P. 1
Schmitter Karl

Schmitter Karl

|Views: 7|Likes:
Published by Mădălina Miu

More info:

Published by: Mădălina Miu on Feb 21, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/04/2015

pdf

text

original

CE ESTE … ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA

*
Phillippe C. Schmitter ºi Terry Lynn Karl**

Abstract: Free elections and majority rule are not enough for a modern democracy to deserve its name. These are just minimal procedural conditions that are necessary but not sufficient. Instead, more substantial operative principles must be observed by the political actors, such as the tacit consensus of politicians to defend the rules of the game while in office, or the limitation of the political uncertainty by keeping “unacceptable” items out of the political agenda. This is a minimal definition of democracy that allows for a lot of local variation in institutional setting and administrative performance. Key words: procedural democracy, prerequisites of democracy, civic culture De la un timp, cuvântul democraþie circulã pe piaþa politicã asemenea unei monede devalorizate. Politicieni cu o gamã largã de convingeri ºi practici s-au strãduit sã-ºi însuºeascã aceastã etichetã ºi sã o ataºeze propriilor acþiuni. Cercetãtorii, dimpotrivã, au evitat sã o foloseascã (din pricina ambiguitãþii care o înconjoarã), fãrã a-i adãuga diverse adjective clarificatoare. Distinsul politolog american Robert Dahl a încercat chiar sã introducã, în sprijinul acestei etichete, un nou termen, „poliarhie“, în speranþa zadarnicã a câºtigãrii unui mai mare grad de precizie conceptualã. Cu toate acestea, la bine ºi la rãu, rãmânem cu „democraþie“, lozinca discursului politic contemporan. Acesta este cuvântul care are rezonanþe în minþile oamenilor ºi care se iveºte pe buzele lor atunci când
* ÞWhat Democracy Is… And Is Not?“, Journal of Democracy, 2:3 (1991), 75-88. © The Johns Hopkins University Press and National Endowment for Democracy. Reprinted by permission of the Johns Hopkins University Press. ** Phillippe C. Schmitter este profesor de ºtiinþe politice la Institutul Universitar European din Florenþa ºi fost director al Centrului pentru Studii Europene de la Universitatea Stanford. Terry Lynn Karl este conferenþiar la departamentul de ºtiinþe politice ºi director al Centrului pentru Studii Latino–Americane de la aceeaºi universitate.

Freedom in the World: Political Rights and Civil Liberties. început cu „Revoluþia Garoafelor“ din Portugalia anului 1974 ºi care pare sã fi atins un apogeu în 1989. Existã multe tipuri de democraþii.CE ESTE. „ghidatã“. „burghezã“ ºi „formalã“. Transitions from Authoritarian Rule. Cea mai cunoscutã încercare de acest tip aparþine organizaþiei Freedom House. Una dintre temele majore ale acestui eseu este aceea conform cãreia democraþia nu presupune un singur set de instituþii. Phillippe C. ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 5 luptã pentru libertate ºi pentru o viaþã mai bunã. Schmitter ºi Lawrence Whitehead (editori). prin procesul de competiþie ºi cooperare care are loc între reprezentanþii lor aleºi. iar practicile lor diverse produc seturi variate de efecte. A se vedea ºi Charles Humana. s-a ajuns la un consens remarcabil referitor la condiþiile minime pe care trebuie sã le întruneascã societãþile pentru a merita prestigiosul apelativ de „democratice“. precum ºi de structurile statale ºi practicile de politici publice. Apoi. 3 Definiþia cea mai des folositã de cercetãtorii sociali din America îi aparþine lui Joseph Schumpeter: democraþia este „acel aranjament instituþional de luare a deciziilor politice. volumele 2. 1989). 4 volume (Baltimore: Johns Hopkins University Press. Acestea nu sunt incluse între conceptele generice sau procedurile formale. care sã conducã la o definire comunã a democraþiei1. Pentru o culegere diferitã care adoptã o perspectivã mai structuralã. un numãr de organizaþii internaþionale monitorizeazã acum cât de bine sunt îndeplinite aceste standarde.3 1 Pentru o analizã comparativã a recentelor schimbãri de regim din Europa de Sud-Est ºi America Latinã. În acelaºi timp. 2 Au fost fãcute numeroase încercãri de codificare ºi cuantificare a existenþei democraþiei în lume. Forma specificã pe care o ia democraþia depinde de condiþiile socio economice ale unei þãri. 1986). a se vedea Guillermo O’Donnell. raport publicat din 1973 de Greenwood Press ºi din 1988 de University Press of America. o datã cu colapsul regimurilor comuniste din Europa de Est.. aranjament în care indivizii dobândesc puterea de a decide prin intermediul unei competiþii pentru voturile alegãtorilor“. Democracies in Developing Countries. 1986). 3 ºi 4 (Boulder. care sã însoþeascã cuvântul „democraþie“. Valul tranziþiilor de la guvernãri autocrate. vom discuta douã principii operaþionale care fac democraþia sã funcþioneze. Acesta este cuvântul al cãrui înþeles trebuie sã îl înþelegem. . a produs o convergenþã bine venitã. Mai mult. Democraþia politicã modernã este un sistem de guvernare în care conducãtorii sunt permanent rãspunzãtori pentru acþiunile lor în spaþiul public faþã de cetãþeni. World Human Rights Guide (New York: Facts on File. În cele din urmã. regulile ºi aranjamentele necesare pentru ca democraþia sã persiste în timp. Capitalism. dacã vrem sã ne fie de folos în ghidarea practicii ºi analizei politice. care acþioneazã indirect. a se vedea Larry Diamond. unele þãri chiar iau în considerare aceste standarde în formularea politicii externe2. Într-adevãr.. Ce este democraþia Vom începe printr-o definiþie largã a democraþiei ºi prin sublinierea conceptelor generice care o disting drept un sistem unic de organizare a raporturilor dintre conducãtori ºi cei care sunt conduºi. Colorado: Lynne Rienner. vom trece în revistã pe scurt procedurile. Peste tot a avut loc o abandonare tacitã a unor adjective dubioase precum „popularã“. însã perspectivele democraþiei sunt sumbre dacã efectele fundamentale de condiþionare ale acestora nu sunt prezente. Juan Linz ºi Seymour Martin Lipset (editori).

caracteristicile actorilor admiºi sau excluºi de la acest acces. aristocraþie ºi sultanism5. Polsby (Reading. Democraþia este una dintre ele. în Handbook of Political Science. în unele cazuri. nevoi colective ºi preferinþe individuale. practicate ºi acceptate de cei mai mulþi actori. normele care stabilesc cum cei dintâi ajung la putere ºi. ansamblul trebuie instituþionalizat. Perspectiva liberalã asupra democraþiei susþine cã spaþiul public trebuie sã fie cât mai restrâns. absolutism. oligarhie. Marea Britanie ºi Israel). deºi multe norme politice trainice pot avea o bazã informalã. Pe hârtie. dacã sunt duse la extremã. stat ºi societate. în vreme ce abordarea socialistã sau social-democratã ar extinde spaþiul public prin reguli. Massachusetts: Addison Wesley. acestor forme. Fiecare dintre aceste forme de regim poate fi. Ceea ce aparþine spaþiului public poate varia foarte mult de la o democraþie la alta. împãrþitã în subtipuri. Ambele. editori Fred I.6 REVISTA ROMÂNà DE ªTIINÞE POLITICE Un regim sau sistem de guvernare este un ansamblu de tipare care determinã metodele de acces la principalele funcþii publice. dar ne deosebim în principal prin faptul cã accentuãm responsabilitatea conducãtorilor faþã de cetãþeni. Aceasta implicã faptul cã mãsurile care urmãresc „dezvoltarea sectorului privat“ nu sunt mai democratice decât acelea care urmãresc „dezvoltarea sectorului public“. pe de o parte. 1943). subvenþii ºi. adicã diversele tipare trebuie cunoscute. Pentru a funcþiona în mod adecvat. pe de altã parte. Nici una dintre aceste perspective nu este mai democraticã decât cealaltã. ar putea submina practica democraticã. . strategiile pe care actorii le pot folosi pentru a câºtiga accesul la o funcþie publicã ºi regulile care sunt urmate în procesul de luare a deciziilor cu caracter public obligatoriu. tiranie. la rândul sãu. „Totalitarian and Authoritarian Regimes“. 269. constituþia lui Stalin din 1936 era un model virtual de drepturi democratice. de regulã. a doua perspectivã prin distrugerea bazei de satisfacere a preferinþelor Socialism and Democracy (Londra: George Allen and Unwin. prima perspectivã prin distrugerea bazei de satisfacere a nevoilor colective ºi de exercitare a autoritãþii legitime. dictaturã. tradiþionalism. persoane care ocupã roluri specializate de autoritate ºi pot da ordine legitime altor persoane. monarhie. 175-411. coerciþie legitimã ºi schimb voluntar. Alte etichete sunt autocraþie. dar chiar mai multe þãri au constituþii ºi coduri legale care nu oferã nici o garanþie cã sunt puse în aplicare. plutocraþie. practicile care îi menþin rãspunzãtori pentru acþiunile lor. 5 Cea mai curajoasã încercare de a lãmuri acest hãþiº de distincþii poate fi gãsitã în Juan Linz. discreþionarã sau tradiþionalã. democraþiile depind de prezenþa conducãtorilor. aceeaºi etichetã. Ceea ce îi distinge pe conducãtorii democraþi de cei nedemocraþi sunt. Acceptãm anumite aspecte ale abordãrii clasice procedurale aplicate democraþiei moderne. depinzând de distincþiile preexistente între public ºi privat. precum ºi relevanþa altor mecanisme de competiþie decât alegerile. Greenstein ºi Nelson W. ci doar democraticã într-un mod diferit. Ca toate regimurile. Spaþiul public cuprinde procesul de configurare a normelor ºi alegerilor colective care sunt obligatorii pentru societate ºi puse în aplicare prin puterea coercitivã a statului. 1975). dacã nu chiar de toþi. mecanismul preferat de instituþionalizare este un corp de legi scrise sprijinite de o constituþie scrisã.4 De dragul economiei conceptuale ºi al comparaþiei. caracteristici ºi reguli li se pune. despotism. autoritarism. Din ce în ce mai mult. 4 Nu numai cã anumite þãri practicã o formã stabilã de democraþie în absenþa unei constituþii formale (ex. deþinere colectivã a proprietãþii.

gen. restricþii severe asupra cetãþeniei au fost impuse în cele mai multe democraþii emergente sau parþiale dupã criterii de vârstã. ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 7 individuale ºi de controlare a acþiunilor guvernamentale ilegitime. . 1961). în unele cazuri. Toate regimurile au conducãtori ºi un spaþiu public. care. rezultat din ascultarea tuturor variantelor posibile ºi din cântãrirea avantajelor ºi dezavantajelor fiecãreia dintre ele. Asia sau Europa de Est nu a încercat sã impunã restricþii formale asupra dreptului de a vota sau de a candida. în cazul acelora care candideazã pentru funcþii publice. The Federalist Papers (New York: Anchor Books. cu toate cã democraþii pot cãdea de acord în privinþa inevitabilitãþii facþiunilor. „cauzele latente ale facþiunii sunt adânc înrãdãcinate în natura umanã“ ºi posibilele remedii pentru „neajunsurile produse de existenþa facþiunilor“ sunt mai rele decât ceea ce se considerã a fi un rãu. Democraþia reprezentativã implica existenþa unui consens referitor la o direcþie comunã de acþiune. au presupus miºcãri sociale violente pe plan intern sau rãzboaie mondiale. nici una dintre recentele democraþii din Europa de Sud. dar. existã criterii standard de includere în categoria cetãþenilor. 10. Dupã lupte îndelungate. cel puþin de când au fost scrise „The Federalist Papers“. 6 „Publius“ (Alexander Hamilton. Când vine însã vorba de restricþii informale asupra exercitãrii efective a drepturilor de cetãþean. statut de plãtitor de impozite ºi aºa mai departe. rasã. Astfel se explicã importanþa centralã pe care o acordãm procedurilor. Spre deosebire de tinerele democraþii americane ºi europene din secolul al XIX-lea. Astãzi. America Latinã. deºi sunt impuse unele limite mai ridicate în privinþa vârstei. face parte din sau sprijini asociaþii. Democraþiile „clasice“ presupuneau cã procesul de luare a deciziilor se bazeazã pe participarea directã. Numai o micã parte a populaþiei totale era eligibilã pentru a vota sau pentru a candida. Citatul este din Federalist No. Cetãþenii reprezintã elementul cel mai distinctiv în democraþii. clasã. pe care le vom discuta în cele ce urmeazã. O tradiþie a ostilitãþii faþã de „facþiuni“ ºi „interese particulare“ persistã încã în gândirea democraticã. nivel de alfabetizare. Istoric vorbind. Dupã cum susþinea James Madison. ei tind sã aibã pãreri diferite referitoare la cele mai bune forme ºi reguli de controlare a competiþiei dintre facþiuni. Dar. Orice persoanã adultã nãscutã într-un anumit stat este eligibilã. care conduce la consens.. diferenþele care privesc modalitãþile preferate ºi limitele competiþiei contribuie cel mai mult la distincþiile dintre un subtip democratic de altele. s-a acceptat competiþia între facþiuni ca un rãu necesar în democraþiile care funcþioneazã la o scarã mai întinsã decât cea localã. deþinere de proprietate. dar numai în mãsura în care sunt democratice au ºi cetãþeni.. Diferenþele de opinie referitoare la echilibrul optim al celor douã perspective alimenteazã o mare parte a conþinutului de conflict politic în cadrul democraþiilor. Mai mult decât atât. Competiþia nu a fost totdeauna consideratã o condiþie definitorie a democraþiei.CE ESTE. John Jay ºi James Madison). multe dintre aceste restricþii au fost eliminate. Cursul care trebuie urmat este recunoaºterea existenþei facþiunilor ºi încercarea de a le controla efectele6. lucrurile sunt puþin diferite. Numai categorii sociale restrânse puteau înfiinþa.

în Elections and Democratization in Latin America. guverne de largã coaliþie care încorporeazã toate partidele politice (consociaþionism). . Orice corp decizional care adoptã hotãrâri prin combinarea voturilor a mai mult de jumãtate din numãrul celor eligibili ºi prezenþi este considerat democratic. În scopuri excepþionale (ex. fãrã a se þine cont de modul cum au loc alegerile sau de constrângerile pe care le au învingãtorii. Ce se întâmplã când o majoritate (în special una stabilã. o problemã. 1980-1985. un parlament. editori Paul Drake ºi Eduardo Silva (San Diego: Center for Iberian and Latin American Studies. totuºi. Cu alte cuvinte. colective ºi individuale. O altã perspectivã larg acceptatã identificã democraþia cu regula majoritãþii. Aceste limitãri se pot concretiza în: prevederile constituþionale care plaseazã anumite chestiuni în afara gamei de decizii care trebuie luate de o majoritate (Carta Drepturilor . Totuºi. este nevoie de „majoritãþi calificate“ cuprinzând mai mult de 50% dintre votanþi. 9-36. Se considerã. Aceastã eroare poartã numele de „electoralism“ sau „credinþa cã simpla organizare a alegerilor va canaliza acþiunea politicã spre competiþii între elite ºi cã va acorda legitimitate publicã învingãtorilor“. fie cã majoritatea provine dintr-un electorat. 1986). cetãþenii pot încerca sã influenþeze politicile publice printr-o gamã foarte largã de alþi intermediari: asociaþiile de interese. atunci când se pun în discuþie numãrul ºi intensitatea. Apare. Toate acestea formeazã un ansamblu al practicii democratice. un consiliu local sau o întrunire preelectoralã. miºcãrile sociale. aranjamentele clientelare ºi aºa mai departe. reprezintã o condiþie suficientã a existenþei democraþiei. grupãrile locale. „Imposing Consent? Electoralism versus Democratization in El Salvador“. mai ales în primele etape ale tranziþiei democratice. care. sau în negocierea pactelor sociale între grupuri sociale majore precum comunitatea patronalã ºi sindicatele (neocorporatism). democraþiile solide tind sã limiteze principiul central al majoritãþii. care se autoreproduce) ia în mod regulat decizii care afecteazã anumite minoritãþi (mai ales un grup cultural ameninþat sau un grup etnic)? În aceste circumstanþe. necesitatea existenþei unor majoritãþi similare în câteva circumscripþii diferite (confederalism). care sunt organizate ºi desfãºurate corect. un comitet. University of California. Center for US/Mexican Studies.7 Oricât ar fi de importante pentru democraþie. pot prolifera într-o varietate uimitoare. În perioadele dintre alegeri. cã alegerile. dar puþine persoane ar nega faptul cã democraþia trebuie sã presupunã ºi unele mijloace de agregare a preferinþelor individuale. democraþia modernã oferã o varietate de procese ºi canale competitive pentru exprimarea intereselor ºi valorilor asociative sau partizane.Bill of Rights). sau cele care exclud de la exercitarea votului segmente importante ale populaþiei. funcþionale ºi teritoriale. cea 7 A se vedea Terry Karl. pentru a proteja drepturile minoritãþilor.8 REVISTA ROMÂNà DE ªTIINÞE POLITICE Cea mai popularã definiþie a democraþiei pune semnul de egalitate între aceasta ºi alegerile periodice. chiar cele la care anumite partide ºi anumiþi candidaþi nu pot participa. San Diego. alegerile au loc cu intermitenþe ºi ele doar le permit cetãþenilor sã aleagã între alternativele agregate oferite de partidele politice. amendarea constituþiei sau excluderea unui membru). în unele cazuri. garanþiile care sã asigure autonomia guvernelor locale sau regionale în faþa cererilor formulate de autoritãþile centrale (federalism).

societatea civilã oferã un strat intermediar de guvernare între individ ºi stat. trimiterii de solicitãri cãtre autoritãþi ºi al influenþãrii politicilor publice. Acestea reflectã ºi chiar amplificã. care nu s-au estompat sub nici o formã. Trebuie sã fie capabili sã acþioneze colectiv prin intermediul partidelor politice. Actorii trebuie sã ia în mod voluntar decizii colective obligatorii pentru întreaga societate. „Democraþia în America“. Humanitas. The Crisis of Democracy. A se vedea în special Michel Crozier. Pentru a intra în competiþie unii cu alþii. „Will More Countries Become Democratic?“. . sã îi încurajeze pe cetãþeni sã delibereze în cadrul miºcãrilor din care fac parte. În cazul cel mai bun.8 În discursul politic contemporan. Diversele unitãþi de interese ºi identitate socialã. 9 Aceastã teamã a supraîncãrcãrii guvernului ºi a colapsului iminent al democraþiei este pe larg reflectatã în lucrãrile lui Samuel P. Mai degrabã decât sã încarce factorii de decizie cu cereri tot mai multe ºi sã facã sistemul neguvernabil9. mai încrezãtori în propriile acþiuni ºi care manifestã un mult mai pronunþat spirit civic. al asociaþiilor ºi miºcãrilor. Cu toate acestea. libertãþile pe care le presupune democraþia ar trebui. prin faptul cã rãmân independente de stat (ºi poate chiar de partidele politice). în scopul selectãrii candidaþilor. Importanþa grupurilor independente într-un regim democratic a fost cel mai bine descrisã de Alexix de Tocqueville în cartea sa. care sunt mult mai conºtienþi de preferinþele semenilor lor. articulãrii preferinþelor. 1945). Huntington ºi Joji Watanuki. în ciuda eforturilor repetate ale teoreticienilor contemporani de a le evidenþia analogia cu comportamentul economic de piaþã ºi de a reduce toate operaþiunile democratice la efortul competitiv de maximizare a intereselor. Pentru opiniile (revizuite) ale lui Huntington despre viitorul democraþiei. Democraþia clasicã a accentuat aceste calitãþi.. o societate civilã viabilã poate atenua 8 Alexis de Tocqueville. Despre democraþie în America. (New York: Vintage Books. nu numai cã pot limita acþiunile arbitrare ale conducãtorilor. 1995). Cooperarea a fost totdeauna o trãsãturã centralã a democraþiei. de asemenea. a se vedea articolul sãu. Acest strat este capabil sã ofere resurse pentru rezolvarea conflictelor ºi pentru controlarea comportamentului membrilor fãrã a uza de coerciþie publicã. ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 9 mai comunã ºi mai eficientã modalitate de protejare a minoritãþilor se face prin activitatea de zi cu zi a asociaþiilor de interese ºi a miºcãrilor sociale.. însã numai influenþele pot fi cântãrite“. dar pot contribui. Bucureºti. Democracy in America. prin voinþa lor de a se sacrifica pentru binele comun. 2 volume. acest fenomen al cooperãrii ºi deliberãrii prin intermediul activitãþii derulate de grupurile autonome este inclus la rubrica „societate civilã“. (New York: New York University Press. diversele intensitãþi pe care le au preferinþele populaþiei în privinþa factorilor de decizie aleºi în mod democratic. (Nota traducãtorului: a se vedea ºi traducerea în limba românã – Alexis de Tocqueville.CE ESTE. O altã modalitate de exprimare a acestei tensiuni interne dintre numãr ºi intensitate ar fi prin afirmaþia cã „în democraþiile moderne. dupã pãrerea unora. Huntington din anii ’70. 1975). Samuel P. sã-ºi identifice nevoile comune ºi sã-ºi rezolve diferenþele de opinii fãrã a se baza pe vreo autoritate centralã. Political Science Quaterly 99 (Vara 1984): 193-218. 2 volume. voturile pot fi numãrate. la formarea unor cetãþeni mai buni. totodatã. e nevoie mai întâi ca ei sã coopereze. o lucrare care rãmâne o sursã majorã de inspiraþie pentru toþi aceia care continuã sã considere cã democraþia reprezintã mai mult decât lupta candidaþilor de a fi aleºi ºi realeºi.

dar care nu sunt supuse alegerilor. cum o numeºte el. Cei mai muþi sunt politicieni profesioniºti care îºi orienteazã carierele în scopul ocupãrii unor funcþii publice importante. bazat pe circumscripþii teritoriale. Numai aceste proceduri nu pot defini democraþia.10 REVISTA ROMÂNà DE ªTIINÞE POLITICE conflictele ºi îmbunãtãþi calitatea cetãþenilor. Orice societate care nu reuºeºte sã îºi impunã asemenea restricþii. este cel mai vizibil. caracteristicã economiei de piaþã. în evoluþia lor istoricã. aleºi fie direct. Ele nu vor fi asemãnãtoare cu democraþiile din secolul al XIX-lea ºi începutul secolului al XX-lea ºi nu se pot aºtepta sã dobândeascã multiplele canale de reprezentare. provocãri care nu au existat în procesele anterioare de democratizare. În jurul acestor agenþii. Democraþiile mai tinere ºi mai fragile care s-au instaurat începând cu anul 1974 trebuie sã trãiascã într-un „timp comprimat“. ci cum sunt aleºi aceºti reprezentanþi ºi cum vor fi menþinuþi rãspunzãtori pentru acþiunile lor. în democraþiile moderne existã multe canale de reprezentare. Cel electoral. creând. fie indirect. desfãºoarã cea mai mare parte a activitãþii concrete în democraþiile moderne. pe lângã ele intervenind sporadic unele miºcãri sociale. ºi nu pe circumscripþii teritoriale. ºi nu partidele politice. „poliarhii“): 1) Controlul asupra deciziilor guvernamentale care privesc politicile publice revin. s-a dezvoltat un vast aparat de reprezentare specializatã. Reprezentanþii. Totuºi. pentru ca democraþia sã se consolideze. Prin urmare. Proceduri care fac posibilã democraþia Componentele definitorii ale democraþiei sunt în mod necesar abstracte ºi pot da naºtere unei varietãþi considerabile de instituþii ºi subtipuri de democraþie. bazat în mare mãsurã pe interese funcþionale. interese ºi miºcãri vor încerca toate sã acapareze influenþa politicã pentru ele însele. Robert Dahl a propus cea mai larg acceptatã listã de ceea ce el numeºte condiþii „procedurale minimale“ care sunt indispensabile pentru existenþa unei democraþii politice moderne (sau. întrebarea centralã nu este dacã va exista sau nu o elitã politicã sau chiar o clasã politicã profesionistã. însã pentru persistenþa acesteia. procedurile sunt condiþii necesare. dar nu suficiente pentru existenþa democraþiei. conform constituþiei. diversitãþii ºi puterii agenþiilor însãrcinate cu luarea deciziilor publice. reprezentanþilor aleºi. Aceste asociaþii de interese. au devenit expresia principalã a societãþii civile în democraþiile cele mai stabile. a condus la creºterea numãrului. pentru societate. prezenþa lor este indispensabilã. El culmineazã cu alegerea unui parlament sau a unui preºedinte care îºi prezintã periodic activitatea în faþa tuturor cetãþenilor. Este îndoielnic faptul cã vreo democraþie ar putea supravieþui fãrã asemenea oameni. În esenþã. Totuºi. care eºueazã în aplicarea primatului legii faþã de propriile proceduri nu ar trebui consideratã democraticã. . trebuie aplicate norme procedurale specifice ºi respectate drepturile civile. aºa cum s-a întâmplat în cazul celor mai mulþi dintre predecesorii lor. fãrã a se baza exclusiv pe grija de urmãrire a propriilor interese. simpla dezvoltare a guvernului. O multitudine uimitoare de partide. în mare parte ca rezultat al cererii populare. Dupã cum am menþionat anterior.

Dahl ºi alþi teoreticieni contemporani ai democraþiei au considerat.CE ESTE. Totuºi. alianþelor. Nicaragua sandinistã) politicienii din Statele Unite. Mai mult.10 Pentru mulþi teoreticieni. 7) Cetãþenii au. 11. fãrã pericolul de a fi pedepsiþi din motive politice larg definite… 6) Cetãþenii au dreptul de a cãuta surse alternative de informare. 9) Societatea trebuie sã se autoguverneze. dreptul de a înfiinþa asociaþii sau organizaþii relativ independente. ignorându-se alte realitãþi politice. în care nu pot avea loc nici un fel de constrângeri. sferelor de influenþã ºi a unei mari varietãþi de aranjamente „neocoloniale“. o datã cu dezvoltarea blocurilor. fãrã aprobarea actorilor din afara ariei lor teritoriale? Acest fapt este semnificativ chiar dacã aceºti din urmã actori sunt supuºi unor reguli democratice ºi chiar dacã reprezentanþii aleºi sunt relativ liberi sã modifice sau chiar sã punã capãt raporturilor de subordonare (cum s-a întâmplat în Puerto Rico). sã fie capabilã sã acþioneze independent de constrângerile impuse de un sistem politic suprastatal. totodatã. inclusiv partide politice ºi grupuri de interese. adicã tendinþa de concentrare preponderent asupra alegerilor. ar putea fi clasificate de mulþi cercetãtori drept democratice. . probabil. ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 11 2) Reprezentanþii sunt aleºi în competiþii electorale periodice ºi transparent desfãºurate. funcþionari publici sau conducãtori ai instituþiilor statului au capacitatea de a acþiona independent de reprezentanþii aleºi prin vot sau chiar de a se opune deciziilor luate de aceºtia. Este un sistem cu adevãrat democratic dacã reprezentanþii sãi aleºi sunt incapabili sã ia decizii cu caracter obligatoriu. aceastã condiþie ca de la sine înþeleasã. Prima condiþie propusã de noi ar putea apãrea ca o nuanþare a condiþiei (1) a lui Dahl. 1982). 8) Reprezentanþii aleºi prin vot popular trebuie sã aibã posibilitatea sã îºi exercite atribuþiile constituþionale fãrã a fi supuºi unor eventuale ordine (fie ºi informale) venite din partea oficialitãþilor nealese. orice persoanã adultã are dreptul de a-ºi alege reprezentanþii. societãþile militarizate din America Centralã. Aceastã prevedere oferã o mãsurã de siguranþã împotriva a ceea ce am numit mai devreme „electoralism“. dar el 10 Robert Dahl. 4) Practic. dar noi propunem adãugarea altor douã în plus. aºa cum au ºi fãcut (fãrã a include. de vreme ce s-au referit la state. în vreme ce a doua ar putea fi consideratã o condiþie implicit aprioricã pentru toate cele ºapte de mai sus. unde nu existã un control civil asupra armatei. chestiunea autonomiei a dobândit maximã importanþã. naþiuni formal suverane. orice persoanã adultã are dreptul de a candida la funcþii publice… 5) Cetãþenii au dreptul sã se exprime. Dilemmas of Pluralist Democracy (New Haven: Yale University Press. 3) Practic... Democraþia este în pericol dacã ofiþeri militari. însã. Fãrã aceastã prevedere suplimentarã. aceste ºapte condiþii par sã conþinã esenþa democraþiei procedurale. sursele alternative de informare existã ºi sunt protejate de lege.

în schimbul acestei oportunitãþi de a continua sã concureze pentru funcþii publice. Ele pot fi chiar compatibile cu un mare grad de dezacord asupra chestiunilor legate de politici publice. cât de a crea un set de reguli care concretizeazã consimþãmântul parþial. limitatã. Dacã aceastã posibilitate nu existã. After the Revolution: Authority in a Good Society (New Haven: Yale University Press. 1970). precum încrederea reciprocã. dar nu ne spun prea mult despre modul cum funcþioneazã ea. Toate democraþiile presupun un anumit grad de incertitudine referitoare la persoanele care vor fi alese ºi la politicile pe care acestea le vor pune în aplicare. Senegal sau Indonezia. . Nu chiar orice actor poate intra în competiþie ºi pune în discuþie problema pe care o considerã de interes. Cetãþenii trebuie sã respecte deciziile care rezultã dintr-o asemenea competiþie. totuºi. Provocarea nu este atât de a gãsi un set de obiective care sã impunã un consens larg. Formele particulare ale acestei „târguieli democratice“. Rãspunsul cel mai simplu este cã funcþioneazã „prin consimþãmântul poporului“. atunci sistemul nu este democratic. Dar incertitudinea aflatã în nucleul tuturor democraþilor este limitatã. pentru a folosi expresia lui Dahl11. existã reguli prestabilite ce trebuie respectate. precum în Italia. cu condiþia ca ele sã rãmânã concordante cu preferinþele colective. cum se întâmplã în Mexic. reprezentanþii trebuie cel puþin informal sã cadã de acord cã aceia care câºtigã un sprijin electoral mai mare sau o influenþã mai substanþialã în crearea politicilor publice nu îºi vor folosi avantajul temporar pentru a-i împiedica pe cei care au pierdut alegerile sã le câºtige sau sã exercite influenþã în viitor ºi cã. aºa cum au fost ele exprimate în alegeri corecte ºi periodice sau în negocieri transparente ºi repetate. Limitele variazã de 11 Robert Dahl.12 REVISTA ROMÂNà DE ªTIINÞE POLITICE devine critic atunci când nici una dintre aceste condiþii nu se aplicã (cum s-a întâmplat în Þãrile Baltice). Democraþia instituþionalizeazã incertitudinea politicã „normalã“. trebuie îndeplinite unele condiþii. Ele depind de clivajele sociale ºi de unii factori subiectivi. Un rãspuns mai complex ar fi cã funcþioneazã „prin consimþãmântul parþial al politicienilor care acþioneazã în condiþii de nesiguranþã limitatã“. Într-o democraþie. standardul de corectitudine ºi disponibilitatea de a face compromisuri. diferã de la o societate la alta. posibilitatea schimbãrii prin acþiune colectivã independentã existã. Japonia sau socialdemocraþiile scandinave. cei care pentru moment se vor afla în opoziþie vor respecta dreptul învingãtorilor de a lua decizii cu caracter obligatoriu. Nu orice politicã poate fi adoptatã. Principii care fac posibilã democraþia Listele de procese componente ºi de norme procedurale ne ajutã sã definim democraþia. Chiar în acele societãþi în care acelaºi partid continuã sã câºtige alegerile sau unde aceeaºi politicã este aplicatã cu consecvenþã.

dar înºelãtoare. Garanþiile constituþionale ale proprietãþii. dacã am adopta aceastã strategie ar însemna. guvernãrile democratice ar funcþiona mult mai uºor. sã condamnãm la eºec.) 2) Participare: Nu toþi cetãþenii pot participa în mod egal ºi activ în viaþa politicã. Principiile pe care le-am sugerat aici se sprijinã pe reguli raþionale. cea mai mare parte a experienþelor contemporane. respect reciproc. oricum. astfel încât. A aºtepta ca aceste obiceiuri sã prindã rãdãcini adânci echivaleazã cu un proces lent de consolidare a regimului. disponibilitate spre compromis sau încredere în autoritãþile publice. dacã doresc acest lucru. Aceste concepte sunt. unul care se poate întinde pe durata a mai multor generaþii. 1) Consens: Nu toþi cetãþenii pot cãdea de acord asupra scopurilor acþiunii politice sau asupra rolului statului (deºi. gradul de variaþie este de aºteptat sã rãmânã într-un interval previzibil ºi general acceptat. ci o matrice de posibile combinaþii care sunt democratice din perspective diferite. deºi calitatea de cetãþean implicã faptul cã indivizii ºi grupurile trebuie sã aibã ºanse egale de a-ºi exprima preferinþele. Cum se deosebesc democraþiile Câteva concepte au fost în mod deliberat excluse din definiþia noastrã genericã a democraþiei. moderaþie. societãþile care abandoneazã regimul autoritar pot combina diferite componente pentru a produce tipuri diferite de democraþie. Este important sã recunoaºtem cã aceste componente nu reprezintã puncte distincte aflate pe o linie continuã de îmbunãtãþire a performanþei. o datã ce se ajunge la un acord asupra regulilor consimþãmântului parþial. dacã ar face-o. deosebit de importante când trebuie sã distingem subtipurile de democraþie. deºi trebuie sã aibã posibilitatea legalã de a face acest lucru. Aceastã accentuare a direcþiilor operative contrasteazã cu o temã foarte persistentã. prezentã în literatura recentã asupra teoriilor democraþiei. practici sau valori care sã reprezinte democraþia. în ciuda faptului cã ele au fost frecvent asociate cu democraþia atât în practica de zi cu zi. Aserþiunea noastrã este cã incertitudinea limitatã ºi consensul parþial pot fi generate de interacþiunea dintre actori cu vederi antagoniste ºi neîncrezãtori unii în alþii ºi cã normele cu mult mai generoase ºi mai profunde ale culturii civice sunt mai degrabã un produs. . ºi nu un factor determinant al democraþiei.. probabil. 3) Acces: Conducãtorii pot sã nu acorde o pondere egalã preferinþelor cetãþenilor cu care intrã în contact. vieþii private.. ºi nu pe obiºnuinþe adânc înrãdãcinate referitoare la toleranþã. liberei exprimãri ºi ale altor drepturi fac parte din aceste limite. De vreme ce nu existã nici un set unic de instituþii. dar cele mai eficiente limite sunt generate de competiþia dintre grupurile de interese ºi de cooperarea din cadrul societãþii civile. Oricât de puternicã ar fi retorica (ºi unele societãþi par sã le ofere cetãþenilor lor opþiuni mai dramatice decât alte societãþi). anume „cultura civicã“. ex hypothesi. ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 13 la þarã la þarã.CE ESTE. cât ºi în cercetarea academicã. corectitudine.

ierarhii de asociere ºi obligaþii de înscriere. Totuºi. Dar. sã spunem cu justificãri precum: „raþiune de stat“ sau „interes naþional de maximã importanþã“. 6) Suveranitate parlamentarã: Legislativul poate sã nu fie singurul corp care reglementeazã sau autoritatea ultimã care decide ce legi sunt obligatorii. este de presupus cã interesele vor fi mai apropiate de cele ale statului ºi cã separaþia dintre sfera publicã ºi cea privatã va fi mult mai puþin evidentã. judecãtoreascã sau alte autoritãþi publice au ca atribuþie aceastã decizie finalã. ºi ele trebuie sã fie rãspunzãtoare pentru acþiunile lor. mai degrabã. 8) Pluralism: Procesul politic poate sã nu fie bazat pe o multitudine de grupuri private autonome. 11) Echilibrul ºi controlul reciproc al puterilor (checks and balances): Nu este necesar ca diversele niveluri ale guvernãrii sã îºi concentreze sistematic forþele unele împotriva altora. deºi o anumitã concentrare a autoritãþii este prezentã în orice democraþie. totdeauna. cursul de acþiune pe care îl preferã cetãþenii. atunci când deviazã de la o astfel de politicã. promovaþi ºi coordonaþi în activitatea lor de partide politice bine organizate ºi cu programe coerente. deºi deviaþiile de la acest principiu trebuie. 9) Federalism: Diviziunea teritorialã a autoritãþii poate sã nu presupunã niveluri multiple sau autonomii locale. prin intermediul unor procese regulate ºi corecte. voluntare ºi care se interfereazã unele cu altele. cu toate cã o anumitã dispersie a puterii cãtre unitãþi teritoriale ºi/sau funcþionale este caracteristicã oricãrui tip de democraþie. chiar dacã este exercitatã colectiv. cu toate cã acolo unde puterea executivã. iar responsabilitatea faþã de electorat este doar indirectã. 5) Regula majoritãþii: Este posibil ca funcþiile publice sau regulile acordate ºi. cu atât mai puþin consfinþite într-un document constituþional. stabilite printr-o majoritate de voturi.14 REVISTA ROMÂNà DE ªTIINÞE POLITICE 4) Responsabilitate: Conducãtorii pot sã nu urmeze. unde existã monopoluri de reprezentare. în timp. drept o componentã esenþialã a democraþiei. A le include în însãºi definiþia genericã a democraþiei ar însemna sã confundãm tipul american cu . de obicei. justificate ºi aprobate. deºi guvernãrile trebuie menþinute rãspunzãtoare în faþa tuturor cetãþenilor prin mecanismele puterilor legislativã. precum ºi prin decretele dictatoriale (cum se întâmplã în timp de rãzboi). executivã ºi judecãtoreascã. deºi. Cu toate cã fiecare dintre conceptele descrise anterior a fost considerat. 10) Prezidenþialism: Executivul poate sã nu fie condus de o singurã persoanã. respectiv. ele ar trebui. poate fi mai dificil sã se formeze un guvern eficient. acolo unde acest lucru nu se întâmplã. iar aceastã persoanã poate sã nu fie aleasã direct de toþi cetãþenii. 7) Guvernare prin partide politice: Conducãtorii pot sã nu fie numiþi. ei trebuie sã rãmânã responsabili pentru acþiunile lor. sã fie vãzute ca indicatori ai unui tip sau altul de democraþie sau mãcar ca standarde utile pentru evaluarea performanþelor anumitor regimuri.

ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 15 modelul universal de guvernare democraticã. de asemenea. întrucât „plãþile“ trebuie fãcute cãtre un numãr mai mare de clienþi (deºi nu ar trebui subestimat gradul de corupþie prezent în regimurile autocrate). ale economiilor ºi ale investiþiilor pot sã nu fie superioare celor din statele nedemocratice. cã democraþia nu poate fi redusã la organizarea regulatã a alegerilor sau echivalatã cu o viziune particularã a rolului statului. prin blocarea investiþiilor sau prin sabotaj. cu atât mai puþin. libertatea de a-ºi exprima nemulþumirea. unitar.. dar este cu siguranþã prea mult sã ne aºteptãm ca acest progres sã se vadã repede ºi. Costurile pot fi mai ridicate. Satisfacþia popularã faþã de performanþa noului guvern democratic poate sã nu parã mai mare. totuºi. În primul rând. în funcþie de tipul de democraþie. Journal of Democracy 1 (Iarna 1990): 51-69. În timp. mai eficiente din punct de vedere administrativ. pentru a îmbunãtãþi performanþele economice ºi sociale. Existã o tentaþie. educaþiei. care poate fi înþeleasã de a ataºa prea multe aºteptãri acestui concept ºi de a crede cã. cã el va fi o caracteristicã definitorie a democraþiei.CE ESTE. prin instaurarea democraþiei. administrative ºi culturale. cel puþin pentru faptul cã mai mulþi actori trebuie consultaþi. fie ºi pentru motivul cã nimeni nu este pe deplin mulþumit de compromisurile necesare care se fac ºi de faptul cã aceia care pierd au. o societate îºi rezolvã toate problemele politice.. consensual. Acest lucru este cu atât mai probabil în timpul tranziþiei. pânã la urmã. cererii agregate. „lucrurile bune nu merg în mod necesar mânã în mânã“. sociale. . Ratele creºterii economice. economice. precum ºi dezbaterea ulterioarã la care au participat Donald Horowitz. dar nu am spus prea multe despre ce nu este democraþia sau despre ce nu poate produce democraþia. efectele favorabile pe termen lung asupra distribuþiei veniturilor. productivitãþii ºi creativitãþii pot sã se combine. În al doilea rând. Am argumentat.12 Ce nu este democraþia Am încercat sã transmitem sensul general pe care îl are democraþia modernã fãrã a-l identifica cu un set particular de reguli ºi instituþii sau fãrã a-l restrânge la un anumit tip de culturã sau nivel de dezvoltare. în mod obligatoriu. Seymour Martin Lipset ºi Juan Linz în Journal of Democracy 1 (Toamna 1990): 73-91. 12 A se vedea Juan Linz. Tipurile parlamentar. Din nefericire. când grupurile care deþin proprietãþi ºi elitele administrative pot reacþiona la ameninþãri reale sau imaginare la adresa „drepturilor“ de care se bucurau în regimul autoritar prin iniþierea retragerii de capital. democraþiile nu sunt neapãrat mai eficiente din punct de vedere economic decât alte forme de guvernare. democraþiile nu sunt. Capacitatea lor de luare a deciziilor poate fi chiar mai lentã decât cea a regimurilor cãrora le iau locul. „The Perils of Presidentialism“. corporatist ºi concentrat din Europa continentalã pot avea câteva avantaje unice care sã ghideze statele prin tranziþia incertã de la guvernarea autocraticã la cea democraticã.

noþiunile de libertate economicã . Pe scurt. la baza cãrora se aflã idealuri înalte. mai ales ale acelora care deþin mari proprietãþi. Mai mult. deºi nu din toatã inima. În cele din urmã.16 REVISTA ROMÂNà DE ªTIINÞE POLITICE În al treilea rând. mai stabile sau mai guvernabile decât autocraþiile pe care le înlocuiesc. ºi democraþiile trebuie sã perceapã taxe ºi sã reglementeze anumite tranzacþii. Cetãþenii sau reprezentanþii lor pot decide cã este dezirabil sã se protejeze drepturile colectivitãþilor de abuzuri din partea indivizilor. unii vor descoperi cã noile reguli ale competiþiei îi dezavantajeazã. în asemenea situaþii. prezenþa partidelor anti-sistem nu ar trebui sã fie nici surprinzãtoare ºi nici consideratã un eºec al consolidãrii democratice. Chiar mai ameninþãtoare este tentaþia liderilor de a falsifica procedurile ºi de a încãlca principiile consensului parþial ºi ale incertitudinii limitate. este de aºteptat cã numai democraþiile pot genera guvernãri eficiente ºi legitime. câþiva pot chiar sã simtã cã interesele lor vitale sunt ameninþate de principiul majoritãþii. folosindu-se de instituþiile publice pentru promovarea dezvoltãrii economice. democraþiile vor pune bazele unor societãþi mai deschise decât în cazul autocraþiilor cãrora le-au luat locul. mai consensuale. nu este probabil ca democraþiile sã parã mai ordonate. Pânã la urmã. sã joace dupã regulile generale ale incertitudinii limitate ºi ale consensului parþial. funcþia de reglare a pieþei. Date fiind epuizarea politicã ºi pierderea legitimitãþii prin care au trecut autocraþiile din Paraguayul sultanistic pânã în Albania totalitarã. precum dreptul indivizilor de a deþine proprietãþi ºi de a obþine profit de pe urma lor. Guvernabilitatea este o provocare pentru orice regim. nu numai pentru cele democratice. experienþa a arãtat cã ºi guvernãrile democratice pot eºua. dar nu vor avea în mod necesar economii mai deschise. Multe dintre cele mai solide democraþii din zilele noastre au recurs în istoria lor la protecþionism ºi graniþe închise pentru produsele strãine. Ceea ce conteazã este dacã asemenea partide sunt doritoare. în ciuda tensiunilor continue care apar între ele. Grupurile ºi indivizii care au dobândit recent autonomie vor testa unele reguli. Aceste produse impuse prin constrângere sau compromis sunt. deseori. ele apar în perioada imediat urmãtoare unor lupte serioase. Probabil cã momentul cel mai critic apare atunci când politicienii încep sã îºi asume rolurile ºi relaþiile previzibile pe care le presupune o democraþie consolidatã. nu este clar dacã democraþia se consolideazã prin promovarea unor principii economice liberale. rezolvarea privatã a disputelor. Mulþi vor fi frustraþi în aºteptãrile lor. fiind posibil. în special acolo unde existã monopoluri ºi oligopoluri private. sã limiteze anumite forme de proprietate la deþinerea publicã sau colectivã. vor protesta faþã de acþiunile anumitor instituþii ºi vor insista sã-ºi renegocieze partea lor de câºtig. dar este ºi o reflectare a probabilitãþii unui dezacord continuu în ceea ce priveºte noile reguli ºi instituþii. libertatea de a produce fãrã intervenþia guvernului sau privatizarea întreprinderilor de stat. Opinia publicã poate deveni nemulþumitã de performanþele lor. Totuºi. destul de ambigue la început ºi nesigure în privinþa efectelor pe care le presupun. În vreme ce compatibilitatea trecutã prin proba timpului între democraþie ºi capitalism nu pare sã poatã fi pusã la îndoialã. aceasta pânã când actorii învaþã cum sã le foloseascã. Acest lucru este generat de libertatea de expresie. Astfel.

„Dilemmas of Democratization in Latin America“. în special cele din þãrile în curs de dezvoltare. Democratizarea nu va aduce cu sine în mod necesar creºtere economicã. Mai degrabã. pace socialã. . nu numai cã va persista prin autoreproducere în limita condiþiilor restrictive iniþiale.. dar au ºanse mult mai mari decât autocraþiile sã genereze. ca rãspuns la circumstanþe care se modificã. Traducere de Magda Ferchedãu-Muntean 13 Terry Lynn Karl.CE ESTE. dar ºi cã se va extinde dincolo de ele. ceea ce ar trebui sã sperãm este cã vor apãrea instituþii politice care vor putea intra într-o competiþie paºnicã pentru a forma guverne ºi a influenþa politicile publice. Fãrã îndoialã. Este posibil ca ele sã nu producã imediat toate beneficiile menþionate pânã acum. ªI CE NU ESTE DEMOCRAÞIA 17 promovate în prezent de modelele economice neoliberale nu sunt sinonime cu libertatea politicã. pe care pot chiar sã o împiedice. 14 Otto Kirchheimer. nici efecte imediate ale acesteia. „Confining Conditions and Revolutionary Breakthroughs“. o datã instituit. pieþe libere sau „sfârºitul ideologiei“. pânã la urmã. American Political Science Review 59 (1965): 964-974. eficienþã administrativã. armonie politicã. care vor putea canaliza conflictele economice ºi sociale prin proceduri bine stabilite ºi care vor avea suficiente legãturi cu societatea civilã ca sã îºi poatã constitui baza socialã pe care sã o foloseascã în sprijinul acþiunii colective. democraþiile au capacitatea sã îºi schimbe regulile ºi instituþiile consensual. succesul aºteptat. ªi în nici un caz nu va aduce „sfârºitul istoriei“. Unele tipuri de democraþii. Comparative Politics 23 (Octombrie 1990): 1-23. au fost incapabile sã respecte aceastã promisiune. dar ele nu sunt nici premise.14 Spre deosebire de regimurile autoritare. probabil din cauza particularitãþilor tranziþiei de la regimul autoritar.13 Pariul care se pune este cã un asemenea regim.. unele dintre aceste calitãþi vor contribui la consolidarea democraþiei.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->