P. 1
Traditia Ortodoxa 36

Traditia Ortodoxa 36

|Views: 19|Likes:
Published by Macari Adrian

More info:

Published by: Macari Adrian on Feb 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/06/2013

pdf

text

original

Revist` de cultur` teologic` ortodox`

Nr. 36, Iunie 2012

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE MITROPOLIA SLĂTIOARA

RUGĂCIUNEA STAREŢILOR DE LA MĂNĂSTIREA OPTINA
Doamne, dăruieşte-mi ca să primesc cu linişte sufletească toate ale zilei de azi. Învredniceşte-mă să mă încredinţez întrutotul preasfintei voii Tale. În tot ceasul şi în toată vremea zilei de azi, povăţuieşte-mă şi în toate mă sprijineşte. Oricare vor fi veştile acestei zile, învaţă-mă să le primesc cu sufletul liniştit şi întărit în credinţa că peste toate este sfântă voia Ta. În toate faptele şi cuvintele mele, Tu călăuzeşte-mi simţirile. În toate întâmplările neaşteptate, adu-mi aminte că toate ale Tale sunt. Învaţă-mă să fiu deschis şi înţelept cu fiecare din mădularele familie mele duhovniceşti, pe nimenea amărând, pe nimenea întristând. Doamne, dă-mi putere să port osteneala zilei de astăzi şi toate întâmplările din vremea ei. Călăuzeşte-mi voia şi învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert. AMIN.

TRADIŢIA ORTODOXĂ
publicaţie tipărită cu binecuvântarea

† Î.P.S. VLASIE MOGÂRZAN,
ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT
AL

BISERICII ORTODOXE DE STIL VECHI DIN ROMÂNIA

Revista TRADIŢIA ORTODOXĂ este publicaţie înregistrată la Biblioteca Naţională a României Centrul Naţional de Numerotare Standardizată TRADIŢIA ORTODOXĂ / MITROPOLIA SLĂTIOARA ISSN 1842-7499 Editura „SCHIMBAREA LA FAŢĂ” publicaţia respectă Legea nr. 594/2004 şi Legea nr. 186/2003, privind promovarea culturii scrise - toate drepturile rezervate -

Înaltpreasfinţia Voastră, se ştie că aţi îmbrăţişat viaţa monahală încă din tânără vârstă. Cu ce năzuinţe aţi păşit pe acest drum? Sau ce a însemnat încă de pe atunci vieţuirea monahală în sărăcie de bună voie, ascultare şi feciorie? Ca orice om, am căutat şi eu să mă înţeleg pe mine însumi. În tot acest răstimp, am înţeles că nu este pe pământ o bucurie mai mare decât aceea de a urma lui Hristos şi a sluji Lui. Aşa a fost cu mine. Clipa întrebării şi a înţelegerii mele a durat parcă mai puţin de... o clipă. Cine sunt şi ce voiesc să fac ca să câştig dincolo viaţa veşnică, acestea au fost primele mele cugetări tainice asupra vieţii călugăreşti. Din acest moment, tot ceea ce învăţasem până atunci, toată experienţa mea ca om de lume, a rămas pe un plan secund, iar pe primul loc le-am aşezat pe cele ale sufletului. Eram pe atunci un tânăr aflat la vârsta întrebărilor existenţiale, căutându-mi o identitate proprie în acele vremuri comuniste, străine de Dumnezeu. Aveam să învăţ din nou cine sunt şi cu ce scop am fost lăsat de Dumnezeu în această „vale a plângerii”, care este viaţa. Din acea clipă şi până azi, mi-a fost greu să fac deosebirea între Ortodoxie şi monahism. Nu am fost dintre cei ce îşi fac idoli din oamenii pe care i-au cunoscut, dar în clipa în care i-am cunoscut pe călugări – în lumea lor, adică între zidurile mănăstirii, am realizat că pe Dumnezeu nu Îl pot cunoaşte decât prin intermediul monahismului. Au trecut de atunci mai bine de cinci decenii, care s-au scurs cu viteza câtorva ceasuri şi din care nu regret decât poate faptul că aş fi putut să Îl iubesc şi mai mult pe Hristos. Au să mai treacă şi alţii, până ce Dumnezeu va hotărî să vină acel timp în care, după spusa Proorocului David, toate se vor sfârşi pentru mine şi „vor pieri toate gândurile”. Toţi oamenii trec, măcar o dată în viaţă, prin această „clipă a întrebării”, în care vor să îşi înţeleagă rostul vieţii. Nu ştiu în ce măsură reuşesc să se înţeleagă pe ei înşişi, dar ştiu că unii merg cu această cunoaştere mai departe şi poate din dorinţa de a se cunoaşte pe sine, vin către noi şi se alătură nouă, din dorinţa de a sluji lui Dumnezeu.

De vorbă cu întâistătătorul Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România - Arhiepiscop şi Mitropolit Vlasie Mogârzan -

iIiIiI

Înaltpreasfinţia Voastră, vă desfăşuraţi activitatea de mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România de mai bine de douăzeci de ani. Cum apreciaţi activitatea acestei Biserici din vremea când aţi fost înscăunat şi până în prezent? Dintotdeauna, Biserica noastră a avut o activitate roditoare, chiar împotriva condiţiilor de persecuţie comunistă prin care a trecut mai înainte de 1989, şi cu atât mai mult după momentul acesta, când autorităţile de stat au acordat libertate de funcţionare, de exprimare şi de dezvoltare a Ortodoxiei după vechiul calendar bisericesc. În anul 1994 am avut bucuria sufletească de a lua parte la slujba de canonizare a Sfântului Ierarh Ioan Maximovici. Am fost acolo alături de reprezentanţi din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din Grecia şi din multe alte părţi ale lumii unde se mai păstra încă adevărata Ortodoxie după vechiul calendar bisericesc. În anul 1997, Dumnezeu ne-a ajutat să ducem la bun sfârşit sfinţirea Marelui Mir. Aveam un Sinod restrâns în acea vreme, însă Dumnezeu ne-a fost alături ca întotdeauna. La fel am procedat şi anul trecut (201 când am săvârşit sfinţirea 1), Sfântului şi Marelui Mir pentru a doua oară de când sunt eu mitropolit. Bucuria cea mai deplină am trăit-o în 1999, când Dumnezeu ne-a blagoslovit să avem alături de noi un rugător în ceata Sfinţilor. Mă refer la momentul canonizării Sfântului Ierarh Glicherie, din 15/28 iunie 1999, clipă în care credincioşii noştri au putut înţelege pe deplin că lupta noastră pentru apărarea dreptei credinţe nu este zadarnică, ci toată răsplătirea o vom primi la Ceruri. În anul 1992, când Dumnezeu mi-a încredinţat treapta de întâistătător al acestei Biserici, existau un număr de aproximativ 50 de biserici şi vreo 5 mănăstiri. Cu Darul Domnului, astăzi avem aproximativ 150 de biserici de mir, 50 de mănăstiri şi schituri, dintre care câteva sunt sedii episcopale şi, dacă va mai fi spre folos sufletesc credincioşilor, suntem dispuşi să mai ridicăm câteva locaşuri de cult, acolo unde creştinii au mai puţin acces la slujbele bisericii noastre sau unde informaţia despre adevărul de credinţă este mai puţin difuzată. Până în prezent, ne-a rânduit Dumnezeu să avem preoţi la fiecare biserică, iar bucuria mea şi mai mare este aceea că, alături de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în vremea de când sunt

TRADIŢIA ORTODOXĂ

Nr. 36, Iunie 2012

4

au avut de suferit prigoniri. titate duhovnicească şi riscăm să ne desfigurăm sufleVin în acest sens numai cu un exemplu. Înfiinţarea acestor paroSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România hii a fost făcută cu scopul de a păstra identitatea noastră ortodoxă apostolică şi sobornicească. Fără canonicitatea şi dogmatismul Sfinţilor Părinţi nu putem vorbi despre credinţa adevărată. Pentru aceasta. Şi aici am rânduit preoţi care să poarte sarcina duhovnicească a acestor creştini ce se află dincolo de hotarele ţării noastre din unele sau alte motive economice ori sociale. Dacă cineva va înEvanghelia şi adevărul Ortodoxiei.atunci devenim un popor fără iden. Mai mult. Minoritari Deci capcana necredinţei este ecumenismul de azi.” Deci. mântuirea sufletului . de va fi clela Adevărul care este Hristos. condamnări la închisoare. ei duc cu ei această aşa-zis „ortodoxe” europene. Verona şi Milano şi poate vor afară de cea hotărâtă de Sfinţii Părinţi. adică decizia teşte. se numeşte erezie.drăzni a alcătui altă credinţă sau a propune cuiva care cioşilor în dreapta credinţă. sunt cei care între timp sunt convinşi de adevărul de cre. luptat împotriva ereticilor.Efes. prin trecerea de la calendarul iulian bisericesc Dacă uităm de unde am plecat . aflaţi în cetatea mai fi şi alte meleaguri care ne aşteaptă să propovăduim Niceea împreună cu Duhul Sfânt. ortodoxe şi să convingă într-un mod osânditor că ar exista sabie. adoptat cu puţin mai această cale a vieţii noastre. ric să se caterisească. ieromonahi. a schismaticilor şi a tuturor Cei care au păstrat acest adevăr de credinţă moştenit de celor care au încercat să deformeze adevărul credinţei la Sfinţii Părinţi. pentru a nu cădea în capcana as-a propovăduit acest adevăr dumnezeiesc al credinţei cestui ecumenism care s-a infiltrat mai în toate bisericile apostolice. Dintotdeauna. De aceea. iar de va fi mirean să se afurisească. Sfântul Iustin 5 TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. la baza căreia stau canoanele Sfinţilor Părinţi de la cele 7 Sfinte Sinoade ecumenice. 36. ierodiaconi. majoritari sunt cei care s-au mul de azi „erezie a tuturor ereziilor”.şi mă refer strict la la calendarul apusean gregorian. Ce ne puteţi spune despre comunitatea credincioşilor ortodocşi de stil vechi din Italia. biserici în Roma. a mim Bunului Dumnezeu că ne-a binecuvântat să ridicăm scrie sau a alcătui altă credinţă (reguli de credinţă).Popovici. Cei care au primit calenfolosit expresia de calendar bisericesc. pentru întărirea credin. prin care Ortodoxia dreptslăvitoare de Răsărit are menirea de a dăinui spre lucrarea mântuitoare a noastră şi a credincioşilor noştri. adică ruptura. Dacă au schimbat calendarul. recent canonizat în Biserica Sârbă. am reuşit să hirotonim nouă episcopi. acolo unde am considerat că sunt mai mulţi credincioşi ce aparţin bisericii noastre sau acolo unde locaţia permite accesul creştinilor şi din alte zone. unde Mitropolia Slătioara a înfiinţat noi parohii? Este de datoria noastră să purtăm şi grija mântuirii celor plecaţi peste hotare. păs. Biserica lui Hristos a avut de ricească care ţine de posturile şi sărbătorile bisericeşti. au fost botezaţi şi li prudenţi creştinii noştri. Torino. Iunie 2012 . mulţu. unde se zice: „Nimănui nu-i este slobod a aduce. odată cu schimbarea calendarului bisericesc s-a Vorbiţi despre un adevăr de credinţă şi chiar aţi produs schisma. în lucrarea trătoare a vechiului calendar bisericesc iulian. adică la credinţa ortodoxă în înainte de 1924 numai pentru lumea laică şi care nu are care am fost botezaţi şi în care trebuie să dobândim şi nici o compatibilitate cu rânduielile bisericeşti. Şi această identitate duhovnicească a sufletului o canonului al 7-lea de la Sinodul al III-lea Ecumenic din putem păstra numai prin Biserică. zestre duhovnicească de credinţă ortodoxă.adică erezia. adică acea credinţă propovăduită de Sfinţii Apostoli. dar şi schisma calendaristică care a început dinţă apostolică şi sobornicească şi se convertesc la aceasta. înfometări. din 1924. numeroşi preoţi. ne-am străduit să dobândim sub formă de închiriere sau chiar să construim biserici după puterile noastre. dat fiind faptul că majoritatea credincioşilor parcurg uneori sute de kilometri pentru a putea participa la Sfânta Liturghie. Cum ar putea înţelege cititorii noştri acest adevăr de credinţă? Există darul astronomic al papei au căzut în schismă şi sub conşi un calendar ne-bisericesc? Sau există şi un ne-adevăr damnarea canoanelor Sfinţilor Părinţi. dar şi de a-i aduce şi pe alţii vrea să se întoarcă la cunoştinţa adevărului. Oriunde merg în lume. propovăduit de mass-media bisericească sub numele de ecumenism.mitropolit. Şi neadevărul de credinţă. Biserica Ortodoxă şi Ecumenismul numeşte ecumenisDintre creştinii noştri. Dar cum spune Sfântul mântuire şi acolo unde nu se propovăduieşte credinţa apostolică şi sobornicească.este chiar interzis şi osândit de canoanele Sfinţilor Părinţi. Participarea la slujbele Bisericii oferă posibilitatea să ne cunoaştem mai bine. Aici trebuie să fie născut în această credinţă ortodoxă. au schimbat toată rânduiala canonică bisede credinţă? Da.

iIiIiIiIiIiI Minunat şi nesfârşit lucru este mişcarea gândului şi taină de necuprins este viaţa lăuntrică a omului. aşa cum am moştenit-o noi de la Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. sau sabia? Nimic din toate acestea nu ne-a putut rupe de adevărul dumnezeiesc pe care îl propovăduim astăzi lumii întregi. sau primejdia. ele se bucură. este Biserica Apostolică a Sfinţilor Părinţi de la cele 7 Sfinte Sinoade Ecumenice şi pentru aceasta Dumnezeu ne-a ferit de dezbinări în trupul ei. 36. şi noi ne vom putea mântui urmându-i exemplul de credinţă şi de viaţă. totul este nedeplin şi schimbător. Cine este superficial în viaţa de zi cu zi. care nu mai are putere spre iertarea păcatelor. Noi ţinem dreptarul Ortodoxiei de secole şi credem cu Sfântul Apostol Pavel că şi înger din cer de ar veni şi ne-ar propovădui nouă o altă credinţă în afara Ortodoxiei pravoslavnice. în ceasurile cele de pe urmă ale vieţii sale pământeşti. sau lipsa de îmbrăcăminte. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. se cunosc şi se înţeleg. de aceea nu primim a fi nici măcar părtaşi la masa dialogului ecumenist. dar şi cu tristeţea de a nu-L pierde. Putem să ne numim astăzi urmaşi fideli ai mărturisirii de credinţă a Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi. Bucuriile şi tristeţile monahului TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. care înseamnă rătăcire şi apostaziere de la dreapta credinţă apostolică şi patristică. adică adevărata Ortodoxie moştenită de la Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi. precum s-a întâmplat în alte ţări ortodoxe. Cine înţelege că la mijloc este mântuirea sufletului. Nu avem nimic de împărţit cu vrăjmaşii adevăratei credinţe ortodoxe. decât Cel ce ne-a zidit. sau foametea. atât de mult promovat de Biserica Europeană? Noi. a lăsat cu limbă de moarte şi prin testament scris să nu stricăm. prin păcate sau nebăgare de seamă. sau prigoana. care acum este mutat la cele veşnice. dar şi prin efortul Sfântului Sinod şi al credincioşilor. Păzim cu sfinţenie porunca Sfântului Glicherie care. pentru că ecumenismul acesta înseamnă sincretism religios sau acceptarea ca fiind bune toate confesiunile care sunt în afara Ortodoxiei. pentru că. În acest chip poate fi descris monahismul . Avem sprijin pe Sfântul Glicherie. este superficial şi în criteriul credinţei şi faţă de mântuirea sufletului său. fără să cădem în dezbinări sau alte neînţelegeri. Cum priviţi ecumenismul actual.Apostol Pavel: Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul. De aceea. Dialogul ecumenismului de azi înseamnă compromis în materie de credinţă sau altfel zis pierderea identităţii ortodoxe. Cu ce simţăminte aţi trăit aniversarea celor 20 ani de când sunteţi mitropolit? Sunt mulţumit că prin Darul şi mila lui Dumnezeu. eu am convingerea că. stă şi cântăreşte bine acest adevăr de credinţă mântuitor. care au stricat dogmele şi canoanele Bisericii Ortodoxe şi acum propovăduiesc un botez fals. sau strâmtorarea. nu o recunoaştem şi nu avem nici o implicaţie cu privire la aceasta. oamenii se pot cunoaşte unul pe altul şi pot trăi bucuria deplinei regăsiri. dacă Sfântul Glicherie a fost proslăvit de Dumnezeu pen- tru mărturisirea acestei credinţe dumnezeieşti. anatema să fie. Ortodoxia care s-a născut în secolul XX prin eforturile şi influenţa ecumenismului eretic. în care sufletul se hrăneşte cu bucuria de a-L fi găsit pe Dumnezeu. Noi propovăduim o singură credinţă ca fiind dreaptă şi mântuitoare. Îl simt ca pe un om viu cum ne ocroteşte.. am putut păstra până azi Biserica întreagă. nici să adăugăm ceva la această credinţă apostolică şi patristică. Aceasta este adevărata bucurie.. dar este rugător pentru noi. pentru că se aseamănă şi se regăsesc. Când sufletele pornite spre căutarea lui Dumnezeu se întâlnesc unul cu altul în gânduri şi emoţii.ca o căutare încheiată printr-o sărbătoare duhovnicească veşnică. în afară de această întâlnire. respingem cu desăvârşire toate manifestările ecumenismului de azi. Biserica noastră este Biserica Ortodoxă care a continuat în toată existenţa ei istorică într-o continuitate neîntreruptă şi autentică. Iunie 2012 6 . aşa cum se mărturiseşte în Crezul ortodox. Nimeni nu ştie ascunsul nostru. cu atât mai mult nu vom accepta vreodată slujirea comună cu cei care sunt în afara adevăratei ortodoxii. fără întreitele afundări. numai în Duhul Sfânt. nu este a noastră. ne acoperă parcă pe toţi cu mantia lui arhierească şi stă mijlocitor ca Biserica noastră să nu cadă din Dar şi creştinii să se mântuiască în dreapta credinţă Ortodoxă.

căci doar aşa poate începe urcuşul anevoios spre lumină. sărăcie şi ascultare . călugăria nu este un adăpost călduţ şi nici măcar un turn de apărare în care te sălăşluieşti. care nu va înceta să ne pună piedici. a schimbării minţii şi a inimii. În Ortodoxie. Monahismul este rugăciune. Fiecare zi este un examen. plin de sfială şi de umilinţă. ne însufleţeşte. De aceea. iar mănăstirea este un lăcaş al celor ce se veselesc. iIiIiI În mănăstire. iar încordarea aceasta continuă ne face conştienţi de greutatea şi responsabilitatea pe care o purtăm. Monahismul aparţine tuturor celor ce au înţeles că această lume . Cu toate acestea.pe care o vedem acum cu ochii şi în care trăim . învăţăm că darurile sunt de la Dumnezeu. acelaşi cu cel care a păşit. Dar fiecare din noi. scrie Sfântul Grigorie Teologul. în om trebuie să vedem mereu doar partea lui de chip şi asemănare a lui Dumnezeu şi să învăţăm să îi iertăm greşelile şi păcatele. şi aşa ne vom mântui. crezând că vei avea odihnă. monahismul este o stare a duhului şi a minţii la care sunt chemaţi nu doar cei ce îşi închină viaţa lui Hristos . Viaţa călugărului adevărat este o artă a pocăinţei. Rugăciunea păstrează aprins focul dragostei dumnezeieşti.Bucurie şi dragoste întru Domnul Monahismul este aripa de vultur cu care ne suim până la Dumnezeu şi pe care o primim în dar atunci când ne lepădăm de noi înşine şi de voia noastră proprie. iar într-o mănăstire. ne facem potrivnici diavolului. Mănăstirea ne face mai buni sau mai răi – depinde de fiecare ce şi cât înţelege din chemarea dumnezeiască pe care a auzit-o – dar cu siguranţă ne schimbă. în cele din urmă. cunoaştere care îl îndreaptă pe om spre adevăr şi iubire într-un mod cu totul firesc. fără risipirea închipuirilor pe care oamenii îşi zidesc de obicei viaţa. În mănăstire. au văzut şi au trăit lucruri pe care nu le-ar fi cunoscut niciodată dacă rămâneau „în lume”. printr-însul. pentru că pocăinţa continuă se săvârşeşte prin rugăciunea continuă. iIiIiI 7 Nr. pe tărâmul cel sfânt al mănăstirii. Bătrâneţea.care să nu fie! Trebuie să ştim foarte clar de partea cărei tabere suntem şi ce trebuie să facem pentru asta. sprijinit pe stâlpii fragili ai unor aspiraţii noi care. patimile şi deşertăciunile. care schimbă la faţă firea călugărului şi. Ea este o continuă strădanie de a escalada un munte. pentru că „bucurie în Cer se face pentru un păcătos ce se pocăieşte” (Luca 15. pentru că şi ei sunt chemaţi să lepede cele ale lumii – adică păcatele. dacă nu cea a tinereţii sau a maturităţii? Pentru că lui Dumnezeu I Se aduce ca jertfă ceea ce este mai bun. De suntem prieteni ai lui Dumnezeu. aducând fiecare sarcina unui trecut mai mult sau mai puţin virtuos. Cei care se consideră a fi neutri în acest război. Călugăria îţi descoperă viaţa dintr-un unghi la care un om obişnuit nu are acces. Această moarte a omului vechi se petrece la fiecare diferit. iar fără zdrobirea aspiraţiilor omeneşti. adică bătrâneţea şi boala. Credinţa că într-o zi vom învinge şi vom ajunge acolo. Şi care vârstă este cea mai potrivită. Nu avem cum să slujim lui Hristos păstrând prietenia cu puterile întunericului. întreaga lume. ori ne facem părtaşi diavolului . 36. prin neîncetata chemare a preadulcelui nume al lui Iisus. sunt mulţi cei ce se pocăiesc. Lumea nu poate pricepe cum cei ce îşi aleg acest drum. Ori suntem parte a lui Dumnezeu. deoarece ele nu îl reprezintă. nu este decât lupta diavolului împotriva lui Dumnezeu şi a omului chip şi asemănare a Sa. Aşa vom avea parte de binecuvântarea de a lupta în durere. este pus în situaţia de a renunţa la ceva. Monahul „îşi aminteşte de Dumnezeu mai mult decât de propria sa respiraţie”. 17). boala şi. nu poate avea loc cunoaşterea de sine. de-a lungul vieţii lor de mănăstire. nu rezistă sub greutatea trecutului şi se surpă.dar şi cei din lume. în suferinţă.nu este şi nu poate fi veşnică. de la începutul zidirii şi până în ziua de astăzi. peste ani şi ani. ca în oricare alt loc din lume. luându-ne crucea şi urmându-I Lui. dar se petrece negreşit. mai devreme sau mai târziu. pot să renunţe la toate cele lumeşti. Majoritatea călugărilor mărturisesc despre faptul că. sus. înseamnă că îndemnul „ia-ţi crucea şi urmează-Mi Mie” se referă la fiecare dintre noi. de regulă. iar păcatele de la om şi de la diavol. dar cu bucurie pentru Dumnezeu. oameni dintre cei mai diferiţi cu putinţă se adună în numele Domnului.trăind în feciorie. Monahismul este bucurie. Să avem înţelegere şi dragoste pentru semenii TRADIŢIA ORTODOXĂ Războiul monahului La baza absolut tuturor relelor de pe pământ. atunci trebuie să ne lăsăm cu totul în mâna Lui. se înşeală amarnic. ci sunt doar accidente. Nimeni nu rămâne. Iunie 2012 . De vreme ce credem în Dumnezeu şi în tot ce zice El. aşa după cum şi Fericitul Augustin zicea: „Nu vreau să-i dau lui Dumnezeu ceea de ce eu însumi nu mai am nevoie”. aidoma animalului însetat după o zi de muncă. adică mirenii. doar piedici pe care i le pune vrăjmaşul diavol. şi să vină către El. pentru că atunci când ne unim cu Hristos. moartea ne desparte de această lume cu tot ce are ea frumos sau urât în ea.

Care este bucurie. pentru că termenul de „călugăr” vine de la grecescul kalos gheron şi înseamnă „bătrân frumos”. iar în jurul lui vede atâtea nenorociri. el se apropie de mormânt. Toate aceste nume şi timpuri se amestecă în chip firesc. Şi atunci cum să nu fie bucuros. alături. am putea vedea că bucuria îi este mult mai mare decât durerea. cei ce Îl cunoaştem pe Hristos. Călugărul trebuie să fie bătrân înainte de bătrâneţe – adică statornic. ci aduce ceva în conştiinţa altora. iar demonul evoluţiei nu poate intra aici. să fim una cu Hristos Cel Înviat. Parcă fără să vrem. El trebuie să trăiască pe pământ ca în cer. în orice secundă a existenţei sale. 36. ci seriozitatea sa vine din faptul că el este îngândurat. nu pot lua din sufletul unui monah bucuria de a-L avea pe Hristos. le credem şi le spunem şi altora. el nu trăieşte în zarva acestei lumi. rudele îi pătimesc necazuri. Iunie 2012 8 . face ca monahii să nu judece şi să nu se mândrească. Monahul e un om retras. cu gândul la Dumnezeu. Toate cuvintele pe care ei le spun.. nu citeşte presa. iar în mănăstire ele sunt mult mai pronunţate. aici şi lacrimile sunt mai multe. aidoma hainelor pe care le poartă. în momentul în care El i S-a descoperit. având în vedere că până şi diavolii care umblă în jurul fiecăruia sunt diferiţi în putere şi în meşteşuguri.orice s-ar întâmpla. spre a-i îmbărbăta. altul zice rugăciunea minţii. au fost spuse de multe generaţii de călugări. Aici se ţin rânduieli întocmite în locuri şi ţinuturi cărora istoria demult le-a dat alte nume. el trebuie să ajungă la virtuţi. iar noi cunoaştem aceste cuvinte. Bucurie şi lacrimă mai presus de timp Cea mai puternică impresie pe care ţi-o lasă mănăstirea este aceea că între zidurile ei nu există timp. în mănăstire nimic nu se învecheşte. şi el însuşi va cunoaşte această bucurie a Învierii? Monahul este un om frumos. Bucuria şi lacrimile sunt două laturi nelipsite ale vieţii omeneşti.noştri. trebuie să avem tot timpul bucuria aceea lăuntrică. Un călugăr adevărat trebuie să fie un „bătrân frumos”! Fie că este la tinereţe. Bătrâneţea călugărului înseamnă şi înţelepciune. nu consumă zilnic ştiri şi nu este dependent de televizor. dacă am avea TRADIŢIA ORTODOXĂ iIiIiI acces la lumea sa tainică. de bucurie. în auto-cunoaştere. care Îl cunoaşte pe Ziditorul său prin faptul că I-a urmat şi Îi urmează. bucuria mea!” Tocmai pentru bucuria Învierii. ci cu inimă deschisă pentru Dumnezeu. Nu numai cu cartea deschisă pe masă. fie că este la bătrâneţe. pentru că într-o clipă – dacă doreşte – el are acces la toată lumea lui Dumnezeu. Cum putem noi. ci unul viu. spunându-i cu lacrimi necazul său. Aici se citesc cărţi scrise cu veacuri în urmă. că pocăinţa sa nu este pe potriva păcatelor şi cu fiece clipă. un om care nu a trăit degeaba. Conştiinţa faptului că nu doar alcătuirea sufletească. când el ştie că Hristos a înviat. cu lumânarea aprinsă sau cu candelă. ci să omoare tot ce mai este lumesc în el. fără să uităm că acolo unde este un dar bun. Dar. În sufletul său. sunt şi două rele. gata oricând să îşi ajute semenul printr-o rugăciune sau o vorbă bună. dar şi bucuria e mai mare. În loc de patimi. vede pe Nr. că lumea înfăptuieşte păcate. Sfântul Serafim de Sarov îşi binecuvânta ucenicii prin cuvintele „Hristos a Înviat. adică să ştim că oamenii înzestraţi cu daruri deosebite sunt mai ispitiţi. dar şi lupta fiecăruia e diferită. Oare ce bucurie poate să aibă un monah într-o mănăstire – se întreabă ei? Dar oamenii nu ştiu că monahul nu e nicidecum un om posac în toată vremea. să fie un om întru care se odihnesc semenii lui. să fim trişti? „Păstrează-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!” – aşa spunea Cuviosul Siluan Athonitul. oameni zdrobiţi de viaţă bat la poarta mănăstirii. propovăduitorii Cuvântului lui Hristos. Monahul este un purtător de Hristos şi un cunoscător al tainelor lui Dumnezeu – şi nu un cunoscător la nivel de teorie.pe a sa şi pe a lumii: se îmbolnăveşte. toţi ortodocşii dar cu atât mai mult noi. el trebuie să aibă o frumuseţe sufletească. un altul se roagă Maicii Domnului. vede moartea apropiindu-se. Monahul în faţa morţii Nimic şi nimeni . iar peste încă o frântură de existenţă. Într-o chilie. Toate dezastrele lumii şi nenorocirile care se petrec pe faţa pământului nu pot să strice frumuseţea pe care Dumnezeu i-a sădit-o în inimă. adică triştii de serviciu ai lumii. Dar. fără să se mai împiedice în nimicurile veacului acestuia. cum să nu fie vesel. prin Duhul Sfânt. ea este continuă şi e capabilă de a exista alături de o durere care nici ea nu trebuie să înceteze vreodată durerea că a înfăptuit păcate. dar totuşi câteodată toată fiinţa noastră este încrâncenată la maxim. Bucuria călugărului nu seamănă cu cea a oamenilor din lume. nimic nu iese din uz. cinstit. el e plin de jovialitate. neştiut de nimeni. el nu simte nevoia să privească jurnalul de la prima oră pentru a vedea ce s-a mai întâmplat.. un monah citeşte din viaţa Sfântului Antonie cel Mare. ca un adevărat ucenic. Unul citeşte scrierile ascetice ale Sfântului Efrem Sirul. dăm dreptate celor ce nu cunosc multe despre viaţa monahală şi ne consideră a fi nişte oameni negri. ci totul este viu. ortodocşii. spre deosebire de lumea laică. adâncit în sine. Să-şi găsească timp cât mai mult pentru a sta în faţa lui Dumnezeu. fără să îmbătrânească în patimi. înţelept. Dar are şi el dureri .

monahul rămâne nădejdea umanităţii. Într-o lume a deznădejdii.astăzi. Dar oamenii nu conştienti. dar care descoperă slava omului îndumnezeit şi a Împărăţiei lui Dumnezeu. dar în secunda în care vin bolile cumplite sau moartea. „Spune-mi. acolo. de care vorbea Sfântul Ioan Scărarul: „îngerii sunt lumină pentru călugări. şi de aceea te jur. se uita la faţa şi la chipul monahului cu mirare. Iunie 2012 . rude. E omul îngeresc. vrând să fugă de moarte. 36. şi am venit să te învăţ tainele pe care nu le ştii şi doreşti să le înveţi. iar viaţa monahală e lumină pentru toţi oamenii”. „Ascultă. căci doresc să învăţ tainele cele neştiute şi negrăite”. tot aşa este şi în lumea cealaltă: se cunosc Descoperire dumnezeiască a îngerului către Sfântul Macarie Ce se întâmplă cu sufletul după moarte? Vedenia Sfântului Macarie cel Mare (Egipteanul) 9 TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. ţinând şi trăind cu el odată intrarea în iad sau în rai. sfinte îngere. Însă chiar şi în moarte. ci înger. ci ea există în chip real. Iar bătrânul. fiule”. zează. Darul rugăciunilor călugărilor din toate timpurile îl chemăm de fiecare dată Lumina monahilor. lui îi izvorăşte nădejdea învierii. prieteni. dacă se cunosc între dânşii oamenii cei adormiţi care au trecut din această viaţă în lumea veşniciei”. zicând către bătrân: „Blagosloveşte. tot singur rămâi. toată lumea e la fel. copii. podoabe. a zis: „Dumnezeu să te ierte. mergând odată prin pustie. primită de la Hristos. şi mă mir cum de eşti la faţă şi la chip aşa împodobit. părinte sfinte”. fiule. după cum în această lume oamenii dorm până dimineaţa şi se scoală şi pe cei de ieri îi cunosc şi se felicitează şi vorbesc şi stând de multe ori împreună se bucură şi întreabă unul de altul. Monahul e cel ce vede fără să vadă şi cunoaşte fără să cunoască. este împărtăşită lumii la otpustul Sfintei Liturghii şi al tuturor celorlalte slujbe: Nu numai monahul e singur cu Dumnezeu. Sfântul Macarie. Deci întreabă-mă ce voieşti şi eu îţi voi răspunde”. se vede chiar şi pe el cum câteodată este clătinat de viforul ispitelor şi stă în picioare numai prin milostivirea lui Dumnezeu. Într-o lume în care se afirmă ideologii „umaniste” gata să creeze iaduri. Atunci bătrânul a făcut metanie îngerului zicând: „Mulţumesc Ţie. chiar mai real decât viaţa pe care a trăit-o aici. în faţa „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri. răspunzând îngerul. fiind pe deplin încredinţat că viaţa de dincolo nu este o închipuire. stând mână în mână cu cel bolnav şi mergând cu el până la ultima suflare. că mi-ai trimis conducător ca să mă înveţe acelea pe care nu le ştiu. gândind că e un călugăr din pustie.. muzică.. l-a ajuns din urmă îngerul Domnului. chip al lui Dumnezeu.Iisuse Hristoase. în clipa morţii. să-mi spui adevărul”. foarte rar vezi oameni devotaţi. Dumnezeul nostru. Doamne. După cum mă vezi nu sunt om. căci în lume n-am văzut această frumuseţe la oameni şi gândesc că nu eşti om. ei se înconjoară tot timpul de ziduri false: obiecte de artă. pentru că până şi din această tragedie a omenirii. sfinţit. Atunci îngerul a făcut închinăciune monahului şi a zis: „Blagosloveşte. în numele Dumnezeului Cerului. „Te văd. sfinte părinte”. Călătorind puţină distanţă. părinte. a zis: „Deci întreabă-mă. Aunci. întorcându-se către dânsul. iIiIiIiIiIiI distracţii. există bucurie pentru călugăr. Doamne morţii. monahul descoperă măsura omului adevărat: el este omul îndumnezeit. sfinte părinte. În ziua de aproapele său căzând şi nevrând să se mai ridice. miluieşte-ne pe noi”.

După ce i-a arătat şi a văzut acestea toate. a sfătuit pe cineva de lucru rău. şi mai cu seamă a monahului şi călugăriţei celor preacurvari. ale Sfinţilor Mucenici. ale Sfinţilor Părinţi. Atunci arată şi îngerii orice bine a făcut acel suflet: milostenii. după cum urmează. sfinte părinte: până la trei zile nu se suie sufletul spre închinare. ca un dar pentru suflet Domnului. a făcut malahie. iar cele trei zile se fac ca un dar trimis Domnului pentru acel suflet.şi se bucură împreună şi vorbesc unul cu altul. nu eşti tu acela care ai spurcat chipul cel îngeresc? Acum unde vrei să te duci? Întoarce-te înapoi. Iar pomenirile se trimit ca o aducere-aminte. întoarce-te în iadul cel întunecos. şi aşa învaţă acelea de care n-a ştiut niciodată. şi. Despre pomenirile morţilor ascultă. întoarce-te la viermele cel neadormit. sfinte părinte. făcându-i mare frică şi zicând: unde te duci? Nu eşti tu acela care ai curvit şi ai spurcat Sfântul Botez. Şi îi aduc aminte de faptele lui cele rele. după lucrurile şi faptele care le-a făcut în lumea asta. iIiIiI de ceasul în care s-a născut acel om. întoarce-te în cele dedesubt. cele nouă cete îngereşti. Pe urmă îi arată şi muncile celor păcătoşi. sânul lui Avraam. Şi după ce se închină îl întorc îngerii pe pământ şi îi arată locurile pe unde a petrecut această viaţă. Iar sufletul. Atunci. Şi pe toate astea scrie: „ai ceva de folos”. ca să învieze cu trupul şi să dobândească după lucrurile lui”. acesta e viermele cel neadormit. grădina cu măslini. şi de aceea se fac pomenirile morţilor. De la pământ până la cer se află o scară. Iisus Hristos. După a doua închinare. îl iau sfinţii îngeri după trei zile. Şi când vede bucuria aceea nespusă. zicând: acesta este râul cel de foc. a spus minciuni. şi vai TRADIŢIA ORTODOXĂ iIiIiI iIiIiI Nr. zice: „Ascultă. Şi dacă acel suflet este osândit. Şi strigă diavolii. rugăciuni. a preacurvit. lumina cea negrăită. în loc întunecos şi cu multe chinuri. Şi cine poate povesti. post. iar cei păcătoşi şi de asta se lipsesc”. este o ceată de diavoli la care le zice vameşi. şi la fiecare treaptă. şi se suie la cer ca să se închine Domnului nostru. Într-acest chip se face şi acolo pentru cei drepţi. Iunie 2012 10 . a preotului şi a preotesei curvari. pentru că mult folosesc sufletului milosteniile. cine să ia acel suflet necăjit. şi vai acelui suflet. mustrând acel suflet. iar diavolii scrâşnesc din dinţi ca nişte câini sălbatici şi se silesc să răpească necăjitul suflet din mâinile îngerilor. 36. şi se face mare întrebare şi mare tulburare. acesta este întunericul cel mai dinafară şi acesta cel mai dinlăuntru. Şi aici se face iarăşi multă cercetare şi tulburare mare şi nepovestită. îl iau îngerii îndată şi se suie la altă treaptă. Iar dacă se găseşte sufletul curat şi fără de păcat. Nu este. căci acestea pot scăpa sufletul de la munci. toate le arată îngerilor. toate muncile păcătoşilor. Atunci zice bătrânul: „Te rog spune-mi şi acestea. şi de ce se face pomenirea morţilor?” Şi răspunzând îngerul. iar pe urmă îi arată cele bune. până când îl scapă din mâinile acelor diavoli. a făcut acest suflet aceasta. şi orice altă faptă bună a făcut. fiind cuprins de frică şi cutremur. iar îl aduc îngerii în lume arătându-i Raiul. sfinte părinte. suspinând bătrânul şi plângând cu amar. ca să-l primească cu ochi milostivi. întoarce-te în focul cel mai dinafară. Şi atunci vede cetele Sfinţilor Apostoli. îl întorc viclenii diavoli întru cele mai de jos ale pământului. a curvit. îl aduc iarăşi la închinare la 40 de zile. se suie la cer cu atâta bucurie şi îl întâmpină îngerii cu lumini şi tămâieri şi îl sărută şi îl duc la stăpânescul Tron şi se închină Domnului şi Dumnezeului nostru. Şi în ziua aceea se suie iarăşi la închinare ca a treia zi. nevoia aceea pe care o au sufletele cele osândite ale locului acela. Îi zice iIiIiI Şi iarăşi se suie la altă treaptă şi acolo găsesc altă vamă. Şi îl aşează până la învierea morţilor. mai chinuitoare muncă şi mai înfricoşată ca a curvarului şi a hoţului. după despărţirea sufletului de trup ce se face. şi aduc o carte scrisă de dânşii îngerilor. şi orice alt rău a făcut. a plătit liturghii. sfinte părinte: după despărţirea sufletului de trup. zice: „Vai de ziua în care s-a născut omul acela”. liturghiile şi pomenirile. după cum se află cineva în piaţă şi acolo vede boieri şi săraci şi întreabă cine este acesta şi cine este acela. şi dacă atârnă ceva mai mult faptele cele bune. Şi le pun în cumpănă îngerii şi diavolii. Iisus Hristos. aceasta este scrâşnirea dinţilor. corturile şi odihna drepţilor. se mângâie. caută cum să se ascundă în sânul îngerilor. şi aude cântarea cea îngerească şi frumuseţea cea negrăită şi nepovestită. pentru că la 40 de zile se ia hotărâre de a merge sufletul unde voieşte Dumnezeu. se bucură şi se roagă îngerilor ca să-l aşeze şi pe el cu drepţii. şi-l întâmpină pe acel suflet duhurile cele necurate. mai puternică şi mai sălbatică. a furat. acestea zicând: în cutare zi la atâtea ale lunii cutare.

la către dânşii?” Şi răspunzând. Dacă se găseşte cineva om păcătos şi buie necontenit să aibă numele învaţă pe altul şi îl scapă din ei în gura lor. preună-vieţuitor în pustie. Amin. şi mă iartă”. Iunie 2012 . te. Că mulţumitori. dată. sfinte îngere. căzând bătrânul în genunchi s-a închinat. toate Îl urăşte Dumnezeu?” Şi zice îngerul: „Slava de. Dar munca păcătoşilor nu Pentru că. nici împă. îngerul a zis: „Nu. zarea. fariseul şi-a pierdut osteneala. că aceasta singură a pierdut toată lumea. slăvind şi binecuvântând pe Din pricina ei. dar pomenirea de rău şi este ţinut sub picioarele îngerului iIiIiI hula (înjurăturile) sunt mai presus de toate păcatele. Că şi Sfinţii înseamă înaintea lui Dumnezeu. dar diavolul i-a păcate şi-i arată calea cu fapte înşelat şi ei nemulţumitori şi bune. pentru cel păcătos. are să se reînnoiască din Zice bătrânul: „Te rog. are vreo plată?” Îi zice lui nevrednici s-au făcut. Tot Iarăşi zice bătrânul: „Spuaşa e şi cel care învaţă pe cineva rău. desparte pe om de DumnePreotul nevrednic de a sluji Sfintele Taine zeu. sfinte părinte.i-a zis: „Binecuvintează. ar avea nădejdea că s-ar termina vreo. Sfinte pe mine. îi faceţi de se numai pentru o slujbă au să dea mânie pe voi. că şi singure pot să arunce pe om Aceasta zicând îngerul şi plecând capul către Bătrân. greu se mai poate 11 TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. Atunci. au văzut şi ei cele ei. cinstite Părinte. şi stând în faţa Sfintei Treimi. ca să se roage necăjitul om lugării cei vicleni şi păcătoşi.iar Sfântul Macarie. ceata îngerilor care a căzut din are niciodată sfârşit”. 36. luia l-a scos de la munci. mare necinste şi muncă se vor îngerul zice: „Toţi sfinţii sunt trimite. s-a dus la şartă. re se hirotonesc cu daruri şi acei sunteţi nerecunoscători şi necare nu împlinesc slujba lor pentru grijile lumii acesteia. care se cheamă afania (nevăzută). că înfricoşată muncă îi aşprea minunate ale lui Dumnezeu. iar pen. noastră şi Stăpâna Născătoare Şi iarăşi zice bătrânul: de Dumnezeu are milă mai „Pentru că ai venit să mă înveţi mult de neamul omenesc.Dumnezeu. s-a mândispreţuit oamenii pe Dumnezeu şi pe sfinţi. că pentru mântuirea să spun şi ce să grăiesc? Vai de oamenilor. în iadul cel întunecos. care păcat dar şi sufletul lui îl dă în mâieste mai mare decât toate păcatele?” Şi răspunzând îngerul zinile diavolului. cinstite Părinte. tului şi mării”. sfinte părinte. neamul omenesc trespune-mi şi aceasta. dar îţi spun ţie şi răspunzând. Dar mai cu seamă Doamna teaptă”. geri au mare compătimire către Iar despre preoţii cei beţivi ce oameni. mă rog părinte. Dacă ar lua cineva la o mie de ani un bob de nisip din Acolo se muncesc preoţii cei curvari şi călugării şi călumare în altă parte. Iar căsfinţi sunt mai milostivi către om. Cer. nici munca celor păcătoşi. mulţumind lui Dumnezeu. grea şi înfricoşată. Au lui calea cu fapte bune. cinstite Părinmare păcat decât a îndemna pe cineva la lucru rău”.aceasta. zicând: „Mergi în pace. zice bătrânul: „Care dintre oameni se osântru cel drept. cel mai mare al diavolilor şi-a găsit pier. păcătosul. Deci nu este mai ce: „Orice păcat. oamenii. ne-mi. roagă-te iIiIiI Şi iarăşi zice bătrânul: „Care păcat mai mult decât pentru mine!” Şi depărtându-se îngerul s-a suit la ceruri. căci iIiIiIiIiIiI când omul va cădea în această patimă. Atunci. Numai îngerul: „Oricine învaţă pe altul pentru rugăciunile şi mijlocirea şi îl scoate din păcate şi-i arată ei se află lumea până astăzi.găriţele care curvesc. spune-mi dacă păcăto. Din pricina ei. Şi cei catori de bine. Atunci zice bătrânul: „Te rog.ridica”. Dar voi. ca şi preoţii care calcă milostivi către oameni şi făcădumnezeieştile porunci. Şi i-a dispreţuit tuit pe el însuşi şi sufletul aceşi Dumnezeu cu sfinţii pe ei”. că dedesubtul tuturor muncilor se află munca răţia drepţilor nu are sfârşit. nu numai acela se pierde. fericită e ziua în care s-a născut”.desc mai mult ca alţii?” Zice îngerul: „Ţi-am spus că cel şii au vreo mângâiere sau au sfârşit muncile lor?” Şi curvar şi hulitorul de cele sfinte.îngerul: „Aşa. că pentru chilia lui şi le-a povestit toate la un oarecare frate îmslavă deşartă Adam cel întâi zidit a fost izgonit din Rai. în cele mai dedesubt ale pămân. preoţii cei buni şi din călugări şi spune-mi şi aceasta: care din la mare cinste vor fi. în vecii vecilor.

slăbesc. Iar pecetea deznădejdii este sinuciderea. Din această pricină se consumă cei fără credinţă. 16. Să ne sculăm astăzi. totul e grijă. botezaţi cândva în numele Domnului Iisus Hristos. şi numai Dumnezeu le poate aduce împlinire. cine sunt cei mai mari neştiutori? Sunt oamenii care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Oamenii cu credinţă au griji mici. toată cunoaşterea lor e mai rea decât neştiinţa ţăranului. De aici. cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Aceasta a mărturisit-o Însuşi Domnul Iisus.) Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. Mintea nu mai cugetă la Dumnezeu şi inima nu-L mai iubeşte pe Dumnezeu. 25). nici puterea lui Dumnezeu” (Mat. Omenirea fără bucurie este omenirea albă de astăzi. veţi primi un răspuns cu totul contemporan: „De la griji. urâciune este înaintea lui Dumnezeu (Lc. îi dă gust şi o fereşte de reaua întrebuinţare. Zidesc. Fraţii mei. Iar ce este înălţat la oameni. Le ştiau pe toate. mintea e întotdeauna goală. Dar în noi încă este o putere uriaşă de a ne ridica. Iar saducheii erau evrei atotştiutori. grija de cele deşarte şi deznădejdea stau ca un bici întreit deasupra capului oricui Îl uită şi-L leapădă pe Dumnezeu. De aceea i-a şi învăţat: „Nu vă grijiţi de ce veţi mânca şi ce veţi bea. când a spus saducheilor. Amin. să ne ridicăm. 9. Căci cu cât adună mai multe cunoştinţe mărunte. care a lepădat prietenia cu Hristos şi a găsit alţi prieteni. nici cu ce vă veţi îmbrăca (. totul e deznădejde. şi El te va hrăni” (Ps. dar un făcător de minuni le lungeşte tot mai mult drumul şi înlătură ţinta şi ţelul lor. fraţii mei. Întreaga lume nu poate umple mintea omenească. căci inima simte nestatornicia iubirii lumeşti. cu cât grămădeşte mai multă bogăţie. cu cât caută mai multă fericire. grijii şi deznădejdii trus!” Şi cum altfel. dar un vânt nevăzut risipeşte. În zadar se laudă cu cunoaşterea lor lumească. cu plinătatea înţelepciunii bucuroase şi cu plinătatea iubirii credincioase. sunt zdrobiţi de griji. cu atât se cufundă mai adânc în întunericul deznădejdii. Iar cunoaşterea lui Dumnezeu este ca o sare ce îndulceşte toată cunoaşterea. cu atât se simte mai sărac. Al doilea rău care apasă asupra oamenilor vremii noastre sunt grijile. când în descreştere. Adună. care e când în creştere. să ne curăţim şi să ne bucurăm. cu atât simte că ştie mai puţin. numai Dumnezeu poate aceasta. Iunie 2012 12 . dar o mână nevăzută năruie. 54. dar care şi-au dispreţuit botezul şi s-au ruşinat de numele lui Iisus. totul este necunoaştere. Ziditorul său. deznădejde chiar şi la copii. să-şi asigure toate mijloacele. obosesc. 48). când seacă. oare. şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Mt. numai deznădejde.. Iubirea întregii lumi nu poate umple inima omului. căci oamenii care simt prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor au nădejde în Dumnezeu. Griji. îşi pierd nervii. Aleargă. 25-33). nici lucrările lui Dumnezeu nu pot fi făcute fără înţelepciunea lui Dumnezeu. 15) a spus Însuşi Domnul Dumnezeu. îşi istovesc mintea. Cel mai mic în cunoaşterea celor lumeşti e cel mai mic şi în mândrie. 22. căci e lipsită de gust şi întrebuinţată spre rău. îşi slăbesc voia. şi mintea şi inima noastră sunt afierosite lui Dumnezeu. Dar Domnul Mântuitorul nostru a vrut să-i slobozească pe cei ce urmează Lui mai ales de grijile de prisos.Necunoaşterea. numai grijă. căci Dumnezeu ne priveşte şi ne călăuzeşte. Fără Dumnezeu. cu plinătatea Sa. nici puterea lui Dumnezeu. şi de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea griji. să-şi împlinească toate planurile lor şi să-şi împlinească toate dorinţele fără ajutorul lui Dumnezeu. când sărmanul om s-a împovărat pe sine cu grijile lumii? Dar grijile nu pot fi luate fără puterea lui Dumnezeu. cel mai mic în grijile de prisos este mare întru bucuria vieţii. Însă acei oameni care se căznesc să facă toate lucrurile. 29). ca nişte pietre aruncate în prăpastie. Mult ne-am poticnit. numai necunoaştere. dar fără credinţă în Dumnezeu şi Înviere. 36. Sfântul Nicolae Velimirovici iIiIiIiIiIiI Nr. să ajungă pe toate căile. Fără Dumnezeu. Priviţi la oameni. Fără Dumnezeu. Deznădejde la femei. neştiind Scripturile. spune psalmistul. numai de Dumnezeu şi de puterea lui Dumnezeu nu ştiau. 6. Saducheii vremurilor noastre sunt europenii iudaizaţi. Dacă-i întrebaţi de ce sunt aşa. şi vedeţi: singurii oameni care se bucură cu adevărat de viaţă sunt cei ce au primit această poruncă a lui Hristos şi trăiesc potrivit ei. Deznădejde la cei mai învăţaţi şi cei mai bogaţi. Mult am pierdut din greutatea înaintaşilor noştri. iar toată cunoaşterea care intră în ea cade în gol. „Aruncă spre Domnul grija ta. în zadar au luat cunoştinţele fizice mărunte drept măsură a vredniciei şi măririi omului. ispititorii Săi: „Vă rătăciţi. Zis-a Domnul ucenicilor Săi: „Cel ce este mai mic întru voi toţi. griji şi numai griji.. Priviţi. grijile m-au disTRADIŢIA ORTODOXĂ Biciul întreit al necunoaşterii. mare este acesta înaintea lui Dumnezeu. De unde atâta deznădejde şi atâţia deznădăjduiţi în veacul nostru? De la goliciunea minţii şi de la pustiirea inimii. se roagă lui Dumnezeu şi trec toate greutăţile şi grijile lor. Ştiţi. îmbătrânesc înainte de vreme. De aceea. însă cei fără credinţă au griji mari. îşi tocesc inima. cel mai mic în deznădejde este mare în toate cele plăcute lui Dumnezeu. acela va fi mare” (Lc. Al treilea rău care apasă asupra oamenilor vremii noastre este deznădejdea. Cu adevărat. Fără Dumnezeu.

numai Dumnezeu. de făptură el. din moment ce poarles necunoscut. judecătorul. 8. dar mai ales cel lăuntric. 5). Când eşti unit cu cilor. în ceea ce are ohovnic are putere dumnezemul cunoscut. şi de aceea trebuie să avem evlavie faţă de sa duhovnicească. ca să nu întristeze cu nimic dinţa sau necredinţa lui. Iunie 2012 . cu slavă şi cu la Mântuitorul Însuşi. Acolo este Din preoţia lui Hristos ia naştere preoţia dumnezetaina omului. te inundă harul. pe preot îl interetem mântui. se vor ierta lor. este mite momente şi scopuri cel fără de care nu ne puale vieţii. Preoţia este de sorginte dumnezeiască. Omul nu este numai preoţiei creştine. ofine împărtăşi cu Sfintele ţerul. un complex de însuşiri şi Duh Sfânt. este o călăuză dutul. iar duhovnicul i-ar spune: „Du-te fiule. şi tendinţe . sfinţite. mediul. până care nu se descoperă nimănui. le-a Această însuşire ni-l arată pe om ca pe o lume de transmis-o direct şi personal după Înviere. iească a Apostolilor. de la întecel material şi văzut. de l-ai pe dânsul puţin oarece decât îngerii. Existenţa ei este neîntreruptă. învăţătorul dă binecuvântarea pentru a şi profesorul. în tot cursul istoriei creştine. dar mai aiască. pentru că omul nu aducem aminte că duhovnicul îşi săvârşeşte slujirea sa în putea fi descoperit şi cunoscut decât de sus. Eu cred că. cunoscând re o pui duhovnicului e lugreutatea lucrării duhovniCăderea lui Lucifer şi a îngerilor săi cru mare. Pe toţi ceilalţi. dă-mi binecuvântare să-L văd pe Domnul în ÎmCe este preotul? părăţia Cerurilor”. tainic. Arhiereul ceresc. cel meierea Bisericii. pogorâtă de sus duhovnicul. 21-23).Omul este cununa zidirii dumnezeieşti: „Micşoratu. Întotdeauna trebuie să ne a fost descoperit întru Iisus Hristos. zicând: „Luaţi contraste. sează în toate momentele Tot Cuviosul Siluan Athovieţii lui şi în toate laturile nitul spune: „Fiecare dufiinţei lui. în tot timpul şi în tot tesc în orice moment greu felul. ar deveni şi răi. la un anumit vedim (mărturisim) păcatele. se ocupă numai preoal vieţii. Athonitul. este cel la care alernarul de stat. de alcătuire dumnezeiască. moment din viaţă şi pentru Duhovnicul este cel care ne un timp limitat. greu de Ce este duhovnicul? cunoscut şi de mânuit luPreotul duhovnic este crează preotul. cel pe care-l cunoaşte bine astăzi. oaDuhul Sfânt care viază în menii şi împrejurările dinel” . Mai ales acesta este omul. în realitatea Duhul Sfânt. există mai multe taine în lumea ce ne înconjoară decât în „Dacă oamenii ar vedea în ce slavă slujeşte preotul. preotul însuşi s-ar vedea în în ceea ce au depus acolo ce slavă cerească îşi săvârgeneraţii de înaintaşi buni şeşte slujirea sa.spune Sfântul Siluan afară. şi dacă interioară şi nemărturisită. prin Sfinţii Apostoli. creun mare nevoitor (ascet). inegal. Cu omul vin acel preot la care ne spoîn atingere. Despre ascultarea de duhovnic 13 TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. dacă s-ar întâmpla cuiva să moară de faţă cu duhovnicul său şi cel ce moare i-ar spune: „Părinte zidită după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. medicul.putul şi puterea ei slujitoare vin. omul îi hovnicească în drumul nosinteresează în parte. tă epitrahil. Care este izvorul sfinţeniei şi al cinste l-ai încununat pe el” (Ps. nicului”. lumea lăuntrică a omului.un univers mai mic în acest mare univers. Nu cărora le veţi ţinea. în acel necunoscut. pentru că înce- „Nu cunosc suflet mai viclean ca acela care vorbeşte un preot de rău” (Sfântul Ioan Gură de Aur). pe care El. dar de toţi oagăm pentru un sfat părinmenii. le-a uşurat această ascultare grea prin lumina Darului Său. în anutru către Iisus Hristos. educaţia. Metania pe caDumnezeu. omul cel necunoscut prin rugăciunile duhovnicului. de contradicţii. Cu acest material diferit alcătuit. atunci la această vedere ar în sufletul lui. Cărora veţi ierta păcatele. vor fi ţinute” (Ioan 20. funcţioTaine. Preotul este un mijlocitor între om şi Dumnezeu. în fiinţa lui cădea la pământ. va fi după binecuvântarea duhovprin Sfintele Taine şi Ierurgiile pe care le săvârşeşte. Dumnezeu te mântuieşte asupra sufletului omenesc şi astfel. şi vezi pe Domnul!”. 36.

nu e de mirare că toate îndreptările care ucid „creşterea învăţăturii dumnezeieşti” şi toate înnoirile TRADIŢIA ORTODOXĂ „Îndreptătorii” schivnicilor iIiIiIiIiIiI Nr. De aceea. el povestea ce îi şopteau dracii: «Pleacă de la acest înrăutăţit bătrân la care eşti rob şi coboară pe ţărm. suire grabnică. Nu ne putem mântui fără ascultare. ştiinţe economice. agonisesc pentru zestrea ginerilor. fără sfat. pe stânci. Cine nu ştie că din suma acestor episcopi păzitori ai dogmelor. ea e făcătoare de minuni şi plină de toate darurile şi bunătăţile duhovniceşti. Ascultarea va aduce Darul Sfântului Duh. lupta nepătimirii. Că au ajuns vistiernici ai harului oameni care au sărit în episcopat din pantaloni şi redingotă. ea este virtutea opusă răzvrătirii. pe un ţărm abrupt al Katunakiei. bogăţie de cununi. dacă nu sunt însoţite cu ascultarea de duhovnic. suire şi călătorie la cer. diavolii au mărturisit: «Dacă reuşeam să te scoatem de la bătrân şi să te facem să cobori pe stânci. 36. adică să te sinucizi».prin moarte sau desfacere -. ca să trecem. a rugăciunii şi a lacrămilor. ca mijlocitor către Dumnezeu şi după Dumnezeu. Când nu facem ascultare faţă de părintele duhovnic. burlaci şi „celibi”. orice cuvânt al duhovnicului trebuie primit ca din gura lui Dumnezeu. din simţirea şi din hotărârea lor lucrarea legiuitei sau nelegiuitei însoţiri cu femeia. povăţuiţi de el. cum că nu ar fi vrednic de o slujire plină de osârdie. căpetenia patimilor. ieşim implicit din comuniunea cu părintele duhovnic şi în acelaşi timp de sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Acest lucru este întărit şi de cuvintele Sfântului Grigorie Sinaitul: „Ascultarea de duhovnic este viaţă veşnică. În Sfântul Munte.Ascultarea de duhovnic Ascultarea este esenţială pentru dobândirea Duhului Sfânt. în chip nevăzut şi neştiut. să întindă mâinile către Dumnezeu. scară cerească. 26). sub deplina ascultare a unui bătrân preot. te-am fi aruncat încetîncet în deznădejde şi te-am fi făcut să sari în mare. Că au devenit îndreptători ai trăirii duhovniceşti şi lucrători ai „urmării lui Hristos”. ostenesc pentru fericirea rudelor şi nu pot să se rupă în nici un chip de dragostea prietenilor şi a petrecerii mireneşti. pe toate le îndreaptă.şi n'au mai putut apoi să urce în căruţa de foc a teologiei. Ca să ieşim din tine trebuie multă rugăciune şi post». de orice văpaie a Sfântului Duh. cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşează în visterie necontenit.sociologie. Ascultarea împlineşte toate poruncile. Viclenia dracilor era de a-l face să îşi judece stareţul. ca dar pentru răbdarea sa. există o pildă despre un frate începător care pătimea foarte rău din pricina diavolului şi s-a pus pe sine. lucru îngeresc. Chiar şi Dumnezeu Cel în Treime slăvit S-a sfătuit: „Să facem om. Iată cât se teme diavolul de duhovnic şi de ascultare! Concluzia este că nu ne putem mântui fără a avea un părinte duhovnicesc şi fără ascultare de acesta (cu condiţia ca el să fie dreptcredincios. se vindecă prin ascultare. puţin câte puţin.. iar sufletul. ” (Facerea 1. deşi era înger mai înainte luminat. iar cea mai mică neascultare îl va alunga. oameni de pe cari n'au căzut încă solzii îndulcirilor trupeşti şi nici au putut să mai şteargă din cugetul. a priveghierii. Nici o faptă bună şi nici o nevoinţă nu sunt mântuitoare. grijesc de turma nepoţilor. primind tămăduire de la Dumnezeu. care vieţuia ca pustnic şi locuia într-o colibă retrasă. de orice ardere lăuntrică. Mângâietorul. lipsiţi de orice viaţă a harului. iar restul sunt abia la buchile dreptei credinţe a Răsăritului. Iunie 2012 14 . doarme prea mult şi se roagă prea puţin. Mai târziu. Leneşul acesta mănâncă.. parte au câştigat agonisita lor cărturărească şi dumnezeiasca învăţătură din fântânile otrăvite ale protestanţilor şi au învăţat mărturisirea de credinţă în şcolile deşartei cugetări din Apus. care stând pentru noi la mijloc cu făptuirea şi cu vederea. siliţi de puterea lui Dumnezeu. Ascultarea faţă de duhovnic le va aduce pe toate. fără să ascultăm de nimeni. ridicându-l spre Dumnezeu ca să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină”. Toate patimile. pe toate le face şi le zideşte. Ieşind din ascultare. Mai apoi. de orice „împreunare” cu Trupul şi Sângele Domnului. pentru a se tămădui. literatură . de orice unealtă a postirii.spune Sfântul Ioan Scărarul . marea păcatelor şi să punem pe fugă pe Amalic. El a făcut desăvârşită ascultare. Că au îmbrăcat schimă de îngeri şi s'au suit pe piscul însingurării preoţi văduviţi de femeia lor . pentru că astfel şi ascultarea noastră va fi făcută întru numele lui Hristos). precum a sa. „Toţi cei ce voim să ieşim din Egipt . parte au zăbovit prea mult în lăturalnice învăţături sau chiar în bălării . domnul răzvrătirii.avem nevoie negreşit de un Moise oarecare. S-au înşelat deci cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au socotit că n-au nevoie de nici un povăţuitor”. cari chivernisesc de măritişul fetelor. „Strâmba înţelegere sau lipsa oricărui fel de înţelegere pentru problemele bisericeşti a episcopatului rumânesc curge din întocmirea organică a oamenilor cari alcătuiesc acest episcopat. adică neascultătorul şi dezbinătorul (diavolul) găseşte uşa sufletului deschisă. adică a neascultării care l-a făcut pe Lucifer să cadă din înaltul cerului. şi de a-l scoate în cele din urmă de sub ascultare. spre ţărm.

şi nici cei câţiva episcopi buni. n'are . pentru câştigarea şi păstrarea ei. cari ştiu încă ce este aceea „rugăciune a minţii în inimă” şi o caută cu istovire în manuscrisele Sfântului Simeon Noul Bogoslov. El dispreţuieşte folosul Ceaslovului. În acest chip el dă „celor proşti învăţătură” şi se înscrie în cartea Bisericii Vii cu un mare capitol de „culturalizare”. El n'are de unde să ştie că monahul are o viată harică. citite în Prologul de la Neamţu. prin care ucenicul păşeşte pragul celor nouă laude. Tradiţie. Ceea ce şi facem în pricina de aci. în firida tăinuită a bătrânilor. El spune „agramaţi” acelora ce strigă şi scriu pentru îndreptarea stărilor mănăstireşti. turma ascultătoare. pentru lăuntrica lui viaţă. sălbateci pe monahii cari petrec cu paiul şi undreaua pe psaltichie şi zugrăvesc cu lacrămi şi post. din cazanii şi proloage. Aci strâmba înţelegere. El batjocoreşte drept „buricari” şi „nebuni” pe călugării. în filadele Filocaliei. va binevoi altfel. întocmai cum slujesc îngerii din ceruri. 1. aşa şi cu viaţa lui lăuntrică. Stricăcioasa zămislire a unora din episcopii noştri se desăvârşeşte. daţi azi pe rumâneşte. pentru ca să intre în episcopatul multelor bunătăţi şi cinstiri. nu pricepe astfel de viaţă. nu putem face nimic nici noi. El socoteşte trântor pe călugărul. în întregimea lui. Logodnicul chipului îngeresc silit să ia jugul „urmării lui Hristos”. viaţa harică şi aşezarea din afară a Bisericii rumâneşti. asprul Doroftei. nu-i umple de veselie cămara sufletului. prin umblarea lui de zi şi de noapte la biserică. troglodiţi. care se străduieşte pe măsura puterilor sale să înţeleagă şi să ducă viaţa lui după osteneala sfinţilor şi cuvioşilor.nici un fel de preţuire pentru agonisita cărturărească a călugărului. Everghetinos. nu-i moaie nicicum grosimea simţurilor. întocmit după cele mai noi cerinţe pedagogice. Macarie Egipteanul. scormonind cu răbdare şi chiar poticneală tipăriturile locuitorilor pustiei: Ioan Scărarul. ca izvoare ale credinţei noastre ortodoxe”. Calist şi alţii. El cinsteşte cu nume de bestii. dar şi al stării de simplu monah. 2. Precum cu agonisita cărturărească a călugărului. care. Scriptură. El nici nu încearcă să afle cât de cumplite sunt armele monahului. sau bucher într'ale teologiei crede că „prostia” în duh a călugărului. ca să ajungă şi să se păstreze nestricat în această stare. înfrumseţând astfel lăuntrica lor cămară şi subţiind. în cuprinsul celui mai ascuţit ram bisericesc: ramul călugăresc. care fac pe monah să ajungă la desăvârşire şi la slujirea lui Hristos şi a oamenilor. ce grea este ajungerea pe coamă şi cât de lesnicioasă este alunecarea.care rod dogma şi predania. petrecute cu ochii şi cu mintea pe foile galbene ale Patericului. semnele unui gol de pregătire. pentru subţirătatea sufletului lor. chipul Pantocratorului şi faţa Maicii Domnului. nu numai în înţelesul preoţiei. zăbava la întrebări. Nil pust- iIiIiI nicul. El numeşte ignorant pe monahul simplu şi neştiutor de carte. explicarea serviciului divin şi contribuţia monahismului la alinarea diferitelor suferinţe sociale”. care poate o mai au. 36. nimicirea trufiei şi a cunoştinţei de sine. Şi dă poruncă monahului să se „cultive” cât mai degrabă prin „anumite cursuri introductive în legătură cu Sf. prin graiu şi prin vedere. De aceea. cât de înfricoşate sunt repezişurile vieţii harice. El râde de Psaltirea. pentru sârgul lui la neprihănita trăire. pe tălmăcirile din Lavsaicon. Efrem Sirul. să citească „Vieţile Sfinţilor” între care şi ultimele volume ale distinsului scriitor Al. Iunie 2012 . gustul lor pentru frumos. fuga de slava lumii şi atâtea unelte. Omorârea trupului. pe chirilica Vieţilor de sfinţi. lenevire de cugetare. cu care orice începător are poruncă să se ostenească şi socoteşte că dumnezeiasca alăută a versului lui David nu lasă nici o urmă în cugetul monahului neînvăţat. Episcopul protestant în învăţătură şi în mărturisirea ei. prin bătaia sau prin îngrijirea Lui.din această pricină . pentru curmarea vătămărilor canonice. el înfiinţează îndată în mănăstirile sale o „şcoală de monahi” cu neapărata programă analitică şi cu trebuitorul orar. sunt TRADIŢIA ORTODOXĂ iIiIiI 15 Nr. El nu înţelege că. cu deosebire. străin de auzirea şi de cetirea teologilor. tăcerea lui în răspunsuri. lepădarea de bunuri. răstignirea duhului. înfrânarea voii. şi unii şi alţii suntem datori să ne rugăm. să plângem ca evreii cei vechi la râul Vavilonului şi să mărturisim neîncetat adevărul. Lascarov-Moldovanu” şi să continue apoi cu „explicarea chestiunilor de ordin ascetic şi mistic. este nevoie de neîncetată priveghere şi neadormită trezvire. animale. sunt urmările unor lipsuri fireşti. cu drept la cuvânt şi la opunere în hotărârile ce se iau. se dovedesc zămislirile unor cugetări. Isaac Sirul. pentru întronarea Pidalionului. deşi nu cunoaşte limbi streine şi nu ştie ceti în „tratate de exegeză”. duhuri şi trăiri streine cu desăvârşire de Hristos. Împotriva organicei zămisliri a episcopatului rumânesc. pentru cinstirea pravilelor. cu viaţa monahală. ştie totuşi toată Sfânta Scriptură din auzirea cărţilor de slujbă. El zice „gunoaie ale societăţii” schivnicilor cari îndrăznesc. pe care-i mai avem. El crede „vagabonzi” pe râvnitorii cari cutreieră satele. să se urce cu priceperea şi cu desăvârşirea până la munţii cugetării pustniceşti. Episcopul intrat de-a dreptul în schimă din redingotă şi îmbrăcat cu putere mai mare decât a îngerilor direct din burlăcie. Limonariu. până ce Dumnezeu. Sf. smerita lui cugetare. prin miros şi auz. de la o vreme încoace. Totuşi. Maxim Capsocalivitul. reaua credinţă şi chiar ura au luat chipul unei adevărate urgii.

nr. 1937 smeritul Stratonic iIiIiIiIiIiI Nr.3. istovirea în lacrămile deznădejdii şi bucuria biruinţei asupra trupului sunt pentru el zădărnicii şi pierdere de vreme. Îmbrăcarea schimei monahale este pentru dânsul o „formalitate” cerută de canoane. apoi. Pofta stăruieşte în minte. 36. Pentru aceea. când era. pentru că este chip al urmării lui Hristos. lacrămile şi tot ce mai ţine de această viaţă şi înlocuirea ei cu „activitatea practică”. în farmacii sau parcuri de plimbare. El o crede „făţărnicie” şi „batjocorire a naturii”. Uscarea trupului. chiar dacă simţurile nu mai răspund din cauza bătrâneţei. Deci. Şi atunci. Desăvârşirea nu se vede. Episcopul. care ar rămâne din cele trei făgăduinţi ale călugărului: fecioria. prin ateliere de ţesături naţionale. pentru aceasta. şi ramul ei . episcopul „social” cere monahilor de sub stăpânirea sa părăsirea vieţii lăuntrice cu fărâmările. Fără nici un fel de asuprire de cuvânt. cu amăgirile şi cu nălucirile lui. Anul I. Şi acestea's izvoarele din care se adapă episcopatul rumânesc. iar pe călugăriţe să se mărite şi să facă soldaţi pentru armata rumânească. în adevăr. iIiIiI Aşa gândind. lupta cu dracul curviei. Iar în nebunia întrecerii pe „terenul practic”. Predania şi hotărârile canonice îndatorind. de vizitatori. petrecerilor şi vălmăşiei cu lucrurile mireneşti. episcopul trăind în sânul familiei. spitale pentru bolnavi şi câte mai înşiră Legea de organizare a bisericii rumâneşti. însingurat ca vulturul pe înălţimi. orice predanie şi îndatorire canonică şi se înconjură cu fete şi cu nepoate. 4 Aprilie 1. fără vătămare şi stingherire „tuturor toate să se facă”. precum şi din stingherire. nu s'a stins. uciderea poftelor. până la episcopat. nu din convingere şi dorire. deci. ci al tuturor. asupra lumii. privegherile. Învăţul nu ştie de strună. el pretinde. nu le îndreptăţeşte. chiar dacă află de ele. În vremea din urmă pretinde chiar golirea mănăstirilor şi trimiterea în lume a călugărilor ca „misionari” şi a călugăriţelor ca surori de caritate şi infirmiere. întocmind iarăşi „mediul” din care a plecat. Episcopul „social” prin călugăria lui urăşte trăirea călugărească. la partea lui. un părinte episcop adaugă în cartea Bisericii Vii. capitolul „monahismul social”. se îngrozeşte de privirea femeii. intrarea copilelor şi a tinerilor în mănăstiri şi tinde să prefacă aceste cămări de luptă şi de eroism creştin în case de sănătate şi adăposturi pentru bătrâni. pe episcop să vieţuiască. pornesc şi reaua înţelegere şi vrăjmăşia împotriva trăirii monahiceşti ale unora din episcopii noştri. se cuvine ca el să fie „întreg. strigă împotrivă ca peştele pe uscat când îl scoţi din mănăstire sau când trimiţi peste el ispita sub formă de oaspeţi. Şi. Şi pentru că nu-i spun nimic. el nu le preţuieşte şi.cinul călugăresc . trica alcătuire sună astfel de glasul îndepărtat al femeii. Deci. Aşa că nu-i dă nici o urmare. postul. secarea gândului. Opreşte deci. sub formă de pildă şi sfinţenie. Acestea's pricinile din care purcede urgia „reformelor” mănăstireşti. nici nu'i folositoare această înfrânare.” Revista PREDANIA. Dulceaţa amestecării femeieşti din celibat sau din căsătorie. Astăzi Hristos a „triumfat”. „Raţional” vorbind. şcoli de ucenici meseriaşi. cu slujitori de mir. ci din constrângere. episcopul social nu se sfieşte să îndemne pe călugării tineri să se însoare. Adică nici singura urmare. sănătos”. zbaterea pe viaţă şi pe moarte cu ispitele. nevoie de un spor haric şi de o revărsare. Câteodată nici nu poate. lipsire de puteri. ajuns din celibat sau din văduvie direct pe tron. Şi toată lăunTRADIŢIA ORTODOXĂ fapte care nu-i spun nimic.să părăsească viaţa lăuntrică. când e mai inteligent. în grădini de copii. când prefaci cuibarul retragerii lui în staţiuni climaterice sau balneare. îl răpeşte prietenilor. pe toţi să slujească şi „nimeni să nu cârtească”. De aceea vrăjmăşia episcopului familist pentru neprihănita viaţă a monahului este cumplită. la nimicirea vieţii lăuntrice a monahilor şi vărsarea lor în lume. iar ascultarea cade de la sine. slujirea Bisericii se cuvine să devină „slujire socială”. Poruncind şi lucrând. mai ales. cu babe şi „servante”. ca să poată. sleiţi de vlagă şi dorinţi. abstinenţa fiind „împotriva firii şi cu mari vătămări împreunată”. orfelinate de copii părăsiţi. Un astfel de episcop nu simte. ştiut fiind că sărăcia de bunăvoie a unui episcop nu mai este. şi să păşească în vâltoarea obştei. pentru închegarea duhovniceştii sale alcătuiri. despărţit de lume şi de rudenii. episcopul din celibat şi văduvie n'are pricepere şi preţuire pentru căderile şi sculările din păcat ale monahului. adică „lâncezeala” şi fuga de lume. ce'l rupe de copiii şi fetele lui. Din acest fel de cugetare. Nu veţi mai găsi aproape nicăieri mănăstirea în jurul tronului episcopal şi nici picior de ucenic în palatele arhiereşti. dispreţuirea înţelepciunii latineşti: „minte sănătoasă în corp sănătos”. în felul arătat. aziluri de bătrâni. Calcă. Nici nu înţelege de ce monahul fuge de lume. prin urmare. că îndreptăţirea vieţii lăuntrice a monahilor a trecut odată cu vremea cea dintâi a Bisericii. Lucrarea practică se vede. Dimpotrivă. Pentru că episcopul nu-i episcopul călugărilor. Iunie 2012 16 . se fereşte de apropierea oamenilor. nevoia unei ucenicii monastice. totuşi. nu dă intâietate neprihănirii vieţii şi nici nu vrea să audă măcar de însingurare. el nemaiavând pe cine să asculte. în aşezăminte spitaliceşti sau orfelinate.

Iar în această stare fiind. Adesea ei nu sunt conştienţi de pericolul care se degajă de la tot soiul de parapsihologi. care este mai rea decât moartea trupească. care conţin sfaturi şi instrucţiuni facile despre cum să faci vrăji. inclusiv dintre cei care reprezintă sectele sinucigaşe precum mormonii sau secta „Aum Shinri Kyo”. 28). fără ajutorul lui Dumnezeu. 17 Nr. Pe lângă existenţa sectelor. radioul şi televiziunea sunt implicate în coruperea morală. Este de asemenea binecunoscut faptul că ori de câte ori este nevoie. care îi ţine bine în strânsoarea lui? La urma urmei. tot soiul de duhuri satanice s-au năpustit asupra sufletelor noastre. de droguri şi a pornografiei. penticostalilor. martori oculari şi specialişti în percepţie extrasenzorială (adică cei care cunosc de fapt despre ce este vorba aici) au confirmat că experimentele nemaiauzite asupra sufletului omului. în vreme ce devastarea sufletului copiilor se petrece în şcoli. Puterile întunericului îl vânează mai întâi prin arme indirecte: este de ajuns să-i suprime voinţa. Şi pentru aceasta se folosesc de manipularea prin cuvinte sofisticate. care stă în aşteptarea unui suflet de om. unde programele includ adesea şedinţe de hipnoză (adică de influenţare magică) conduse de hipnotişti-magicieni celebri. cunoscută în literatura ascetică sub denumirea de „moartea cea dintâi”. Orice faptă rea sau înşelăciune a devenit accesibilă celui ce va alege să o comită. chipurile pentru ca studenţii să-şi poată practica limba engleză. de aproapele său şi de sine însuşi. Telespectatorii nici nu bănuiesc că li se întinde o capcană drăcească în timpul vizionării acestor programe. Pretutindeni pândeşte o primejdie de moarte. Iunie 2012 . La îndemâna tuturor stau. liceele şi universităţile angajează sectari. 36. şi mai ales nici în viaţa cea veşnică! Desigur. În lumea pustiită de astăzi se lucrează conştient împotriva omului din frageda sa copilărie: presa. „vindecători” sau TRADIŢIA ORTODOXĂ „Ci să vă temeţi mai vârtos de Cela ce poate să piarză şi trupul şi sufletul în gheenă” (Matei 10. a răpitorilor de aproape. a comercianţilor de arme. să-i adoarmă conştiinţa (care este de fapt glasul lui Dumnezeu). oamenii sunt expuşi unor psihogeneratori care manipulează psihicul unor populaţii foarte numeroase. care este temeiul vieţii noastre pe pământ. Dincolo de pătrunderea în unele şcoli a ideologiei „New Age” prin meditaţii oculte destul de îngrijorătoare.Atacul puterilor întunericului asupra lumii ortodoxe Cea mai mare parte a lumii ortodoxe a fost invadată de puterile drăceşti. de psihoză ori alte tehnici de vrăjitorie. „cum să le ţii la distanţă”. presa ne asaltează cu tot felul de drăcisme. Lumea duhurilor îşi are propriile sale legi stricte. ci şi îndrumare practice de magie neagră. Nu întotdeauna omul este pus să aleagă direct între a se vinde diavolului sau a rămâne în turma lui Hristos. cum să distrugi sau să omori pe cineva. Însă mulţi dintre naivii care pun în practică sfaturile din cărţile de magie neagră. câţi asemenea oameni au reuşit de fapt să scape din ghearele vrăjmaşului. o pocăinţă sinceră însoţită de o întoarcere imediată în sânul Bisericii şi rugăciunea pentru iertarea păcatelor poate mântui un suflet căzut. făcându-se părtaşi la făptuirea acestor vrăjitorii. dar în realitate. teoretic. încât se osândesc şi se omoară în primul rând pe ei înşişi… la osânda veşnică şi întunericul de nepătruns. el va începe să înţeleagă libertatea prin manifestarea ei negativă (anume că totul este permis!) şi va fi neputincios să înţeleagă deosebirea dintre stânga şi dreapta. Chiar fără voia noastră. nu doar cărţi oculte şi ezoterice. bietele victime ale atacurilor întunecate nici nu-şi dau seama că. dintre bine şi rău. care sunt interzise în alte ţări. Moartea veşnică a sufletului şi chinul cel fără de sfârşit este ceea ce-l aşteaptă pe cel care face pact cu diavolul. fără nici un gând despre mântuire. vrând să îl dea în ghearele morţii sufleteşti. la fiecare colţ de stradă. iar baptiştilor. devenind astfel aplecat către rău şi va participa la el vrând-nevrând. Se luptă cu toţii să-l târască pe om departe de Dumnezeu. nu-l vor mai putea ispăşi vreodată nici aici. mormonilor le este îngăduit să lucreze în şcoli. Se dezlănţuie un război duhovnicesc ca niciodată. Astfel. De exemplu. iehoviştilor şi altor misionari rătăciţi – pentru predicarea „religiei”… Manipulare mentală Aproape întreaga lume dimprejurul omului. Într-o lume tot mai depărtată de Dumnezeu şi străină de Biserică. să-l facă să-şi piardă liberul arbitru şi să devină Pactul cu diavolul Ecumenismul – Calea către pierzare (XV) iIiIiI în acest fel un zombi. s-a mobilizat pentru a purta război împotriva sufletului său. asupra psihicului său. să-l transforme într-un consumator neînsufleţit de „cultură de masă”. şi în special mass-media. aceasta presupune un anume fel de luptă duhovnicească de care nu sunt mulţi în stare în zilele noastre. sunt transmise cu deosebire la televizor. este partea celor ce trăiesc fără Dumnezeu în sufletul lor. ei săvârşesc cel mai mare păcat de moarte pe care. Moartea duhovnicească din viaţa omului. nici măcar nu ştiu că ei comit fapte atât de rele.

numărul acestora ajunsese deja la aproximativ 100. încât nici nu mai putea vorbi. dacă acolo îl poate găsi pe părintele Glicherie. Astfel. adică de hipnotizare a oamenilor (în Rusia. unde-şi are tentaculele. care a primit sprijin oficial din partea patriarhiei Moscovei.„hipnotişti”. este să deblocheze anumite „rezerve de potenţial” din om. şi am să vă povestesc pe scurt cele petrecute şi văzute în satul nostru. Iunie 2012 18 . în 1994. Ce sunt aceste „rezerve” ascunse de potenţial şi de ce ar trebui ele „deblocate”? În Rusia se ştie că IIRPU. Toţi oamenii au rămas uitându-se la ea. femeia i-a căzut în faţă cu plecăciune şi a început să povestească cu glas mare. 36. el şi încă doi călugări s-au sfătuit să iasă din mănăstire şi să plece unde vor vedea cu ochii. a fost un tânăr care s-a dus la Mănăstirea Neamţ şi s-a făcut călugăr. necreştinească” (Sf. Cu alte cuvinte. de la Sfântul Ioan de Kronstadt. s-au deschis renumite instituţii precum IIRPU (Institutul Internaţional de Rezerve de Potenţial Uman) care jonglează dubios cu potenţialul uman. a mai slujit Domnului vreo câţiva ani în schimă. dar acum sunt purtaţi de ea… Nenorocirea este că această ştiinţă pătrunde în viaţa noastră sub acoperirea unui pretins mare beneficiu pentru omenire…” În decursul ultimelor decenii. s-au referit invariabil la hipnoză ca la „o forţă diabolică. deghizate în „lupta împotriva alcoolismului”. Mai grav este faptul că în acest cerc al elitelor negre sunt atrase chiar şi feţe bisericeşti. Au întrebat-o oamenii care lucrau acolo ce a păţit. cu un glas stins. avem de-a face aici cu o manifestare a potenţialurilor ascunse. ale omului.Schimbarea la Faţă Slătioara. Potrivit celor care-i fac reclamă. şi ca să fim mai exacţi – magia şi vrăjitoria. şi-au făcut bagajul să iasă. într-un limbaj mai simplu. este situat în Sankt Petersburg şi conduce sesiuni de condiţionare hipnotică a oamenilor nu doar în cele 50 de oraşe din Rusia. Bătrânul Nectarie a descris-o cu nişte cuvinte care sunt deosebit de relevante astăzi: „Hipnoza este ceva teribil. după cum reiese şi din denumirea sa. ceea ce Domnul i-a ascuns omului în mod providenţial. iIiIiIiIiIiI Tot bunicul i-a povestit tatei cum că într-o zi a venit la mănăstire o femeie care plângea fără mângâiere. în vampirism. de pildă. Stareţii de la Optina. Cândva oamenii se temeau de asemenea faptă şi se fereau de ea. atunci se uită faptul că „decodificarea” este o adevărată bagatelizare a Darului divin”. Principalul ţel al IIRPU. După ce s-a schimbat calendarul. după cum în Sankt Petersburg. este vorba de o pătrundere în domeniul interzis al iraţionalului şi haoticului. protoiereul Vasili Lesniak a participat personal la şedinţele de codificare. De la noi din sat. a fumatului şi a înclinaţiilor rele. această metodă „poate fi folosită în orice condiţii şi are o mare putere” de a condiţiona până la opt sute de oameni de-a lungul unei şedinţe de trei ore. Varsanufie).a zis ea către Sfântul – eu sunt din judeţul Iaşi. istorisite de cei ce l-au cunoscut (VIII) Mărturii din vremuri de prigoană Sfântul Ierarh Glicherie . Dar după ce şi-a dat seama că nu-i bine. Cel din Câmpuri avea o icoană mare cu Maica Domnului şi altele mai mici cu Domnul şi cu alţi sfinţi. Într-o noapte. din cuvintele Părinţilor Bisericii. că ziua se temeau. adică oculte.000). care practică percepţia extrasenzorială şi iIiIiI „metode netradiţionale de vindecare”. numai să nu mai stea în acea rătăcire. Atunci părintele David a luat-o şi a dus-o puţin mai către biserică şi i l-a arătat pe Sfântul care venea cu un braţ de şipci. Dacă lucrurile stau aşa. Cunoaştem din Sfintele Scripturi. mulţumită protecţiei de care beneficiază din partea unor ierarhi cârmuitori şi „călăuzitori spirituali”. „Părinte. Aflându-l. . ci şi în alte ţări. care se implică deseori în furtul energiei vitale a oamenilor sau. din satul Câmpuri. institutul IIRPU. cât de vătămător şi de groaznic este acest amestec în sfera spiritului. 06/19 august 1983 Nr. în mai multe state ale lumii. iar ea i-a întrebat. A vrut TRADIŢIA ORTODOXĂ Minunea cu cei trei călugări Minuni şi întâmplări din viaţa Sfântului Glicherie. i s-a oferit şansa de a conduce şedinţe de „codificare” a maselor. Prin intermediul hipnozei. de la episcopul Ignatie Briancianinov şi de la Teofan Zăvorâtul.

. Au mers ei mai multe nopţi (că ziua se temeau să nu îi vadă cineva). A rămas doar un stâlp unde era pusă. la capătul satului. După ce au mai stat de vorbă şi i-a ospătat. Căsuţa a ars toată. până şi primarul ucigaş. făgăduind că vor lucra a doua zi toată tarlaua fără nici o plată. Ceilalţi doi au luat cărţi. Din şase în şase luni însă. Munceau la câmp şi-şi câştigau pâinea. împreună cu brigadierul CAP-ului din sat. primarul trecea iar pe la ei. Unii au încercat să ia icoanele din drum. primarul i-a dus la postul de miliție şi chiar el a început a-i bate pe rând pe toţi trei.să ia cu el numai icoana cea mare şi când s-o ia din cui. S-au adunat atunci acolo aproape toţi sătenii. dar nu am putut. Aceasta visase şi ea pe fratele ei şi îl aştepta. După ce timpul s-a scurs. că venise să-i hrănească. căndeluţa aprinsă. şi nimeni nu putea să înainteze spre locul unde erau sfinţii. „După ce încă s-au mai asprit legile comuniste. Să intri acolo şi să spui părintelui Glicherie toate cele petrecute aici. fugi. până i-au lăsat leşinaţi. sora i-a lăsat pe ei în casă să locuiască. până a obosit. după care s-a făcut frig. dar mai cu seamă să poată ţine pe vechi. că voi aveţi putere. Într-o noapte. le-am sărutat. după care i-a predat miliţianului. Apoi i-au trimis acasă şi le-a dat timp de gândire trei luni de zile. dar tot nu le-am putut ridica. Nu au rămas decât oase şi scrum amestecat cu sânge.a spus femeia care îi povestea toate acestea Sfântului Glicherie. şi dacă îi vedea cumva mai întremaţi. după care am adormit. toate celelate icoane s-au aşezat singure peste cea mare. Apoi a început a povesti mai departe: „Au stat părinţii aceia în căsuţa finei mele mai mult de zece ani şi s-au rugat în linişte şi au ţinut sărbătorile pe vechi. Am mers apoi acasă la noi şi ne-am rugat mult la icoana Maicii Domnului. punându-i să culeagă pepenii în coşuri şi să-i care la căruţe. aşa cum este bine şi cum au ţinut mai înainte. Părinţii nu au mai putut ieşi afară. punându-le în vedere să se gândească serios la trecerea pe stilul nou. au venit primarul şi miliţianul la căsuţa lor şi i-a dat foc. Şi toate icoanele au ieşit la marginea drumului şi s-au aşezat la rând. Părintele care avea icoana cu Maica Domnului şi-a ridicat ochii către ea şi a zis: „Fugi. că eu am fost naşa ei” . după cum ne-au povestit ei nouă. şi au ajuns la sora sa. la TRADIŢIA ORTODOXĂ iIiIiI iIiIiI 19 Nr. căci o putere nevăzută îi împingea înapoi. iar lumea nu ştia că cei trei ţin pe vechi. aflând că au ales să rămână pe vechi. Au zăbovit prin pădure vreo două. a spus şi celorlalţi că sora lui sigur trăieşte şi să meargă cu toţi la dânsa la Câmpuri şi să stea acolo. S-a întâmplat însă într-o zi că a trecut primarul pe la căsuţa lor. Toţi se mirau. în căsuţa lor.. haine şi ceva pesmeţi şi au ieşit în pădurea de deasupra Nemţişorilor. Odată. Acolo. mă duceam eu la dânşii de îi îngrijeam” spunea femeia. Cuvioşii părinţi au ars toţi. primarul şi miliţianul i-au bătut chiar acolo. 36. trei săptămâni. încât nu a mai trăit mult şi a murit din acea bătaie. noi nu mai avem”. că erau grav bolnavi din cauza bătăii. Maica Domnului! Fugiţi. au prins-o şi pe fina la ei. Am căzut în faţa lor în genunchi şi ne-am rugat. dar nu puteau să o nimerească. După ce s-a înserat şi fiecare a plecat la casele lor – mărturisea Parascheva – m-am dus şi eu cu soţul meu să vedem ce e acolo.adăugă dânsa. dar ceilalţi doi nu s-au mai dat jos din pat aproape doi ani. însă din gură ziceau rugăciuni şi mulţumeau lui Dumnezeu că prin foc se sfârşesc şi ei. vei găsi nişte oameni care construiesc chilii la o mănăstire. sărutând icoana. cu faţa în sus. Iunie 2012 . „Pe mine mă cheamă Parascheva” . Şi deşteptându-se. într-un cui. iar călugării au zis că ei nu lucrează în acea zi. a dat îngheţul şi nu au mai putut sta. cel de la Câmpuri a visat-o pe sora lui că îi dădea o pâine. Atunci călugărul a înţeles că trebuie să le ia pe toate. îi bătea iarăşi. Sora cuviosului se ducea acum în fiecare zi să-i îngrijească. Mai ziceau sătenii că de ce stau ei aşa separaţi şi nu se duc la Mănăstirea Negreşti. Nimeni nu s-a legat de dânşii. să-i îndrume să meargă undeva. şi au bătut-o şi pe ea aşa rău. şi i-au chemat pe călugări într-o bostănărie. Am vrut şi noi să luăm icoanele din drum. a căzut bruma. că acolo sunt mai mulţi călugări. Tocmai că pe vechi era ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva. Aflând chiar din gura lor că ţin pe vechi. pentru că fratele ei era un pic mai binişor. Mulţi necredincioşi aruncau cu pietre în candelă. Sfinţilor. De acum. iar ea a venit la mine. Eu am visat că eram lângă icoanele călugărilor din drum şi Maica Domnului din icoană mi-a arătat un drum lung şi mi-a zis: mergi pe acest drum până vei ajunge la Slătioara. să nu moară de foame. dar nu au putut. Pe părinţi însă aşa i-a chinuit cu bătaie încă vreo trei ani. însă aceia erau pe nou. dar nu puteau face nimic. Au terminat şi pesmeţii şi tot plângeau şi se rugau la Maica Domnului.

Aşa am ajuns aici. iar căndeluţa încă mai ardea. cu tot cu zilele pierdute.Câmpuri. S-a dus Parascheva la femeia lui şi i-a spus. Şi aşa s-a tot întâmplat. de frica autorităţilor.. după ce şi-a citit rugăciunile de pravilă. că în felul acesta nu va mai ieşi afară. În vreme ce strângea scrumul acela. Să acoperi mormântul cu ceva curat. minune! Toate icoanele s-au desprins de pământ şi s-au făcut pachet. Odată ajuns la locul acela. a întrebat-o pe Maica Domnului din icoana cea mare. spunând către dânsa că trebuie neapărat să meargă la Câmpuri. că va păţi şi mai rău. dacă este voia ei să meargă la Slătioara. şi mergând el cu o maşină la Iaşi cu mai multe treburi.” – a încheiat femeia. numai să se ducă. care i-a povestit amănunţit toate cele întâmplate cu primarul cel răufăcător. a spus către Parascheva astfel: „Soro. În urma plecării lui. iar noaptea ieşea afară din mormânt. rana de la deget i s-a vindecat în chip minunat. iar oscioarele lor erau împrejmuite de un cordon roşu ca flacăra. unde şi acum stăteau icoanele nemişcate. spre pomenirea celor trei sfinţi mucenici şi a finei tale”. încât nu se mai cunoştea nici măcar tăietura. nu a mai ieşit nici mortul din groapă. rugând-o să meargă ea la părintele acela care a luat icoanele şi să-l întrebe pe el ce e de făcut în acest caz. Noaptea a trecut şi. Stând de vorbă cu Parascheva. cu glas omenesc de parcă ar fi vorbit cu nişte oameni. Doamne. a avut un accident şi a murit. a binecuvântat resturile din trupurile lor arse şi a ieşit în drum. acoperind mormântul mai întâi cu nişte scânduri. prin puterea Domnului şi a sfinţilor. a dat din cap şi a zis: „Du-te acasă şi spune-i femeii lui să-l îngroape cu un câine . toate întru înţelepciune le-ai făcut!” A stat apoi puţin pe gânduri. şi de scârbă şi de frică. pentru că a fost mai rău decât un câine. şi de aceea nici pământul nu îl primeşte. precum şi din ruşine faţă de oameni. femeia a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfinţilor care au ars acolo. dar să nu îi spună ce fel de leac este acela. iar de durere urla ca un câine. au pornit la drum. s-a petrecut o altă înfricoşătoare minune: ziua îl îngropau. întrebând iarăşi unde e părintele Glicherie. că într-o dimineaţă s-au trezit cu Parascheva iar la mănăstire. după care au mers la locuinţa Paraschevei.cu cel mai rău câine care se va găsi în sat. că Domnul îl va bate pentru ce a făcut călugărilor. ca să nu calce nimeni pe acolo. Se gândea la ce va avea de făcut cu sfintele moaşte. ea a mers. s-a dus iar la Parascheva şi s-a jeluit ei. I-a văzut arşi. Femeia lui TRADIŢIA ORTODOXĂ a auzit că Parascheva a tămăduit mulţi bolnavi cu scrumul din sfinţii arşi şi a rugat-o să vină şi la soţul ei să-l ungă la picior. cu tot cu sicriu. S-a întors la locul unde au ars călugării şi a strâns grămadă şi cenuşa amestecată cu sânge. ea i le va plăti înzecit. piciorul i s-a înnegrit. A doua zi spre seară. la rădăcina unui copac. A mers chiar la locul unde cei trei cuvioşi pătimiseră pentru adevărata credinţă. Femeia lui se săturase de urletele lui. spre seară. S-a închinat la ele şi. pomenindu-i pe fiecare după numele lor de călugărie. după rânduiala prohodului monahilor. vreme de trei luni. mare i-a fost mirarea părintelui Glicherie când a văzut casa arsă şi stâlpul rămas întreg. Nu a trecut mult timp. După aceste rugăminţi. vreme de patruzeci de zile. iar după o lună de zile. Sfântul abia ce fusese eliberat din puşcărie. Lumea era îngrozită de putoarea care era în cimitir şi nici că s-a mai dus cineva ca să-l îngroape. iar soţul tău să facă un gărduţ împrejurul acelui loc. Şi. A urlat aşa. Mergeau numai noaptea. A fost la spital. i-au pus piciorul în ghips. Femeia lui însă. Femeia era îngrozită. 36. Iunie 2012 20 . că tot ce va cheltui pe drum. şi iarăşi a putut merge. fiindcă omul ei este tot la fel de hulitor împotriva lui Dumnezeu şi a celor de pe vechi. că primarul nu a încetat a-i prigoni pe cei ce ţineau credinţa adevărată. din care ungea mereu pe cei bolnavi şi se tămăduiau. iar cuvintele ei au fost curmate de un oftat adânc al părintelui Glicherie. dar îi spunea să rabde. zi şi noapte. la lumina unei lumânări. în loc să îi treacă. părintele Glicherie a luat raniţa în care avea icoanele şi s-a întors spre Slătioara. dar de data aceasta nu mai plângea. la locul faptei. fără a se linişti nicidecum. Candela din stâlpul de lemn să o aduci în casa voastră şi să o păstraţi aprinsă în toată vremea. Adormirea Sfântului Ierarh Glicherie iIiIiIiIiIiI Nr. Sfântul şi-a făcut semnul crucii şi a zis: „Minunate sunt lucrurile Tale. însă i s-a făcut milă de femeia lui. Părintele Glicherie le-a luat atunci şi le-a pus cu grijă în raniţa lui. Era noaptea târziu şi. Însă în zadar. Nu după mult timp. Aici. ci să se întoarcă şi să fie viu. cu toată durerea. După ce l-au îngropat. Parascheva se temea de acest om necredincios. Parascheva s-a tăiat adânc cu cuţitul la un deget şi de durere nu a putut dormi toată noaptea. că Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului. După ce s-a ridicat. şi astfel a mers şi l-a uns la picior şi s-a tămăduit. Parascheva a mers iar la Slătioara. Ne povestea bunicul. apoi a luat scrum amestecat cu sânge şi l-a pus într-o cutie. Dacă a văzut acestea. părintele Glicherie a îngenuncheat şi a citit în taină rugăciunile de dezlegare. mergi şi ia oasele mucenicilor lui Hristos şi le îngroapă în spatele livezii. părintele Nectarie. care plângea şi o ruga din tot sufletul. a strâns osemintele călugărilor într-un sac de pânză albă şi le-a îngropat. După întreaga relatare a Paraschevei.. s-a întâmplat că primarul acela a căzut şi şi-a rupt un picior. o. şi făcând aşa.

pentru a se ruga cu lacrimi Maicii Domnului. Foarte multe pagini de istorie sunt legate de această icoană. pe când era grav bolnav. Cu ajutorul altor credincioşi. Rusia a fost devastată de către tătari. El a fost auzit de sătenii aflaţi cu vitele la păscut prin acele locuri.Hristos Emanuil. iIiIiI În anul 1597. până la mutarea sa în ceata sfinţilor. a ţâşnit un izvor de apă limpede. Imediat. ele s-au alipit în chip minunat. Ca tip iconografic. ce a început numaidecât să curgă la vale. unde a aşezat. Din locul în care icoana a fost ridicată. fiind întâmpinată de o mulţime de credincioşi. 13). eliberându-l. cinstirea icoanei Maicii Domnului din Kursk a crescut. Toate ferestrele au fost spulberate şi totuşi. Iunie 2012 . tătarii au invadat din nou zona. Baldachinul aurit care adăpostea icoana a fost distrus. cântând Acatistul şi Paraclisul cu glas tare. Odată cu trecerea timpului. cu mâinile ridicate către cer. şi vei chema numele lui Emanuil” (Isaia 7. icoana a rămas neatinsă. Plin de uimire. părintele a început să caute icoana şi. şi aşa va rămâne. Deşi se afla în mâinile necredincioşilor barbari. explozia a avut loc abia după ce credincioşii au plecat de la biserică. Într-o după-amiază de septembrie a anului 1295. ea se încadrează în tiparul icoanelor Maicii Domnului numită a Semnului.Că Darul lui Dumnezeu este prezent în lumea din jurul nostru este limpede pentru toţi credincioşii. ei au crezut că de vină sunt vrăjile făcute de preotul care slujea în acel loc şi au tăiat icoana pe din două. pentru a omorî cât mai mulţi oameni. care l-au recunoscut şi au plătit tătarilor preţul cerut. trecând de-a dreptul printr-un perete exterior. încercând să dea foc paraclisului ce Maica Domnului „a Semnului” („Znamenie”) din Kursk Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (XI) adăpostea icoana. Pentru că nu au reuşit. o dragoste şi o cinstire fără margini faţă de Preacurata Sa Maică. şi icoana pe care o aflase în chip minunat. Sticla ce o acoperea nu a fost TRADIŢIA ORTODOXĂ iIiIiI 21 Nr. În 1898. la rădăcina unui copac. Ei au vrut să detoneze bomba în timpul slujbei de priveghere. Un semn deosebit al iubirii lui Dumnezeu faţă de zidirea Sa a avut loc prin minunata arătare a icoanei din Kursk a Maicii Sale. în pădure. călugării îngrijoraţi au alergat la biserică şi au fost îngroziţi la vederea stricăciunilor făcute. Treziţi din somn de zgomotul înspăimântător. Preotul a fost luat în robie. preotul nu şi-a pierdut nădejdea în ajutorul grabnic al Maicii Domnului. O uşă din fier masiv turnat a fost smulsă din balamale şi aruncată în afară. Mijlocirile sfinţilor. icoana a fost adusă cu multă cinste la Moscova. revoluţionarii atei au încercat să distrugă icoana prin plasarea unei bombe uriaşe în catedrala în care era păstrată. 8 septembrie. le-a găsit după multe rugăciuni şi lacrimi. 36. o ferecătură din aur de mult preţ. Cu toate acestea. la vârsta de nouă ani. Când vestea despre această minune s-a răspândit. Icoana ne-o zugrăveşte pe Preacurata Fecioară stând la rugăciune. Oraşul Kursk. fiind opriţi de puterea Maicii Domnului. care pregătiseră. umplând de uimire şi de bucurie inimile credincioşilor din Kursk. mulţi oameni au venit într-acel loc. În anul 1385. dar mai ales cele ale Maicii Domnului. vânătorul a ridicat pe acel loc un mic paraclis. un om aflat la vânătoare a zărit o icoană aşezată cu faţa în jos. Cazacii au fost binecuvântaţi cu ea în anul 1676 şi tot ea a fost cea înaintea căreia s-a rugat Sfântul Serafim de Sarov. spunându-i toate durerile şi nevoile lor. Fecioara în pântece va lua şi va naşte Fiu. spre marea sa bucurie. secerând fără milă vieţi omeneşti. aflat la 450 km sud de Moscova. purtând în pântece pe Pruncul cel Dumnezeiesc . păstrând. a devenit un morman de ruine fumegânde. Sensul teologic al numelui icoanei este acela al „semnului” din proorocia Isaiei: „Pentru aceasta Însuşi Domnul va da vouă semn: iată. foarte răspândită şi cunoscută în Rusia încă din vechime. pe cheltuiala lor. iar bisericuţa a fost arsă. Punând cele două bucăţi laolaltă. Micuţul Prohor a făgăduit atunci că îşi va afierosi viaţa lui Hristos. Icoana şi-a apărat oraşul adoptiv de invaziile polonezilor din anul 1612. Mulţi din cei ce pătimeau de boli trupeşti ori sufleteşti se tămăduiau bând apă din izvor şi rugându-se înaintea icoanei. până ce va fi lumea. au fost simţite dintotdeauna în viaţa oamenilor. în ciuda acestui fapt. cu multă cinste. fiind poate cea mai cunoscută reprezentare a Maicii Domnului. el a ridicat-o şi a văzut că pe bucata de lemn era zugrăvit chipul Maicii Domnului „a Semnului”. iar treptele de marmură care duceau până la el au fost zdrobite. ce s-a săvârşit cu mai mult de 700 de ani în urmă în Rusia. La sfârşitul secolului al treisprezecelea. căreia se ruga ziua şi noaptea. Această minune s-a petrecut chiar în ziua de prăznuire a Naşterii Maicii Domnului. după cea numită Vladimirskaya. iar pe cealaltă au ascuns-o departe. care au semănat moarte şi pustiire. O parte au aruncat-o în tufişurile din apropiere.

cât şi în faptele lor cele acoperite de dragoste. Maica şi mijlocitoarea tuturor ortodocşilor. Frica. când milioane de oameni. Sfântul Ierarh Ioan Maximovici. „Nu te teme turmă mică. care ne este dată nouă prin milostivirea lui Dumnezeu. După o vreme. Frica în faţa greutăţilor vieţii iIiIiIiIiIiI Curajul şi frica sunt trăiri fireşti ale inimii omului. pentru că aceasta este o ispită. faţă de care avea mare evlavie. dar în aceste vremuri. când a fost pusă în Biserica Sfânta Treime din Belgrad. şi cu piatră pucioasă. ce doreau să necinstească icoana. Atâta vreme cât omul împlineşte în viaţa lui poruncile lui Dumnezeu şi urmează sfinţilor. a adormit somnul vieţii veşnice rugându-se Maicii Domnului chiar înaintea acestei icoane. icoana este cunoscută peste tot în lume. „Iar celor fricoşi. Când frica şi curajul apar în urma unor patimi precum deznădejdea sau mândria. care este un izvor de har plin de minuni. sfânt al zilelor noastre şi mare făcător de minuni. care nu se învechesc. şi necredincioşi. unde a rămas timp de cinci ani. 8). După al doilea război mondial. nu se cade a se înfricoşa în faţa ispitelor şi greutăţilor ridicate de oamenii cei necredincioşi. fără ferecătură. ea a fost luată înapoi în America. lumeşti şi trupeşti. în New York. tocmai în îndepărtata Americă. Astăzi. ce avea să înfricoşeze o lume întreagă amploarea persecuţiilor asupra Ortodoxiei din Rusia. 36. comoară neîmpuţinată în Ceruri. atunci când frica şi curajul apar din dragostea de Dumnezeu (frica de a păcătui) şi din încrederea în ajutorul Lui (curajul şi nădejdea). Icoana Maicii Domnului din Kursk originală. icoana i-a însoţit în exil. Iunie 2012 22 . dar nici în astfel de situaţii nu trebuie să ne lăsăm prinşi de deznădejde. Domnul a risipit sfaturile celor potrivnici. „Să nu râvnească inima ta la cei păcătoşi. acolo va fi şi inima voastră” (Luca 12. În unele situaţii. tari şi necredincioşi ai lumii nu este întemeiată. o încercare îngăduită de Domnul pentru a ne face Nr. nimeni nu a fost rănit în acea noapte. necredinţa şi lipsa de curaj în a înfrunta toate greutăţile vieţii sunt semn al lipsei de credinţă. arătându-se a fi făcătoare de minuni. Creştinul nu trebuie şi nu are voie să se teamă în faţa greutăţilor lumii în care trăieşte. şi daţi milostenie. primind ajutor şi mângâiere pe măsura credinţei şi a dragostei lor. de abandonare. care este moartea cea a doua” (Apocalipsa 21. Că unde este comoara voastră. că bine a voit Tatăl vostru să vă dea vouă Împărăţia. însă nefiresc este să te laşi TRADIŢIA ORTODOXĂ iIiIiI doborât de acestea. decât vistierie mare şi tulburare (multă)” (Pilde 15. şi spurcaţi. din care foarte mulţi slujitori şi monahi. prin darul facerii de minuni. şi închinători de idoli. şi fermecători. ele sunt rele. sunt mulţi cei pe care îi încearcă un sentiment de singurătate. spre mângâierea turmei ortodoxe răspândită în toată Europa apuseană şi obosită de grelele încercări ale războiului. care a rămas neatinsă în urma multor bombardamente asupra oraşului. Nici frica omului creştin în faţa „puterii” şi a mulţimii celor bogaţi. Este firesc să observăm greutăţile lumii în care trăim. „Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu. Multă cinstire trebuie să arătăm acestei icoane. unde furul nu se apropie. partea lor în iezerul cel ce arde cu foc. sentimentele de frică sunt urmări ale unor alte trăiri sufleteşti. transformând-o în scrum şi iată cum aceasta s-a proslăvit încă o dată. au fost ucişi. nici molia o strică. 16). După Revoluţia bolşevică din 1917. Mai mult încă. icoana a fost luată în Germania. 17). şi păcătoşi. deznădejdea. ci totdeauna să rămână la frica de Domnul” (Pilde 23. 31-34). fiind mutată la Catedrala Maicii Domnului de la sediul Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Graniţelor. ele sunt bune şi ziditoare.nici măcar zgâriată. atât în învăţătura lor cea dreaptă. pe acei ruşi ortodocşi care au fugit din calea tăvălugului comunist. căci Dumnezeu este Domnul celor drepţi şi Judecător înfricoşător al nedreptăţii. prin Maica Domnului nostru. şi ucigaşi. însă însuşirea lor bună sau rea este dată de pricinile ce stau la baza lor. Vindeţi avuţiile voastre. milioane de oameni s-au rugat înaintea ei. Icoana a fost dusă din loc în loc până în 1927. nădejde şi dragoste de Dumnezeu. şi tuturor celor mincinoşi. faceţi-vă vouă pungi. Ei simt că Dumnezeu şi-a întors faţa Sa de la ei. şi curvari. Serbia. De şapte veacuri şi mai bine.

de smerenie. astfel încât să avem curajul de a cere de la El ajutor? Cum putem „pretinde” noi ceva de la El? Cum altfel. Sfântul Cuvios Antonie Cel Mare care a vieţuit în pustiul Egiptului. glas preadulce care ne cheamă la El. că auzim glasul Lui înlăuntrul nostru. „Doamne. căci mila Domnului este atât de mare. numai să o cerem. la rugăciune. s-a ridicat pentru a face metanii în faţa icoanelor din chilia sa. dacă nu la pocăinţă. care a vieţuit în secolul trecut. vor alerga la El. dacă avem sau nu o asemenea hotărâre tare pentru a cere ajutorul de la Însuşi Cel ce. îmbrăcaţi în haina subţire. căci „frică nu este întru dragoste. în cuvântul Lui. 10). spunea: „am văzut toate cursele vrăjmaşului întinse pe pământ şi suspinând am zis: oare cine poate să le treacă pe acestea? Şi am auzit glas zicându-mi: smerenia”. încât poate să şteargă toate păcatele noastre. însă. că frica pedeapsă are. smerită. Această frică de Dumnezeu nu este însă teamă şi sperietură. Cuviosul vede că toată chilia sa este plină de draci. 11. Ce înseamnă această cerere a ajutorului de la Dumnezeu? Înseamnă începutul înţelepciunii. de fiecare dintre noi. ne vine în sprijin o altă întâmplare: străduindu-se el. Atunci. Şi a primit acest răspuns în sufletul său: „Cei mândri suferă pururea din pricina dracilor”. „Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu” (Pilde 9. să afle calea de a învinge ispita şi de a se ruga curat. înseamnă de fapt lepădarea hainei groase a mândriei şi exersarea unui nou început. învaţă-mă ce să fac ca sufletul meu să ajungă smerit”. avem două mărturii de mare preţ pentru a înţelege ce se întâmplă azi în sufletele creştinilor: Cu aproape 1800 de ani în urmă. Învaţă-mă ce să fac ca să nu mă mai tulbure”. pentru ca să învie mai apoi pentru a ne fi nouă pildă pentru viaţa la care trebuie să năzuim. decât prin realizarea greutăţii ispitelor prin care trecem şi totodată păcătoşenia noastră (de care nu putem scăpa decât cu ajutorul Lui). deci noi ne plecăm înaintea Celui ce S-a făcut mai mic decât noi. Astfel. şi Eu vă voi odihni pre voi” (Mt. iar cela ce se teme. de smerenie şi de o luptă continuă împotriva poftelor lumeşti. Frica trebuie să o avem numai faţă de Dumnezeu. cea care ne dă atâta frică? De unde starea aceasta de singurătate. pentru că nu putem. Iunie 2012 . iar în acel moment a văzut între el şi icoanele din faţa sa umbra uriaşă a unui diavol care aştepta să i se închine lui. Este vorba. Din viaţa Cuviosului Siluan Athonitul. cu inima îndurerată se aşeză înapoi şi spuse următoarea rugăciune: „Doamne. pe „toţi cei osteniţi şi însărcinaţi”! Să nu stăm.mai iscusiţi în lupta pe care o avem de dus pentru mântuire. dacă nu din starea de păcat pe care o iubim mai mult decât pe aceea de a fi în braţele Sale părinteşti? Iată. de deznădejde. nu avem unde evada. a Duhului Sfânt. uşoară. 28)? Şi cum putem avea nădejde. „A ne ţine mintea în iad” presupune a fi realişti. adică faţă de Acela pe care Îl putem pierde cu păcatele noastre. ci să alergăm degrabă. 36. Tu vezi că încerc să mă rog Ţie cu minte curată. nu este deplin întru dragoste” (I Ioan 4. plecarea cugetului nostru în faţa lui Dumnezeu. astfel. nu avem unde fugi de aici. Cine suntem noi în faţa Lui Hristos-Dumnezeu. ci noi înşine l-am făcut. „Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului). Dar. 27). a luat asupră-Şi păcatele noastre primind moartea pe cruce. 18). într-una din nopţi. înseamnă începutul smereniei. precum este o „soluţie”. iar anii celor fără de lege sunt puţini” (Pilde 10. Ce au în comun cele două descoperiri primite de cei doi sfinţi de mai sus? Toţi cei care se luptă cu ispitele şi vor să scape de ele ştiind în inima lor că fără Dumnezeu e imposibil să facă asta. iarăşi. tuturor deznădejdilor noastre se oferă soluţia nădejdii în puterea Lui Dumnezeu. Iar aceasta nu înseamnă că suntem pierduţi. uitându-se în jur. dacă nu din depărtarea noastră de Dumnezeu. pe care şi noi îl ştim şi îl auzim mereu: „Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!” Nu Dumnezeu a făcut iadul. la nădejdea pe care o avem în puterea Lui. cu care ne cheamă la El: „Veniţi către Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi. Dumnezeu-Om fiind. ci dragostea cea desăvârşit scoate afară pre frică. a nu încerca să scăpăm altundeva. dar diavolii mă împiedică. ea ţine de fiecare persoană. căci plecăm genunchii în faţa Celui ce S-a dat pe Sine pentru răscumpărarea noastră. de disperare. să nu TRADIŢIA ORTODOXĂ 23 Nr. de abandonare. în inima sa. Şi din nou. Până la iubirea deplină faţă de Dumnezeu însă este nevoie de multă osteneală. tuturor supărărilor noastre. la vederea păcatului propriu? Plecarea genunchilor noştri. Îl recunoaştem ca Domn şi Dumnezeu pe Acela Care S-a făcut tuturor toate şi la ce duce aceasta. În scrierile patristice. care ne poate scoate din orice greutate. a zis Siluan. decât întorcându-ne. În completarea îndemnului „Ţine-ţi mintea-n iad” vine soluţia. din orice „iad” pe care ni l-am făcut. a primit acest răspuns de la Dumnezeu. izbăvirea: „şi nu deznădăjdui” – ceea ce înseamnă să avem nădejde.

întru numele Domnului. Tratează oarecum un organ. Absenţa virtuţilor noastre duhovniceşti duce la îmbolnăvirea sufletului. care ierta păcatele înainte de a vindeca pe cei bolnavi. iar apoi trupul se vindeca aproape de la sine. 29-30). aşa cum făceau moşii şi Nr. 13. Orice medic ştie că. Mântuitorul i-a mustrat. iar nu în a noastră. este un întreg proces tehnologic. în care sunt implicate multe substanţe chimice toxice sau cancerigene. şampoane şi alte feluri de loţiuni? Ce mai rămâne natural în aceste produse? De la colectarea plantelor din natură până la obţinerea produsului final. unde trebuie să acţionăm? Putem acţiona asupra trupului bombardându-l cu tot felul de medicamente. Sfatul săracului l-aţi ruşinat. nu să o vindece. apoi tămăduite organele afectate. 36. de cele ce ne stau nouă în putere. 40). dar îmbolnăveşte altele. Să nu ne lăsăm împinşi spre deznădejde de cei ce nu cred în Dumnezeu şi nici de cei ce nu îşi pun nădejdea în El. 11. Dumnezeu. 4. iIiIiIiIiIiI Cuvântul medicament îşi are originea în limba latină (medicamentam) şi prin el se înţelege o substanţă naturală sau de sinteză. 29-30). ameliorarea sau prevenirea unor boli. şi îl va ridica pre dânsul Domnul. fără tămăduirea sufletului. zicând: „Ce sunteţi aşa fricoşi? Cum n-aveţi credinţă?” (Mc. 5-6). dacă îmbolnăvirea trupului este cauza îmbolnăvirii sufletului. prin răbdarea suferinţei. care oricum este scurt! Să-L ascultăm şi să-L urmăm când ne spune: „Luaţi jugul meu preste voi. care se întrec în „performanţe”şi „ingeniozitate”. unguente. Tehnici medicale şi medicamente care ne grăbesc moartea Azi au apărut tot felul de tehnici medicale. Sfântul Luca al Crimeii tămăduiau în primul rând sufletul. TRADIŢIA ORTODOXĂ Cauzele bolilor Boala şi ucigaşii tăcuţi Sfântul Apostol Pavel ne învaţă ce să facem: „Este bolnav cineva între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru dânsul. judecată luişi mănâncă şi bea. că sunt blând şi smerit cu inima. deoarece cauza îmbolnăvirii era păcatul. Multora li se pare de necrezut că trupul poate suferi şi el din pricina îmbolnăvirii sufletului. cu două scopuri: ca prilej de întoarcere la pocăinţă pentru cei păcătoşi. se vor ierta lui” (Iacov 5. Pentru acesta între voi mulţi sunt neputincioşi şi bolnavi. şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Naturale sunt doar produsele pe care le culegem singuri din natură şi nu le mai modificăm chimic. se îmbolnăveşte şi el când sufletul e bolnav. Dar în această chestiune vine să facă lumină Sfântul Apostol Pavel. dar nu facem decât să mascăm boala sufletului. pe mare fiind. Dacă cercetăm vieţile sfinţilor. dacă Dumnezeu este exclus total din calculele lor? Se vorbeşte foarte mult azi de medicina naturistă. Care este bunătatea însăşi. Adepţii acestui tip de medicină ne pun la dispoziţie o serie de medicamente aşa-zis „naturiste”. nesocotind Trupul Domnului. Ei urmau exemplul Mântuitorului. unde nu era frică. pentru o stare bună de sănătate. Dar pentru că trupul este în strânsă legătură cu sufletul.pierdem timpul. Cauzele bolii sunt nenumărate. a plămădit o lume bună. Răul poate fi definit ca o absenţă a binelui. prin marea milostivire a lui Dumnezeu. care se va înteţi tot mai mult. Pantelimon şi Ermolae. Iunie 2012 24 . El ne spune că „cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie. Când ucenicii s-au speriat de furtună. Şi. şi vă învăţaţi de la Mine. şi dorm (mor) mulţi” (I Corinteni 11. Sfântul Apostol ştie că vindecarea trupului nu este deplină. Tocmai din această pricină. Şi rugăciunea credinţei va mântui pre cel bolnav. şi de va fi făcut păcate. nu putem privi boala trimisă de Dumnezeu ca pe ceva rău. Chir şi Ioan. căci este scris: „Acolo s-au temut de frică. nu cum ar trebui . 1415). adică artificială (de cele mai multe ori). iar Domnul nădejdea lui este” (Ps. observăm că doctorii fără de arginţi şi iubitori de Dumnezeu Sfinţii Cosma şi Damian. că Domnul este în neamul drepţilor. Boala ne este trimisă. Sfântul Trifon. ori ca o pricină de mântuire pentru cei virtuoşi. Cum i-ar putea interesa. Unde este naturalul? Totul este comercial. dar cele mai multe nu fac decât să ascundă boala. ungându-l pre dânsul cu untdelemn. vedem doar boala exterioară şi o privim ca pe un fapt în sine. trebuie eliminate mai întâi cauzele bolii. Au unele reuşite (tot cu îngăduinţa lui Dumnezeu). Prea puţin îi interesează pe medicii noii-ere acest lucru. şi sarcina Mea uşoară” (Mt. Că jugul Meu este bun. care este folosită pentru vindecarea. dar foarte puţini dintre noi cunoaştem faptul că ele pot fi trupeşti sau sufleteşti.ca pe un efect secundar al îmbolnăvirii sufletului. Nu se cade a ne fi frică de cele ce stau în puterea lui Dumnezeu. Nu mai vorbim de faptul că sufletul rămâne tot suferind. dacă le găsim sub formă de comprimate. Cât de naturale pot fi aceste produse. Să ne fie frică numai de cele pe care le putem greşi noi. Pentru că trupul e pentru noi mult mai palpabil decât sufletul.

Ambele se vând la liber în farmaciile româneşti. Din această piaţă. poate fi mortală. Sprayul pentru astm Isoproterenol. comercializat sub numele de Isuprel. dintre toate medicamentele fabricate de compania de medicamente respectivă. Spania (din 1989). Butazolidine. ziarul Daily-Mail a scris clar că mediTRADIŢIA ORTODOXĂ 25 Nr. Piafenul (metamizol şi antispastic) este cel mai riscant de administrat. etc. Preţul mic l-a transformat în calmantul nr. dar sub o altă denumire. pentru că în Occident. o boală mortală care debutează ca o infecţie supraacută. fiind produs de o firmă din România. Piaţa algocalminului din România este estimată la peste 11 milioane de dolari anual. el este continuat la nesfârşit. Turcia. Agenţia Europeană de Evaluare a Produselor Medicale a interzis administrarea Aulinului copiilor sub 12 ani. denumită nimesulid. Comisia Europeană a Medicamentului a reluat. referitoare la medicamentele românilor – cobaii Uniunii Europene. ce bani sunt în joc? Medicamentul Stilbestrol a fost dovedit ca producând tumori uterine şi mamare la femei. şi totuşi este vândut la liber în farmaciile româneşti. fiind scos de pe piaţă în unele ţări europene. de recomandările căreia suntem obligaţi să ţinem cont. un „sat fără câini”. 1 pentru români. În 1970. Reumopiryrine etc. spre analiză. Studiile au demonstrat ca metamizolul din algocalmin poate provoca o boală fatală. pe piaţa românească se găsesc şi combinaţii ce conţin scobutil compus sau aminofenazona .. încă din 1977. Am luat doar exemple din Europa şi Statele Unite! Pe lista analgezicelor considerate nocive de către occidentali. Piroxicamul şi Aulinul sunt şi ele pe lista neagră a Agenţiei Europene a Medicamentului. Marea Britanie. fără nici un fel de restricţii. Doar datorită algocalminului. altfel spus. Totul este privit sub aspect financiar şi judecat după profitul pe care îl aduce. el se comercializează în continuare în ţara noastră şi este prescris în diverse afecţiuni ale inimii. nimesulidul. numită agranulocitoză. Irlanda. un calmant pe bază de metamizol şi cofeină. Algocalminul se mai numeşte şi Algozone. Astăzi. Mai grav. Mai periculoase decât algocalminul. medicamente care au la baza substanţa denumită noramidopirina metansulfonat şi fenilbutazona.strămoşii noştri. mai ales că România este. tratarea durerilor de cap cu algocalmin duce la distrugerea sângelui. Grecia sau Irlanda. calmantul pe bază de metamizol aduce cele mai substanţiale profituri. nu a restricţionat folosirea algocalminului. Consiliul Irlandez pentru Siguranţa Medicamentelor a atras atenţia asupra pericolului pe care îl prezintă. ele au fost interzise. substanţa din care se face „calmantul săracului” din România este interzisă în Danemarca. Aulinul a fost restricţionat chiar şi în ţara producătoare. Dacă un proiect aduce bani. şi la capitolul medicamente. De departe. În România este produs şi comercializat de patru companii farmaceutice. Australia sau Japonia. Un adevărat „medicament al săracului”. sunt calmantele de durere care folosesc în componenţă. Pentru că la români merge perfect ceea ce este interzis la nemţi. Primii care au interzis metamizolul au fost americanii.unele incredibile. Aulinul este un alt medicament care poate ucide. un medicament pentru suplimentarea aportului de hormoni tiroidieni la pacienţi cu hipotiroidie. Din aceeaşi perioadă datează şi decizia statului sudez de interzicere a calmantului. susţin medicii. entorselor şi luxaţiilor.. de medici şi farmacişti. Novalgin. De asemenea. Mai jos. Thyreotom forte. Altul este Benalgin. Licenţa pentru denumirea de „algocalmin” a fost cumpărată de către un producător de medicamente din Cehia. deoarece s-a constat că provocă frecvent insuficienţă hepatică mortală! Aulinul este recomandat pentru tratamentul durerii şi inflamaţiei asociate osteoartritelor. Iunie 2012 . SUA. datorită efectelor sale calmante imediate. Primul pe listă este „medicamentul săracului”. care au la baza fenilbutazona. a ucis în anii '60 în jur de 3500 de pacienţi. Finlanda. unele dintre acestea fiind doar ale noastre. Germania. care livrează acest produs exclusiv în România. Agenţia Europeană de Evaluare a Produselor Medicale. Aulinul este vândut şi în formele sale pentru copii (pediatrice) cu toate că riscul este şi mai mare. Potrivit surselor medicale. medicamentul este în continuare prescris de medicii noştri şi se găseşte în farmacii. Lizadon. În plus. adică celebrul Algocalmin. se mai regăsesc Dipyrone. Cu toate acestea. spun medicii. ce interese. au fost scoase de pe piaţă tranchilizantele Pronap şi Plaxin pentru că produceau moartea nou-născuţilor. Puţini însă ştiu că substanţa activă conţinută de Aulin.000 de procente. Aulinul este interzis în ţări precum Spania. dar care se folosesc frecvent în România. Rheopirin R. au reuşit să prindă felii importante şi alte companii farmaceutice care produc algocalmin. Boala distruge celulele din măduva osoasă.Aminofenazona L. un maidan pe care vin şi se joacă cu sănătatea şi viaţa „prostimii” sute şi sute de fabricanţi de medicamente. majoritatea ţărilor europene l-au interzis de mai mulţi ani. Olanda (începând cu 1990). producătorul a înregistrat o creştere a vânzărilor cu peste 1. 36. În 1984. a fost scos de pe piaţă în Germania în 2005. Ce medici. Belgia (unde este trecută la rubrica otrăvuri). Cu toate acestea. o a doua substanţă activă. în vederea retragerii sale de pe teritoriul întregii Uniuni Europene. avem o serie de dezvăluiri şocante . El se numără printre cele mai căutate şi utilizate medicamente în România. alături de metamizol.

ci este o deosebire de esenţă. bronşita alergică şi tulburări astmatice. Methotrexat. păcatele grele fiind numite nelegiuiri. 36. care vor să ducă în iad cât mai multe suflete. angajat al companiei farmaceutice Pfizer. în timp ce păcatele zilnice uşoare sunt cuprinse în expresia „ajunge zilei răutatea ei”. Cel dintâi se spală prin baia Sfântului Botez. este totuşi de mai multe feluri. deşi unitar după fiinţa lui. urâciune înaintea lui Dumnezeu. iIiIiIiIiIiI Păcatele de moarte Deosebirea ce se face între păcatele grele şi păcatele uşoare nu e numai o deosebire de grad. există o categorie de păcate zilnice. pierzând Darul Sfântului Duh. De aceea. duce la moartea rinichilor secundari. antialergic. Iunie 2012 26 . un sirop folosit în tratamentul simptomelor multor afecţiuni alergice şi în prevenirea şi tratamentul reacţiilor alergice la transfuzia de sânge. a fost scos de pe piaţă în Germania. avea sarcina de a falsifica rezultatele studiilor şi cercetărilor.camentul împotriva acneei. sunt de fapt doar nişte înşelători. fiind folosit ilegal de către doctori în scopul testării lui pentru industria farmaceutică. Antibioticul Isoniazid duce la moartea ficatului. sunt puţine voci ale celor cunoscători. În România se găseşte sub denumirea de Histadin. În România se găseşte în farmacii. iar păcatele uşoare. Acesta este comercializat în România. a fost scos de pe piaţă în mai multe ţări europene. vedem că până şi cei care ar trebui să îi ajute pe cei suferinzi. Zelmac. au născut copii malformaţi! Roacutan este prescris în continuare de doctorii români. un medicament pentru tratamentul de lungă durată în astmul bronşic alergic sau cu componentă alergică.prin baia pocăinţei. După cum virtutea. încât prin ele omul se desparte de Dumnezeu. Ketotifen. timp de 13 ani. Lucrul acesta rezultă în mod clar atât din Sfânta Scriptură. după gravitatea călcării acestora şi după modul săvârşirii lui. în sensul că păcatele grele ar fi păcate mai mari. Pe de altă parte. medicament împotriva afecţiunilor digestive. însoţire cu diavolul etc. Din păcate. Criteriul de selecţie şi cercetare a păcatului este unul cu privire la păcat originar şi altul cu privire la păcatul personal. Păcatele care se pot ierta sau uşoare sunt păcate mai mici pe care le TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. care să se ridice împotriva acestor fărădelegi. În România este comercializat şi prescris inclusiv în reducerea durerilor şi a tumefacţiilor articulare. Peste 50% dintre mamele care. nu ne rămâne decât să alergăm către spitalul cel duhovnicesc – Biserica lui Hristos. Care ne va dărui sănătatea sufletească. cât şi din Sfânta Tradiţie. Acestea devin patimi atunci când se continuă prin repetiţie. după importanţa poruncilor călcate. a declanşat cel mai mare scandal de falsificare din istoria medicinei. Păcatele personale se referă la încălcările de lege pe care credinciosul le săvârşeşte în împrejurări diferite. recunoscând că. considerate mici (acest considerent este o stare de înşelare) care au devenit stări sau dispoziţii păcătoase. în timpul sarcinii. Mitothan. După gravitatea lor. în aprilie 2007. La noi se găseşte sub numele de Lysodren şi este utilizat pentru tratamentul cancerului stratului exterior al glandei suprarenale. deci o deosebire specifică. deşi nici măcar nu fusese aprobat încă. „Afacerea” medicamentelor care ucid lent este una de succes: sute şi sute de miliarde de dolari sau euro în fiecare an! Cu ceva timp în urmă Dr. aşa şi păcatul. medicament care se prescrie şi în prezent. din cauza efectelor secundare grave la nivelul globului ocular şi al rinichilor. provoacă depresii grave. păcate mai mici. a produs tumori şi a dus la anemie gravă şi ruperea intestinelor. fărădelegi. ce s-au format în om datorită repetării mai dese a unora sau a mai multor păcate. au luat Roacutan. Terfenadin. ducând şi la malformaţii foarte grave ale nou-născuţilor. iar apoi toate celelalte se vor adăuga nouă. Roacutan. păcatele sunt grele sau de moarte. Scott Reuben. unde Îl vom afla pe „doctorul doctorilor”. întuneric. care se vinde în România la ora actuală. iar ţinta este sufletul şi trupul omului. deşi e una după esenţa ei. ceea ce înseamnă că prin ele îşi atrage moartea sufletească şi osânda veşnică. un alt medicament împotriva leucemiei. atunci când gravitatea lor e atât de mare. Când totul în jur este minciună şi dezinformare. pentru ca produsele farmaceutice ale companei să aibă un succes mai mare pe piaţă. folosit în tratamentul leucemiei. cel din urmă . a fost scos în 2006 de pe piaţă în Germania. dar se manifestă în mai multe forme.

din cauză că abaterea s-a făcut fără deplină cunoştinţă şi voinţă.) Împărăţia lui Dumnezeu nu o vor moşteni” (I Cor. nedreaptă. căci acela va moşteni pământul celor blânzi. spălarea lor prin pocăinţă şi lucrarea voinţei omului spre a nu le mai repeta niciodată. nu se trufeşte. după cuvântul Sfântului Apostol Pavel. Toate acestea sunt roadele şi copiii iubirii de argint. care sunt toate fiice ale mândriei. ţinerea de minte a răului şi uciderea. Iubirea de argint . 10). mânia. poate deveni un păcat greu. Dar cu toate că aceste păcate considerate izolat nu ne lipsesc de mântuirea sufletului. dispreţul. cearta. închinarea la idoli. Din mândrie se nasc două surori: îngâmfarea şi neruşinarea. provoacă schismele. răstoarnă aşezămintele. Este prietenul şi ajutorul satanei. 4). nu se laudă. luarea în râs. dacă ar fi cu putinţă. Toate le suferă.. nemulţumirea. nici preacurvarii. nu se aprinde de mânie. care lipsesc pe creştin de la Împărăţia lui Dumnezeu. Invidiosul urăşte pe cel ce îl întrece cu situaţia. ci se bucură de adevăr. Invidia este patima unui suflet înrăutăţit. Iubitorul de argint şi lacomii sunt cei mai mari. invidia.Păcatele de moarte sunt foarte numeroase. Aproape fiecare păcat care ar putea fi imaginat se poate încadra într-unul din cele şapte păcate de moarte. este patimă înfricoşată. urăşte pe cei frumoşi şi buni. doreşte. ocara şi altele. neruşinarea. dragostea nu cade niciodată” (I Cor. iar consecinţa lor nu e nici pierderea Darului dumnezeiesc. iar lista acestora nu este încheiată. prin împrejurările în care se face. 36. aceasta aduce dezbinările. căci dintr-însa se nasc: mărturia mincinoasă. mânia. pofta trupească. aviditatea şi lenea. Invidiosul este mâncat pe dinlăuntru şi este mistuit de patimă. de unde le vine şi numirea de păcate de moarte. Cele şapte păcate de moarte săvârşim zilnic şi de care nu sunt scutiţi nici chiar cei mai virtuoşi. înfumurarea. deoarece uneori un păcat uşor. deci dezlegarea lor. cruzimea. 13. ipocrizia. iar prin deasa lor repetare se micşorează năzuinţa omului spre bine. nici răpitorii. mânia. Din aceasta se naşte slava deşartă. fărădelege nesăturată. mai vătămători materialişti şi duşmani ai omenirii. aduce lupte şi războaie şi toate nenorocirile dintre oameni. Însă ceea ce este mai important este faptul că nici unul dintre aceste şapte păcate nu este mai „de moarte” decât oricare alt păcat. nedreptatea. nu se poartă cu necuviinţă. astfel: „Nu vă amăgiţi: nici furii. Invidia este păcat de moarte şi dintr-însa ies zece ramuri. duşmănia. Iunie 2012 . nici lepădarea de la Împărăţia Cerurilor. să grămădească toţi banii din lume. Invidiosul se hrăneşte cu nenorocirea aproapelui său. duşmănia. furtul. batjocorirea celor sfinte. nu se bucură de nedreptate. izgoneşte tot binele. adică: complotul. iar pe de alta. are totul şi nu are nimic. Toate păcatele duc la moarte. minciuna. După Sfântul Nectarie al Eghinei. necredinţa. dar şi cea mai dreaptă: pe de o parte. dispreţuirea aproapelui. nici curvarii. chinuit de bunul mers şi faptele bune ale aproapelui. îngâmfarea. toate le nădăjduieşte. ura. laudăroşenia. Dar cel ce are adevărata dragoste de Dumnezeu şi de aproapele. cămătăria. de vreme ce unele păcate sunt înfăptuite în virtutea necunoaşterii legii dumnezeieşti şi chiar fără intenţia de a păcătui. „Invidia este cea mai nedreaptă dintre toate patimile. iar. Fericit este cel ce are smerenie. îngâmfarea este patima cea mai rea dintre toate şi pricină a tuturor relelor dintre oameni. lăcomia. tulbură pacea din lume. Aceasta produce toate scandalurile. nici lacomii. nemilostivirea.. Sfânta Scriptură ne spune că urmarea acestora este moartea sufletească pentru cel ce le săvârşeşte. Vorbind despre păcatele de moarte. adică al drepţilor. Bogatul iubitor de argint TRADIŢIA ORTODOXĂ 27 Nr. „Nu este patimă mai otrăvitoare că invidia. împietrirea inimii. însă cea mai sigură stavilă împotriva acestora rămâne mărturisirea lor. 6. ceea ce poate avea ca urmare săvârşirea unor păcate grele. Sfântul Apostol Pavel înşiră o listă a acestor păcate. El pofteşte necontenit bunurile aproapelui său. nici malahiii (. nici beţivii. Iubitorul de argint este mai nenorocit decât toţi. nu gândeşte răul. chinuie pe cel care o are” .este păcatul de moarte prin care a căzut îngerul şi s-a făcut drac şi din lumină a devenit întuneric. Păcatele uşoare sunt păcate mai mici. vicleşugul. dragostea nu pizmuieşte. Mândria . totuşi prin ele se poate slăbi voinţa. bucuria pentru răul altuia. pe când cel ce are smerenie scapă de toate acestea şi le biruieşte. nici ocărâtorii. mai înfricoşaţi. nu caută ale sale. Cei mai mulţi oameni înţeleg prin lista celor şapte păcate de moarte următoarele: mândria. lăcomia. Aşa cum rugina mănâncă fierul. Niciodată nu se ridică sătul de la masă şi niciodată nu este îndestulat cu ceea ce are. toate le crede. Lista tradiţională a „celor şapte păcate de moarte” poate fi luată ca o modalitate bună pentru a categorisi păcatele.este rădăcina tuturor relelor. pe toate acestea le biruieşte şi le nesocoteşte şi de nici una nu este rănit. Iubirea de argint este alipirea iraţională de bani. ura. aroganţa. cu bogăţia şi cu cinstea. pentru că „dragostea îndelung rabdă. Măsura păcatului se judecă şi după încălcările conştiente şi voluntare ale legii. Mândria naşte neruşinarea. aşa şi invidia macină sufletul celui ce o are” zice Marele Vasile. pe lângă ceea ce are. toate le rabdă.zice Sfântul Grigorie Teologul.

prostia. potoleşte aprinderea patimilor trupeşti şi le îmblânzeşte. care sunt copiii trândăviei. slăbănogirea. şi nu numai a nu ne mânia. răpirea. prin care găseşte viaţa veşnică. putând duce la „un nivel scăzut de concentrare. hula. neruşinarea. studiul. pentru că din răbdare se naşte nerăutatea şi resemnarea prin care toate se biruiesc şi se risipesc”. cruzimea. căci cel veghetor are apărători rugăciunea. că nu cumva răutatea să crească iarăşi. spaima trupului. spovedania. o nevoie de satisfacţie imediată şi putând a afecta aptitudinile non-verbale. nefrica de Dumnezeu etc. tulburarea. senzualitatea. corupţia. Omul răbdător pe toate acestea le suferă şi le biruie. pentru a posta fotografii şi a le vizualiza pe ale celorlalţi. „Însă mare bun este postul. 36. frica de Dumnezeu. beţia. „trebuie să ne păzim de mânie şi să vorbim cu cuviinţă. noi prieteni/cunoştinţe. osândirea altuia. ne-am pus problema că e posibil să nu fie chiar aşa? Dacă Facebook a fost creat cu alt scop şi dacă este folosit de către unii utilizatori cu alt scop decât cel cu care-l folosim noi? Oare acest lucru ar fi suficient pentru a ne pune pe gânduri şi a ieşi de pe această platformă de socializare? TRADIŢIA ORTODOXĂ Facebook şi reţelele de socializare Nr. lenea. arzător şi teribil jefuieşte sufletele noastre. hi5 sau LinkedIn. uciderea şi multe altele. cum ar fi menţinerea contactului vizual în timpul unei conversaţii”. Pe când cel râvnitor şi veghetor cu sufletul. căci răcnirea este materie a mâniei. şi diavolul care îi stăpâneşte. „de tineri obsedaţi de propria persoană. ocara. oamenii îşi fac conturi pe Facebook pentru a ţine legătura cu vechi. Căci multă mâncare şi deasă mâncare este cauza desfrânării” (Sfântul Maxim Mărturisitorul). necontenit cugetă la aur şi numai pe acesta îl vede înaintea ochilor şi-şi aduce aminte numai de el”. Lăcomia este păcatul de moarte din care se naşte: risipa. se îmbată şi ispiteşte şi pe alţii”. căci arzătoare este patima mâniei. de toate acestea este scăpat şi le biruieşte cu totul. Beţie este mânia şi mai teribilă decât beţia. că face un lucru – cum altfel? – bun şi frumos. evlavia. Marele Vasile zice: „Cel stăpânit de diavolul desfrânării nu are numai acest păcat. Marele Vasile zice despre iubitorul de argint: „Necontenit vede aur. că prieteniile pe internet. Să tăiem aripile mâniei. Netlog? Se spune deja că „fără Facebook nu exişti”. cinstea. Toate pe care le fac oamenii stăpâniţi de mânie sunt oarbe. Foc teribil este mânia şi pe toate le mistuie. pentru a schimba impresii. zice Sfântul Ioan Gură de Aur. furtul. care oferă această posibilitate de a menţine sau de a forma legături între oameni. amestecarea sângelui. Toate acestea sunt copiii şi roadele desfrânării. care toate sunt roadele mâniei şi întristării. Mânia este păcatul de moarte din care se nasc: nebunia. ci nici a nu striga. ce plăcere şi ce avantaje oferă Facebook şi celelalte reţele de socializare gen Twitter. onania. întristarea. dar se hrăneşte cu paie. Multa nepăsare şi trândăvie este mai vătămătoare decât toată lucrarea diavolească. fără să ne pese de consecinţe. nepăsarea. rămânem. ci lăcomia pântecelui. este sălaşul bunătăţii. Acesta nimiceşte rănile păcatului. care au o nevoie permanentă şi copilărească de apreciere din partea celorlalţi”.se aseamănă cu animalul care transportă aur. vorbeşte neruşinat. pentru a scrie comentarii diverse… S-ar putea spune despre Facebook. bestialitatea. dacă ne păzim să nu ridicăm glasul. neglijenţa. pocăinţa. Şi totuşi. Şi totuşi. iIiIiIiIiIiI O nouă armă îndreptată împotriva sufletului: În timp ce unii specialişti avertizează că reţelele de socializare au creat o generaţie de narcisişti. Din acest păcat se nasc: sodomia. Iunie 2012 28 . Desfrânarea este păcat de moarte. prin trândăvie îi stăpâneşte. schimbarea trupului. adulterul. jurământul mincinos. linguşirea. odrăslire a rodului bucuriei” (Metafrast). necredinţa. am găsit calea cea mai bună a filosofiei. „Cel stăpânit de trândăvie urăşte cele prezente şi doreşte pe cele ce nu sunt de faţă” (Sfântul Ioan Damaschin). Toate acestea sunt odrasle ale lăcomiei pântecelui. MySpace. la fel ca jocurile pe calculator. de curăţie şi de rugăciune. ilegalitatea. amânarea etc. conduşi în principal de instinctele de consum. nesăturarea. „Nu mâncarea este rea. pentru că postul este însoţit de înfrânare. într-o pasivitate menită să ne transforme cu adevărat în „oameni noi” izolaţi. cugetarea la Sfintele Scripturi. ci adaugă şi altul. oprit şi de cele zece porunci ale lui Dumnezeu. mai mizerabilă decât diavolul. Iar cel ce posteşte pe toate acestea le biruieşte şi le dispreţuieşte. Adică. de nevoinţă. Dar. ar putea dăuna creierului. căldura. silnicia. De aceea trebuie ca totdeauna să-i astupăm ieşirea ei. De aceea. fără de minte şi grele păcate. Trândăvia este păcatul de moarte căruia îi urmează: deznădejdea.

Ei bine. Unii admiră poze nud sau cu caracter pornografic. Toată lumea procedează cum vrea. seara). 36. „misiune”. „În mod real. putând fi reactivat foarte uşor prin simpla logare (şi implicit. timp în care contul este doar dezactivat. ar fi destul de greu. În primul rând. în decursul acestor două săptămâni „de graţie”. regula de aur. pe lângă legarea de prietenii virtuale. Şi. după finalizarea pasului în care utilizatorul îşi exprimă dorinţa de ştergere a contului. Mulţi ignoră morala şi bunul simţ. cât şi cele nescrise. Primejdiile continuă şi după ce ieşim din reţea şi navigăm către alte situri. Foarte mulţi consideră lucrurile anormale ca fiind banale. Alţii felicită comportamente degenerate şi vicioase. Ceea ce nu fac mulţi. Iunie 2012 . menit să se activeze în momentul în care este accesat site-ul respectiv. În documentul de 39 de pagini intră şi termeni expliciţi cum sunt „atac”. de care foarte mulţi nu ţin seamă: nimeni nu trebuie să aibă încredere 100% în oamenii pe care îi cunoaşte doar prin intermediul virtual. pentru ca mai apoi să le găsească şi în viaţa reală aşa cum se aşteaptă. Reţelele de socializare au avut iniţial drept scop. dezastrele naturale sau ameninţările la adresa sănătăţii naţionale. prin logarea în cele 14 zile. cookie-urile rămân active şi continuă să culeagă informaţii (un „cookie” este un fişier primit în calculator de la fiecare site accesat. la o simplă căutare pe internet. fotografiile şi informaţiile despre utilizator sunt disponibile oricui. „iniţiativă”. opţiunea de ştergere a contului nu apare în setările contului de Facebook. Facebook creează dependenţă şi dăunează grav personalităţii. Dificultatea ştergerii contului de Facebook ar trebui să nască suspiciuni. numărul prietenilor adevăraţi s-a diminuat foarte mult. sociolog la Universitatea Cornell. care include sute de termeni (cum sunt cei evidenţiaţi mai sus). ne rugăm din ce în ce mai puţin (poate câteva minute. prin intermediul unor filtre formate din cuvinte-cheie. urmând paşii recomandaţi. Stăm din ce în ce mai puţin în biserici (maxim 2-3 ore pe săptămână – şi cât din acest timp suntem efectiv atenţi la slujbă?). ştergerea contului este anulată). Tot mai singuri. în ciuda faptului că de cele mai multe ori conţin un limbaj licenţios sau degradant. Brashears a intervievat peste 2. Centrul pentru Protecţia Datelor Electronice a postat on-line un manual utilizat de Departamentul de Securitate Naţională. Dar această comunicare a degenerat în comentarii publice pe care. pentru că e greu să ştergi contul de Facebook. ci după 14 zile. Dar cel mai grav este că ne înstrăinează şi mai mult de Dumnezeu. dar care în mod normal. acesta nu este şters imediat. chiar dacă am vrea să ieşim. dar foarte puţini îşi pun problema aceasta. Asta înseamnă că oricine postează pe Facebook expresii de genul „mă simt bolnav” sau care spune unui prieten că „urmăreşte” un anumit show de televiziune. „eliberare”. asta în ciuda amplorii socializării online”. „organizaţie”. pentru că Facebook ştie ce facem pe internet şi după ce ieşim din reţea. poate fi – în opinia urmăritorilor – un potenţial suspect sau un terorist. O cercetare asupra impactului reţelelor de socializare în viaţa reală a utilizatorilor a făcut şi Matthew Brashears.000 de adulţi şi a constatat că. Dar. în ciuda faptului că le pot vizualiza toţi utilizatorii. ea putând fi găsită doar printr-o căutare pe Google. După cea mai recentă dezvăluire asupra modului în care guvernul american supraveghează reţelele de socializare. Nimeni nu se împrieteneşte cu cineva virtual şi apoi devin cei mai buni prieteni şi în realitate. devin inactive la ieşirea de pe site-ul respectiv). cu mici excepţii printre care şi… Facebook. folosiţi pentru scanarea informaţiilor asociate cu terorismul. având în principal scopul navigării mai uşoare pe site. ne restrângem afectiv la foarte puţini prieteni adevăraţi. prin mesageria electronică. poate chiar nici unul dintre utilizatorii site-urilor de socializare este să socializeze cu adevărat. Mulţi dezvoltă discuţii în contradictoriu sau cu caracter injurios. dar care par amuzante sau chiar utile. „Al-Quaida”. TRADIŢIA ORTODOXĂ Alte pericole ascunse 29 Nr. (cu mai multe tipuri de grafie). Şi toate aceste lucruri au priză la publicul larg. precum şi cuvinte care pot fi inofensive sau „periculoase”. ignorând atât regulile scrise. într-un ocean de prietenie virtuală Big Brother online Încă un motiv care ar trebui să ne facă să ne ţinem departe de reţelele de socializare ar fi acela că ele sunt supravegheate permanent. Mai mult. comunicarea cu aceştia. în funcţie de context: „exerciţiu”. Iar cei ce le citesc le dau vot pozitiv. căci după ce ieşim din cont. deşi din 1985 până în 2010 oamenii au socializat mai mult ca niciodată. „val”. autorii nu se sfiesc să le posteze. La început. Nimeni nu găseşte persoane 100% sincere în mediul virtual.

adică o compasiune de suprafaţă. Iată pe ce situri ne publicăm informaţiile personale. Astfel. virtual . în doar câteva secunde. confortul fotoliului şi detaşarea de lumea reală pe care ne-o oferă calculatorul. Facebook oferă doar prilejul de a arăta altora cine eşti şi ce faci. Datele de mai sus se găsesc în studiul emis pe 15 septembrie de organizaţia americană Naţional Religious Broadcasters („NRB”). între cei care „au încercat. câteva date foarte simple. Astfel. a stabili vârsta Facebook a făcut un parteneriat cu activiştii homosexuali pentru bloSoftul citeşte carea afişării de materiale cu conţinut buzelor pentru forma a stabili anti-homosexual. o societate în care. aproapele nostru. având impresia că de fapt. completate cu un larg zâmbet. au gustat şi care acum renunţă” (conform Money. dublată de o înţelegere din perspectivă ortodoxă. cu cine eşti. „Programele de recunoaştere a feţei devin din ce în ce mai avansate din punct de vedere tehnologic. după care să activezi programul de recunoaştere facială. în ciuda faptului că sunt mulţi susţinători ai acestei idei. reţeaua restricţionează mesajele antiavort. vom constata că inclusiv „furtul de identitate” (cărora unora li s-ar părea din filmele SF) este foarte plauzibil. depărtându-ne încet. pe profilul de Facebook. pentru a-i fura identitatea.. 2-3 cuvinte banale. în schimb. sunt destul de mulţi dezamăgiţi de iluziile din lumea virtuală. promovând acest pătemperamentul şi genul cat prin afişarea de programe speciale de autoconştientizare în homosexualitate. Şi. dar sigur. ce prieteni avem.Caută umbre şi riduri pentru tea adevărată.preferând. Angajaţii Institutului de Robotică din Pittsburgh (SUA) au arătat cât de uşor este să furi identitatea oricui. Cât priveşte relaţiile cu semenii ghidează după aspectul noştri.. Este nevoie doar de un program de recunoaştere a feţei şi de o conexiune la internet. în presă era ştirea că foarte mulţi utilizatori ai Facebook îşi şterg conturile. plus celelalte informaţii colectate de la ceilalţi. De asemenea. i se poate „ghici” CNP-ul (Social Security Number. susţine răspicat că „oamenii trebuie opriţi să acţioneze în mediul online fără să aibă numele real afişat”. avertizează CEO-ul. pe internet”. Programe de recunoaştere a chipurilor fotografiate Recunoaşterea facială este o funcţie activată şi pe Facebook. aşa că oamenii care ţin la intimitatea lor ar trebui să aibă grijă ce date împărtăşesc cu lumea întreagă. care mai ţin încă la intimitatea lor şi la informaţiile personale. dacă respectivul şi-a făcut publice. scrie Daily Mail. Apoi. Ar fi bine ca oamenii să fie conştienţi ce informaţii există despre ei. noi deţinem controlul… La prima vedere. persoana respectivă poate fi găsită foarte uşor pe reţeaua de socializare. spune Webb. pentru general al pielii pentru a stabili vârsta. Facebook este unul dintre puţinele site-uri care le cer membrilor să îşi folosească numele şi adresele de e-mail reale la înregistrare. Dacă adăugăm aici şi celelalte informaţii oferite de bunăvoie de fiecare utilizator (atunci când îşi completează „profilul”). ci şi cine suntem. n-ar trebui să avem nimic de ascuns! Bineînţeles că sunt puţini care oferă multe date personale acolo. aruncate din obligaţie. e cert că mai ales de pe Facebook şi alte platforme de TRADIŢIA ORTODOXĂ Forma sprâncenelor este folosita la aflarea stării de dispoziţie a persoanei Bijuteriile folosesc la aflarea genului persoanei Umbrele lăsate de şuviţele de păr sunt interpretate pentru a afla genul persoanei socializare pot fi colectate foarte uşor date personale şi fotografii şi se pot alcătui „dosare” destul de consistente doar din ce se găseşte stocat acolo. „Acum. La o vedere mai profundă. e nevoie doar să-i faci o poză cuiva. când ajungem într-un loc. pe Facebook”. internetul ne-a modi- Nr. ce-ţi place şi ce nu. o comisie juridică din oraşul german Hamburg a acuzat Facebook de încălcarea vieţii private a utilizatorilor săi din Germania. Concluzia studiului este că ideile creştine şi religioase în general sunt în pericol constant de a fi cenzurate de către aceşti giganţi ai mediei sociale. spune Amy Webb. Primul pas este să fotografiezi o persoană. chipurile. fără notificarea şi acordul prealabil al utilizatorilor. abia dacă mai găsim. toată lumea poate şti despre noi nu numai cum arătăm. director de marketing la Facebook şi sora fondatorului companiei. majoritatea spunând că sunt prudenţi… Cu sau fără vrerea noastră. Randi Zuckerberg. Iunie 2012 30 . Undeva pe la jumătatea acestui an. lipsită de dragos. în SUA).ro). La începutul lunii august 2011. ne punem fotografiile. Cum şi Facebook are o asemenea opţiune. acest tip de reţele de socializare sunt o repetiţie pentru viitoarele structuri ale societăţii transparente a viitorului apropiat. unde lucrăm. de DumProgramul de recunoaştere facială se nezeu. CEO al firmei de consultanţă digitală Webbmedia Group. Comisia a stabilit că tehnologia folosită pentru a identifica automat feţele utilizatorilor în fotografiile postate pe site colectează informaţii biometrice fără consimţământ. nici criticile n-au întârziat să apară. Chiar dacă nu s-ar ajunge la furt de identitate. autorităţile germane fiind îngrijorate că reţeaua socială construieşte o bază de date imensă cu feţele utilizatorilor. Se pare că. folosind câţiva algoritmi cunoscuţi. 36.

iar acest lucru avea liniştit: „Să îţi aminteşti. Chiar venit tot mai retras. moralitatea. s-a vădit a fi pentru bucurat-o foarte mult pe mama prunc o adevărată mamă.ficat personalitatea. prin parcul a încetat să mai participe la peconacului lor. nind ofiţer. Iar toate acestea au un înţeles foarte adânc. integritatea).Părinţii i-au spus ca de-acum să se gândească serios la viitorul său şi eventual la o sătorie va avea o înrâurire dumcăsătorie. el a mai zărit de atunci. pentru că ele ne mai ţin! Să preferăm acest „comportament” . intimitatea. fiul lui Ioan şi al Nataliei completat studiile la Şcoala Militară din Orenburg. el a derunt şi chipul luminos. Iunie 2012 . era militară. pe care viosul a grăit către dânşii. după care şi-a Sfântul Varsanufie de la Optina iIiIiI 31 TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. acest copil al tău va trage sufletele din iad”. în cele din urmă. devePlikhanov. ea l-a fiinţa sa monahismul. cuStareţul Varsanufie de la Optina paşi spre viaţa monahală. Cu timpul. îmobişnuită. penşi a hotărât să nu se căsătotru că mama vitregă – o femeie cu frică de Dumnezeu. şi nimeni nu l-a Odată. care sunt diferitele evenimente ce ni se petrec în viaţă. Aflând că în una Ca descendent al cazacilor din Orenburg. ignorând păcatul. că la vremea să fie proorocit de o altă întâmplare mai presus de sa. viaţa sa viitoare va în viaţa lui s-a petrecut prima lua o întorsătură cu totul neminune. au văzut vearistocraţi ai vremii. fiind el însuşi părinte duhovnicesc al atâtor oameni. ci toate sunt rânduite de Pronia lui Dumnezeu. Pe când se plimba. ajungând să când se întrebau cum oare de a iubească rugăciunea şi cugetareuşit bătrânul să treacă nestinrea la Dumnezeu. Erau primii gherit fără a fi simţit de câini. lucru care a şi iubitoare. Încetul cu încetul. iar în asobişnuit pe copil cu slujbele Bicunsul inimii îşi dorea ca Pavel sericii. Ne ruşinăm să susţinem normalitatea. s-a născut în oraşul Samara în 5 iulie 1845. cinstite boierule. o strălucită ascensiune în cariCând Pavel era de şase ani. iIiIiIiIiIiI Chipuri duhovniceşti Toată viaţa noastră este o taină. pe când era în timpul serviciului militar. Pavel s-a din bisericile din capitală liturghiseşte însuşi părintele înrolat în armata cadeţilor din Polotsk. Mai târziu a terminat şi Şcoala de Ofiţeri într-o familie de comercianţi. dar care izvorăşte din adânca şi profunda evlavie faţă de Dumnezeu şi Sfinţii Lui . bogată şi credincioasă. CuiIiIiI viosul Varsanufie îşi aducea deDomnul a ascultat rugăciunile seori aminte cu duioşie şi resiubitoarei sale maici şi astfel. ce iubea din toată din primii ani de viaţă. devenind colonel. După înţelegere. Încă sa vitregă. şi ani. Această că. cu glas avea să o îmbrăţişeze mult mai târziu. În faţa noastră se află multe cutiuţe fără chei. care i-a însuflat ciuda faptului că viitorul Stareţ dragostea de Dumnezeu şi de se pregătise din copilărie pentru Biserica Sa. Pavel a chibzuit adânc nezeiască în viaţa lui Pavel. având părul căvârstă cu el. Cazaci din Petersburg. peste ani să îşi închine în întregime viaţa lui Dumnezeu. Mult mai folositor ar fi să ne „încăpăţânăm” să ne preţuim valorile inestimabile (credinţa şi tradiţia. recăsătorit pentru ca fiul lui să aibă o mamă. moralitatea. Acum poate că multe dintre ele sunt de neînţeles. 36. aceste cuvinte. Drept urmare. în pect de mama sa. el a dispărut într-o clipită. străjuit de câini trecerile pe care le dădeau marii fioroşi şi paznici. Pavel Ivanovici Plikhanov. fost trimis într-o misiune la Moscova. în special păcatele proprii. primind serviciu în districtul Mama i-a murit pe când era încă prunc şi tatăl său s-a militar din Kazan şi. el preună cu tatăl său. În viaţă nimic nu este întâmplător. foarte caldă rească niciodată. însă vi se vor descoperi încet-încet în viitor. Noi însă nu ne dăm seama de importanţa diferitelor întâmplări.în locul vacarmului de pe stadioane sau alte locuri de distracţie „modernă” şi „la modă”. Iar taina aceasta o cunoaşte numai Dumnezeu.fie el şi dispreţuit ca „medieval”. ocolind cernind către ei un pustnic bine încurile zgomotoase ale celor de o cuviinţat la chip.

în luna decembrie a anului 1900. mit ascultarea de a-l ajuta pe Părintele Iosif. plin de o colonelul a primit binecuvântarea bucurie dumnezeiască. În urma Ruinele Sihăstriei Optina la începutul anului 1990. Când a fost întrebat ce nume îşi Dar şi în sufletul său a început să se petreacă o ultimă mare schimbare: militarul genial. lipsit de am. avea să moară dat numele de Varsanufie. Atunci o voce i-a spus să mear. datorită unei boli grave. întemeiată de Cuviosul Ambrozie.. . La 1 septembrie 1903. în cea mai reţului Ambrozie. Deşi s-a biţii deşarte. pe care o tru restul vieţii. rasoforul a un sentiment de pocăinţă.a spus Cuviosul. iar un an mai târziu va fi puternică pe care o vedea. în ciuda aşteptărilor tonit diacon (1902) şi preot (1903). a primit o lovitură grea. cerîndu-i-se să-şi anuleze schitului. El nota în jurintra în hanul din oraş pentru a nalul său: „Îmi doream ca în înnopta. terminat în august 1905. dar se vespună către dânsul: „Pavel Ivade că Dumnezeu a orânduit vianovici a sosit”. după slujba sfintei liturghii. Iunie 2012 32 . iar el a fost cuprins de tuns rasofor. i-a sărutat în tăpăşea pragul mănăstirii. fiind hirogă la Mănăstirea Optina.coperit că fusese tuns pe patul de boală. el a răspuns că nu are importanţă. luând în derâdere hotărârea lui de a se călugări. la finele unei călătorii istovitoare. cunoscută pendeplină tăcere şi umilinţă. să intre denovici nu a mai stat nici o clipă pe gânduri. retragerea din armată. şi-a pierdut cunoştinţa şi a avut o vedenie în care cărui ucenic şi coleg de chilie avea să fie. de emoţie şi a cerut binecuvâniIiIiI tarea părintelui. În anul 1892. iar în care a cunoscut că în Optina sosise viitorul ei stareţ. în mea şi de a alerga la limanul cel liniştit al mănăstirii. ficel ce avea să fie un mare Stareţ. Atunci i s-a puseseră nădejdea unei cariere de răsunet. ind condus la groapă de mii de Clipa în care viaţa sa a fost ucenici şi fii duhovniceşti din toadefinitiv întoarsă pe dos a fost tă Rusia. Mai întâi. pe porţile iubitei sale mănăstiri. la îndrumarea duhovnicească a obştii optinene. Întreaga sa viaţă cu toate păcatele i-au trecut prin faţa ochilor. finitiv în obştea optineană. a fost primit în mod oficial ca frate parcă cerurile s-au deschis şi el s-a înfricoşat de lumina începător în obştea mănăstirii. Pavel Ivavârsta de 46 de ani. noiembrie acelaşi an. i s-a oferit promovarea la rangul de general. care l-a trimis pe Pavel sub ascultarea părintelui tească un pasaj la întâmplare din Sfânta Evanghelie.. părintele Varcare a aflat de existenţa Sihăssanufie a primit o nouă ascultriei Optina din provincia Kalutare: aceea de a merge în Origa. Acesta. în loc să Chiar în ziua în care Pavel îl binecuvinteze. Cuviosul Ambrozie. La ocârmuirea mănăstirii a urmat Cuviosul Anaatunci când. La începutul războiului rusoÎntr-o zi a găsit o carte din japonez din 1904. nu i-a fost uşor să lase serviciul mili. avea să gându-mi păcatele. Pe când Pavel lăsase în urmă. rea de sănătate a colonelului PliI-a fost foarte greu să părăhankov s-a îmbunătăţit. unde stareţ era în acei ani ent. după După slujbă. Cu decembrie 1902. una noua mea viaţă de mănăstire să din fiicele duhovniceşti ale Stastau undeva zăvorât. cu se întoarcă într-o lume a sufehotărârea de a rămâne aici penrinţei şi a războiului. 36. el a urcat treptele ce îşi va fi pus în ordine îndasfântului altar cu inima bătându-i toririle lumeşti. TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. prăznuit la 11 aprilie. medicilor.trecut prin diferite etape ale vieţii monahale. ieromonah Nectarie. Fericita Parascheva. ca preot militar. Sufletul său. Războiul s-a Dumnezeu” . lăsând să se nască un om nou. l-a rugat pe subofiţerul sanitar să-i ci. Sfântul cere mâna lui Pavel. el va sească scumpa sa mănăstire şi să porni către această mănăstire. al Imediat. în cinstea Sfântului Varsanufie pentru lume. ci a mers la biserică. mai ales că vicleanul diavol îi întindea multe curse. când s-a destoată hotărârea lui. viitorul mare Stareţ al Optinei. Încet-încet. adică la Ioan de Kronstadt. în care se sălăşluise dorinţa de a părăsi lu.ca abia peste doi ani. plântru înainte-vederea sa.precum şi a călugăriţelor de la mănăstirea Şamordino. nu a primit mantia decât după doi ani. simţind cu Stareţ era pus în sicriu şi înduhul că avea în faţa ochilor pe gropat în cimitirul sihăstriei. că o soţie. egumenul aducându-i nenumărate ispite. bolnav de pneumonie şi simţind că nu mai are mult de trăit.„Mulţumesc lui ţa mea în alt chip”. părindiscuţiei avută cu marele Bătrân.făcut bine. în care mulţi îşi doreşte.tolie. În cei zece ani care au urmat. Pavel şi-a revenit trupeşte. când staciune. În luna care înseta după linişte şi rugăaugust a anului 1889. ieromonahul Varsanufie a pritar. Unii chiar au încercat să-i găseas.al Tverului şi Kazanului. imediat după căderea comunismului tele Varsanufie va intra. Pavel a primit în taină tunderea în monahism.

Înmulţiţi rugăciunea şi astfel darul lui Dumnezeu vă va acoperi şi veţi scăpa de cei ce urăsc creştinismul. să nu spui la nimeni despre cele ce ai văzut dar după moartea mea poţi să povesteşti şi altora”. El pomenea mulţi sfinţi în pravila sa zilnică. Dacă. el pomenea tot mai des despre clipa despărţirii sale de această lume şi a trecerii în cea de dincolo. Începând din anul 1908. adică ori de câte ori părintele duhovnic vă dă binecuvântare pentru acest lucru. repararea clădirilor. să luptăm împotriva vrăjmaşului şi să îl biruim. un necunoscut i-a trimis un pachet în care se afla marea schimă. împărtăşiţi-vă cu Sfintele Taine cât se poate de des. În discuţiile la care lua parte. Părintele Varsanufie a proorocit despre marea cădere a Rusiei. îndeosebi Vieţile Sfinţilor. Ei vor să trăiască fără Dumnezeu. Ziua de 17 decembrie 1891. care deşi îl vedea pentru prima oară. spunîndu-i că Dumnezeu i-a îngăduit să vadă acelea despre el. el vedea cu duhul pustiirea ce va să urmeze. părintele se întrista când auzea că mulţi nu le-au citit. peste câţiva ani vor paşte vitele satului. Aici. după care îi pomenea în fiecare zi. cuviosul a fost numit egumen al schitului situat la mică distanţă de mănăstirea mare şi închinat Sfântului Ioan Botezătorul. îşi aminteşte cât de înfricoşat a fost la prima sa spovedanie la Părintele Varsanufie. Spovediţi-vă curat. Ortodoxia este un jug care îi împiedică să trăiască după bunul lor plac. fără vicleşug şi iIiIiI îndreptăţire de sine. Mai târziu a observat că în ziua praznicului lor. de exemplu. îi spuse Cuviosul. simţind că Dumnezeu l-a izbăvit dintr-un cuptor de patimi. Sfântul i-a vorbit blând. cum să ne păstrăm credinţa lucrătoare. Părintele a văzut în această întâmplare un semn al grabnicei sale duceri de TRADIŢIA ORTODOXĂ iIiIiI 33 Nr. pentru că nu se ştie pentru câtă vreme va mai îngădui El această pace. iar acest lucru nu îl făcea întâmplător. şi deseori spunea către fiii săi duhovniceşti: „Copiii mei. 36. avea darul înaintevederii şi al tămăduirii bolilor sufleteşti ale oamenilor. în toate împletind stricteţea cu grija părintească şi blândeţea pentru toţi cei aflaţi sub îndrumarea lui. Atunci nu veţi mai avea unde merge. ca toţi părinţii purtători de duh de la Optina. El a restabilit în scurt timp ordinea. sporind în dragostea lui Dumnezeu. iar pe locul unde acum se aduce Sfânta şi Înfricoşata Jertfă. L-ar răstigni încă o dată. mândriei. În luna aprilie al aceluiaşi an. întăriţi-vă cu duhul şi creşteţi în credinţă. în locul părintelui Iosif. Fiecare sfânt. care era de-acum prea bătrân şi slăbit ca să mai poată îngriji de problemele mănăstirii. plata datoriilor. adică în cele mai grozave păcate. pentru că antihriştii vor dărâma toate sfintele lui Dumnezeu biserici şi le vor preschimba în locuri în care se vor săvârşi cele mai cumplite fărădelegi. Pentru aceşti apostaţi. Mi se pare că pentru păcatele noastre. eliberându-le sufletele din gheara cea cumplită a diavolului ucigaş de oameni. avea un rol anume în viaţa lui. se întâmpla ceva important într-o zi. sfinţii îl păzeau de necazuri şi primejdii. a fost pentru el ziua în care s-a hotărât să moară lumii. la Optina. turnând peste ele untdelemnul şi vinul milostivirii lui Dumnezeu. De aceea urăsc Biserica şi pe slujitorii ei.. „Cât trăiesc eu. Bătrânul a fost convins că Dumnezeu i-a păzit căile vieţii pentru faptul că nu s-a închinat desfrâului. Rusia va fi îngenuncheată de puterile întunericului. şi altele asemenea. Părintele Varsanufie. căuta să vadă ce sfinţi se prăznuiau atunci. şi dacă ar putea. fiindcă ei le aduc aminte că Dumnezeu există şi va veni ceasul în care îi va judeca pentru fărădelegile lor. fiind totodată un duhovnic foarte iscusit. pentru că ele ne învaţă cum să biruim ispitele. Iunie 2012 . la fel ca şi pe cei trei tineri izbăviţi din cuptorul de foc pentru că nu s-au închinat idolilor. explica el. părea că îi ştie şi cele mai ascunse gânduri ale sale.. Părintele Varsanufie a devenit din ce în ce mai bolnăvicios. care avea darul de a-i face pe cei ce veneau la scaunul de spovedanie să îşi spună şi cele mai grele şi ascunse păcate – chiar şi pe cele uitate ori considerate fără însemnătate. Cel ce îi iubeşte pe păcătoşii care se întorc la pocăinţă. despre revoluţia şi înfricoşătoarea prigoană ce avea să se întâmple nu peste mulţi ani. amintindu-i chiar şi de lucruri şi persoane pe care el le uitase demult. plin de seriozitate. Unul din fiii săi duhovniceşti. lăcomiei şi altor idoli. Deşi a trăit trupeşte în anii de înflorire şi pace a Optinei.În mai 1907. disciplina. El obişnuia să spună că cei care citesc cu evlavie din acele cărţi vor avea mult folos sufletesc. Mai spunea că multe întrebări ale vieţii noastre îşi află răspuns în rândurile acestor cărţi. Deşi Vieţile Sfinţilor erau la îndemâna oricui. când se făcea prăznuirea Proorocului Daniil şi a celor cei trei tineri sfinţi.” Cuviosul iubea foarte mult cărţile duhovniceşti. monahul Inochentie Pavlov. Toată viaţa sa. El lega cu multă dragoste rănile sufleteşti ale celor ce veneau la dânsul. precum cei de acum 1900 de ani. vor face islaz.

Trenul sească. după dere duhovnicesc decât generaţiile adormirea Stareţului Ambrozie. tot prin intermediul unor vieţuitori de mănăstire. fiind nevoit. pentru a doua oară. ori îţi spun că toată osteneala ta în perioadă de înflorire materială. moaştele au fost trimise cu trenul la Optina pentru a fi îngropate acolo. Curând. de la poruncile lui Dumnezeu şi de la fraţilor răzvrătiţi. fiind obişnuiţi să îşi facă voile proprii şi fiind în general străini de orice rânduială. Să nu aici. dar alta a fost neaţa următoare. ca nu cumva. iar sicriul a fost purtat pe năstirii. Părintele schiarhimandrit Varnuit până şi faţă de cei mai apropiaţi ucenici ai săi. Iunie 2012 34 . lie (care a fost şi Sâmbăta lui Lazăr). În dimi. La începutul anului 1913. că «aproape este Domnul de toţi cei ce-L ispitit şi curăţit ca aurul în topitoare. ulterior devastat şi acoperit de comunişti năstirii. pentru a nu le duce şi pe celelalte la cădere. Când a sosit la noua mănăstire. nevătămat de tot răul. sfântul a găsit răpită şi înrobită de frumuseţi străine. iar în schima mare. sosit de la cunoscuta biruiască. cu uneltirile lor.turma sa. mult ţalov). uracest loc sfânt. dând slavă numelui siderau a fi o povară pentru administraţia Său pentru cele bune. În acea noapte a fost tuns 1/14 aprilie. Ei au dorit de la îngeţi Duhul. dar mai ales pentru mănăstirii mari. Nu vă împrăşsău. unde a fost înmorviaţa monahală. Cu toate acestea. iIiIiI Mintea – sau mai bine zis alcătuirea lor sufletească – nu era Înainte de moartea sa. părintele s-a sanufie s-a îmbolnăvit din nou şi l-a rugat pe Mitropolitul simţit atât de rău încât a trebuit să iasă din biserică în Macarie al Moscovei să-i dea binecuvântare să se retragă la timpul privegherii şi să se întoarcă la chilia lui.Optina. Părintele Varsanufie a fost sfintele făgăduinţe monahale. picioarele voastre să ceput să schimbe cele rânduite de stea pe piatra tare a poruncilor sfinţii Stareţi optineni. vrând ca să te acolo este un stareţ îmbunătăţit. Este mai bine pentru trup să primească de o mie de ori moartea. cel care îi dăduse binecumai superficiale din punct de vevântare pentru intrarea în schit. mântat alături de Stareţul său. El s-a mutat la cele veşnice în ziua de mai putea sta singur pe picioare. şi astfel în sânul obştii au apărut alte probleme. Să ai în minte totul în paragină. Ei au mers atât de departe cele care vă aduc lacrimă pe obraz. Mila lui Dumnezeu a făcut ca părintele să trupul i-a rămas la biserica din Golutvinsky până în 6 apriîşi revină. patimi. cerând redumnezeieşti şi să fie negrabnice formă şi schimbare în cadrul mă. Puneţi pe Dumnezeu ca înducere şi închiderea schitului. pe care îl conceput a toată bunătatea. încât el nu voia lui Dumnezeu. Dar ispitele nu aveau să se termine aici.aici. să o găseşti la întoarcere sihăstrie. fiii mei. care a şi rămas ca zi de prăznuire a sa. dar acest lucru rămăsese tăi. 144. cu dorinţa de a îmbrăţişa umerii preoţilor şi a monahilor până la Optina. 19). încât potrivnicul diavol aFiţi râvnitori către rugăciune. care s-au împotrivit regulilor monahale introduse de Părintele iIiIiIiIiIiI Varsanufie. Tulburările au venit cheamă pre El întru adevăr»” (Ps.Înmormântarea Cuviosului Varsanufie şi mormântul către cele ale lumii.Stareţul a trebuit să îndepărteze aceste oi rătăcite de la ma mare înainte de moarte. 36. în lupta sa de a desfiinţa Sfintei Scripturi şi a scrierilor patristice. chiar şi foarte puDin pricina numeroaselor plângeri ale ţin. băţie la război şi ia-ţi şi inima cu tine. sufletul plăcutului Său să fie uitaţi. pentru că îşi dorea de multă vreme să fie tuns în schi. va urma îndeaproape şi ruiîmprejurare să dobândiţi curăţirea inimii de narea duhovnicească a Optinei mari. care erau atraşi de vestea că clocotească de furie împrejurul tău. Cuviosul capabilă să înţeleagă pe deplin sfina lăsat ca testament câteva rânduri ţenia monahismului sau noţiunea scrise către ucenicii săi: „Nu stinde duhovnic. Se simţea deja în aer o a ajuns în gara Kozelsk în 8 aprischimbare de mentalitate în rândul celor care treceau pragul mălie. chiar de-ar fi ca întreg iadul să Veneau tot mai mulţi oameni. Dar Domnul a vrut ca şi această viaţă îngerească nu îţi este de nici un folos. TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. Neavând încotro. Mergi cu bărmutat ca egumen la Mănăstirea Golutvinsky. spre citirea proape că a biruit. Nu îi lua în seamă şi iartă-i pe semenii tăi care mănăstire Optina. păMajoritatea începătorilor proverintele ieromonah Anatolie (Zerneau din medii intelectuale. să îşi părăsească iubita sa lăsând-o acasă în dormitare. pentru Golutvinsky a început o te trădează şi te vând. starea sa era atât de gravă. decât să lase iIiIiI sufletul să se îndepărteze. Ştia vicleanul că dacă va dămărind ca la orice pas al vieţii şi în orice râma schitul. Scopul lor final era obţitiaţi mintea către preocupări denerea de poziţii în posturi de conşarte. nu şi-a pierdut râvna şi pururea gândul că ajutorul lui Dumnezeu te va păzi în curând lăcaşul şi-a redobândit suflul duhovnicesc. pentru a-şi trăi acolo ultimele clipe. Vremurile proorocite de Cuviosul începuseră să soDupă slujbă. Într-o noapte de iulie a anului 1910. ca şi la schitul optinean. dinaintea lor.

către un sfârşit. De la filozofii antici şi până la gânditorii moderni. în pace”. orice creaţie dumnezeiască sau omenească – inclusiv omul – se află pusă „sub vremi”. fiind însăşi condiţia sau modul ei de existenţă. Bunicii noştri au trăit la sat – acolo unde „s-a născut veşnicia”. de la simplii credincioşi şi până la marii teologi.. Tocmai de aceea. întrebările privind originea. când . esenţa. în toate zilele vieţii lor. Iunie 2012 . Trecerea prin moarte face ca . aceea deschisă către veşnicie. Ortodoxia acordă timpului o mare însemnătate. nerăbdător.în Hristos . mult mai repede ca înainte. mai ales. Concluzia acestor calcule a fost că astăzi 24 de ore trec la fel de repede pe cât treceau înainte 16 ore.Dar se pare că astăzi.odată cu sufletul nemuritor . Seara o petreceau la lumina lămpii cu gaz şi spuneau poveşti. 17.ca să-l petreci în slujirea Lui. cu rânduială. Bucuria şi seninătatea feţei pe care o au sfinţii în ceasul morţii arată faptul că pentru ei această „mutare” nu este decât trecerea către „viaţa veşnică” (Ioan 11. şi când pierzi timpul vieţii în modul cel mai nevrednic întrebi unde este răul? Nu ştiţi că nimic nu trebuie să fie economisit ca timpul?! Aurul pe care l-ai pierdut poţi să-l dobândeşti din nou. inevitabil. mai grăbiţi şi mai bolnavi decât atunci când preparam bucatele la foc de lemne? Înaintea erei super-tehnologizate.. 3). Nu mai avem timp pentru a citi o carte. 25. dacă noi suntem mult mai stresaţi. pentru că nu este uşor să măsori tocmai ceea ce este măsura a tot ceea ce există. Timpul Bisericii este timpul mântuirii şi e trăit de credincios ca răscumpărare a timpului pierdut în păcat. căutând să intre cât mai repede în veşnicia din care a fost zidit de Dumnezeu. acest lucru este din ce în ce mai dificil de înfăptuit. Nu mai avem timp nici măcar să spunem seara poveşti copiilor. Unii Părinţi ai Ortodoxiei au numit timpul vieţii prezente ca fiind „ziua a şasea” sau a pregătirii. în iconomia mântuirii. unde gustase din preaplinul veşniciei. exprimând în aceasta importanţa deosebită pe care o are . 36. timpul trece mai repede. din pricina căderii în păcat. dar unde nu îi mai era îngăduit să rămână. Unde ne-a fugit timpul? Acum. Cât de bogată şi luminoasă li se părea lumea. care l-a conştientizat imediat după izgonirea sa din Rai. care au turnat în urechile celor din secolul trecut vorbe care promiteau că progresul ştiinţific şi tehnologic va face ca maşinile să înlocuiască munca omului şi astfel timpul va prisosi?! Ce folos am dobândit. sensul şi. oamenii se mişcau încet.încheierea modului de vieţuire pe pământ. Iată cum adepţii progresului s-au dovedit a fi nişte prooroci mincinoşi. spre pildă. dar totuşi timpul s-a scurtat. spun acelaşi lucru: timpul trece astăzi cu mult mai repede decât în trecut. Tocmai de aceea. şi aceasta nu este o simplă părere subiectivă.timpul cunoaşte o plinire a sa. Cu alte cuvinte.să treacă şi starea de vieţuire dobândită de el în timpul vieţii prezente. în sensul său cel mai înalt. viteza tuturor proceselor a crescut. dar timpul cu greu poţi să-l repari”. prin îndumnezeire. Mulţi dintre noi simţim deja cum vremurile se grăbesc. 6.. plină de taine şi de frumuseţi! Atunci oamenii trăiau parcă într-un alt fel de timp. pentru a ne adânci în noi înşine. pentru a ne întâlni cu prietenii apropiaţi. Savanţii au început chiar să măsoare scurtarea timpului – un lucru foarte anevoios. Ortodoxia învaţa că timpul se scurge în aceeaşi direcţie cu creaţia şi constituie o trăsătură de temelie a întregii zidiri. Chiar şi călugării de prin mănăstirile ferite de zgomotul lumii ori pustnicii zilelor noastre. Preocupată fiind de valoarea timpului în care sufletul credinciosului trece în viaţa de dincolo de mormânt. Timpul şi valoarea lui pentru mântuire în Ortodoxie Când timpul nu mai are răbdare cu noi. în căsuţe de lemn şi pământ. Valoarea timpului se arată. Timpul a fost şi rămâne un subiect foarte profund al cugetării minţii omului. Pierderea timpului ca prilej de mântuire constituie o pagubă aproape irecuperabilă: „Dumnezeu ţi-a dat timpul vieţii zice Sfântul Ioan Gură de Aur . Iar lor nu le poate fi adusă acuza de subiectivitate psihologică dată de transformările sociale… Într-un chip cu totul de neînţeles şi neexplicat. într-o mare lipsă de tot ceea ce azi numim „civilizaţie”. participau la o altfel de istorie. şi mai vârtos către cei ai noştri de o credinţă” (Gal.. să facem bine către toţi. Ortodoxia cere în rugăciunile sale: „sfârşit creştinesc. Totul era săvârşit după TRADIŢIA ORTODOXĂ 35 Nr. iar timpul parcă se strânge. după cum mulţi dintre noi au observat. 10). cugetând la cele ale sufletului. în tot ceea ce împlineau de-a lungul unei zile. ea căzând sub incidenţa curgerii timpului şi mergând.în relaţie cu mântuirea . prin inventarea plitei electrice ori a cuptorului cu microunde. dar şi ca posibilitate a împlinirii vocaţiei sale şi pregătirii pentru viaţa de comuniune veşnică în iubire cu Dumnezeu şi semenii. datorată iureşului cotidian la care suntem supuşi. valoarea timpului alcătuiesc un subiect mereu actual. Apostolul îndeamnă: „până când avem vreme.

fraţi.când. iar timpul fuge şi el. Câţi dintre noi avem curajul să ne închinăm de faţă cu colegii atei sau apostaţi. tânărul Onofrei a fost numit de către ieromonahul Glicherie în funcţia de secretar al administraţiei bisericeşti. era vegheată de sus. iIiIiIiIiIiI Pomenirea trecerii la Domnul a Mitropolitului Silvestru Onofrei În Duminica a treia a Postului Mare. Bacău şi Vrancea. a fost condamnat la patru ani de închisoare. ca răspuns. Dar viaţa trece repede. înainte de atât de doritul răgaz de liniştire şi aşezare între ai tăi. să-şi ia crucea şi să urmeze lui Hristos. nedesăvârşiţi în ceea ce facem şi trăim. iar în anul 1950. cum îndeobşte trebuie să fie viaţa fiecăruia pentru a învăţa ceva din ea. lipsite de orice confort şi modernism. iar capul familiei îndeplinea rolul pe care îl are un stareţ într-o obşte monahală: nimic nu se începea fără încuviinţarea sa şi nimeni nu îndrăznea nici măcar să înceapă a mânca fără rugăciunea şi binecuvântarea sa. şi niciodată nu avem timp pentru suflet. El a fost fiul duhovnicesc şi urmaşul credincios al mitropolitului Glicherie. la vârsta de 26 ani. deşi era grea. Biserica Ortodoxă de Stil Vechi a fost recunoscută de stat. Viaţa lui. Dar şi relaţia noastră personală cu Dumnezeu are de suferit. Iunie 2012 36 . grăbindu-te. fără a fi acuzat de infracţiuni concrete şi judecat ca atare. După al doilea război mondial . cu urcuşuri şi coborâşuri. Mitropolia Slătioara face pomenirea de peste an a mutării la cele veşnice a mitropolitului Silvestru Onofrei . căutând la grijile zilei sau ale vieţii cotidiene în general. pentru că deja mintea face planuri pentru un an înainte.acel păstor bun al Bisericii noastre. mai repede decât orice. bătrâneţea şi boala ne ajung din urmă. mai repede decât te aştepţi. dar iată că în acele vremuri. Viitorul mitropolit al Bisericii noastre avea să se nască la data de 21 august/3 septembrie 1924. pentru o perioadă scurtă (1946-1949). Iată de ce ne simţim aproape tot timpul văduviţi de bucuria clipei. călugărilor şi persoanelor mai influente din conducerea Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi de către organele de Securitate din judeţele Suceava. întru ale tale. soţ sau soţie – nu-i mai simte aproape. ci toate sunt uşor de dus pentru cei ce ştiu să se lepede de sine. Întotdeauna. Aceasta a fost prima ispitire. primul examen duhovnicesc dificil al viitorului mitropolit al Bisericii. în satul Rădăşeni (judeţul Suceava).un anumit tipic. reuşind să supravieţuiască. dar nici pe ceilalţi semeni – prieteni. a intrat ca frate începător în obştea Mănăstirii Slătioara. Motivul este că până şi atunci când ne facem rugăciunea de dimineaţă – pentru câţi mai au această râvnă – gândul nu ne este acolo. din părinţi foarte evlavioşi şi cu frică de Dumnezeu. copii. Începutul pătimirilor În noaptea de 14/15 februarie 1952. Noi nici nu ne putem măcar imagina cum este să trăieşti o viaţă fără curent electric. De aici şi până la tulburările de afectivitate şi depresii. Însă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Nu numai pentru că nu-L mai are pe Dumnezeu împreună cu el. De parcă Dumnezeu ar trebui să Se dea după lume. Neamţ. A executat doi ani de închisoare în regim de exterminare la colonia de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. iar acest lucru îi aducea un sentiment de împlinire. Mintea noastră este ca o împărăteasă fără regat. Pentru refuzul de a avea vreo părtăşie cu vrăjmaşii lui Hristos. de Părintele Ceresc. deşi cei mai mulţi dintre prizonieri şi-au pierdut viaţa acolo. primind la botez numele de Onofrei. Credinţa şi nădejdea sa au strălucit ca TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. Până şi relaţiile dintre membrii unei familii sau prieteni apropiaţi se rezumă deseori la câte un mesaj transmis prin internet sau telefon mobil. omul găsea răgaz în toată vremea şi locul să-I aducă o laudă cât de umilă lui Dumnezeu. într-o familie care a odrăslit mulţi slujitori vrednici ai Bisericii noastre (preoţi şi monahi). a fost arestat şi fratele Onofrei Onofrei. Vine şi moartea. să Se asemene cu ea. deprins încă din copilărie. şi nu pentru că Cel ce ne-a zidit ar fi suferit vreo mutare sau schimbare. Când ne apucăm de treabă. căruia Dumnezeu i-a rânduit să o ocârmuiască într-o perioadă de grele încercări din partea forţelor întunericului. Noi facem astăzi totul pe fugă. când a fost organizată o acţiune simultană de arestare a preoţilor. înainte de masă spuneau Tatăl nostru şi nici un lucru nu se făcea fără semnul Sfintei Cruci. Întotdeauna. alungată în exil. cauţi tot timpul înainte. spre pildă? Aproape nici unul. cu nădejdea că va veni vremea să te linişteşti. la ce va urma. Era o existenţă trăită în toată plinătatea şi bogăţia ei. el primea în suflet încredinţarea că nu este singur. Şi uite aşa rămâne omul singur. nu este decât un pas. din păcate. gândurile zboară către altceva. Asta fiindcă fiecare are ritmul lui atunci când aleargă – altminteri. în sânul familiei: ziua începea cu rugăciunea de dimineaţă şi se sfârşea cu cea de seară. şi până la urmă nici nu „se potriveşte cu peisajul”. iar nu invers… Mărturisitorii credinţei au dispărut astăzi. nu ne mai stă mintea să cerem ajutor de sus. 36.

neabătându-se câtuşi de puţin de la dânsele ori de la făgăduinţele sale monahale. slujind în bisericile din Moldova şi din alte părţi ale ţării. câteva imagini de la parastasul ÎPS Mitropolit Silvestru Onofrei . Sfântul Ierarh Glicherie. ceea ce însemna că se impunea hirotonirea de preoţi şi arhierei. În acest scop. Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România s-a bucurat de o anumită libertate. Chiar şi mai târziu. cu desăvârşită jertfelnicie şi lepădare de sine.soarele în întunericul necredinţei ce îl înconjura. aflat la vârsta de 44 ani. făcându-se părtaş bucuriei şi slavei celei veşnice.pe de o parte. Mai târziu a fost ridicat la cinstea hirotoniei de ierodiacon şi ulterior ieromonah. anul 1987. Prin îngăduinţa lui Dumnezeu. Mai jos. Cea mai mare dorinţă a sa era de a trăi să vadă iubita sa Biserică liberă şi pe slujitorii săi săvârşind netulburaţi Sfânta Liturghie în bisericile ctitorite prin truda credincioşilor.000 de credincioşi. iar mitropolitul Silvestru a avut fericirea de a-şi vedea Biserica liberă şi autorizată să funcţioneze după anul 1989. fără compromis sau prihană. se pare. fiind oarecum tolerată de către autorităţile statului. mutându-se la cele veşnice aşa cum îşi manifestase în repetate rânduri dorinţa. pentru scumpătatea şi evlavia cu care îşi îndeplinea toate rânduielile sale călugăreşti. Punând aceste poveţe părinteşti întru inima sa. plină de dragoste pentru Hristos şi împreunăpătimitoare cu cei suferinzi ori împiedicaţi în cursele păcatului. el reînnoda firul cu trecutul plin de sfinţenie al Bisericii noastre. în mintea sa. Aşa a fost cu putinţă ca. proaspăt eliberat din detenţie. Iubea rugăciunea şi nu putea concepe. făcând pomenirea vrednicului său înaintaş. El ne-a lăsat moştenire o Biserică liberă şi înfloritoare. de-ar fi să îi muncească trupul chiar şi până la moarte. având pe atunci în jur de 500. în cinstea Sfântului Ierarh Silvestru. 36. după care se ridica spre a da laudă Ziditorului Dumnezeu. 50 de parohii mari şi câteva mănăstiri şi schituri. adică în chilia sa de la Mănăstirea Slătioara. mitra şi omoforul. crezând cu tărie cuvintelor Mântuitorului din Sfânta Evangheliei: „Ce folos este omului de ar dobândi lumea toată. îngrijindu-se personal de construcţia de biserici noi şi organizarea din temelie a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. în ultima perioadă a regimului comunist. arhimandritul Silvestru Onofrei să fie hirotonit arhiereu de către mitropolitul Glicherie şi preasfinţitul Evloghie Oţa. Sfântul Ierarh Glicherie ţinea un cuvânt către mulţimea credincioşilor adunaţi la Dumnezeiasca Liturghie. mitropolitul Silvestru nu şi-a mai îngăduit nici măcar puţina odihnă de care avusese parte până atunci. în clipele în care înmâna celui nouhirotonit însemnele vredniciei sale episcopale: cârja. din pricina chinurilor şi a presiunilor la care fusese supus de către reprezentanţii autorităţii comuniste . a încetat să mai bată la data de 5/18 martie 1992. În acele vremuri cu adevărat potrivnice adevăratei credinţe. În fiecare cuvânt. Inima sa. care îi pricinuiau multe necazuri. punându-i numele de monahul Silvestru. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile. şi de către clericii Bisericii de stil nou. dobândită. Iunie 2012 . să lase să-i treacă vreo zi fără să îşi ducă la îndeplinire pravila de rugăciune după tipicul mănăstiresc. în anul 1968. preasfinţitul Silvestru a ştiut să ţină aceste cuvinte până la fericita sa adormire. în ultimii doi ani ai vieţii sale pământeşti. pentru întărirea şi înflorirea Bisericii. 26). după adormirea sa. Cu binecuvântarea sa. ÎPS Galaction l-a tuns în monahism pe fratele Onofrei. făcându-se tuturor toate şi slujind cu dragoste celor mai mici. iar sufletul său îşi va pierde? Sau ce va da omul schimb pentru sufletul său?” (Mt 16. Mitropolitul Silvestru Onofrei Sfântul Glicherie a simţit dintotdeauna că preasfinţitul Silvestru va fi un vrednic urmaş al scaunului mitropolitan al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. A ţinut sute de predici către credincioşii care îl iubeau şi îl aşteptau tot timpul în număr mare. preoţi şi diaconi. odată cu înscăunarea sa ca mitropolit al Bisericii. nesupusă vreunui regim politic ori vreunei ideologii lumeşti. sorbindu-i cu nesaţ cuvintele. alături de care se roagă acum pentru binele Bisericii noastre şi mântuirea credincioşilor săi. ori canonul de închinăciuni şi metanii. când îndatoririle pastorale nu îi mai îngăduiau nici măcar un mic răgaz de şedere. sufletul său se va curăţi. în urma acţiunilor sale energice şi rapide obţinându-se şi aprobarea statutului de organizare şi funcţionare ca persoană juridică. papă al Romei. în anul 1956. care însetau după cuvântul lui Dumnezeu. Înalt Preasfinţitul Silvestru se îndestula cu 2-3 ceasuri de odihnă binecuvântată. El a străbătut ţara dintr-un colţ în altul. hirotonindu-se noi episcopi. părintele Silvestru va începe o activitate pastorală plină de roade. Era cunoscut printre călugării de la Slătioara şi printre cei apropiaţi.Mitropolia Slătioara. Ştia că. martie 2012 37 TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. amintindu-i noului ierarh că fusese chemat. însufleţind şi întărind în credinţă pe credincioşii Bisericii noastre. după chipul Păstorului cel Bun. Spre cele veşnice A Doua Înviere. punându-i numeroase piedici administrative în cale. De atunci. la vârsta de numai 68 de ani. să păstorească şi să slujească lui Hristos întru bună credinţă. devenea limpede că trebuia asigurată o ierarhie puternică a Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi. Tocmai de aceea. Mitropolia Slătioara Mitropolitul Silvestru Onofrei în sobor Cu toate că se ştia suferind de o boală gravă de inimă. s-a pus piatra de temelie pentru multe biserici noi. dând poporului hrana cea vie a Sfintelor Taine ale lui Hristos.

se prăznuieşte o dată pe an. iar după tradiţia locului la Mitropolia Slătioara se cinsteşte în ziua Învierii Domnului. După tradiția locului. la morminte. această sărbătoare se ţine pe alocuri în după-amiaza din Duminica Învierii. când cele pregătite pentru hrana trupului sunt dăruite celor nevoiaşi întru pomenirea celor adormiţi. cei adormiţi au răspuns toţi odată: „Cu adevărat a înviat”. 2012 „Paştile Blajinilor” TRADIŢIA ORTODOXĂ Nr. în Ucraina şi în Rusia. ca zi de prăznuire: În Moldova de peste Prut. o zi în care facem şi pomenirea celor adormiţi. Slăvita Înviere a lui Hristos este temeiul credinţei în învierea noastră şi a tuturor celor din veac adormiţi. pe când în Moldova de dincoace de Prut. creştinii să treacă pe la cimitir (mai ales că multe cimitire sunt chiar în preajma sfântului locaş) şi să îi salute pe cei adormiţi cu aceeaşi binecuvântare: „Hristos a înviat”. preoţi şi diaconi pornesc în procesiune cu icoana Învierii Domnului către cimitirul mănăstirii ca să vestească prin cântările din Canonul Învierii despre sărbătoarea plină de bucurie pe care ne-a dăruit-o Hristos cel Înviat. ce s-a pus între cei vii şi adormiţi. În legătură cu acest obicei. când masa este pentru cei vii. Paştile Blajinilor la Mănăstirea Slătioara. Astăzi. după slujba Vecerniei. dar şi cea mai mare prăznuire pe care o fac credincioşii în cinstea celor adormiţi. Iunie 2012 38 . şi în cimitire.„Paştile blajinilor” sau „Paştile morţilor”. precum este tradiţia locului la Mitropolia Slătioara. sfărâmă zidul morţii. pentru că prin Învierea lui Hristos. se cunosc şi diferite semne minunate. ierarhi. ci trecere spre viaţa veşnică alături de Hristos şi de toţi sfinţii şi drepţii care I-au bineplăcut. care înainte de Înviere S-a pogorât să propovăduiască la cei morţi din iad. Este singura zi în care se face pomenirea tuturor morţilor la cimitir. la întoarcerea de la biserică. Încă din vechime. când un călugăr a intrat în peşterile unde sunt aşezate moaştele cuvioşilor adormiţi. împărtăşită şi celor adormiţi în nădejdea fericitei învieri. dar o facem într-un duh de nădejde şi bucurie. E acelaşi Paşti. Această zi este o afirmare a credinţei şi nădejdii noastre în învierea morţilor. şi la salutul „Hristos a înviat!”. Tot aşa şi credincioşii de azi vin acum la mormânturile celor adormiţi ca să le vestească bucuria biruinţei lui Hristos asupra morţii. Această mare bucurie aduce aminte de învierea cea de obşte. mai ales prin părţile Moldovei. la Mitropolia Slătioara. această tradiţie s-a schimbat întrucâtva. a cărei bucurie a vestit-o Domnul nostru Iisus Hristos. Această prăznuire în cinstea celor adormiţi este cea mai însemnată dintre toate zilele în care se pomenesc morţii de obşte şi se dă de pomană spre pomenirea numelui lor. Paştile Blajinilor se serbează luni sau marţi după Duminica Tomei. cum a fost de exemplu în Lavra Peşterilor din Kiev. practic. exista obiceiul ca chiar în ziua de Paşti. Denumirea de „Paştele Blajinilor” s-ar putea traduce cu „Paştile celor fericiţi” sau mai simplu – „Paştile celor adormiţi”. Deci Învierea ne adună pe toţi şi. dar extins şi sărbătorit în două locuri: în casele noastre. 36. moartea nu mai este întuneric şi durere. biruinţa asupra morţii.

......................................................... ................ 36 „Paştile Blajinilor”.............................Iunie 2012 CUPRINS Rugăciunea Stareţilor de la Optina ..................... 36 ...................9 Biciul întreit al necunoaşterii....... 38 .... 28 Sfântul Varsanufie de la Optina .................................................... 22 Boala şi ucigaşii tăcuţi .................................................................................. 26 Facebook şi reţelele de socializare ............ 4 Bucuriile şi tristeţile monahului .............. 31 Când timpul nu mai are răbdare cu noi............... 14 Ecumenismul – Calea către pierzare (XV) ........................................................................................................................... 12 Despre ascultarea de duhovnic ....Nr................................ grijii şi deznădejdii .. 21 Frica în faţa greutăţilor vieţii ................................... 2 De vorbă cu ÎPS Mitropolit Vlasie Mogârzan .............................. 6 Ce se întâmplă cu sufletul după moarte? ................ 17 Mărturii din vremuri de prigoană (VIII) ......................... 18 Icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului (XI) .............. 35 Pomenirea trecerii la Domnul a Mitropolitului Silvestru Onofrei ........................... 24 Păcatele de moarte .............................................13 „Îndreptătorii” schivnicilor ............................................................................

837 Email: secretariat@mitropoliaslatioara. 0230/570. judeţul Suceava EDITURA „SCHIMBAREA LA FAŢĂ” TEL/FAX: 0230/570.ro Web: http://mitropoliaslatioara.TRADIŢIA ORTODOXĂ ADRESA REDACŢIEI: Mitropolia Slătioara.831.ro . Comuna Râşca.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->