Revista Informatica Economica, nr.

1 (21)/2002

5

Noua economie
Prof.dr. Ion Gh. ROSCA, prof.dr. Bogdan GHILIC-MICU Asist.dr. Marian STOICA Catedra de Informatica Economica, A.S.E. Bucuresti

At the begin of third millennium we talk about information society like a new stage in human civilization evolution, like an Information and Communication Technology (IC`T) revolution and a work nature revolution. However, we do not forget that this revolution was started in 1946 with the born of computers, when information science was became the main instrument for production management. Key words: new economy, information revolution, ICT, telework, teleactivities, information society, network economy.

L

a începutul mileniului trei vorbim despre societatea informationala ca despre un nou stadiu în dezvoltarea civilizatiei umane, ca despre o revolutie a tehnologiei informatiei si comunicatiilor (TIC) si a naturii muncii. Dar nu trebuie sa uitam ca revolutia a început înca din 1946, odata cu aparitia calculatorului electronic, când informatica a devenit principalul instrument pentru organizarea productiei. Adoptarea TIC în toate domeniile de activitate reprezinta conditia esentiala a dezvoltarii sanatoase a oricarei economii si asigurarii succesului societatatii informationale. Aceasta trebuie însotita de programe speciale de absorbtie a fortei de munca disponibilizate, în vederea evitarii cresterii alarmante a somajului. Un imperativ al crearii societatii informationale îl constituie întelegerea noilor mecanisme si a regulilor care le guverneaza, a obiectivelor si a posibilitatii de a face din munca la distanta un mod de productie eficient, deopotriva productiv si eliberat de schematisme, rutina si ineficienta. În egala masura este vorba de a crea noi structuri organizationale, functionale si sociale. De aceea este important sa se studieze si analizeze efectele utilizarii TIC în noile metode de cercetare si inovare, de munca si de consum. Din aceasta perspectiva si în contextul dat, rezolvarea problemelor juridice cu privire la codul muncii, conventiile colective de munca, statutul salariatului etc. constituie o urgenta.

Noile tehnologii informationale pot îmbunatati comunicarea între cetateni si administratia publica, conducând la o transparenta (dorita) a activitatii administrative locale si centrale. De asemenea, prin TIC se poate reduce durata diferitelor proceduri administrative, astfel încât timpul de raspuns la problema cetateanului sa fie minim. De exemplu, domeniile în care noile tehnologii pot fi utilizate cu efecte pozitive sunt forta de munca si ocuparea acesteia, educatia profesionala, orientarea/ reorientarea profesionala, reducerea somajului etc. Economiile în retea sporesc productivitatea, ceea ce duce la cresterea rezultatului potential al economiei (de exemplu se poate obtine o rata de crestere fara inflatie). Productivitatea marita poate duce si la o reducere pe termen scurt a locurilor de munca, în cazul în care capitalul si pietele de produse nu functioneaza eficient si nu creeaza activitati noi, care sa transforme rezultatul potential în crestere reala. În aceste conditii este nevoie de piete de capital dinamice care sa sprijine companiile noi si de o piata a fortei de munca care sa ofere personal calificat si flexibil. Sintetizând, se poate spune ca sistemul productiv iese din umbra modelului economic al standardelor, pentru a intra în lumea specificului, în care domina logica coproductiei (integrarea client/consumator în procesul conceptiei si productiei). De asemenea, este important gradul de interac-

6

Revista Informatica Economica, nr. 1 (21)/2002

tivitate si de integrare a procesului de cunoastere, fondat pe interactivitate cognitiva, în cadrul procesului de productie. Imaginea pesimista a unei societati în care indivizii comunica si interactioneaza exclusiv prin mediul virtual nu trebuie sa devina niciodata reala, deoarece initiativele din domeniul telelucrulului au aratat ca lipsa contactelor sociale poate primejdui întregul program de implementare a societatii informatio nale. Nevoia de interactiune sociala, apropiere fizica si afectiune umana va surclasa comunicarea electronica. Tehnologia informatiei va permite prin noile cai complementare posibilitatea de a comunica si a lucra. Oamenii vor fi capabili sa aleaga cel mai convenabil mediu în concordanta cu scopul actiunii lor, cu partenerii de interactiune, cu necesarul de informatie etc., în multe cazuri optând pentru comunicarea directa. De asemenea, TIC va permite indivizilor sa se adapteze diferitelor ipostaze sociale (familie, religie, munca, petrecerea timpului liber, responsabilitati civice etc.), ducând la o crestere a personalitatii lor. În acelasi timp, TIC ar putea fi o amenintare pentru intimitatea individului. Astfel, problemele etice si legislative nu sunt de neglijat având în vedere informatiile nocive accesibile prin Internet, referitoare la pornografia infantila, activitatile teroriste, tehnicile de asasinat, metodele de suicid etc. Noul set de reguli care guverneaza societatea informationala se aplica atât la nivel economic, dirijând noua economie, dar si la nivelurile politic, social, administrativ, cultural, religios etc., transformând realitatea înconjuratoare într- una virtuala. Practic, privind din perspectiva societatii informationale, nu exista dimensiune a vietii noastre cotidiene care sa nu fie afectata de procesul de virtualizare, dictat de explozia tehnologica din ultimul deceniu. Astfel, notiuni ca magazin virtual, ambasada virtuala, muzeu virtual, gradina zoologica virtuala, parc virtual, cazino virtual, biserica virtuala sau chiar cimitir virtual nu ne mai sunt astazi straine, ele integrându-se

aproape complet în vocabularul curent. Acest lucru a fost posibil datorita, în primul rând, dezvoltarii World Wide Web începuta la mijlocul anilor ’90, coroborata cu noile descoperiri tehnologice din domeniul informatiei si comunicatiilor. Bineînteles ca nu s-a atins nivelul maxim al dezvoltarii si se poate spune ca produsele si serviciile virtuale sunt înca în faza de pionierat, dar ele constituie deja startul pentru marea trecere a societatilor spre civilizatia digitala, stapânita de puterea informatiei, comunicarii si cunoasterii. Procesul de “virtualizare” nu se opreste aici. El se aplica cu succes la nivelul politicului si administratiei centrale prin teleguvernare. Asa cum exista conceptul de ambasada virtuala pentru telediplomatie, exista si cel de e-guvern (guvern puternic informatizat). La nivelul administratiei locale exista atât în tara, cât si în strainatate, încercari de creare a primariilor si prefecturilor virtuale. Revenind la e-guvern, trebuie precizat ca acesta nu este doar un ansamblu de pagini Web si posta electronica, o forma de acces digital la informatia guvernamentala sau o posibilitate de autorizare electronica a unor mijloace de plata. În timp ce toate aceste lucruri sunt importante si realizate, ele reprezinta doar o mica parte a vietii noastre cotidiene, e-guvernul însusi putând reprezenta fundamentul schimbarii puterii. Pentru anii viitori, e-guvernul trebuie sa reprezinte o provocare pentru politicieni si societate deopotriva, constituind o revolutie a guvernarii însasi, o revolutie în adevaratul sens al cuvântului, o schimbare dramatica în modul de organizare si folosire a puterii politice si sociale. Cu siguranta, dincolo de orice simpla analiza, civilizatiile sunt complexe si mereu în schimbare. Cu toate acestea, oricând sunt posibile identificarea si izolarea unei caracteristici generale, comune unui anumit segment de populatie. Revolutia guvernarii va schimba importanta granitelor, poate chiar o va redefini având mai putina legatura cu geografia si mai mult cu alte notiuni de identitate în comuniune, cu anumite

Revista Informatica Economica, nr. 1 (21)/2002

7

caracteristici comune. De asemenea, se vor schimba relatiile dintre cetateni si guvernanti si vor aparea noi concepte de coabitare atât în termeni de nevoi, cât si de responsabilitati, iar ca rezultat, se vor redefini nu numai actiunile guvernamentale (ce fac guvernele si pe ce cai), dar si motivele pentru care ele actioneaza, alterând însasi esenta democratiei asa cum o cunoastem astazi. Informatia electronica si cunostintele vehiculate prin retele de calculatoare au devenit elementele centrale, în jurul carora este organizata societatea, iar acesta va fi rezultatul final în noul aranjament social, cu noi reguli, noi metode de organizare si noi moduri de gândire pentru guverne si toate sectoarele societatii. În cea mai simpla definire, e-guvernul trebuie înteles ca un guvern simplu, nascut si potrivit pentru o societate informationala, o societate tot mai puternic globalizata. Eguvernul este ceea ce va “munci” pentru noua societate si pentru rezolvarea problemelor proprii, sociale si de mediu. Pentru a-i defini aplicabilitatea, nu trebuie excluse obiectivele sociale ale oamenilor, care tin de grija fiecaruia pentru propria siguranta si pentru familie. Oare ajuta cu ceva dinamismul rapid în scopul îmbunatatirii vietii populatiei? Oare sa se sacrifice totul pentru a rezolva problemele celor putini? Si nu în ultimul rând, face e-guvernul o societate mai buna? Nu stim si, poate, nu vom afla niciodata. Cert este ca e-guvernul poate acoperi toate obligatiile formelor anterioare de guvernare si, probabil, câteva obligatii noi. În acest sens, e-guvernul, ca si formele precedente, poate fi bun sau rau, prost sau întelept, opresiv sau democratic. Informatizarea permite o paleta larga de posibilitati, dar nu toate sunt dezirabile. Digitizarea singura nu poate salva si dirija o societate, spre deosebire de posibilitatile populatiei de a prospera în noua economie, caracterizata de schimbari profunde în toate sferele existentei umane.

Schimbarea relatiilor de munca Oamenii (ca indivizi si colectivitati), organizatiile si institutiile publice simt necesitatea, dar au si abilitatea de a organiza viata în diferite moduri. Ca în multe alte situatii, aceasta implica protejarea intereselor cuiva împotriva intereselor altora, deseori ajungându-se la conflicte. Deoarece o zi obisnuita din viata unei persoane este în principal legata de munca, posibilitatile de orga nizare a vietii depind si se coreleaza în mod direct cu relatiile de munca. Chiar daca se pune accent pe comportamentul în plan individual, modificarile în organizarea muncii vor constitui subiectul principal al procesului de transformare determinat de telelucru. Capacitatea de a gasi solutii creative si inovative pentru toate functiile unei întreprinderi constituie un factor decisiv, cu importanta crescânda, pentru organizatiile implicate în competitia de piata. Schimbarea structurii sectorului de afaceri În paralel cu aparitia noilor abordari organizationale, sectorul de afaceri a trecut si trece prin schimbari majore, una din trasaturile cel mai usor de remarcat fiind mutatia între domenii. În secolul XX populatia ocupata în agricultura a scazut semnificativ, transferul facându-se în principal spre industrie. Punctul culminant a fost spre sfârsitul anilor ‘60, dupa care ocuparea în industrie a început sa scada, înregistrându-se o crestere în cadrul serviciilor sociale si civile. În continuare, progno zele si estimarile arata ca populatia ocupata în industrie va scadea gradual pâna la 7-8% din populatia ocupata în anul 2010, din care numai jumatate va fi implicata direct în productia de bunuri. Schimbarea structurii sociale În societatea bazata pe agric ultura si manufactura, regula aproape universala era ca munca se desfasoara în casa sau în apropierea ei. Numai anumite industrii urbane si institutii publice aveau un loc specific de munca, situat de obicei în centrele oraselor sau comunitatilor. Aparitia industrializarii si dezvoltarea ei sustinuta

8

Revista Informatica Economica, nr. 1 (21)/2002

au modificat radical structura, aparând o separare clara între casa si locul de munca, atât sub aspect fizic, cât si functional. Deplasarea între locul de munca si domiciliu (naveta) a devenit o obisnuinta zilnica. Acest tip de deplasare, bazat pe o anumita organizare a activitatii în mediul de afaceri, nu a fost niciodata pusa sub semnul întrebarii, în ciuda faptului ca se consuma o parte semnificativa din timpul, puterea si alte resurse ale omului. Structura organizationala a formei de productie industriala si-a pus amprenta asupra modului de organizarea a tuturor celorlalte tipuri de activitati, inclusiv asupra functiilor administrative si a celor care implica servicii

sociale si civile. O organizatie este vizualizata sub forma ei fizica si, de obicei, prin denumire. Atunci când se discuta despre înfiintarea unui nou sediu sau mutarea unuia existent dintr- un loc în altul, problemele ridicate sunt legate în mare parte de locatia fizica a organizatiei. Aceasta constituie emblema existentei organizatiei si, prin urmare, a locurilor de munca. Având în vedere tranzitia de la structurile dominate de industrie la economia bazata pe cunostinte si servicii, precum si dezvoltarea TIC, se poate anticipa aparitia si succesul unor forme de organizare radical schimbate si, probabil, a unui nou tip de structura sociala (figura 1).
(fara naveta)

Societatea informationala munca oriunde, inclusiv acasa

Societatea industriala

munca în fabrica (cu naveta)

Societatea agrara

munca în casa si în apropiere (fara naveta)

Fig. 1. Evolutia structurii sociale Schimbarea motivatiilor pentru munca În subconstient, omul a asociat de mult timp câstigarea existentei cu o firma sau un angajator ca persoana juridica, dar si cu un loc fizic sau o cladire tangibila. Sunt comune în vocabularul tuturor expresii de genul “ sunt la serviciu (munca)” sau “ ma duc la serviciu (munca)”. Semnificatia este ca se afla pe teritoriul firmei (cladire si birouri) sau în drum spre acesta. De aceea, va trebui reasezat modul de gândire în aceasta problema. În viitor va fi important sa se porneasca de la locul în care persoana cu calificarea dorita locuieste sau vrea sa locuiasca si nu de la locul unde organizatia care îi solicita serviciile îsi are sediul administrativ si cauta personal. Schimbarea structurii zilei de munca Pietrele de temelie ale vietii noastre de zi cu zi au devenit munca si casa, între care ne miscam pe cai prestabilite. Toata structura societatii este construita în jurul acestor puncte fixe si miscari, fara a mentiona barierele de timp si spatiu. De exemplu, ceasul a devenit simbolul restrictiilor dure de timp asupra omului. Organizarea temporala si spatiala a muncii este factorul determinant cu cea mai mare importanta pentru comportamentul omului în timp si spatiu. Se cunoaste faptul ca, legat de locul de munca al oamenilor, marea majoritate a deplasarilor obisnuite (naveta la locul de munca) este concentrata în scurte perioade de timp (dimineata si seara). Faptul ca putini oameni traiesc, muncesc si se recreeaza în acelasi loc duce la nevoia de deplasari, deseori pe distante mari. O mare parte din deplasari se deruleaza în timpul zilei si saptamânii de lucru. În comunitatile mici, problema deplasarilor se rezolva cu consumuri mici de timp. În zonele metropolitane sau în cazul caselor

Revista Informatica Economica, nr. 1 (21)/2002

9

izolate conditiile difera, deoarece locurile de munca pot fi departe de casa. Deplasarea implica sacrificii considerabile, iar programul zilnic nu poate fi încadrat într-o perioada de timp rezonabila folosind transportul public, ci presupune accesul la una sau doua masini personale. Cadrul pentru folosirea TIC în vederea realizarii unei organizari mai individualizate si mai flexibile a conditiilor de munca si viata s îmbunatatit simtitor. Datorita -a acestuia, posibilitatile de a raspunde diferitelor nevoi individuale si de a rezolva problema timpului ridicata de programul de munca, deplasare si viata personala s-au extins. Cu ale cuvinte, s-a îmbunatatit cadrul pentru ca o persoana sa poata decide locul si durata deplasarilor. Oamenii s-au obisnuit atât de mult cu naveta la locul de munca încât nu mai constientizeaza posibilitatile de reducere sau eliminare ale acestor deplasari, de multe ori chiar nedorind o iesire din cotidian. Puterea obisnuintei blocheaza deseori gândirea necesara pentru efectuarea unei modificari. În mod natural ei considera acest comportament ca fiind normal si nu îl pun la îndoiala decât foarte rar sau niciodata. Este adevarat ca nu toate deplasarile sunt impuse si consuma energie. Marele avantaj al TIC este ca face posibila reducerea deplasarilor fizice care apar ca obligatii sau sacrificii si pun resursele la dispozitia acelor deplasari care aduc beneficii. Schimbarea structurii formelor de munca Pe baza posibilitatilor oferite de TIC se creeaza si se rafineaza noi forme organizationale, mai flexibile. Forma care a primit cea mai mare atentie pâna în prezent este telelucrul. Acesta îmbraca una din formele de manifestare pe care le-am prezentat în acest capitol (centrele de telelucru satelit/ de cartier, liber-profesionistii, biroul virtual etc.). O forma organizationala superioara care necesita tehnologii ale informatiei si comunicatiilor mult mai avansate este organizatia virtuala. Trasaturile esentiale ale tendintelor de dezvoltare în ceea ce priveste când, unde si

cum vom putea lucra în noua economie a societatii informationale sunt destul de clare, fiind vizibila deplasarea interesului spre o flexibilitate sporita. Vom asista la aparitia unor noi forme de organizare si metode de munca, despre care stim putin astazi, dar despre care putem face presupuneri pertinente. Ca si în alte situatii, impulsul initial a fost dat de aparitia TIC în sectorul afacerilor. Noile forme de munca au doua trasaturi care se suprapun partial. Una este structura organizationala generala a angajatorului, iar cealalata are legatura cu functiile lucratorului individual si modul de organizare a muncii acestuia în timp si spatiu (inclusiv în relatie cu colegii de munca). Fundamentarea presupunerilor facute în judecatile si calculele legate de discutiile privind tendintele posibile sau dezirabile ale evolutiilor viitoare este importanta, necesitând o analiza mai aprofundata. Atunci când se discuta despre întinderea curenta si mai ales despre evolutia viitoare a telelucrului, este util sa se analizeze schimbarile în metodele de munca si faptul ca au aparut, în principal, în cadrul structurilor caracterizate de principiile organizationale ale societatii industriale. Aceasta înseamna ca modurile noi si evidente de organizare a muncii sunt înca influentate de modelele din întreprinderile existente, aplicate în contextul culturii de uzina. Pentru a asimila diferitele abordari, noile cunostinte, diferitele valori si a permite totodata vechilor metode sa se transforme în forme de munca diferite substantial este nevoie de o reorientare semnificativa în cadrul anagajatorilor si managerilor aflati în diferite stadii ale carierei. Schimbarile care pot fi introduse acum prin dezvoltarea TIC trebuie sa demoleze structurile existente si sa treaca peste ele pentru a progresa. Este un proces greu deoarece variatele structuri pe care au fost implementate întreprinderile dispar greu. Printre obstacolele majore, probabil cel mai mare este conceptia diferitelor grupuri despre cum trebuie sa functioneze o întreprindere si cum trebuie sa se desfasoare

10

Revista Informatica Economica, nr. 1 (21)/2002

munca. Sugestiile privind noi modalitati de conducere a întreprinderilor si îndeplinire a sarcinilor de serviciu vor fi, cel putin la început, cu greu ascultate si vor fi blocate de inertia institutionala. Evolutia, aplicarea si implementarea TIC se întind în tot mai multe zone, iar oamenii sunt inclusi si devin participanti la potentialul noii tehnici. Posibilitatile tehnice cresc permanent, tehnica este rafinata, capacitatea creste, aplicatiile noi devin disponibile si deschid domenii inexistente sau neabordate anterior. În sarcinile de serviciu apar constant schimbari, atât în întreprinderile existente, cât mai ales în cele nou înfiintate, de cele mai multe ori datorate introducerii TIC, facilitând patrunderea tehnicii în toate domeniile societatii. În plus, exista schimbari în conceptii si apar multi alti factori de influenta în lumea înconjuratoare (internationalizare, globalizare, noi sisteme de regulamente etc.) care fac tot mai usoara introducerea noilor forme de munca si functionarea noii economii odata cu trecerea la societatea informationala. Si în România, dezvoltarile în domeniul TIC conduc spre o posibilitate semnificativa de creare de noi structuri organizatorice în fiecare ramura a societatii, în urma carora indivizii, firmele si institutiile publice pot obtine multe avantaje. Modificarea relatiilor în timp si spatiu datorita TIC face posibila cresterea independentei în organizarea fizica si functionala a diferitelor activitati. În consecinta, se poate anticipa aparitia de noi modalitati de viata si structuri sociale. Au aparut si au fost implementate noi forme de organizare flexibila a muncii, precum telelucrul, telecentrele, sediile satelit etc. Multe sectoare de baza ale societatii vor fi afectate gradual, pe masura ce telelucrul devine tot mai larg cunoscut si creste atât în intensitate, cât si ca numar de oameni implicati. Unele dintre domeniile deja influentate într- un fel sau altul sunt calatoriile si transporturile, modalitatile de transport, proiectarea interiorului caselor

(domotica), planificarea mediului înconjurator, serviciile culturale, sociale si comerciale, structurile educationale, relatiile sociale, dezvoltarea regionala etc. Cele mai profunde schimbari se vor produce, probabil, în domeniul organizational si al muncii dar, gradual, zone tot mai intim legate de viata privata vor trece prin transformari semnificative, în moduri diferite. Ca o consecinta, se poate anticipa aparitia noilor sabloane de viata si structuri ale societatii. În particular, aceasta se refera la ceea ce afecteaza sabloanele de viata, adica „cum si unde traim si muncim”, „cum ne transportam”, „cum ne facem cumparaturile” etc. Schimbarile vor afecta si alte arii ale structurii sociale, inclusiv arena politica, economica si sociala, care vor fi redesenate în diferite feluri. Problema implementarii TIC în România ridica o serie de bariere dificil de traversat, datorita unor factori obiectivi si subiectivi: ü lipsa unei infrastructuri specifice TIC la nivel national; ü existenta unor retele de comunicatii insuficient dezvoltate; ü costuri înca mari pentru serviciile de comunicatii; ü slaba informatizare a organizatiilor economice sau de alta natura; ü lipsa unei culturi în domeniul informaticii la nivelul angajatilor; ü rezistenta la înnoire a unei parti a personalului; ü teama ca introducerea TIC va duce inevitabil la scaderea locurilor de munca. Cu toate ca România se afla în stare incipienta cu privire la introducerea si utilizarea TIC, exista câteva încercari si unele realizari, care ne îndreptatesc sa credem ca adoptând un management corect, societatea informationala româneasca poate deveni realitate. Proiectele directoare de informatizare a prefecturilor si primariilor, concepute de organismele de specialitate la nivel national sunt un prim punct de plecare în tratarea gradului de adaptabilitate a functionarilor la noile tehnologii.

Revista Informatica Economica, nr. 1 (21)/2002

11

A doua categorie de organizatii în care introducerea TIC poate constitui un succes, plecând si de la necesitatea obiectiva a utilizarii tehnicii de calcul, a retelelor de calculatoare, a comunicatiilor moderne este formata din administratiile financiare, societatile de asigurari, camerele de comert si industrie, casele de pensii, aasele de asigurari de sanatate, sistemele vamale etc. Bancile si institutiile financiare utilizeaza deja TIC într-un grad avansat si constituie o categorie aparte, datorita specificului activitatii lor, care, pe lânga atributii comune altor organizatii, impun cel mai înalt grad de securitate si un nivel ridicat de interconectare. Un exemplu atipic îl reprezinta Bursa de Valori Bucuresti si piata extrabursiera RASDAQ, institutii care, înca de la înfiintare, au utilizat tehnologii informationale avansate, activitatea lor fiind aproape complet automatizata. Managementul utilizarii TIC în aceste institutii poate fi considerat un succes. Nu trebuie uitat însa ca aproape toti agentii umani ai acestor organizatii (managerii, brokerii, dealerii, analistii financiari) sunt cu studii superioare, având cunostinte în domeniul informaticii. Aceste profesii au implicat din start utilizarea TIC si, în consecinta, problema adaptarii poate aparea numai în raport cu dezvoltarea tehnologiei. Alt aspect care justifica încrederea în succesul societatii informationale în România îl reprezinta pachetul de legi referitoare la TIC, care constituie obiectul de lucru al Guvernului: legea semnaturii digitale (care a fost deja promulgata), legea comertului electronic, legea cadru privind protectia datelor personale, legea protectiei datelor personale în telecomunicatii, legea antifrauda si legea notarului electronic. De asemenea, trebuie sa punctam adoptarea legii licitatiilor electronice si functionarea

concreta a acesteia (www.e- licitatie.ro). Nu în ultimul rând trebuie sa remarcam eforturile factorilor de decizie în directia demonopolizarii telecomunicatiilor interne, aparitia noilor operatori pe piata telefoniei mobile din România si cresterea neasteptata a numarului de utilizatori ai serviciilor de telefonie mobila. Tot în plan legislativ este importanta adoptarea de catre Parlament a proiectului privind noul Cod al Muncii, care stipuleaza clar posibilitatile de desfasurare pe teritoriul României a activitatilor cu caracter de telelucru. Toate eforturile legislative românesti sunt în acord cu aquis-ul comunitar, iar tara noastra nu are decât de câstigat din experienta tarilor Uniunii Europene în demersul trecerii spre noua economie si spre societatea informationala. Bibliografie 1. Roche L., Schmidt D., Steiler D., Batteux C., Chatelain Y., Daniel C., Duymedjian R., Cybergagnant – Technologie, Cyberspace & Développement Personel, Maxima Paris, Franta 2000 2. Rosca I., Ghilic-Micu B., Stoica M., Managementul utilizarii tehnologiei informatiei, în Informatica Economica nr.9, Ed. Inforec, Bucuresti 1999 3. Ghilic-Micu B., Stoica M., eActivitatile în societatea informationala, Ed. Economica, Bucuresti 2002 4. Drucker P.F., The new society of organisations, Harvard Business Review, nr. 70/1992, p. 95-104 5. Patsikas S., La Macedoine Occidentale: crise demographique et organization de l’espace, doctoral Thesis, Montpellier, Franta 1978 6. Colectia Monitorul Oficial al României, 2001, 2002