomard sau de Château-Lafitte1! suspină Pinchinat. Văzduhul pare înceţoşat.părtate. care să fie cauza fenomenului? Se pot da . Nu numai că detunăturile nu încetează. aceste detunături care se aud dinspre regiunile apusene ale Pacificului se prelungesc până la ziuă şi. cu toate că vremea e frumoasă şi barometrul nu indică. În zori. Reflexe de flăcări îl colorează până la zenit. S-ar zice că e o aversă de pulberi funinginoase. cercetează orizontul din turnul Observatorului. care nu se scoală niciodată înainte de ora unsprezece. întreţinând relaţii paşnice cu toate ţările din cele două lumi? De altfel. purpuriu sunt amestecate cu zgură negricioasă. insulă independentă. unde comandorul cu ofiţerii şi astronomii săi încearcă să stabilească natura fenomenului.Beţivule! îl apostrofează Sebastien Zorn. Toţi locuitorii au ieşit din case . roz. printr-o cădere neaşteptată. nu pot fi confundate cu bubuitul plin şi uniform al artileriei. Nici o licărire ■ nu se arată pe suprafaţa marii întinderi de apă aflată în faţa ochilor lui. Nu se poate crede că ar fi vorba de o luptă navală. dacă' nu cumva s-or fi întâlnit navele unor republici ale Americii de Sud. în câteva clipe. vreo perturbare a curenţilor atmosferici. care începe să cadă în mare cantitate. Se înţelege că membrii cvartetului au sărit din pat şi s-au dus şi ei la Observator. care sunt certate adesea. un fel de pulbere foarte fină. cerul are un aspect neobişnuit. Dar de ce să se neliniştească cei de pe Standard-Island.cu excepţia lui Athanase Doremus. desigur. după ce s-a culcat în ajun la ora opt. Oamenii de veghe nu se preocupă de ele mai mult decât e cazul.

unele în activitate. detunăturile vulcanice sau propagat până la o distanţă de două sute de kilometri. roşiatică? Regele Malecarliei emite ipoteza că aceste materii provin de la vreun vulcan situat în insulele vestice. distrugând sate întregi. S-au întâlnit. Chiar în mijlocul arhipelagului Tonga. Timp de mai multe ceasuri. la Fernambouc în 1820. oxid de crom şi de fier. de care se apropie Standard-Island. Se strâng câţiva pumni de zgură. vecine cu strâmtoarea Sundei.numeroase exemple de ploi de praf roşu alcătuit din silice. decât clorură de cobalt. Colegii săi de la Observator i se alătură. Calabria şi Abruzii au fost inundate de astfel de averse. acoperind insula cu elice şi marea dimprejur cu o materie densă. la Orleans în 1829 şi ploi de polen scuturat de pe brazii înfloriţi. Or. În august 1883. J . La începutul secolului al XLX-lea. aceste regiuni sunt presărate cu cratere. vârful Tufua a acoperit o suprafaţă de o sută de kilometri pătraţi cu materii eruptive. altele stinse. Ce origine poate fi atribuită acestei pulberi amestecate cu zgură care parcă umple spaţiul. erupţiile vulcanului Krakatoa au pustiit o parte a insulelor Java şi Sumatra. cazuri de transportare a moleculelor de funingine sau de cărbune provenind de la incendii îndepărtate. în departamentul Basses-Pyrenees. Ipoteza unei erupţii violente ar explica detunăturile neregulate care se mai fac încă auzite. S-au văzut chiar ploi de funingine. cu câţiva ani mai înainte. provocând cutremure de pământ. a cărei temperatură este superioară celei a aerului şi pe care trecerea prin văzduh nu a răcit-o încă. de asemenea. dar susceptibile să se reaprindă sub influenţa unei acţiuni subpământene. ploi galbene. în care locuitorii superstiţioşi voiau să vadă picături de sânge când nu era de fapt. alumină. fără a mai vorbi de cele pe care izbucnirile geologice le ridică adesea din adâncul oceanului şi a căror putere de azvârlire este extraordinară. acoperind solul cu un strat gros de noroi. făcând numeroase victime. ca la Blancenberghe în 1819.

Să fie oare pe punctul de a se realiza previziunile lui Sebastien Zorn în legătură cu sfârşitul croazierei?. Locuitorii şi-au părăsit casele. O oarecare. Către prânz începe să se întunece. navigaţia e din ce în ce mai dificilă.teamă cuprinde populaţia miliardară. Sub.. debarasând-o de lest!. supraîncărcată de zgură.. otrăvind atmosfera cu vapori sulfuroşi şi punând vasele în primejdie. nu se mai vede nici la zece paşi.. într-atât absoarbe masa de cenuşă razele solare.. Standard-Island nu se mai deplasează decât foarte încet. în cele două porturi sunt trimişi ofiţeri care au ordin să rămână acolo în permanenţă. Din ordinul său. Se lasă seara. Comandorul Simcoe e destul de neliniştit. E întuneric beznă. şi insularii nu-şi pot da seama de aceasta decât privind orologiile.. urmaţi de o parte a populaţiei. Pericolul nu ar fi mai mic dacă oceanul ar trece peste armăturile de oţel ale litoralului.ridicând apele în vârtejuri grozave. Nu-i nici măcar o urmă de lumină difuză. Standard-Island nu este o navă pe care s-o uşurezi aruncând mărfurile în mare. pe măsură ce se întunecă. căci navigaţia ameninţă să devină foarte dificilă. care a . mai curând noaptea. după-amiază. încredinţându-se stabilităţii aparatului. care nu ar rezista dacă trupul metalic al insulei ar fi' ridicat de forţele plutoniene. să nu-şi mai poată menţine linia de plutire deasupra oceanului..potopul de zgură. lunile electrice au trebuit să fie coborâte pe pământ. Este cazul să ne întrebăm dacă insula cu elice nu e ameninţată de ceva asemănător.. preci-pitându-şi trombele de apă asupra câmpiei! Guvernatorul Cyrus Bikerstaff şi comandorul Simcoe se instalează la bateria Pintenului.. Pe la ora trei. E de temut mai ales ca nu cumva insula. Mecanicii sunt gata să efectueze manevrele necesare dacă insula cu elice va fi nevoită să fugă în direcţia opusă. Nu le rămâne decât să aştepte. Iluminarea clădirilor şi a străzilor. Din nefericire.

miliardarii se hotărăsc să se întoarcă Ia casele lor. stârnind o nouă spaimă în inimile miliardarilor. Va trebui doar să se efectueze o îndelungată curăţenie generală. Furiile erupţiei se mai potolesc şi ploaia de cenuşă. Standard-Island primeşte o lovitură care se răsfrânge de-a lungul compartimentelor trupului său metalic. Elicele nu şiau încetat mişcarea propulsivă. începe să se subţieze. va continua atât cât se va prelungi acest fenomen. Ceva mai liniştiţi. Situaţia nu se schimbă odată cu venirea nopţii... se va afla care anume insulă a fost teatrul unei asemenea erupţii. în orice caz.funcţionat toată ziua. Trist An nou pentru Bijuteria Pacificului! N-a lipsit decât foarte puţin ca să aibă soarta oraşelor Pompei şi Herculanum2! Cu toate că nu e situată la poalele Vezuviului.ea se va îndrepta spre arhipelagul Tonga. Acolo. e vădit că. fără îndoială. adjuncţii săi şi consiliul notabililor rămân în clădirea primăriei. Ca să-şi păstreze direcţia spre sud-vest. E adevărat că zdruncinătura n-a fost destul de puternică pentru a provoca prăbuşirea clădirilor sau scoaterea din funcţiune a maşinilor. odată cu scurgerea nopţii. insula cu elice n-a încetat să înainteze. Pe la ora trei dimineaţa se produce un nou incident. Se pare totuşi că detunăturile sunt mai slabe şi mai rare. Nu e nici o îndoială însă că a avut loc o ciocnire în partea din faţă. dar cu o viteză de numai două-trei mile pe oră. Ce s-a întâmplat? Să se fi izbit Standard-Island de o ridicătură . fenomenul tinde să slăbească. purtată spre sud de o briză destul de puternică. Când se va face ziuă -sau cel puţin îndată după ce tenebrele se vor risipi . Oamenii de veghe pândesc orice schimbare care s-ar petrece la orizont sau la zenit. croaziera sa nu o expune oare la o întâlnire cu o parte din vulcanii care împânzesc meleagurile submarine ale Pacificului? Guvernatorul. nădăjduind că a doua zi Standard-Island va naviga din nou în condiţiile normale.

.nu fără greutate. alergând la baterie. n-au mai văzut şi n-au mai auzit nimic. pentru ca acesta să fie ameninţat cu pierzania. În sfârşit. fie el un cuirasat de prim rang. a fost izbit de pintenul insulei cu elice. călcând pe stratul gros de zgură şi cenuşă. Să se fi scufundat vasul pe loc?. Un vas englez înseamnă o bucată din Anglia şi se ştie că Marea Britanie nu se lasă amputată fără a reacţiona. S-au auzit strigăte care au durat doar câteva clipe. care să necesite reparaţii importante la prima oprire?.. Să fi nimerit peste o stâncă?.... Poate că şocul acesta. Cyrus Bikerstaff şi comandorul Simcoe se deplasează... comandorul Simcoe nu e în măsură să întreprindă cercetări în larg. la bateria Pintenului. S-au produs oare avarii grave. risipind ploaia de cenuşă. Ce va spune Regatul Unit?. şeful postului crede că ar fi auzit ordine aruncate cu o voce aspră . Acolo. Şi e tocmai ceea ce s-a întâmplat. această ipoteză e foarte veridică. Vameşii nu l-au zărit decât în momentul abordajului. soarele străpunge vălul de ceaţă. lipsit de importanţă pentru Standard-Island.. N-ar putea totuşi să afirme categoric acest lucru. Cât despre Standard-Island.a fundului mării? Nu. La ce reclamaţii şi responsabilităţi trebuie să se aştepte Standard-Island? . Văzduhul ' este încă plin de vapori. se constată că ciocnirea nu i-a produs nici o stricăciune serioasă.. vameşii le confirmă că şocul se datorează unei ciocniri. mergând de la vest spre est.. . Astfel începe noul an. e destul să atingă un vas oricât de puternic... Cât despre naţionalitatea vasului. Cazul e foarte grav şi ar putea să aibă consecinţe nu mai puţin grave. cu toate că vântul se întăreşte.unul dintre acele răgete specifice comenzilor marine engleze. a avut alte urmări pentru vasul necunoscut.. E atât de masivă încât.. pentru că nu s-a oprit din mers.. Până la zece dimineaţa.. chiar plutind cu viteză redusă. Să fie un abordaj cu o navă care i-a tăiat drumul şi nu i-a zărit luminile din pricina întunericului?..... Din nefericire.... Un vas de mare tonaj. Şeful postului şi oamenii săi.

porturile! Ce muncă de curăţenie! La urma urmei.în ce stare de plâns se află Milliard-City. aceasta e treaba serviciilor comunale. câmpia. O problemă de timp şi de bani. . Nici unul. parcul. nici alţii nu lipsesc. fabricile.

O problemă de timp şi De bani. Aceasta e treaba serviciilor comunale. porturile! Ce muncă de curăţenie! La urma urmei. câmpia. . nici alţii nu lipsesc. Nici unul. parcul.În ce stare de plâns se află Miliard-City. Fabricile.

inginerii sosesc la bateria Pintenului. Comandorul Simcoe dispune atunci să se reia viteza reglementară. După încă un ceas. în primii! rând. aceeaşi divizie care. în numele omeniei.. nu mai există nici o îndoială în legătură cu naţionalitatea lor. Standard-Island se află la o sută cincizeci de mile sud-vest de insulele Samoa. Din turnul Observatorului nu se zăreşte nimic. Nu. a cărui erupţie a tulburat atât de adânc aceste locuri? Nu e de crezut. La amiază. Guvernatorul se sfătuieşte cu comandorul Simcoe. nici epave. După un ceas. înainte cu cinci săptămâni. investigaţiile trebuiesc prelungite. Cercetările făcute pe o rază de cinci-şase mile nu dau nici un rezultat. s-a scufundat fără să lase nici o urmă. Oamenii de veghe au fost preveniţi să fie extrem de atenţi. Mecanicii primesc ordin să stopeze maşinile. forţând maşinile. Să fie ultimele tresăriri ale vulcanului. • La căderea nopţii. a refuzat să salute Standard-Island. sunt semnalate coloane groase de fum către sud-est. în acea parte a litoralului unde s-a produs abordajul. > Pe la ora cinci. Stricăciunile sunt neînsemnate. cu toate că Standard-Island nu s-a depărtat la mai mult de două mile de locul ciocnirii. căci hărţile nu indică nici o insulă sau insuliţă prin apropiere. E limpede că vasul. trei. în larg nu-s nici resturi. O jumătate de oră mai târziu se poate vedea că sunt vase de război. din adâncul oceanului?.nave se apropie rapid. vasul abordat. Este o divizie navală britanică. atins în părţile vitale. Să se fi ivit atunci un nou crater.în speţă. şi e vădit că fumul se apropie de Standard-Island. Ambarcaţiile electrice din cele două porturi ies în larg.Se îngrijesc întâi de lucrurile cele mai urgente. navele se află doar la patru mile de bateria . cu cele mai puternice lunete. Scheletul solid de oţel n-a suferit mai mult decât pana care se înfige într-o bucată de lemn ..

.Pintenului. Se schimbă saluturile de rigoare . După focurile lor de poziţie. rar. se poate vedea că nu mai înaintează. . O ambarcaţie este coborâtă de pe bordul crucişătorului şi se îndreaptă spre port. şef de stat major al amiralului sir Edward Collinson. Cyrus Bikerstaff autorizează debarcarea şi răspunde că-l aşteaptă pe căpitanul Turner la primărie. a putut să se îmbarce în şalupe?. Apoi. .. cere să fie condus de îndată * în faţa guvernatorului insulei cu elice". punctându-şi cuvintele ca şi cum ar fi recitat un fragment dintr-o cunoscută operă literară. comandorul Simcoe primeşte această depeşă: „Căpitanul Tumer de pe crucişătorul Herald. dis-de-dimineaţă. La răsăritul soarelui.foarte ţepene de o parte si de cealaltă. Şi se ştie chiar a d&ua zi. la două mile de BabordHarbour. căpitanul Turner rosteşte o singură şi interminabilă frază: .. ca acesta să fie gândul său. Guvernatorul îi primeşte imediat în salonul de lângă cabinetul său. După un sfert de ceas. Dar cum va răspunde guvernatorul comandantului diviziei navale. pus la dispoziţia şefului de stat major şi a însoţitorului său. îi transportă în zece minute la palatul municipal.Aceste nave vor să intre în legătură cu noi.Să aşteptăm! replică Cyrus Bikerstaff. Poate că echipajul vasului abordat a fost salvat. pavilionul contraamiralului fâlfâie pe catargul de la pupă al crucişătorului care navighează încet. dacă acesta din urmă vine să reclame recentul abordaj? E posibil. îşi vor urma oare drumul în larg?.. Un car electric. înştiinţat. spune comandorul Simcoe. va fi destul timp pentru a se lua o hotărâre când se va şti despre ce e vorba. De fapt. într-adevăr. un locotenent de vas.

guvernatorul se hotărăşte să admită reclamaţia făcută de sir Edward Collinson şi acceptă spusele lui privind: 1 . O frază de două sute şaptezeci şi două de cuvinte. în partea dinapoi. sub garanţia locuitorilor numitei Standard-Island către armatorii numitului Glen. Da sau nu. a fost abordat de Standard-Island. California. care sumă va trebui să fie depusă în mâinile numitului amiral sir Edward Collinson. Statele Unite ale Americii. maşinile şi încărcătura se ridică la suma de un milion două sute de mii de lire sterline. care denunţă faptul Excelenţei Sale guvernatorul Cyrus Bikerstaff cerându-i să recunoască responsabilitatea Companiei StandardIsland. că în noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie vaporul Glen din portul Glasgow. şi că s-a scufundat în mod efectiv. încărcat cu grâu. fără de care se va proceda chiar prin forţă împotriva numitei Standard-Island.responsabilitatea care revine companiei. tăiată de virgule. după ce a reuşit să-şi transfere căpitanul.Am onoarea să aduc la cunoştinţa Excelenţei Sale guvernatorul insulei cu elice. orez. aparţinând Companiei Standard-Island. adică şase milioane de dolari. cu o capacitate de trei mii cinci sute de tone. foc alb în catargul de mizenă?. a fost întâlnit a doua zi la treizeci şi cinci de mile de focul catastrofei. cu toate că acest vapor avea focurile reglementare. încărcătură de o valoare considerabilă. focuri de poziţie verde la tribord şi roşu la babord . . al cărei sediu social se află la Madeleine-bay. ofiţerii şi echipajul pe bordul crucişătorului de clasa întâi Herald al Maiestăţii Sale britanice.trupul vasului. navigând sub pavilionul contraamiralului sir Edward Collinson. desprinzându-se după ciocnire. vinuri. a cărui valoare . fără nici un punct! Dar ea spune totul şi nu lasă loc nici Unui subterfugiu.şi că. aflată acum la o sută şaptezeci şi şapte grade şi treisprezece minute est de meridianul Greenwich şi la şaisprezece grade şi cincizeci şi patru minute latitudine sudică. gata să se scufunde în urma unei spărturi la babord.. coloranţi.

o stâncă uriaşă care s-ar deplasa fără ca poziţia ei să poată fi definitiv precizată. Or. că. Dar el nu poate să hotărască de unul singur.. deplasându-şi enorma ei masă de-a curmezişul rutelor maritime. Din fericire. Dintr-o parte şi din cealaltă.Din fericire . etc. ea constituie o permanentă primejdie.Excelenţa Sa guvernatorul ar avea fără îndoială dreptate în cazul în care ar fi vorba despre două vase navigând în condiţii obişnuite. Consimte guvernatorul să depună în mâinile amiralului sir Edward Collinson suma care reprezintă valoarea atribuită vasului Glen si încărcăturii sale? . că ea n-ar putea fi asimilată unui vas. nu era cu putinţă să fie zărite. . Dacă Glen avea focurile reglementare. Răspunsul căpitanului Turner: .. că Anglia a protestat întotdeauna împotriva acestui obstacol imposibil de fixat prin măsurători hidrografice şi că Standard-Island trebuie să fie socotită totdeauna răspunzătoare pentru accidentele care se vor datora naturii sale etc. o insuliţă.dar a murit un vapor şi s-au pierdut milioane din vina insulei cu elice. În fond. Standard-Island le avea şi ea pe ale sale.Timpul era foarte întunecat datorită unei erupţii vulcanice care s-a produs în regiunea vestică. E vorba deci de un caz de forţă majoră. Pricina va fi înfăţişată celor în drept şi el nu poate decât să ia act de reclamaţia amiralului sir Edward Collinson. Cyrus Bikerstaff le simte justeţea. fiecare trebuie să ia avariile pe seama lui şi nu există motiv de reclamaţie sau de responsabilitate. n-a murit nimeni. Argumentele căpitanului Turner nu sunt lipsite de o anumită logică.valoarea estimată la un milion două sute de mii de lire a vaporului Glen din Glasgow? Cyrus Bikerstaff răspunde cu argumentele obişnuite în materie de ciocniri: . după regulamentele maritime. e vădit că Standard-Island nu le îndeplinea.2 . Dacă Glen îndeplinea aceste condiţii.răspunde căpitanul Turner . că ea echivalează cu o insulă.

după consiliu. încă şi mai ţepene. cât şi importanţa pierderii suferite.Cum ar putea guvernatorul să consimtă?.Este ultimul cuvânt al Excelenţei Voastre? întreabă căpitanul Turner. după efectuarea unei expertize atât în ceea ce priveşte cauzele accidentului. Dar câmpul de tragere oferit tirului englez este infinit mai vast. Ce vor deveni femeile şi copiii în imposibilitatea de a găsi un adăpost?. Căpitanul pleacă apoi cu carul electric. care-l duce până la Babord-Harbour. Nu le rămâne decât să aştepte hotărârea amiralului sir Edward Collinson. . La urma urmei. Odată stabilit acest lucru. căci nu am calitatea de a angaja Compania. Guvernatorul şi căpitanul englez schimbă alte saluturi. va fi posibil să i se reziste? Fără îndoială. dacă acesta se va încăpăţâna să-i urmărească? Oare n-au vasele lui o viteză mult mai mare? Şi dacă îşi întăreşte reclamaţia cu câteva obuze cu melinită4.. Răspunsul lui Cyrus Bikerstaff primeşte deplina aprobare a consiliului notabililor şi. Nimeni nu se gândeşte să se supună insolentei şi poruncitoarei somaţii a reprezentanţilor Maiestăţii Sale britanice.. a întregii populaţii de pe Standard-Island. Ea este gata să răspundă de stricăciunile cauzate.. în timp ce bateriile Pintenului şi Pupei vor pierde cel puţin cincizeci la sută din proiectile trăgând asupra unor ţinte mici şi mobile!. şalupa cu aburi îl transportă pe bordul crucişătorului Herald... ..Este ultimul meu cuvânt. De acolo. .. StandardIsland oferă suficiente garanţii. bateriile insulei sunt capabile să răspundă Armstrongurilor5 cu care sunt înarmate crucişătoarele diviziei. comandorul Simcoe dă ordinele necesare pentru ca insula cu elice şă-şi reia drumul cu toată viteza. Toate loviturile vor nimeri în plin. Dar va fi imposibil să scape de divizia amiralului Collinson. răspunde Cyrus Bikerstaff. dacă tribunalele vor hotărî că e vinovată..

. americanii nu se gândesc să încerce o rezistenţă care ar putea să ducă la pieirea insulei cu elice. La ordinul guvernatorului. Sub preşedinţia guvernatorului şi a adjuncţilor săi. Răsună o nouă lovitură de tun. Măcar în această privinţă. nu prea departe. spărgându-se cu un zgomot grozav şi ridicând enorme mase de apă. Acolo el primeşte valori semnate de Cyrus Bikerstaff şi girate de principalii notabili pentru o sumă de un milion două sute de mii de lire sterline. Trei ore mai târziu. în timp ce pavilionul Regatului Unit urcă în vârful catargului. Căpitanul Turner revine la Babord-Harbour. obuzul cade şuierând pe deasupra insulei cu elice şi cade în mare. De data aceasta. Jem Tankerdon şi Nat Coverley sunt de aceeaşi părere.Nu au mult de aşteptat. La ora nouă şi patruzeci şi cinci. Ca nişte oameni practici. comandorul Simcoe dispune coborârea pavilionului care a fost ridicat ca răspuns la cel de pe Herald. o primă lovitură de avertisment porneşte din turela centrală a crucişătorului Herald. consiliul notabililor discută în sala de şedinţe a primăriei. ultimele şuviţe de fum ale navelor diviziei se risipesc spre est şi Standard-Island îşi continuă drumul către Tonga.

. pe care-l puteţi numi arhipelagul Hapai şi chiar Arhipelagul Prietenilor.Numai la Vavao şi Tonga-Tabu.Şi după aceea? se informează. şi nici acolo nu-i vei găsi pe adevăraţii sălbatici din visurile dumitale.. apoi în Noile Hebride şi.Totuşi. dragă Pinchinat! .Probabil. nu v-aş sfătui să vă însuraţi cu una dintre aceste răpitoare tongiene. supuşii regelui George I sunt aproape civilizaţi şi ţin să adaug că supusele sunt fermecătoare.TABU LA TONGA-TABU Atunci. . vom vizita principalele insule ale arhipelagului Tonga? .Hotărât lucru. unde se va termina croaziera noastră.Da. ţinând seama că sunt cel puţin o sută cincizeci. . . Dar la Tonga. Totuşi. în semn de recunoştinţă pentru frumoasa primire care i-a fost făcută acolo. ne vom întoarce la Madeleine-bay.Vom vizita toate insulele arhipelagului? se interesează Frascolin.N-aş crede. Veţi avea plăcerea să faceţi cunoştinţă cu acest arhipelag..După aceea vom merge în insulele Fidji. spune Yvernes. .Yvernes. răspunde supraintendentul. . . cum i-a spus căpitanul Cook. aşa ceva nu mai există nici măcar în vestul Pacificului! oftează Alteţa Sa. există un număr respectabil în Noile Hebride şi în Salomon. Standard-Island se va opri în mai multe puncte ale arhipelagului?! reia Frascolin.. . dragul meu! răspunde Calistus Munbar.. . după ce-i vom fi repatriat pe malaiezi.Pardon.Nădăjduiesc că vom fi trataţi mai bine ca în insulele Cook! intervine Pinchinat. .

Este epoca debarcării misionarilor metodişti.răutăciosule! ... Toate trei sunt cuprinse între şaptesprezece şi douăzeci şi două de grade sud.. Vezi dumneata. Aceste câteva puncte înlocuiesc părerea noastră despre viitorul pe care-l rezervă prea adesea protecţia britanică protejaţilor săi de peste mări. în general. .Eu? ripostează violoncelistul. Acest grup este foarte diferit.Şi prefăcutul de Zorn care avea de gând să se însoare la TongaTabu! strigă Pinchinat. află că nu poţi să scârţâi timp de patruzeci de ani din violoncel fără să devii filozof şi filozofia ne învaţă că singurul mijloc de a fi fericit în căsnicie este de a nu fi căsătorit. .Căsătoriile între străini şi indigeni nu par deloc să fie fericite. mă rog? .Şi de ce. dată fiind simpatia pe care ţi-o port. având o suprafaţă de două mii cinci sute de kilometri pătraţi pe care sunt răspândite o sută cincizeci de insule cu şaizeci de mii de locuitori. sub protectoratul Angliei. în dimineaţa zilei de 6 ianuarie se ivesc la orizont înălţimile insulei Vavao. ridicând din umeri. prin formaţia sa vulcanică.Ei bine. nici în altă parte . cea mai de seamă din grupul septentrional. există o nepotrivire de caracter! . dragă Calistus . o sută şaptezeci şi şase şi o sută şaptezeci şi opt grade vest.. După răsturnarea dinastiei Finare-Finare şi întemeierea unui stat federativ în anul 1797. dragă Eucalistus. în timpul celei de-a doua expediţii întreprinse de marele navigator în Pacific. Nici la TongaTabu. de celelalte două.şi dă-mi voie să-ţi spun chiar Eucalistus. .. Acum.îţi dau voie. aşteptând ca. războiul civil a decimat populaţia arhipelagului. regele George I este suveranul necontestat al acestui regat. răspunde Pinchinat. Hapai şi TongaTabu. Pinchinat! . care au făcut să triumfe această ambiţioasă sectă a religiei anglicane. Pe aici s-au plimbat corăbiile lui Tasman în anul 1643 şi corăbiile lui Cookîn anul 1773.Şeful nostru de orchestră e un înţelept.

santali. doar porumbei cu miile şi papagali zgomotoşi. briza vestică gonind norii de materie vulcanică înspre orizontul dimpotrivă. . Ţinându-se seama de aceasta. nu vulcanilor săi li se datoreşte formidabila revărsare. arbori de pâine.Navigaţia este destul de dificilă în mijlocul acestui labirint de insule şi insuliţe. Ca păsări. Regiunea Vavao este vulcanică şi. Ici şi colo. câteva case europene desfăşoară în vânt drapelele Germaniei şi Angliei. cu culturile de trestie de zahăr şi ingame. doar porci şi păsări de curte. Pereţii sunt din împletitură de trestii cu căpriori din lemn de cocotier. Câmpia a rămas totuşi atrăgătoare. Ca animale domestice. ca atare. a fost pustiită de un groaznic ciclon care a dărâmat bisericuţa mariştilor francezi şi a distrus multe locuinţe indigene. Standard-Island rămâne la Vavao doar opt zile. cu penele viu colorate. Dar dacă această parte a arhipelagului este vulcanică. cu numeroasele sale sate împrejmuite cu brâuri de portocali. plantate cu cocotieri. Acest ansamblu atrage în mod deosebit atenţia artiştilor noştri. cu ogoarele fertile. instalaţi la bateria Pintenului. expusă cutremurelor. Tongienii n-au fost cufundaţi în întuneric timp de patruzeci şi opt de ore. Probabil că acest crater eruptiv aparţine vreunei insule izolate din est. duzi. Insula merită • să fie vizitată cu toate că. iar acoperişul oval e aşezat pe stâlpi său trunchiuri de arbori. în urmă cu mai mulţi ani . cu boschetele de bananieri. pe care le poţi lua drept frunze căzute din copaci. locuinţele au fost construite fără să se bată măcar un cui. Totul e foarte răcoros şi foarte curat. câţiva şerpi inofensivi şi frumoase şopârle verzi. Ca reptile. în vreme ce Standard-Island trece prin canalele de-a lungul cărora sunt înşirate satele canace. erupţia de zgură şi de cenuşă care a potopit aceste meleaguri. capitala grupului Vavao. printre care trebuie să te strecori pentru a ajunge la Nu-Ofa. dacă nu cumva e vorba despre un vulcan apărut recent între Samoa şi Tonga.

pe care fetele şi-o ridică pe frunte. bluza şi fusta scurtă cu ornamente fine de scoarţă pentru femei. poate cam prea graşi. nici ridicola rochie cu trenă n-au fost încă adoptate de moda locală. Dar palatul regal şi instituţiile rezidenţilor englezi se află la Tonga-Tabu. Şi totuşi. el are la Nu-Ofa un palat. câmpiile şi cursurile de apă veritabile îţi mai odihnesc ochii obosiţi de priveliştea râurilor şi litoralurilor artificiale. aceşti nuri nu-l fac pe împietritul de Sebastien Zorn să-şi schimbe prejudecăţile. Şi apoi. înalţi. cu mâinile şi picioarele de o delicateţe a formei şi o micime care le fac pe nemţoaicele şi englezoaicele din colonia europeană să comită nu o dată păcatul invidiei. Femei graţioase şi bine proportionate. . -de altfel. Bărbaţi superbi. unde locuieşte destul de des. după cum n-ar face-o în orice alt loc din această lume sublunară. menţinându-i edificiul cu o legătură de fibre de cocotier în chip de pieptene. e lesne să constaţi de visa1 perfecţiunea frumuseţii tongiene. Trebuie să fii un Calistus Munbar ca să aşezi Bijuteria Pacificului mai presus de minunile naturii. dar nu le displace nici să simtă pământul sub picioare. privirea mândră şi tenul în nuanţe care merg de la aceea a aramei mai întunecate până la măsliniu. coşurilor şi stofelor asemănătoare celor din Tahiti . care sunt rezervate şi cochete totodată.de altfel. desigur. Munţii.muncă manuală care nu duce la deformarea degetelor. Un simplu şorţ sau o centură pentru bărbaţi. să zicem mai bine o frumoasă casă de ţară. Nici groaznicul pantalon. o coafură totdeauna îngrijită. El şi colegii săi debarcă totdeauna cu mare plăcere în aceste arhipelaguri. decât cu fabricarea împletiturilor. dar admirabil modelaţi şi având o atitudine nobilă. El nu se va căsători la Vavao sau la Tonga-Tabu.Supraintendentul n-a exagerat deloc frumuseţea tipului indigen . tipul obişnuit al rasei malaieziene din diversele arhipelaguri ale Pacificului central. Cu toate că reşedinţa obişnuită a regelui George nu e la Vavao. Indigenele nu se îndeletnicesc. Pe Standard-Island se simt bine. La ambele sexe.

Este o insulă foarte joasă. Dar comandorul Simcoe. porumbul.cele mai multe fiind goelete sub pavilion german folosite la cabotaj.Standard-Island va face acolo ultima sa oprire. El n-are încredere decât în el însuşi şi în priceperea ofiţerilor care-i execută ordinele cu o precizie absolută. încet. de la o distanţă de trei-patru mile. Da. miliardarii s-au bucurat timp de două zile de o navigaţie foarte variată. îi îngăduie comandorului Simcoe să se aventureze fără primejdie între canalele acestui labirint. grupul septentrional seamănă cu grupul central Hapai. ca atâtea alte insule încremenite după ce au venit să respire la suprafaţa apei.. Prezentând acelaşi caracter vulcanic. Ea a fost construită încet. toate s-au născut datorită acţiunii forţelor plutbniene2. de la Hapai până la Tonga. piloţii nu i-ar lipsi. de coralii care şi-au clădit etajele lor madreporice. Tonga-Tabu n-a crescut din adâncul oceanului. Dacă Ethel Simcoe le-ar fi cerut-o. aproape la limita Tropicului Capricornului. principalele produse ale arhipelagului. . căruia aceste meleaguri îi sunt familiare.şi ce pleaşcă pentru ei dacă preţul pilotajului ar fi fost calculat după tonajul insulei cu elice! Două sute cincizeci şi nouă de milioane de tone. n-are nevoie de serviciile lor. De altfel. întocmite cu o extremă precizie. sute de indigeni ar fi alergat la primul semnal . dacă ar vrea să recurgă la serviciile lor. Destule ambarcaţiuni circulă între insule . dar şi echipajele acestor pirogi duble cu balansier. unite printr-o platformă şi putând să cuprindă până Ia două sute de oameni. cafeaua. nu numai piloţii s-ar fi grăbit să vină. Tonga-Tabu este întrezărită în dimineaţa zilei de 9 ianuarie. copra. în timp ce vasele de comerţ exportă bumbacul. După ce-au părăsit Vavao. punctul extrem pe care-l va atinge în cursul croazierei sale de-a curmezişul emisferei meridionale.. Abia trec de o insulă şi dau de alta. Hărţile hidrografice ale acestor regiuni. a cărei existenţă nu se datoreşte unui efort geologic. în această privinţă.

ale căror strâmtori nu lasă să treacă decât vase de tonaj mic. regele George I nu-i va primi cu braţele deschise pe aceşti miliardari de origine americană. ai cărui locuitori . cvartetul dă peste un mic centru francez. ele îi vor face să cunoască doar alte două localităţi importante: Nakualofa. şcolile de băieţi şi fete. Totuşi. cu palatul şi . la Maofuga. pe care trăiesc douăzeci de mii de locuitori! Comandorul Simcoe se opreşte în faţa portului Maofuga. ar fi găsit un golf care muşcă destul de adânc litoralul şi la al cărui capăt se află satul Mua. care e plecat într-un turneu pastoral prin celelalte arhipelaguri.Şi ce muncă! O circumferinţă de o sută de kilometri şi o suprafaţă de şapte-opt sute de kilometri pătraţi. E adevărat că locuinţele europeneşti nu lipsesc. Insula cu elice trebuie deci să rămână în faţa. dimpotrivă. Dacă. i-a dat numele Amsterdam nume pe care nu-l justifică deloc casele din frunze de pandanus şi fibre de cocotier. El n-a făcut-o pentru că ar fi riscat să eşueze în mijlocul acestor sute de insuliţe.patru sute la număr . Cât despre excursii. Acolo se află reşedinţa episcopului Oceaniei. dar numele indigen i se potriveşte mai bine insulei. Când Tasman a descoperit Tonga-Tabu.grădinile regale. portului Maofuga pe tot timpul opririi. comandorul Simcoe s-ar fi îndreptat mai spre est. Dacă Standard-Island ar fi ancorat cu câteva mile mai spre vest. Portul e situat pe coasta septentrională. Superiorul Misiunii le oferă ospitalitate. . Pomotu sau Arhipelagul Societăţii! Influenţa engleză e dominantă şi. supus acestei dominaţii.practică religia catolică. şi satul Mua. E de prisos să spunem că parizienii sunt primiţi cu cordialitate de compatrioţii lor. soră a Latoniei de mitologică amintire3! Ce diferenţă între acest arhipelag şi insulele Marchize. Imediat se stabilesc legături între insula sedentară şi insula mişcătoare. Nakualofa. casa călugăriţelor. ceea ce-i scuteşte să recurgă la „Casa Străinilor". capitala statelor regelui George. s-ar fi oferit privirilor miliardare. Acolo se află Misiunea catolică.

Această perspectivă atrăgătoare nu-l convinge pe Galistus Munbar. cei trei prieteni părăsesc Maofuga în zori şi se îndreaptă către capitala insulei. Din fericire pentru miliardari. că atmosfera e încărcată şi că ploile extrem de violente sunt de natură să calmeze ardoarea excursioniştilor. A doua zi. . sunt destul de puţini cei care se gândesc să cutreiere insula. marele preoţeşte . Pinchinat. Insularii n-au renunţat totuşi în întregime la practicile mitologiei canace. după ce au masacrat o parte. astfel încât să păstreze o temperatură moderată.M-aş topi pe drum! le spune el. desigur. al arborilor leki-leki. Pentru ei. Frascolin. E un contrast izbitor între colibele indigene acoperite de flori şi locuinţele cu aspect foarte britanic ale misionarilor protestanţi. .numai ei. E cald. Palatul regelui pare să răsară dintr-un gigantic buchet de verdeaţă. şi.Ei şi? Te-am aduce înapoi într-o sticlă! replică Alteţa Sa. cocas. Supraintendentul însuşi se scuză că nu poate să-i întovărăşească pe cei trei pasionaţi. Trebuie să fii cuprins de nebunia turismului pentru a te aventura în interior. de trei săptămâni soarele urcă din nou spre emisfera septentrională şi Standard-Island va şti să se ţină la distanţă de această vatră incandescentă. Capitala se arată către amiază în splendida ei înflorire -expresie care nu-i lipsită de adevăr în această epocă a anului.Dacă un oarecare număr de miliardari debarcă în port. pentru că este imposibil să-l hotărască pe violoncelist să iasă din camera lui confortabilă înainte de a se însera. care preferă să se păstreze în stare solidă. E adevărat că e foarte cald. tuitui (copaci-lumânări). dar această căldură e suportabilă la adăpostul cocotierilor. Influenţa acestor misionari wesley-eni4 a fost considerabilă. Yvernes o fac totuşi . Ea este totuşi fermecătoare şi merită laudele cu care a copleşit-o Elisée Reclus. ale căror fructe roşii şi negre alcătuiesc ciorchini de nestemate orbitoare. când briza marină răcoreşte ţărmurile. tongienii au sfârşit prin a adopta credinţa lor.

într-adevăr. fără îndoială. care se arată la fel de economi ca şi suveranul lor. îmbrăcat într-un fel de cămaşă albă şi cu o scurtă rochie de stofă autohtonă. pentru că obiceiul este de a săruta picioarele suveranului. Când e vorba de a-l îndepărta.. Trebuie amintit. în aceeaşi zi. Excursioniştii! s-ar putea cruţa folosind una dintre şalupele electrice pe care Cyrus Bikerstaff le-ar pune-o cu plăcere la dispoziţie. respectat şi acum. în faţa neîncrezătorului Sébastien Zorn. îl zăresc pe „tui".superior regelui.şi nu în sens metaforic. în piaţa orăşelului. aceasta se face doar prin ceremonii de ispăşire. Apa de ploaie păstrată în cisterne. nici o lagună. cei trei turişti se întorc foarte obosiţi în portul Maofuga şi regăsesc cu mare satisfacţie apartamentul de la . Frascolin. explorarea acestui ţinut ciudat constituie un motiv destul de | ţ I DarJ . . ca şi în celelalte insule ale arhipelagului. geniile bune şi rele joacă un rol important. în învăţămintele bizarei lor cosmogonii.. Yvernés n-au nici un chef să-şi depună omagiile la picioarele regelui George . cum i se spune Maiestăţii Sale.mai cu seamă cea a domnului Aylie Marin. la Vavao. după relatările exploratorilor . Creştinismul nu va dezrădăcina cu uşurinţă tabu-ul.Se vede că în regiunea aceasta nu prea stau bine cu apa! remarcă Pinchinat. cazino. iată tot ce oferă natura indigenilor. Parizienii-noştri se felicită pentru prudenţa lor când. ei afirmă că excursia a fost dintre cele mai interesante. la Tonga-Tabu. în urma călătoriei sale din anul 1882 . printre cele mai neplăcute amintiri de călătorie. Drumul va fi destul de lung şi foarte obositor. Această sărutare s-ar fi numărat.că Nakualofa nu e decât un centru pe jumătate civilizat. Pinchinat. prinsă în jurul şalelor. în cursul cărora se sacrifică uneori vieţi omeneşti. Dar îndemnurile poetice ale lui Yvernés nu-l pot hotărî pe violoncelist să-il însoţească a doua zi în satul Mua. hidrografía nu înregistrează nici un pârâu.

Cine va mai pune la îndoială.. O cină bună. până la vechile morminte de la Tui-Tonga. înscriind această cifră pe carnetul său. Vor trebui deci să doarmă acolo. De data aceasta. cu rădăcinile împletite ca nişte şerpi. încât metodiştii au trebuit să întemeieze un fel de anexă în satul Mua. De altfel.temeinic pentru ca turiştii să pornească pe jos către golful Mua. Frascolin ţine să-i măsoare.. cu care nici confraţii lor din Franţa nu s-ar ruşina. artiştii se plimbă prin împrejurimile satului.. pentru a sluji interesele prozelitismului weslay-an. există un loc nimerit să-i adăpostească pe francezi: reşedinţa misionarilor catolici. Ce seară plăcută. Seara. cei trei excursionişti n-au nevoie de exagerări metaforice pentru a-l asigura pe Sebastien Zorn că au rămas cu amintiri de neuitat. apoi. Nu e însă o consolare să se vadă respectaţi în acest mic univers pe care l-au sustras influenţei anglicane şi l-au convertit la catolicism? Succesul lor e atât de mare. ocolind un litoral coralian mărginit de insuliţe în care par să-şi fi dat întâlnire toţi cocotierii Oceaniei. Superiorul înfăţişează oaspeţilor săi. existenţa unui asemenea fenomen vegetal?!. în care a fost vorba mai mult despre Franţa decât despre colonia tongiană! Călugării se gândesc cu oarecare nostalgie la patria atât de îndepărtată!. ce discuţie interesantă. exact în clipa în care ceasul primăriei sună ora cinci. Apoi un dejun bun. baniani sau smochini monstruoşi. un rămas bun de la misionari şi întoarcerea la StandardIsland. clădirile Misiunii. casa construită gratuit de indigenii din Mua şi această frumoasă biserică clădită de arhitecţii tongieni. a căror circumferinţă depăşeşte câteodată şaizeci de metri. un somn bun în cele mai bune camere ale misiunii. Ajung la Mua abia după-amiază. Superiorul îşi întâmpină oaspeţii cu o bucurie emoţionantă . .ceea ce le aminteşte felul în care au fost primiţi de mariştii din Samoa. Ei vizitează şi antica plantaţie de meaşi. unde şistul şi coralul se unesc într-o artă primitivă şi încântătoare.. îl roagă pe superior să o certifice. după aceasta. cu un anume orgoliu.

. Oare nu este indicată la o ceremonie de acest fel prezenţa unui profesor de graţie şi de ţinută? Sebastien Zorn s-a hotărât să-şi urmeze camarazii. După-amiază. la care indigenii participă cu o extraordinară însufleţire. În cinci sau şase săptămâni vor ajunge la Erromango şi transportul indigenilor nu înseamnă o sarcină prea grea pentru bugetul municipal.aproape o sută . de data aceasta. cuprinde mai multe numere de dansuri diferite. Cum aceasta îi interesează pe parizieni. vor putea asista la una dintre sărbătorile' jumătate laice.. pentru care fuseseră recrutaţi malaiezii. Programul acestor sărbători. jumătate religioase. desigur.A doua zi. malaiezii aşteptau ocazia de a se întoarce în arhipelagul lor. Or. ei debarcă pe la ora trei.fuseseră recrutaţi în Noile Hebride şi duşi la Tonga . ceea ce îi atrage mulţumirile căpitanului Sarol şi ale mariştilor de la Tonga-Tabu. îi însoţeşte supraintendentul şi. pe care tongienii le aşteaptă cu aceeaşi nerăbdare ca şi fraţii lor din Samoa şi din Marchize. . Cui i-ar fi dat prin gând că Sarol îşi înmulţea astfel complicii. aceste lucrări terminându-se nu cu mult în urmă. să asculte muzica tongiană decât să asiste la zbenguielile coregrafice ale populaţiei. Athanase Doremus Ii s-a alăturat şi el. Ar vrea guvernatorul să-i primească pe Standard-Island? Căpitanul Sarol a venit să ceară această permisiune. mai dornic. Cyrus Bikerstaff primeşte vizita căpitanului Saro! şi iată în legătură cu ce: Un anumit număr de malaiezi . că aceşti neohebridieni îi vor veni în ajutor când va fi timpul? E cazul să se felicite că i-a întâlnit la Tonga-Tabu şi că i-a introdus pe Standard-Island!. Aceasta este ultima zi pe care o vor petrece miliardarii în arhipelag.Tabu pentru lucrări de defrişare. N-ar fi fost generos să refuzi acestor bravi oameni un serviciu atât de uşor de făcut. Iată de ce guvernatorul acordă autorizaţia.

Iată de ce nu se jenează să ridice din umeri. întrebându-se unde ar ajunge indigenii dacă ar fi îmboldiţi de muzica plină de vioiciune a balurilor pariziene. într-un ritm lent şi trist. Lichiorul de kava.„şi chiar în măsură". sărbătoarea e în toi. mimând zboruri graţioase. La început. Cvartetul priveşte spectacolul cu ochi de artist. ori închipuind. căruia aceste dansuri i se par pătrunse de o veritabilă originalitate. mânia războinicului. alergând pe potecile războiului. foarte manieratul Athanase Doremus nu poate simţi decât cel puţin deplin dispreţ pentru dansuri care nu intră în categoria cadrilurilor. tobe în care se loveşte cu bătăi iuţi . a mazurcilor şi a valsurilor şcolii franţuzeşti. dansatorii rămân aşezaţi pe pământ şi dansurile nu se compun decât din atitudini. Atunci Pinchinat . Acestei legănări îi urmează dansurile în picioare.se cunoaşte că ideea îi aparţine . Audran şi Offenbach. legănări ale corpului. de un efect straniu. Orchestra este foarte modestă. Indigenii sunt foarte surprinşi. prin atitudinile lor. spre deosebire de Yvernes. manifestându-şi totodată marea plăcere de a asculta violoncelul şi cele trei viori. circulă în ploşti şi se scurge de-a lungul gâtlejurilor a o sută de dansatori.propune camarazilor săi să trimită la cazinou după instrumente şi să ofere acestor „balerini" şi „balerine" cele mai turbate 6/8 şi cele mai formidabile 2/4 din repertoriile lui Lecocq. instrumentele sunt aduse şi balul poate să înceapă. care revarsă o muzică ultrafranţuzească. şi o duzină de nafas. gesturi de pantomimă. . numit fanghu-fanghu.Când ajung în piaţă. bărbaţi şi femei. Evident.cum remarcă Pinchinat. a polcilor. Propunerea este acceptată şi Calistus Munbar nu se îndoieşte că efectul va fi prodigios. având ca instrumente flautul nazal. tineri şi tinere. acestea din urmă împodobite cu lungile plete pe care trebuie să le poarte astfel până în ziua măritişului. După o jumătate de ceas. extras din rădăcina uscată a piperului. în care tongienii şi tongienele dau frâu liber temperamentului lor năvalnic.

foarte departe! Sebastien Zorn şi ceilalţi. de unul singur. demnitarii curţii sale. se întorc lângă Calistus Munbar. mişcări din şolduri şi volte. vrăjit de sunetele pe care le scoate Sebastien Zorn din instrumentul său. Dar tongianul se îndepărtează cu asemenea iuţeală încât nu mai poate fi ajuns. Violoncelul este tabu! Nu mai poate fi atins fără a se comite un sacrilegiu! Marii preoţi. Sebastien Zorn nu înţelege acest lucru. furia dansatorilor atinge maximul de intensitate şi nu se ştie unde-ar fi ajuns.. Să spunem că violonCelistul e cuprins de o furie de nedescris. regele George. Supraintendentul. dacă n-ar fi survenit un incident care pune capăt infernalei coregrafii. figurilor inspirate ale unui cadril dezordonat.. . Tongienii şi tongienele se întrec în sărituri. nu se mai poate stăpâni şi iată-l abandonându-se. Camarazii săi pornesc după el. el însuşi. El Spumegă. care a rămas fără glas. Un tongian.orice-ar gândi despre aceasta Amânase Doremus. e departe.Adevărul este că nu sunt deloc nesimţitori la asemenea efecte şi evident că dansurile caracteristice balurilor populare sunt instinctive. ar fi prea puţin.Tabu!.. bărbat înalt şi puternic. în câteva minute. se sufocă! Tabu sau nu. îl smulge şi fuge cu el strigând: . se azvârle asupra violoncelului.. Frascolin şi Pinchinat atacă ritmurile drăceşti din Orfeu în Infern5. Iată-l deci năpustindu-se pe urmele indigenului. E o debandadă generală.. nemairezistând. Indigenii se amestecă. In toiul acestei cacofonii.. El ţine la capodopera lui Gand şi Bernandel.. întreaga populaţie a insulei s-ar revolta dacă această datină sfântă ar fi. când Sebastien Zorn. amplificate de flautele nazale şi tobele sonore... Yvernes. încălcată. în timp ce profesorul de graţie şi ţinută îşi acoperă chipul în faţa unor asemenea orori. să i se înapoieze instrumentul! Violoncelul trebuie restituit proprietarului său chiar dacă pentru Aceasta Standard-Island ar trebui să declare război arhipelagului. se învaţă fără profesori .Tabu!.

potrivit ceremoniilor obişnuite în asemenea împrejurări. Sebastien Zorn îl reacordează după ce constată că n-a pierdut nimic din calităţile sale în urma descântecelor indigene. . spre deplina satisfacţie a stomacurilor tongiene.şi nu ş-au văzut războaie izbucnind pentru motive mai puţin serioase? Din fericire. El spumegă. să i se înapoieze instrumentul! Violoncelul trebuie restituit proprietarului său chiar dacă pentru aceasta Standard-Island ar trebui să declare război arhipelagului Tonga . pasiunile religioase ale întregului arhipelag. urmând soarele în drumu-i spre Ecuator. în legătură cu problema tabu-ului.celistul e cuprins de o furie de nedescris. O COLECŢIE DE FIARE Părăsind Tonga-Tabu. un număr considerabil de porci sunt gâtuiţi. Cât despre violoncel. După datină. apoi mâncaţi. De altfel. Nu e nevoie să se grăbească. taros şi fructe de masore. ar fi prea puţin. către arhipelagul Fidji. Ea începe să se depărteze de tropic. comandorul Simcoe păstrează o viteză moderată. cu coardele puţin destinse în învălmăşeală. ca de plimbare. anularea tabu-ului a trebuit să se facă după toate regulile. fripţi înăbuşit într-o groapă umplută cu pietre înroşite în foc. Standard-Island se îndreaptă spre nord-vest. pătate. autorităţile insulei au intervenit în această problemă. După un ceas. Cum numai două sute de leghe o despart de arhipelagul fidjian. Această restituire nu s-a efectuat fără piedici şi nu era departe clipa în care ultimatumul guvernatorului Cyrus Bikerstaff ar fi stârnit poate. se sufocă! Tabu sau nu. indigenul a fost găsit şi obligat să înapoieze instrumentul.

Bijuteria Pacificului nu .Briza e schimbătoare. dar ce contează briza pentru puternicul aparat marin? Dacă la această limită a paralelei a douăzeci şi treia izbucnesc uneori furtuni violente.

decât cu multă greutate. de altfel. în schimb par înzestraţi cu o mare rezistenţă. Aceşti indigeni caută să devină folositori. aceşti indigeni vor deveni complici la opera de distrugere a cărei oră se apropie.pe care le revarsă norii furtunoşi sunt binevenite. Clerul de pe StandardIsland s-a gândit la aceasta. la căderea nopţii. Legăturile dintre cele două sectoare au devenit un lucru obişnuit şi se pare că nimic n-ar mai putea să ameninţe viitorul. Neohebridienii. dar guvernatorul n-a vrut să încuviinţeze nici o tentativă. N-ar fi oare cazul să se facă o încercare de a-i converti? Până acum n-au adoptat creştinismul. Parcul şi câmpia înverzesc sub aceste duşuri. cu toate eforturile misionarilor anglicani şi catolici. datorită căpitanului Sarol şi unindu-se cu compatrioţii lor din Noile Hebride. Sarol şi malaiezii săi nu-i părăsesc deloc în timpul zilei şi. dacă oferă mai puţine exemplare reuşite ca indigenii din Tonga şi Samoa. Oare nu sunt ei urmaşii masa-cratorilor care au creat o atât de redutabilă faimă populaţiilor din această parte a Pacificului? . Şi totuşi.se sinchiseşte câtuşi de puţin. Viaţa se desfăşoară deci în cele mai fericite condiţii. n-au fost niciodată atât de fericiţi în sălbaticul lor arhipelag. Scutiţi. rare de altfel. Ploile . căruia o mare parte a populaţiei neohebridiene i se arată refractară.care nu le-ar fi vândute. bărbaţi între douăzeci şi patruzeci de ani. Ferocitatea lor va reapare atunci. aşa cum făceau pe câmpia tongiană. cu tenul mai închis decât malaiezii şi.. se îndreaptă cu toţii către cele două porturi în care i-a repartizat municipalitatea. Ei păstrează cu grijă puţinii bani pe care iau câştigat în slujba mariştilor de ţa Tonga-Tabu şi nu le dă prin gând sa-i risipească pe băuturi alcoolice . Electricitatea care saturează atmosfera se scurge prin numeroasele tije metalice aşezate pe edificii şi locuinţe. îngrijindu-se de muncile câmpului. pe deasupra. Nu li se poate reproşa nimic. concertelor. de orice cheltuieli. recepţiilor.. sunt de talie mijlocie. în mijlocul serbărilor.chiar torenţiale . Cyrus Bikerstaff nu se căieşte că a satisfăcut cererea căpitanului Sarol de a-i îmbarca pe neohebridieni.

Cvartetul obţine mereu • aceleaşi succese.. în afara concertelor obişnuite de la cazinou.. Sunt desemnaţi chiar martorii viitorilor logodnici. n-ar fi cu neputinţă să fie englez. Noaptea. Mendelssohn vor fi prezentate în întregime. Dar Cu preţul căror încercări şi cât de primejduită a fost securitatea'insulei cu elice! în după-amiaza zilei de 16 ianuarie.. Nu se va găsi oare o împrejurare care să-i oblige pe Jem Tankerdon şi Nat Coverley să se pronunţe?. vasul nu caută să intre în vreunul din porturi. Dar cum n^a onorat măcar cu un salut această nesuferită Standard-Island. fără lună. Care să-i fie naţionalitatea? Oamenii de veghe de la Observator nu pot s-o recunoască numai după construcţie.şi nu se înalţă nici când vasul s-a apropiat la numai o milă. miliardarii trăiesc cu gândul că nimic n-ar putea întuneca o existenţă în care totul este prevăzut cu atâta logică şi organizat cu atâta înţelepciune. Nici un pavilion nu flutură pe catarg .. în saloanele tribordeze şi babordeze se vorbeşte deschis despre aceasta. Walter este nelipsit de la aceste serate. o navă se iveşte spre sud-est. Regele şi regina Malecarliei le-au onorat de câteva ori cu prezenţa lor. doamna Coverley dă serate muzicale foarte căutate. Cerul e acoperit de . Pare să se îndrepte către Tribord-Harbour. aproximativ în centrul întinderii de apă care desparte Tonga de Fidji. De altfel.. Nu e cu putinţă ca mult aşteptata lui căsătorie cu domnişoara Dy să nu devină fapt împlinit într-o zi sau alta.. Operele lui Mozart.. Lumea nu oboseşte nici să-l asculte. Beethoven. Nu mai lipseşte decât autorizaţia capilor de familie. Haydn. nici să-l aplaude.. ci pare că vrea să-şi continue drumul în larg şi fără îndoială că va dispare în curând.. Trebuie să fie un vas cu aburi de şapte-opt sute de tone. împrejurarea aşteptată cu atâta nerăbdare n-a întârziat să se ivească.Până atunci. Dacă familia Tankerdon n-a venit încă în vizită la hotelul de pe Bulevardul Cincisprezece. e foarte întunecată..

cuprinşi deodată de panică. hiene?. nici urletele tunetelui. căprioare şi cerbi aflaţi în ţarcurile de pe păşune şi în parc. fără să cadă nici o picătură de ploaie. Acest fenomen.nori asemănători acelor stofe pluşate care absorb întreaga lumină. întorcându-se pe ţărmul lui Serpentine-river. Ar fi posibil să fi venit pe apă?. cincizeci de oi au fost mâncate pe jumătate în timpul nopţii. iau împiedicat pe vameşii de la bateria Pupei să audă şuierăturile neobişnuite şi urletele stranii care au tulburat această parte a litoralului.. Ce fel de fiare?. Lei.. două femei.. alţii către grilajul oraşului Milliard-City. Fapt şi mai grav încă. care îşi vin în fire abia în parcul primăriei..... fug încotro văd cu ochii . Nu sunt nici şuierăturile fulgerelor. au fost urmărite de un enorm aligator. saurianul a dispărut sub apă. Fără îndoială că aceste animale au fost atacate de fiare sălbatice. nu s-a produs decât între orele două şi trei dimineaţa. Păzitorii turmelor care pasc pe câmpie..unii către porturi... E cu putinţă?. A doua zi. se produce o schimbare. S-a mai ivit vreodată pe Standard-Island măcar una dintre aceste redutabile carnasiere?. a Africii. a Malaieziei. Văzduhul e brăzdat de fulgere până după miezul nopţii şi bubuiturile tunetelor nu mai contenesc. iar resturile lor însângerate zac în împrejurimile bateriei de la Pupă. Câteva duzini de vaci.. Vremea devine furtunoasă. Poate că aceste bubuituri. Apele şi văzduhul sunt nemişcate. Nu! Standard-Island nu se află nici aproape de locul unde se varsă Amazonul sau la gurile Nilului şi totuşi.. Către ora unsprezece. a căror faună cuprinde şi astfel de animale sălbatice?. tigri... oricare i-ar fi fost cauza. pantere. pe la ora şapte dimineaţa. o ştire îngrijorătoare se răspândeşte în cartierele mărginaşe ale oraşului. Nici un pic de vânt.. se află oare Bijuteria Pacificului în vecinătatea Indiei. O tăcere adâncă domneşte în mijlocul acestor grele întunecimi.. în sfârşit. precum şi vreo douăzeci de cai au avut aceeaşi soartă. . datorate cine ştie cărei furtuni îndepărtate.

Aşa că municipalitatea ordonă să se închidă porţile oraşului. sunt gâtuite de doi tigri uriaşi. ieşind mai devreme ca de obicei. un cuplu de tigri. aşa că Milliard-City nu se mai teme de o agresiune. cărora nu leau lipsit decât o sută de paşi ca să-l ajungă. . atâta vreme cât nu vor fi înlăturate primejdiile acestei inexplicabile invazii. Aceeaşi măsură de precauţie a fost luată şi în partea dinspre primărie. în partea dinspre parcul Observatorului. . Totodată. înspăimântate de urletele fiarelor. lei şi pantere străbat câmpia în salturi. în clipa în care agenţii închid extremitatea Bulevardului Unu. n-a mai îndrăznit să se întoarcă acasă şi s-a refugiat la cazinou.Neastâmpărul ierburilor de-a lungul ţărmurilor arată că şi alte asemenea animale se agită pe acolo. intrările celor două porturi şi ale posturilor de vamă de pe litoral. Mai multe oi. Acelaşi lucru se întâmplă cu oamenii care s-au dus pe câmpuri dis-de-di-mineaţă. iar aligatorii. oamenii de pază au constatat că tigri.Asta-i bună! pufneşte Pinchinat. Athanase Doremus este cel care i-a pus la curent pe artiştii noştri. ţâşneşte la numai cincizeci de paşi. Animalele domestice aleargă spre oraş. de unde nici o putere omenească nu-l va putea smulge. păcăleli de 1 aprilie! Dar trebuie să ne înclinăm în faţa faptelor. Puteţi să vă daţi seama de efectul acestor veşti de necrezut! După un ceas. Profesorul de graţie şi ţinută. cu ochii învăpăiaţi şi boturile însângerate. Leii şi tigrii dumitale sunt născociri. după treburi. care fugeau către bariera Pintenului. urmărit de trei lei. Primul tramvai către BabordHarbour abia are timp să reintre în depou. mersul tramvaielor este suspendat şi este oprită frecventarea parcului şi a câmpiei. Nu mai încape nici o îndoială: Standard-Island a fost invadată în timpul nopţii de o mulţime de animale sălbatice şi Milliard-City va avea aceeaşi soartă dacă nu se iau de îndată măsurile necesare. Doar câteva secunde şi aceste animale feroce ar fi pătruns în oraş.

Palatele şi casele s-au . câte fapte diverse şi reportaje pentru Starboard Chronicle. teroarea a ajuns la culme.Ce eveniment. New Herald şi celelalte jurnale de pe Standard-Island! în realitate. ce sursă de inspiraţie.

. aceasta e cea mai puţin veridică.. profe ...... nici o rămăşiţă nu pluteşte la suprafaţa oceanului...baricadat. ar fi băgat de seamă!. stau tot timpul în sala administraţiei... dacă nava s-a scufundat. Pe deasupra. Artiştii se află la cazinou. adjuncţii săi Barthélémy Ruge şi Hubley Harcourt. Cyrus Bikerstaff. Să se fi refugiat pe Standard-Island o întreagă menajerie ale cărei cuşti s-au sfărâmat?.. a bateriilor şi posturilor de pe litoral. Mister!. La ferestrele de la etaj apar chipuri înspăimântate. A acostat în timpul nopţii?.. Şi fiarele. Dacă nu se va putea altfel. Pe străzi nu se mai află decât grupele de jandarmi aflate sub ordinele colonelului Stewart şi detaşamentele de poliţişti.. Ce navă o transporta?. dintre toate ipotezele. dupăce-au scăpat înotând. cum se face că echipajul său n-a căutat să se refugieze pe Standard-Island. ce-a devenit el?.. Să fie vasul cu aburi zărit în ajun?.. unde Athanase Dorémus ia împreună cu ei micul dejun.. Şi totuşi. nici naufragiu.. să fi pus piciorul pe litoral acolo unde râul se varsă în ocean?. pantere şi caimani cutreieră câmpia. atât de departe cât poate vedea prin lunetă comandorul Simcoë.. Cu tot întunericul.Mister!... vasul s-a scufundat?. Pretutindeni sunt fiare sălbatice. Hotărât lucru.. iar insula cu elice nu s-a deplasat aproape deloc din ajun!.. Municipalitatea primeşte ştiri telefonice îngrijorătoare din partea celor două porturi. Dacă da. tigri.... E sigur însă că un oarecare număr de lei. mobilizaţi din primele clipe. Cel puţin câteva sute . Telefonul primăriei interoghează diversele posturi şi diversele posturi răspund că n-a avut loc nici ciocnire. aşa cum au făcut-o aceste carnasiere?. Nici o uşă n-a rămas deschisă. Magazinele din cartierul comercial' şi-au tras obloanele.. atât de departe cât poate să ajungă privirea oamenilor de veghe. cărora frica le-a adăugat poate un zero. .. repetă Yvernès. Ce s-a întâmplat oare?. în sfârşit. cu ofiţerii lor...spun telegramele. Dar de unde să fi venit această menajerie?.

ronţăind jurnalul de ciocolată muiat în ceaşca aburindă. iar Milliard-City. renunţ să-mi mâi bat capul.'dar e oprită în parc şi pe câmpie. până la noi dispoziţii.pe cât e posibil . să-i călăuzească. .sorul de graţie şi ţinută va rămâne şi la masa de prânz şi la cină. ale cărui porţi sunt închise. nu-i aşa? Acest neobosit glumeţ râde. .orice accident fatal.şi să nu vă îndoiţi de izbândă. spune guvernatorul. Standard-Island a fost invadată de carnasiere şi saurieni. domnule Doremus. să caute să prevină . . n-are deloc poftă să se înveselească. vor organiza hăituieli în diverse puncte ale insulei... Consiliul notabililor e convocat la sediul primăriei la ora opt dimineaţa. Fiecare cu gustul lui. spune Pinchinat. sunt interzise comunicaţiile între Milliard-City. Deci.Aş prefera canibalii! răspunde Alteţa Sa. . Pe străzi şi pe bulevarde nu mai pot fi întâlnite decât unităţile de jandarmi şi de poliţişti. Dar cei pe care îi administrăm vor trebui să se supună măsurilor luate..Domnilor. Consiliul. dar profesorul de graţie şi ţinută nici nu zâmbeşte.Jandarmii şi marinarii. aşteptând să fim mâncaţi. prezidat de Cyrus Bikerstaff. cunoaşteţi motivul panicii justificate care a cuprins populaţia insulei. să mâncăm.. consiliul trece la discutarea mijloacelor care vor duce la distrugerea fiarelor apărute pe Sţandard-Island. îşi începe imediat dezbaterile.. cuprins de groază. care se îndreaptă spre posturile ce le-au fost încredinţate. în timpul nopţii. Circulaţia este încă liberă în oraş. Ii rugăm pe aceia dintre noi care au fost vânători să li se alăture. reia guvernatorul. Trebuie să distrugem cât mai grabnic aceste fiare . de tigri sau de canibali. Să fim mâncaţi de lei. . pe cinstea mea.Pe cinstea mea. . Aprobând aceste măsuri.Cine ştie? replică Sebastien Zorn. porturi şi baterii.. Orice ar fi.

după cum se vede.. patru mii pentru tigri.. adaugă el.Odinioară.Cât despre aceste fiare.Probabil că nu sunt prea multe. lucrul cel mai important este de a nu avea de regretat moartea nimănui. domnilor! Nat Coverley face o propunere asemănătoare celei a lui Jem Tankerdon şi. douăzeci şi şapte de mii pentru girafe. sub ordinele comandorului Simcoe. al căror număr nu-l putem preciza.şi fiul meu cel mare mă va întovărăşi.. două mii pentru jaguari . Dacă le-am lăsa să se aclimatizeze şi să se înmulţească. unul dintre membrii consiliului atrage atenţia că menajeria ar fi putut să numere şi câţiva reprezentanţi . Nu mă aflu deci la primul glonţ. La Hamburg se află cel mai important târg de animale sălbatice. toţi notabilii cărora vârsta le îngăduie acest lucru se grăbesc să-şi ofere serviciile. graţie devotamentului şi curajului fiecăruia. douăzeci şi cinci de mii pentru hipopotami.într-adevăr. securitatea insulei noastre ar fi compromisă. spune Cyrus Bikerstaff. n-au putut veni decât de pe un vas care transporta o menajerie . Rândurile lor vă sunt deschise.Mulţumim onorabilului domn Tankerdon şi. îl voi imita. în timp ce preţul şerpilor e în scădere.o menajerie expediată din India. . În legătură cu aceasta. remarcă cineva. trebuie să fie distruse într-un răstimp scurt. până la urmă. Dar. preţuri destul de frumoase şi care tind să crească. cinci mii pentru lei. din Filipine sau din insulele Sundei. al căror preţ curent se urcă la douăsprezece mii de franci pentru elefanţi. Sunt gata . împreună cu jandarmii colonelului Steward va opera o trupă de marinari.răspunde guvernatorul . spune Jem Tankerdon. Standard-Island se va descotorosi de fiarele sălbatice. . . Armele cu tir rapid şi cu bătaie mare nu lipsesc la Milliard-City. pe adresa vreunei firme din Hamburg. am vânat în India şi în America. aşa cum repetă Cyrus Bikerstaff. . E neîndoielnic deci că. în ceea ce mă priveşte.

Guvernatorul răspunde că n-a fost încă semnalată nici o reptilă.ai clasei ofidienelor. vipere şi alte mostre ale speciei. naja. ţinând fără îndoială . foarte rezervat. americanizată în timpul şederii sale în Louisiana..Cred deci. nu vreau să întârzii operaţiile hotărâte. şi. Acest vas şi-a ascuns naţionalitatea. Iată ce spune onorabilul adjunct: . neangajându-se niciodată cu uşurinţă. aligatorii au putut să ajungă pe insulă înotând. tigrii. înainte de a se cerceta cauzele acestor animale feroce. Este un om foarte serios. Totuşi. dacă leii. crotali. zgârcit la vorbă şi cu opinii cărora li se acordă un credit nelimitat. . Lucrul cel mai urgent este acum vânătoarea.Domnilor notabili. De altfel. aceasta n-ar fi fost cu putinţă pentru şerpi. spune el.simţ. . pentru a lua parte la hăituielile organizate cu ajutorul celor mai dibaci vânători de pe Standard-Island. să vă împărtăşesc ideea care mi-a venit. Aparţinând unei vechi familii franceze din Antile. Consiliul notabililor e gata să se împrăştie. totuşi..Domnilor notabili. Este ceea ce remarcă Cyrus Bikerstaff. vom face totul pentru a linişti populaţia în legătură cu acest pericol prezumtiv. Ingăduiţi-mi.ca ea să rămână necunoscută! Or. prin punctul de vărsare în ocean a lui Serpentine-River. ieri după-amiază a fost semnalat un vas în apropierea insulei noastre.. mi se pare un lucru cert că el transporta această încărcătură de carnasiere. când Hubley Harcourt cere cuvântul. Dar să nu pierdem timpul. Poate că ea oferă o explicaţie foarte plauzibilă a prezenţei acestor fiare pe Standard-Island. Hubley Harcourt se bucură de foarte multă consideraţie la Milliard-City. domnilor. Ele se află aici şi nu trebuie să rămână! Veţi fi de acord că nu se putea spune un lucru mai întemeiat şi mai plin de bun . să le distrugem!. că nu e de temut prezenţa unor boa. corali.. Iată de ce guvernatorul îl roagă să se explice şi el o face în câteva fraze de o logică foarte strânsă: .

să fie un act voit. plănuit....Oh! exclamă iar consiliul. ..Oh! exclamă consiliul. eu. Dar din îndoielnic. cum era la început. ... aceasta se datorează faptului că mi-am amintit o întâmplare asemănătoare. acest „oh" a devenit afirmativ. a acestui John Bull care foloseşte orice mijloc împotriva insulei noastre.Sunt convins! afirmă adjunctul cu o voce fermă. întrezărind o rază de lumină în cuvintele lui Hubley Harcourt. . Da! Trebuie să fie o răzbunare a acestor englezi înverşunaţi.Oh! exclamă consiliul pentru a treia oară..Apa sărată nu spală! răspunde altul. dacă unii dintre dumneavoastră-consideră că invadarea insulei se datorează unui accident maritim.. premeditat?. a dispărut! Da! Guvernul Regatului Unit n-a ezitat să sacrifice câteva mii de lire cu scopul de a face imposibilă şederea pe Standard-Island! Hubley Harcourt adaugă: . aligatori.. dacă bănuielile mele s-au transformat în certitudine.. .Neavând dreptul de a cere distrugerea insulei. . după săvârşirea atentatului. apa nu le lipseşte! observă unul dintre notabili. strigă Jem Tankerdon. Iată cum se explică această colecţie de lei. o mârşăvie săvârşită în împrejurări aproape identice şi de care englezii n-au putut să se spele pe mâini niciodată. Şi această maşinaţie nu poate fi decât opera eternului nostru duşman.Şi totuşi. el a vrut s-o facă de nelocuit... .. pantere. tigri.Ei bine. care nu se dau în lături de la nimic atunci când e vorba să-şi menţină suveranitatea maritimă! Da! Bastimentul a fost închiriat pentru această operă criminală. apoi.Dacă am ajuns să formulez această observaţie.Este evidenţa însăşi! întăreşte Nat Coverley. ..' jaguari. strecurată în timpul nopţii pe Standard-Island! . nu cred acest lucru! . .Atunci. domnilor notabili.

După un ceas. domnilor. animalele veninoase s-au înmulţit la nesfârşit... într-adevăr. . Să fi încercat el.Ei bine! strigă Jem Tankerdon. el aruncase sute de şerpi pe domeniul care-i scăpa din gheare şi. Aceste fapte n-au putut fi dovedite niciodată. nici în Martinica... jaguari. când se ştie ce mâini . din acea epocă.După cum marea n-ar fi putut să şteargă pata de sânge de pe mâna doamnei Macbeth! strigă al treilea. Această comparaţie a năbădăiosului personaj este primită cu un tunet de urale.La post. acelaşi lucru în Antilele franceze?. urmărind aceşti lei. în ceea ce priveşte Standard-Island. când Anglia a fost nevoită să cedeze Franţei Antilele franceze.. după plecarea coloniei anglo-saxone.. Ne este permis însă ca să credem că John Bull ar fi vrut să facă de nelocuit insula cu elice?. când principalele jurnale publică darea de seamă stenografiată a acestei şedinţe..Domnilor notabili. spre marea pagubă a colonialiştilor francezi! Desigur că această acuzaţie împotriva Angliei.. Totuşi. ea a vrut să lase acolo o urmă a trecerii sale .şi ce urmă! Până atunci nu existase niciodată măcar un singur şarpe nici în Guadelupa. reia el.. . Era răzbunarea lui John Bull! înainte de a se retrage. miliardarii vor şti să cureţe Standard-Island de fiarele asmuţite asupra ei de către Marea Britanie! Un nou tunet de aplauze care nu încetează decât pentru a reîncepe şi mai puternic după ce Jem Tankerdon adaugă: . şi să nu uităm că. Şi notaţi că aceşti demni consilieri ripostează astfel înainte chiar de a cunoaşte faptul la care face aluzie Hubley Harcourt. niciodată dezminţită. . tigri. populaţia miliardară n-avea de ce să se îndoiască. face destul de plauzibilă explicaţia lui Hubley Harcourt.. această din urmă insulă a fost bântuită de reptile. caimani îi vânăm de fapt pe englezi! Membrii consiliului se împrăştie. dacă francezii n-au reuşit să cureţe Martinica de viperele lăsate de englezi în locul lor.

să-l lansezi pe întinderile Pacificului.. Dar. deodată. când se ştie cui i se datorează invazia acestor legiuni de fiare sălbatice.duşmane au deschis cuştile menajeriei plutitoare. un strigăt de indignare ţâşneşte din toate piepturile şi Anglia este blestemată împreună cu copiii şi nepoţii ei. Să fabrici un aparat din plăci de oţel... în sfârşit. contrar cerinţei unor familii stăpânite de groază. . într-o noapte.. trebuie să se dea prioritate celui mai grabnic lucru. StandardIsland Company nu va trebui să ezite să cheme Regatul Unit în faţa unui tribunal internaţional şi să-i ceară despăgubiri formidabile! Oare n-a fost 'Tţ rebuie să fie distruse toate animalele care au invadat Standard-Island. din memoria omenirii! HĂITUIELI Trebuie să fie distruse toate animalele care au invadat Standard-Island. fără a stabili vreodată contactul cu ţărmurile sau arhipelagurile suspecte. să-ţi impui toate măsurile necesare pentm a-l feri de epidemii şi invazii şi. securitatea insulei ar fi compromisă. Nu! Aceste animale de provenienţă englezească vor fi vânate. Dacă un singur cuplu de saurieni sau carna- violat dreptul ginţilor în această împrejurare? Ba da! Şi dacă se va face vreodată dovada. nu poate fi vorba ca populaţia să se refugieze pe vasele aflate în cele două porturi şi să fugă de pe Standard-Island. Dacă un singur cuplu de saurieni sau carnasiere ar scăpa. De altfel. aşa cum a hotărât consiliul notabililor. De la bun început. în nădejdea că numele detestabil i se va şterge. vasele nici nu sunt destul de încăpătoare. Acest cuplu s-ar înmulţi şi atunci locuitorii ar putea tot atât de bine să meargă să trăiască în pădurile Indiei sau Africii.

mijlocul ar fi ineficace în ceea ce priveşte amfibiile şi e mai bine să se purceadă la o vânătoare organizată cu înţelepciune. în această primă zi.nimicite şi Bijuteria Pacificului nu va întârzia să-şi regăsească liniştea de odinioară. Aceşti oameni de ispravă au vrut să-şi arate recunoştinţa pentru ce s-a făcut pentru ei.. căpitanul Sarol se teme mai ales ca nu cumva acest incident să întrerupă croaziera. foarte de temut în elementul lichid. Trebuie să menţionăm că Sarol. Tocmai aceasta se şi face. saurienii. tigri. incendierea parcului. după câte se spune. De fapt. ca miliardarii şi familiile lor să nu părăsească Standard-Island sau să nu oblige administraţia să pornească direct spre Madeleine-bay. sunt mai puţin periculoşi pe uscat. . după cum se ştie. doi crocodili au făcut imprudenţa de a se aventura pe malurile râului şi. Dar.. inundarea insulei cu elice. pantere şi alte animale inofensive. Poate că acest strănepot al lui Barnum a fost îmblânzitor sau cel puţin director de menajerii ambulante!?. Unii n-au ezitat să propună mijloace extreme . a câmpiilor şi ogoarelor. în ambele cazuri. Hăituielile încep în aceeaşi dimineaţă şi rezultatele sunt fericite de la început. Miliardarii pornesc la treabă fără să piardă nici o clipă. neputându-se întoarce cu uşurinţă. astfel încât toată această vermină să fie înecată sau arsă. malaiezii şi neohebridienii şi-au oferit serviciile care sunt primite fără zăbavă de guvernator. Nu se va putea spune că francezii nu şi-au pus viaţa în primejdie când au fost primejdii de înfruntat! Ei pornesc la luptă sub ordinele lui Calistus Munbar care.între altele. Căpitanul Sarol şi malaiezii săi îi atacă pe loc plini de curaj şi-i ucid. ceea ce ar spulbera proiectele sale. a văzut şi lucruri mai rele şi ridică din umeri în semn de dispreţ faţă de aceşti lei.. nu fără ca unul dintre oameni să fi fost rănit. Cvartetul se arată la înălţimea împrejurărilor şi demn de naţionalitatea sa..

dibăcia de fost vânător în FarWest. Un marinar din detaşamentul său. grosul. marinarii îi aşteaptă ca să le trimită câteva gloanţe explozive dintre cele care sfărâmă cele mai solide carapace. un poliţist este muşcat de umăr. care nu se liniştesc prea repede . un cuplu de tigri cade sub gloanţele comandorului Simcoe. vânătoarea reîncepe. O bucată de oţel i-a străpuns inima în clipa în care sărea asupra cvartetului şi Pinchinat afirmă că „a simţit cum i-a făcut vânt cu coada în trecere"! După-amiază.. aceste groaznice feline par să fie cele mai numeroase dintre carnasierele debarcate pe insula cu elice. grav rănit de ghearele unei fiare. grupele de vânători se răspândesc pe câmpie. Fiara e superbă . Un leu este uc^ de Jem Tankerdon care a avut dreptate să spună că nu mai e la primul glonţ şi şi-a regăsit sângele rece.dacă se vor linişti vreodată. Din amurg până în zori.între timp. Vânătorii îşi propun să le scoată de acolo dis-de-di-mineaţă. măsurând între patru şi cinci metri şi în consecinţă foarte primejdioase. care constituie. în zori. Pe de altă parte. La ordinul guvernatorului şi . fiarele se retrag sub masivele de arbori de lângă bateria Pintenului. urlete înfiorătoare nu încetează să înspăimânte femeile şi copiii din Milliard-City. dar guvernatorul pune la pământ o leoaică de toată frumuseţea. Sunt animale de mari proporţii. La căderea nopţii. fără îndoială. înainte de sfârşitul zilei.. a trebuit să fie transportat la Tribord-Harbour. în timpul unui atac. cum să te asiguri că Standard-Island a isprăvit cu această avangardă a armatei britanice? Iată de ce reproşurile la adresa perfidului Albion curg într-un şirag nesfârşit în toate păturile miliardare. după ce au fost urmărite cu hotărâre. Deoarece s-au refugiat în adâncul râului. După informaţiile culese. Formidabilele animale nu se vor mai putea înmulţi dacă John Bull a contat pe acest lucru.dintre cele care pot costa cinci-şase mii de franci. au fost semnalaţi încă vreo zece crocodili. într-adevăr.

aşteptând ieşirea animalelor pe care mitraliile nu le vor omorî pe loc. Urlete formidabile le răspund. astfel încât să le măture din ascunzişuri. sunt aduse lângă bateria Pintenului. Două tunuri de la Tribord-Harbour. Altele . se încearcă vânarea caimanilor sub apele râului Serpentinei. Nat Coverley şi Hubley Harcourt iau poziţie în stânga masivelor. O bună parte dintre fiare şi-au petrecut noaptea la adăpostul acestor arbori. în aceeaşi clipă.potrivit avizului comandorului Simcoe. Dar o duzină de saurieni a căzut sub gloanţele jandarmilor şi e posibil ca StandardIsland să fie definitiv eliberată de aceste primejdioase amfibii.capete de lei şi tigri. Dar cum să fii sigur că ai scăpat de aceste lacome animale? Adjunctul Hubley Harcourt propune să se ridice vanele4 râului şi astfel saurienii pot fi atacaţi în condiţii mai bune. N-a primit decât o lovitură . nu fără succes.vreo douăzeci .se năpustesc şi. Marinarii. Aici linia tramvaiului traversează masivele de micoculieri3 în drum spre Observator. aruncând pachete de mitralii2. vânătorii conduşi de Jem şi Walter Tankerdon. cu pupilele scânteietoare. Un aligator îl taie în două cu o singură închizătură de fălci. . jandarmii. cele două tunuri trag deodată. se rostogoleşte la zece paşi. sunt salutate cu o salvă care loveşte mortal două dintre ele. dintre cele care funcţionează ca Hotchkiss-urile1. Fără îndoială că mai multe carnasiere au fost atinse. Singura victimă este un câine minunat. Colegii se grăbesc să-i dea ajutor şi—l ridică leşinat. aparţinând lui Nat Coverley. Frascolin îşi revine destul de repede. trecând prin apropierea cvartetului. La semnalul comandorului Simcoe. izbit în teribila săritură. colonelul Stewart se pregăteşte să folosească artileria împotriva grosului acestor carnasiere. între ramurile joase apar câteva.dar ce lovitură! între timp. un tigru enorm se azvârle asupra grupului şi Frascolin.

E de crezut că a doua zi. cuprindea toate animalele creaţiunii. opt tigri. printr-o pieptănare generală a câmpiei. E de la sine înţeles că de douăzeci şi patru de ore Standard-Island a rămas pe loc.îmi place să cred că suntem la capătul suferinţelor. Noaptea e destul de liniştită. :. a fost o zi bună. cinci jaguari. spune Yvernes. ca a doua arcă a lui Noe. Echipele. Cyrus. Acolo. Dar şi doi vameşi de la portul vecin. Colonelul Stewart n-a mai socotit necesar să întrebuinţeze tunurile împotriva fiarelor. . nouă pantere. Abia dacă se aud urlete îndepărtate spre Babord-Harbour. cad sub gloanţe. Nat Coverley şi cei doi ud- . masculi şi femele se numără printre fiarele doborâte. Jem Tankerdon şi fiul său. Treisprezece animale.De altfel. au ordin să străbată întreaga insulă. Şase lei. refăcut în urma şocului . acum. cuprinzând fiecare douăzeci de oameni. E cu totul de necrezut şi Athanase Doremus se simte destul de asigurat ca să se întoarcă la domiciliul său de pe Bulevardul Douăzeci şi cinci. Bikerstaff şi comandorul Simcoe. înarmaţi cu puşti cu tragere rapidă. când s-au împrăştiat.în rândul căruia se numără şi Frascolin. îşi regăseşte bătrâna servitoare disperată la gândul că din bătrânul său stăpân n-au mai rămas decât resturi informe. . răspunde Pinchinat. Această ultimă vânătoare ridică la cincizeci şi trei numărul animalelor ucise de la prima hăituiala din ajun. distrugerea fiarelor va fi desăvârşită. răsturnaţi de un tigru şi o panteră. încolţite în împrejurimile bateriei de la pupă.Dacă nu cumva steămer-ul. în.casa baricadată. personalul maşinilor participând la opera comună. Seara. au fost grav răniţi. Echipele de vânători se alcătuiesc din nou dis-de-dimineaţă. cvartetul . E ora patru dimineaţa.se aşază la o masă în restaurantul cazinoului.

el înaintează spre Jem Tankerdon şi-i spune cu o voce gravă: .. Glonţul explodează în corpul tigrului. Nat Coverley trage cuţitul de vânătoare de la centură şi se aruncă în ajutorul lui Walter.. Nat Coverley şi Walter Tankerdon se avântă primii în scuar. printr-o inexplicabilă neglijenţă. izbucnesc strigăte puternice... al cărui grilaj ar fi trebuit să fie închis. în timp ce se afla la trei paşi de Nat Coverley.. comandorul Simcoe. Deodată. Imediat. dacă n-a fost rănit. răgind cu gura deschisă şi limba însângerată. dar tigrul se întoarce împotriva lui Nat Coverley. şi una dintre fiare . însoţitorii lor aleargă spre scuar. .Aţi salvat viaţa fiului meu. în orice caz nu şi-a văzut niciodată moartea atât de aproape. Bărbaţi. de bateriile Pintenului şi Pupei. cuprinşi deodată de panică. femei şi copii. guvernatorul.. Walter este atacat de un tigru enorm. Cât despre Nat Coverley.poate cea din urmă . Când nu se mai află decât la o sută de paşi de edificiul comunal... mulţumesc! răspunde Jem Tankerdon.a pătruns în oraş. Walter este ridicat. se îndreaptă spre primărie.Mi-aţi salvat viaţa. cu umărul pe jumătate sfâşiat. Răsună a doua. Dar.juncţi. fug pe Bulevardul Unu.. Neavând timp să introducă un cartuş în puşcă. mulţumesc! .. câţiva notabili. în clipa în care ghearele fiarei se înfig în umărul acestuia.. escortaţi de un detaşament de jandarmi. dar nu poate să-l atingă în inimă şi cade pe spate. acest grilaj era deschis.. Acesta îl loveşte. Jem Tankerdon a deschis focul. Walter este salvat. Se aude o detunătură. Tigrul se retrage. unde consiliul aşteaptă rapoartele expediate de cele două porturi. Ridicându-se.

ca semn al unei recunoştinţe care ar putea să se transforme în prietenie sinceră. supraintendentul va şti cum să .Şi îşi dau mâna. în timp ce Nat Coverley se întoarce acasă la braţul lui Cyrus Bikerstaff. Walter este transportat de îndată în palatul din Bulevardul Nouăsprezece. unde s-a refugiat familia sa. în ceea ce priveşte tigrul.

. Standard-Island poate să-şi reia în deplină siguranţă drumul către arhipelagul Fidji. FIDJI ŞI FIDJI-ENII - Două sute cincizeci şi cinci. nu s-ar fi putut găsi o răzbunare mai spirituală.folosească minunata lui blană. Cel puţin aceasta este părerea Alteţei Sale Pinchinat. doamna Tankerdon o vizitează pe doamna Coverley. noutăţi despre scumpul ei rănit.. în chip firesc. în sfârşit. Cât zici? întreabă Pinchinat. Să spunem chiar că domnişoara Dy a întovărăşit-o pe mama sa şi au cerut doamnei Tankerdon. Nu trebuie să ne mirăm că. Dacă atentatul trebuie pus pe seama Angliei. de a doua zi.. totul e în regulă şi. Superbul animal este destinat unei împăieri de prima clasă şi va figura în Muzeul de Istorie Naturală din MilliardCity.. pentru serviciul adus soţului său. prieteni. bun cunoscător în materie. răspunde Frascolin. mulţumindu-i..Şi ce ne interesează pe noi. Arhipelagul Fidji cuprinde două sute cincizeci şi cinci de insule şi insuliţe. infinit recunoscătoare. cu această inscripţie: Oferit de Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei insulei cu elice. din moment ce Bijuteria Pacificului nu va face două sute cincizeci şi cinci de popasuri? . mulţumindu-i pentru serviciul adus lui Walter şi că doamna Coverley îi întoarce vizita. Da. scăpată de primejdioşii săi oaspeţi.

.Ca să nu intre muştele în ea.Spuneam că pentru a ajunge la cele două insule mari -Viti-Levu şi Vanua-Levu ....De ce? se miră violoncelistul.. Acest itinerar formează un fel de mare „S".N-o să ştii niciodată geografie! proclamă Frascolin. . adaugă Pinchinat. răspunde Frascolin. . . ascultându-l cu mai multă bunăvoinţă. . E uşor să urmăreşti itinerarul de la plecarea din Madeleine-băy.Cum spuneai?... şi dacă priveşti cu puţină atenţie..Ne aventurăm cu maşina noastră mătăhăloasă printre sutele de pietricele semănate în drumul său? întreabă Sebastien Zorn.. . Totuşi..Da. pe care poziţia insulei cu elice este trecută în fiecare zi. . se lasă dus în faţa hărţii cazinoului. Sebastien Zorn.La aceea care te înţeapă de câte ori apuci să vorbeşti de rău Standard-Island! Sebastien Zorn ridică din umeri dispreţuitor şi se întoarce spre Frascolin: .La ce muscă faci aluzie? .există trei strâmtori care traversează ^ grupul oriental: Nanuku. Până la urmă o să ni se întâmple şi aceasta!.Fără a pune la socoteală pe cea unde te sfărâmi într-o mie de bucăţi! strigă Sebastien Zorn. tu ştii prea multă! replică Alteţa Sa.. a cărui buclă inferioară se desfăşoară până la grupul insulelor Fidji: Frascolin arată violoncelistului îngrămădirea de insule descoperite de Tasman1 în anul 1643 . Oneata.. Frascolin este întâmpinat totdeauna astfel când vrea să-i instruiască pe recalcitranţii săi colegi. Şi tu.un arhipelag cuprins între a şaisprezecea şi a douăsprezecea paralelă sudică şi între al o sută şaptezeci şi patrulea meridian vestic şi al o sută şaptezeci şi nouălea meridian estic. . bătrânul meu tovarăş de coarde.Şi totodată închizând gura. E îngăduit oare să navighezi în astfel de . Lakemba. ..

musca lui Zorn. sunt Ono. ale americanului Wilkes în 1839. câmpiile. şi dacă acest arhipelag. chiar nepunându-le la socoteală pe cele amintite de Frascolin. apele sunt cercetate fără contenire. întrezărit de Cook. Deci. între aceste vârfuri răsărite din adâncurile oceanului este închisă o mare.. apoi expediţia lui Herald. marea Koro. Venind din sud-est. Ngaloa. e atât de binecunoscut. A doua zi. Iat-o. O bucată de vreme. mereu aceste pronosticuri supărătoare.şi că pădurile sunt infestate? Iată . E de la sine înţeles că teama de animale feroce. Oare nu e de temut că vasul a debarcat o încărcătură de şerpi . apărute sub acoperirea drapelului britanic.un fel de plăcintă servită pe platoul său de coral. aceasta se datorează faptului că remarcabilele călătorii ale lui Dumont d'Urville în anii 1828 şi 1833. Standard-Island pătrunde în marea interioară. nu s-a stins încă. în afara celor două Levu situate la vest. comandorul Simcoe n-are de ce să ezite. ale englezului Erskine în 1853. vizitat de Bligh în 1789 şi de Wilson în 1792.. la care încăpăţânatul de violoncelist nu vrea să renunţe! E adevărat că în această regiune a Pacificului primul grup al insulelor Fidji e ca o barieră în calea navelor venind dinspre est. câţiva fricoşi preferă să nu părăsească oraşul şi să nu se aventureze în parc şi pe câmpie. Kandabu etc. apărată de solide lanţuri submarine împotriva hulei din larg.ca în Martinica . lăsând la babord insula cu acelaşi nume . nici o urmă de fiare.Musca! ripostează Pinchinat. nici noaptea nu se mai aud răgete.. Nicăieri. Nici ziua. Dar putem să fim liniştiţi: trecătorile sunt destul de largi pentru ca Ethel Simcoe să se poată hazarda cu aparatul său plutitor.ape cu un întreg oraş şi cu o întreagă populaţie în acest oraş?. Nu! Acest lucru e contrar legilor naturii! .. el intră în trecătoarea Vulanga. comandat de căpitanul Durham din marina britanică. Pădurile. au permis întocmirea unor hărţi de o precizie care face cinste inginerilor hidrografi. Miliardarii se ţin în gardă. Cele mai importante insule. Iat-o! într-adevăr.

în sfârşit. într-o dimineaţă. suma va fi frumoasă.de ce se instituie un premiu pentru oricine va captura una dintre aceste reptile. lui Walter Tankerdon.Vor avea din ce să trăiască. Walter Tankerdon. De la afacerea Walter-Coverley şi Coverley-Tankerdon. bal şi concert la principalii nobili . chiar în Europa! remarcă pe bună dreptate Pinchinat. Şi domnul Nat Coverley a acordat mâna domnişoarei Dy Coverley. Guvernatorul Cyrus Bikerstaff nu-şi ascunde marea satisfacţie.. se primesc. se invită. Regele şi regina Malecarliei sunt printre primii care trimit felicitări şi urări de bine tinerei perechi. la centimetru. în cutiile de scrisori plouă cu cărţi de vizită imprimate cu aur pe aluminiu. Va fi plătită cu greutatea ei în aur sau după lungime. serbări peste serbări. şi dacă va avea talia unui boa. Cvartetul Concertant abia mai face faţă. nu glumă! Dar. Problema zestrei n-a creat nici o dificultate. spiritele se liniştesc. fiul domnului Jem Tankerdon.. fiica sa. în timp ce Standard-Island răscoleşte cu puternicele sale elice suprafaţa liniştită a mării Koro. în fiecare seară. cum cercetările n-au dat nici un rezultat. Rezultatul cel mai pozitiv este împăcarea dintre cele două sectoare ale oraşului. Standard-Island se află din nou în deplină siguranţă. pentru fiul său. oricine ar fi ei. Graţie acestei căsătorii. De altfel. fiica sa. Ea va fi de două sute de milioane pentru fiecare dintre tinerii căsătoriţi. Autorii acestei maşinaţii. dispar cauzele rivalităţii atât de compromiţătoare pentru viitorul insulei cu elice. Recepţii peste recepţii. . familiile tribordeze şi babordeze se vizitează. Jurnalele publică cronici peste . entuziasmul pe care-l provoacă nu descreşte. se răspândeşte marea veste: domnul Jem Tankerdon s-a dus la palatul domnului Nat Coverley şi a cerut mâna domnişoarei Dy Coverley. ci dimpotrivă.mai ales la palatele de pe Bulevardul Nouăsprezece şi Bulevardul Cincisprezece. s-au ales doar cu atât. Cele două familii primesc felicitări de pretutindeni.

Se ştie cât dorea el această căsătorie şi cât s-a străduit pentru înfăptuirea ei! Este împlinirea visului său şi. plecată din Marsilia. sute de rechini enormi care escortează Standard-Island asa cum ar face-o cu un vas obişnuit. Standard-Island se va opri pentru zece zile la Viti-Levu -singurul popas în mijlocul acestui vast arhipelag. organizând un ultra-admirabil festival. Pe întinsul mării zburdă numeroase balene. Această porţiune a Pacificului constituie un fel de hotar care . miile de jeturi de apă ţâşnind din nările lor alcătuiesc un fel de imens bazin al lui Neptun. De altfel. După cum observă Yvernes. Magazinele de noutăţi. Organizatorul cel mai indicat al serbărilor este suprain-tendentul Calistus Munbar. la 27 februarie. Printr-o notă adresată ziarelor. numai cu cheltuielile pe care şi le vor impune notabilii de pe Standard-Island. cum municipalitatea i-a lăsat mână liberă. atelierele de bijuterii şi obiecte de artă primesc comenzi de necrezut. de asemeni. nici în altă parte a globului. Căsătoria a fost fixată peste cinci săptămâni. la data hotărâtă pentru ceremonia nupţială. marile case de mode. O navă specială. pentru darurile de nuntă. Ei trebuie să furnizeze o parte din cadourile nupţiale şi. vor fi averi de câştigat. insula cu elice se va afla între Fidji şi Noile Hebride. Mai înainte. va veni prin Canalul de Suez şi Oceanul Indian ca să aducă aceste minunăţii ale industriei franceze.cronici în legătură cu splendorile care se pregătesc şi care n-au mai fost văzute nici la Milliard-City. Apar. fiţi siguri că va fi la înălţimea funcţiilor lui. trebuie să menţionăm că negustorii din Milliard-City vor avea beneficiul lor în această afacere. comandorul Simcoe face cunoscut că. Trebuie să renunţăm la descrierea stării lui sufleteşti în clipa când căsătoria lui Walter Tankerdon şi Dy Coverley e anunţată oficial. Navigaţia e o adevărată încântare. Se expediază cablograme în Franţa. pe lângă care cel de la Versailles nu e decât o jucărioară de copil.

încinse cu ciucuri de coral.Să fie aceasta o consecinţă a sistemului britanic? Se va întâmpla cu Fidji ceea ce s-a întâmplat cu Tasmania? se întreabă comandorul Simcoe. acelaşi Pritchard din Tahiti. Când trec meridianul. protectoratului britanic. depinzând de Coroana britanică din anul 1874 . Fără această precauţie. datele nu s-armai potrivi. Thakumbau. simple bucăţi de atol sau creste de munţi submarini. într-o discuţie cu Frascolin. la drept vorbind. mai mult sau mai puţin înrudiţi cu familia domnitoare a ultimului rege. cei care vin dinspre apus adaugă una. Dacă fidji-enii s-au hotărât. stăvilită de Regatul Unit prin intervenţia preafaimosului său Pritchard. în fine. Standard-Island n-a trebuit să efectueze schimbarea pentru că nu s-a aventurat spre apus dincolo de su's-zisul meridian. Arhipelagul este împărţit actualmente în şaptesprezece districte. Anul trecut. marinarii venind dinspre răsărit şterg o zi din calendar şi. administrate de sub-şefi indigeni. numai o sută sunt locuite. au fost ameninţaţi de o invazie tongiană.număr mic faţă de o suprafaţă de douăzeci şi unu de mii de kilometri pătraţi.linie convenţională descrisă de meridianul care separă cele două jumătăţi ale imensului ocean.desparte Polinezia de Melanezia . 22 ianuarie se preschimbă în 23 ianuarie. decât o împărţire politică a Australasiei. Din cele două sute cincizeci şi cinci de insule ale arhipelagului Fidji. în anul 1859. Populaţia nu depăşeşte o sută douăzeci şi opt de mii de locuitori .unde se află arhipelagul Noile Hebride. Printre aceste insuliţe. Acum însă e cazul şi. să se supună. Colonia nu se află deloc . dimpotrivă. aceasta se datorează faptului că. Acest domeniu insular nu este. Ea este tăiată de al o sută optzecilea grad de longitudine . nici una nu măsoară mai mult de o sută cincizeci de kilometri pătraţi.ceea ce înseamnă ca Anglia l-a anexat în întregime imperiului său colonial. deoarece vine dinspre răsărit. . Nu ştiu! Un lucru e sigur: indigenii tind să dispară.

pe drumul prosperităţii şi nici populaţia pe cel al înmulţirii... Aici, de altfel, indigenii nu sunt decât nişte adevăraţi robi, ca şi băştinaşii din insulele vecine recrutaţi de plantatori pentru lucrările de defrişare. Pe deasupra, boala îi seceră. în anul 1875, numai variola a făcut să piară peste treizeci de mii de oameni. Şi totuşi acest arhipelag este un ţinut admirabil, după cum veţi vedea! Dacă în interiorul insulelor e foarte cald, temperatura e moderată pe litoralul extrem de rodnic în fructe şi legume, arbori, cocotieri, bananieri etc. Nu trebuie decât să-ţi dai osteneala să recoltezi ignamele, tarosul2 şi măduva hrănitoare a palmierului, care produce sagu... Sagu! exclamă Frascolin. Aceasta mi-aminteşte de Robinson Elveţianul3! Cât despre porci şi găini, continuă comandorul Simcoe, aceste animale s-au înmulţit cu o prolificitate extraordinară, din epoca în care au fost importate. De aici, o mare uşurinţă în procurarea celor necesare existenţei. înaintând către Viti-Levu, Standard-Island trece pe lângă mai multe insule intermediare, ca Vanua-Vatu, Moala, Ngan, fără să se oprească. Pretutindeni lunecă flotile de pirogi cu balansiere încrucişate de bambus, care slujesc la păstrarea echilibrului şi la depozitarea încărcăturii. Ele circulă, evoluează cu graţie împrejurul insulei cu elice, dar nu caută să intre în porturi. Probabil că nici nu li s-ar fi îngăduit, dată fiind reputaţia destul de proastă a fidji-enilor. E adevărat că aceşti indigeni au îmbrăţişat creştinismul. Misionarii europeni s-au stabilit la Lecumba, în 1835. De atunci, fidjienii sunt aproape toţi protestanţi wesley-eni, amestecaţi cu câteva mii de catolici. Dar, mai înainte, erau atât de dedaţi practicilor canibalismului, încât poate că nu şi-au pierdut cu totul pofta de carne omenească. Pe deasupra, e şi o problemă religioasă. Zeii lor iubeau sângele. Bunăvoinţa era privită de aceste populaţii ca o slăbiciune şi chiar un păcat. Să mănânce un duşman însemna să-i facă o cinste. Omul pe care-l

dispreţuiau era ars, nu mâncat. Copiii alcătuiau principalul fel de mâncare în timpul festinelor şi nu e departe vremea când regelui Thakumbau îi plăcea să se aşeze sub un copac de ramurile căruia spânzurau membre omeneşti rezervate mesei regale. Uneori era devorat un trib întreg - cum s-a întâmplat cu tribul Nuloca, la Viti-Levu, lângă Namosi, din care n-au scăpat decât câteva femei, una dintre ele trăind până în anul 1880. Hotărât, dacă Pinchinat nu întâlneşte pe vreuna dintre aceste insule nepoţi de antropofagi, care au păstrat vechile obiceiuri ale bunicilor lor, va trebui să renunţe definitiv să mai caute urme de culoare locală în aceste arhipelaguri din Pacific. Grupul occidental al arhipelagului Fidji cuprinde două insule mari, Viti-Levu şi Vanua-Levu, şi două insule mijlocii, Kandavu şi Taviuni. Mai către nord-vest se află insulele Wassava şi se deschide strâmtoarea insulei Rond, pe care trebuie s-o străbată comandorul Simcoe, urcând spre Noile Hebride. înălţimile insulei Viti-Levu se desenează la orizont în după-amiaza zilei de 25 ianuarie. Această insulă muntoasă este cea mai mare din arhipelag, cu o treime mai întinsă decât Corsica - deci zece mii şase sute patruzeci şi cinci de kilometri pătraţi. Piscurile sale se înalţă la o mie două sute şi o mie cinci sute de metri deasupra nivelului mării. Sunt vulcani stinşi sau cel puţin adormiţi, a căror trezire este în general foarte neplăcută. Vivi-Levu e legată de vecina sa nordică, Vanua-Levu, printr-o barieră submarină de recifuri, care se afla, desigur, la suprafaţă în epoca formaţiei telurice. Standard-Island poate să se hazardeze fără primejdie deasupra acestei bariere. Pe de altă parte, la nord de Viti-Levu sunt adâncimi evaluate la patru-cinci sute de metri, iar la sud, între cinci sute şi două mii. Odinioară, capitala arhipelagului era Levuka, în insula Ovalau, la est de Viti-Levu. Poate că agenţiile comerciale din Levuka, fondate de englezi, sunt mai importante decât cele din

Suva, actuala capitală, situată în insula Viti-Levu. Dar portul Suva oferă avantaje serioase pentru navigaţie, fiind situat la extremitatea sud-estică a insulei, între două delte ale căror ape udă cu generozitate litoralul. Cât despre portul de sosire şi de plecare al pacheboturilor transoceanice, el se află în golful Ngalao, la sud de insula Kandava, locul cel mai apropiat de Noua Zeelandă, Australia, Noua Caledonie şi Loyalty. Standard-Island ancorează în faţa portului Suva. Formalităţile sunt îndeplinite în aceeaşi zi şi debarcarea este autorizată. Cum această vizită nu poate fi decât o sursă de beneficii pentru coloni şi indigeni, miliardarii sunt siguri de o primire excelentă, în care există poate mai mult interes decât simpatie. Să nu uităm, de altfel, că Fidji ţine de Coroana britanică şi că raporturile sunt mereu încordate între Foreign-Office4 şi StandardIsland Company, atât de geloasă pe independenţa ei. A doua zi, 26 ianuarie, comercianţii de pe Standard-Island, care au de făcut cumpărături sau vânzări, debarcă dis-de-di-mineaţă. Turiştii, printre care şi parizienii noştri, nu rămân în urmă. Cu toate că Pinchinat şi Yvernes îl zeflemisesc pe Frascolin - distinsul elev al comandorului Simcoe - în legătură cu studiile „etnorasanto-geografice", cum spune Alteţa Sa, ei nu profită mai puţin de aceste studii. La întrebările camarazilor lui despre locuitorii din Viti-Levu, despre obiceiurile şi practicile lor, vioara a doua are totdeauna câte un răspuns instructiv. Sebastien Zorn însuşi îl chestionează când se iveşte prilejul. Chiar de la început, aflând că aceste locuri erau, nu demult, principalul teatru al canibalismului, Pinchinat nu-şi poate reţine un suspin: - Da.... Dar noi venim prea târziu şi veţi vedea că aceşti fidji-eni, copleşiţi de civilizaţie, au decăzut până la tocană de pasăre şi picioare de porc a la Saint-Menehouldl - Antropofagule! îi strigă Frascolin. Meritai să te afli pe masa regelui Thakumbau...

- He! He! Un antricot de Pinchinat a la Bordelaise... - Dacă ne pierdem timpul cu discuţii fără rost... intervine Sebastien Zorn. -... Nu vom realiza progresul prin mersul înainte! exclamă Pinchinat. Iată o frază din cele care-ţi plac, bătrâne violon-celuloidist! Ei bine, înainte marş! Oraşul Suva, clădit în dreapta unui mic golf, îşi răsfiră casele pe spinarea unei coline înverzite. El are cheiuri pentru amararea vaselor, străzi cu trotuare pardosite, nici mai mult nici mai puţin ca marile noastre staţiuni balneare. Casele de lemn, cu parter, uneori, dar foarte rar cu etaj, sunt vesele şi răcoroase, în împrejurimile oraşului, cabanele indigene îşi arată frontoanele ridicate în colţuri şi împodobite cu scoici. Acoperişurile, foarte trainice, rezistă ploilor torenţiale de iarnă, din mai până în octombrie. După cum relatează Frascolin, foarte priceput la statistică, în martie 1871 localitatea Mbua, situată în partea de răsărit a insulei, a fost botezată într-o zi cu treizeci şi opt de centrimetri de apă. Viti-Levu, asemeni celorlalte insule ale arhipelagului, este supusă inegalităţii climaterice şi vegetaţia diferă de la un ţărm la altul. În partea expusă vânturilor alizee din sud-est, atmosfera e umedă şi păduri magnifice acoperă solul. în cealaltă parte, se întind imense savane cultivabile. Se observă totuşi că anumiţi arbori încep să dispară - printre alţii santalul, aproape cu totul epuizat, şi dakua, acest pin specific insulelor Fidji. în timpul plimbărilor sale, cvartetul constată că flora este de o bogăţie tropicală. Pretutindeni, păduri de cocotieri şi palmieri, cu trunchiurile acoperite de orhidee parazite, masive de casuariene, pandanus, acacias, ferigi arborescente şi, în regiunile mlăştinoase, o mulţime de manglieri, ale căror rădăcini şerpuiesc la suprafaţă. Dar cultura bumbacului şi a ceaiului n-a dat rezultatele pe care le făgăduia climatul atât de propice. în realitate, pământul insulei Viti-Levu - ca de altfel al întregului arhipelag argilos şi gălbui, e alcătuit numai din cenuşă vulcanică, devenită productivă în urma descompunerii.

Cât despre faună, ea nu este mai variată decât pe alte meleaguri ale Pacificului: vreo patruzeci de specii de păsări, papagali şi canari aclimatizaţi, lilieci, legiuni de şoareci, reptile neveninoase, foarte apreciate de indigeni din punct de vedere comestibil, şopârle peste măsură de multe şi gândaci dezgustători, de o lăcomie canibalică. Dar fiare nu se.găsesc deloc - ceea ce provoacă această butadă a lui Pinchinat: - Guvernatorul nostru, Cyrus Bikerstaff, ar fi trebuit să păstreze câteva cupluri de lei, tigri, pantere, crocodili şi să depună aceste familii carnasiene pe insulele Fidji... N-ar fi fost decât o restituire, pentru că arhipelagul aparţine Angliei. Indigenii, amestec de polinezieni şi melanezieni, prezintă tipuri reuşite, mai puţin remarcabile totuşi ca în insulele Samoa şi Marchize. Bărbaţii, printre care se întâlnesc numeroşi metişi, sunt înalţi şi viguroşi, arămii, aproape negri, cu capul acoperit de o chică lânoasă. Veşmântul lor e destul de rudimentar, cel mai adesea un simplu şorţ sau o cuvertură de stofă indigenă, „masi", extrasă dintr-un soi de dud din care se face şi hârtie, în primul stadiu de fabricaţie, această stofă e perfect albă; dar fidjienii ştiu s-o vopsească, s-o împestriţeze, transformând-o într-o marfă căutată în toate arhipelagurile din răsăritul Pacificului. Trebuie să adăugăm că aceşti oameni nu se dau în lături să îmbrace, la anumite ocazii, haine europeneşti, aduse de prin magazinele de vechituri din Regatul Unit şi Germania. Parizienii au de ce să facă glume pe socoteala acestor fidji-eni împopoţonaţi cu un pantalon deformat, cu un palton fără vârstă şi chiar cu un frap negru, care, după mai multe faze de decadenţă, îşi sfârşeşte existenţa pe spatele unui băştinaş din Viti-Levu, - S-ar putea scrie romanul unuia dintre veşmintele acestea, observă Yvernes. - Un roman care ar risca să fie prost'croit!;replică Pinchinat. Cât despre femei, fusta şi bluza.de masi le îmbracă mai mult sau mai puţin-decent, în ciudapredicilor.'wesley-ene. Sunt bine

făcute şi, adăugând farmecul tinereţii, unele dintre ele pot să pară drăguţe. Dar, ca şi bărbaţii, au prostul obicei de a-şi unge părul cu var, prefăcându-l într-un fel de pălărie calcaroasă care le apără de insolaţii. Pe deasupra, fumează tot atât cât bărbaţii şi fraţii lor - un tutun autohton, Cu miros de fân ars - şi, când nu mestecă ţigareta între buze, o păstrează vârâtă în lobul urechii, acolo unde europencele îşi pun cerceii de diamante sau de perle. În general, femeile sunt nişte sclave împovărate cu cele mai grele munci ale menajului şi. nu e departe timpul când, după ce roboteau ca să întreţină lenea soţilor, erau sugrumate pe mormintele lor. în timpul excursiei lor de trei zile prin împrejurimile Suvei, I turiştii noştri încearcă de mai multe ori să viziteze colibele indigene. Şi dacă nu reuşesc, aceasta nu se datorează lipsei de ospitalitate a proprietarilor, ci mirosurilor. Oamenii aceştia unşi cu ulei de cocos, promiscuitatea în care trăiesc, alături de porci, găini, câini, pisici, iluminatul sufocant obţinut prin arderea cleiului răşinos de dammana... nu! Nu se poate rezista! Pe deasupra, odată pătrunşi în căminul fidji-an, ar fi trebuit, pentru a nu călca tradiţiile, să-şi moaie buzele în castronul de kava, licoare prin excelenţă fidji-ană. în afară de faptul că, fiind extrasă din rădăcină uscată de piper, această kava e de o iuţeală inaccesibilă gâtlejurilor europene, mai trebuie să ţinem seama şi de felul în care este preparată. Piperul nu e măcinat, ci amestecat, sfărâmat între dinţi, apoi scuipat într-un vas cu apă. Băutura astfel, obţinută ţi se oferă cu o insistenţă căreia nu-i poţi răspunde printr-un refuz. Trebuie doar să mulţumeşti, pronunţând aceste cuvinte mult folosite în arhipelag: E mana ndina, adică amin. Amintim în treacăt şi gândacii care mişună i înăuntrul cocioabelor, furnicile albe care le devastează şi ţânţarii - miliarde de ţânţari ale căror nenumărate falange aleargă pe jos, pe pereţi, pe hainele indigenilor. Nu trebuie să ne mirăm că Alteţa Sa, cu accentul comico-britanic al clovnilor englezi, exclamă în faţa colcăielii | acestor formidabile insecte:

- Ţânţar!... Ţânţar!... în sfârşit, nici el, nici colegii lui n-au curajul să pătrundă în colibele fidji-ene. în această privinţă, studiile lor etnologice rămân incomplete. Savantul Frascolin însuşi a dat înapoi, rămânând astfel cu un gol în amintirile sale de călătorie.

UN „CASUS B ELLI"

1

În vreme ce artiştii noştri se plimbă şi îşi fac o părere despre obiceiurile arhipelagului, câţiva notabili au intrat în legătură cu autorităţile indigene ale arhipelagului. „Papalangişii" - aşa sunt numiţi aici străinii - n-aveau de ce să se teamă că vor fi rău primiţi. Autorităţile europene sunt reprezentate de un guvernator general englez al arhipelagurilor vestice, supuse cu mai multă sau mai puţină eficacitate protectoratului Regatului Unit. Cyrus Bikerstaff nu socoteşte necesar să-i facă o vizită oficială. De două, trei ori se privesc unul pe altul cu răceală, dar raporturile lor nu merg mai departe de aceste priviri. în ceea ce-l priveşte pe consulul Germaniei, unul dintre principalii negustori din partea locului, relaţiile se mărginesc la un schimb de cărţi de vizită. În timpul popasului, familiile Tankerdon şi Coverley organizează excursii în împrejurimile Suvei şi în pădurile care-i acoperă munţii până pe cele mai înalte piscuri. în legătură cu aceasta, supraintendentul împărtăşeşte prietenilor săi o observaţie foarte întemeiată: - Dacă miliardarii noştri sunt atât de dornici să se plimbe la mari altitudini, aceasta se datorează faptului că n-au la înde

Până atunci. În Insulele Fidji. Turiştii vizitează de asemeni spitalul.. Nădăjduiesc însă că într-o zi o să-i fabricăm un munte artificial..Tocmai aceasta îmi spun şi eu: de ce nu? replică Alteţa Sa. citadinii noştri se grăbesc să urce la câteva sute de metri. ..mână un relief destul de accidentat. municipalitatea nu cunoaşte încă gazometrul. Standard-Island e prea plată. de câte ori au prilejul. nu uitaţi să-i puneţi un vulcan drăguţ înăuntru.. turiştii n-au neglijat să viziteze curiozităţile capitalei. clădite pe o temelie'de'pietre'uscate. deoarece cunosc Viti-Levu şi insulele vecine . E un lucru care ţine de natura umană.. La Viti-Levu. nici lămpile cu arc. Adeseori plimbările se prelungesc până seara şi atunci se întorc cu felinarele aprinse. braţ la braţ. grinzi acoperite cu un fel de broderie vegetală... prea uniformă. un vulcan cu cartuşe fulminante şi artificii. dragul meu Eucalistus! Când veţi constitui muntele din plăci de oţel sau de aluminiu. ca pe vremea străbunicilor. aşezată în amfiteatru în spatele oraşului. cum insinuează Calistus Munbar.. ca să poată sprijini acoperişul. alţii . nici becurile Auer2. Ce fac în timpul acestui popas căpitanul Sarol cu malaiezii săi şi neohebridienii îmbarcaţi în insulele Samoa? Nimic deosebit.unii pentru că leau vizitat navigând în cabotaj. . ca să respire aerul pur şi dătător de viaţă al înălţimilor. grădina botanică. dar toate acestea vor veni „sub protectoratul luminat al Marii Britanii!". precum şi localul destinat adunărilor politice. . sunt alcătuite din împletituri de bambus..Foarte bine... nici cele cu acetilenă. templele spiritelor. aceste „mburekalu". ripostează Pinchinat.Şi de ce nu. care oferă cele mai bune condiţii de igienă. Aceste construcţii. Ei nu debarcă. Dar un sfat. care va putea să rivalizeze cu cele mai înalte vârfuri din Pacific.. E de la sine înţeles că Walter Tankerdon şi domnişoara Dy Coverley iau parte la aceste excursii. domnule zeflemist? răspunde Calistus Munbar. căpriori aşezaţi ingenios.

AthanasePoremus a fost invitat zadarnic să se alăture excursioniştilor.pentru că au lucrat acolo. Sebastien Zorn şi colegii săi. câmpia. la dispoziţia cărora a fost pusă una dintre şalupele electrice de la Tribord-Harbour.Rechinii voştri. ambarcaţia iese din golful Suva şi navighează de-a lungul litoralului până în golful Rewa..ceea ce-l interesează în chip deosebit pe Alteţa Sa. a cărui reţetă so comunice societăţilor gastronomice din bătrâna Europă. bucătăria lor . La 30 ianuarie. El le descrie pe un ton entuziast Noile Hebride. unul dintre principalele râuri ale insulei. cutreierând neobosiţi oraşul. pornesc cu intenţia de a urca în susul Rewei. Ambiţia secretă a lui Pinchinat este de a descoperi acolo un nou fel de mâncare.. Şi apoi. . s-ar putea ca în timpul lipsei sale să-i pice un elev . după o şedere de cinci luni pe insula cu elice.. pe care o exploatează fără încetare. parcul. indigenii din acest arhipelag. porturile. Pariez că animalele acestea au pierdut gustul cărnii omeneşti. bateriile Pintenului şi Pupei.. graţie bunăvoinţei Companiei şi guvernatorului Cyrus Bikerstaff. cât şi faţă de ceilalţi. Uneori. bine înarmată şi având pe bord diverse provizii. artiştii noştri stau de vorbă cu Sarol care e foarte inteligent şi vorbeşte curent limba engleză. căci nu se va întoarce decât seara la Tribord-Harbour. Simţul curiozităţii s-a stins la acest profesor de graţie şi de ţinută. spune Pinchinat cu dispreţ.... nu mai sunt canibalii apelor sărate!. felul lor de a se hrăni. Probabil că misionarii englezi i-au convertit la creştinism ca şi pe fidji-eni!. După câteva săptămâni. pe plantaţii. Nu numai recifurile. dar şi rechinii se arată în număr mare prin aceste locuri şi trebuie să fii cu ochii în patru atât faţă de unele. Cu ei se află un mecanic. aceşti bravi oameni vor debarca în ţara lor.deci preferă să nu părăsească nici o clipă sala de dans a cazinoului.. Sunt mult mai bucuroşi să rămână pe Standard-Island. doi mateloţi şi Un pilot fidji-an. . La ora şase dimineaţa.

. pilotul îi invită să privească un copac înalt.în stânga scunde.şi turiştii îl respectă. în dreapta abrupte . . Ele indică numărul corpurilor omeneşti care au fost fripte şi mâncate în acest loc. care se ridică într-un colţ al ţărmului. de la rădăcini până la prima încrengătură. călătorii nu se opresc nici aici. Indigenii n-ar fi îngăduit nimănui să debarce.. . Tabuul (Sebastien Zorn ştie ceva despre aceasta) e un obicei dacă nu foarte respectabil.. care nu mai „antropofaghează" nici măcar în zilele de sărbătoare?! Pilotul cunoaşte la perfecţie golful şi cursul Rewei. cu casele. . ridicând din umeri.Să nu vă încredeţi în ei.Ce-i cu acest copac? întreabă Frascolin.Nimic altceva decât că scoarţa lui e brăzdată de tăieturi. şi nici în fidji-enii din interiorul insulei! Pinchinat se mulţumeşte să ridice din umeri. Adevărata Rewa este alcătuită din confluenţa râurilor Waî-Levu (apă mare) şi Waî-Manu. Numele său este Rewa-Rewa. acolo unde se varsă în ocean. un tavala. pe jumătate ascuns'între flori.ale căror bananieri şi cocotieri se conturează cu limpezime pe un fond de verdeaţă. . neîncrezător. De altfel. măcar foarte respectat . Lărgimea Rewei depăşeşte o sută de prăjini. în faţa satului. După ocolul deltei. potrivit dublării cuvintelor. nici în satul Naitasiri. Pentru a nu pierde nimic din puterea fluxului. numit şi Waî-Levu... până şi cu apele Rewei. fluxul se face simţit până la o distanţă de patruzeci şi cinci de kilometri şi bărcile pot să urce până la optzeci. arborii şi locuitorii săi. Pe acest râu important. fenomen foarte răspândit la populaţiile din Pacific. care-i scaldă ţărmul. Ce-i tot înşiră cai verzi pe pereţi despre aceşti pretinşi antropofagi. iar locul unde se varsă în ocean e numit Waî-Ni-ki. acest ultim sat a fost declarat „tabu". Râul curge între ţărmurile nisipoase . şalupa trece prin faţa satului Kamba. răspunde pilotul.Cum ar fi crestăturile pe care le face brutarul pe răbojul lui! observă Pinchinat.

după spusele fidji-enilor . Când a murit. El insistă ca oaspeţii să guste din răcoritoarele locale şi-i linişteşte: nu-i vorba despre dezgustătoarea kava.Ele indicau numărul trupurilor omeneşti devorate de Ra-Undrenudu! . chiar dacă am pune la bătaie întreaga noastră inteligenţă de instrumentişti! răspunde Yvernes. numărul lor se ridica la opt sute douăzeci şi două.El greşeşte totuşi. un anume şef. Este un bărbat de vreo cincizeci de ani. în acest sat s-a instalat o misiune catolică. îi pofteşte în coliba sa. se iveşte satul Naililii. doar atât cât să strângă mâna misionarului..De el singur? .Da. trebuie să insistăm. cu chip energic. Sebastien Zorn şi colegii săi coboară şi. Ce-ar fi dacă turiştii s-ar opri un ceas. Fericit că poate să stea de vorbă cu nişte francezi. Pilotul nu vede nici un inconvenient şi ambarcaţia este priponită de o buturugă. aşezată în mijlocul satului care cuprinde cam o sută de indigeni. care şi-a făcut o părere în legătură cu aceste „braşoave fidji-ene". Dacă ar fi să-l credem pe pilot. aceste practici n-au încetat cu totul. mult mai bună decât cea de vită. Ra-Undrenudu. .Imposibil să ghicim. . la umbra cocotierilorrŞfr bananierilor.Mare mâncău! se mulţumeşte să răspundă Pinchinat.scoici care se găsesc din belşug pe ţărmurile Rewei.nimic nu se compară ca gust şi ca frăgezime cu carnea omenească. Insulele Fidji au fost în cel mai înalt grad o regiune a canibalismului şi. după nici două minute de mers. Da.zis de o supă obţinută prin fierberea cyreelor .Şi ştiţi ce semnificaţie aveau aceste pietre?. Pe la ora unsprezece. pentru că . în frunziş. lăcomia. alcătuit din câteva colibe. De el singur! . punea să se înalţe monumente de piatră pe domeniul său. ci de o băutură sau mai bine . îl întâlnesc pe superiorul misiunii.. pe ţărmul drept se aud dangăte de clopot. . Lăcomia le va păstra încă multă vreme la triburile din interior. cu o fizionomie plăcută. . un compatriot?.

căci refluxul este puternic. Cea mai bună întrebuinţare a timpului de care dispun este vizitarea satului Tampoo. şi cu ochii în patru. e foarte mulţumit de rezultatele obţinute şi recunoaşte că are mult de lucru ca să-şi smulgă credincioşii din ghearele poftei de „bukalo". căci trebuie să lupte cu un pastor wesley-an care-i face o serioasă concurenţă în împrejurimi.Auzi. Sunt fabrici de zahăr. ale cărui colibe se zăresc la jumătate de milă. Şi toată această verdeaţă se întinde până la orizontul muntos. Pe la ora unu. iar pilotul îşi va „pilota" pasagerii până în sat. Excursioniştii vor fi a Tribord-Harbour înainte de ora zece seara. bananierii şi cocotierii îşi înalţă crengile încărcate de ciorchini. fiţi prudenţi. cactuşi cu flori roşii ca sângele. nu fără oarecare dificultăţi.Acest misionar s-a consacrat cu trup şi suflet propagandei catolice. adaugă el. ambarcaţia se încrucişează cu câteva pirogi cu balansiere. salcâmi. purtând pe platforme încărcături de banane. Ţărmurile sunt mereu tivite cu dafini. adică de carne omenească. Deasupra. nepotrivite cu natura sălbatică a insulei. . înzestrate cu toate maşinăriile industriei moderne şi ale căror produse „pot să susţină în avantajul lor comparaţia cu produsele zaharoase din Antile şi din alte colonii" . Pe drum. domnul Verschnur. ambarcaţia ajunge la capătul călătoriei sale pe Rewa. Printre copaci se zăresc una sau două uzine de tip european. De fapt. dominat de vârful Mbugge-Levu. lămâi. Artiştii pleacă înainte ca clopotul bisericuţei să sune rugăciunea de amiază. unde vechile obiceiuri s-au păstrat în întreaga lor puritate fidji-ană. dragi oaspeţi. Este moneda curentă pe care perceptorul a primit-o de la contribuabili.cum a spus un călător. Mecanicul şi cei doi mateloţi vor rămâne de pază la şalupă. Peste două ceasuri se va face simţit refluxul. Navigaţia va fi rapidă. de care trebuie să profite pentru întoarcere. Pinchinat! spune Sebastien Zorn. . .Şi pentru că pătrundeţi în interiorul insulei.

misionarii şi-au cheltuit zadarnic energia şi predicile. aici funcţionează vrăjitoriile.: adică „descântecul . mai ales cele care poartă complicatul nume de „Vaka-Ndranni-Kan-Tacka". Aici domnesc încă vrăjitorii.în această parte a insulei.

acesta înaintează spre ei. zei a căror existenţă n-a avut început şi nu va avea sfârşit şi care nu dispreţuiesc anumite sacrificii pe care guvernatorul general nu poate să le prevină şi nici măcar să le pedepsească. ele nu manifestă nici o uimire la vederea străinilor care le-au surprins în timpul muncii. adevărate femei sălbatice. Poate ar fi fost mai cuminte ca artiştii noştri să nu se aventureze în mijlocul acestor triburi suspecte. Aici sunt adoraţi Katoavuşii. Chiar la intrarea satului. Totuşi. Şi-a îmbrăcat costumul de gală: o cămaşă dungată. aspectul exterior al colibelor n-are nimic atrăgător. cârpit în multe locuri. curăţate. cvartetul e fericit că legile ospeţiei nu sunt aici la mare cinste. tescuite în coşuri. şi sucul care se scurge e introdus în tulpini de bambus. dominat de râncezimea uleiului de cocos. Dar. prăjite. e folosit pretutindeni. primită cu indiferenţă de indigeni care nu se grăbesc nici să-i salute pe vizitatori.un fidji-an înalt. în această dublă calitate. curioşi ca nişte parizieni.frunzelor". în mijlocul unui cortegiu de indigeni. recomandându-le să nu se depărteze unii de alţii. sunt scoase de acolo. Acoperite doar cu un şorţ legat în jurul şalelor. ale cărui cozi inegale îi lovesc una pulpa.cum de n-a pufnit în râs Pinchinat? . Părul său încreţit e alb de var. . garnisite cu ferigi. Acest suc slujeşte totodată ca aliment şi ca pomadă şi. alcătuit din vreo sută de colibe. cealaltă glezna. Femeile sunt absorbite de pregătirea cmcumei. Aceste vizite nu le mai stânjenesc de când arhipelagul este supus protectoratului Angliei. cu un aer sălbatic . Mica trupă intră în sat. ei întâlnesc câteva femei. un fel de rădăcini păstrate în gropi căptuşite cu ierburi şi frunze de bananier. piciorul stâng încălţat într-un vechi papuc brodat şi . o centură în jurul mijlocului. când ajung în faţa locuinţei şefului . Ţinând seama de mirosul lor. nici să le ofere ospitalitate. De altfel.un frac albastru cu butoni de aur. iar pilotul consimte să-i însoţească. ei insistă.

li se dă această autorizaţie. De altfel.înaintând către grupul de „papalangis". cu nimic mai ridicolă ca atâtea altele de la curţile europene . potrivit etichetei „bale muri". şeful şi pilotul schimbă câteva fraze în limba fidji-ană. fără ca uşa vreunei colibe să se fi deschis.cel puţin după părerea lui. la un semn al său.această formalitate. încât e clar că nu-i nici o speranţă de a scoate măcar o vorbă de la acest arici fidji-an. Vrăjitorul ia atunci o înfăţişare atât de cruntă. Artiştii se plimbă un ceas întreg prin sat. Aşezat în prag. nici supărat de venirea turiştilor la Tampoo şi. vrăjitorul îi priveşte nu prea încurajator şi gesturile sale par să arate că le aruncă un blestem. traduse de pilot. Imediat. în acest timp. primitoare. situate nu departe de locuinţa unuia dintre vrăjitorii satului. Sebastien Zorn. îşi pierde echilibrul şi se lungeşte la pământ. . şeful nu pare nici bucuros. n-au alt rost decât de a-i interoga pe străini în legătură cu scopul vizitei lor. o atitudine atât de ameninţătoare.Acesta nu-i un motiv de a comite vreo imprudenţă! îi atrage atenţia Frascolin. Aceste fraze. . Frascolin încearcă să converseze cu el prin intermediu] pilotului. şeful se împiedică de o buturugă. După ce au circulat pe uliţele satului. indigenii reintră în colibe. Pinchinat. Yvernes. După ce toată lumea s-a ridicat.La urma urmei. Pinchinat aprobă. Şeful cu frac albastru a intrat în colibă şi e vizibil că indigenii îi tratează cu profundă nepăsare. Frascolin şi pilotul se îndreaptă spre ruinele templelor. . Aflând că doresc să viziteze satul şi împrejurimile lui. Ascultând explicaţia pilotului. întregul anturaj se poticneşte la rândul său şi se trânteşte respectuos „pentru a lua asupra sa o parte din ridicolul acestei căzături". fără să fie sâcâiţi de indigeni. cu toate recomandările care i-au fost făcute. din care cvartetul nu-nţelege nici un cuvânt. nu par prea răi! observă Pinchinat.

Pinchinat face mereu câte o boacănă şi faptul că socoteşte imaginare cruzimile acestor indigeni. Cel care lipseşte este strigat de mai multe ori fără rezultat.L-a văzut cineva dintre dumneavoastră îndepărtându-se? se interesează pilotul.. . îndată ce depăşesc liziera arborilor. Mica trupă grăbeşte pasul. îl poate expune unor primejdii foarte reale. . Când Sebastien Zorn. Mai sunt câteva sute de paşi. pilotul observă. cu oarecare nelinişte. scârbiţi de această primire a vrăjitorului.Nu l-a văzut nimeni! .. Pornesc. Traversând Tampoo. zăresc şalupa şi pe cei trei oameni la postul lor.N-a făcut bine. trecând dincolo de un boschet stufos de bananieri etajaţi pe coasta unei coline.Nu ştiu. Satul pare părăsit de un ceas. Ori poate că ambarcaţia nu se mai află acolo. Se grăbesc să-i străbată şi. spune pilotul. Nu s-a întors deci pe ţărmul unde îl aşteaptă şalupa?.Unde poate fi? întreabă Sebastien Zorn. Refluxul nu va întârzia să se facă simţit şi cele câteva ore cât durează nu sunt prea multe pentru a coborî pe Rewa. intervine Frascolin.. nu-şi mai zăresc prietenul. . Femeile care preparau curcuma au dispărut. Mulţimea nu mai e adunată în faţa colibei şefului.Pinchinat s-a îndepărtat. se pregătesc să părăsească Tampbo. Dar să nu pierdem timpul şi să-l ajungem din urmă. sub paza mecanicului şi a celor doi mateloţi?.Fără îndoială că s-a întors la şalupă prin sat.. că nu se mai arată nici un fidji-an. Nici un răspuns. Frascolin îl strigă pe Pinchinat. Neliniştit. răspunde Yvernes. Yvernes şi Frascolin. destul de îngrijoraţi. . Uşile colibelor sunt închise. rămaşi sălbatici cu atâta încăpăţânare. . A sosit ora întoarcerii la şalupă. .

iar salvarea tovarăşilor săi e compromisă. -Nu. Chiar de-ar trebui să scotocească toate colibele.Unde-i prietenul nostru?.Nu l-aţi văzut deloc? întrebă Yvernes.Nu. nu vor pleca din sat şi nu se vor întoarce pe Standard-Island fără Pinchinat.. Ce i s-o fi întâmplat acestui imprudent? Pilotul nu-şi ascunde îngrijorarea..Să ne întoarcem la Standard-Island. Dacă se mai întâmplă şi nenorocirea această.. .. cu toate că această măsură poate fi primejdioasă. Satul şi împrejurimile sunt la fel de pustii. Şalupa este lăsată în paza unui matelot. Pilotul şi mecanicul nu ştiu la ce soluţie să se oprească. ... Cum să urmăreşti o pistă în mijlocul acestei regiuni forestiere. a fost prins şi dus.Trebuie să ne întoarcem în sat. de jumătate de ceas. Frascolin.. Unde s-a refugiat oare populaţia? Pe uliţe nu se aude nici un zgomot şi colibele sunt goale.. spune atunci: ... . Pinchinat s-a aventurat în pădurea de bananieri... spune Sebastien Zorn... care şi-a păstrat sângele rece... nu e de temut că indigenii vor încerca să pună mâna pe ambarcaţia păzită de un singur matelot?. Sebastien Zorn nu poate fi tălmăcită în cuvinte.. De altfel.. .Fără prietenul nostru? strigă Yvernes. Din păcate nu mai încape nici o îndoială. Cât despre soarta pe care i-o pregătesc aceşti canibali de care îşi bătea joc. unde?. Pornesc din nou spre Tampoo..Nu mai e cu dumneavoastră? se miră mecanicul. Nu putem să-l părăsim pe Pinchinat. .. . e uşor să ne-o închipuim.. orice speranţă de a-l elibera pe Pinchinat e pierdută. strigă Frascolin.. prin această brusă pe care o cunosc doar fidji-enii?. Cercetările în împrejurimi n-ar duce la nici un rezultat. Yvernes.... Ce-i de făcut?. Dar de data aceasta e mai bine să revină la Tampoo mai mulţi şi mai bine înarmaţi..... Disperarea lui Frascolin.

. coboară cursul Rewei cu o rapiditate prodigioasă. într-adevăr. Ambarcaţia n-a avut nimic de suferit... Frascolin. într-un sfert de oră. acostează la cheiul din Tribord-Ffarbour. . răspunde Frascolin. ca autorităţile din Viti-Levu să fie avertizate şi somate să acţioneze. N-avem nici un minut de pierdut dacă vrem să profităm de reflux.Nu văd altă cale. De altfel.Da.... Ei ezită. Singurul mijloc. ajutată de reflux. Aflând ce s-a petrecut la Tampoo. Cyrus Bikerstaff pleacă la Suva şi cere guvernatorului general al arhipelagului să-i acorde o întrevedere. Acest francez este în mâinile unuia dintre triburile care nu se supun nici unei autorităţi.. iar şalupa. îi sfătuieşte şi pilotul. în zadar strigă toţi numele lui Pinchinat.. ar zări poate. după cum ei sunt îndreptăţiţi s-o facă. să plecăm.. Mecanicul pune dinamurile în mişcare.. Sebastien Zorn.. Părăsesc satul. Yvernes se suie în şalupă cu o amărăciune de negrăit. în dosul tufişurilor. Trebuie ca guvernatorul insulei cu elice să fie încunoştiinţat. După jumătate de ceas.. reprezentantul reginei nu-i ascunde că situaţia e foarte gravă. Şalupele noastre n-ar putea să urce până la Tampoo împotriva refluxului. . .. câţiva dintre aceşti sălbatici care-i pândesc... .. Şi.. cu temerea vagă că nu vor mai găsi şalupa la postul său. dacă nu-i prea târziu! strigă Frascolin. spune el. Matelotul de pază n-a văzut pe nimeni pe ţărmurile Rewei. strigă încă o dată. La ora şase au trecut de capătul vestic al deltei. îndată ce e pus la curent.. dacă ar fi mai puţin tulburaţi.. e neapărat necesar să mergem în număr mare şi cel mai sigur ar fi prin brusă.Din nenorocire. .Este singurul mijloc de a-l salva pe Pinchinat. nu puteam întreprinde nimic până mâine. Dar Frascolin le-a spus că trebuie să plece şi a fost îndreptăţit s-o spună. Frascolin şi camarazii săi ajung la Milliard-City cu tramvaiul şi se reped la primărie.Cum poţi să te gândeşti la aceasta? adaugă Sebastien Zorn.

sub îndrumarea pilotului.•De acord. Supraintendentul. făcând înconjurul golfului Rewa. .Iertaţi-mă. Guvernatorul se supune şi.îi avem noi. Cele câteva tunuri ale insulei n-ar putea să lupte împotriva artileriei de pe Standard-Island. răspunde rece Excelenţa Sa. Cam la un ceas după miezul nopţii. pe un ton arogant. marinari şi poliţişti. O grupă de jandarmi din Viti-Levu le dă concursul... la Suva. dacă prietenul şi oaspetele nostru nu ne este înapoiat. . Fără îndoială că e o adunare a locuitorilor . care a vrut să conducă el însuşi această operaţie. care cunoaşte regiunile dificile din interiorul insulei... sub ordinele comandorului Simcoe.. a fost zărită strălucirea unui foc. Yvernes. După jumătate de ceas. se dă ordin de oprire. responsabilitatea va cădea asupra dumneavoastră şi. debarcă. domnule. astfel încât să ajungă la Tampoo în cel mai scurt timp. capitala şi toate proprietăţile străine. îl întrerupe Cyrus Bikerstaff. fie ele engleze sau germane! Ultimatumul este categoric şi nu există nici o ieşire. cu pas rapid.Bateriile de pe Standard-Island vor distruge Suva până în temelii. . .. Sebastien Zorn. de asemeni.? întreabă guvernatorul. Luaţi măsuri să fie însoţiţi de soldaţi din poliţia dumneavoastră şi. sub ordinele unuia dintre ofiţerii care cunosc bine regiunea. domnule. o sută de oameni. răspunde Cyrus Bikerstaff. s-o recunoaştem.Iertaţi-mă.N-am la dispoziţie oamenii trebuincioşi.. Expediţia porneşte prin brusă. replică Cyrus Bikerstaff. în această clipă. ar fi făcut mai bine să procedeze aşa de bunăvoie. . în adâncul unui desiş aproape de nepătruns.Şi. N-a fost nevoie să meargă până îh sat.... n-am obiceiul. în numele principiilor umanitare.. dar trebuie să plecăm nu mâine.. . Au pornit-o de-a dreptul. dar vă previn că dacă nu acţionaţi chiar acum. ci astăzi. Frascolin sunt alături de el.

E greu de relatat bucuria acestor artişti. dar nu copleşi un alto atât de puţin îmbrăcat cum sunt eu în această clipă.din Tampoo. pilotul.. sunt surprinşi şi înspăimântaţi. răspunde Pinchinat. canibalismul fidji-enilor? îl întreabă Calistus Munbar. Dezlegat de stâlp. dragul meu Sebastien.Mereu acelaşi blestemat fantezist! strigă Frascolin. pe care detaşamentul nu-i scuteşte de împuşcături şi lovituri cu patul puştii. luminişul e gol . pe jumătate gol. Comandorul Simcoe.. al căror sat se află la jumătate de oră de mers spre est. este legat de un stâlp. vine să strângă mâna comandorului Simcoe şi a supraintendentului.. Pinchinat. Indigenii.Nu-s chiar atât de canibali din moment ce nu-mi lipseşte nimic! .Ei. înconjurat de o mulţime zgomotoasă de bărbaţi şi femei.. N-au făcut mai mult de o sută de paşi şi se opresc..înainte. încremeniţi. . Pinchinat cade în braţele prietenului său Frascolin.. . cei trei parizieni înaintează. înainte! strigă comandorul Simcoe marinarilor şi poliţiştilor săi. ce ţi-a venit să te îndepărtezi? .. a acestor fraţi -bucurie amestecată cu câteva lacrimi şi cu reproşuri foarte întemeiate.. crezi acum în. şi şeful fidji-an goneşte spre el cu securea ridicată.toţi s-au risipit în pădure.. Cât ai clipi din ochi.. într-adevăr. Dă-mi hainele... ..Nenorocit. spune violoncelistul. . ca să mă pot prezenta într-un chip mai convenabil în faţa autorităţilor! Hainele sunt găsite la rădăcina unui copac şi Pinchinat se îmbracă păstrând cel mai teribil sânge rece din lume. în faţa unui foc puternic. Calistus Munbar. în sfârşit. Când e. .Nenorocitule.. „prezentabil".

Nimeni nu regretă. Jurnalele l-au felicitat călduros. Afacerea Pinchinat a produs o vâlvă teribilă. În definitiv.. sfârşindu-şi excursiile..Să fiu spânzurat dacă ghicesc! replică Yvernes. . nu poate fi evitat pentru că Sarol şi însoţitorii săi trebuie lăsaţi în Noile Hebride. care au dovedit atâta curaj în lupta cu fiarele. Nu! Era gândul că mă va devora un sălbatic în frac. care o va îndepărta cu zece grade (cam două sute de leghe) spre vest.. posibilitatea de a face un serviciu acestor oameni de ispravă. după această lungă absenţă! Pe deasupra.Ei bine. în frac albastru cu buton de aur.. Consiliul notabililor a aprobat întrutotul comportarea energică a guvernatorului Cyrus Bikerstaff. întreaga Bijuterie a Pacificului ar fi fost alături de Alteţa Sa. de altfel... Şi-apoi par atât de satisfăcuţi că vor fi repatriaţi în asemenea condiţii. va fi un prilej de a vizita acest arhipelag pe care miliardarii nu-l cunosc încă. în ajun. carnea de om e atât de bună . închipuiţi-vă un alto isprăvindu-şi cariera artistică în stomacul unui fidji-an!. turiştii s-au întors la Milliard-City. . o oribilă umbrelă englezească! SCHIMB DE PROPRIETARI Plecarea insulei cu elice este fixată pentru 2 februarie..Ştii ce mă supăra mai mult în situaţia de vânat omenesc gata de pus în frigare? întreabă Pinchinat. şi cu o umbrelă sub braţ. Pinchinat a devenit omul zilei.. ... nu era faptul că voi fi mâncat în grabă de aceşti indigeni!.şi diavolul de Pinchinat e atât de apetisant! Standard-Island porneşte în zori spre Noile Hebride.dacă ar fi să-i credem . într-atât se bucură Cvartetul Concertant de simpatia universală. El recunoaşte bucuros că indigenii din Viti-Levu n-au renunţat la gusturile lor antropofage. Acest ocol..

treizeci şi cinci de minute longitudine estică şi nouăsprezece grade. în următoarele trei zile. în sfârşit. Căsătoria lui Walter cu domnişoara Dy este mai mult ca oricând în centrul atenţiei tuturor.Navigaţia se desfăşoară cu încetineală calculată: vaporul expediat din Marsilia pe adresa familiilor Tankerdon şi Coverley trebuie să întâlnească Standard-Island într-o regiune situată între Fidji şi Noile Hebride. Poziţia insulei cu elice. Oamenii de veghe de la Observator sunt mai treji ca oricând. douăzeci şi cinci de kilometri în douăzeci şi patru de ore. însemnată pe pancartele din MilliardCity. îndreptându-se spre regiunea melaneziană1 a Pacificului. făcându-l să vibreze sub lovituri. Nimeni nu s-ar mira să-l vadă slăbind de atâta alergătură.. Câteva balene. treisprezece minute latitudine sudică. Cine s-ar putea gândi la altceva? Calistus Munbar n-are o clipă liberă. La 10 februarie ea se află în regiunea unde trebuie să se vadă cu vaporul din Europa. Standard-Island înaintează cu o viteză mijlocie de douăzeci. Dar pereţii metalici ai compartimentelor sunt trainici şi avariile nu sunt de temut. Strâmtoarea căreia hărţile îi dau acest ultim nume oferă un drum larg Bijuteriei Pacificului care porneşte să-l străbată fără grabă. în după-amiaza zilei de 6 februarie.. El pregăteşte şi combină elementele unei serbări care va rămâne în analele insulei cu elice. Standard-Island continuă să plutească în derivă spre vest. zăpăcite şi înnebunite. la o sută şaptezeci şi trei de grade. îndată ce vaporul va fi semnalat. se lovesc cu capul de trupul de oţel. Sute de ocheane răscolesc orizontal şi. ca să ajungă de la insula Wanara la insula Ronde. . după ce a atins latitudinea de nouăsprezece grade. Comandorul Simcoe părăseşte regiunea polineziană. ultimele piscuri ale arhipelagului Fidji dispar la orizont. Ii trebuiesc apoi trei zile de plutire pe aceste ape liniştite. ale cărei ţărmuri superbe sunt împodobite cu păduri luxuriante de un verde întunecat. Ea ajunge aproape de Viti. este cunoscută de toţi locuitorii.

al cărei deznodământ va fi căsătoria lui Walter Tankerdon cu domnişoara Dy Coverley?. după masa de prânz. şi când vom fi băgat în buzunar al patrulea salariu trimestrial câştigat pe merit.. Supraintendentul nu-şi cruţă nici imaginaţia. nepreţuitul nostru contabil.. prietenii îşi continuă conversaţia care-l face pe Yvernes să spună.întreaga populaţie e în aşteptare. 1 E în timpul celor două ceasuri de far mente1 pe care şi le acordă.. . de la plecare şi până acum Compania ne-a plătit cu regularitate şi-l aprob cu căldură pe Frascolin..Serbările promit să fie splendide. orice-ar spune amicul Zorn. .. Standard-Island n-are altceva de făcut decât să rămână pe loc. Va ploua cu dolari şi nu mă .. Comandorul Simcoe dă ordinele cuvenite şi ofiţerii săi supraveghează aducerea lor la îndeplinire.Hotărât. nici forţele. .. . aprobă Frascolin.Da... dar un seif sedentar poate să ofere mai multă siguranţă decât un seif plutind deasupra adâncimilor de cinci-şase mii de metri ale Pacificului.. nepreţuitul contabil a socotit mai înţelept să depună banii..Ei... do natural major cu cinci diezi! adaugă Pinchinat.. într-unui dintre onorabilele seifuri ale Uniunii. învăluiţi în spiralele parfumate ale fumului de ţigări şi pipe. la un moment dat: . Nu că n-ar fi avut încredere. care a expediat o sumă respectabilă la banca din New York! într-adevăr. şi mai ales când o să se sfârşească această croazieră. Nu e ca un prolog al acestei piese atât de cerute de public. face Yvernes.Şi veşnica lui dondăneală. replică violoncelistul. . situaţia este dintre cele mai interesante! spune Yvernes. şi nu vom avea motive să regretăm această croazieră la bordul insulei cu elice. rezistând curenţilor acestor mări înghesuite între arhipelaguri. împreună cu colegii săi. prin intermediul bancherilor din Milliard-City.Da.

.. un epitalam în cinstea mirilor. dar dacă nu există o cantată. Ceva foarte matrimonial. . În după-amiaza zilei de 10 februarie se răspândeşte vestea că un vas mare se apropie dinspre nord-est.O cascadă de aur lichid curgând pe stânci de diamante! strigă Pinchinat.. E un lucru hotărât şi violoncelistul se declară gata să-l implore pe zeul Muzicii dacă zeul Poeziei îl va inspira pe Yvernes. După toate aparenţele. Din această nobilă colaborare avea să iasă Cantata Cantatelor. n-are de gând să acosteze decât a doua zi. .. se opune Frascolin..Fără îndoială. vom cânta cele mai la modă bucăţi. Naţionalitatea lui n-a putut fi recunoscută.. în onoarea familiilor unite Tankerdon şi Coverley.. cu multe spiccato. un cântec nupţial. . .Nu.Excelentă idee! exclamă Pinchinat. Ce zici. căci se află încă la o distanţă de zece mile în clipa în care ceaţa amurgului întunecă marea. ..îndoiesc că fântânile din Milliard-City vor fi pline cu vinuri de soi. care şi-a dovedit calităţile componistice. ştiţi ce va lipsi acestei ceremonii?..Nu. De data aceasta pe gratis. potrivite cu împrejurarea. allegro. molto agitato şi o coda delirantă.. în zori. costând cinci dolari nota. Dacă îţi iei sarcina de a rima jar cu har şi iubire cu fericire într-o duzină de versuri inegale.Imaginaţia tuturor . Sebastien Zorn. Acest vapor pare să-şi forţeze cazanele şi e limpede că se îndreaptă spre Standard-Island. Totuşi. Se va face muzică..O cantată? se miră Frascolin. răspunde Yvernes.. Va fi cadoul Cvartetului Concertant pentru aceşti nababisimi de pe Standard-Island... . Ştirea produce un efect de nedescris. după modelul Cântării Cântărilor.De ce nu. O cantată. . nu va avea alt vis decât să pună versurile tale pe note.. Yvernes? se înflăcărează Frascolin.. bătrâne certăreţ certător?..

audienţă acordată pe loc. Cyrus Bikerstaff primeşte agentul în cabinetul său. .. Vaporul cu pricina nu e deloc cel aşteptat şi nu vine din Europa. Un tramvai e gata de plecare şi. din golful Madeleine. Abia s-a lipit vaporul de chei. înălţând pe catarg pavilionul Companiei Standard-Island.. Ce să se fi întâmplat?. că un pasager debarcă în grabă.. care refuză să răspundă întrebărilor numeroşilor şi nerăbdătorilor curioşi îngrămădiţi în Tribord-Harbour.. obiecte de modă şi de artă . 5 Oare pentru că trebuie să transmită miliardarilor un mesaj urgent.. Ar fi de rău augur pentru această căsătorie care trebuie să asigure viitorul insulei cu elice. Deodată.bijuterii. deci mai are timp să sosească. De ce are pavilionul în berna?... Atunci ce vrea acest vas?... Este unul dintre agenţii superiori ai Companiei. şi nu vor întârzia să-l afle. Un deces la bord?. De ce l-a trimis Compania până în această regiune a Noilor Hebride.. ci de pe litoralul american. haine.. Dar mai este ceva... altă ştire transmisă telefonic la Milliard-City: pavilionul vasului e în berna3.. Ce veste aduce?. agentul suie într-un vagon.. Da. sosind la primărie.. Căsătoria a fost fixată pentru 27.. vaporul încărcat cu bogăţiile nupţiale nu e în întârziere. De altfel. de o excepţională gravitate?. O nenorocire. unde se ştia că va întâlni insula cu elice?. el cere guvernantului o audienţă „pentru treburi urgente". nu e decât 11.aduse de acest vas preschimbat într-un enorm dar de nuntă.. a cărui uşă e închisă cu grijă. După zece minute. cu o putere de cinci-şase sute de cai! Nu s-au înşelat: vasul se îndreaptă într-adevăr spre Standard-Island. fără să piardă o clipă.femeilor e tulburată la gândul altor minunăţii . Dis-de-dimineaţă el a depăşit digul de la Tribord-Harbour.

.. adică două miliarde cinci sute de milioane de franci...N-a trecut un sfert de oră şi fiecare dintre membrii consiliului celor treizeci de notabili este anunţat telefonic să se prezinte de urgenţă în sala de şedinţe. este chiar agentul de faţă. nu e de mirare că acţionarii se scufundă odată cu ele.. Foarte mare. aceasta ar putea .. Ştirea se răspândeşte imediat şi adevărul este că nu produce efectul pe care l-ar fi produs în Europa. Ce vreţi? Standard-Island este „o bucată desprinsă din marea partitură a Statelor Unite ale Americii"... dar care ar fi putut reuşi.. Speculaţii nebuneşti. Aceasta se poate întâmpla celor mai onorabile societăţi financiare. La urma urmei.. Ori. Pasivul său e mare?.. nu e greşeala Companiei şi.. Standard-Island Company Limited a fost pusă în stare de faliment şi domnul William T. asistat de cei doi adjuncţi ai săi. după cum arată bilanţul stabilit de lichidator: cinci sute de milioane de dolari. un faliment n-are de ce să-i uimească pe americani şi cu atât mai puţin să-i ia pe neaşteptate. Pomering.. Domnul William T. consiliul e întrunit sub preşedinţia guvernatorului. Miliardarii examinează problema cu calmul lor obişnuit. La ora opt fără douăzeci de minute.. Agentul face următoarea declaraţie: „La data de 23 ianuarie. Nu este unul dintre aspectele fireşti ale afacerilor. Între timp. imaginaţia celor aflaţi în porturi sau în oraş se înflăcărează din ce în ce mai mult şi neliniştea care a luat locul curiozităţii a ajuns la culme. de vreme ce n-au reuşit. o colosala afacere privind întemeierea unui nou oraş.. un incident acceptabil şi acceptat?.. Oricât de solidă ar părea Europa. pe nişte terenuri din Arkansas care au dispărut în urma unei depresiuni geologice imprevizibile.. fie. Şi care e pricina falimentului?. căruia îi revin aceste atribuţii.... Compania s-a prăbuşit.. dacă terenurile se scufundă. Pomering a fost numit lichidator cu depline puteri pentru a acţiona cât mai eficient în interesul sus-zisei societăţi". cum spune Pinchinat..

palatele. pe deasupra. Nici o îndoială în această privinţă şi produsul vânzării va fi folosit pentru lichidarea datoriilor Companiei. Anglo-saxonii din Statele Unite nu tărăgănează rezolvarea afacerilor.. prin bună înţelegere sau la licitaţie?. dintre care câţiva se numără printre cei mai de seamă acţionari ai săi. Nat Coverley şi alţi câţiva oferă patru sute de milioane de dolari. Se ştie. E oare nimerită întemeierea unei noi societăţi care s-o cumpere în bloc.. Nimic asemănător nu i se poate întâmpla insulei cu elice . .. Da. De altfel.. casele. din simpli locatari.. Activul Companiei se compune hie et nune4 din valoarea insulei cu elice: scheletul de oţel. Jem Tankerdon. Lichidatorul poate să trateze această afacere?..şi nu este aceasta o demonstraţie hotărâtoare a superiorităţii ei asupra continentelor şi insulelor terestre?... treaba va merge de la sine. Acum. trebuie să caute în buzunarele notabililor din Milliard-City. Lucrul esenţial este să se acţioneze. întemeind această nouă societate. poate. tot ceea ce poartă aparatul plutitor al inginerului William Tersen.. dacă Standard-Island Company are vreo şansă de a găsi într-un termen scurt sumele indispensabile lichidării sale. câte miliarde se află în portofelul membrilor consiliului notabililor. După părerea consiliului notabililor. stabilimentele din Madeleine-bay.. să devină proprietari ai acestei Bijuterii a Pacificului?. Nu e preferabil ca. Fondurile sunt obţinute chiar în timpul şedinţei. când nu mai există duşmănia dintre cele două familii şi cele două sectoare ale oraşului.. uzinele. Iată de ce ei sunt de părere că insula cu elice trebuie cumpărată şi fără întârziere... Oare miliardarii nu sunt destul de bogaţi ca „să-şi cumpere" Standard-Island doar cu resursele lor?.:. Dar.. e inutil să' se facă o subscripţie publică. tot ceea ce este legat de el şi.. Da..să i se întâmple într-o zi. câmpia. Un preţ care nu comportă discuţii.. va fi nevoie să se recurgă la capitaluri străine?. de altfel. flotila . Administraţia lor nu va fi la înălţimea celei a Companiei ruinate?..într-un cuvânt.

Administraţia va rămâne ceea ce este! Toţi funcţionarii vor rămâne la posturile lor. marinari. o moţiune în acest sens este primită cu o triplă salvă de hipuri şi urale. Miliardarii încearcă o adâncă satisfacţie simţind că se află la ei acasă sau. agenţi. Lucrul li se pare tuturor foarte firesc. Şi cum ar fi putut să fie altfel?. vrea să mulţumească celor doi şefi de familie care au înţeles atât de bine interesul general. Când membrii lui se despart. ofiţeri.. cel puţin. Consiliul s-a întrunit la opt şi treisprezece minute. păstrată de colonelul Stewart.de altfel. . impiegaţi.. şi dac-ar fi fost nevoie de o sumă mai mare. Rezultă. că nu mai depind. reprezentată prin toate păturile sale. Delegaţii sunt bine primiţi şi pleacă repede cu asigurarea că nimic nu se va schimba în ceea ce priveşte regulamentele. uzanţele şi obiceiurile insulei cu elice. în sala primăriei. deci. potrivit itinerariilor stabilite de consiliul notabililor. Şi lichidatorul acceptă.. E de acceptat sau de refuzat. Nat Covcrley and Co. poliţişti.. Imediat sunt numiţi delegaţi trimişi în deputăţie la palatele Coverley şi Tankerdon. în aceeaşi zi. ar fi fost strânsă într-o clipă. Aşa cum ştirea falimentului Companiei n-a produs nici o tulburare în rândul populaţiei. la un miting întrunit în mijlocul parcului. având înalta conducere a deplasărilor insulei cu elice. funcţionari. Iată de ce Bijuteria Pacificului. sub firma Jem Tankerdon. ştirea achiziţiei făcute de principalii notabili n-a produs nici o emoţie.. de o societate străină.. la ora nouă şi patruzeci şi şapte de minute. că Ethel Simcoe rămâne însărcinat cu treburile maritime. proprietatea insulei cu elice a trecut în mâinile celor doi „arhibogătaşi" miliardari şi a câtorva dintre prietenii lor. La fel în ceea ce priveşte comanda poliţiştilor. La fel în ceea ce priveşte serviciile Observatorului care nu sunt modificate şi regele Malecarliei nu e deloc ameninţat în situaţia sa de astronom.

cu toate că elevii se încăpăţânează să nu frecventeze cursul de dans. Nici măcar Athanase Dorémus nu este concediat. nimeni nu e destituit de la locul pe care-l ocupă. în situaţia guvernatorului. cu mâna stângă. Cât despre adjuncţii săi. până la sfârşitul croazierei.Pentru că miliardele le curg printre degete! replică Pinchinat. . Ei bine. nici în administraţia municipală. fă-te numai că-ncerci! Şi. .în sfârşit. intervine Sébastien Zorn.Poate că am fi putut profita de acest schimb de proprietari pentru a rezilia angajamentul.Oamenii aceştia sunt extraordinari! spune Frascolin. nici în porturi. nici în uzinele electrice. Demisia este acceptată. O schimbare se produce. care va continua să primească. el ameninţă să expedieze violoncelistului una dintre acele lovituri de pumn care ating o viteză de opt metri şi jumătate pe secundă. care nu vrea să renunţe la prejudecăţile sale absurde împotriva insulei cu elice. Fiind reprezentantul direct al Companiei Standard-Island. dar în termenii cei mai onorabili pentru guvernator. aflând că totul s-a rezolvat spre satisfacţia generală. Această hotărâre pare întemeiată pe actuala stare de lucruri. Cyrus Bikerstaff crede că trebuie să renunţe la funcţiile sale. ai cărei mari acţionari erau. ei au intenţia de a părăsi insula cu elice pe bordul unuia dintre vapoarele de legătură. E'de la sine înţeles că nu se produce'nici o schimbare în înţelegerea stabilită cu Cvartetul Concertant. totuşi. Cyrus Bikerstaff acceptă totuşi să rămână în fruntea administraţiei municipale până la sfârşitul croazierei. pe jumătate ruinaţi de falimentul Companiei. Barthélémy Ruge şi Hubley Ffarcourt. .Să-l reziliem! strigă Alteţa Sa. salariul de necrezut fixat prin angajament. . graţie şi ţinută. . ale cărei degete se deschid şi se închid ca şi cum ar luneca pe coarda a patra.

fără rivalităţi. salariul şi beneficiile sale. este de fapt o căsătorie din dragoste. ducând cu el semnăturile principalilor cumpărători. Viitorul insulei cu elice e asigurat. să exprimăm ceea ce nu se poate exprima. s-ar fi putut găsi un urmaş acestui om de neînlocuit? .Astfel s-a petrecut fără zgomot. totul pentru serbare! Mai e nevoie să vorbim despre bucuria părţilor în cauză. să descriem fericirea pe care o împrăştie în jurul lor? Cei doi logodnici nu se mai părăsesc. Sunt creaţi unul pentru altul şi niciodată această frază banală n-a avut un înţeles mai potrivit. Ce asigurare de prosperitate pentru cetăţenii insulei cu elice! De când aparţine celor mai de seamă miliardari. Şi. Odgonul a fost rupt! Şi acum. Iată în ce condiţii se va desfăşura acum căsătoria dintre Walter Tankerdon şi domnişoara Dy Coverley.Totul merge cum nu se poate mai bine. fără tulburări. Şi dacă regretă ceva. supraintendent al artelor şi plăcerilor incomparabilei Bijuterii a Pacificului. Ceea ce a părut să fie o căsătorie de convenienţă. un odgon o lega de acest Madeleine-bay din Statele Unite.. ea pare să fie mai independentă de cât era. fără discuţii. şi nu în sensul material pe care l-ar îndreptăţi milioanele lor. alcătuiesc cele mai solide legături sociale.. ea nu mai are de ce să se teamă. mai stăpână pe destinele sale! înainte. observă Frascolin. Cele două familii vor fi unite prin aceste interese băneşti care. Walter Tankerdon şi domnişoara Dy Coverley nutresc unul pentru celălalt o afecţiune în care interesul n-are ce căuta. Tranzacţia se efectuează cu atâta pricepere şi rapiditate încât în aceeaşi zi lichidatorul poate să se reîmbarce. Walter are o inimă de aur şi puteţi fi convinşi că inima lui Dy este făcută din acelaşi metal . se înţelege. .la figurat. ziua mult dorită. în America şi pretutindeni. Cât despre acest personaj de o prodigioasă însemnătate al cărui nume este Calistus Munbar. cu garanţia consiliului notabililor. Ei posedă calităţi care le vor asigura cea mai fericită dintre existenţe'.Vom vedea! murmură neînduplecatul violoncelist. Ei numără zilele şi orele care-i despart de 27 februarie. această importantă schimbare financiară privind insula cu elice. el este pur şi simplu confirmat în atribuţiile. este că . de fapt.

Iată de ce lunetele sunt îndreptate cu încăpăţânare spre est. între timp. populaţia insulei cu elice doresc ca această ceremonie să fie înconjurată de o strălucire neobişnuită. recepţii. Calistus Munbar supraveghează totul. El cuprinde jocuri. o dublă ceremonie la templul protestant şi la catedrala catolică. prietenii. Ce vreţi! Antrenat de temperamentul său. nu se cruţă. Fericirea viitorilor soţi s-ar împlini cu o zi mai devreme. luminat electric la căderea nopţii.Standard-Island nu se îndreaptă către al 6 sute optzecelea grad de longitudine. când ea va răsuna în scuarul Observatorului. un festival în parc. Ce nevoie au de aceste splendori aproape regale? Ce le trebuie mai mult decât dragostea lor reciprocă? Dar familiile. se cheltuieşte. Poetul Yvernes şi muzicianul Sebastien Zorn s-au arătat demni unul de altul. se poate spune că îşi ruinează sănătatea. Cât despre cantată. e gata. Cei doi logodnici s-ar lipsi bucuroşi de atâta lux. „nava-trusou". ar trebui să şteargă douăzeci şi patru de ore din calendar. Efectul va fi măreţ. Trebuie să remarcăm că nava încărcată cu toate minunăţiile Europei. programul serbării este alcătuit cu grijă. n-a venit încă. e la fel de greu de oprit ca un tren în plină viteză. Jem Tankerdon şi Nat Coverley au făgăduit chiar o primă frumuşică oricui va semnala cel dintâi vaporul pe care maşinile sale nu-l vor propulsa niciodată destul de repede ca să fie pe placul nerăbdării publice. căci venind acum dinspre vest. o serată de gală la palatul primăriei. Apoi mirii se vor . Dar ceremonia trebuie să se desfăşoare lângă Noile Hebride şi tinerii sunt siliţi să se resemneze. Opera lor va fi cântată de masele corale ale unei societăţi întemeiate cu acest prilej.

către Noile Hebride. străinele dornice să cunoască nomenclatura trusoului vor putea să cerceteze numerele din 21 şi 22 februarie ale ziarelor Starboard Chronicle şi New Herald. făcându-le demne de o admiraţie fără margini. Expoziţia aceasta îţi trezeşte dorinţa de a o lua pe domnişoara Dy Coverley fără zestre. . doar pentru ea însăşi! Cât despre tinerii logodnici. E inutil să redăm amănunţit nomenclatura bijuteriilor. În sfârşit. Dacă nu vor fi satisfăcute. e pentru că în lumea aceasta nu există satisfacţie deplină. E adevărat că destule dintre aceste personaje neverosimil de bogate ar putea să-şi procure magnificele produse. căpitanul Sarol şi tovarăşii săi vor debarca. adevărul este că n-au dat prea multă atenţie acestui stoc de capodopere ale artei şi modei. obiectelor de modă şi de artă care alcătuiesc încărcătura nupţială. ora nouă dimineaţa. vasul intră în port şi este descărcat fără zăbavă. . în tovărăşia celor trei colegi ai săi. încuviinţează. când iese din saloanele palatului de pe Bulevardul Cincisprezece. întreaga populaţie a oraşului a ţinut s-o viziteze. Pinchinat. plătindu-le atât cât se cuvine. De altfel. Ajunge să spunem că expoziţia deschisă în vastele saloane ale palatului Coverley obţine un succes fără precedent. Dacă vor fi acolo înainte de 27 februarie.. La 19 februarie. De la sosirea vaporului.Mi se pare expresia cea mai potrivită.. Unul dintre oamenii de veghe de la Tribord-Harbour câştigă prima. iar căsătoria religioasă va fi celebrată la miezul nopţii. rochiilor. . iar insula va porni pe drumul întoarcerii. Standard-Island şi-a reluat drumul spre vest. care se cifrează la un respectabil număr de dolari. în mijlocul strălucirilor feerice ale oraşului. simţul artistic care au prezidat la alegerea lor. nava aşteptată este semnalată în larg.înfăţişa ofiţerului stării civile. Dar să nu uităm gustul.Fantastic! spune simplu Yvernes.

căci brâurile de corali înaintează. N-ar fi fost prudent să se apropie mai mult. Acum. După ce întâlneşte câteva insuliţe. Căsătoria nu va fi mai puţin fericită dacă va fi celebrată în apropierea Noilor Hebride şi dacă aceasta le face atâta plăcere malaiezilor . una dintre cele mai răsăritene ale grupului. nimic nu va fi mai uşor decât să se apropie de insula Erromango. pentru a se întoarce în Madeleine-bay.cel mult trei sute de mile .de posesiunile franceze din această parte a Pacificului. lăsând spre sud înălţimile insulei Tanna. De altfel. plină de păduri în interior. este împănată cu coline la poalele cărora se întind mari platouri cultivabile. Erromango. până la o jumătate de milă în larg. La cererea comandorului Simcoe. Frascolin. malaiezii vor debarca şi Standard-Island va urca din nou spre Ecuator. el stă tot timpul în turnul Observatorului.care nu o ascund deloc . primele insule nu sunt semnalate decât în dimineaţa zilei de 27 februarie . De cum vor apărea primele înălţimi. Pinchinat.n-au decât să participe la serbările de pe Standard-Island. acest penitenciar situat la antipodul Franţei. Yvernes nu se află departe . evitând astfel numeroasele stânci submarine ale Noilor Hebride. Comandorul Simcoe se opreşte la o milă de golful Cook de pe coasta orientală.Faptul că aceste regiuni din vestul Pacificului sunt familiare căpitanului Sarol va uşura navigaţia. a manevrat cu oarecare încetineală. la nivelul apei. Standard-Island se opreşte pe la ora unu. dornic să asiste la serbările prilejuite de căsătorie. Faptul acesta n-are nici o importanţă. După serbări. guvernatorul Cyrus Bikerstaff nu intenţionează să rămână aici şi nici să se oprească în vreo altă insulă a arhipelagului.ziua fixată pentru ceremonia nupţială. Sebastien Zorn. Din întâmplare sau pentru că Sarol. . ocolite după indicaţiile foarte precise ale căpitanului Sarol. insulele Loyalty şi Noua Caledonie. insula cu elice se îndreaptă spre Erromango.

Domnişoara Dy se plimbă la braţul lui Walter . când e vorba de cetăţeni ai liberei Americi. Sunt aplaudaţi. toţi locuitorii . toată lumea e liberă. de-a lungul ţărmurilor râului Serpentinei. momeala diferitelor premii. putere a aurului! Nu e cazul să insistăm asupra diferitelor numere ale programului senzaţional alcătuit de supraintendentul distracţiilor oraşului MilliardCity. Jocurile sunt urmărite cu un antren de care nu-i străină. i-ar asculta!. marinari şi poliţişti. E o vreme minunată. care e lângă el. că răspunzând uneia dintre partenere. Sunt organizate baluri în aer liber. Alteţa Sa n-a fost niciodată atât de îndatoritoare. unde tinerii şi tinerele se întrec în graţie şi vioiciune.5 O. sunt numai apă!" îndrăzneşte să lanseze un nou calambur: „Apă de Vals. li se oferă flori şi complimente pe care le primesc cu multă-gentileţe. apă de Vals!"6 Frascolin. astrul acesta orgolios pare să fie la ordinele rentierilor! strigă Pinchinat. Yvernes şi Pinchinat iau parte la dansuri şi nu cedează nimănui locul când e vorba de a fi cavalerii celor mai frumoase miliardare. .cei de pe câmpie. ca şi cei din oraş şi din porturi .. roşeşte până la urechi şi Yvernes. n-a avut niciodată atâta spirit şi atâta succes. miss. Să nu vă miraţi.Din ordinul autorităţilor.ceea ce nu contravine convenienţelor. se întreabă dacă fulgerele cerului nu se vor prăbuşi asupra vinovatului! Adăugăm că familiile Tankerdon şi Coverley sunt de faţă şi că graţioasele surori ale tinerei fete se arată foarte încântate de fericirea ei. „soarele participă şi el". deci. care-i declară după un vals ameţitor: „Ah. împrospătată de briza marină. pe care nimic nu trebuie să-i distragă de la veghea lor. . ca odinioară Iosua.se strâng în parc. Potrivit expresiei consacrate. Notabilii se amestecă în mulţime. poate.Sigur.. domnule. care-l aude. aclamaţi. să nu apună. De la ora trei. funcţionari şi impiegaţi. Dacă i-ar porunci. Cel mai strălucitor bal se desfăşoară în una dintre marile săli ale cazinoului. cu excepţia vameşilor de la posturile de pe litoral.

La ora unsprezece. a neohebridienilor îmbarcaţi la Samoa şi a indigenilor din Erromango şi din insulele vecine. Cea mai frumoasă dintre căsătoriile pe care i-a fost dat să le celebreze în timpul carierei sale administrative se va sfârşi peste câteva clipe. cu complicitatea malaiezilor primiţi odată cu el pe Standard-Island. urmat de comandorul Simcoe.. Walter Tankerdon şi domnişoara Dy Coverley merg în mijlocul familiilor lor. Agitaţia e la culme.. Guvernatorul Cyrus Bikerstaff aşteaptă în marea sală a palatului municipal. ATAC ŞI APĂRARE Acesta e începutul înfăptuirii groaznicului complot pregătit de căpitanul Sarol. urcând Bulevardul Unu.. un grup de vameşi . Deodată. împreună cu strigătele care se înmulţesc. date fiind .ies în goană din parcul primăriei. Care va fi deznodământul? E greu de prevăzut. Aproape imediat. o lungă procesiune se îndreaptă spre primărie. La întrebările care li se pun.. de colonelul Stewart şi de notabili. vameşii răspund că Standard-Island a fost invadată de trei sau patru mii de neo-hebridieni şi că Sarol este în fruntea lor. izbucnesc ţipete dinspre cartierul mărginaş al sectorului babordez.câţiva răniţi . se aud împuşcături îndepărtate. în mulţime se răspândeşte acea teamă iraţională pe care o naşte un pericol necunoscut. Cortegiul se opreşte la jumătatea bulevardului. După o clipă. întreaga populaţie îi însoţeşte. Cyrus Bikerstaff se iveşte pe peronul palatului.

ei n-au atacat niciodată agenţiile comerciale şi vasele europene. atât de frecvente odinioară. oamenii sunt mai înalţi. Pe deasupra. împlântând drapelul său pe aceste diverse arhipelaguri. câmpurile prielnice culturilor. Cu toate acestea. situate în nordvestul aceleiaşi regiuni. terenurile potrivite plantaţiilor de arbori de cafea. formează o dependinţă geografică a Australiei. Datorită eforturilor misionarilor. Nivelul lor moral şi intelectual a crescut. capitala arhipelagului . ca şi în insulele Salomon. Statele Unite nu văd cu ochi buni apariţia coloniilor europene în mijlocul unui ocean a cănii stăpânire exclusivă se gândesc s-o revendice. sub protecţia Angliei. bananieri. în golful Sfântului Filip. problema protectoratului constituie un măr al discordiei între Franţa şi Regatul1 Unit.numit şi Franceville . scenele de canibalism. temperamentul şi instinctele lor diferă. Din nefericire. Acelaşi lucru se poate spune despre insulele Vate sau Sandwich. nu se mai repetă. rasa canacă e pe cale de dispariţie şi e sigur că va sfârşi prin . cu tenul mai puţin închis la < culoare şi părul mai puţin încreţit. Populaţia Noilor Hebride este alcătuită din negri şi malaiezi de origine canacă. obiceiurile indigenilor s-au schimbat cu totul de la venirea europenilor. în insula Santo.unde coloniştii noştri folosesc bogăţiile unui pământ minunat: păşunile roditoare. care numără mai multe orăşele înfloritoare şi în primul rând Port-Vila. în acest arhipelag. după cum aparţin insulelor din nord sau din sud . blânzi şi paşnici. aici. Grupul neohebridian cuprinde nu mai puţin de o sută cincizeci de insule care.ceea ce îngăduie împărţirea arhipelagului în două grupe. Dar caracterul acestor indigeni. cocotieri şi fructuoasei industrii a „coprahmakers"-ilor1. Marea Britanie caută să creeze o bază de aprovizionare care i-ar fi indispensabilă în cazul când coloniile australiene ar scăpa de sub autoritatea „Foreign-Office"-ului. Bine zidiţi şi puternici.condiţiile în care se dezlănţuie această bruscă şi teribilă agresiune. în grupul septentrional.

apoi devorat de canibali. în sfârşit. echipajul unui vas englez. Aceste regrete ar fi însă nelalocul lor în ceea ce priveşte insulele meridionale ale arhipelagului: Căpitanul Sarol a ales nu fără chibzuinţă grupul sudic pentru a organiza tentativa criminală împotriva insulei cu elice. De altfel. misionarul Gordon a fost ucis cu lovituri de bâtă. atacat prin surprindere. cu toate că sunt mai firavi. rasa acestor canaci nu s-a împrospătat cu sânge polinezian.au convertit doar jumătate la creştinism. Câteva exemple: Acum cincizeci de ani. Ceilalţi au rămas păgâni. ca în insulele septentrionale. crucişătorul englez Royalist a întreprins o campanie pentru a pedepsi populaţiile sălbatice care masacraseră un mare număr de europeni. unde ea s-a transformat în contact cu civilizaţia europeană. La Erromango. în anul 1875. adevăraţi papuaşi. un comerciant francez şi lucrătorii săi. Pinchinat. căpitanul unui vas chinezesc şi echipajul său au pierit sub loviturile antropofagilor. ar povesti lucruri care-ţi fac părul măciucă!" într-adevăr. pirat avea dreptate să-i spună doctorului Hayen: „Dacă insula aceasta ar putea vorbi. în insula Rossel.dintre care cinci au fost masacraţi din anul 1839 până acum . numai ridică din umeri. indigenii rămaşi. un fost. Când i se relatează această întâmplare. sunt fiinţe aflate pe primele trepte ale civilizaţiei. în anul 1869. misionarii anglicani . Iată de ce turiştii care se aventurează în acest grup sudic trebuie să fie pregătiţi să înfrunte cele mai serioase primejdii. . din două mii cinci sute de locuitori.a se stinge în detrimentul acestui grup din nord. a fost masacrat. la Tanna ca şi la Erromango. Mai ales despre aceasta din urmă. convertiţi sau nu. Franţa a reprimat cu asprime actele de piraterie săvârşite împotriva bricului Aurore. în arhipelagurile învecinate-cu Louisiana.'în aceste insule. trista reputaţie de ferocitate. în anul 1894. abia scăpat de teribilele măsele ale fidji-enilor. îşi merită. mai puţin robuşti decât indigenii din insula Santo sau din insula Sandwich.

în sfârşit.şi în primul rând din Tanna. indigenii din Plaja-Neagră. Primejdia este foarte mare. cele mai de temut şi cele mai temute insule ale arhipelagului. care umblă aproape goi. . Când Standard-Island şi-a făcut apariţia. folosite în mod curent în arhipelag. El le-a promis jefuirea nepreţuitei Bijuterii a Pacificului. când a ajuns la numai câteva ancabluri de Erromango. despărţite prin strâmtori înguste . din Sangalli. căpitanul Sarol a dat semnalul aşteptat'. căci aceşti neohebridieni dezlănţuiţi asupra oraşului miliardar nu vor da înapoi de la nici o fărădelege. intestinele câinilor şi porcilor. unde nu s-a stabilit nici un alb şi unde. care provoacă răni foarte primejdioase şi cu săgeţi otrăvite cu un fel de venin vegetal. braţele şi coapsele bărbaţilor maturi.trunchiul fiind rezervat tinerilor. Insula Paama. trei-patru mii de piraţi au trecut peste stâncile aflate la nivelul apei. care nu se lasă mai prejos decât cele din Api. de la nici o violenţă. Din aceste diverse insule a primit întăriri căpitanul Sarol.Aceasta este populaţia din rândurile căreia şi-a recrutat complicii căpitanul Sarol. Ei au avantajul surprizei şi sunt înarmaţi nu numai cu suliţe lungi cu vârf de os. în câteva minute. dar şi cu puşti Snyders. sălbaticii au venit din insulele vecine. De aici au pornit robuştii locuitori ai districtului Wanissi. cu canacii săi antropofagi. cu cei optsprezece mii de locuitori ai săi. insula Aurora. adoratori cruzi ai zeului Teapolo. Pândind apariţia ei lângă Erromango. ai cărei locuitori trebuie să fie măcelăriţi până la unul. Faptul că grupul septentrional este relativ mai puţin sălbatic nu trebuie să ne facă să credem că n-a dat nici un contingent căpitanului Sarol. una dintre cele mai redutabile. La nordul insulei Sandwich se află insula Api. aflată doar la treizeci şi cinci de mile spre sud. cu câţiva ani în urmă a fost masacrat echipajul unui cuter francez. cu triburile sale feroce. Insula Mallicolo. unde prizonierii sunt încă devoraţi .

E de temut chiar că porturile şi uzinele electrice vor fi devastate. la propunerea regelui Malecarliei. dacă nu mai are vigoarea tinereţii. cea mai mare parte a femeilor şi copiilor sunt strânşi în încăperile primăriei. După ce a lăsato pe domnişoara Dy cu doamnele Tankerdon şi Coverley. Calistus Munbar. unde ofiţerul portului încearcă să organizeze rezistenţa. Yvernes. Prin grija comandorului Simcoe. Indigenii sunt încă departe. Walter a intrat în grupul alcătuit de Jem Tankerdon. Regele Malecarliei şi-a oferit serviciile şi. toţi oamenii în stare să lupte.. spre Babord-Harbbur. Vastul palat municipal e cufundat în întuneric ca şi restul insulei. în care aproape întreaga populaţie s-a strâns pentru serbările căsătoriei. Nu. marinarii. Fără îndoială însă că nu vor întârzia să se arunce asupra oraşului.. . Frascolin şi Sebastien Zorn. a păstrat cel puţin curajul ei. nu s-a sfârşit. şi scumpa noastră Standard-Island nu va sucomba în faţa unui pumn de canaci! . Cyrus Bikerstaff. Muniţiile nu vor lipsi. Cea mai mare nenorocire ar fi însă ca tunurile să fie întoarse împotriva oraşului şi nu e imposibil ca piraţii să ştie să le mânuiască. căci mecanicii au trebuit să fugă de atacatori şi aparatele electrice au încetat să funcţioneze. armele depozitate la primărie sunt împărţite poliţiştilor şi marinarilor.. comandorul Simcoe.pregătit de multă vreme. înainte de orice. funcţionarii. colonelul Stewart şi-au păstrat sângele rece. Nu poate fi împiedicată distrugerea bateriilor Pupei şi Pintenului.Dar nu s-a sfârşit! strigă supraintendentul. Pinchinat. Se dă de la început ordinul să fie închise porţile incintei oraşului. murmură violoncelistul. Probabil că se vor produce stricăciuni în parc şi pe câmpie..Se pare că aşa trebuia să se sfârşească!.De la începutul acestui atac .a trebuit să fie mobilizaţi poliţiştii. . deoarece Sarol este cel care-i conduce pe atacatori . Nat Coverley.

Pe deasupra. s-au gândit întâi la o ieşire ofensivă. După un ceas. Deoarece Milliard-City n-a fost luat prin surprindere. trebuie să-i împiedice cu orice preţ pe indigeni să pătrundă în oraş. oare nu vor încerca ei să facă insula cu elice să eşueze pe stânci.. încearcă să treacă peste el. pentru ca Standard-Island să nu se poată depărta de Erromango . Dimineaţa. Detunăturile continuă să răsune departe. în aşteptarea dimineţii. comandorul Simcoe. au invadat Standard-Island. pentru a o jefui mai lesne?. Sub ordinele comandorului Simcoe şi ale colonelului Stewart. .. în direcţia porturilor. încearcă să-l doboare. lăsând jumătate dintre ei la primărie. cu gândul că Sarol va încerca să forţeze grilajul în acest loc.. Cvartetul i-a urmat pe apărătorii conduşi de ofiţeri către capătul. se masează în parcul Observatorului. cum nu se pot aştepta la nici un ajutor dinafară. să nădăjduim că vor fi respinşi...Să scapi de canibalii din Fidji şi să fii obligat să-ţi aperi cotletele de canibalii din Noile Hebride! strigă Pinchinat. Bulevardului Unu. cu cincisprezece zile în urmă. Căpitanul Sarol a început prin a întrerupe funcţionarea elicelor. e greu să i se forţeze incinta pe întuneric. Guvernatorul. întruniţi într-un comitet de apărare. Nu se pot aştepta la mai multă milă din partea acestor piraţi decât din partea fiarelor care.baza de operaţii a atacatorilor. Căpitanul Sarol îşi readuce indigenii spre parc şi câmpie. au avantajul ofensivei. Calistus Munbar! Şi e de-nţeles mânia care te sufocă la gândul că aceşti tâlhari de neohebridieni au întrerupt o serbare atât de bine organizată! Da. atacatorii au ajuns în faţa grilajului. poliţiştii şi marinarii. Din păcate. regele Malecarliei. . dar sunt primiţi cu împuşcături. colonelul Stewart. dar el rezistă.. între orele patru şi cinci. Ar fi însemnat însă să fie sacrificaţi mulţi" dintre apărătorii de care e atâta nevoie. dacă nu sunt superiori ca număr. Ori.Bine zis. aurora nuanţează orizontul spre est.

. Comandorul Simcoe a putut să constate. cu toată rezistenţa lor curajoasă. Timpul se scurge. se schimbă împuşcături prin grilajul scuarului. comandorul Simcoe este obligat să se retragă spre primărie.Ce naiba. asemeni eroului lui Labiche!2 adaugă Frascolin. Regele Malecarliei. Nat Coverley şi Walter se bat în primele rânduri. Tanna şi insulele învecinate se înverşunează împotriva oraşului. De cum se luminează. sunt cam prea mulţi aceşti atacatori! Toţi piraţii pe care i-au putut furniza Erromango. Sunt victime de o parte şi de alta. Se ştie ce crede el despre această aventură . apărătorii nu-i vor putea opri. Retrăgându-se. doar n-or să ne mănânce întregi! ripostează Yvernes. care nu se cruţă deloc în mijlocul indigenilor. Poate că acum. . Atunci va suna ceasul jafului si al masacrului general.ceea ce nu-l va împiedica să-şi facă datoria. ceea ce ar îngădui miliardarilor să recapete un oarecare avantaj. Standard-Island urcă spre grupul septentrional. unde vor anihila ultimele eforturi ale asediaţilor. Zadarnică speranţă! Căpitanul Sarol nu-i va lăsa pe indigeni să părăsească Bulevardul Unu. după jaf. o împrejurare fericită: în loc să se abată spre Erromango. totuşi. când au forţat incinta oraşului. Pe la ora zece. indigenii îşi dublează eforturile şi. victoria va fi definitivă.. cu toate că ar fi fost mai bine să se îndrepte spre larg. grilajul e smuls. Pe aici vor ajunge la primărie. Ce-i drept. neo-hebridienii se vor risipi prin cartiere. Jem Tankerdon este rănit uşor la umăr dar nu vrea să-şi părăsească postul. Când căpitanul Sarol va fi stăpân pe această fortăreaţă. poliţiştii şi marinarii cedează terenul pas cu pas. Incinta Observatorului este apărată cu mult curaj. încearcă să-l ochească pe căpitanul Sarol. unde vor trebui să se apere ca într-o fortăreaţă.. . sub influenţa unui curent abia simţit. Sebastien Zorn rămâne tăcut.Voi rezista până la ultima bucăţică. în faţa mulţimii urlătoare care invadează scuarul. în tabăra miliardarilor. înfruntând gloanţele snyders-urilor.

în timp ce retragerea se accentuează. Uşile sunt solide şi va fi greu să le spargă fără artilerie. el pare invulnerabil.Trebuie să rezistăm aici. Şi. . Este ultima noastră şansă. poate că moartea lui ar schimba situaţia. dar numărul lor se împrospătează fără încetare. închid uşile. totuşi.. Indigenii le atacă imediat cu securile. Se scurg două ore. Transportat într-un salon. care e sigur de succes. nu poate să mai pronunţe decât câteva cuvinte înăbuşite. sunt prea mulţi! repetă Frascolin. . oamenii se năpustesc înăuntru. cu toate că treaba nu-i uşoară deloc. Nat Coverley. de ambele părţi şi un număr dublu sau triplu de răniţi. nu întârzie să-şi dea duhul. obligă femeile şi copiii să-şi caute un adăpost în apartamentele interioare. Astfel moare cel care a fost primul guvernator al insulei cu elice. în timpul unui schimb de focuri mai viu ca niciodată. la ordinul căpitanului Sarol. Apoi Cyrus Bikerstaff. înainte ca palatul municipal să fie invadat de piraţi. colonelul Stewart. Jem Tankerdon. colonelul Stewart.. poliţiştii şi marinarii se postează la ferestre şi focul reîncepe cu mai multă înverşunare. caută să-l doboare pe căpitanul Sarol. Aceasta nu va opri pe şeful lor. Gloanţele îi seceră pe atacatori. El cade. Pe la ora două. ceea ce le provoacă pierderi serioase. suflet mare şi cinstit. în timp ce ai săi cad în jur. Jem Tankerdon. apărătorii au fost împinşi până în scuarul primăriei. Şi nu el. Doar o minune ne mai poate salva! Asaltul începe imediat.Hotărât lucru. ci Cyrus Bikerstaff este lovit în piept de glonţul unei arme Snyders.. în zadar cei mai buni ochitori. sângele îi urcă în gâtlej. administrator priceput. regele Malecarliei. unde vor fi la adăpost de proiectile. spune guvernatorul. comandorul Simcoe. dacă ar fi ucis.'sub focul de la ferestre. Se şi numără cincizeci de morţi. prietenii lor. Primăria rezistă încă. căruia o suliţă îi zgârie braţul! Săgeţile şi gloanţele plouă de pretutindeni.

Nu cred. Indigenii se opresc brusc. intervine un lucru de natură să schimbe situaţia. Oare indigenii n-au pus încă mâna pe ele?.. Cum se explică atunci împuşcăturile?.Asaltul continuă cu mai multă furie. Oare ce se întâmplă?.... în clipa în care una dintre uşi cedează în faţa atacatorilor.Da. la capătul Bulevardului Unu se aud strigăte şi izbucnesc împuşcături. Şi se schimbă în folosul nostru!.. .Tâlharii primesc întărituri! comentează comandorul Simcoe. Dar unde să caute adăpost?.. spune regele Malecarliei.... Vor putea ajunge acolo?. Uşile sunt gata să cedeze sub securile indigenilor. ... cu toate că sunt puţini la număr?. şi se năpustesc spre' grilajul" scuarului.împuşcăturile se înteţesc înspre Observator! observă colonelul Stewart. apoi dau. Cum poate fi împiedicată căderea acestei ultime fortăreţe a insulei cu elice? Cum pot fi salvaţi de un masacru general copiii.. .. Regele Malecarliei a înaintat pe balcon. La bateria Pupei?.. Căpitanul Sarol cade mort pe loc.. colonelul Stewart discută atunci dacă n-ar trebui să fugă prin spatele palatului.... Să fi trecut avantajul de partea apărătorilor porturilor şi bateriilor?.înapoi.cu ei cadavrul şefului.. într-unul din porturi?. lucrurile se schimbă! strigă Pinchinat.. Şi cum să-i părăsească pe răniţii al căror număr Creşte mereu? În acest moment.. femeile. . El duce arma la umăr şi-l ocheşte pe căpitanul Sarol.. Să fi alergat ei spre oraş?... Aproape în acelaşi timp. fără să ia seama la gloanţele şi săgeţile care plouă în jur. Ethel Simcoe. încearcă să-i atace pe indigeni.. toţi cei pe care îi cuprinde • ea? Regele Malecarliei. . luând .

. Sunt. Nat Coverley..unii de-a lungul Bulevardului Unu.. toţi coboară la parter şi se năpustesc pe uşa cea mare.Priviţi. poliţişti. Bandiţii o iau la sănătoasa!... arcurile.... în clipa în care primăria era să le cadă în mâini?..înainte!.. având forţe net superioare. în împrejurimile Observatorului. împuşcăturile cresc ' în intensitate. să fi fost atât de descurajaţi de moartea şefului lor... E sigur că acolo bătălia se desfăşoară cu o năprasnică încrâncenare. prieteni.. Dar ce ajutor?..Haidem. coboară Bulevardul Unu gonindu-i pe fugari. atacaţi de întăriri venite dinspre Babord-Harbour?. sub conducerea coloniştilor francezi din insula Sandwich! Nu e de mirare că membrii cvartetului sunt salutaţi în limba maternă. cu o voce răsunătoare.. Sălbaticii au părăsit scuarul şi fug . strigă comandorul Simcoe. . Trebuie ea atribuită dispariţiei căpitanului Sarol. marinari. pradă unei panici de neînţeles.. lipsei de conducere care i-a urmat?. ceilalţi pe străzile învecinate....... .. Oricum ar fi.. E posibil ca atacatorii. exclamă regele Malecarliei. suliţele... înainte!.. Frascolin şi colegii săi. Priviţi! intervine Calistus Munbar. care nu se întorc nici măcar pentru a trimite un ultim glonţ sau o ultimă săgeată şi aruncă puştile. Şi din partea cui?. Totuşi. Ofiţeri.. Da. însufleţiţi de comandorul Simcoe şi de colonelul Stewart. cărora li s-au adăugat Jem şi Walter Tankerdon. atacatorii fug de pretutindeni.. să-i gonim din oraş! înainte!. O mie de neohebridieni au debarcat pe Standard-Island. circa două sute de marinari şi poliţişti.. când îşi întâlnesc curajoşii compatrioţi! . Care să fie cauza acestei schimbări atât de rapide şi neaşteptate?.. deci.. Să fi primit Standard-Island un ajutor?..

că îl prevăzuseră.. de masacru. Standard-Island nu are de ce să se mai teamă: ea e salvată de jaf.şi au debarcat la Babord-Harbour. coloniştii au hotărât să vină în ajutorul insulei cu elice împreună cu cei o mie de indigeni aflaţi sub influenţa lor. îşi avea reşedinţa o colonie franceză aflată pe calea prosperităţii. ce puţin a lipsit ca tentativa căpitanului Sarol să ducă la o înspăimântătoare catastrofă! Nu este îngăduit să credem că principalii proprietari ai insulei cu elice s-au felicitat in petto3 pentru salvarea unei proprietăţi de două miliarde şi aceasta în clipa în care căsătoria lui Walter . Standard-Island n-a încetat să deriveze către insula Sandwich unde.. Acum. împinsă de curent. îndată ce au aflat despre atacul efectuat de căpitanul Sarol. Şi..Iată în ce împrejurări s-a produs această intervenţie neaşteptată. aceşti americani uimitori în orice împrejurare! S-ar zice că rezultatul final nu i-a surprins.. cei rămaşi în porturi s-au unit cu ei. După două ceasuri. Traversând câmpia şi parcul. în timpul nopţii precedente şi de la răsăritul soarelui.. cum s-a mai spus. Oamenii de la bateriile Pupei şi Pintenului. a ajuns în dreptul insulei Sandwich. graţie acestei diversiuni. de distrugere. Dar ambarcaţiile insulei Sandwich erau insuficiente pentru a-i transporta. primăria n-a căzut în mâinile atacatorilor. Ce bucurie pe aceşti oameni de ispravă când Standard-Island. Nu! Oh. descumpăniţi şi de moartea căpitanului Sarol. gonite de pretutindeni. Ar fi fost de aşteptat ca sfârşitul acestei groaznice aventuri să dea naştere unor manifestări publice de bucurie şi de recunoştinţă. s-ar putea spune aproape miraculoasă.. Imediat s-au aruncat cu toţii în şalupele de pescuit.cei mai mulţi înot . totuşi.. Or.. urmaţi de indigeni . bandele atacatoare. îşi caută salvarea aruncându-se în ocean ca să ajungă pe insula Sandwich şi cea mai mare parte cad sub gloanţele poliţiei. au pornit spre Milliard-City şi.

. s-a întors la locuinţa sa din Bulevardul Treizeci şi şapte. întreaga populaţie va participa la acest doliu public şi Bijuteria Pacificului le va păstra neştearsă amintirea. Şi cine ar putea să i-o reproşeze?. Deci. N-ar fi trebuit ei să fie căsătoriţi de douăzeci şi patru de ore?. . Nimeni.Tankerdon cu domnişoara Dy Coverley avea să-i asigure viitorul. O excepţie în ceea ce-l priveşte pe supraintendent. impiegaţi. cu repeziciunea care-i caracterizează. regele Malecarliei. însoţit de regiqă. Standard-Island e teafără. aceste două viori. Altfel. orice urmă a acestei lupte sângeroase va fi dispărut. bucuria a fost delirantă. Amintita rezervă ultraamericană n-are ce căuta în primirea pe care artiştii parizieni o fac coloniştilor francezi de pe insula Sandwich. După o oprire de câteva zile în insula Sandwich. negustori. unde consiliul notabililor îi va exprima mulţumirile pe care le merită curajul şi devotamentul său faţă de cauza comună. acest alto şi acest violoncel nu şi-au făcut cu mai puţin curaj datoria! Cât despre bunul Athanase Doremus. n-a socotit acest gest drept o călcare a convenienţelor. şaizeci de poliţişti şi marinari atinşi de gloanţe sau de săgeţi... Ce strângeri de mână! Câte felicitări primesc membrii cvartetului de la compatrioţii lor! Dacă gloanţele i-au cruţat. el a rămas în sala cazinoului.... aşteptând un elev care se încăpăţânează să nu mai vină. Menţionăm că logodnicii au căzut unul în braţele altuia îndată ce s-au revăzut. miliardarii vor pune grabnic lucrurile la punct. Oricât de ultrayancheu ar fi. asemeni concetăţenilor săi din America de Nord! Prezenţa sa nemaifiind necesară. de altfel. care s-au luptat cu foarte mult curaj. cam tot atâţia funcţionari. Ce vreţi? în vinele lui curge sângele ilustrului Barnum şi se va admite ca urmaşul unui asemenea strămoş să nu fie sui compoş4. Salvarea ei a costat scump: Cyrus Bikerstaff ucis în toiul încleştării.

reparaţiile au fost făcute cu repeziciune. Apoi. Sunt prieteni pe care-i vor revedea. nici o dificultate. TRIBORD CONTRA BABORD Standard-Island a părăsit regiunea insulei Sandwich la 3 martie. Pagubele nici nu erau prea mari. Dacă trupurile malaiezilor şi ale indigenilor au fost aruncate în mare. ele sunt depuse în templu sau în catedrală şi primesc onorurile cuvenite. funcţionarea dinamurilor e asigurată pe mai . care rămâne în mâinile comandorului Simcoe. Sub conducerea comandorului Simcoe. alegerile vor rezolva importanta problemă a noului guvernator. nici o competiţie. Adunate cu pioşenie. înaintea plecării sale. înscrisă de acum în itinerarul anual. în această privinţă. încărcătura funebră este încredinţată unuia dintre rapidele vase cu aburi care pleacă spre Madeleine-bay. ducând aceste preţioase rămăşiţe către un pământ creştin. există un acord deplin în problema puterii militare. o impozantă ceremonie strânge populaţia pe cheiurile lui Tribord-Harbour. sunt fraţi pe care Sebastien Zorn şi colegii săi îi lasă pe această insulă din arhipelagul Noilor Hebride.în aşteptare. A doua zi. coloniştii francezi şi aliaţii lor indigeni primesc toate semnele recunoştinţei vii a miliardarilor. nici Nat Coverley n-au vreo pretenţie. nu se poate proceda la fel cu cele ale cetăţenilor care au căzut apărând insula cu elice. Nici Jem Tankerdon. Motoarele uzinelor electrice sunt intacte. Mai târziu. Cu ceea ce rămâne din stocul de petrol. Guvernatorul Cyrus Bikerstaff ca şi cele mai umile victime constituie obiectul aceleiaşi rugăciuni şi al aceleiaşi dureri.

Tonga.Chiar dacă un naufragiu îi aruncă în calea voastră? întrebă Pinchinat. nu mai cred nici în naufragiaţi. . .. nici în naufragii! Din faptul că Ethel Simcoe este însărcinat. Ce naiba.Să sperăm că vom ajunge! spune Sebastien Zorn. Aceasta e una dintre cele mai sigure garanţii ale viitorului. să se îndrepte cu cele două familii către cel mai apropiat arhipelag. Există. ca şi mai înainte. Ori. Marchize sunt destui primari şi.Ce lecţie am primit! recunoaşte Calistus Munbar. ca de obicei. în insulele Samoa. întreaga populaţie. De altfel.. va fi necesară numirea unui nou guvernator al insulei cu elice. după cum se ştie. certitudinea că croaziera se va sfârşi fără alte neplăceri. nu reiese că puterea civilă s-ar afla în mâinile sale... de câte ori supraintendentul se ambalează. Este pentru ultima oară când Standard-Island acordă azil unor străini. căsătoria lui Walter Tankerdon cu domnişoara Dy Coverley nu poate fi celebrată. Milliard-City nu mai are primar . în mai puţin de patru luni. Iată o dificultate care nu s-ar fi ivit fără uneltirile mizerabilului Sarol! Şi nu numai viitorii soţi. în lipsa unui ofiţer al stării civile... dacă se merge cu toată viteza. insula cu elice nu va întârzia să ajungă în acea parte a Pacificului de unde va putea comunica cu Madeleine-bay prin cablurile submarine.. acest căpitan Sarol . foştii adjuncţi nu şi-au păstrat funcţiile.Dragul meu.. Şi să nu se întârzie.. cu conducerea militară a insulei.nimeni nu i-ar fi putut bănui. De la moartea lui Cyrus Bikerstaff. în legătură cu viitorul minunatului aparat maritim. În consecinţă. .. căci Walter Tankerdon a şi propus să se îmbarce pe unul dintre vasele cu aburi. în mai puţin de-o săptămână. . abia aşteaptă să vadă căsătoria definitiv săvârşită.multe săptămâni. prin urmare. dar toţi notabilii. Aceşti malaiezi atât de serviabili. . Standard-Island va ajunge pe coasta americană. unde un primar va putea să procedeze la ceremonia nupţială!.

Starboard Chronicle se plânge şi New Heralde dezolat. E adevărat că lipsesc noutăţile din străinătate.Spiritele înţelepte îl liniştesc pe nerăbdătorul tânăr.Numai dacă aceste alegeri h-ar reînsufleţi rivalităţi care poate mai mocnesc! spune Frascoliri. Un primar!.. îndrăgostiţii noştri nu-s şi ei pe aici? Cred c-o să-mi daţi dreptate când spun că amorul propriu nu ! va învinge amorul! Standard-Island continuă'să înainteze spre nord-est. Există de pe acum siguranţa că alegerea noului guvernator va da naştere la discuţii. către punctul în care a douăsprezecea paralelă sudică se încrucişează cu al o sută şaptezeci şi cincilea meridian vestic. Primul act al administraţiei sale va fi celebrarea cu mare pompă a căsătoriei.. şi Calistus Munbar e hotărât să se dea peste cap pentru a duce lucrurile la bun sfârşit. problema proviziildr nu-l preocupă pe comandorul Simcoe. în această regiune au fost chemate. poate chiar de prea multă! • într-adevăr... .Şi-apoi. prin cablogramele expediate înainte de popasul în Noile Hebride.. perioada electorală a fost deschisă. . Ceare a face! Oare nu e Standard-Island un mic univers? Ce-o interesează ceea ce se petrece în restul sfe-roidului terestru?.. Curând o să aibă parte de destulă. având în vedere amorul propriu al celor doi candidaţi.. O agitaţie surdă răscoleşte oraşul şi porturile. întrucât Jem Tankerdon şi Nat Coverley vor fi rivali.. Are chef de politică?. Se pregătesc alegerile... ... . Un primar!. în care babordezii şi tribordezii sunt în număr egal. aşteptată cu atâta nerăbdare.. ^Câteva zile se scurg în întruniri pregătitoare... Acest strigăt e pe toate buzele!. au mult de lucru. strigă el. Programul serbărilor va fi reluat în întregime. vasele cu provizii trimise de la Madeleine-bay.. De altfel. Există rezerve pentru mai mult de o lună.. De la început e clar că vor fi neînţelegeri. Nu. Cronica politică e sărăcăcioasă... Cei treizeci de membrii ai consiliului notabililor. În câteva zile va fi numit noul guvernator....

.. Oare nu e de temut că Jem Tankerdon şi principalii babordezi vor căuta să-şi impună ideile respinse de principalii tribordezi..Ce ne interesează pe noi aceste neînţelegeri? răspunde Pinchinat.şase luni unul. După abordajul vasului englez. când partidul Coverley... Dar soluţiile de bun .. un an chiar... după indigeni. năvala neohebri-dienilor. -Taci... dacă pare preferabil. nici nu vor s-o bage-n seamă. cu milionaşul său în buzunar..Dacă nu se întâmplă iar vreo nenorocire! replică neînduplecatul Sebastien Zorn. după fiare. şase luni altul. convenţia fiind de natură să satisfacă ambele partide. răcire pe care Walter şi domnişoara Dy. Standard-Island nu cunoaşte mai puţin toate pasiunile umanităţii sublunare. De aici. Frascolin spune colegilor săi: . într-o zi. cel puţin din punct de vedere administrativ: cei doi rivali să îndeplinească pe rând funcţia de guvernator . O asemenea maşină plutitoare poate fi vreodată sigură pe viitorul său?.. Taci sau îţi legăm pliscul! .. o acreală între cele două tabere. Există. când partidul Tankerdon par să fie mai puternice. Celălalt sector n-ar accepta niciodată acest lucru! Pe scurt. un mijloc foarte simplu de a aranja lucrurile.Agenţii celor două sectoare caută să provoace tulburări pentru a exercita o presiune asupra notabililor.. în câteva luni vom ajunge la Madeleine-bay. Drept urmare. chiar dacă e independentă faţă de continentele terestre... angajamentul nostru va lua sfârşit şi fiecare dintre noi va pune piciorul pe pământ.. . Ce-i privesc pe ei toate aceste fleacuri politice?. Timpul trece şi acordul nu pare posibil. că vor relua nefericitul proiect de a transforma Standard-Island într-o insulă industrială şi comercială?.Iată dificultăţile de care mă temeam.simţ n-au niciodată şansa să fie acceptate în această lume şi. cobe! strigă Yvernes. discuţii jignitoare. . Ce pagubă ne-ar putea aduce?. totuşi. fiarele sălbatice. n-armai exista rivalitate.. o răcire vădită a relaţiilor dintre cele două familii.

E rugat să nu se amestece unde nu-i fierbe oala! Are insula de condus . oare n-a fost prea mult udat acest pământ. Adio recepţii. chiar. invitaţii. Dar. Şi cât de bine se înţelegeau templul şi catedrala.. agitaţia nu poate să dureze. New Herald combate pentru Tankerdon.. serate muzicale! Dacă situaţia aceasta durează. Standard-Island a înaintat mult spre . Cerneala curge în valuri şi de temut. să le ocolească!. pastorul şi episcopul! Cât despre ziare. Are stânci de ocolit. instrumentele Cvartetului Concertant vor putrezi în cutiile lor şi artiştii noştri îşi vor câştiga enorma retribuţie stând cu mâinile în buzunare. Cei doi soţi ar fi intervenit cu mai multă eficacitate. în definitiv..... supraintendentul e mistuit de o nelinişte mortală.ceea ce este poate o greşeală . Politica nu e de competenţa lui.cel mai sigur mijloc de a displace tuturor. e de la sine înţeles că au coborât în arenă.s-o conducă!. El simte că situaţia sa e falsă. fiind unite prin această legătură nouă. Dar ce-ar putea ea face ca să le asigure fericirea? Relaţiile dintre cele două sectoare ale oraşului au încetat. mare păcat că Walter şi Dy nu s-au căsătorit la data fixată. Familiile Tankerdon şi Coverley. poate că situaţia ar fi fost mai uşor de lămurit. Comandorul Simcoe-n-are nevoie să i se spună a doua oară.tinde să intervină mai mult decât se cuvine. al căror roman s-a întrerupt la primul capitol. alegerile urmând să se desfăşoare la 15 martie.. Cu toate că nu vrea s-o mărturisească. Doamne.. să nu se amestece cu sânge!. Comandorul Simcoe încearcă să realizeze o apropiere între cele două sectoare ale oraşului. Starboard Chronicle pentru Coverley. Până şi pasiunile religioase intră în joc şi clerul . Până la 12 martie.Totuşi. populaţia se interesează mai mult de cei doi logodnici. în timpul luptei duse împotriva tâlharilor din Noile Hebride? De fapt. căci îşi desfăşoară întreaga inteligenţă pentru a nu displace nici unora. nici altora ...

Şi voturile acestea se clatină tot atât de puţin ca dinţii în maxilarul unui tigru. Toleranţa şi filozofia lui ar fi cea mai bună garanţie împotriva surprizelor viitorului. Un important grup de negustori şi funcţionari din Milliard-City. Atunci se iveşte o idee genială.Ecuator. Cei doi candidaţi. dacă nu se vor rupe câteva voturi dintr-o parte sau alta. latribord şi lababord se fac sondaje peste sondaje. Ascultată cu bunăvoinţă. De ce să nu i se ofere regelui Malecarliei guvernarea insulei cu elice? Acest fost suveran este un înţelept. hotărăsc să-i prezinte această propunere ca o dorinţă a lor. dar se pare că alegerile vor avea loc înaintea ei. Nu va fi decât preşedintele consiliului de administraţie al noii societăţi TankerdonCoverley and Co. dar nu îndeajuns pentru a întâlni vasele expediate din Madeleineb'ay. domnilor. Nu e posibilă obţinerea unei majorităţi. El cunoaşte oamenii. ei înşişi. dar suntem fericiţi de prezent şi nădăjduim . Această întâlnire nu poate să întârzie mult. Se pare că ea s-a născut în aceeaşi clipă în mintea tuturor celor care nu trebuiau să fie consultaţi. cărora li se adaugă câţiva ofiţeri şi marinari din cele două porturi. El ştie că trebuie să ţii seama de slăbiciunile şi nerecunoştinţa lor. Foştii suverani îşi amintesc trecutul şi se află sub stăpânirea acestei impresii. între timp. s-ar înclina fără îndoială în faţa acestei soluţii. E o idee simplă. . demnă şi ar pune capăt rivalităţilor.Vă mulţumesc. Cererea dumneavoastră ne mişcă. un spirit larg şi ferm totodată. spuse regele. Maiestăţile lor primesc deputăţia în salonul de la parterul clădirii din Bulevardul Treizeci şi nouă. pentru că i-a cercetat îndeaproape. propunerea este respinsă fără echivoc. Nu mai e un ambiţios şi • niciodată nu i-ar trece prin cap să substituie puterea personală instituţiilor democratice care constituie regimul insulei cu elice. întrucât sunt fixate pe data de 15 martie. Mereu pronosticuri de egalitate.

frânt de oboseală. deoarece căsătoria n-a fost efectuată înaintea atacului bandelor . el eşuează ca un vapor fără cârmă în saloanele cazinoului. Milliard-City e împărţit acum în două oraşe duşmane. Nu se mai trece de la un sector la altul. unde cvartetul îl copleşeşte cu zadarnice consolări. este disperatul supraintendent Calistus Munbar. De trei-patru ori pe zi. El conduce insula cu elice potrivit itinerarului stabilit. Nici tribor-dezii. în faţa unui răspuns atât de categoric. căci mulţimea se îngrămădeşte de dimineaţă până seara în faţa palatului municipal. va accepta pe oricine drept guvernator. epuizându-se în sfaturi înţelepte. Ofiţerii săi. Nu există. Cât despre comandorul Simcoe. se arată la fel de dezinteresaţi în problema care înfierbântă capetele. pericolul unui pronunciamento. în ultimele zile dinaintea scrutinului. Celor doi logodnici li s-a interzis să se mai vadă şi. spiritele sunt tot mai agitate. o ştire deplorabilă e pusă în circulaţie: Walter Tankerdon s-a prezentat în ajun la palatul Coverley şi n-a fost primit. el se mărgineşte la funcţiile care-i sunt încredinţate. dându-se de ceasul morţii. agitat. Nu se poate realiza nici o înţelegere. Credeti-ne! Am sfârşit cu iluziile inerente oricărei suveranităţi! Nu mai sunt decât un simplu astronom la Observatorul de pe Standard-Island şi nu vreau să fiu altceva. Se ajunge la aluzii jignitoare. Având o sfântă groază faţă de chestiunile politice. în acest timp. respins în stânga. Poliţia e nevoită să ia unele măsuri de precauţie. întrunit în permanenţă la primărie. deci. nici babordezii nu depăşesc Bulevardul Unu.că nimic nu ne va mai tulbura viitorul. Pe de altă parte. consiliul notabililor discută şi se ceartă. respins în dreapta. Partizanii lui Jem Tankerdon şi ai lui Nat Coverley evită să se întâlnească chiar pe stradă. scoţând strigăte de mânie. Singurul personaj care aleargă de la unul la altul. deputăţia se retrage fără să mai insiste. ca şi cei ai colonelului Stewart.

soseşte ziua de 15 martie.neohebridiene. ... În sfârşit. cine ar îndrăzni să spună dacă se va mai săvârşi cândva?. Publicul agitat se îmbulzeşte în scuar. Alegerea va avea loc în marea sală a primăriei.

în timp ce traversează scuarul pentru a se întoarce unii la palatul Tankerdon. care a fost rezultatul celor trei tururi de scrutin mi se pare că există un mijloc foarte simplu de a rezolva problema. nici un nume nu obţine jumătate de voturi plus unu.Fie vorba între noi . ridicându-şi cu deznădejde braţele spre cer.Care? întreabă Calistus Munbar... După un ceas. alţii la palatul Coverley. El nu modifică în nici un fel cifrele primului. mulţimea îi întâmpină cu murmurele cele mai neplăcute. ce se va-ntâmpla oare?. Se aşteaptă rezultatul votului notabililor . unde conclavul hotăra înălţarea unui nou papă pe tronul Sfântului Petru. Ce va ieşi din această supremă deliberare? Sondajele indică mereu un număr egal de voturi.spune Pinchinat. . al doilea tur de scrutin. Să o împărţim în două bucăţi .aşa cum făcea populaţia romană în faţa palatului Quirinal. . împreună cu colegii săi. între orele unu şi trei.rezultat care va fi comunicat de îndată telefonic celor două sectoare si celor două 7 porturi.. care nu se poate prelungi nici măcar câteva ceasuri. aflând de la supra-intendent.. cursul obişnuit al vieţii pare suspendat pe suprafaţa insulei cu elice. şi pe bună dreptate. Cinci-şase mii de persoane se agită pe sub ferestrele palatului municipal.. Primul tur de scrutin are loc la unu şi treizeci şi cinci. . Trebuie totuşi găsită o ieşire din această situaţie. dacă babordezii ţin cu Jem Tankerdon. s-ar lua la bătaie. fiind prea dăunătoare intereselor insulei cu elice.Să tăiem insula pe la mijloc. Ziua cea mare a sosit. Membrii consiliului se despart atunci. La trei şi treizeci şi cinci. Care?. dacă ar rămâne în şedinţă. Şi de data aceasta. Dacă tribordezii îi rămân credincioşi lui Nat Coverley. al treilea şi ultimul tur. Candidaţii obţin acelaşi număr de sufragii. Sunt atât de exasperaţi încât..

' ofiţerii. o dovedeşte şi acest indiciu: la 17 martie.. o daltă şi o cheie englezească.Să tăiem insula noastră! strigă supraintendentul. Funcţia sa nu va mai fi decât o sinecură. nici cheia engleză. motoarele. Babordezii şi tribordezii vor deveni tot atât de străini unii de alţii ca şi cum i-ar despărţi o sută de leghe. cu toate cererile şi rugăminţile lor. cu guvernatorul pe care-l doreşte. într-adevăr. adaugă Alteţa Sa. mecanicii. în ciuda . cei treizeci de notabili s-au hotărât să voteze separat.cel puţin din punct de vedere material . dacă nu se efectuează nici o debulonare de-a lungul axei Bulevardului Unu.Cu un ciocan. Că o apropiere nu mai e posibilă. neputându-se înţelege.egale. .. separaţia nu este mai puţin desăvârşită din punct de vedere moral. fochiştii şi amândouă vor şti să trăiască singure. navele.. poliţiştii. de la bateria Pintenului până la bateria Pupei. Da! Ruptură. funcţionarii. problema va fi rezolvată prin această debulonare şi pe suprafaţa oceanului vor fi două insule plutitoare în loc de una! Acest Pinchinat nu poate fi serios. Fiecare sector îşi va păstra portul. maşinile. ca şi cum i s-ar fi propus să i se taie un picior. . negustorii. uzina electrică. Cum ar mai putea fi vorba de serbări şi distracţii. dar cum vor face comandorul Simcoe pentru a se dedubla şi supraintendentul Calistus Munbar pentru a-şi îndeplini funcţiile spre satisfacţia tuturor? în ceea ce-l priveşte pe acesta din urmă. dacă sfatul său nu poate fi urmat . nici când împrejurările sunt atât de grave! Oricum.. Jem Tankerdon şi Nat Coverley sunt numiţi guvernatori ai sectoarelor lor şi le vor guverna după plac.dacă nu intervin nici ciocanul. ca pe o plăcintă ale cărei jumătăţi vor naviga fiecare în altă parte. când Standard-Island e ameninţată de un război civil?. ziarele anunţă ruptura definitivă a logodnei dintre Walţer Tankerdon şi Dy Coverley. Foarte bine. marinarii. e adevărat că lucrul n-are importanţă.

vor cere probabil din nou continentului liniştea pe care nu le-o mai oferă Bijuteria Pacificului. Lângă comandor se află regele Malecarliei. vândută ca fier vechi. Comandorul Simcoe continuă să se îndrepte spre nord-est.... Poate că insula cu elice va fi chiar abandonată?!. Atunci va fi lichidată. Dar ceea ce era fatal se petrece. Vor merge să se căsătorească în străinătate. cu riscul de a provoca o adevărată catastrofă. Vor găsi un locşor unde să poată fi fericiţi fără a avea atâtea milioane în jurul inimii! Cu toate acestea. cele cinci mii de mile care au rămas de străbătut cer încă aproape cinci luni de călătorie.. un număr de miliardari. ca să poată semnala aceste nave îndată ce-şi vor face apariţia în larg.. La 19 martie dimineaţa. Standard-Island nu poate fi departe de regiunea în care trebuie să întâlnească navele cu provizii.. scoasă la licitaţie. Oamenii de veghe din vârful turnului supraveghează oceanul pe o mare întindere. navigaţia nu va fi oare compromisă de capriciul sau încăpăţânarea celor doi şefi? De altfel.. Pinchinat. vor scălda cu sângele lor caldarâmul de oţel al oraşului? Nu! Partidele nu vor ajunge până acolo!.. în timpul acesta. Nu va izbucni un nou război de secesiune .. plictisiţi de această stare de lucruri.. după numirea lui Jem Tankerdon şi Nat Coverley. nu! Walter şi Dy nu se vor despărţi. aşteptând să i se comunice poziţia insulei. nimic nu s-a schimbat în itinerarul insulei cu elice. Se vor încăiera oare babordezii şi tribordezii.celor spuse într-o zi de Calistus Munbar...dacă nu între nord si sud. trimisă la topit! Oricum. Ei îşi vor părăsi familia. atunci între tribordul si babordul insulei cu elice. spiritul de revoltă a pătruns în inima populaţiei. . colonelul Stewart. comandorul Simcoe se află în cabinetul său de la Observator.. amorul n-a fost mai puternic!. Ei bine. Odată ajunşi la Madeleine-bay. vor pune mâna pe arme. Sebastien Zorn.. După socotelile lui.

a hotărât să se ia direcţia sud-vest. nu se poate prelungi! adaugă regele Malecarliei. Or. sunt curios să văd cum veţi manevra. către arhipelagurile australiene.Şi e o situaţie care. comandorul spune: .Rău! mormăie Sebastien Zorn. şi Nat Coverley. . întrucât se contrazic. La primirea celor două ordine trimise simultan. Se aud două sonerii şi două ordine îi sunt transmise telefonic comandorului. Trece un ceas fără ca Observatorul să primească o altă comunicare. să le comunicăm lui Jem Tankerdon şi Nat Coverley că ordinele lor nu pot fi executate. încăpăţânându-se să creeze relaţii comerciale.De aceasta mă temeam.Zău. prin decizii absolut contradictorii. . . Nat Coverley a decis că Standard-Island se va îndrepta spre nord-est. în interesul public. Jem Tankerdon.. De altfel.Frascolin. pentru a ajunge în arhipelagul Gilbert. unde această nenorocită stare de lucruri vă lua sfârşit. Ele vin de la primărie. unde Jem Tankerdon..Ce hotărâţi? întrebă Frascolin. Pentru ei.. în aripa dreaptă.Mai întâi. ţin şedinţă cu principalii lor partizani. în dimineaţa aceasta. . domnule Simcoe! exclamă Pinchinat. răspunde comandorul. . Iată până unde au ajuns cei doi rivali . Răspunsul acesta înţelept e telefonat îndată la primărie. De acolo administrează ei Standard-Island. e mai bine ca Standard-Island să nu se deplaseze şi să aştepte navele cu care are întâlnire în această regiune. cei doi guvernatori nu s-au putut înţelege nici măcar asupra itinerarului urmat de Ethel Simcoe.şi prietenii lor au jurat să-i susţină. căci n-au luat parte deloc la disensiuni. esenţialul este să ajungă cât mai repede la Madeleine-bay. . Yvernes şi un oarecare număr de ofiţeri şi funcţionari dintre cei care pot fi numiţi neutri. ceea ce nu-i de mirare.. în aripa stângă.

câmpia descriu cercuri concentrice şi punctele de pe litoral situate pe circumferinţă se deplasează cu o viteză de Zece până la douăsprezece mile pe oră.Aceasta trebuia să se sfârşească printr-un vals! exclamă Pinchinat. după cum remarcă Ethel Simcoe. Unul a ordonat: „Maşinile înainte!"..i-ar face pe unii să râdă. Toţi cei de faţă se privesc. Deodată se produce o mişcare ciudată în trupul insulei cu elice. S-a întâmplat că Jem Tankerdon a trimis ordinele sale direct domnului Watson.. Ce s-a întâmplat?. Athanase Doremus n-are decât să-si dea demisia!..E foarte probabil ca guvernatorii să fi renunţat la modificarea itinerarului după planurile lor...Ce s-a întâmplat?.. mecanicul de la TribordHarbour. ridicând din umeri.. maşinile au fost lansate cu toată viteza. Standard-Island riscă să se disloce. mecanicul de la Babord-Harbour... Ce indică această mişcare?. Trasă în direcţii opuse de forţa celor zece milioane de cai. Dar dubla manevră este extrem de primejdioasă.Ce s-a întâmplat? răspunde comandorul Simcoe.. pentru a merge spre sud-vest. elicele funcţionează cu maximum de putere şi aceasta se simte după tresăririle subsolului de oţel... Rezultatul este că Standard-Island se învârteşte pe loc şi mişcarea de rotaţie va ţine tot atât cât capriciul acestor doi încăpăţânaţi! . pentru a merge spre nordest. Imaginaţi-vă o căruţă ai cărei cai trag unul hăis şi altul cea şi veţi avea o idee despre ceea ce se petrece! Odată cu mişcarea care se accentuează. Miliardarii nu mai au nevoie de lecţiile sale!. Parcul. . ..comică într-un fel ... ca tot atâtea semne de întrebare: . Poate că această situaţie absurdă . Că Jem Tankerdon si Nat Coverley au împins încăpăţânarea până la ultimele limite. în timp ce Nat Coverley trimitea ordine contrarii domnului Somwah. Valsul capsomanilor!. celălalt: „Maşinile înapoi!".. Standard-Island pivotează pe centrul său. într-adevăr.

Milliard-City. colonelul Stewart au încercat în zadar să mijlocească între cele două puteri care-şi împart palatul municipal. mulţi miliardari.. domnii Watson şi Somwah vor lupta până la capăt maşină contra maşină. Nici una n-a vrut să cedeze. Ei se supun aceloraşi pasiuni ca tribordezii şi babordezii. Cât despre Sebastien Zorn e palid. Culmea e că cerul a fost mereu acoperit de nori în aceste opt zile şi n-a fost posibil să se facă punctul. Să fii prizonier pe această imensă masă rotitoare.Ar fi inutil să se apeleze la raţiunea mecanicilor a căror manevră provoacă mişcarea de rotaţie.. înmuind inimile. Timp de o interminabilă săptămână. Standard-Island n-a încetat să pivoteze pe centrul său . El „închină steagul" cum spune Pinchinat şi stomacul i se-ntoarce pe dos. Pinchinat. sub influenţa acestei învârtiri neîntrerupte. dinam contra dinam.. care n-are măcar darul de a dezvălui secretele viitorului1. el însuşi. Slugi credincioase ale şefilor... Cyrus Bikerstaff. Comandorul Simcoe n-are nici o putere asupra lor. Bijuteria Pacificului este ameninţată de o destrămare materială care va egala. comandorul Simcoe. dacă nu chiar întrece. dacă ar fi putut să renască.. Oraşul este plin de mulţimea care caută un refugiu împotriva greţurilor. cu toate că situaţia tinde să devină critică. în faţa acestui rezultat caraghios şi baroc... foarte palid. Atunci se produce un fenomen ale cărui neplăceri ar fi trebuit să răcorească toate capetele înfierbântate... Regele Malecarliei.. destrămarea ei morală. care suferă o mişcare de rotaţie mai pronunţată. Yvernes. • Pe cinstea mea. Frascolin sunt cuprinşi de un râs nebunesc. ar fi văzut eforturile sale eşuând în faţa acestei tenacităţi ultraamericane. Comandorul . Ei sunt cuprinşi de ameţeli şi greţuri mai cu seamă în locuinţele mai depărtate de centru.. Această glumă proastă nu se sfârşeşte odată?. mai ales miliardare încep să simtă o tulburare ciudată în întreaga lor fiinţă.. căci rotaţia e mai puţin sensibilă în acest punct al insulei. în urma învârtirii îndelungate..

Puterea elicelor.ca o subită dislocare să nu nimicească Standard-Island. în noaptea de 27 spre 28 martie. cum sursa de energie electrică a secat brusc în partea aceasta.. El se teme . Walter încearcă s-o regăsească pe tânăra fată. care o trag mereu în direcţii opuse. Disperat. Parcul geme de lumea care şi-a făcut culcuşul în aer liber.. profitând de întuneric. Iată de ce nimănui nu-i dă prin gând să intre în casă. De-o parte se strigă „Ura pentru Tankerdon!". el pătrunde în sectorul duşman.Simcoe nu mai cunoaşte poziţia insulei cu elice.. chiar cu riscul ca Bijuteria Pacificului să se sfărâme în mii de bucăţi . Oricum. După ce s-a strecurat prin mulţimea care se îngrămădeşte pe Bulevardul Unu. la care nu ia deloc parte.. Războiul civil se va manifesta oare prin cele mai groaznice excese. acum când populaţia a ajuns la paroxismul furiei?. în mijlocul iritaţiei generale. lipsite de curent.. jumătate din Standard-Island se cufundă în întuneric. către palatul Coverley. l-a rugat de douăzeci de ori pe tatăl său să nu se încăpăţâneze în această manevră condamnabilă. Vrea să fie. încălzite peste măsură.. face să vibreze până şi pereţii de oţel ai compartimentelor..şi ea se va roti astfel până în clipa când. Nu vor ceda..nu pentru el. nici alţii nu vor să vadă pericolul care-i pândeşte. . dinamurile vor înceta să acţioneze elicele. Atunci.. şi. o formidabilă explozie zguduie atmosfera până în zonele ei înalte. de cealaltă „Ura pentru Coverley!" Ochii aruncă fulgere. cazanele de aburi de la babord au sărit în aer împreună cu clădirile maşinilor. nici unii. Cu puţin înaintea ivirii zorilor..alături de ea dacă se va produce o catastrofă. pumnii se strâng. Walter Tankerdon este pradă celei mai mari nelinişti. De opt zile n-a putut s-o revadă pe aceea care i-a fost logodnică şi trebuia să-i fie soţie. ci pentru Dy .

Doar cu elicele de la tribord.PINCHINAT DEFFINEŞTE SITUAŢIA PINCHINAT DEFINEŞTE SITUAŢIA Dacă maşinile de la Babord-Harbour au fost scoase din funcţiune după explozia cazanelor. în urma observaţiilor astronomice s-a constatat însă că insula cu elice s-a deplasat spre sud în timpul acestei rotaţii prelungite. Acum. ar mai fi fost posibil să ajungă în emisfera septentrională. Datorită marii apropieri dintre cele două arhipelaguri. între Noile Hebride şi Fidji există anumiţi curenţi care se propagă spre sud-est. va continua să se rotească fără să înainteze. comandorul Simcoe nu ascunde oamenilor de ispravă pe care i-am numit „neutri" gravitatea situaţiei. Motoarele ar fi revenit la bunul obicei de a acţiona în aceeaşi direcţie şi aparatul ar fi pornit din nou spre Madeleine-bay. Comandorul Simcoe nu mai dispune de forţa propulsivă necesară pentru a părăsi aceste meleaguri îndepărtate. ar fi fost de ajuns să se stabilească o înţelegere între partidul Tankerdon şi partidul Coverley. Câtă vreme maşinile sale au funcţionat în deplină înţelegere. după o întârziere de câte zile. Stabilind acest lucru. dacă vapoarele aşteptate ar fi putut s-o găsească. E adevărat însă că e ca şi cum Standard-Island n-ar mai avea nici un mijloc de locomoţie. Dar din clipa în care a fost prinsă de ameţeală. Ea a coborât de la a douăsprezecea paralelă sudică până la a şaptesprezecea. Standard-Island a putut să se împotrivească mereu cu uşurinţă acestor curenţi. Accidentul a agravat situaţia. . Dacă Standard-Island ar fi rămas pe loc în ultima săptămână. Atunci când maşinile de pe StandardIsland puteau să acţioneze simultan. a fost târâtă spre Tropicul Capricornului. navigaţia a devenit imposibilă. chiar dacă s-ar realiza un acord. cele de la Tribord-Harbour sunt intacte.

considerată până acum drept o capodoperă a . Dar ce va putea să facă pe bordul acestui vast aparat plutitor. Jem Tankerdon şi Nat Coverley renunţă să-şi mai dispute întâietatea. ne vor căuta zadarnic în regiunea convenită. cu o viteză de opt-zece mile pe oră! în aceste câteva fraze.. Cât despre vasele plecate din Madeleine-bay. uffteul-şef căruia îi este încredinţată de acum înainte salvarea insulei cu elice. le spune el. supusă capriciilor curenţilor. Ethel Simcoe lămureşte situaţia. dictată de împrejurări: remite toate puterile sale comandorului Simcoe. Această stare de lucruri nu întârzie să fie cunoscută de populaţie. ea nu se va mai traduce prin violenţe. oare nu înseamnă aceasta condamnarea insulei cu elice.. Or. ofiţerilor şi personalului său. Ethel Simcoe acceptă fără nici o ezitare.. la Milliard-City şi în cele două porturi. La propunerea lor.Am fost antrenaţi cinci grade spre sud. eu nu pot so fac pe bordul insulei cu elice.lucru foarte omenesc . încetul cu încetul. Şi.. Standard-Island n-are pânze care să-i permită folosirea vântului. cu o suprafaţă de douăzeci şi şapte de kilometri pătraţi. El contează pe devotamentul prietenilor. ea va urca spre nord. la casa sa. Şi atunci. în definitiv. fiecare se întoarce în sectorul său. pe care nu o poate schimba. Insula cu elice e ca o imensă epavă. va coborî spre sud . Dacă sendreaptă spre sud. De aici .poate până la limita extermă a Mării Antarctice. în timp ce noi derivăm spre partea mai puţin frecventa a Pacificului. Toţi au conştiinţa clară a unei mari primejdii. Nu se mai gândesc să se încleşteze într-o luptă fratricidă şi. Dacă ei se-ndreaptă spre nord.. chiar dacă vrăjmăşia persistă. ceea ce poate face un marinar pe bordul unui vas cu maşinile scoase din uz. consiliul notabililor ia singura hotărâre înţeleaptă. care nu mai poate fi condus de când nu mai dispune de ambele maşini?.o oarecare liniştire a spiritelor. Ne aflăm în voia curenţilor. în cartierul său. sub ameninţarea acestui nou pericol. Unde ne vor duce? Nu ştiu.

Ravagiile nu sunt mai mici la uzina care furniza electricitate diverselor servicii din această jumătate a insulei. trebuie să se constate avariile provocate la Babord-Harbour. iar cel rămas nu foloseşte la nimic! Chiori şi şchiopi. . De aici. a distrus totul. a acestei încăpăţânări furioase . Comandorul Simcoe îşi convoacă ofiţerii şi inginerii.. Bijuteria Pacificului a înfruntat totdeauna victorioasă uraganele. furtunile. cicloanele. încălzite peste măsură.. va fi imposibil să se oprească mersul spre sud.a unora de a coborî spre sud. Din fericire. e cazul să se verifice starea compartimentelor din subsolul insulei. provocând moartea a doi mecanici şi şase fochişti. şuruburile . avariile nefiind reparabile. Pereţii n-au slăbit din încheieturi. dar am pierdut şi un picior. de vreme ce astfel de accidente fac din ea jucăria vânturilor şi a valurilor?. E adevărat că accidentul nu se datorează forţelor naturii. Cunoscându-şe aceste distrugeri. N-au suferit oare din pricina mişcării de rotaţie. Dar la ce folosesc reproşurile? înainte de orice. De la crearea sa. a altora de a urca spre nord! Prostia lor de nemăsurat este aceea care a provocat explozia cazanelor de la babord!..construcţiei maritime. care le-a scuturat atât de violent în aceste opt zile?..Fie.O să ne mulţumim să vedem doar cu un ochi! . a acestei rivalităţi între miliardari. răspunde Frascolin. Ceea ce s-a întâmplat este o consecinţă a neînţelegerilor interne. necesitatea de a aştepta ca StandardIsland să iasă din curentul care o poartă dincolo de tropice. e prea mult! Ancheta constată că. cum spune Pinchinat: . Filozoful regal nu se miră că pasiunile omeneşti au dus la o asemenea catastrofă.. Li se adaugă regele Malecarliei. Explozia cazanelor. dinamurile de la tribord continuă să funcţioneze şi.. Comisia se deplasează acolo unde se aflau clădirile uzinei electrice şi ale maşinilor.

. în lipsa motoarelor de la babord. Cât vor ţine rezervele: o lună... Crăpăturile sunt mai numeroase la bateria Pupei. Pentru aceasta nu există remediu.. Unele compartimente sunt inundate.. Mii de buloane au sărit de la locurile lor. cealaltă. e chiar prea mult că.. Standard-Island nu poate să se îndrepte către ţărmul cel mai apropiat.nu au joc?. firele telefonice şi teleaütografice sunt străbătute de funesta veste... ele nu ajung pentru mai mult de treizeci de zile.. Dar Tribord-Harbour este intact şi bazinele sale oferă navelor un adăpost sigur împotriva hulei din larg. Deci. Se dă totuşi ordin ca reparaţiile să se efectueze fără întârziere.. în aceeaşi seară. sunt oarecum liniştitoare. nimic de temut. E destul. Dacă una dintre uzinele de distilare a fost distrusă de explozie. Rapoartele lor.. oricât de neplăcut ar fi efectul acestei măsuri.. poate satisface toate necesităţile. După cum se ştie. situaţia inspiră mai puţină încredere. cum vor putea fi astupate?. comandorul Simcoe este nevoit să dea o decizie cu privire la introducerea raţiilor de alimente. Rămâne problema atât de gravă a foamei şi a setei. înaintate comandorului Simcoe.. stabilitatea solului metalic nu e compromisă în mod serios şi noii proprietari ai insulei cu elice n-au de ce să se teamă pentru proprietatea lor. La ce distanţă se află ţărmurile cele mai apropiate şi cum pot fi atinse?. unul dintre digurile sale s-a scufundat după explozie. în afară de fructe şi legume. Dar. două luni?. Trebuie ca populaţia să fie liniştită din punct de vedere material... dacă nu se impun restricţii severe acestor zece mii de locuitori. Inginerii procedează la această a doua anchetă. După toate calculele. Cât despre BabordHarbour. s-au produs rupturi. Dacă s-au produs spărturi. în privinţa alimentelor. . care continuă să funcţioneze. Iată datele furnizate de comandorul Simcoe: în privinţa apei. Unde e el?. cum linia de plutire n-a coborât deloc. Şi pământul.. E adevărat că plăcile au crăpat în multe locuri şi că multe legături s-au sfărâmat.. totul vine de pe pământ..

rivalităţilor stupide. ducând rămăşiţele pământeşti ale lui Cyrus Bikerstaff şi ale celor căzuţi în lupta de la Erromango. Comandorul Simcoe n-are la îndemână nici măcar un vas. coverley-ii .De aici. Nimănui nu-i trecea prin cap. Dar cine ştie dacă nu-i aproape ziua în care cu un milion nu-şi vor putea procura nici o jumătate de kilogram de carne sau de pâine!..şi nu ei au rupt această legătură! Cerul fiind acoperit. Mackay. oare nu se va înălţa în curând la orizont spectrul foametei. timp de patruzeci şi opt de ore nu s-a putut face nici o observaţie şi poziţia insulei cu elice n-a putut fi stabilită cu oarecare exactitate.. totul se datorează neînţelegerilor absurde. La urma urmei.. atunci. Vanderbit. Gould. tankerdon-ii.. spaima generală la Milliard-City şi în porturi şi presentimentul unor catastrofe şi mai mari. ei nu poartă nici o răspundere! Erau legătura care trebuia să asigure viitorul celor două sectoare . Desigur. atunci când nici o bogăţie nu poate goni foametea!. dorinţei lor de a pune mâna pe putere! Vinovaţi sunt ei. funcţionari... impiegaţi. . de mânia întregii populaţii pe care au adus-o într-o asemenea situaţie! La ce excese nu se va deda ea. întrebuinţând o imagine uzată. să fii bogat ca Rotschild. cea mai mare parte a averii acestor nababi se află în siguranţă. pentru a-l expedia spre continentul american.. Astor. dar puternică. întâmplarea face ca ultimul să fi plecat în urmă cu trei săptămâni. negustori. în seifurile băncilor din noul şi vechiul continent. când va ajunge pradă torturilor foamei? Aceste reproşuri nu vor fi adresate niciodată lui Walter Tankerdon sau domnişoarei Dy Coverley. pe care nu-i poate atinge blamul meritat de familiile lor! Nu.. de mânia acestor ofiţeri. întrucât nu există nici un mijloc de a reînnoi proviziile?. că probleme de amor propriu vor pune Standard-Island într-o situaţie mai grea decât aceea creată de invazia bandelor neohebridiene! La ce bun să ai miliarde.cauza întregului rău! Să se teamă de represalii.

fără resurse şi. cerul e destul de limpede la zenit şi ceaţa din larg nu întârzie să se topească. Dar nici tatăl său. unul în mâinile regelui Malecarliei. sunt îndreptate spre orizont. indică: 179°32' longitudine estică. nici altul dintre notabilii care pot fi acuzaţi.. aproape nelocuite.. într-o zi. Standard-Island se va sfărâma. Rezultatul este aşteptat cu o nerăbdare febrilă. unde se simt claustraţi de indignarea publică. Acolo vor găsi navigatorii. Cât despre curenţii din această regiune. Două sextante. rămăşiţele unei populaţii întregi moarte de mizerie şi de foame?. dar cum să se îndrepte spre ea când curenţii îi împinge în largul oceanului? Spre vest. cu deşertul antarctic. îndată ce se stabileşte înălţimea meridiană. e Australia. şi rezultatul este: 29° 17' latitudine sudică. Iată ce se constată când punctul este trecut pe hartă: La cel puţin o sută de mile se află insulele Kermadek. Dincolo de Noua Zeelandă e Oceanul îngheţat. Există speranţa că se va putea face punctul în bune condiţii. Spre est. Puţin înaintea amiezii.mai precis Chile. deci. de ţărmurile polare?. ca autori ai acestei stări de lucruri. celălalt în mâinile comandorului Simcoe. se află America de Sud . cum să ajungă la ele? La trei sute de mile spre sud e. Pe la ora două. comandorul Simcoe .Noua Zeelandă. cu corecţiile necesare. se efectuează calculele. o a doua observaţie. nici Nat Coverley. îngrămădiri de stânci sterpe. la câteva mii de mile. Deci.. pe bună dreptate. n-au părăsit palatele lor.. Mai multe sute de locuitori s-au strâns la bateria Pintenului. dis-de-dimineaţă. curenţii au purtat Standard-Island aproape o mie de mile spre sud-est. făcută în aceleaşi condiţii favorabile. de altfel.La 31 martie. Walter Tankerdon e împreună cu ei. observatorii se pregătesc să prindă discul soarelui în clipa în care se va afla la zenit. în timpul cât a fost pradă nebuniei rotitoare. la o mie cinci sute de mile.

. atât de violent de câteva zile. dacă se dezlănţuie una din formidabilele furtuni atât de frecvente în regiunile circumpolare?. Ziua trece fără nici o schimbare. încetează deodată. dacă nu întâlnesc curenţi contrari. în faţa imaginaţiei înnebunite se ridică spectrul polului. Comandorul Simcoe recapătă oarecare speranţe. Sunt necesare întreaga influenţă a regelui Malecarliei.. împotriva nababilor criminali care sunt direct răspunzători de situaţie. i se va semnaliza şi poate că va fi posibil să se restabilească legăturile întrerupte. insula cu elice a derivat în afara rutelor maritime şi puţine sunt bastimentele care traversează aceste pustietăţi din vecinătatea Mării Antarctice. serviciul de veghe este organizat cu o deosebită grijă şi orizontul este supravegheat cu străşnicie.cei mai bogaţi ca şi cei mai puţin bogaţi. Dar ce se va întâmpla dacă ei nu se schimbă. Vântul din nord. lunecarea sa către marea polară pare să se fi oprit şi e posibil să întâlnească nave în apropierea Australiei. are loc o întâmplare fericită. Dacă apare o navă. E destul ca StandardIsland să fie împinsă cu o sută de mile spre vest şi contracurentul o va apropia de Australia sau de Noua Zeelandă. îi urmează o perioadă de linişte. . pentru a împiedica o răscoală. între timp. în orice caz. Din nefericire. Fiecare a trebuit să se supună raţionalizării în ceea ce priveşte alimentaţia şi să se mulţumească doar cu strictul necesar . Aceste constatări sunt menite să provoace groaza. datorită unuia dintre capriciile atmosferice atât de frecvente în perioada echinocţiului. întreaga energie a comandorului Simcoe şi a colonelului Stewart.îi va studia cu cea mai mare atenţie. Creşte mânia împotriva celor vinovaţi. Şi acolo. devotamentul ofiţerilor şi întreaga lor autoritate asupra marinarilor şi soldaţilor poliţiei. în noaptea de 3 spre 4 aprilie. iluminat de lucirile vulcanice ale lui Erebus şi Tenor!1 Totuşi. în sud. după care briza începe să sufle brusc dinspre sud-est.

Dar. să se efectueze observaţiile necesare. pentru Dumnezeu. Este ceea ce s-a întâmplat. Se stabileşte că. din ajun. catedrala sunt tot atâtea obstacole în calea vântului. şansele de salvare ar creşte simţitor. dovadă a unor mari frământări în sud-est. sub ameninţarea foametei. Barometrul coboară încet. vântul se răceşte şi mai mult. Dar. templul. aceasta să nu-ntârzie. Rezervele scad într-o proporţie neliniştitoare când ai de-a face cu zece mii de guri! Când rezultatul ultimei observaţii astronomice este comunicat celor două porturi şi oraşului. mai raţională. Standard-Island a urcat cu două grade spre nord-vest. Această populaţie. într-adevăr. de la deznădejde la speranţă. Dacă ar avea norocul să-l întâlnească pe cel îndreptat spre nord-vest. atât de diferită de bietele mulţimi înghesuite în marile oraşe ale continentelor. mai răbdătoare. desigur. nu mai suportă ca de obicei aceste enorme variaţii de nivel. izbutesc de două ori să prindă soarele printre nori. ar fi trebuit să fie mai puţin supusă'spaimelor..La răsăritul soarelui. impasibilă odinioară. într-unul dintre contracurenţii care despart marii curenţi ai Pacificului. Oceanul se ridică într-o hulă lungă şi puternică. discul solar apare din când în când. căci a fost necesară o nouă micşorare a raţiilor. în timpul dimineţii. se produce un fel de liniştire a spiritelor. Monumentele. Influenţa ei asupra insulei cu elice se face simţită destul de puternic. . Ele-ţin loc de pânze pe bordul acestui enorm bastiment de patru sute treizeci şi două de milioane de tone! Cu toate că nori iuţi lunecă pe cer. Observatorul. Insula cu elice a intrat. în câteva clădiri se simt oscilaţii ameninţătoare. E greu de crezut că la aceasta a contribuit doar vântul.. Se ştie cu câtă repeziciune trec oamenii de la un sentiment la altul. probabil. Standard-Island. ceea ce va îngădui. primăria. nu poţi să te aştepţi la orice?. briza de sud-est a devenit foarte răcoroasă.

. Mai multe edificii se apleacă şi. e de natură să provoace o foarte vie nelinişte. . Spărturile nu pot fi astupate. Scheletul nu mai are rigiditatea care-l făcea atât de solid. Dacă nivelul ei scade încă.. iată un lucru pe care inimile cele mai tari nu l-ar putea concepe fără a fi cuprinse de slăbiciune. adaugă regele Malecarliei. Ea simte că punctul de sprijin e pe cale să-i lipsească. Comandorul Simcoe şi personalul său se află în permanenţă la Observator. unde sunt concentrate toate serviciile.. Compartimentele s-au dislocat. dispariţia ei n-ar mai fi decât o problemă de câteva ceasuri. E neîndoielnic că s-au produs noi avarii în anumite compartimente. la suprafaţa străzilor de la periferia oraşului.. de-a lungul râului. în regiune. spune comandorul. Să te temi în fiecare clipă că Standard-Island se va întredeschide şi va fi.. Ar fi fost de o sută de ori mai bună eventualitatea sfărâmării insulei pe stâncile pământurilor antarctice!.E limpede că temeliile insulei cu elice au avut de suferit.. înghiţită de genunile Pacificului. În parc.'! porturilor şi a bateriilor Pintenului şi Pupei... . cărora sonda nu lea dat încă de capăt2. Acest fenomen. Parcă ar fi efectele unui cutremur de pământ... nou pentru miliardari. Pereţii despărţitori au cedat. Temeliile insulei cu elice fiind compromise. valurile vor invada litoralul.de jos în sus. niturile plăcilor de oţel au sărit în multe locuri. vor crăpa infrastructura care le susţine. E sigur că apa a pătruns în diferite părţi ale subsolului. . se remarcă umflături capricioase datorită dislocării solului. Zguduirile pe care le încearcă edificiul nu încetează să-i preocupe şi sunt siliţi să recunoască extrema lor gravitate.Şi să dea Domnul să n-avem de înfruntat vreo furtună puternică. căci nu i-am mai putea opune o rezistenţă satisfăcătoare! Populaţia nu mai are acum încredere în acest sol artificial. căci linia de plutire a coborât cu un picior aproape pretutindeni la periferie. şi obiectele din interior se deplasează.. dacă se prăbuşesc.

dar neîncetată şi irezistibilă. Atmosfera prezintă toate semnele unei apropiate furtuni. o zguduitură zdruncină Standard-Island până în temelii. Cerul e colorat în tonuri palide.. nu pot să se arunce în bărci. întreaga populaţie se răspândeşte între cele două porturi şi bateriile Pintenului şi Pupei. îndărătul norilor. orizontul e atât de strâmt. nu va mai rămâne nimic din suprastructura insulei cu elice! .. Uzina de la Tribord-Harbour. în timpul acestei zile.. Sub influenţa hulei. care e de natură să declanşeze panica şi poate chiar mai mult decât atât! La ce excese nu s-ar deda locuitorii împotriva celor răspunzători de atâtea nenorociri?! Ei nu pot să-şi caute scăparea în fugă. Milliard-City este părăsit. Deci infiltrarea apei continuă . Barometrul îşi accentuează mişcarea de coborâre. Noaptea e atât de întunecată încât nu lasă ca să se vadă nici cerul. nici marea. .Domnilor. s-a prăbuşit îfi abis.. compartimentele se clatină. care furniza lumină electrică.. se dezlănţuie înspăimântătoare rafale de vânt. să construiască o plută pe care să se refugieze. Bulevardele oraşului şi peluzele parcului ameninţă să se întredeschidă. pereţii despărţitori se frâng. vremea s-a înrăutăţit. cum fac pasagerii unei nave. Să mergem pe câmpie. comandorul Simcoe notează din oră în oră scăderea nivelului liniei de plutire. cu speranţa că vor fi salvaţi. Totodată... unde vom aştepta sfârşitul acestei furtuni.lentă. Mai puţin supraîncărcată cu construcţii greoaie. Cum se apropie noaptea. spune comandorul Simcoe. Curând.. Odată cu amurgul. Pretutindeni se aud trosnituri metalice.Comandorul Simcoe ar fi vrut să ascundă această situaţie. noi zguduituri vestesc că edificiile încep să se prăbuşească aidoma unor castele din cărţi de joc.. Pe la ora nouă. câmpia oferă mai multă siguranţă. nu putem să mai rămânem în Observatorul ameninţat cu prăbuşirea.. Nu! Această plută este însăşi Standard-Island. în câteva ceasuri.. încât pare să se mărginească la litoralul insulei cu elice. plăcile de oţel sunt sfâşiate. roşietice şi arămii. gata să fie înghiţită de valuri!.

ar trebui să ajungă în centrul său relativ liniştit sau.. Aceste furtuni rotitoare. Membrii cvartetului se gândesc totuşi să alerge de pe Bulevardul Unu până la cazinou. arătând barometrul căzut la 713 milimetri.. Va încerca să se agaţe împreună cu ea de o epavă. întreg edificiul nu mai e decât o grămadă de dărâmături. constituite dintr-o masă de apă a cărei rotaţie se efectuează în jurul unui ax aproape vertical. . Artiştii reuşesc să ajungă până acolo. dacă e posibil. meteorul fecund în dezastre şi pentru a-i scăpa. Acum nu prostia omenească şi nici încăpăţânarea prostească a şefilor săi.. Ciclonul este.. în parc s-au strâns mai multe mii de persoane din cele două sectoare. colonelul Stewart. Familiile Tankerdon şi Coverley se află aici şi e poate spre binele lor că nu pot fi văzute şi recunoscute în mijlocul acestor tenebre. Sebastien Zorn şi colegii săi. urcă în camerele lor şi iau cu ei viorile.E un ciclon. într-adevăr.■ Walter a fost destul de norocos ca s-o regăsească pe Dy Coverley.. pe partea dreaptă a traiectoriei. -. ci un formidabil meteor este acela care a pus stăpânire pe Standard-Island şi va sfârşi opera de distrugere. găureşte solul scuarului şi dispare în adâncuri. Dar această manevră e cu neputinţă de executat fără motoare. trecând prin sud în emisfera meridională. cel puţin. precizează regele Malecarliei. După o clipă. prin excelenţă. Cazinoul e încă în picioare. insula cu elice e prinsă într-una dintre mişcările ciclonice care acţionează ca nişte puternici condensatori. El va" încerca s-o salveze în momentul catastrofei supreme. Era şi timpul! Abia au făcut două sute de paşi şi turnul se prăbuşeşte cu un zgomot grozav. în parcul unde-şi caută un refugiu. viola şi violoncelul. Regele Malecarliei. „semicercul maniabil" care nu e supus furiei valurilor. comandorul Simcoe. astronomii şi ofiţerii părăsesc Observatorul unde nu mai sunt în siguranţă. unde se află instrumentele pe care vor să le salveze. se propagă de la vest spre est.

. Sunt aici!.Ah! WalterL.. Nu te voi mai părăsi!.. Frascolin n-a pierdut nimic din sângele lui rece.. Parizienii noştri n-au vrut să se despartă.DyL. Scumpă Dy. .. Yyernès e foarte nervos..• Tânăra fată a ghicit că e pe aproape: . Pinchinat se resemnează cu ironie. Sébastien Zorn îi repetă lui ...

Nivelul insulei cu elice a ajuns la nivelul oceanului şi ciclonul aruncă asupra ei valurile furtunoase din larg. în timp ce valurile despletite mătură suprafaţa insulei ca un puhoi gigantic de apă.Destule tremolouri în acorduri minore. Unde o va duce această încleştare a elementelor?. urmând albia râului Serpentinei. împreună cu Standard-Island.. mamele îşi caută în zadar copiii. Trupul său e străpuns în mii de locuri. dacă soarele va mai răsări pentru ea. Renunţă la psalmii penitenţei! Către miezul nopţii. parcul se despică pe o lungime de doi kilometri.. templul protestant. statui.. Se va disloca în plin ocean?.. primăria se prăbuşesc prin rănile larg căscate.Am prezis că se va sfârşi rău!.. bătrâne Isaia! îi strigă Alteţa Sa.. . Bateria Pintenului. tablouri.Athanase Doremus. Câte bogăţii. unde subsolul a rezistat până acum. pe câmpie. obiecte de artă. Familiile sunt despărţite.. Linia de plutire a cedat din nou. nu oferă nici o apărare împotriva talazurilor hulei sau împotriva rafalelor care biciuiesc totul ca nişte mitralii. Unii fug spre porturi. Vânturile convergente ridică valuri monstruoase şi le aruncă asupra insulei cu elice.. nimicite pentru totdeauna! Populaţia nu va mai revedea superbul Milliard-City la răsăritul soarelui. Populaţia se răspândeşte pe câmpie. câte comori... Pe la ora trei dimineaţa. Nu mai există nicăieri vreun adăpost. Monumentele.. N-a mai rămas nici o urmă din aceste minunate edificii. violenţa ciclonului creşte. Apa începe să se răspândească în parc. Saint-Mary Church. vreun refugiu. Catastrofa supremă e aproape. care s-a hotărât în sfârşit să-şi urmeze compatrioţii: . care se află în calea vântului. alţii spre baterii. Toate încheieturile îi trosnesc. dacă nu se va scufunda mai înainte. Compartimentele sunt sfârtecate şi dislocarea se propagă cu un zgomot care ar acoperi cele mai violente bubuituri ale tunetului.. Se va sfărâma de o stâncă?. în locul lor se ridică jerbe înalte de apă. Oceanul se năpusteşte în torente prin această crăpătură. Am prezis! .

şi porneşte astfel în strigătele de spaimă ale mulţimii. aproape neînsufleţită. care plutesc nu în spaţiu. măsurând două-trei hectare fiecare. Este Tribord-Harbour. şi o duzină mai mici. . care porneşte în derivă cu fabricile. Atunci o ia în braţe. . Standard-Island e purtată încoace şi încolo ca o epavă. Ea n-are putere să-l urmeze. O bucată de o jumătate de milă pătrată s-a rupt din Standard-Island. sub greutatea apei. plutind la o distanţă de zece ancabluri unele de altele.• Walter Tankerdon.După crahul Companiei. crahul insulei cu elice! strigă Pinchinat. maşinile şi magaziile sale. vrea s-o ducă spre TribordHarbour. dispar în adâncurile oceanului.. un observator situat la câteva sute de picioare deasupra acestei regiuni: trei fragmente din Standard-Island. în zori.. în mijlocul acestei groaznice întunecimi.. care n-a părăsit-o pe Dy. Trupul său sfârşeşte prin a se destrăma. ci la suprafaţa imensului Pacific! DEZNODĂMÂNT iată ce-ar fi putut să vadă. Compartimentele se desprind şi unele dintre ele... o nouă sfâşiere metalică se face auzită din direcţia est. Şi acest cuvânt defineşte situaţia. Din minunata Standard-Island n-au mai rămas decât bucăţi risipite. aflat în culmea violenţei. Sub loviturile sporite ale ciclonului. La ora cinci dimineaţa.. asemeni sfărâmăturilor răzleţe ale unei comete.

Dar să nu ne înduioşăm de soarta lor! Le rămân încă destule milioane în seifurile băncilor americane şi europene pentru a avea asigurată la bătrâneţe pâinea zilnică! Bucata cea mai mare din Standard-Island cuprinde acea parte a câmpiei care se întindea între Observator şi bateria Pintenului. aceşti domni Coverley şi Tankerdon sunt mulţumiţi de rezultatul rivalităţii lor criminale?.. apele. şi epavele mari sau mici se leagănă şi oscilează ca nişte vase pe un ocean în furtună. răscolite cu atâta furie. se ridică încă în valuri monstruoase. Cu rapiditatea specifică acestor mari tulburări atmosferice.... Cel mai mult a suferit acea parte din Standard-Island care slujea drept temelie oraşului Milliard-City.şi " ei n-o visau. ceva mai mică. în zadar am căuta vreo urmă a monumentelor şi clădirilor care se înşirau de-a lungul principalelor bulevarde ale celor două sectoare! Niciodată n-a fost mai completă separaţia dintre babordezi şi tribordezi . ele au dispărut odată cu explozia cazanelor. Ea s-a scufundat în întregime. sub greutatea edificiilor sale. Standard-Island s-a scufundat şi. Ei bine. odată cu ea.Potolirea ciclonului a început odată cu primele licăriri ale dimineţii.. astfel! Numărul victimelor să fie oare mare?. desigur. pe care sunt îngrămădiţi trei mii de naufragiaţi (nu le putem spune astfel?).. Acest al doilea fragment este refugiul a două mii de locuitori. dacă n-au pierit toate ambarcaţiile de la Babord-Harbour.. cu toate că populaţia s-a refugiat din timp în mijlocul câmpiei. E de temut. enorma sumă cu care au plătit-o!. centrul său s-a deplasat cu treizeci de mile spre est. portul cu mai multe magazii de alimente şi una dintre cisternele cu apă de băut. Nici unul dintre ei nu va guverna excluzându-l pe celălalt!. clădirile maşinilor şi cuptoarelor. Suprafaţa sa este de circa trei hectare.. Totuşi. Cât despre uzina electrică. Poate că vor reuşi să stabilească o legătură cu prima epavă. A doua bucată. . unde solul era mai rezistent la dezmembrare. a păstrat unele clădiri situate lângă Babord-Harbour.

Fragmentele în derivă au pe ele oameni energici. care are obiceiul să privească lucrurile sub aspectul lor neobişnuit.în ceea ce priveşte Tribord-Harbour. vă aduceţi aminte că această parte a insulei cu elice s-a desprins violent pe la ora trei după miezul nopţii. un anumit număr de notabili. Nu.. copleşite de groaznica responsabilitate care apasă pe umerii şefilor lor. Ca să folosim o expresie cunoscută.. Iată tot ce a rămas din Bijuteria Pacificului! Numărul victimelor catastrofei trebuie deci evaluat la câteva sute. în sfârşit. pluteşte o a treia. Pe ea se află aproape patru mii de naufragiaţi. căci Walter şi Dy au dispărut!. Naufragiaţii nu vor pieri oare de foame?. de asemeni. regele şi regina Malecarliei. Va supravieţui măcar un singur martor -al acestui dezastru fără precedent în necrologia maritimă?. colonelul Stewart. în sfârşit o parte importantă a populaţiei se află pe bucata de lângă bateria Pintenului... Să fi ajuns pe una dintre celelalte bucăţi?. Yvernes. „doar moartea ar fi putut să-i despartă!" Frascolin examinează situaţia cu sânge rece şi nu şi-a pierdut orice speranţă... o duzină de bucăţi... Comandorul Simcoe.. Cvartetul Concertant şi preţioasele sale instrumente se află la un loc. aflate departe de orice ţărm. Ea s-a scufundat. familiile Coverley şi Tankerdon. câţiva dintre ofiţerii săi.. desigur. De pe acum sunt lovite în ce aveau mai scump. personalul Observatorului.. nu trebuie să disperăm. măsurând fiecare câteva sute de metri pătraţi. Există speranţa de a-i mai revedea?. a exclamat în faţa dezastrului: . împreună cu primele două bucăţi. cu o suprafaţă de patru-cinci hectare. adăpostesc restul populaţiei salvate din dezastru. care vor face tot ceea ce e cu putinţă pentru salvarea tuturor. Şi slavă Domnului că Standard-Island n-a fost înghiţită în întregime de valuri! Dar cum vor izbuti aceste fragmente.. să atingă vreun punct de pe litoralul Pacificului?. cuprinzând acea parte a câmpiei care se învecina cu bateria Pupei. Acolo se găsesc. pentru că nu se zăreşte nicăieri.

un răgaz serios. îi e foame şi frig. sublim! El nu se îndoieşte nici de salvarea naufragiaţilor. Ei bine. în primul * Joc de cuvinte: chintă înseamnă şi acces violent de tuse şi interval de cinci note muzicale consecutive. asemeni căpitanului unui vas avariat.. deci. Iar incorigibilul Pinchinat îi spune: . .. Ce s-a întâmplat cu Athanase Doremus?. prezicând nenorocirile insulei cu elice aşa cum Ieremia a prezis nenorocirile Sionului. Bucăţile sunt bune şi nu se va putea spune că elementele dezlănţuite au fost mai puternice decât această capodoperă a arhitecturii navale! E drept că pericolul nu mai -e iminent. armonia nu îngăduie două chinte la rând!* Violoncelistul l-ar strânge de gât dacă ar avea putere s-o facă. Dar un curent favorabil l-a readus spre fragmentul pe care se aflau compatrioţii săi din cvartet.. Bucăţile rămase sunt în bună stare. ajutat de credinciosul său personal.Te înşeli. nici de salvarea insulei cu elice... (N. acesta şi-a ieşit din minţi.Ar fi greu de imaginat un sfârşit mai grandios! "Cât despre Sebastien Zorn.. a răcit. clădirile. Şi Calistus Munbar?. Există. cum perspectiva unei pieiri imediate s-a îndepărtat. e cuprins de violente şi neîntrerupte chinte de tuse. supraintendentul e pur şi simplu sublim. dragă Zorn. De la începutul dislocării. Un pic de calm renaşte în cugete. fabricile.. linia lor de plutire s-a ridicat simţitor şi valurile nu le mai mătură suprafaţa.. întreagă această Suprastructură de o greutate considerabilă. Tot ceea ce trebuia să se scufunde în timpul ciclonului s-a scufundat împreună cu Milliard-City: monumentele.. s-a pus pe treabă. o ameliorare evidentă şi. bateriile. Doar femeile şi copiii nu pot să-şi stăpânească frica. Da. împreună cu bătrâna sa servitoare.tr. profesorul de dans.. starea simptomatică a naufragiaţilor e mai bună acum. Vor drege insula cu elice. palatele.. Comandorul Simcoe. de graţie şi de ţinută s-a văzut purtat pe una dintre epave.). Se vor repatria. Nu-l consolează faptul că a fost un bun profet...

comandorul Simcoe se poate ocupa de împărţirea alimentelor. naufragiaţii să aterizeze într-un punct din Pacific. în lipsa instrumentelor punctul nu poate fi stabilit şi. dând naufragiaţilor doar atât cât să nu moară de foame.. Nu.rând. comunicaţiile!devin . Constatările sunt îmbucurătoare într-o anumită măsură. dar cisterna conţine apă de băut pentru cincisprezece zile. După-amiază. Datorită ambarcaţiilor de la Babord-Harbour. Această ambarcaţie îi îngăduie să viziteze diversele fragmente şi iată constatările făcute în cursul anchetei. ele pot asigura hrana naufragiaţilor pe o perioadă de timp oarecum egală. nici Dy n-au fost regăsiţi pe rămăşiţele vizitate de şalupă. câtă apă de băut şi câte alimente au rămas.. Totuşi. purtându-şi logodnica leşinată. în momentul catastrofei... Dar sunt ei în măsură să afle longitudinea şi latitudinea acestei flotile de epave?. absolut necesar ca. nu se poate determina dacă această flotilă e în apropierea unui continent sau a unei insule: Către ora nouă dimineaţa. comandorul Simcoe se îmbarcă împreună cu doi ofiţeri într-o şalupă trimisă de Babord-Harbour. în cel mult două săptămâni. vântul slăbeşte din oră în oră. deci. marea se potoleşte şi fragmentele abia mai resimt ondulaţiile hulei. va fi posibil să se unească aceste bucăţi care plutesc izolat? Dacă nu. E. Aparatele de distilare de la Babord-Harbour sunt distruse. se îndrepta către Tribord-Harbour şi din această parte a insulei cu elice n-a mai rămas nimic la suprafaţa oceanului. durerea lor este inexprimabilă. tânărul. Cât despre rezervele din magaziile portului. Trimiţându-le de la o rămăşiţă la alta. Nici Walter. deci. comandorul Simcoe a trebuit să recunoască faptul că această noapte a făcut mai multe sute de victime. căci la Babord-Harbour se află mai multe ambarcaţii în bună stare. se va putea stabili o legătură între ele? Această ultimă problemă nu întârzie să fie rezolvată pozitiv. De altfel. dacă se reduce consumaţia la strictul necesar. Cât despre familiile Tankerdon şi Coverley. comandorul Simcoe va şti care sunt resursele de care dispune.

din fericire... Este chestiunea capitală . Şi cum să nu i se pară aceasta de bun augur încrezătorului Calistus Munbar. Câtă bucurie la cei care se regăsesc!. se poate trece de la unul la / altul. desigur. câmpurile şi păşunile străluceau de focuri electrice. El ar putea ajuta curentul care. Dar vasele se avântă rar pe aceste meleaguri îndepărtate. care întrezăreşte de pe acum reconstituirea Bijuteriei Pacificului?. Câtă durere la ceilalţi... mai ales în această epocă a anului în care se dezlănţuie furtunile echinocţiale. în această parte a Pacificului. Din câteva lovituri de vâslă. o împrejurare fericită faptul că oceanul a redevenit calm. când lunile de aluminiu revărsau din belşug b lumină strălucitoare asupra insulei cu elice! în mijlocul tenebrelor s-au produs câteva ciocniri între mai multe fragmente. fără să se izbească. Din ordinul comandorului Simcoe. peluzele parcului. în zori se constată că resturile s-au apropiat foarte mult şi plutesc împreună.naufragiaţii înţeleg aceasta şi se resemnează. Noaptea se scurge într-o adâncă întunecime.mai uşoare şi mai rapide. pe suprafaţa liniştită a apei.. pe care nu i-au revăzut încă. care i-au strigat în zadar pe cei dispăruţi! E. ca nişte fărâme de plută puse într-un lighean cu apă. îşi vor semnala prezenţa. Aceste izbituri nu puteau fi evitate. Păcat că vântul nu mai suflă dinspre sud-est. străzile şi cartierele comerciale. . Supunându-se legilor atracţiei. Ele au pornit în căutarea celor dragi. Dacă se iveşte un vas. dar. se îndreaptă spre pământurile australiene. n-au fost destul de puternice pentru a pricinui pagube serioase. Pentru ei parcă nu mai există primejdii.. oamenii de veghe au fost postaţi astfel încât să cerceteze întregul orizont. E departe timpul când bulevardele din Milliard-City. diversele fragmente tind să se apropie unele de altele. Comandorul Simcoe poate să rânduiască acum cu uşurinţă consumul de alimente şi de apă. Ambarcaţiile transportă mai multe familii.

. pe la ora două după-amiază.. Tribord-Harbour a fost prins de un contracurent şi dus spre nord-est.Prieteni. strigă curând comandorul Simcoe.. totuşi. Ziua.. e imposibil să treacă neobservat. cum va putea fi văzut de la mare distanţă. Obiectul despre care e vorba se apropie. cu toate că nu i se poate distinge coca. Dacă se va înnopta înainte ca aceste semnale să dea vreun rezultat. Regele Malecarliei.. fie cu ajutorul detunăturilor simultane ale armelor de foc de care mai dispun. M. . Şi.Un punct se deplasează vizibil în direcţia nord-est şi. După ce s-a rupt de Standard-Island. Ştirea provoacă o emoţie extraordinară. cu toate că trupul său abia depăşeşte nivelul oceanului şi nu are nici catarge. Lunetele nu-l pierd din vedere. e desigur un bastiment care va trece pe lângă Standard-Island.. ofiţerii. Se pare că salvarea tuturor este acum asigurată! E ca şi cum o parte vitală a insulei cu elice ar reveni odată cu această bucată din Tribord-Harbour! Lucrurile s-au petrecut aşa cum a presupus comandorul Simcoe. inginerii. Somwah s-a întors spre teatrul naufragiului. : Este o bucată din insula noastră.. Un fum gros se înalţă deasupra lui şi e neîndoielnic că încearcă să ajungă lângă rămăşiţele insulei cu elice. Fără îndoială că domnul Somwah a dres maşinile şi se îndreaptă spre noi! Vestea e primită cu manifestări de bucurie care ating nebunia. reparând maşina uşor avariată. N-a fost nevoie să aştepte până seara. După trei ceasuri. aducând cu ei mai multe sute de supravieţuitori. Se ordonă să i se atragă atenţia fie ridicând steaguri în vârful unor prăjini. comandorul Simcoe. nici pânze. nu mă înşel..E slabă speranţa de a zări un fum sau o pânză desenându-se la orizont. comandorul Simcoe primeşte următoarea comunicare: .. şi nu poate fi decât Tribord-Harbour care a fost dus în larg de curenţi!. Tribord-Harbour nu mai e decât la o ancablură . se va aprinde un foc pe fragmental din frunte şi. toţi se îndreaptă spre locul de unde a fost semnalat acest bastiment..

. Apoi Tribord-Harbour să se aşeze în frunte şi să ne ducă în Noua Zeelandă cu cei cinci milioane de cai ai săi! Ideea este excelentă. Să-l trimită după-ajutoare. ca şi cum s-ar afla de pe acum în văzul unui port.. vor putea străbate cele cincizeci de mile care-i despart de Noua Zeelandă. la o distanţă de cincizeci de mile?. ajutaţi de curenţi.. Restul zilei e folosit pentru lucrările pe care le necesită legarea cu ajutorul* lanţurilor găsite în magaziile de la Tribord-Harbour. spune regele Malecarliei. şiragul plutitor va putea face opt-zece mile în douăzeci şi patru de ore.Avem ceva mai bun de făcut. Să legăm aceste trei epave cu lanţuri puternice şi să le înşirăm una după alta. Comandorul Simcoe crede că. Dar dificultatea constă în transbordarea câtorva mii de persoane pe Tribord-Harbour. raţiile vor fi menţinute cu toată rigoarea. Deci. Se întrezăreşte o şansă de salvare.. care s-au refugiat acolo înaintea catastrofei.. - . acest ţărm este cel al Noii Zeelande. Există siguranţa că proviziile vor ţine până atunci. După observaţiile făcute de comandorul Simcoe..de flotilă. Walter Tankerdon şi Dy Coverley. a cărui suprafaţă este doar de şase-şapte mii de metri pătraţi. sunt unul lângă altul. Cu cât entuziasm. a întreţine dinamurile şi a acţiona elicele timp de câteva zile. . în cinci zile.. cu ce strigăte de bucurie este întâmpinată sosirea lui!. încrederea renaşte în inima populaţiei. Forţa de cinci milioane de cai de care dispune îi dă posibilitatea de a ajunge la ţărmul cel mai apropiat. bateria Pintenului şi bateria Pupei pot să poarte pe toţi supravieţuitorii insulei cu elice. practică şi are toate şansele de reuşită de vreme ce Tribord-Harbour dispune de o forţă locomotrice atât de mare. ca şlepurile în spatele unui remorcher. în magaziile de la Tribord-Harbour se află o cantitate suficientă de combustibil pentru a mişca maşinile. în condiţiile acestea. Aceasta ar cere prea mult timp şi orele sunt numărate. în eventualitatea unei întârzieri.. TribordHarbour. Din prudenţă. totuşi. Nu au nici o zi de pierdut dacă vor să-i scutească pe naufragiaţi de ororile foametei.

totul ne face să credem că-şi vor găsi fericirea chiar şi cu această avere mediocră!" Cât despre Tankerdon. Tribord-Harbour îşi ia locul în frunte pe la ora şapte seara. cum spune Pinchinat. care se grăbesc să-i aprovizioneze cu ce le este necesar. 6.oamenii de veghe nu mai zăresc celelalte rămăşiţe ale insulei cu elice. hula abia se simte şi navigaţia se efectuează în condiţii excelente. ei proiectează să se întoarcă în America.. 5. Făcându-se punctul. căsătoria lui Walter Tankerdon şi Dy Coverley este celebrată cu toată pompa cerută de împrejurări. Nici un incident de relatat în zilele de 4. La 9 aprilie. pe la ora opt dimineaţa. mai puternice decât vânturile şi oceanul. . la care au ţinut să asiste toţi miliardarii. unde nu-şi vor mai disputa guvernarea unei insule cu elice. Coverley şi alţi notabili. capitala insulei Ika-Na-Mawi. dacă pasiunile omeneşti. cu instrumentele păstrate la TribordHarbour. totuşi. 7 şi 8 aprilie. dimineaţa. „Dar. Este capul marii insule septentrionale a Noii Zeelande: Ika-Na-Mawi. Timpul e favorabil. Cvartetul Concertant s-a făcut auzit pentru ultima oară cu prilejul acestei ceremonii. Sub impulsul elicelor sale.. care a putut fi zărit de la o distanţă destul de mare. şi nu solul artificial al insulei cu elice! Şi. simţind sub picioare pământ veritabil. n-ar fi dus la distrugerea lui! Naufragiaţii sunt primiţi cu multă ospitalitate de neo-zee-landezi. la 10 aprilie. câtă vreme n-ar fi durat acest solid aparat maritim. Mai trec o zi şi o noapte şi. Cum ajung la Auckland. Tribord-Harbour eşuează la o ancablură de litoralul golfului Ravaraki. E o căsătorie care va fi fericită şi care ar fi putut să se săvârşească mai devreme. pământul este semnalat către babord înainte .un ţărm înalt. în dimineaţa următoare. nu mai e nici o îndoială cu privire la identitatea acestui pământ. cele două fragmente aflate la remorcă se deplasează încet pe oceanul liniştit. în interesul comun! E adevărat că tinerii soţi nu mai posedă decât o rentă anuală de un biet milion fiecare. Ce sentiment de satisfacţie şi de siguranţă încearcă populaţia.Pregătirile fiind terminate.

Domnilor. Frascolin şi Pinchinat îşi iau rămas bun de la prietenii lor.. dintre care trei sunt depuse la băncile din San Francisco şi New York. N-ar fi putut să se poarte cu mai multă îngăduinţă şi graţie... dacă ar mai fi supărat pe Calistus Munbar pentru că la îmbarcat fără voie. de la 25 mai până la 10 aprilie. Apoi se îmbarcă pe un vas cu destinaţia San Diego. Ei bine. Sebastien Zorn. la adăpost de dimensiunile politice! Şi Cvartetul Concertant?.la ideea sa de a fabrica o nouă insulă artificială. anul acesta. care nu renunţă deloc . colonelul Stewart şi ofiţerii lui. Ei au primit cele patru salarii trimestriale. . După ceremonia de la Auckland. v-am fi aşteptat încă douăzeci de ani!" Astfel le răspunde amabilul director al seratelor muzicale din San Diego. Regele şi regina Malecarliei nu ascund faptul că regretă această Standard-Island pe care nădăjduiau să-şi sfârşească în linişte existenţa. în schimbul unei semnături. Prima lor grijă este de a se scuza prin presă pentru faptul că nu şi-au respectat cuvântul cu unsprezece luni în urmă şi de a-şi exprima regretul că s-au lăsat aşteptaţi. de unde le pot scoate oricând.. Aşa că singurul fel de a-i răsplăti curtoazia este de a da concertul anunţat de atâta timp.. La 3" mai sosesc în această capitală a Californiei de Jos. fără să-l uite pe Athanase Doremus. personalul Observatorului şi chiar supraintendentul Calistus Munbar. în care artiştii noştri au trăit o viaţă ca în basme. ar da dovadă de nerecunoştinţa.atât ar mai lipsi . Poate că aceşti ex-suverani vor găsi un petic de pământ unde să-şi petreacă ultimii ani. Yvernes. orice-ar spune Sebastien Zorn.Aceeaşi hotărâre în ceea ce-i priveşte pe comandorul Ethel Simcoe. Cvartetul Concertant n-a făcut o afacere proastă şi.. De anul trecut. s-au scurs ceva mai mult de unsprezece luni.

scăpaţi din naufragiul insulei cu elice.Şi. unul dintre cele mai mari succese ale carierei lor.. în faţa unui public pe cât de numeros pe atât de entuziast. Ea va fi reconstruită într-o zi sau alta. Se spune că totul e bine când se sfârşeşte bine. a acestei neasemuite Bijuterii a Pacificului. după cum pretinde Calistus Munbar... Cvartetul în fa major Op. Şi nu e acesta cazul insulei cu elice?.. Iată cum se sfârşeşte istoria acestei a noua minuni a lumii. artistice. dar totul e rău când se sfârşeşte rău. Sfârşit? Nu!. 9 de Mozart prilejuieşte acestor virtuozi. .

atingând până la 130 m înălţime.). fiul Oceanului şi al zeiţei Thetys. nota 2) şi Lunii în mitologia greacă.KariMoor. Au trăit în Cremona.Endymion -^personaj din mitologia greacă. 3 . 10 . Garden-party (în engleză). obiceiurile unor triburi indiene pe cale de dispariţie în faţa invaziei „feţelor palide".Mammothtrees . 5 . în spaniolă. născut la Edimburg (1771-1832). Puterea unei sonate cacofonice 1 . 8 .sora lui Apolo.scriitor scoţian. după cum spune legenda. născut la Burlington (1789-1851). unul dintre maeştrii operei comice.Inachus . (wellingtonia). a vânătorii şi a Lunii.ora cinci (în engleză). 5 .Five o'clock . din America de Nord. Fcnimore Cooperromancier american. cu o sută de ochi dintre care cincizeci rămâneau întotdeauna deschişi. tânăr păstor de care s-a îndrăgostit Diana. ale preriilor şi ale pădurilor sale virgine. zeul soarelui şi al luminii în mitologia greacă. Waverley. de asemenea. supranumit şi Phoebus. la ora cinci. 9 .personaj din mitologia greacă. pietrele se aşezau de la sine în sunetul lirei sale. 4 . începe cu Meroveu şi se sfârşeşte cu Chilperic al III-lea.Hebe. . 6 . în anul 751.conifer gigantic.Frapgois Adrien Boieldieu (1775-1834) . 11 . El a devenit sinonim pentru supraveghere.Sequoia . zeiţă a tinereţii.celebră familie de meşteri fabricanţi de viori. fiullui Zeus şi al Antiopei.Amphion . înseamnă totodată reuniune mai intimă. 3 . Regăsim. în opera sa frumuseţile peisajului american.tânără cochetă.NOTE PARTEA ÎNTÂI Cvartetul Concertant 1 .personaj din mitologia greacă înzestrat. Este zeiţa câmpurilor.Phoebe . autor de romane istorice (Ivanhoe.primul rege legendar al Argolidei.WalterScott . el părăseşte casa părintească şi devine căpetenia unei cete de briganzi. după-amiaza. 7 . Zeus i-a păstrat frumuseţea într-un somn veşnic.prima dinastie de regi franci.Guarnerius (sau Guarneri) .Manola . poet şi muzicant care a înălţat zidurile cetăţii (Teba). în urma intrigilor fratelui său Franz.fiica lui Zeus şi a Herei. autorul a numeroase romane de aventuri în care reconstituie viaţa pionierilor.compozitor francez.nume dat zeiţei Diana (v. 2 .eroul dramei „Hoţii" de Friedrich Schiller (1759-1805).Regii merovingieni .Diana . Zeus îi încredinţează misiunea de a turna la ospeţe nectar şi ambrozie în cupele zeilor. 2 . Quentin Durward etc.Argus . în secolul al XVII-lea şi al XVIII-lea.arborele mamut (sequoia gigantea). 4 . în urma stăruinţelor zeiţei. petrecere la câmp sau în grădină.

termen muzical din limba italiană. 2 . prinţ de) .Feribot . Sunetele lirei Sale erau atât de melodioase încât îmblânzeau şi fiarele sălbatice.Francois Rabelais (1494-1553) .Podometru . E . 3 . Cvartetul Concertant deconcertat 1 .Joinville (Frangois d'Orleans. bac (din engleză: ferry-boat). oamenii de afaceri au vrut s-o exploateze ca obiect de curiozitate. autorul lui „Gargantua şi Pantagruel". pe malurile căruia se desfăşoară iubirea lui Celadon şi a Astreei.Allegretto . 2 .zeul grec al luminii. lăţimea de 25 m.pod plutitor.aparat care înregistrează numărul paşilor făcuţi de un pieton.ornament circular. 15 . Printr-o schimbare faţă de sensul original. eroii romanului lui d'Urfe\ 5 .amiral francez (1818-1900).numele uneia dintre primele şi cele mai mari nave din oţel. indicând o execuţie mai puternică.reuniunea a două arce care se frâng formând un unghi. Lansată cu multe peripeţii în anul 1857. Construirea sa constituie un eveniment în istoria navigaţiei. ca circ plutitor sau ca depozit de cărbuni. indică un tempo mai vioi decât allegretto. Căpitan de vas în 1839. autorul romanului pastoral „Astree".Artere principale în New York. 16 . allegro . între 1865-1873 a fost folosită pentru instalarea cablului submarin între Europa şi America.Orfeu . se spune atunci când cineva vorbeşte fără a fi ascultat. autor de operete şi numeroase compoziţii pentru pian şi instrumente cu coarde.o mie de milioane (în engleză).12 . Ogivă (termen arhitectural) . indicândun tempo vioi.Apolo .avea lungimea de 207 m. . 4 . Londra şi Paris.Adjective denvaie din numele unor mari capitalişti americani. indicând cu aproximaţie distanţa parcursă. 17 .compozitor francez. ea. 19 . 18 . 14 .Georges Onslow (1784-1853) .Great-Eastern . 2 . al cărui aspect aminteşte vag forma trandafirului.personaj din mitologia greacă.(idem).umanist şi scriitor francez din epoca Renaşterii.Rozetă (termen arhitectural) . 13 . al artelor şi al prezicerii. pescajul de 9 m şi deplasa în plină încărcătură 27.termen muzical din limba italiană.400 tone.în latină „vocea acelui care strigă în deşert".pârâu în regiunea Masivului Central (Franţa). fiul lui Apolo şi al muzei Clio.socotit drept cel mai mare muzician al antichităţii.A thousand millions .Lignon .Forte .Vox clamantis in deserto .scriitor francez. el ia parte la unele expediţii navale franceze în America de Sud. de origine engleză. în anul 1888 a fost vândută la fier vechi.Honore d'Urfe (1567-1625) . Un cicerone vorbăreţ 1 . Standard-Island şi Milliard-City 1 . Mai târziu.

Numai cântecul harpei sale avea darul să-l liniştească pe regele Saul.Broad of Trade . imediat după alegerea ca preşedinte a lui Abraham Lincoln (1860). Numele provine de la vechea lungime uniformă a cablurilor navelor. 4 .unul dintre Statele Americii.savant francez. 2 .Ministerul Comerţului în Anglia. Spre vest 1 . Vechea Galie includea regiunile cuprinse între Rhin. intitulat: „Despre aluminiu.. 7 . 6 .dramaturg francez.dintre cei mai mari chimişti ai secolului trecut. 4 ..în engleză: cuţit de vânătoare.) autorul Psalmilor.Războiul de secesiune .n.n.din engleză: bărbat de o eleganţă rafinată.Invitaţi..războiul civil care a izbucnit în anul 1861 -în Statele Unite.Louisiana . Invitaţi. 3 -Ga/ia . care doreau menţinerea lui. Autorul se referă la unul dintre studiile sale.Mari colecţionari francezi din secolul trecut. Marea Mediterană. A încercat să cumpere şi casa lui Shakespeare.Go ahead . desfiinţarea legală a sclavajului n-a abolit crudele moravuri rasiste practicate şi astăzi în Statele Unite.nume dat de către romani ţinuturilor populate de gali. 5 . 2 .veche măsură de lungime.personificarea lunii în mitologia greacă.Ancablură . celebru pentru şarlataniile sale. 2 . fără voie (în latină: invitus-a-um înseamnă „împotriva voinţei sale"). într-o zi a avut ideea să cumpere o bătrână negresă pe care a plimbat-o-prin toate Statele Unite pretinzând că e doica lui Washington. Numele său a ajuns sinonim pentru şarlatan.ultimul rege al Lydiei (ţinut antic din Asia Minoră). Inviţi 1 .Henri Etienne Sainte-Claire Deville (1818-1881) .impresar american. Navigaţie 1 ..Dandy .(locuţiune engleză) înainte! 5 . Munţii Pirinei şi Oceanul Atlantic.Ernest Legouve (1807-1903) . care susţineau necesitatea abolirii sclavagismului populaţiei de culoare. când a fost cedată de Napoleon Bonaparte Statelor Unite. unul 3 . Alpi. 1834) . Din păcate.Bowie-knife . „Inviţi" .e. 5 .Cresus (înspre 563-548 î. Colonie franceză până în anul 1803. celebru în toată lumea veche pentru prodigioasele sale avuţii.E vorba de regele şi totodată poetul biblic David (1010-975? î. S-a terminat în anul 1865 prin victoria celor din nord.) . predecesorul său. 3 .Selene . •■ '' . şi cele din sud. proprietăţile. 4 . numărând 120 de brase sau 195 m. aşezat la golful Mexic.e.geograf şi cartograf german.invitaţi.Phineas Taylor Barnum (1810-1891) .Emest George Ravenstein (n. între statele din nord.. .. fabricarea şi aplicaţiile sale" (1859). apreciat şi pentru talentul deosebit cu care ştia să citească un rol.

cuvânt spaniol. 2 .Cliquot şi Roederer .Aluzie la „Războiul celor două roze". între casa de York şi cea de Lancaster. Arhipelagul Sandwich 1 . 6 . Acest război a slăbit considerabil aristocraţia engleză. supranumit „Regele modei". îl eliberează pé Asmodeu.după calendarul introdus după revoluţia franceză) când viitorul împărat devine prim-consul. în Anglia. Insulele Marchize 1 .Pronunciamento .e constituţia introdusă de Napoleon Bonaparte după lovitura de stat din 9 noiembrie 1799 (18 brumar anul VIII . război civil care a avut loc în secolul al XV-lea (1455-1485).celebru navigator englez.Ecuatorul.navigator spaniol de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Charles Saini-Léon (1817-1870) . diavolul şchiop. 3 . Asmodeu îi oferă un spectacol unic ridicând acoperişurile caselor şi dezvăluindu-i ceea ce se petrece sub ele. A explorat Oceania în trei expediţii succesive şi a fost ucis în insulele Sandwich..personaj celebru prin excentricităţile şi eleganţa sa.John Bull .Constituţia anului VIII . Aflându-se în locuinţa unui vrăjitor. Prima purta pe armoariile sale un trandafir alb.Linia echinocţială . act prin care o autoritate militară acaparează puterea în mod ilegal. împrumutată dintr-un pamflet al scriitorului John Arbuthnot (1712). lordul Henry Seymour (1805-1859) . Ori de câte ori stăpânii casei se mutau îşi luau penaţii cu ei şi-i instalau la noul domiciliu. 3 . A descoperit insulele Solomon şi o parte din Polinesia de Sud. studentul Cleophas. 3 . 5 . Drept răsplată. Trecerea Ecuatorului René Lesage (1668-1747).navigator francez.dandy englez.început în anul 1881.Trapeur. 5 .George Brummel (1778-1840) .(cuvânt anglo-american). 2 . 3 . vânător din nordul Americii care se serveşte de capcane (în engleză: „trape").James Cook (1728-1779) .Aluzie la romanul picaresc „Diavolul şchiop" al scriitorului francez Alain 1 .sorturi apreciate de vinuri şi şampanie.Gaetan Vestrìs (1729-1808) . A învins casa de Lancaster cu Henric al VH-lea Tudor. 4 .Etienne Marchand (1755-1793) .muzician şi coregraf francez. poreclă dată englezilor pentru încăpăţânarea şi felul lor greoi de-a fi. 4 .în engleză: John Taurul. canalul Panama a . 2 .celebru dansator al Operei din Paris.zeităţi ale casei la romani şi la etrusci. Lesage foloseşte acest artificiu pentru a crea o operă cu un ascuţit caracter critic la adresa societăţii din epoca sa.Aleurites trilobas . iar cealaltă unul roşu. eroul romanului.plantă din familia euphorbiacee. 4 .Penaţi . la iniţiativa lui Ferdinand de Lesseps.Alvaro Mendana de Neiro . fiu al unui modest servitor de fermă. acelaşi care a iniţiat în anul 1869 deschiderea canalului Suez.

cuvânt de origine italiană.personaj din mitologia greaca. 5 . Bon Accueil. Participant de frunte în mişcarea comunarzilor (1871). eroii dramei cu acelaşi nume de Shakespeare.port pe coasta estică a Maltei şi. 9 . aparţineau acestor familii.Eugène Scribe (1791-1861) . zeiţa frumuseţii.cuvânt breton însemnând „mare mică".62 m. messis . 3 . Fiul Soarelui.LV. autorul unui celebru memorial de călătorie „Călătorie în jurul lumii" scris (între 1766-1769) pe bordul vasului său „La Boudeuse" (Supărăcioasa). autorul unei „Geografii universale".Elisée Reclus (1830-1905) .familii rivale din Verona. la o diferenţă de 2° 20' 15" vest de Paris. 10 .misionar şi afacerist englez stabilit în Tahiti. bază navală engleză.La Valette .Alphonse Karr (1808-1890) .Jules Dumont d'Urville (1790-1842) . fapt pentru care a fost fulgerat de Zeus.în momentul în care a fost scris romanul.Coprah sau copra . 8 . 2 .seceriş.navigator francez. . 5 .unitate de măsură echivalând aproximativ cu 1.Influenza . el este deportat de guvernul reacţionar al lui Thiers în insulele Noii Caledonii.Louis Antoine de Bougain ville ( 1729-1811 ) .(din latină) cu atât mai mult.fost terminat abia în anul 1914. 7 .A fortiori .în franceză: bună primire.Braţ . golf situat în departamentul Morbihan (Franţa) şi în care se află un mare număr de insuliţe. 4 .navigator rus (secolul al XVIII-lea). Obţinând de la tatăl său îngăduinţa de a conduce carul soarelui. Romeo şi Julieta. 4 .mare navigator francez.miezul uscat al nucii de cocos din care se extrage uleiul de cocos. era cât pe ce să incendieze universul. actualmente.comandantul primei expediţii ruseşti în jurul lumii.Georges Pritchard (1796-1883) .a zecea lună a calendarului republican.Capulet şi Montagu . 6 . 11 . 4 . Trei săptămâni în Pomotu 1 . Abia din anul 1916 a fost adoptat ca meridian internaţional meridianul care trece prin observatorul de la Greenwich. deci la nouă ani după moartea lui Jules Verne (1828-1905). 6 .scriitor şi pamfletar francez. down = dar). A făcut o călătorie în jurul lumii în căutarea lui La Pérouse care naufragiase pe lângă insulele Vanikoro. Ciciagov.Messidor .Noua Cythera . 8 . 7 .Bougainville numeşte astfel insula Tahiti prin asociaţie cu insula Kythera (Cerigo) aşezată la intrarea în golful Lakonikos (Peloponezul de sud-est).Iosif Feodorovici Krusenstern (1770-1846) . Popas Ia Tahiti 1 . 3 . însemnând gripă. 2 . din 20 iunie la 19 iulie (lat.geograf francez.Morbihan . . vestită în antichitate pentru cultul Afroditei. gr.dramaturg francez.Possesion .în franceză: stăpânire.Phaeton . calculul longitudinilor se făcea în raport cu meridianul Parisului.

9 . insulele Mendana. 3 .celebru roman foileton al scriitorului francez Eugene Sue (1804-1857). Printre descoperirile sale se numără şi o parte din insulele arhipelagului Tuamotu. 2 .expresie italienească din terminologia muzicală.cea mai mare putere maritimă din timpul lui Jules Verne.Cartagina . sau Edmond Audran (1842-1901) . 4 .Daniel Auber (1782-1871) .nume străvechi al Marii Britanii.în engleză: cale ferată. Couture.Jacques Offenbach (1819-1880) . Lecocq.Samuel Wallis (? . Nobilii îşi disputau cu înverşunare avantajul de a se afla în preajma baldachinului regal în momentul în care augustul lor suveran descindea din pat. 4 . 3 . Tuberculele sale sunt foarte bogate în amidon. Cartagina reprezenta una dintre cele mai mari puteri maritime ale antichităţii.Sostenuto con espressione .în engleză: prânz.: . 5 .Sorgho . „Povestirile lui Hoffman" etc). Mallicolo şi o parte din Noile Hebride.Trezirea regelui la Versailles eră unul dintre momentele importante ale vieţii de curte.1795) .permisul de intrare al unei corăbii în port.Ignam . Ea se acordă numai în cazul în care' nu e nici o molimă pe bord.Railway .plantă agăţătoare.Lunch . datorat falezelor sale albe (lat. De aici.Pedro Fernandez Queiros sau-Quiros (1560-1614) .naturalist francez şi totodată autorul a numeroase operete („Frumoasa Elenă".Misterele Parisului . A descoperit o parte dintre insulele Marchize. Pietre Varney (1811-1879). 5 . în Franţa.navigator portughez. după o prealabilă vizită medicală a echipajului.Marişti . indicând un moment al execuţiei. Ch.Autorul se referă la tabloul pictorului Th. in Insulele Cook 1 2 alba).congregaţie religioasă catolică.compozitor francez.navigator englez. 11 .celebru navigator francez. A naufragiat lângă insula Vanikoro din arhipelagul Santa-Cruz. 4 . Dintr-o serbare într-alta 3 . Din arhipelag în arhipelag 1 .plantă din familia discoreaceelor. 2 . înseamnă gustare.Patenta medicală . Albion .specie de graminee alimentare. PARTEA A DOUA 1 .colonie feniciană. 6 . originare din Africa şi India. La început. . prelungit în mod expresiv. 10 . cultivată în regiunile calde.Jean Frangois Galaup de la Perouse (1741-1788) . analogia cu Anglia . autori de operete. cu fecule comestibile. dispărând fără urmă. intitulat „Romanii din timpul decadenţei" sau „Orgia romană".Arrow-root .compozitori francezi. dejun.

ele au fost îngropate în lavă.primul catarg vertical din faţa unei corăbii.sectă religioasă înfiinţată de pastorul protestant englez John Wesley (1703-1791). 6 . în urma unei violente erupţii.locuţiune latină: a vorbi „de visu" înseamnă a vorbi despre ceva văzut. zeul Infernului. tunuri cu tir rapid. 3 . .Pompei şi Herculanum .Robinson Elveţianul . Termen geologic indicând fenomene provenite din interiorul pământului. 4 . ea străbate zadarnic un mare număr de insule până ajunge la Delos. Urmărită de gelozia Junonei.Vană .Mitralii . Au fost redescoperite în secolul al XVIII-lea.poartă mobilă fixată pe un ax şi servind pentru reglarea scurgerii apei.Latona . Săpăturile care au continuat până în zilele noastre au scos la iveală aici unul dintre cele mai impresionante şi importante vestigii ale culturii antice..roman imitat după Robinson Crusoe. 4 .Taros . Ultimatum britanic 1 . mama lui Apolo şi a Dianei. descoperitorul Tasmaniei şi al Noii Zeelande. cultivată la tropice. 4 .Pommd .5 . al cărui nume a devenit sinonim cu al tunurilor fabricate de el printre altele.e.Wesîey-eni sau metodişti .Melinită .De visu .arbore sudic din familia ulmacee.de la Pluton. Chateau-Lafitte .inventator şi constructor de armament din secolul trecut. . 2 . scris de pastorul elveţian Johann-David Wyss (1743-1818): Descrie cu naive intenţii moralizatoare aventurile unei familii naufragiate pe o insulă pustie. 3 . 3 . . <1 2 .Plutonian .navigator olandez.Hibiscus . soţia lui Zeus. 2 .oraşe romane aşezate la. Hăituieli Fidji şi fidji-enii 1 .Este vorba de un anumit tip de tunuri fabricate în anul 1854 şi numite astfel după numele inventatorului lor.romancier englez.Catargul de mizenă . 1 .personaj din mitologia greacă. În anul 79 î.Orfeu in Infern .exploziv foarte puternic.vin de Burgundia. 5 . Tabu la Tonga-Tabu 1 .sort cunoscut de vin produs în departamentul Gironde. 2 . pe bază de acid picric.bucăţi de fontă cu care se încărcau odinioară obuzele. pentru marină.Robert Lewis Stevenson (1850-1894) .Micoculier . E întrebuinţat pentru încărcarea obuzelor. 3 .Abel Janssen Tasman (1603-1659). unde l-a născut pe Apolo.plantă cu tuberculi comestibili. 5.n.Benjamin Berkely Hotcbkiss . inginerul englez William George Armstrong.titlul unei operete de Offenbach.poalele vulcanului Vezuviu (Italia).arbore tropical din familia malvacee.

.Ministerul Afacerilor Externe în Anglia.4 .Foreign-Office .

Un „casus belii" 1 . deoarece participase la revolta Titanilor.Far niente . Schimb de proprietari 1 .vulcan din Antarctica (Ţara Victoria). privite din larg. insulele negre. 6 .dramaturg francez.Erebus .KarlAuer von Welsbach (1858-1929) . 2 . nesos = insulă. E azvârlit în Infern de Zeus.fabricant care se ocupă cu prepararea coprei (în engleză: to make: a fabrica.chimist austriac. Numele său vine de la un personaj mitologic. 2 .din italiană: a nu face (far)1 nimic (niente). pantele abrupte ale munţilor melanezieni apar foarte întunecate.521 m.Apă de Vals . în preajma litoralului Ţării Victoria. Această denumire nu i s-adat. iosua ar fi poruncit soarelui să se oprească pentru a putea obţine victoria. Pinchinat defineşte situaţia 1 . iar la nord Micronezia.Eugene Labiche (1815-1888) . Aşa cum pretinde legenda biblică. a face.816 m.Casus belii . Melanezia înseamnă. din pricină că melanezienii au pielea de culoare închisă. în semn de'doliu sau nenorocire. regele Ierusalimului. Ereb sau Erebus. 2 .căpetenie a hebreilor după Moise şi cuceritor al Canaan-ului. 3 . 4 . cum greşit se credea. fiul Haosului şi al Nopţii.(în latină) prin vrerea sa. 2 .Aluzie ironică la masa de spiritism.Se spune că „pavilionul este în berna* atunci când e înălţat numai la jumătatea catargului şi nedesfăşurat complet. aşadar. Atac şi apărare 1 .(din italiană) sie însuşi.losua .In petto .Din punct de vedere geografic.Coprahniaker .(în latină) motiv de război. Printre altele „Călătoria domnului Perrichon" la care se face aluzie. 4 . trândăvie. a produce). Tonga 10. inventatorul beculurcu gaz incandescent numit becul Auer. a vorbi in petto .Hic et nune . cu sensul: imediat 5 . insulele Oceaniei se împart în trei grupuri mari: la est Polinezia.vulcan din Antarctica.Ultimele adâncimi descoperite în prezent în Oceanul Pacific sunt următoarele: Insulele Mariane: 11.calamburul face aluzie la apele minerale din localitatea Vals-les-Bains (Franţa).Sui compos .382 m. autor a numeroase comedii. Tribord contra babord 1 . războindu-se cu Adonisedech. la vest Melanezia. Numele Ini desemnează una dintre zonele Infernului: Terror. Kurile-Kamciafka: 10. In limba greacă melos = negru.a-şi vorbi sie însuşi (în limbajul teatral). 3 .în latină: aici şi acum. ci pentru că. .

...............................................................................................................................333 Note ...................................................................... ............... ..37 Standard-Island şi Milliard-City......305 Pinchinat defineşte situaţia ...................................26 Cvartetul Concertant deconcertat............................................................................................................................................................................................................................................................................................• ..............89 Arhipelagul Sandwich.....................................................................................................344 Cuprins................... ......................................................................................................3 Puterea unei sonate cacofonice...................100 Trecerea Ecuatorului...................................................................................................................... .....................................................................320 Deznodământ....................................234 Hăituieli.................111 Insulele Marchize..................................................................................246 Fidji şi fidji-enii.......................................................... ........62 Spre vest ................................................................................................................................................................................. ............................................................................................................................................221 O colecţie de fiare ............................................207 Tabu la Tonga-Tabu..............................................................253 Un „casus belii"....265 Schimb de proprietari....124 Trei săptămâni în Pomotu .............165 Partea a doua în Insulele Cook.................................279 Atac şi apărare...........................................................................................................139 Popas la Tahiti........... „Inviţi"............77 Navigaţie.....................................................................................................................................50 Invitaţi.......................................................................152 Dintr-o serbare într-alta...293 Tribord contra babord...............................................................................181 Din arhipelag în arhipelag.....................13 Un cicerone vorbăreţ...............................CUPRINS Partea întâi Cvartetul Concertant........................................193 Ultimatum britanic ................................ ......................................352 ............................................................................ .................................. ..............................

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful