Exercitiul Fizic Terapeutic

Dr Suciu Oana

• Exerciţiul fizic este constituit dintr-o serie de tehnici, cu structură completă, atât în plan structural cât şi procedural, cu rol în urmărirea şi realizarea obiectivelor kinetoterapiei. • EFT este format din trei elemente:
– Poziţia de start şi mişcările efectuate din această postură, denumită ―activitate‖-A – Tipul de contracţie musculară: izometrică, concentrică, excentrică, denumită ―tehnică‖-T – Elementele declanşatoare cu scop facilitator sau inhibitor-E ATE -Şcolii de Kinetoterapie din Boston

iar amplitudinea mişcării se va menţine sau va redeveni normală . pentru refacerea circulaţiei. redoare sau incoordonare spre exerciţiile care cer forţă. de la stadiile cele mai joase de forţă musculară.Principii de bază ale exerciţiului terapeutic • Exerciţiile se execută lent. ritmic • Exerciţiile trebuie să se bazeze pe poziţii de start stabile. • Nu se vor sări aceste etape ! • exerciţiile de tonifiere musculară să se execute întotdeauna pe toată amplitudinea de mişcare articulară posibilă • Cu cit un exerciţiu a cerut o contracţie musculară mai intensă. fără bruscări. solide. • exerciţiu trebuie să se execute în limitele maxime posibile ale unghiului de mişcare a segmentului intra în acţiune toate fibrele musculare. menite să faciliteze travaliul muşchilor si să permită apoi o recuperare cât mai bună a acestui travaliu • Progresivitatea exerciţiilor va fi lentă. amplitudine sau coordonare aproape normale. cu atît pauza de relaxare care urmează va fi mai lungă.

corpul stă drept. avînd vîrfurile „În atârnat" : picioarele. bărbia orizontală. genunchii întinşi. umerii Poziţia de start I. „privesc" înainte. “ În şezând": subiectul este aşezat pe un scaun. . Tot corpul este relaxat. cu palmele „privind" coapsele.Ortostatică: poziţia este verticală. degetele flectate. privirea înainte. uşor îndepărtate. în poziţie intermediară. să asigure flexia şoldului şi genunchiului la 90°. mâinile care prind bara pot avea poziţii pronate sau supinate. dacă poziţia este luată la marginea patului sau saltelei. picioarele sînt în afară. sau pe suprafaţa de sprijin cînd încep exerciţiile. braţele susţin corpul şi sînt întinse. corpul se sprijină. pe care Culcat (decubit): cînd este dorsal. picioarele sînt apropiate. capul. fiind uşor îndepărtaţi. Poziţii fundamentale coborâţi. genunchii uşor îndepărtaţi. picioarele pe podea. picioarele „privesc" drept înainte. în funcţie de caz. membrele superioare de-a lungul corpului. ca la poziţia ortostatică. a cărui dimensiune trebuie „În genunchi”: totul ca la poziţia ortostatică pînă la genunchi. capul se sprijină pe o pernă mică. trunchiul şi braţele. în sus. în general. braţele atârnă pe lîngă corp. în flexie plantară. nu ating solul. picioarele sînt în flexie plantară maximă. cu palmele privind coapsele.

flexie din şold cât permit ischiogambierii) • aplecare în faţă (flexie şi de coloană. şi din şolduri. palmele „se privesc") • trunchiul înclinat înainte (coloană dreaptă. fără a fi încărcat) • stând cu picioarele îndepărtate • stând cu picioarele ―în linie". unul înaintea celuilalt • stând pe vârfuri • stând „în fandat" (în faţă sau în lateral) • stând „în ghemuit" .II. Poziţii derivate Ortostatism • membrele superioare ridicate (braţele pe lîngă ureche. cu membrele „în atârnat") • înclinare laterală (combinată de obicei cu mâna ipsilaterală în şold) • stând în unipodal (piciorul liber în aer sau pus pe un suport.

între coapse (coapsele îndepărtate. braţele atârnă prin lateral de coapse) – trunchiul aplecat. trunchiul aplecat în spate şi sprijinit de braţe. Poziţii derivate Şezând • Schimbând poziţia braţelor • Schimbând poziţia trunchiului: – trunchiul aplecat pe coapse (coapsele apropiate.II. cu gambele încrucişate . membrele inferioare întinse • Schimbând poziţia picioarelor: – cu genunchii depărtaţi (picioarele „privesc" înainte) – călare pe scaun (bancă) – şezînd pe podea. cu genunchii întinşi (picioarele flectate plantar sau cu degetele la zenit) – Şezând pe podea. cu genunchii flectaţi (picioarele pe sol) – şezînd pe podea. prin lateral de coapse) – şezând pe podea. braţele atîrnă.

cu genunchii flectaţi . degetele la zenit) cu genunchii îndoiţi şj bazinul ridicat cu membrele inferioare drepte. cu variantele ei – Schimbând poziţia picioarelor • genunchii îndepărtaţi • şezutul pe călcâie (picioarele în flexie plantară sau cu glezna la 90) • pe un genunchi postura culcat: decubit dorsal.II. ventral (poziţie pronă) şi lateral – Schimbând poziţia braţelor — a se vedea variantele posturii ortostatice – Schimbând poziţia picioarelor • • • • picioarele îndepărtate (genunchii întinşi. ridicate la zenit poziţia laterală. Poziţii derivate „În genunchi" : – Schimbând poziţia braţelor"— vezi variantele posturii ortostatice – Schimbând poziţia trunchiului: • „patrupedia" (poziţia pronată pe genunchi).

II. • — apucând cu o mână supinată şi alta pronată • — apucând cu palmele faţă în faţă Cele mai frecvente posturi utilizate în cadrul metodelor de facilitare sunt: decubit lateral. decubit ventral cu sprijin pe coate. patrupedia. ―în genunchi‖. poziţia şezând. Poziţii derivate „în atârnat" : • Schimbând poziţia picioarelor – cu genunchii flectaţi (picioarele pe sol sau în aer) – cu picioarele în sprijin pe o bară inferioară şi corpul arcuit înainte • Schimbând priza mâinilor. ortostatismul . se realizează câteva variante posturale : • — apucând cu mâinile în pronaţie • — apucând cu mâinile în supinaţie .

tendoane şi articulaţii şi stimularea extero şi telereceptorilor Tehnicile FNP se împart în funcţie de cele 4 stadii ale controlului motor: mobilitate. mobilitate controlată. stabilitate. excentrice Contracţii izometrice Pentru promovarea unui tip de contracţii au fost imaginate o serie de tehnici de facilitare neuromusculară proprioceptivă Facilitarea neuromusculară proprioceptivă reprezintă uşurarea sau accelerarea răspunsului motor voluntar prin stimularea proprioceptorilor din muşchi. abilitate .Tipurile de contracţii musculare • • • • • Contracţii izotonice: concentrice.

favorizează mobilitatea compresiunea favorizează stabilitatea rezistenţa maximală se raportează la forţa actuală a pacientului. comenzile vor fi mai blânde. deoarece controlul vizual poate el însuşi înlocui controlul proprioceptiv. Aceste schimbări vor permite pacientului să execute antrenamentul pe perioade mai lungi de timp.Tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă(FNP) de bază sau fundamentale: • priza mâinilor – – presiunea manuală pe masa musculară/ tendoane reprezintă mecanism de facilitare a contracţiei musculare trebuie să fie fermă. apoi cel proximal. clare. secvenţialitatea normală a acţiunii musculare . pe înţelesul pacientului având rol stimulant asupra activităţii urmărite. Pacientul va urmări cu privirea în permanenţă mişcarea. Ca tehnică. cât şi rezistenţa musculară. fiziokinetoterapeutul execută tracţiunea (alungirea muşchiului) care provoacă reflexul de contracţie şi în acel moment pacientul îşi începe mişcarea tracţiunea . reflexele de postură şi echilibru vizualizarea directă a mişcării • mişcările de decompensare reprezintă trecerile de la o tehnică la alta. având scopul de a reduce sau evita oboseala. crescând atât forţa . Creşterea forţei musculare se poate obţine prin: – – – – ‖iradierea‖ influxului nervos de la musculatura puternică spre cea slabă (de obicei componenta proximală este mai puternică decât cea distală) iradierea de la un membru sănătos către membrul bolnav-rezistenţa se aplică de la segmentele mai puternice spre cele mai slabe. Începutul oricărei acţiuni de mişcare îl face mişcarea de rotaţie. (schemele de extensie-flexie ale membrului sănătos pot induce iradierea pe membrul slab) reflexele de bază tonice ale gâtului şi cele labirintice. reflexele primitive de flexie şi extensie. dar să nu producă durere sau să împiedice amplitudinea completă de mişcare Comenzile trebuie să fie ferme. • comenzile şi comunicarea. care odată rezolvată va permite trecerea la cea distală. . – • • • • • • Întinderea. determinată de repetiţiile unei mişcări contra rezistenţă.scurte. după care intră în mişcare segmentul distal.Antrenarea controlului motor se începe cu componenta proximală. Întărirea. determinând o iradiere a influxului nervos de la grupele musculare puternice din cadrul unei scheme de mişcare spre grupele slabe. În cazul pacienţilor care prezintă dureri.

Tehnici FNP speciale cu caracter general • • • • • Inversare lentă Inversare lentă cu opunere Contracţii repetate Secvenţialitatea pentru întărire Inversarea agonistică .

contracţie • Stabilizarea ritmică .Tehnici FNP speciale pentru promovarea mobilităţii • Iniţierea ritmică • Rotaţia ritmică • Mişcarea activă de relaxare opunere (MARO) • Relaxare.opunere • Relaxare.

Tehnici FNP pentru promovarea stabilităţii • Contracţia izometrică în zona scurtată • Izometrie alternantă • Stabilizare ritmică Tehnici FNP pentru mobilitatea controlată • Inversare lentă • Inversare lentă cu opunere • Contracţii repetate • Secvenţialitate pentru întărire • Inversarea agonistică Tehnici FNP pentru promovarea abilităţii • Progresia cu rezistenţă • Secvenţialitatea normală .

Întinderea • întinderea rapidă se realizează în zona alungită a muşchiului. Fibrele Ib de la organul tendinos Golgi.„Elementele" facilitatorii sau inhibitorii Elemente proprioceptive 1. având la bază reflexul miotatic (efect +) • întinderea prelungită are un efect inhibitor pentru agonişti. precum şi din fusul muscular prin aferenţele secundare. Acţiunea inhibitorie este mai accentuată pe muşchii tonici decât pe cei fazici (efect -) . prin întinderea tendonului  un răspuns autogen inhibitor (pentru agonişti şi sinergişti) şi unul facilitator (pentru antagonişti)-facilitare reciprocă. – receptorilor periferici din organul tendinos Golgi. cu rol de a facilita contracţia.

ataxie.fiind implicaţi pe de o parte mecanoreceptorii articulari. printro împingere cu mâna dinspre distal spre proximal -creşterea stabilităţii -Nu se indică în proces inflamator dureros articular 5. mecanic sau prin gravitaţie)  facilitarea contracţiei prin recrutare de motoneuroni alfa şi gama. iar pe de altă parte întinderea muşchilor periarticulari (reflexul de întindere) . fie de către fiziokinetoterapeut.presiuni ferme pe suprafeţele articulare. tracţiunea. se asociază cu tehnici de mobilizare articulară . pe tendonul lui. kinetoterapeutul tracţionează în ax. copii mici 4. fie prin posturare: ortostatism pt MI. Nu se recomandă în sindromul de neuron motor central. telescoparea sau compresiunea . patrupedie pt MS. atetoză sau Parkinson Trebuie evitate reliefurile osoase Evitare în atetoză. greutatea corpului.2. rezistenţa (fiziokinetoterapeut. cu rol facilitator asupra muşchiului agonist şi inhibiţie muşchi antagonist recomandat vibraţia pe muşchiul alungit (sumarea efectului cu reflexul miotatic) şi să poziţionăm capul pentru declanşarea reflexului tonic al gâtului.mărirea amplitudinii de mişcare . vibraţia pe corpul muscular. inversă telescopării. ataxie. • Date tehnice: – – – – – – vibraţia de 100 Hz nu trebuie să depăşească 60 secunde nu trebuie repetată prea des într-o zi trebuie evitate zonele dureroase şi în general acele zone contraindicate şi la masaj. 3.

Căldura neutră (Rood) pentru relaxare şi scăderea durerii Local (şal. Rood (răsp optimal după 30-40 min).Elementele exteroceptive: • atingerea uşoară se realizează manual sau cu un calup de gheaţă deasupra corpului muscular – – mai ales la musculatura feţei şi pentru musculatura distală a membrelor la adulţi.receptori (canale semicirculare. Cu prudenţă la copii mici şi pers cu afecţ neurologice importante. Efectul este de scădere a tonusului muscular paravertebral şi totodată. rostogolirea ritmică şi balansarea ritmică în plan orizontal sau vertical au rol inhibitor asupra tonusului muscular (relaxare).tract vestibulospinal medial: canale semicirculare  impulsuri excitatorii şi inhibitorii musc axială 7. în funcţie de zona de aplicare. Periajul se face de la proximal spre distal. contraindic în musc spastică • – – – temperatura . La restul segmentelor nu are valoare Aplicare imediată a contrarezistenţei pentru întreţinerea contracţiei • – – periajul –M. de relaxare generală. II. medială  măduvă . prin utilizarea excitantului cald. creşterea sensibilităţii reflexului miotatic şi pentru reducerea sudoraţiei în zonele distale ale membrelor.se face pe suprafaţa tegumentară funcţională sau pe tegumentul de deasupra muşchiului care urmează să fie stimulat. de la cervical spre lombar. Periajul este folosit în trei scopuri: scăderea intensităţii durerii. . prin stimularea lanţurilor ganglionare simpatice. blană) – 20-30 min General – băi 34-35  • tapotarea uşoară paravertebrală se realizează prin lovirea uşoară cu podul palmei laterovertebral. otoliţii saculei )  nv vestibular  nc vestibulari cale vestibulospinală laterală. rece sau neutru. diminuând impulsurile venite prin sistemul reticular activator. influenţează contracţia musculară.6.tract vestibulospinal lateral: otoliţi  motoneuroni musc extensoare membre . acceleraţia liniară sau angulară are la bază funcţia sistemului vestibular . durată. suprafaţă. intervenind prin intermediul sistemului vestibular.

III. iar după mai multe repetări. Poziţia patrupedă reprezintă ea însăşi o modalitate de presiune pe tendoanele lungi. cât şi a antagoniştilor. atingerea va fi uşoară sau intermitentă. sprijin cu palma pe o suprafaţă pt flexori pumn şi degete. – în caz de hipertonii. deoarece este necesară facilitarea atât a agoniştilor. plasarea contactului manual se va face cât mai difuz. locul de aplicare şi presiunea exercitată. Elemente combinate proprioceptive şi exteroceptive • contactele manuale – Exteroceptorii pielii deasupra muşchi determ efect facilitator – durată. – dacă se menţine ferm o presiune cu mâna sau policele de la ambele mâini pe tendonul lung al unui muşchi contracturat sau cu tonus crescut de durere  o scădere a tensiunii din zona presată. – Dacă scopul este cocontracţia. . – Dacă scopul exerciţiului este mobilitatea. • presiunea pe tendoanele lungi . Nu se utiliz în hipotonii – Obiect dur în palma hemiplegicului. Contactul prelungit facilitează un răspuns de postură. prin plasare mâinii deasupra agoniştilor. se poate obţine o relaxare locală.

cu rol în coordonare şi pentru refacerea memoriei kinestezice. • Intensit acustice mari. mai ales pentru musculatura feţei şi prin influenţarea sistemului nervos vegetativ. inhibiţie) • văzul. ritmare sonoră mişcări • olfacţia.Elemente telereceptive Nv cranieni  subst reticulată (sinapsă) căi reticulospinale motoneuroni spinali (facilit. • auzul. Acest efect se obţine prin flectarea capului şi poziţionarea lui mai jos decât trunchiul. . imagini mişcătoare cresc stimularea motoneuroni • Muzică lentă linişte  relaxare Elementele interoceptive • Compresiunea sinusului carotidian. – – – efectul depresor asupra tensiunii arteriale rol de scădere a tonusului muscular. cu rol în învăţarea rapidă tehnicilor. culori vii.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful