You are on page 1of 1

Desprire

S cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita? Te-a cere doar pe tine, dar nu mai eti a ta; Nu floarea vestejit din prul tu blai, Cci singura mea rug-i uitrii s m dai. La ce simirea crud a stinsului noroc S nu se sting-asemeni, ci-n veci s stea pe loc? Tot alte unde-i sun aceluiai pru: La ce statornicia prerilor de ru, Cnd prin aceast lume s trecem ne e scris Ca visul unei umbre i umbra unui vis? La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o pori? La ce s msuri anii ce zboar peste mori? Totuna-i dac astzi sau mine o s mor, Cnd voi s-mi piar urma n mintea tuturor, Cnd voi s uii norocul visat de amndoi. Trezindu-te, iubito, cu anii napoi, S fie neagr umbra n care-oi fi pierit, Ca i cnd niciodat noi nu ne-am fi gsit, Ca i cnd anii mndri de dor ar fi deeri C te-am iubit atta putea-vei tu s ieri? Cu faa spre perete, m las prin strini, S-nghee sub pleoape a ochilor lumini, i cnd se va ntoarce pmntul n pmnt, Au cine o s tie de unde-s, cine sunt? Cntri tnguitoare prin zidurile reci Ceri-vor pentru mine repaosul de veci; Ci eu a vrea ca unul, venind de mine-aproape, S-mi spuie al tu nume pe-nchisele-mi pleoape, Apoi de vor m-arunce n margine de drum... Tot mi va fi mai bine ca-n ceasul de acum. Din zare deprtat rsar-un stol de corbi, S-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi, Rsar-o vijelie din margini de pmnt, Dnd pulberea-mi rnii i inima-mi la vnt... Ci tu rmi n floare ca luna lui april, Cu ochii mari i umezi, cu zmbet de copil, Din ct eti de copil s-ntinereti mereu, i nu mai ti de mine, c nu m-oi ti nici eu.