Eugenismul, una dintre cele mai controversate preocupări ale elitei româneşti din peri oada interbelică, a fost

uitat chiar şi de istorici.

Paradoxal, atât cei ce venerează emulaţia intelectuală care a marcat mediul academic între cele două războaie mondiale, cât şi cei ce au încercat să o arunce în derizoriu, considerând a a stat în integralitatea sa sub semnul ideologiei fasciste, nu par a mai fi inte resaţi să cerceteze impactul pe care l-a avut în România eugenismul - curentul ştiinţific ca re îşi propunea să contribuie la evoluţia societăţii prin încurajarea reproducerii oamenilor u gene „bune" şi descurajarea înmulţirii, sau chiar interzicerea ei, în cazul celor cu gen e „defecte". Printre cei din urmă erau incluşi la grămadă romii, alcoolicii, persoanele cu dizabilităţi fizice, cu probleme psihice sau boli sexuale, până la indivizii care arătau urât. Totul a început de la progresele uimitoare ale ştiinţei care au marcat secolul trecut şi care au aprins, la nivel mondial, imaginaţia cercetătorilor, dar şi a politicienilor p reocupaţi să contribuie la construirea unei lumi mai bune. România a fost la rândul ei c onectată la valul de idei şi experimente sociale care au avut ca rezultat atât schimbări pozitive remarcabile, dar şi politici abominabile, îndreptate împotriva unor grupuri de oameni, consideraţi „inferiori". Statele Unite au fost o puternică sursă de inspiraţie în domeniu pentru români, pentru ca mai târziu să apară fascinaţia pentru ideile eugeniste d in fascismul german şi italian. Plecând de la ideea de a îmbunătăţi societatea, s-a ajuns la aberaţii p recum sterilizarea, deportarea sau exterminarea unor grupuri etnice.

Celebrul Constantin Parhon, după care este numit Institutul Naţional de Endocrinolog ie din România, era un susţinător al sterilizării pentru stoparea înmulţirii celor cu gene „p oaste", numiţi „disgenici", şi chiar a sterilizat ilegal un deviat sexual şi doi epilept ici.

„Popoarele cari au adoptat principiul asimilărei au dispărut definitiv din istorie. Co rcirea cu noroade inferioare le-a exterminat mai activ decât războaele, epidemiile şi cataclismele naturei la un loc", scria una dintre cele mai importante reviste eu geniste din România, „Buletinul Eugenic şi Biopolitic", înfiinţată de Iuliu Moldovan, cercetă or şi fost ministru al Sănătăţii în interbelic.

Consecinţele negative ale eugenismului nu anulează însă reformele în domeniul sănătăţii aduse cesta, printre care campanii de vaccinare, lupta împotriva bolilor cu transmitere sexuală, adoptarea unei Legi a Sănătăţii.

Dacă universităţile vestice studiază fenomenul de câteva decenii, despre eugenismul din Ro mânia a început să se vorbească pe la începutul anilor 2000, când o cercetătoare română a pub în străinătate o carte despre acesta.

În ţară, discuţiile despre eugenism au fost interzise în perioada comunistă, fiindcă era cons derat o preocupare burgheză. Mai târziu, istoriografia românească a continuat să tacă. Istoria eugenismului din România, studiată în străinătate

Maria Bucur-Deckard este profesoară la Departamentul de Istorie al Universităţii din I ndiana (SUA) şi decană adjunctă a Colegiului de Arte şi Ştiinţă din cadrul acesteia. În 2002, easta lansa o carte despre eugenia din România la editura University of Pittsburgh Press, tradusă doi ani mai târziu şi în română. Era primul studiu complex care arăta amploar a eugenismului din interbelicul românesc, genul de cercetare după care te aştepţi ca sub iectul să explodeze în ţară, să lanseze dezbateri aprinse şi noi studii. Dar preocuparea pen tru studiul eugenismului românesc a continuat doar în Occident.

Maria Bucur descoperise tot acolo subiectul, la începutul anilor '90. A ajuns în SU A prin 1985, la doi ani după ce tatăl său a reuşit să fugă din România. A studiat la Universi atea Georgetown, iar apoi la Universitatea din Londra. Aici l-a cunoscut pe prof

esorul Keith Hitchins, care colecţiona cărţi din România. Avea o bibliotecă imensă, cu vreo 35.000 de volume, îşi aminteşte Bucur, care l-a ajutat să catalogheze colecţia din România. Acolo, printre cărţile profesorului Hitchins a dat peste "Buletinul Eugenic şi Biopoli tic" scris de intelectuali români din interbelic. Era una dintre cele mai importan te reviste pe acest subiect, alături de "Revista de igienă socială". A descoperit că nume roase numere ale publicaţiei româneşti se aflau la Academia de Medicină din SUA, iar la celebrul centru Rockefeller a găsit arhive despre eugenismul din România. Motivul es te legat de dialogul activ dintre instituţiile şi oamenii din cele două state pe subie ctul eugenismului. Specialişti americani trimiteau articole pentru "Buletinul Euge nic şi Biopolitic", românii mergeau la conferinţe şi studii în America şi se inspirau din te oriile de acolo. În fiecare număr al revistei apăreau ştiri din întreaga lume, de la Parag uay la Japonia şi toate statele occidentale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful