AGROMETEOROLOGIE

I. INTRODUCERE
1. DEFINIŢII 1.1. Meteorologia. Vremea şi clima. Meteorologia (M) poate fi considerată şi o ştiinţă pură şi una aplicată la activitaţile umane. Ca ştiinţă pură meteorologia este o ramură a geofizicii care are ca obiect “Fizica atmosferei”. Din punctul de vedere al Serviciilor meteorologice naţionale grupate în Organizaţia Meteorologică Mondială a Naţiunilor Unite (OMM), meteorologia răspunde unei definiţii mai conforme rolului OMM şi anume: “Meteorologia este ştiinţa mediului atmosferic înconjurător al umanităţii. Activităţile sale teoretice sunt dirijate către o mai bună înţelegere a evoluţiei vremii şi a echilibrelor climatice; activităţile sale aplicate sunt orientate către creşterea bunăstării umane”. In anexa 2 a “Convenţiei OMM”, la art.2, printre scopurile OMM se stipulează “...d) să încurajeze aplicaţiile meteorologiei în aviaţie, în navigaţia maritimă, la problemele apei, în agricultură şi la alte activităţi umane;...” Meteorologia se împarte în două domenii: • In primul caz, M se ocupă de urmărirea şi de înţelegerea evoluţiei stării atmosferei în toate locurile de pe Pământ, de la un moment la altul, de la o zi la alta. Acesta este punctul de vedere al M dinamice, ştiinţa evoluţiei stării atmosferei -a vremii- după legile hidrodinamicii şi ale termodinamicii. Succesiunea în timp a diferitelor stări fizice ale atmosferei, în continuă schimbare, reprezintă mersul sau evoluţia vremii. Aplicaţia M. dinamice este M sinoptică, ramură ce are ca obiect prevederea evoluţiei timpului la suprafaţa Pământului. “Buletinul meteo” pentru public constituie obiectul M previzionale. • In al doilea caz, M se ocupă de caracterizarea evoluţiei cumulate a “vremii” în diverse locuri de pe Pământ, pe durata unei perioade de ani suficient de lungă pentru ca toate caracteristicile studiate să fie semnificative statistic. Procesul de încălzire al Pământului de către Soare se supune la două cicluri astronomice fundamentale - al zilei şi al anului. Evoluţia medie a diverselor elemente ale vremii (sau elemente meteorologice; acestea sunt temperatura aerului, presiunea atmosferică, umezeala aerului, nebulozitatea, precipitaţiile, vizibilitatea, vîntul,... şi formează obiectul observaţiilor meteorologice) în cursul acestor două cicluri, în fiecare loc de pe Pământ, defineşte “clima” locului respectiv. Clima este caracterizată mai ales prin evoluţia medie sau regimul elementelor în timpul anului, adică prin ritmul sezonier al acestor elemente, dar şi prin valorile lor extreme. La scara marilor tipuri de climă existente pe suprafaţa terestră, temperatura aerului Ta şi precipitaţiile P sunt cele mai caracteristice dintre aceste elemente. Astfel, sistemul regimurilor (Ta, P) este suficient pentru clasarea acestor tipuri şi a marilor formaţiuni fitogeografice pe care aceste regimuri le instalează la suprafaţa continentelor. Constatarea sau descrierea climatelor este obiectul climatografiei. Acesteia i se adaugă climatologia teoretică care se ocupă de explicarea distribuţiei marilor tipuri de climat ale planetei prin cauzele lor. In trecut,
58

AGROMETEOROLOGIE

Comisia de climatologie a OMM a convenit să se definească climatele pentru perioade de 30 ani, începând cu 1900, 1930, 1960..., acum, chiar specialiştii vorbesc de condiţii climatice atunci când este vorba de evoluţia vremii pe durata unui sezon al unui an dat: se citeşte, de ex., “climatul verii 2000 a fost astfel...”. Se ajunge aici la o scară de evaluare intermediară între vreme şi climat: aceea a sezonului sau a variaţiei în cursul sezoanelor. 1.2. Agricultura în sensul larg al FAO Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) acordă un sens larg termenului “agricultură” specificând în Actul său constitutiv (Anexa 1) “...In prezentul Act, termenul agricultură înglobează pescuitul, produsele mării, pădurile şi produsele brute ale exploataţiei forestiere”. In conformitate cu această extensie de sens, agricultura poate fi definită după cum urmează. Agricultura este ansamblul activităţilor pe care le organizează oamenii în vederea: • producerii de către plante şi animale a materiilor necesare nevoilor lor şi, mai întâi, a nevoilor lor alimentare, • asigurării rentabilităţii acestei producţii prin obţinerea unei producţii maxime pentru eforturi minime cheltuite sau energie utilizată. 1.3. Agrometeorologia. Etimologia sugerează o primă definiţie directă şi simplă: agrometeorologia este aplicarea meteorologiei în agricultură. E.A.Bernard (1992) dă o definiţie care subliniază mai bine importanţa sa practică şi marele său impact socioecologic. 2. CONŢINUTUL AGROMETEOROLOGIEI 2.1. Probleme agrometeorologice ale producţiei agricole • Furnizarea de avize regulate agricultorilor asupra activităţilor agricole şi a aspectelor economice, după oportunitatea situaţiei meteorologice şi după evoluţia probabilă a timpului. Studii destinate asigurării calităţii avizelor furnizate. • Furnizarea de avize asupra pericolelor de incidenţă a bolilor asupra culturilor sau asupra posibilităţilor atacului lor de către insecte, în funcţie de evoluţia vremii, bazate pe studii asupra condiţiilor meteorologice care controlează ciclul biologic acestora. Organizarea luptei contra acestora. • Prevederea fenomenelor meteorologice destructive pentru culturi sau animale, cum ar fi grindina, inundaţiile, îngheţul, furtunile puternice. Punerea la punct a metodelor de prevedere a acestor fenomene. Difuzarea avizelor de alertare a agricultorilor şi de îndrumare asupra măsurilor de protecţie de folosit. • Prevederea recoltelor pe regiune în funcţie de starea culturilor, de condiţiile meteorologice şi de timpul probabil pentru sfârşitul ciclului cultural. Studiul metodelor de prevedere a randamentelor. • Furnizarea de avize meteorologice în raport cu uscarea recoltelor şi conservarea lor. • Previziuni meteorologice speciale asupra pericolului de incendii de pădure şi difuzarea avizelor de
59

AGROMETEOROLOGIE

alertă. 2.2. Probleme agroclimatologice ale producţiei agricole • Recunoaşterea caracteristicilor climatice şi agroclimatice proprii diverselor regiuni naturale ale ţării şi teritoriilor locale, în scopul: -amenajării raţionale a teritoriului pe baza vocaţiilor agricole ale regiunii; -distribuirii culturilor şi animalelor de crescătorie prin armonizarea în mod optim cerinţelor lor ecologice cu condiţiile agro-climatologice oferite. • Fundamentarea diversificării agriculturii şi creşterii animalelor şi introducerea noilor specii, varietăţi şi rase, pe bază de studii agroclimatice aprofundate, în special prin studiul experimental al reacţiilor plantelor şi animalelor pentru o gamă variată de condiţii agroclimatice. • Stabilirea pe regiuni şi teritorii a calendarului agricol care organizează, în mod judicios în timpul anului, lucrările de câmp. • Punerea la punct a tehnicilor culturale care să realizeze microclimate corectoare, ale agroclimatelor dezavantajoase regionale sau locale. • Studierea în mod special a cerinţelor de apă a diverselor culturi prin măsurarea experimentalăa evaporării lor în vederea definirii normelor de irigaţie raţionalăa acestor culturi. • Intreprinderea tuturor studiilor sau cercetărilor asupra unor probleme de interes specific şi relative la punerea în valoare agricolă sau la conservarea mediului înconjurător. 3. OBSERVAŢIILE METEOROLOGICE 3.1. Reţeaua meteorologică naţională Metoda de lucru în meteorologie este observaţia vizuală şi instrumentală. Pentru efectuarea observaţiilor, în fiecare ţară există o reţea meteorologică de stat. In România, începând de la 1 august 2000, reţeaua meteorologică naţională de observaţii şi măsurători, preluată de Institutul Naţional de Meteorologie şi Hidrologie Bucureşti (INMH), este organizată în teritoriu în cadrul a 7 Centre Meteorologice Regionale: CMR Muntenia – Bucureşti, CMR Banat-Crişana – Timişoara, CMR – Cluj, CMR – Sibiu, CMR – Constanţa, CMR – Craiova, CMR Moldova – Iaşi. Reţeaua de observaţii şi măsurători meteorologice este compusă din 180 staţii meteo, 306 posturi pluviometrice, 15 staţii meteorologice automate (martie 2002), precum şi 7 centre radar, grupate în cele 7 Centre Meteorologice Regionale. Dintre aceste staţii, următoarele au un regim deosebit: - Staţia meteorologică Bucureşti Afumaţi măsoară şi temperatura solului, vizibilitatea orizontală, înalţimea bazei norilor şi radiaţia solară. - Staţiile meteorologice Predeal, Constanţa şi Mangalia măsoară şi radiaţia solară globală. Staţiile meteo automate sunt programate să transmită mesaje sinoptice (24 mesaje/zi) şi mesaje de avertizare privind producerea unor fenomene meteorologice periculoase.
60

toate produsele radar standard. organizatoric şi economic. precum şi cu mijloace fixe (teren. Staţia şi platforma meteorologică Locul unde se efectuează majoritatea observaţiilor meteorologice este staţia meteorologică (SM) (sau postul meteorologic). staţia meteorologică este locul ales ca reprezentativ pentru o zonă dată în care se amplasează aparatura meteorologică şi se efectuează observaţii şi măsurători asupra elementelor şi fenomenelor meteorologice. precum si o serie de caracteristici optionale (probabilitate de grindina. integrare a precipitatiilor pe subbazine. De regulă. fiecărui punct de observaţie i se stabilesc cu exactitate coordonatele geografice (latitudinea şi longitudinea) precum şi altitudinea absolută. În sens genera1. la denumirea localităţii se mai poate adăuga şi cea a cartierului. Având în vedere funcţia sa de sursă de informare şi de verigă de bază în cadruI sistemului meteorologic naţional şi internţional. de obicei diferă de cea a platformei meteorologice. Pentru recunoaşterea în timp şi spaţiu a informaţiilor meteorologice. altitudinea. Prin altitudinea staţiei se înţelege înălţimea platfomei meteorologice deasupra nivelului mării. tabele) şi mesajele emise de către staţia meteorologică trebuie să poarte elementele de identificare ale poziţiei sale respectiv: denumirea. care. Ea este încadrată cu personal de specialitate şi dotată cu insta1aţiile şi aparatura necesară efectuării observaţiilor şi transmiterii lor. oraşul) pe teritoriul careia este amplasată. folosind pachetul de software EDGE. În unele cazuri. staţia meteorologică este notată cu un indicativ şi cu un număr. stabilită la baza unuia din picioarele adăpostului meteorologic. În mod obligatoriu. Institutului Naţional de Meteorologje şi Hidrologie. pe lângă denumirea staţiei meteorologice. denumirea staţiei este dată de cea a localităţii (satul. străzii. Reteaua nationala de radare meteorologice cuprinde 7 radare din care 2 Doppler (achiziţionate în anul 2000) complet automatizate. comuna. 3. metode de prognoza pe foarte scurta durata a campului de precipitatii). Sub aspect funcţional. Pădurilor şi Protecţiei Mediului . instituţiei etc. indicativuIsinoptic -şi nurnăruI climatologic.AGROMETEOROLOGIE Implementarea staţiilor meteorologice automate în reţeaua naţională s-a desfăşurat în intervalul septembrie 1995-septembrie 2000. staţiile fiind dotate cu softuri care permit editarea mesajelor sinoptice specifice diferitelor ore de transmitere şi stocarea datelor în fişiere de date calculate.Regiei "Apele Române" respectiv. produs de urmarire a celulelor convective. toate materialele (registre de observaţii. staţia meteorologică reprezintă o unitate tehnicoştiinţifică de bază aparţinând Ministerului Apelor. Organul unic de coordonare pe plan mondial al activităţii tuturor instituţiilor centrale meteorologice este Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM). coordonatele geografice.2. La staţia meteorologică se mai stabileşte şi altitudinea barometrului. Activitatea 61 . în practica meteorologică se folosesc parţial sau în totalitatea Ior.care. Sunt disponibile. clădire etc) şi adrninistrativ-gospodăreşti de funcţionare.

Aparatele şi instrumentele din dotarea unei SM sunt de 2 categorii: 1) Cu citire directă (termometre. 62 . amplasarea reglementară a platformei. Observaţiile efectuate în staţiile meteorologice sunt reprezentative pentru vremea şi climatul local. etc) 2) Inregistratoare (higrograf. localităţi. 3. etc. Locul în care este situată SM se alege astfel încât climatul locului să nu fie influenţat de nici un factor climatic special (întinderi de apă. pluviograf). fermierii îşi vor putea planifica mai bine activităţile pentru ziua următoare şi vor putea să ia măsuri pentru executarea lucrărilor celor mai indicate. grupuri mari de construcţii. De aceea. instalaţii radar. măsurători şi determinări meteorologice de la staţii se efectuează pe platforma meteorologică. iar acestea pot varia necrezut de mult pe distanţe mici . higrometre. care sunt folosite pentru observaţii speciale potrivit instrucţiunilor INMH. caruia îi aparţine şi aprobat de InstitutuI Naţional de Meteorologie şi Hidrologie. deoarece activităţile din agriculturăsunt strâns legate de vreme şi de condiţiile climatice. perheliometre. Platforma meteorologică trebuie să fie situată pe un teren deschis şi tipic pentru regiunea respectivă. care pot influenţa direct indicaţiile aparatelor. zilnic. Staţia meteorologică este compusă din: platforma meteorologică.este bine ca pe lângă fiecare fermă agricolă să existe un punct (post) de observaţii meteorologice. pomi izolaţi etc). instalarea corectă a aparatelor pe platfomă şi îngrijirea minuţioasă a acesteia determină într-o mare măsură calitatea datelor meteorologice. de scurtă durată.funcţie şi de relief . Platforma meteorologică Principalele observaţii. TV şi prin reţeaua INTERNET. Faţă de obstacolele joase şi izolate (construcţii mici. în acest caz observaţiile efectuate vor fi reprezentative pentru climatul local a zonei în care este amplasată SM. prin posturile de radio. psihrometre. care să completeze prevederile generale difuzate de INMH Bucureşti. platforma trehuie să se găsească la o distanţă de cel puţin 20 de ori înălţimea obstacolelor respective. barograf. pluviometre. termograf. terenul pentru observaţii asupra stratului de zăpadă. Ea trebuie să se afle departe de obstacolele mari ori de întinderi mari de apă. anemografe. La unele staţii există instrumente şi aparate speciale ca: actinometre. păduri. platforma trebuie amplasată la o distanţă de cel puţin 10 ori înălţimea acestor obstacole. sediul staţiei meteorologice. unde să se înregistreze valorile elementelor meteorologice principale şi să se încerce prevederi locale de timp. Faţă de obstacolele mari extinse şi compacte (păduri.AGROMETEOROLOGIE staţiei meteorologice este condusă de şeful responsabilul staţiei şi se desfăşoară după un program de activitate stabilit de serviciul meteorologic. Cu ajutorul acestor prevederi. chiciurografe. etc). linii continue de clădiri).3.

lac. Astfel. iar la celelalte instalaţii în aşa fel încât observaţiile să poată fi efectuate cu o pierdere minimă de timp. Suprafaţa platformei trebuie să fìe perfect nivelată. împrejmuirea platformei se face din reţele de sârmă cu ochiuri de 10 x 10 cm. movile sau denivelări. iar solul trebuie să fie acoperit cu înveliş vegetal. terenul ales pentru construcţia acesteia va fi aprobat de comisia de omo]ogare a Institutului Naţional de Meteorologie şi Hidrologie.standard trebuie să aibă formă pătrată. întinse pe cadre metalice.AGROMETEOROLOGIE Platforma meteorologică nu trebuie arnplasată în apropierea unor văi adânci. platforma unei staţii meteorologice cu prograrn radiometric are forma dreptunghiulară. Pentru a se asigura o amplasare cât mai tipică şi reprezentativă a platformei meteorologice. viţă de vie. în socluri de 63 . Cadrele se fixează pe ţevi metalice care se implantează în sol. Este admisă asfaltarea sau betonarea căilor de acces de pe platformă. cu condiţia ca lăţimea lor să nu depăşească 40 cm şi. Dimensiunile platformelor de la staţiile care efectuează programe speciale pot fì mai mari decât cele tip ale platformei standard. numai în cazurile în care terenul platformei este putemic umezit în anumite perioade aIe anului. La unele staţii cu volum redus de observaţii ori arnplasate în zone în care nu s-a putut găsi o suprafaţă de relief corespunzătoare. fără gropi. circulaţia în interiorul platformei este permisă numai pe cărări special arnenajate sau marcate. cu dimensiunile 26 x 26 m şi cu laturile (pe cât posibil) îndreptate de la nord la sud şi de la est la vest. fiind cu 10 m mai lungă pe direcţia nord-sud decât cea standard. Platforma meteorologică . se admite în mod excepţional micşorarea suprafeţei platformei până la dimensiuni de 16 x 20 m. cu excepţia staţiilor speciale. Dacă staţia este situată în apropierea unei mari suprafeţe de apă (râu. prin derogare. Zona de protecţie din jurul platformei este stabilită la 30 m pe fiecare latură a acesteia. Cărările trebuie să asigure accesul observatorului de serviciu la adăposturile meteorologice şi la termometrele de sol -în mod obligatoriu . mare) platforma meteorologică trebuie să se găsească la o distanţă de cel puţin 100 m de linia care reprezintă nivelul maxim posibil al apei din bazinul respectiv. porumb ori floarea soarclui etc) şi fără culturi irigate. Pentru a nu constitui un obstacol în calea vântului şi a favoriza formarea troienelor de zăpadă. fiind stabilite în funcţie de aparatura necesară executării măsurătorilor speciale. a pantelor abrupte etc.dinspre nord. Pe lângă condiţiile generale enumerate anterior. la heliograf dinspre sud. Pentru păstrarea suprafeţei platformei meteorologice în starea ei natura1ă. Pentru protecţia aparatelor şi instalaţiilor împotriva deteriorărilor. platforma meteorologică trebuie să. a denivelărilor pronunţate de relief.aibă o zonă de protecţie degajată. platforma meteorologică trebuie să fie împrejmuiă. fără vegetaţie înaltă (pomi fructiferi.

iar în cea de-a treia linie pluviografu1 şi pluviometrele. şi a altor instalaţii sau aparate pentru măsuritori specia1e să nu schimbe condiţiile de funcţionare a aparatelor de bază de pe platforma meteorologică.1).2) dispunerea aparatelor este aceeaşi ca şi aceea de pe platforma meteorologică standard. Împrejmuirea trebuie să aibă înălţimea de 2 m deasupra solului. 3 ). -arnplasarea. În cazuri cu totul speciale. acestea se instalează pe mai multe linii paralele cu latura nordică (sudică). în cea de-a doua linie adăposturile meteorologice. În partea sudică a platformei meteorologice se amplasează parcela de termometre de sol. pe lângă dispunerea corectă a tuturor instalaţiilor şi aparatelor. Dispunerea aparatelor pe platforma unei staţii meteorologice cu prograrn actinometric păstrează. pe platforma meteorologică de dimensiuni reduse (fig. Dispunerea instalaţiilor şi aparatelor pe platformă Instalaţiile şi aparatele se amplasează pe platforma meteorologica standard (fig. la anumite distanţe şi într-o anumită ordine. Pentru efectuarea observatiiţor şi măsurătorilor meteorologice în bune condiţiuni. Marcarea meridianului se va face folosindu-se ca punct de reper stâlpul heliografului. În partea central-sudică a platformei se instalează heliograful şi catargul anemometrului la o distanţă de 1 m spre nord de heliuograf. în partea sa nordică (în spaţiul de 26 x 26 m). -accesul la toate aparatele. când o platformă meteorologică este omologată şi aprobată pe un teren în imprejurimile căreia sunt (sau au aparut între timp) obstacole care umbresc în anumite perioade heliograful în poziţia lui standard. -adăposturile meteorologice să fie orientate cu uşile spre nord. acesta va putea fi instalat într-un alt loc corespunzător. în ordinea descrescândă a înălţimii lor. se admite ca portiţa de intrare să fie instalată în partea estică sau vestică a platformei. de la nord spre sud. De regulă.la 4 m distanţă de latura nordică -se insta1ează giruetele sau alte aparate de vânt (pe stâlpi) şi chiciurometrul. în linie . temporară sau permanentă. cu condiţia ca accesul observatorului să se facă în orice caz dinspre partea nordică. pe platforma meteorologică se va marca obligatoriu meridianul locului. Cu mici excepţii. iar în partea sa sudică (în spaţiul de 26 x 10 m) este completată cu aparatura necesară observaţiilor actinometrice (fig.AGROMETEOROLOGIE ciment -sau se prind prin bride metalice de stâlpi de beton cu o lăţime de 12-14 cm. Astfel. pe platformă trebuie să se respecte următoarele condiţii: -poarta de acces pe platforma meteorologică se fixează pe latura nordică a gardului. heliograful). aceeaşi dispunere a aparatelor de pe platforma standard. 64 . În mod excepţiona1. în aşa fel încât să nu influenţeze şi să nu se umbrească reciproc. pluviometrelor şi giruetelor să se facă dinspre nord. Având în vedere obligativitatea verificării periodice a orientării unor aparate (ex. cu excepţia heliografului.

15 -instalaţia radiometrică.1. în comparaţie cu împrejurimile staţiei. 7 -pluviograful. 3 -chiciurometrul. jaluzelele şi în interiorul adăposturilor. În timpul iernii nu este permis să se distrugă sau să se modifice starea naturală a stratului de zăpadă pe platformă.AGROMETEOROLOGIE 1 -girueta cu placă uşoară.catargul anemometrului. 6 -locul pentru adăpostul de rezervă. b) Platforma meteorologică cu instalaţii radiometrice. 13 -parcela de sol dezgolit pentru termometrele de suprafaţă şi adâncime. În timpul rondului preliminar. În asemenea cazuri se urmăreşte ca structura stratului de zăpadă rămas să nu fie modificat prea mult. Dacă pe platforma meteorologică se formează troiene de zăpadă care schimbă mult grosimea stratului de zăpadă de lângă instrumente. Adăposturile meteorologice. 14 parcela de sol inierbată pentru termometre cu tragere verticală.adăpostul pentru aparatele înregistratoare. 8 -pluviometrul avertizor. iar surplusul de zăpadă trebuie scos de pe platformă. Întreţinerea platformei meteorologice Platforma meteorologică trebuie supravegheată permanent şi menţinută în perfectă stare de curăţenie. 5 . suporturile aparatelor şi gardul platformei trebuie vopsite ori de câte ori este necesar. 9 –pluviometrul IMC. înlăturarea troienelor se va menţiona în registru. Fig. 4 -adăpostul psihrometric. 65 . aceste troiene trebuie retezate până la nivelul general al stratului de zăpadă. dacă se constată zăpadă pe acoperişul. aceasta va fi îndepărtată în mod obligatoriu. a) Platforma meteorologică standard. în cazul în care platforma şi instalaţiile de pe ea suferă deteriorări ele trebuie remediate operativ. 2 -girueta cu placă grea. 12rigla de zăpadă. 10 . precum şi pe heliograf. Atunci când iarba de pe platforma meteorologică a crescut mai mult de 20cm trebuie cosită şi îndepărtată de pe platformă. 11 -heliograful.

. 8 . Uşiţa adăpostului se orientează către nord pentru ca.un pluviometru. are dimensiuni standardizate.un evaporimetru (de preferinţă tip PICHE) .catargul anemometrului. care se instalează în partea centrală a platformei. El este construit din lemn şi este constituit dintr-o cutie (cuşcă) aşezată pe patru stâlpi fixaţi în pământ.2. Pereţii cutiei (cuştii) sunt realizaţi din jaluzele pentru a permite o circulaţie liberă a aerului în interiorul cutiei. 6 -pluviometrul avertizor. 3 -chiciurometrul. Fig. adăpostul este vopsit în alb pentru a reflecta radiaţiile. .) se vor nota în registrele staţiei meteorologice. radiaţia solară să nu pătrundă direct în interior. Acestor instrumente li se pot asocia termometre pentru măsurarea temperaturii solului la adâncimi cuprinse între 10 şi 30 cm. irigaţii etc. Echipamentul minim cu care ar trebui să fie dotat un post meteorologic pentru agricultură trebuie să cuprindă: . In exterior. Platforma meteorologică de dimensiuni reduse.AGROMETEOROLOGIE Toate schimbările survenite în jurul platformei meteorologice pe o rază de 200-300m (ridicări de construcţii ori instalaţii.un termometru de maximă şi unul de minimă. 7 –pluviometrul IMC.adăpostul pentru aparatele înregistratoare. 4 -adăpostul psihrometric. 66 . 5 . 1 -girueta cu placă uşoară.un termometru simplu (ordinar).un barometru. iar în interior este vopsit în negru pentru a se menţine o temperatură uniformă în toată incinta. în momentul efectuării observaţiilor. defrişări. Primele patru instrumente se instalează într-un adăpost meteorologic dispus pe o suprafaţă acoperită cu iarbă. acoperişul este fixat distanţat faţă de pereţi. Din acelaşi motiv. 9 -parcela de sol dezgolit pentru termometrele de suprafaţă şi adâncime. demolări. Adăpostul meteorologic. . 2 -girueta cu placă grea.

Ca bază pentru măsurarea timpului serveşte mişcarea aparentă diurnă a Soarelui. în determinarea variaţiei lor. Durata acestor zile medii este egală cu media anuală a duratei zilelor adevărate şi serveşte ca unitate principală de măsurare a timpului. durata zilelor solare adevărate nu este egală. după timpul local al meridianului central al unuia dintre fusele orare succesive. In viaţa de toate ziIeIe s-a convenit ca în locul timpului local să se folosească noţiunea de oră oficială. în cadrul cărora se găseşte teritoriul ţării respective. sezoniere. anotimpuale şi diurne. adică 67 . precum şi în aprecierea caracteristicilor calitative ale fenomenelor meteorologice care definesc starea vremii în momentul observaţiei. Ora oficială este aleasă şi decretată în fiecare ţară. de aceea. fiecare de câte 15 grade de longitudine. adică un timp convenţional. Fiecărui meridian îi corespunde un timp solar mediu local (timp local). atât în spaţiu cât şi în timp. în meteorologie. Intervalul de timp dintre două amieze adevărate consecutive se numeşte “zi solară adevărată”. A vând în vedere că variaţia în timp a elementelor şi fenomenelor meteorologice este caracterizată prin oscilaţii periodice. se foloseşte noţiunea de timp solar mediu local. Fusele se numerotează de la 0 la XXIII. Datorită neuniformităţii mişcării aparente a Soarelui în cursul anului. In toate punctele situate pe acelaşi meridian al globului pământesc. Pentru fusul I. adică la meridianul locului respectiv. ca amiază fiind considerată ora 12. de regulă. iar limitele acestui f'us sunt meridianele de 7º30’ şi 22°30’ longitudine estică etc. observaţiile şi măsurătorile trebuie efectuate riguros la anumite termene caracteristice şi de regulă. minute şi secunde. respectiv în 24 de fuse egale.AGROMETEOROLOGIE Momentele efectuării observaţiilor Observaţia meteorologică reprezintă măsurarea sau evaluarea unuia sau mai multor elemente meteorologice. Ţara noastră are ca oră oficială timpul local corespunzător meridianului de 30º longitudine estică. amiaza (şi oricare altă oră) se produc în acelaşi timp. Practic. admis oficial pentru o suprefaţă întinsă. se numeşte “amiaza adevărată”. MeridianuI central al fusuIui 0 este meridianul care trece prin localitatea Greenwich. la intervale egale de timp. Pentru aceasta s-a convenit ca întreguI glob pământesc să fie împărţit în secţiuni meridiane. cauzte de factori astronomici. Ea este împărţită în ore. Pentru cercetarea proceselor şi fenomenelor atmosferice şi pentru calculul diferiţilor parametri meteorologici şi climatologici este necesară raportarea observaţiilor şi măsurătorilor. iar limitele acestui fus sunt meridianele 7º30’ longitudine vestică şi 7º30’ longitudine estică faţă de Greenwich. Timpul solar mediu local are aceeaşi durată a zilelorr în tot cursul anului. meridianul central este meridianuI dc 15º longitudine estică. cum ar fi teritoriuI unei ţări. Momentul când Soarele se găseşte exact la sud. aceasta constă în măsurarea valorilor numerice ale elementelor meteorologice.

în tot cuprinsul fusului II timpul este cu o oră mai înainte decât în fusul I şi cu două ore faţă de fusul 0. în timpul unei zile se efectuează şi observaţii continue asupra fenomenelor care se produc în atmosferă şi în zona înconjurătoare vizibilă. Aceste observaţii se fac pe cale vizuală. în ore şi minute.V. Acestea sunt orele la care se efectuează observaţiile climatologice standard.I. 14h10min. iar 1’ de unghi corespunde la 4 secunde de timp. în România. şi se notează. pentru determinarea timpului local al punctelor de pe acelaşi meridian. Pe teritoriul României. observaţiile se vor face la orele: Iarna: 1h10min. 20h 10min Pe lângă observaţiile care se fac în cadrul staţiei meteorologice. 14 şi 20 plus diferenţa de minute calculată pentru fiecare staţie. Vara: 2h10min. Vara. ca şi valorile celorlalte date. 7. s-a convenit ca cele două ore oficiale să se noteze prescurtat: O. la ora oficială se adaugă o diferenţă de timp constantă. 8h10min. ce corespunde diferenţei de longitudine dintre meridianul de 30º longitudine estică şi meridianul respectiv. deci. pentru a asigura măsurarea şi determinarea parametrilor meteorologici. diferenţele de timp ce trebuie adăugate orei oficiale pentru aflarea orei climatologice – conform timpului solar mediu local . In acest caz. Pentru a asigura efectuarea observaţiilor climatologice în aceleaşi momente din zi – în tot cursul anului – acestea vor fi efectuate la următoarele ore locale – climatologice (considerate după ora oficială respectivă): Iarna-la orele: 1. în scopul stabilirii orei la care trebuie să se efectueze observaţiile climatologice standard.la orele 2. 13 şi 19 plus diferenţa de minute calculată pentru fiecare staţie.AGROMETEOROLOGIE meridianul central al fusului II. fără aparate. O. Prin urmare. 7h10min. La Iaşi.sunt cuprinse între 1 minut la extremitatea estică a teritoriului (Sulina) şi 39 minute la extremitatea vestică (Beba Veche).R – ora oficială de vară a României. prin semne convenţionale. Fenomenele trebuie observate de fiecare datăcând se produc. Pe lângă semnele convenţionale trebuie notate. indiferent de ora din zi sau din noapte. 8. In activitatea de meteorologie. la ora locală (climatologică).R – ora oficială de iarnă a României. că 1º de unghi corespunde la 4 minute de timp. se poate nota astfel: dm = dimineaţa i= intermitent 68 m = amiază sr = seara am = antemeridian pm = postmeridian n = noaptea . în registrele şi tabelele standard. Dacă nu se cunoaşte exact momentul de început sau de încetare a fenomenului. “Ora oficială de vară” a României este în avans cu o oră faţă de “ora oficială de iarnă” (care este ora locală a meridianului de 30º longitudine estică). 13h10min. momentele de început şi de sfârşit ale fenomenelor. 19h 10min. La calculul acestei diferenţe de timp se ţine seama de faptu.

4. dezgheţ. crăpături. îngheţ. b) Observaţii vizuale privind starea solului în funcţie de condiţiile atmosferice. 4. In ambele cazuri se efectuează observaţii instrumentale şi observaţii vizuale. dacă fenomenul este moderat. umiditatea solului. gradul de afânare al solului.2. determinări biometrice.AGROMETEOROLOGIE Intensitatea fenomenelor se noteazăprin cifrele 0 = intensitate mică 2 = intensitate mare scrise sub formă de exponent (la dreapta simbolului. 69 . Observaţii pe platforma meteorologică Pe platforma meteorologică se efectuează următoarele categorii de observaţii instrumentale şi vizuale: a) Observaţii instrumentale determinarea temperaturii solului la suprafaţă şi la adâncime (0-100 cm). Observaţii în culturi In culturi se efectuează atât observaţii instrumentale cât şi observaţii vizuale. Exemplu: ceaţă. gradul de compactizare al solului. sus). jos. se disting două categorii de observaţii agrometeorologice: observaţii ce se efectuează în platforma meteorologică şi observaţii ce se efectuează direct în culturi. ca indice. viţă de vie. estimarea cantitativă a stării de vegetaţie (pe baza determinării elementelor de recoltă). a) Observaţii instrumentale proprietăţile hidrofizice ale solului. OBSERVATII AGROMETEOROLOGICE In funcţie de locul în care sunt efectuate. crustă. produsăde la ora 5 la ora 10 se va nota: 5-10 2 4. lucernă şi pomi fructiferi. ca de exemplu: umiditatea solului. se notează numai semnul fără exponent. considerându-se exponentul 1. determinări ale densităţii plantelor. b) Observaţii vizuale fenologia la culturile de câmp.brumă groasă = Durata fenomenelor se notează la dreapta simbolului. Exemplu: .1.

se aleg puncte stabile de observaţii situate pe diagonală la fiecare lan. îmburuienarea. numărul de frunze. Observaţii pe platforme suplimentare Pe platformele suplimentare se notează: faza de vegetaţie. Aceste platforme sunt totuşi în număr redus şi nu sunt suficiente pentru obţinerea unei imagini de ansamblu asupra zonei agricole. în afara acestora. REZUMAT REZUMAT CAPITOLUL I 70 . umezeala solului determinată vizual la suprafaţă. diametrul capitulului. în aşa fel încât ultimul punct să treacă de jumătatea lanului. Pe lângă programul de observaţii menţionat. diametrul tulpinii sau rădăcinii. înscrierea rezultatelor în tabelele centralizatoare (TA 1-18) pentru fiecare cultură în parte. în colaborare cu specialiştii unităţilor se completează datele generale asupra lanului respectiv. De aceea. în care se fac observaţii asupra întregului lan. La începerea observaţiilor.AGROMETEOROLOGIE - gradul de îmburuienare al culturilor. înregistrarea datelor obţinute în registrul agrometeorologic. daune produse plantelor de fenomene meteorologice nefavorabile sau boli şi dăunători. se aleg platforme suplimentare la 2-3 unităţi agricole situate în poziţii diferite faţă de staţia de bază. amplasate la distanţe aproximativ egale. la staţiile agrometeorologice se mai efectuează completarea fişelor staţiei şi platformelor. în observaţiile efectuate pe platformele suplimentare. prelucrarea şi verificarea datelor. la 10 cm şi la 20 cm. Platformele agrometeorologice (standard) cu program complet de observaţii asigură culegerea unor date fenologice şi măsurători biometrice care să contribuie la completarea fondului naţional de date agrometeorologice.3. înălţimea plantelor. estimarea generală a stării de vegetaţie la culturile agricole. starea de vegetaţie. Pentru a se evita subiectivismul. iar pe parcursul vegetaţiei se completează restul datelor. boli şi dăunători. coloritul lanului. primul punct se ia la cel puţin 10 m de colţul lanului. 4.

00017%) ş.000004%). ea este constituită dintrun amestec de gaze în care sunt suspendate particule fine solide şi lichide. 0. oxigen 20.9. argon 0. Atmosfera mai conţine: vapori de apă (0-4%). • Agrometeorologia: definiţii. la creşterea altitudinii. ATMOSFERA TERESTRA Atmosfera .033%). Aici se formează norii şi precipitaţiile şi au loc majoritatea fenomenelor meteo. domenii de activitate. particule organice (în special polen) sau particule cosmice. CO2 (0.1. cu cca. El conţine aproape în totalitate. de aprox. singurul care interesează agrometeorologia.2. Structura termică a atmosferei Troposfera reprezintă stratul din imediata vecinătate a Pământului. Particulele solide sunt reprezentate de minerale.1. Unele dintre aceste particule (picături de apă şi cristale de gheaţă) sunt vizibile sub forma norilor. metan (0. microorganisme. ce rol are acesta? • Care ar fi dotarea minimăa unui post meteorologic de pe lângă o fermă agricolă? La organizarea unui astfel de post nu trebuie respectate decât principiile de realizare ale platformei şi ale adăpostului.AGROMETEOROLOGIE • Meteorologia şi ramurile sale principale. 1-2 km. vaporii de apă din atmosferă. care sunt acestea? CAPITOLUL II ATMOSFERA ŞI RADIAŢIA 1. 71 . Are trei părţi distincte: a) stratul limită planetar (stratul de turbulenţă). Până la cca. masa sa principală fiind dată de amestecul de gaze.6°C/100 m. obiective.este un aerosol. • Organizarea observaţiilor meteorologice: staţia meteorologică din reţeaua naţională. 1. toate în % vol. de origine meteorică. • Organizarea observaţiilor agrometeorologice INTREBARI • Ce este vremea şi ce este clima? • Ce este staţia meteorologică (SM) şi ce cuprinde ea? • Descrieţi platforma meteorologicăa unei SM din reţeaua naţională? • Descrieţi adăpostul meteorologic al unei SM.9. Primii metri de la sol formează o păturăde aer în care condiţiile climatice sunt diferite. şi are drept caracteristică scăderea temperaturii. ozon (0. Compoziţia atmosferei Atmosfera terestră este destul de eterogenă.învelişul gazos subţire care înconjoară Pământul . 80 km înălţime compoziţia aerului uscat este aceeaşi: azot 78.a. post de observaţii meteo pentru agricultură. care suferă influenţa suprafeţei terestre. 1.

S emite mai ales această formăde radiaţie. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mici de 290 nm nu ajung la suprafaţa terestră fiind absorbite de 72 . reprezintă cca. 7% din energia totală a RS.300 000 nm). invizibile. Radiaţia corpusculară este compusă din particule cu energii foarte înalte. invizibile.AGROMETEOROLOGIE microclima sa este denumită "clima plantelor". • Domeniul radiaţiilor vizibile (VIZ). Radiaţiile emise conţin unde de diferite lungimi cu intensităţi diferite. 99% din energia totală a RS revine radiaţiilor cu lungimi de undă între 160 nm şi 4000 nm. • Domeniul radiaţiilor infraroşii (IR).360 nm). doar cu nori formaţi din cristale de gheaţă. mai sunt denumite radiaţii fotosintetic active.1. cu lungimi de undă mari (760 . emite radiaţii electromagnetice. Datorită temperaturii sale ridicate. intensitatea scade puternic atât în zona radiaţiilor de undă scurtă cât şi în domeniul radiaţiilor de unde lungi. iar un absorbant slab este şi un slab emiţător. reprezintă cca. Repartiţia energiei în spectrul solar depinde şi de altitudine. ale căror proprietăţi depind de natura şi temperatura sa. RADIATIA SOLARA (RS) 2. la suprafaţa terestră. Radiaţia electromagnetică are un spectru continuu. în care se formează principalele tipuri de nori. şi un bun reflector. cu pronunţat efect chimic. de la radiaţiile X până la undele radio. un absorbant slab trebuie să fie. De aceea. Puterea radiantă totală creşte rapid cu creşterea temperaturii şi lungimea de undă a celei mai intense componente se deplasează către lungimi de undă mai mici. Introducere Orice corp aflat la o temperatură superioară temperaturii de 0K. b) stratul mijlociu (stratul de convecţie). cu lungimi de undă între 360 şi 760 nm. transportă cantităţi de energie mult mai mici comparativ cu radiaţia electromagnetică. de asemenea. Spectrul radiaţiilor electromagnetice ale S cuprinde ca domenii principale: • Domeniul radiaţiilor ultraviolete (UV). reprezintă cca. cu efect termic pronunţat. cu lungimi de undă mici (290 . Orice corp este simultan un emiţător şi un absorbant de energie radiantă. 43% din energia totală a RS. 2. intensitatea şi compoziţia spectrală a RS este modificată datorită fenomenelor de absorbţie şi de difuzie din atmosferă. cu lungimi de undă foarte mari. mai sus de 6 km. 2. la orice temperatură există o lungime de undă pentru care intensitatea undei este maximă. Un bun absorbant este şi un bun emiţător. c) stratul superior.2. cuprins între 2-6 km. ea nu necesită pentru transmitere un mediu material intermediar. Compoziţia spectrală a radiaţiei solare (RS) Radiaţia emisă de Soare cuprinde două grupe principale: radiaţia electromagnetică şi radiaţia corpusculară. O parte din energia radiantă care cade pe suprafaţa unui corp este reflectată. 48% din energia totală a RS. un bun reflector este un emiţător slab. iar restul este absorbită.

o parte din RS este absorbită.98 cal/ (cm2. Suprafeţele perpendiculare pe direcţia razelor solare recepţionează cantitatea maximă de energie radiantă. Atunci când predomină difuzia pe particule. Radiaţia solară pierde componente din spectrul vizibil prin absorbţie şi prin difuzie. Radiaţiile cu lungimi de undă mai mici de 220 nm sunt absorbite mai ales de oxigen şi azot. Din acest motiv culoarea obişnuită a luminii solare directe este gălbuie. Reflexia radiaţiei solare Radiaţia solară directă şi difuzată. se numeşte constantă solară(I0 ). 2. în cazul difuziei fiind afectate radiaţiile albastre. ea depinde de unghiul de incidenţă al RS şi de unghiul de înălţime al S. Ozonul absoarbe cel mai puternic radiaţiile ultraviolete (290-220 nm). iar o parte importantă a sa ajunge la suprafaţa P. este parţial absorbită şi parţial reflectată de nori şi de suprafaţa 73 . atunci când distanţa Soare-Pământ este egală cu valoarea sa medie. RSD care cade pe o suprafaţă orizontală reprezintă insolaţia pe suprafaţa respectivă.AGROMETEOROLOGIE ionosferă şi de stratul de ozon. Absorbţia RS este un proces selectiv complex. cu atât mai puternică cu cât pătura de aer străbătută este mai mare. în SI ea se exprimă în J/(m2. Străbătând atmosfera RSD este atenuată şi modificată spectral. 2. astfel încât intensitatea RSD are valori diferite la nivele diferite în atmosferă. min). 2. de o suprafaţă cu aria egală cu unitatea. aşezată normal pe direcţia razelor solare. Radiaţia solară directă (RSD) Radiaţia care provine direct de la discul solar şi care ajunge nemodificată (nedifuzată. min). numai anumite domenii spectrale: domeniul undelor scurte şi al undelor lungi. Difuzia radiaţiei solare Fenomenul de difuzie determină culoarea luminii solare directe. nereflectată. constituind insolaţia.3. nerefractată) la suprafaţa terestră este numită radiaţie solară directă (RSD). o absorbţie foarte puternică în IR (4 000 . Intensitatea RS la limita superioară a atmosferei. Suma dintre radiaţia solară directă(D) şi radiaţia difuză(DIF). în intensităţi ID + IDIF = IQ. suprafaţele cu alte orientări vor recepţiona o cantitate mai mică de energie. într-un anumit loc. La trecerea prin atmosferă.5. în proporţii distincte. Dioxidul de carbon absoarbe deosebit de puternic în domeniul IR (în zone înguste.381 W/m2 = 1.8 000 nm). la fel şi cele cu lungimi de undă egale sau mai mari de 4000 nm. adică RS primită în unitatea de timp. Intensitatea insolaţiei se exprimă tot în W/m2 (sau cal / (cm2. Difuzia pe particule depinde de mărimea şi numărul acestora dar este aceeaşi pentru toate lungimile de undă. cea mai puternică între 12 900 şi 17 100 nm. componentele gazoase diferite din atmosferă absorb. reprezintă radiaţia globală sau totală (Q) în acel loc. Absorbţia şi difuzia determină slăbirea intensităţii radiaţiei. Vaporii de apă prezintă o absorbţie slabă în zona UV (între 360 şi 370 nm).4. cerul apare de o culoare alb-lăptoasă. La limita superioară a atmosferei intensitatea RS înregistrează fluctuaţii minime. fiind considerată constantă. alta este difuzată sau reflectată (în special de nori). Toate aceste procese au loc simultan şi au ca rezultat slăbirea (extincţia) radiaţiei solare.s)=W/m2 şi are valoarea I0 = 1.

Această radiaţie se propagă în toate direcţiile. Pe cer senin absorbţia este foarte redusă. raportul procentual între radiaţia reflectată în toate direcţiile şi cea incidentă: IQ IR A= × 100 IQ = intensitatea radiaţiei incidente. Atmosfera. Suprafeţele umede au o capacitate de absorbţie mai mare. radiaţia solară difuză (DIF). deci albedo mai mic decât cele uscate. Norii au o capacitate de reflexie mare ce depinde de grosimea şi de densitatea lor. fapt ce determină culoarea verde a plantelor. Bilanţul radiativ-caloric la suprafaţa Pământului Prin bilanţ radiativ (B) al suprafeţei terestre se înţelege diferenţa între radiaţia primită şi cea pierdutăde suprafaţa terestră. pământul emite numai în infraroşu (4-40 µm). Diferenţa dintre radiaţia terestră T şi contraradiaţia atmosferei CA se numeşte radiaţie efectivă. Radiaţia 74 . Albedo-ul suprafetei terestre depinde de natura. Radiaţia terestră şi atmosferică Absorbind o parte din energia solară. IR = intensitatea radiaţiei reflectate. suprafaţa pământului se răceşte în timpul nopţii. de gradul de rugozitate şi culoarea corpurilor. Toate radiaţiile din spectrul solar sunt reflectate la fel. în timpul nopţii ea constituie radiaţia nocturnă. o radiaţie numită radiaţie terestră. Absorbţia este mai puternică atunci când cerul este acoperit cu nori. la rândul său radiaţia atmosferică. Se numeşte albedo A al unei suprafeţe. atmosfera se încălzeşte şi emite. Pentru că temperatura pământului variază între 50 şi -60°C. diferitele tipuri de soluri au albedo diferit. în timpul zilei pierderea fiind compensată de radiaţia solară directă. Suma radiaţiilor solară directă şi difuză constituie radiaţia globală (Q). 3.100 µm. în domeniul lungimilor de undă mari (infraroşu). componenta îndreptată spre pământ constituie contraradiaţia atmosferei.Ipierdută Suprafaţa pământului primeşte radiaţia solară directă (D). împiedică pierderea căldurii şi exercită un “efect de seră”. Absorbind atât radiaţia solară cât şi cea terestră. 4. In urma emisiei de radiaţie. şi contraradiaţia atmosferică (CA). indiferent de lungimea lor de undă. în intensităţi putem scrie deci IEF = IT . EF este îndreptată dinspre pământ spre atmosferă. EF. şi temperatura aerului şi a solului cresc. Capacitatea de reflexie a unei suprafeţe se caracterizează printr-o mărime numită albedo. ca şi cea terestră. Această radiaţie este situată. Vegetaţia reflectă radiaţia verde şi infraroşie. Reflexia acestor radiaţii constituie un mod de apărare împotriva încălzirii. conform legilor radiaţiei termice. folosind intensităţile B = Iprimită . la rândul său.AGROMETEOROLOGIE apelor şi uscatului. lăsând să treacă radiaţiile luminoase de la Soare şi absorbind radiaţia termică infraroşie.ICA. radiaţia terestră este foarte puternică şi răcirea nocturnă este accentuată. pământul se încălzeşte şi emite. Cum temperatura atmosferei variază între -90 şi 50°C domeniul lungimilor de undă ale radiaţiei atmosferice este cuprins între 3 .

1. Calculul bilanţului termic este greu de realizat deoarece unele componente sunt greu de determinat iar altele lipsesc în totalitate.1. • Radiaţia terestră şi contraradiaţia atmosferei. Care radiaţii solare sunt active fotosintetic? 2. Ce este albedo-ul unei suprafeţe? 4. şi straturilor de sol din adâncime. noapte. Măsurători în staţia meteorologică In SM se măsoară două categorii de temperaturi la sol: (i) temperatura la suprafaţa solului şi (ii) temperaturile la diferite adâncimi. la rândul ei. cer complet acoperit de nori) bilanţul radiaţiv al suprafeţei solului. Ce este radiaţia efectivă? 5. La suprafaţa solului se măsoară: temperatura la orele de observaţie . INTREBARI 1. REZUMAT • Atmosfera terestră şi troposfera. sub forma unui strat (solul săpat. pe când cea spre atmosferă. transmite căldură straturilor de aer de deasupra sa. difuză. 75 . şi se răceşte în cel de al doilea. Ce este radiaţia globală (totală)? 3. • Radiaţia solară directă. bine mărunţit şi nivelat). pentru diferite situaţii cunoscute (zi. B = ID+IDIF+ICA-(IT+IR) = IQ+ICA-IT-AIQ = IQ(1-A)-IEF Bilanţul radiativ poate avea valori pozitive şi negative. Transmisia căldurii în sol se face în special prin conducţie. • Structura verticală a troposferei. suprafaţa se încălzeşte în primul caz. Suprafaţa terestră este o suprafaţă activă.AGROMETEOROLOGIE pierdută este constituită din radiaţia terestră (T) şi reflectată (R). din această cauză. Analizaţi. • Bilanţul radiativ (termic) la suprafaţa terestră (solului). CAPITOLUL III TEMPERATURA SOLULUI ŞI A AERULUI Radiaţia solară este absorbită în proporţie de 80% de suprafaţa Pământului. în partea sudică a platformei meteorologice. CAPITOLUL II • Domenii principale în spectrul radiaţiei solare. prin convecţie şi radiaţie.cu termometrul ordinar. Măsurătorile se efectuează pe un teren bine expus la RS amenajat. cer senin. reflexia radiaţiei solare. TEMPERATURA SOLULUI (TS) 1. suprafaţa solului se încălzeşte şi.

respectiv. de minimă. Factori care influenţează regimul termic al solurilor Umezeala solului şi gradul lor de tasare. Stratul de zăpadă are o influenţă asemănătoare. Culoarea. deci a capacităţii de umezire şi aerisire. 1. în straturile mai adânci. astfel că valorile temperaturilor medii. pe versanţii cu expoziţie sudică şi sud-vestică. Covorul vegetal împiedică încălzirea solului în timpul zilei. Momentele producerii temperaturilor maxime şi minime întârzie proporţional cu adâncimea. Reducerea amplitudinilor termice (A=Tmax -Tmin). în timpul iernii. acţiunea sezonieră combinată a covorului vegetal şi a stratului de zăpadă reduce amplitudinea termică anuală a temperaturii de la suprafaţa şi din straturile superficiale ale solului. Perioadele oscilaţiilor termice sunt aceleaşi la toate adâncimile (de o zi şi de un an). Variaţiile termice sunt mai mici în solurile umede. dezgheţul de primăvară este accelerat. 10. în sol există la anumite adâncimi straturi cu temperatura diurnă şi.3. In adâncime. în aşa fel încât rezervoarele lor să fie pe jumătate îngropate în sol. din care decurge apoi şi modificarea proprietăţilor termice.caracteristice solurilor uscate – avantajează dezvoltarea plantelor cultivate. covorul vegetal şi stratul de zăpadă.Fourier. Cand adâncimea creşte în progresie aritmetică. • 4. Propagarea căldurii în profunzime se produce respectand câteva legi stabilite experimental de către J. a diferenţelor mari de temperatură de la strat la strat . temperatura se măsoară cu termometrul cu tragere verticală (termometru cu inerţie termică mare. respectiv. Diferite lucrări agrotehnice au ca scop modificarea porozităţii solului. 20 cm. In emisfera nordică. maxime şi minime.AGROMETEOROLOGIE temperaturile maximă şi minimă în 24 ore . amplitudinea termică diurnăa solului scade. Regimul termic al solului mai este influenţat şi de expoziţia versanţilor. In cazul semănăturilor de toamnă.cu termometrul de maximă. • 2. asigură un plus de umiditate plantelor. prin conductivitate. 15. adicăalbedo-ul solurilor. 1. amplitudinea oscilaţiilor termice scade în progresie geometrică. la adâncimi de 5. iar temperatura medie diurnă rămâne mai coborâtă decâ în cazul solului dezgolit. covorul vegetal reduce răcirea solului. • 1. Cantităţile de căldură transmise scad proporţional cu adâncimea. îngheţul solului nu pătrunde adânc. influenţează gradul lor de încălzire. • 3. se reduc pe măsură ce adâncimea creşte. In zona temperată. anuală invariabilă (constantă). Noaptea. Termometrele se instalează orizontal pe suprafaţa amenajată a solului. Deci. Adâncimile la care se amortizează oscilaţiile de temperatură (adică la care A=0) cu perioade 76 . protejate de o teacă metalică). datorită proprietăţilor sale termoizolatoare. In acest mod. comparativ cu solurile uscate. Propagarea căldurii în sol Căldura de la suprafaţa solului se transmite parţial. iar stratul de zăpadă. prin topire.2. cu tija de diferite lungimi. solurile se încălzesc cel mai intens.

ceea ce îi măreşte porozitatea şi capacitatea de înmagazinare a apei.AGROMETEOROLOGIE diferite sunt proporţionale cu rădăcinile pătrate ale perioadelor oscilaţiilor respective.1 Prin urmare. Notăm cu h adâncimea la care se amortizează oscilaţia termică cu perioada de o zi şi cu h’ cea la care se amortizează oscilaţia anuală. 2. de precipitaţii. TEMPERATURA AERULUI (TA) Aerul absoarbe e doar o mică parte a radiaţiilor solare. Nebulozitatea reduce insolaţia. de culoarea solului. acesta este regimul zilelor senine de vară). Transferul de căldură în atmosferă Transferul de căldură de la suprafaţa terestră către atmosferă se realizează prin: -conducţie termică. adâncimea la care se sting oscilaţiile termice anuale este de 19. In condiţii reale. apar abateri de la legile lui Fourier determinate de neomogenitatea compoziţiei şi structurii solurilor. pe timp senin amplitudinea creşte mult. De aceea el se încălzeşte prin intermediul suprafeţei subiacente care îi transmite o parte din căldura acumulata de ea. acţiunea sezonieră combinată a covorului vegetal şi a stratului de zăpadă reduce amplitudinea termică anuală de la suprafaţa şi din straturile superficiale ale solului. moleculară. de covorul vegetal. amplitudinea anuală atinge valori de 25-30°C. şi.4.1. sub stratul îngheţat. prin mărirea intensităţii contraradiaţiei. variaţia anuală a temperaturii solului este o oscilaţie cu o maximă vara şi o minimă iarna. La latitudini mijlocii. Datorită conductivităţii mici a aerului transmiterea căldurii prin acest proces este slabă. Amplitudinea termică diurnă (A=Tmax-Tmin) depinde de proprietăţile termice ale solului. Deci. Temperatura solului are o variaţie diurnă oscilatorie. micşorează răcirea nocturnă.1 ori mai mare decât adâncimea la care se amortizează cele diurne. amplitudinea oscilaţiilor termice diurne de la suprafaţa solului. Pământul încălzit emite radiaţia terestră cu lungimi de undă mari care sunt absorbite de 77 . Efecte pozitive: afânarea solului. de nebulozitate. 2. oscilaţiile termice anuale se propagă la adâncimi mult mai mari decât cele diurne. implicit. se poate scrie: h ∝ h 1 1 = 365 19. umezeala solului creşte datorită condensării vaporilor de apă proveniţi din straturile mai adânci şi mai calde. de stratul de zăpadă şi de expoziţia versanţilor. La suprafaţa solului în zona temperatădin emisfera nordică. de mersul vremii în cursul anului. cu o maximă în jurul orei 13 şi o minimă înainte de răsăritul soarelui (la latitudinea ţării noastre. Variaţia diurnă şi anuală a temperaturii solului. 1. -radiaţie. In zona temperată. Fenomenele de îngheţ şi dezgheţ modifică proprietăţile fizice ale solului.

sub formă de fişiere de date. lunară şi anuală. cu termometrele psihrometrice. media multianuală decadică. condensează formând norii sau ceţurile. temperatura medie diurnă tmd a aerului se calculează cel mai comod ca media aritmetică a extremelor tmd = (tmax + tmin) / 2. • Temperatura medie multianuală reprezintă media aritmetică calculată pe o perioadă mare de timp (cel puţin 30 de ani). Prelucrarea datelor termice Pentru caracterizarea timpului din punct de vedere termic se calculează: • Mediile aritmetice diurnă. Toate măsurătorile se fac cu termometrele instalate în adăpost la cca. 78 . ce determină amestecarea aerului. cu. Măsurătorile se efectuează cu termometrul obişnuit. realizată datorită curenţilor ascendenţi şi descendenţi. pentru determinarea umezelii aerului. cu rezervorul termometrului la circa 2 m de la sol. ajungând la straturi mai reci. termometrul de maximă şi de minimă. Staţiile automate măsoară temperatura aerului. o mişcare haotică a diferitelor volume de aer.AGROMETEOROLOGIE aer. dar se mai folosesc şi alte metode. Convecţia realizează transferul de căldură pe verticală iar advecţia. pe orizontală. "Temperatura adevărată" a aerului reprezintă temperatura măsurată cu termometrul ordinar în adăpostul meteorologic perfect ventilat. mediile multianuale ale extremelor. Se consideră că o lună are trei decade: primele două (I. Celelalte medii sunt aritmetice şi se calculează plecând de la tmd. 2 m deasupra solului inierbat ! • Variaţia continuă a TA şi a umezelii relative a aerului sunt înregistrate cu termohigrograful sau pe suportul magnetic specific al unui PC. 2.3. Măsurarea TA în staţiile meteo In staţiile meteorologice se măsoară zilnic: • TA la orele de observaţie: la orele 1. • temperatura termometrului uscat şi a termometrului umed. care permite o transmitere a căldurii la înălţime -turbulenţă atmosferică. din oră în oră – observaţiile sinoptice. • temperatura maximă şi temperatura minimă în 24 ore. -convecţie termică. Căldura este preluată de apa de la suprafaţa Pământului când se transformă în vapori şi este restituită atmosferei atunci când aceştia. şi contribuie într-o mare măsură la schimbul de căldură între sol şi atmosferă. lunară şi anuală. 19 – observaţiile climatologice. 2. decadică. II) de câte zece zile şi a III-a de lungime variabilă. deplasare numită advecţie. bineînţeles. 7. respectiv. cu un traductor electric şi transmit datele către centrele sinoptice la fiecare jumătate de oră. 13.2. -căldura latentă de vaporizare favorizează încălzirea şi răcirea atmosferei. la orele de observaţie. mediile extremelor. mai ales când este încărcat cu vapori de apă. Căldura poate fi transmisă pe suprafaţa Pământului prin deplasarea orizontală a unei mase de aer.

convexe (dealuri. OBS. variaţiile sunt mai mari în straturile din apropierea solului şi scad cu înălţimea. în SM se mai notează numărul de zile în care temperaturile medii diurne. ATD depinde şi de caracteristicile suprafeţei active. REZUMAT REZUMAT CAPITOLUL III • Factori care influenţează regimul termic al solurilor. maxime diurne. minime diurne. munţi. orice forme de relief mai proeminente). 79 . Amplitudinea termică diurnă (ATD) depinde de latitudine. • Temperatura “adevărată” a aerului în meteorologie. între ele existând un decalaj de o lună de zile. ATD a aerului este mai mare pe formele de relief negative (relief concav = văi.AGROMETEOROLOGIE sunt valori de referinţă: abaterile de la aceste valori în perioada analizată sunt cele care caracterizează “timpul” din zona de interes. lunare şi anuale ale acesteia. nebulozitate.. La latitudini mijlocii (ţara noastră) ATD este mai mare vara (8-12°C) şi mai mică iarna (2-4°C). Tot pentru caracterizarea timpului din punct de vedere termic. nebulozitatea. vânt. Variaţia zilnică a temperaturii aerului este o oscilaţie. sunt mai mari sau mai mici decât nişte valori de referinţă. cu un maxim între orele 14-15 (cu 1-2 ore mai târziu decât la suprafaţa solului) şi un minim înainte de răsăritul soarelui. anotimpuri. De fapt. 2. sumele decadice. Variaţia anuală depinde de latitudine şi prezintăo mare asemănare cu variaţia energiei solare. durata efectivăa insolaţiei. iar în cazul ţării noastre (zona temperată) se caracterizează printr-un maxim după solstiţiul de vară (în luna iulie) şi un minim după solstiţiul de iarnă (în luna ianuarie). Perioadele oscilaţiilor rămân neschimbate la toate înălţimile şi momentele producerii minimelor şi maximelor întârzie cu creşterea înălţimii. Pe uscat. • Temperaturi măsurate în SM şi instrumentele de măsurare. • Transportul căldurii în atmosferă. • Amplitudinea termică diurnă A = tmax-tmin şi mediile decadice. Variaţia zilnică şi anuală a temperaturii aerului Variaţia (mersul) TA este asemănătoare celei a solului. Amestecul turbulent provocat de vântul puternic reduce ATD prin omogenizare. In condiţiile unui relief fragmentat.. • Legile propagării căldurii în sol (Fourier). depresiuni) şi mai mică pe formele pozitive. Variaţia anuală a temperaturii aerului depinde de aceeaşi factori care influenţează şi mersul zilnic. altitudine. relief. în funcţie de înălţimea Soarelui la amiază. Obs. Amplitudinea termică anuală se calculează ca diferenţa între temperatura medie a lunii cele mai calde şi cea a lunii celei mai reci a anului. lunare şi anuale ale cantităţii de precipitaţii.4. aceleaşi valori medii se calculează şi pentru celelalte elemente meteorologice: umezeala relativă.

80 apă şi tensiunea maximă corespunzătoare temperaturii aerului din acel moment. o lună? 7. Se exprimă. Umiditatea aerului se poate determina cu ajutorul următoarelor mărimi: • Umiditatea absolută (q): masa vaporilor de apă existenţi în unitatea de volum de aer. Unitatea de măsură utilizată: g vapori de apă/g aer.1. Care sunt perioadele oscilaţiilor termice ale temperaturii aerului şi solului? 2. cînd aerul este saturat cu vapori.AGROMETEOROLOGIE • Prelucrarea datelor termice. într-un anumit loc. Ce reprezintă“temperatura adevărată” (în meteorologie) a aerului? 5. în meteorologie. faţă de cantitatea necesară pentru ca aerul să fie saturat. • Umiditatea specifică (s) reprezintă masa vaporilor aflaţi în unitatea de masăde aer. valoare care depinde de temperatură. • Tensiunea (actuală a) vaporilor de apă (f) reprezintă presiunea parţială exercitată de vaporii de apă existenţi. INTREBĂRI 1. 1 mb = 100 N/m2 = 100 Pa = 1 hPa = (3 / 4) mmHg = (3 / 4) torr 1 mmHg = 1 torr = (4/3) mb Tensiunea vaporilor poate să crească până la valoarea maximă (fmax = F) ce corespunde saturaţiei. Care sunt cele 4 legi ale propagării căldurii în sol (în adâncime)? 3. Dacă atmosfera este saturată cu vapori de apă. în milibari (mb) sau torr. . umiditatea absolută devine maximă (qmax = Q). • Variaţia diurnăşi anuală a temperaturii aerului. la un moment dat. Ce este stratul cu temperaturăinvariabilă? 4. • Umiditatea relativă (U) este raportul exprimat în procente dintre tensiunea actuală a vaporilor de U = (f/F) x 100 % Umiditatea relativă indică procentul de vapori existenţi la un moment dat în atmosferă. Câte decade are. Cum variazătimp de o zi şi timp de un an temperatura aerului şi a solului? Este vre-o legătură(corelaţie) între ele? CAPITOLUL IV VAPORII DE APĂ ŞI PRECIPITAŢIILE 1. VAPORII DE APĂ ÎN ATMOSFERĂ 1. Ce instrumente sunt utilizate pentru măsurarea temperaturilor în SM? 6. umiditatea specifică devine maximă (smax=S). în atmosferă. UMIDITATEA AERULUI Prin umiditatea aerului se înţelege conţinutul aerului în vapori de apă. Unitatea de măsură: kg/m3.

pentru condensarea acestora este necesar să fie îndeplinite două condiţii: a) scăderea temperaturii aerului până la. dar precizia sa este mică. Dacă aceste condiţii sunt realizate VA condensează sau se depun producând produse primare de condensare: picături foarte fine de apă sau ace foarte fine de gheaţă. amestec sau prin procese adiabatice.1. traductorul său de umezeală este un mănunchi de fire de păr blond. advecţie. 2.Condiţiile condensării vaporilor de apă Dacă atmosfera conţine vapori de apă (VA). cel puţin. pe 81 . şi umiditatea relativă. temperatura punctului de rouă. condensarea VA din atmosferă se poate realiza tot în aceste patru moduri. Cele mai precise determinări se fac în SM cu psihrometrul de aspiraţie: acesta permite măsurarea temperaturii unui termometru uscat şi a temperaturii unui termometru umed identic (rezervorul este “îmbrăcat” cu un săculeţ de tifon umezit) în curenţi identici de aer realizaţi prin ventilaţie forţată sau naturală. 2.Condensarea vaporilor de apă pe suprafaţa terestră Fenomenul de condensare a VA din aer poate avea loc la nivelul suprafeţelor de contact aer-sol.2. Intrucât în natură aerul se poate răci prin radiaţie. ds = (F .2. pe jumătatea superioară a diagramei înregistrează variaţia continuă a umidităţii relative. Se pot utiliza diagrame de o zi. Staţiile automate monitorizează continuu şi umiditatea aerului.U şi constituie încă o indicaţie asupra umidităţii aerului. pentru ca vaporii ce-i conţine să-l satureze. acumularea produselor primare de condensare conduce la producerea fenomenelor atmosferice observabile care vor fi prezentate în cele ce urmează. CONDENSAREA VAPORILOR DE APĂ DIN ATMOSFERĂ 2. degresat.f) • Gradul de uscăciune al aerului este diferenţa 100 . • Punctul de rouă (τ) este temperatura la care trebuie răcit aerul la presiune constantă. o săptămână. b) prezenţa în aer a nucleelor de condensare.AGROMETEOROLOGIE • Fracţia de saturaţie (rs) este raportul dintre tensiunea actuală şi tensiunea maximă a vaporilor de apă: rs = f/F • Deficitul de saturaţie (ds) reprezintă diferenţa între tensiunea maximă şi tensiunea la un moment dat a vaporilor. Măsurarea umidităţii aerului Pentru măsurarea umidităţii cel mai comod şi mai ieftin aparat este termohigrograful care. 1. după perioada de rotaţie a tamburului-suport cu mecanism de ceas mecanic. prin calcul sau cu ajutorul unor tabele/nomograme de poate găsi tensiunea vaporilor de apă. o lună sau de 62 zile.

covor vegetal. fenomenul se produce prin îngheţarea picăturilor de ploaie suprarăcite care cad pe suprafeţe cu temperatura cuprinsă între +0. în stratul de aer din imediata apropiere a suprafeţei terestre sau a unei suprafeţe acvatice micşorează transparenţa aerului şi vizibilitatea: .dacă vizibilitatea.1°C şi -1°C. care rămâne însă pozitivă. alte obiecte. fenomenul poartă numele de pâclă. . cu o structură foarte fină. este sub 10 km dar peste 1 km. pe suprafaţa solului sau pe diferite obiecte de pe sol. După încălzirea solului ceaţa se 82 . vânt slab. fenomenul poartă numele de ceaţă. în direcţie orizontală. cantitatăţile de apă conţinute de ceţuri sunt foarte mici (0. cu aspect de zăpadă. chiciură sau depuneri lichide şi solide. Fenomenul de rouă depusă pe vegetaţie aduce.dacă vizibilitatea. la latitudinea ţării noastre.AGROMETEOROLOGIE diferite obiecte şi pe vegetaţie. arbori.Condensarea vaporilor de apă în stratul inferior al atmosferei Acumularea picăturilor de apă şi a microcristalelor de gheaţă. care plutesc în aer. Condiţiile de formare a brumei sunt similare cu cele de producere a fenomenului de rouă: umezeală suficientă. dar poate împiedica ofilirea plantelor în perioadele lipsite de precipitaţii. transparentă sau opacă. un aport de apă redus (1-3 mm). care se scutură uşor. fenomenul poartă numele de aer ceţos. în anotimpul rece. . sub forma unui manşon sau strat alcătuit din ace fine de gheaţă. ea se formează direct pe plante şi pe diferite obiecte din natură. 2. nopţi senine.3. este mai mare de 1 km dar mai mică de 10 km datorită acumulării de impurităţi solide. cu aspect catifelat. calme dar reci (-2°C 3°C).1 kg/m3) şi cresc cu temperatura. acumularea lor duce la producerea fenomenelor de rouă.dacă vizibilitatea. Aerul trebuie să fie umed iar mişcarea turbulentă slabă. Depunerile lichide şi solide se formează cu ocazia invaziilor de aer mai cald şi umed ce se deplasează peste regiuni în care vremea a fost rece în prealabil. Suprafeţele respective trebuie să atingă o temperatură egală sau mai mică decât temperatura punctului de rouă corespunzătoare conţinutului în VA al acestui strat. în direcţie orizontală.02 . dar efectul acesteia depinde mai mult de intensitatea şi de durata răcirii şi nu de bruma propriuzisă. dispuse perpendicular pe suprafeţe. Poleiul este un strat compact de gheaţă densă. pe sol. Produsele primare de condensare lichide şi solide se vor forma direct pe suprafeţele răcite. este sub 1 km. radiaţie nocturnă intensă. a căror temperatură t < τ < 0°C. Roua se formează atunci când suprafeţa de depunere se răceşte sub temperatura punctului de rouă. uneori. albă. în direcţie orizontală. sfărâmicioasă. brumă. rezultate din condensarea şi depunerea VA. Ceaţa este alcătuită din picături foarte fine de apă sau din microcristale de gheaţă sau din ambele. funcţie de temperatura din timpul condensării. Chiciura reprezintă o masă cristalină. Bruma este rezultatul acumulării produselor de depunere a VA şi este alcătuită din cristale foarte fine de gheaţă depuse sub forma unui strat albicios. Depunerea de brumă constituie un pericol pentru plante. care se depune.

la rândul său cuprinde mai multe specii şi varietăţi de nori. Ea se stabileşte vizual şi se exprimă în zecimi de cer acoperit.Condensarea vaporilor de apă în atmosfera liberă.AGROMETEOROLOGIE transformă în nor stratus. altă unitate de apreciere este optimea. Familia norilor superiori care cuprinde norii cu baza situată la peste 6000 m înălţime. Cirrus (Ci) II. Genuri: IX. Familia norilor mijlocii cu baza situată între 2000 m şi 7000 m.4. Mersul zilnic şi anual al nebulozităţii. Gradul de acoperire al cerului cu nori poartă numele de nebulozitate. cu genurile: I. Din punct de vedere constitutiv. formele principale de nori sunt grupate în patru familii. Stratocumulus (Sc) VII. iar mersul anual de condiţiile climatice zonale şi regionale. în atmosfera liberă. Familia norilor inferiori cu baza sub 2000 m cu genurile: VI. Nebulozitatea. cu genurile: IV. Norul reprezintăun volum din atmosferă în care sunt întrunite condiţiile de condensare a VA. din totalul de zece zecimi cît reprezintă întreaga suprafaţă a bolţii cereşti. Norii. Altostratus (As) C. A. 83 . fiecare gen. Altocumulus (Ac) V. fiecare cuprinzând un anumit număr de genuri (indicate şi prin simboluri). nu este nici o deosebire între ceaţă şi nor. Cumulonimbus (Cb) Fiecare gen sau tip fundamental se subdivide în specii şi varietăţi.Stratus (St) VIII. cu baza de la 1000 m pânăla înălţimea norilor superiori. Clasificarea internaţionalăa norilor Conform acestei clasificări. Atunci când condensarea VA se produce la înălţime. Cirrocumulus (Cc) III. Familia norilor cu dezvoltare verticală. Cirrostratus (Cs) B.Nimbostratus (Ns) D.Cumulus (Cs) X. Mersul zilnic al nebulozităţii depinde de tipurile de nori şi de evoluţia lor. acumularea produselor primare de condensare duce la formarea norilor. până la orizont. 2.

care.1. Măsurătorile de fac cu pluviometrul. lichidă sau solidă. Cantitatea de precipitaţii (CDP) se măsoară în mm. dacă nu s-ar infiltra în sol. Acesta este un dispozitiv extrem de simplu. Un mm cantitate de precipitaţii reprezintă cantitatea de apă. lunare şi anuale. PRECIPITAŢIILE ATMOSFERICE (P) Totalitatea particulelor de apă. ar forma pe o suprafaţă plană orizontală cu aria de 1 m2 un strat cu grosimea de 1 mm. provenită din precipitaţii. care cad din nori izolaţi sau din sisteme noroase şi ating suprafaţa terestră formează precipitaţiile.AGROMETEOROLOGIE 3.0 mm (sub limita de precizie a măsurătorilor). 3. uşor de confecţionat 84 . nu s-ar scurge pe pantă şi nu s-ar evapora. Măsurarea cantităţii de precipitaţii In SM se înregistrează suma zilnică a CDP şi se calculează sumele decadice. se mai notează numărul de zile cu P ≥1mm şi cantitatea 0. 1 mm de precipitaţii este echivalent cu 1 l/m2.

3 mm. împărţind V (litri) la S (m2) se obţine un număr de litri/m2. ele sunt numite precipitaţii orizontale. cumulus şi altostratus. uneori conice. având un miez albicios opac. La temperaturi mai mici de 0°C. lunare. Staţiile automate înregistrează CDP cu ajutorul unui traductor care basculează atunci când a colectat 0. ramificate stelar sau uneori neramificate. parţial transparente. uneori chiar mai mari (excepţional. Cade iarna din norii stratiformi în loc de burniţăşi are aspectul granulelor de griş. însoţind aversele de ploaie. peste 300 g). colectează apa din precipitaţii într-un vas colector având orificiul colector de diametru mic. înainte de a atinge solul. în formăde pâlnie. apa este apoi transvazată într-o eprubetă pluviometrică gradată direct în l/m2. cristalizate sau amorfe. grindina) sau mixte (lapoviţa). Practic. sezonale. lapoviţa constituie o fazăintermediarăîn procesul de genezăa ploii (zăpadăiniţială. Grindina este alcătuitădin sfere sau fragmente de gheaţă. în partea inferioară. sferice. neramificate. pe durata căderii. măzărichea. ea se transformăîn zăpadăgrăunţoasă. la temperaturi joase ele se menţin timp îndelungat în stare de 85 . este de ajuns să se determine câţi litri de apă V s-au strâns de pe o suprafaţă colectoare cu aria S în m2. adică CDP. sfărâmicioase. Cade din norii nimbostratus. cu diametrul de 1 . anuale. La latitudini mijlocii şi superioare. Atunci când diametrul granulelor este sub 1 mm. cristalele se pot suda şi aglutinarea lor prin coalescenţă duce la formarea fulgilor de zăpadă.1 mm (sau 0. precipitaţiile pot fi: lichide (ploaie). mai prezintă interes sumele decadice.5 mm. cu simetrie hexagonală şi cu mărimi diferite. Roua. “numărând” electronic de fapt câte goliri s-au produs pe durata precipitaţiei. Ploaia îngheţatăse produce prin îngheţarea. care se formeazăiarna. precum şi mediile multianuale corespunzătoare. Zăpada este o precipitaţie solidăalcătuitădin cristale fine de gheaţă. Lapoviţa este o cădere concomitentăde fulgi de zăpadăşi de picături de ploaie.AGROMETEOROLOGIE din tablă zincată: o suprafaţă receptoare (aria sa este singura “caracteristică tehnică”) care se termină.2 mm). chiciura nu sunt precipitaţii propriuzise. Ploaia este alcătuitădin picături de apăcu diametrul de 0. de diferite forme. Măzărichea moale este o precipitaţie solidăsub formăde granule mate. uneori conice. Grindina cade din norii Cumulonimbus numai în sezonul cald. picăturilor de ploaie ce străbat un strat atmosferic inferior cu temperatura negativăşi este compusădin granule sferice de gheaţătransparentă. se topeşte). în formăde solzi sau bastonaşe hexagonale. Acele de gheaţăsunt cristale de gheaţăfoarte mici. cu aspect de zăpadă. bruma. sunt dure şi sar atunci când ating suprafaţa solului. cuprinse între 5 şi 50 mm. nu prea joase. In afară de sumele diurne ale CDP. afânate. Clasificări Dupăstarea de agregare.5 ÷ 5 mm. cu diametrul de 1 . solide (zăpada. Măzărichea tare cade sub formăde grăunţe de gheaţăsferice sau neuniforme.

Intr-un depozit de produse agricole (fructe. EXERCIŢII 1. îndeosebi ale fronturilor calde şi sunt extinse pe suprafeţe de ordinul sutelor de mii de km2. care creşte odatăcu temperatura. tipuri principale. averse şi burniţe. Ce se întâmplăcu umiditatea relativăa aerului? CAPITOLUL V EVAPORAREA EVAPORAREA ŞI EVAPOTRANSPIRAŢIA Asupra mărimii evaporaţiei influenţeazăfactori extrem de diferiţi: formula lui Dalton aratăprincipalii factori meteorologici de care depinde evaporarea apei conţinutăîntr-un vas descoperit: v = K S (F-f) /p în care: v=cantitatea de apăevaporatăîn unitatea de timp. mărimi care caracterizeazăumiditatea aerului.AGROMETEOROLOGIE plutire în aer. Precipitaţiile continue cad din norii sistemelor noroase frontale. egalăcu 0. Datoritălivrărilor zilnice foarte frecvente. clasificarea internaţionalăa norilor. REZUMAT REZUMAT CAPITOLUL IV • Umiditatea aerului. ziua şi noapte.. unitatea de măsurăpentru cantitatea de precipitaţii. • Precipitaţii atmosferice: definiţie. care cad din norii Stratus. uniforme şi de lungădurată. mai rar Stratocumulus şi din ceţuri. • Condiţiile condensării vaporilor de apă(VA) din atmosferă. nefiind activitate.. cu variaţii mari şi repezi de intensitate. • Condensarea VA în atmosfera liberă. măsurarea CDP în SM. dese. • Determinarea umidităţii aerului în SM. Burniţa este alcătuitădin picături extrem de mici de apă.1 kg vapori de apăpe m3 de aer. Sunt precipitaţii de intensitate moderată. care cad din nori convectivi (Cb). Cea mai mare parte a precipitaţiilor care cad la latitudini mijlocii sunt de acest tip. cartofi. Viteza foarte micăde cădere a picăturilor dăimpresia plutirii acestora în aer. K=un factor care depinde de starea de agitaţie a 86 . Aversele sunt precipitaţii de duratămai scurtă. alcătuite din picături de ploaie sau fulgi de zăpadăde mărime mijlocie.) umezeala absolutăa aerului este aprox. iar noaptea. iarna în timpul zilei temperatura aerului în depozit scade destul de mult. creşte la fel de mult. de obicei de mare intensitate (peste 1 mm/min). • Condensarea VA din atmosferăîn stratul inferior al atmosferei. Din punct de vedere al duratei şi al intensităţii se pot deosebi trei categorii de precipitaţii: precipitaţii continue. p= presiunea atmosferică. clasificări.. (F-f)=deficitul de saturaţie. Se declanşeazăşi se opresc brusc. • Condensarea VA din atmosferăpe sol. constantă.

pentru fixarea în suportul respectiv cu gura în jos. Determinarea evaporării se reduce la măsurarea denivelării h1 (în mm) a apei din eprubetăîntre douămomente succesive de observaţie. rezultatele depind şi de metoda. Măsurarea apei evaporate. adicăV=s1 h1 . ci şi prin grosimea în milimetri a stratului de apăevaporată.Eprubeta evaporimetrică(tip Piche) este o eprubetăde sticlăgradatăîn mm. dacăeste acoperit sau nu cu vegetaţie. de natura vegetaţiei. împiedicând pătrunderea precipitaţiilor în acesta. Dar acelaşi volum s-a evaporat şi de pe suprafaţa s2 a sugativei: V = s2 h2. Deci: s1 h1 = s2 h2. s1 fiind suprafaţa interioarăa eprubetei. Pe de altăparte. Trecerea de la un fel de exprimare la altul se face ţinând seama căun strat de 1mm apăevaporatăcorespunde la un litru pe m. se introduce în sol în aşa fel ca marginea lui superioarăsăcorespundăexact cu nivelul solului. cu partea de jos compactă. culoare. poate fi exprimatănu numai în grame. gradul de umezeală. deficitul higrometric. Aceastădenivelare este proporţionalăcu volumul V al apei evaporate. h2 este înălţimea stratului de apăevaporatăîn mm ce trebuie aflată.Prin calcul cu ajutorul unor formule empirice care ţin seama de factorii de care depinde evaporarea (temperatură.Prin măsurarea directă. Cilindrul interior are baza făcutădin plasăcu ochiurile de 1 mm2. Evaporarea apei la suprafaţa solului depinde de felul solului. s1 /s2 = factorul eprubetei.. Apa evaporatăîntr-un timp dat. Marginea este îndoităpeste cilindrul exterior. La partea superioarăcilindrul este prevăzut cu nişte urechi pentru scoaterea şi introducerea lui în cilindrul exterior. Observaţiile cu evaporimetrul se fac prin cântărirea zilnicăa cilindrului interior cu monolitul la ora 19. S= suprafaţa liberăa apei. cu ajutorul dispozitivelor numite evaporimetre. fărăsăi se altereze structura.. Cântărirea se face cu o precizie de până la 5 g. cantitatea de precipitaţii măsurată cu pluviometrul şi cantitatea de apă înfiltrată. Pentru determinarea evaporării se procedeazăastfel: se umple eprubeta cu apădistilatăsau de ploaie şi se fixeazăla gura acesteia o hârtie sugativă.p. începând de la partea superioarăeste prevăzutăcu un inel. etc. cu diametrul de 5 cm şi care este menţinutăetanş la gura eprubetei prin intermediul unei garnituri metalice cu arc. iar apoi cilindrul interior cu monolitul de sol. Cilindrul exterior.). din vasul colector. ~n acest cilindru se introduce un monolit din solul respectiv. B. tipul instrumentului folosit precum şi de condiţiile de instalare a instrumentului. sugativăsau filtru. ceea ce corespunde unui strat de apă evaporată de 0. Corpul evaporator este o bucatăde hârtie. structură. Diferenţa de greutate a monolitului de pământ. ~n cilindrul exterior se introduce vasul colector. permit să se determine valoarea apei evaporate din 87 .AGROMETEOROLOGIE aerului.. Evaporimetrul de sol este format din doi cilindri de tablăgalvanizatăcare intrăunul în celălalt.1 mm. de unde h2 = (s1 /s2 ) h1. dupăcare se introduce în cilindrul exterior. B. Determinarea cantităţii de apăevaporatăse poate face pe douăcăi: A.

în cal/cm2/zi. prin transpiraţia plantei şi prin evaporare de către sol. teoretic. în ore.40 pentru ETp lunarăşi α=0. lunară sau decadică. reprezintă apa de vegetaţie.Em unde: Etp=evaporaţia potenţială în mm pentru o perioadă oarecare. Cantitatea totală de apă evaporată.62 (h/H)] unde: IgA este intensitatea radiaţiei solare care ar atinge solul în absenţa atmosferei. în condiţii naturale. plecând de la 2 măsurători. de temperatură şi de durată a insolaţiei: ETp = α[ t / (t + 15)] ( Ig + 50) în care: α=0. Em= evaporarea măsurată în 88 . pentru o lună sau o decadă. constituie evapotranspiraţia (ET). cele mai folosite fiind formula lui Turc (potrivită pentru zone mari) şi formula lui Bouchet (convenabilă pentru zone mici). t=temperatura medie a aerului. în adăpost. iar (p-i) în mm. Cantitatea de apă evaporată este: e = (p-i)-(m2-m1). Cantitatea de apă cedată atmosferei. Acestora li se adaugă apa evaporatădin sol. în urma precipitaţiilor. H este durata totală a zilei.13 pentru ETp decadică. care acoperă total un sol bine aprovizionat cu apă. de către o cultură vegetală abundentă.AGROMETEOROLOGIE evaporimetru. a radiaţiei solare globale. se transformă masa din grame în mm. Apa care intră în compoziţia ţesuturilor vegetale reprezintă apa de constituţie. în ore. plecând de la date meteorologice. Aceasta depinde de latitudine şi de durata lunară a unei zile şi se obţine cu formula: Ig = IgA [ 0. 24 ore). lunară sau decadală. Se cântăreşte din nou monolitul şi se determină masa m2 şi se face diferenţa celor două valori.λ. Diferenţa (m2-m1) este exprimată în grame. Evapotranspiraţia se exprimă în mm înălţime de apă în unitate de timp. Dacă la evaporimetrul descris se adaugă un dispozitiv care măsoară şi apa ce se infiltrează în sol. Ig = valoarea medie. Apa absorbită de rădăcini care traversează planta şi este cedată atmosferei prin frunze. h este durata insolaţiei. • Formula lui Turc permite evaluarea ETp (în mm) lunare sau decadice plecând de la 2 măsurători. EVAPOTRANSPIRAŢIA. reprezintă evaporaţia potenţială (Etp). lunară sau decadală. prin transpiraţia plantei şi prin evaporare din sol. în plină creştere. Se introduce monolitul în cilindrul exterior care se îngroapă apoi în sol şi se lasă un anumit timp (de ex.18 + 0. Determinarea cantităţii de apă evaporate se face astfel: se cântăreşte monolitul şi se găseşte masa m1. se obţine un evapolizimetru. după formule diferite. împărţind valoarea ei la 50. temperatura şi evaporarea: ETp = β. ETp se calculează. Formula lui Bouchet are avantajul că permite calculul ETp (în mm) de pe o zi pe alta. Se determinăde asemenea cantitatea de apă infiltrată din colector “i” obţinută din diferenţa apei din sol şi eventual cantitatea de precipitaţii “p” căzute în timpul considerat.

pentru un vânt sub 5 m/s. evapotranspiraţia reală scade. Această a doua cantitate reprezintă rezerva utilă (RU). dar aceasta nu reprezintă decât o valoare medie. In climat temperat. Dar.. ca efect reducerea randamentului datorită lipsei de apă (vezi “perioadă critică” la “Seceta”). β=coeficient care depinde de aparatură şi de climat. ca şi formulele lui Brochet şi Gerbier. deci circulaţia apei care le traversează. fie pentru că solul se usucă. însă. Notăm cu ETpm valoarea măsuratăa Etp.ETp. planta extrage din ce în ce mai greu apa din sol.o parte provenind din ploile care se produc în perioada lor de vegetaţie. ET nu depinde numai de condiţiile meteorologice ci şi de covorul vegetal.37. 1/3 din umezeala echivalentă. RUU reprezintă cantitatea de apă egală cu 1/2 sau 2/3 din RU. pentru un evaporimetru plasat în adăpost la 2 m de sol. • Dacă evaporarea apei din sol scade. realitatea dintr-un anumit câmp cultivat fiind diferită. Influenţa acestuia este descrisă cantitativ printr-un coeficient K. Formula lui Bouchet.AGROMETEOROLOGIE adăpost cu un evaporimetru. Pentru a satisface nevoile proprii. Dar această reducere a ET poate să fie provocată chiar de către plantă dacă aerul devine cald şi uscat. Cantitatea de apă disponibilă. între punctul de uscare şi punctul de ofilire permanentă. dar poate deveni >1 atunci când aceasta ajunge la dezvoltare maximă. în perioada considerată. Intotdeauna ETr ≤ ETmax. ea devine evapotranspiraţie redusă(ETr). RU şi RUU sunt cu atât mai ridicate: 89 . sunt expresii mai practice derivate din formula universal utilizată a lui Penman. Dacă solul este bine alimentat cu apă. pe măsură ce umezeala se apropie de punctul de ofilire. altfel spus dacă ETp devine prea puternică: atunci plantele îşi limitează ele însele transpiraţia. prin închiderea corespunzătoare a stomatelor. fie pentru că la suprafaţa sa se formează un strat uscat care frânează pierderea de apă. deci care poate fi furnizată plantei. Ea reprezintă cantitatea de apă conţinută în stratul de sol explorat de rădăcini. β = 0. absorbită şi reţinută de stratul de sol accesibil rădăcinilor. Acest mod de a se autoproteja are. . ETpc constituie mărimea utilizată pentru a cunoaşte pierderea teoretică de apă de ansamblul cultură-sol (ETp serveşte la calcularea bilanţului apei). valoarea acestuia fiind funcţie şi de condiţiile climatice locale. Se numeşte evaporaţie maximă(ETmax) sau realămaximă(ETrmax) cantitatea de apă evaporată de ansamblul sol-cultură într-o anumită fază de vegetaţie: ETmax = K..o parte provenind din umezeala acumulată în sol din iarnă. λ = factor de corecţie funcţie de temperatura medie. Coeficientul K<1 în primele faze ale culturii. în mm. Se poate scrie: Etpm = Aportul prin ploi şi irigaţii Drenajul măsurat Evapotranspiraţia reală în câmp. motiv pentru care s-a introdus noţiunea de rezervă uşor utilizabilă (RUU). plantele pot dispune de 2 cantităţi de apă: . fie 1/4 .

evapotranspiraţia potenţială.P Dar. poate fi utilizată pentru a acoperi acest deficit. definit prin relaţia: Da = ETp (sau ETr) . se ia k=0.AGROMETEOROLOGIE . calculul ETp. . • Evapotranspiraţia potenţială măsurată (Etpm). în metri.a · RUU Coeficientul a.cu cât solul are o textură fină şi un conţinut satisfăcător de humus. • Evapotranspiraţia.P . o lună.cu cât solul este mai profund şi cu cât culturile au o înrădăcinare mai adâncă. cu valori între 0 şi 1. evapotranspiraţia maximă Etmax.cu cât precipitaţiile din sezonul rece au fost mai abundente şi mai bine reţinute.P Pentru soluri încă puţin acoperite de vegetaţie şi uscate la suprafaţă. nici tehnică. • Măsurarea evaporării: evaporimetrul PICHE. o parte din apa din sol. Deficitul de apă. . evapotranspiraţia potenţială? 90 . indică fracţiunea din RUU absorbită. RUU (în mm) se calculează uşor cu formula empirică: RUU = 3 x Da x Ue x H unde: Da = densitatea aparentă a solului. • Cantitatea de apă disponibilă. evapotranspiraţia. Pentru a ţine seama de acest fapt s-a introdus noţiunea de deficit agricol (Da). Dp se poate calcula plecând de la ETr: Dp = ETr . Deficitul pluviometric (Dp). REZUMAT REZUMAT CAPITOLUL V • Evaporarea în condiţii de laborator (formula lui Dalton). pe o perioadă de o decadă. INTREB|RI 1. Ce se poate spune despre evaporarea în condiţii de laborator analizând formula lui Dalton? 2. reprezintă diferenţa între evaporaţia potenţială (ETp) şi cantitatea de apă provenită din precipitaţii (P): Dp = ETp . Dacă irigaţiile nu constituie o problemă. nici financiară. evaporimetrul de sol. sau mai multe luni. H = adâncimea stratului de pământ parcursă de rădăcini. exprimând astfel faptul că se doreşte reconstituirea completă prin irigare a rezervei uşor utilizabile. RUU. fără să mai fie nevoie de irigare. care nu se doreşte să fie reconstituită. Deficitul de apă: pluviometric şi agricol. Ue = umezeala echivalentă în % raportată la sol uscat. Ce este evaporarea.

cu caracter staţionar. ajunsă într-o regiune rece.AGROMETEOROLOGIE CAPITOLUL VI VREMEA ŞI MERSUL VREMII Vremea şi mersul vremii sunt determinate de însuşirile maselor de aer şi de deplasarea acestora. aflate în deplasare vor influenţa caracteristicile vremii din regiunile deasupra cărora se deplasează. dar acestea mai pot lua naştere şi în cadrul minimelor barometrice persistente. în deplasare deasupra unei regiuni mai calde. Formaţiunile barometrice mari. deci după gradul lor de umezeală şi de impurificare. cu o extindere orizontală comparabilă cu părţi mari ale continentelor şi oceanelor. • După natura suprafeţei terestre active deasupra căreia s-au format. Vremea este acoperită şi umedă. indiferent de latitudinea de origine şi de caracteristicile lor termice. care staţionează timp mai îndelungat deasupra unei regiuni oarecare. Minima islandică ş. umezeala. cu o suprafaţă activă omogenă (uscat. instabilitate mult accentuată de umiditate în cazul maselor de aer maritime. O mase de aer rece provine de la latitudini superioare şi pătrunde în regiuni mai calde. gradul de trensparenţă) şi printr-o variaţie cvasiuniformă a acestora pe verticală. masele de aer pot fi maritime şi continentale. Mase de aer Masa de aer (MA) este un volum (o porţiune) extrem de mare din troposferă. O masă de aer cald. se răceşte de jos în sus. masele de aer suferă o continuă transformare. Clasificarea maselor de aer • După criteriul termic: mase de aer calde şi reci. In timpul deplasării dintr-o regiune geografică într-alta. se numesc centri de acţiune ai atmosferei (Anticiclonul siberian. grosimea sa poate fi de la câţiva km până chiar la limita superioară a troposferei. situate la latitudini mai joase. timp mai îndelungat. ea determină răcirea vremii.a. • După însuşirile lor termodinamice masele de aer se pot împărţi în stabile şi instabile. O masă de aer caldă provine de la latitudini inferioare. proprietăţile unei mase de aer – deci şi caracteristicile vremii pe care le determină în timpul deplasării – depind de sensul şi de gradul ei de transformare. precipitaţiile sub formă de aversă şi manifestările electrice. în orice moment. caracterizat prin aproximativ aceleaşi valori ale elementelor meteorologice principale (temperatura. In starturile inferioare răcite se produc condensări sub formă de ceaţă sau nori stratiformi care dau cel mult burnişe sau fulguieli slabe. Tipuri geografice principale de mase de aer 91 . se deplasează spre latitudini superioare şi ajunge în regiuni mai reci.) Masele de aer. schimbându-şi însuşirile lor fizice originale în contact cu noile suprafeţe active peste care ajung şi prin acţiunile reciproce cu alte mase de aer. se încălzeşte de jos şi startificaţia devine instabilă. formarea norilor Cumulus şi Cumulonimbus. Anticiclonul Azorelor. Stratificaţia instabilă favorizează mişcarea convectivă. Caracteristicile meteorologice principale ale unei MA sunt dobândite în timpul formării sale. în care se dezvoltă şi din care pornesc masele de aer spre diferite regiuni. MA stagnează un timp mai îndelungat deasupra unor regiuni sau se deplasează şi se poate dezvolta orizontal pe distanţe de la câteva sute până la câteva mii de km. în contact. poate favoriza dezvoltarea unei mase de aer. Anticiclonul canadian de iarnă. ocean). In interiorul aceleiaşi mase de aer instalate deasupra unei regiuni vremea este relativ uniformă. în contact cu suprafaţa terestră. cu caracteristicile dobândite în contact cu suprafaţa terestră activă din regiunea în care s-au format. Procesele de transformare a maselor de aer sunt foarte obişnuite. MA rece. MA capătă o stratificaţie stabilă ceea ce nu favorizează dezvoltarea curenţilor de convecţie. Orice anticiclon mai extins. ea determină încălzirea vremii.

masele de aer cele mai frecvente sunt: aerul arctic. principalele elemente şi procese meteorologice se schimbă aproape brusc. Aerul arctic (A) (continental arctic. ele apar şi dispar odată cu transformările suferite de câmpul baric şi de curenţi. Masele de aer polare au o mare capacitate de transformare şi sunt caracteristice. Zona de tranziţie sau de separaţie dintre două sau mai multe mase de aer este denumită convenţional suprafaţă frontală sau front atmosferic. este cea mai rece masă de aer întâlnită în emisfera nordică şi este caracterizată prin temperaturi joase pe toată grosimea ei. Se deosebesc frontul tropical (între aerul ecuatorial şi cel tropical). se formează la latitudini mijlocii fie prin încălzirea aerului arctic. frontul polar (între aerul tropical şi polar). Aerul ecuatorial (E) este singurul tip de masă de aer care nu ajunge în zona temperată. Aerul tropical (T) (continental tropical. zonei temperate. care se deplasează spre masa de aer rece şi fronturi reci. când aerul cald execută o mişcare de alunecare ascendentă pe deasupra suprafeţei frontale şi catafronturi. Fronturile atmosferice principale sunt acelea care separă principalele tipuri geografice de mase de aer şi poartă numele uneia dintre masele separate. Este caracterizat prin temperaturi ridicate şi stabilitate mare. Fronturile principale sunt formaţiuni instabile atât în timp cât şi în spaţiu). Aerul polar (P) (continental polar. fie prin răcirea aerului tropical. După modul cum circulă aerul în zona frontului se deosebesc anafronturi. sau temperat. cu consecinţe directe asupra mersului vremii. aerul polar şi aerul tropical. 92 . care se deplasează spre masa de aer cald. simplu. Frontul atmosferic reprezintă un strat de tranziţie îngust – de ordinul sutelor de metri – ce poate fi redus doar în mod convenţional la o simplă suprafaţă. Asia şi America de Nord sunt consecinţa invaziilor acestei mase de aer. maritim arctic) se formează în bazinul Oceanului Ingheţat de Nord. Majoritatea “valurilor de ger” din timpul iernii din Europa.AGROMETEOROLOGIE In Europa. După durecţia de deplasare a fronturilor se disting: fronturi calde. maritim polar). Fenomenele meteorologice care au loc în aceste fronturi se numesc fenomene frontale. sau. Intersecţia suprafeţei frontale cu suprafaţa orizontaţă terestră reprezintă linia frontului. când aerul cald alunecă descendent pe suprafaţa frontală. inclusiv în România. maritim tropical) se formează în regiunile dominate de anticiclonii subtropicali pe Oceanul Atlantic şi pe continente. de tip cald sau rece). frontul. se pot forma şi fronturi complexe care separă trei sau mai multe mase de aer (fronturile ocluse sau mixte. frontul arctic (sau antarctic) (între aerul polar şi arctic –sau antarctic). Ambele tipuri sunt fronturi simple deoarece separă două mase de aer. Pentru un front este caracteristic faptul că. Procesul de formare a fronturilor atmosferice se numeşte frontogeneză. la trecerea dintr-o masă de aer într-alta. în special. Fronturile atmosferice Schimbările neperiodice ale vremii pot fi determinate de intrarea în contact a două sau mai multe mase de aer cu proprietăţi diferite.

93 . urmaţi de nori altostratus şi nimbostratus. care revine după trecerea liniei frontului. cu variaţii slabe de intensitate şi importante cantitativ. de durată. Norii sistemului noros al frontului cald sunt de tip stratiform: partea anterioară este formată din nori cirrus izolaţi (Ci uncinus) urmaţi. de 1216 ore. Vântul are viteză redusă iar direcţia se roteşte treptat spre stânga. Totuşi sunt cazuri când frontul cald nu dă precipitaţii la sol. apariţia norilor cirrus prevesteşte apropierea frontului. cerul se acoperă treptat cu un strat continuu de nori cirrostratus. se răceşte astfel adiabatic cauzând condensarea vaporilor de apă. precipitaţiile cad sub formă de zăpadă sau de ploaie suprarăcită (care poate forma polei la sol). de cirrostratus. masa de aer cald (mai puţin dens) alunecă ascendent pe suprafaţa frontală (anafront). Ia naştere un sistem noros frontal caracteristic. Iarna. Din norii nimbostratus cad precipitaţii continue importante cantitativ. în special paralel cu izobarele. mai jos. continuu. In paralel. După trecerea liniei frontului presiunea scade mai puţin sau devine staţionară. scăderea maximă coincide cu zona precipitaţiilor. cad precipitaţii. presiunea scade lent şi uniform. din care. iar după trecerea liniei frontului se roteşte brusc spre dreapta şi slăbeşte în intensitate. în dreptul zonei de precipitaţii se produce însă o scădere a temperaturii. durata precipitaţiilor este. Caractersitica generală a fenomenelor meteorologice la trecerea unui front cald o constituie precipitaţiile liniştite şi vânturile de slabă intensitate la sol. cerul se înseninează.AGROMETEOROLOGIE Aer Cald Aer Aer Rece Catafront cald Aer Rece Anafront In general. în medie. precipitaţiile încetează. fronturile se deplasează împreună cu masele de aer pe care le separă. Caracterul precipitaţiilor este liniştit. în mod obişnuit. apoi la o altitudine mai mică de nori altostratus şi apoi nimbostratus. La trecerea frontului cald peste o regiune oarecare. In tot acest timp. după ei. de mare extensie. Lăţimea transversală a sistemului noros poate atinge 900-1000 km. temperatura înregistrează o creştere progresivă. mai ales iarna. Frontul cald se formează atunci când o masă de aer rece staţionară este înlocuită cu o masă de aer cald. După trecerea frontului. iar temperatura aerului rămâne ridicată. din care cad apoi precipitaţii.

sistemul noros devine stratiform şi se etalează urmărind înclinarea suprafeţei frontale. care rezultă din contopirea unui front rece cu un front cald: atunci când un front rece – cu viteză de deplasare mai mare – ajunge din urmă un front cald. aceasta din urmă intersectează izobarele sub un unghi ascuţit. caracteristica unui anafront. In acelaşi timp se contopesc şi sistemele noroase ale celor două fronturi: norii stratiformi şi precipitaţiile liniştite ale frontului cald fuzionează cu norii convectivi şi aversle frontului rece. 100-150 km. din care cad precipitaţii sub formă de averse ce se declanşează chiar în faţa liniei frontului. Iau naştere formaţiuni de nori nimbostratus şi altostratus de care se leagă o zonă de precipitaţii continue şi generalizate cu caracter mai liniştit. Masa de aer rece fiind mai densă pătrunde rapid sub masa de aer cald. Frontul capătă un caracter de anafront numai în partea lui anterioară. După linia frontului. care se deplasează aproape paralel cu linia frontului. Fronturile ocluse (separă mai mult de două mase de aer) se caracterizează printr-o structură complexă. în formă de pană ascuţită. Pana de aer rece din spatele frontului rece face joncţiunea cu pana de aer rece aflată înaintea frontului cald. aerul cald este antrenat într-o mişcare de alunecare ascendentă mai lentă. Fronturile reci care se deplasează cu o viteză mai mică prezintă. înlocuieşte – mai mult sau mai puţin brusc – o masă de aer cald. Această pătrundere violentă a aerului este asemănată cu un “val de aer rece”. exceptând norii cumulonimbus din partea lui anterioară. situată între acesta şi masa de aer rece din faţă. deosebirea constă numai în succesiunea inversă a tipurilor de nori şi situarea zonei de precipitaţii în spatele liniei frontului. pe toată lăţimea. Pe partea anterioară. masa de aer cald. care înaintează. aerul cald este ridicat pe verticală într-o mişcare convectivă forţată. rareori 250-300 km. Răcirea adiabatică puternică determină condensarea intensă a vaporilor şi formarea norilor cumulonimbus. în vreme ce în partea sa superioară poate avea şi caracter de catafront. Sistemul noros este încheiat uneori de nori cirrostratus. forţând aerul cald să se înalţe. In cazul acestui front. limitată la imediata vecinătate a liniei frontului. prezintă asemănări cu frontul cald. ele se numesc fronturi reci de ordinul I. Se constată că sistemul noros al frontului rece de ordinul I.AGROMETEOROLOGIE Frontul cald Front rece de ordinul I Frontul rece se dezvoltă atunci când o masă de aer rece. este determinată să se ridice de la sol. 94 . abruptă a penei de aer rece. Fenomenele meteorologice caracteristice frontului rece apar pe o zonă relativ îngustă. Acest proces se numeşte ocluzie. Zona de precipitaţii este mai îngustă decât cea a frontului cald. pana de aer rece pătrunde din flanc sub aerul cald.

Circulaţia vestică are o frecvenţă de 45% din totalul cazurilor şi reprezintă elementul preponderent în transformările atmosferice care au loc deasupra continentului. Vara. aceasta determină ierni blânde. ajungând deasupra României sub forma unui aer mai cald sau fierbinte. Circulaţia polară reprezintă 30% din cazuri. sărac în precipitaţii. aducând o cantitate mare de vapori de apă. fiind generată. circulaţia de blocare. Stoica. cât şi în cea rece a anului şi poate dura mai multe zile în şir. contribuie la căderea unor mari cantităţi de precipitaţii. care determină scăderea temperaturii. Ea are loc în condiţiile existenţei unui câmp de mare presiune atmosferică deasupra părţii de sud a continentului şi a unei zone depresionare în regiunile nordice. creşterea nebulozităţii şi căderea precipitaţiilor. căderi abundente de zăpadă. Uneori pot să apară cazuri în care dorsala acestui anticiclon se uneşte cu anticiclonul situat în mările polare nordice. în cursul cărora predomină precipitaţii sub formă de ploaie. fie pe direcţia sud-est. Pentru teritoriul româniei. deformându-le atât pe verticală. Circulaţia tropicală reprezintă 15% din cazuri. iar iarna. când aerul tropical trece pe deasupra Mării Mediterane. însoţite de viteze foarte mari ale vântului (100-150 km/h) care viscoleşte zăpada. mase de aer de origine oceanică. dinspre nord. Aceasta are o mare persistenţă. mase de aer care pot produce o scădere pronunţată a temperaturii. Deplasările maselor de aer şi ale perturbaţiilor atmosferice sunt orientate. dinspre nord-vest spre sud-est. determină o mare variabilitate în aspectul vremii şi un grad accentuat de instabilitate. transportul aerului cald din nordul africii peste mediterana determină apariţia în ţară a iernilor blânde şi. de la latitudinile polare. mai ales sub formă de averse. de cele mai multe ori. 1965): circulaţia vestică. în general. vreme instabilă. uneori. sau cu cel staţionat deasupra platourilor înalte ale Groenlandei sau deasupra peninsulei scandinave. Această circulaţie antrenează. de dezvoltarea şi extinderea către islanda a anticiclonului azorelor.a. iar vara. Circulaţia de blocare are loc când deasupra continentului european se instalează un regim de presiune ridicată care deviază perturbaţiile ciclonice care apar în oceanul atlantic către nordul şi nord95 . Topor. transportul unor mase de aer fierbinte din sud-est determină vreme frumoasă şi deosebit de călduroasă şi secetoasă. spre Europa centrală şi de sud-est. de obicei. ceea ce face ca peste Europa centrală să pătrundă.. cât şi pe orizontală. când trece peste asia mică.AGROMETEOROLOGIE Fronturi ocluse Lanţurile muntoase exercită o acţiune perturbatoare asupra fronturilor atmosferice în deplasare. iar cel de aer maritim tropical din sud-vest. temperaturi foarte coborâte (îndeosebi în depresiunile intracarpatice) şi. atât în perioada caldă. circulaţia tropicală. Pentru România. CIRCULAŢIA GENERALĂ A ATMOSFEREI ÎN ROMÂNIA Patru forme principale ale circulaţiei aerului în stratele inferioare ale atmosferei au implicaţii directe asupra vremii şi climei României (n. circulaţia polară. c. cu averse şi descărcări electrice. În perioada rece a anului. mai ales în regiunile nordice ale ţării. acest tip de circulaţie provoacă răcirile de primăvară-vară şi toamnă (milea ş. Aceasta se manifestă fie pe direcţia sud-vest. 1971). din bazinul polar.

este caracterizat prin contraste termice atenuate între vară şi iarnă. o delimitare a unor zone relativ omogene din punct de vedere agroproductiv. în vest zilele de iarnă cu temperatura mai mare ca 0°c sunt mai numeroase. primăvara este mai timpurie. primăveri mai întârziate. potenţialul agricol este aproximativ ridicat şi chiar foarte ridicat în Bărăgan şi Dobrogea. iarna. ciclonii mediteraneeni. cuprinzând zona aflată la 25-30 km de ţărm. iarna. umezeala mare (u > 80%) face ca plantele să sufere mai puţin de uscăciune. iar perioada propice vegetaţiei este mai lungă. cât şi vara (suma temperaturilor medii zilnice mai mari de 10°c este de peste 3500°c în sud şi de peste 3500 °c în nord). Deşi precipitaţiile sunt puţine (sub 400 mm anual) şi cu foarte mari variaţii neperiodice. Potenţialul termic este relativ ridicat atât iarna (temperatura medie în ianuarie este puţin mai mică de -2°c în vest şi puţin mai mare în est). cu frecvenţă mai mare. anticiclonul nord-african şi ciclonul arab. secară. Câmpia Română şi Podişul Dobrogei. Litoralul Mării Negre. iar iarna de scurtă durată.contraste termice pronunţate între vară şi iarnă şi între est şi vest. şi anticiclonul groenlandez. la nivelul ţării. fasole. anticiclonul siberian (ruso-siberian sau asiatic) şi ciclonii mediteraneeni. călduroasă şi secetoasă. la rândul său.contraste termice şi pluviometrice mai puţin pronunţate.regim termic şi de umezeală mai uniform repartizate în timp şi în spaţiu. 96 . cu frecvenţă mai mică. umezeala (peste 80%) şi precipitaţiile (700-850 mm). primăverile fiind mai timpurii.bilanţ radiativ ridicat ( de peste 126 kcal/cm2). mai multe variante. in şi alte plante sensibile la uscăciune şi secetă. Câmpia Banato-Crişană. strat de zăpadă depus neuniform. lucernă. Printre acestea menţionăm: anticiclonul azoric.AGROMETEOROLOGIE estul Europei. dar cu precipitaţii neînsemnate. cânepă. Aceste regiuni sunt caracterizate prin: . În aceste situaţii în regiunile centrale şi de sud-est ale continentului vremea este frumoasă. Cu toate acestea. în funcţie de poziţia şi de intensitatea principalelor sisteme barice (cicloni şi anticicloni). Fiecare dintre aceste patru tipuri principale ale circulaţiei aerului are. cu cer mai mult senin. Alte caracteristici: precipitaţii sub 500 mm în est şi 500-600 mm în vest. Resursele agroclimatice sunt favorabile pentru porumb. Din păcate. toamne prelungite până în decembrie şi perioada de vegetaţie cea mai lungă din ţară. potenţialul agroproductiv scade de la est spre vest. Această unitate agroclimatică se pretează la aceleaşi culturi ca şi precedenta. tutun şi mai puţin favorabile pentru cartof. . . floarea soarelui. anticiclonul scandinav. Dealurile Banatului şi ale Crişanei au un regim termic mai moderat. grâu. fapt ce determină temperaturi mai mari pe versanţii superiori. Resursele agroclimatice sunt dintre cele mai prielnice pentru marea majoritate a culturilor. Plecând de la cerinţele plantelor de cultură faţă de condiţiile climatice s-a efectuat. în condiţii de irigaţii se pot obţine şi două recolte pe an. porumb. oscilaţiile mari de temperatură şi de umezeală determină variaţii mari de recoltă de la an la an. Unităţi agroclimatice în România. cu mari fluctuaţii în timp. fapt ce se explică prin proprietăţile higrofizice superioare ale solurilor. Resursele climatice sunt mai bogate decât cele ale solurilor şi permit culturi de grâu. caracterizată prin: . blocând direcţia de deplasare spre partea centrală şi spre sud-est a acesteia.5 zecimi). care le generează şi le influenţează permanent. pe văi şi în depresiuni. vara închisă şi umedă. ceea ce determină un potenţial termic sporit (suma temperaturilor medii diurne mai mari de 10°c este de circa 3750 °c în sud şi de 3300°c în nord). anticiclonul ruso-siberian. Trecerea de la iarnă la vară şi invers se face lent. ciclonul islandez. ciclonul islandez. datorită spulberării în est unde şi iarna este mai grea şi mai frecventă. Datorită solurilor mai puţin fertile. frecvenţă mare a timpului senin şi semisenin. cu inversiuni de temperatură. unde clima are caracter arid. nebulozitatea (peste 5. orz etc. Influenţă importantă asupra româniei au numai câţiva dintre aceştia: anticiclonul azoric.

subcarpaţii de la curbură reprezintă o unitate cu resurse agroclimatice bogate. porumb. fiind ferite de geruri mari. * fenofaze târzii: subcarpaţii getici. Podişul şi subcarpaţii Moldovei constituie o unitate cu resurse agroclimatice cu mari variaţii în timp şi spaţiu (climat continental cu influenţe excesive). cartofi etc. fasole. In general. câmpia Siretului inferior. subcarpaţii Transilvaniei. cu excepţia Câmpiei Moldovei. orz de toamnă. subcarpaţii getici. Invaziile de aer rece. Inul şi cânepa găsesc condiţii prielnice în regiunile depresionare periferice. 97 . dealurile Banatului şi ale Crişanei (până la 300-500 m altitudine). câmpia înaltă Banato-Crişană. vara. Unităţi fenologice în România Principalele unităţi teritoriale relativ omogene din punct de vedere al momentului de producere a aceleiaşi fenofaze. în ordinea întârzierii acesteia. brumă. ceea ce determină contraste termice mai pronunţate pe fundul acestora. câmpia submontană de la curbură. dar repartizate neuniform datorită fragmentării reliefului şi altitudinii. dar mai mult la pomi fructiferi şi mai ales la cultivarea viţei de vie ( mai ales unde au loc efecte de föhn). * fenofaze mai puţin timpurii: jumătatea de nord a Câmpiei Române. favorizate de cantitatea de căldură şi de lumină mai mare şi de adăpostul Carpaţilor. Resursele climatice sunt mai puţin favorabile culturilor agricole. * fenofaze normale: podişul getic. soia. * fenofaze foarte târzii: subcarpaţii Moldovei. Dobrogea şi litoralul. dealurile din estul M. dar poate fi ridicat prin lucrări agrotehnice alese corespunzător. sud-vestul Dobrogei. iarna. şi foarte cald. orz. Regiunile acestea se pretează mai puţin la grâu. Resursele de precipitaţii bogate (500 . viscole şi vânturi reci. * fenofaze timpurii: jumătatea sudică a Câmpiei Române. dar mai reduse pe versanţi. Resursele termice sunt mai bogate în sud-vest unde se acumulează şi efectele de föhn. partea de vest a câmpiei Banatului. unde cerealele şi floarea soarelui găsesc condiţii la fel de favorabile ca în sud. potenţialul agroproductiv este inferior celui din vest. subcarpaţii de curbură (500-800 m altitudine). culoarul Mureşului în aval de confluenţa cu Arieşul (până la circa 200 m altitudine). munceii Argeşului.) Sunt mai frecvente decât în celelalte regiuni deluroase. dealurile Covurluiului. cânepă. Resursele de umezeală sunt diminuate. depresiunea Braşov (500-800 m altitudine). de secetă şi cele din sezonul rece (îngheţ. * fenofaze mai puţin întârziate: subcarpaţii de la curbură. iar cele de umezeală în est şi nord-est. gradul de favorabilitate scăzând din sud-vest spre nord-est. câmpia înaltă a Piteştiului. iar leguminoasele condiţii superioare. sunt: * fenofaze foarte timpurii: câmpia de terase a dunării. iar fenomenele de uscăciune. podişul central moldovenesc şi câmpia Moldovei (300-500 m altitudine). tutun.AGROMETEOROLOGIE Depresiunea Transilvaniei are resurse climatice mai constante în timp. Podişul getic.Apuseni (300-500 m altitudine). pătrund pe văi. sfeclă de zahăr) se găsesc pe terenurile plane sau uşor ondulate din Câmpia Transilvaniei sub 400 m înălţime. mazăre. polei etc. Condiţiile agroclimatice cele mai prielnice pentru majoritatea culturilor (grâu de toamnă. dealurile Banatului şi Crişanei.700 mm/an) şi drenajul defectuos al solurilor de slabă calitate fac ca în lunci şi terase să fie prezent excesul de umezeală.

Este cazul grâului. a facut ca ruşii săse intereseze de tratamentul prin frig al cerealelor de iarnăpentru a le face sălege rapid în cazul semănăturilor de primavară. 14°C pentru bumbac. care înfloresc chiar semănate după trecerea iernii. Iarovizarea este o vernalizare. dupăvarietăţi. ceea ce antreneazăun foarte uşor demaraj al germinării. dar supuse la temperaturi diferite. cerealele de toamnănecesitau un timp prea îndelungat pentru a lega. O plantăsupusăla aceeaşi temperaturănoaptea şi ziua creşte mai puţin bine decât dacătemperatura nocturnăeste mai coborâta decât cea de zi. altfel spus. Distrugerea frecventăa semănăturilor de cereale. Creşterea este slabăsau nulăatâta timp cât temperatura nu atinge un prag numit zero de vegetaţie.Deasupra acestui prag.AGROMETEOROLOGIE CAPITOLUL VI INFLUENŢA FACTORILOR CLIMATICI ASUPRA CREŞTERII ŞI DEZVOLTĂRII PLANTELOR I. • Pentru alte specii. pe o anumitădurată. al seminţelor sau al plantelor. la frig. Semănate primăvara. Termoperiodismul zilnic. • Altele. au nevoie absolutăde frig. al orzului de primavarăşi al unor graminee. în sfârşit. sau puţin sensibile. 3. numit "iarovizare". Temperatura acţioneazăasupra vitezei de creştere. 9 sau chiar 10°C pentru porumb. mai ales. Procedeul. frigul nu produce decât o accelerare a începutului înfloririi. Creşterea se opreşte sub un prag . 2. TEMPERATURA A . Este cazul majorităţii cerealelor de iarnă. etc. Acest prag este în jur de: 0°C-pentru grâu şi alte cereale de toamnnă. şi apoi în supunerea. ceea ce le expunea la pălire la sfârşitul primăverii sau la începutul verii. datorităfrigului din timpul iernii. dar cea care va beneficia de o temperaturămai ridicatăva atinge aceastătalie mai repede. 6. Temperatura actioneaza asupra vitezei de crestere. • Unele specii sunt indiferente.. 2. Este cazul sfeclei de zahăr şi al altor plante bianuale care nu pot săînfloreascăîn primul an. constăîn umezirea semiţelor. planta 98 . Normele variazămult dupătipul grâului şi. dimpotrivă. 5°C pentru cerealele de primăvară.zero-ul de vegetaţie. Alte exemple de vernalizare: forţajul lalelelor şi conservarea în camerărece a plantelor de căpşuni. Ele sunt numite alternative. Douăplante puse în aceleaşi condiţii de umezealăşi de hrană. vor atinge aceeaşi talie şi acelaşi randament. B .ACŢIUNEA TEMPERATURII ASUPRA CREŞTERII 1.Termoperiodismul anual reprezintăsensibilitatea plantelor la alternanţa între o perioadă rece şi o perioadă caldă.. la această nevoie de frig. şi deasupra unui plafon. 10°C pentru sorg.Vernalizarea desemneazăorice tratament prin frig. asupra timpului necesar pentru a realiza aceastătalie..ACTIUNEA TEMPERATURII ASUPRA DEZVOLTARII 1.

cu atât este disponibilăo cantitate mai micăde caldură. Intre acest prag şi plafon. plante de zile lungi si plante indiferente. Pentru anumite culturi. Grâul de toamnăeste tipul de plantăde zile lungi: înflorirea sa este favorizatăde creşterea duratei zilei. Incercările de cultivare a măslinului mai la sud de regiunea mediteraneană. cu diferenţe între specii şi soiuri. 4. Se pot astfel aprecia: exigenţele totale de căldurăale unei anumite culturi sau ale unei anumite varietăţi. în zona tropicală. mai ales. LUMINA A. adicăa cărei înflorire este indusăde reducerea iluminatului. pânăla un plafon peste care creşterea este stopatăde reacţia plantei la excesul de căldură: 25-30°C pentru culturile din zona temperată. Pentru a urmări creşterea şi dezvoltarea culturilor. Măslinul este deasemenea o plantăde zile relativ lungi. Acelaşi efort se face şi pentru soia. Din punctul de vedere al fotoperiodismului. se adunătemperaturile medii diurne. starea de avansare a culturii în curs. se pot distinge plante de zile scurte. au fost infructuoase: arborele creşte dar produce puţine flori şi fructe. Este cazul grâului de toamnăcare cere pentru a înflori repede mai întâi 99 . 1. Porumbul. ceea ce accelereazăînflorirea şi deci creeazăposibilitatea de a fi cultivat. creşterea este proporţionalăcu temperatura. de ex. limita de nord a acestei culturi urcăfoarte sus. Intradevar. înflorirea.Efectul combinat temperatura . pe o anumităperioadă. Fotoperiodismul explicăde ce sunt dificil de cultivat anumite culturi la alte latitudini decât cele de unde sunt ele originare. perioadele de interes pot fi diferitele fenofaze ale culturii sau chiar întreaga perioadăde vegetaţie. în raport cu necesarul său total de căldură. dar cu atât creşte durata zilei. Dar. a trebuit sa sufere o lungăselecţie pentru a putea cultiva la latitudini mai mari. cu o sumăa temperaturilor de patru ori mai mică! Crizantema este deci o planta tipicăde zile de scurtădurată.durata a zilei..AGROMETEOROLOGIE creşte cu atât mai repede cu cât temperatura este mai mare. cu atât durata zilei scade şi devine egalăcu cea a nopţii. plantăde origine tropicală. căderea frunzelor şi. ACTIUNEA LUMINII ASUPRA DEZVOLTARII: FOTOPERIODISMUL Se numeşte fotoperiodism. cu cât urcăm către nord. daca se reduce în mod artificial durata zilei la 8 ore începand de la repicarea acestor plante. Dar arealul său nord este limitat de cerinţele de căldură. tuberizarea. 1 noiembrie. 4 . II. Plante de zile lungi. ele infloresc în iulie. căci cu cât ne apropiem mai mult de ecuator. deci de zile scurte. Din acest motiv. Aceste durate influenţeazăasupra dezvoltării diverselor organe: dormanţa sau ecloziunea mugurilor. mai mari decât zero-ul de vegetaţie. 2. sensibilitatea plantelor la duratele variabile ale zilelor şi ale nopţilor. cerinţele fotoperiodice se adaugănevoilor de vernalizare. Se ştie căplantele de crizantemănu înfloresc pâna la aprox. rezultatul fiind numit suma temperaturilor pentru perioada respectivă. Suma temperaturilor : măsurăa creşterii şi a dezvoltării. Plante de zile scurte.

In anumite cazuri conţinutul de CO2 este mărit în mod artificial. 2. fie la cea a temperaturii. singura susceptibilăde a avea rol în fotosinteză. Influenţa creşterii duratei zilei şi a celei a temperaturii depind de varietate: o varietate precoce de grâu este mai sensibilădecât o varietate tardivă. Influenţa conjugatăa conţinutului de CO2 din aer şi a intensităţii luminoase. Aceastăvaloare medie poate varia de la 2-3% pânăla 12-15% în cazurile următoare: . acest randament devine mult mai mic. inducţia secundarădatoratăcreşterii lungimii zilelor. mai ales datoratăfrigului. de temperaturăşi de starea de turgescenţăa celulelor.La intensităţi luminoase foarte slabe (2000 lux). O mărire a conţinutului de CO2 permite creşterea intensităţii fotosintezei. 20%. fărăîndoialăşi zilelor scurte.AGROMETEOROLOGIE acţiunea frigului. Fotosinteza cuprinde douăfaze: o reacţie de luminăsau fotochimica. aceastăaprovizionare poate sănu fie suficient de rapidăşi coeficientul de conversie energeticăscade (cu toatăcreşterea importantăîn valoare absolutăa 100 . au o duratăa inducţiei primare foarte scurtă. mult mai tineri. Aproape 80% din aceste radiaţii. adică35% din radiaţia globalăce ajunge la sol. Aceeaşi cerinţa a succesiunii frig-zile lungi se observăla gramineele furajere: La graminee. . Este unul dintre efectele favorabile ale serelor. la suprafaţa cultivată. Aceastăsuccesiune explicăde ce toţi lăstarii din acelaşi picior de graminee vor urca în acelaşi timp. Dar. cu o aprovizionare perfectăcu apă. dacăeste raportat la întreaga frunză. sau la suprafaţa terestră.Pe masurăce intensitatea luminii creşte. în acelaşi timp. B . creşterea temperaturii. de aportul de dioxid de carbon. fie la creşterea duratei zilei. In cursul acestor faze randamentul energetic al fotosintezei evolueazăastfel: a) Randamentul luminii absorbite de celula clorofilianăeste în medie de 20% (10-40%). şi. Inducţia secundarădatoratăzilelor lungi asigurăgruparea lăstarilor primăvara. inducţia floralăse deruleazăîn doi timpi: inducţia primară.ACTIUNEA LUMINII ASUPRA CREŞTERII : FOTOSINTEZA Influenţa factorilor climatici asupra intensitaţii fotosintezei. elemente minerale. 1. RS din domeniul vizibil. care depinde de intensitatea fazei fotochimice. reprezintă45%. a cărei intensitate depinde de energia luminoasăprimită. o reacţie de întuneric sau enzimatică. b) Randamentul energetic la scara frunzei devine 35% x 20% = 7%. în medie. energia fixatăîn raport cu energia primităde frunzăpoate atinge cifre ridicate: 12-15%. Cloroplastele absorb aceste radiaţii mai ales în domeniile culorilor albastru şi roşu. dioxid de carbon. şi nu de temperatură. sunt absorbite de către frunzăşi utilizabile pentru fotosinteză. Altfel spus. apoi creşterea duratei zilei. care menţin la dispoziţia plantelor dioxidul de carbon emis de sol şi prin respiraţia plantelor. din energia luminoasăvizibilăabsorbităde frunzăeste transformatăîn energie chimică. deşi unii. Randamentul fotosintezei.

elemente minerale): în acelaşi timp cu creşterea intensităţii luminoase. ceea ce. ce se poate realiza: • Printr-o expunere mai bunăa învelişului foliar la radiaţia solară: -anumite varietăţi au un port care expune cu mai multăregularitate frunzele la soare. pânăla un prag sub care. ele se acoperă. care se pot comporta ca factori limitanţi (apa. este perioada de întrerupere a culturii. sfecla de zahăr.. ceea ce este considerabil dar inevitabil. făcând săscadăintensitatea luminoasăprimită. CO2. Dacă.. • Prin asigurarea unei aprovizionări optime a culturii vegetale cu apăşi elemente minerale. porumbul. randamentul fotosintezei scade din nou. Se numeşte indice foliar raportul dintre suprafaţa totalăa frunzelor şi suprafaţa terenului ocupat. acest indice creşte începând de la 0. de unde scăderea fotosintezei. La fel se întâmplăşi din cauza aprovizionării insuficiente cu apă.PIERDERI PRIN RESPIRAŢIE (noaptea).. trifoi alb. In acelaşi timp. Dar. în acelaşi timp în care frunzele se întreţes. în timp ce într-o zi însorităde varăintensitatea luminoasăpoate atinge 90000 lux. procentul de energie incidentăabsorbităde cultură. gramineele de origine subtropicală. din acest motiv. Totuşi. o frunzăizolatăîn plinăluminănu converteşte energia primitădecât cu un coeficient de 3%. Dimpotrivă. Aceste pierderi sunt estimate în 24 ore la 1/3 din energia fixată. redusăla unitatea de suprafaţă. ceea ce face săscadăcel mai mult randamentul fotosintezei pe unitatea de suprafaţăcultivată. acest coeficient depinde mai ales de satisfacerea cerinţelor plantei. 101 . continuăsă-şi măreascăactivitatea lor fotosinteticăpânăla 60 000 lux. Randamentul energetic al fotosintezei scade atunci la 2-3 % din energia primită. creşte temperatura zilei şi adesea vântul. Creşterea randamentului conversiei energiei solare de către plantele cultivate se poate realiza prin: a) Ameliorarea randamentului fotosintezei. Dar. trifoi violet. Acest coeficient de conversie este un caracter genetic care poate fi ameliorat prin selecţie. Pe durata ciclului de vegetaţie. 20-30000 lux.) frunza atinge punctul său de saturaţie în luminăla cca. 3. c) Fotosinteza netă este diferenţa SINTEZĂ CLOROFILIANĂ . sunt mai puţin luminate.AGROMETEOROLOGIE fotosintezei): pentru multe plante din zonele temperate (grâu. îşi fac umbră. frunzele mai puţin expuse fac conversia cu un coeficient de 5-6%. conversia de energie luminoasăpe cultură. va scădea la 1-2% şi chiar sub 1%. în mod evident. sorgul…. reacţie de apărare a plantei la uscăciune. de ex. închide şi aprovizionarea frunzei cu CO2. Dar trebuie ca şi costul energetic al acestor aporturi (îngrăşăminte şi irigaţii) săfie inferior randamentului energetic obţinut. creşte randamentul fotosintezei. O culturăreprezintăo superpoziţie de frunze a căror suprafaţătotalăeste superioarăcelei a câmpului cultivat. d) Randamentul energetic al fotosintezei la scara unei culturi. din lipsăde lumină. şi pot săatingăla aceastăiluminare coeficienţi de conversie de 5-6% din energia primită. Închiderea stomatelor.

de ex. prin absorbţia CO2 şi eliberarea oxigenului. a mări în timp fotosinteza şi pentru aceasta a căuta menţinerea pe câmpuri a unui covor vegetal: • de culturi ascunse sau chiar succesiunea de 2 culturi pe an. mărirea în spaţiu. Incidenţa secetei este în mod evident mai gravăîn primul caz decât în al doilea: o plantăcu o singurăinflorescenţăsau spic nu poate prinde fecundarea sa dacăeste perturbatăde secetă. limitând numărul de buchete florale formate. 2) Adesea. sau numărul de flori fecundate. III. în anumite condiţii. culturi industriale. Un exces de apăîn perioada de înflorire se traduce şi printr-o pierdere de polen. lipsa de apăacţioneazădefavorabil asupra începutului înfloririi. cu cât înflorirea este mai etajată(sorg. APA. al arborior fructiferi: seceta favorizeazăinducţia florală.. Plecând de la aceastăconstatare. Este cazul.AGROMETEOROLOGIE • Prin protecţia culturilor vegetale contra închiderii premature a stomatelor sub efectul căldurii şi al vânturilor uscate (perdelele de protecţie). ca păşunile din zona temperată(pajiştile. • conservarea solurilor şi regularizarea regimului apelor şi chiar. prin tubul digestiv al ierbivorelor. Altfel spus. • culturi furajere celulozice care trebuie sătreacă. Altfel spus. Ea este mai scurtădacăplanta nu emite decât o singurăinflorescenţăsau spic (cazul porumbului) şi. Perioada în care seceta poate perturba cel mai mult începutul înfloririi. a climatului. fecundarea. c) Mărirea întinderii fotosintezei. ACţIUNEA LIPSEI SAU EXCESULUI DE APĂ A . fâneţele). În câteva cazuri o anumită“nevoie de uscăciune” favorizeazăînceputul înfloririi. cu tot randamentul redus care rezultă. ar fi de preferat o politică de “punere în vegetaţie” într-o opticăproductivăşi ecologică: • culturi alimentare. în sensul propriu al termenului: surse de materii prime şi de energie.. este numită“perioadăcritică”. cu atât mai lungă. • epurarea aerului. în timp ce o plantăcu înflorire etalatăpoate beneficia de o perioadămai umedăcare săsucceadăsecetei pentru a emite 102 . • de culturi permanente. b) Mărirea duratei fotosintezei în câmp. utilizabile de către om în mod direct sau dupătransformare industrială. sau prin proasta fecundare a florilor.APA ŞI DEZVOLTAREA PLANTELOR 1. deci randamentul. soia…). Trebuie săse considere agricultura sub toate formele (inclusiv împăduririle) ca unul dintre mijloacele cele mai eficace pentru a asigura simultan: • fixarea energiei solare. parţial. lucernei.

2 . şi în definitiv asupra randamentului său. B . incapabil să-şi recâştige ca urmare a ploilor din septembrie o secetădin iulie şi august. ca temperatura şi iluminarea sunt buni. am văzut. Drenajul micşoreazăconsiderabil coeficientul de transpiraţie. legatăde secetă. producţia de SU este. * acest export se repartizezăpe perioade foarte diferite. Aceastăcantitate depinde de specie dar şi de: -abundenţa apei în sol: planta face un “consum de lux” dacăsolul este foarte umed. datorităunei evapotranspiraţii slabe. poate fi urmatăde o bunăreluare odatăcu reântoarcerea ploilor. au posibilităţi slabe de a-şi redobândi randamentul dacăo perioadăumedăsuccede unei secete ce atinge planta în “perioada critică”. întotdeauna importantă. în general. slabădin lipsăde căldurăşi de lumină.Plantele răspund în mod diferit la lipsa de apă Datele experimentale aratăîn creşterea unei plante intervin douăstadii: . Este cazul sfeclelor de zahăr sau furajere şi al plantelor din fânaţuri. dupăcum este vorba de culturi cu sezon de vegetaţie scurt sau lung. Altfel spus: -când cererea este slabă(iarna).APA ŞI CREŞTEREA 1. -bogăţia solului şi fertilizarea: îngrăşământul micşoreazăcoeficientul de transpiraţie. -atunci când cererea este medie (primăvara).AGROMETEOROLOGIE şi fecunda noi flori. creşterea ierbii este. De unde cea mai mare regularitate a randamentuli sfeclelor 103 . Oprirea vegetaţiei. -altele au posibilităţi mai bune de recâştigare a randamentului: acestea sunt fie cele care au o înflorire etajată. Coeficientul de transpiraţie sau eficienţa apei Datele experimentale conduc la douăconstatări importante: * anumite culturi exportămai multăapădecât altele. Valoarea sa. -apoi o creştere foarte activăa organelor reproducătoare. Dar greutatea de SU formatăîn raport cu apa consumatăeste mare: eficienţa apei este ridicată. fie cele de la care se recolteazănu boabele ci organele vegetative.întâi o creştere foarte activăa organelor vegetative: rădăcini. Dar efectul lipsei apei asupra creşterii totale a plantei. Eficienţa apei este cu atât mai puternicăcu cât cererea este mai slabă. şi cum aprovizionarea cu apăşi factorii de producţie. apoi seminţele sau fructele. Coeficientul de transpiraţie mai este numit “EFICIENŢA APEI”. oscileazăîntre 300 şi 700 g de apă/g de SU formată. florile. se repercuteazăîn mod diferit. tije. căci seceta a perturbat atunci nu numai creşterea dar şi dezvoltarea însăşi a organelor florale. eficienţa apei este medie. Este cazul tipic al porumbului. Cantitatea de apă pe care o evaporăplanta pentru a sintetiza 1 g de SU este variabilăcu cultura şi este denumităcoeficient de transpiraţie. frunze…. şi a compensa astfel (mai mult sau mai puţin) efectul secetei. în general. dupăfelul culturilor: -unele. la maximul său.

în continuare. In realitate calitatea produselor vegetale depinde de interacţiunea a numeroşi factori: apa. pentru fiecare specie. existăunele soiuri nobile pentru care conţinutul în zahăr al mustului (sau gradele alcoolice probabile) creşte moderat cu cantitatea de apăutilizatăde plantă. etc. de gaze (CO2. insolaţia şi temperatura. b) Creşterea excesivăa celulelor fructelor dăuneazăgustului şi procesului de conservare.AGROMETEOROLOGIE faţăde porumb. Totuşi. dacăacest aport mai creşte. perioadelor celor mai favorabile pentru irigare. Aceastăcreştere excesivăeste determinatămai ales de irigaţii efectuate cu întârziere şi de potasiu (potasiul dilatăcelulele). suprafaţa foliarăşi deci tehnicile de tăiere. IV. apoi. măresc sensibilitatea culturilor la secetă. Atunci când vântul atinge o anumităforţă. APA ŞI CALITATEA PRODUCŢIEI VEGETALE Calitatea majorităţii produselor vegetale depinde de existenţa. a unor tehnici care economisesc apa. de unde importanţa înrădăcinării: -plantele cu înrădăcinare puternicărezistămult mai bine la secetădecât cele cu înrădăcinare mai slabăşi care se reînnoieşte în fiecare vară. de unde necesitatea găsirii. câteva exemple: a) Conţinutul în zahăr al sfeclei de zahăr este înbunătăţit de o anumităsecetăşi de asemenea aceste rădăcini sunt mai hrănitoare în anii secetoşi. Dar consecinţele lipsei de apădepind de asemenea şi de aptitudinea culturii de a utiliza apa din sol. prin înrădăcinarea sa puternică. Dăm. invers existăalte soiuri tradiţionale pentru care conţinutul în zahăr scade atunci când creşte alimentarea cu apă. unui anumit grad de secetă. c) In viticulturăpare admis faptul căexistăun raport invers între aportul de apăşi calitatea vinului. a insectelor parazite şi a eventualilor poluanţi atmosferici. VANTUL La viteze moderate. îl face săscadă. -floarea soarelui. măreşte coeficientul de zahăr. şi apa poate ameliora cantitatea de zahăr. în anumite perioade ale dezvoltării plantelor. O înrădăcinare care depinde şi de lucrările solului: lucrările care limiteazăînrădăcinarea. soiul şi varietatea. Cu toate acestea. solul. acţiunea sa devine mai nefavorabilădacăse considerădiseminarea posibilăa sporilor de ciuperci. mai întâi. el favorizezăschimburile de vapori de apă. el exercită3 categorii de efecte dăunătoare: • Efecte mecanice: 104 . efectul său este benefic. Pentru alte soiuri aportul de apă. din acest motiv se încearcăsăse obţinăfructe a căror mărime sădepindămai mult de diviziunea celularădecât de creşterea acestora. O2) între organele vegetative şi mediul înconjurător. Consecinţele nefaste asupra vegetaţiei sau solului nu se produc decât începând din momentul în care frecvenţa şi viteza sa sunt ridicate. cerealele de toamnăcare au mai mult timp decât cerealele de primăvarăpentru a-şi coborâ profund rădăcinile. a dozelor optime. rezistămai bine la secetă.

Ce este fotoperiodismul? 3. • Efecte fiziologice: -uscarea excesivăa aerului agitat şi mărirea evaporaţiei.. INTREBĂRI 1. • Influenţa vântului: efecte mecanice. -micşorarea umezelii aerului şi a temperaturii solului. eficienţa apei. -pagube datorate stropilor cu săruri marine aduşi de furtunile din zona litorală(pânăla mai mult de 20 km). • Influenţa lipsei şi excesului de apă: perioade critice. -cheltuieli mai mari cu energia termicăîn construcţiile neprotejate de creşterea animalelor şi în clădirile de locuit. având drept consecinţăînchiderea prematurăa stomatelor şi blocarea fotosintezei. Ce se înţelege prin eficienţa apei? 105 .. acesta devine un element climatic de care trebuie ţinut cont. atunci când frecvenţa şi viteza vântului sunt ridicate. având ca urmare întârzierea creşterii plantelor.. sere şi solarii acoperite cu folii din materiale plastice. CAPITOLUL VI • Influenţa temperaturii asupra creşterii şi dezvoltării plantelor: termoperiodism anual. plafon. zero de • Influenţa luminii: CO2 şi lumina. -pagube produse clădirilor: magazii. -deformarea arborilor sub acţiunea vântului dominant în livezile apropiate de litoral sau pe anumite văi. -perturbarea irigaţiilor prin aspersiune atunci când viteza vântului depăşeşte 3. In concluzie. porumbului. REZUMAT REZUMAT vegetaţie. termice şi fiziologice. căderea fructelor.. -culcarea la pământ a cerealelor. -diseminarea sporilor producători de boli şi a seminţelor de buruieni.AGROMETEOROLOGIE -eroziunea solurilor uşoare în perioadele de secetă. tulburarea polenizării. -tulburări de sănătate la animalele scoase la păşunat în zone expuse vânturilor reci. tunelelor de zarzavaturi. randamentul fotosintezei. plantelor furajere.4 m/s. -culturi mai puţin precoce ca efect al vânturilor reci. -ruperea (sfăşierea) frunzişului livezilor. Ce este zero-ul de vegetaţie? 2.. • Efecte termice: -răcirea solurilor ca efect al evaporării intense la suprafaţa sa.

se acumulează. care pot astfel sămoară. ÎNGHEŢURILE 1.) creeazăcondiţii microclimatice particulare care modificăcirculaţia aerului rece. . acestea se formeazăîn spaţiile intercelulare.În ţesuturi se formeazăcristale de gheaţă: dacăîngheţul este progresiv. . Unele parcele sunt astfel mai expuse pericolului răcirilor. pot atinge o concentraţie toxică. proteinele sunt modificate… • Pagubele ce apar datorităîngheţului cerealelor sunt pagube foliare. mici şi numeroase. ele sunt denumite calamităţi agricole. La dezgheţ. I. la cerealele de toamnă. mai frecvente. neputând fi eliminate. în zona temperată. în general puţin grave. Acesta limiteazăpierderile termice ale solului şi atenueazărăcirea. Ele pot fi provocate de temperatură. ÎNGHEŢUL DE IARNĂ Îngheţurile de iarnăse produc datorităsosirii unei mase de aer rece care invadeazăculturile şi antreneazăo răcire importantă. prezenţa pădurilor.Funcţiile celulare sunt profund perturbate de îngheţ: intensitatea respiratorie scade. Pierderile ocazionale de recoltăîn cazul acestora sunt întotdeauna mai importante. deshidratate. Celulele pierd o parte din apăpentru formarea cristalelor ele deshidratându-se. Factorii climatici locali (topografia. Prezenţa unui strat de zăpadăizoleazăsolul şi protejeazăvegetaţia joasă.AGROMETEOROLOGIE 4. 106 . sucurile celulare.RF depinde de specie şi de varietate. se formeazăchiar în celule. cristalele. Dacăîngheţul este brutal. produse de vânturi cu frecvenţe şi viteze mari? CAPITOLUL VII ACCIDENTE CLIMATICE (FENOMENE METEOROLOGICE DĂUNĂTOARE AGRICULTURII) Prin accidente climatice se înţeleg accidentele produse vegetaţiei şi/sau mediului de către condiţii climatice extreme. starea solului. etc…. Între douăparcele destul de apropiate. Ţesuturile rezistăla aceastăpierdere de apăşi la prezenţa cristalelor. • Acţiunea îngheţului asupra celulelor determinăproducerea unor efecte mecanice şi biochimice. în lipsa circulaţiei deşeurile. apa intercelularăeste reabsorbităde către celule. • Rezistenţa la frig (RF) a cerealelor de toamnădepinde de plantăşi de mediu: . şi pagube asupra organelor subterane. diferenţele de temperaturăpot săatingămai multe grade Celsius. în afara cazului în care ele apar la coleoptil înainte de încolţire. Ele sunt denumite advective sau îngheţuri negre (datorităaspectului luat de vegetale dupăîngheţ). vânt şi precipitaţii şi produc. mult mai grave mai ales dacăîncănu s-a format thallus-ul. scăderi importante ale producţiei agricole. Brutalitatea apariţiei şi amploarea scăderii temperaturii determinăimportanţa pierderilor ocazionale de recoltă. Care sunt efectele importante. ocazional.

de frigul însuşi. fie un factor agravant. accentuatăatunci când aerul este uscat.AGROMETEOROLOGIE .se aleg varietăţi rezistente. în cazul. Acest fenomen are loc: (i) fie în cazul sosirii unei mase de aer rece continental (generatoare de îngheţuri negre). dupăo perioadăcălduţă. fie un obstacol în calea răcirii. în stadiul de 4-5 frunze. Unele condiţii meteorologice. se produce pe sol umed. • Condiţii care favorizeazăsau limiteazărăcirea nocturnă. absenţa vântului. 2. Aceste pierderi termice sunt cu atât mai intense noaptea cu cât cerul este mai senin: norii şi ceţurile formeazăun ecran care trimite înapoi către sol o parte din aceastăradiaţie. (ii) fie local.se evită semănatul târziu şi prea adânc. consumăcăldură. O diferenţămare între temperatura termometrului umed şi a celui uscat este un semn prevestitor al răcirii nocturne accentuate. pedologice şi culturale. în cele din urmă. cu un minim între germinare şi ieşirea coleoptilului. datorităformării frecvente a cristalelor de gheaţăla suprafaţa solului şi a plantelor.. cu atât gerul este mai periculos. -Umezeala ridicatăsau uscăciunea aerului: cu cât aerul este mai uscat. Cu cât frigul este mai brutal. • Pentru a limita riscurile îngheţului de iarnă la cereale: . Răcirea nocturnăse produce datorităpierderilor de căldurăprin următoarele trei fenomene fizice şi climatice: -Radiaţia terestrănocturnă. deci răcirea.Absenţa norilor favorizeazăradiaţia terestră. ÎNGHEŢUL DE PRIMĂVARĂ Îngheţurile de primăvarăsunt determinate de răciri nocturne ale solului şi culturilor.RF depinde şi de stadiul vegetativ: maximul RF este atins la începutul formării thallus-ului. permit cerealelor săreziste mai bine la temperaturi foarte joase. . aerul rece are tendinţa de a înlocui aerul cald prin amestec. cu atât mai grave cu cât vegetaţia este mai avansată. In cazul sosirii unei mase de aer 107 . şi este însoţit de vânt. -Pierderi prin convecţie sau advecţie: dacăo masăde aer rece se găseşte deasupra unei mase de aer cald. cu atât el lasăsăscape radiaţia terestră. Ele mai sunt numite îngheţuri albe. accentueazăpierderile. dimpotrivă. • Mecanismul îngheţurilor de primăvară. ca şi topografice. evaporarea determinând răcirea solului. de ex. a) Factori meteorologici: . .se drenează solurile sau se modeleazăsuprafaţa.RF depinde. a vegetalelor şi a atmosferei. -Pierderi prin evaporare: trecerea apei lichide în fazăgazoasă. Cu cât aerul este mai umed. In plus. . aerul umed favorizeazăproducerea fenomenului de rouăcare furnizeazăcăldurăsolului şi plantelor. cu atât el se opune mai mult răcirii. luptei împotriva îngheţului prin încălzire: aerul cald produs la nivelul livezii se ridicăşi aerul rece îl înlocuieşte începând de la margini. stratul de zăpadă. -Vântul poate fi. Călirea plantei printr-o perioadăde îngheţ progresiv.

Reducerea surselor de aer rece. a căror temperaturăva coborâ cu atât mai mult cu cât aerul va fi mai calm. răcirea solurilor umede poate fi superioarădin cauza evaporării. cu perdele care săreţinăaerul rece sau să-l canalizeze în afara zonei cu culturi sensibile şi săse evite. păşunile întinse se comportăca surse de frig în raport cu solul gol. în orice caz. deplasând aerul temperat din vecinătatea solului şi înlocuindu-l cu aer rece. Ideal ar fi săse poatăproteja livezile sau viile în amonte. Din cauza deplasării posibile a aerului rece. adicărespectarea vocaţiei naturale a fiecărei zone. a marginilor livezii prin para-vânturi pentru a limita sosirea aerului rece prin convecţie. dimpotrivă. de radiaţia termicăa solului. Terenurile înţelenite (pârloagele). . în caz de vânt.Relieful. Consecinţele răcirii depind chiar de cultura însăşi: de varietate şi.Controlarea scurgerii aerului rece pe pante prin plantarea de perdele de protecţie (cel mai bine. evitarea plantării perdelei în aval. pe taluz) suficient de dense în amonte de o parcelăsensibilăla îngheţ şi. vântul. Perdelele de arbori (mai ales cele pe taluz) şi boschetele pot contribui în bine sau înrău la drenarea sau la retenţia aerului rece.Umezeala solului. Pentru ca aceasta săpoatăurca din straturile profunde ale solului şi săradieze.AGROMETEOROLOGIE rece (îngheţ de advecţie). Dacăsolul este în pantă. . Pierderea de căldurăa plantelor trebuie săfie compensată. . . reţinerea aerului rece în aval. Dar se ştie că. Pentru determinare acestora este indispensabilăcunoaşterea teritoriului. b) Caracteristici ale solului: . acest aer rece se scurge lent şi se acumuleazăîn vale. sunt necesare: (i) o suprafaţădegajatăde iarbăsau de paie. Şi aceasta cu atât mai mult cu cât solul şi plantele sunt mai umede. ca şi măsurătorile termometrice. motive pentru care trebuie luate în considerare cu prioritate. dimpotrivă. mai ales.Culturile vecine.Starea solului. Protejarea. culturile vecine influienţeazădestul de mult asupra tendinţei de îngheţ a livezilor şi viilor. Ca şi tasarea. . cât mai mult posibil. • Lupta contra îngheţurilor de primăvară. Dimpotrivă. -Evitarea zonelor favorabile îngheţului pentru constituirea livezilor şi viilor. dimpotrivă. favorizeazărăcirea. cele mai indispensabile. . Cel mai bun mijloc 108 .Obstacolele. deasemenea. amestecarea aerului de către vânt. de stadiul vegetativ. (ii) un contact cât mai perfect posibil între stratul superficial al solului şi cel din profunzime. Metodele prezentate în continuare sunt mai puţin costisitoare şi. poate fi favorabilăîn caz de îngheţ de radiaţie: aerul rece are tendinţa săse acumuleze în zonele joase. Pe un sol plat aerul răcit rămâne pe loc. a) Metodele pasive.Cultura vegetalăîn cauză. . aceasta favorizeazăacumularea de căldurăîn timpul zilei şi cedarea sa noaptea. Ceea ce nu este întotdeauna uşor în practică. în special a terenurilor înţelenite (pârloage).

Mijloacele de luptăcurative: tratamentul cu Ghiberelină. se poate declanşa în timp util dispozitivul de luptăcontra îngheţului. . Aceastăcerinţăeste de multe ori greu de împăcat cu interesul agronomic. poate deveni acoperit în timpul nopţii. O indicaţie teoreticăasupra riscului de îngheţ este datăde diferenţa între temperaturile termometrului uscat şi umed.Evitarea speciilor şi a varietăţilor cu înmugurire precoce în zonele cele mai predispuse la îngheţ. mai ales dacăaceasta se face în amonte. picături de apă.între bazăşi izoterma de 0°C. măsurate cât mai târziu posibil seara: cu cât diferenţa dintre aceste douămăsurători este mai mare (deci aerul mai uscat).Cunoaşterea rezistenţei posibile a culturilor.între nivelul de 0°C şi cel de -40°C. plasat în aer liber la 30 sau 50 cm deasupra solului (el indicăaşa-numitul “indice actinotermic”). . Căderile de grindinăsunt produse de norii Cumulonimbus. Dar aceasta nu este decât o indicaţie sumarăpentru căsituaţia poate evolua foarte rapid în timpul nopţii: cerul senin. . .AGROMETEOROLOGIE este. .Menţinerea în stare goalăşi tasatăa solului din livezi şi vii. Singurul mijloc cu adevărat sigur de a urmări riscul de îngheţ este de a dispune de un termometru avertizor. seara.Incălzirea. Pentru aceasta este nevoie de experienţă. In acest caz. II. de cunoaşterea climatului local şi a zonelor predispuse la îngheţ din teritoriu. care sădeclanşeze un semnalizator sonor atunci când este atinsăo temperaturăcritică. . • Mijloacele de luptăactivăcontra îngheţurilor de primăvară. deoarece va asigura o protecţie foarte bunăcontra aerului rece.Aspersiune . se poate însenina şi poate deveni mai uscat în timpul nopţii. Se poate prevedea riscul de îngheţ pentru noaptea care urmeazăşi plecând de la observaţii şi măsurători efectuate la fermă. sau dacăcerul este acoperit şi aerul este umed. Mecanismul formării. 109 . cu atât este mai mare riscul de îngheţ nocturn.Cunoaşterea riscului. Picăturile de apăşi cristalele de gheaţăcarea constituie norul sunt repartizate astfel: . . cel mai des. seara. practic inabordabilădin cauza preţului combustibilului petrolier.Urmărirea evoluţiei riscului de îngheţ nocturn prin cunoaşterea în timp real a datelor măsurate de staţia meteorologicălocală. b) Prevederea şi avertizarea îngheţurilor de primăvară. picături de apălichidăşi câteva cristale de gheaţă.acolo unde existăreţea de irigaţii. . . GRINDINA 1. în funcţie de stadiul lor de vegetaţie.Crearea de ceţuri artificiale sau fumigaţie. împădurirea. dacăacesta existăbineânţeles..

există. ceea ce dăo medie multianualăde 0. In unele ţări dezvoltate.AGROMETEOROLOGIE . se topesc în timpul căderii sub nivelul de 0°C şi ajung pe sol sub formăde ploaie. se observădeasemenea o mare variabilitate între zone. 3. nu este de imaginat săse încerce modificarea dinamicii norilor. în România şi la Iaşi fenomenul este puţin frecvent şi de intensitate mică: în perioada 1945-1982 numărul mediu de zile cu grindinăa fost de 0. Datăfiind energiile considerabile puse în joc de furtuni. Pagubele produse de grindinăse caracterizeazăprintr-o mare variabilitate în timp şi în spaţiu. embrionii boabelor de grindinăpot continua săcreascăcolectând alte picături: se formeazăgrindina şi mărimea boabelor creşte.între nivelul -40°C şi limita superioară.7 zile pe an. ajutând picăturile de apăsăse transforme în cristale mici de ghiaţăsau în 110 . La scarălocală. fărăca cineva săpoatăexplica aceastăvariabilitate. dar adesea gravăprin efecte. • Lupta pasivă. Dacănu le reţine nimic. pentru fiecare culturăşi funcţie de stadiul său de vegetaţie. anul 1997 a fost însăun an cu multe cazuri de grindină. singurul mijloc de luptăeficace şi în prezent. Căderile de grindinăsunt variabile de la un an la altul. dar în grade diferite. • Lupta activă. comune.2 în mai. Pânăîn prezent în nici o ţarădin lume lupta împotriva grindinii nu şi-a dovedit eficacitatea. august şi septembrie. o energie cineticăa căderii de grindinăsub care nu existăpagube (prag 0%) şi un alt prag peste care are loc distrugerea totalăa recoltei (prag 100%). 0. aceste grăunţe de gheaţăcad. In ceea ce priveşte pagubele produse culturilor. deşi la scara unei colectivităţi este deseori mai puţin distrugătoare decât pagubele produse din alte cauze. ferme şi chiar grupe de parcele. cristale de gheaţă. Cristalele de gheaţăcresc şi formeazăgrăunţi de gheaţăde talie mică(de ordinul a 1 mm) care sunt denumiţi măzăriche (grindinămăruntă) (sau embrioni de boabe de grindină). 2. LUPTA ÎMPOTRIVA GRINDINII. PAGUBELE PRODUSE DE GRINDINĂ. La nivelul ţării. Dar în norul cumulonimbus pot interveni condiţiile dinamice deosebite: purtaţi de curenţii ascendenţi.Măsura relaţiilor între parametrii fizici ai grindinii şi pagubele produse nu sunt încăcunoscute. fenomenul poate ruina un agricultor. a) Principiul modificării. Curenţi de 100 km/h pot astfel săsusţinăboabe de grindinăde pânăla 40 mm în diametru. astăzi acestea practic nu se mai utilizeazădecât pe unele livezi deosebite datorităpreţului ridicat al petrolului din care se fabricămasele plastice. Rămâne de încercat săse acţioneze asupra structurii lor microfizice. se utilizau plase din materiale plastice suspendate pe stâlpi deasupra culturii.1 în iulie. 0. Grindina fiind foarte localizatăîn spaţiu. In România. nici măcar parţială.2 în iunie. toate regiunile pot fi atinse de grindină.

. Franţa) cuprinde trei tehnici: (i) lansarea unor rachete de joasăaltitudine (1200. (ii) însămânţarea din avion. Definiţie. pe lângăunda de şoc. b) Tunuri antigrindinăşi rachete explozive. umiditate insuficientăîn aer. La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX au fost în vogătunurile verticale antigrindină. mai multe avioane. Prin secetăse înţelege existenţa unui deficit hidric în raport cu o stare normală sau maximală. In tot cazul.. Incălzirea aerului produce uscarea lui şi creşterea evaporaţiei. radar de localizare. fenomenul se acutizeazădacăacest dezechilibru este însoţit de vânturi uscate şi fierbinţi. indiferent de rezultatele experimentelor şi de metodele folosite.18 g de AgI. o acţiune oarecare a undei de şoc asupra mecanismului formării şi căderii grindinii. ca urmare a exploziei. Nu s-a demonstrat ştiinţific. c) Insămânţarea norilor cu iodurăde argint. Se produce astfel un dezechilibru între cantitatea de apăabsorbităşi cea cedată.. metodăcare constăîn emisia masivăîn stratele joase de nuclee pentru a mări concentraţia în alimentarea norului. SECETA 1. cea mai utilizatăeste iodura de argint (AgI). Introducerea de nuclee artificiale de îngheţ suplimentare ar trebui săfavorizeze formarea mult mai multor grăunţi de grindină. sau se poate referi la plantă (deficit de saturaţie în raport cu conţinutul în apă.) şi dificilăde justificat atâta timp cât rezultatele nu pot fi garantate. radiaţiile solare încalzesc puternic solul deoarece consumul de energie pentru evaporare este redus. cu turgescenţa sau cu turgescenţa relativă). dar care nu garanteazăînsămânţarea în interiorul norului Cumulonimbus. în raport cu valoarile “normale” pe durata unei perioade considerate)... care plaseazăsubstanţa direct într-un loc bine definit al norului. şi mult mai mici. In perioadele fără precipitaţii.1900 m) care elibereazăfoarte local şi în locuri imprecise 16. Intre 1936 şi 1950. Practica actualădin unele ţări (de ex. abandonate pe la 1914.. singura posibilitate practicăeste de a compensa parţial pierderile prin asigurarea recoltelor şi prin subvenţii de la stat! III. niciodată. 111 . locul tunurilor a fost luat de rachete paragrindinăexplozive. se poate referi la sol (deficit de umezealăîn raport cu capacitatea câmpului. Seceta se poate referi la climat (deficitul sau lipsa precipitaţiilor. ClO4K). care săse topeascăîn cădere.. Cu acestea se produceau explozii mai aproape de baza norilor. şi câteva săruri (KCl.AGROMETEOROLOGIE embrioni de grindină. deci valori ridicate ale evaporaţiei potenţiale). (iii) emisia de AgI de pe suprafaţa solului. se pare căacestea îşi găsesc noi partizani. dar utilizarea sa este foarte costisitoare pentru utilizatori (echipe de specialişti. rachetele produceau. clasificare. Ca sursăastfel de nuclee.

pedologicăşi mixtă. Secetele de varădin timpul înfloritului determinămicşorarea numărului de boabe. Efectul secetei depinde de durata şi de intensitatea sa. 2. Efextele sale pot lua mai multe forme: A. influenţeazăşi recolta anului viitor datorităslabei dezvoltări a mugurilor. Ingheţul solului saturat de apă. Astfel secetele de primăvarăse dezvoltăpe fondul unei umidităţi scăzute din cauza precipitaţiilor reduse din perioada rece. rămân mult timp la suprafaţă. dar şi de rezerva de apădin sol şi de natura şi de stadiul de dezvoltare al plantei. în funcţie de mediu. In cursul vegetaţiei. la un deficit important şi prelungit ţesuturile vegetale pot sămoară. Seceta atmosferică este determinatăde lipsa totalăa precipitaţiilor în perioade îndelungate de timp sau prezenţa lor în cantităţi insuficiente. Pentru un deficit de hidratare de 50% ţesuturile vegetale sunt în stare de viaţăîncetinită. efectele secetei nu pot fi înlăturate. EXCESUL DE UMEZEALĂ A SOLURILOR Excesul de apă reprezintă fenomenul care rezultă dintr-un bilanţ excedentar pe termen scurt sau pe termen lung între aporturile şi exporturile de apă dintr-un volum de sol dat. Conceptul de secetă (sau uscăciune) implicăcel mai des efecte mai mult sau mai puţin nefaste asupra fiinţelor vii deoarece activitatea metabolicănu are loc decât pentru un grad de hidratare suficient de ridicat al structurilor vii. adicăde condiţiile climatice. IV. aceasta se degradează. Efecte asupra plantelor. Alterarea proprietăţilor fizice. 112 . perioadele de secetăse pot produce în toate anotimpurile anului. chimice şi biologice ale solului: • Apa în exces favorizează degradarea structurii şi face solurile mai puţin stabile. Când seceta pedologicăeste asociatăcu cea atmosfericăse produce seceta mixtă. In perioada umedă. Dacăseceta atmosfericăeste de lungăduratăsolul se usucăşi apare seceta pedologică. la dezgheţ.AGROMETEOROLOGIE O altă clasificare. numai atunci când solul este obturat şi când saturarea se prelungeşte coloizii se umflăşi fisurile care separăagregatele dispar şi structura redevine compactă. tasarea accelereazăaceastădegradare zdrobind agregatele devenite plastice. pentru boabele uscate coeficientul de hidratare coboarăsub 10%. îl fac mai compact făcând săurce cantităţi mari de apăcare. atâta timp cât apa se infiltreazăuşor. decelează trei tipuri de secetă: atmosferică. Seceta de toamnăafecteazăcerealele de toamnăîn perioada germinării. Atunci vegetaţia culturilor este mult îngreunatăşi chiar dacăulterior revin ploile. degradarea este minimă. Dar. La noi în ţară. iar în cazul pomilor şi viilor. încolţirea decurge lent şi plantele intrăîn iarnăinsuficient dezvoltate. însoţită de creşterea temperaturii aerului. sterilitatea spicului de grâu. întâlnită în literatura românească.

. B. aceastăpiedicăeste cu atât mai gravăcu cât.dificultăţi de efectuarea a lucrărilor: peste o anumităvaloare a umezelii. • Dăuneazăproprietăţilor biologice: . un sol umed se încălzeşte lent. • Favorizeazăproliferarea unei flore şi a unei faune defavorabile culturilor şi creşterii animalelor. Astfel decalcifiat. echipamentele şi materialel sale sunt mai costisitoare şi mai dificil de amortizat. făcând structura mai instabilă. ionii de Ca++ părăsesc complexul argilo-humic. Consecinţele excesului de apă • Creşterea costului lucrărilor. apărând astfel petele caracteristice mediilor asfixiante. deci este un sol rece şi “tardiv”. mai puţin productive decât varietăţile tardive. perioadele favorabile pentru lucrăriloe solului sunt mai scurte decât pentru un sol sănătos şi agricultorul este silit săse supraechipeze pentru a realiza mai repede aceste lucrări. sunt spălaţi şi înlocuiţi de ioni de H+ . aceşti oxizi capătă tenta gri-bleu apoi verzuie a oxizilor feroşi.încolţirea seminţelor sau înălţarea plantelor este mai lungădatoritătemperaturii scăzute din sol ajungându-se la atacarea sau distrugerea plantelor de ciuperci (cum ar fi fusarium). se deformeazăşi se comprimă.AGROMETEOROLOGIE Excesul de apădiminueazăstabilitatea structuralăa solului prin dispersarea coloizilor şi prin împiedicarea activităţii biologice. efortul de tracţiune se măreşte. • Limiteazădezvoltarea şi nutriţia rădăcinilor şi provoacăasfixierea acestora. mai mult decât altele. Excesul de apăface solul “reducător”: absenţa oxigenului sileşte bacteriile aerobe să“reducă” oxizii ferici. deci.dificultăţi de propulsie: aderenţa scade şi creşte patinarea roţilor tractoarelor şi maşinilor agricole. din ruginii cum erau. Apa de saturaţie ocupăansamblul spaţiilor în mod normale ocupate de aer. • Dăunează proprietăţilor chimice.reducerea perioadei de vegetaţie impune alegerea unor varietăţi mai precoce. complexul se disperseazăuşor. • Diminuează aerarea solurilor şi le fac mai reci. b) prin împiedicarea executării lucrărilor de întreţinere şi de tratament din cauza pericolului de a compacta solul. 113 . şi bulgării. deoarece este nevoie de o cantitate de căldurămai mare pentru a ridica temperatura apei decât pentru cea a solului uscat. au nevoie de aceste lucrări. aceste soluri. . şi odatăcu aceasta cheltuielilor cu carburanţi şi manoperă. mai compactăşi mai impermeabilă. din cel puţin douămotive: . scade coeziune şi creşte adeziunea. • Micşorarea randamentului recoltelor: a) prin reducerea duratei de vegetaţie: . în general. Din aceste motive. în loc săse spargă. Excesul de apăaccelereazădecalcifierea şi acidificarea solului: într-un sol îmbibat cu apă.Incetineşte descompunerea materiilor organice şi humificarea lor şi frâneazămineralizarea acestora. durata lucrărilor creşte.

REZUMAT REZUMAT CAPITOLUL VII • Ingheţul de iarnă: acţiunea asupra celulelor.mai costisitoare şi mai puţin sănătoasă. pagube. • Ingheţul târziu de primăvară: mecanismul. . metode active). pagube produse. Ce este indicele actinometric? 5. lupta împotriva producerii grindinii şi a efectelor sale. prevedere şi avertizare. Cum se produc îngheţurile târzii de primăvară? Care sunt factorii care favorizeazăşi care sunt cei care limitează răcirea nocturnă? 4.AGROMETEOROLOGIE c) prin creşterea necorespunzătoare a plantelor: sensibilitatea la excesul de apăeste variabilă. efecte asupra proprietăţilor solului. • Excesul de apă în sol: definiţie. Care dintre mijloacele de luptă împotriva grindinii prezentate vi se pare cel mai fundamentat ştiinţific? 114 . iar acesta perturbăgrav creşterea şi impune cheltuieli mari pentru tratamente multiple. Care sunt factorii principali care determină rezistenţa la frig a cerealelor de toamnă? 3. în favoarea stabulaţiei .mărul şi piersicul suferămai mult de asfixiere decât părul. consecinţe. • Seceta: definiţii. efecte asupra plantelor. trifoiul violet sunt mai sensibile la excesul de apăhivernal decât păioasele.Crearea de piedici în creşterea animalelor: a) Parazitismul intern găseşte un mediu favorabil. lupta contra lor (metode pasive. . clasificări. începând din vară. limitarea riscurilor.lucerna.orzul şi grâul sunt mult mai sensibile la asfixiere decât ovăsul şi secara.din douămotive: evitarea. • Grindina: mecanismul formării. în funcţie de specie: . . d) prin imposibilitatea practicării unor culturi mai bănoase. INTREBĂRI 1. Care sunt efectele produse de îngheţ asupra celulelor vegetale? 2. contaminării animalelor tinere şi limitarea degradării solurilor. b) Perioadele de păşunat sunt scurtate. rezistenţa la frig.

AGROMETEOROLOGIE

Cerinţele florii soarelui faţă de factorii ecologici Cerinţele faţă de căldură Floarea soarelui este una din plantele agricole cu un mare areal de cultură. Acest fapt se datorează capacităţii ei de adaptare la oscilaţiile mari de temperatură, rezistenţei la temperaturi joase, mai ales în prima parte a vegetaţiei, şi rezistenţei la secetă. Cantitatea de căldură necesară parcurgerii perioadei de vegetaţie a florii soarelui, răsărit-maturitate (Σt>5°C) este în medie de 1.707°C, cu limitele 1624°C chiar şi de 1736°C. Luând în considerare pragul biologic de 7°C temperatura la care de fapt se seamănă floarea soarelui, suma temperaturilor utile (grade zilnice utile pentru creştere) se situează pentru diferiţi hibrizi, pe perioada semănat-maturitate între 1400-1700°C. Recolte bune la floarea soarelui se obţin în acele regiuni unde temperatura medie zilnică în faza de formare şi umplere a seminţelor ajunge la 18-22°C. Aceste date arată că floarea soarelui este plantă pretenţioasă la căldură. Analizând cerinţele florii soarelui faţă de căldură pe faze de vegetaţie, desprindem capacitatea acestei plante de a suporta oscilaţii mari de temperatură. Astfel, temperatura minimă de germinaţie este de 4°C. Plantele tinere (1-2 perechi de frunze) suportă îngheţul până la -6°C şi chiar -8°C, dacă acesta nu este de lungă durată. Temperaturile sub 0°C, de durată mai lungă, pot duce la distrugerea plantei. Temperaturile scăzute devin cu atât mai dăunătoare, cu cât plantele sunt mai avansate în vegetaţie. ~n perioada înfloritului, floarea soarelui pretinde temperaturi moderate, 20-22°C. Sunt foarte dăunătoare temperaturile mai mari de 30°C, care duc la pierderea vitalităţii polenului şi la creşterea procentului de seminţe seci. Temperaturile ridicate sunt mult mai dăunătoare când se asociază cu vânturi uscate şi cu umiditate relativă a aerului redusă. De asemenea, temperaturile ridicate determină reducerea conţinutului de acid linoleic a uleiului. Cerinţele faţă de umiditate Floarea soarelui este una din plantele cu un consum ridicat de apă. În diferite condiţii de mediu, coeficientul de transpiraţie variază între 290-705 l/kg.s.u. O singură plantă, pe întreaga perioadă de vegetaţie consumă în medie 70-80 l apă. Cu toate acestea, floarea soarelui este una din plantele rezistente la secetă, datorită
115

AGROMETEOROLOGIE

sistemului ei radicular foarte puternic dezvoltat şi faptului că plantele suportă dezhidratarea temporară a ţesuturilor (ofilirea frunzelor) provocată de secetă. La rezistenţa la secetă, mai contribuie perozitatea plantei şi sistemul modular care înmagazinează apa. În condiţii normale de cultură, consumul de apă se situează la circa 425 părţi pentru o parte de substanţă uscată. O cultură bine dezvoltată de floarea soarelui produce 7-8 t/ha substanţă uscată totală, pentru care sunt necesari 300-400 mm apă. Cerinţele plantelor de floarea soarelui faţă de umiditate variază cu fazele de vegetaţie. De la răsărit până la formarea inflorescenţei (primele 30 de zile), floarea soarelui consumă numai 20-25% din cantitatea de apă totală necesară în timpul vegetaţiei. Consumul cel mai mare de apă se înregistrează în perioada de formare a capitulului - umplerea seminţelor. Se desprinde importanţa pe care o prezintă umiditatea ridicată a solului încă de la începutul primei părţi a perioadei de vegetaţie. În cazul în care umiditatea solului este scăzută, până la deschiderea inflorescenţei, producţia de seminţe se reduce simţitor, chiar dacă în continuare umiditatea solului creşte. Umiditatea solului influenţează nu numai producţia de seminţe ci şi procentul de ulei. Pentru o producţie ridicată de floarea soarelui, prezintă importanţă atât rezerva de apă a solului la data însămânţării, cât şi precipitaţiile din timpul perioadei de vegetaţie. Precipitaţiile din timpul perioadei de vegetaţie contribuie cu atât mai mult la creşterea producţiei, cu cât ele cad mai în preajma deschiderii inflorescenţelor, în timpul fecundării şi umplerii seminţellor. Cerinţele faţă de lumină Floarea soarelui trebuie considerată o plantă cu cerinţe ridicate faţă de lumină. Planta manifestă sensibilitate vădită la intensitatea luminii în perioada de la iniţierea primordiilor inflorescenţelor până la formarea tetradelor polenului precum şi după formarea inflorescenţei. Conţinutul de ulei din miez este sinsibil influenţat de intensitatea şi calitatea luminii. Fenomenul de heliotropism foarte accentuat la floarea soarelui, constituie un element esenţial care atestă cerinţele mari ale acestei specii faţă de lumină şi intensitatea luminii. Floarea soarelui este considerată o plantă neutră. Nivelul de iluminare saturat pentru floarea soarelui este foarte ridicat (>150.000 lux). Zonarea florii soarelui în România
116

AGROMETEOROLOGIE

În România, floarea soarelui se întâlneşte în diferite zone, pe suprafeţe întinse, cu condiţii de vegetaţie cu grad mare de favorabilitate. Trebuie reţinut că potenţialul de producţie al cultivărilor este frecvent diminuat din cauza umidităţii, care nu se asigură la cerinţele plantei decât în condiţii de irigare şi din cauza însuşirilor fizice şi chimice ale unor soluri pe care floarea soarelui s-a extins în ultimii ani. În ţara noastră s-au stabilit 6 zone de cultură pentru floarea soarelui, în cadrul fiecărei zone delimitându-se agroecosistemele în care se pot cultiva cu succes diferiţi hibrizi. Zona I Se extinde pe terenurile irigate din Câmpia Română şi Dobrogea şi pe terenurile irigate sau neirigate din Câmpia de Vest. În această zonă sunt asigurate în optim cerinţele florii soarelui faţă de temperatură (Σt>7°C în perioada aprilie-august, 1600-1950°C). Cerinţele faţă de umiditate sunt acoperite numai în condiţii de irigare. În Câmpia vestică, plantele beneficiază de un regim de precipitaţii mai favorabil şi pe suprafeţe mari de aportul apei freatice. Solurile predominante în această zonă sunt cernoziomurile profunde, cu textură lutoasă şi cu fertilitate ridicată. În Câmpia de vest, trebuie semnalate mari suprafeţe de lăcovişte. În sud-estul Câmpiei Române este extinsă lupoaica (Orobanche cumana). Sunt condiţii care determină atacuri moderate ale putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) şi pătării brune (Phomopsis helianthi). În agroecosistemele din sud (Câmpia Română şi Dobrogea) s-ar putea cultiva cu floarea soarelui 150-180 mii hectare, iar în agroecosistemul din Câmpia de vest 60-70 mii hectare. Hibrizi: Festiv, Florom 328, Select, Super, Fundulea 206, Decor, Favorit. Zona a II-a Se extinde în Lunca şi Delta Dunării. În această zonă, condiţiile de vegetaţie pentru floarea soarelui sunt favorabile datorită fertilităţii solurilor aluviale, aportului apei freatice şi a microclimatului specific. Secetele din unii ani, aduc totuşi importante depresiuni în recoltă. Trebuie reţinute condiţiile de vegetaţie cu totul deosebite de pe aluviunile foste submerse. În acest agroecosistem se pot cultiva cu floarea soarelui 44-53 mii hectare. Hibrizi: Felix, Select, Florom 328, Festiv. Zona a III-a Cuprinde terenurile neirigate din Câmpia Română şi Podişul Dobrogei.. Este situată în partea de nord a câmpiei irigate, în cea mai mare parte pe sol brun117

Festiv. Piemonturile Vestice şi Piemontul Getic Sudic. Favorit. Se pot cultiva cu floarea soarelui 14-17 mii hectare. Fundulea 206. Se pot cultiva cu floarea soarelui 50-60 mii hectare în Moldova şi maxim 10. cu frecvente perioade de secetă. ~n Moldova se manifestă atac puternic de putregai alb şi putregai cenuşiu. zona este moderat favorabilă atacului de boli. ~n cele două agroecosisteme de pot cultiva cu floarea soarelui 74-83 mii hectare.000 hectare în Câmpia Transilvaniei. Decor. 118 . hibrizii actuali asigură în această zonă producţii de peste 3 t/ha. iar în Câmpia Transilvaniei de excesul temporar de apă şi temperaturile mai scăzute. Câmpia Leu-Rotunda şi Câmpia Pleviţa (cu cernoziomuri levigate şi soluri brun roşcate) şi este foarte favorabilă din punct de vedere termic (Σt>7°C . Select. Deşi această zonă este apreciată cu condiţii mijlocii de favorabilitate. cu precipitaţii anuale de peste 450 mm. Super. Zona se situează la limita inferioară de favorabilitate pentru floarea soarelui. Fundulea 206. eroziune. Zona a VI-a Care se extinde în Podişul Moldovei. Se acumulează în zonă în jur de 1500°C (Σt>7°C) şi plouă anual 450-550 mm în Moldova şi 600 mm în Transilvania. Ţinând seama de condiţiile de vegetaţie ale zonelor prezentate mai sus. Super. Zona a IV-a Se extinde în Câmpia Găvanu-Burdea (cu asociaţii de vertisoluri).AGROMETEOROLOGIE roşcat şi cernoziom (în Dobrogea. îndeosebi în Moldova. Hibrizi: Fundulea 206. Select. din cauza temperaturilor mai scăzute şi din cauza compoziţiei fizice şi chimice a solurilor. Florom 328. în România se pot cultiva cu floarea soarelui 422-516 mii hectare. În perioada aprilie august se acumulează peste 1700°C (Σt>7°C). Super. Select. Favorabilitatea este redusă în primul rând de gradul de eroziune al solului. exces de apă. Hibrizi: Felix.aprilie0august peste 1700°C). compactare şi aprovizionare redusă cu humus şi elemente nutritive. Florom 328. la care se adaogă şi deficitul de apă în perioada de vegetaţie. Podişul Bârladului şi Câmpia Transilvaniei. Bălan). este calificată cu nota de bonitare de numai 31-40 puncte. Hibrizi: Festiv. Florom 328. Fenomenele negative mai evidente ţin de sol şi anume: aciditate ridicată. Zona a V-a Cuprinde Câmpia Jijiei. Hibrizi: Florom 328. Select.

in majoritatea 119 . Dolj.AGROMETEOROLOGIE EXEMPLU DE BULETIN AGROMETEOROLOGIC EMIS DE I. frangere. cadere) la speciile pomi-viticole. precum si lastarii si rodul format (rupere. Giurgiu. Arges. De asemenea. iar in sudul si centrul Transilvaniei. vantul cu aspect de vijelie asociat cu grindina de dimensiuni 3-5 mm a afectat partial aparatul foliar la culturile prasitoare.25°C. estul si centrul tarii. instabilitatea atmosferica semnalandu-se indeosebi spre sfarsitul intervalului in cea mai mare parte a regiunilor agricole. Constanta) si Muntenia (jud.. Pe unele suprafete din Moldova (jud.H.. Vrancea. Galati). BUCUREŞTI DIAGNOZA 26 Mai – 1 Iunie 2005 Caracteristici meteorologice Pe ansamblu vremea a fost calda si chiar caniculara. Ploile sub forma de aversa si torentiale.N. in Oltenia si Transilvania. Teleorman si Dambovita) s-a inregistrat grindina cu diametrul cuprins intre 3-30 mm care a produs daune (10-100%) la culturile de camp si pomi-viticole.M. Neamt. Dobrogea (jud. Oltenia (jud. Valcea). mai ridicate cu 1…9°C fata de valorile medii multianuale. ploile abundente au provocat inundarea unor terenuri agricole in special in zonele de lunca. Local. Calarasi. Regimul termic al aerului: • temperaturile medii diurne: 17. precipitatiile torentiale au determinat descoperirea semanaturilor si excese temporare de apa la suprafata solului. in judetul Galati/Tecuci. insotite de descarcari electice si intensificari temporare ale vantului au fost insemnate cantitativ pe areale extinse din sudul.

. 26-50 l/mp. temperaturile minime: 8. estul Crisanei. centrul si sud-estul Munteniei. in sud-estul si nord-vestul Transilvaniei. 120 . in Maramures. centrul si nordestul Moldovei. estice si vestice. temperatura medie diurna a solului la adancimea de 10 cm: 20…23°C. nord-estul si sud-vestul Crisanei. pe suprafete extinse din jumatatea de nord a Moldovei. estul Olteniei. centrul si nord-vestul Olteniei. vestul si nord-estul Moldovei. sud-estul. Regimul pluviometric Precipitatii in intervalul 25-31 Mai: • • • • reduse cantitativ si chiar absente. nord-estul si nord-vestul Munteniei. sud-vestul Dobrogei. semnificative. nordul si sud-vestul Dobrogei. Fig. sud-estul Banatului si al Baraganului. Regimul termic al solului la data de 1 Iunie: • • • temperaturile minime la suprafata solului: 8. sud-estul Transilvaniei. nordvestul Transilvaniei. in Maramures. izolat in nord-vestul Dobrogei. 27…29°C. 51-103 l/mp. nordul si nord-estul Munteniei. 11-25 l/mp. Olteniei. temperaturile maxime la suprafata solului: 19…64°C la nivelul intregului teritoriu agricol... 2. cea mai mare parte a Transilvaniei. 24…26°C. in nord-vestul si sud-vestul Moldovei. Crisanei. insemnate cantitativ. Regimul termic mediu diurn al solului a favorizat intensificarea proceselor de crestere si dezvoltare la culturile de primavara aflate in fazele de rasarire. in sud-estul Moldovei.20°C in toata tara. precum si local in nordul Munteniei. Crisanei.AGROMETEOROLOGIE • • zonelor de cultura. izolat in vestul si estul Munteniei. Fig. cea mai mare parte a Banatului si Dobrogei. abundente. sudul si estul Banatului. 1. in sudul Munteniei. centrul Dobrogei. temperaturile maxime: 21…31°C in cea mai mare parte a regiunilor agricole. Banatului.19°C la nivelul intregii tari. atingand chiar 32…34°C in cele sudice.. sud-vestul Olteniei. Munteniei. formare si dezvoltare a aparatului foliar. in cea mai mare parte a Transilvaniei. nord-vestul Olteniei. nordul si sud-estul Dobrogei. nord-vestul Moldovei. 0-10 l/mp.

26-50 l/mp. • semnificative. nord-vestul si sudvestul Dobrogei. sud-estul Olteniei. 101-191 l/mp. in Maramures. centrul si nord-estul Olteniei. cea mai mare parte a Crisanei si Banatului. local in nord-vestul Transilvaniei si sud-vestul Banatului. nord-vestul si sud-estul Olteniei. centrul si sud-estul Moldovei. 17-25 l/mp. izolat in nord-estul Dobrogei. centrul si sud-estul Mpldovei. jumatatea estica a Transilvaniei. satisfacatoare. 401-500 l/mp. estul si sud-vestul Munteniei. in cea mai mare parte a Moldovei. 51-100 l/mp. areale extinse din jumatatea de vest a Transilvaniei. in cea mai mare parte a Dobrogei. 3. sud-estul Banatului. 185-400 l/mp. • excedentare. in cea mai mare parte a Dobrogei. local in estul Crisanei. 121 . in raport cu cerintele optime ale culturilor agricole.AGROMETEOROLOGIE Precipitatii in intervalul 1-31 Mai: • reduse cantitativ. nord-estul si sud-estul Munteniei. nordul Crisanei. Precipitatii in intervalul 1 Septembrie 2004-31 Mai 2005: • • cantitati deficitare. centrul. Fig. • normale. Transilvaniei si Munteniei. in cea mai mare parte a Moldovei si Munteniei.

optime. Maramures. 4. Munteniei si Moldovei. in Maramures. Dobrogea. Crisana. Fig. excedentare. izolat in vestul si nord-estul Munteniei. nordul si sud-estul Transilvaniei. la data de 1 Iunie: • • apropiata de optim si optima. 501-700 l/mp. Banat. rezerva de umiditate pe profilul 0-100 cm. in cea mai mare parte a Dobrogei. extremitatea de vest a Dobrogei. ceea ce semnifica caracterul de an ploios pentru aceste areale. in sud-estul Banatului si al Crisanei. Caracteristici agrometeorologice In aceste conditii. 122 . iar pe suprafete extinse din sudul si centrul tarii se semnaleaza excese de umiditate. local in sud-estul si nord-vestul Moldovei. Pe unele suprafete din Banat. in cultura graului de toamna aflata in faze cu cerinte maxime fata de apa (inspicare. 5. Rezerva de umiditate accesibila plantelor de grau de toamna in stratul de sol 0-100 cm. Continutul de umiditate. cea mai mare parte a Banatului. in cultura de porumb. se situeaza in limite apropiate de optim si optime in majoritatea zonelor de cultura. vestul Moldovei si estul Crisanei. cu crusta compacta si crapaturi usoare si umed in restul teritoriului.AGROMETEOROLOGIE • • sudul Olteniei. sudul Crisanei. 1250-2025 mc/ha. nord-vestul Olteniei. nord-vestul Transilvaniei. extremitatea vestica a Dobrogei. 900-1250 mc/ha. cea mai mare parte a Transilvaniei. formarea si umplerea bobului). Fig. satisfacatoare. suprafete extinse din nordul Olteniei si al Munteniei. in Oltenia. pe adancimea 0-20 cm. De mentionat ca pe parcursul celor 9 luni din acest an agricol. in prezent solul este uscat la suprafata. se mentine la valori optime si apropiate de optim pe aproape intreg teritoriul agricol. inflorire. 701-870/mp. regimul pluviometric a inregistrat deja valori satisfacatoare si optime pe aproape intreg teritoriul agricol si chiar excedentare in zonele sud-vestice.

Crisana. 6. sud-estul Transilvaniei. Dobrogei. • • apropiata de optim si optima. nord-estul si nord-vestul Munteniei. Maramures. 300-550 mc/ha. 550-700 mc/ha (cu 2-20% peste CAu). in cea mai mare parte a Munteniei. local in nord-vestul si sud-vestul Moldovei. estul. satisfacatoare. estul si sudul Olteniei. in Banat. la data de 1 Iunie: • excedentara. 240-300 mc/ha. Olteniei si Transilvaniei. Fig. 123 . cea mai mare parte a Moldovei. doar in sud-estul Dobrogei.AGROMETEOROLOGIE Rezerva de umiditate accesibila plantelor de porumb in stratul de sol 0-20 cm.

la vita de vie s-a continuat infrunzirea (7-13 frunze). iar densitatea de 73. fainare). Sfecla de zahar din centrul tarii parcurge infrunzirea (6-11 frunze). Totodata. La porumb predomina infrunzirea (50-100%) in majoritatea zonelor de cultura. densitatea intre 450-500 plante/mp. se semnaleaza atacul gandacului de Colorado. uniformitatea si vigurozitatea plantelor este buna. piersic) predomina fazele de crestere a fructelor (60-90%) si lastarilor (14-23 cm). In majoritatea podgoriilor. cresterea lastarilor (8-12 cm) si infrunzirea (5-8 frunze). vigurozitatea este medie si slaba. vigurozitatea si dezvoltarea plantelor este neuniforma in talie (8-20 cm) si culoare (verde si galben). De asemenea. Starea de vegetatie se mentine buna si foarte buna indeosebi in culturile efectuate in epoca optima si fertilizate din jumatatea de sud a tarii. inspicare (95100%). iar talia variaza intre 40-45 cm. precum si pe suprafetele reinsamantate din estul si vestul tarii. cresterea lastarilor (15-70 cm). cultura de cartof si-a continuat rasarirea (10-100%). In functie de data semanatului. indeosebi pe suprafetele unde umiditatea solului a permis intrarea utilajelor in camp. starea de vegetatie mentinandu-se pe ansamblu buna si foarte buna in culturile semanate in epoca optima.00036. aparatul foliar totalizeaza 4-10 frunze. aparatul foliar este format dintr-un numar total de 12-14 frunze. gradul de rasarire este diferentiat (30-100%). in general buna. Plantele prezinta un numar de 15-21 spiculete/spic. Cele semintoase (mar. iar densitatea variaza intre 40.000 plante/ha si o stare de vegetatie pe ansamblu buna si foarte buna in semanaturile efectuate in epoca optima din jumatatea de sud a tarii. iar la soiurile extratimpurii si timpurii de cires din sudul Moldovei si al Olteniei s-a continuat coacerea in parga si chiar a inceput recoltarea. iar nord-vestul Transilvaniei parcurge inspicarea (90-100%) si inceputul infloririi (10-20%). 124 . Densitatea se situeaza intre 8-17 plante/5 m liniari. Pe unele suprafetele se semnaleaza atac slab si moderat cu diferiti agenti patogeni (fainare. Starea de vegetatie este in general buna si medie. aceasta este medie si buna. iar numarul de spiculete intre 16-24/spic. pe unele suprafete din estul si sud-estul tarii se inregistreaza atac de ratisoara (Tanymecus dilaticollis). formarea si cresterea lastarilor laterali (10-80%). Uniformitatea si vigurozitatea plantelor se prezinta medie si buna. inflorirea (15-25%). iar starea de vegetatie. iar in cele centrale si nordice.150 plante/ha. vigurozitatea si uniformitatea plantelor fiind medie si buna. Orzul de toamna din zonele sud-estice se afla in faza de maturitate lapte (40-100%). iar densitatea oscileaza intre 450-510 plante/mp si talia intre 80-115 cm.000 plante/ha. par) se afla in fazele de formare si dezvoltare a rodului (70-90%). la graul de toamna se semnaleaza fazele de burduf (60-75%). local se semnaleaza atac de daunatori (omizi defoliatoare si paianjeni) si agenti patogeni (mana. Floarea soarelui a inregistrat un ritm viguros de infrunzire (12-16 frunze). precum si infrunzirea (12-13 frunze). iar la soiurile timpurii din Banat. iar in restul teritoriului. La ambele culturi. lungimea lastarilor este de 15-50 cm. inaltimea plantelor atinge 20-30 cm. butonizarea (40-50%) si chiar inflorirea (10-20%) la soiurile timpurii. In culturile semanate pe parcursul lunii mai. iar gradul de imburuienare este mediu. tratamente fitosanitare) s-au desfasurat intens in majoritatea zonelor. inflorire (10-100%) in cea mai mare parte a zonelor de cultura. La orzoaica de primavara din Dobrogea a inceput faza de burduf (10-20%). 31. iar densitatea mai redusa. Transilvania si sudul Moldovei.000 plante/ha. bine dezvoltate. din care 1-2 bazale sunt uscate. iar lanurile prezinta neuniformitati in dezvoltare (50-80 cm inaltime) si culoare (verde-galbui). rasarirea (40-100%).AGROMETEOROLOGIE Starea de vegetatie a culturilor agricole Ritmurile de crestere si dezvoltare la culturile agricole au fost accelerate ca urmare a regimului termic din aer si sol deosebit de ridicat pe fondul resurselor de apa din sol situate in limite apropiate de optim si optime in majoritatea zonelor agricole. Lucrarile agricole (prasile mecanice si manuale. La speciile samburoase (cais. culturile prezentand o densitate de 48. iar local in sudul Munteniei si al Dobrogei s-a inregistrat formarea si umplerea bobului (10-80%). densitatea variaza intre 300-400 plante/mp. In Moldova si Transilvania.00051. In semanaturile tardive.000-52. In culturile infiintate la inceputul lunii mai predomina fazele de rasarire (70-80%) si aparitia primelor perechi de frunze adevarate (60-100%). talia plantelor variaza intre 55-90 cm. plantele prezinta 9-10 frunze in total. rugina) si daunatori (plosnita cerealelor).

in toata tara. ceea ce va asigura necesarul de apa al plantelor aflate in fazele de consum maxim (inspicare. Temperatura maxima a aerului va fi cuprinsa intre 19…31°C.AGROMETEOROLOGIE PROGNOZA 2 – 8 Iunie 2005 Caracteristici meteorologice In general vremea se va mentine calda si instabila in cea mai mare parte a zonelor de cultura. se va situa in limite optime si apropiate de optim pe aproape intreg teritoriul agricol. rezerva de umiditate in stratul de sol 0-100 cm. Temperatura minima a aerului se va situa intre 6…18°C. Izolat. la nivelul intregii tari. 125 . procesele de crestere si dezvoltare a aparatului foliar desfasuranduse in conditii hidrice optime. in cultura graului de toamna va inregistra valori optime si apropiate de optim in majoritatea regiunilor agricole. inflorire. In prima parte a intervalului ploile vor fi mai frecvente in jumatatea de vest. pe terenurile de lunca si cu drenaj defectuos din sudul si centrul tarii vor mai fi posibile baltiri de apa la suprafata solului. Caracteristici agrometeorologice In aceste conditii. in cultura de porumb. Aprovizionarea cu apa a solului pe adancimea 0-20 cm. mai ridicata cu 1…3°C fata de mediile multianuale. dupa care aria acestora se va extinde in majoritatea regiunilor agricole. formarea si umplerea bobului). Temperatura medie diurna a solului la adancimea de 10 cm se va incadra intre 22…29°C. in majoritatea regiunilor agricole. limite favorabile pentru continuarea proceselor de crestere si dezvoltare a aparatului foliar la culturile prasitoare. insotite de descarcari electrice si intensificari temporare ale vantului. atingand local pragul biologic critic (32°C) al plantelor agricole. Temperatura medie diurna a aerului va oscila intre 15…23°C. la nivelul teritoriului agricol. Se intrevad precipitatii sub forma de averse.

iar la soiurile extratimpurii si timpurii de cires din sudul Moldovei si Olteniei se va continua maturitatea tehnologica si recoltarea. Lucrarile agricole de sezon (prasile mecanice si manuale. vigurozitatea si uniformitatea plantelor fiind in general medie si buna. inflorirea (30-50%). • • Continuarea aplicarii tratamentelor fito-sanitare in culturile de camp si pomi-viticole. inspicare (50-100%). lanurile prezentand neuniformitati in dezvoltarea aparatului foliar si culoare. indeosebi fainare si rugina. precum si infrunzirea (14-15 frunze). rasarirea (65-100%). In culturile efectuate in epoca optima starea de vegetatie se va mentine buna si foarte buna. Izolat. starea de vegetatie fiind pe ansamblu buna si foarte buna. Starea de vegetatie se va mentine in general buna si medie. dezvoltarea aparatului foliar fiind neuniforma in talie si culoare. Porumbul se va afla in faza de infrunzire (70-100%) in cea mai mare parte a teritoriului. la floarea soarelui infrunzirea se va desfasura in conditii normale (14-18 frunze). Combaterea buruienilor (erbicidari. cartoful isi va continua rasarirea. 126 . culturile prezentand o stare de vegetatie pe ansamblu buna si foarte buna in semanaturile efectuate in epoca optima. In jumatatea de sud a tarii. precum si pe suprafetele reinsamantate. cresterea lastarilor (10-14 cm) si infrunzirea (7-10 frunze). prasile manuale si mecanice) in culturile prasitoare. starea de vegetatie mentinanduse in general buna si foarte buna in special in semanaturile efectuate in epoca optima. butonizarea (60-70%) si inflorirea (30-40%) la soiurile timpurii. Umiditatea ridicata din culturi va determina cresterea gradului de atac al agentilor patogeni. In culturile tardive se va finaliza rasarirea si dezvoltarea primelor perechi de frunze adevarate (80-100%). iar in zonele centrale si nordice. formarea si cresterea lastarilor laterali (30-100%). inflorirea (25-35%). Sfecla de zahar din Transilvania va parcurge infrunzirea (8-13 frunze). inflorire (30-100%) in majoritatea regiunilor. Speciile semintoase (mar. starea de vegetatie mentinandu-se in general buna. iar la soiurile timpurii din Banat. fainare). In semanaturile tardive. iar in nord-vestul Transilvaniei. La speciile samburoase (cais. uniformitatea si vigurozitatea plantelor fiind buna si medie. Transilvania si sudul Moldovei. vigurozitatea va fi pe ansamblu medie si slaba. La orzoaica de primavara din Dobrogea se va continua faza de burduf (30-50%). La graul de toamna vor predomina fazele de burduf (80-100%). piersic) vor predomina fazele de crestere a rodului (80-100%) si lastarilor (16-25 cm). se va mentine pericolul extinderii atacului de daunatori (omizi defoliatoare si paianjeni) si agenti patogeni (mana. La vita de vie se va semnala in continuare infrunzirea (9-15 frunze). iar in restul teritoriului. cresterea lastarilor (17-74 cm). iar local in sudul Munteniei si al Dobrogei se va continua formarea si umplerea bobului (30-100%). medie si buna. erbicidari) vor fi temporar intrerupte in special pe suprafetele unde starea hidrica a solului nu va permite intrarea in camp. par) se vor afla in fazele de crestere si dezvoltare a rodului (80-100%). In culturile semanate pe parcursul lunii mai se va continua de asemenea rasarirea (55-100%).AGROMETEOROLOGIE Starea de vegetatie a culturilor agricole In majoritatea zonelor. indeosebi pe suprafetele fertilizate din jumatatea de sud a tarii. Orzul de toamna din zonele sud-estice isi va continua faza de coacere lapte (60-100%). functie de agrotehnica aplicata. In bazinele estice si centrale. precum si daunatori la spic (plosnita cerealelor/Eurygaster sp. regimul termic din aer si sol asociat cu o stare de aprovizionare cu apa a solurilor apropiata de optim si optima va asigura ritmuri de vegetatie intense la toate culturile agricole. tratamente fitosanitare. sporadic chiar inceputul maturitatii ceara (10-15%).). vigurozitatea plantelor si starea fito-sanitara fiind buna. iar gradul de imburuienare ridicat ca urmare a precipitatiilor inregistrate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful