Cultura- modalitatea de integrare a tinerilor in societate

Socializarea este procesul fundamental de transmitere a culturii si organizarii sociale la generatiile urmatoare asigurându-se astfel continuitatea, stabilitatea si perpetuarea societatii. Învatarea limbii, însusirea normelor si valorilor, preluarea traditiilor comune, valorilor acreditate si credintelor ofera copiilor si tinerilor sansa participarii la viata sociala comuna. În acest fel toti membrii societatii accepta aceleasi valori, folosesc acelea si reguli în stabilirea relatiilor interpersonale sau sociale. Exista mai multe perspective de analiza a socializarii. Psihologic, socializarea este modul de a învata deprinderile de control al instinctelor. Dezvoltarea fara nici o restrictie a acestora s-ar întruchipa într-un comportament asocial opus conduitei sociale. De pilda, psihanaliza concepe socializarea ca proces de instruire a individului cu regulile de comportament social adecvat si în cunoasterea comportamentului deviant pentru a fi evitat. Socializarea îl formeaza pe copil sa însuseasca valorile societatii în termenii de "bun" si "rau" si sa controleze orice înclinare înnascuta catre placeri sau conduite neacceptate de catre societate. Individul traieste permanent tensiunea dintre necesitatea de a-si adapta comportamentul sau la cerintele sociale si impulsurile lui catre acele activitati nepermise social. Socializarea rezolva aceasta contradictie, orientându-l pe individ numai spre normele, valorile si regulile sociale. Antropologii examineaza socializarea în procesele de enculturare, adica actul prin care noii membri ai societatii interiorizeaza toate componentele culturii: limba, traditiile, obiceiurile, miturile, folclorul. Însusirea valorilor si normelor culturii dintr-o alta societate este procesul de aculturatie. Sociologii afirma ideea ca socializarea este actul de pregatire a individului pentru participarea la viata de grup. Oamenii sunt formati pentru a deveni membri ai grupurilor de apartenenta familie, scoala, loc de munca, grup de prieteni etc., pentru cunoasterea si întelegerea altor grupuri în care nu vor fi niciodata membri, însa sunt obligati sa comunice cu ele - banci, spitale, sectii de politie, firme etc. Sociologic, socializarea a fost privita din mai multe perspective. Doctrina functionalista concepe socializarea ca mecanismul esential pentru integrarea fiintei umane în societate. Ea joaca un rol critic în mentinerea echilibrului societal si în posibilitatea societatii de a-si îndeplini scopurile. Procesul transformarii fiintei umane în indivizi care sunt capabili sa functioneze coerent si productiv în cadrul societatii începe în copilarie. El continua cu trecerea oamenilor în noi pozitii sociale si noi relatii sociale. interactiunea sociala este esentiala de-a lungul acestei perioade din viata noastra, daca dezvoltarea noastra biologica, psihica si sociala se desfasoara normal.

De exemplu.S. iar barbatul ar putea fi atacat si batut. dar multi dintre ei evita adulterul doar din cauza sanctiunilor negative foarte severe. Aceasta demonstreaza masura în care comportamentul uman. Thompson. toate acestea sunt însusite numai în procesul de socializare. Aceasta influenta nu este vazuta de obicei ca daunatoare sau tiranica. Socializarea este un proces foarte complex. Exista o aptitudine pentru socializare? Fiinta umana . Indivizii si grupurile îsi pun amprenta asupra copiilor în timpul maturizarii lor si asupra adultilor pe masura ce înainteaza în viata. Socializarea se produce în diferite moduri. care traiesc în padurile din sudul Venezuelei. Fiinta umana percepe influentele mediului în care traieste în raport de modul propriu de gândire si de actiune. De-a lungul vietii. Prin socializare. Într-adevar. societatea exercita influenta considerabila asupra copiilor prin faptul ca ei învata cum ar trebui sa fie si cum ar trebui sa se comporte. "fata în fata". învata ca adulterul este indezirabil. indienii yanamamo. societatea si cultura sunt produse ale învatarii si socializarii. sa-si modifice modul de a gândi si a actiona. desfasurat în evolutia individului pe parcursul întregii sale vieti. În unele cazuri. normelor si modelelor de comportament specifice unui grup sau unei societati. Însa multe lucruri învatate în cadrul socializarii nu sunt interiorizate. procesul de socializare transmite norme de ghidare pentru dezvoltarea si manifestarea personalitatii. valorile si normele societatii sunt internalizate ca si cum aderenta la acestea pare a fi facuta din vointa proprie membrilor unei societati. ca atunci când un parinte îl cearta pe copil sau când prietenii felicita o persoana pentru obtinerea unei noi performante. Socializarea este un proces de comunicare interactiva a valorilor. Ea începe în copilarie si continua de-a lungul vietii prin învatarea modului de trai din societate si din diferitele grupuri. un copil nu poate învata nici macar elementele rudimentare ale unui comportament uman. Cu alte cuvinte. sa ne îndreptam atentia catre modul în care are loc procesul socializarii. În acest caz. Fara ele. procesul implica contactul direct. sa accepte sau sa dobândeasca statusuri sociale. Acestea sunt cazuri care demonstreaza importanta deosebita a contactelor umane si a afectiunii în copilarie. dezvoltarea ar putea fi încetinita pentru totdeauna. oamenii sunt nevoiti sa-si asume roluri. aderarea la normele ce privesc fidelitatea este impusa clar de grup si nu este rodul propriei vointe. Sullivan. femeia ar putea fi arsa cu un metal încins. Recunoscând importanta interactiunii sociale în dezvoltarea umana. numai prin acest proces noi devenim oameni în sens social. daca privarea aceasta este prelungita si extinsa. Astfel. (T. În alte cazuri. K. Mai mult de atât.Acest punct de vedere este puternic ilustrat de studii asupra copiilor care au fost crescuti izolati de contactul uman. multe dintre credintele. Daca un cuplu este gasit într-o situatie de adulter. 1990). se întâmpla ca educatorii traseaza politicile educationale care determina ceea ce vor învata copiii în clasa.

traditiilor.are disponibilitatea de a recepta înrâuririle agentilor socializarii si de a-si structura comportamentul conform cerintelor sociale. Procesul socializarii îl formeaza pe individ pentru stimulii sociali si îi dezvolta deprinderile si constiinta asumarii obligatiilor sociale asociate cu drepturile conferite de contextul social si cultural. valorilor. Transmiterea normelor. adica asigurarea ordinii si stabilitatii sociale. conceptiilor sau a modurilor de viata de catre grup sau de catre societate tinteste integrarea individului în structurile sale cu o conduita adecvata scopurilor sociale fundamentale. . esentiale în functionarea oricarei colectivitati.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful