În ultimii ani, românii au dat dovadă de un mare apetit pentru plagiat.

A constatat-o și academicianul Solomon Marcus, din punct de vedere matematic. Pe lângă observația de ordin statistic, genialul cercetător privește problema și din alte unghiuri, ce țin nu de știință, ci de conștiință. Reporter: Ați coordonat multe teze de doctorat în cariera dumneavoastră, ați întâlnit situații ca la teza lui Victor Ponta, 80 de pagini să fie copiate? Solomon Marcus: Nu cred că vreuna din tezele doctoranzilor mei a preluat rezultate sau idei ale altor autori fără să facă referința de rigoare. În matematică, acest control este foarte puternic, totul se desfășoară „cu cărțile pe masă“, deoarece referința la autorii de care te prevalezi este obligatoriu explicită, nu poate rămâne doar implicită. De-a lungul ultimilor 50 de ani, se pot număra pe degetele de la o singură mână cazurile de plagiat detectate în matematica românească. Mi s-a întâmplat însă să fiu numit referent la o teză la care, discutând cu autorul, pentru a-i cere anumite lămuriri, să constat că era străin de conținutul lucrării, deci că nu el era autorul adevărat al tezei. Am semnalat chestiunea conducătorului științific și m-am retras imediat din comisia de referenți. Rep.: Cât de grav vi se pare că este pentru un politician să-și ia doctoratul prin fraudă? Am văzut că domnul Ponta minimizează gravitatea gestului său, o dă că a uitat să pună niște ghilimele… S.M.: În articolul „La rădăcina răului“, care apare în Tribuna învățământuluidin 9 iulie 2012, am explicat această situație. În anumite domenii, ca economia și științele juridice, s-a produs în ultimii 15 ani, în România, o adevărată inflație de teze de doctorat și cohorte de doctoranzi așteaptă să devină doctori. Aceste persoane, care au acum în jur de 40 de ani, nu au beneficiat, ca școlari, apoi ca studenți, de o educație a ideii de proprietate intelectuală și de aceea ele au ajuns la maturitate în starea deplorabilă pe care o constatăm acum. Am criticat mereu această situație începând cu anii ’70 ai secolului trecut. „Doctoratul trebuia să rămână o activitate elitară, nu populară“ Rep.: Credeți că ar fi normal să demisioneze din funcția de premier? S.M.: Nu m-aș încumeta să dau un răspuns negativ acestei întrebări, dar le acord tinerilor plagiatori circumstanțe atenuante, tocmai pentru că îi consider victime ale unei proaste educații. Nu prea li s-a explicat ce înseamnă a fi autor și nu li s-a explicat nici că o teză de doctorat trebuie să aducă un spor clar de cunoaștere, prin delimitarea riguroasă a contribuției proprii de contribuțiile altor autori în domeniu. Puteți citi în cartea mea Răni deschise articolele pe care le-am publicat, de-a lungul anilor, pe tema doctoratului, pentru a vedea că de multă vreme critic statutul doctoratului în România, un statut care pune accentul mai degrabă pe documentare, cursuri ce trebuie urmate și examene ce trebuie promovate, marginalizând tocmai esențialul: cercetarea, talentul, capacitatea de a folosi creator ceea ce se cunoaște, pentru a se dobândi un spor de cunoaștere. Considerat în acest fel, doctoratul nu avea cum să ajungă un sport de masă, cum este acum; doctoratul trebuia să rămână o activitate elitară, nu populară. Voi mai observa că tocmai în domeniile economico-juridice prezența cercetării științifice românești în reviste internaționale de specialitate și la edituri internaționale este foarte slabă. Nu prea se vede de unde s-au putut recruta atât de mulți cercetători calificați pentru a deveni conducători de doctorat în domeniile în discuție. Pe de altă parte, din domeniile economice și juridice se recrutează o mare parte a politicienilor și se poate observa ușor că în toate partidele politice doctoratul a devenit un blazon care stă bine într-un CV. Am explicat mai mult această situație în articolul din Tribuna învățământului. „Imixtiunea politicului în domeniul academic este gravă și nu trebuie să se mai repete“ Rep.: Ce credeți, în România se plagiază mai mult ca-n alte țări? S.M.: Nu știu să răspund la această întrebare, dar am văzut statistici conform cărora România are, dintre toate țările Europei, cel mai mare număr de doctori la milionul de locuitori. Acest fapt întărește cele observate anterior. Rep.: De unde vine apetitul pentru plagiat al românilor, este cumva o tară a comunismului?

2011) și veți vedea acolo cât de mulți sunt românii cu care am avut întâlniri fericite. Doar aia să fie „deșteptăciunea“ care mișcă România? S. Mi-a plăcut și îmi place să comunic cu lumea. .: De ce n-ați făcut-o și ce le-ați spune acestor tineri ca să-i convingeți să nu plece.: Imixtiunea politicului în domeniul academic este gravă și nu trebuie să se mai repete.: Ați apucat trei perioade din istoria României: perioada monarhiei.: Ca membru al Academiei Române. monarhia a fost benefică pentru România. De la lupta pentru supraviețuire din timpul celui de al Doilea Război Mondial am trecut la lupta pentru libertate de exprimare.: Aud zilele astea pe mulți tineri că vor să plece din țară dacă se continuă cu măsuri nedemocratice. la rândul lor? De ce iubiți România. Regele Mihai I Rep. dar numai în limba română mă pot exprima la gradul meu maxim de inteligență și sensibilitate. Rep. deșteptăciunea e tratată peiorativ.M. am fost bolnav de întrebare. cel mai mult mă mândresc cu aceea primită de la M.M. pe măsură ce ne apropiem de zilele noastre. o țară nu prea confortabilă? S. incompatibilitatea dintre politicieni și oameni de cultură câștigă tot mai mult teren.M. Rep. Dintre toate decorațiile primite.S.: Au existat în istoria României momente sublime.M. comunismul și nu știu cum să-i spun perioadei prezente.: Nu cred că se poate vorbi de așa ceva. cum comentați presiunile care s-au făcut la adresa CNATDCU și schimbările de la Consiliul Național de Etică? S.: Cum se poate schimba situația. Rep. cel mai mult mă mândresc cu aceea primită de la M. alții mai puțin. în care politica a fost făcută de minți luminate ca George Barițiu.: Cum vi se par miniștrii Educației din ultimii ani? S.S.M. Regele Mihai I. în sintagme de genul „băieții deștepți din energie“. până mai ieri i-aș fi spus democrație. curiozitate si mirare. Dar am suferit mult de pe urma alunecării domniei lui Carol al II-lea în regimul legionar din toamna 1940. Rep.: În ciuda unor derapaje. ele trebuie să vină de la oamenii școlii. cercetarea și catedra au fost și au rămas punctele mele de atracție. care explică de ce s-a ajuns aici.M. cum pot apărea în prima linie a politicii mai mulți români cu doctorate cinstit luate? În momentul de față. să cunosc alte țări. Titu Maiorescu. Prelungind un gând al lui Eugen Ionescu din Entre la vie et le rêve. Dar. Am resimțit ca o eliberare schimbarea din decembrie 1989 și acum trebuie să învățăm regulile civilizației și culturii occidentale.M.M. decorația regală Nihil Sine Deo. dar cât de departe suntem de acest moment! Rep. Există anumite lacune în educație.: Unii mai merituoși. „Dintre toate decorațiile primite.S.: Nu cumva România este în impas fiindcă în politica ei nu are niște minți luminate. păstrez admirație și afecțiune.: Niciodată. ci mai mult niște șmecheri. „Visez o lume în care decalajul dintre cultură și politică să dispară“ Rep. pricepuți la învârteli? S. amintiri vi se par emblematice pentru aceste etape din istoria țării trăită de dumneavoastră? S. uitați-vă în volumeleÎntâlniri cu Solomon Marcus (Editura Spandugino. Pe dumneavoastră v-a bătut gândul vreodată să emigrați? S. iar pentru cel mai recent monarh. care m-a lipsit de drepturi elementare. de deplasare și de comunicare cu lumea din timpul comunismului. Spiru Haret și Traian Lalescu.: Dacă vreți să înțelegeți de ce iubesc România. această situație devine tot mai rară. Mihai I. visez o lume în care decalajul dintre cultură și politică să dispară. Cum le-ați caracterizat pe fiecare? Ce momente. esențial este faptul că schimbările majore în educație n-au cum să vină de la ministere și parlamente.: De la vârsta cea mai fragedă.

Alexandru Căutiș sursa: http://www. dar trebuie respectată de toată lumea.M. Academia ar putea face mai mult.kmkz.ro/de-pe-teren/interviu-dezvaluiri/solomon-marcus-romania-are-dintre-toatetarile-europei-cel-mai-mare-numar-de-doctori-la-milionul-de-locuitori/ .Rep. inclusiv de către oamenii politici.: N-ar trebui și câțiva academicieni în politică? Dar nu de genul Răzvan Theodorescu… S.: Academia poate fi criticată. dar ea contribuie în mod vizibil la stabilirea unei scări corecte a valorilor.