>

1

CHARLES BAUDELAIRE

FLORILE RÂULUI
alte boeme
aşezate in limba română de RADU CÂRNECI

MJ64443R*

664443 •
CH151NÂU,

CBB84.44>pio-5 B 31

A
Prefaja Mihai Cimpoi Coperta şi prezentarea grafica Cheorghe Vrabie
"~~.....

1
B
■**.

M 756(10) — 91 ISBN 5-368-01026-5
■■"■; hAVDELAIRE LES FLEURS DU MAL ET ÂVfJtES POEMES EDITIONS l'AI LV PARIS 1939

.

. - ©Prefaţa Mihai Cimpoi, 1991

112- 91 ©Traducere, tabel cronologic şi indice alfabetic Radu Carnecl, 1991 ©Coperta şi prezentarea grafică Gheorghe Vrabie, 1991 | ÎNTSE DUMNEZEU ŞI SATAN Creează, oare, Baudelaire Florile răului după modelul DivineiComedii, după cum au crezut unii Istorici literari ? Chiar dacă am afirma acest

lucru, o uriaşă diferenţă se impune: mijloacelor naturale danteşti, stelelor io luminează ieşirea din infern li se preferă paradisul artificial aureolat «In o lumină rece şi metalică a reflexelor stinse. Sentimentul bucuriei ingenui Mie «iibstltuit prin conştiinţa măcinătoare a păcatului primar. In orice caz, Paradliul şi Infernul se amestecă, devin substituibile şi chiar identificabile. Niwrelr e scos din inima frămîntată a poetului (Paysage). Nlrft/lle Parisului, in care se naşte la 9 aprilie 1821 şi in care moare I* Al «iigimt 1867, sint cutreierate «de demoni» porni)! să sporească Răul, de l'iomtnjla in persoană (Amurgul), de veşnic muritorii admiraţi de Mi tm h II însăşi (Dans macabru). Orice reflex paradisiac a dispărut din • «Muica misterelor. După ce ii moare tatăl, cind împlinise doar şase ani, im iiimnu sa, care era totdeauna pentru el «un idol şi un camarad», se iri AnAiorcştc cu generalul Aupick, Baudelaire trăieşte prima fisură de ordin e»Uirii|!ul. Acceptă, bineînţeles, modelul de ţompprtqn'pnt etic al veşnicului Milllni; «Sentimentul singurătăţii incă din copilărie. In ciuda familiei — şi Mal Mim In mijlocul camarazilor — sentimentul unui destin veşnic solitar». AMHUIUI-H singurătăţii din interior, in numele eului său autentic, şi opunerea l»itit r« lumii aduce şi specifica culoare ontologică creaţiei sale. Fiinţa sa (MU» in regimul Alterităţii şi al permanentei dedublări, extremele între (Mcllează fiind Dumnezeu şi Satan. Dragostea lui de asemenea se », impărţindu-se dramatic'tntre o Madonă, Apollonie Sabatier »i iwtwtliuata pariziană totală, africana Jeanne Duval. Intre o «Venus albă» »i ti • Vcniw neagră» se consumă sentimentul duplicitar al poetului, urcind •|tm nfrni de senzaţii celeste şi coborind brusc in dragostea pagină şi IRHIAIA. SplcmiLparizian demonstrează unul dintre sentimentele cele mai ţi nobile, ii transformă dintr-o valoare naturală in una artificială, intr-o asemenea realitate sufletească dominată de accentul hotărit, ««IIIMIII ţi terestru al melancoliei, de trăirea intensă, pesimistă şi byroniană, •IM|I» cum notează poetul însuşi, "împăcarea mindră, orgolioasă cu Satan. .....i Iul Dumnezeu se prăbuşeşte, determinind eul la închiderea in cercul •iH|iirlHA|ll. Ilnudelaire se complace in cădere: «Cel ce se leagă de o Hfc«ni, ndlca de prezent, mi se pare un om rostogolindu-se într-o rîpă şi i«tf>, viind «o se agate de tufe, le-ar smulge şi le-ar duce cu el». Ripa nprvtrnintA nu e declt abisul ontologic, din care Baudelaire va culege cenuşile , (I)

INTRE DUMNEZEU ŞI SAT AN IIIMCJII, adincurile cutremurate ale sentimentului Morţii, reflexele mate ale Albului vidului lăuntric. Dacă poeţii romantici, spune Thibaudet, au căutat geniul luminos al creştinismului, Baudelaire s-a dedicat căutării nu In universul naturii, ci in întunericul conştiinţei, a unui geniu al catolicismului. Oricum, acest geniu al dezgustului şi ororii universale făcea epocă literară ţi Bmnctlcre Întrevedea in el, la 1887, un fel de idol oriental, monstruos, a carul diformitate naturală era subliniată de culori stranii şi excesive. l'.xtnzul vieţii şi oroarea de viaţă, pe care şi-o recunoaşte însuşi poetul, nşeaza opera baudelairiană pe axul fiinţial jtnmnp.7p.ipsi-n-snianV- T"«siunea e alimentată mereu de dezbinul lăuntric, de opoziţia faţă de tot ce este Natură^ în locul Poetului-rapsod, Poetului-pasăre care-şi propagă cintecul cu mijloace orfice se Impune acum Poetul cobor» din cerurile senine ale inspiraţiei in exilul său pămintesc: «Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri, /De-o seamă cu furtuna, sfidindu-i pe arcaşi;/ Dar surghiunit pe ţărmuri, hulit şi fără zboruri,/ Cu aripile-i vaste se-mpiedică in paşi» (aici şi In continuare versurile sint citate în traducerea lui'Radu Cârneci). Universul, in faţa Poetului-Albatros, nu mai apare ca un Tot armonios, ci ca o «pjdure^ de simboluri», ca o ţesătură enormă de semne care nu revelează, ci tăinuiesc, nu descifrează, ci lncifrează, vraja pădurii fiind dulce-amăgitoare, iar întunericul ei sporeşte, întrerupind drumurile cunoaşterii (in sensul lui Heidegger) .'Poetului nu-i rămîne decit năzuinţa firavă de a găsi miraculoasa cheie a acestor analogii greu perceptibile, acestor ingînări ezoterice de culori, parfumuri, sonujl Natura nu se bizuie doar pe lucrarea acestui Triecânism ascuns al legăturilor tainice sub semnul Totului armonios, ci şl pe o dăruire sub semnul Necunoscutului şi Zădărniciei: «Si cite flori cualcasă haină /Parfumul straniu ca o taină/ îl dau tăcerilor adinei !» Însuşi poetul are un atit de puternic sentiment de frică în faţa acestei familiarităţi cu extremele, cu negativul ducător spre Neant incit ii scrie mamei sale, doamna Aupick, in 1857, anul apariţiei volumului Les Fleurs du Mal : «Această carte, al cărei titlu Florile răului spune totul, este acoperită, veţi vedea, de o frumuseţe sinistră şi rece ; a fost făcută cu furie şi perseverenţă. Dovada valorii sale pozitive este tot ceea ce se spune rău despre ea. Cartea înfurie oamenii. De altminteri, îngrozit eu însumi

de oroarea pe care o voi inspira am modificat o treime în corecturi». Frumuseţea sinistră şijec££&}& un însemn al modernităţii şi prin postularea ci ca normă estetică Baudelaire se impune ca primul mare poet modern. După Verlaine, origimţliţatailuijgofundăconstălnTfireprezentat î) puternic şi esenţial omul modern, modelat de rafinamentele unei civilizaţii • excgsiyjEUjaracjerţzaţe mai Cjoeajaljjrin^oculnervQs şi drogarea sîngelui şi creierului. T.S. Eliot ii consideră, în plin secolul nostru, «cel maijnare exemplu de poezie modpxnft în orjf|P îîmha». iar Paul Valery constată, In 1924, că «ra*oiianja_npp.rpi imjrp. şi fnarţe puţin voluminoasejijui Baudşîairg umjip jnra. ţQatfl sfcra pitiră » Şi incă în multe alte mărturii ale poeţilor secolului XX, autorul Florilor răului apare cu chipul de ctitor (II)
INTRE DUMNEZEU ŞI SAT AN întinerit al poeticii moderne. Exegetul ei german, Hugo Friedrich ne propune o summa de caracteristici, deduse atit din textele baudelairiene cit |l din preluările tezelor lor programatice la Rimbaud, Mallarme, Eliot sau Apollinaire. Cea dinţii trăsătură fundamentali a lui Baudelaire este discipllnn spirituala aflanpezinea constantei sale artistiogj y nini p"^ţj(; imp^fillj"* bi l ri C Bdl p s gj mp^fillj *c bine cu spiritul critic. Cu Baudelaire .începe fenomenul depersonalizării Urltll mod£rnerinjre_euLljrj£_5Lce! .empiric apărind o diferenţl~ontologicâ li anwnţJLJmpersonalitatea e obţinută prin travaliu intens, prin deliberare •târultoare, metodică. Spaima, impasul şi căderea In faţa idealităţii rivnite iu ardoare, dar niciodată atinse sint asumate ca «destin». Poeziile reiau doar clteva leme care sint variante ale unei tensiuni fundamentale Intre ««Imitam şi ideajijajeJ[SuferintaJlransforniată in dezo!aie1_iaxjKIfijfina iiiainn|fl ia nihilism, poate avea un efect catharctic prin forma perfectă: 1 i mii u'iilo* privilegiu ai arte), spune Baudelaire, că oribilul, artistic M#H*M)i, <t< vlnr* fruiniiM'ir, ii cA durerea ritmată şi cadenţată umple spiritul ir liiiiftliA» l'niiniiw'lra |l nobleţea pot fi rezultatul raţiunii şi iar iii>a*flvi', Mirai tic fum Inalli' «Din urli, poetul va face să ii i «iriii ^tiiilrlnlclaii, In cnre se asociază i |HIMIIII ni III II* , un mijloc de a şoca cititorul ilmn ii.nul MIIKIIII liMiuiriairian este un homo duplex .n i.mr. |>.•tul Miirniu ţi cel ceresc, prclulnd unele forme |l pHNHi n ni' i rrttiiiisimiiiii. Aceşti poli — răul adus de Satana >a ajoalt — Miimiirn/fl evadarea din cercul strimt al realului. iii» un ning al sunetelor, siluind In prim plan nu fondul, ci i|a lormalA. kcgluu facultajilp»''omeneşti este, la Baudelaire, i nir tlrscumpune întreaga creaţiune şi creează o lume nouă. l'iie, notează Baudelaire, Imaginaţia este regina însuşirilor, dar ■ vini Infclege ceva mai înalt decit inţeleg cititorii de rind. Imaginaţia IHM in, nu e nici sensibilitatea, deşi e greu de închipuit un om cu N«|k una sa nu fie sensibil. Imaginaţia e o însuşire aproape divină, |M>n i-|»< de la bun început, in afara metodelor filosofice, raporturile I al secrete ole lucrurilor, corespondenţele şi analogiile». ■Mte de această schemă a trăsăturilor modernităţii poetice, astăzi se »*•»» cu pregnanţă figura de poet al marilor nelinişti existenţiale, ■M art»|lcl sale fiind una profund ontologică. Baudelaire singur îşi u*it de slinul, şi-l asumi,( luciditatea călăuzind toate aceste game i. i. mi v flrlle lui spre interior sint făcute sub dictatulţraţiunii, jivinturile MfikMle, tensiunea intre cei doi poli ai trăirii menţinută in mod ia sonoră exorcizată. Izgonirea diavolului duce, in fond, la •n» Iul, lată marele paradox al acţiunilor sale puse, toate, sub

fW. /
unturile baudelairiene, astfel urmate, duc spre Satan, căci, aşa cum imr o scrisoare către mama sa, nu are nevoie de Dumnezeu, pentru i I imate înţelege, ci anume de Satan, pe care-1 iubeşte, ca pe un |ii*|ll al Iul Dumnezeu. . ^. 1*11, In lirica Florilor răului, un proces de demonizare tfontinuă, ( III ) INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN care pune mereu trăirea sub semnul Iui pianâTiîsTp acţiune de a echivala infinitul cu Infernul. In acest sens e meren-ettMvată stranietatea. Mişcarea romantică in cercuri (ale Cunoaşterii) se transformă, la Baudelalre, Intr-o mişcare liniară in Necunoscut, unde se întrezăreşte doar Noaptea fflrft sflrşit. Misterul Sporeşte necontenit, omul şi marea asemănindu-se In lupta lor neostoită cu «genunile fără sfirşit» : «Ci amindoi misterul nu vl-1 lisaţi privit» .____________^ Taina sporeşte şi prin descoperirea progresivă a Răului şi Binelui; extremele, monstruoase, şînt îmbrăţişate freneticjje_rjr>ptiii framn-.ţ^rariVi este indiferent faţă de sursa Frumuseţii. Aceasta poate izvorî din infern sau din paradis «Că vii dinspre azururi sau din infern, totuna : 76, frumuseţe! monstru

măreţ, grozav, candid/ Făpturii tale mindre mă dau pe totdeauna/ intrind in Infinitul de taină şi avid». Monstrul frumuseţii, care amalgamează sensurile pozitive cu cele negative, călăuzeşte modernismul de tip baudelairian. Tot astfel, sub regimul fascinaţiei uritului, recelui, animalicului, se manifestă sentimentele erotice : «Şi te-ndrăgesc, o, fiară mereu mai nemiloasă, /Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă». Esenţa divină a Femeii e invocată In ciuda satanismului, vampirismului ei. Extremele cele mai extreme fuzionează, chipul de madonă rafaelită Tund substituit chiar prin «hoit» sau printr-o graţioasă înfăţişare felină, de pisică. Accentul e mutat, şi in dragoste, de pe vital pe morbid, pe fascinaţia negativă a Nefiinţei «...Mai mult decit Viaţa /E Moartea ce ne ţine In plasa-i de mister». Universul e deosebit de fragil, la Baudelaire, generind şi conştiinţa fragilităţii fiinţei umane, a cărei existenţă e închipuită ca o emanaţie de parfumuri, de miresme aşteptate de abisul miasmelor. Mirosurile mijlocesc alunecarea in Neant. Ele sint totuşi recuperatoare, creind un paradis artificial. Poetica baudelairiană este, in fond, o poetică a supranaturalului, conceput ca o aură a intensităţii perceperii sau a absurdului posibil. «Lumea, dicţionar hieroglific», această însemnare a lui Baudelaire vrea să spună că artistul nu face decit să descifreze ceea ce este incifrat in mecanismul realului. Atit sensul cit şi formele acestuia zac intr-o virtualitate pură, intr-un amalgam de elemente care urmează să fie depistate, combinate şi ordonate. Operaţia de valorizare a lor se identifică însuşirii unui dicţionar in care fiecare cuvint este o ieroglifă, un semn ezoteric cunoscute doar de iniţiaţi.ffmaginajiajeste singura capabilă să pună in acord aceste elemente disparate din uriaşa magazie a Universului " «Întregul univers nu e decit o magazie de imagini, de semne cărora imaginaţia le va da un loc şi o valoare relativă; e un fel de hrană pe care imaginaţia trebuie s-o digere şi s-o transforme». §• nu e nevoie de o imaginaţie oarecare, ci de una a primului venit al cărui suflet să poată arunca o lumină magică şi supranaturală asupra obscurităţii fireşti a lucrurilor. Nimeni încă, in lume, nu a elogiat atit de patetic şi ecumenic imaginaţia care este «regina adevărului, iar posibilul e una din provinciile adevărului». A descifra şi a împrăştia tenebrele obscurităţii e doar prima etapă a actului creativ, urmată de o a doua care presupune o potenţare a calităţilor, o transgresare a accidentalului şi posibilului prin strecurarea fiorului galvanic al supranaturalului. (IV) INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN nrilrn prin depăşirea imediatului, cotidianului, cenuşiului. Cea ce e descifrat ircbule să sclipească, sa i se imprime o strălucire stranie, o vibraţie neîncetată I rnomcnele sint împinse in zona principiilor generale, a categoriilor, regă ■JIKUI si acolo, o analogie reciprocă, un regim al armoniei ş contrapunctului. Intensitate, sonoritate, limpiditate, vibrativitate, apoi saltul peste frontiera firescului, îmbrăţişarea paradoxului şi absurdului, care permite pajişti colorate in HHRI Şl copaci coloraţi in albastru. Baudelaire impune secolului al XK-lea 0 «colului nostru surnaluralismul stimulator de artificiu : «Ah, caii roz, ah! lAranll liliachii, ah ! fumurile roşii! (ce îndrăzneală, un fum roşu !)» (Salonul illn INVJ). Este estetica îndrăznelii, ridicată şi pe scutul avangardei, şi a vtiitifl conştiente care se instaurează autoritar in spiritul modern. Huiiilelnlre se simte bine numai atunci clnd e departe de natură, cind M ili-tlM travaliului îndelungat pentru a găsi cuvintul potrivit. Este primul |.o, i im ulmi iiirc preferit tehnica pură inspiraţiei. Najws^jregujn^genţru i mtiţâilo a ln|cnultA|ll si spontaneităţii. Supralicitării tehnicii ii i|MiMili> «upiiilli liurpii vollt a durerii : «Dacă Baudelaire ar fi natural, .I.H iţit" H ■ ni pieiita, IfliA iiiilolitlfl, In mulţime, dar in acelaşi timp i «im|i H Miiifiiln)* unui», m îndeplini, fArA efori, poruncile divine, ■ i ». n.it |u iir|>lin mulfumll in lume, Tocmnl oatn nu vrea el.
ii» * ii nhiiii r>ii*< A pentru «1 <•« vine de la Dumnezeu,
1

i itulA li luboiliic/c crcujln. l'rln durere, insatisfacţie i>i M |i gAw-iiuA un loc «puric in univers». Frica faţă de mit i ii i ipTMl* n comunului, a Iul Noi, se îmbină dialectic cu atracţia 'Hi A |H"IIIIII rn Hmulrlnli Innlsmul nu poate fi conceput, prin urmare, un milIlMiiiilelnii iniiliin înţeles fie ca antlnatură (sub aspect psihologic), i tii|iinnitliiiA (tub nsnect estetic). Baudelaire işi asumă durerea, o 'HI A ti <> prelungeşte, o transformă intr-un exerciţiu spirituaîtotasltfel in ii n informa momentul inspiraţiei intr-un proces de elaborare suprai mc îngăduie artificiul. Este, aşadar, modelul de poeta artifex. || lilll'O cultiva un fel deAspiritnnlitalft npfiinivjţj flnrf rPa fiin/l, in

i
"> ■uiiniiil, cxercijiul in goi* af transcendenţei sale, cercul trăiri} cftre t» llflngc, i.!mul care se închide : insatisfacţia îşi este insuficientă sieşi, d (I nllnu'ntează sentimentul ieşirii in afara lumii, a transcenderii «cerI f\ «lilml». Eul baudelairian cunoaşte, astfel, ca şi cel eminescian, £_ liwfl dl mu nluatâ hyperionizare. Numai câ Hyperionul poetului nostru iflpliirA superioară de tip zeiesc (eon al Demiurgului) in timp ce parionlc» baudelairian se mişcă instinctiv spre Satan care apare ca

i ut ni durerii absolute (Sartre : «Orgolios şi învins, pătruns de senilul unicităţii sale in faţa lumii, Baudelaire i se asimilează lui Satan m MTftfUndul Inimii sale»). «Soulagement et gloire unique, /La ccnscience In Mul», spune însuşi poetul in L'lrremidiabk. • irn|a/faţă de demonizarea absolută a sufletului este, la Baudelaire. lut de eliberare sufletească, acceptarea măştii, minciunii, convenţiei In i .MU' vAilInd şi un automatism, Q vindere prea ingăduitoare a sufjejujiil ilMtulnliil: «Proslia-Ji nu m-atinge ! Boar să exişti! Nu-mi pasă : Decor MM rnuM'A, vino! Destul că te iubesc» (Dragostea în minciunii). < V)

INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN Itote o predispoziţie tipic-baudelairiană de a degusta fără rezerve şl f«rft teama de neantizare, dulceaţa tristeţii, ceea ce trădează — iarăşi — o exaltare senina a Morjii : «Sfirşit de toamnă, iarnă şi primăveri cu ploi, /De somn, lungi anotimpuri ! ce dragi tei sunteţi, voi !/ Mi-acoperiţi glndlrea In ceaţa străvezie/ Şi inima mi-o prindeţi in giulgiu de sicrie» (Ceţuri ţi ploi). Visul nu-şi mai vădeşte un efect recuperator, ca la romantici, ci este chiar o formă a Morţii; ceţurile şl ploile cufnndînd eu! anume Intr-un asemenea spaţiu captiv. Pactul cu Diavolul este total, in Florile răului, şi poetul nu face decit ifl se mjşte intr-un domeniu demonizat pe deplin, in care aerul dulce-veninos se strecoară in plămini şi-i umplu fiinţa cu duhuri rele: «Fără de preget, Dracul, cu glndu-i mă-nconjoară, /Pluteşte imprejuru-rai ca boarea nevăzută,/ II sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară, / Umplindu-mi-i o poftă etern reîncepută» (Pierzania). Păcatul, «plăcerile spăimintătoare», aspiraţiile (foamea de înalt şi de stele), sentimentul dragostei, trăirea osîndei, ispitele, tristeţea şi ardoarea sin! călăuzite de acest demon universal, ce-aruncă sufletul pe panta Pierzaniei. De altfel, există şi îngeri ai pierzării (Podoabele) ce îndeamnă spre Bine, dar şi spre o prea-tuîburare a sufletului, adică spre o pierzare pozitivă. Poetica baudelairiană nu mai explorează mişcările discrete ale sufletului, reparabile in sfera ascunzişurilor şi vibraţiilor adinei, premuzicale, ci lucrarea spiritului Înclinat spre lumea hyperlonică, intelectualizată —a esenţelor. Accentul se mută, astfel, de pe mişcarea sufletească spontană, pe surprinderea liniilor austere ale vieţii spiritului, de pe individual pe categorial, de pe procesul firesc pe reducţia fenomenologică (interesează, deci, conştiinţa pură), de pe fenomen pe intersecţia universală a fenomenelor care configurează legea. Poetul modern mi mai caufl sft surprindă q jţare. ci s-o producă in noi, nu ţinteşte sa ne dea o imagine a Lumii, c|_ojdge a ei prin ni|ţe__cgn.tururj de sistem^Lucruriîe. intr-o atare nerspectivă, nu mai solicită o comuniune simpatică, ci o detaşare, o înstrăinare, fiindcă apar proiectate, aşa cum am văzut, într-o pădure de simboluri (semne). Refuzul naturalului se traduce, paradoxal, intr-o reînviere a lui cu mijloacele intelectului. Natura fi mrxklata. «im PP cpnpfrn»n f fr»museţe stranie şi_fi sinceritate strigi»»*, BauUelaire este unbcanf al_paeziei. mizind-JMLO raţiune pură,.pe juraea de laborator al intelectului. Prin acjiunile baudelairiene poezia se descoperă pe sine, are conştiinţa propriei existenţe şi se concepe chiar ca un univers imanent, suficient sieşi. Deoarece Edgar Poe pregătise solul poeziei in stare pură nu e de mirare să vedem, zice Paul Valery, cum începe, la BaudeSaire, încercarea de o perfecţiune care nu se mai preocupă decit de ea însăşi. Linia discontinuă a spiritului este cea care creează poemul modem, căci acesta s-ar închega din fragmente şi din mişcări zigzagate. Pithia, această zeiţă a Continuului este incapabilă de a continua, deoarece aduce unităţi incoerente de versuri, nu Poezia ca atare: Discontinuul astupă golurile (Paul Valery). Fiind unui dintre cei mai importanţi, Baudelaire, după ( VI)
tNTRB DUMNEZEU ŞI SATAN

lui Paul Valdry, este un spirit prea slab pentru a învinge paradoxnlismul şi logica retorică ce se revarsă din romantism in Villiers şi alţii: ■• multa mizerie, şi multe efecte de epatare. Fascinaţia artificialului este lrr/l»tlhlla, arta fiind mai naturală decit insăşi natura, şi «paradisulartificial» r»ir uri superior paradisului real, marmora, metalul şi apa prin molcoma monotonie ce o provoacă sint preferabile «iregularului vegeta!» al peisajului tiiuiH|iinttor. E o credinţă care duce la o permanentă invenţie tehnică, la flicninlsmul bine organizat al analogiilor «legăturilor tainice» pe baza cărora W fi construieşte universul «ideal». I'IM-II( a lui Baudelaire se revendică de la poetica lui Poe, tot astfel rum |Kn-ik-n Iul Valdry continuă liniamentele esenţiale ale primelor două ;

•.....trei ic realizează efectiv sub semnul superiorităţii spiritului. Autorul {'orbului Pite tratnt cu admiraţie de poetul Florilor Răului pentru tendinţa ilr n i im un l;riiinot nou; or, aceasta întreprindere temerară nu are sorţi tir liliinilA fAi A rnpflcltnten de n fi «un minunat scamator» şi de a-l împinge .11 pi clillof rAire un tcop volt, Sint elogiate misterele fabricaţiei, NUMII.nur i mi- Imn pcwtla ia te asemene unei bijuterii de cristal, |lit {) simUiiii.t., mic dni, diinn pAirirn Iul naudelaire, cea mai ulm vldlfl mlnifilontA a operelor spiritului. 11 >ir iimtr iliimillr Mu/ri, dur jl de un geniu aparte: ■1 HI llt jitii, f ut» w BtiiMlh'»tA prlulr un mod minuţios de construcţie i«.l«|ii«fpft Mimului. «Ii »i"ini unul refren reprezentativ pentru melancolie ti .ii.ţ»r»r», n unui Mine tonorr, H tonului celui mal poetic, a sentimentului • ii |MII Hi ilinaiMtrR pentru o moarte, $1 a unui simbol central — patlion iHBuiImfl, roibul), poMd Ntti In mare, o poetică a aspiraţiei spre frumuseţea mviliitA dincolo de lot ce este natural. «...Principiul poeziei este, pur ţi tlmplu, m.plmjle omenească spre o Frumuseţe superioară, şi el se mftMlfpilA prlnirun entuziasm, printr-o emoţionare a sufletului, entuziasm ut luiul lndr|H-ndcnt de pasiune, care e beţia inimii, şi de adevăr, care f> himin i«|lunll. Cflcl pasiunea e ceva natural, prea natural chiar pentru H nu it■ tinc un ton jignitor, discordant in domeniul Frumuseţii pure, prea ftimiMiiiA |l prea violentă pentru a nu scandaliza Dorinţele pure, graţioasele MHniu ulii $1 nobilele Disperări care işi au lăcaşul in regiunile supranaturale 'lei» (Note noi despre Edgar Poe, prefaţă la volumul a! doilea d» li Aduceri din poetul american, 1857). Florile râului, la o lectură mai atentă, se dovedeşte a fi un volum .!■... ini do unitar si organic, punind in acord toate contrariile şi imbinind 1 ■ 11 JoaiLiucidilntea cu vagul simbo|isj^fîă.pură cu «maimuţâria»,' . 11 «paradisul artificial^ De altfel, însuşi autorul ne dă, într-o scri1» MI' 1II11 IK66, cheia acestei miraculoase unităţi; «Trebuie s-o spun d-tale, li di k operil-o mai mult decît ceilalţi, că in acoaslăjCMie atroce mi-am 1 ' «IA Inima, toată religia mea (costumată), toatăfiîra !}E drept că voi iiiiriirlul, că voi jura pe ce am mai sfint că e o iarte de arta1 purS, "imtU'uic, de jonglerie şi voi minţi ca şi cel mai mare mincinos». E <* vorbim, pornind de la această cheie propusă de poetul însuşi, nu ( VII )
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI SATAN

numai de o tensiune intre ideal şi realitate ci şi de o unitate organică a lor. Este receptarea modernă care se impune cu de la sine putere. Poetul francez năzuie la o depăşire a Răului prin rău. E o întorsături a psihicului atavic pe care o cunoaştem din eminesciana Rugăciune a unui dac- convertirea blasfemiei In elogiu. Sintem trimişi şi de astă dată lajpScatul orlglnaijffixul universului baudelăîrîHîşînir-unul din eseuri autorur\f lorilor fiului meditează asupra esenjei satanice a risului. Omului din zările omenirii nu-1 erau cunoscute manifestările exteriorizate ale bucuriei şi durerii; in paradisul terestru in care toate lucrurile păreau bune nu se rldea zgomotos şl nici bucuria nu era exprimată excesiv. Risul şi lacrimile slnt deopotrivă copiii suferinţei, zice Baudelaire, şi s-au ivit pentru că trupul moleşit al omului nu a avut puterea să le infrineze. Se intimplă un lucru paradoxal: zeul suprem n-a pus in gura omului dinţi de leu, dar acesta muşcă rizlnd, n-a pus substanţă veninoasă de şarpe, dar el seduce cu ajutorul lacrimilor. «Şi luaţi aminte că tot prin lacrimi spală omul durerile omului, că prin ris 11 Imbllnzeşte uneori şi ii atrage; fiindcă fenomenele zămislite de păcatul originar vor deveni mijloace de răscumpărare». Deci păcatul originar are o dublă calitate, la Baudelaire: degradează şi Înalţă, jflyeninează sTBmgauîeSte1, Tfirâieste "şi imbiinzeştşV provoacă la pierdere,,dar si la răscumpărare. Graţie acestei credinţe se declanşează un proces specific de demonizare In bine şi in rău, demonismul avînd o singură rădăcină. Satanismul baudelatrian are o origine... divină, Satan şi Dumnezeu fiind zămisliţi din aceeaşi substanţă. Diferenţa ontologică dintre ei este sfidată. Aşa cum nu există o influenţă directă şi mecanică, ci o proiectare empatică a unei culturi sau a unui artist asupra altei culturi şi altui artist, o interpretare a Eului nostru prin Celălalt, in Baudelaire spiritul românesc străluminează dimensiuni dintre cale mai diferite. Oricum, atingerile cu poetica şi personalitatea autorului Florilor raidul vădesc certa Iui aspiraţie spre modernitate esenţială, adică neformală. Titu Maiorescu preia şi promovează prin Baudelaire, contraztcindu-şi spectaculos «clasicismul» său academic, programul estetic al lui Poe: scurtimea stimulatoare de sugestie a poemului, cerinţa unei conformităţi intre

nu insă şi trupul. In volumul său Plumbjiin 1916. Proiectarea romanească in oglinda ispititoare a modelului Baudelaire niosta si o delicată retragere din sfera lui de radiere. formula unică a versului baudelairian se naşte din "îmbinarea iMiuiui poetic cu cel critic prin arta «corespondenţelor» şi «ecourilor».» •Ai PMifl «Impntlr pentru lot ce e viaţă Împuţinată e un sentiment atit de In limidrinlic. care c Izbăvitorul acestui Păcat. Incit. nici o îndoială. şi lipsă de imaginaţie) mfonlc. de turle şi de sarcofagii de cuvinte». Atit unul cit şi celălalt îşi apropie anumite laturi şi se detaşează de altele acceptîndu-1 pe clasicul normal şi lucid. cotoare şi de nespusă legănare nostalgică . nu avem de * face cu o acţiune de respingere totală. Florile răului ar fi o carte esenţialmente i. <UipA credinţa lui Pillat. mai pur şi mai lucid deci! romanticii. i IfliinirlcA a poetului francez e dublă: «Drama artistică: convieţuirea i «uflui mpnmiilhll.cuprins şi întindere («Frumosul ne dă cele mai multe idei in cel mai scurt timp»). a unei inimi vibrante de iubire. in care să se conţină de-a valma obiectul şi subiectul.Prin aceasta se manifestă puternic datul ontologic al culturii române. Poetul. de catapitesme de cuvinte. t rwMit fi ŞMIIIHI ile i«r* x ruprtni miMclul obosit ni poetului francez irtfcti it. care n uneori formele inconştientului pitit in arhetipuri.lm mal uMpiull» «i mul uniunile dlii Jur. mai ■ i. Bacovia. insă.A m«l pu|ln acea «vie Impudente et criarde». in substanţialul său studiu Fenomenul Baudelaire (1968). ii determină pe criticul Vtftli nnnăneştl să nu vadă in Baudelaire «un poet de primul rang in tui iniiirn universală. in felul acesta se it/A insftşl estetica clasicistă a poetului român. de poet. un poet «clasic». spaima care sub . fiind fejele aceleiaşi medalii. izbăvindu-şi sufletul. către Dumnezeu. ilml «■<« ilf>« ifmiA ncuuiA rclu|le existenţială cu lucrurile. Prezenţa sincerităţii nu lasă. In fond. de fapt. centrul cosmic al poeziei baudelairiene fiind Arteficele. lumea ( VIII ) INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN exterioară a artistului şi artistul pare să obsedeze. Wnllt rii|n Iul Ibrăileanu şi aprobarea necondiţionată a iui Pillat se intil( IX ) INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN nesc in mod superb. Fascinaţia «marelui artificier cu ochiul geometric» se exercită în cazul lui Arghezi într-un fel apropiat de cel călinescian şi poetul Florilor de mucigai va întreţine cultul poetului ca «un constructor de cuvinte. Vladimir Streinu ne-a arătat convingător. Baudelaire e «precuril illrocl «1 poeziei moderne». Florile răului sint. in fond. nr. un ilc atitudini disparate şi contradictorii. la poetul francez. Diagrama receptării Florilor răului de către secolul XX românesc începe Mitr-un punct de reticenţă desenat de Ibrăileanu in cronica publicată in VUi(n romanească (1911. limitarea la senzaţii. Bau«Dtc. In ce mod poeţii români au îmbrăţişat sau au respins poetica baudelairiană. pe dinsul 11 • PP« t# MiiiMifemi n/. ci cu una de diferenţiere. Drama omului: dezacordul intre puterea de imaginaţie «Ulikhinen voinţei». «un spirit sistematic de construcţie» in sensul clasicist al Renaşterii.nnmiie «ir Im liluliil nunul de el i IMOKUIC amplifică misterul «I lumii fpiiimirmilr Wrlli <n|. Modul baudelairian de a concepe poezia ca «o specie de vrăjitorie evocatoare». Fireşte.i Iul Ibrâllcanu c. lui Ion I'IIIHI. de o putere rară de critică 4$ autiNTltlcă. se itii*#HiA »»ii|ini i Rutelor şl caracterelor proprii ale fenomenului Baude' A «par» (ii unul din marile rezervoare de alimentare ale poeziei mpomne. punctul de l«iMi Ml Iul Ibrfiileanu care găsea şi inacţiune. pentru Pillat. alături IIl> lucid. caro nu mal împărtăşeşte asemenea rezerve. Ideea «păcatului originar» ii face să < mgl către Satan care e Domnul Păcatului. de o glndire necruţătoare. un singur poem. care realizează un amestec MIMIIA. «Anormalitatea». In orice domeniu al realităţii. Iar Macedonski care ii recepta prin simbolişti mal minori credea că «wagnerismul.«. inapetenţa pentru vin |A. este cel mai inveterat bawde- . baudelairianismul cu «orăşenizarea». simbolismul unit cu instrumentalismul este ultimul cuvint al geniului omenesc». (Este corectat aici. lntul|llle critice ale autorului Amăgirilor şi Limpezimilor TIDIIMIC. 12) şi atinge punctul de sus in «portretul Ihli • realizat de Ion Pillat in 1936. autoritar. pe toţi marii creatori români ai primei jumătăţi de secol XX. se precizează orizontul nene» de receptare a lui Baudelaire. ros de o drama lăuntrică şi Înfruntat cu misterul înfricoşător al lucrurilor. Prin asemenea rugi zilnice ajunge • «itnfl ordine spirituală. George Călinescu distinge. Garabet Ibrăileanu echivalează. prin răsturnare. lipsa puterii de iluzionare.

Arghezianismul corectează rădicai baudelairianismul prin vigoarea conturului. Trăirea bacoviană se conturează ca în sfera subliminală a conştiinţei.ynaccejiţj?us_ii£ degradare. Tot in mod tranşant se distanţează de poetica baudelairiană Tudor Arghezi. in visul meu se-ntind». l*r Iubite» tpliliuulA fiind substituită lesne prin cea carnală. traducind insidios n mitiiniii (IIIIVIM IIIA cu mijloace artificiale. mlmillnd din el doar motivul furnicarului uman şi structura antinomică generata de dezbinul lăuntric. doar latura dialectică a antinomiilor baudelairiene. apare ca o satanizare continuă. un paliativa] trăirii. soarelui. prin variaţie. iiurţtn iiiniiK IIK Ic nAIrlI erotice Intr-un mod convenţional.laJJaudgJaire. lotuşi. MMffh *<tu nli Iiimii. ili»imi|n dintre poet şi Iubită generind o indiferenţă mllflt iul». mimul ca imaginea baudelalriană se constituie din antinomii extrem de |Nilnil/(tir. MM M fOtt organic şi necontrafăcut. degradare_§ijatQnJe. it tfiir vlilmlli" n|ililiimlc «le IrAIrll erotice. fără exacerbarea vreunui element in mod volt. ba se înfăţişează ca un I ilmfliiml tu i' a baudclairiană a iubitei Dumnezeu si i)l ilmi «Mim. la Bacovia. Ceea ce. lllinltmul emili Iwuili'lnlrlan culc prin ci insuşl salvator. sau ale piericiunii şi eternităţii. La Arghezi. care asimilează influenţa autorului Florilor Râului nu sub aspectul disjungerii materiei de spirit. cu tot ceea ce derivă din ambii ei termeni ca forme depresive exultante ale limitării şi ale infinitului. adică a inconştientului obscur. Arghezi depăşeşte incalculabil modicitatea formefTuiBaudelaire. precumpăneşte insă termenul pozitiv al antinomiilor . sub_^vălu urban aruncat ţeste circiume şl bordeluri. Antinomia mat<*rie-spirit era pr eiuajă de Ia maestrul francez. Apologia anorganicului.lalrian. funcţiile m^^^uxisÂsiai^^^^l!lJ^Aog^1_uisenmi^^~ instinct. ţpârglnd tiparele clasice cu ajutorul yerfjijfiii «(Ifi»"*" o luptă zadarnică de a recupera materia prin spirit. de a depăşi limitele existenţei prin aventură şi a ispăşi păcatul prin remuşcare. atrage dimpotrivă şldec spiritului. prin libertatea democratică a versului. «Poezia lui se luminează de aceea ca şi paradiziac in cele din urmă. spiritul românesc a asimilat într-o perioadă ce se înscrie intre imitaţiile simboliştilor <X) INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN din preajma anului 1910 şi traducerile numeroase care vor apărea după 1930. completind-o cu un organicism specific ce nu a mers pe linia «luciferizării» sufletului. Afli IA Baudelaire cit şi la Eminescu masca spulberă angelitatea femeii. Tremurai fiinţei bacoviene este unui exisîeni'iai-seci^rizant. micccalunca faţetelor emblematice ale erosului deconcertîndu-ne: iiihliH IM e iiMMiciicrt cerului. bm|cle de marmur. care se dispensează de expresia construitrşi se satisfac în inartirir1''*'" ■•^ţ^^^*^<^f'~. Eminescu. . stelelor. ie »|ltwtuii|# fpililill» «IleniFii/A brusc cu bucuria coborlrii in . evocind scene funerare*. p luţie.l cu ujulorul visului: «Pustiul şi untul de-a pururi mă cuprind. în simpie-automatisme de viată. ci al cultivării unităţii £aleţic a antinomijlgr_„ «Perceperea coruptibilităţii şi a elevaţiei spirituale. lîîn~l de recuperare a spiritului. forţă şi invenţia— verbală. la Baudelaire. zice criticul. ca la Bacovia. piacese_ de.te*|ti« MI* m viiitw|ii< In Jurnalul Intim al poetului francez. totul sfirşind intr-un impas pesimist. arhetipal. int«. este !a el fapt liric indisociabil». a sterilităţii şi a unităţii lumii obţinute prin itablllrca de analogii artificiale (nu şi a corespunderilor sintetice naturale) a ilirnlt rezervele cuvenite ale autorului Luceafărului. unicitatea lui Bacoviajiu^ejte^fej:tată^ «dwU nerăscumpărat în spirit ca..„aîSJi3aterlel sub plol^care intoneazăcWarjpJnsuLei.^aai^foj şTrepetiţii». Iar peste chipul iubitei eminesciene se aşează vălul răcelii feminine Urliii crnlica a autorului Florilor răului apare cu desăvîrşire feaHallfilA. e explorarea neîncetată a fiorului existenţial sub povara plumbului destinului. De fapt încă Eminescu respingea «masca lucifericâ» a lui Baudelaire. (Mirtul LomplAclndu-M inir im/oc infernal al contra > B if|tiiilil ni IMIIIMII' din iMiiidlitil Iubirii pentru a I se MMfoW|iln tlfiat iHijiMl' finii. toate acestea configurind metafora universală a «plumbului» existenţei. cu. un continuum al recuperării prezenţei i« l'.. diferind cu totul de refuzul baudelairian al existenţei» (Sensibilitatea argheziană faţă de suflul viu al incolţirii şi înfloririi se opune ho ia rit glacialei estetici baudelairiene a sterilităţii* ~~ApTcun] ne-o dovedeşte studiul comparativ al luTVladimifatreinu. şi cazărmi m sub sunetele dogite ale tălăngilor. ruptura dintre el şi iubită imului unt iionr o sporire a iluziei.

Ion Minulescu şi toţi poeţii «splendidei generaţii» valorizează anume această imagine profund fiinţială a lui Baudelaire. Caleidoscopul «captivilor şi învinşilor» şi-al tuturor celor care pling pe care-1 reînvie amintirea lui Baudelaire in Lebăda.iniMiiiil lui Eminescu este incidental şi in chiar atît de «baudeDetgust./ Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe. admiţlnd nu numai osindiţii de soartă. /$i hoţi de meserie nerăbdători aşteaptă (./ Asemeni unul rege. «scundele taverne mohorite» şj _şpre castelele voievodale auz]nd_de^a_yaJfflaj_iiLP_lan metafizic. HDoiiste â SSM1 de îngrijorare a fi!n. iată că Radu Cârneci prin acest integral Baudelaire românesc ne propune un accent pus pe zeiescul din el MIHAI CIMPOI OPERA LUI BAUDELAIRE Cu excepţia celor două volume din Florile răului şi a Paracliselor artlflclaU. Demiurgul eminiscian asigură nm«iili»imi|lnlilatea esenţială a geniului cu el («Vrei poate-n faptă să arăţi/ TftH* |l puicrc ?. vicioşilor. Mallarme1 şi Eminescu. cu alaiul lor de vicii. excesiv. la cel de-al doilea decorul autumnal tipic simbolist recheamă doar «uitarea ce durerile alină». Philippide a căutat să releve in special satanicul. Ceea ce caracterizează energic baudelairianismul «românesc» este.«Vin curvele. al limitelor ei.. Deci poezia e totodată existenţă şi voinţă.) /E vremea cind bolnavii dureri nu mai suportă. Edgar Papu arăta că această infruntare dramatică. goeţii romani.. nici ttnăr. Cultura română se proiectează in Baudelaire cu disponibilitatea sa pentru dialectica supremă a trăirii. precum poetul. pe această scară complexă a trăirii dilematice. de proporţii. «democratismul» baudelairian este demonic. al materiei in proces de degradare.1. Neantul e evitat prin scufundarea in fondul spiritual ancestral. La cei tre: poeţi i'i./ Şl nefiinţa Nopţii le suflă in aortă». al lărgirii sferei de motive stă de asemenea sub semnul lui Baudelaire care elogia acţiunea de pă trundere universală a soarelui asemănătoare celeia a Poetului: «Iar cind. îşi Îndreaptă regal_ paşii deopotrivă—ane. ca şi acela./ Pătrunde şi-n spitale. intr-o ultimă . spiritul creativ românesc ne conturează un poet al fiinţei. dincolo de virstă şi de marcarea de păcat: «Nici bătrln. In starea baudelairiană de spleen se infiltrează dorul. Verlaine. ljîgiihrnl fflnmnfVj ehotărit. cea mai mare parte a scrierilor lui Baudelaire a apărut in ziare ti mict reviste.») . Eminescu. este lesne identificabil in ceata pribegită a copiilor săraci şi sceptici al plebei proletare. I HIIIIMLII desăvirşeşte printr-un contur mai tranşant hyperionica infâ i • poetului modern. Este suficient să comparăm Ceţuri şi ploi a lui Baudelaire cu Balada toamnei a lui Ion Pillat ca să ne dăm seama că. in sfirşit. Dumnezeul baudelairian este insă doar ce! ce oferă generos «un rilvhi ii'iiicdlu eternelor căderi»: suferinţa. < XI ) INTRE DUMNEZEU ŞI SATAN Democratismul alegerii surselor de inspiraţie. sufletu-mi mai bine ca-n primăvara vie. Poezia apare in lumina acestei atitudini. lipsită de iluzii e caracteristică deopotrivă lui Baudelaire. ci şl armata tuturor bolnavilor. poezie dedicată Iui Victor Hugo. spre înălţare. ca act existenţial. spre eliberare. insă. coboară in oraşe. escrocii. Rimbaud.. dorul cu complexul lui de momente şi stări. Iată-le. de de a cuprinde tot universul in unitatea lui organică. Poetul pur şi simplu este. dacă la primul avem de a face cu o alunecare in Neant («Vezi. Este ceea ce vrea». Focalizind la autorul Florilor răului această sensibilitate lucidă şi tragică in raport cu monotonia plană romantică. sortit la «■inii II». care uneşte dialectic hybris-u! cu catharsisul şi instaurează echilibrul sufletesc. Arghezi. plinsul fiinţei umane. pentru ciqipul tensional cg sg naşte intre ideal •"şTrealitate care duce.1 ni i. Prăbuşirea duce. fără de-alai In spate. pe care Baudelaire o sugerează in BinecuvliUare: tflu |llu cA lingă tine işi are loc Poetul /tn rind cu heruvimii. Bacovia şi Arghezi se înrudesc cu Baudelaire prin explorarea Mii II -. excesiv. el este./ cu-aripi de corb se-nalţă şi intră in pustie»). liberal. nţyjj^Jhaudejairiaiia a fast nfliicnscă faţă te yţ-jţ. şi-n marile palate». intr-un substrat adine in care trăirile iau formă arhetipală. nefllnd adunate decit după moartea ^a.•LII. Gelozie. incepind cu Eminescu. prezentind doar reluări nesemnificative de adlorl reci dinspre Arcticele spiritului pe care poetul Ie intimpină »> lud rrpede vălul cald al iluziilor continui. Bacovia şi Pillat. Bineînţeles.iTH Intimă Ac.jE|.. Faţă de acest poet conP plex al Fiinţei s-au apropiat in mod diferit şi traducătorii români: dacă Al.

Caroline. 1844 Numirea unui consiliu judiciar asupra lui Baudelaire. Tentativă de sinucidere a poetului..i'i/urlo (1847) .IA VOIIIMI N POBZI1 .. ii.i<ill|l«MdftU|lta IM IHfil |l HfiN».. . strada Hautefeuille. lifhhil» (1160). 1832-1836 Charles Baudelaire gimnazist la Lyon. Femei danviate. 1852 Primul poem închinat doamnei Sabatier Traducerea operelor Iui Poe continuă. 1857 Apar «Florile răului».Aw/«HIN17. Metamorfoza vampirului Ruptura cu doamna Sabatier Deteriorarea sănătăţii poetului. 1348 Poetul participă la revolu|ie. la Colegiul Regal. Aventurile Iul Arthur Cordon Pym (1858). . 1869) I Oi. M Mii ta puni (rftrupul* \n TRADUCERI Revista Crofy: Fermecătorul finăr (1846). Celei prea vesele. Edgar Poe: Povestiri extraordinare (1856).l„ .. 1869). Prima traducere din Poe. \. DIVIÎRSi: SCRIERI APĂRUTE COSTUME Corespondenţă.\t (1865). O intilneşte pe Jeanne Duval..iiii|»»r|lre de specialitate: O NJIVIÎlA |i i. se recăsă toreşte cu comandantul de batalion Jacques Aupick. JosephFrancois Baudelaire. Povestiri groteşti şi »erkHi. la Paris.. 1 . Alte povestiri extraordinare (1857). 1839 Elev al Liceului «Louis-leGrand» din Paris încă din 1936. Uudcliire ( XIII ) TABEL CRONOLOGIC VIATA LUI BAUDELAIRE VIATA POLITICĂ 1821 9 aprilie: se naşte Charles-Pierre Baudelaire. Lethe.„. 1845 «Salonul 1845». 1861 Apare ediţia a doua din «Florile răului». «Sărmană Belgie». mumiini (Idem. Sunt suprimate poemele: Lesbos. 1827 Moartea tatălui său. (articole rcgrupulc tah ÎMI PDIIII potitum. lUNka (IB63). 1828 Mama sa. Bijuterii.. 1847 «La Fanfarlo». Proces. 1860 Apar «Paradisele artificiale».. Jurnale intime. Baudelaire este eliminat de la cursuri şi îşi va trece examenul de bacalaureat ca elev particular 1841 Călătoria lui Baudelaire in insula Mauriţiu şi Ia Reunion 1842 Tinărul Baudelaire intră in stă pinirca moştenirii din partea tatălui său. / H •n'ifi (HAI).

1826 Alfred de Vigny: «Poeme antice şi moderne». 1867 Execuţia Iui Maximilian. 1825-1830 Creşterea impetuoasă a influenţei teoriilor socialismului utopic (Prudhon. Dumas: «Cei trei muşchetari». Stendhal: «Roşu şi Negru». Gautier: «Smalţuri şi camcc». Anexarea regiunilor Nice şi Savoie. 1852 Leconte de liste: «Poeme anllce». Th. Fourier) 1830 Abdicarea Iui Carol al X-lea. Balzac: «I* Pere Goriot». 1837-1843 Balzac: «Iluzii pierdute». Charles Baudelaire moare Ia Paris şi este inmormintat in cimitirul Montparnasse. impopular. ca împărat. 1867 La 31 august. 1840 Gogol: «Suflete moarte». 1830 Bătălia pentru «Hernani». 1844 A. alegerea Iui Ludovic-Napoleon. < XIV) VIATA LITERARA VIATA CULTURALĂ 1822 Thomas de Quincey: «Mărturisirile unui opioman». 1854 Recunoaşterea dreptului la grevă. . 1857 Flaubsrt: «Madame Bovary». Triumful reacţiunii. in urma cuceririi acestei ţări de către francezi. 1852 Încoronarea. 1821 Moartea Iui Napoleon I. căruia ii succede Carol al X-lea. 1856 Hugo: «Contempiaţiile». care fusese numit împărat al Mexicului de către Napoleon al IlI-lea. Legile represive asupra presei. 1836 Musset: «Nopţile». 1824 Moartea lui Ludovic al XVIIIlea. a Iul Napoleon al IH-lea. Răscoala In Italia şi Austria.1864-1866 Şederea in Belgia a poetului. 1859 Războiul din Italia. 1855 Nerval: «Aurelia». 1851 Lovitura de stat a lui LudovicNapoleon. Începutul domniei lui Ludovic-Filip. 1839 Stendhal: «Minăslirea din l'nrma». Cucerirea Algeriei. 1860 Liberalizarea regimului politic. 1833 George Sand: «Lelia». 1854-1856 Războiul Crimeii. 1861 Victor-Emmanuel III este proclamat rege al Italiei. 1861-1865 Războiul de secesiune al Statelor Unite. abdică Ludovic-Filip. La 10 decembrie. 1837 Regina Victoria cucereşte tronul Angliei. 1848 La 24 februarie. abandonat de Pariseste prins şi împuşcat la Queretaro.

D. Perpessicius. fireşte. 1864 J. numai adevăraţii poeţi —chiar dacă unii fără operă originală! —pot şi au dreptul să traducă din creaţia marilor poeţi. bucuria mea a fost totală: aveam de-acum una din marile cărţi de poezie dintotdeauna! Editura pentru Literatură Universala se întrecuse pe sine!. 1849 Courbet: «înmormintare la Ornans». contribuind la esenjializarea fiinţei mele interioare. 1823 Delacroix: «Moartea lui Sardanapal». personalităţii poeţilor-traducători. care m-au uluit prin transparenţa lor poetică. Minai Codreanu. 1844 Wagner: «Tannhauser». alcătuit de distinsul nostru confrate. Zeletin. Delacroix: «Masacrele lui Scio». luni şl ani de zile. Am citit-o pe îndelete. Geo Dumitrescu.) dar şi traducători-poeţi (Al. cu prilejul centenarului morţii marelui poet.1862 Hugo. 1831 Stabilirea la Paris a lui Chopin. găsind asemănări. Cum am tradus Florile răului şi celelalte poeme ale marelui damnat francez? Tinăr fiind. 1839 Ingres: «Odalisca şi sclava». Andriţoiii. 1841 Wagner: «Corabia fantomă». Schubert: «Simfonia neterminată».. Este şi motivul pentru care cititorul se află acum in faţa acestei integrale lirice Baudelaire. 1860 Liszt: «Rapsodii ungare». 1822 Champollion descifrează scrierea hieroglifică. 1866 Offenbach: «Viaţa parisiană» (XV) INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAîRE CUVlNT ASUPRA EDIŢIEI Trebuie să mărturisesc. Philippide. 1865 Monet: «Dejunul pe iarbă». 1863 Manei: «Muzică la Tuileries» Ingres: «Baia turcească». a apărut. acel volum antologic şi bibliofil Florile răului. Rossini se stabileşte ia Paris. prefaţat de regretatul Vladimir Streinu. 1830-1835 Daumier colaborează la «Caricatura». Caraion. Pillat. 1837 Realizarea primului daghereotip. Profunzimea ideilor şi muzica învăluitoare a versurilor baudelairiene aveau ceva ce venea dintr-un inalt inaccesibil. Baltag. că majoritatea cănilor pe care le-am scris sunt adine trăite. Vulpescu.Verce: «Călătorie spre centrul pumîntului». «Mizerabilii». 1853 Verdi: «Traviata». 1855 Prima expoziţie universală la Paris. Doinaş. diferenţe. Verlalne: «Poeme saturniene». unele dintre cele mai frumoase piese. am citit din creaţia sa. Fiindcă. 1867 Zola: «Therese Raquin». Tomozei etc. inclusiv cele pe care le-am tradus din alte literaturi. Hagiu. C.. Cind. Philippide. 1858 Millet: «îngerul». toate datorate. Aşa se face că este cuprinsă in acest op o sumă de nume de aleasă rezonanţă (Arghezi. 1840 Delacroix: «Intrarea cruciaţilor in Constantinopol». Altfel spus. aci si acum. am dat haina cuvintului acelor sentimente şi idei care mi-au marcat existenţa. îndrăzneli. Virgil Teodorescu. in interpretarea atit de inspirată şi de exactă a lui Al. 1862 Manet: «Lola de Valence». 1866 Dostoievski: «Crimă şi peilmpsi». in 1968. . Aşa am rămas cu o tinjire intru frumos. ca intr-o ceaţă albasiră-aurie de vis. tar la addenda cercetam diversele transpuneri ale aceloraşi bucăţi. etc. fără-ndoială . Ion Barbu. 1823 Beethoven: «Simfonia a IX-a». subtilităţi de limbă. comparam tălmăcirile cu poemele originale. Westfried.

dar într-un ritm susţinut la Bucureşti. Lucian Rădan etc. care scrisesem pină la acea dată un număr considerabil de sonete. propriu-zis. Hodoş. dar era pe aproape. Lazăr Iliescu. Citind şi recitind poemele in original şi traducerile acestora. Lucram uneori pină la cincisprezece ore pe zi. toţi contribuind. Şerban Bascovici. rtvnind permanent la acel rotund al perfecţiunii: fond-formă. intrucit chiar impunătorul volum colectiv din 1968 a lăsat in afară un considerabil număr de poezii şi fragmente de poeme. tn sfirşit. 1986. dar nu eram pe deplin mulţumit. problemă ce 1-a preocupat cu siguranţă pe autorul Florilor răului. ( XVII ) INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIKB Oferind iubitorilor de frumos de la noi.. prin inventivitatea rimelor. am început acest travaliu extraordinar. şi acestea. întregitoare a fiinţei mele lăuntrice. tălmăcitorul a avut in vedere citeva considerente şi anume: in primul rînd. preocupare ce n-au avut-o traducă lorii de pină acum. Neculai Roşea. elemente ce nu apar nici măcar in masiva addenda la aceeaşi ediţie. Bascovici. desăvîrşindu-mă prin el. Mai traversasem asemenea intensităţi cind scrisesem Clntarea clntărilor. întreaga creaţie lirică a acestui neîntrecut analist al abiselor sufletului omenesc. fără a-i ştirbi ceva din puterea originalităţii. pierdeam din misterul poemelor. N. să-şi răspindească parfumele strinse in timp ca intr-o cădelniţă neagră. Uriaşa. mi-a prilejuit o retopire a eului. Primele piese — Albatrosul. la Otopeni şi. altfel spus. Înaintam încet. se-nţelege. Desigur. simţeam că sunt el. aceasta. la mlnăstirile Răteşti din Judeţul Buzău şi Vorona din Botoşani. După zece ani reuşisem abia 20 -25 bucăţi. Ţimiras. mi s-a descoperit ca o parte nouă. Buzdugan. eram ameţit de tainele frumosului pe care le descopeream. un suiş in sonurl celeste şi o coborire in mineralul omenescului. am reuşit să-mi fac o lege din evitarea repetării rimelor in toate poemele. prin vocaţie si dăruire. care a schimbat structural poezia europeană. Vladimir Colin. Grădina in formă de vis. a! nostru. mai lungi ori mai scurte. Constantin Stelian. Fiindcă marele poet. dar şi la Olăneşti. la început importantă fiind traducerea in sine a operei poetice. Bufniţele. Banchetul şi Sonetele. la Împlinirea acestei cărţi de excepţie. undeva in adincul meu Florile răului germinau. simţeam că se va declanşa in curind. cind am învins! Am tradus. pentru Intlia oară. lucrind retras. interesante. o interpretare de unul singur a întregii poezii baudelairiene. Eu. descopeream. Editions «J'ai Iu». aşadar. mă rezideam. sublimind In mod genial dramatismul existenţei noastre. pregăteam rondosonetele din Pasărea de cenuşă. harul Împlinirii intr-o arhitectură de linii şi culori nemaiintilnlte. Hodos s.. dar. că poezia sa este poezia pe care n-am scris-o Încă. nu-mi sosise Încă momentul Baudelaire. Şi încă o precizare: in dorinţa epurării textului de orice balast. pe care l-am trăit pină la identificare. de asemeni. al treilea motiv ii constituie dorinţa de a avea un Baudelaire Ia zi. deci o supremă armonie a expresiei artistice. ideea unui Baudelaire total. Argintescu( XVI) INTEGRALA LIRICA BAUDELAIRE Amza. Tudor Bogdan. de data aceasta. traditore folosit de Arghezi. Iar şi iar. Din multele ediţii franceze consultate am optat in final pentru Baudelaire — Les Fleurs du mal et autres poemes. cu alte cuvinte transpus intr-un registru contemporan.a. M-am decis atunci pentru o traducere In esenţialitate. Baudelaire eram eu!. cu excepţia celor cu formă fixă. N. Armonie de seară. Baudelaire. făcind loc intre coperţile sale pină şi «fărimiturilor» de poeme — «les bribes'. să-şi desfacă minunea culorilor. Sigur. Al. De . aceste puncte de vedere s-au cristalizat pe parcurs. lucru făcut cu chin şi sfintă patimă. m-am pă truns de Baudelaire. Banchetul şi Sonetele. etc). Punlndu-i opera poetică in tiparele limbii române. dar. străduindu-mă pentru o traducere cit mai fidelă. ceea ce conferă unei asemenea cărţi unitate din punct de vedere al trăirii ideatice şi afective. unele de-a dreptul savante. Florile răului in mai puţin de doi ani. ceva nu mergea! Mi-am dat seama că.) dar ferindu-mă de acel traduttore. Admiiind cunoscutele variante romaneşti In oglindă sau aproape (Philippide. prin jocul neaşteptat de cuvinte. Pillat. din 1987 pină in 1989.Const. această trudă artizanală a dus la o îmbogăţire a sonurilor. avindu-i In preajmă numai pe Baudelaire şi minunile sale. in al doilea rind. Eram ca intr-o claustrare. pe care trebuie s-o scriu! Publicasem intre timp Clntarea Clntârilor. gindul împlinirii unui stil unic. Z. extazul Împlinirii era parcă şi mai puternic. de formidabilele stări ce mi se creau. Un hoit—le-am încercat prin 1976. sunau frumos. care cuprinde întreaga lirică baudelairiană. se pregăteau să răsară. — ba chiar şi puţinelor (citeva) bilete. Lupta cu îngerul am dus-o. ascunsă in dedesubtul dedesubtului. Lazăr Iliescu. mici scrisori in versuri.

au făcut să apară aici una din marile cărţi ale lumii. De asemeni. In admirabila haină latină. corpului tehnic şi tipografilor. Un indice alfabetic (după titlurile poeziilor. domnului Gheorghe Chirijă. traducătorul a organizat cartea după exemplul din J'ai Iu. asemenea măruntelor flori şi arbuşti care adaugă farmec pădurilor majestuoase. un fericit prilej de studiu in materie. cuprinzindu-1 pentru prima dată pe Baudelaire-poetul in totalitate in limba română.aceea nu vom fi de acord cu Geo Dumitrescu care. După un calcul relativ. Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie şi chiar Pipa păcii (un poem mai lung. am considerat util un sumar cu titlurile întregii sale creaţii. totalitatea poeziilor Iul Baudelaire. să apară la editura «Hyperion» din Chişinău. viaţa politică. unde o excelentă angajare ideatică şi o deosebită virtuozitate lirică ( XVIII ) __________________________INTEGRALA UMCĂ BAUDELAIRE__________________________ dovedesc din plin că intreprinderea noastră. faptul ca literatura din această parte a Moldovei ar primi. in a cărui necesitate şi valoare cred cu Întreaga mea fiinţă. respectind atit ordinea secţiunilor cit şi cea a poemelor cuprinse in acestea. editată la Chişinău. ca şi pentru cei de la Bucureşti. un tabel cronologic. fără insă a le mai numerota cum se intimplă in ediţia franceză. Promisiunile unui chip. al acestei versiuni româneşti — Baudelaire) mulţumeşte călduros conducerii Editurii Hyperion — domnilor Ion Ciocanu — director şi Arcadie Suceveanu — redactor şef. In al doilea rind. subliniază In esenţă aceste preocupări ale noastre. Tălmăcitorul (si alcătuitor. merita strădania pe care am depus-o. In care sunt prinse in paralel: viaţa lui Baudelaire. pentru intiia oară. De altfel. noiembrie 1990 RADU CÂRNECl POETULUI DESAViRSIT NEÎNTRECUTULUI MAGICIAN AL LITERELOR FRANCEZE SCUMPULUI ŞI VENERATULUI MEU MAESTRU ŞI PRIETEN THEOPHILE GAUTIER CU SENTIMENTUL CELEI MAI PROFUNDE SMERENII li DEDIC ACESTE FLORI BOLNAVE . privind integrala lirică Baudelaire. pe lingă prefaţa semnalată. după primul vers) încheie acest volum. nceastă carîe ar pune intr-o lumină deosebit de favorabilă relaţiile culturale ale Moldovei cu lumea francofonă căreia ii datorăm atît de mult. din mai multe motive. şi care ar constitui un excelent model artistic pentru creatorii tineri de azi şi o reală satisfacţie pentru Iubitorii de frumos. pe principalul innoitor al poeziei europene din secolul trecut. iar acolo unde lipsesc. semnate de artistul. dar nu şi ultimul. totodată. după Longfellow). tuturor ceior care. adică o coală de autor in calculul nostru editorial! Poeme ca: Monstrul sau însoţitorul unei nimfe macabre. şeful secţiei traduceri. Gheorghe Vrabie. Sigur că unele dintre aceste bucă}! nu se ridică Ia înălţimea marilor poeme baudelairene: ele completează insă in mod necesar imaginea generală a creaţiei genialului poet. Mi-am propus ca această carte. Volumul mai prezintă. subliniază fericit liniile esenjiale ale poeziei baudelairiene care a îmbogăţit lirica universală cu frumusej! nepieritoare. in «Cuvint la ediţie» la opera citată. Florile răului —această ediţie —cuprinde. in al treilea rind. îşi motivează destul de neconvingător omiterea cu bună ştiinţă a unor poeme de aleasă frumuseţe şi indubitabilă valoare artistică. Chişinău. ca să nu mai vorbesc despre Poeme diverse. in amintitul volum din 1968 n-au intrat cea douăzeci de poezii şi fragmente de poeme cuprinzind nu mai puţin de şapte sute treizeci de versuri. cea literară şi culturală a anilor respectivi într-o redare foarte selectivă. aşadar. gindul că un Ilaudelaire cu intreaga-i creaţie poetică in româneşte ar constitui pentru cercetătorii de aici. ideea că. excelentul eseu introductiv. M in nat de eminentul critic şi om de cultură Mihai Cimpoi. In primul rind. ( XIX) INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE atit de talentat. In sfîrşit. Coperta şl concepţia grafică. cu dragoste şi pricepere.

dorind împreunarea. îmbătrînita ţîţă a tirfei. Satan înşelătorul Ne leagănă făptura de taină. căinţele mărunte. — tu. B. Dar printre rîşi. Doamne. Pe monstru-acesta gingaş tu 11 cunoşti deplin. tn cap ne chefuieşte un ocean de draci Şi Moartea ne respiră şi-o respirăm buimaci întrind in negrul fluviu. cititor făţarnic. incendiul. în pernele pierzării. Iar al voinţei noastre nepreţuit metal La voia-i se topeşte cum se destramă norul. (3) Pumnalul. şi poate cea mai rară! Şi chiar de nu se zbate iar chipu-i pare şters. — O. muşcind Şi sufletului nostru sporind menajeria. o. CÂTRE CITITOR Greşeala şi păcatul. Esenţă din esenţe ea-i pentru noi putinţa Ce ne călăuzeşte spre sfintele plăceri! Eu ştiu că lingă tine îşi are loc Poetul . pantere — rînjindu-şi bucuria — Şacali. Dihănii fioroase urlind. Dezgustul e! — Cu lacrimi din preajmă adunate. otrava. ca un voal. gemind a neoprire. — frate! SPLEEN SI IDEAL CHARLES BAUDELAIRE — «Fii preamărit. şi dă-ne suferinţa Ca un divin remediu eternelor căderi. Plăcerile oprite le procurăm cu greu. fără de oprire in jocul său ne leagă! In suflet ne pătrunde cu tot ce e mîrşav Şi scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav. semenul meu. Din stoarsa portocală ne-mai-zimbind licoarea. Da. maimuţe. scorpii şi vipere-aşteptind. De n-au ajuns a-şi pune blazonul de ponos Pe pinza ce ne-o ţese destinul ruşinos. Cu ce plăcere-ar sparge întregul Univers Şi lumea-ar inghiţi-o cu pofta lui barbară. Păcatele-s cît munţii. E semn că-al nostru suflet încet işi stinge lava. minciuna şi prostia Ne bîntuie fiinţa cu aspre frămîntări Iar noi hrănim nevolnici domoale remuşcări Cum cerşetorii-n zdrenţe îşi cresc păducheria. Iar cloaca ne cuprinde cu-mpuţiciunea-i neagră. Mărturisirea laşă ne-o răsplătim apoi. hid trofeu. siluirea. E încă o jivină.C. Visează eşafoduri fumîndu-şi pipa lin. Cum desfrînatul muşcă. Foind ca milioane de viermi in răscolire. Ne reîntoarcem veseli greşelilor din noi Crezînd că biete lacrimi ne fac spre ceruri punte. scrîşnind.

ale cărui ginduri spre cer îşi iau avînt Asemeni ciodrliei in zarea dimineţii. Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă. de-a' stelelor văpăi. deasupra peste mări. deasupra: peste văi Şi peste munţi şi codri. şi regii de azure Se-arată-a fi deodată stîngaci. Mai sus de mindrul soare. Mari aripile-şi lasă — o. Poetul e asemeni acestui prinţ de noruri. nici veşnicul infern. Mergi in purificare cu zboru-ţi preacurat. spre-a-şi alunga plictisul. De-o seamă cu furtuna. fericit acela cu-aripa viguroasă Mereu în căutarea prea-sfintei năluciri. — El poate sa-nţeleagă. Baudclaire (9) ÎNĂLŢARE Deasupra: peste lacuri. umană aventură. In urma ta uritul şi vastele mîhniri Rămlnă-n a lor noapte. albele armure! — Ca nişte visle triste alături atirnind. pe cel cu mersul stins. Dar surghiunit pe ţărmuri. lunecătorul drum. fără de gînd. sortit la veşnicii. ds-albastre etherări. Cel călător de ceruri. nu de mult. stăpînul Superb al înălţimii. Doar palide oglinde-s în lacrimile lor !» SPLEEN ŞI IDEAL ALBATROSUL Adesea. El. Abia aduşi pe punte. In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu. Cu aripile-i vaste se-mpiedică în paşi. chiar mîna-ţi divină de le-nfiră.în rînd cu heruvimii. Te-nalţi acum măiestru. largi păsări pe mările de fum. 3 Ch. A' lucrurilor taină şi-al florilor cuvint! . Prind albatroşi. o. De ceruri mai departe. marinarii. El e urzit în taină din strălucire pură Pe care începutul o a creat cu dor Şi-n faţa lor chiar ochii. plutind deasupra vieţii. Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide. Da. Şi bea divinitatea licorilor limpide Din focul ce străbate cel Infinit visat. el. Şi-l chemi la sărbătoare să-şi mistuie regretul Tirziu de-a fi părtaş la atotputernicii. salbele pierdute de antica Palmiră. Ah. Iar spre-a se împletire cununa mea stelară Tu birui Universul şi Timpul cel etern. stă umilit şi-nvins! Oo pipă peste pliscu-i ii necăjeşte unul Maimuţărindu-1. Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă. Acestui nimb extatic ivit în aşteptări. hulit şi fără zboruri. Nepreţuitul aur şi perlele din mări N-ar fi de-ajuns. altul. in ceaţa ei miloasă. Şi ştiu că suferinţa este virtutea rară: Pămîntul n-o supune. sfidindu-i pe arcaşi. suflete al meu. Care-nsoţesc alene corăbiile pe-abisul Amarelor noianuri.

|IM lungi BCOUli unitc-n depărtare IN |l iiiltiu'A armonie. înl. I'IUMIKI in clc-avlntul etern şi bucuria. tămîia-mbătătoare. sau verzi cum e cimpia. ambra. i «i tle ii itrâbatem pădurea de simboluri ■. trufaşe-n bogăţii.ROATURI TAINICE Nilufi • un templu cu stilpii trăitori ţii au <w cuvinte printre goluri.SPLEBN ŞI IDEAL I. < ii miilrnn. Dini tlmturllor noapte şi spiritului soare. lungi. r / / / — ţiVTI~\\ SCUMPA AMI^iTIREA AITT TIT PV H Mi-e scumpă amintirea acelui ev — şi-1 sui! — . (p miresme ca fragezii copii. Im ulif le viclene. ui niwpIcN dorind lumina vie.i|ilnfl|l dr othll sal proteguitori. mtiiurl se vor cu nerăbdare. moscul.i pi11 uni oboiul.

omenirea. ca o vară. corupte neamuri. nu se ştia bolnavă. nu-i socotea povară. Acum Poetul nostru visează fără rost Cea tainică grandoare. Utilul. mulţime. Atunci. El simte-un val de scirbă întunecîndu-i firea Văzlnd tabloul simplu şi fără de scăpare De stlrpituri cătlndu-şi veşmintele sumare! Ciudate busturi! bune să sprijine vreo mască Şi hlde trupuri. şi-i săruta din slavă Iar stirpea creştea falnic. implacabil. ca falsele odoare. mai aurea statui. de suflet. în toată-a lor minune. zeul soare. avem — nu neagă nime'— . flască. strtmbe. şi fecioare Păstrind In plasmă . Sta omul în puterea deplinei tinereţi. Cu carnea de lumină. La ţiţele-i preapline natura invita. cu carnea moartă. Şi admirind lupoaica şi dăruirea sa. Muncite şi hrănite de vicii. Cybela. Sublimă în rodire. Ai Terrei fii. Bărbatul şi femeia iubeau fără-a supune./ / Cind Phoebus. la trup catifelate. Stăpin pe viaţa-i toată. voindu-se muşcate. îndrăgostit şi cerul.morbul păcatului matern Si al fecundităţii distrugător infera! Şi noi. Pe care zeul vremii. pe-acele frumuseţi De roade pîrguite. fără de grijă. prin locuri unde-a fost Doar goliciunea-şi plimbă. De prunci i-a strins In scutec de-aramă prea-durabil! Femei cu chipuri stinse.

deasupra peste mări. ambra. De ceruri mai departe. de muze plăsmuite! Nu pot opri vreodată ca rasele-ostenite S-aducă tinereţii un imn de preamărire — Preasfînta tinereţe cu fruntea de uimire. Sunt proaspete miresme ca fragezii copii. La toţi. Ca florile. tămîia-mbătătoare. Mergi în purificare cu zboru-ţi preacurat. Cu ochi de limpezime. ca zarea. cu farmecul pustiu. o. trufaşe-n bogăţii. El. Ridică-te şi-nvinge miasmele morbide. Dind simţurilor noapte şi spiritului soare. Purtînd in ele-avintul etern şi bucuria. Dar toate-acestea. Cînd zi de zi străbatem pădurea de simboluri întimpinaţi de ochii săi proteguitori. sonuri se vor cu nerăbdare. prelungi ecouri unite-n depărtare într-o întunecoasă şi-adîncă armonie. ca un izvor sclipind. ca păsările-albastre: Miresmele. Te-nalţi acum măiestru. Ori dulci precum oboiul. in ceaţa ei miloasă. plutind deasupra vieţii. Şi bea divinitatea licorilor limpide Din focul ce străbate cel Infinit visat. şi-ndemnul către astre! CHARLES BAUDELAIRB ÎNĂLŢARE Deasupra: pesîe lacuri. . parfume.( 12) -*• SPLEEN Şl IDEAL însemne neştiute acelor din vechime: Obraji mincaţi de cancer — amorurilor fiu — Şi chipuri leşinate. Precum înotătorul ce-n unde se răsfaţă. In aspră bărbăţie cu-nsemnul tău de zeu. moscul. suflete al meu. In urma ta untul şi vastele mîhniri Rămină-n a lor noapte. de-a' stelelor văpăi. Ah. deasupra: peste văi Şi peste munţi şi codri. j A' lucrurilor taină şi-al florilor cuvînt! ( 10) SPLEEN Şl IDEAL LEGATURI TAINICE Natura e un templu cu stilpii trăitori Si auzim adesea cuvinte printre goluri. — Iar altele viclene. Despici cu frenezie a neştiinţei ceaţă. Ca lungi. la fiecare speranţe dăruind. şi dorul. ale cărui gînduri spre cer îşi iau avlnt Asemeni ciodrliei în zarea dimineţii. Culori. fericit acela cu-arîpa viguroasă Mereu în căutarea prea-sfintei năluciri. însă. de-albastre etherări. sau verzi cum e cimpia. Mai sus de mindrul soare. De necuprins. Ca smirna. — El poate să-nţeleagă. ca noaptea dorind lumina vie.

ca o vară. insă. Acolo plinsul rugii se-nalţă din gunoaie Sub nemişcata rază cu-al neputinţii senin. îndrăgostit şi cerul. Watteau. mai aurea statui. Puget cel melancolic. pe-acele frumuseţi De roade pirguite. ( CHARLES BAUDBLAIRE (MIE SCUMPA AMINTIREA ACELUI EV. strimbe. un bal-minune de suflete ilustre Zburind ca nişte fluturi in dans carnavalesc. voindu-se muşcate. De prunci i-a strins in scutec de-aramă prea-durabil! . fără de grijă. lipsită de săruî. Rembrandt. la trup catifelate. Bărbatul şi femeia iubeau fără-a supune. spital durerii cu vaiete-n şuvoaie. prin locuri unde-a fost Doar goliciunea-şi plimbă. omenirea. In toată-a lor minune. implacabil. flască. Pe care zeul vremii. cu carnea moartă. şi-i săruta din slavă Iar stirpea creştea falnic. Debil şi palid. grădină-n îenevire Şi pernă ds trup fraged. Stăpîn pe viaţa-i toată.. Cybela. Decor al ameţelii luminilor din lustre. ca apele spre sud. intr-o oglindă sumbră. Atunci. Atleţi în încordare şi fauni în amoruri Şi încă: frumuseţe lichelelor a dat. Utilul. Cu carnea de lumină. dinspre sine. El simte-un val de scirbă întunedndu-i firea Văzind tabloul simplu şi fără de scăpare De stîrpituri cătîndu-şi veşmintele sumare! Ciudate busturi! bune să sprijine vreo mască Şi hide trupuri. vagul nedesluşit în care Herculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei. Şi-n înserarea goală năluci de închinare Cu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei. La ţlţele-i preapline natura invita. de suflet. Superbă nebunie pe care o iubesc. Da Vinci.. nu-i socotea povară. nu se ştia bolnavă. Buonarroti.) Mi-e scumpă amintirea acelui ev — şi-1 sui! — Cînd Phoebus. cu capul printre noruri. Acum Poetul nostru visează fără rost Cea tainică grandoare. Şi admirind lupoaica şi dăruirea sa. Ivind un cer de îngeri. Rubens. Ca aerul spre ceruri. stăpin pe-aşa regat. Sublimă în rodire. zeul soare. Sta omul in puterea deplinei tinereţi. mulţime. (li ) CHARLES BAUDELA1RE FARURILE Rîu al uitării. Dar unde viaţa curge cu îără-de-oprire. Gu numai o podoabă: un crucifix de lemn. fermecător şi blînd. Ai Terrei fii. Acoperit de taină în transparenta umbră: A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd..

spital durerii cu vaiete-n şuvoaie. cu farmecul pustiu. corupte neamuri. grădină-n lenevire Si pernă ds trup fraged. Rembrandt. fermecător şi blînd. cu capul printre noruri. In preajmă o pădure de brazi privind mîhnit Şi-alături. Ca florile. însă. ca falsele odoare. de muze plăsmuite! Nu pot opri vreodată ca rasele-ostenite S-aducă tinereţii un imn de preamărire — Preasfinta tinereţe cu fruntea de uimire. ca un izvor sclipind. Delacroix: o baltă cu diavoli uzi de sînge. Muncite şi hrănite de vicii. Atleţi in încordare şi fauni în amoruri Şi încă: frumuseţe lichelelor a dat. dinspre sine. ( 14) SPi. lipsită de sănii. la fiecare speranţe dăruind. Cu îngerii cei negri dorindu-le-n balans. Gu numai o podoabă: un crucifix de lemn. trecind. stăpîn pe-aşa regat. Buonarroti. Ivind un cer de îngeri.Femei cu chipuri stinse. şi fecioare Păstrînd In plasmă «morbul păcatului matern Si al fecundităţii distrugător infera! Şi noi. Acoperit de taină în transparenta umbră: A gheţurilor ţară şi-a pinilor tăcînd. Dar unde viaţa curge cu fără-de-oprire. Ca aerul spre ceruri. Dar toate-acestea. un bal-minune de suflete ilustre Zburînd ca nişte fluturi In dans carnavalesc. ca apele spre sud. Superbă nebunie pe care o iubesc. ca păsările-albastre: Miresmele* şi dorul. Da Vinci. într-o oglindă sumbră. Insă. şi-ndemnul către astre! CHARLES BAUDELA1RE FARURILE Rîu al uitării. avem — nu neagă nime'— (12) Însemne neştiute acelor din vechime: Obraji mîncaţi de cancer — amorurilor fiu — Şi chipuri leşinate. sub cer negru. Watteau. Cu babe Ia oglindă. Cu ochi de limpezime.EEN Şl IDEAL Un vis de groază: Goya! cu hăuri mari căscate. Decor al ameţelii luminilor din lustre. Debil şi palid. Şi-n înserarea goală năiuci de închinare Cu degete de fildeş rup giulgiul de pe ei. ca zarea. Cu prunci arzînd pe ruguri sub flăcările-n dans. La toţi. copile despuiate. vagul nedesluşit în care Herculi cu Chrişti alături înalţă chip de zei. Rubens. Puget cel melancolic. fanfara pllnge . Acolo piînsul rugii se-nalţă din gunoaie Sub nemişcata rază cu-al neputinţii semn.

Sau într-un circ. Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin. Te-mpinse în adincui străvechilor Minturne? Ah. muza mea. eşti tristă in astă dimineaţă. Un strigăt! şi-1 repetă mulţimi de santinele. Doamnă. miresme de-nviere. ca valuri. tu. în iarna viscolindă. cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne? Coşmarul. Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţă Cînd groaza. (17) CHARLES BAUDELA1RE MUZA BOLNAVA Vai. muza mea. ţi se ivesc pe faţă Sminteala şi oroarea. muza mea. E strigătul ce-1 scoate un vînător pierit! E pllosu-acesta. vai. cînd iubirea ţi-au răsturnat din urne? Coşmarul. Să faci să se amuze un public indecent. tatăl cîntărilor totale. şi reci şi taciturne. nocturne. E farul ce s-aprinde pe inii de citadele. pumn despotic. pumn despotic. în ochii tăi vedenii mai bîntuie. cind bate Ianuar Cu nopţi de neagră veghe. . amară mărturie A demnităţii noastre ce-ar vrea seninătăţi. nocturne. E ordinul ce trece de mii de ori mărit. făcind-o pe paiaţa. parcă ivit din ceaţă.Ca un suspin din Weber dar neacoperit. din ceruri înstelate Comori mai aduna-vei. Imens ecou adună din mii de labirinte Dumnezeiescul opiu al celor muritori. Să rizi cu plînsu-n suflet şi. mai revarsă. pestriţe sărbători. alături. Durere mindră care din veac în veac învie Sîingîndu-se la sinu-ţi în reci eternităţi! ■ CHARLES BAUDELA1RE MUZA BOLNAVA Vai. Şi-apoi pe Pan. ţi se ivesc pe faţă Sminteala şi oroarea. ( 16) SPLEEN ŞI IDEAL MUZA VENALA O. spre-a cîştiga o pîine Să cînţi pe la biserici — trăind de azi pe mîine Te-Deum-uri ştiute. eşti tristă în astă dimineaţă. în ochii tăi vedenii mai bîntuie. ci fără sentiment. ca valuri. Te-Deum-uri de-a valma. Extaze şi blesteme. Şi rind pe rînd. şi reci şi taciturne. Şi rind pe rînd. Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere. Ce-nveninată iasmă ori ce strigoi de gheaţă Cînd groaza. vei izbuti măcar A-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate? Marmoreeni-ţi umerii vor mai zimbi cu har Sub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate? Săracă şi flămîndă. Ca imnele scandate în meşter vers latin Slăvind pe Phoebus. ţie. noian de lacrimi sfinte. parcă ivit din ceaţă. stăpînul pe-ntinderi pastorale. Doamne. amanta palatelor bogate. harnic aurar? Va trebui. blestemîndu-ţi viaţa.

vai. Dar cine ştie dacă acele fiori de ginduri Vor mai găsi in solul spălat ca aspre prunduri Dumnezeaiscă hrană spre-a le însufleţi? — Durere! O.IRE CĂLUGĂRUL NEVREDNIC Pe ziduri afumate. Ca imnele scandate in meşter vers latin Slăvind pe Phoebus. Nevrednicul său schivnic îi sunt de-o veşnicie. si prin aceasta rar soarele de jind. (17) CHARLES BMJDELA. In iarna viscolindă. Cu sapa şi cu grebla va trebui. zeiesc. vei izbuti măcar A-ţi încălzi la vatră picioarele-ngheţate? Marmoreeni-ţi umerii vor mai zîmbi cu har Sub luna de tristeţe ce-n casă-abia răzbate? Săracă şi flămîndă. Ca el ne-mpodobită sărmana mea chilie. . Sau intr-un circ. Cînd mulţi. Şi iată-mă in toamna ideilor supreme. Iar pieptul să-ţi tresalte putere în putere. vestiţi călugări. cînd voi avea cuvînt Din trista-nchipuire să-nalţ o sărbătoare: A ochilor iubire şi-a miinilor lucrare? (18) SPLEEN ŞI IDEAL DUŞMANUL întreaga-mi tinereţe doar o furtună neagră A fost.Te-mpinse în adîncul străvechilor Minturne? Ah. vechi cuvinte. bătrîna mînăstire înfăţişa icoane de Adevăruri sfinte. făcînd-o pe paiaţa. Era atunci cuvintul lui Christ In înflorire. Şi să-ţi ritmeze-n vene domn-singele creştin. mai revarsă. alături. Grădina mea sub tunet mincată-i de pelagră. amanta palatelor bogate. ci fără sentiment. Neputincios în toate. din ceruri înstelate Comori mai aduna-vei. Să rîzi cu plinsu-n suflet şi. harnic aurar? Va trebui. Blînd austeritatea in fără de rostire Stingea acelor chipuri răceala dinainte. Şi-apoi pe Pan. Pămintul dintre ape s-adun. ce nu se mai ţin minte. cind bate Ianuar Cu nopţi de neagră veghe. miresme de-nviere. spre-a nu mă teme De gropile-mprminte ce-n fată se ivesc. Îşi mlădiau talentul sculptind prin cimitire 5i Moartea preamărind-o cu simple. durere! cum ne mănlncă Timpul. Doamnă. spre-a ciştiga o piine Să cinţi pe la biserici — trăind de azi pe miine — Te-Deum-uri ştiute. tatăl cîntărilor totale. muza mea. stăpînul pe-ntinderi pastorale. ţie. tu. — Mi-e sufletul asemeni unui adînc mormînt. blestemlndu-ţi viaţa. Cu doar cfteva fructe abia se pirguind. Să faci să se amuze un public indecent. ( 16) SPLEEN ŞI IDEAL MUZA VENALA O.

Duşman ascuns in inimi. (22) SPLEEN $1 IDEAL OMUL ŞI MAREA Om liber. propria-ţi oglindă! Si cugetul ţi-1 vezi . Sisif. Ei leagănă sub pleoape un cer de sărbători Năluci de fericire topindu-se. ciudate. pe vecie îngropate Singurătăţilor. — O. Şi cîte flori cu-aleasă haină Parfumul straniu ca o taină îl dau tăcerilor adinei! SPLEEN ŞI IDEAL O VIATA ANTERIOARA Am locuit. Izvor le dă din stîncă şi-mbracă-n flori de vară Pustiul ce-i petrece spre jinduita ţară. Cybela. de valuri înspumate. seminţia cu ochii arzători Din nou la drum porneşte spre alte zări visate. Cu armele la şolduri şi strălucind fiori. cîte rare nestemate Dorm. n-am curajul tău celest. sub stînci. Şi gindul lor acelaşi. Iar pruncii sug dulceaţa din ţîţele bogate Sau dorm la mame-n spate. pururi fi-vei înamorat de Mare. în suflet locuind-o visărilor eterne. Şi sclavii goi în juru-mi cu trupuri miresmate Mă răcoreau cu frunze de fraged palmier. spre un cimitir pustiu Inima. Ea. îmi bate-n ritm de marş funebru. temeinic zi de zi. mereu sîrguitor: Să-mi afle taina care mă subţia de dor. lungi zile. sub falnice portice Şi splendid aurite de soarele marin. Bărbaţii merg alături de carele-ncărcate. Darmite pentru-a multa oară! Ars longa vita brevis est. (21 ) CHARLES BAVDELAIRB ŢIGANII PEREGRINI Profetic. cu grotele antice. părăsindu-şi culcuşul de pămînt. Un greier. nu voi mormint celebru Ci. Cum singele ce-1 pierdem ii străluceşte nimbul! (19) CHARLES BAUDELAIRB ZADARNICII Nu. înconjurat de-azururi. Le cintă din vioară cu înrudit avînt. Da. ce-i iubeşte. A' căror nalţi pilaştri se-asemănau din plin. Nicicum. toboşar tîrziu. să port aşa povară. covoare verzi le-aşterne. de ei neştiutori. tn chip solemn şi mistic amestecau complice O muzică de ape în rezonări ferice Cu-amurgurile triste în ochiul meu declin. am trăit acolo plăcutul efemer. Talazuri cu răsfrîngeri din cerul opalin. Cînd seara-şi umbrea faţa.

de parcă da porunci. Lopeţile apucă vîslind spre-adincul gol. nimic nemaivăzînd. în voalul ei de doliu. o. dezvăluindu-şi satanica-i sminteală: «Isuse mic. Pe unde Duhuri pure cîndva de-au fost umblate. Pe căi necunoscute. parcă. în fire genuni fără sfîrşit. Isuse! prea-n ceruri te-am suit! O. de Antistene. nici milă. Ci. Moartea vă duce în ispită: Beligeranţi de-a pururi. Ci. un om de piatră. Ai fi de risul gloatei. Cu desfăcute rochii. îl arăta mulţimii de morţi pe fiul cel Care-i batjocorise bătrîna frunte. Omule. şi mîndri faţă-n faţă: Ai. de nimeni cercetate. Un cerşetor cu ochiul trufaş. Sub cerul ca o noapte 1-întîmpinau femei. şi-acesta. uitînd a morţii arcă. Eroul privea valul. Precum o mare turmă împinsă la tăiere Şi rămînea in urmă un plînset către zei. — Ce-nnobilase inimi supuse la păcat.In luciul de soartă. parcă. Elvira. eternă legănare: Amaru-i fără margini în suflet îl păstrezi.-ascunzi in sînu-ţi comori. Nalt în armura-i sumbră. de mii şi mii de ani Fără-ncetare. ca intr-o ceaţă. Iar inima îşi uită nefericita-i goană Cînd marea-şi urlă dorul şi-adîncile-i tristeţi. Muncindu-le adîncul cu-aleasă măiestrie — Şi după ce ajunse prea-sus. Şi te-adînceşti in unda-i ca-n propria-ţi icoană. O. Părea a-i cere-un ultim surîs ca-ntîia dată Credinţă cînd jurase. totuşi. ii năpădi gîndirea. cu imnuri o răsfeţi. Se spune că un doctor. pe care o trăda. (24) SPLBEN ŞI IDEAL PEDEAPSA TRUFIEI în vremuri minunate. Lumina lui de soare c-un văl se adumbri. Alături de perfidul ei soţ. -atunci. sprijinit in spadă. ce-1 adora. nu gloria măreaţă. preamare învăţat. Şi o alinţi cu ochii. -nfiorată. îi pretindea simbria rizîndu-i Sganarel Lui Don Luis. fraţi mereu duşmani! CHARLES BAUDELAIRB DON JUAN ÎN INFERN Cind Don Juan ajunse in zări subpămintene Şi i-a plătit lui Charon al trecerii obol. . Sta-nalt la cîrma bărcii tăcut Inăintind. Şi. o biată mogîldeaţă!» Nici nu-şi sfîrşise vorba şi mintea-1 părăsi. pe cînd Teologia Da flori nemaivăzute pulsindu-şi energia. Mare. la slava vie. lupta voastră-i mereu neostoită: Nici remuşcări. Ruşine ai culege. întregul haos. cu sinii de tăcere. dacă slăbiciunea-ţi aş fi adeverit. întunecaţi şi vajnici. amîndoi misterul nu vi-1 lăsaţi privit. Ca omul ce în piscuri cuprins e de-ameţeală Strigă.

care nicicînd apune. acum Tăcerea. şi nu vedea nimic Pe cimpuri dacă-i vară sau iarnă pe colnic. Era o biată zdreanţă în colţul unei vetre: îl huiduiau copiii şi-1 alungau cu pietre. îi las tăcuta ceată cu chipuri de spital. moleşită de-aprinşii sori păgîni. în calea sa Trecea fără şă ştie. (27) CHARLES BAUDELAIRB URIAŞA Demult. ce-ţi mlădii fiinţa.Odinioară templu boltit în strălucirea Ideilor de aur ce-şi rînduia. ca-n poala blindei regine. Doar tu-i placi Lady Macbeth în crimă-mpurpurată. Zidind copiii-monştri cu trupuri de titan. genune-ntunecată. poetul învinselor cîoroze. Tu. pe cînd Natura se dăruia trufaşă. Tu. de-atunci. Lui Gavarni. Tronez în zări ca sfinxul. Produse fără noimă-n secolul ateu — Picioare-n ghete nalte. Căci am. Să urc. Leg inima-mi de gheaţă de-al lebedelor crin. versanţii la pulpele enorme. nu pîîng vreodată: rămîn in veci mireasă. se-nstăpini precum într-un cavou cu cheia uitată undeva. noapte-adîncă. Menit e să inspire poetului iubirea. Iar sinul meu. spre care toţi au aflat pierirea. Urăsc mişcarea care-i al armoniei chin. statuie-a Nopţii. ca visul în piatră: o minune. 4 Ch. Mi-ar fi plăcut fiinţa-i s-o văd cum înfloreşte Nesăţioasă-n jocuri cu sufletul avid. un motan. abia. îşi vor petrece viaţa în studii austere. vis michelangelesc. lumină întru eternizare! (26) Nicicind vreo frumuseţe ca searbede vignete. Baudelaire (25 ) CHARLES BAUDELAIRB FRUMUSEŢEA Frumoasă sunt. spre-a-i fascinare pe-aceşti amanţi. Oglinzile în care mai mîndru totul pare: Mari ochii mei. mereu neînţeleasă. Materiei asemeni. contemplîndu-mi adinciie mistere. Poeţii. Şi inima ghicindu-i: un foc ce pîrjoleşte Din umeda-i privire ce mă voia avid. . Nu rid. Mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă' Să stau. Ce uneori nimbează celebrele sfătui. Cu vitele asemeni. vara. cea-ndelung visată d'Eschil în antici ani Sau tu. Cind. Primindu-mă-n plimbare magnificele-i forme. De caut n-o să aflu în palidele-i roze Năucitoarea-mi floare in roşu ideal! Fiindcă-acestei inimi. destui. ai semnul tău zeiesc: Surîsul pentru gura ne-nvinşilor Titani. în mînă castagnete!— N-or incinta o clipă un cuget ca al meu.

Să-adorm la adăpostul imenşilor săi sini. aievea-i luminii lui crescindă. O. cu-amarul lor rotund. întruna! — ca şi noi! SPLEEN ŞI IDEAL IMN FRUMUSEŢII Vii din supreme ceruri. ca un fruct din văluri ivindu-se. Că vrăji răscolitoare ne-ngăduie pornirea! Ci să-i privim de-aproape ameţitorul har. cel trup încintător E. mai in sus de umeri. Frumuseţe! ochiul divin şi infernal. Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal. stind. o fiară bicefală! Ba nu! e doar o mască. obrazul Din ale cărei linii Îşi semeţeşte gînd: «Numele meu Plăcerea-i şi-ncununez Iubirea!» Iar faţa-i dăruită cu-ascunsul farmec rar. îmbelşugat revarsă şi crime dar şi vise. din tainice abise. Afurisită artă! surpriză infernală! Armonioasă formă. Minciuna ta mă-mbată precum o revărsare A apelor Durerii cu ochii săi pe prund! — Dar de ce plînge.Intinsă-i pe-o cimpie sub zările informe. MASCA STATUIE ALEGORICA IN GUSTUL RENAŞTERII Lui Ernest Christopiie. Zeiască robusteţe. şi poimîine. Fineţea şi Vigoarea. Ai in priviri. Iar capul. închipuit decor: Obrazul de lumină-i schimonoseală blinda. cu tot ce-i omeneşte. amurgul şi aurora. Ca un sătuc in valea acelor munţi stăpîni. Priveşte-1 cum se strîmbă fără-a voi ceva. E c-o să dăinuiască. gingaşă-alcătuire. Prelaţi să ingenunche şi prinţi de-aleasă fire. deodată. . blînzi şi goi. Ivindu-se femeia cu chip majestuos. Făcută-i să troneze in patul somptuos. Ce rău nefast o roade ameninţînd minunea? — Cum nu-njelegi! Ea plînge apusul timp ceresc! Şi traiul său de-acuma! Dar ce o îngrozeşte Şi-i scutură genunchii de piatră. două surori divine. Şi mîine. oare? Ea-i doar perfecţiunea Şi poate să-ngenunche tot neamul omenesc. Sub falsa-nfăţişare părind a aştepta. sculptor — Priviţi surîsul tainic şi-adinc voluptuos: Încrederea de sine i-a-ntipărit extazul Şi mindra sa privire şi galeşă sfîdind Şi. Sărmană mare artă! Precum un fluviu care (29) CHARLES BAUDELAIRE în lacrimi se sfirşeşte. (38) Adevărat tezaur de graţii florentine Stă-n marmura aceasta cu trup melodios.

Iubitul ce-n dorinţă aleasa işi cuprinde. Sărutul ţi-e licoarea iar buzele amfdra Dînd celui slab tărie. ca o turmă pe umeri revărsată! O. plete. Slăvindu-te in clipa cind nu mai au cuvînt. pădure-aromitoare! Cum duhul altor oameni stă-n muzici de candoare. grozav. SPLEEN Şl IDEAL PARFUM EXOTIC Cînd. In timp ce tamarinii miresme răspindesc Infiorate-n aer. Frumuseţe! monstru măreţ. Dulci amintiri in părul dormind. Bărbaţii de zvelteţe şi proaspătă vigoare. unica-mi crăiasă! Faci lumea mai minune şi clipa mai a mea!. (33 ) CHARLES BAUDELA1RE PÂRUL O. pe morţi zîmbind senină. O lume-ndepărtată. O insulă-i acolo de lene şi splendoare Cu arbori de minune şi fructe de azur.Şi răspîndeşti parfume: un uragan tăcut. al meu devine sol. Voi merge unde oameni şi arbori cu-a lor soarte Alene se răsfaţă sub arşiţe de cer. în toamna cu-nserare. •■ Răsări din hăuri negre sau te cobori din astre? Vrăjit. Neasemuito. la-ntîmplare. Sirenă ori Heruvim? Ce-mi pasă! Cind tu-mi oferi — o. miminile-n dezastre. Făpturii tale mindre mă dau pe totdeauna Intrind in Infinitul de taină şi avid. Trăieşte în adîncu-}i. bucle! o. totuna! O. iată In aer voi să-1 flutur. ritm. Spre porturi cu corăbii şi-ngustele caice Sosite de din larguri in obosire lină. Că vii dinspre azururi sau din infern.. mormînîu-şi alintînd. Respir parfumul tainic al sinului tău pur. între podoabe. pe care. . Groaza o ţii la mare preţ. Tu semeni. închizîndu-mi ochii. zină cu ochi sublimi. Femei cu ochi de vrajă şi trup fără cusur.. Văd ţărmuri de miragii cu ape împrejur Şi soarele din slavă curgînd cu-nflăcărare. stingîndu-se domol. Spre flacăra-ţi divină s-azvîrl efemeride.-n urma ta. Si calci. Pe pîntec îţi dansează mereu mai îndrăzneţ. (31 ) CHARLES BAUDELAIRE Satan sau Zeu. Stăpînă eşti şi nimeni nu ţi-a-ndrăznit cîndva. în nările-mi. celui puternic scut. năframâ-a unui nor! Asia languroasă şi Africa-n dogoare. Un muribund îmi pare. Si tot la fel Omorul — breloc făr' de rugină. parfume plutind stăruitor! Extaz! şi-i plin alcovul de tot ce-a fost odată: . lumină — tu. Pe unda-ţi miresinată. grădină Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinăresc. Destinul. de stea Parfume. candid. merge — biet cîine. Parfumul tău mă-ndeamnă spre-acele zări ferice.

o.. Şi te iubesc. mare. pe zi. Şi-arzînd. parfume. măreaţă-n gind ascuns. de catran.) Ţi-ar place. care-ai supt de sînge atîta omenime. tu. Da. Spre glorie tind braţe.. şi neştiind de moarte. Şi te-ndrăgesc. Şi-n mîngîieri nespuse plăceri a ne vrăji! ( 34 ) SPLEEN ŞI IDEAL Negre-n-albastru. lenea mea fecundă. să roadă. minune. Femeie deşucheată. punct negru în lumină! Iar dinţii. Cînd navele de aur. plutind sub curcubee. Maşina oarbă. Tu. fii valul ce lin o să mă poarte! De abanos eşti. a ajuns. ca braţe de femeie Spre-un cer mai pur din care al vieţii frig s-a şters. vers. tu. încă. Cum de cadavrul proaspăt. doamnă de tăcere. spre-a mi-1 ivi Pe cel ascuns. spre-a-i păstrare acestui joc turbat. fruntea doritoare de-acea beţie sfintă Voi scufunda-o-n blîndul ocean. pe care le-ai săvîrşit cu faimă. Văzînd cum că natura. Ferestre de dughene par ochii tăi în ceaţă. Nicicînd nu te făcură să dai napoi cu spaimă.-n mii de-oglinzi. puterea de diavolă. viermi se prind. şi încă. TOŢI BĂRBAŢII. privindu-te. Tu. — Din tine.) Mi-eşti sfintă tot la fel cu cea boltă de-nstelare. iar gindul ce bine-te-cuvintă Va şti să te găsească. Să plămădeasc'-un geniu din tine. Statornicind ironic o depărtare-adlncă Ce braţele-mi desparte de-albastrul cer. Cu cit îmi pari podoabă a nopţilor de ger. Mereu! De-a pururi mîna-mi cu-aleasă mîngîiere In coama ta va pune podoabe strălucind. Cu steaguri şi catarge.. îmi dăruiţi înaltul de vis şi diafan! Pe ţărmul vostru iarăşi dorinţa mea răzbate Şi sorb cu-adinc nosaîiu arome amestecate De mosc. ţi-o pierzi? Păcate mari. te-ai angajat. O inimă. Cum nu te prinde-oroarea. Spre-a-mi adăsta dorinţa in tainică veghere! Nu-mi eşti tu dulcea oază de vis şi de plăcere Şi vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind? CHARLES BAUDBLAIRB (MI-EŞTI SFÎNTA TOT LA FEL CU. la sărbători In piaţă. cu bărci şi cu năieri: Un port sonor în care vrea sufletu-mi să beie Asemeni unei flote: culori. Căci chipul tău de gheaţă te face mai frumoasă! SPLEEN ŞI IDEAL (ŢI AR PLACE. Căci legea frumuseţii nicicînd n-au cunoscut. tenebre ondulate. în roiuri. vas de întristare. desfrînato. să vezi Că. regină-n preacurvie? .. plete. prea meşteră la crime. ca lampioane. ulei de cocos şi. Vreau să m-agăţ de tine spre nalturi năzuind. fiară mereu mai nemiloasă.Păr minunat. toţi bărbaţii în patul tău să vină. cu-atit mai mult cind pieri. surdă. Se folosesc obraznic de-o forţă de-mprumut.

demon fără milă. Ca tristele nisipuri şi cerurile seci. doar. Fier şi aur. Cu magica-i baghetă îi face-a dănţuire. în taină plămădită de-un Faust de savană. Sufletu-mi de dor palpită Năzuind spre sud.. Femeie majestoasă.. Mireasmă îndoită. ca Styxul. Simbolică natură. Privirea ta izvor e din care beau setos. fără gînd. Ca o stea ce-a prins să joace în oglindă.) înveşmintată-n văluri cu sclipăt de argint. Amestec de sfinx antic şi înger fără vini. nu pot să te-nfăşor Şi nu pot. Metalică lucire în ochii săi vibrînd. La suferinţa lumii total nepăsătoare. Las altora. Ca valurile mării ritmîndu-se în veci. Ah. Trufia să ţi-o nărui în bărbăteşti strinsori. dă-mi flăcări mai domoale Din ochii mari şi negri. şi-al nopţii cer stelos. Două perle reci. De nouă ori. Ca-n patul tău — infernul — să fii o Proserpină! (38) SPLEEN ŞI IDEAL (ÎNVEŞMÎNTATÂ-N VALURI. Ca o navă-n zori trezită. diamante. Valuri negre-n stinci. oţeluri şi lumini. Din aur. ciudată unduire. Ea trece fără zgomot. de mosc şi de havană. Cînd poftele spre tine-s grăbită caravană. splendidă mocirlă! cerească mirşăvie! ■ (37) CHARLES BAUDELAIRB SED NON SATIATA Ciudată zeitate cu trup misterios. Nectarul gurii tale îl vreau in clipa vană.O. ferestre firii tale. dar rece şi sterilă. şi mersul tău îmi pare Proaspăt abandon. străină. curate. Ea îşi consumă clipa mereu netrecătoare. Pare marea-n despletire. în alint. . jos! Părul tău. superbă libertină. fachirul. Vînt uşor aud. Ochii tăi nimic n-arată Dulce sau amar. şi opiu. (39) CHARLES BAUDELA1RE ŞARPELE CARE JOACA Leneşo. O. ce mult îmi place Trupul tău frumos. ce unduire în parfume-adînci. Rămlne-n strălucirea-i ca steaua inutilă. Ca şerpii lungi pe care. furioaso. Sublimă vrăjitoare cu şolduri de-abanos.

de-aceasta. Privea din slavă cerul la stirv cum se desfată O înflorire-n tainele-i drăceşti. că am simţit pe dată f"m se învirte totul. putreziciunea O răscocea in roşu-vineţiu. Şi soarele-n suişu-i. Dansau in roiuri muşte pe burta-n puroire. strînsă-n trupul viu. Şi-atit duhnea de tare.-amar. O schiţă-a bia. Parcă-aş bea un vin de grele Glorii. Dinţii. după stinci. armonie. Ca vintul şi ca şopotu-n pirîu. Trăia multiplicindu-se. Nava mea de dor. Spre-a-napoia Naturii. Dar. minunea Cîndva. atunci. gura-ji potopeşte. Şi viermii negri unduiau ca-n ghiol. . la pindă. Pui de elefent să-1 culce înf taine cînt. boabele de griu. (42 ) SPLEEN ŞI IDEAL O muzică ciudată vuia in cloaca hidă. parcă-nsutit. . uitată. De parcă trupu-acesta trezit din toropeala. Fruntea de copilă dulce Cum ţi-o legeni blind. Mişcindu-se-n scursoare. Sufletul e-un cer cu stele Scuturate-n dar! CHA.KLBS BAUDELAIRE UN HOIT îţi aminteşti. Sălta-n cutremurare aprinsa viermuiala Cu opintiri şi zvicnete adinei. Cv> pulpele deschise ca intr-o desfrtnare.Şi forma de fiinţă aproape dispăruse. iubito? Era o dimineaţă Tot proaspătă şi blinda ca şi-acum. Apa. (40) Şi făptura-ţi se mlădie. De-a lungu-acestui năclăit atol. Ca intr-o largă sită. pictorul fantast. cînd se pornesc să rida In vînturare. ni s-a ivit in faţă Un hoit scîrbos la margine de drum. privindu-ne cu ură. Se topesc gheţari şi creşte Apa peste mal. in grasa ei băltire.Ca un şarpe-n ondulare Pe-o nuia de somn. In sine zemuind pe-ngustul grind. îşi desfăcea spre lume-n cinism şi nepăsare Puhavul pîntec aeru-mpuţind. dulce. şi-ameţeşti. Pînzele de nor. incet. la o cotitură. ■Cînd. Legănîndu-şi. Topindu-se ca-n vis in timpul vast. albul val. in care işi pierduse închipuirea.

şi tu. ca această imagine scabroasă Vei fi cîndva. loc de danturi. de care-s prins Precum ocnaşul e de lanţuri. O. Că ţi-am păstrat esenţa divină.Un ciine. blestemat-o. nici ape. Nemernico. singura-mi iubire. ce-ţi vor muşca sărutul. Da. O. Să-i deie picătura sa. cu dreptate Să taie. Ah. Cum viermii de cadavrul lor. steaua mea. Ca-ntinderea polară făr' o fiinţă vie — Mişcare nu. spre-a mă libera Şi-otrava. o. îngere. au spus: «Rămîi acolo. ca o fiară aştepta A-şi relua ospăţul la groaznica-i captură. CHARLES BAUDBLAIRB DE PROFUNDIS CLAMAVI Tu. în sinul rece-al humii. Le spune. Statuie a iubirii. mi-eşti duşmanul! Rugat-am spada.■ ■. — Şi totuşi. Şi. pururea supus. Stăpîne. Posomorită-i viaţa cu zarea plumbuită Şi-n ea înoată semnul: cel pururea blestem. tu. Cum prins de joc e-un cartofor Cum de pahar e beţivanul. Tu. amintindu-ţi al meu dor. regină a graţiior lumii. Şi alte şase noaptea cu vălu-i de pustie. nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adîncă Decît un ochi de gheaţă plutind in cer şi incă Imensul întuneric precum bătrinul Haos. care totul poate. şase luni un soare de gheaţă să înduri. ai năvălit flămîndă In cugetu-mi total învins Culcuş făcîndu-ţi. A se-mbuiba cu fericirea sa. viermilor tăcerii. la care m-am adaos. azi. nici păduri. jalnice-animale. chiar aşa. Tu. ce-ai pătruns ca un cuţit în biata-mi inimă plingîndă. Cum somnul ne scufundă: stupidul elixir — Anevoios şi lung e al vremii searbăd fir. strălucitoare-acu'! Da. ca un cird înnebunit De draci. vai! şi spada şi otrava Dispreţuindu-mă. Oar. Spre-a mucezi sub ierburi şi zăpezi.-acum te chem Cu inima-n abisul de spaime prăbuşită. Neghiobule!— de ţi-am ucidt . in mirşava Robie. absolutul Din taina descompusului amor . (44) Vampirul Tu. Purificată-n tot ai să te-aşezi Acolo. nici pajişti. Cea-mai-frumoasă. printre oase.

pe spatele-alintos. Cind n-are să-ţi mai fie alintătonil pat Decît o criptă rece c-o veştedă cunună. Cînd degetele-mi trec a mîngîiere Pe capul mic. care-ntotdeauna a înţeles poeţii — Va întreba-n adincuri cu glas sfîşietor: «Tu. pentru sfintul meu vis tăinuitor — El. viermii vor roade îndelung. spre mine. pisică.Vampirul. (48) SPLEEN ŞI IDEAL DUELLUM . Poate că într-o seară o lacrimă divină Va-nceţoşa. frumoasa mea cea brună. privirea-ţi de lumină. — Ah. ochii ei Ca şi ai tăi. şi scapără scîntei. vin' la pieptul meu — Dar gheara ţine-o-nmănuşată! Aş vrea. stirvul ai re-nsufleţi Cu sărutările-ţi avide!» ( 45 ) CHARLES BAUD&LAHtE (CUM STĂM IN NOAPTE LÎNGÂ. liber dacă-i fi. biată curtezană. Alături. Cînd singele-ţi va tace de-a pururi îngheţat. Al părului coif negru şi tainic miresmat. A căror amintire-mi dau vlagă şi idee. Nemaiputînd vreodată s-alergi ca o furtună. aşa. un cadavru. Îmi văd In gînd femeia. acest corp vindut!— "De-acea minune-naltă ce n-o să-mi fie zee. (46) SPLEEN $1 IDEAL REMUŞCARE POSTUMĂ Cind vei dormi-n vecie. făptura sa deplină O-nfăşură din creştet la picioare Miresmele-i adine ucigătoare. Regina mea temută! mă-ngenunchind mereu. de ce în timpul vieţii N-ai vrut să ştii că morţii în tainiţa lor pling?» — Şi-n remuşcarea-ţi. de singe şi de gind.. Mi-nchipuiam fiinţa-i semeaţă de femeie: Privirea de putere. Un dor mă prinse iarăşi — ah. domestică felină.) Cum stăm In noapte lingă cea groaznică ebree. (47) CHARLES BAUDBLAIRB PISICA Te-aştept. In mausoleul negru din marmură tăiat. Cind mina se îmbată de plăcere Pe trupul tău electrizînd lucios. Tu. cu farmecul ciudat. să mă scufund mereu tn ochii-ţi de metal şi de agată. de alt cadavru. Mormîntul. Comori desfăşurîndu-ţi. Sunt reci şi-adînci. ţi-aş fi prins tot corpul într-un sărut ateu Din talpa de răcoare la fruntea luminind.. mut. Cind piatra-ţi va supune şi inima nebună $i coapsele ce-n viaţă atit s-au mlădiat. Şi-aţiţător.

Doi luptători potrivnici, în zăngănit de spade; Şi aerul vibrează de singe şi scintei. Ce înfruntare mindră! insă nici-unul cade: E jocul tinereţii, al dragostelor ei. Ci săbiile-s frînte! şi tinereţea moare, Iubito! insă dinţii şi unghiile cer A-nlocui pumnalul ori spada trădătoare. O, voi, bătrine inimi cuprinse-acum de ger! Prin ripi, cindva trăite de rîşi ori de pantere, înlănţuiţi, eroii s-au prăbuşit curind, Iar carnea singerindă în ghimpi o floare cere; In hău' acesta jalnic ce mulţi s-aud gemînd! Hai, cruntă amazoană, e rindul nostru-acum Să-nveşnicim o ură peste-al iubirii drum!
(49 )
CHARLES BAUDBLAIKB

BALCONUL Izvor al amintirii, regină-ntre iubite, Tu, pomul de plăcere! puterea mea de duh! Nu voi uita adlncul de mîngîieri vrăjite, Căminul de blîndeţe, al serilor văzduh, Izvor al amintirii, regină-ntre iubite! In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema Sau în amurg balconul, trandafiria boare, Ce fraged ţi-era sinul, ce blinda inima! Şi ne-am şoptit atîtea minuni netrecătoare In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema. Ce splendide apusuri in ceruri colorate, Şi ce adine văzduhul! în suflete ce timp! Plecindu-mă asupra-ţi, stăpina mea de soarte, Mireasma ta unică mă-nnobila cu nimb. Ce splendide apusuri in ceruri colorate! Cind noaptea peste toate ţesea o ceaţă fină, Ghiceam In întuneric privirile-ţi de dor, Iar dulcea-ţi respirare cum ţi-o sorbeam venină! Şi-ţi mingiiam genunchii şi ne făceam fior, Cind noaptea peste toate ţesea o pinză fină. Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite, Mă retrăiesc aievea in poala ta culcat; De ce să vreau aiurea sublimele ispite Cind tu le ai in trupul şi-n sufletul curat? Eu ştiu să chem din umbre zeieştile clipite!
( 50)
SPLEEN $1 IDEAL

Parfume, jurăminte, oh, sărutări-noian, Mai răsări-veţi, oare, adincurilor noastre, Ca soarele ce-şi spală tristeţea In ocean Şi-ntinerit iar urcă-n tăriile albastre? — Parfume, jurăminte, ob, sărutări-noian!
CHARLES BAUDELAIRE

POSEDATUL £ soarele sub noruri. Spre-a fi al său egal Tu, Luna vieţii mele, în umbră te-nfăşoară; Fumează, dormi, fii tristă şi, pentru-a multa oară, Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal. Aşa te vreau! Dar astăzi, cu-adincul tău vital, Ca astrul din eclipsă ieşind, te înfioară, Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară, Ţişneşte, deci, din teacă, incîntător pumnal!

Din lustre strălucinde i-aţi focul în priviri! $i vulgului deşîeaptă-i murdarele-i poftiri! Tot ce-i al tău îmi place: cădere, înălţare; Fii noapte fără stele, fii al luminii zor; Întreaga mea fiinţă-i spre tine cu-ncordare SHi strigă iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!»
(52)

In văgăuna tristă şi adincă In care chiar Destinul m-a închis, Si unde rază nu pătrunde-n vis, Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă; Sunt meşterul pe care-un Zeu grotesc L-a pus, pe ceţuri, să-şi fixeze arta; Sunt bucătarul ce-şi mănincă soarta Şi inima-n frigare mi-o gătesc. Din cînd în cind, abia strălucitoare, Cu aeru-i uşor oriental, O zînă-aievea pare că-mi apare; O recunosc in pasu-i triumfal Ştiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasă, întunecată, ol şi luminoasă.
II. MIRESME

O, cititor! ai respirat vreodată Cu lăcomia celui poftitor Tămiia ascunzind un sfînt fior Sau moscul din perniţa-n scrin uitată? Ce farmec lin şi lung legănător Ne e trecutul! clipă ce îmbată,
(53)
CHARLES BAUDELAIRE

POSEDATUL

£ soarele sub noruri. Spre-a fi al său egal Tu, Luna vieţii mele, in umbră te-nfăşoară; Fumează, dormi, fii tristă şi, pentru-a multa oară, Azvîrle-te-n Plictisul acesta abisal. Aşa te vreau! Dar astăzi, cu-adincul tău vital, Ca astrul din eclipsă ieşind, te infioară, Te-aşteaptă Nebunia precum odinioară, Tişneşte, deci, din teacă, incintător pumnal! Din lustre strălucinde i-aji focul in priviri! Si vulgului deşteaptă-i murdarele-i poftiri! Tot ce-i al tău îmi place: cădere, înălţare; Fii noapte fără stele, fii al luminii zor; întreaga mea fiinfă-i spre tine cu-ncordare Şi-ţi strigă iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!»
(52)

In văgăuna tristă şi adincă In care chiar Destinul m-a Închis, Si unde rază nu pătrunde-n vis, Doar Noaptea mi-este gazdă şi poruncă; Sunt meşterul pe care-un Zeu grotesc L-a pus, pe ceţuri, să-şi fixeze arta; Sunt bucătarul ce-şi mănincă soarta Şi inima-n frigare mi-o gătesc. Din cind in cind, abia strălucitoare,

Cu aeru-i uşor oriental, O zînă-aievea pare că-mi apare; O recunosc in pasu-i triumfal Ştiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasă, întunecată, o! şi luminoasă.
II. MIRESME

O, cititor! ai respirat vreodată Cu lăcomia celui poftitor Tămiia ascunzind un sfint fior Sau moscul din pernifa-n scrin uitată? Ce farmec lin şi lung legănător Ne e trecutul.' clipă ce îmbată,
(53)
CHARLES BAUDBLAIRE

Precum sorbind mireasma alintată Din trupul Doamnei — neuitat amor! Din părul ei sorbind c-un val cea noapte — Jertfelnic de alcov ce te îmbie — Miresmi păreau că se rotesc In şoapte, Iar din veşminte, ca o veşnicie, pe pura-i tinereţe Îmbibate, Parfum, simţeam, din blănuri, cum răzbate. III. CADRA Cum rama completează o pictură, Chiar şi atunci cind meşteru-i vestit, Dindu-i acel ceva de împlinit Şi astfel o desprinde de natură, La fel: podoabe, fast desăvîrşit, O-mprejmuie cu toată-a lor măsură, Adăugind la frumuseţea pură Un aer blînd şi tainic inedit. Mereu, calină şi-ndrăzneaţă, ştie Că toate dimprejur o indrăgesc; Gol, trupul îşi afundă-n bucurie Şi e o-nvăluire mătăsoasă Iar ea stă-n murmur proaspăt şi regesc De tinără maimuţă graţioasă. IV. PORTRETUL Se mistuie-n Durere şi în Moarte Văpaia care-atit ne-a mistuit. Din ochii ce-au ştiut ca să mă poarte, Din gura ta ce gura mi-a vrăjit, (54)
SPLEEN ŞI IDEAL

Din alintări, atunci fremătătoare, Şi din lumina ce ne-a-nvăluit Ce-a mai rămas iubirii? Ce mai are? Un palid chip ce-n sine-a asfinţit, Pe care Timpul, furios bătrin, îl spulberă cu-aripile-i deşarte, Atunci, şi-acum, şi-n viitor stăpin... — Ah! ucigaş al Vieţii şi al Artei, Din sufletu-mi n-ai să mi-o ştergi pe Ea, O, desfătarea, veşnicia mea!
CHARLES BAUDBLAIRE

(PÂSTREAZA-ACESTE VERSURI...) Păstrează-aceste versuri, iar dacă al meu nume, Corabie purtată de generoase vinturi,

apoi să pier! t Ch. Şi ochii tăi mă-mbete: un vis ce-n ochi-mi sună. tot ce face. Tu. Plăcută tuturora ca bucuria ta: Ci taci iscoditoareo. Răspunde. mistică metamorfoză A simţurilor mele-n zbor! Da. Ce vraja dulce-i întregesc. In felul său mă ispiti: «Din lucrurile-ncintătoare. Dis-dimineaţă se ivi Satana. cind chipu-i mă uimeşte. ce ne ţine în plasa-i de mister. Din tot ce roz şi negru are Şi mindru o împodobesc. taci. vocea sa e ca o roză. Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea. O. Sub genele-ţi de umbră s-adorm. intrînd. Iar armonia-i prea aleasă. Mai bine bietu-mi suflet să creadă-ntr-o minciună.Ajunge-va cu bine acele noi păminturi Pe oameni fericindu-i c-un vis din altă lume. cel mai mult ce-ţi place?» O. Ca Noaptea e alintător. S-aleg ceva in stare nu-s. suflet fără pată! Mai mult decit Viaţa E Moartea. retrasă. Să-ţi fie amintirea precum a' mele cînturi. Tu. (57) CHARLES BAUDELATRE ÎNTREAGA-I FRUMUSEŢE In camera de sus. Suflarea-i: muzicile-n zbor! . tu. ce eşti blestemată de din adincuri pînă-n Tăriile celeste. de toţi visat. O. ni se pare C-a exista-i zadarnic. şi i-ai răspuns: «Minune-i totul. tu chip de-nţelepţie! (56) SPLBBN ŞI IDEAL SEMPER EADEM Mi-ai zis: «De unde-ţi vine ciudata Întristare. înger cu ochi negri. spre-a fi mereu frumoasă. mereu la ea acasă. neştiutoareo! Suris ca dimineaţa. Ce trupul tainic i-a sculptat. nu lasă. Uşoară. Nu ştiu. A neglija ceva. Privirea-ţi să destrame a proştilor tărie.-abia şoptită in obosite strune Şi-n cititoru-acela. Ce are mai seducător: Ca Aurora mă-nnoieşte. suflete. să se-mpreune tn tainice inele cu blîndele-i avânturi. Din ce-i întreg. şi cu voce joasă. doar eu ţi-aud puterea. — Tu. precum o umbră alunecînd stăpină. Ce adevăr cumplit! E o durere simplă. E vocea ta minune cînd ştie a tăcea! Da. Urcind asemeni mării pe ţărmul dezvelit?» — Cînd inima-şi termină culesul.

Şi-n agonie. poate. Ca flacăra pluteşte. Cunoşti tu. iţi implora putere. stăpîn pe-a tainei ceaţă? înger al bunătăţii. trecutul In inime pătrunde cu pas tăcut de gheaţă? înger al bucuriei. ce-i vei spune iarăşi.<58> SPLEEN ŞI IDEAL (TU. Dezgust ascuns credinţa. de groază. deseară ce-i vei spune Acelei preafrumoase. ce-ndemni spre fericire. şi paşii tirşindu-şi-i plîngînd. cunoşti ce e minia. In riduri adincită şi-n zbuciumul hidos De-a mai privi in ochii ce ne-au băut frumos. Dar ele cintă Moartea. voi. ştii tu ce-i bătrineţea. Cînd ochii-i ne-nveşmintă in limpezimi de zări. Precum făclii de ceară in plină zi pălind Ci fără a se stinge divina lor clipire. Pe care. Şi soarelui de-afară nemaigustînd paharul? înger al sănătăţii. Tu.. Voi aştri. precum ei dragi slugile-aşteptate. David.. Si lacrima amară. Sunt robul lor. voi ardeţi cu mistică lucire. lumina-mi supune-se voios. Şi-n suflet imi pătrundeţi cu blinda adorare. In searbede ospicii bolnavii delirind Ca exilaţi. spaima. cînd pulsul vieţii bate. revenind. Luminii lor. ştii tu ce e amarul? înger al frumuseţii. Călăuzindu-mi paşii spre zarea de Frumos. şi pumnii strinşi in umbră Cind iarăşi răzbunarea îşi bate toba sumbră. Scăpindu-mă de pofte. Ce din privirea-i sfîntă iţi toarnă-n cuget har? — Vom pune-orgoliul nostru să-i legene cîntări. CE-I VEI SPUNE IARĂŞI. Frumosul să-1 adunaţi averi! Sunt îngerul de pază. a căror taină n-o stinge vreun soare! (60) SPLEEN ŞI IDEAL REVERSIBILITATE înger al bucuriei. Şi simţurile noastre-şi arată nebunia? înger al bunătăţii. Înger al luminii. şi-n preajmă tinereţea? înger al frumuseţii. La dulcea ei asprime s-aducem preamărire. Din trupul tău de vreme să-i dai acea avere. Făptura-i miresmată. Sunt fraţii mei purtindu-şi cereasca lor solie Şi risipind in ochi-mi trăiri de diamant. Sau ziua. sunt Madonă!» (59) CHARLES BAUDELA1RE FĂCLIE VIE Merg Înaintea-mi Ochii plini de-o lumină vie.— un Înger i-a fermecat savant. preascumpe şi preabune. Fantoma ei în noapte ori in singurătate. cunoşti ce e minia? înger al sănătăţii. . ruşinea sau uritul. Ochi minunaţi. sunt Muză. inimă plîngîndă. Firea inviind. cînd.-n larma străzii. oare. ştii tu ce-i bătrineţea? Tu. înăbuşind dureri Şi-adeseori cuvintă: «Puterea mea ordonă: Iubiţi-mă. de multele păcate. ştii tu ce e amarul. stăpîn pe-a tainei ceaţa. In nopţi pustii.) Tu. cu îngerii de-o fire-i. biet suflet solitar.

noaptea. plăcută şi nobilă femeie. pustie şi bizară. Că toate pier: amoruri. Cu-auzul tot la pîndă ne urmăreau. cu pas şovăitor. şi-mi erai alături precum din cer o zee Şi sufletu-mi nici azi nu te-a uitat). Că inimii a-i crede e o prostie mare. sub fardurile-i groase. c-a fi frumoasă e-o aspră meserie Şi nu aşa un meşteşug banal Precum al dansatoarei ce moare şi învie într-un surîs ştiut şi maşinal. Furiş. O notă plingătoare. zeiţă cu chip neaşteptat. frumuseţi. CHARLES BAUDELAIRB ZORI DE SPIRIT Cind iarăşi desfrinatul la geam simţeşte zorii Şi-n suflet Idealul e-un mugure arzind. din ceruri. Şi apă largă. O lună plină lumina de vis. Tot astfel tu. Scăpă. Cind deodată-n miezul intimităţii noastre. Se-ascunde egoismul omului. Genuni chemînd la ele pe-nMntul ce se teme. Plăplnd copil şi mirşav. ( 62 ) Biet înger! vocea-ţi blinda ce ţipător sunase: «Nimic ia lumea asta sigur nu-i Şi că întotdeauna. Ivindu-se in daru-acela pal. stăpine. solemnă şi bogată Plutea peste un adormit Paris. De care-ai lui se leapădă-n regret.Ci eu Iţi cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire. De braţu-mi sprijinită. De-acea tăcere suspinînd frumos Şi de mărturisirea-ţi cumplită ce m-adună Şi inima mi-o stringe dureros. Cu sunetul din licăriri de val. ştiindu-i firea. Tirziu de dor. abia. pe lingă case şi pe sub porţi bătrine. mi-amintesc adesea de farmecul de lună. Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie şi geme. ce-şi schingiuie menirea. Pisici se strecurau abia zărit. Ca nişte umbre ce ne-au îndrăgit. doar. bucuroasă de dor ca o fanfară In dimineaţa strălucind uşor. Şi îl ascund de lume mereu. Din tine. Şi-apoi. cea asemeni viorilor sihastre. . Ca-ntr-un cavou un ruşinos secret. azur neîntinat. Spirituale ceruri. Stringîndu-se in pripă la coşul de Uitare Apoi. ne-am plimbat (Ah. medalie curată. Din tine. ce-ndemni spre fericire! ( 61 ) CHARLES BAUDELAIRB CONFESIUNE O dată. spre-a se topi-n eternităţi!» Da. Tu. inger al luminii. Minunii se iveşte ticăloşitul gînd Şi-n bruta somnolentă un inger sparge norii.

duhoarea mea adîncă. Reînviind culoarea şi aurul de soare. Ce-mi chinui existenţa şi-al inimii hotar! (66) SPLEEN ŞI IDEAL OTRAVA . Cîndva. şi încă Otravă îngerească in străveziu amar. pe frageda tulpină. parcă. Flori Îşi topesc fiinţa. reameţindu-ţi clipa. din nou. lntr-un dulap sinistru zvîrlit. abia cădelniţind. Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd Trecutului aşează vestigii de lumină. Un suflet ce desfide neantu-n veci flămînd! Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd Cînd soarele se-neacă in plasma-i asasină. cu dop cleios. mereu de sărbătoare Şi arde ca un astru şi-n sufletu-mi s-aşează! ( 64) SPLEBN ŞI IDEA. spre viaţă se încearcă. Mărturisire-a forţei. da. Reimbătindu-ţi ochii. dormind in taina lor. Căci deschizînd sipetul din Orient venit Si care-n balamale scinceşte răguşit. in taina mea arzind! CHABLES BAUDBLAIRB STICLUŢA Există. un chip de ceară Mişcindu-se-a trezire. da. Iar inima învinsă Ji-o-mpinge cu putere Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere. într-un scrin. şi eu. Pe strunele viorii o inimă suspină. Aripile-şi ridică şi prind incet să zboare. Eu iţi voi fi sicriul. Fantoma ta e. Parfum suav şi sunet In preajmă revărsind. pierdut din amintire. de aur. Iţi dănţui frumuseţea etern încintătoare Iar ochii mei te-aşteaptă s-apari. abia cădelniţind. Da. uşor. Ca valsul melancolic in vîrtejire lină! Flori Îşi topesc fiinţa. tot ce-a fost odată şi-adună-acum risipa. cu aer dezolat. fără de ştire. crăpat. parfume care pătrund adine Chiar şi-n pereţii sticlei şi timpu-n ele strîng. duhnind. Un chivot eşti. Ca o sticluţă veche. a răului. Cind soarele se-neacă in plasma-i asasină. Ori căutind. insă. Găseşti flaconu-acela ce-ţi aminteşte. asemeni. O. stind in moarte. Murdară. păleşte-n soare a luminării rază. mereu să vii. Mii ginduri crisalide.Pe vatra-mi fumegîndâ a multelor orgii. rupindu-şi giulgiul greu: O rincedă iubire pindindu-te mereu. prăfuită. Pe strunele viorii o inimă suspină Ca valsul melancolic în vîrtejire lină! Frumos şi trist e cerul ca un altar de gînd. Amirosind a vreme din mucegaiul fin. Ca Moartea. prin casa cea veche. De-un suflet ce. Abia fremătătoare se mişcă şi.L ARMONIE DE SEARĂ La ora de-nserare. Asemenea lui Lazăr. genune seculară.

Şi opiul măreşte tot ce-i nemărginire: De neoprit al spaţiilor gînd.E vinul cel ce poate. El adinceşte timpul plăcerilor storcind Acea întunecată potolire Ce-ncearcă peste poate biet sufletul plăpind. Ci. vocea asta îmi pătrunde Mereu adincele tenebre. speluncilor imunde Podoabă să le dea miraculos. Pe el topindu-şi setea a razelor văpaie. Şi miaună ca-ntr-un suspin. Da. frumoasă. Pisica gîndului. Ci nu-i nici o putere precum otrava sfinta Cu tainice chemări din ochi-ţi verzi. răscolită de-un rău care o coace. Plăceri mult mai tăioase ca gheaţa şi ca fierul? ( 68 ) SPLEEN ŞI IDEAL PISICA GtNDULUI. Ca soarele ce-apune sub cerul neguros. De parcă-ar fi la ea acasă. atunci cind arde gerul. Atlt de tandră-i vocea sa. Şi nu cunosc esenţă mai purificatoare Ca apa sfîntă-a gurii tale atunci Cind inima mi-o-mbată tăcutele porunci. Ca iazurile-n freamăt In care chipu-mi pierzi. uneori te-asemeni acelor zări frumoase Vibrind la blindul soare in toamnele umbroase. Şi îndemnind-o fără remuşcare Către hotarul morţii cu imnele-i plelungi! (67) CHARLES BAUDBLAIRE CER TULBURE Ca într-un văl de ceaţă privirile iţi pierzi. Durerea mi-o adoarme-apoi . Da. Femeie a pierzării! seducătoare vreme! Iţi voi slăvi vreodată chiar viscolul ce geme? Şi voi putea eu stoarce. Ca versu-ascunselor algebre Cu alcoolu-i. Şi strălucind lumina: un munte după ploaie. Cind carnea. gri sau verzi?) Pe rînd plini de visare. iveşte Profunde bogăţii şi creşte Dintr-un mister de undeva. In hohote işi ride de spiritul ce zace. Iar visurile-mi bine-te-cuvîntă Că-n apele-ţi amare le-aduni şi le dezmierzi. glasu-oricum ar fi. clnd rotund e. Să-nalţe nevăzute portaluri fastuos Din a paharului luciri fecunde. Iar ochii-n taină-adîncă (albaştri. duioşi ori cruzi de dor: Ascunsă nepăsare a cerului sub nor. FRUMOASĂ Prin creier mi se plimbă lin. Eşti ca acele zile în piele albe prinse Cind singele-şi agită izvoarele încinse.

a poftelor privire.Cu dulcile-i extaze fine. brun-roşcată. minune naltă. Uşor visînd cu pinzele in vînt Şi leneş legănată. Ah. In rochia ta largă. Şi nu-i arcuş să mi se-ndoaie Pe suflet şi vibrind perfect. cu daruri îndemnînd Spre uşile rotunde-n strălucire. E-al casei mele geniu bun. Durerile să mi le-nmoaie. Iese-un parfum insinuant (Ea m-a privit ca pe-un amant!) Ci n-am s-o mai mingii altdată. îmi pare Că eşti frumoasa navă inaintind pe mare. poate. Aş vrea. o zină. Copilă majestoasă desprinsă din poveşti.-un zeu. Pisică. Mă dor pupilele ei pale Ce ard ca splendide opale. E vocea-i ca-ntr-o taină-zee. ivindu-te. Nu-i trebuie cuvinte pline Spre-a-mi spune frazele puhoi. dimineaţă pură. mereu să povestesc De harurile-ţi multe ce nu se istovesc. Mă judecă şi mă socoate. îmi par un scrin ce-aşteaptă. sunt in toate uluit. Da. Să-ţi zugrăvesc fiinţa in cuvinte: Tu. Venind din zarea ingerină. Fiindcă sinii mîndri mătasea impingînd. stranie felină. Ca glasu-i In regal efect. Primind. Privindu-mă la nesfirşit. Marmoreenii umeri şi gitul tău sculptat Iţi poartă capul mindru de graţii alintat Şi-n taină treci fără să ne priveşti. ca două scuturi. Regină e şi-i mă supun: E. scrin cu dulci mistere la care-aş vrea să vin Parfume şi nectaruri să le sorb. mereu să povestesc De harurile-ţi multe ce nu se istovesc. înnebunind in suflet şi-n cintecul meu orb! . Să-ţi zugrăvesc fiinţa în cuvinte: Tu. poate? Ca de-un magnet mereu atras Mă uit la ea ca spre-o iubire Şi-n mine-apoi cu-amănunţirc Spre-a şti ce-am fost şi ce-am rămas. amiaza mea fierbinte. Aşa subtilă şi femeie! ( 69 ) CHARLES BAUDBLAIRB II Din blana-i moale. SPLEEN ŞI IDEAL FRUMOASA NAVA Aş vrea. minune 'naltă. dimineaţă pură. amiaza mea fierbinte. departe de pămînt. scuturi sfidătoare cu-mpunsuri de rubin! Tu.

(71 )
CHARLES BAUDBLAIRE

In rochia ta largă, ivindu-te, îmi pare Că eşti frumoasa navă înaintînd pe mare, Uşor visind cu pinzele în vînt Şi leneş legănată, departe de pămint. In unduirea fustei bat pulpele-ţi superbe, Ce-mi răscolesc dorinţe, iar singele uni fierbe Ca două vrăjitoare-s ce-au ajuns Să ardă ierburi negre-n vasu-adînc ascuns, Iar braţele-ţi asemeni acelor boa-şerpi, Ce-ar frînge voinicia herculilor imberbi, Făcute-s a-1 cuprinde pe iubit, A-l adinei de-a pururi în dorul tău vrăjit. Marmoreenii umeri şi gîtul tău sculptat Iţi poartă capul mîndru de graţii alintat Şi-n taină treci fără să ne priveşti, Copilă majestoasă desprinsă din poveşti.
/

Les sept vieillards, facsimil
■■"/

Portrait de Baudelaire par Nadar (1855—1859)

r
;>■■■■-<<*

'<%t*»^Â 4*
>

fcîtei.

im
<;

/;
•t*

#i
f»*
V ^

/^
Ulk
rv# ••**,

r*"l**fck

Did'cace des Fleurs du Mal â Theophile Gautier Epreuve corrigee de la main de Baudelaire Goltzius.— «Quis evadet?» (Voir L'Amour et le Crane)

Ch. Baudelaire, autoportret, desen

s
Desen de Ch. Baudelaire Deroy _ La Petite Mendiante rousse, 1843 (Voir A une Mendiante rousse)

-/W*- 0^*7
Desen de Ch. Baudelaire Ch. Baudelaire. Mască mortuară
SPLEEN Şl IDEAL

INVITAŢIE LA CĂLĂTORIE
7 Ol.

Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim departe împreună! Spre a ne iubi Spre a-nveşnici Ţara ce cu tine se-ncunună! Soarele curgînd, Cer desnegurînd, Sufletului farmece iveşte Chiar cind mincinoşi Ochii tăi umbroşi Lacrimile-i strălucesc zeieşte. Acolo, totu-i rînduit, frumos, E linişte şi lux voluptuos. Mobile sclipite, De ani poleite, Podobi-vor locuinţa noastră; Rarisime flori Miresmind culori, Ambră-n adierea ei sihastră, Aurind, plafoane Şi oglinzi, icoane Fast oriental lucind agale, Inimii, va da Tăinuirea sa Dulcea limbă-n unduiri natale. Acolo, totu-i rînduit, frumos, E linişte şi lux voluptuos.
( 73)
CHARLES B AUDELAIRE

Iată-n port, la rînd, Navele visind; Hoinărind in dulce năzuinţă, Din adine de lume Au venit anume A-ţi plini şi ultima dorinţă. Soarele asfinţind Zări Învăluind Hiacint şi aur totul scaldă; Stinge-ni-se larme Firea lin adoarme

In lumina ce surîde caldă. Acolo, totu-i rînduit, frumos, E linişte şi lux voluptuos.
ŞI IDEAL

i.

ZĂDĂRNICIE Adlnca Remuşcare o poţi închide-n lavre? Ea bîntuie in sufletul amar, Rozind în noi perpetuu, ca viermii în cadavre Sau ca omida-n falnicul stejar! Adinca Remuşcare n-o poţi inchide-n lavre? In care băutură de tihnă-aducătoare Vom îneca acest cumplit duşman? Precum o curtezană flămîndă-i de odoare, Furnică răbdătoare în drumul său avan! In care băutură de moarte-aducătoare? Frumoasă vrăjitoare, hai, spune, dacă ştii, Acestui suflet împietrit de groază, Precum acela care strivit în bătălii Sub vuiet de copite-agonizează, Frumoasă vrăjitoare, hai, spune, dacă ştii, Murindului spre care flăminzii lupi se-ndreaptă, Şi se rotesc deasupra-i corbi tehui, Soldatului zdrobit ce singerînd aşteaptă: Avea-va cruce pe mormîntul lui, Murindului, spre care flăminzii lupi se-ndreaptă, Poţi lumina deodată un cer inchis ca smoala Şi mocirloase neguri care tac, Cu zorii de-ndrăznealâ poţi tu să vindeci boala Cind stele nu-s iar fulgerele zac?
< 75)
CHARLES BAUDBLAIRB

Poţi lumina deodată un cer Închis ca smoala? Speranţa ce lucise in geam la Hanul Zării Pe totdeauna-i stinsă, a murit! Şi fără blinda lună ce-or face visătorii, Ce adăpost mai poate fi găsit? Satan a stins lumina din geam la Hanul Zării! O, mindră vrăjitoare, iubeşti tu oslndiţii. Cei care din iertare n-au gustat? Cunoşti tu Remuşcarea ce-n inima fiinţii Săgeata-i de otravă-a aruncat? Prea-mindră vrăjitoare, iubeşti tu oslndiţii? Da, roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie In sufletul ce-i jalnic monument, Asemenea termitei; şi piatra temeliei De neoprit, se năruie latent! Da, roade cu-ndlrjire acea Zădărnicie! — Adesea, într-un teatru, sub un decor banal, Supravibrind c-orchestra-i prea sonoră, Eu am văzut o zlnă pe cerul infernal Din flăcări inălţlnd o Auroră Adesea, Într-un teatru, sub un decor banal O zlnă cu făptura-i In aur de lumină Pe marele Satan pulverizlnd; Ci inima-mi, In care minunea n-o să vină, E-un teatru şi zadarnic aşteptind...

cu jale. Cu cele ale tale tu nu mă mai ajungi Cum soarele pe mare. Pe buzele-mi simţindu-i greoaia persistenţă A mitului tăcerii cu gustul vineţiu. Tu.O zlnă cu făptura-i In aur de lumină!. Frumuseţe. dau foc şi se ucid!. pe genunchi-ţi lasă iar fruntea-mi de învins Şi. Ce inima. spre cer apusă treaptă. — Ţi-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale. chiar dacâ-s nerecunoscător. şi mustrare. minunato. ca bestii feroce. astăzi e toamnă peste ape.. Zadarnic. Adio. mi-au mîncat. şi groază. in loc lipsit de stele Iţi voi zidi altarul nemingîierii mele. biciu-ţi in sîngele-mi placid Izbească cu văpaia-i atotmistuitoare Spre-a arde-aceste zdrenţe rămase de la fiare! ( 77) CHARLES DAUDELAIRB CÎNTEC DE TOAMNA Ne afundam in toamnă. Ca soarele-n infernul polar şi pe vede De gheaţă. silnicii. regretindu-mi vara. — Ci trupul tău e-n taina miresmelor curate!.. bulgăr roşu.. ţipă. Ah. o. Să gust din duhul toamnei. Ritmat de şocu-acesta. in recile-i tenebre. SPLEEN ŞI IDEAL CONVORBIRE INTIMA Tu eşti un cer de toamnă în dulce transparenţă. poate. In mine iarna-ntreagă va năvăli: minie Şi ură. Şi-i o plecare-adîncă spre zarea nimănui.. In hăul cel mai negru al inimii. Iubesc lumina verde din ochii tăi prelungi. Ascult şi mă-nfioară. Mi-e sufletul ca templul prea-pingărit de gloate: Se-mbată. Un eşafod se-nalţă. Din plopi uscate ramuri pe caldarim. scuipă. O. se-aude. In mine însă plînge tristeţea-n flux pustiu. inima mea va fi. — oare-a cui?! Ieri era vară. aici e-un loc prădat De ghearele şi dinţii femeilor fatale. îmi pare că pe-aproape S-ar ţintui în grabă o raclă. dar azi amar mi-e glndul. de care sunt flâmîndul. minune. in mine aspru zel9 Şi cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade Lovindu-1 cu-ndirjire berbecul de oţel. ce duhul mi-a cuprins! CHARLES ■AUDELAIRE UNEI MADONE EX-VOTO IN STIL SPANIOL Madonă şi stăplnă. mindră frumuseţe. Şi totuşi.. câzind butucii. iubeşte-mă! fii mamă Chiar dacă-s rău. departe . cu pocnete funebre.. SPLEEN ţi IDEAL Şi soră şi amantă la tainele-Ji mă cheamă Cind vremea intră-n sînge şi clipele mă vor Rămli aşa! Mormintui nerăbdător m-aşteaptă. strălucire pe-a verii scurtă cale! Şi cad arar.

Pe şarpele ce-mi roade rărunchii-n toata clipa. (M) SPLEEN ŞI IDEAL Străluminind cupola şi-azurul ei ceresc Mereu in adorare ştiind să te privesc. Iar farmecele-ţi toate ascunse-atunci vor fi. in Smirnă şi Tămîie Şi veşnic înspre tine. in sclipătul de gind. minune.De-a' lumii veselie şi de priviri deşarte Voi măiestri o boltă de-azur şi aur: smalţ. Avind drept căptuşeală chiar Îndoiala. Cu umilinţi voi face Pantofii din atlas Picioarele-ţi divine să-i poarte-n tainic pas. uluită. să-ţi tai o Treaptă. O Mantie barbară iţi voi croi. In Mirt mă voi preface. te-ador. Dorinţelor ce-mi urcă şi cîntă coborind. Călău în remuşcare voi meşteri Pumnale Prea-bine ascuţite. Ochi imenşi de vrăjitoare. Sub tălpile-ţi l-oi pune spre a-1 strivi Întruna Pe-mbăloşatul monstru şi ura lui. Din versuri împletite in cel mai pur metal Şi dornic podobite in rime de cristal. De n-am să pot cu arta ce mi se-adună-n fapta Din Luna ca argintul. Madonă muritoare. Şi-n cruda-mi Gelozie. jongleur in izbăvire Drept ţintă voi alege superba ta iubire. Şi. ci-n Lacrimile-mi vii! Şi rochia. Ca două scoici fidele să le păstreze chipul. Zvîrlindu-le pe toate în Inima-ţi plăplndă Cea pururea-n suspine şi pururi singerindă! CHARLES BAUDELAIRE CÎNTEC DE DUPĂ AMIAZĂ Arcul din sprîncene doare Şi-ţi aduce-un chip ciudat: Ca un înger In păcat. Mă voi nălţa: Esenţă. spre-a desăvirşire in tine pe Măria. O. se odihnesc in văi Şi trupul ţi-1 sărută. şi grea. Şi. ca-ntr-o-mbrăţişare. roz-alb. virf pur. Uşurateco. statuie să te-nalţ. in dulci văpăi. spre cer. nebună pasiune! Preot In devoţiune Spre păgînul său amor. mereu neistovit. In care. . Fiindu-mi virtejirea cea ultimă şi-ntîie. Crîngul şi pustiu-n jind Pletelor miresme-adună. Se leagănă în vîrfuri. Regină ce mă mîntui şi-mi preţuieşti risipa. ne-atingînd nisipul. mea. Voi face pentru fruntea-ţi Cunună orbitoare. Voi da iubirii mele întreagă barbaria: Din toate cele şapte Păcate capitale. nebuna. Regină-a mea Fecioară. Gindirile-mi aprinse ca Luminări de ceara Vor înflori altaru-ţi. înzăpezit. Dar nu ţesută-n perle.

Răzbind cu spada-n mină regeştile tăceri. ca pe-o fecioară. Şi mă vindeci şi mi-eşti dragă. o. O văd şi pe TheYoigne de slnge doritoare. Pe cei desculţi chemindu-i la aspră răzbunare. Iarăşi. . pe-atit mîngiietoare. Trupul: candelă duioasă Parfumată-n dezmierdări. ca o lună. inima pustie. ochiu-ţi culci Peste mine. Dai săruturi care pllng Muşcăturilor din slnge. in vuiet şi ardoare. Risul tău cu gheare dulci. Cu puteri ca lenea-ţi vie Nu-s licori să o întreacă: O. Cu părul o furtună. Cu fruntea de mînie. tu. O. (82) SPLEEN $1 IDEAL Uneori. cind e implorată. Superbă. Tu.-ntunecoasă. Nimfă caldă. joc ce-mi reînvie. nebună. cu ochii ei severi. Perne-n patul de mister Sunt răsfăţuri şi ispite. întrecîndu-şi vitejii cavaleri. lumină de izvod. gură fragă Care şi pe morţi învie! Coapsele îndrăgostite Către sinii dulci se cer. sărut. in codri austeri. Cei demni şi-adapă ochii din lacrima-i ce doare! (84) SPLEEN ŞI IDEAL LAUDE FRANCISCĂI MELE Strune noi în cînt mi-adie. Strigările din goarne şi tobe-i dau puteri. Pe dt de ucigaşă. Şi mă farmeci cu-nserări.Capul tău e o furtună Peste laine călărind. Sub pantofii-ţi de satin. explozie şi rod In Siberia mea neagră! CHARLES BAUDELAIRE SISINA Mi-o-nchipui pe Oiana plecînd la vînătoare Şi dind năvală-n crînguri. o. Ci. blinda. Cu ghirlande te-nconjoară Dorul meu. Bucuria mea se cere Geniul şi-al meu destin. Apoi. Sub a paşilor avere. pentru-a învinge Furia-ti vuind adine. La fel Sisina! Insă ce dulce luptătoare. e toată numai soare Iar inima-i de pară: surîs cu mari averi. Tu. Şi mă sfişii.

Ce greşelile-mi doboară! Ţi-oi sorbi. aristocrată. <87) CHARLES BAUDBLAIKB MOESTA ET ERRABUNDA Agata. Cale-a mea fără prihana. Cuvîntului. sublimă. Spre-a mă smulge din amare Naufragii. Mi-ai sosit. cea castă. Subţire şi fierbinte Diană. Sîngelui cel tainic jar! Foamei mele adlncă hrană. în ţara-mi de splendoare. alinul legănării! O. stea şi zare: Inima-mi ţi-anin pe-alîare! Eşti izvor al tinereţii. Pe malurile Senei şi proaspetei Loare. vasta mare ce chinurile-alină! . — De-ai poposi. Trup-potir. Mai robi ca robii negri din ţara ta de gind. Sub palmierii leneşi am cunoscut o dată O nobilă creolă cu chip fermecător. Aş podobi cu tine castele-aşteptind. ce chipurile-alină! Un demon a-nzestrat-o cu-abisele cântării Şi-a vinturilor orgă ce urlă şi suspină îi dăruie. Unde aşteaptă arbori cu vlrful arzător. gînduri pline. vasta mare. mi-ai dat har. avlntată In liniştite firii cu somptuos decor. ca rîul Lethe. Dorind In taina serii făptura ta agavă. spune-mi dacă inima ta se-avintă? O. Spre-un alt ocean In care splendoarea ne indnt Precum virginitatea cu tainele-i sihastre? Agata. o. Zeitate. Glas de rouă-al dimineţii! Mi-ai ars tot ce-aveam murdar. Nopţii luminînd icoană. Ţi-ar închina poeţii sonete noi de slavă. mă pătrunde. Francisca! SPLEEN Şl IDEAL UNEI CREOLE In ţara însorită şi veşnic miresmată. Vis al meu cu sfinte unde. Moi săruturi să mă-mbete: Gura ta ca un magnet e. Lac vrăjit al netristeţii. La gitu-i fin alese bijuterii de dor. spune-mi dacă inima ta se-avîntă Departe de oceanul murdar al lumii noastre. Sare-a plinii pofta-mi iscă. Minune. Cind furtuna de păcate îmi lua drumurile toate. Duh al florilor spre mine! Pune-mi trupu-n dulci oslnde. <85) CHARLES BAUDELA4RE Dă-mi tărie. Vin divin. de odaliscă. Scăldătoare cu lumine. Părea o vrăjitoare vislnd. marea. marea. Tu. Îmi eşti.

Va fi mai singur ca o lună Şi-n alintări de reci eşarpe Te voi cuprinde ca un şarpe! Cind zorii palizi vor apare Voi fi de mult o depărtare Iar tu de chin şi rugăciune. Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate? S Oi. Tot ce-i frumos departe-i şi-i demn de-namorai Iar inima se-neacă in pura poezie! Tu. din pocale. paradis-mireasmă. de cine? Urăsc tăişul minţii şi-al patimilor val! Şă ne iubim In taină. adeseori. palidă. Şi. taci! în suflet iarăşi candorile-s depline. Cu zbenguieli. frumoasă brună. Tu. Cu noaptea-n vălurile-i moi La sînu-ţi strecura-mă-voi. Stă-n marea depărtare ca India şi China? Ţi-1 aminteşti plîngîndu-1 cu lacrimile toate Şi-I reinvii. rămii doar gînd şi zare: Acolo doar iubire-i sub cer de bucurie. rămii doar gînd şi zare! Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline. pură margaretă. orori şi crime! — Tu. chemindu-1. seara. ce har găseşti In mine?» — Ah. Să-alerg cu diligenta. Cu dragoste ascetă. sub arbori. Cu ochi hain ţinteşte Amor spre-al nostru dor. Si-i ştiu tot arsenalul acum Îngrozitor: Sminteli. mai departe! Mi-s lacrimile-avere! — Cu inima-ntristată. care-mi sperii somnul cu degctcle-ţi line. să zbor zorind fregata! Departe. precum in zori lumina. Tu. Baudctoirt CH ARLES B AUDBLMRE STRIGOIUL Ca îngerul cu ochi hain In patul tău am să revin. Sărutul meu. Cum alţii prin iubire-aşteaptă A-ţi stăpini şi gind şi faptă. Agata Se tinguie: departe de crimă şi durere. Aşa cum le avuse străvechiul animai! Din cuget nu-Ji descopăr secretul infernal. Nici neagra lui poveste scrisă cu foc. . plăpîndă şi rece Margaretă! CHARLES BAUDELAIRB TRISTEŢEA LUNII In seara asta luna visează-n trindăvire. Cu-acorduri de viole vibrind dinspre coline.Să-alerg cu diligenta. — Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline ş SPLEEN ŞI IDEAL Tărîm al frumuseţii cu dulci plăceri furate. Eu vreau prin groază-a te supune! ■ (90) SPLEEN $1 IDEAL SONET DE TOAMNA Privirea ta mă-ntreabă cu-adincu-i de cristal: «Iubitul meu prea-straniu. Suntem două amurguri in toamna de fior. paradis-mireasmă. să zbor zorind fregata! Tu. gustind vinul. suspinuri şi sărutări florale.

tăcută în tainică langoare. C-o mînă mîngîindu-şi. Fărîme mici de aur ca un nisip topit In mistice pupile sclipesc abia zărite. Privirile stingîndu-şi pe-a viselor ispite Ce urcă-n înflorire împodobind azururi. Cu irizări opale şi gust de veşnicie. A sinilor săi fragezi ivire diafană.. Topeşte-se-n leşinuri cu dorul ei de-apururi. Pe blănuri moi de nouri uşor învălurite. In inimă-ascunzind-o de-a Soarelui dorinţă. Cînd. (92) MOTANII Foşti amorezi şi oameni cu-adlncă-nvăţătură Iubesc deopotrivă. I-ar fi-nhănjat Erebus la carele-i funebre. Ne-adormit poetul crezînd In suferinţă. Ca ei de singuratici şi dornici de căldură. Pe şalele bogate au scînteieri vrăjite. uneori. Şi stau în adormire visînd la nesfîrşit. A casei lor podoabă de linişte: motanii. ca într-o părăsire. De nu le-ar fi mindria supusă la poveri. de bucurii orfană'. Prieteni ai ştiinţei şi-ai rarelor plăceri Ei caută alinul in tainice tenebre. Peste pămlnt îşi pică o lacrimă ce doare. / / . Visînd in nemişcare au nobile-atitudini De sfincşi lung^ tăcerii în vaste soiitudini.tn perini alintoase. tn cuibul palmei prinde cea picătură vie.. cînd li se-adună anii.

Îşi poartă pururi condamnarea De-a fi voit să-şi schimbe locul. Ci omul. Cind soarele-şi înclină pasul Si se ivesc tenebrele. Fumeg bogat ca vatra plină Unde se pregăteşte cină Celor Întorşi de pe ogor. îi legăn sufletul domol In plasa-mi învăluitoare Urcînd din gura-mi arzătoare. Cei Înţelepţi de-aici invaţă Să nu le placă-n a lor viaţă Nici zgomotul şi nici mişcarea. I le alin şi-i vindec iar Al inimii zbătut hotar. Stau bufniţele înşirate Pe crengi ca zeităţi ciudate. Cu ochii roşii. (95 ) 1 ■ CHARLES BAUDELAIRE MUZICA ./ (93) CHARLES BAUDELAIRB BUFNITELE Sub tisele care le-ascund. Stau nemişcate pină ce Soseşte melancolic ceasul. De-i chinuit şi gînditor. negru stol. Meditînd. Iar gîndurile-i. Privindu-mi afumata mină De cafră sau de abisină Veţi şti că-i mare fumător. năzuind norocul. (94) SPLEBN ŞI IDEAL PIPA Sunt pipa unui autor.

Ne-avînd pe el veşminte: un straniu spectru pal Şi. 1 Şi simt vibrind in mine nebune vijelii Ca nava-n rătăcire. ca şi el. pe frunte-ai devastată Purtind o diademă de bilei de altă dată.Ca pe o mare-adincă in muzică plutesc! Spre-o stea ce mi s-ascunde. Cu pieptul inainte şi cu plăminii plini Ca velele rotunde. — Ci calme oglinzi fiind altdată Cu disperări mă-mbată! ■* • ••i SPLEEN ŞI IDEAL MORMtNT In noaptea care va fi sumbră Se va ivi un credincios. Căci vîntul bun. nechemate. . Ca. furtuna amarelor stihii Pe-abisu-n rătăcire Mă leagănă. Sparg valuri înspumate. fără bici sau pinteni. <f7) CHARLESBAUDELA1RB GRAVURA FANTASTICA Schelet grotesc şi sumbru.-n umbră. lingă o ruină. Deasupra ţestei blestemate Vei auzi cum. Sub încetată boltă sau claru-adinc ceresc Doar zborul meu pătrunde. Vin haitele de lupi urlind. fantomă-i in zbor de-apocalipsă. Paingii. cînd stelelc-or să-şi lese Pleoapele spre-a aţipi. albind ca nişte crini Pe innoptate unde. Aici. zorind grozav un cal Ce. pinză işi vor ţese Iar viperele vor pui. Şi vrăjitoare veninoase Şi babe-n zbenguieli hidoase Şi hoţi cu hoţii complotind. Să-ngroape trupul tău fălos.

precum beţivul. Ferice de-acei clopot cu vuiet de izvoare Şi care-n ciuda vîrstei rămine tot bărbat. (98) In lutul cu melci umezi şi alte tîritoare Aş vrea să-mi sap. Care-ntr-un lac de singe. eu însumi. Mi-ar place. Un mort voios şi liber soseşte-acum la voi. Străbate ca un rege tăcutele-i palate Şi cimitirul mare. cu morţi. In care zac sub raze cu-abia lucire ternă Popoarele din vremea antică şi modernă. cu zările-ngheţate. Urăsc şi testamente. Cind imnuri mai încearcă in aerul de gheaţă Al nopţilor. creşte mai mult şi setea lui Reînnoindu-şi chipul ca Hydra de la Lerna. iar morţii. Ura. mai degrabă. şi psalmi de-nmormîntare. Le-ar stoarce viaţa. tainic vin. ce chinuri mai sunt in răul firii Pentru-acest corp ce-n viaţă-i mai mort decît cei morţi?! CHARLES BAUDELAIRE BUTOIUL URII Ura-i precum butoiul umplut de Danaide. Cind clopote. ca valuri de ceaţă. stind lingă focul ce pîlpiie-n cămin. cit mai adine o groapă. . Şi spaţiul despicîndu-1 se pierd fără-de-trup In goana lor nebună şi de real se rup. înalţă cavalerul o spadă cu dogoare. Căci Diavolul e-acela ce-a găurit abisul Prin care mii de veacuri de trudă şi sudori Se scurg. Peste mulţime calcă. In timp ce Ura-i tristă de soarta ce-o apasă: Ea ne-avind răgazul de-a adormi sub masă. a Îndrăgit taverna: Cu cit se-mbată. în jur. Cum amintiri sub pleoape încep uşor să cearnă. Şi totuşi băutorii cad pradă somnului. Ca geamătul agonic al unui biet rănit. ci glasu-i se stinge-năbuşit. cei corbi rotind pe zare De viu să mă devore la aspra lor agapă. viermi. tovarăşi sumbri. Şi lacrima lipită In mincinoasa pleoapă. Spre-a termina ruina bîntuitoarei sorţi. El strigătu-şi lansează precum o rugă mare: Bătrîn soldat în veghe sub cortul său brumat! Ah. Bătrînelor ciolane a-mi fi odihnitoare. Zadarnic Răzbunarea cu braţele1-] de fier Neostenit goleşte in hăuri mari. Găleţile cu lacrimi a' celor care pier. Ci spuneţi-mi. zdrobind-o in picioare. Şi a-mi dormi uitarea ca un rechin în apă. O. Vechi filozofi ai vieţii. Căci ea. ( 100) CLOPOTUL DOGIT Amar şi totuşi dulce e-n serile de iarnă S-asculţi.Cu nara spumegindă şi cu vederea lipsă. livide. ca în atîtea ori. mormane. forfotitor gunoi. sufletul dogit mi-e şi desgustat de viaţă. dacă ar fi sa-şi vadă visul. maeştri-ai putrezirii.

sub ninsori. Şi ignorînd mulţimea ce-i piere la picioare.E-n spasmele pieirii sub zările duşmane. nefastă armonie. un suflet rătăceşte Ca un strigoi pe streaşini m aiurit colind. Un vălmăşag de lucruri ca vremea: demodate. blestemat de lună. Motanul meu cătîndu-şi culcuş se tot foieşte In Mana scămoşată pe trupul său slăbindBătrin poet odată. şi poliţi. ■ MJftBL [UDEI ^-^'64443 SPLEEN (I) Februarie-ndirjitul o lume îngrozeşte. totalei nepăsări. şi-n soba aţipită Un aot murind. Valetul cel de tobă şi dama cea de pică Îşi povestesc sinistru apusele amoruri ( 102) SPLEEN ţi IDEAL SPLEEN (II) Mai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte! Un scrin cu-adînci sertare (păstrind acele sfinte Scrisori din tinereţe. cu-averi neputincioase. in mine zac rozele uscate.. . ne-mai-simţind fioruri. — De-acum eşti piatră rece. Pierdut pe-o hartă veche. — Sunt precum cimitirul trist. Nimic ne-mai-plăcindu-i: nici şoimi. Cînd palide tablouri semnate de Boucher Sorb din sticluţe goale parfumul ce nu e. Prin vlnt s-aude clopot. Si adormind in ceaţa unei adinei Sahare. materia mea vie Incercuită-n spaime. Untul. E-asemeni veşniciei mereu fără-ndurări. nici vinătoare. Soptindu-şi rugăciunea doar soarelui-apune. Dispreţuind pe-acei ce credinţă vor să-i joace. Din urna-i plină varsă puhoaie reci. inglnă pendula răguşită. Vechi budoar.. ca valuri. sălbatic intre dune. &i-n cărţi de joc soioase. şi bilanţe. îmbătrînit de tinăr. ce lumea vor s-o-ngroape. Lăsate moştenire de-o biată bătrinică. vuind in negre cimitire monninturi potopeşte Şi-n mahalăli stă moartea ca gheaţa peste grind. să roadă din morţii mei iubiţi. In care viermi în hoarde se tiriie-ameţifi Ca remuşcări. In preajmă-avînd doar ciini-i şi alte dobitoace. ce plictis teribil aceste zile şchioape Cînd. adine mausoleu Cu morţi fără de număr ca-n gropniţa comună. Si bucle lungi şi grele visind printre chitanţe) N-ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu: Imensă piramidă-i. rod al tristei. Ah. Un Sfinx bătrin ca timpul: uitare In uitare. ( 103 ) CHARLES BAUDELAIRE SPLEEN (III) Sunt ca bogatul rege al unei ţări ploioase.

Lucirea lor repetă un prea ştiut limbaj! Eu vreau abisul negru. Chilii de veşnic doliu in gemete de jale. păianjeni mişcîndu-se-n convoaie In creieri prind a ţese reţele de fiori. atunci. Iar damele de-onoare. Deodată. Şi cînd mişei. Noapte! dar fără mindre stele. pe lume. ascunsul lui miraj! Dar nopţile-tenebre sunt pînze mari. codri. In care urlă orga. Eu îl aud in tine icnind imensă fiere. voind a-1 şi iubire. Cind tot pămintul este o umedă-nchisoare. Năuc izbind cu capul plafonul putrezit. la Roma. din ochii mei s-au smult! 106) SPLEEN ŞI IDEAL GUSTUL NEANTULUI Trist suflet. Dat pradă neputinţei. şi ele.Bufonul său de suflet şi povestind gîngav Nu descreţeşte fruntea acestui crud bolnav. amarul. altădată îndrăgostit de luptă. — Procesiuni funebre şi fără de fanfare îmi trec încet prin sînge: Speranţa mi-a pierit. 9 Ol. N-a dat de stricăciunea ce-1 mistuie latentă. mii Ia număr. Ne dăruie-o zi sumbră şi azi la fel ca ieri. Mare! tumultul tău. biet liliac spăimit Lovindu-se de ziduri cu-aripi şovăitoare. Vă recunosc ecoul în care moartea bate. gemînd in sfişieri Şi inchizindu-şi zarea. Ţinind in ea Speranţa. o. încercuire joasă. Şi care bătrîneţii ar alunga fantoma. Baudelaire ( 105) CHARLES BAVDELAIRE \ OBSESIE 1 Mă îngroziţi. Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos: In venele-i doar Lethe se scurge-ncet. sar cîopote-n furie Spre cer lansînd un urlet prelung şi fioros. Cum te urăsc. şi-n inimi blestemate. Cind ploaia îşi abate imensele-i şiroaie Asemeni unor gratii de pază la-nchisori. suindu-le calvarul. ca nişte catedrale. Nu ştiu ce trasparente veşminte să-şi croiască. In sufletu-mi îl aflu! Şi rîsul de durere Al omului sub vremuri. Nici băile de singe. voi. Spre-a-1 face pe-acest june schelet să le dorească. Mormînt ii pare patul cu flori in podobire. Savantul care-adesea chiar aur ii inventă. celebre. Iar Spaima îşi împllntă — despotică-arătare — In ţeasta mea învinsă drapelul ei cernit. ca un capac apasă. Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult Şi care. Ce dragă mi-ai fi. < 104) SPLEEN ŞI IDEAL SPLEEN (IV) Cînd cerul greu. luminii.-acum. ci fără de folos. . Ca sufletele fără de ţară şi tărie Gemind înverşunate. vîscos.

ce cu-n pinten ardoarea-ţi aduna. avalanşă. Nu mă voi tingui pe cale. . Privesc de sus Pămintul in rotunjimea sa: Pustiul se intinde in vrerea lui coruptă! Oh. Natură! Altul. Descopăr scumpele-mi cadavre Şi pe cereşti întinderi large Clădesc imense sarcofage. Mîndria-n tine-mi stă sihastră! Voi. Un altu-i prinţul cintului! O. Ca Moise ştîncă din pustie! Şi ochii tăi se vor porni. du-mă-n prăpastia abruptă! ( 107) CHARLES BAUDELAIRB ALCHIMIA DURERII Lumină. unul îţi aduce. care Cu sfaturile-ţi mă insişti. din tine uitarea doar se-nfruptă. G. Mari dricuri visurilor mele. Hermes prea-ascuns. cel mai trist dîntre-alchimişti. O. nor de nor. plin de jale. o scîrbă ne-ntreruptă. Şi ca destinu-ţi. Eu. ( 108) SPLEEN Şl IDEAL GROAZĂ PLĂCUTA «Din cerul sumbru şi-aplecat. luciri de negre stele. ruină-albastră.Speranţa. tu. şpaime-n doliu. om neînfrinat. Precum Ovidiu alungat Din raiul Romei ancestrale. Ca Midas iţi înalţ altare. Te-a părăsit! Nevolnic. Fără de gust amoru-i. de-acum te poţi culca. Mîrţoagă costelivă avînd copita ruptă. Şi voi. ce doare Şi-n giulgiul norilor. Cer sfîşiat. Veniţi din Iad. v-aştept cu dor! < 109) CHARLES BAUDELAIRE HEAUTONTIMORUMENOS fi I Lui J. mi-e suptă Plăcerea: nu-s 'tentaţii să-mi frîngă inima! Ah. unde-i mireasma ta! Şi timpul mă devoră cum viespile o fruptă. Au coborît într-ale tale?» — Spre tot ce-i tulbure-nclinat. ce moare Şi raiul în infern. Fără de ură sau minie. Ce gînduri. Precum zăpezi rod trupul pornit a degera. inimă. F. Ca un casap te voi lovi. mindră primăvară. ca-n lavre. Schimb aurul în fier. Adio zvon de trîmbiţi şi flaute. cuget frint şi searbăd! Tu nu mai poţi prăda. jalea lui! Cînd unu-şi urcă greaua-i cruce. Dormi.

gînd Pe scara fără de scăpare. inchisă-i e lumina! Un blestemat fără de zare. Spre-abisul muced coborînd In putrede miasme. Sunt rana sărutînd cuţitul! Obrazul. Dar care nu cunosc surîsul! CHARLES BAUDELA1RE IREMEDIABILUL Un Gînd. Spre monştrii aşteptind băloşi Cu ochii lor de fosfor. îngere. Călăul sunt şi oslnditul! Vampir ce nu cunoaşte plinsul. Să-noţi în apa frîngerii!.Izvoare ale suferinţei Spre-a adăpa Sahara mea. Otravă neagră-mi pune-n sing« Şi sunt oglinda ce răsfringe Al vrăjitoarei chip hidos. Şi spaima morţii îl cuprinde Ca un vîrtej fără măsură. sfişiat De ironia ce-nvenină? Ea ţipă-n viaţa-mi fioros.'trupul frînt. La rîsul veşnic osindiţi. Ci vai. ( U2) Corabie-ntre sloiuri prinsă. Un sunet sumbru. un Chip care gindeşte S-a aruncat dintru zenit Şi lacom Styxul 1-a primit — Vrun ochi din cer nu nîi-1 zăreşte — Ce imprudenţă. Încă Făcîndu-i noaptea mai adincă. . Minat de şuierul pierzănii.. palma aşteptind! < no) SPLEBN ŞI IDEAL Şi roata dură. Ei stlnd acolo veninoşi. Ce varsă neoprita-i ură Cind bezna beznele-şi aprinde: Un biet vrăjit ce-şi poartă vina Şi bîjbiie printre jigănii.. Şi inima o să ritmeze Suspinele-ţi în mine treze. — Sunt dintre marii părăsiţi. Ca intr-un cleşte de cristal. în dorul tău de urîţenii Să cazi în mrejele gheenii. Şi voi porni în calea grea Plutind pe lacrima fiinţei Corabie fără de teamă. Ca toba ce la luptă cheamă! In simfonia ce-i divină Nu-s eu un glas dezacordat.

Iar clipa te devoră. Şi-ţi suge-adînc viaţa cu trompa sa. steaua din nemărginire. Cind dorul se-oglindeşte-n dor. secunda Şopteşte: Ia aminte! cu vocea sa de greier: Acum e Altădată. Stă ca-ntr-o închisoare ninsă. spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii. genunea-i tot mai trează. Prin care Diavolul se plimbă Brav arhitect.. ca-ntr-o ţintă 'se vor izbi din zbor. Degrabă. te soarbe nemiloasă. aşa e legea lui. Solemnele lor imnuri călătorind pe vînt. calma forţă Tu. cumplit nepăsător. A Iadului bătrînă torţă. Să dorm cit mai aproape de cer. Cu degetul ameninţi spunindu-mi: Ia aminte! Durerile vibrante în inima-ţi. Să văd atelierul cintînd in zarvă mare Şi hornuri. fierbinte. Curind va bate ora! iar el. limpede-ntilnire. din mansardă. Plăcerea. ca minereu: ce stai? Extrage-i strălucirea de aur din risipe! Şi iarăşi: Ia aminte că Timpul nu trişează. se va topi precum Pierind intre culise silfida vaporoasă. ca astrologii. Vezi. . Tablou perfect! Nu pot să-ndur Cea soartă care nu se schimbă. Şi alinarea. fără cusur! Ce tristă. De-acolo. conştiinţă în Păcat! CHARLES BAUDELAIRE CEASORNICUL Ceasornic! zeu sinistru. Clepsidra se goleşte. De trei mii şase sute de ori pe ceas. şi-ţi sfredeleşte-n creier. Oricind ciştigă jocul.In drumul ei spre-un vis fatal. Precum In limpede izvor Vag. mereu visind. Şi-alături de clopotniţi s-ascult. o mulţime — catarge la cetăţi — Sub cerurile-nalte păstrind eternităţi. în dulce contemplare. Norocul viu Şi soaţa ta Virtutea — rămasă tot vergină! — Şi-alături lor Căinţa (han ultim in lumină!) Vor zice: «Mori bătrîne mişel. noaptea se lărgeşte in paşii-i nesătui. abur dulce. e prea tîrziu!» ( 114 ) IMAGINI PARIZIENE CHARLES BAUDELAIRE PEISAJ Aş vrea. Esto memor! Remember! Ucigător de clipe (Gîtlejul meu metalic răsună-n orice grai) Minute-n dansul morţii.. Ironic far şi blestemat. Cu desfătări deşarte pe scurtul vieţii drum. imunda.

cu păr roşcat. Îmi voi chema în preajmă o mindră Primăvară. Viforniţa la geamuri s-o vînzoli zadarnic: La masa mea de lucru eu voi rămîne harnic. Grădini. precum din cer. pentru mine. chiar cu-atîţi pistrui. ( 116) IMAGINI PARIZIENE SOARELE Prin vechile foburguri unde. Si primăveri vedea-voi. Pătrunde şi-n spitale. Şi-ntrec saboţii tăi cei grei Pantofii ei. Eu. in cugete-adevăr. Săruturi dulci şi păsări cintind in seri senine. înotînd tăcerea cu voluptate rară. Precum într-o idilă cu bucurii depline. Voi fantaza: departe un orizont alabastru. Adulmecind in aer o fericită rimă. fîntîni plingînde-n bazinuri de-alabastru. Căci tu mai graţios păşeşti Decît regina din poveşti. precum poetul. coboară in oraşe. Ii face iarăşi proaspeţi. un soare. peste tot. fără de-alai in spate. In stupi revarsă miere. prin ceaţă. duşman al ofilirii. voi trage obloane şi perdele Spre a-nti clădi cu noaptea feerice castele. . Şi are. ca proaspete fecioare. Şi luna ce revarsă un dor opalescent. şi toamne blinde. Şi. Asemeni unui rege. Şi fumul în largi ape urcînd spre firmament.Da. şi veri. Da. ca abur. Suav e trupul tău plăpind. Mă-mpiedicînd in vorbe ca-n strada desfundată. Desfriul se desfată in tainice cotloane. după obloane. dîndu-le mişcare. şi-n marile palate. Şi-o caldă atmosferă din glnduri arzătoare. Lovindu-mă de versuri ce le-am visat odată. chip nevinovat. Inzdrăvenind ologii şi. Dulceaţa lui. să vezi cum la fereastră O lampă se aprinde şi-n boltă prima astră. Cind soarele izbeşte cu suliţe-nmiite Peste oraşul sumbru şi pe cimpii rodite. poet blind. grijile. Cu zîmbet rar. Innobilind ideea de lucruri nevoiaşe. CHARLES BAUDELAIRB UNEI CERŞETOARE ROŞCATE Copilă. Eu singur merg aflindu-mi fantastica mea scrimă. El. Ce viermilor dă viaţă şi-mbată trandafirii. Iar cind veni-va iarna cu albele-i osînde. e plăcut. Imens belşug de roade iveşte-a lui poruncă In inima vieţii cea pururea adincă! Iar cind. Din inimă ivindu-mi. Părintele acesta. Sub rochia-ţi ruptă stau tristeţi Şi frumuseţi. le piere către cer.

de-ar fi mai slab legat. jos. spre a te dezbrăca. De braţu-ţi braţu-mi s-ar ruga. Un fin pumnal şi aurit Să strălucească-ar trebui Noapte şi zi. Insă. Divine perle-n străluciri. Mulţi seniori şi mulţi Ronsarzi Ar da tîrcoale pofticioşi De ochi umbroşi! Ai şti. Spre-al nostru văz plin de păcat Să-ţi dezvelească cei doi sini Ca ochi păgîni.-n grabă mare. visindu-te. mereu gîndesc la tine. tristă Andromaca. Parfume care să te-nroabe. sunt un mizer: Nu ţi-o ofer. în înserări şi-n dimineţi Ar aştepta la scară. Şi-n rime proaspete. oglindă in care ai Închis Durerea-ţi majeastoasă şi lacrimile-ţi pline Din care se ivise ceţosul SimoTs. Sonete de Belleau. Apoi furiş te uiţi şi vrei Chiar o brăţară de trei lei. poeţi. Ci el s-ar apăra atent De-un insistent. Deja cerşeşti ceva mîncare La un biet birt de mina-a patra: Ah. s-anini Iubiri mai multe decit crini. Căci goliciunea-ţi e făclie: Poezie! CHARLES BAUDELAIKB LEBĂDA Lui Victor Hugo O. tu. mulţi barzi. Mulţi paji. Mergi. — Parisul vechi dispare (privesc la el cu milă: . C-o trenă-n urma ta curgînd Precum un gînd. Un şnur. Pe pulpa-ţi cu ciorap plesnit.In locul zdrenţelor ţi-aş vrea Un lung veşmint de catifea. Deşi oricînd la el te-ar lua Un Valois! Acuma. cruntă-i soarta. Ţi s-ar trimite în extaz Făr' de răgaz. Pasu-ţi frumos. Purtîndu-mă In taină prin noul Carrousel. de patul tău. dară. insă. fără de podoabe. Ce mi-a hrănit adesea memoria umilă. vezi. ( 118) IMAGINI PARIZIENE Şi-ncet. La micul riu. subţiri.

vislnd Cocotieri de aur din Africa-ndrăgită. şi privind la Luvru. Durerea alăptlndu-i ca o lupoaică sură! Şi-orfanii. mit straniu şi fatal. Captivii şi învinşii!. Se chinuia.. ca-ntr-o pădure ce sufletu-mi cuprinde. Gîndesc şi la negresa de ftizie-ofiiită. sunt numai amintiri! Da. Ci-n faţa ei doar ziduri şi ceţuri mari tăcind. mari clădiri. tu.. văduva lui Hector! lui Helenus soţie! Mormîntul gol plingîndu-1. purtată in robie. Tu. Cind Munca se trezise şi curăţind aleea Stirneau măturătorii tot praful Împrejur. Astfel.. şi-atiţia care plîng! 10 Cb Baudrlaiic CHARLES BAUDELAIRE CEI ŞAPTE BĂTRlNI Lui Victor Hugo Cetatea mea de visuri. Ucise capiteluri. Revăd o dimineaţă sub cerul nalt şi pur. Abia-mi aduc aminte: barăcile murdare.. în gînd iar mi s-arată Cea lebădă regală in mersu-i dureros. ( 120) IMAGINI PARIZIENE Precum. sub fulgerul ce tună?» O văd mereu aievea. fără merinde. O lebădă scăpată din cuşca sa lichidă. flori sihastre. fără de noroc. ploaie. greoaie. Ca exilaţii mîndri. Aici era altdată menajeria-aceea. Şi-n mari grămezi gunoaie. stingindu-se încet. bălării. Ovidiu. Cu aripile-i albe lovea in strada brună. clndva. cetate voibnrantă. Bătrînele foburguri in ceaţa ametistă Mi-apar ca-nchipuire. butoaie. Din suflet nu te-am scos. Mistere curg puternic şi nu le poţi opri. lacomă de bine nu-şi află izbăvirea Şi Domnului aduce tăcutele-i mustrări! n Parisul se-nndieşte! Ci-n inima mea tristă De neschimbat e totul! Palate. Tirlndu-şi cu durere podoaba sa splendidă Şi deschizindu-şi ciocul spre-un iaz mereu visat. mute zări. . Zbătîndu-se-n mizerii amarnice. Sublimă Andromaca. stătute ape-n care Luceau fără de viaţă şi pietre şi hirtii. pe asprul drum uscat. işi înălţa privirea Spre bolta nepăsării cu-albastre. ti văd şi pe cei care chiar sufletu-şi pierdură. De îngîmfatul Pyrus vîndută-n iarmaroc. cu inima-ncârcată De-un dor fără-de-moartc!.Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el). ca sevele în plantă. Străvechea amintire răsună: corn prelung! Şi-mi vin în gind luntraşii pe-un ţărm. Ne-mai-găsindu-şi chipul pe drumul de regret. Ea. Cu patimă-amintindu-şi de lacul ei natal: — «De ce nu-mi cazi tu. Unde iţi ies naînte fantome-n plină zi! Pe-ngustele canale.

Ivindu-se. Acoperea-mprejurul cu ger şi cu polei. pe uliţi sinuoase. care mă prinse-n plasă. Bolnav. ci parcă frint de şale: Picioarele şi trunchiul aduse drept în unghi. Purtind aceleaşi zdrenţe. Şi. cum vine. la număr. ca Phoenix. Iar sufletu-mi. Ca un beţiv ce-şi vede ochi patru-n loc de doi. cuprins de friguri. Mergeau de-acum alături spre-un ţel necunoscut. in starea lor hidoasă De monştri fără nume. pe-al optulea. Mi se ivi {de unde?) sub cerul phrvios. de-acelaşi iad născut. pe sine dintru sine? Ci m-am desprins cu groază de-alaiul infernal. Să-1 văd. se chinuia prin zloată:' Ebreu in trei picioare sau «patruped mizer. sălta. Ce uneltiri obscure mă sorb in a lor undă Spre a mă umilire. sălta-n neştire Pe-o mare monstruoasă şi neavînd catarg! CHARLES BAUD8UMRB BATRlNELELE Lui Victor Hugo tn marile oraşe. Un trist decor asemeni cu-n suflet de actor. trăindu-mi tulburarea.Treceam în zori pe-o stradă ca tristă-nfăţişare Şi casele in ceaţă parcă pluteau uşor Spre cer ca două maluri de rîu în revărsare. Iar eu mergeam strunindu-mi cei nervi. Zdrobind morminte. Chiar dacă nu vă-ndeamnă un sentiment fratern. sau ce hazard si cum? De şapte ori. . Acest bătrîn sinistru s-a înmulţit in drum! Nu rîdeţi de-acca spaimă. la fel cu ceilalţi. un bătrin în zdrenţe. Şi nu era doar girbov. parcă muiată-n fiere. parcă. Şi am fugit acasă. ca un erou. galbenă. Puhoi de milostenii i-ar fi-ndulcit viaţa Oe n-ar fi fost veninul din ochiul său sticlos. s-asemuind cu ceaţa. ( 122 ) IMAGINI PARIZIENE li văd şi-acum aievea. Ca Iuda avea barba: o groaznică avere Căzind precum o spada In ascuţişul ei. secundă de secundă. Aş fi avut puterea. Se sprijinea-n toiagu-i tirindu-se pe cale Cu pasul şovăielnic şi tremuraţi genunchi. prelung ecou. o luntre. Tot discutînd cu mine spre-a-mi potoli pornirea: Foburgul era-n larma <te roţi. Şi centenarii gemeni. Asemenea lui altul! Ochi cruzi şi ninsă barbă. Rănit adine în suflet de-absurdul stind în noi. cea pidă îmi murdărea privirea. aduşi de soarta oarbă. şi-am zăvorit intrarea. Pe unde chiar uritul are-un surîs uşor. Cind. Cu uitătură crudă. aveau ceva etern. sub gheata lui netoată Total duşman al lumii şi nu un efemer. Gîndiţi: cei şapte gemeni. ironic şi fatal. In van voia gîndirea-mi să mă aducă-n fire: Furtuna-n jocu-i sumbru mă azvîrlea in larg.

de pruncul ei străpunsă: Din plinsul lor s-ar face un fluviu blestemat! in Le-am urmărit adesea. Cu cei ursiţi durerii. pe-aceste bătrinele! Şi o revăd pe una la ceasul de amurg: Se-nsîngerase cerul cu purpurile-i grele. relicvă. LaYs ori Eponina! Azi monştri.. ce-i alăptează. . cu paşi simţiţi abia. Necruţători Ii-s ochii. Misterioşi sunt ochii tăcerii ce nu moare. împins adesea de toane curioase. Ori dănţuie in scirbă. au fost femei odată. Şi se tirâsc asemeni rănitelor jivini. burghii sfredelitoare. Mi-nchipui totdeauna că-ncearcă să se ducă Spre-un leagăn de iubire. Pe alta însuşi soţul durerii o a dat. să se-amuze! Şi totuşi ce haini.Pindesc. Durerea transformînd-o in miere şi mister. o şubredă nălucă Trecind prin furnicarul Parisului amar. Stătute gropi cu apă sub stele licărind. bieţi strigoi. In chinul lor! au inimi: să le lăsăm să bată! In rochii destrămate sub pleasna recii ploi Se-apleacă biciuite de nemiloase vinturi. să înflorească. geometria îmi prinde-n sine gîndul Privind la vînzoleala acestor oase vii: De cite ori dulgherul işi va schimba orlndul Spre-a Ie putea cuprinde In micile cutii? — Ah. A treia. ci numele-i vestit Pieri cu regizorul. minune. Ori Thaliei slujindu-i. Aceste chipuri hide. ( 124 ) IMAGINI PARIZIENE n Iar cînd zăresc. Nepreţuite vase de fluturi îngheţaţi. cu-nduioşate gînduri.. Vestală-ndrăgostită. Fiinţe de-altă dată c-un ce fermecător. Sau sunt sublimi ca ochii naivelor fecioare Care privesc la lume uimite şi cu jind. aceşti ochi sunt puţuri cu lacrime-n izvoare. a-nflorit. zboară-ne la cer!» In patria-i fu una de pătimiri ajunsă. departe. ca zurgălăi ce-i zbate Vrun demon. fraţi! II Era-n Frascati. Spunind jertfirii care le-a-ngenuncheat aripa: «Cal năzdrăvan. Prin vuiet de-omnibuze. Şi totuşi. in fastul grădinii.-atuncea. Şi treapădă asemeni păpuşilor mişcate. Sunt Îmbătat de toate ce chiar supus-au clipa. — N-aţi observat că multe sicrie de bătrine Sunt mici precum acela al unui biet copil? Prea înţeleaptă Moarte în aste racle pune Un simbol ce indică un gust bizar. hai. ca Madona. Stringînd la piept. Un săculeţ de mină brodat de cineva. sau alta prea-iubită La Tivoli. iar. subtil.

Pe-o bancă ea. Privind ades cu teamă cum vă mişcaţi de greu. Vă aplecaţi fricoase pe lingă reci zidiri. De parcă v-aş fi tatăl. Voi. voi: graţia gingaşă. o. Sta mlndră bătrînica şi dreaptă-n ale sale. Nu vă salută nimeni. . Trăind cu lăcomie cel cîntec glorios. priveşte-i pe-aceşti nefericiţi! Par nişte manechine absente. fără viaţă. curtezane-ori Îngeri. i Voi: gloria Înaltă. Sunteţi de toţi uitate! Arar. veghez cu grijă caldă. ( 125 ) CHARLES BAUDEî. Şi viciile toate. Iar ochiu-i de acvilă desfăşura o cale De marmur fruntea-i lauri cerea majestuos! ■V Aşa vă duceţi toate. Oe viaţă ruşinate. Al căror nume-altdată era de toţi rostit. In serile acestea parcă uităm de moarte Şi-un eroism ne-naljă. Sau vrun copil vă strimbă in mersu-i costeliv. Şi zilele de aur sau negre ce-aţi avut. salut supus. Prin marile oraşe cu huiet răscolit. O. mame fără pată. 1 ■ M Văd mugurirea-ntîia a dorurilor voastre. şi inima-mi se scaldă In taina bucuriei ce mi-o doresc mereu. eu de departe. tăcută la clipele ce curg. cite-un beţiv Vă-ntreabă de iubire c-o vorbă ucigaşă. Virtuţile sublime smerit vi le sărut! ( IM') IMAGINI PARIZIENE Ruini! noi una suntem in cugete şi-n slnge! Şi-n fiecare seară eu vă. voi.AlRE Şi asculta concertul de goarnă de departe. Eve-octogenare! ci miine vă va stinge Ne-nduplecata mină a Celuia-de-Sus! CHARLES BAUDELA1RE ORBII O. voi destine sumbre! Umane crengi uscate în veci sperind iubiri! Dar eu. alese flori sihastre. pierindu-1 pe vrăjmaş. Cu care-ades soldaţii inundă peste-oraş. voi scorojite umbre. suflete. răbdind. fără de pllngeri.

ce-ar procura delicii. seară.. mă tîrii. mereu neistoviţi.. cu pas de lup. prin bezna tăcerilor bogate. care. ( 129 ) CHARLESBAUDELAIBB ÎN INSERARE Coboarâ-amurgul. plăcere ce ucide. orchestre sforăind. Din ochii săi. La ora asta. fruntea grea. Un fulger. regină. mocirlă neagră. şi fruntea de umbră omenească Nu vor să şi-o indine spre răbdătorul lut. ca şi ei. Ca un alcov deasupra. Din ochii lor lucirea divină-a dispărut. mi-ai pus in suflet clipa. Şi omul de nelinişti in fiară se preschimbă. Vezi. . O. Şi teatrele ce urlă. demoni. seninul. din rău făcindu-şi fală. de patimă se-nnimbâ. înaltă şi subţire. colo. şi-n gest melodios Veşmintul de mătase uşor işi unduia. escrocii. Ici. cetate.. La fel ca şi duşmanul ce pentru el te-ajută. atit de mult dorită De miinile acelui ce-avu o zi muncită! Ce dulce-alinare. celui ce-şi mişcă trupu-abia. Savantului ce-şi simte. cugetelor dărui: alin peste dureri. Ce nobilă statură! iar pasul ca un lied e! Şi ii băui fiinţa ce-o risipea. Purtîndu-şi împietrirea eternă. din somn greoi se scoală. Şi. Ne-om revedea aievea. cu-alaiul lor de vicii. Izbesc acoperişuri şi-obloane-n strimbul zbor. sau în eternitate? Te-ai dus şi niciodată îşi flutură aripa! Ah. In fundături şi ganguri deschis e lupanarul. blinda seară. de gînduri. Ea colcăie-n cetate. Văzind cu-auzul.-auzi grătare şi plite sfiriind. Şi merg aşa. Vin curvele. Născind luciri ciudate şi-un aer duhnitor. prieten cu-asasinul. Tu. c-o privire. ci parcă mai mizer. in doliu majestos Trecu atunci femeia. Şi-acum ţintesc departe şi fără să clipească Numai spre-nalt. O. apoi noaptea!. Te-aş fi iubit. după trudă. adevărate-averi Tu. — Superbă zeitate Tu. nu ştiam nici unul ce zare ne-a ales. Şi-ntreb: «Ce află orbii cătînd mereu spre cer?» ( 128) IMAGINI PARIZIENE UNEI TRECĂTOARE Nepotolită. iată.Ca somnambulii. minune! iar tu ai înţeles. singuri şi pipăind in ceaţă. strada in jurul meu vuia. Asemeni cu bancherii. Pe uliţi depravarea aprinde felinarul. cer vînăt care furtuni înclină: Chemare fascinantă. La mesele de jocuri. ce-mprejurul nostru benchetuind prosper Te-afunzi in lăcomia plăcerii desfrinate.-adîncă: Un vierme care fură din Om tot ce mănîncă.. parcă. Tăindu-şi peste toate o cale nevăzută. Ci fără să se-audă.

seara. cu nobila ţinută. In coate. pe aurul ce sună. Privirile-i făcute-s din goluri şi tenebre. într-o noapte Se etala in visu-mi. La masa verde. E vremea tind bolnavii dureri nu mai suportă. Cind soarta se opreşte. batistă şi flori: ales buchet. cu ochi pizmuitor Spre hidele fiinţe in patimă nebună.Şi hoţi de meserie nerăbdători aşteaptă Cea oră potrivită să intre iar in faptă: Să spargă uşi de taină. ( 134 ) IMAGINI PARIZIENE DANS MACABRU Lui Ernest Christophe Pe cit se poate. La care bal. mereu neabătută. momelile-i adinei. Şi n-au trăit in viaţă. Şi nefiinţa Nopţii le suflă In aortă. şi vor sfirşi curînd! CHARLES BAUDBLAIKB JOCUL In jilţuri ponosite. topind orice speranţă. Cu degete febrile lipsite de căldură. M-am îngrozit că insumi le-nvidiasem clipa Acestor rămăşiţe ce-aleargă spre abis Cu sîngele lor putred şi preferind risipa. Spre tirfele bătrine. sertare să golească Şi-apoi cu ţiitoare un timp să beţivească. toate. lumină tristă-abia. . Negustorind sub ochi-mi. mulţi căminul dulce nu l-au avut in gînd. Trecuta frumuseţe sau rangu-acum pierind. mîndră. Durerea-n locul morţii şi iadu-n loc de vis. iar la urechi zorzoane Cu clinchete şoptite de piatră şi metal. cu chipuri fără gură. mut şi rece. S-alintă mofturoase. Funebrele-i podoabe. De agonii spitalul e plin. mă cheamă Ca urletele-acestea să nu le iau in seamă. Ca nişte lămpi enorme. Purtlnd mănuşi. < 132 ) IMAGINI PARIZIENE E-acum şi clipa gravă! o. Încearcă. Pe frunţile celebre — poeţi veniţi vreodată Pe-aici să-şi risipească tristeţea ce-i durea — — Acesta e tabloul ceţos. niciclnd n-or să revină lingă ai lor. Ea are nonşalanţă. bătrine curtezane. Eu insumi stind in veghea de hrubă fără şoapte. in văz interior. văzut-aţi o talie mai zveltă? Ce rochie minune in albul ei bogat Căzîndu-i peste glesne. Rizind pantoful-floare pe un picior uscat! Peste osoşii umeri dantelele-s ca spume frecîndu-se-n plăcere ca un pirîu de stinci. fără de haz rinjind. Da. să guste calda cină. suflete. Cu gene rimelate. Să apere. ce. — Cu siguranţă Că mulţi acasă. Cătind in vechi poşete şi-n sini cindva fierbinţi. Precum o curtezană cu zîmbetul cochet. cu-n leneş ochi fatal. Cu guri fără culoare şi fălci fără de dinţi. invoaltă ca o delta. in pace. Şi lustre din tavanul murdar lăsau să cadă. de arzătoare glume.

Iar vîntul pe morminte se tînguie pustiu.. Cind focul cîntă-n sobă şi ora inserează.. De-aş mai zări-o. sfîntă bucurie!— Venită din adîncuri. Cînd se-ndirjeşte toamna prin arbori. A vieţii sărbătoare? Sau poate vechi porniri lmpintenind carcasa-ţi de pofte. Cei morţi.Iar ţeasta-i.) Eu n-am uitat vreodată. coronală in flori. — O. bătuţi de ginduri. Cum veacul se destramă. schelete. vintul alungă veştezi foi . ca să tulburi. de viermi tenaci muncite. în geamuri sfărămindu-şi neasemuita jerbă: Un ochi mereu la pindă în cerul curios. blinda. Sau dacă într-o noapte geroasă şi tirzie Aş da de ea în casă — o. sărmanii. de-afară.) Preabunei slujitoare pe care-ai fost geloasă. roşi de negre visări. Ei cred că noi. Ei simt cum vin spre-adîncuri zăpezile topite. tăcută şi senină. De somn. in curgerea-i superbă. peste timpuri. Cind aş vedea în lacrimi orbitele-i adinei? < 139 ) CHARLES BAUDBLAIKB CETUM ŞI PLOI Sfirşit de toamnă. spre seară. şi ei. Cind. uitărilor i-am dat. din patul său etern Oin nou să-mi privegheze cu ochiul ei matern. Pomona sa de ipsos şi-o Venus învechită într-un boschet ferindu-şi făptura dezgolită. vrajă-a nebuniei. Părînd să ne contemple cel prînz misterios Şi răspindind ciudate reflexele-i făclii Peste frugala masă şi peste draperii. Sabatului plăcerii te-mping în neopriri? < 135) (EU N-AM UITAT. Dormind fără de grijă în căldurosul pat. pe scaun cum s-aşează. cu nebunia ta! Vii. bestială. neant în vicleşug! Dar pentru unii fi-vei doar o caricatură: Amanţii beţi de carne. Dar eu te vreau. oare. ( 138) IMAGINI PARIZIENE (PREABUNEI SLUJITOARE. Căsuţa noastră albă. joc tîrziu. In timp ce.. cu meşteşug Se leagănă pe-naltul fragilelor vertebre. oraşului vecină. cu-a ta schimonoseală.. lungi anotimpuri! ce dragi îmi sunteţi. Nici soarele. nu vor cerceta C-ascunzi cu eleganţă umana-ţi armătură. Schelete îngheţate. Fără vrun soţ alături şi nemişcaţi pe scinduri. Şi care-şi doarme somnul total in taina joasă. Acestei sfinte inimi ce aş răspunde-atunci. voi! Mi-acoperiţi gindirea in ceaţă străvezie Şi inima mi-o prindeţi In giulgiu de sicrie. sunt trişti adeseori. cum prieteni buni şi rude Nu schimbă zdreanţă veche a panglicilor ude. iarnă şi primăveri cu ploi. ei. S-ar cuveni să-i ducem la groapă nişte flori.

Lucios era şi iriza . Decît lumina voastră de palide-ametiste — Afară numai dacă purtind durerea veche Pe-un pat de suferinţă ne-o adormim. De nevăzut de-un ochi deschis. Unde gigantice naiade Păreau femei In val de-argint. Un Babilon in risipire De scări şi-arcade. Anume. Priveam tabloul genial: O tainică monotonie De marmuri. într-ale lumilor vecii. strălucitoare. regine spre apus. ape şi metal. Pe-nalte ziduri de mister. Vărsînd averea lor de-a pururi Abiselor de diamant. Largi ape-n unduiri albastre. Pe care promoroaca de mult s-a fost depus. Cu maluri verzi-trandafirii. pereche. Erau comori nemaigindite. erau Oglinzi imense. -acum ascultător. palide-anotimpuri. necuprins. Mă ţine-n vraja sa de vis. chiar culoarea neagră. Se suspendau.Iar de pe case plinge morişca înspre noi. Ah. O. sufletu-mi. nefiresc Tăiasem din acest spectacol Tot vegetalul pămîntesc. Făceam s-alunece uşor Printr-un tunel numai opale Oceanu. Mari cataracte-apăsătoare. ameţite De tot ce-n ele ameţeau! Gangi taciturni mişcînd azururi Urcau al cerului neant. Havuzuri strălucind uimire Cădeau pe aurul Învins. < 140) IMAGINI PARIZIENE VIS PARIZIAN Lui Constantin Guys Priveliştea ciudat-măreaţă. pictor plin de nebunie. Vezi. Nimic nu e mai dulce In inimile triste. Zidar de feerii astrale. Şi totul. mîndre colonade La ţărm de lacuri strălucind.-n astă dimineaţă. Talazuri magice. Călătoreau spre zări sihastre. Cu-aripi de corb se-naljă şi intră în pustie. ( 141 ) CHARLESBAUDELAIRE Nu arbori. plin e somnul de miracol! Dintr-un capriciu. Şi. mai bine ca-n primăvara vie. Perdele de cristal sever.

bătrin ce nu aşteaptă. Suflă-n cărbuni şi suflă în degetele reci. mă chinui să-ţi şoptesc. ca un ochi rănit ce palpită-n agonie. Ca un oftat ce-1 curmă un val de singe roş E spintecată picla de-un strigăt de cocoş. ce rîuri de sudoare . Iar cerul sur vărsa tenebre Peste pămlntul fără glas. Uneltele-şi încearcă şi apoi intră-n faptă. Adolescenţii-n vise aleargă după iele. Văzduhul se sărută cu duhuri ce dispar. Mizera mea realitate tn inimă mi-a implintat. E frînt de scris poetul. De la cazărmi s-aude a goarnei deşteptare Iar dimineaţa suflă cu vintu-n felinare. Clnd trupul de putere şi sufletul de vis Se-ncaieră ca steaua cu zorii-n cer deschis. lin izvor. < 142 ) _________MACINI PARIZIENE n Cu ochii plini de-aşa bogate Minuni. Cuţitul grijilor. sub ceară. ici şi colo. cumplit. Iar cele cerşetoare cu sini de viaţă seci. cuprinşi de pornirile acele. pentru vedere!) Tăcerea timpului oprit. ca împietrite ape. funebre Se auzeau bătăi de ceas. Pe albul zilei lampa-i o pată singerie. Cum un obraz In lacrimi e-atins de-un vint hoinar. o vorba. Şi nici un soare şi nici stele Nu s-arătau pe-un cer de gind Spre a ilumina acele Minuni prin ele luminînd! Peste tărîmul de himere Plutea (ce lucru nou. iată. Dar chipul meu spre tine-i cu zîmbetul frăţesc. Şi ceaţa ca o mare îneacă edificii Pe cind murinzii-n gheara adincilor ospicii Îşi horcăie suflarea din urmă ca pieriţi. Nu pentru-auz. ies fumuri. Parisul se trezeşte. E ora clnd. clnd vieţii m-am redat. sigilată. Din hornuri. Femeile de stradă cu vinete pleoape In somn stau împietrite. ( 144) CHARLES BAUDELAIRE SUFLETUL VINULUI Cinta din suflet vinul în seara încetată: «Biet om.Iar slava-şi incrusta întreagă Lumina ce cristaliza. Ştiu bine cită muncă. Se-ntorc destrăbălaţii acasă istoviţi. Cind. amanta de amor. tn timp ce aurora pe cheiurile Senei in roz înveşmîntată se-nchipuie alene. Butelia mă-nchide. E ceasu-n care frigul şi aspra sărăcie Durerea la lehuze o fac mai grea să fie.

prea-sfîntul fiu solar! VINUL VINUL ASASINULUI Da.S-au dăruit colinei sub soarele-arzător Spre-a mă rodi tulpina ca tainică licoare.-s fericit.. un somn le-a dat. S-alunec pe gltleju-i în desmierdări încete: In trupul său mai bine-i ca-n beciul amorţit. prieteni de cînd avi fosUa^oaste.* Cind mă-ntorceam de la adăj>' O. El cintă prin gitlejuri tot ce nu s-a cîntat. Căindu-se. Flori. moară parcă-i era gura. Fiindcă ce plăcere să fiu băut cu sete De lucrătorul zilnic în trudă istovit. Da. Auzi in sărbătoare cum cîntecul răzbate Şi susurînd speranţa in mine s-adunînd? Cu toţi ai tăi la masa cea plină de bucate Mă veţi sorbi cu poftă. Voi stărui în tine. Femeia-ţi va fi mindră şi-avînd in ochi îndemnul. de tot^e-au dus in spate. Spre-a îneca durerea acestor blestemaţi Bătrîni în suferinţă şi care mor uitaţi. ( 146 ) VINUL PETICARILOR peticar apare. mic atlet al vieţii. E cer albastru. Precum un rege. Şi in orgia-aceasta cu luminos decor De surle. De unul singur. Prin darurile sale domnind cu-adevărat. Cel Veşnic. mi-a murit nevasta! ^j De-acum pot bea pină ce crăj. Imundă vărsătură a marelui Paris. izbeşte in> «V*: Şi sub adinca noapte cu splendid talda Se-mbată de minunea propnulm său destin. Ca din iubirea noastră poezia să-şi ivească Cea floare fără umbră urcind spre Creator. sărmani cit nu se P<»te' Sunt deşelaţi de vîrstă. arcuri triumfale şi prapure m vint. strălucitor Pactol. .-apoi Pe cei loviţi i-alină. voi fi ca untdelemnul Ce oţeleşte muşchii la marii luptători. Ci fi-voi pentru toate din plin răsplătitor. planuri Dictează legi sublime şi jurăminte. oamenii aceştia. mă voi preface-n gînd. ambrozie cerească. Păr alb.-i cald şi bine. tobe. Odraslei tale da-voi puteri ca-n proaspeţi zori Lui. Sub maldăre de zdrenţe tîrind un trup ucis. Săminţă aruncată de-Acel Semănător. soare şi strigăte durează Poporului izbindă şi dragoste vitează! ( 147 ) CHARLES BAUDBLAIRE La fel ca-n Omenirea cu sufletu-i frivol Vinul se schimbă-n aur. Ca-ntr-o solemnă vrajă apar în faţa lor. mustăţi enorme ca steagun a irnind. mişcindu-se încet. cu har Iar omul le-a dat Vinul. Se-atorc tîrind cu dinşii un damf de vinuri pnjste Cu alţi bătrîni.

c-a fost După atitea jurăminte Ce nu le poţi călca. adinei ca un fior. Chiar dacă obosită! Eu Prea o iubisem. . Cu lacrimi-rîu şi cu otravă. singur sint Şi mort de beat voi fi diseară.Ca-n vara ceea cind in fine De ea m-am fost îndrăgostit. Îmbietoare rază De lună. Scăldindu-şi frumuseţea in ape diafane. Bănuţii-n care încă mai speră jucătorul. La inserat pe-o stradă-obscură: Veni! nebună creatură! Nebuni toţi suntem. Nepăsător. cînd pe lacuri dalei scânteieri aşază. şi cu greu I-am spus: Desparte-te de viaţă! Aice nimeni n-o să-mi placă: Beţivi stupizi ce n-au visat In nopţi bolnave de păcat Din vinul lor un giulgiu să facă! O hidă gloată-n nesimţire. de legat! ( 149) CHARL(S BAUDELAIRE Era frumoasă ca o ceaţă. Şi fiindcă nu-mi era uşor Să n-o mai văd ca mai nainte. butelie adîncă. ne reaprinde dorul. De Drac şi Cuminecătură! VINUL SINGURATICULUI Privirea care cheamă a unei curtezane. Şi muzicile care. o lavă. Precum maşinile de fier! Nicicînd nu voi putea să-i cer Să inţeleagi o iubire Cu negrele-i dorinţi duioase. Ce ne pătrunde-n suflet. Cu-alaiut ei drăcesc. şi încă! Am îmbrîncit-o-ntr-o fînîînă Şi pietre-am prăvălit pe ea Spre a o-nghite bezna grea — Aş vrea s-o uit. De-o întîlnire m-am rugat. Să-mi sfarme ţeasta-n plină ură Sau să mă rupă-n două. de-amor. Decit acestea toate. Mă sfişie o Cwte-adîncă! Şi-atita vin mi-ar trebui Spre a o stinge. Cu scrîştiete de lanţ si oase! — Acum sunt liber. Al blîndei Adeline sărut răscolitor. In inimi. a multa oară Mă voi întinde pe pămînt Şi voi dormi precum un ciine! Ci poaie-un car Împovărat Ori un vagon neaşteptat Vor trece-n vuiet peste mine. eu Mi-oi bate joc de Dumnezeu. cit ar fi Să-ncapă-n groapa ei. de departe.

tablouri şi rochii parfumate în falduri dulci tăcerii dimprejur. Pluteşte imprejuru-mi ca boarea nevăzută. tinereţe. Spre raiul visurilor noastre! ( 152 ) FLORILE ?\ RÂULUI 12 Oi. Ne avîntăm călări pe vin Spre-un cer feeric şi divin! Iubindu-ne: doi îngeri puri. pinteni. decapitat. viaţă. Dracul. în aerul de seră din calda încăpere Cu-n iz de nemişcat apăsător. Mi-apare-n chipul unei femei desăvîrşite. Zace-un cadavru sumbru. jerbe lipsite de putere Abia simţit se tînguie şi mor. Şi unde.-n vaze. fcu<!«Llre CHARLES BAUDELAIRB PIERZANIA Fără de preget. Şi. Uşor pe aripi legănaţi De mult dorita-nvîrtejire. Suntem ai marii aventuri. Urîtu-i o cîmpie cu-nveninată dungă Iar paşii-s grei de trudă. privirile mă dor. Printre statui. sora mea. cu gindu-i mă-nconjoară. Obişnuindu-mi firea cu marile-i ispite. In patimă îngemănaţi Zburăm. Tu. zăbală. o. Veşmintele-mi sunt zdrenţe in singerarea rănii. mă vor Sub arma nemiloasă a veşnicei pierzănii! < 154) FLORILE RĂULUI O MARTIRA DESENUL UNUI PICTOR NECUNOSCUT Printre sticluţe.Mai scumpă-mi eşti. cunoscînd adinca-mi iubire pentru Artă. Umplindu-mi-i o poftă etern reîncepută. Care ne-absoarbe. în fire Făr' de răgaz mai către astre. sfînt voiaj Spre-adîncul zărilor miraj. speranţe-i dai. balsamu-ţi l-îmbogăţeşte încă Şi mîngîie visarea poetului în zori. — Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie. îl sorb şi-mi simt plăminii in flacăra-i amară. De-a Domnului privire departe mă alungă. Fără de frîu. In suflet îmi pătrunde. mindrie. Abia mă port prin rele care mă-mpart. acum deschisă poartă. Făcindu-ne asemeni cu zeii-nvingători! ( 151 ) CHARLES BAUDELA1RB BEŢIA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Splendid văzduhul! iar noi sprinteni. stofe şi horbote-nspumate La mobile tronînd in clar-obscur. pe perne. Vărsînd un abundent şi viu şuvoi .

Fugar iţi umblă soţul. Ce bucurau tot roiul de îngeri în pierzanii Dansînd între perdele la-nserat. Dormi In mormintul tău misterios. in felul ei. Cu-ntunecata-i coamă de păr şi făr' de şoaptă. cum ai trăit. gol. S-abandonînd acelei reci frumuseţi. C-o uitătură pală spre un hotar noptatic. cu nepăsare. Tulburător. De-o dragoste vorbesc şi de-un abis.Gilgiietor de singe ce-n pînze se aşterne Cum apa într-o pajişte de soi. hai. privind forma firavă şi plăcută A umărului în conturul frint. barbară. Se vede frăgezimea-i! — Dar sufletul de jale. Căzut-au pradă haitei de pofte infernale. Pe masă tace capul! un trandafir sălbatic Din trupu-i rupt zvîrlit pentru vecii. Simţirea-i in plictisul otrăvit. ieşit din fire. ce-n umbră stau palide şi-aşteaptă Să intre in privire şi-n tăceri. bizară. ciudata ei măsură. De pletele-ţi te-a prins şi. pe picioare Perfect întinşi. Alunecînd mereu. cu puncte de aur. din ochii tulburii. şi talia-absolută Ca o reptilă-n clipa de avînt. cap cumplit. ( 155 ) CHARLES BAUDBLAIRn Ciorapii roz. Pe pat. Bijuterii bogate-n adieri. Dorinţa-i arzătoare cum a vrut? I Răspunde. De vinovate jocuri şi de petreceri stranii: Săruturi in voluptuos păcat. ( 156 ) FLORILE RĂULUI Poţi odihni in pace. şi zace într-un fatal. definitiv destin. Ca năluciri. trupul îşi desface Nestingherit misterele deplin. O zare diamantică-n calvar. spune. Şi totuşi. Şi un portret înalt pătruns de vis. o amintire par. tremurînd. ci somnul i-1 veghează . un dor secret ce doare. Şi coapsa mult subţire. Singurătatea asta. Cu ochi sfidînd ca mîndra lui făptură. Te-a ridicat de-odată spre a-şi lipi nebune Buzele lui de buzele-ţi tăcînd? — Departe-acum de lumea. hoit impudic! tu. de neoprit? Bărbatul crud pe care ascunsa ta iubire Sâ-1 sature in viaţă n-a putut Şi-a împlinit pe trupul inert. De-orice judecător prea curios. Iar jartiera strinsă.

pe rînd. Şi sapă-n coaja verde un semn despre amor. demoni. Iar altele. drapat în zdrenţe N-a cunoscut prin vreme al naşterilor chin. ( 158) FLORILE RĂULUI Satirilor asemeni şi-avînd spre cer pornire. precum călugăriţe. frumoşi. o. curtean fără destin. Orgieî vrea trupu-mi să te cheme! Tu. fără remuşcare. monştri ori martire. Cutreieră prin crînguri. fecioare. Sau trec. Tu. CHARLES BAUDELAIRE FEMEI OSlNDITE Lungite pe nisipuri. care. O. cu sufletul durut. Voi lăcrămind vieţii. un pat neasasin. o turmă ce gindeşte. Pe mirţii săi de-o clipă. Alcovul şi coşciugul. şi omeneşte Vă plîng. îşi aţintesc privirea spre zările de mări. voi. Ne dau. cu-al zbuciumului plins. In scorburile mute. Dorindu-se cu pulpe şi miini prea-omeneşte. In ascultare. Şi. spre tine-ngenunchează Şi pin' la moartea-i va îngenunchea. în iadul vostru. mereu Îndrăgostite. Voi. Spre stîncile pe unde vedenii bîntuiesc Şi unde sfint Antoniu văzu acele-arşiţe De sini superbi. bogate in blesteme. Îşi amintesc pruncia iubirilor ivite. Moarte.-n păgine văgăuni. Păstrează-n dedesubturi un bici cu-ardoare strins. iată. fără-ndoială. etern le-o incununi. la murmur de izvor.Eterna ta fiinţă. îşi află în morminte şi-n lupanar esenţe. . Şi el. Cu dulce lîncezeală şi-amare-nfrigurări. Ori merg in licărirea răşinilor aprinse. Bachus. Şi urnele iubirii ce-n inimi le-aţi umplut! CHARLES BAUDELAIRE CELE DOUA SURORI Orgia şi cu Moartea sunt blindele prezente Mult darnice-n săruturi. de ritul lor încinse. cînd veni-vei să-ti altoieşti. in ale lui demenţe Infernului promisul. tentaţii ce doruri înfloresc. spirite alese natura infruntind.-ascunzîndu-şi sub glugă pocăinţa. nebunia. Şi-n nopţile pădurii işi liniştesc fiinţa C-o spumă de plăcere. Al căror pintec pururi virgin. pătrund. voi chinuind un gînd. gînd în stea. voi. cu trup de taine plin. Cind mă îngropi. surori de chinuri. Mărturisindu-şi taine. L-aud cu limpezime izbind in clipa vană. Poetul rupt de lume. ca două prea-gemene surori Plăceri spăimîntătoare şi dulcile orori. Căci vă cunosc tristeţea şi-ardoarea ce vă creşte. eternii chiparoşi? ( 160) FLORILE RĂULUI IZVORUL DE SÎNGE Adeseori Imi pare că sîngele in vine Ca un izvor se zbate în ritmice suspine. Chemindu-te.

de leneşă sultană. Şi rătăceam bezmetic în al durerii val Pe inimă-ascuţindu-mi din gînduri cel pumnal. mai fin timpanul. Şi-n braţele-i deschise. de-aleasă frumuseţe. Văzui în plină-amiază cum tunete s-adună. duşmană. Ce-şi moaie în pahare a pletelor mîndreţe. Cu păr de vrăjitoare. Şi-a trupului splendoare cu cerul se străluce. iar de Orgie-şi ride: Doi monştri peste lume cu chipurile hîde. La toţi le stinge setea ce-i bintuie. Piticilor asemeni. El trece prin cetate ca prin cîmpii destine Şi. Otrăvuri amoroase de prin spelunci sordide Pe pielea-i. Iar cînd va fi să intre pe-a Veşniciei poartă. E pasul ei de zee. alunecă livide. nu pot să dau de rană. Uitîndu-mi-se-n faţă cu scirbă-n ochiul hid Aşa cum trecătorii de vrun nebun îşi rid. Zevzec de rasă mare. Dar vinul face ochiul mai clar. nici Purgatoriu in inimă nu poartă. Am căutat uitarea în dragoste apoi: Ea insă-i pentru mine un pat de spini şi birfe. întreaga omenire. cu sînii-n fericire Aşteaptă. Plăcerilor se-nchină ca o mahomedană. din furtună. Un nor purtînd o ceată de demoni bîrfitori. pustii. Schimbind intre ei semne apoi şi dindu-şi coate: — «Priviţi pe îndelete această pocitură Pe Hamlet imitindu-1 cu palida-i statură. ( 162 ) FLORILE RĂULUI BEATRICE Prin locuri de cenuşă. precum bronzul. Asupra-mi cum coboară de-odată. Cu Moartea nu discută. Cu aiureli anoste viind inima să-nmoaie . Ci-n jocul lor bezmetic şi-adinc primejdios N-au Îndrăznit să muşte din trupul majestos. ii vedeam. In care-mi sorb paharul nesăţioase tîrfe! ( 161 ) CHARLES BAUDBLAIRE ALEGORIE E o femeie mîndră. Şi stînd lingă păcate iertarea le-o aduce. bufon fără pereche Şi care-şi joacă rolul. după ureche. fără verdeaţă. Imprumutind naturii culoarea lui umană. Cind mă plingeam naturii de amărita-mi viaţă. Ce milă să-ţi inspire asemenea beţiv. Şi uneori rugat-am un vin de nobil soi O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul. Da. Fecioară pururi stearpă. prefăcînd pavajul în insule divine. spre mine rinjind cum nu se poate. aşa. voit iscoditori.Dar în zadar mă pipăi. cu ochiul repulsiv. O să primească Moartea şi negrele-i cîntări Ca pruncul: cu blindeţe şi fără remuşcări. cu privirea. ea crede cu tărie Că pentru mersul vieţii e ca lumina vie. Nici Iad.

( 164) FLORILE RXULUI Sus. insulă de taine. Rupeau cu-nverşunare din hoitul spînzurat. chiar noi. o. cu ţipete-n calvar. sub cerul senin. Tărim cu mirţi in valuri şi ierburi înflorite. cum nu s-a prăbuşit! — Pe-a inimii regină. care pretutindeni eşti adorat in veci De inimi in suspine. li domina pe demoni şi vorba lor venină — Să-ntorc în nepăsare iar fruntea suverană De nu zăream deodată în ceata lor golană — Şi soarele. tristeţilor ursită? — Cythera e! faimoasă prin cîntecele ei. Şi totuşi ceva straniu lovi a mea privire! Dar nu era vrun templu in umbră şi verdeaţă. cind s-atingem cu prova navei noastre. Rotea domol in preajma înaltului catarg. Se strecura cu trupul invîlvorînd fiori. cu zarea-nvăluită. pe care-o am iubit. Să-1 ascultăm strigindu-şi trăsnitele-i iznoave?» ti Aş fi putut — mindria-mi. Iar noi. Mari corbi. Căci. — Cythera nu mai este decit un chip amar. cit muntele de plină. Tu. Sub rochia-i desfăcută de briza îndrăzneaţă. Doamne. Sau precum uguitul hulubului-iubire. ca harpiile îlămînde. prea meşteri la astfel de braşoave. Cu demonii rizîndu-şi de neagra-mi Întristare Şi mai şi dăruindu-i cu dezmierdări murdare. călăii. şi ciori.. se agitau urlînd. cu sărbători-minune. din burta spintecată.. superbul antic chip. se-adunase-o haită de fiare-n neputinţă: Priveau în sus cu bale. plutea in larg Asemeni unui înger înamorat de soare. Spre care preoteasa zeiţei. Şi pinzele-i umflate dlnd spaima-n păsări-mii. printre flori. Crud infigindu-şi pliscul ca pe-un cuţit spurcat In cea putreziciune de cărnuri sîngerînde. A Venerei fantomă. o spinzurătoare văzurăm. Jos. Şi ghiftuiţi. Ca două găuri ochii.La vulturi şi la greieri. care nu te treci Ca fumul de tămiie peste grădini vrăjite. Corabia. Un Eldorado. cu ciocul lor scirbos Castraseră scheletul de bărbăţia-i toată. ca-n stihii: Un chiparos ce urcă grav braţele-i sihastre. — Ce insulă-i aceasta. Deşert stincos şi sumbru. arome-1 întruchip Şi ne pătrunde-n suflet spre-a nu a mai apune. visul bătrinilor holtei. — O. . Peste-ale tale ape. ţărmul. Pe coapse. Acum adine pustie. la flori şi Ia pîraie. şi ulii. tu. maţe-n valuri alunecau lucios. < 163) CHARLES BAUDELA1RE O CĂLĂTORIE IN CYTHERA tnaripatu-mi suflet preafericit să zboare.

Părea un gide. Dar pentru mine totul doar negru-sîngeriu. neştirbit! CHARLES BAUDELAIRE AMORUL ŞI CRANIUL Amoru-i aşezat pe craniul Bietei umanităţi.In mijloc cea mai mare. durerile-ţi mă-ncearcă! Şi simt. Şi inima ascunsă. Tu sufereai acestea drept ispăşire grea A riturilor care şedeau sub neagră stea. Fiu al Cytherei mindre ce n-a gustat frămintul. Un fluviu lung de fiere ce-n mine se descarcă. oare. un simbol mi-am ivit: Spinzurătoarea care îmi leagănă-aparenţa. . Trăia nefericită această-alegorie. de chefuri prea îndelunge frînt. Ca alte lumi. cu valul de-anateme La îngerii din preajmă-i urcînd dinspre pămînt? Ca un tiran. ţi-au interzis monnîntul. spînzurat ridicol. O simfonie pare noianul de suspine. Aud la orice glob cum ţeasta Se văietă gemînd: — «Ridicolul din joaca asta Sfîrşit va fi. Suflînd voios rotunde bule Uşor le-nalţă-n cer. — O. la fel credule. Să-nchîpuie-n ether. Adoarme-n legănarea cumplitelor blesteme. RĂZVRĂTIRE CHARLES BAUDELAIRE LEPĂDAREA SFÎNTULUI PETRU Ce face Domnul. în insula ta. In faţa ta. Păcate care. Spărgîndu-şi sufletul subţire De aur visător. — Era un cer de vrajă şi-o mare azurie. Doamne! dă-mi puterea iubirii şi ardenta Să-mi pot privi şi cuget şi trupul.-n preajmă cu cei de o fiinţă. Ca pe un tron. şi rîsu-i straniu Răsună în cetăţi. privindu-ţi hoitul sub razele fierbinţi. ca într-un văl pustiu. Tu. biet diavol în amintiri închis. Cum. valuri. şi cînd? Căci tot ce gura ta arzindă Distruge-n preajma sa E mintea mea de-nalt flămindă Şi singele-mi de stea!» ( 166) 7 . Simt iar mulţimi de pliscuri şi fălci de sfîşiere A' hulpavelor păsări şi-a' negrelor pantere Ce-mi bintuiră carnea. de poftă tremurînd. urcă greaţa oprindu-mi-se-n dinţi. un groaznic paradis. toate. Venus. Plăpîndul glob cu strălucire Se-avîntă-n falnic zbor.

inimă-aprinsă. Putea-voi trage spada. Neam a' lui Abel... Ai alungat zarafii din templul profanat. Unde cu-nfrigurare rugai pe Cel-de-sus. veşnic damnată. i-aprob trădarea! 13 Ch. cînd spada mi-e călău! S-a lepădat şi Petru de Christ. Desigur. lumina-ţi pîngărind. Christ. Auru-ţi creşte şi mai bogat. dulce ţi-e traiul. şi-mpodobit Cu flori îţi era drumul de paşnica ta oaste. în roşu se ivind Pe bolta frunţii-n care gîndiseşi Omenirea. ce urlă prins de hingher. oare. Tremuri prin peşteri sărman şacal. în fine? Şi-n pieptu-ţi a intrat Mustrarea mai nainte ca lancea să-1 sfîşie? — Din lumea-n care fapta nu-i soră cu visarea. Stirpe-a lui Cain. la cele zile faste Cînd. ie îmbată. Fiind stăpîn. drept cunună. Cînd chipul tău sudoarea şi sîngele-1 brăzdau Fiind în faţa gloatei o ţintă de ocară. reaminteşte-ţi a lacrimei Grădină. Cînd ai văzut că-ţi scuipă atunci dumnezeirea Străjerii şi rîndaşii.Mereu îmbătătoare pentru acei din cer. crezi. spre-a-mplini Cuvîntul din veci. Si cînd apoi se frînse a trupului povară Iar braţele-ţi întinse pe lemn se nemişcau. ai fost venit Călare pe asinul cel blind. a ta jertfire Lung. ( 170) Neam a' lui Abel. Rămii la pofte neîmpăcat. Dulce căminul patriarhal. Cărora-n sîngerafe se-nchină cei ce pier. $i spinii. Ploşniţe grase-n mii de păduri! Stirpe-a lui Cain. Baudclaire ABEL ŞI CAIN Neam a' lui Abel. in chinuire Fără de capăt ai sîngerat! Neam a' lui Abel. ticăloşeşte Şi mizerabil trăieşti şi mori. Neam a' lui Abeî. Neam a1 lui Abel. petreci în bine Precum o turmă-n pajişti de cer. Domnul spre tine e zîmbitor. a desfătat! Stirpe-a lui Cain. Ci ei doresc întruna cîntările-asasine! — O. cale deschisă! . Te înconjoară zările suri. Cel ce fără de milă la chinuri te-a supus Rîzînd la răstignirea-ţi de groaza morţii plină. Te mai gindeai tu. plin de speranţe. Stirpe-a lui Cain. în brava ta mînie. Stirpe-a lui Cain. . foamea in tine Cîine-i. te ghiftuieşte. negru ţi-e raiul. ( 168) RĂZVRĂTIRE Sau cînd. Stirpe-a lui Cain. eu pleca-voi fără păreri de rău. Serafimii.

ai milă de-a mea nefericire! Tu ce ascunzi cu mina genuna pinditoare. Satan. neam a' lui Abel. Satan. Satan. Satan. eşti cel mai învăţat Şi mai frumos. Satan. ( 173 ) CHARLES BAUDELAIRE . de soartă şi laude trădat. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mirşav Pecetea-ţi de putere şi-a aurului brav. ai milă de-a mea nefericire! Tu. Satan. Satan. hulitul şi proscrisul Şi cu a ta iubire le-nchipui paradisul. nebuna fericită. hoitul tău va să Pururi îngraşe solu-aburind! Stirpe-a lui Cain. te rog. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce iveşti in ochii fecioarelor crescind Poftirea spre amorul de trupul lor flămînd. — nvins. Şi-i pui trăgaciul armei în mînă cu ştiinţă. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce ştii totul. Ai izvodit Speranţa. ai milă de-a mea nefericire! Prinţ izgonit din ceruri. rămas nedreptăţit. Vindecător al lumii cu sufletul abrupt. te rog. datoria nu s-a sfîrşit. Satan. in mari adîncuri. Satan. te rog. de-a pururi. te rog. te rog. te rog. nalţă-ţi minunea: Din tronu-i zvîrle-l pe Dumnezeu! CHARLES BAUDBLAIRE LITANII CÂTRE SATAN O. te-nalţi mai oţetit. ai milă de-a mea nefericire! Tu care iei leprosul. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce calmezi privirea celui pe eşafod. preamărea ta iubită. iată-ţi ruşinea: Lancea o-nvinge parul plebeu! Stirpe-a lui Cain. te rog. ai milă de-a mea nefericire! ( 172) RĂZVRĂTIRE ■■ Tu care ştii acele tărimuri cu ispite. dorm neamuri de metale. rege al celor din-desubt. Cînd somnambulul trece pe streşini fără soare. Satan. Satan. ce între îngeri. ai milă de-a mea nefericire! Toiag celui ce fuge şi far născocitor. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu care pe cel şubred îl scapi de suferinţă. Neam a' lui Abel. La sprînzuraţi duhovnic şi la uneltitori. te rog. te rog. ai milă de-a mea nefericire! Tu care in mod magic mlădii bătrîne oase. Cînd e zobit beţivul tîrziu în nopţi ceţoase. Şi care. cel mereu al Morţii. Nu. tu.II Ah. Satan. Satan. In care-ascunde Domnul comori nemaizărite. Dispreţuind tăcerea prostitului norod. nicicum la masă. ai milă de-a mea nefericire! Tu ce cu ochiu-ţi ager pătrunzi în arsenale Unde.

(176) MOARTEA MOARTEA SĂRMANILOR Doar Moartea ne alină şi. te rog. cu liniştea sa trează. vitează. in neagra lui minie. unică spre astre Expirarea noastră plină de-amintiri. precum şi-n adîncimi. Ne-nalţă şi ne-mbată: grozavă băutură. ţie. Spre a te admirare şi-a aştepta o zi Cind fruntea-ţi ca un templu de ramuri va-nflori! MOARTEA CHARLESBAUDELAIRE MOARTEA ÎNDRĂGOSTIŢILOR Paturile noastre fi-vor parfumate. Satan. a' visului ruine. spre înc-o zi. Naltă fulgerare. Flori pe etajere murmurînd. caricatură? Ah. Fi-va roş amurgul in mistere-albastre. Şi adinei divane sugerind morminte. Şi inima ne-o creşte. ai milă de-a mea nefericire! RUGĂ Mărire. slavă.Satan. Unde-ai domnit o dată. te rog. Dind aşternut spre pace acelor mulţi şi goi. vai. curate Inimile noastre. Ultima căldură risipind. ne-mbărbătează Ea singura nădejde in zarea vieţii dură. Satan. Vrînd să reînvie fostele iubiri. in înălţimi. E poarta larg deschisă la cerurile noi. Unde visezi în tihnă şi nesupus Căinţii! Ia-mi sufletul aproape sub Pomul Cunoştinţii. două facle sfinte. Celor sărmani o ţarâ-i şi fără de hotare. ai milă de-a mea nefericire! Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie Goniţi din raiul veşnic. Mai apoi un tnger va deschide uşa. Ea-i calea prin furtună şi prin zăpezi: nimbează Lumina chemătoare cu fără de măsură: Vestitul han aşteaptă cu blinda lui căldură Cu cina şi odihna. < 177 ) CHARLES BMJDBLAIRE MOARTEA ARTIŞTILOR Cit va mai fi nevoie să sun din zurgălăi Şi fruntea să ţi-o mingii mereu. Din oglinzi tăcerea şi din noi cenuşa. să ochesc adincul din mistica-ţi natură Săgeţile-mi de suflet nerătăcind pe căi! Ne istovim din suflet acele ascunse văi . E-a zeilor izbindă şi misticul hambar e. împărţi-vor dubla lor paliditate Sufletelor noastre năzuind fierbinte. Ea-i Îngerul puterii şi-n mîini magnetic ţine A' somnului dorinţe. Despre alte ceruri tainice cuvinte. ciudate.

(178) MOARTEA SFlRŞITUL ZILEI Sub palida lumină rară Viaţa-şi face dansul-chin. Tristeţea şi speranţa nerăzvrătind mizerii. Iar alţii de un leagăn îngrozitor. Cînd. copilul. Şterglnd ruşinea şi ocara. Eram precum copilul in sala de spectacol Urînd cortina scenei ca pe-un absurd obstacol. cu minţi învăpăiate. Poetu-şi zice: «în sfîrşit! Suflet şi oase obosite. adevărul se revelă deplin: Murisem fără veste şi-o Auroră-adincă Mă-nvăluia. Asemeni mie şi tu. unii fug departe de-o patrie tirană. in ritmul talazurilor toate. şi-auzi in preajmă şoptind: «Ce om ciudat!» — Parcă muream.. încă? ( 180) MOARTEA CĂLĂTORIA Lui Maxime du Câmp .N. Ah! cît de mare-i lumea sub globul unei lampe! Şi-n ochii amintirii ce mică poate fi! Aşa plecăm. Deodată.. M-aş da tenebrelor. parcă. cu suflet ameţit. Nemărginirea noastră pe-oceanul mărginit. fără preget. Iubirea-mi s-amesteca tăcerii. eu aşteptam. Le va-nflori din creier ideile arzătoare!. deodată. îndrăgostit. Da.. de-acele hărţi şi stampe. din răcori urzite. Măsoară Universul cu-avîntul său de-a şti. Cu cit fatalul ornic grăbea ca disperat. dinspre zările-n declin Ca un alint soseşte seara Şi scade foamea potolit. plăcerile durerii Le ştii. Doriţi odihna-n timpul stins. — Cum. Şi-n văluri. Cu inimi de răscoală. precum un proaspăt soare. Nădăjduind s-ajungă în sumbrul Capitoliu! Doar Moartea. învins!» CHARLES BAUDELAIRE VISUL UNUI CURIOS Lui F. Precum de-a morţii dulci ispite.. Moartea e-atlta de puţin? Cortina se-nălţase. cîţiva . Ducînd spre zări. Iar groaza in dorinţă: chin dulce-mbrăţişat.Spre-a dărima minciunii greoaia armătură Şi-a contempla in voie sublima Creatură Al cărei dor ne arde: tăcute vîlvătăi! Ci sunt artişti ce-adună nemăsurat orgoliu: Clnd Idolul vreodată ei nu şi l-au ivit îşi bat cu pumnii pieptul de spaime bîntuit. dulceaţa mierii Smulgindu-mă simţirii din lumea ce-am umblat.. barbară. Pe spate m-aş lăsa întins. Cu-atit avea tortura. ce. Impudică ţipînd.

sporeşte amarul abisal? La fel şi vagabondul ce prin noroi grăbeşte. O. ceruri. doar! Orice ostrov ce-n zare zimbind se întrevede. Ci-n dimineaţă-apare reciful blestemat. «Deschide ochii!». îşi zic de-a pururi: Hai! Cei cu dorinţi asemeni cu norii în plutire. Se-mbată în lumină. Ea. ( 182 ) MOARTEA Vrem să plutim şi fără vapori. Al căror nume nimeni nu 1-a ştiut vreodat'! ( 181 ) CHARLESBAUDELAIRE II Ne-asemuim. Pe sufletele noastre.. Ci se aude altul. călători de vrajă! ce nobile istorii Citim în ochii voştri ca mările de-adinci! Deschideţi-vă scrinul bogatelor memorii. din amintiri. S-alungă-n neodihnă către al său noroc! Ni-e sufletul o navă spre ţărmul Icariei. şi. ca pînzele acele Cu zările drept ramă. De-a lor fatalitate nu pot să se desfacă. e. văzduh şi înserări.-n devenire. Ca îngerul sălbatic un soare biciuind. Visează. poate. Cu stranii juvaeruri de stele. cu speranţa vorbind aceeaşi limbă. . Acum.-n orice loc! Cînd Omul. Privirea lui vrăjită o Capuă iveşte Oriunde-o candeluţă luceşte-ncetişor. şi fără vele! Din inimile-temniţi urîîul ne-alungaţi.Magi înecaţi în ochii unei femei-satană. închipuirea-şi varsă orgia-n care crede. Cum poţi să-1 pui în lanţuri ori să-1 arunci în val Pe-acest fără-de-seamăn izvoditor de-Americi. Curiozitatea. şi chiar adine dormind. eroare! c-o bilă ori sfîrlează Ce se invîrt în cercuri. pictaţi! Ei! ce-aţi văzut. plăceri. stînci. strigă pe punte-un glas amar.. fără-a şti pricina. ne chinuie vitează. lungi ţărmuri de nisip. biet îndrăgostitul de ţărmii lui himerici. de-asemeni. Ciudată soartă-n care o ţintă locu-şi schimbă. spre-a nu-i preface din nou în aspre fiare. cum recrutul visează un asalt: Plăceri nemaiştiute. visînd. ne spuneţi? IV «O. Care. Cu nasu-n vînt visează un rai strălucitor. Iar gerul ce-i cuprinde şi arşiţa ce-i doare Şterg urmele lăsate de-acele sărutări. mari glorii!» Blestem! E-o stîncă. Dar călători aievea sunt doar acei ce pleacă Spre a pleca! sunt inimi uşoare ca un pai. catarg al bucuriei: «Iubiri.. imense. Si. III O. noi văzurăm astre Şi valuri. Şi nefiind niciunde. Ne pare-un Eldorado de Soartă inventat.. înmiresmata Circe ce i-a robit cîndva.

şi-n sclavie Se-adoră fără zîmbet nu-n patul conjugal. Femei vopsindu-şi dinţii şi unghiile lungi.Şi.» Si mai departe. chiar licărind mister. Otrăvile puterii tiranilor dind roade. El însuşi sclav al sclavei. Religii. Palate mari a căror neasemuită pompă Pe toţi bancherii voştri i-ar duce la ruini. deopotrivă cu-a noastră. din toate mai de seamă. Precum cetăţi de nouri in mişcătoare vraje. Cu mintea-nceţoşată. Cetăţi sclipind bogate. arbor. nebună precum şi altă dată: «Stăpîne. de geniul său beată. Călăul ce rinjeşte. Serbările-nsoţite de-al sîngelui parfum. arbor hrănit cu voluptăţi. Bărbatul. despot hulpav. deşi n-am cercetat. In opiul vast îşi află a veşniciei rază! Acesta este-al lumii prea-trainic buletin. şi proastă. scursoare în canal. Căci peste tot văzut-am. Mai nalt decît cypreşii? — Ci iată. la fel. Aşa cum delicaţii pe-un pat de puf visind. Savanţi-jongleri cu şerpii in alintări nebune. A soarelui splendoare pe mări violacee. tu. dorinţă. Mulţimea-ndrăgostită de bice şi de scrum. Cum scoarţa ta se-ngroaşă spre-a soarelui fiinţă. strigînd la Dumnezeu Si azi. chiar loviţi de soartă. Cum ramurile-ţi mîndre întind eternităţi! Vei creşte pururi. martirul care cade. Flecara Omenire. fii blestemat mereu!» ( 184) MOARTEA Şi ciţiva proşti. măreţe peisaje Nu ne-au atras atîîa. Ticăloşia-ntreagă a vechiului păcat: Femeia. De sus în josul scării. şi-n preacurvie. Sfinţenia aflînd In cuie şi-n păr aspru voluptuoasa fală. Fraţi ce găsiţi frumosul dincolo de frumos! Am salutat pe cale şi idolii cu trompă Şi tronuri podobite cu pietre de lumini. de-a pururea infamă. Amară plictiseală ni se ivea pe chip. al meu seamăn. Oraşele-n lumina tăcutului amurg. ce-ngîmfată. dînd năvală Spre cerurile-nchise.» . Ne aprindeau în cuget acea dorinţă-zee De-a ne-afunda în cerul spre care toate curg. în tot ui-tot mai spornic. Fugind din marea turmă închisă de Destin. încă? vi «Sunteţi ca nişte prunci! Spre-a nu uita un lucru. O. adoratori de vază. noi am scos Cîteva schiţe pentru albumul vostru dornic. Şi iarăşi mai departe. Demenţei. ( 183) CHARLES BAUDELA1RE Veşminte care pentru priviri sunt o minune. şi dur. căci visuri noi ne cer! Dorinţa împlinită adaugă dorinţă. surprize ori dezastre.

întunecat şi straniu. «Te-aşteaptă iar Electra». Chemind: «Veniţi. fără-a pleca la drum. 14 Ch. holde şi izvoare Se prosternau sub ochiu-i. cu pletele în vînt. Pluti-vom. pe toţi îmbrăfişind! — Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mare Apusul i-1 admiră. neprihănit elan! Otrava ta ne-o toarnă: o bem fără de teamă! In creier să ne ardă nestăvilit ecou. iată. în inimi arde dorul. Flori. cei. pe marea întinselor Tenebre Cu inimi bucuroase de tineri avîntaţi . mă-nfiorind în oase. voi. ieri. şi mîine. Cind pe grumaz. piciorul. azi. porni-vom cu avint. Cu ochii largi spre larguri. bătrîne căpitan! De-i de cărbune cerul iar marea-şi umflă hora. Moarte. Precum odinioară cînd se pleca spre China. Cu neoprire. Soarele. Această după-amiază-i un infinit deschis!» Ştiam al cui e glasul şi felul întrebării. totuna. nici vaporul.-aievea ne e fotografia: întunecată oază-n deşertul de dureri! Să stai? Să pleci? Cum oare? Rămîi de poţi rămîne. Baudclaire CHARLES BAUDCLAIRE ( 185 ) VIII O. Veniţi. Şi-apostolii în groaza de-un retiar nebun. Explozie-n lumină. gustul lor. ne strigă-aceea cărei Cîndva îi sărutasem genunchii amîndoi.. Duhoare de morminte plutea peste tăcere Iar eu treceam pe margini de mlaştini. cu durere Călcînd pe melcii umezi şi broaştele rîioase. ( 188) . De trebuie. chiar visul întrecind! îmi amintesc de toate!. deci. cu-abisul lor ne cheamă! Vrem doar Necunoscutului şi-n miezu-i ceva nou! CHARLES DAUDELA1RB APUSUL SOARELUI ROMANTIC O. chiar pleacă. Spre-a-i prinde chiar şi raza piezişă care moare! Dar ffi-am grăbit zadarnic la Zeul ce pleca. Şi azi. este clipa! să ridicăm ancora! E-o ţară plicticoasă. i-1 vom simţi.. Din zări. Fug unii ori s-ascund Spre-a-şi înşela duşmanul care mereu stăpîn e: Timpul! Dar iată alţii spre-al zărilor rotund Fugind fără oprire: Jidov-rătăcitorul.. Infern sau rai. să vă îmbete. ca inima vibrind. — Să alergăm spre zare. tind braţe către noi. şi vina Va deveni speranţă. Noaptea imperiu-şi aşeza. alesul. ce mîndru-i şi proaspăt cind răsare.. s-ajungem mai curind. Alţii ucid acasă. Pilazii. care doriţi ca t mîncaţi Din parfumatul Lotus! Acum este culesul Fantasticelor fructe ce le-aţi dorit în vis. Nu auziţi.VII Amare-nvăţăminte ne dă călătoria! Atît de mică lumea şi monotonă. glasuri vioaie şi funebre. Nimic nu le ajunge: nici trenul.

Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace Să aflu dacă marea e binevoitoare . Lesbos. catargile-i buimace. cu ochii-n depărtări Spre-a desluşi fregata. oare. oare. Eu. Da. Tu. Fecioare ce. eu am fost de Lesbos ales. izbindu-se de stînci. astrele. eu am fost de Lesbos ales. Vijelioâse-n umbră. hohotind. cu Paphos. te-admiră şi seînteie. trează santinelă. Lesbos. cu săruturi ca asprele cascade! Lesbos. Tu. Sus. care din pruncie ştiu negrele mistere In care rls şi plînset e un amestec sfînt. < 189 ) CHARLES BAUDELAIRE Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă Pe cei cu inimi-flăcări. Lesbos cu nopţi de calde sfîrşeli în voluptate. e sfintă aici iubirea voastră Ce. nedreptatea. aleargă ca tinere naiade. Rai de latine jocuri şi de plăceri eline.-n gîndul său! Lesbos. cu-a mea putere. Lesbos. Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră. ţi-ar judeca avintul Spre-a-ţi umilire fruntea ce visului s-a dat. Aici. Cind c-un clntar de aur ţi-ar măsura frămintul Şuvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai vărsat? Ce zeu din ceruri. unde suspinul suspine dă-n ecou. cu săruturi legănătoare-n dor. Lesbos cu nopţi de calde sfirşeli în voluptate. Lesbos. fecioare se uimesc La fragedele trupuri cu fructe minunate Pe care-n dulce pîrgă le-alintă şi-ndrăgesc. Ji-ar judeca avintul? Ce-i. cu ochi tainici. cu faimă. aji înălţat un mit? Ca orice crez. cu-a mea putere Frumoaselor fecioare iubirea să le-o cînt. In care. şi ce-« dreptatea noastră. Stind. Tu. Ca razele de soare în dăruiri depline împodobindu-ţi vremea cu nesfîrşirea lor. Prin timp încrunte-şi Platon sprinceana austeră. in felul lor martiri Ademeniţi de-un zlmbet. Lesbos. nedreptatea şi ce-i dreptatea noastră?. care protegui lascivele Phrynee. Iar Venus e geloasă pe Sapho. de-o zare intr-o şoaptă Ca dinspre alte ceruri cu alte fericiri! Iertarea ta stă-n chinul ce ne-ntrerupt aşteaptă! Ce zeu din ceruri. Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace. Da. care protegui lascivele Phrynee. cu săruturi ca asprele cascade Zvîrlindu-se-n plăcere spre hăurile adinei. Şi.EPAVE LESBOS Rai de latine jocuri şi de plăceri eline. Regină pe-un imperiu ce-i fără frontieră Posesiuni subtile in fără de sfîrşiri. Iertarea ta stă-n taina bogatelor iubiri. peste Iad şi Ceruri pe sine s-a zidit! Ce-i.. Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zări.

cu ochii-i negri. Din clipa-aceea. voluptatea in adîncit fior. tăcerea ei. suspin în adieri: ( 192 ) EPAVE — «Oh. de cearcăn şi ispită. trista Sapho. Lesbos adine se lamentează! CHARLES BAUDELAIRE FEMEI BLESTEMATE DELFI'IA Şl IPOLITA In palida lumină a lămpilor tînjite. poetă şi iubită! Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume Vărsînd întru vecie seninele-i culori In marea-ndrăgostită de fiica sa din spume Ce-şi străluceşte chipul de aur printre nori. De bucurie plină. le lăsase. Acolo. Şi caută in ochii prea-palidei victime Acea cîntare mută pornită din plăceri. Ea caută cu ochii. Spre-al nevinovăţiei cer blînd. Ce. Iar ţipătul durerii în noaptea pururi trează Spre ceruri îl aruncă din ţărmurile-i seci. Visează Ipolita la-mbrăţişări flămînde. insultindu-şi cultul şi-al ritului său har. Cu ochii de văpaie. Mai mîndră decît Venus ce zboară peste lume! — O. ( 190) EPAVE Pe-albaştrii ochi supune — ai zeei in extaz. moartă în zi de blasfemie! Din clipa-aceea. ce suspină la vreme de-nserat. Delfina o pindea Ca fiara ce veghează la prada-i potolită. îşi dăruise trupul: sublimă poezie. scumpă Ipolita! ai înţeles acuma De ce nu trebuieşte să dărui nimănui . mai frumoasă. Firava-i frumuseţe se-mpodobea cu dor.Şi-n valuri. între perne scăldate în parfum. Ca Venus. semeaţă. Neasemuita Sapho. Pe genele-i răsfrînte dulci lacrimi lenevoase: Uimirea. vinul. cu palidu-i obraz ! Doar ea. O. la poalele-i lungită. Ivită de sub pleoape. poetă şi iubită. o sîngerase. moartă in zi de blasfemie Cind. îndepărtat. trista Sapho. Cu-ntreaga sa făptură dorindu-şi mulţumiri. Şi-acea recunoştinţă în formele-i sublime. ea. Şi braţele. Vînjoasa frumuseţe sta in genunchi in faţa Aceleia fragile. mai intîi cu dinţii. Lesbos adine se lamentează. izbînzii. sorbind-o din priviri Precum. De nu cumva aduce din aspra depărtare Pe adorata Sapho ce-n moarte a plecat — Să aflu dacă marea e binevoitoare ! Neasemuita Sapho. Precum drumeţu-ntoarce privirea-n înserare Să vadă iar seninul sub care a umblat. ca arme învinse. îndepărtînd perdeaua candorilor de fum. ca-ntr-o înceţoşare. Unuia ce păcatul i-a răsplătit cu-amar. Oricîte imne lumea-i Înalţă pentru veci.

iubirea. sever. Cumva.. înger!». şi bezne cu lumini. Ţi-aş dezveli ascunse plăceri nemaiumblate. pricepe!» Copila pradă. aşa precum a fost! Cel care. stupidul animal. şi-o înălţă. Cînd îmi şopteşti: «O. e aspru şi avid e. Simţesc In mine cum s-adună tăcute spaime grele. Intoarce-ţi către mine privirile-nstelate! Balsam divin surîsu-ţi. Fecioară pîngărită într-un amor banal. parcă îmi ies din fire Şi totuşi îmi simt gura spre gura ta cu jind. insă sufăr. Delfino. şi-atit de fără rost. Chiar de mi-ai fi o cursă. Tu. Ipolita. Cu ochi fatal privind-o se auzi înceată: — «Cum. Enigmă şi-azi sterilă. fruntea. soră prea-aleasă. scumpă Ipolita! Minune-n primăvară. în lume şi mire îţi găseşte. . O. Să lege-onestitatea cu dragostea şi dorul. Chiar setea Eumenidei nu-1 poate-acum răpune. ca negre remuşcări. suflet. Nu-şi va-ncălzi vreodată povara lui trupească La soarele iubirii tronlnd peste grădini! Mergi. primul. cum m-ai ferici. o.» Ci. Îmi vei rămîne-n suflet. te voi iubi în veci. El. £i-n visul fără margini visind te-aş adormi. tu vorbeşti de moarte. dacă vrei. Ce vor să mă alunge pe drumurile-acele Jur împrejur închise de sîngerînde zări. nu sunt o ingrată şi nu te osîndesc. unei dureri adinei Strigă: — «Simt că abisul în mine îşi începe Nebuna-i prăbuşire: o. tu. Apoi. insă. pieririi începutul. Care alintă-n taină mari lacuri de azur. Poţi mulţumi pe jume doar un stăpin. tu plingi Arzînd precum vulcanul profund ca o genune: Nimic nu-1 potoleşte pe monstrul meu gemînd. frumoasă: — «Ah.. Şi trece peste tine ca vite de povară: Bieţi cai şi boi trăgîndu-şi prin târnă drumul greu. inimă. blestemat să fie de-a pururi visătorul.. Tu.. scuturîndu-şi întunecata pleată. făcut-am astăzi ceva nelegiuire? Explică-mi tulburarea şi spaima ce mă prind. n-ai să pleci!» ( 193) CHARLES BAUDELAIRE Delfina. printr-un mistic acord. Fantome negre-n cîrduri. Şi carnea-ţi răscoleşte cu plugu-i bont şi dur. cînd |i-ofer? Ah. vrea să unească Fierbintele cu umbra. ca sărutul. neliniştea m-apasă Ca după un teribil nocturn ospăţ. Privirea ta îmi arde privirea. Izbind în trepiedul de-alăturea. în remuşcare spre mine te grăbeşte. Care să-ţi muşte sinii. care a vrut.A frumuseţii floare şi s-o fereşti de bruma Şi vînturile toamnei ce ne izbesc tehui? Săruturile mele sunt dulci efemeride. Bărbatul. cînd sărută. gind şi-ntruchipare mă oglindind mereu.

voi victime urîte. Pe trupul tău cu-adinci luciri de-aramă. Ca lupii prin pustiuri. spre pofte vă împing. Sterilitatea aspră a bucuriei voastre V-a scorojit fiinţa şi setea v-a-nteţit. Şi-adincă oboseală ne fie pat duios: Vreau să-mi topesc sărutul pe gura-ţi de abise. -acolo. De lume să ne-ascundă perdelele închise. monstru crud. gestul. penibilă tristeţe. A voastră vilvătaie cu moartea se-mpreună: Plăcerile sunt înseşi pedeapse ce vă-ncing. In care n-a fost suflet nici o clipă. fruntea-ndurerată să-mi cobor. Nebune umbre. Doar prin spărturi de cremeni miasmele pătrund. Duceţi-vă pe drumul bătrînului infern! Genunele v-aşteaptă cu guri posomorite Cu bice de văpaie păcatului etern. voi suge în risipă Otrăvile la care m-am supus Din sfîrcu-acestor sîni de nesupus. ( 194 ) ________________________________EPAVE______________________________________ Care se zvîrcoleşte urlînd ca o furtună. aş vrea. sărutul meu nebun. ( 196) CELEI PREA VESELE Privirea. Să te respir ca pe-un buchet de dor. neştiutor. deliciul meu. In trupurile voastre parfume grele-ascund. pe cale Destinului de-acum. voi. In peşterile voastre n-a înflorit vreo rază. alergaţi Şi vă-mpliniţi destinul. Să dorm.Care cu torţarn mînă îi arde trup şi gînd. Fără suspin. în rochia-ţi în care zac parfume Vreau. unduios. Mireasmă a iubirii fără nume. Vino ia mine. Un somn ca moartea-n care să-mi depun. umbre. Pe gura ta uitarea a uitat Al Lethei duh. adine şi fără teamă. Spre-a-mi risipi durerile-mi odoare E patul tău abisul legănat. de-a vieţii frumuseţe. suflet ticălos. Iar vîntul desfrinării cu bicele-i sihastre Vă şerpuieşte-n carne ca-n steagul zdrenţuit. Martir docil. Vreau mina să-mi desfăt. gura ta . înfiorată. în părul tău ca noaptea. Fugind de necuprinsul cc-n sînge îl purtaţi! CHARLES BAUDELAIRE LETHE Tu. La sinul tău să-mi aflu mormîntul răcoros!» — Pieriţi fără de urmă. Spre-a m-adormi. S-aprind ca felinare ce. tigresă adorată. sărutului izvoare. De tot ce-i viu departe. pîlpiind a groază. Supliciului supus fiind mereu Voi asculta poruncile-i totale.

înalt din umerii regeşti. Şi-o rană. pe divanu-i şi se lăsa iubită. A' cugetului tău lumesc Nebune rochii. aş dori. par embleme Şi-i sufletul nebun şi geme Şi te urăsc şi te iubesc! Cîndva. fericire-n apogeu. cu-mbietoare poze. Dînd farmec nou acestor străvechi metamorfoze. Era. El. deci. iubindu-i cu furoare Acest amestec tainic de sunet şi lumină. candoare îndrăzneaţă. mă urmărea ca-n ceaţă. moi şi-ndrăgostite. . cunoscîndu-mi firea. ce picioare.Ca o privelişte mă-ncîntă. cu clinchete barbare Metal şi pietre rare în străluciri se-mbină. m-a sfîşiat Şi inima mi-a ofilit Cu primăvara şi verdeaţa. Asupra sa păstrase sonorele podoabe.-ntr-o noapte. Lubricitate simplă. Pe chipul tău surisul cîntă. A căror bogăţie i-arată semeţirea Ce-o au în zile faste a' maurilor roabe. Surisu-i de plăcere ii înflorea dorinţa. Prin buzele astfel croite. Pe întristaţi tu îi vrăjeşti Cu sănătatea ta prea plină Ce curge. Incit o floare-şi frînse viaţa Sub pasul meu batjocorit! ( 197 ) CHARLES BAUDELAIRE Aşa. soarele. proaspătă lumină. O briză-n cer ce m-aştepta. cu cerească ironie. Ca marea-n flux cind ţărmul îşi năruie fiinţa. ce coapse-n fericire. Extazul mă cuprinde. Şi. Ţi-aş pedepsi frumosul trup Şi sinii tăi de fată pură. Ce braţe. Mereu mai visătoare. Cind ora voluptăţii bate. Uimită-n carnea ta să rup. Cind se aruncă-n dansu-i. Răsunătoarele culori Veşmintelor văluitoare. Iubirea mea adîncă o cuprindea-n ispită. Bogate. proaspătă arsură. Tigroaica îmblinzită. Să-ţi torn adine veninul meu! EPAVE PODOABELE Iubita era goală şi. Dar. Poeţilor inspiratoare: Eşti toată un balet de flori.-n grădini mi-am preumblat Fiin{a-n blîndă trîndăvie. Comorile-ţi nemaiumblate Ca un tîlhar a-ţi jefui.

Şi-abandonîndu-mi sînii. Un pîntec văzui. pentru cei ce goală mă văd. Zvînt lacrimile toate pe gurguiaţi-mi sîni. Căci. Şi doar din vatră jarul uşor mai clipocea. săltlnd înnebunite. cînd îumina-ntr-o doară Şi pielea-i ca arama în singe se-mbăta! EPAVE METAMORFOZELE VAMPIRULUI Femeia. ( 201 ) GALANTERII GALANTERII HAVUZUL Ţi-s ochii obosiţi. precum copiii. Alături. pe bătrîni. şi sinii. Văzui frînturi de oase puţind mucegăite. chiar pe locul hidoasei întrupări De slnge îmbuibată şi fără-asemănări. lucea un fard superb. fierbinte Ştiu palmele-mi oriunde bărbaţii să-i alinte. Afară murmură havuzul . vai. Ca tabla ruginită izbită-amar de vînt In nopţile de iarnă cu monştri pe pămînt. Pe chipu-i brun. ciorchini din via mea. Sub zveltul tors sta şoldul in curba lui bogată. iubită! Inchide-i şi rămii aşa De nepăsare. Timidă sunt. f 199 ) CHARLES RAVDF. Ca Îngerii pierzării mă îndemnau spre bine. se zvîrcolea sălbatic. plin-ghiol de murdărie! O spaimă ca de gheaţă privirile mi-a stins. tn scrişnet de morişcă. şi fără voaluri. sălbatic. încit în patu-n care se leşină-n plăceri. Şi lampa. Sunt lună şi sunt soare. Neprihăniţii îngeri ar năvăli din cer!» Cind oasele-mi sărmane de măduvă mi-a stors Şi. şi stele peste valuri! Aşa-s de pricepută în voluptăţi.-n timpu-acesta. Mi-acaparau privirea precum o nălucire Şi pintecul. Stingîndu-se-n suspinu-i. şi am acea ştiinţă De a topi-n plăcere bătrîna conştiinţă.Iar cind. abia.LA1RB Mi se păreau unile de-o linie ciudată Ale Antiopei coapse cu bustu-unui imberb. îmi gifîia cuvinte într-o mireasmă grea: — «Am buze dulci ca fraga. fragilă şi robustă.Lucind în unduirea de lebădă sub stea. se îndură să moară. cu încetul. cu patimă mi-i gustă. o clipă-n urmă. Asemeni unui şarpe dansînd peste jăratic Şi frărnîntîndu-şi sinii încorsetaţi. spre dînsa iar chipul mi-am întors Şpre-ai da o sărutare de dragoste. lumina m-a cuprins. Ce se afla-n cristalul de rocă-n clipe line Unde se aşezase cu calmul lui de zeu. să rîdă. vlăguit. mie. Şi-i fac. Spre o prea-tulburare a sufletului meu. doară. lascivă. liniştită Plăcerea a ţi-o distila.

Jerba se desfiră In mii de flori. Apoi. zi. printre umbre letargice. tăcută. casta. voîuptuoasă. Mi-adună-n suflet clipe sparte Pe panta timpului năting. GALANTERII OCHII BERTHEI Nu vă sfiiţi de ochii cei mai făloşi din lume. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. Phoebe Ie prefiră Cu vii culori. Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. lună plină în vuiet ape. La fel şi inima-ţi se-avintă Incendiată de plăceri. ( 205) CHARLES BAUDELAfRE IMN . Cad ca dintr-o liră Stropii sonori. din care se strecoară O nu-ştiu-ce minune ca Noaptea de uşoară. Iar cerul vast n-o înspăimintă Cu neştiutele-i puteri. tu atîta de frumoasă. fără margini şi străl^nd ^ g^ Iubirea şi Credinţa arzînd. Ca Noaptea-i. adîncă. Voi. Phoebe le prefiră Cu vii culori. scăzînd ca înspre moarte. Cu magicele peşteri mereu v-asemujesc Acolo. vastă. aceeaşi ste3) Ce pîlpîie-n adincuri. Phoebe le prefiră Cu vii culori. mistere adorate. ( 203 ) CHARLES BAUDELAIRB O.Şi noapte. Jerba se desfiră In mii de flori. Cu taină-ţi mingiie auzul Continuîndu-mă-n extaz. Tristeţi ce-n unduiri se sting. făr'de răgaz. Jerba se desfiră în mii de flori. ochi ai mîndrei mele. şi-mprejur Melancolia ta senină Oglindă-a dorului meu pur. tînj^sc în vagă licărire comorile unate! Privirea ta. iubito. Cînd aplecat spre sinul tău Ascult cea undă mîngiioasă: Havuzul suspinind mereu! Şoptiri in arbori. Vărsaţi asupra-mi bezne ţesute in parfume! Ochi mari ai dragei mele.

Cădelniţă arzîndu-şi mierea în taina nopţilor profunde. sublimă goliciune. două medalii largi. firea-ţi podobind. Salut a nemuririi rază! E răspîndită-n viaţa-mi toată Ca sarea în văzduhul mării. spre ochi-mi luciră-aceste şoapte: «Amant al muzei plastice fiind. Icoana mea netrecătoare. Dulce. Salutul meu în peste-moarte! ( 206 ) PROMISIUNILE UNUI CHIP Îmi plac. bob de mosc. Cum. care in ea adună Cea Noapte fără stele.-ondulată. preafrumoasei care în sînge îmi străluminează. vei găsi în vîrful celor doi sîni-minune.Preascumpei. preafrumoasei care Mi-e bucurie-n vîrf de soarte. faimă rea. Da. ca-n vis. frumoasă brună. Mireasmă proaspătă-n tăcerea Ungherului care ne-ascunde. Chiar dacă-amoruri. în sufletu-mi avid înoată Şi varsă gust etern cîntării. dragoste fără prihană. numai nori! ( 207 ) CHARLES BAUDEIMRE MONSTRUL sau ÎNSOŢITORUL UNEI NIMFE MACABRE Tu. scumpa mea. Ochi tinjitori. Ca nişte caravane în tumult Ţi-au scris pe faţă lustrul fără pată . Din care mari tenebre se ivesc. cu o brinduşă. pajişte de lină bogată. Şi vei putea de-ndată să ţi le poţi ajunge: De la buric la pulpe. Ca o pădure. De bronz. Iar ochi-ţi de tăciune îmi toarnă-n gînd păcate Ce nu-s funebre. Pictat în tonul palid-indecis. Să-ţi cint minunile acele? Tu. Cum zice Veuillot. ascunsă rană în miezul nemuririi mele! Preabunei. ci mă fericesc. sigur. Copilă-mbătrînind cu anii! Iată. Fiindcă ei sunt asemeni cu părul tău de noapte. Te fierb şi-acum. nu te-asemeni. scumpa mea. Urmează-ţi deci speranţa ce ţi-am ivit-o-n sînge Cu gusturile ce le profesezi. O. soră buna. Şi sub un pîntec neted. sprincenele-ţi arcate. Icoana mea netrecătoare. jocuri. deasă. să le vezi. Acestor plete mari ce le adori. bătrînă căldăruşă! Se duce prospeţimea.

în ei lucind ceva ca de spital. Precum o are un jandarm bătrîn Ne-mai-ştiind sudoarea voluptoasă Cum făr'de lacrimi ochiu-ţi este spin (Şi totuşi ea mă cheamă alintoasă!) II Tu. Ci fardul gros acoperindu-ţi boiul Le dă deodat' un aer infernal! Sunt ochii tăi mai negri ca noroiul' Desfrîu total într-un total dispreţ E gura ta amară. bucuros. Orbitele-ţi. Prefer ai Toamnei struguri dolofani Decit. Ce muşchiulos piciorul tău îmbie! Dar pielea-ţi aspră-i şi ne-alintoasă. Chiar dacă o zăpadă subţirie Dansează-afurisitul ei cancan. zău. rărunchii şi plăminii Mă-mpiedică omagiu să închin Acestui zeu. El. în Mai. «Vai! vai de noi. şi provoacă. o floare costelivă! Nu. Ce nu gindeşte şi-încă ne-roşind Prin spate se salvează de pudoare Pe sub zulufii căştii albăstrind. Dar zboru-ţi cu aripile-i năuce Mă Inspăimîntă. peste vulcan. e prăpăstios. iată! Verdeaţa celor patruzeci de ani Nu-i monotonă încă. mai păstrindu-şi graţiile sparte. cum merită stăpinii. ca solniţe de hău. Chiar Solomon îmi pare mai sărac (208) GALANTERII E părul tău o cască albăstrind. Sunt ochii tăi asemeni cu noroiul. Umbrind la fruntea ta de luptătoare. Deci. Această gură încă-i rai semeţ Şocîndu-ne cu vinovata-i joacă Desfrîu total într-un total dispreţ! E muşchiulos piciorul tău. Mă pipărează cu tăceri aparte. nu mă obosesc trecuţii ani! Căci incă are haz scheletul tău. drept la Dracu te vei duce! Şi-aş merge. cu tine. Ce încă sunt seducătoare. Baudelairi ( 209 ) CHARLES BAUDBLAIRE Genunchii mei. încă are haz scheletul tău! Ridicolii amanţi mă tasă rece. pâcatu-i asasin!» . Da. Cu tot melonul lor ca un dovleac! Cind mina mea pe umeri-ţi petrece. proasto. singură la Dracu te vei duce! 15 Ch.A lucrurilor folosite mult. nici tardivă. îmbie Cînd urcă pe-nălţimi.

cind bese cu pucioasă. Un geniu sub tăcerea cu ziduri ticăloase. A LUI EUGENE DELACROIX Întemniţat poetul. şi dorinţa e-n permanent balans. un zeflemitor. Spre-a te vedea. dar care ne îngheaţă. prea hidoase. îmbătătoare risuri. Stă semn în bunătatea lui amară! (212 ) — INSCRIPŢII LOLA DE VALENCE Atitea fete mîndre. E un satiric. chin aprins! cit sunt de Întristat. Călcind pe manuscrise cu pas împleticit. vuind in puşcărie. E rîsul său de veselie. Cum ii săruţi sdrbavnicul organ! Oh! sincer. scumpa mea. Ah. cu mersul nefiresc. sufăr. ce strălucind cu har. de-a nu-ţi fi însoţitorul Acolo. Şi dăruirea cu care pictează Răul din jur cu numerosu-i cor A inimii frumseţe îi probează. în concluziune. cititor! îţi prezentăm un tip De înţelept. da! bătrîne monstru. In preajma-i Îndoiala şi Frica strălucesc Ridicol. sufăr. Nu-i rîsul lui grimasă din Melmoth Sau din Mefisto care se răsfaţă Sub torţa lui Alecto peste tot Vin pîrjolind. clipa greu m-apasă! Tu. Fiindcă de-atita vreme te iubesc. Ah. deci! Şi. Bijuterie rară in negru-roş arzind! (213) CHARLES 1AUDEI AIRE PE CEAŞCA. Oh! sincer. poţi fi judecătorul: Mă chinuiesc şi sunt prea-intristat. IN ÎNCHISOARE. oriunde şi oricînd. Cu torţa. perfectul monstru. Răului esenţa să-i găsesc: Fii tu. ce-n arta lui subtilă Ne-nvaţă să privim al nostru chip Rlzind. Prieteni. dar Nu e decît durere şi povară Averea sa. .Se tinguie genunchii şi plăminii. Măsoară c-o privire aprinsă de teroare A ameţelii scară şi sufletul ii doare. E logic. stricăciune. strălucitul fannec al Lolei de Valence. Prea-stranii şi absurde l'-invită la trezie. că m-am concediat. bolnav şi chinuit.-n iad. Vreau. te iubesc! INSCRIPŢII VERSURI PENTRU PORTRETUL D-LUI HONORE DAUMIER O. Ah. clipa greu m-apasă Că nu pot merge-acolo la Satan. dar şi plînglndu-ne de milă.

Inspăimîntindu-1 totuşi cu necuprinsul lui.» — Inima ei! Supusă-i la fumul de pucioasă în iad: jambon uscîndu-se mereu! Un scrib. Ciudate lumi. vărs lacrimi sărbătorii. şi spectre fioroase Involburate-n roiuri. in chin se despărţea. pentru sicriu destule sclnduri?» Şopteşte Celimena: «M-a izvodit frumoasă. glasu-acesta. cu visurile-n ceji: Realul te-năbuşă cu groaznicii pereţi! (214) g GLASUL PIESE it( DISPARATE CHARLES BAUDELA1RE Pruncie-n dulce leagăn! biblioteca plină Sta-n juru-mi ca un Babei de tomuri. ce tainic însă! rostea a lui dorire Aleasă precum vintul într-un tărim avut: «Oh. auzu-i ameţindu-1. acolo Cenuşa latiniei şi pulberea elină Se-amestecau. neliniştit zicea: «Avem. ce n-am să ţi-o măsor. Iată-ţi emblema. distincte mi se rotesc în faţă. Ci i-am răspuns: «Să mergem!» De-atunci mi-e călăuzul.Şi ţipete-n adîncuri. privindu-1. de viaţă. Biet visător. Sărmanului. în sine. iar eu doar cît un in-folio. Şi iau ca fapte-aievea tot felul de minciuni. şopteşte din tainiţa sa glasul. Harpagon. parcă. chiar bunul Dumnezeu. Iar gustu-mi pare dulce cind beau un vin amar. vino să pătrundem in cea călătoare De vis fără de seamăn şi nemaicunoscut!» Da. Cu inima curată. oroarea îi locuieşte gîndul. Pustiul. Trist. un biet opaiţ dorindu-se făclie. Abis şi-ntunecare in zorii săi trufaşi.» Alt glas. N-au visuri de minune cum au acei nebuni!» <216> PIESE DISPARATE NEPREVĂZUTUL Cînd tatăl său. De-atunci precum profeţii ador asprimea mării. pe care cu scrisu-i 1-a-necat. cu tandreţe. Cind eu tirăsc aspide muşclndu-mă de paşi. Tot căutind la ceruri ades îmi lunec pasul. Suflet. îmi alinta auzul. Şi rîd în zi de doliu. E-a mea fatalitate. Cum o numesc. sta frămintat de ginduri Şi-ntrebător. . Un glas de din adincuri şoptea cu viclenie: «Pămintul e o tortă zimbind îmbietor. mi-1 fac eu însumi dar. Şi pot să-ti dau plăcerea cu zarea aurie A poftei fără saţiu. e rana zborului. Dincolo de-acest decor de viaţă. «Cei înţelepţi.

tîrziu. Prin marile desişuri din munţii fără seamă. Acelor ce cuvîntă cu inima: «Părinte. Prin marile desişuri vă voi purta în zborul. Noi stoarcem frunţii pic cu pic Sărată lacrima trăirii. . Căci e făcut din trupul păcatelor mulţimei: In el. Prin a' cenuşii voastre mormane drum tăind Spre un palat cit mine de-nalt şi fără teamă: Un bloc din piatră dură. aur. Iubirea E celălalt. surd. E Arta un ogor. să-1 înşelaţi la joc. Durerea ce ne-o dai! Stau sufletele noastre în mîinile-ţi preasfinte. El cască pe-ndelete. dar şi-n cer un loc? E dreptul la răsplată: bătrin e vlnătorul. orgolii şi glorii am închis!» In acest timp. PIESE DISPARATE RĂSCUMPĂRAREA Spre-a ne plăti vecia ceţei Ogoare două ni s-au dat. strălucind. Şi le muncim neîncetat Cu fierul minţii îndrăzneţe. decît toţi mai bine un desfrinat se-arată. din paradis. cindva. Extazul ei pătrunde ca fumul de tămîie In cei ce cîntă Domnului ales. Plăcindu-vă preţ dublu pe viaţă să-ncasaţi. Şi-al trimbiţei clnt mindru legănător mingiie Amurgurile-acestea cu sfîntul lor cules. Maestrul să vi-1 rideţi. dar nu ştiu-n care zi!» La rîndu-i. Aicea. In grija-ţi care pentru om o ai». cu voce joasă-ngînă: «E putred osînditul! Ce rost să-1 mai previn? Orb. Trudind să crească trandafirii Iar bobul trup să bage-n spic. fiind ce poate fi: Neputincios şi leneş: «Ah! m-aş dori o dată Un virtuos. Ciraci ai bucuriei fără saţ. un tnger din cer. orologiul. ca un perete pînă li prăbuşesc insectele-n destin!» Şi apoi vine Cel ce cu toţi îl negară. Slăvit să fie biciul. dureri. E slut ca lumea-n chipul său hilar! Cum aţi putut deci crede. fragil e omul. făţarnici demascaţi. deasupra crimei Izbinda o suna. El. Pe Domnul cel de tine lăudat?» Dar. mindru şi sarcastic cuvintă: «V-amintiţi Că-n liturghia neagră din fiecare seară Din vinu-mi aţi băut preafericiţi! (217 ) CHARLES BAUDELAIRR In sufletele voastre mi-aţi înălţat altare Şi-aţi sărutat in taină chiar fundul meu murdar! Satana sunt! iar rîsu-mi învingător şi mare.Ii spune: «Unde-1 vezi tu pe Cel ce totul ştie. Şi-a stat atît la pindă să-i cadă prada-n la).

floare adormită. Pe barză veselia. Şi-n somnu-ţi se adună. căci ochii tăi. Ci Welche strigă: «Huideo!» cu limba lui cea hidă: . Prin glodurile noastre va trebui. voi nu ştiţi: silfida cu pasul triumfant E-n stare să-1 Înveţe chiar vals pe elefant. De ce. Mai negri-s decit pielea de întuneric plină. Iar cind coboară seara de purpură-n tăcere. De lingă pat ţînţarii sîcîitori s-alungi. tn ţară ta. Pe străzi întunecate sub ploaie şi ninsoare. Ah. Ai grijă ca luleaua stăpînului să ardă. Delir ne toarnă-n suflet: Amina-i o ispită. ziua-ntreagă. prelunge. Desculţă. cînd frunzele dau glas. ivite efemer. preafericito. cum vei plînge traiul de-aici — un tainic fum Şi prinsă in strlnsoarea corsetului de-acum. Pe-o pline amărită să vinzi splendoarea ta. Şi.» Ah. Le ştiu doar din Montagne-aux-Herbes-potageres!» Pictorul său minune-i şi ochiul clematită. Jar Welche: «Pentru mine. tu umbli şi visezi Tot fredonind vrun cintec străvechi. Unde mulţimi de oameni işi chinuie speranţa. vrei tu să mergi în Franţa. ah. In sticle apă rece să torni şi-arome dulci. în stoluri. Privind cu-ndurerare topindu-se sub cer Fantoma tristă-a unui pierdut cocotier! ( 220 ) (^ BUFONERII. malabarez. da.-i înveţi a înflori. Iar Welche: «Miocinoase-s deliciile şi pier! Nevastă-mea se poartă cu mult mai auster. Şi dis-de-dimineaţă. V crîngurilor nimfe. Şi-ncredinţîndu-ţi viaţa matrozilor străini Să-ţi laşi pe totdeauna roz-albii tamarini? Te văd: abia-mbrăcată în muselini uşoare.Cînd totul se va judeca. cîntă. BRUXELLES Amina zburdă. regină. CHARLES BAUDELAIRE UNEI MALABAREZE Picioarele-ţi sunt tot ca şi miinile de fine. Va trebui s-avem prea-pline Hambare şi noian de flori Cu nestemate în culori Şi Îngerii ne vor susţine. Artiştii te admiră. De la bazar să cumperi banane şi-ananas. Pe vechea rogojină odihna iar te cere. Iar coapsele-îi. pe-o albă-ar prinde-o bine. parc-ar vorbi-n sanscrită. Spre a-mblînzi dumnezeirea. BUFONERII CHARLES■AUDBLAIRB LA DEBUTUL AMINEI BOSCHETTI LA TEATRUL DB LA MONNAIB. pururi caldă. colibri. ce Domnul ţi-a dat-o. suride fericită. pe bufniţă să rida.

nu avea trăsură. — Că marmură şi cărămidă Şi grinzi în negru. Eu. şi e Un suflet ce se veşniceşte. Că 1-a citit pe Niboyet! CHARLES BAUDELAIRE — Că-i pentru dragostea de-o noapte. — Că aurul şi 1-a-ncuiat. Ci-i va veni cu cai cu tot. pe un fleac. Şi mă gîndeam struhindu-mi ura: de-aş putea dormi un pic!» N-am îndrăznit măcar să miaun. Şi că In Piaţa Patriarhii A dat o mare lovitură. Ar fi să-mi bat o lună gura De suferinţa mea să-ţi zic. în plus de case. Fugind de biciul meu. El. — Că e nebun după natură. Cum nici să pleci. Se-ndrăgostise grav de el. loc de plictiseli. Douăzeci-mii acţiuni la Nord. Timp de trei ore şi jumate Ast vorbăreţ de prin Tournai Mi-a spus rapid viaţa-i toată. şi-n fabrica-i solidă Are trei meşteri decoraţi. De parcă mintea-mi nu mai e. nu poţi.Ca şi cind. să-mi aflu rostu. la ce!?— ti voi mai intîlni pe cale Pe nătărăul din Tournai. CARE SE CONSIDERĂ PRIETENUL SĂU Mi-a spus că e foarte bogat. Visînd. şuvoi. — dar credea. O doamnă cu aprinse şoapte. — C-ar poseda. Că s-ar fixa chiar in Luzarches. — Că. cînd vrei. încă. Opera. işi procurase Rame cu marca Oppenord. . ar răspunde: «Mai mult mi-ar place-o bere!» (332) BUFONERII DOMNULUI EUGENE FROMENTIN A PKOPOS DE UN NEPOFTIT. o preţuieşte. Nici mama. Unde nimic n-are măsură. Că. Şi că holera-1 ocoleşte. Că soaţa nu şi-o mai iubeşte. In apă ineca-mă-voi. Bastogne se cheamă acest monstru. Şi fundul mi-am frecat de scaun. in ţeapă să-1 cocoţ. dacă Bachus bourgogne vrind să-i ofere. Dacă-n Parisul cu-ale sale — In care toţi se-ntorc. monstrul. Că. Asemeni domnului Corot. stîlpi bronzaţi îi plac. in Gascogne. Că-n Roma.

Pentru plăcerea ăstui monstru. El. Vineri. spre-a mă iubi. bătrin hai-hui! «tn faţa cimitirului». Monselet. bucolic. Sau te blestem! CHARLESBAUDELAIRE EXAMEN LA MIEZUL NOPŢII Cînd miezul nopţii bate iar. De n-a trecut. totuşi.. în treisprezece. Tu. Această insolită firmă Din nou in gindu-mi te confirmă. Baudelaire ( 225 ) ALTE FLORI ALE RÂULUI ALTE FLORI ALE RĂULUI EPIGRAF PENTRU O CARTE BLESTEMATA Tu.-n zadar: — Astăzi. cel nebun după schelete Şi alte detestate-nsemne.. Condimentînd plăceri. Citeşte-mă. Iar celui slab călăi am fost. şi uman. cumva. 1865 BUFONERII UN CABARET VESEL PE DRUMUL DE LA BRUXELLES LA UCCLE Tu. privind la ornic. pesemne (Ce-au fost în fapt nişte omlete!). . Căci pe Isus l-am ponegrit. Naiv şi sobru. Satanei stînd cirac intim. vei porni Tăcut a-mi pipăi abisul. 16 Ch. Iţi voi părea nebun! E-n van! Azvîrle scrisu-mi alegoric! Dar dacă. De ne mai amintim. cumva. care-ţi cauţi paradisul Şi-n suflet patimile-ţi gem Deplînge-mă!. Ne întrebăm. paşnic cititor. da.Bruxelles. de ne-a fost spornic. O. Azvirle-acest saturnian Scris orgiac şi melancolic. Scuiparăm peste ce iubim Şi-am lăudat urîtul nostru. Timpul de azi. între dumnezei preabunuî. Pe via}a noastră-am pus o pată. Şi — parazit sugînd stăpinul — Un Cresus tîmp ne-a ghiftuit. o zi predestinată. Capcana stilului retoric De n-o cunoşti de la Satan.

Descoperind urîtul peste tot. Şi. (228) ALTB FLORI ALE RĂULUI Glorificaţi spre-a împlini Beţia-n tainele-i funebre. Mi-eşti dragă. Fără de. săbii şi pumnale Cu ce iubire ţie se aştern. cind ochi-ţi mari revarsă Ca sîngele fierbinte. preoţi vanitoşi ai Lirei. pentru-a-năbuşi Cea ameţeală în delire. istoviţi Să ne ascundem în tenebre! CHAKLBS BAUDELMRB MADRIGAL TRIST Nicicum nu-mi pasă dacă eşti cuminte! Fii tristă! fii frumoasă! Iăcrămînd Ţi-adaugi farmec celei dinainte Cum fluviul acelui şes fierbinte Şi cum furtuna florilor gemind. ştiu acum că inima ta geme. Zvîcnind. i-am dat. Să stingem lampe. . Iţi sorb. Şi te mingii cu mina-n doruri arsă Cind spaimele te-nvăluie şi par să Ţi-agonizeze trupul poftitor. Si ca într-un coşmar cu-adîncă vale. apa lor. Cu frică deschizind celui de-afară. Materiei cumplite. c-m te-mpresoară Dezgustul lumii. Şi. Şi imnuri am cintat Prostiei Cu fruntea ei de taur prost. Iar lacrimile strălucind. Apoi. trecutu-şi varsă nebunia Peste-acest azi ce vreau să ţi-1 sfinţesc. Din sine alungind mai vechi iubiri Ce încă ard In forja lor poeme. Sau cind dureri spre tine-şi vor stihia. de-ţi cade bucuria. gemetele toate.chef. Mihnirea. Cind. încă. da. O30) ALTE FLORI ALE RĂULUI C-ascunzi 'n suflet — veşnice-anateme — Trufii ce izvorăsc nefericiri.Aşa robindu-ne trufiei. In fine. Zbătîndu-te acum şi-a multa oară Spre-a nu simţi. Dar cită vreme visurile tale N-or oglindi in ele un infern. de pe chip. dumnezeiască voluptate. mincind siliţi. Sfoi. orb. în genunchi. marele despot. mai mult ţi-o îndrăgesc. agate Iluminează-n inima-ţi de har! II Da. Sărutul. cumplit.-ain binecuvîntat Putreziciunea ce ne-nghite. Visind otrăvuri. suave. delicios şi rar. da. Ca imn de taină.

îşi răcoreşte fragezi sinii Cu fluturarea blîndă-a mînii Şi-ascultă plinsetul fîntînii. Să-mi spui. (234) ALTE FLORI ALB RĂULUI . ca pe-un zeu. cu-ntreaga ta fiinţă. la Domnul genunchează: Sublimă Voluptate-i. îngrozită. Ea şuieră: «Ţi-ai dus povara?» De faci copii. Te-ntreabă: «Apuca-vei seara?» Fie că-ncerci. răii. De scrii poeme sau sculptezi. Cînd spunem: «Vreau!». ea zice: «Nu!» Iar ochii de ţi-ai cufundat In al plăcerilor păcat. «Sunt eu stăpina ta. Extazul reaprinde-ţi. In noaptea de orgie. Purtăm o viperă ce creşte Şi stînd ca pe un tron. şi eu şi tu. cu pumnii. ori pomi plantezi. rănită. Săracii. şi doar cei buni o au!» Si îngerul certîndu-1 din dragoste adincă. zeieşte. îl mîngiie şi încă. Dar pururi osinditul răspunde: «Nu! nu vreau!» (233 ) CHARLES BAUDELAIRB DEPARTE MULT DE-AICI Căsuţa parcă e sfinţită Şi-n ea o fată prea gătită în linişte. Pe păcătos îl prinde cu miinile de păr Si-1 scutură spunîndu-i: «Să crezi in legea sfîntă! Sunt îngeru-ţi de pază! Minune şi-adevăr! Vei îndrăgi de-acuma. (232) ALTE FLORI ALE RĂULUI RĂZVRĂTITUL Un înger ca un vultur din ceruri se avîntă. E Dorothea! şi-o găsesc Blînd imnul apelor din zare Şi-aripa vîntului ceresc Şi sufletul i-1 podobesc. regină Înrobită Ce mă iubeşti cu spaimă. schilozii — negru val!— Cu-a tale milostenii şi veşnica-ţi căinţă Pentru Isus aşterne covorul triumfal. Stăpinul meu!» CHARLES BAUDELAIRE AVERTIZORUL In cugete. Oe sus in jos cu grijă mare îşi unge trupul său zeiesc Cu miruri: sfîntă miresmare — Iar într-un colţ se stinge-o floare. proştii. Aceasta e Iubirea! Cit inima-ţi e trează. ori speri mereu Nu poţi petrece un moment: Fără-acel crud avertisment Al viperei din eul tău. Pe-afurisit. şi pregătită. cu sufletul ţipînd.Nu vei putea.

frumoasă. la alţii grijă-amară. tăcută. într-un tărîm fierbinte. Ca slujitor al Crucii sau întru Desfrînare. Şi oricare fereastră mă zvîrle-n zări enorme. nebună-nvîlvorire. CHARLES BAUDBLAIRB ABISUL Pascal şi-avea abisul in propria-i trăire. tn timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă Se lasă biciuită ca de-un călău. Genunea care mă-nmormîntă Cu numele-mi s-o-nveşnicesc. Din ape-adînci Regretul. adine. Doreai să vină Seara. . — Ah! de-am ieşi o dată din Numere şi Forme! ( 236) ALTE FLORI ALB RĂULUI TÎNGUIREA UNUI ICAR Sunt fericiţi. vis. Şi ars de dorul meu zeiesc. sătui. Cu inţeleptu-i deget şi-a lui neprihănire îmi desemnează Domnul coşmaruri peste cint. Cind mie braţele mi-s rupte Fiindcă-am strîns cu ele nori. draga mea.RECULEGERE Durere. Departe. sau Cresus vestit in Univers. C-o minte mai înceată. peste uscat sau mare.. e noaptea sosindu-ne uşor Precum un lung linţoliu sosind din Orient. Da. o atmosferă joasă. cuvint! Şi am simfit adesea al Groazei aspru vint Cum părul îmi ridică. îngrozitorul spaţiu ce-i fără de oprire. fii cuminte. Chiar somnul mi se pare un puţ enorm ce-ascunde Orori nedefinite ducind spre nu ştiu unde. Sub nu ştiu care ochi de foc Aripa mi se nărui. reintră-n calm. jos şi pretutindeni. dă-mi mina şi să fugim. Iată anii cei morţi cum se arată Pridvoarelor de ceruri. uşori. ori mult-iscoditoare. in haină demodată. în ochii mei de voi orbiţi Doar amintirea mai tresare. ce pururi e chinuit de toate. Care-n adine de cer luciţi. Nu voi avea onoarea sfîntă. surîs opalescent Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor. ori sub un soare şters. Zadarnic spaţiului voii Să-i aflu miezu-n tainic joc. Da. Biet cerşetor. — Vai! totul un abis e: dorinţă. Voi. Dind unora odihnă. fecioară. Rîvneşte-a nefiinţei insensibilitate. Sus. sori fără asemănare. peste pămint. (237) CHARLES BAI LA1RB CAPACUL Oriunde-1 poartă soarta. sufletu-mi.. ocară Si remuşcări culege — serbare vicioasă — Durerea mea. priveşte-o cum coboară: Peste oraş. Amanţii fetelor pierdute.

tu.Din sat sau din cetate. Fii. Topeşte-mi amorţitul vaier Şi-un imn de-aramă-ţi voi porni.-a mea regină! Şi-o* mască de sirenă-ţi pune De carne şi de catifea. — «Pe maică-ta.17 Ch. . (238) POEMB DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUM^ CHARLES BAUDELAIRB RUGA UNUI PÂGÎN Ah! nebunia nu-ţi opri. copile al unui veac de-orori. decor. Pe om îl paşte pururi a tainelor teroare Şi cată-n sus cu spaimă. mărunta Omenire. amanţii în somnul lor de rai Cu gura-ntredeschisă uşor zimbindu-şi dinţii? Sau pe poet in veghe storcind puterea minţii? Ori cum se-mperechează năpirci sub ciumăfai? Sub dominoul galben. Mai mergi. Voluptate! Diva supplicem exaudi! Zeiţă răspîndită-n aer. nebune. Speranţă pentru schivnici şi iad pentru cei răi. alai. Cu flăcări inima-mi străbate. cu trupul gîrbovit. Adincul spre-a mi-1 încălzi. spre-un bănuit advers. O. pe care te adorau părinţii. Mai vezi. Voluptate. să-i dai al tău suspin?. Regină de azururi. vastă. cu strălucit serai De stele-n podobire urmindu-te. Tortură scumpă. Sau dă-mi odihna cea deplină In vinuri mistice. Lună.. trudiţi. din seară pină-n zori. Acolo. Cerul! Criptă cu-naltul strivitor. precum in veacuri. Şi sîngerînd actorii dansează-a nesfîrşire.. Baudelaire ( 341 ) CHARLES BAUDELAIRB PIPA PĂcn DUPĂ LONGFEIXOW- . cu pasul clandestin. Plafon cu luminaţii de operă. O văd stînd la oglindă. Endymion aşteaptă. pribeag în veşnic mers. Şi fii mereu fantoma mea! (240) POEME DIN PRJMA EDIŢIE POSTUMĂ LUNA JIGNITA O. Cynthie bătrînă dlnd farmec suferinţii. Privindu-şi jalnic sinul cu care te-a hrănitj». cer! capac ce-acoperi cazanul cu văpăi In care fierbe. Tu.

Şi ura. luptători. Şi Marele Manito. Toţi. luleaua a-ndopa. Şi-a meşterit o pipă superbă pe măsură. ce nu ştia să plîngă. Profeţii cuvintară: «Vedeţi această bandă De fum. şi vast. In lină înălţare şi soarele l-ascunde? Gitche Manito este pe toţi Stăpînitor. Creatorul Firii. se-ncontrau prin ura străveche şi riătingă. Războinicii din triburi semnalul au zărit. o stincă-a smuls. Peste cîmpii şi ape prin care taie gindul. Toate şi toţi văzură imensul fum departe Urcind in dimineaţă cind zări se rumenesc. Popoarele zăriră. la începutu-i. veniţi de orişiunde!» Prin patru părţi de zare prin care umblă vîntul. lumina îl podobea frumos. Şi fumul sfint. Fiind.. Şi coaja unei sălcii a rupt cu mina Sa El. pe-nalte stînci. ca nisipuri împestriţaţi. Apoi albastru abur se arginta treptat Şi se mărea întruna urcind neîncetat De-ajunse să se spargă în bolta azurie. Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pămîntesc. spre fumul ca un glas. semeţ. dar nu cu ochi despoţi. ♦ ( 242 ) POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ Abia ghicite virfuri a' Munţilor Stîncoşi. în picioare. Ca un părinte cărui dezordinea nu-i place Dorind ca veşnic fiii săi să trăiască-n pace. deci. Privindu-i cu asprime. Gitche Manito. nordicele lacuri cu ţărmii viforoşi. ca felinar astral Aprinse Pipa Păcii. care pururi în lupte-i încleştase Şi în străbunii vajnici ca flacăra dansase. pădurea ruginită. unde Gitche Manito-a poruncit. Lumina dominind-o şi spaţiile-adinci Sta drept.Atunci. Şi stlnd în pisc stincos El a fumat. la sfatu-mi. ca blinda coloană miresmată. Le-incendia privirea şi rămineâ cumplită. In dimineaţa calmă se arătă pe dată. Şi codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte. Da. Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroase Precum nisipul mării şi ierburile joase. Acolo. şi-ncrezător ia sine. . A coborît puternic din zarea dimineţii la verdea şi imensa cimpie cu coline. avan. Tăcuţi se îndreptară in acel mare ceas. echipaţi de luptă cu indîrjite chipuri Înaintau prin verdea prerie. Stăpînul mare-al Vieţii. Spre Camere Rouge. şi mîndru. ca brazda cenuşie. La Rouge Camere. Prin acest fum de taină el spune tuturor: «Voi. ca-n toamnă. Mari. care-i asemeni cu mina ce comandă. Cu mîna-i de-ndrăzneală. Şi-acolo. Dintr-un buchet de trestii cu falnică statură A luat pe cea mai lungă spre-a face-o nalt burlan. marele-i semnal.

-copiii şi-i alinta zimbind! Cu sufletu-n lumină plecau spre calme zări. Şi ruga. mă desgustă-amarnic războaiele-ntre fraţi. faceţi-vă pipe. Şi-a frunţii fierbinţeală cu umbra palmei sale. ( 243 ) CHARLCSBAUDELA1RE Le spuse atunci cu vocea de ceruri majestuoase Asemeni unor ape venind tumultuoase Ce cad peste adincuri cu vuiete-abisale: II «O. Deci. şi fiţi ai păcii regi!» ( 244 ) POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ UI Ei. renul. bizonul ce vă-nfruntă. ursul. v-a dat Castorul. Din stincă şi din trestii lulele meşteriră Şi. le mai şi înfloriră. Acum. Pe chipurile crude. Străvechea vinătoare v-o am făcut uşoară. stăpina sorţii tirind-o prin ţarină. pletele Zeiţei le-ai înşfăcat c-o mină De duritate plină — ce-altdată te-a-nhăţat — Erai deplin stăpînul. el. Gitche Manito. Pericolul stă-n toane şi-n veşnice-ndoieli. De ce. Stăpin pe-ndepărtări. Ci numai în unire puteţi să vă salvaţi: Trăiţi de-acum în pace şi-n drepte rînduieli. cu păsări le-am populat din plin. Curînd la voi veni-va din partea-mi un Profet. Vă lepădaţi dispreţul: e-un înţelept perfect. Gitche Manito. Şi fără războire. munţi întregi. pricepuţi la toate. Mai Mare peste Fire. armele de luptă indată-şi aruncară. Spre-a vă-nvăţa Iubirea şi-a suferi cu voi. de-acuma o hotărîre sfîntă Vă dă Gitche Manito. seminţie scumpă. A sîngelui culoare in valuri îşi spălară. acea precocitate . şi care. de lei. Ci daţi-i ascultare spre-a nu pieri apoi! Spălaţi-vă în valuri culoarea de pierire. eşti plină de păcat! Voi.ntinse peste ei. Cind el. Ardea un foc in ochii-ţi. Iar Spiritul. Prin poarta-ntredeschisă se înălţa la cer — Prin aburii-minune ai norilor de fum Atoateştiutorul urca sublimul drum — Prea-mulţumit de fapta-i: tărie şi mister! CHARLESBAUDELAIRB LUI THEODOR DE BANVILLE Tu. în dulce înfrăţire Fumaţi toţi Pipa Păcii. Puternic. blindeţea se ivind. Aici belşug de trestii şi piatră. cel care vă cuvîntă. vînătorul devine asasin? Iar bălţile. O sărbătoare-a vieţii sunt vorbele-i şuvoi. şi dorinţa ca simple întocmeli. părinte bun la toţi. De ce nemulţumirea şi vorbele de-ocară? Bogaţi sunteţi şi totuşi furaţi de la vecin! Da. fiii mei. mina dreaptă o-. Şi spre-a le domolire minia grea. Fără vărsări de singe. dar.Iar el. nepăsător bărbat.

Ca un obuz aş exploda De nu aş suge ca un cancer. răscolitori. Şi nări in fremătare drept griji. Hercule! (346) FÂRÂMITURI CHARLES BAUDGLA1RB FÂRÂMITURI (VERSURI ORGOLIU DESPERECHEATE) Îngeri îmbrăcaţi in aur. LACOMUL Rumeg'nd. trişti. . purpură şi hiacint. Geniul şi dragostea sunt datoriile-mi uşoare. Ca fructe-n pîrguire a lor virginitate. Noroi am frămîntat şi aur am iscat Avea in ochi puterea ce-n inimă-ascundea. îngere puternic pe chipul mîndru-avînd A Iadului pecete sub care te-ai nălţat. ( 248 ) FĂRĂMITURI Ivindu-le-n oglindă. El: neirifrint ca fiara şi liber ca un zeu. eu rid de trecătorii flămînzi. ca la artişti Ce opera-şi mîngîie cu degetele. Ca spre o lampă fluturi se năvăleau. Da. Se răspindea in juru-i cu lăcomie mare. dbborind sub sine molaticele perne Un trup superb ca noaptea odihnei se aşterne Şi somnul podobindu-şi cu un surîs total A spatelui său urmă de pofte chinuit. sterilă voluptate. le-a strîns de git. Imblîhzitor feroce. in cuşcă mi-ai băgat Spectacol de ruşine cruzimii tale-oricind. o baie a iubirii Tu. in pruncie. Parisul îl alunga mereu. Da. Deşert vivant. Privirea-i. iar sreaşina ca neaua. Care-i scimbase trupul in chinuri nesătule A fost de trei ori dată prin balele subtile Ale acelor multe şi groaznice reptile Pe care. tinereţea fi-va-ţi bogată-n mari furtuni Ca Zodia Leoaicei cu ochii arzători Ce ne alintă fruntea şi braţele-n sudori. Spre a-mplini desfriul cu groaznicele-i guri Şi a-ntrista simţirea . Dar eu zăresc in ochii adinei.umilelor făpturi. nici timidă şi nici nepăsătoare. Poete!-al nostru sînge ne părăseşte — faur! — Şi nu din intîmplare cămaşa lui Centaur. Că inima-ţi nu-i pentru plăpinde sărbători Şi-această frumuseţe ca fierul in tenebre Va re-zidi Infernul cu nesecate febre.Cu care te-nzestrase mindria de-arhitect: Zidirile în care ai îndrăznit corect Şi anunţau cu fală a ta maturitate. Călătorind în spaţii şi respirind fugos Ea naşte-acele zine cu mersul amoros. De-o patimă nebună sta aeru-mpregnat. perdeaua Sub nici o adiere. Era o noapte caldă.

amoruri. izbînzile şi sărbătorile tale. Viciul tău.. Reginele-ţi din teatru cu vocile-ndrăzneţe Şi clopote. dînd cerurilor rază. Disperările-ţi copilăreşti. Bombele şi pumnalele. dispreţuite legi. tu încîntarea mea. ( 251 ) CHARLES BAUDBLAIRE Şi oratorii care îţi predică amarul. Templele tale vomitînt rugăciuni muzicale... ochii de bătrînă nebună. Hotelurile tale fastuoase. . Şi. Statuile trufaşe cu umerii in ceţuri Şi turnurile tale deasupra strălucind. La cei ce-s înlăuntru se roagă.. ţipâ-n van: Ci tac: studentul. pierindu-le izvorul.. blînd ca un proscris. ce camere infecte: Război. patul şi vinul au insecte Pe oaspeţii aceia eu i-aş servi-n genunchi! SPLEEN FXRXMITUM SCHIŢA PENTRU UN EPILOG LA A DOUA EDIŢIE Liniştit ca un înţelept. ştiinţă.Coşmar în miez de noapte. explozive bucurii Care fac să rîdă cerul peste morţi şi peste vii... se-arată fără-a se vedea. am zis Te iubesc. Mahalalele melancolice. şi tunuri. Principiile-ţi salvate. în însuşi răul. Orgiile-ţi fără de saţiu şi fără suflet dragostea. Plăcerea ta fără oprire Ca peste tot. Canalele cu sînge spre Iad tălăzuind. orchestre asurzind Şi pietre fermecate zidite-n fortăreţe. Sirenă-n totul goală. e-ngust al nostru unghi. Descurajările tale. Tu ce mă-mpingi spre hăul din mine chiar stind drept Purtînd veşminte sfinte sau barbă de-nţelept Spe-a-mi oferi otrava iubirii ce înşală BLESTEM Bancul de peşti nestăpinit şi dur Şi trecătbarea-ngustă. popa. preafrumoaso... Grădinile de intrigi pline şi de suspine. E rece vatra. prea-venerabil în mătase îmbrăcat Şi rizibila-ţi virtute cu privirile spanchii In extaz spre luxul care îl depling cu-adevărat. maelstromul vorace Agită mai domol nisipul sur Decît a' voastre inimi. încă-a noastre inimi se-aseamănă c-un han La care hămesiţii vislndu-şi masa. patul. Şi pleacă fără-ntoarceri. bufoni în zdrenţe nouă: în purpură şi aur şi încă-n hiacint. o. Şi îngerii tăi încă. tac: tîrfa şi soldatul. Fără de-asemuire. Ele-s o aruncare de nobilă putere < 249 ) Acolo unde farul vedeta luminează Dar care şi ucide moluştele-n tăcere. Focurile-ţi de-artifiqi. Şi-asemeni cu-Orinocul.

prăpăstii stîod la pindă. în lungă obosire. măreaţă-ncremenire. Iar cînd. A unui suflet care. plutind dumnezeieşte. Şoptiri şi lungi ecouri parcă din altă viaţă. cu-auz de ceaţă. Şi-n iezerul in care mor serile pe tind. Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi? li ti place s-o zărească în fustele ei albe. lucrurilor. Şi peste sîînci semeţe. Stîngace-n graţii pure atunci cind işi ascunde Piciorul. sosind abia. Peste-aceşti munţi pe care doar viatul ii sărută. rămîneţi martori de truda-mi împlinită: Perfect precum chimistul şi-n sufletul meu sfînt. stors-am esenţa ca un faur: Noroiul tău. Şi pajiştile-alpine călcate-ncet de vite. departe. jur-împrejur: tăcerea! Tăcerea de din care ai vrea să te salvezi. acum clnd mi te-asameni. toţi. dincolo de ele. Eu. costişe înverzite Şi. d-undeva. Şi totuşi cîteodată se simt. S-ar zice cum că cerul cu-a lui singurătate Se oglindeşte-n apă. mai sus de drumul mare Sunt ferme şi vilcele. păduri in ascultare. dacă rochia-i într-un tufiş se prinde. Sub paşii mei. roş. IV Ah. chiar acuma o ascult . Cind saltă printre arbori cu înverzite salbe.Voi. Şi apa doarme-ntruna imbogaţindu-şi visul: Nimic nu-i întrerupe eterna neclintire. priveşte: l-am transformat în aur. deasupra-mi. din intimplare. departe. încet. Peste gheţarii veşnici în soare aurind. Cea veşnică tăcere şi muntele-n paterea Acelui aer tainic. iu Acolo sus. pătrunde-n cer. Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisul înconjurat de piscuri. un nour rătăceşte Şi adumbreşte faţa acelui lac sever Ai crede că vezi umbra. (254) POEME DIVEKSE E mohorît deşertul înalt. iar stincile străvechi Ascultă-n reculegeri a lor divinitate: Mister sublim spre care noi nu avem urechi. Ca un oftat de clopot din zare. pragul dimineţii Şi-naintînd întruna pe cruda noastră cale Să ascultăm ecouri din Încetată vale. iţi pare că visezi. Să căutăm o clipă spre Răsăritul vieţii Spre-a revedea. Asemeni şopotirii amorurilor noi. la fel cu ceilalţi oameni. POEME DIVCRSE POEME DIVERSE CHARLES BAUDBLAIRB POEME DIVERSE Nu-i aşa câ-i plăcut.

Cînd cerul şi pămîntul se-mbrăţişau discret: O duminică-naltă. Cind-gloata se desface de-al străzilor magnet. bătrini şi tineret. Se-ndreaptă către slujba ce-acum se pregăteşte. Se umple de tăcere şi capătă fiinţă. şi iată de tine n-au habar!» Căci obosit de lume. iartă-mă. Săracu-i trist şi e supus. Cu elegantă pompă. ai trecut. cu ochii-i. de zicerile amare. din ceruri. gătit sărbătoreşte. ( 256 ) POBME DIVERSE VI Ştiu. E ea. ades Odinioară-n clipe goale. Să se-nconjoare acuma de taina cea profundă. Ferestrele-au rămas închise. Fiinţa ta mondenă mişcată-i in adine . să cate spre azur Şi să se adreseze Celui fără-contur Spre-a dărui iubirii. cu speranţele pierdute. Plimbîndu-ne în seara caldă: Că-i o plăcere de nescris Să-asculte-aşa o serenadă Cînd chiar plăcerile-s plictis. Prin cîte-un sat mai mare. Stăpîne. suflet de poet. bâtrîna bocitoare Muză-a sărmanilor. Fu nevoit. Ne Incintă cu dulce vers! Dar. Vecinilor nu spună: «Doar cerul îl iubesc». Ci Domnului să zică: «Dă-mi pacea ta fecundă!» La fel. închis de preot. Care pătrunde-n toate adine.Afară fredonînd uşor Precum un monoton tumult Pe care-n mtne-1 port cu dor. îndurare. tu. Nu mă iubeşte nimeni. (255) CHARLES BAUDELAIRE Şi m-am gîndit atunci la clte Un bun prieten mi-a fost spus. dumnezeieşte. Privirea să-şi închidă cind toate îl privesc. stă templu-n năzuinţă. adesea. Aceste melodii umile Minuni sunt inimii sihastre Şi ele vin către febrile Şi grele simţurile noastre. Ingrat! dar cine poate şti Cit am visat la cele zise De bunul meu amic Henri! Vai! n-ai plins pentru altul nici pentru tine chiar? Nu te-ai rugat la Domnul: «Tu. mi-e inima de ciine! Toţi m-au corupt. Clopotniţa vibrează lansînd acel verset. c-un soare ce-aureşte. Cind peste-acoperişuri coboară noaptea-ncet.

şi poartă. desigur. Baudelairc ( 257 ) CHARLES BAUDELAIRB Chiorîş la toţi se uită ciudata ei făptură Sub gene lungi. plăcere-n gîflire. se-adună un suspin! Cucernicia. umbroase. Şi i-a scăzut şi foamea. aceasta. Şi-i bine că adesea nu are-o para chioară Ca umerii să-şi ungă şi-apoi o subsuoară: O ling eu pe tăcute cu şi mai multă-ardoare Decit Magdala-n patimi a' Domnului picioare. Ne-mpiedecînd. nici eu! Douăzeci de ani. de clopote ce plîng. In inima prea tristă odorul îmi ascund. cum îngerii avură. buclă-n buclă. De o-ntîlniţi.. ar rlde de-aş cuprinde Ungă infama asta pe-acel modest Tartuf. mă vrea. bizară şi împopoţonită Pe-o mizeră stradelă. prea-bunul. 1-a folosit mai mult Decit savantul. o zi de duminică! VII Eu nu am ca metresă ilustră o leoaică: Şi-mi dărui puritatea la o mahalagioaică. doar. Să n-azvîrliţi. Şi totuşi noaptea-ntreagă mă trage peste ea Şi sunt ca pruncul proaspăt: o sug. < 258 ) POEME DIVERSE Ei. care-mi vînd gindirea spre-a fi celebru. de scîrbă.uf! S-a viciat. noaptea.De sunete de orgă. Crezind că văd alţi doi ochi in uliţele-afunde. Eu. spre margini. Privirea sa ebree n-o vor uita. Ba chiar. rătăcită. deci. Pantofi. plăcîndu-i seul. 18 Ch. trăznita. o muşc. săruturi amoroase Să plouă-acum pe fruntea cea cheală-ntre cheloase. ce-o condamnară greu. luminoasă. iată. I-e frică de-ntuneric şi crede în strigoi. iar ochii-s brilianţi Cînd ii apar din noapte defuncţii săi amanţi. atit. ea sufletul îşi vinde Şi Dumnezeu. în tine se ridică Desferecînd din vreme trecutul tău senin.. Şi-n miezu-i. avizii. Fiind prea primitoare cu falşii săi eroi. pe-al cărţilor tumult. Căreia chiar Famina.. spre-a-şi cumpărare. Neliniştiţi sunt ochii-i de-a lungul nopţii crude. Şi-n inimă. perucă: Pe ceafa ei cea albă curg plete.. deodată. da! boema asta e tot ce am mai bun: . Nesuportînd pe cei ce au ochiul furibund. Sărmană creatură. zeiţă şi iscoadă. înjurături spurcate Spre faţa prea fardată a bietei nespălate. I-a poruncit a-şi scoate juponu-n plină stradă. plinea cea veche prin spitale. De-aşa sughiţuri aspre nu poate să respire. obrajii i-au căzut De fiecare parte i-atîrnă peste gît. Ci ochii toţi. Şi bănui din aceste scurte-opintiri brutale C-a ros. In jos ţinlndu-şi capul de porumbel rănit Tirîndu-şi prin noroaie călciiul dezgolit.

Sezon de reverie cînd Muza sta din şopot O-ntreagă zi s-audă bătaia unui clopot.E perla mea. regina la care mă supun. — Care din noi atunci — ah. Stă cu bărbia-n palmă ne mai avînd ce face. Cînd fierbinţeala zilei sau picla toamnei reci Iradiau spre ceruri trăirile lor seci. care-au trecut alene Obişnuindu-mi gura cu sărutări viclene Tu îngrijeşti un dor călugăresc — Orgiei preoteasă ai fost. atom. Noi ne tiram tristeţea ş-acel dezgust ateu. cu mult mai lustruite. Precum aceste ziduri ce mari tristeţuri au. Cînd chiar Melancolia. atunci. Făcînd să somnoleze-n balcoanele propice Adolescenţii care mai ieri jucau arşice. — . cînd plumbii se turnau. la prînz. Ce-a oamenilor piele frecatu-le-a mereu. încovoiaţi sub cerul pătrat. IX Tu. adolescenţa — Precum o oboseală nu i-a simţit prezenţa — Ochiul pierdut în zarea posomorîtă-a verii Sau in înmărmurirea zăpezii. cind totul tace. prea-credincioaso. (259 ) CHARLES BAUDELAIRE lăsîndu-1 pe şcolarul. Bind. M-a legănat adesea pe sînu-nvingător Reincălzindu-mi firea cu mucedu-i amor. un lapte de aspră-nvăţătură. — Tirîndu-se abia şi precoce-n plictiseli. A coborît de tlnăr la ale lui infame. Alungi. cu toţii. Şi imbrăcată-n antic strai grecesc. vni Aicea zace cel ce prea mult iubit de dame. Auzu-avid şi sincer. da. privit cu ură. sonor. Profesorii ce nu se-mpăcau cu-a voastre rime. Să-şi urle bucuria in grai latin. — sterilă voluptate. — şi supt în hăituiala. stigmatul alarmant Pe care chiar virtutea cu plugu-i 1-a-mplîntat In plntecul matroanelor. zece ani. ţi-aduci aminte!? Iar astăzi. Imberbi. E mult de-atunci dar vremea aceea ne-a marcat: Voiam să spargem sensuri la dasicu-nchistat. de-acum învingător. în bănci mai învechite Decît acele lanţuri. — Şi serile bolnave şi nopţile fierbinţi închipuite fete care te scot din minţi. Ivindu-se-n oglindă. Ecoul unei cărţi sau un strigăt de răscoală? Era mai ales vara. Se prăbuşeau ridicol sub ale noastre scrime. neplăcindu-ţi adincurile-ţi sfinte Să-nmugurească într-un pui de om. De zece ani încoace. — Cind ochiul e albastru şi nu religios Ştiindu-se oricine obscen de dureros. — să nu-1 sperii. Cu fruntea transpirată-n ascunse lîncezeli. nobilă femeie cu timpu-n apogeu Fără-a gindi prea multe dormi sau visezi mereu.

domoale circumstanţe. cînd moale~i neputinţa. Fie sub naltul soare al zonelor'alese. ispită. iubite. — Să-njunghiem deci răul. dulce hău. proscrişi. de-un demon dăruită: — Spre marea voluptate se trece prin durere. I-aţi dat drept sfat sonete. mereu însingerata. In trîndăvia rece cînd brumele se coc. mistice madrigale. XI Cit va dura. Cum unei cărţi deodată esenţa-i presimţii. Readucind în inimi divinul dor vrăjit. Se prăbuşeşte zilnic. mereu! . am perfectat. atent Privind la o fantomă cu multele-i momeli. — Apoi. Eternă legănare a valurilor dese. — Ce de plăceri viclene descoperă ştiinţa. Răspunse el: — O. mereu fără sfirşit. ce-n cădere. Destinul lor: să fie de-aceleaşi boli marcaţi. — Şi rugăciuni şoptite. imbrăţişind săgeata.— Sub fumul de trabuce tavanu-acoperind. — O carte voluptoasă. fructele lor coapte. — Ce seri italiene. — amorul tău? Se alinta copila-n clar de lună. bruna mea stăpînă. ce nu ştiu de-a rămas. Iar inima străpunsă. Născinde orizonturi. — Aşa a fost conflictul. infiltrată cu-ncetu-n mici etape în mine. — Eu răsfoiesc misterul alene se ivind Din cartea asta scumpă mult celor renegaţi. Poet! o-njurătură-i. Şi setea ridicindu-şi mereu tot maţ* bizară. Eliza. l-aţi pregătit cu stanţe. sau. Eu am purtat in suflet povestea cu-Amaury. prăpastia-mi place'. a lor nubilitate. ( 261 ) CHARLESBAUDELAIRB Se dăruie sărutului şi-l cere Mereu. din jilţul ei de nori. Şi lunga împletire a frazelor-cabale. Şi amintiri defuncte cu-nvăluiri molcume. mereu! Cind totul doarme-n preajmă. Privindu-mă-n oglindă. Revarsă-n valuri moscul: cădelniţînd candori. prin zile. ♦ (260) _______________________POEME DIVERSE__________________________________ — Adincul meu muncindu-1 emoţia amară. fie-n adincul unui azil retras. Abisul mistic este de indoială-aproape — Beţia. — Cînd mohorîta Venus. Mereu. Căci mîinile-i şi ochi-i. Ca vasele cu fiere-s. — ncolăcindu-se-n plăcere. poate-un compliment? Eu sunt în faţa voastră ca un amant. Au farmece ascunse. puternice-amăgeli. căci răul prin rău piere. Mi-a descifrat sublimul suspin al lui Rene. miasme şi parfume. — Am absorbit. — Fie-n răgazuri surde a' zilelor de foc. le bei cu ochii-nchişi.Ah. A vrerii artă crudă. — Toţi cei iubiţi.

cel mai mare. in timp ce eu. şi mîndru sunt. cum zic unii! Duduiei Fanny. Şi-ndrăgostitul ce se dăruieşte. A tristelor lui vorbe. va-nvinge Bruandet! XVI VERSURI LĂSATE UNUI PRIETEN ABSENT ORA S. XIII Da. — La fel domnului Scriitoru Şi. dar şi mincare. comoară preţioasă. natura. minune. fireşte! XIV MONSELET PAILLARD VERSURI PENTRU PORTRETUL SÂU Toţi îmi spun micul motan. Ca un flacon parfumul îşi goleşte Mereu. Păzindu-şi amintirea. Cum cineva in Africa Atena veche-ar căuta. proştilor. ce-i duc doru'! XVII SONET. LA HERMITAJ Nu te-am găsit! Am fost la tine Spre-a auzi-un cuvint de bine. Cititori. de-a mea vină. de-o fi. citi vor fi. . aş spune. vreau să vă văd golite Mereu. spune-i tu (Ea nu iţi va răspunde nu. farmecul tău e chiar arhitectura: E. SCU7. <262) POEME DIVERSE Cer de-azur. ce-o mingiie şi-o doare. cel mai cast amor. Doar n-o salută yrun măgar!) Omagiul meu de cărturar. zău. Ea caută ecoul. Eu te-nfloresc. cum e cascada. Carafe dulci. Intre sălbateci. deci. Şi-a nu uita durerile primite. natura frumosu-1 podobeşte. in carantină. Şi cum. Doar in ochii mei aflaţi. Căci. mereu! Da. Voi sta. prefer nebunii: Eu. muşcaţi-mi coada! XV E chiar seducător ciudatul tău proiect — Dar din toţi. Femeiuşte elegante Vin la mine apetisante: Sunt un paşă năzdrăvan. sigur. oricind. columbe zburătoare Chemindu-se-n pădurea deasă. mereu! XII tn mijlocul mulţimii atit de schimbătoare.Iar eu mai zic: — Spre-a-mi podobi cel rău. ( 263 ) CHARLES BAUDELA1RE Plăteşte zel.1NDU-SE DE A NU PUTEA INSOŢ] UN PRIETEN LA NAMUR Fiindcă mergi spre-oraşul care. De vreţi să mă-nfricoşaţi. Jeannei. Stind bine-n ziduri încastrat. ea frumuseţea.

... 170 236 9 108 162 166 . Cintec de după amiază Cintec de toamnă . Beţia Îndrăgostiţilor Binecuvintare ...... ce mult îmi place Acelui domn zburdalnic..... . (Aşa..... Beatrice.. 232 Balconul. premiul Romei nu-1 deţine.. INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR (după titlu) Abel şi Cain..50 124 163 152 .... Amorul şi craniul..... Abisul . Butoiul urii .6 94 100 Capacul ... El.. Avertizorul ........... .. Bruxelles.....-n inălţime-i Cit piramida lui Keops! XVIII Domnului Auguste Malassis Strada Mercelis Trei-zeci-şi-cinci bis.. Cer tulbure. Rops.......... (Recomandată lui Anoste La poştă.... ...... Bătrinelele. .. te rog.. încearcă-ţi toată elocinţa La scumpul Coco-Malperche. 188 . Adică unui factor Versificator)........ Cejuri şi ploi... Talentu-i.... ...Faimosului poet castrat.. .... . însă. .. Apusul soarelui romantic Armonie de seară. Albatrosul .. precum chiar eu aş face!) Să-i spui. Cartier Ixelles.. 65 .. Alchimia durerii Alegorie.. Bufnijele. Ceasornicul Cei şapte bătrini Cele două surori Celei prea vesele ... Călugărul nevrednic ...Călătoria.. Dacă-n vacanţă-ţi duci fiinţa Spre a gusta ce nu mai e. Către cititor ...

.................Clopotul dogit .............) Jocul .L___...... 60 Fărămituri.......................14 Făclie vie....... Imn... Intreaga-i frumuseţe ..................................... ..............71 Frumuseţea... Imn Frumuseţii ..... ............................ .......110 Idealul ............. *..............192 Femei osindite.138 Examen la miezul nopţii......107 Havuzul............ In inserare ..........................) ...... ....................... 135 Departe mult de-aici.19 Epigraf pentru o carte condamnată........ 10 132 ....... .......... • ............................................... Izvorul de singe ...... (Inveşmintată-n văluri............ ................137 Duellum........ 58 ...........98 Groază plăcută..238 181 18 3 114 122 160 197 68 140 82 78 101 62 77 46 (26S) _________________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________ Dans macabru.......... tnlâlţare .........................49 Duşmanul....216 Gravură fantastică............................109 Gustul neantului ......................................■............. ........ ........ 73 112 161 ... Convorbire intimă..........203 Heautontimorumenos........................... Confesiune ......................................246 Femei blestemate...228 Farurile.........39 134 .. .. ........ .......)....... .......26 Glasul..... Invitaţie la călătorie Iremediabilul....... ..158 Frumoasa navă......................44 Domnului Eugene Fromentin a propos de un nepoftit care se considera prietenul său............ ..........223 Don Juan In infern......234 De profundis clamavi....... ..... 27 206 ...................... 31 ..............227 (Eu n-am uitat vreodată...... (Cum stăm in noapte lingă..24 Dragostea in minciună..........

.................246 Luna jignita........214 Pedeapsa trufiei.......... 142 Pierzania.......)....213 Lui Theodor de BanviUe...........260 Monstrul (sau "însoţitorul unei nimfe macabre).......176 Moartea sărmanilor......................................................................164 Ochii Berthei...............11 Lepădarea Sfintului Petru...........................................189 Uthe....................................................233 ......12 (Mi-eşti sfintă tot la fel cu..........97 Mortul vesel..........................222 Laude Franciscăi mele...88 Monsetet Paillard........................199 Poeme diverse. 120 Legături tainice... m Închisoare...................23 Orbii.................................172 Lola de Valence................242 Pisica......................34 (Păstreaza-aceste versuri.....219 Răzvrătitul...........208 Mormînt ................................................................48 Pisica gindului............................................ 21 (2*7) t __________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________ Parfum exotic....69 Podoabele......155 Omul şi marea..........50 (Prea bunei slujitoare.......................................................................................................... Răscumpărarea............20! (Mi-e scumpă amintirea)...........54 O martiră.....154 Pipa.......99 Motanii...........(266) INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR La debutul Aminei Boschetti.......93 Muza bolnavă.......................... frumoasă.............................54 IV Portretul......96 Neprevăzutul................................................. 17 Muzica..................................230 Masca...........36 Moartea artiştilor...95 Pipa păcii. a lui Eugene Delacroix.........................53 UI Cadra.............................................................................................252 Posedatul........................................106 O călătorie in Cythera.205 O fantomă...139 Promisiunile unui chip .........................■.........................................................................................)......168 Lesbos........) .............196 Litanii către Satan.................................................29 Metamorfoza vampirului..128 Otrava..........178 Moartea îndrăgostiţilor............................................... .............................217 Obsesie...85 Lebăda........................................................................................................................................16 Muza venală........ 207 .......................... 25 Peisaj........ .................................................................................................................................56 Pe ceaşca............53 I Tenebrele............... ....... ....................67 O viajă anterioară...................................177 Moesta et errabunda................ ■ ■ ..................................................................53 II Miresme....................................................................33 Parul........241 Madrigal trist.............................

................179 Sisina .....75 Zădărnicii...104 Spleen (IV)..................130 Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie......87 Unei madone....103 Spleen (III)........199 Poeme diverse....................129 Un hoit r.........242 Pisica......................90 Sufletul vinului..............144 r ___________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_________________________ Parfum exotic..25 Peisaj......235 Remuşcare postumă...................... .......... ......... Răscumpărarea.............................................................................34 (Păstreaza-aceste versuri.......50 (Prea bunei slujitoare..............\.......95 Pipa păcii........219 .......................37 Ţiganii peregrini....................59 <Ţl-ar place................................105 Sticluţa..........47 Reversibilitate.)....................................Reculegere.............180 Zădărnicie..141 Visul unui curios..........................212 Vinul asasinului........................80 UneiNjalabareze.............................................240 Scheletul truditor ..........................................252 Posedatul...237 Tristeţea lunii......................................................... frumoasă........................................................................)..............139 Promisiunile unui chip .................................................■.......................................84 Sonet de toamna................ 40 Tlnguirea unui Icar..............................225 Unei cerşetoare roşcate................................................ ........... a lui Eugene Delacroix............................................... .......220 Unei trecătoare.... in închisoare...................................................33 Parul......................... 28 Vampirul.................146 Şarpele care joacă....102 Spleen (II).......... 207 ..................................56 Pe ceaşca......................\ ........9.....20 Zori de spirit........................214 Pedeapsa trufiei...................................117 Spleen (I). ................ 64 Zorii zilei...1 Soarele .................. ............................ .... ce-i vei spune.........................................149 Vinul peticarilor....................... .....................48 Pisica gindului..155 Vis parizian..............249 Sed non satiata.......... toji bărbaţii................................... ........ oare)................................................57 Sflrşitul zilei..............................................................................61 Ruga unui păgin.....147 Vinul singuraticului.........92 (268) INDICB ALFABETIC AL POBZIILOH (Tu.....118 Unei creole.......................) ... 142 Pierzania.............................69 Podoabele.22 Un cabaret vesel................42 Uriaşa.........................................................................................................45 Versuri pentru portretul domnului Honord Daumier...«..............................154 Pipa............................................66 Strigoiul..........38 Semper eadem..........................................................

....................................................59 (Ti-ar place....130 Schiţă pentru un epilog la a doua ediţie.......................84 Sonet de toamnă.............249 Sed non satiata......147 Vinul singuraticului............\.....................104 Spleen (IV)........... ce-1 vei spune...............220 Unei ttvscătoare..............80 UneiNjalabareze..................................................Răzvrătitul....240 Scheletul truditor .............129 Un hoit r......................... oare)......................105 Sticluţa............212 Vinul asasinului..................................................... .........\ ..............47 Reversibilitate.................................................180 Zădărnicie..............................146 Şarpele care joacă........................................ toji bărbaţii.........149 Vinul peticarilor......................237 Tristeţea lunii.................................225 Unei cerşetoare roşcate...............235 Remuşcare postumă.....75 Zădărnicii....117 Spleen (I).......................................38 Semper eadem..........................................................22 Un cabaret vesel...1 Soarele ..................9.........................................................42 Uriaşa..155 Vis parizian..............................................102 Spleen (II)..........................................233 Reculegere....................66 Strigoiul.. 40 Tinguirea unui Icar..141 Visul unui curios.......................................20 Zori de spirit...........)............118 Unei creole.......45 Versuri pentru portretul domnului Honore" Daumier...................144 SUMAR INTRE DUMNEZEU §I SATAN OPERA LUI BAUDELAIRE TABEL CRONOLOGIC XIV XIH I INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE XVI CĂTRE CITITOR 3 SPLEEN ŞI IDEAL 5 IMAGINI PARIZIENE 115 VINUL 145 FLORILE RĂULUI 153 RĂZVRĂTIRE 167 MOARTEA 175 EPAVE 187 GALANTERII 202 INSCRIPŢII 211 PIESE DISPARATE 215 BUFONERII 221 ALTE FLORI ALE RĂULUI 226 POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ 239 FĂRĂMITURI 247 POEME DIVERSE 253 INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR 265 ............. ....92 (268) INDICB ALFABETIC AL POEZHLOH (Tu.................................................................................................................................. 28 Vampirul........................ ................179 Sisina.................64 Zorii zilei.....................57 Sflrşitul zilei....................................................................37 Ţiganii peregrini....103 Spleen (in)..■.....................61 Ruga unui păgin..................................................87 Unei madone.................90 Sufletul vinului....................................

Baudelaire a enunţat principiile creatoare ale poezie. spirituale. ca pe o corespondenţă a cerului». p. 4<Dp — 5 SUMAR INTRE DUMNEZEU 51 SATAN I OPERA LUI BAUDELAIRE Xffl TABEL CRONOLOGIC XIV INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE XVI CĂTRE CITITOR 3 SPLEEN §1 IDEAL 5 IMAGINI PARIZIENE 115 VINUL 145 FLORILE RĂULUI 153 RĂZVRĂTIRE 167 MOARTEA 175 EPAVE 187 GALANTERII 202 INSCRIPŢII 211 PIESE DISPARATE 215 BUFONERII 221 ALTE FLORI ALE RĂULUI 226 POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ 239 FĂRĂMITURI 247 POEME DIVERSE 253 INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR 265 Charles Baudelaire B 31 Florile răului: Versuri /cuvînt asupra ediţiei. p. Baudelaire a enunţat principiile creatoare ale poeziei moderne de la simbolism la suprarealism. semnele sensibile ale unei lumi în acelaşi timp anterioare şi ideale care nu este supusă fatalităţii păcatului si necesităţii suferinţei. Solitar dar solidar. acest nemuritor instinct a! frumosului care ne face să considerăm pămîntu! şi spectacolele sale ca pe o vedere de ansamblu. cu alţi oameni pe care Ti invită să întrevadă «splendorile situate dincolo de mormînt». spirituale. Copertă şi prez.: Hyperion.Charles Baudelaire B 31 Florile răului: Versuri /cuyînt asupra ediţiei. culegerea poetică «Florile răului» (1857) a marelui poet francez (1821 — 1367} a manifestat cel mai bine «acest admirabil. cu alţi oameni pe care îi invită să întrevadă «splendorile situate dincolo de mormînt». \n serviciul acestei «arte pure». B 4703010200 —128 M 756(10) —91 112 —91 CBB 84. acest nemuritor instinct al frumosului care ne face să considerăm pâmîntul şi spectacolele sale ca pe o vedere de ansamblu. de Radu Cârneci. Copertă şi prez. — Ch. 1991. 296 ISBN 5-368-01026-5 Gînditfc timp de cincisprezece ani. grafică de Gheorghe Vrabie. In serviciul acestei «arte pure». 4<Dp — 5 . Demersul poetului este de a regăsi în viaţa de toate zilele insolitul. fr. Pref. 296 ISBN 5-368-01026-5 Gîndita timp de cincisprezece ani. indice alfabetic şi trad. străin totuşi cultului parnasian al formei si al «artei pozitive» a realiştilor. indice alfabetic şi trad. fr. B 4703010200 —128 M 756(10) —91 112 —91 CBB 84. Baudelaire pune «magia sugestivă* a unui limbaj şi a unei metrici extrem de riguroase. ca pe o corespondenţă a cerului». 1991. de Radu Cârneci. culegerea poetic& «Florile răului* 0857) a marelui poet fratacez (1821 — 1867) a manifestat cel mai bine «acest admirabil.: Hyperion. — Ch. Baudelaire pune «magia sugestivă» a unui Hnbaj ţi a unei metrici extrem de riguroase. Solitar dar solidar. grafică de Gheorghe Vrabie. tabel cronologic. străin totuşi cultului parnasian at formei şi al «artei pozitive» a realiştilor. din 1. de Mihai Cimpoi. tabel cronologic. de Mihai Cimpoi. Pref. din 1. moderne de la simbolism la suprarealiştii. Demersul poetului este de a regăsi în viaţa de toate zilele insolitul. semnele sensibile ale unei lumi în acelaşi timp anterioare şi ideale care nu este supusă fatalităţii păcatului ţi necesităţii suferinţei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful