You are on page 1of 35

CAPITOLUL II EVOLUŢII ŞI MUTAŢII ÎN AGRICULTURA ROMÂNIEI Planul temei

:
2.1. Evoluţia agriculturii în ţara noastră până în 1945 2.1.1. Evoluţia istorică si socială a agriculturii în ţara noastră până în 1918 2.1.2. Evoluţia istorică si socială agriculturii în ţara noastră în perioada 19181945 2.2. Evoluţia agriculturii româneşti dupa 1945 2.2.1. Evoluţia postbelică a agriculturii în România în perioada comunistă 2.2.2. Evoluţia agriculturii după 1989 în România 2.3. Tranziţia la economia de piaţă în agricultura României în perioada postdecembristă 2.3.1. Impactul tranziţiei asupra economiei româneşti; aspecte conceptuale ale procesului de privatizare 2.3.2. Specificul tranziţiei în agricultura României 2.4. Progresul agriculturii romaneşti in drumul către integrarea in structurile EU

Obiectivele temei: Evidenţierea contextului istoric si ale principalelor caracteristici ale agriculturii Romaniei in principalele etape istorice incepand cu 1864 ;

- Prezentarea etapelor, a principalelor fenomene intalnite si a rezultatelor procesului de
restructurare a agriculturii in vederea tranzitiei acesteia la economia de piata.

- Prezentarea caracteristicilor, a schimbarilor structurale si a perspectivelor sectorului agricol
romanesc in vederea integrarii in UE. Cuvintele cheie: Reforma agrara Colectivizare Etatizare 21 Tranzitie Legea fondului funciar Privatizare

Polarizare

CAPITOLUL II EVOLUŢII ŞI MUTAŢII ÎN AGRICULTURA ROMÂNIEI
Evoluţia spaţiului rural al României este rezultanta complexă a unor factori de natură istorică, politică, economică, socială, conjuncturală şi nu în ultimul rând a unor factori de natură internaţională. Pentru a fundamenta ştiinţific ceea ce trebuie să întreprindem pentru restructurarea agriculturii noastre, pentru revigorarea spaţiului rural românesc, pentru trezirea ţăranului nostru este necesară o analiză a drumului parcurs de agricultura României pentru că odată cu renaşterea ţăranului şi satului românesc renaşte naţiunea română. 2.1. Evoluţia agriculturii în ţara noastră până în 1945 2.1.1. Evoluţia istorică si socială a agriculturii în ţara noastră până în 1918 Bazele agriculturii noastre se pun în ultimele trei decenii ale secolului trecut si în primele decenii ale secolului nostru. Dezideratul fundamental al ţăranului român, acela de a fi proprietarul pământului pe care-l munceşte, începe să prindă contur imediat după unirea Principatelor Române în 1859. Reforma agrară, promulgată de principele Alexandru Ioan Cuza în 1864, a contribuit în mare măsură la ameliorarea structurii de proprietate din Principatele Române şi la înlăturarea oricărei forme de legătură silită între ţăran si proprietar (claca), fără însă să rezolve problemele tehnice si economice ale exploataţiei agricole şi starea de înapoiere a ţărănimii. Reforma agrară din 1864 nu a avut efectul scontat pentru că ţăranul român, devenit proprietar de pământ, nu avea inventarul şi capitalul necesar pentru exploatarea pământului. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu celelalte legi cu impact funciar, începând cu cea din 1866 şi continuând cu legile din anii 1868; 1872; 1875; 1880; 1884; 1903 - care au fost sortite eşecului. Chiar dacă Constituţia din 1866 proclamă libertatea personală, o mare parte a ţărănimii moldovene şi muntene a ajuns în situaţia de neiobăgie ca urmare a aplicării Legii tocmelilor agricole. Tot acum în această perioadă apare un fenomen de masă, fenomenul arendăşiei. Proprietarul, în absenţa capitalului şi activului de exploatare nu avea altă soluţie decât arendarea, el fiind constrâns să accepte condiţii de arendare impuse de arendaş, în caz contrar terenul său rămânea în mare parte nelucrat. În anul 1864 şi până la Marea Unire nu se produc mutaţii semnificative în agricultura din Principate. Totuşi economia capitalistă a avut o influenţă puternică asupra evoluţiei structurilor agrare si a problemei agrare. Ea a creat primele pieţe pentru produsele agricole, dar nu se poate vorbi despre piaţa agricolă în adevăratul sens al noţiunii, poate cu excepţia pieţii cerealelor. În perioada 1864 - 1918 fenomenele cu caracter general constatate sunt următoarele: - populaţia rurală se situează constant la ponderea de 75-80 % din populaţia totală; - sporul natural al populaţiei rurale şi legislaţie succesorială favorizează parcelarea si diminuarea excesivă a proprietăţilor mici; - piaţa agricolă si prelucrarea industrială a produselor agricole se aflau la un nivel foarte redus. Istoria dezvoltării economiei rurale din estul Europei demonstrează că suprafeţele proprietăţilor funciare au crescut, dar cu un ritm foarte lent (astfel în 1892 în Franţa suprafaţa medie pe exploataţie era de 8,60 ha; de 11,65 ha în 1930, de 14 ha în 1955, ca să ajungă în 1992 la 29 ha). Structura funciară în Vechiul Regat (Moldova si Muntenia) în anul marii răscoale ţărăneşti din 1907 reflectă faptul că 77,2 % din numărul exploataţiilor agricole erau sub 5 ha, deţinând doar 25,8 % din 22

suprafaţa arabilă, în timp ce 22,8 % din numărul exploataţiilor erau mai mari de 5 ha, ponderea acestora în suprafaţă arabilă fiind de 74,2 %. În acel an 5375 proprietari latifundiari deţineau 48,7 % din suprafaţa arabilă a Vechiului Regat (în cifră absolută 3 810 352 hectare) ponderea lor fiind sub 1 % din numărul exploataţiilor totale (mai precis 0,56 %). Această structură a proprietăţii funciare care nu se modifică până în 1918, poate fi caracterizată ca fiind a unei economii de tip feudal, cu mari proprietăţi latifundiare. Polarizarea excesivă a proprietăţii funciare a constituit premisa mişcărilor violente din 1907. Evoluţia structurilor agrare în celelalte provincii istorice româneşti, Ardealul, Banatul, Crişana, Maramureşul, Bucovina şi Basarabia este marcată de apartenenţa vremelnică a acestora la cele două imperii austro-ungar şi ţarist. M. Constantinescu, în lucrarea "L'evolution de la proprieté‚ rurale et la reforme agraire en Roumanie" (Bucureşti, 1925), arăta că în Transilvania la începutul anului 1918, românii care reprezentau 63,75 % din populaţie aveau în proprietate numai 24 % din suprafaţa agricolă si forestieră a acestei provincii, ceea ce demonstrează că structura proprietăţii funciare era profund distorsionată în defavoarea populaţiei majoritare româneşti. Dominaţia imperiului ţarist asupra Basarabiei în perioada 1912-1913 marchează profund structurile rurale din această provincie. Specific acestei provincii româneşti este politica ţaristă de colonizare si cumpărările masive de proprietăţi funciare de către nobilimea rusă. Structura proprietăţii funciare este bipolară, asemănătoare cu cea din Vechiul Regat. Un număr de 2171 de exploataţii agricole deţineau 1689000 ha, reprezentând 49,1 % din suprafaţa Basarabiei. În ansamblul întregii ţări în anul 1918 se remarcă existenţa unui număr foarte mare de exploataţii mici, cu o pondere de 95,7 % în totalul exploataţiilor, cu o suprafaţă medie pe exploataţie de 4,35 ha. La polul opus se situa marea proprietate funciară care, cu o pondere de numai 0,7 % în totalul exploataţiilor, deţinea 40 % din suprafaţa tării. Exploataţiile de mărime medie erau slab dezvoltate, reprezentând 3,6 % din totalul exploataţiilor româneşti, ocupând 15,9 % din suprafaţa ţării, această tendinţă fiind totalmente contrară celei din Europa. În Franţa, de exemplu în acelaşi an 1918, ponderea cea mai mare în suprafaţa agricolă (59,6 %) o deţineau exploataţiile de mărime medie. O altă caracteristică a evoluţiei agriculturii, a structurilor agrare în România este aceea că o dată cu dezvoltarea capitalismului continuă să fie prezente puternice structuri agrare latifundiare şi relaţii agrare cu caracter neiobăgist. Marele economist Virgil Madgearu care s-a ocupat de mecanismul de funcţionare al sistemului agrar românesc face o serie de consideraţii deosebit de interesante. Astfel, arată V. Madgearu, gospodăria mică ţărănească cu o suprafaţă de 3-4 hectare teren agricol, pe lângă faptul că nu asigură utilizarea integrală a forţei de muncă a familiei ţărăneşti, nu-şi asigură complet necesarul de produse agricole pentru autoconsumul propriu, aflându-se într-o economie de subzistentă. Gospodăriile mari produc şi pentru autoconsumul lor, plătesc şi în natură o parte din munca ţăranilor, dar în primul rând produc în cea mai mare parte pentru piaţă. De fapt în aceste gospodării mari - care pot fi asimilate marilor exploataţii agricole, se obţineau cereale pentru piaţa europeană, imprimând agriculturii din Vechiul Regat o tentă cerealistă. Agricultura României în anul Marii Uniri poate fi caracterizată ca o agricultură puternic marcată de subdezvoltarea economică generală a tării, cu o structură a proprietăţii funciare cu un bipolarism excesiv, cu un sistem de producţie unilateral, cel cerealier, extensiv si nu în ultimul rând prin existenta încă a relaţiilor de tip feudal alături de cele de tip capitalist (I.P. Otiman, 1994). 2.1.2. Evoluţia istorică si socială agriculturii în ţara noastră în perioada 1918-1945 Răscoala ţăranilor din 1907 a stat la baza schimbărilor agrare esenţiale, de substanţă din spaţiul rural românesc, care au debutat din anul 1918. Bazele teoretice şi politico-sociale ale acestor schimbări au fost puse de economiştii de marcă ai României: V. Madgearu, C.Stere, M. Cornăţeanu, Vintilă I.C.Brătianu. 23

097 Cota de expropriere % 81.663.1 Sursa: Păun Ion Otiman . după cum urmează: în Basarabia în 1920. 2.596 860.401 1. (Tabelul nr.8 7.156.1 Nr.Agricultura României la cumpăna dintre milenii II-III.809 75.549 2.974 24 46. dar si o serie de principii. crt.2 se desprinde în mod clar creşterea ponderii suprafeţelor proprietăţilor mici în cadrul fiecărei provincii în parte dar şi la nivel naţional: de la 43. 1.008.pentru toate provinciile României Mari. Terenul expropriat.990.953 3.397.0 87.844. 3.1 74.8 100. 7 %.967 6. Crişana.195 860. Reforma agrară din 1918 cuprinde patru legi . una din reuşitele certe ale reformei fiind aplatizarea bipolarităţii proprietăţii funciare.984 81.397. Maramureş se discută reforma agrară în Marele Sfat Naţional al provinciilor respective iar în anul 1920 este votată si de Parlamentul României Mari.751.3 1. prin vânzare. 2. astfel: Suprafeţele expropriate prin Reforma agrară (1918) Tabelul 2. a fost de cca.3 % la 10. Structura proprietăţii funciare înainte si după reforma agrară din anul 1918 Tabelul 2.108.450 7. Provinciile Clasificarea exploataţiilor după mărimea suprafeţelor < 10 ha 10-100 ha > 100 ha Total < 10 ha 10-100 ha Înaintea reformei hectare % 3. în suprafaţă de 6.8 42. în Transilvania. 8 % la 73. Vechiul Regat 2 Basarabia .747 190.776. 2 milioane hectare.împroprietărirea ţăranilor fără pământ sau cu pământ puţin. .953 612.9 61.100 ha. 4. Banat.857 Suprafaţa expropriată (ha) 2.508. cea mai amplă de altfel din întreaga Europă. în timp ce suprafaţa aferentă latifundiilor scade de la 40. Suprafaţa prevăzută a se expropria.732.3 66. juridice.2 Nr.000 8.7 76.999 3. după principiile cuprinse în lege. în perioada respectivă a produs mutaţii semnificative în structura proprietăţii agrare.5 100.827 180. 1994 .exproprierea pentru cauză de utilitate publică sau naţională a proprietăţilor latifundiare mai mari de 100 ha.1). Reforma agrară din 1918 este un act legislativ fără precedent în legislaţia românească.990.008.851 7.Legea pentru reforma agrară este promulgată în 1918 pentru Vechiul Regat.înfiinţarea unor instituţii tehnice. cuprinzând exproprierea unei suprafeţe de un milion de hectare.3 După reformă hectare % 6. Reforma agrară din 1918.4 10.417 115.491. După Marea Unire din 1918 se adoptă legile reformei agrare si în celelalte provincii româneşti. norme si metode de lucru comune. cu elemente specifice pentru fiecare din provinciile respective. .4 %.920 1. Din datele prezentate în tabelul 2.999 2. reprezintă circa 3/4 din suprafaţa marilor latifundii româneşti. Provinciile Vechiul Regat Basarabia Transilvania Bucovina ROMÂNIA Suprafaţa latifundiilor (ha) 3. crt.7 10.6 4.851 1.648.2 4.0 51. ca amploare. administrative şi economice pentru aplicarea legilor reformei agrare.

prin succesiune si înzestrare.9 40. În 1930 din cele peste 18 milioane persoane cât număra populaţia României 79.441.134.6 7.844.1 2.182. marile exploataţii de tip capitalist si gospodăriile mari si mijlocii ţărăneşti. care consfinţeşte în primul rând terminarea reformei agrare din 1918.0 4. acestea începând să producă tot mai mult pentru piaţă. au căpătat tot mai mult un caracter universal (caracterizat prin practicarea policulturii). Astfel. crt.7 15. Înfăptuirea reformei agrare din 1918-1921 a constituit un moment însemnat pe calea dezvoltării agriculturii româneşti. extinzând tot mai mult culturile comerciale.134. cu excepţia poate a unor zone din Banat si Transilvania.087.0 480.0 43.648 14.4 100.000 14.751.5 4.0 2.0 7. Dezvoltarea capitalismului în întreaga economie naţională a influenţat puternic economia gospodăriilor ţărăneşti.0 Sursa: Păun Ion Otiman .350 100. Economia de schimb. 1994 Ca efect al reformei s-a produs o mutaţie a mărimii medii pe clase de proprietate. fărâmiţată prin parcelarea excesivă.195.3 100. Înzestrarea tehnică a gospodăriilor ţărăneşti era precară.117 28.0 73.9 115.5 2.117 28. Antrenarea gospodăriilor ţărăneşti. la sfârşitul lui 1938.9 hectare.4 hectare la 4. au început să capete tot mai mult un caracter unilateral (se orientau pentru obţinerea unui singur produs destinat pieţei). Bucovina 5. În paralel cu evoluţia numerică.200. Libera circulaţie a terenurilor.536.350 100. datorită naturii lor social economice deosebite.9 1. cei care îşi desfăşurau activitatea la sate reprezentau chiar 81. Provinciile 3.750 20. deşi viaţa era grea pentru ţăranul român. 25 .0 405.153. evoluţia populaţiei arăta că procentual.195.1 4.547 56.000 8. Astfel.760 3.2 hectare pe gospodărie (Ion Păun Otiman. era mai dezvoltată în gospodăriile ţărăneşti mai mari. Aşa este cazul cu legea Mihalache din 20 august 1929 (Legea circulaţiunii pământurilor).182.108.054 2. 1994). iar civilizaţia a pătruns în mediul rural. oferea producţii slabe.312 100. a determinat mutaţii structurale importante în proprietatea funciară interbelică.457 37. bazată pe culturi comerciale. Mica proprietate.100.441.847 20. orientate pentru acoperirea tuturor nevoilor de consum familial.9 hectare.330.619 8.738 34.4 hectare la 172.5 100. Comparativ . satele s-au mărit. ROMÂNIA Clasificarea exploataţiilor după mărimea > 100 ha Total < 10 ha 10-100 ha > 100 ha Total < 10 ha 10-100 ha > 100 ha Total < 10 ha 10-100 ha > 100 ha Total Înaintea reformei hectare % 1. pentru care se obţineau preţuri de vânzare scăzute. iar suprafaţa gospodăriilor mari de la 555.838. cu suprafeţe mari în schimbul de mărfuri a dus la specializarea producţiei.967 92. a cărei esenţă o constituie ferma mijlocie ţărănească o serie de legi funciare promulgate de parlamentul României au avut ca intenţie lăudabilă formarea de gospodării mijlocii. prin ridicarea restricţiilor de vânzare (impuse de legea reformei agrare). Transilvania 4.661 7. Trecerea de la marea proprietate feudală la gospodărie mijlocie ţărănească a sporit interesul ţăranului pentru a folosi mai bine pământul. Orientându-se după evoluţia agriculturii vest-europene.9 10. Micile gospodării ţărăneşti.153.054 8.Nr. viabile din punct de vedere economic. Creste suprafaţa exploataţiilor mici de la 4.1 100.8 15.0 După reformă hectare % 352.55 % din numărul locuitorilor.037 520.000 520.312 100.4 hectare la 12.9 2. care acumulase în timp nemulţumiri profunde.857 3.000 77. în schimb exploataţiile mijlocii şi mari scad în suprafaţă.539 44.Agricultura României la cumpăna dintre milenii II-III.661 22.8 % trăiau în mediul rural.5 39. suprafaţa gospodăriilor mijlocii se reduce de la 42.

60% din totalul suprafeţei arabile (din datele tabelului 2. întrucât exploataţiile sub 10 ha reprezentau cca. Însă cel mai grav factor era fărâmiţarea suprafeţelor de teren arabil.1 3. Precizăm că nu desconsiderăm avantajele proprietăţii mici (munca “în familie”. Consiliul Superior Economic. Bucureşti. 1 2 S. întrucât: . interesul pentru lotul propriu). ani întregi.280. Populaţia României. 59%. totală suprafaţa suprafaţa (mii ha) (mii ha) arabilă totală (mii) (%) 5. 1937.3 5. valoarea inventarului nostru agricol era de 3 ori mai mică decât în Polonia.470 14. În deceniul al patrulea se impunea dezvoltarea proprietăţii mari şi mijlocii. Virgil Madgearu aprecia că în perioada respectivă în ţara noastră exista “o stare de suprapopulaţie agricolă”2 caracterizată prin disproporţionalitatea dintre numărul locuitorilor rurali (în creştere) şi mijloacele lor de subzistenţă (tot mai reduse). .Agricultura trebuia sprijinită mai mult de către Stat. după războiul mondial 26 .955 24. totuşi nu putem lăsa neobservate neajunsurile ei.în anul 1930.535 35.0 75 4. superior în mediul rural. . . prezentăm următoarele date (tabelul 2.790 25. .4 1. Evoluţia economiei româneşti.populaţia rurală aducea Statului serioase contribuţii. Virgil N. Georgescu. înregistrând un nivel scăzut al investiţiilor. 78. 92% din numărul total al exploatărilor şi cca.0 100.850 Sursa: Prelucrat după: “Aspecte ale economiei Tipografia Curţii Regale”.0 româneşti.870 TOTAL 3.participarea sectorului agricol la formarea venitului naţional şi la export era relativ ridicată. . Grupa de exploatări Până la 5 ha 2. Activitatea agricolă a anilor 1930-1935 se desfăşura pe principii extensive şi neraţionale.arabilă supraf.teritoriul folosit de agricultură era foarte întins.2 0. baza dezvoltării noastre se dovedea a fi agricultura. cel mai important fiind pulverizarea suprafeţelor cultivate. utilizarea incompletă a muncii ţăranilor. alimentaţia slabă. de 15 ori mai redusă comparativ cu Germania şi de 42 ori mai scăzută faţă de Elveţia). înzestrarea tehnică modestă (de pildă.000 5 – 10 ha 560.750 100.0 4.0 12.8 28.începând din 1930.0 3. o cauză importantă era preţul de vânzare al pământului care determina venituri agricole mici. 1939.6 27.3). Pentru ilustrarea unor aspecte privind situaţia sectorului nostru agricol din ţara noastră la începutul deceniului al patrulea. Cauze directe ale acestei situaţii erau în esenţă: presiunea demografică.tehnica maşinistă se putea aplica în condiţii mult mai bune pe terenuri întinse.460. Manoilă . deşi între ei doar cca.2 20. erau activi propriu-zis. fiind necesară o evoluţie a ei alături de industrie.3 Exploatări Întindere în Întindere în % în % în supraf.4 24.0 100.3. Bucureşti. practicând modalităţi de cultivare strict tradiţionale şi apelând în proporţie mică la utilizarea unor metode performante sau la folosirea îngrăşămintelor chimice.8 7.C.7 19. a fost.110 10-100 247. D. De asemenea. Deşi se afirma că România tindea spre tipul de economie “mixtă agricolă-industrială”. cel puţin din următoarele considerente: .5 3.2% din populaţia activă a ţării era ocupată în agricultură. excedentul anual al populaţiei1. Madgearu.270 > 100 ha 12.ponderea ţăranilor în populaţia totală era majoritară.): Structura agrară a României după suprafaţa arabilă şi totală.0 17. potrivit recensământului agricol din 1930 Tabelul 2.

Consiliul Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale. inventarul agricol redus al României se reflecta în existenţa – spre exemplu – a unui număr de numai cca. pământul era încă lucrat prin mijloace şi tehnici tradiţionale. Starea precară a agriculturii româneşti. 21 la nivelul întregii ţări. 36% din gospodării nu dispuneau de vite de tracţiune. dar comparativ cu interesul manifestat şi cu realizările obţinute de alte ţări în aceeaşi perioadă. 121.4. 81. întregind situaţia dificilă a sectorului rural. Bucureşti. faţă – de pildă – de 47.6 în Germania.4% creşteau peste 2 asemenea animale. indiscutabil. Deşi mica producţie nu avea şanse în faţa concurenţei producţiei la scară mare. nordul Transilvaniei). caiet de studiu nr. era necesară susţinerea noului. se contribuia la aprovizionarea mai multor persoane. Trebuia înlăturată starea materială deficitară a ţărănimii române. Tisei. Faptul dădea naştere unor numeroase decalaje teritoriale: putem aminti aici că în zonele în care numărul animalelor era scăzut pe unitatea de suprafaţă – nu întâmplător – era cea mai slabă dotare cu forţă mecanică (Şesurile Moldovei. Se adăuga acestor deficienţe. care se situa la un nivel scăzut faţă de alte ţări (între 1928-1937 producţia medie la grâu era la noi doar de 9. a stării sanitare şi alimentare. Consiliul Superior Economic.): Recolta de cereale între 1930-1939 Prelucrat după: “Aspecte ale economiei româneşti. 35. Doar astfel se putea îmbunătăţi randamentul producţiei. ne găseam într-o certă stare de înapoiere.9%. disproporţia dintre densitatea mare a populaţiei rurale. studiată de unii specialişti în legătură cu dezvoltarea de ansamblu a economiei noastre. Astfel. În 1935. În 1935. Din analiza venitului brut al unei gospodării ţărăneşti rezulta că producţia vegetală alcătuia baza mecanismului de producţie şi constituia principalul izvor al veniturilor agricole. numărul scăzut de animale de muncă. revenind la un nivel ridicat abia din 1936). iar în Germania – 21. Dunării. Abia după 1935. La elementele “tehnice” se ataşa. exista doar o secerătoare la 154. la nivelul anului 1938. randamentul mediu la recolta de cereale s-a mai îmbunătăţit. Deşi importul de maşini agricole s-a dovedit crescător în perioada 1931-1938.670 maşini de treierat şi a mai puţin de 4.1 q/ha). în primul rând datorită tehnicii utilizate de ţările amintite – şi nu pentru că ţăranul român ar fi muncit mai puţin decât altul european. dar se cerea acţiune şi în domenii precum: îmbunătăţirea nivelului cultural. În 19351 situaţia generală a agriculturii noastre se dovedea vizibil îmbunătăţită faţă de 1930. 14. Trebuia avut în vedere mai ales faptul că producţia care era posibil de obţinut cu o tehnică maşinistă avansată ar fi oferit posibilitatea satisfacerii nu doar a necesităţilor interne. Tipografia Curţii Regale”. disproporţionat repartizate între zonele geografice. Dobrogea.4 q/ha. nu aveau deloc vite. 22 Gheorghe Dobre. Producţia şi consumul de cereale în România interbelică (1929-1939). deoarece tot ei reprezentau baza agriculturii. în timp ce în Anglia randamentul aceleiaşi culturi era 22. Datorită factorilor interni care au influenţat-o (starea tehnică fiind hotărâtoare). în timp ce abia 1. depăşirea convingerilor refractare la înnoiri.creştea varietatea lucrărilor pe suprafeţe în pantă. 1939. ci şi o creştere a producţiei pentru export.700 tractoare.6 ha. raportat la suprafaţa arabilă. după cum urmează (tabelul 2. Bucovina. sau de 45 în Austria şi productivitatea redusă a muncii în mediul sătesc. 1987. în condiţiile unei dotări tehnice reduse şi. numărul mediu de animale de tracţiune la 100 ha teren arabil era de cca. Ca atare. aveau câte una. realitatea reliefa grava rămânere în urmă a sectorului agricol naţional. realitate total nemulţumitoare.5%. 10.3 ha şi o semănătoare la 183.3 q/ha. era cauza principală a faptului că. Situaţia nu s-a schimbat prea mult nici în 1937 când. producţia de cereale a oscilat mult în deceniul al patrulea (cu scăderi accentuate în 1932 şi mai ales în 1934. oricum. însă menţionăm că în 1939 el a atins abia nivelul înregistrat în 19302. 1 27 . de exemplu. Bucureşti.6 locuitori/km pătrat de teren cultivat. se impunea totuşi ajutorarea micilor proprietari de către Stat.

019 1934 86. În ceea ce priveşte valorificarea producţiei agricole.455 60. 28 Anul . Valorile producţiei agricole au urmat o curbă la fel de asimetrică.5): Având în vedere datele din tabelul 2. deşi a încercat). însă. lipsa unui sistem corespunzător de silozuri. 1987. cca. fiscalitatea excesivă.1 1934 42.5 Sursa: Aspecte ale economiei româneşti. observăm că valoarea producţiei (în scădere până în 1936) a fost foarte redusă în anii 1932-1934 (întrucât sistemul primelor de export n-a putut elimina influenţa dezastruoasă a crizei mondiale. În asemenea condiţii.209 54.945 Sursa: Gheorghe Dobre: Producţia şi consumul de cereale în România interbelică (19201939). Tipografia Curţii Regale. lei) (mil. în deceniul al patrulea.764 24. politica preţurilor interne (limitele maximale fixate pentru preţurile bunurilor rezultate din acest domeniu). 80% din cantitatea de cereale obţinută. consumul intern viza. 1939. 62. Legea de organizare şi de încurajare a agriculturii (1937) a marcat aplicarea programului de coordonare şi sistematizare în această ramură. În privinţa exportului. când s-au obţinut cca. chiar dacă începând din 1935 el şi-a recăpătat poziţia anterioară crizei din 1929-1933. Bucureşti. Bucureşti. Valoarea producţiei Din care: valoare cereale (mil.înzestrarea agriculturii cu mijloace mecanice adecvate.5 1931 45.374 35.449 37. în acelaşi timp cu o mai bună aprovizionare a pieţei interne.6 1936 58.197 57. se dovedea necesară rezolvarea imediată a unor importante probleme tehnico-economice: . exportul excesiv de materii cu valoare mică.439 1933 110.5. Din păcate după 1937 a continuat.803 52. moment care a însemnat – în opinia noastră – începutul unei noi evoluţii ascendente a producţiei şi a suprafeţelor cultivate anual. în principal : infrastructura deficitară (mai ales reţelele de transport utilizate). . lei din valorificări. impuse – teoretic – de producţiile cantitative.164 59. se menţineau următoarele dezavantaje: creşterea lentă a cantităţilor exportate datorită întârzierii introducerii tehnicii noi în agricultură.740 1937 104.643 1935 99.054 1931 122.864 1936 121.reorganizarea gospodăriilor ţărăneşti.163 1938 118. ea variind astfel (tabelul 2.000 56.7 1937 62.5 mld.5. Considerăm că inconvenientele de care se lovea valorificarea pe piaţa internă erau.470 29.195 22. Înviorarea producţiei a reapărut abia în 1937. segmentarea excesivă a proprietăţii (accentuată de urmările creşterii populaţiei) şi rutina muncii la ţară. insuficienţa numărului de târguri şi oboare existente.4 Anul Producţia (mii q) Anul Producţia (mii q) 1930 121. însă respectând neapărat coordonatele. iar producţia animalieră îi era destinată în proporţie şi mai mare.Tabelul 2. Valoarea producţiei agricole între 1930-1937 Tabelul 2. sistemul fiscal. producţiile agricole slabe din punct de vedere calitativ. lipsa standardizării produselor agricole.1 1933 39.9 1935 48.lei) (%) 1930 55. instabilitatea pieţelor beneficiare.885 28. organizarea slabă în toate subsectoarele agricole.2 1932 44.584 23.129 52.220 22. gradul redus de industrializare al produselor agricole. Consiliul Superior Economic.107 1932 99.775 53.461 1939 122.

agricultura noastră a intrat “în faza depresivă a preţurilor produselor agricole. cu excepţia poate a unor zone din Banat şi Transilvania (tabelul 2.. agravată prin apariţia fenomenului forfecării preţurilor agricole şi industriale1. crearea fermelor de stat şi progresul zootehniei. cereale şi anumite produse alimentare. lei. Regulamentul pentru punerea în aplicare a Legii privitoare la organizarea agriculturii (octombrie 1939). cointeresarea producătorilor în vederea întăririi puterii economice a micii gospodării – toate măsuri reale pentru promovarea agriculturii româneşti. Madgearu. . oferit de Stat. . spre exemplificare. Preocupările de rentabilizare a agriculturii noastre s-au dovedit importante atât pentru guvernările liberale. vom aminti. Dintre legile la care ne-am referit.lei) . adoptate în scopul creşterii standardului de viaţă al ţărănimii. Ca efecte pozitive ale protecţionismului agricol evidenţiem că: . atragerea suprapopulaţiei din mediul rural şi urban în activităţi la sat. solicita “întoarcerea grabnică a marşului politicei economice (.) în primul rând către sat”.s-a îmbunătăţit serviciul rentabilitatea ramurii agriculturii. modificarea sistemului de preţuri. Înzestrarea tehnică a gospodăriilor ţărăneşti era precară. Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial. Legiferările au constituit doar câteva elemente ale protecţionismului agricol românesc. introducerea maşinismului. amintim că Mitiţă Constantinescu. creşterea rolului Camerelor agricole. 29 . era nevoie de “un program general pentru producţia şi punerea în valoare a roadelor economiei rurale”) s-a materializat cel puţin în 3 direcţii: 1) Intenţionând compensarea producătorilor: statul a introdus primele economice pentru exportul de animale. reglementarea sistemului “învoielilor agricole”. 3) Începând cu 1932. chiar dacă ele au militat în proporţii diferite – în funcţie de interesele momentului – pentru obiective cum erau: creşterea investiţiilor în agricultură. îmbinarea mai bună a producţiei cerealiere cu cea animalieră. Din perspectivă juridică. Multe efecte favorabile au fost însă anihilate în proporţie apreciabilă de devalorizarea monedei naţionale.îmbunătăţirea sistemului de valorificare a produselor. totuşi. (dacă – de exemplu – valoarea celor aduse în ţară în 1931 reprezenta cca. Virgil Madgearu considera chiar că.5 miliarde lei): prima de export (1931). cât şi pentru cele de orientare ţărănistă. Intervenţia directă a statului în agricultură (întrucât. această politică a grevat finanţele cu 2. ea a ajuns în 1938 la cca. mult inferioară celei a industriei.s-au extins suprafeţele cultivate cu grâu.) 1 Virgil N.238 mii tone în 1930. Decretul –lege pentru valorificarea grâului (iulie 1937).6. între 1931-1937. de pildă. Decretul-lege pentru scutiri de taxe la import a maşinilor agricole (iulie 1937). la 1. intervenţia statului pe piaţă. Decretul-lege pentru scutiri de vamă a unor utilaje (octombrie 1937). sprijinirea învăţământului agricol. preocupările în vederea progresului agriculturii s-au materializat în texte de legi. între 1930-1938. doar câteva corespunzătoare anului 1937: Legea privitoare la organizarea şi încurajarea agriculturii (martie 1937). în dublu scop: rentabilizarea producţiei şi stimularea exportului. statul a introdus restricţii comerciale şi monetare pe piaţă. În acest sens.au sporit subvenţiile şi facilităţile acordate la exportul de produse agricole (însă exportul de cereale a scăzut de la 3. generalizarea creditului ieftin şi pe termen lung în ramură.a crescut valoarea tehnicii importate. apropierea veniturilor agricultorilor din diferitele regiuni ale ţării. având ca prioritate protejarea ramurii respective şi a industriilor care-i valorificau produsele. 104 mil. după unele opinii. ea rămânând. 20 mil.au sporit veniturile obţinute în agricultură. 2) Susţinerea preţului grâului a fost realizată prin 3 sisteme de valorificare (cu menţiunea că. .973 mii tone în 1939). în calitate de cumpărător (1933-1934). introducerea unor măsuri de protecţia muncii în domeniu. ca înalt demnitar. un sistem combinat (1935-1938).

Pluguri 1. “ Viaţa agricolă”. Însă mult mai important ni se pare locul ocupat de România în comerţul european si mondial de grâu. Albume statistique. Semănători-legători 29. atât în cadrul Europei cât şi în întregul sistem agricol mondial sunt elocvente. dacă ne referim la perioada 1935-1939.389 Sursa: * La Roumanie agricole. In perioada amintită. în al doilea rând. cultura grâului ocupa locul IV în Europa şi pe plan mondial în privinţa suprafeţei cultivate. uzate. agricultura României deţinea un loc important în agricultura europeană în primul rând şi în cea mondială.403 3.049 2. Specificare 1927* 1937** crt. cu toate că ţara noastră a fost considerată "grânarul" Europei o lungă perioadă de timp.2 1 30 . Din acest punct de vedere. cu pondere de 5. Şi totuşi. Chiar şi maşinile de treierat erau vechi. Remarcabil apare locul deţinut de o altă cultură tradiţională la români: porumbul . grapele şi rariţele care erau de regulă instrumente primitive.6430 4.760 53. nr. Înzestrarea tehnică agriculturii interbelice din România Tabelul 2. Batoze 11. mai ales plugurile. Bucureşti. Cherdivărescu. Bucureşti. locul IX în Europa şi în lume în privinţa producţiei obţinute. A. 1939. Tractoare 2. 1. 1939. Nr.2 % în comerţul european cu acest produs si locul II în lume. producţia obţinută şi producţia exportată în Europa.260. A.722. exploatate la maximum.957 5.locul I în ceea ce priveşte suprafaţa cultivată. ** Statistica maşinilor şi uneltelor agricole pe anul 1937. prin suprafeţele cultivate şi producţia obţinută. având o pondere de 37. O bună parte din inventarul folosit în agricultura românească era de calitate inferioară.1 % în comerţul mondial cu grâu. 1927.Existenţa unei slabe industrii producătoare de mijloace de muncă pentru agricultură completează tabloul general al sistemului de agricultură extensiv si unilateral ce se practica în România interbelică. calculând necesarul de înzestrare tehnică a agriculturii României ajunge la cifre incredibile pentru vremea aceea: 1.6 miliarde lei pentru reparaţii.240 4.178 63. Stocul actual şi cel strict necesar de unelte şi maşini agricole.319 1. Dar. Semănători 35.152 15. România deţinea locul I în Europa. locul II-III ca suprafaţă şi IV ca producţie obţinută şi locul II ca export net în agricultura mondială din anul 1909 până în 1939. Locurile ocupate de România în ceea ce priveşte culturile agricole. trebuie să recunoaştem că o involuţie a performantelor agriculturii româneşti iese uşor la iveală numai prin simpla comparare a rezultatelor de producţie în cifre absolute.6. Cherdivărescu1.

Evoluţia postbelică a agriculturii în România în perioada comunistă În martie 1945 în ţara noastră este adoptată legea pentru înfăptuirea reformei agrare (Legea 187 publicată în Monitorul Oficial din 23 martie 1945).611. 2.3 1. Restul de 243 000 hectare au constituit embrionul agriculturii de stat.5 31 . Din cifrele prezentate în tabelul nr.052.4 9.8 957. Porumb TOTAL CEREALE Sursa: O. 2. Din această suprafaţă 825 000 hectare s-a împărţit ţăranilor îndreptăţiţi să primească pământ. Exportul net de cereale al României în perioada antebelică si interbelică (1909-1939) Tabelul nr. Factorul determinant însă rămâne modificarea structurii social-economice a agriculturii ca urmare a reformei agrare din 1918-1921..496.4 774. dar suprafaţa medie a unei exploataţii a scăzut de la 6 hectare în 1930 la 2.3 16.6 375.1 7.9 102.8 3.2. Scopul declarat al reformei agrare din 1945 a fost mărirea suprafeţelor arabile ale gospodăriilor ţărăneşti care aveau mai puţin de 5 hectare.8).890.mii chintale Nr.1 29. Grâu 2.6 22.743.042.2 11.9 330.8 16.0 3.757.092.4 7.2 milioane. Bucureşti.5 1. crearea de noi gospodării ţărăneşti pentru muncitorii agricoli fără pământ.559. De aici rezultă influenţa directă asupra capacităţii de export.952.5 268.7 274. care nu puteau asigura surplusurile ce se transformau în producţie marfă.409.151.8 13. 2. suprafaţa de 1 109 000 hectare.098.7 5. înfiinţându-se gospodăriile agricole de stat. 1.0 kg cereale pe hectar în 1935-1939.1 7. Produsul Crt.7 rezultă că rolul României în ansamblul producţiei cerealiere cu deosebire la grâu este mai mic decât în perioada antebelică. Reforma din anul 1945 avea să ducă spre o nouă polarizare a structurii agrare în România (tabelul 2. mult redusă între cele două războaie mondiale .de la 548. Asupra capacităţii de export au influenţat şi condiţiile meteorologice mai puţin favorabile în unele perioade.3 5. a crescut numărul exploataţiilor cu circa 2.768. Consecinţele acestei reforme au fost însă mai complexe asupra spaţiului rural românesc.65 hectare în anul 1945.782.1. Evoluţia agriculturii româneşti după 1945 2.351. Apariţia noilor gospodării ţărăneşti insuficient sprijinite de stat (nu li s-au asigurat creditul şi inventarul necesar) a dus la dezvoltarea lor spre gospodării ţărăneşti orientate spre autoconsum. A fost expropriată din suprafaţa de 1 468 000 hectare teren agricol aparţinând proprietarilor cu peste 50 hectare.7 6.2 2. ceea ce demonstrează cu prisosinţă cele arătate mai sus.5 kg cereale pe hectar exportate în perioada 1909-1913 s-a ajuns la 56. Secară 3.848.7 Perioada 1909-1912 1920-1924 1925-1929 1930-1934 1935-1939 14.2.837.072. 1966.0 5. Comparativ cu anul 1930.758.7 893.Parpală: Aspecte din agricultura României 1920-1939. Orz 4.3 871. Ovăz 5.4 1.508.

0 5492.1962 Numărul Suprafaţa agricolă gospodăriilor Mii familii mii ha %* colective 1949 56 4.100.3 10.6 12. din 3-5 martie 1949. Acest decret prevedea că terenurile care nu puteau fi muncite în regie proprie. Prin acest decret se interzicea darea în parte sau în arendă a terenurilor agricole.152 184. Decretul 133 din aprilie 1949 fixează cadrul juridic al începutului dezastrului din agricultura românească .1 1950 1.8 118.0 262.7 10.2 792. Bazele politice ale acestui decret au fost puse la plenara de tristă amintire a P. Primele gospodării agricole colective apar în anul 1949. Al doilea fenomen care.6* 100.027 67.2 0. 32 . găsindu-se formula "predării de bună voie" a terenurilor de către proprietari statului.7 288. deci încă 995 mii hectare.838.2 1945 Suprafaţa mii ha % mii ha % sub 10 ha 14.6 40.195.9 1495.2 31.2 100. ca efect al Legii 187/1945.C.2 100. La suprafaţa de 243 000 ha teren agricol se adaugă într-o primă etapă încă o suprafaţă de 472 000 hectare. Tinutul Herţei si Basarabia).8 Sursa: Ion Păun Otiman: Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II si III.R.Structura agrară în România în anii 1930 si 1945 Tabelul nr.398 3294.M.187 1420. a adus mari prejudicii proprietăţii funciare a fost etatizarea forţată.9 2. alături de colectivizare. * Reprezintă ponderea suprafeţelor respective în totalul suprafeţei agricole si arabile a tării. * Cele două cifre nu mai sunt identice pentru că România a pierdut o parte din provinciile sale istorice (Nordul Bucovinei.5* 100. La această suprafaţă se mai adaugă încă 250 000 hectare ca urmare a H.7 61.6 86.9 Suprafaţa arabilă mii ha %* Lovitura de gratie o primeşte proprietatea privată asupra pământului în agricultură în anul 1959. 2.9 73. ca urmare a aplicării Decretului 115/1959.0 97.0 20. Anii Tabelul nr.8 7.2 2.134.3 10-100 ha 3.4 ha TOTAL 3280. 1994. urmare a Decretului 83/1949.0 1962 5.0 14.cel al colectivizării.0 15. "vor trece în folosinţa" gospodăriilor agricole colective sau a altor organizaţii socialiste. 2.5 76. Ca urmare în folosinţa statului au intrat încă 300 000 hectare. Primele gospodării agricole de stat au apărut încă din 1945.7 Peste 100 2. cedarea unor proprietăţi.8 6. Colectivizarea agriculturii în România în perioada 1949 . colectivizarea pe baza "liberului consimţământ" cuprinde aproape întreaga noastră agricultură (tabel 2. 1994.7 12434.preluarea proprietăţii care aparţinea domeniilor coroanei.4 Suprafaţa Număr exploataţii mii % 5374. La suprafeţele preluate prin diferite modalităţi .0 92.8 9084.92 1960 4.2 605. Prin acest document se evită formula exproprierii. 308 din anul 1953. preluarea folosinţei.0 248.1 4580. Timp de 13 ani.8 7677. până în 1962.62 1955 2.0 Sursa: Ion Păun Otiman: Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II si III.0 14580.2 14.8 1930 Număr exploataţii mii % 3020.0 7. se adaugă şi suprafeţe provenind de la gospodăriile agricole colective prin transfer către gospodăriile agricole de stat. În urma adoptării rezoluţiei acestei plenare începe lungul drum al socializării agriculturii noastre. expropriere.5 2.M.9).2 4099.

Unele amenajări pentru irigaţii solicită consumuri specifice ridicate de apă şi combustibili.2 milioane tone s. determinând o eficientă redusă a producţiei agricole. Elveţia. succint prezentate în cele ce urmează: a) Potenţialul productiv al pământului a fost afectat de sistemul de agricultură practicat. fapt care a adâncit dezechilibrul dintre agricultură si celelalte sectoare ale economiei naţionale. c) Unul din elementele primordiale ce concură direct la creşterea producţiei agricole este folosirea de îngrăşăminte chimice în cantităţi din ce în ce mai mari. e) Îmbătrânirea si feminizarea forţei de muncă din agricultură a constituit un fenomen negativ cu consecinţe de lungă durată. de muncă socială. b) Dotarea cu tractoare. în baza tehnico-materială. Situaţia grea a agriculturii noastre în 1989 de care trebuie să se tină seama în proiectarea unor transformări fundamentale în structura agrară. a fost în 1989 de circa 120 kg s. Astfel. realizând performante tehnice relativ scăzute şi consumuri ridicate de carburanţi. Agricultura a constituit la început sursa principală a acumulării necesară demarajului industrializării. bovinele şi ovinele au fost vitregite. la aceasta adăugându-se şi faptul că un număr însemnat de tractoare şi maşini agricole din parcul existent prezintă un grad ridicat. din totalul membrilor cooperatori peste 65% îl reprezentau femeile. de 3 ori mai mic fată de Cehoslovacia. de 4 ori mai mic fată de Japonia. în mecanismul economico-financiar. În perioada respectivă consumul de îngrăşăminte din ţara noastră era de 2 ori mai mic fată de Bulgaria.a.2 milioane hectare. reflectate înainte de toate în rămânerea în urmă a agriculturii.1. avansat de uzură fizică şi morală. deşi necesarul de îngrăşăminte pentru agricultură era de câteva ori mai mare şi chiar producţia de îngrăşăminte ca atare era de câteva ori mai mare. Dezvoltarea unei industrii caracterizată şi printr-o serie de deficienţe. 33 . furajarea lor fiind neraţională. deşi dacă aceste îngrăşăminte se foloseau în ţară. în organizarea exploataţiilor agricole. d) In ceea ce priveşte sectorul creşterii animalelor s-a manifestat un pronunţat proces de deteriorare biologică la bovine si ovine mai ales.Răuţă). Germania si de peste 6 ori mai mic fată de Olanda. eroziunea solului. la 1 hectar teren arabil. exprimat în substanţă activă.a. Uriaşul efort material şi financiar. România nu a irigat niciodată o suprafaţa mai mare de 1. ca de exemplu nivelul scăzut al conversiei materiilor prime şi energiei indigene sau importate. diferenţa de 1. efectele economice pe ansamblu ar fi fost mult mai mari. Cauza o constituie exportul masiv de îngrăşăminte chimice pentru obţinerea de devize convertibile. nu s-a justificat datorită utilizării parţiale a suprafeţei echipate pentru irigat. În privinţa sistemului de furajare s-a ajuns ca cerinţele biologice de creştere şi dezvoltare a animalelor să fie incomplet satisfăcute. 50% din numărul participanţilor la muncă era în vârstă de peste 50 de ani şi numai 10% din totalul forţei de muncă îl reprezenta forţa de muncă tânără. care a dezechilibrat pentru mulţi ani bugetul României. dintre oraş şi sat si a contribuit la criza economică socială a sistemului comunist din tara noastră. care afectează circa 6 milioane de hectare. Anual. a necesitat accentuarea obţinerii surselor de acumulare din agricultură.1. maşini şi instalaţii era insuficientă. excesului de umiditate precum şi gradului ridicat de poluare.8-2 milioane hectare reprezintă investiţie executată şi neexploatată (C. care să contribuie la aşezarea agriculturii pe baze moderne şi înscrierea ei în strategia dezvoltării unei economii de piaţă subordonată obiectivelor sociale este reflectată de o serie de fenomene. Consumul de îngrăşăminte chimice. cu mult sub necesităţi.În perioada postbelică în cadrul economiei naţionale s-au format adânci dezechilibre sectoriale. ca urmare a neasigurării condiţiilor de furajare si îngrijire a acestora. fată de 32% pe ansamblul economiei naţionale.0 . cantitatea de îngrăşăminte chimice folosite în ţara noastră nu a depăşit însă un plafon de 1. Cercetările pedologice si agrochimice arată înrăutăţirea capacităţii productive a solului prin scăderea conţinutului în humus. Dacă porcinele şi păsările s-au dezvoltat destul de bine chiar în cadrul complexelor gigant de tip industrial până când s-a redus aprovizionarea acestora cu concentrate în special furaje proteice.

de cele mai multe ori nerealizabile tehnic şi biologic. iar în unităţile cooperatiste. respectiv realizarea aberantelor producţii medii la hectar sau pe animal. Franţa 6 151 kg /ha iar Bulgaria 3 390 kg/ha. fată de 1 766 mii hectare în 1973. în timp ce în anul anterior Germania a realizat 6 838 kg/ha. situându-se cu mult sub nivelul realizat în anul 1988 în unele ţări europene: 6 069 l în Suedia. In ultimii ani ai regimului comunist. Prin acest sistem. e) Valoarea nou creată de către producătorul agricol nu se regăsea contabil si economic în cadrul agriculturii ca ramură si deci nu se redistribuia în cadrul său. în Ungaria 5 460 kg iar în Bulgaria 3 170 kg. d) S-a creat un raport neechitabil. f) Nivelul atins de agricultură este oglindit în rezultatele de producţie obţinute în 1989. b) Preturile produselor agricole erau mult sub valoarea lor reală. 3 358 l în Bulgaria. 4 871 l în Ungaria. nu asigurau un nivel minim de profitabilitate. în Italia s-a realizat 7 492 kg. Condiţiile de viată şi securitate socială ale ţărănimii cooperatiste au fost inferioare faţă de cele ale altor categorii de oameni ai muncii. coroborat cu exportul de produse agricole a constituit cauza fundamentală a neajunsurilor din domeniul aprovizionării populaţiei cu produse agroalimentare. În ultimii ani. intrau în vistieria statului. Diferenţieri între drepturile cooperatorilor si ale altor categorii de personal muncitor au existat şi în ceea ce priveşte pensiile de urmaş. în schimb suprafeţele ocupate de culturile furajere scădeau an de an. ci era transferată industriei alimentare sau în general sectorului agroindustrial. prin intermediul aşa numitului impozit pe circulaţia mărfurilor. care se situează cu mult sub cele realizate de o serie de ţări europene. în Germania 7 481 kg. între producţia vegetală şi producţia animală. La porumb boabe. atât în ceea ce priveşte ponderea populaţiei ocupate în agricultură cât si numărul de persoane ce reveneau la 100 hectare teren arabil. faţă de producţia medie la hectar de 2 473 kg obţinută în tara noastră. concediile medicale.Procesul de migrare a populaţiei din mediul rural a determinat mari diferenţieri pe zone si între judeţe. datorită nivelului redus al veniturilor obţinute de aceştia pentru munca prestată fată de veniturile personalului muncitor din agricultura de stat si din alte ramuri. elaborat şi transmis de stat si mijloacele necesare realizării sarcinilor planificate. de 1 516 litri. pensia lunară a unui cooperator pensionar a fost de peste 7 ori mai mică fată de pensia unui pensionar pe linia asigurărilor sociale de stat. Astfel. ajungând în 1980 la cifra de 850 mii hectare. România a realizat 3 364 kg / hectar. fenomen determinat de dificultăţile întâmpinate în menţinerea şi participarea la muncă a cooperatorilor. de unde. Principalele elemente care au frânat în perioada comunistă dezvoltarea agriculturii ca ramură a economiei naţionale şi a ţărănimii în special ca formaţiune socială au fost următoarele: a) Agricultura. Evident că numai cu 0. între producătorii agricoli. concediile de sarcină şi lehuzie etc. Nivelul scăzut al producţiilor medii vegetale si animale. alocaţiile pentru copii. veniturile lunare ale cooperatorilor au fost de 5 ori mai mici decât ale unui lucrător din întreprinderile agricole de stat. 6 932 l în Olanda. Cehoslovacia 5 283 kg/ha. Astfel. se prevedeau importante creşteri a efectivelor de animale şi a producţiilor pe animal. ca de altfel si celelalte ramuri ale economiei naţionale.11 hectare culturi furajere cât reveneau în 1980 pe o unitate vită mare nu se putea asigura creşterea efectivelor de animale si a producţiilor medii pe cap de animal. şi-a desfăşurat activitatea în cadrul general al unui sistem excesiv de centralizat. Scăderea cointeresării cooperatorilor pentru participarea la muncă a fost influenţată începând din anul 1982 (anul generalizării acordului global) şi de micşorarea retribuţiei în natură. la grâu. în Franţa 7 230 kg. an de an se acumulau datorii ale producătorilor agricoli care erau stinse cu “generozitate” şi care ascundeau de fapt însăşi conţinutul nedrept al întregului sistem economic socialist. 34 . producţia medie de lapte pe o vacă furajată a fost în 1989 în unităţile agricole de stat de 2 801 litri. c) Nu a existat o corelaţie între planul de producţie. un dezechilibru. 3 894 l în Cehoslovacia. nu asigurau un nivel de viată acceptabil producătorilor agricoli. În zootehnie. În multe cooperative agricole de producţie lucrările erau executate de către pensionari şi forţa de muncă din afara unităţilor.

5 hectare echivalent arabil. Aşa după cum s-a specificat.2. Pentru trecerea economiei româneşti la economia de piaţă este în mod obiectiv necesară privatizarea. bineînţeles.S. prin sistemul de impozite pe circulaţia mărfurilor. prin aplicarea Legii fondului funciar. în vederea aşezării ei pe sistemul economiei de piaţă (ca de altfel întreaga economie românească). devin acţionari la societăţile comerciale înfiinţate pe baza Legii nr. rolul de pol integrator jucându-l cel ce prelucrează produsele agricole (de obicei fabricile din industria alimentară). asociaţii de familie. se acordau în folosinţă 0. f) Plusprodusul creat în agricultură a fost sistematic extras din această ramură prin scumpirea mijloacelor de producţie necesare agriculturii: tractoare. persoanele cărora pământul le-a fost trecut în proprietate de stat ca urmare a unor legi speciale. urmare a apariţiei Legii arendei (Legea nr. o a doua funcţie a Legii 18/1991 a fondului funciar a fost aceea de reformă agrară.Numai în perioada 1981-1985 din agricultură. nr. locul lor fiind luat de noile tipuri de exploataţii (gospodării individuale. impozit pe salariu. îngrăşăminte chimice etc. una de constituire a proprietăţii (având caracter de reformă agrară) şi una de dizolvare a cooperativelor agricole de producţie.. g) Statul îşi asigura producţia agricolă necesară prelucrării în unităţile agroindustriale aflate în proprietatea sa prin intermediul contractelor obligatorii în care. cotă la tehnică nouă etc.A. C. Aceste categorii de persoane au primit 0. Această teorie a privat producătorul agricol de a participa la redistribuirea veniturilor create în procesul prelucrării produselor agricole. societăţi comerciale. îl constituie Decretul lege 42/1990. statul stabilea atât cantitatea contractată si mai ales preţul de contractare . 2. În primăvara anului 1991 este promulgată Legea fondului funciar (Legea 18/1991) care are mai multe funcţii: una de restituire a proprietăţii funciare. pensii. Evoluţia agriculturii în România (după 1989) Revoluţia română din decembrie 1989 a marcat profund spaţiul rural românesc. Potrivit acestui decret. Debutul acestor schimbări. schimbându-se radical organizarea economico-socială a agriculturii.. în calitate de 35 . maşini agricole. Dreptul de proprietate asupra pământului s-a stabilit prin reconstituirea acesteia pentru toţi membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativele agricole sau pentru moştenitorii acestora. regii autonome). pot lua în locaţiune suprafeţe de teren deţinute în cadrul acestor societăţi comerciale şi după expirarea perioadei minime de arendare.2. În felul acesta. rămân în administrarea acestuia. în sensul că s-a constituit dreptul de proprietate si pentru cooperatorii care au lucrat în ultimii trei ani în cooperativă si care nu au adus pământ la înfiinţarea cooperativei. privând în felul acesta pe producătorii agricoli de substanţiale venituri (Ex. Au fost înlocuite vechile structuri funciare de proprietate din economia socialistă (proprietatea socialistă de stat şi cea cooperatistă) cu proprietatea privată. Bineînţeles că de aceste terenuri beneficiază si moştenitorii lor. 16/1994). Terra aurum. vândute astfel nu la valoarea lor. Această lege a adus schimbări de esenţă în regimul funciar. îşi pot exploata terenul în mod liber. h) O teorie cu largă circulaţie în epocă a fost aceea a polului integrator ca instrument de polarizare. s-au trecut la bugetul statului aproape 100 miliarde lei anual. O altă prevedere importantă a legii a fost aceea că terenurile proprietate de stat. societăţi agricole.5 ha fiecărui fost membru cooperator şi se desfiinţau cooperativele agricole de producţie din zonele agricole nefavorabile.15/1991. Limita maximă de teren pentru care se face reconstituirea a fost de 10 hectare echivalent arabil pe o familie. Aceste categorii de persoane.216/1990). nejustificate din punct de vedere economic. Într-o perioadă extrem de scurtă au avut loc modificări de esenţă în structura proprietăţii funciare. ci la valori mult mai mari. au dispărut unităţile agricole socialiste. de centralizare a veniturilor create în agricultură. prefigurate încă din Declaraţia din 22 decembrie 1989. Agricultura este prima ramură din economia naţională care demarează acest proces. care aparţin domeniului public.

573 societăţi prestatoare de servicii. 109 societăţi în domeniul îmbunătăţirilor funciare. Legea societăţilor comerciale ca regii autonome si societăţi comerciale. Aplicarea Legii fondului funciar prin reconstituirea si constituirea proprietăţii asupra pământului a avut cum este si firesc. 25% din efectivele de animale si ceea ce este şi mai important este că în aceste unităţi se obţinea 37% din producţia agricolă a ţării. Societăţi agricole 4089 1.4 % din vii si livezi. In domeniul organizării noilor tipuri de exploataţii au fost adoptate o serie de acte legislative care reglementează noile orientări: . Aplicarea Legii fondului funciar (Legea 18/1991) este deosebit de complexă şi din acest motiv materializarea ei pe teren s-a făcut destul de anevoios.589. 5 din Legea 36/1991) 3. Pe baza acestor legi în mediul rural au apărut diferite forme de organizare economicosocială.Legea 15/1990.01. Tipul de exploataţie Nr. în anul 1992 existau deja organizate un număr de 1664 societăţi de capital cu scop lucrativ după cum urmează: 775 societăţi de producţie agricolă.977. Societăţile comerciale agricole cu capital preponderent de stat au ajuns să deţină cca.913 39.10 Nr. 79 % din terenul arabil. 17% din suprafaţa agricolă a tării.300 3.252 4 (conform art. 67. Legea arendei.975 447 exploataţii Sursa: Ministerul Agriculturii si Alimentaţiei Astfel.559 752. în baza Legii 15 si a Legii 31/1991. a staţiunilor de mecanizare a agriculturii si a altor unităţi agricole de stat au apărut societăţile comerciale agricole cu capital total sau parţial de stat. Prin reorganizarea întreprinderilor agricole de stat. Stadiul organizării exploataţiilor agricole la data de 31. În perioada postdecembristă au avut loc mutaţii spectaculoase în ceea ce priveşte exploataţiile din agricultură. Au dispărut cu desăvârşire unităţile agricole socialiste (de stat si cooperatiste) locul lor fiind luat de noile tipuri de exploataţii de tip asociativ sau societar. Ca o completare firească a Legii Fondului Funciar.831. 100 societăţi de comercializare a legumelor si fructelor. o serie de efecte pozitive dar si o serie de efecte negative ca: fărâmiţarea proprietăţii (peste 4.Legea 36/1991. 51.1994. agricolă familii (sau în curs de (ha) asociaţii) organizare 1. În acest fel a luat naştere în agricultură un puternic sector privat care deţinea în 1992: 69.564 1.916. . Ponderea sectorului privat a atins in anul 2000 95.092 797.7 milioane exploataţii agricole) si parcelarea excesivă a terenului (numărul total al parcelelor rezultate se estimează la circa 18-20 milioane). total Suprafaţa Nr. 36 . 3 din Legea 36/1991) Total forme organizate de 20.8 % din terenul agricol. 43 societăţi în domeniul aprovizionării. 2.0 % din păşuni şi fâneţe. total de Exploataţii crt. Legea privind reorganizarea unităţilor economice de stat.847 333 (familiale) din care: împreună cu Agromec(4231) (629227) (281. 94. Legea societăţilor agricole si a altor forme de asociere în agricultură.10. .proprietar. Asociaţii simple 15829 1.5% din terenul arabil. Cele din agricultura privată sunt prezentate în tabelul nr.4310 (17) urile 2.876 110 (conform art. 95 % din vii si livezi. 64 societăţi de producere a furajelor combinate. 2. Societăţi comerciale 382 107.Legea 31/1990. Tabelul nr. care a avut drept urmare reconstituirea şi constituirea cu 50-55% din suprafaţa agricolă a populaţiei de vârsta a treia si a populaţiei ce nu lucrează în agricultură a fost promulgată Legea 16/1994.8 % din păşuni şi fâneţe.0 % din terenul agricol. 96.

36 +117.6 218.8 -54.5 Sursa: Anuarul statistic al României. Orz şi orzoaică 4475 c.total agricultură 140 Prod. Mutaţiile cantitative şi calitative ale structurilor agrare nu au fost urmate cum ar fi fost firesc de obţinerea unor rezultate în activitatea de producţie pe măsura acestor schimbări.Noul proprietar de teren este de regulă în vârstă. Soarelui 28.5 +34. are posibilităţi financiare si materiale.2 +100.9 -74. 1.48 143 198. 2. 2. Lână (kg) . cu ajutorul a doi indicatori: producţia medie la hectar. Modernizarea agriculturii si aducerea ei la un grad înalt de competitivitate a fost un deziderat declarat încă din perioada interbelică. Floarea soarelui 1512 e. singura lui posibilitate de a câştiga). Porumb 292. +151. Porumb .dar extrem de costisitoare. Aruncând un cap de pod în timp peste perioada comunistă.5 +102.7 58.9 -76.7 -47 -64.0 63. Grâu şi secară: . 11) Situaţia comparativă a unor indicatori sintetici ce reflectă starea agriculturii Nr. Pentru a ilustra acest lucru.1 -57. lipsit de mijloace financiare şi materiale necesare procesului de producţie şi pauperizat după lunga perioadă comunistă.6 3. Lapte 195.8 -70 -84. sunt prezentate comparativ rezultatele de producţie obţinute în ultimul an al perioadei comuniste.agricolă pe locuitor a. respectiv pe animal şi producţia pe cap de locuitor (tabelul nr.3 d.importul .total agricultură 3364 b. Din acest punct de vedere agricultura se află încă în criză.3 -10. ne dorim continuatorii politicilor agrare interbelice de deschidere către comunitatea internaţională în condiţii de competitivitate si nu de dependentă 37 . Soia 593 Sfeclă de zahăr 25465 Producţia medie pe animal a. crt. Fructe 68. fiind direct interesat în creşterea producţiei agricole. Grâu 342.) .2 -48.8 b. Lapte de vacă (litri) .0 230.1 2. Prin apariţia Legii 16/1994 se oferă posibilitatea ca proprietarul funciar să se bucure de roadele rentei funciare (prin intermediul arendei) şi apare premisa pentru creşterea producţiei anuale (arendaşul de regulă este o persoană activă.05 -3 -144. Legume 161.total agricultură 1892 b.1 2280 2105 1603 821 594 13787 2867 2.7 +114. Aceasta a făcut necesară recurgerea la cea mai simplă metodă .6 -67.3 f. economiştii agrari din perioada respectivă dorind cu ardoare reocuparea locurilor fruntaşe din perioada antebelică în ceea ce priveşte suprafaţa cultivată si producţiile obţinute.total agricultură 2.total agricultură 2472 d.8 +4.43 c. Ouă (buc.5 g. nereuşind să asigure în totalitate cantităţile de produse agricole pentru consumul populaţiei.2 -73.1 c.5 112.3 -19. întreprinzătoare. 1989 Indicatori Producţia medie la hectar (kg) a.0 +102. 1989 şi anul 2000. 2000 2000 Tabelul nr. care îi aduseseră României faima reală de "grânarul Europei". Carne 82. Fl.11 Abaterea faţă de 1989 % ± -1084 -2370 -869 -691 +1 -11678 +975 +0.0 e.3 32.

a animalelor de tracţiune.imposibilitatea noilor proprietari de a-şi procura seminţele necesare din categoriile biologice superioare. . carburanţi. Proprietatea statului în agricultură. tactice si strategice care să asigure posibilitatea ca agricultura să-si îndeplinească funcţiile de bază. paralel cu reducerea substanţială a efectivelor de animale şi în special a taurinelor. conştienţi fiind de dificultăţile ce par adeseori insurmontabile ce trebuie depăşite pentru aducerea agriculturii noastre la nivelul agriculturii din Vestul Europei. In acest sens. a mijloacelor financiare. juridic. . dar mai ales sistemul de creditare şi finanţare şi-a manifestat influenţa negativă asupra activităţii unităţilor respective. Dar efectul resimţit de întreaga populaţie a fost obţinerea de producţii reduse la hectar. total sau parţial. deşi a beneficiat de o înzestrare tehnico-economică superioară noilor forme asociative sau societare de exploataţii din sectorul privat nu a reuşit prin producţiile obţinute să contribuie semnificativ la satisfacerea necesarului de produse agroalimentare. care să garanteze obţinerea de venituri stabile de către producătorii agricoli si mai ales obţinerea de profit. Pentru realizarea lui este necesară recurgerea la o serie de măsuri tactice: . . mai ales în exploataţiile agricole cu caracter familial. a liberalizării şi creşterii substanţiale preturilor din amonte de agricultură. foarte mulţi având statutul de orăşeni. nefolosirea unor construcţii zootehnice. Toată această stare de lucruri a avut ca efect imediat imposibilitatea aplicării de tehnologii corespunzătoare si chiar revenirea la unele procedee rudimentare de practicare a agriculturii. Principalul obiectiv pe termen scurt al restructurării agriculturii româneşti rezidă în creşterea rapidă a producţiei agricole în vederea satisfacerii cerinţelor de consum ale populaţiei si scăderea importurilor de produse agricole. economic si social cu efecte nefavorabile pe termen scurt. în vederea creării premiselor aplicării de tehnologii avansate care să ducă la sporirea rapidă a producţiilor agricole. în domeniile: legislativ. Aprecierea situaţiei actuale a agriculturii dă posibilitatea să se poată discerne deciziile reale.statutul eterogen al noilor proprietăţi.apariţia unor exploataţii încă instabile sub aspect economico-organizatoric. Situaţia actuală din agricultură trebuie interpretată şi prin prisma deficientelor înregistrate în aplicarea Legii fondului funciar (Legea 18/1991) în special precum şi a celorlalte legi. în procesul de restructurare a agriculturii.asigurarea posibilităţii de valorificare a produselor agricole la preturi remuneratorii. ca urmare decapitalizării exploataţiilor agricole. agricultura românească a suferit impactul unor modificări cantitative si calitative. stimulând astfel producătorii agricoli să vândă statului produsele agricole. . Lipsa cointeresării lucrătorilor din acest sector. . reorganizată pe principiile societăţilor comerciale. . insectofungicide.alimentară. Fenomene de degradare nu s-au manifestat numai în fostul sector cooperatist ci şi în sectorul de stat. 38 .menţinerea separării proprietăţii asupra pământului şi exploatării acestuia de mijloacele de exploatare. respectiv pe animal si în final scăderea pe ansamblu a capacităţii de producţie a agriculturii.repunerea în funcţiune a sistemelor de irigaţii si în acelaşi timp subvenţionarea cheltuielilor legate de aducţiunea apei până la hidrant. orientând dezvoltarea agriculturii româneşti în aşa fel încât să corespundă şi cerinţelor determinate de posibila şi dorita intrare a ţării noastre în Uniunea Europeană. Urmare a transformărilor care au avut loc în ultimii ani. apă pentru irigat la preţuri subvenţionate de stat. .distrugerea aproape în totalitate a sectoarelor zootehnice din fostele cooperative agricole de producţie. îngrăşăminte chimice. . erbicide.fărâmiţarea excesivă a proprietăţii funciare şi parcelarea ei excesivă. de trecere a acestei ramuri la economia de piaţă s-au manifestat o serie de deficiente: .acordarea de credite pe termen scurt cu dobândă redusă pentru producţie tuturor categoriilor de exploataţii agricole si rambursarea acestora prin produse. pesticide.acordarea de facilităţi în aprovizionarea cu îngrăşăminte. lipsa aproape totală a uneltelor de muncă. în acelaşi timp peste 50% din noii proprietari sunt ţărani de vârstă înaintată.

autonomia managerială era pusă în practică numai pentru aspecte de detaliu. 100% în comerţul exterior.Monopolul proprietăţii socialiste (de stat şi cooperatiste): 100% în industrie. pe termen lung. salariilor şi pensiilor erau controlate de către autorităţi. existenţei şi modalităţilor de acţiune umane.. forţei de muncă. aplicarea Legii arendei.3. având ca baze fundamentale democraţia caracterizată prin pluripartitism. cu orientări politizate la nivel absolut. comportamentului oamenilor. producţiei şi distribuţiei. pentru înscrierea acestei ramuri într-o economie bazată pe principiile economiei de piaţă prin finalizarea aplicării Legii fondului funciar.a sistemului economic socialist cu sistemul economiei de piaţă.Statul era principalul animator al activităţii economice: deciziile în privinţa preţurilor. 90% în agricultură.3. legea cooperaţiei în agricultură etc. f) Orientarea învăţământului agronomic spre pregătirea unor specialişti cu studii superioare capabili să cuprindă si să rezolve ansamblul problemelor atât tehnice cât şi economice pe care le ridică trecerea la noile structuri agrare. legea liberei circulaţii a terenului. aspecte conceptuale ale procesului de privatizare După evenimentele din decembrie 1989 economia românească a fost marcată de un fenomen imediat: tranziţia. Impactul tranziţiei asupra economiei româneşti. c) Diversificarea cooperării tuturor formelor şi tipurilor de exploataţii agricole private cu societăţile comerciale situate în amonte si aval de agricultură.Obiectivul principal. b) Stimularea creării de exploataţii agricole viabile. 39 . Pentru a înţelege mai bine contextul macroeconomic românesc de la sfârşitul deceniului nouă prezentăm în sinteză caracteristicile esenţiale ale mecanismului de funcţionare al vieţii economice şi sociale până în decembrie 1989: . plecând de la Planul unic de dezvoltare socio-economică. amplificate de noile dimensiuni ecologice ale dezvoltării durabile. proprietatea privată şi acţiunea forţelor pieţei. În aceste condiţii activitatea agenţilor economici era dirijată prin intermediul indicatorilor şi normelor obligatorii. performant. legea camerelor agricole. descentralizat. mai mult de 90% în comerţul interior cu amănuntul. 2. capabil să valorifice la maximum resursele materiale şi umane în vederea realizării eficiente a principalelor sale funcţii precum şi în vederea practicării unui sistem de agricultură modern. înscris pe coordonatele dezvoltării europene în general. coroborată cu exploataţia privat-familială. pe baza prevederii legilor care asigură cadrul juridic şi instituţional al noilor structuri agrare din mediul rural. . Tranziţia la economia de piaţă în agricultura României în perioada postdecembristă 2. e) Orientarea cercetărilor ştiinţifice agricole fundamentale si în special aplicative către rezolvarea problemelor stringente ale agriculturii româneşti. 100% din comerţul interior cu ridicata etc. Asemenea schimbări profunde îşi pun amprenta asupra vieţii economice de ansamblu. Aceasta înseamnă în termeni mai simpli schimbarea sistemului .1. concept ce pătrunde tot mai mult şi în sfera agriculturii. îl constituie dezvoltarea agriculturii ca un sistem unitar. de dimensiuni teritoriale corespunzătoare care să permită utilizarea eficientă a mijloacelor tehnice si aplicarea tehnologiilor moderne. legea creditului agricol. In acest sens se conturează ca direcţii de acţiune: a) Întărirea proprietăţii private în agricultură. d) Asigurarea unor credite de lungă durată cu dobândă redusă pentru investiţii privind dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi a şeptelului de animale de înaltă productivitate. statul de drept. a Legii privatizării si elaborarea unui cadru legislativ corespunzător reprezentat în final de: legea cadastrului funciar. pentru a se crea şanse pentru aşezarea noilor structuri agrare pe căile economiei de piaţă.

653 Tabelul 2. Forţă de muncă Mii pers. un enorm decalaj tehnologic faţă de nivelul mondial.12 Nr.2 217.lei 34. .Pârghiile economico-financiare (preţ.1 766. 20% în ţările din U. ne dăm uşor seama cât de departe eram în urma acestor ţări (vezi tabelul 2.lei 6.338 . o scădere brutală a nivelului de viaţă al populaţiei în aceeaşi perioadă caracteriza economia României.6 % 100 599 1500 1600 3. . 35% spre ţările dezvoltate (din care cca. Principalii indicatori macroeconomici din perioada 1950-1989 (în preţuri constante) Tabelul 2.9 513.lei 210.13. rolul său reducându-se numai la modalitatea efectivă a tranzacţiilor între întreprinderi şi între acestea şi populaţie. credit. taxe) erau dirijate. În timpul perioadei 1950-1989.).8 519. comparând nivelul economic de dezvoltare al ţării în 1989 cu câteva dintre ţări foste socialiste (de exemplu Cehoslovacia) şi cu unele dintre cele mai dezvoltate ţări din lume. impozite. o bună formare profesională a forţei de muncă (10 ani învăţământ obligatoriu pentru toţi tinerii).4 % 100 629 1500 1900 2.lei 66.Majoritatea resurselor economice.0 1931. în special cele pentru investiţii erau repartizate de o manieră centralizată. Venitul naţional Mld. În economia reală erau admise societăţi economice profitabile dar şi societăţi economice nerentabile. o puternică creştere economică de tip extensiv a permis cu mari eforturi din partea poporului român crearea unui potenţial economic notabil (vezi tabelul 2. Totuşi.E.945 ocupată Sursa: Anuarul Statistic al României. Indicatorul PIB/locuitor UM $ România 2210 Cehoslovacia 3960 40 Franţa 13.) şi 25% spre ţările în curs de dezvoltare. fără a se ţine cont de raportul cerere-ofertă şi de conjunctura economică. de asemenea resursele pentru modernizare şi retehnologizare. Nivelul de dezvoltare economic al României în 1989 în comparaţie cu alte ţări Nr.6 632. o puternică dezvoltare a comerţului exterior din punct de vedere geografic: aproximativ 40 % spre ţările din fostul bloc socialist. o structură energointensivă a întregii economii – şi în special cea a industriei grele care era cel mai mare sector al industriei române cuprinzând un mare număr de întreprinderi integrate vertical şi distribuite geografic pe tot teritoriul ţării răspunzând foarte puţin criteriilor de eficienţă economică.4 1259.4 80 210 236 % 100 1200 3300 3700 4. 1990 Procesul de tranziţie spre economia de piaţă a început în România în condiţii mult mai dificile decât în alte ţări europene foste comuniste: o puternică centralizare în deciziile economice. Indicatorii UM 1950 1970 1980 1990 crt. o tendinţă de declin a producţiei industriale şi agricole în a doua jumătate a anilor ’80.1 % 100 340 834 1600 5.116 Germania 14. preţurile fiind stabilite de către stat.13 SUA 17. 1.350 10. PIB Mld. ..Concurenţa era interzisă în cadrul pieţelor interne.12). crt. 8377 9875 10.Piaţa era văzută ca o instituţie docilă şi aservită. Dar putem reţine câteva aspecte pozitive: absenţa datoriei externe şi rezervele în valută convertibilă în jur de 2 milioane USD. 1. controlate şi orientate de o manieră centralizată. Investiţii Mld. dobândă.2 1770 3526. Capital fix Mld.

3.4 100 100 17.173 -3927 82.3 60. cu o mare independenţă în luarea deciziilor. Principalele rezultate pe perioada 1990-2000 sunt prezentate în tabelul 2. 2. zahăr. a ratei şomajului. pâine. 5.1 61.3 19. 1995 Reforma economică a început în 1990 având ca obiectiv strategic edificarea unei economii sociale de piaţă. a sistemului de salarizare. 4. introducerea mecanismelor de piaţă şi realizarea stabilităţii macroeconomice. transport public. În ceea ce priveşte evoluţia negativă a vieţii economice.7 12. 2949 3979 3337 3475 3338 (calorii/loc. abandonarea imediată a planificării centralizate şi a balanţelor materialelor pentru alocarea dirijată a resurselor.306 -1106 41 75. Demolarea sistemului economic de comandă a avut următoarele direcţii principale: reorganizarea unităţilor economice de stat sub forma societăţilor comerciale şi a regiilor autonome bazate pe proprietatea de stat. organismele de stat şi principalele instituţii publice. 3.183 -411 Nr. rezultând o profundă transformare a structurii cererii şi a ofertei agregate. a salariului real. 4. Editura Academiei. 5.0 62. .7 19.14 Indicatori 1989 1990 1991 1992 1993 1994 PIB Producţia industrială Productivitatea muncii industriale Producţia agricolă – mii tone Soldul balanţei comerciale 100 18. rezultatele reformei erau în câmpul realităţii economice foarte departe de ceea ce s-a aşteptat.319 2409 94. secolul XX. liberalizarea pieţelor şi a preţurilor.7 77 75 75 viaţă Sursa: Economia României.2 77.14. Pentru introducerea mecanismelor de piaţă a fost nevoie de introducerea unui sistem bancar nou cu două niveluri (o bancă centrală publică şi bănci comerciale).9 15.1 71. 1. sistem bazat pe proprietatea privată: liberalizarea preţurilor (menţinând preţurile numai pentru şapte produse – energie electrică. mediile universitare au opinii extrem de diferite. convertibilitatea internă limitată a monedei.) Durata medie de ani 69.409 energie electrică/locuitor Producţia medie kg 3360 5260 6150 6840 grâu/ha Consumul Nr. Economia reală a înregistrat scăderi semnificative.4 71. ulei alimentar. restructurarea întregii economii.9 70. o situaţie de hiperinflaţie. Evoluţia principalilor indicatori macroeconomici în economia românească în perioada 1989-1994 Tabelul 2. crearea unui cadru juridic pentru iniţierea şi dezvoltarea sectorului privat în economie. factorii oficiali. demarând simultan în trei direcţii: “demontarea” sistemului economic de comandă.4 60. Restructurarea întregii economii a pornit de la reforma proprietăţii prin privatizare.1 63.2. abandonarea monopolului statului în comerţul exterior. crt. lapte şi carne). Producţia de Kw 3276 5597 6541 6907 11. cu ajutorul celor mai uzuali indicatori economici. de la restructurarea tehnologiei.228 -1921 76. Aşa cum rezultă din tabel.493 -1128 79. având loc o deteriorare rapidă a comerţului exterior.

crt.9 1.3 87 final al populaţiei Masa monetară 232. a crizelor şi pentru ameliorarea parametrilor de eficacitate economică.6 2807. USD Formarea brută 100 64.1 1450.3 mld.70 şomerilor 5 Rata şomajului 7. 8. Transferul a fost preconizat a se face gratuit.4 10. lei Cursul de 35 189 460 1276 schimb – lei/$ Sursa: Anuarul Statistic al României. trecute cu cele ale societăţii viitoare. afaceri ilicite. incompetenţă etc.USD Preţul cu 100 270. Putem totuşi semnala câteva concluzii preliminare: • Toate opiniile privind reforma – practic fără excepţie – au subestimat complicaţiile şi durata tranziţiei. coexistenţa viciilor şi defectelor societăţii. înlocuind vechiul sistem economic cu cel al economiei de piaţă.8 2987 amănuntul Numărul 357. 10. întrun mod agresiv: corupţie. • În perioada de tranziţie a apărut o economie mixtă sui generis: coexistenţa mecanismelor dirijate şi concurenţiale. Indicatori 1989 1990 1991 1992 1993 1994 7031. acest proces cuprinzând peste 4000 de întreprinderi. 13.8 833. credit. 6. • Reforma economică a relevat că utilizarea agregatelor macroeconomice (monedă. 12.223. dar nu s-a putut anticipa dimensiunea reală a schimbărilor. pentru o valoare de 30% (prin mecanismele certificatului de proprietate sau al cupoanelor) şi restul de 70% prin forme specifice de vânzare / cumpărare. 42 .0 8.000 929.Nr.3 317.3 85. Buletin trimestrial nr. 9. amploarea tensiunilor. Simpla dezetatizare a vieţii economice (care în primii doi ani a fost sinonimă cu renunţarea la mecanismele economiei dirijiste) nu a rezolvat de la sine şi imediat problemele tranziţiei. • Derularea reformei în România a scos în evidenţă că ea nu a cristalizat încă suficient noul rol economic al statului.000 1. fiscalitate etc.6 88. 7. dezvoltarea proprietăţii private a fost realizată prin decapitalizarea societăţilor comerciale. În România se considera ca un adevăr incontestabil ideea că privatizarea – componentă principală a reformei proprietăţii – este elementul cel mai important al tranziţiei.4 -% Datoria 2354 3334 publică externă mil.2 838. 11.1 48.8 1967 mil.9 3560 63. aceleaşi persoane şi grupuri de interese au poziţii cheie în sectorul public şi privat.9 25 10. Având ca bază legile adoptate – privatizarea a fost concepută ca un proces legal de trecere a capitalului social de care dispuneau întreprinderile care aparţineau proprietăţii publice în proprietate privată. Avertismentele n-au lipsit.3 53 de capital Consumul 100 508 90.) cărora li s-a acordat prioritate în timpul primei faze a reformei nu este suficientă pentru surmontarea dezechilibrelor. 2/1995 Această diversitate de opinii este explicabilă ţinând cont de complexitatea fenomenelor care sunt în curs de derulare. 1998 Banca Naţională a României.164.5 44.

obstacolelor. deoarece se poate afirma fără îndoială că nu există o metodă universală perfectă de privatizare. cu rezultate certe. dacă privatizarea din România devine atractivă pentru el.În ceea ce priveşte privatizarea au avut loc ample dezbateri. pentru că nu acţiuni adecvate trebuie în stimularea. Poate fi aceasta una din justificările pentru care factorii de putere au acceptat un anumit vid legislativ sau nu au aplicat legea. Una dintre falsele dileme care au apărut este cea referitoare la succesiunea temporală între cele două faze: restructurare şi privatizare. S-au ridicat numeroase întrebări (unele fără răspuns altele cu răspunsuri aproximative). restructurarea unei firme sunt procese total diferite şi deci nu trebuie corelate. privatizarea a fost abordată de o manieră triumfalistă şi unilaterală. fie speranţe utopice. modificări în comportamentul populaţiei şi al agenţilor economici. Această dimensiune poate să fie total diferită de percepţia înrădăcinată în rândul opiniei publice. Numeroase opinii au fost exprimate fie contra fie pro. Proces obiectiv şi necesar. generând fie neîncredere. dar au apărut şi false dileme. Fără să intrăm în detaliu este necesar ca acest fenomen să fie judecat pornind de la efectele pozitive reale deoarece privatizarea cuprinde de asemenea şi riscuri. pe de altă parte firmele care au devenit private după 1992 nu au făcut nici o restructurare şi funcţionează în coordonatele anterioare devenind private numai posesia. fără ca problemele să fie rezolvate. de natura obiectului care va fi privatizat. Valoarea capitalului social supus privatizării prin vânzare depăşeşte cu mult (între 2 şi 10 ori) volumul economiilor interne ale agenţilor economici. factori. socială.3. În funcţie de condiţiile date. 2. a încrederii. exprimându-se numeroase opinii şi având loc ample discuţii. ecologică. dispoziţia şi uzufructul. Mai mult.2. 2. Apariţia falselor probleme au făcut ca acţiunile celor implicaţi în dirijarea acestor aspecte să fie ameninţate de pierderea resurselor de timp şi energie. de cadrul legislativ existent trebuie aleasă acea metodă care permite o mai bună eficienţă economică. costuri sociale etc. renunţări. Evaluarea poate da numai puncte de reper în ceea ce priveşte evaluarea capitalului social al firmei respective la un moment dat. Specificul tranziţiei în agricultura României 43 . considerăm că privatizarea. fenomenele şi consecinţele favorabile şi să minimizăm sau să inhibăm pe cele negative. În legătura strânsă cu dezbaterile de care am amintit au fost organizate şi dezbateri în privinţa metodelor de privatizare. Este foarte important să cunoaştem aceste schimbări. constituindu-se în adevărate dileme. 3. a dificultăţilor. apreciem că dezbaterile respective nu au făcut decât să se piardă timp şi resurse. Falsele dileme au fost generate de o rea percepţie sau interpretare eronată a fenomenelor reale. Nu există o metodă infailibilă de evaluare. Se estimează că insuficienţa economiilor şi a capitalului privat reprezintă cea mai mare dificultate în procesul de privatizare. de situaţia pieţei. Procesul de privatizare pretinde schimbări esenţiale pe plan economic. Fără a intra în detaliu asupra diferitelor percepţii referitoare la diferite metode de privatizare. de mediul cultural. social politic. Alegerea metodei de evaluare pentru a putea preveni subevaluarea ca şi supraevaluarea obiectului supus privatizării a constituit de asemenea o altă dilemă. În ceea ce ne priveşte. dar este dificil de a demonstra şi mai ales de a le accepta ca false. Ceea ce am afirmat mai înainte poate fi într-adevăr să fie o falsă dilemă pentru că se ignoră potenţialul de investiţie al capitalului străin. 1. În final se pune problema dacă restructurarea trebuie să preceadă sau să succeadă privatizarea. în rândul autorităţilor sau al patronilor. sunt numeroase situaţii când firmele de stat au beneficiat de programe costisitoare de restructurare fără ca performanţele economice să se amelioreze. Falsele probleme au creat la rândul lor “ţinte false”. Prezenţa dilemelor sau a falselor dileme care au apărut în ceea ce priveşte privatizarea împiedică sau fac dificilă derularea fenomenului real creând dificultăţi.

a fost eliminat controlul oficial al preţurilor. de apariţia a unor noi inegalităţi sociale. Legea 18/1991. Tranziţia la economia de piaţă era necesară în perioada postdecembristă. Unele sunt legate de politica macroeconomică. a şomajului. Această politică s-a concretizat în volumul redus al investiţiilor. de apariţia inflaţiei şi chiar a hiperinflaţiei. Imediat după căderea regimurilor comuniste a fost abandonată în aceste ţări planificarea centralizată. şi în multe cazuri au fost înfiinţat unităţi de consultanţă pentru politicile agrare.Criza agriculturii româneşti s-a datorat eşecului agriculturii colectiviste. 1. de fond. ambele confundându-se cu noţiunea de glie strămoşească. revigorarea întregului sistem agroalimentar presupunea măsuri radicale. România are o poziţie aparte în tranziţia spre economia de piaţă. Agricultorul român este proprietar al pământului pe care-l munceşte. în centralismul excesiv al planurilor de culturi. şi la modul general să revitalizeze spaţiul rural al neamului nostru. pământ şi ţară. altele de liberalizarea preţurilor. determinat la rândui. a micşorat gradul de penetrabilitate al acestor costisitoare programe. De aici a rezultat o puternică cimentare a legăturilor dintre ţăranul român şi pământul pe care acesta îl posedă. ceea ce a determinat ca viitorul să plutească în plină incertitudine. Legea fondului funciar. poziţie care se datorează atât ponderii relativ importante a agriculturii în cadrul economiei naţionale cât mai ales specificităţii agriculturii româneşti. Efectele directe ale acestei politici de pauperizare a întregii ramuri agricole dar mai ales a ţărănimii s-au regăsit în dezechilibre financiare şi social-umane profunde. Prin programul PHARE al Uniunii Europene pentru Europa Centrală şi de Est se oferă asistenţă tehnică. În toate aceste ţări pământul a fost redat foştilor proprietari. acestea devenind gradual libere. fără discernerea specificului fiecărei ţări în parte. Evoluţia agriculturii româneşti postdecembriste se aseamănă cu cea a celorlalte ţări din centrul şi estul Europei (foste comuniste). Tratarea tuturor agriculturilor din ţările foste comuniste la nivel global. Din această specificitatea a tranziţiei agriculturii româneşti decurge prioritatea absolută a desăvârşirii actului de transmitere integrală către ţăranul român a tuturor terenurilor care i-au 44 . Atunci când ţăranul român se ridica la luptă el îşi apăra deopotrivă pământul şi ţara. dar din păcate incompletă şi confuză. de politica antieconomică şi mai ales antiţărănească a fostului regim totalitar. în evoluţia de la societatea comunistă la cea capitalistă au apărut extrem de multe probleme. ca popor pe aceeaşi vatră din timpuri imemoriale. agricultura a constituit un liant. Din această viziune mai mult sau mai puţin literară dar atât de adevărată rezultă o primă caracteristică a tranziţiei agriculturii româneşti şi anume cea legată de regimul funciar (cel al proprietăţii funciare). cu interese majore în valorificarea superioară a mijloacelor de producţie şi de muncă. indiscutabil rămâne o lege fundamentală a privatizării. la comportamentul de proprietar. În rezolvarea acestor probleme ţările cu economie în tranziţie nu au fost lipsite de sfaturi privind politicile lor agricole. care s-au văzut astfel de cele mai multe ori fără finalitate concretă. Astfel – Banca Mondială a elaborat rapoarte substanţiale asupra ţărilor respective. în revitalizarea ireversibilă a gospodăriei agricole ţărăneşti. Agricultura este prima ramură a economiei naţionale care a beneficiat de o serie de legi care au constituit începutul reformei în economia naţională (amintim aici Legea fondului funciar 18/1991). dinamic. lipsit de interes. adeseori aceste noţiuni confundându-se. în practicarea unor preţuri derizorii la achiziţiile şi contractările de produse vegetale şi animaliere. însă presupunea o autentică reformă economică. În mod firesc. Organizaţia Economică pentru Cooperare şi Dezvoltare a început să includă ţările Europei Centrale în analizele sale de politici agrare. Vocaţia pastorală a neamului nostru a creat legături indisolubile între individ . în ratele înalte de exploatare directă şi indirectă a ţărănimii. Echilibrarea agriculturii. o legislaţie eficientă capabilă în modernizarea agriculturii. În existenţa noastră ca neam. cea mai mare parte a firmelor de stat a intrat într-un proces firesc de privatizare. Afirmarea privatizării în agricultură determină tranziţia de la comportamentul colectivist. stipulând dreptul de constituire şi reconstituire a proprietăţii asupra pământului. În sectorul agricol fostele cooperative agricole de producţie şi multe din fermele de stat s-au transformat.

3. este prezentat stadiul aplicării Legii fondului funciar la data de 30 iunie 1999.291.678 Suprafaţa aprobată după validare Ha 633. rentă neplătită. repune în drepturile fireşti spaţiul agrar al neamului nostru. dar utilizată de statul comunist pentru acumulare şi investiţie ? Stadiul aplicării Legii fondului funciar la data de 30 iunie 1999 Tabelul 2.383 % 84. De unde decurge acest drept ? Este o tendinţă acum în România să se despăgubească o serie de nedreptăţi din timpul comunismului. Date operative 1999 45 . 217. Considerăm că intervenţia statului pentru modernizarea agriculturii.818 Suprafaţa totală care a fost pusă în posesie Ha 7.304 procese-verbale % 80.2 Numărul total de persoane de pus în posesie Nr. 247.aparţinut.356. putând aduce printr-o strategie adecvată echilibrul şi prosperitatea la nivelul întregii societăţi. ramură care se poate redresa într-un timp scurt. 4.331.910 Decizii eliberate acţionarilor Nr. 35.435 Număr total de persoane puse în posesie cu Nr. 3.406 Suprafaţa Ha 590. subvenţionând de la buget costul acestei modernizări este în acelaşi timp o cerinţă economică obiectivă şi prioritară dar şi un drept imprescriptibil. 2. Privatizarea în agricultură restructurează dimensiunea economică şi socială a gospodăriei ţărăneşti.15 Specificare UM Valori Suprafaţa totală ce trebuie pusă în posesie Ha 9.0 Titluri de proprietate în curs de completare Nr.7 Titluri de proprietate de eliberat Nr. 4.15. 4.173 Titluri de proprietate eliberate Nr. revitalizează satul românesc.880. a fermelor ţărăneşti.694. În tabelul 2.789.088 validare Număr acţionari Nr. Agricultura este singura ramură pentru care avem resurse funciare şi o bogată tradiţie.797 % 76.564 Sursa: Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei. 3.533 Suprafaţa solicitată de acţionar pentru Ha 701.656 acţionarilor Număr de acţionari Nr. De ce nu s-ar acorda retroactiv un coeficient din valoarea rentei funciare absolute aferente terenului colectivizat forţat. 260.

ea putând contribui cu 4.U. România este imediat după Lituania (6600 €) dar înaintea Bulgariei. Faostat. Tabelul 2.7% la populaţia UE-27. media CC-12 este de 22%.391 km2. 1 Cifrele din acest raport se referă la Suprafaţa agricolă şi nu la Suprafaţa agricolă utilizată (S.7% din forta de munca din mediul rural. iar media UE-27 ar fi de 44%. 46 .A. Forta de munca ocupata in agricultura reprezinta 37. România este a doua ţară ca mărime după Polonia (312. populaţie şi PIB în 2000.2% din populaţia CC-12 trăieşte în România.4% din cel al UE-27.) reprezintă 14.2% din totalul ţărilor candidate şi ar putea contribui cu 7.6%.U. Dintr-o suprafaţă de 23.5 UE-27 4324 481 111 19. pentru a atinge aproape 1 mld € în 2000.7% din media UE.4 22. România ar fi a şaptea ca populaţie..4% din S.4 6. ea putând contribui cu 30. plasându-l pe ultimul loc.5% din totalul CC-12 şi ar reprezenta 1.1% din total). într-o Uniune Europeană cu 27 membri. suprafaţa agricolă utilizată 1 (S.A.100 km2).A. Într-o Uniune Europeană cu 27 membri. 21.2 România % din UE-15 7. restructurarea sectorului agricol este încă la început. OCDE.7 România % din UE-27 5. adică 58% din cheltuielile totale şi de 3. care este ultima în termeni de PIB (5400€) din toate cele 12 ţări. Produsul intern brut (PIB) al României reprezintă 14.685 km2) în grupul celor 12 ţări candidate (CC-12).U. în comparaţie cu CC-12 şi UE Suprafaţa Populaţia Densitatea PIB/ (mii km2) (milioane) Locuitori/km2 locuitor (mii €) România 238. Terenul arabil reprezintă aproximativ 63. DG AGRI G2 Venitul consumatorului în România este de 26. Suprafaţa României reprezintă aproape 21.4.6% in 2001 (media UE-15 a fost de 2%). având cam aceeaşi suprafaţă ca şi Marea Britanie (244. De atunci. Până în 1997 importurile agricole au avut o tendinţă de reducere iar exporturile de creştere. În timp ce pentru alinierea la acquis-ul agricol s-au făcut ceva progrese.suprafaţă. Angajaţii români din agricultură formează 54% din forţa de muncă a CC-12. Este una dintre cele mai ridicate cote de pământ cultivat în rândul ţărilor candidate dar si al membrilor UE.3 ori mai mult decât media europeană de 17.6 Surse: Eurostat. din care 3.8 milioane ha (62. Ar fi a noua ţară ca mărime. a UE-27 (tabelul 2).7% din media UE-15. 28% din teritoriul României sunt păduri.3%.5% din suprafaţa UE-27.9 21. exporturile agricole au stagnat iar importurile s-au dublat în aceşti patru ani.5 4.4 milioane -.2% din nivelul total al CC-12.9% din suprafaţa CC-12 şi 5.5% păşuni.16) România ocupa de asemenea locul doi în grupul celor 12 ţări candidate in ceea ce priveşte numărul de locuitori . Agricultura României în 2002 a adus 13% din valoarea adaugata bruta.1 6 CC-12 1088 106 97 8. Progresul agriculturii romaneşti in drumul către integrarea in structurile EU Cu o suprafaţă de 238.2 97 68.44 94. În comparaţie cu alte ţări candidate.6 România % din CC-12 21.7 85 30. Suprafaţa agricolă a României reprezintă 25.1% culturi permanente şi 33.2.8 UE-15 3236 375 116 22.22. însă pe primul în comparaţie cu alte ţări est-europene.4% (tabelul 2.7% din forta de munca la nivel national si aproximativ 66.17). PIB-ul pe locuitor de 6000 € reprezintă 68.9% la populaţia ocupată în agricultură în cadrul UE-27. şi numai 26.8 milioane ha.A. comparativ cu 14. (tabelul 2. iar în UE-15 este de 4.16: România.U) după definiţia UE. O cotă relativ ridicată trebuie cheltuită pe mâncare.0 81 26. media UE-15 fiind de 40.8% la S.

În plus. in momentul de faţă.1 17. Brussels noiembrie 2003. Din 11. 2 Raportul pe 2003 privind Progresul României spre Aderare.3 71. Şi dacă lucrurile nu sunt destul de rele. Dintr-un total de 3. De asemenea.A.0 167.19 2.8 58.8 2.9 7 185. ridicată la 50ha.5 27 (1) : inclusiv silvicultură.950* 22.4 milioane tone in 2002. Aceasta a condus la suprafaţă mică pe familie. (2) : Suprafaţa agricolă utilizată. cu o suprafaţă 1 Comisia Europeană: Raportul pe 2001 privind Progresul României spre Aderare. Aceasta lasă cam 2.9 milioane proprietăţi în România. Principala formă de privatizare în România –ca în majoritatea ţărilor candidate – a fost restituirea. Recolta din 2003 a fost una dintre cele mai scazute din ultimii 50 de ani.1 4. De aceea.17: Rolul sectorului agricol în România S. Două treimi din ferme sunt sub 3ha.4 4. exceptia de la aceasta tendinta fiind inregistrata la oleaginoase.0* 6.808 54.efectivele de animale cu toate ca Programul Guvernamental de restructurare a zootehnie inregistreaza \primele rezultate privind schimbarile in scaderea efectivelor de animale din majoritatea speciilor. aproximativ 88.5 An România CC-12 UE-15 UE-27 România % din CC12 România % din UE11.1 Tabelul 2.2 24.767 4. sfecla de zahar si cartofi.717 7. În această privinţă este important de ştiut că reforma funciară încheiată după cel de-al doilea război mondial a restricţionat dimenisiunea fermei pe familie la 5 ha. într-o perioadă când o mare parte a restituirii era deja încheiată.1 18. Acelasi declin al productiei il regasim si la alte culturi. OCDE.427 44.0 131.564 11.92 milioane hectare care trebuie restituite. VAB a Ocuparea în agriculturii(1) agricultură(1) Mii ha(2) % din Mil € % din mii % din total PIB total 2000 14. DG AGRI G2 Structura exploatatiilor agricole Retrocedarea atat a terenurilor agricole cat si forestiere a continuat intr-un ritm mai intens si datorita amendarii in 2001 a cadrului legal de retrocedare.811 62.Conditiile climatice nefavorabile din 2002 – 2003 au condus la o scaderea drastica a productiei de cereale boabe de la 18. 40% (1. unde aceste limite nu se aplicau se considera că pot fi restituite nu mai mult de 10 ha de familie.U. 13.5 milioane ha) din terenul agricol este privatizat.619 40. DG ECFIN. Rezultatul privatizării a fost o structură agricolă dominată de ferme de mici dimensiuni. Acest 40% dintre ferme cultivă 6% din suprafaţa totală. Brussels noiembrie 2003 47 .3%2 (10.861 42. Brussels.3 2.9 milioane tone in 2001 la 14. (3) : =1997 *: estimare Surse: Eurostat.4 milioane ferme care utilizează mai mult de 1 ha.552 4.2 15. scăderea producţiei de grâne a afectat negativ şeptelul. vânătoare şi pescuit.5 8.6 milioane) cultivă mai puţin de 1ha de teren.11.74 8 25. putem spune că loturile sunt foarte fragmentate.7 15 România % din UE7. FAOSTAT.2001.3 190.6 54. Această constrângere a fost.6 * 2. mai târziu.8 30. Raportul pe 2003 privind Progresul României spre Aderare.9 Cheltuieli alimentare % din total 1998 58.0 39. restituirea din perioada post-socialistă a fost afectată de această reformă.4(3) 19. Lipsa resurselor financiare era o altă restricţie implicită în crearea fermelor.

01-10. rezumatul Raportului Privind Structura Fermelor.9 544.640 0.946.7 10.790 11.22 >2000.5 5. Recent.860 0.525.729 0. din nou.50 180.015 100.01 255 0.0065 1.2 1.01-1.5 0. ele au fost îndreptate către sprijinirea proprietarilor de teren şi a producătorilor pe scară mică.00 380.25 409.3 0.384 14.394 4.0006 1.00 288.0 484. Oricum. producătorii de dimensiuni mici şi mijlocii au fost beneficiarii politicilor agricole.381 1. poate fi observată în numărul de ferme cu o mărime de peste 10ha.51-2.800 28. O caracteristică a agriculturii româneşti este ponderea mare a fermelor de mici dimensiuni. pentru consum propriu şi foarte puţin pentru desfacerea pe piaţă. Deşi categoria 10-20ha are aproape 290.000 ferme. nu se cunoaşte la ce scală pământul este concesionat. aceste ferme aproape că nu au o altă sursă de venit. Politicile agricole româneşti au favorizat fermele de mari dimensiuni până în 1996.00 43 0.856 4.01-3.00 573.6 2. implicaţiile asupra politicilor agricole sunt încă greu de atins. înseamnă că ultima schimbare în politicile agricole ar favoriza producătorii şi proprietarii deopotrivă.630 100 10. în România trebuiesc luate măsuri pentru reducerea costurilor de tranzacţie pe piaţă.684 8.de abia 20% din total (tabelul 2.67 ha Sursa: Reţeaua experţilor independenţi.058 20.00 85 0.00 24 0.368 1000.033 10.736.139 500.014.01-500.00 424. care produc. multe ferme din România trebuie să se mărească. acestea fiind în principal deţinute de către stat. dar se pare că sunt foarte puţine tranzacţii pe această piaţă.50 350.6 777.806 10.037 200.00 53 0. Limita iniţială impusă la dimensiunea terenului ce poate fi deţinut de o familie.9 367.6 50. cât şi găsirea unor slujbe în afara fermei.727 7. Tabelul 2.859 7.0006 3. cultivând 11% din suprafaţa agricolă.01-100. În plus.01-200.073 100 Mărimea medie 2.00 1.00 26 0. Indicatorii recenţi dau semne că politicile agricole ale României au început să favorizeze.392 8.5 1.18).01-2000.175.0011 14.01-20.00 23 0.021.0013 38.764 0. Pentru a deveni competitive.01-50.01-5.7 2. Aceasta implică că piaţa funciară şi cea a forţei de muncă ar trebui să funcţioneze mai bine pentru a sprijini restructurarea agriculturii.00 316. bunăstarea lor depinde considerabil de profitabilitatea producţiei. Astfel.26-0. 2001 Valoarea producţiei agricole 48 .893 5.3 3.154.01-1000.4 3. Pe lângă aceasta.357 16. pentru fermierii de mici dimensiuni.4 30.5 1.680 9. în principal.0007 607 0.18: Structura fermelor Dimensiunea fermei în Număr de % din Suprafaţa cultivată % din total ha proprietăţi total (ha) <0. care să le suplimenteze venitul. Această observaţie poate fi făcută pentru majoritatea ţărilor candidate. Dacă este aşa.513 0.006 50. De aceea.51-1.567 0. După aceea.0022 128. Excepţia o reprezintă categoria peste 2000 ha în care sunt incluse 255 ferme.559 25. fermele de mari dimensiuni.861 3.6 20. în categoriile superioare există numai câteva proprietăţi (între 20 şi 100).0 Total 3.

Cele mai importante producţii vegetale.7 • Vite 8.4 • Oi şi capre Produse animale 19.5 • Lapte 3.2 14.5%. 1998 şi 2000.2 Fructe 9.2%). carnea de porc 8. cu numai 47% din 49 .4 Producţia animalieră 4293.5 4.8 • Grâu 1.7 • Porci 5.4%) şi fructele (8. cartofii (9.8 miliarde €.2%.0 54.5% din total (tabelul 5). diferă oarecum de cea a celorlalte ţări candidate.20: Ponderea valorilor medii ale producţiei (1998-1999) Produse % din total Cereale 16..3 Legume 9. cu 10.8 100 Producţia vegetala 5319.4 Sfeclă de zahăr 11. în timp ce producţia animala a fost mai stabilă.7% iar ouăle şi păsările 9. Cota consumului intermediar este relativ scăzută. Valoarea producţiei agricole în 1998 a fost de 9. Tabelul 2..4 1.3 • Porumb 0.6 • Ouă 1. Pentru producţia animalieră. legumele (11.9 Altele (servicii. laptele şi carnea de vacă reprezintă 18.4 • Ovăz 0. Tabelul 2.0 • Orz 10.3%)..5 Plante furajere Animale 20.4 43.1 Rapiţă 2.1 • Altele Servicii Agricole 1. 1998 şi 2000 a fost datorată scăderii masive a producţiei vegetale din acei ani. şi în special porumbul.4 Cartofi 8. măsurate prin ponderea lor în valoarea producţiei agricole în anii 1998 şi 1999.Producţia agricolă a rămas relativ stabilă în ultima decadă.) 171.33 Soia 0. cu excepţia anilor 1992. reprezentând circa 25% din aceea a CC-12.9 • Păsări 1.3%).0 3.8 Sursa: Eurostat Scăderea producţiei agricole din anii 1992.6 Sursa: Eurostat Venitul agricol Compoziţia input-urilor folosite în producţia agricolă din România.19: Producţia agricolă în România 1998 Milioane € % Total producţie agricolă 9783.1 Floarea-soarelui 0. sunt cerealele (16.

Tabel 2. programul SAPARD care ar putea facilita investiţii în agricultură şi crearea unor posibilităţi de venit non-agricol în zonele rurale. inclusiv celor din mediul rural.11. 4 Producţia agricolă de bunuri 9. ar duce la creşterea sărăciei şi.612.361.319 Animale 2. Perspectivele venitului agricol trebuiesc văzute prin prisma oportunităţilor şi riscurilor. Printre oportunităţi: liberalizarea pieţei funciare cae ar putea contribui la creşterea mărimii fermei.7 Alte subvenţii ptr. ar putea şi ea contribui la un nivel mai ridicat al venitului.8 Venitul factorilor de producţie 4.angajaţi 483 Alte impozite pe producţie 43. creşterea preţurilor produselor agricole atât pe piaţa mondială cât şi pe cea internă.producţie 177. cu implicaţii în creşterea veniturilor. 2 Venit operaţional 3.151. cota consumului intermediar este relativ ridicată şi reflectă mai ales costul ridicat al hranei.21: Bilanţul economic al agriculturii României (1998 în preţuri curente.447. 4 Producţia agricolă de servicii 171. scăderea capitalului uman în zonele rurale.3 Venitul total 3. şi reducerea supraangajării în agricultură.001. 2 Dobânzi plătite 210. 4 Valoarea adăugată netă 4. ceea ce ar putea împiedica utilizarea input-urilor şi a inovaţiei.293. 9 Sursa: Raportul pe 2001 privind Progresul României spre Aderare. implicit.producţia totală.783. cu 53% din producţia totală. al produselor veterinare şi al altor input-uri specifice. 0 Compensaţii ptr.652.4 Producţie agicolă 9. În cazul producţiei animale. stabilizarea macroeconomică (ex: creşterea PIB-ului) care ar asigura locuri de muncă tinerilor.135. 100 8 Total consum intermediar 4. este destul de ridicată. 9 Producţia animală 4. 13. Brussels. 50 . în timp ce valoarea adăugată brută.152. 53 4 Consumul de capital fix 1. 47 3 Valoarea adăugată brută 5. milioane EUR) 1998 În % Producţia vegetala 5.6 Dobânzi încasate 6.631. În final. Aceasta se datorează nivelului redus al consumului de input-uri şi al numărului mare al forţei de muncă.2001 În dezvoltarea agriculturii ar putea apărea probleme datorită creşterii preţurilor input-urilor şi scăderii puterii de cumpărare atât a întrepinderilor agricole cât şi a gospodăriilor. utilizată în special in producţia vegetala.

creşterea volumului comerţului agricol dintre România şi Uniunea Europeană a fost determinată de creşterea exporturilor UE . Totuşi există potenţial pentru creşterea acestei producţii. potenţial legat oarecum de folosirea varietăţilor superioare.d. ajungând la 65% din nivelul UE-15. la un nivel mediu de numai 33% în 2000. legume şi oleaginoase. cresterea producţiei de cereale la hectar a dus la o reducere a diferenţei faţă de nivelurile UE-15. 51 .9% din S.d. 900. cu excepţia orzului. Producţia medie la hectar a crescut până la 3. n. cu o suprafaţă de aprox. exporturile din România în UE au scăzut. fructele şi pieile au fost principalele produse exportate de UE.22: Autosuficienta laprincipalele productii vegetale (%) 198 199 199 199 199 199 199 199 199 199 199 9 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 Cereale 107 115 118 85 96 119 135 889 131 95 99 Grâu 104 124 102 65 96 110 131 60 126 96 91 Orz 117 97 82 990 63 87 98 92 123 90 89 Porumb 102 125 145 98 105 138 148 105 134 94 101 Secară 99 54 52 15 45 100 100 109 106 100 105 Ovăz 98 37 98 108 98 102 96 91 103 101 138 Altele 93 96 100 100 95 100 100 103 123 108 100 Floarea.8 milioane ha. dar apoi a scăzut din nou. 46 49 64 54 71 69 78 98 Total n. 2001 113 124 95 104 100 100 100 100 86 98 n. Productia vegetala În momentul de faţă. Următoarea recoltă ca mărime este cea de floarea-soarelui. Suprafaţa utilizată pentru porumb este cea mai mare.86 t/ha în 2000. n.U. 102 92 89 92 114 100 100 100 soarelui Soia n.d. dar apoi a scăzut la numai 1.n. la care autosuficienta s-a îmbunătăţit în timp.5%.d.d.Comerţul agricol În 2002.22). uleiurile esenţiale. În timp ce suprafaţa cultivată cu cereale a rămas relativ stabilă în ultima decadă. = nedisponibil.9% din suprafaţa cerealelor în 2000.d. 86 83 85 85 108 92 102 132 plante oleifere Sfeclă 54 58 56 45 24 34 39 44 46 39 24 de zahăr n. Ca rezultat. Importurile UE au fost din nou dominate de animale vii. La începutul anilor 1990. Conform cu aceste variaţii ale producţiei la hectar.A. şi de 10 milioane tone în 2000.d. urmată de cea pentru grâu cu un procent de 35. producţia de cereale în România a fost de 22 milioane tone în 1997. balanţa comercială în favoarea Comunităţii a reprezentat 240 milioane Euro (comparativ cu 167 milioane Euro în 2001).d. n. valabilă şi pentru plantele oleifere. cu 55. Tabelul 2. o variaţie destul de dramatică a producţiei. n. Carnea. producţia a cunoscut puternice fluctuaţii. Aceasta este. cerealele folosesc 37% din suprafaţa agricolă utilizată de 14.5t/ha în 1997. În perioada 1992-1997 producţia de cereale la hectar în România s-a îmbunătăţit.d.000 ha sau 5. n. a creşterii utilizării input-urilor şi până la restructurarea fermelor România îşi autosatisface in general nevoia de cereale.d. Pentru zahăr însă există o nevoie semnificativă de importuri (tabelul 2. în principiu.d. şi cu excepţia anilor cu producţii la hectar foarte reduse. Sursa: DG AGRI 200 0 84 98 80 72 129 95 100 62 40 108 n. n.d.

prezentate în tabelul 2. Autosuficienta pentru toate aceste produse a scăzut de-alungul ultimului deceniu. grupa alte alimente şi băuturile domină producţia şi angajarea forţei de muncă. 198 9 131 99 109 100 106 Tabel 2. dar pentru pasăre numai 77% (tabelul 2. Ca si in cazul celelalte ţări central-est-europene.24. cu 5. Pe de altă parte producţia de carne de pasăre a scăzut şi ea. dar a fost mai pronunţat în sectorul alimentelor şi al băuturilor care a reuşit să atingă în 1998 numai 56% din producţia anului 1990. Date recente.6% pentru carnea de vacă. dar din 1992 încoace producţia a scăzut cu 34%. În procesul de tranziţie producţia animala a evoluat diferit pe grupe de produse.24: Structura industriei alimentare româneşti 1999 Procente Creştere totală 1997-1999 (%) 52 . industria lactatelor este relativ neimportantă în România. 14. În aceaşi perioadă producţia de lapte a crescut cu 30% astfel încât efectul scăderii turmei de vite a fost compensat de creşterea producţiei de lapte pe cap de bovină. 12.5% din totalul producţiei agricole este cea mai importantă. cel de carne de vacă (-20%). dar este încă cu 50% sub media UE-15 (5707 kg per capita pe an). urmată de producţia de carne porc şi carne pasăre. 20% pentru ouă. Producţia medie de lapte a crescut de la 2167 kg în 1992 la 2867 kg în 2000. Producţia de lapte. cu o cotă de 14. arată că valoarea producţiei nominale în perioada 1997-1999 a avut un trend ascendent evaluat în termenii monedei locale dar s-a contractat puternic la evaluarea în euro Tabelul 2. să îşi recapete nivelul. În timp ce consumul de lapte (+20%) a crescut. în timp ce industria tutunului joacă un rol neobişnuit de important în termeni de producţie. carne de porc (9%) şi carne de pasăre (-4%) a scăzut în perioada 1992-2000. deşi anumite produse au cunoscut schimbări în nivelul producţiei. Datorită şeptelului redus. surplusul anterior la carne de vacă a început să se reducă pe parcurs.9%. În comparaţie cu alte ţări candidate.23). 93% pentru porc.3 milioane la 1. dar numai cu 14% în aceaşi perioadă. în timp ce efectivul de bovine a scazut cu până la 22%. În comparaţie cu alte ţări central-est-europene. iar sectorul de procesare a cărnii este imediat următorul. Sectorul industrial românesc a cunoscut un declin continuu al producţiei începând cu 1989. 14. Producţia de carne de vită şi de viţel a scăzut cu 25% în ultimul deceniu (1992-2000).1% din producţia totală CC-12 la lapte. În 2000 autosuficienta la productia animala a fost de 97% pentru carnea de vită.9% pentru carnea de porc şi un imens 46% pentru carnea de oaie.23: Autosuficienta din producţia animală (în %) 199 199 199 199 199 199 199 199 199 199 200 2001 0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 0 125 141 119 118 103 89 99 98 89 97 97 95 101 97 97 98 100 100 99 99 100 101 99 100 105 116 128 113 104 104 103 107 95 96 93 99 126 139 98 101 93 93 100 94 84 92 77 83 132 116 116 113 142 142 146 138 104 102 100 100 Vită Lapte Porc Pasăre Oi&capr e Industria alimentară Sectorul alimentar în România contribuie cu 21% la producţia industrială şi deţine 12. În aceaşi perioadă s-a observat un declin şi la numărul de oi ( cu 37%) cât şi la carnea de oaie (cu 8%).77 milioane.Producţia animala În România producţia animala este relativ stabilă. În perioada 1992-2000 numărul vacilor de lapte a scăzut de la 2. 99% pentru lapte. Cea mai importantă producţie de carne în România este cea de porc. România are o importantă producţie animalieră: 18.9% pentru pasăre. Industria tutunului a reuşit totusi sa atinga nivelul anterior la inceputul anului 2001.6% din total angajaţi.

0 -79. Nivelul de procesare. Alimentaţiei şi Silviculturii a elaborat o strategie pentru dezvoltarea agriculturii.7 161.4 -12.2 -94.3 Fructe şi legume 1.5 Hrană pt. au fost climatul investioţional advers inclusiv creşterea negativă.5 Lactate 4. nu este încă complet şi este stânjenit de dificultăţile privatizării. şi liberalizarea comerţului cu produse agro-alimentare. Factorii dominanţi care au contribuit la un răspuns slab din partea ISD-urilor. cu cel din 2001. cât şi pentru îmbunătăţirea calităţii.4 74. de asemenea. Ca un sistem mai eficient şi mai de încredere să apară este de dorit ca o cotă mai mare a producţiei agricole interne să pătrundă pe piaţă.3 -39.m. obstacolele birocratice şi schimbările imprevizibile ale cadrului legal.6 187. nivelul sprijinului de la buget pentru agricultură şi silvicultură în 2002 a rămas similar. Pe lângă acestea.6 -63.7 -10.6 3. O fermă mică generează costuri de tranzacţie ridicate.5 -29. şi pentru protecţia consumatorului. dulciurile şi tutunul. modernizarea şi îmbunătăţirea procesării şi marketingului alimentar. implementat cu ajutor din partea programului SAPARD.0 57.5 Peşte 0. inclusiv impozitarea. pentru controale veterinare şi de sănătate a plantelor. Principalele obiective ale strategiei sunt: dezvoltarea durabilă a unui sector agro-alimentar competitiv prin creşterea cantitativă şi calitativă a producţiei. Ritmul lent al privatizării şi dereglementării din sectorul agricol au inhibat.6 Total industrie 100 100 64. Dezvoltarea unui lanţ alimentar care să înlocuiască vechiul sistem centralizat printr-un sistem de piaţă.5 -80. distribuţie şi calitate este inferior celor din UE sau chiar altor ţări central europene.0 19.0 3.4 -14.0 Uleiuri 7. ISDurile în sectorul agro-alimentar. Sectorul alimentar este încă handicapat de problemele din întregul sector agricol.1 -18.7 -74. sprijinirea agriculturii în faţa constrângerilor bugetare. 53 .7 18.4 Alte alimente 23.7 5. România a aplicat o politică ce vizeaza privatizarea şi retructurarea agriculturii.7 -57. bazându-se pe principiile programului guvernamental. de echipamentele învechite. Principalele sectoare care au atras IDS-urile au fost fabricarea berii. au împiedicat ISDurile.9 -39.5 37.3 -15. băuturile răcoritoare.4 -65.2 0.m.8 4. de lipsa modernizării şi lipsa investiţiilor. ambalare.7 2.1 -71. include măsuri pentru îmbunătăţirea prelucrării şi marketingului produselor agricole şi de pescuit. cam 14-15% din investiţiile directe străine în România au fost în industria alimentară.8 112.4 8.2 17.3 -65. în termeni reali.8 -53.2 -74. asigurarea controlului hranei pentru populaţie.5 57. inflaţia ridicată concomitentă cu rate ridicate ale dobânzii. Piaţa funciară subdezvoltată crează incertitudine. Deşi s-a înregistrat o schimbare majoră a tipului de măsuri privind sprijinul intern. iar legăturile între aceşti mici ofertanţi sunt dificil de stabilit. industriei alimentare şi silviculturii în perioada 2001-2005.2 Tobacco 11.animale 2.5 Se estimează că în perioada 1991-1997.9 Cereale 4.3 29.0 -73. pe măsură ce barierele specializării sunt reduse.7 mii miliarde ROL în august 2003.1 109. Planul Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. (lei) (euro) f.1 mii miliarde ROL (439 milioane Euro) şi a fost suplimentat cu 3.3 2.0 -16.3 Băuturi 28. Bugetul de stat Bugetul de stat pentru 2003 alocat agriculturii şi silviculturii este de 14.Producţie Ocupare Producţie Producţie Ocupare f. Politica agricolă şi bugetul Ministerul român al Agriculturii. cu scopul de a grăbi integrarea României în structurile europene. Carne 15.4 -18.

Intrebari de control Prezentati contexul istoric precum si efectele reformei agrare din 1918. structurilor şi legislaţiei. Activitatea fermelor este. având în vedere că unităţile de procesare şi comercializare continuă să se orienteze spre marile unităţi producătoare şi mai puţin spre fermele mici. Probleme de reflectie. Fondul extra-bugetar „Dezvoltarea agriculturii româneşti” a fost eliminat şi în prezent toate ajutoarele bugetare sunt acordate prin bugetul de stat. prin bugetul de stat şi în baza Legii creditului agricol adoptată în 2003. Măsurile legislative care au fost adoptate în anul 2002 în domeniul restructurării sectorului agricol au creat reguli mai stabile şi mai transparente pentru privatizarea fermelor de stat si pentru dezvoltarea sectorului. care în momentul actual sunt majoritare. a fost stabilită o schemă de ajutoare directe pentru micii fermieri.2 mii miliarde ROL. prin care bugetul de stat destinat agriculturii va fi aproape dublat. Aceasta strategie este cuprinzătoare în ceea ce priveşte identificarea schimbărilor necesare pentru alinierea la Politica Agricolă Comună şi conţine o listă a măsurilor necesare pentru adaptarea politicilor.. ceea ce face ca fermele să fie prea mici pentru a-şi permite să facă investiţiile necesare şi să aplice tehnologia. Caracterizati evolutiile generale care au marcat agricultura Romaniei in perioada interbelica. România a decis să înfiinţeze Agenţia de Plăţi şi Intervenţie care va fi responsabilă cu implementarea programelor de sprijin pentru agricultură. dezvoltare rurală şi pescuit. În august 2003. Anul trecut a fost introdusă o schemă de ajutor prin care se acordă gratuit îngrăşăminte chimice micilor fermieri. Sistemul plăţilor directe acordate pentru anumite culturi agricole şi sistemul de prime adresat produselor animale au reprezentat principala schemă de sprijin a agriculturii româneşti în anul agricol 2002-2003. De asemenea. prea puţin corelată cu piaţa. în continuare. România a adoptat o Strategie Agricolă şi Rurală pentru Aderarea la Uniunea Europeană. Ca o concluzie generalã.Schimbarea orientării politicii agricole iniţiată de-a lungul ultimei perioade de raportare a fost menţinută pe tot parcursul anului trecut. Una din problemele majore este reprezentată de fragmentarea terenului agricol. Este de aşteptat ca de această schemă să beneficieze aproximativ 4. care trebuie să vizeze dezvoltarea unei politici agricole orientate spre piatã şi care să pună mai mult accentul pe dezvoltarea ruralã.4 milioane fermieri. cu un cost bugetar total de 13. În perioada de raportare. care. in "Raportul periodic privind progresele înregistrate de România pe calea aderării – 2003”se specifica faptul ca: Agricultura României este extrem de vulnerabilă la condiţiile meteorologice nefavorabile din cauza problemelor structurale ale acestui sector. se acordă ajutoare pentru activităţile curente de producţie. Explicati evolutia capacitatii de export a Romaniei in perioada interbelica. România trebuie să adopte o nouã politicã privind ajutorul de stat. mai coerentã. Sistemul actual de plăţi directe din România nu este conform cu regulile comunitare privind ajutorul de stat şi va trebuie modificat înainte de aderare. 54 .

- Explicati in ce au constat dezechilibrele economiei nationale in perioada postbelica soldate cu efecte negative asupra dezvoltarii agriculturii . Descrieti principalele elemente care au franat dezvoltarea agriculturii ca ramura economica precum si evolutia taranimii ca formatiune sociala in perioada comunista. 55 . Explicati principalele deficiente aparute în procesul de restructurare a agriculturii. Apreciati ce reforme trebuiau intreprinse in vederea inscrierii evolutiei agriculturii in strategia dezvoltarii economiei de piata tinand cont de fenomenele principale ce caracterizau agricultura Romaniei la sfarsitul deceniului trecut. dupa 1998.