You are on page 1of 6

Ne cunoastem din mai 2004 si in luna iulie 2004 a inceput relatia noastra.

Paratul locuia in Craiova si facea naveta la Bucuresti unde a fost mutat din motive de servici. In aceasta perioada paratul era casatorit, sotia sa fiind la Craiova, si mi-a ascuns acest lucru, iar in momentul am aflat ca este casatorit mi-a motivat ca sotia sa lucreaza la Ambasada Romaniei din Franta, unde are un contract pe o perioada de 3 ani si de aceea are aceasta relatie cu mine si ca ma iubeste foarte mult si nu vrea sa ne despartim. Ulterior, adica in 2008, dupa ce s-a nascut fetita noastra am aflat de la mama acestuia ca aceasta a fost o minciuna si ca sotia sa nu a fost niciodata plecata din tara. Din 2004 si pana in iunie 2007 paratul locuia atunci cand venea in Bucuresti la mine, la caminul pentru medici rezidenti de la Spitalul Fundeni. In iunie 2007 am cumparat impreuna casa din Pantelimon, str Bihor, nr 14, la care eu am contribuit in intregime cu avansul pentru casa (20 000 euro), banii pentru intocmirea actelor (2000 euro) si comisionul catre agentie (2000 euro) si amandoi am mai contribuit cu un imprumut la banca in mod egal, adica 30 000 euro fiecare. In momentul in care am cumparat aceasta casa paratul m-a mintit ca a divortat si a declarat in acte ca este necasatorit. In august 2007 a mers in concediu cu sotia si cu fiica, spunandu-ne ca merge sa-si ajute parintii la munca la tara. Sotia sa a aflat intamplator de relatia cu mine si de faptul ca a cumparat casa impreuna cu mine si dupa aceea paratul a fost nevoit sa inceapa divortul, in octombrie sau noiembrie 2007, divortul pronuntandu-se in luna martie 2008. Casa aceasta a facut obiectul partajului cu sotia sa (deoarece era dobandita in timpul casatoriei) fara ca eu sa fiu instiintata si fara sa fiu prezenta, desi eram coproprietar. In perioada 2004-2007 ne intalneam rar, adica doar atunci cand el venea in Bucurasti la servici (de 5-6 ori pe luna) si ne-am inteles foarte bine. Cand am inceput sa locuim impreuna, dupa ce ne-am cumparat casa, au inceput discutiile si certurile din diferite motive. La mai multe din aceste certuri au asistat si parintii mei. Se purta cu mine ca si cum imi ordona si eu trebuia sa execut ordinele si ridica tonul la mine si incepea sa injure fara sa tina cont nici macar ca sunt de fata parintii mei. Cand am incercat sa vorbesc cu parintii sai despre comportamentul ciudat pe care il are mi-au spus sa am rabdare cu el ca asa e el mai nervos si sa astept sa termine divortul cu nenorocita aceea si dupa aceea se va linisti. Certurile erau foarte frecvente, aproape ca 3 zile ne intelegeam bine, ca apoi trei zile sa fie suparat pe mine si sa ma jigneasca sau sa nu mai vorbeasca cu mine. Va dau un exemplu de situatie in care s-a suparat pe mine: intro zi am venit de la servici si am uitat sa cumpar paine. Am ajuns acasa aproape in acelasi timp cu el si m-a intrebat daca am cumparat paine. I-am spus ca nu, dar cumpar imediat de la magazinul de la capatul strazii. S-a infuriat si a inceput sa strige la mine, a zis ca a plecat de la o egoista si a dat peste alta egoista. Am cumparat imediat paine si l-am invitat la masa, dar nu a vrut sa manance nimic in seara aceea si trei zile nu a vorbit cu mine si a dormit separat de mine. Daca il intrebam de ce se poarta asa doar pentru atat imi spunea ca trebuie sa ma pedepsesca intrun fel ca sa ma faca sa inteleg sa nu mai gresesc. Aceasta s-a intamplat in octombrie 2007. In relatia noastra de cand am inceput sa locuim impreuna au fost foarte frecvente astfel de manifestari ale lui. Nu m-a menajat nici in timpul sarcinii. Foarte des se infuria si tipa la mine, imi reprosa ca nu fac curatenie, mancare, etc, fara sa tina cont ca sunt gravida, ca am momente cand nu ma simt bine, ca am picioarele umflate si ma dor sau ca nu pot dormi noaptea din cauza durerilor de coloana vertebrala datorita presiunii sarcinii. Pe 3 iunie 2008, datorita faptului ca paratul avea dureri in regiunea lombara in urma ridicarii unor greutati, am mers cu el la Spitalul Fundeni, deoarece sunt medic si am cunostinte printre doctori, pentru a i se face un examen neurologic RMN de coloana lombara. Am stat aproximativ 8 ore impreuna cu el pana a terminat toate investigatiile, iar a doua zi am fost sa iau rezultatul de la RMN si sa vorbesc din nou cu medicul pentru tratament. Ma simteam foarte rau. Am ajuns acasa si i-am spus ca nu ma simt bine si vreau sa stau in pat. In perioada aceasta venise la noi varul meu, Candidatu Ion Gabriel care a lucrat ceva din rigips in interiorul casei. Dimineata nu am putut sa merg la servici pentru ca aveam febra si mialgii. Mi-am dat seama ca ceva nu e normal si l-am sunat pe medicul ginecolog care mi-a zis sa vin la cabinet la ora 15 pentru consultatie. Paratul a plecat de acasa impreuna cu varul meu sa cumpere niste materiale pentru constructii si i-am spus sa fie atent la telefon si daca-l sun sa vina de urgent acasa ca s-ar putea sa am nevoie sa ma duca la spital. De la ora 10 am inceput sa am contractii si l-am sunat de mai multe ori, iar el mi-a raspuns greu la telefon si nu a venit imediat, motivand ca mai trebuie sa mai caute si alte materiale in alte magazine. A ajuns acasa la ora 12:30 si atunci

i-am spus sa ma duca de urgent la spital pentru ca am contractii de nastere. Am ajuns la Maternitatea Panait Sarbu, unde am nascut, cauza nasterii premature fiind o infectie de lichid amniotic cu proteus. Copilul nascandu-se la 27 saptamani si 5 zile, cu 1000 g, a trecut prin toate complicatiile prematuritatii: sindromul de detresa respiratorie, sepsis neonatal cu proteus, anemie feripriva, hemoragie intraventriculara dreapta gradul 3-4 si un infarct septic in emisfera cerebrala dreapta de dimensiuni foarte mari (3.7-5,3 cm), adica aproape toata emisfera cerebrala dreapta a fost necrozata. Prognosticul era foarte prost din aceasta cauza, adica ar fi putut sa moara, iar daca supravietuia petea avea cecitate corticala (orbire), deficit motor sau tetrapareza, deficit de vorbire si convulsii. Toata perioada spitalizarii, adica aproape 3 luni am stat in spital alaturi de copil si m-am straduit sa-l alaptez pe sonda de gavaj cu lapte matern, aceasta insemna sa ma mulg din 3 in 3 ore pentru a-i duce lapte copilului. In fiecare sambata si duminica ma invoiam de la spital pentru cateva ore ca sa ajung acasa sa spal rulfele, sa le calc, sa fac mancare si curatenie. Si de cate ori era nevoie mai dadeam o fuga acasa pentru diferite treburi. Tatal meu mi-a lasat masina lui ca sa ma pot deplasa usor unde am nevoie si sa-mi fac cumparaturi daca am nevoie. Paratul ma vizita rar la spital si de aceea trebuia sa plec si sa-mi cumpar singura ce aveam nevoie pentru mine si pentru copil. Paratul si parintii acestuia cand au auzit de starea copilului, care s-a agravat si mai mult in perioda neonatal, au fost socati si mi-au spus atat mie cat si parintilor mei ca este un blestem si o rusine sa creasca un copil handicapat si de aceea mai bine ar fi sa-l las sa moara. Eu le-am spus ca voi face orice va fi necesar pentru copil, iar mama mea a zis ca daca va fi handicapat il va creste ea. Evolutia copilului a fost buna si pe data de 20 august ne-am externat, copilul avand o greutate de 2000 g. Acasa l-am ingrijit singura, fara ajutorul nimanui pana pe 3 noiembie cand am inceput serviciul si copilul s-a dezvoltat bine recuperand rapid greutatea. Din luna noiembrie au venit pe rand bunicile sa stea cu copilul cand eram la servici, in mod special mama mea si de cateva ori mama paratului, care a stat in total aproximativ 6 saptamani cu copilul. Cu bunica paterna am avut de mai multe ori discutii in ceea ce priveste igiena, spre exemplu daca scapa pe jos lingurita cu care-i dadea copilului sa manance o stergea cu hartie igienica sau o lingea ea, si ii dadea in continuare sa manance fara sa spele lingurita. De asemenea nu ma lasa sa pun copilul pe burta, ceea ce a daunat dezvoltarii motorii ulterioare. Mama mea intelegea ce o rugam sa faca cu copilul si era bine. Mentionez ca am cunostinte de puericultura (ingrijirea nou-nascutului si sugarului) deoarece sunt medic specialist Medicina de Familie si in timpul facultatii am facut un stagiu de Pediatrie si de asemenea in timpul rezidentiatului am facut stagiul de Pediatrie de 6 luni in Spitalul Fundeni si un stagiu de medicina de familie de 1 an si 3 luni intr-un cabinet de medicina de familie, unde am avut atat pacienti copii, cat si adulti. Examentul de specialitate la terminarea rezidentiatului, pe care l-am promovat cu nota foarte mare a cuprins si un examen de Pediatrie. De aceea consider ca am cunostinte foarte bune de medicina si de ingrijire a copilului mic. Toate tratamentele de care a avut nevoie copilul la domiciliu, cum ar fi injectii sau alte mici interventii i le-am facut numai eu. Dupa ce am inceput serviciul am fost cu copilul la Dr Chiriac Babei Gheorghe seful de sectie de la Pediatrie, Spitalul Fundeni pentru a examina copilul si acesta m-a indrumat sa-i fac o ecografie trans-fontanelara la Spitalul Marie Curie, unde mi-a facut chiar dumnealui imediat programare ca sa nu mai astept la rand la Dr Mircea Stamate si dupa ce am venit cu rezultatul de la ecografie m-a indrumat sa merg la Spitalul Alexandru Obregia, Sectia Neurologie Pediatrica la D-na Prof Sanda Magureanu, facandu-mi tot dumnealui programare rapid ca sa nu astept la rand. Acolo fetita a intrat intr-un program de recuperare pentru deficitul neuromotor pe care il avea. Am mers impreuna cu mama mea la mai multe serii de sedinte de gimnastica tip Voita cu kinetoterapeutul Mirela Stoicescu si, dupa cateva luni de gimnastica copilul a inceput sa stea in sezut si sa se intoarca de pe o parte pe alta. Cu mama mea am putut colabora foarte bine pentru recuperarea copilului si sa fac gimnastica acasa, asa cum mi-a indicat kinetoterapeutul, in schimb cand a venit pentru 2 sapatamani bunica paterna, aceasta nu ma lasa sa-i fac gimnastica acasa pentru ca mai plangea copilul si spunea ca-l chinui si ca ea nu suporta. Ca urmare, ca sa nu am discutii si sa nu-mi reproseze ca chinui copilul cat a fost ea acolo n-am mai facut gimnastica cu copilul acasa. 2

Din luna mai 2009 am mers simultan si la Centrul de Recuperare Neuro-psiho-motorie de la Spitalul Gomoiu, la d-na Dr Monica Safer, unde copilul a intrat intr-un program mai complex: gimnasica tip Bobat (cu kinetoterapeutul Marius Tronaru), fizioterapie, terapie ocupationala si psihoterapie (cu psiholog Meda Mitu) pe care psihologul o realiza impreuna cu copilul si cu mine pentru a ma invata cum sa ajut copilul sa se dezvolte mai complex si din punct de vedere al celorlalte achizitii (vorbire, relationare, etc). De asemenea copilul este in evidenta D-nei Dr Tobescu Mihaela din ambulatorul Spitalului Gomoiu, care ii prescrie tratamentul ambulator (Cerebrolizin pe care i-l fac eu injectabil si Tnakan). In toata aceasta perioada mama mea m-a ajutat foarte mult. Statea cu copilul cand eram la servici, mergea impreuna cu mine dimineata la recuperare. In aceasta perioada eu ma invoiam dimineata de la servic pentru a merge cu copilul la recuperare si ajungeam la servici in fiecare zi dupa ora 12 si de multe ori trebuia sa stau dupa program pentru a termina ceea ce aveam de lucrat. Ajungeam acasa frecvent la orele 19-20. Aproximativ acesta a fost programul la servici din perioada in care am inceput tratamentul de recuperare, adica incepand din februarie-martie 2009. Din luna martie 2009 relatia cu paratul s-a deteriorat foarte mult. A inceput sa-mi faca scandal foarte des. Ma umilea, ma jignea, era foarte gelos. De la sfarsitul lunii aprilie, timp de o luna paratul a absentat de acasa mai multe zile la rand (4-10 zile) de mai multe ori fara sa spuna ca pleaca, iar cand venea acasa dormea separat de mine, spunand ca nu ma mai suporta pentru ca am pe satana in mine, ca am energii negative care-i fac rau. Cand era acasa pleca dimineata devreme si venea seara tarziu. In aceasta perioada nu a mai mancat impreuna cu noi ca sa nu-i punem ceva in mancare. Sia cumparat fier de calcat, scandura de calcat, frigider, aspirator, masina de spalat, ca sa se izoleze complet de mine. Nu sia vazut deloc copilul in aceasta perioada, desi mai venea si dormea acasa. Mie mi-a spus sa-mi iau toate lucrurile din camerele de la etaj pentru ca aceste camera sunt ale lui si le va tine incuiate. Mi-am mutat toate cartile de acolo, biroul, calculatorul si mi-am cumparat o biblioteca in care sa-mi pun cartile in camera de jos. Dupa aceea paratul a aparut cu niste carti de la biserica si cu o biblie si m-a pus sa jur pe biblie cateva lucruri. Am jurat ce m-a pus sa jur, martor fiind mama mea la toate acestea, dupa care relatia noastra a intrat in normal pentru 3 saptamani. Dupa aceasta a inceput din nou acest comportament ciudat. In fiecare weekend mama pleca la Pitesti si la tara pentru ca aveam un bunic bolnav, care a si murit in la sfarsitul lunii iunie. Am fost la inmormantare impreuna cu sora mea, am plecat dimineata si m-am intors seara, timp in care paratul a stat cu copilul. Pe urma mi-am luat concediu medical o saptamana ca sa stau cu copilul, deorece mama a trebuit sa ramana la tara pentru o saptamana, paratul a mers la servic, iar la bunica paterna nu am putut apela pentru ca era plecata in Olanda. Cand am ramas doar eu si paratul cu copilul, el s-a ocupat foarte putin de copil si dupa cum avea chef. Au fost frecvente certuri intre noi. Eu consideram ca cel mai important e copilul si sa ne ingrijim de el, iar el gasea tot felul de motive de cearta. Va dau exemplu de motiv de cearta: intr-o vineri dupa amiaza, dupa ce a plecat mama, eu ii facusem baie copilului, iar el se uita la un fim despre viata lui Gandhi si a inceput sa izbucneasca in stari furie la adresa lui Gandhi pentru ca era obsedat sexualsi sa-l injure. Eu, fiind ocupata cu copilul, am vazut doar cateva fragmente din film si i-am spus ca am inteles altceva din film. Pentru ca am spus aceasta s-a infuriat pe mine, s-a dus in camera de la ataj si a dormit acolo. In urmatoarele zile a plecat de acasa dimineata, cand a venit acasa n-a mancat, nu m-a ajutat cu nimic, n-a vorbit cu mine. Eu in tot acest timp numai eu m-am ocupat de copil, si de treburile casei, fara ca el sa ma ajute cu ceva, pana duminica seara, cand s-a intors mama. Au fost mai multe situatii cand mama a trebuit sa plece la tara si eu mi-am luat zile libere de la servici ca sa stau cu copilul. De multe ori paratul a absentat de acasa pentru mai multe zile (nu venea nici noaptea acasa) fara sa spuna ca pleaca si unde pleaca si pentru cat timp si fara sa ma intrebe daca am nevoie de ceva sau de ajutor in acest timp. De aceea in aceasta perioada cand eram singura cu copilul pentru ca mama era la tara si paratul absenta de acasa si am avut nevoie sa plec la dentist sau sa cumpar ceva sau a trebuit sa dau o fuga pana la servici sa rezolv o problema urgent, a trebuit apelez la ajutorul sorei mele (Magdalena Tircol), sau la o vecina (Ioana Petcu) sau la o prietena (Floarea Geaoarsa) pentru a sta cu copilul. Cand eram nevoita sa-l las pe parat sa aiba grija de copil pentru ca eu aveam treaba, devenea nervos, spunea ca nu mai are rabdare, ca are 42 de ani si nu stie ce i-o fi venit sa mai faca un copil la varsta asta, cand el avea o fata din prima casatorie si ca mi-a facut un favor mie facand acest copil. In toata perioada in care am locuit impreuna s-a ocupat foarte 3

putin de copil, a ramas singur cu copilul doar de cateva ori, cand a trebuit sa merg la dentist sau aveam treaba. Pana la varsta de 9 luni a copilului eu am dormit cu copilul, iar el dormea separat, desi amandoi mergeam a doua zi la servici si ne trezeam de dimineata. Apoi am rugat-o pe mama sa doarma ea cu copilul noaptea pentru ca eu eram foarte obosita si nu mai faceam fata la servici. Cand a fost bolnava fetita si aceasta s-a intamplat doar de 2 ori in primul an, eu am vegheat-o tot timpul, nu am dormit toata noaptea ca sa nu faca febra peste 39C, deoarece, fiind medic, stiam ca exista exista posibilitatea de a face convulsii si riscul putea fi mult mai mare din cauza problemelor neurologice din perioada neonatala si trebuia sa intervin rapid in caz ca se intampla ceva. Nu a avut niciodata convulsii, iar acum cred ca riscul este inlaturat complet pentru ca are deja 3 ani si 2 luni. Mentionez ca datorita ingrijirii foarte bune pe care a avut-o nu a facut niciodata pana in prezent vreo diaree, nu a avut nici o internare in spital pentru vreo intercurenta infectioasa, racelile pe care le-a facut (de 2-3 ori pe an) au fost foarte usoare si s-au vindecat rapid. Toate internarile in spital pe care le-a avut pana acum au fost pentru a face tratament de recuperare neuro-motorie. Paratul, in perioada cand eu veneam tarziu de la servici pentru ca trebuia sa stau peste program deoarece dimineata mergeam cu fetita la recuperare si ajungeam tarziu la servici, o lua la plimbare pe fetita cand ajungea acasa si facea astfel incat sa-l vada toti vecinii ca e un tata foarte grijuliu si le spunea vecinilor ca eu nu ma ocup deloc de copil si de aceea se ocupa el. Aceasta a durat 1-2 saptamani. Pe urma, in luna august, a plecat de acasa la ora 3 noaptea, fara sa spuna unde pleaca, pentru mai mult de 10 zile si am aflat de la mama lui ca a plecat la mare cu fiica lui din prima casatorie. Dupa o saptamana, el fiind la mare si mama trebuind sa mearga la Pitesti pentru parastasul bunicului si alte treburi, am luat hotararea s-o duc si pe fetita acolo, urmand s-o iau pe aproximativ pe 10 septembie cand incepeam din nou tratamentul de recuperare. In perioada aceasta, cand fetita si mama au fost la Pitesti, paratul s-a purtat urat cu mine m-a injurat, m-a jignit, m-a batut, martor fiind o vecina Ioana Petcu) care fiind pensionara si statea tot timpul acasa a auzit ce se intampla la noi. Am si certificate medicolegal care atesta leziunile fizice datorate loviturilor. Apoi am adus din nou copilul la Bucuresti in septembrie pentru o luna, timp in care a facut tratament de recuperare, apoi am dus-o din nou la Pitesti unde a stat pana pe 15 noiembrie, cand am adus iar cu copilul la Bucuresti si am mers la recuperare pana pe 10 decembrie 2009. In tot acest timp, adica din septembrie pana in decembrie, datorita faptului ca absenta foarte mult de acasa sau cand venea acasa, venea foarte tarziu, dupa ora 23-24, tatal copilului nu si-a mai vazut fata decat 3 zile. N-a mai vorbit cu mine, sau daca vorbea o facea doar cu injuraturi sau cuvinte urate si radicand tonul la mine. Nu m-a intrebat niciodata despre starea de sanatate a copilului. Eu ii spuneam ce face copilul, iar el nu zicea nimic, spunea doar ca nu are ce vorbi cu mine, ca eu nu exist pentru el. Nu mi-a mai dat bani pentru copil decat daca justificam cu chitante cheltuielile si pe chitante imi dadea doar jumatate din suma respectiva, spunand ca cealalta jumatate trebuie s-o platesc eu. Pentru cheltuielile pe care nu le puteam justifica cu chitante sau banii pe care-i dadeam doctorilor, asistentelor, kinetoterapeutului nu-mi dadea nimic. In luna septembrie 2009 m-am inscris la Facultatea de Psihologie si l-am anuntat si pe el si pe mama lui, iar el nu m-a bagat in seama. De asemenea i-am anuntat ca ma voi inscrie la cursul de Psihoterapie Ericsoniana al Prof Ioan Dafinoiu, lucru pe care l-am si facut ulterior. Cat timp a stat fetita la Pitesti, adica in perioadele 10 august-10 septembrie si 10 octombrie-15 moiembrie 2009, si eu mergeam s-o vizitez in weekend il intrebam daca vrea sa mearga cu mine si raspunsul era nude fiecare data. In jurul datei de 24 octombrie am plecat la Pitesti la fetita si l-m anuntat ca mi-am luat luni zi libera pentru ca nu-mi gaseam certificatul de nastere si trebuia sa-mi fac duplicat. L-am intrebat daca vrea sa mearga cu mine la fetita si n-a vrut. El s-a dus in vizita la Fam Cristuinea cu o carte scrisa de un preot despre pacate, vraji, magie neagra si a inceput sa vorbeasca urat despre mine. Daniela Cristuinea i-a spus ca nu i se pare normal cum se comporta, ca eu, spre deosebire de el am facut multe: ca m-am inscris la Psihologie, ca fac curs de psihoterapie, ca ma ocup de copil. Cand a auzit aceasta s-a infuriat, a inceput sa injure, sa ameninte ca va da foc la casa, ca ma va lasa pe drumuri. Eu m-am intors luni seara, in jurul orei 22 si am gasit in casa o mizerie de nedescris, patul in care dormem eu era ravasit, o pata de sange in mijlocul patului si alte pete de sange mai mici in pat si o perna aruncata pe jos. Cartile (in numar de peste 300) lipseau din biblioteca pe care o cumparasem eu pentru a le pune atunci cand mi-a zis sa-mi mut toate 4

lucrurile din camera de la etaj. Le aruncase pentru ca stia ca pentru mine cartile valoreaza cel mai mult si asa ma facea sa sufar cel mai mult. A motivat ca le-a aruncat pentru ca-l deranjau ca sunt in camera de jos si ca trebuia sa le mut impreuna cu toate lucrurile mele intr-o camera de la etaj in care intre timp hotarase ca trebuie sa locuiesc eu. Imi spunea de asemenea foarte des ca vrea sa-mi faca viata imposibila ca sa ma deterimine sa fiu de acord sa vindem casa sau daca numi convine sa plec de acasa pentru ca el vrea sa se casatoreasca si vrea s-o aduca aici. In septembrie 2009 am descoperit intamplator in casa un aparat prin care cu ajutorul unei cartele telefonice montate in acesta paratul asculta ceea ce se intampla in casa si care era montat langa aparatura electronica din living. Aparatul l-a vazut si mama mea si despre acest aparat paratul i-a spus mamei mele ca este un amplificator pentru antena. De mai multe luni paratul nu mai manca impreuna cu mine sau mancare facuta de mine pentru ca spunea ca-i pun ceva in mancare sau ca-i fac farmece sau ca-l hipnotizez. Spunea ca am pe satana in mine. A venit cu tot felul de carti de la biserica despre farmece, vraji, despre pacate, despre spovedanie si-mi spunea cat de pacatoasa sunt si ca se roaga pentru mine sa se indure Dumnezeu de mine, sa ma aduca pe calea cea buna. De mai multe ori a spus ca nu-l intereseaza aceasta fetita, ca nu e copilul lui, ca nu stie cu cine am facut-o eu si el e prostul care i-a dat numele sau ca fata este spurcata pentru ca este copilul meu si ca eu sunt o spurcata. Am incercat de mai multe ori sa apelez la ajutorul parintilor paratului, sa coopereze cu mine pentru a-l ajuta si eventual sa faca un consult psihiatric si eventual un tratament de specialitate. Cand parintii sai incercau sa vorbeasca cu el si sa-i explice ca nu e bine ceea ce face se enerva, ameninta ca ma va distruge pe mine si ca-si va trage un glont in cap. Pe mama sa a speriat-o de mai multe ori cu aceasta amenintare de aceea aceasta m-a sunat sa ma duc de urgenta acasa sa vad ce face pentru ca nu raspunde la telefon si a amenintat-o intr-o discutie ca se sinucide. Perioada 15 nov - 9 dec 2009 a fost ultima perioada cand fetita a fost la noi acasa. Pe 8 decembrie paratul s-a certat foarte rau cu mama care l-a rugat sa se mai ocupe si el de copil, a jignit-o foarte urat, i-a zis ca de a doua zi o da afara din casa si aduce o bona la copil. Mentionez ca in ultimele luni parintilor mei le era frica sa ma lase singura cu paratul in casa datorita comportamentului sau imprevizibil. Mentionez de asemenea ca aproape in toata perioada cat a stat impreuna cu mine si fetita, mama mea a suportat foarte multe jigniri, injuraturi si umilinte de la parat. Imi era mila de ea si nu stiam cum sa procedez pentru ca suferea foarte mult, avea tulburari cardiace si facea si hipertensiune, care nu ceda la tratament din cauza stresului. Fetita, cand era tatal ei acasa era foarte inhibata si iritata din cauza certurilor la care asista pasiv. De aceea pe data de 9 dec 2009 am hotarat sa le duc pe mama si pe fetita Pitesti. Dupa aceasta paratul a devenit si mai agresiv verbal cu mine, nu ma lasa sa dorm noaptea punandu-mi muzica la un volum foarte tare si-mi spunea: daca nu-ti convine, pleaca. Pe 13 dec 2009 am chemat politia noaptea ca sa-l potoleasca. Dupa ce a plecat politia a facut si mai rau. M-am dus la politie si am facut plangere scrisa. Pe 14 dec 2009 o colega de servici (Irina Ivan) m-a vazut ca aratam foarte rau si eram foarte suparata si m-a intrebat ce-am patit. I-am povestit si ea mi-a spus ca are o garsoniera libera in care daca vreau pot sa ma mut sa locuiesc cateva luni ca sa ma linistesc si pe urma sa iau o decizie. Pe 15 dec 2009 m-am mutat in garsoniera ei. Cand mi-am luat lucrurile de acasa a fost si paratul de fata. L-am anuntat ca voi pleca si care este motivul. I-am anuntat de asemernea si pe parintii lui si pe vecinii mai apropiati, spunanadu-le motivele. De cate ori vorbeam cu mama lui la telefon si-I spuneam ce face paratul mai intai ma acuza pe mine ca nu sunt o femeie crestina si ca nu ascult de barbat si dupa ce aveam rabdare sa ascult toate reprosurile ei si sa-i explic situatia incepea sa planga si zicea: de, mama, ce sa-i fac ca e barbat in toata firea si acum nu mai am nici o putere asupra lui. Din casa mi-am luat cand am plecat numai niste haine, incaltamine, cateva vase de bucatarie, lenjerie de pat, perne, paturi, suportul de uscat rufe si mai tarziu am luat aparatul de fotografiat. Pentru copil am luat hainele, o parte din jucarii, biberoane, sterilizatorul si storcatorul de fructe. Din momentul plecarii mele de acasa paratul nu si-a vizitat niciodata copilul, nu a dat nici un telefon, nu a mai intrebat nimic de el. Nu l-a interesat daca este sanatos, daca merge pe picioare (cand am plecat de acasa in decembrie 2009 copilul mergea in patru labe), daca a recuperat deficitul neuro-motor, daca vorbeste, daca merge la gradinita, daca e sanatos. De asemenea nu a contribuit cu nici un fel de ajutor material sau de alta natura la intretinerea copilului. 5

Bunicilor paterni le dadeam eu telefon de 2 ori pe saptamana sa le spun ce face copilul pana in luna februrie 2010 cand mama paratului m-a jignit foarte tare si m-a amenintat la telefon. Dupa aceea n-am mai sunat-o niciodata. Ea nu a dat niciodata un telefon sa intrebe despre copil. Mentinez ca bunicul patern nu si-a vazut niciodata nepoata de la nastere, iar bunica paterna nu si-a mai vazut nepoata din aprile 2009. Nici pe bunicii paterni si nici pe tatal copilului nu i-a jignit nimeni, nici eu, nici parintii mei si nu le-a interzis nimeni sa-si viziteze copilul. Pur si simplu nici paratul si nici parintii sai nu au vrut s-o viziteze sau sa se intereseze de ea. Eu i-am trimis periodic fotografii cu fetita pe e-mail paratului, dar el nu a raspuns cu nimic. In prezent, sub ingrijirea mea si a parintilor mei, copilul a recuperat foarte mult deficitul neuromotor, avand totusi un defect de mers la piciorul stang pentru care continua tratamentul de recuperare la Centrul de Recuperare Neuro-motorie de la Gura Ocnitei si probabil ca va avea nevoie si de tratament chirurgical pentru corectarea articulatiei gleznei stangi si pentru alungire de tendon la gamba stanga.