P. 1
CUVINTE DESPRE SEDUCŢIE ŞI SEDUCERE.doc

CUVINTE DESPRE SEDUCŢIE ŞI SEDUCERE.doc

|Views: 315|Likes:
Published by Radu Teodorescu
eseu despre cei care seduc
eseu despre cei care seduc

More info:

Published by: Radu Teodorescu on Feb 24, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/08/2015

pdf

text

original

CUVINTE DESPRE SEDUCŢIE ŞI SEDUCERE Teolog Radu Teodorescu Tema seducţiei şi a seducerii este un antică şi arhaică.

Dar mai mult decât orice tema seducţiei este una confuză fiindcă seducţia este un lucru negativ şi rău. Seducţia este un lucru rău fiindcă se bazează pe ademenire şi înşelăciune. Oricum există mai multe genuri sau mai multe feluri de seducţie: seducţie sentimentală, seducţie emoţională, seducţie afectivă, seducţie estetică, seducţie păcătoasă, seducţie sexuală, seducţie erotică, seducţie intelectuală şi enumerarea ar putea continua. În rândurile care vor urma voi scrie mai mult despre seducţia ca şi păcat. În special în relaţiile dintre bărbaţi şi femei se poate vedea mai mult decât orice arta de a seduce. Femeile seduc bărbaţi şi bărbaţii seduc femei, este un proces extrem de des întâlnit dar de ce să nu spunem ieftin şi de prost gust. Cum am spus, viziunea morală a temei şi a problematicii seducţiei este una negativă. Răul şi păcatul nu se bazează niciodată pe argumente şi pe convingere ci pe seducţie şi înşelăciune. Sfinţii părinţi ne spun că diavolul este marele maestru al seducţiei. Seducţia demonicului se bazează pe principiul manipulării şi al disimulării astfel în cât răul devine bine şi binele rău.1 Dar în cele din urmă de ce să nu recunoaştem că trăim sau mai bine spus suntem obişnuiţi să trăim într-o lume a seducţiei în care principiul seducţiei funcţionează din plin. Clipuri publicitare, panouri de advertising, emisiuni radiofonice sau de televiziune de mai multe ori ne fac impresia seducţiei. Ceea ce este cel mai important să ştim este că după cum am spus principiul seducţiei este unul negativ care se bazează pe înşelăciune şi pe minciună. Evident cu toţii am fost la un anumit moment seduşi de puterea malefică a răului. Aceasta fiindcă după cum am spus răul şi diavolescul ni se prezintă întotdeauna ca şi un bine. Despre acest lucru ne avertiza în antichitate chiar Sfântul Apostol Pavel „şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.” 2 Corinteni 11:14. Prin urmare, seducţia se înrudeşte cel mai mult cu viclenia şi înşelăciunea. A seduce înseamnă a înşela pe cineva. Sunt foarte mulţi din vremurile noastre care nu au aceiaşi părere. Seducţia, în special cea de natură sexuală este o monedă curentă a zilelor de azi. Nu este ciudat că mai toate principiile noastre industriale şi economice fucţionează după principiul seducţiei? Seducţia este ceea ce ne face să avem sentimente faţă de cineva care în mod obişnuit şi normal nu ar fii trebuit să avem. Sfinţii părinţi ne spun că păcatul este fără doar şi poate seductiv. Păcatul este prin excelenţă seductiv şi se bazează în totalitate pe seducţie şi manipulare. Aceasta fiindcă mai mult decât orice, păcatul nu ar avea nici o şansă în faţa omului care a fost creat prin excelenţă bun şi în starea de bine. Prin urmare, trebuie să ştim că răul şi păcatul se bazează întotdeauna pe tehnica seducţiei şi a seducerii. Istoria cunoaşte foarte multe acte de seducţie. În special tiranii şi dictatorii sunt maeştrii în arta seducţiei. Seducţia în cazul tiranilor şi a dictatorilor se face cel mai mult prin promisiuni care nu se vor împlinii niciodată. Roma antică promitea în antichitate supuşilor un nivel de viaţă şi un trai decent

1

Robert Greene, Concise Art of Seduction, (Concise books, 2003).

1

ceea ce se realiza foarte rar. Acest lucru a dus în cele din urmă la dezmembrarea imperiului sub împăratul Constantin cel Mare. Partidul nazist a promis Germaniei de la jumătatea secolului al XX-lea rezolvarea tuturor problemelor economice şi financiare, un pretext pentru a prelua puterea statală şi a declanşa cel de al doilea război mondial. În Statele Unite ale Americii, Richard Nixon a fost cel care a ajuns la conducerea Americii prin mită, înşelăciune şi seducţie. Nixon avea să fie descoperit în ceea ce istoria avea să denumească „scandalul Watergate” în care în urma unor înregistrări telefonice s-a demonstrat că Nixon îşi sabota adversarii. În urma acestui scandal Nixon avea să demisioneze. Dar probabil cel mai celebru caz de seducţie şi înşelăciunea a fost procesul intentat Domnului Iisus Hristos. Găsit vinovat de blasfemie, adică de luarea în batjocură a numelui lui Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos avea să fie predat autorităţilor seculare romane sub conducerea lui Ponţiu Pilat cu acuzaţia că s-a făcut pe sine regele iudeilor. Evident cei cu simţ istoric pot vedea foarte bine diferenţa de acuzaţii: blasfemia este o vină religioasă, în timp ce uzurparea de putere este una statală. În urma acestor maşinaţii ale seducţiei şi înşelăciunii Domnul Iisus Hristos avea să fie executat prin crucificare pe Golgota. Am putea continua şi cu alte exemple, dar limitarea spaţiului mă face să mă opresc numai la aceste exemple. Calea păcatului este una seductivă sau mai mult decât orice aparentă. În păcat şi rău se ascunde golul ontologic al existenţei şi a vieţii. Adepţii răului se folosesc de seducţie pentru a câştiga teren. Seducţia este o altă formă a manipulării şi a jocului umbrelor. Seducţia este cea care ne face să luăm umbra drept adevăr în loc de obiectul şi persoana care creează umbra. Cei care sunt prinşi în cursa seducţiei, în special a păcatelor trebuie înţeleşi şi acceptaţi şi nu dispreţuiţi şi condamnaţi. Aceasta fiindcă cei care au căzut victime ale seducţiei sunt mai mult decât orice victime. Seducţia este forma mascată a păcatului care ne îndeamnă la calea răului prezentându-o ca şi pe ceva bun. Astfel suntem seduşi de desfrânare, de iubirea nelimitată de bani şi averi, de alcool, de droguri, de putere sau propriul nostru ego. Istoria a demonstrat că marii dictatori şi tirani au fost întotdeauna seduşi de mândria propriului ego. Acest lucru se manifestă prin poziţionarea chipului lor în toate locurile publice şi la toate emisiunile de televiziune sau radiofonice care duce la ceea ce specialiştii au denumit la îndobitocirea maselor şi a populaţiei. Seducţia se înrudeşte foarte mult cu ispita. Ispita ca şi seducţia începe extrem de subtil asemenea alternativei de a „cunoaşte binele şi răul şi a devenii Dumnezeu.” În viaţa de zii cu zii, din nefericire suntem extrem de seduşi. Lumea din jur este din nefericire un spectacol sau un teatru al seducţiei şi al seducerii. Acest lucru se dovedeşte cel mai mult prin răsturnări spectaculoase de situaţie statală sau politică, lupte acerbe şi nesfârşite pentru putere şi dominaţie. A domina pe celălalt este în secolul al XXI-lea o adevărată religie. Foarte mulţi dintre cei slabi cad pradă seducţiei răului. Cunoaştem astfel vechi prieteni care mai demult erau pe calea binelui şi a bisericii şi mai apoi putem vedea că au fost seduşi le rău şi de calea pierzaniei. Seducţia se bazează pe iluzie, mai bine spus pe ideea de a îi inocula celui slab ideea că iluzia este adevărata realitate. Ceea ce este cel mai tragic este că foarte mulţi dintre noi trăim într-o lume a iluziilor. Avem iluzia că mâine v-a fii mai bine, că vom fii mai buni şi mai drepţi şi vom face o lume mai bună. Ceea ce putem vedea este că nu se întâmplă nimic. De multe ori, ieri este cum a fost azi, şi mâine a fost cum a fost ieri. Toate aceste realităţi pleacă de la faptul că răul reuşeşte de multe ori să ne stăpânească sau să ne contamineze. Un astfel de sentiment au avut mulţi dintre noi în anul 2001 când au existat actele de

2

terorism kamikaze din New York. Anul 1989, anul în care s-a prăbuşit zidul Berlinului a fost la fel de bine un alt timp în care sentimentele au fost confuze şi eronate. Dorim rândurile de faţă să fie utile care sunt slabi în faţa seducţiei. În special femeile sunt mult mai uşor victime ale seducţiei. Astfel, am dorii să spunem că fenomenul don juanilor nu este unul pozitiv. Foarte mulţi bărbaţi din zilele noastre îşi dovedesc masculinitatea nu prin creaţii de ordin literar, filosofic, intelectual sau antropologic ci prin dominarea sau starea de posesiune a sexului slab. Seducţia este o caracteristică a celui şmecher sau mai mult decât orice a şmecheriei. Seducţia duce la sabotaj, insultă, batjocură şi tot ceea ce este imprevizibil. Adepţii seducţiei sunt persoane imprevizibile şi care ne fac să ne simţim pe nispuri mişcătoare. Cei serioşi, buni şi credincioşi nu folosesc seducţia. Dumnezeu nu seduce sau nu ne seduce niciodată ci mai mult decât orice Dumnezeu ne convinge. Diavolul însă ne seduce şi acest lucru l-a făcut din primele zile ale lumii şi omenirii. Principiul binelui este un principiu al convingerii în timp ce principiul răului este unul al seducţiei. Niciodată nu suntem convinşi spre a păcătui cu fapta sau cu gândul ci mai mult decât orice suntem seduşi spre a păcătui. Seducţia este momeala răului. Momiţi de rău, diavolul ne câştigă la împărăţia sa din infern. De fapt secuţia ne oferă infernul sub chipul unei măşti. Seducţia maschează răul şi din nefericire sunt atât de mulţi cei care o practică. Cei care seduc sunt foarte familiari cu tehnica de manipulare a răului. S-au scris foarte puţine rânduri despre relaţia dintre seducţie şi manipulare. Manipularea se bazează pe tehnica disimulării şi a înşelăciuni însă într-o proporţie mai mică decât seducţia. Avertizăm pe această cale pe cei care practică seducţia că nu fac decât să calce pe „calea pierzaniei” despre care ne vorbea Domnul Iisus Hristos în Noul Testament. În vremurile noastre secuţia de natură sexuală a primit proporţii exorbitante. Aceasta în aşa măsură în care totul pare normal şi firesc. În special cei care folosesc seducţia de natură sexuală sunt slujitori ai răului fiindcă îi pervertesc pe cei nevinovaţi şi vulnerabili. Biblia şi sfinţii părinţi ne spun că cei care practică aceste lucruri vor fii aspru pedepsiţi de Dumnezeu. Faptul că unii cred că păcatul şi cei care sunt adepţii lui nu este pedepsit de Dumnezeu este o minciună. Istoria ştie de două mari localităţi ale lumii antice care din voia lui Dumnezeu au fost pur şi simplu şterse de pe faţa pământului: Sodoma şi Gomora fiindcă în aceste localilăţi oamenii ajunseseră să practice cele mai abominabile perversiuni. Tot scriptura ne vorbeşte că de faptul că diavolul a fost pedepsit cu trimiterea în iad pentru neascultarea şi rebeliunea lui în faţa lui Dumnezeu. Irod a fost pedepsit de Dumnezeu cu moarte năprasnică fiindcă i-a persecutat pe sfinţii apostoli şi pe creştini. Împăratul roman Nerone care s-a remarcat prin acte de o cruzime ieşită din comun a fost pedepsit şi el de Dumnezeu. Istoria ne spune, că la un moment dat după ce Nerone a practicat foarte multe crime odioase, în special crucificări, în timpul unei furtuni năprasnice au început să îl apune remuşcările pentru faptele sale de o cruzime ieşită din comun. Aşa se face că şi-a luat singur viaţa.

3

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->