You are on page 1of 5

INSTITUȚ II EUROPENE

UE a fost creată în perioada care a urmat celui de-al Doilea Război Mondial. În prima etapă, s-a pus accent pe consolidarea cooperării economice: ţările implicate în schimburi comerciale devin interdependente din punct de vedere economic şi astfel se evită riscul izbucnirii unui nou conflict. În 1958 este creată Comunitatea Economică Europeană (CEE), care, iniţial, contribuie la intensificarea cooperării economice între şase ţări: Belgia, Germania, Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Urmează crearea unei pieţe unice de mari proporţii, care continuă să se dezvolte către valorificarea întregului său potenţial. Ceea ce a început ca o uniune strict economică a devenit treptat o entitate cu activităţi în nenumărate domenii, de la ajutor pentru dezvoltare, până la politica de mediu. Această schimbare a fost reflectată de modificarea, în 1993, a numelui Comunităţii Economice Europene (CEE), care a devenit Uniunea Europeană (UE). Uniunea Europeană este întemeiată pe statul de drept. Cu alte cuvinte, toate acţiunile pe care le întreprinde se bazează pe tratate, asupra cărora au convenit toate statele membre, de comun acord, în mod voluntar şi democratic. Aceste acorduri sunt obligatorii din punct de vedere juridic şi stabilesc obiectivele UE în domeniile sale de activitate. Unul dintre obiectivele principale este promovarea drepturilor omului, pe plan intern şi mondial. Demnitatea umană, libertatea, democraţia, egalitatea, statul de drept şi respectarea drepturilor omului sunt valorile intrinsece ale UE. Din 2009, odată cu semnarea Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale reuneşte toate aceste drepturi într-un singur act. Instituţiile UE sunt obligate să le respecte, la fel şi guvernele statelor membre atunci când aplică legislaţia europeană. Piaţa unică este principalul motor economic al UE, facilitând libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalului şi persoanelor. Un alt obiectiv-cheie este dezvoltarea acestei resurse majore, pentru a le permite europenilor să se bucure din plin de avantajele pieţei unice.

De asemenea. În definirea şi punerea în aplicare a politicilor şi acţiunilor comunitare. promovarea şi respectarea drepturilor omului.1 Din punct de vedere funcţional. Pentru a putea transpune visul unei Europe puternice ca factor de stabilitate printr-o abordare comunitară transparentă. Instituții europene si drepturile omului. promovarea valorilor sale. 1 Irina Moroianu Zlătescu. 2008 . organizaţiile europene occidentale sunt de două categorii: • • organizaţii interstatale de tip clasic sau de cooperare interguvernamentală organizaţii de integrare sau supranaţionale Organizaţiile de integrare sunt orientate spre interior. având printre obiectivele sale apărarea democraţiei.. participând la procesul decizional alături de instituţiile europene. asigurarea coerenţei. eficientă. Uniunea urmăreşte să combată orice discriminare pe motive de sex. ale cetăţenilor şi ale statelor membre. București. ai cărui membri sunt aleşi prin vot direct. Uniunea dispune de un cadru instituţional unic care are drept scop: urmărirea obiectivelor Uniunii. servirea intereselor Uniunii. Editura I.D.Pe măsură ce se extinde. eficacităţii şi continuităţii politicilor şi acţiunilor întreprinse în vederea atingerii obiectivelor sale. UE doreşte ca instituţiile europene să fie mai transparente şi mai democratice. Organele acestora sunt independente de guvernele statelor membre sau pot avea şi un caracter interguvernamental. rasă sau origine etnică. vârstă sau orientare sexuală. ele deliberează prin vot majoritar. handicap. democratică Uniunea a trebuit să parcurgă o serie de etape instituţionale.prosperitatea şi pacea. cetăţenii europeni dispun de mai multe mijloace de a participa la viaţa politică europeană. deciziile lor se impun statelor membre precum şi particularilor din aceste state. iar parlamentele naţionale joacă acum un rol mai important.O. religie sau convingeri. a fost învestit cu noi prerogative. La ora actuală Uniunea regrupează 27 de state pe plan economic şi politic. spre membrii săi.R. Conform Tratatului privind instituirea unei Constituţii pentru Europa. Parlamentul European.

În principiu. . • Comisia Europeană. Împreună. alături de preşedintele Comisiei Europene. în care: • priorităţile generale sunt stabilite de Consiliul European. aceste trei instituţii elaborează politicile şi legislaţia care se aplică în toată Uniunea. care reuneşte liderii naţionali şi europeni • deputaţii europeni. de două ori pe semestru. prin rotaţie. Comisia şi statele membre le implementează. care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de către aceştia • Consiliul Uniunii Europene. iar Comisia trebuie să se asigure că legislaţia europeană este corect aplicată. care reprezintă statele membre. în cadrul Consiliului Uniunii Europene Stabilirea agendei Consiliul European stabileşte direcţiile politice generale ale UE. care reprezintă interesele Uniunii în ansamblu. prin intermediul „procedurii legislative ordinare” (fosta „codecizie”).în prezent Herman Van Rompuy . ai cărei membri sunt desemnaţi de guvernele naţionale • guvernele promovează interesele statelor membre. aleşi prin vot direct. de statele membre. dar nu are puteri legislative. Ulterior. în cadrul unor întruniri care se desfăşoară pe parcursul mai multor zile. iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă. Comisia propune actele legislative. reprezintă interesele cetăţenilor în cadrul Parlamentului European • interesele Uniunii în ansamblu sunt promovate de Comisia Europeană.şi îi reuneşte pe şefii de stat şi de guvern din ţările membre. Preşedinţia Consiliului este deţinută. Adoptarea legislaţiei europene Elaborarea şi adoptarea legislaţiei europene implică 3 instituţii: • Parlamentul European.UE beneficiază de un cadru instituţional unic în lume. Este condus de un preşedinte .

Două alte instituţii europene joacă in rol vital: • • Curtea de Justiţie garantează respectarea dreptului european Curtea de Conturi controlează modul de finanţare a activităţilor Uniunii Atribuţiile şi responsabilităţile acestor instituţii sunt prevăzute în tratate. Tratatele stabilesc. UE dispune şi de alte instituţii şi organisme interinstituţionale specializate: • Comitetul Economic şi Social European reprezintă societatea civilă. de asemenea. angajatorii şi salariaţii • • Comitetul Regiunilor reprezintă autorităţile regionale şi locale Banca Europeană de Investiţii finanţează proiectele de investiţii ale UE şi sprijină întreprinderile mici prin intermediul Fondului european de investiţii • • Banca Centrală Europeană răspunde de politica monetară europeană Ombudsmanul European investighează plângerile privind proasta administrare de către instituţiile şi organismele UE • Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor are rolul de a asigura protecţia datelor cu caracter personal ale cetăţenilor • • Oficiul pentru Publicaţii publică informaţii despre UE Oficiul European pentru Selecţia Personalului recrutează personal pentru instituţiile şi organismele UE • Şcoala Europeană de Administraţie organizează cursuri de formare în diverse domenii pentru personalul instituţiilor UE • numeroase agenţii specializate şi organisme descentralizate desfăşoară o serie de activităţi de natură tehnică. regulamentele şi procedurile pe care instituţiile UE trebuie să le respecte. acestea constituind baza a tot ceea ce face UE. Ele sunt adoptate de către şefii de stat şi/sau de către prim-miniştrii statelor membre şi ratificate de către parlamentele naţionale. ştiinţifică sau de gestionare .

asigurând. Aceasta conduce lucrările Consiliului Afaceri Externe şi trasează direcţiile politicii externe şi de securitate comune. funcţie deţinută în prezent de Catherine Ashton. consistenţa şi coordonarea acţiunilor desfăşurate de UE pe plan extern Sursa : http://europa. în acelaşi timp.• Serviciul European de Acţiune Externă (SEAE) îi oferă sprijin Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.eu .