Incontinenta urinara

Incontinenta urinara (IU) reprezinta emisia involuntara de urina. Incontinenta urinara nu este atat o boala cat un simptom care poate fi atribuit unor afectiuni fizice sau mentale diverse: diabet, accident vascular cerebral, scleroza multipla, boala Parkinson, etc. Etiologie Pierderea de urina se datoreaza in unele cazuri slabirii sfincterului uretral. Cauze: - infectiile urinare (cistita, etc.) acestea irita vezica, ducand la necesitatea imperioasa de a urina. Mictiunile imperioase pot fi singurul semn de alarma al unei infectii urinare. - unele medicamente - infectie sau inflamatie a vaginului - functionare deficitara a vezicii - prolaps (coborare a organelor situate deasupra planseului pelvian) - obstructie a cailor urinare o tumora localizata pe tractul urinar, calculii renali, etc.pot bloca emisia de urina, cauzand incontinenta urinara. - ingustare a uretrei - sarcina si nasterea - boli neurologice (scleroza multipla, boala Parkinson, accident vascular cerebral, leziuni ale maduvei spinarii) - histerectomia (indepartarea chirurgicala a uterului) poate afecta muschii planseului pelvian Factori de risc: - anxietatea - excesul de alcool sau de bauturi ce contin cafeina (cafea, ceai, cola, etc.) - constipatia severa - relaxarea muschilor vezicii sau ai planseului pelvian

- infectiile urinare (cistita, etc.) - prolapsul vezicii urinare - calcul la nivelul vezicii - menopauza - nasterea - intervenii chirurgicale din sfera ginecologic - obezitatea Clasificare din punctul de vedere anatomoclinic: - incontinena urinar imperioas - incontinena urinar de efort - incontinena mixt - incontinena urinar prin prea-plin" incontinena urinar permanent sau total

Clasificare pe baza severitii:

- incontinena urinar gradul I: incontinena apare la eforturi mari cum ar fi tuse, strnut - incontinena urinar gradul II: incontinena apare la efort moderat, cum ar fi micri rapide, cobortul i urcatu scrilor - incontinena urinar gradul III: incontinena apare la eforturi mici, cum ar fi poziia ortostatic

Investigaii: 1. Teste de incontinen urinar: manevra Valsalva (punem bolnva s tuasc pentru a evalua daca apar scurgeri de urina datorate tusei; acesta poate sugera o incontinenta urinara de efort). 2. Examene paraclinice:

- urocultura - examen neurologic - determinarea ratei fluxului urinar: in timpul acestui test, fluxul urinar se va reprezenta grafic pentru a determina punctul de maxim (peak-ul) ratei fluxului urinar; - cistometrograma: acest test masoara capacitatea vezicii urinare de a stoca si de elimina urina, absena contraciilor detrusorului - cistometrie sau cistouretrograma demonstreaz prezena sau absena contraciilor muchiului detrusor - cistoscopia: acest test permite specialistului sa vizualizeze direct tractul urinar, permitandu-i sa elimine si alte cauze de incontinenta urinara - determinarea reziduului vezical postmictional: medicul specialist poate masura volumul urinar rezidual post mictiune, fie prin cateterizarea vezicii urinare (introducerea unui tub subtire in vezica urinara), fie prin ecografie vezicala imediat dupa mictiune Tratamentul: a) Tratamentul chirurgical este singul tratament eficace. n funcie de calea de abord interveniile chirurgicale se impart n operaii efectuate pe cale vaginal, pe cale abdominal, operaii mixte. b) Tratamentul medical: Medicamentele utilizate frecvent pentru tratarea incontinentei urinare sunt:

Anticolinergice si antispastice medicamente utilizate n incontinenta urinara datorata necesitatii imperioase de a urina (pentru calmarea vezicii hiperactive). Antidepresive (Imipramina) pot fi utilizate in asociere cu alte medicamente in tratamentul IU. Determina relaxarea muschilor vezicii si contractia muschilor netezi ai colului (gatului) vezicii. Antibiotice daca incontinenta se datoreaza unei infectii a tractului urinar sau unei prostatite (inflamatia prostatei), sunt administrate antibiotice. Exerciiile Kegel: aceste exercitii intresc muchii planeului pelvin si sfincterul urinar (muschii care controleaza mictiunea). Exercitiile Kegel sunt recomandate in

tratamentul incontinentei urinare, fiind deosebit de eficiente in cazul incontinentei de efort, dar si pentru incontinenta imperioasa. Att femeile cat si brbaii pot practica aceste exercitii. Intre 40% si 75% femei observa o ameliorare a controlului urinar dupa practicarea exercitiilor Kegel. c) Tratament paliativ: - psihoterapie,
-

alimentatia, n unele cazuri, redobandirea controlului urinar se realizeaza prin simple

modificari ale obiceiurilor alimentare. Trebuie evitate toate alimentele ce pot irita vezica urinara: alcoolul, cafeina, citricele si sucurile de citrice, ciocolata si indulcitorii artificiali. La unele persoane, reducerea consumului de lichide inainte de culcare este o masura suficienta. Pierderea in greutate este de asemenea utila pentru controlarea problemei. Prognostic: Terapia chirurgical reprezint tratamentul de elecie al incontinenei urinare. Bolnavele cu prognostic prost sunt :cele cu intervenii chirurgicale anterioare, presiune uretral de nchidere n repaus la valori sczute, afeciuni locale, incoctinen urinar combinat, afeciuni sistemice.