GRIGORE POSEA

GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI
Partea I DATE GENERALE. POZIŢIE GEOGRAFICĂ. RELIEF EVALUARE - TESTE GRILĂ Ediţia a II-a

Universitatea SPIRU HARET

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României POSEA, GRIGORE Geografia fizică a României. / Posea Grigore. Ediţia a II-a – Bucureşti, Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006 264 p; 24 cm ISBN (10) 973-725-711-1; (13) 978-973-725-711-6 – general (10) 973-725-712-X; (13) 978-973-725-712-3 – vol. I

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Stan BARON Bun de tipar: 29.11.2006; Coli tipar: 16,5 Format: 16/70×100 Editura Fundaţiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
Universitatea SPIRU HARET

UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

GRIGORE POSEA

GEOGRAFIA FIZICĂ A ROMÂNIEI
Partea I

DATE GENERALE. POZIŢIE GEOGRAFICĂ. RELIEF
EVALUARE – TESTE GRILĂ
Ediţia a II-a

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2006
Universitatea SPIRU HARET

Educaţia şi instrucţia prin geografie reprezintă educaţia pentru mediu a mileniului III şi pentru supravieţuirea omenirii pe Terra, deoarece Geografia este ştiinţa integratoare a Terrei ca planetă a vieţii şi a omenirii. Grigore Posea

Universitatea SPIRU HARET

CUPRINS

Prefaţă …………………………………………………………………….. Îndrumări metodice pentru învăţarea Geografiei fizice a României ……... Introducere ……………………………………………………………….. România – date generale …………………………………………………. Poziţia geografică a României – consecinţe ……………………………… Structura geografică de sistem a spaţiului românesc ……………………... Obiectul Geografiei fizice a României …………………………………… Caractere generale ale elementelor de mediu …………………………….. RELIEFUL ROMÂNIEI ……………………………………………….. Unităţile (regiunile) morfostructurale ……………………………………. Evoluţia morfotectonică şi etapele (fazele) de nivelare (Scara morfocronologică) Sistemul geomorfologic românesc ……………………………………….. Tipuri şi subtipuri majore de relief ……………………………………….. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune ……………………………………… Piemonturile ……………………………………………………………… Glacisurile şi pedimentele ………………………………………………… Relieful structural ………………………………………………………… Relieful petrografic ……………………………………………………….. Relieful vulcanic ………………………………………………………….. Relieful fluviatil ………………………………………………………….. Condiţiile generale ale modelării reliefului în cuaternar (moştenirea cuaternară) Relieful glaciar …………………………………………………………… Relieful periglaciar ……………………………………………………….. Relieful litoral şi platforma continentală …………………………………. Procesele geomorfologice actuale ………………………………………... Regionarea geomorfologică ………………………………………………. Resursele naturale de bază şi perspectivele lor …………………………… Relieful – substrat al mediului natural şi al activităţilor umane ………….. EVALUARE – TESTE GRILĂ ………………………………………..

7 9 13 15 16 27 31 32 33 35 36 39 64 75 82 85 91 111 124 132 155 160 165 170 178 188 216 222 237

5
Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET .

Profil schematic prin Muscelele Argeşului 27. Aliniamente morfostructurale în bazinul subcarpatic al Buzăului 30. Dispunerea conurilor piemontane în Podişul Lipovei înainte de formarea Mureşului pe actualul curs 45. Structura sectorizată a cercului Carpaţilor Româneşti 13. Tors periglaciar în Igniş 57. Suprafeţele de nivelare din lungul defileului Dunării 19.Lista figurilor 1. Structura circular-concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 7. Evoluţia văii Nera 44. Aşezarea României în Europa şi distanţe până la diferite ţări 2. Aliniamente radiare ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 9. aval de Brăieşti 55. Regionarea Câmpiei Române 6 77 Universitatea SPIRU HARET . Aşezarea României pe istmul ponto-baltic 3. Carpaţii Curburii 64. Principalele falii crustale 14. Subcarpaţii Măţăului 28. Harta geomorfologică a sectorului dunărean Burnas-Bărăgan 53. Evoluţia reţelei hidrografice la Curbura Carpaţilor 41. Vulcanismul paleozoic şi mezozoic din Munţii Apuseni 35. Câmpia Română – tipuri genetice de câmpii 18. pe valea Caşoca (Podu Calului) 33. Tipuri genetice de munţi 15. Captarea Dunării în amonte de Feteşti la nivelul terasei I-II 50. Situaţia hidrografiei din sudul Transilvaniei la sfârşitul ponţianului 40. Evoluţia Jiului în Carpaţi 43. Limanurile şi lagunele din sud-estul României 60. Limitele şi forma Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 5. Delta Dunării 61. Aşezarea României pe axa de intensă populare Londra-Constantinopol-Bombay 4. Piemontul Şatrei (Lăpuş) – glacis-pediment 24. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei 26. Raportul dintre meandrele Buzăului şi marile alunecări de teren 34. Formarea câmpurilor de glacis în Câmpia Crişurilor 23. Brazde periglaciare în Masivul Vlădeasa 58. Pierderea teraselor din Dealurile de Vest în glacisurile şi sub aluviunile Câmpiei de Vest 52. Profil schematic prin Subcarpaţii Moldovei 32. Luncă şi terase pe valea Bălăneasa. Evoluţia hidrografiei în bazinul Crişului Repede 47. Situaţia probabilă a hidrografiei din sudul Transilvaniei la începutul romanianului 46. Terasele din Depresiunea Lăpuşului 51. Răspândirea vulcanitelor neogene din Munţii Apuseni 39. Schema formării teraselor Dunării între Argeş şi Călăraşi 54. Schema plăcilor şi microplăcilor de pe teritoriul României. Relief glaciar în Munţii Făgăraş 56. Scara morfocronologică a teritoriului României 6. Cascada Pruncea. Munţii Harghita 38. Structura complexă a Carpaţilor 17. Piemonturile din România 22. Suprafeţele de nivelare din munţii Baiu – Piatra Craiului 20. documentate de anomalii gravimetrice 11. Pedimentele din arealul Tulcea-Babadag 25. Evoluţia hidrografiei şi a conurilor de dejecţie în Câmpia joasă a Someşului 49. Suprafeţele de nivelare din Podişul Huedin-Păniceni 21. Tipuri de munţi în România delimitaţi după indici morfometrici 16. Munţii Gurghiu 37. Profil schematic prin Subcarpaţii Vrancei 31. Abraziunea marină la Constanţa pe timp de furtună 62. Relieful suprafeţei Mohorovič 8. Structura complexă (circular-radiară) a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic 10. Evoluţia văii Oltului în defileul Turnu Roşu-Cozia 42. Regiunile geomorfologice ale României 63. Evoluţia hidrografiei în bazinul Lăpuşului 48. Profil periglaciar la Floreşti (Cluj) 59. Pintenii paleogeni şi cuvetele miocene din Subcarpaţii de Curbură 29. Structura în cinci plăci a teritoriului României 12. Carpaţii Vulcanici de Nord 36.

în învăţământul preuniversitar ? Încercăm să redăm. săptămânal. fac sau nu parte din patrimoniul nostru natural. dr. o gamă extinsă de reliefuri. este ţara ale cărei elemente geografice şi aşezare geopolitică. a obiceiurilor şi a enorm de bogatului nostru folclor nu are ca bază tocmai legătura dintre popor şi pământ. analitic şi sintetic. în Carpaţi. de la relief de tip temperat şi periglaciar la cel deşertic. mai recent. cu întrebări şi probleme de autoevaluare pentru studenţi. până la tundra alpină ş. apoi multele alunecări de terenuri etc. Ne întrebăm dacă toate acestea. ştiinţific şi cultural ? Oare. Geografia României este extrem de complexă. podişuri şi dealuri la Carpaţii care au un specific cu totul aparte. tocmai această bază. Spiritul general al cursului este cel geografic. de la peisaje de stepă şi silvostepă la pădurile de stejar. diversitatea costumelor populare. între celelalte ştiinţe. este aceea de a cunoaşte bine casa omenirii – Terra şi casa fiecărei naţiuni – Ţara.a. trebuie să îi cunoaştem toate faţetele geografice pentru a ne menţine unde suntem şi a prospera pe aceste locuri. specificul acesteia şi aspectele fundamentale stabilite de natură şi de către om. de la câmpii.d. pe acest pământ. cu diferite sublinieri în text. doc. foarte divers şi armonios alcătuit. de ce oare.m. la Dunăre şi Marea Neagră. ordonat şi îmbinat. încărcată de o mare şi bogată istorie şi moştenire culturală. care ne-a ţinut tot mai unitari. situată pe un pământ unitar. De aceea. Aşa au edificat-o evoluţia regională a ciclului alpin al scoarţei terestre. în această lucrare. de la litoral la etajul glaciar. Grigore Posea 7 Universitatea SPIRU HARET . şi multe altele neenumerate. climatele acestui teritoriu şi. Se reunesc. oferindu-i-se numai o singură oră. problematica generală a geografiei fizice a României. a cărui sarcină de bază. cu teste grilă pentru examen. univ. de la glacisuri şi pedimente la pediplene şi peneplene. de fag şi conifere.PREFAŢĂ Moto România este ţara uneia dintre cele mai vechi naţiuni europene. nu se învaţă temeinic în şcoală. nu au fost şi nu vor fi totdeauna marcate de avantaje. de-a lungul istoriei. economic. Sau. Am adoptat şi un stil didactic. mereu aceeaşi. dar şi mereu altfel pentru fiecare colţişor al mediilor noastre geografice atât de variate ? Şi atunci. locuitorii săi. Prof.

8 Universitatea SPIRU HARET .

ridici mai întâi scheletul. tot legic. Pornind de la aceste convingeri. elementele sale fizico-geografice şi uman-economice se interferează şi se intercondiţionează într-o structură legică şi logică. Geografia României este deosebit de complexă. în aşa fel încât să devină operaţionale. de la început. din care rezultă şi particularităţi de însuşire. începând de la acoperiş în jos. De aceea devine greu de însuşit. este vorba de un schelet pe care se clădeşte apoi întreaga 9 Universitatea SPIRU HARET . se poate trece la amănuntele regionale şi locale ale elementelor de mediu. necesitatea unei riguroase sistematizări a fiecărei lecţii şi evidenţierea unor legături cu aspecte din lecţiile anterioare. electricitate. socotită la mărimi similare de suprafaţă. Aşa cum s-a spus. În al doilea rând. necesitatea învăţării cu harta. ca punct de pornire pentru studiu şi cunoaştere. ce poate fi simplificată şi redată printr-un „schelet”. Cu toată complexitatea geografică a României. De altfel. fiecare dintre acestea găsindu-şi locul lor.ÎNDRUMĂRI METODICE PENTRU ÎNVĂŢAREA GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI (NECESITATEA INTUIRII INIŢIALE A SCHELETULUI SISTEMULUI) Primul aspect de care trebuie să se convingă studentul care abordează Geografia României îl reprezintă acela că este vorba de o disciplină foarte complexă. atât ca ştiinţă. când doreşti să faci o casă. scheletul de bază al Geografiei României. Succesiunea învăţării. care astfel se complexează tot mai mult. desprindem cel puţin cinci concluzii în ce priveşte însuşirea geografiei: procesul de învăţare solicită o anume succesiune. a) Scheletul geografic al României. pe care apoi îl finisezi. destul de greu de asimilat la un nivel operaţional ridicat. Sunt foarte multe fenomene şi probleme şi multe denumiri. poate una dintre cele mai complexe dintre geografiile ţărilor lumii. La fel se întâmplă cu Geografia României: o dată cunoscut şi înţeles acest schelet. anumite particularităţi. cât şi cu cele din atlas şi terminând cu scheme-hartă creionate singur. el trebuie să înţeleagă faptul că geografia în general şi fiecare din disciplinele sale au. structura principală a acestuia. cât şi ca mod de însuşire. realizarea de sinteze regionale. pentru a viziona. cât şi de redare în scris sau oral. atât cu hărţile din manual. în structura geosistemului românesc. cunoaşterea şi înţelegerea exactă a tuturor noţiunilor şi a denumirilor importante. Aşadar. încălzire) şi în final îl ornamentezi într-o concepţie de ansamblu şi îl mobilezi. începând cu schema sau scheletul de bază al sistemului. continui cu sistemul circulator (apă.

dar şi modul de dispunere etajat şi concentric-regional al celorlalte elemente de mediu (soluri. subregiunile şi unităţile principale – notate cu I-XII. a-f. elementul de referinţă se rezumă la reţeaua oraşelor. se impune a avea în faţă. în primul rând. soluri. în timp (evoluţia lor). după însuşirea scheletului de bază. atmosfera. Ca urmare. Aceste elemente de relief se găsesc pe harta fizico-geografică a României.). reţinându-se râul. în harta regionării (numită şi harta unităţilor de relief) şi la capitolul „Regionarea geomorfologică” din această lucrare şi din Geomorfologia României (2002) (din care se reţin însă. la rândul său. vegetaţie. care ne obişnuieşte să vedem fenomenele în spaţiu (dispunerea lor pe teritoriu). pe grupe şi afluenţi mai importanţi. interrelaţiile dintre fenomene. fiecare element sau fenomen geografic (climă. Cum relieful nostru este complex. A-F. pentru schema-schelet. reţeaua hidrografică şi reţeaua de oraşe. 3 … sau 01. căci contribuie la formarea unei aşa-zise gândiri geografice. Este ştiut că reprezentarea sintetică a oricărui teritoriu se face prin hartă. la care se adaugă şi solul).a. numai regiunile. dar ea reprezintă ceva mai mult decât un auxiliar. numai regiunile. Necesitatea învăţării cu harta şi după hartă provine din particularitatea că geografia are ca obiect studiul suprafeţei Pământului. hărţile acestui teritoriu şi apoi texte cu descrierea lui şi a elementelor componente. Care sunt elementele scheletului ? Acestea fac parte din structura de bază a geosistemului românesc şi sunt: schema reliefului. Scheletul ne va ajuta ulterior să localizăm. 02 …). reţeaua de aşezări.). reţeaua de drumuri etc. pentru început. hidrosfera. precum şi subregiunea sau aliniamentul de relief care i-au determinat localizarea. reţeaua de drumuri şi alte elemente care depind de hidrografie. Cât priveşte aşezările. Este bine să fie cunoscute reţeaua râurilor principale. şi chiar locul de izvor (ca unitate de relief) şi subregiunile de relief prin care trec sau pe care le delimitează râurile respective. 2. reţeaua hidrografică. biosfera. să observăm diversitatea acestora de la un loc la altul. precum şi etajele sau treptele morfologico-altimetrice (munţi. împreună cu toate fenomenele ce rezultă din întrepătrunderea pe teritoriu a celor patru învelişuri (litosfera – respectiv geologie şi relief –. Reţeaua hidrografică serveşte ulterior fixării cunoştinţelor despre unităţile de relief. plus sfera activităţilor umane (raportate la mediul natural). fiecare tip de industrie. fluviul sau ţărmul. care se vor studia ulterior şi în mod singular. câmpii). sau mai precis prin diferite tipuri de hărţi. dealuri şi podişuri. poziţie şi asamblare taxonomică). se reţin. legăturile 10 Universitatea SPIRU HARET . dacă vrem să cunoaştem un teritoriu. cu mai multă uşurinţă.geografie a României. determină. 1. Relieful ne va servi ulterior deoarece are legături strânse cu structura geologică pe care s-a grefat. b) Urmează. vegetaţie. subregiunile şi principalele lor unităţi (ca denumire. 2. o citire prealabilă rapidă a întregului manual. Harta este un auxiliar al textului care ne ajută să localizăm elementele şi fenomenele în teritoriu. depresiuni. reţeaua de aşezări. drumuri ş. spre a ne face o idee generală asupra părţilor şi capitolelor de bază şi asupra logicii întregii materii.

). dar şi pentru a reţine punctele esenţiale care pot fi apoi dezvoltate cu mai multă uşurinţă. sub forma unei scheme sau plan. Almăj (munte). Sistematizarea fiecărei lecţii. Conţinutul exact al acestor noţiuni este adesea necunoscut de către student şi. amplitudine. iar sintezele fizico-geografice. care ne ajută să localizăm elementele şi fenomenele în teritoriu. O problemă oarecum similară. în procesul învăţării. legile de producere şi evoluţie a fenomenelor de la suprafaţa Pământului şi modul cum sunt folosite de om etc.a.). În caz contrar se fac confuzii în localizarea sau în scrierea corectă a numelui. cât şi. structură. Aceste sinteze regionale parţiale sunt obligatorii mai ales la sfârşitul studiului fiecărui element de mediu (relief. dar şi o metodă şi „instrument” al gândirii geografice. să deducă nu numai de unde izvorăşte un râu şi unde se varsă. repartiţia regională a reliefului periglaciar. cu clima.a. un auxiliar al textului. ca: Almaş (râu). se enumeră între formele carstice şi crovurile). care formează adesea subiect de examen. de Grigore Posea ş. el le dă un alt sens. cută diapiră. Este. Călmăţui ş. fapt ce ajută cursul de Geografia regională a României. izotermă. mai ales. În unele cazuri se execută şi sinteze regionale (de exemplu. înainte de toate. se confundă crovul cu dolina (de pildă. Harta este deci o sinteză a geografiei teritoriului. spre exemplu. Acestea sunt nume proprii (nu noţiuni) şi ele se impun a fi memorate cu ajutorul hărţii. Cine ştie să citească o hartă. latitudine. 1986. la sfârşitul 11 Universitatea SPIRU HARET . suprafeţele de eroziune faţă de păstorit sau turism. crov.. sau denumiri. De exemplu. dar de alt ordin. sau longitudinea cu latitudinea etc. densitate. va face corelaţia cu relieful peste care curge. cea fizică folosesc un număr mare de noţiuni mai mult sau mai puţin specifice.). în amănunt. printr-o astfel de gândire geografică. climă. de aceea. Cunoaşterea precisă a tuturor noţiunilor şi denumirilor folosite în manual este necesară şi trebuie făcută în aşa fel ca ele să devină operaţionale. va înţelege de ce în anumite puncte ale sale s-au fixat oraşe sau alte aşezări (de mărimi şi densităţi variabile) etc. 3. trecătorile şi pasurile faţă de drumuri etc. Baziaş (comună la intrarea Dunării în ţară) şi Buziaş (oraş în Câmpia Lugojului) etc.a. eră sau perioadă geologică etc. este aceea a denumirilor geografice. deci.. de tip schemă sau plan de lecţie. a teraselor etc. cu modul de folosire a apei sale. va judeca locul acelui râu în contextul întregii reţele hidrografice a ţării. va putea. 4.). se încheie cu întocmirea unui plan-schemă şi cu reţinerea legăturilor şi repercusiunilor cu/faţă de alte elemente sau fenomene (altimetria faţă de etajare. dom. Studiul şi sistematizarea fiecărui capitol sau fiecărei lecţii. în loc de Munţii Dognecea se scrie Docnecea ş. Cerna. când operează cu ele. Încă o regulă: planul oricărei lecţii să fie întocmit în aşa fel încât să se încadreze organic în întreg. necesar ca pe lângă hartă să lucrăm în permanenţă şi cu dicţionarul geografic. în mod profund şi de mai multe ori.dintre cauze şi efecte în dispunerea lor teritorială. Atât Geografia României. afluent al Oltului). sau sintezele regionale generale. se impune nu numai pentru ca aceasta să fie însuşită logic. cum ar fi: carst. consultându-l ori de câte ori întâlnim o noţiune pe care nu ştim să o definim (Geografia de la A la Z. harta este. uşurează recapitularea întregului material. ci va intui şi o serie de caractere ale râului. În cazul nostru. hidrografie etc. O astfel de sistematizare. O atenţie aparte trebuie să se acorde acelor denumiri care sunt identice: râul Bistriţa (afluent al Siretului şi altul. Câmpia Ploieştiului se confundă cu Câmpia Piteştiului etc.

observăm mai clar acea structură. şi desenul geografic (schiţe. care urmează succesiunea capitolelor din manual. legături. chiar dacă aceasta s-ar referi numai la stilul de formulare a subiectelor. este nevoie de exerciţiile amintite mai sus. pentru o regiune. dar. dacă se insistă şi se rămâne numai la această treaptă) la un studiu activ al însuşirii cunoştinţelor citite şi studiate. cu ochiul (studiul hărţii) şi cu mâna (executarea de schiţe şi hărţi). „Caracterizarea climatică a Câmpiei de Vest” etc. mai ales. dar în sprijinul memoriei şi al logicii. ci pentru a ne ridica pe o treaptă superioară de percepere şi pregătire. efectuat concret de către fiecare. fenomenele şi mecanismele geografice şi modul lor de distribuţie în spaţiu devin operaţionale. mai ales în scris. pune la lucru ochiul şi mâna. O schiţă oferă imaginea sinoptică a unui fenomen. de întretăiere. pentru a se atinge un stadiu operaţional înalt. Introducem. În felul acesta învăţăm geografia cu mintea (textul citit. Sinteza apare însă şi ca un obiectiv strategic al studentului. subregiune sau unitate. Deci. ca structură a elementelor şi ca funcţii specifice. În felul acesta. să înveţe ordonat şi logic. cu alte cuvinte. totodată. Ea prescurtează şi completează textul despre un fenomen. iar candidatul la examen poate face faţă oricărui tip de subiect. În acest mod. profiluri. memorat şi judecat).a. Totuşi. şi la celelalte materii. acestea au rostul de a sintetiza problematica geografică pe plan regional (pe unităţi geografice). De aceea. hărţi. cu puncte de întâlnire. interdependenţe între diferite elemente şi fenomene geografice. reprezintă partea cea mai greu de realizat. Cum o arată şi numele. Sintezele geografice. accentuăm că surpriza surprinde numai pe cei mai puţin pregătiţi. grafice etc. au atins un asemenea prag sau nivel. Cităm câteva exemple de asemenea subiecte: „Caracterizarea specificului fizico-geo-grafic al Dobrogei”. 5. anumite funcţionalităţi. formulăm răspunsuri. sau numai al Dobrogei Nordice. Sintezele la Geografia României se realizează în mod obişnuit conform unui plan. aspecte practice ş. reprezintă în fapt aplicarea cu discernământ a fenomenologiei geografice teoretice la o anumită unitate teritorială. dar acestea indică nivelul de însuşire şi stadiul operaţional la care a ajuns studentul respectiv. Aplicarea tuturor acestor modalităţi de învăţare ajută studentul să stăpânească bine materia. partea sa de surpriză. Ele sunt absolut necesare la Geografia României (disciplină de geografie regională). de obicei. Realizarea de sinteze şi/sau caracterizări ale unui singur fenomen. ce sprijină „jonglarea” cu materia învăţată în moduri şi stiluri variate. Aici se observă în ce măsură candidatul la examen înţelege şi ştie să prezinte cauze şi efecte. dar. De ce ? Pentru că. este şi interesul profesorului să selecteze pe cei care.cursului. să facă trecerea de la acumularea de date (putem să-i spunem chiar dopaj. dar şi al examenului în sine. parţial. pregătirea este completă. parţiale sau generale. ca întreg. Acesta. „Caracterizarea fizicogeografică a Câmpiei Banatului”. din care rezultă specificul concret al acesteia. toate noţiunile. operând cu sinteze. conexiuni. dar. nu putem fi surprinşi de o eventuală „noutate” în formularea subiectelor de examen sau a grilei. * * Concluzii generale. ca o concluzie în plus. Pentru că. nu sinteză de dragul sintezei.). ne este stimulată gândirea. sau ale tuturor. 12 * Universitatea SPIRU HARET . făcute pe parcursul învăţării. Pe de altă parte. ne punem întrebări. desenând cu propria mână. se realizează o învăţare „încrucişată”. în pregătirea şi gândirea lor. trebuie să o spunem. care formează o reţea mentală tot mai complexă. fiecare examen are.

dar şi cu viaţa. Grigore Posea. 1974 INTRODUCERE 13 Universitatea SPIRU HARET .Moto Fiecare pagină a împlinirilor noastre naţionale este adânc înrădăcinată în cutele acestui pământ armonios alcătuit. pe care s-a zămislit neamul românesc. apărându-l cu braţul. cu mintea. ……………………………………………… Pentru noi nu există locuri mai frumoase şi mai bine orânduite decât acelea care alcătuiesc pământul României. din care s-a hrănit şi pe care l-a înălţat adesea la rang de cult.

14 Universitatea SPIRU HARET .

52. 1817 km râuri. Albania) circa 1. în alte state europene (îndeosebi Germania).U.6% maghiari şi secui.7) Ungaria. la Sud de Dunăre (Peninsula Balcanică – fosta Iugoslavie. din care 95 municipii). Români peste hotare: la Est de Prut circa 4 milioane.3 km (0 + 681. plus Municipiul Bucureşti). 247.0 loc/km2 (2002). Densitate: 91. croaţi. restul (13. Bulgaria.2) Serbia şi Muntenegru.3% germani.3%) romano-catolici. Australia. Canada. 546. cehi. unitarieni.R O M Â N I A – DATE GENERALE Poziţia geografică: paralela 450N şi meridianul 250 E Extreme: Nord.5% români.0 km (415. Capitala: Bucureşti – 1.921.1 + 470 + 22. adventişti. baptişti. 2. 0. bulgari. 6.a.4 km (256. 448.5 km terestră. restul (1.751 locuitori (2002).5 milioane – aromâni. (2002). 46007’27’’ şi 20015’44’’ Suprafaţă: 238. sârbi.8 + 343. istro-români (în Peninsula Istria). 649.5). reformaţi.1%) ucraineni. Religie: 86. macedo-români. turci. polonezi.6 + 0) Republica Moldova. Împărţirea administrativă: judeţe (41.7 % urban.7% ortodocşi. oraşul Sulina (Tulcea). 43037’07’’ şi 25023’32’’ Est. 193. oraşul Zimnicea (Teleorman).A. oraşe (265. comuna Beba Veche (Timiş). Grecia.4 maritimă din care cu: Bulgaria. sau 247. America Latină.4 km (inclusiv cu Bulgaria şi Ucraina) Populaţia: 21.5 km (0 + 0 + 193. circa 3-4 milioane. în S. armeni.8 + 32. (2002). greci. tătari. evrei ş.5% rromi (ţigani). penticostali. Forma de guvernământ: republică. ruşi-lipoveni. satul Horodiştea (Botoşani). Naţionalităţi: 89..698. mozaicani ş.391 km2 (a 12 în Europa) Frontiere: 3. * * 15 * Universitatea SPIRU HARET .9 + 31.4 km (273. comune (2686). musulmani.149.9 km. 631 km (139.181 locuitori (2002). 45009’36’’ şi 29041’24’’ Vest. grecocatolici. 48015’06’’ N şi 26042’05’’ E Sud.8 + 289.2 + 0) Marea Neagră.085. din care 1. 681.3 + 0) Ucraina. slovaci.a.

Dobrogea 150-300 m. Berzunţ (984 m). POZIŢIA GEOGRAFICĂ A ROMÂNIEI – CONSECINŢE Uneori se face distincţie între poziţie (aşezare) şi localizare. Leaota (2133 m). Drăgăneşti-Olt (1080 ha). Dranov (2170 ha). Timiş (244 km). Cârlige (871 m) – Subcarpaţi. ţări etc. Ţarcu (2190 m). dar unele măguri şi masive formate din roci dure ating şi 500-811 m.). Runc (507 m). Gorgova (1377 ha). Locvei (735 m). Ialomiţa (417 km). altitudini. Prut (742 km). Frunzaru-Olt (1280 ha). Plopiş (918 m) (776 m). Gurbăneasa (979 m). Cindrel (2244 m). artere fluviale. Şiclod (1028 m) – în estul Transilvaniei. Olt (615 km). Argeş (350 km). Bistriţa (283 km). Măţău (1018 m). Gorjului (400 m). Balta Albă-Buzău (1012 ha). Stânca Costeşti (5900 ha). Techirghiol (1161 ha). Mihăileşti-Argeş (1013 ha). Lumina (1367 ha). Târnava Mare (246 km). Dognecea (617 m). Cei mai mici munţi (sub 1000 m): Măcin (467 m). Ineu (2279 m). Sinoe (17. Bucovel (406 m). Breaza – Lăpuş (976 m). Suru (2283 m). Pietrosu-Căliman (2100 m). Înălţimile principale din dealuri: Chiciora – Muscelele Argeşului (1218 m). Retezat (2482 m).150 ha). Zarand (836 m). Măgura Odobeşti (996 m).Vârfuri montane peste 2000 m: Moldoveanu (2544 m). Dealurile Vestice – 200-300 m. La Om (2238 m). inclusiv 16 Universitatea SPIRU HARET . Vârfu lui Pătru-Şureanu (2130 m). Oaş (824 m). Omu (2505 m). Brateş (2111 ha). Cele mai mici dealuri subcarpatice: Bran (333 m). Corni (592 m). Iezerul (2462 m). Buzău (302 km). Păpuşa (2391 m). Merhei (1057 ha). Jiu (339 km).000 ha). Altitudini specifice podişurilor: Podişul Transilvaniei 500-600 m pe culmi. Podişul Getic 200-600 m. Principalele 15 cursuri de apă (după lungimea pe teritoriul României): Dunărea (1075 km). Parângu Mare (2519 m). Someş (376 km). Porţile de Fier I (10. Mostiştea (1860 ha). Peleaga-Retezat (2509 m). Taşaul (2335 ha). Siret (559 km). Podişul Târnavelor 500-600 m. Jijia (275 km). Podişul Mehedinţi 500-600 m. Ipoteşti-Olt (1692 ha). Câmpia Transilvaniei 500 m. Dâmboviţa (286 km). Oltina (2509 ha).000 ha). Câmpia Moldovei 180-200 m. expunere. Porţile de Fier II (Ostrovu Corbului) (40. Strejeşti-Olt (2204 ha). Câmpia de Vest 80-180 m. Zmeica (5460 ha). Rez – estul Transilvaniei (933 m).Bisoca – Curbură (970 m). Becheci (1080 m). Firtuşu (1061 m). Subcarpaţii din Est 700-1000 m). Gugu-Godeanu (2291 m). Izvoru Muntelui (3100 ha). Principalele (peste 1000 ha) lacuri (după suprafaţă): Razelm (41. Roşu-Deltă (1445 ha). cea de-a doua la caractere şi influenţe regional-locale (munţi.500 ha). Meseş (996 m). Negoiu (2535 m). Bistreţ (1867 ha). Izbiceni-Olt (1095 ha). Siutghiol (1900 ha). iar pe văi şi depresiuni 250-400 m (Podişul Someşan 500-700 m. Mureş (761 km). Pietrosu Rodnei (2303 m). Pleşu (911 m). Altitudinile câmpiilor: Câmpia Română 20-300 m. Şureanu (2059 m). Răchitaş (917 m). Prima se referă la aşezarea pe Glob (matematică) şi pe continent (sau ocean). Podişul Bârladului 300-400 m). Podişul Moldovei 200-688 m (Podişul Sucevei 500-600 m.

Printre altele. Urmare a climatului temperat este şi favorabilitatea dezvoltării anumitor tipuri de plante sau culturi. adică suntem la GMT + 2. aceasta înseamnă 525 km (N-S) şi 740 km (E-V). România se află la întretăierea paralelei 450 N (sud de Delta Dunării. Cele două coordonate se intersectează în comuna Ţiţeşti (în Gruiurile Argeşului). În mod generalizat. impus de intensitatea şi variaţia radiaţiei solare la această latitudine. iar în est. punctul cel mai nordic este în satul Horodiştea (Botoşani). pe Dunăre. statele Wisconsin. de partea de vest a Angliei (2700 km). Aşadar. suportăm patru anotimpuri şi o modificare permanentă a duratei zilelor şi nopţilor. Spre est se adaugă o lăţime de circa 22 km (12 mile) de „ape teritoriale”. În kilometri. vest de Cristuru Secuiesc). 2. peste Finlanda. la distanţe aproximativ egale de Capul Finister din Spania (2750 km). graniţa Egipt-Libia. 1. cu aproximaţie. era Insula Şerpilor. Mongolia. punctul central al ţării se află la circa 20 km nord de oraşul Făgăraş. o extindere de circa 4038’ în latitudine şi circa 9026’ pe longitudine. vest de Câmpulung. nord de Ploieşti. Poziţia pe continent a) România este situată în Europa Centrală. pe la Belgrad. paralela de 450 N trece. Oregon. În vestul depărtat se află Beba Veche (Timiş). Consecinţe. iar în America – Ottawa. Fusul orar care acoperă România are ca ax meridianul de 300. Cât priveşte răsăritul Soarelui. la 29041’24’’ longitudine estică (până în 1946. est de Făgăraş. 17 Universitatea SPIRU HARET . cel mai sudic punct aparţine oraşului Zimnicea. ca punct de uscat. dar la numai 1000 km de Capul Matapan din peninsula greacă Peloponez (fig. pe Prut. Oraviţa) cu meridianul 250 E (est de Turnu Măgurele. În sudul ţării. ce trece prin estul ţării. Roşiori de Vede. la 43037’07’’ latitudine nordică. în partea ei central-sud-estică. Târgu Jiu. acesta apare mai devreme în est cu aproape 38 minute. În nordul ţării. de Munţii Urali (2706 km) şi de Capul Nord din Norvegia (2800 km). la 48015’06’’ latitudine nordică. Ca urmare. iar cea mai scurtă la sfârşitul lui decembrie. Insula Hokkaido. oraşul Sulina.legăturile create peste acele locuri de către om. Lacurile Huron şi Michigan. economice şi geopolitice (în special localizarea). Meridianul 250 E merge pe la Capul Nord. sud de Milano. aşezarea şi localizarea au consecinţe geografice. Bordeaux. 1). În exteriorul ţării. ziua cea mai lungă este la sfârşitul lunii iulie şi are 16 ore. Dakota. prin Crimeea. această oră se dă în avans cu 60 minute (trecând la ora oficială a meridianului de 450 E). Insula Creta. la 20015’44’’ longitudine estică. pe platforma Mării Negre. peste nordul ţării trece limita nordică a viţei-de-vie (Paris-Bonn.nord de Marea Azov-nord de Marea Caspică). unde se întretaie meridianul de 250 cu paralela de 460 N. valorile celor două zile sunt de 15 ore 25 minute şi 8 ore 55 minute. Pe Glob România este situată în emisfera nordică. la jumătatea distanţei dintre ecuator şi pol. Zair. Această poziţie plasează România în climatul temperat. Matematic. Lacul Aral. Africa de Sud – lângă Port Elisabeth. Totdeauna. ocupată atunci de fosta URSS). Totuşi. Vara. fiind de 8 ore şi 20 minute.

România este fixată pe Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. 1. Limita geografică a Europei Centrale merge aproximativ pe Dunărea inferioară. ne situăm pe linia ce desparte aşa-zisa Europă peninsulară (linia Marea Baltică-Marea Neagră) de Europa continentală (fără influenţe oceanice). Totodată. în satul de români Trebuşani. Aceasta se materializează prin vânturi de vest peste majoritatea teritoriului central-vestic şi prin vânturi uscate. Aceasta a fixat o bornă. inclusiv Crivăţul. Urmările acestei poziţii continentale sunt foarte importante. ceea ce impune climatului temperat-continental o aridizare specifică stepei. cu distanţele până la Arctica şi Creta. inscripţionată în latină. În primul rând. 18 Universitatea SPIRU HARET . Aşezarea României în Europa şi distanţe până la diferite ţări În acest cadru european.Fig. Acesta a fost definit prima dată în 18751 de către Societatea de Geografie Austro-Ungară. este vorba de continentalizarea (moderată spre excesivă) a climei temperate. deci în nordul României. ţara noastră se situează deci cam la jumătatea distanţei dintre latura atlantică a continentului şi limita convenţională cu Asia. sau pe istmul ponto-baltic (fig. Tot sub aspect regional european. Centrul Europei se găseşte la câţiva km de vărsarea Vaserului în Tisa. 2). dar în sens fizico-geografic. În al doilea 1 An în care a fost înfiinţată şi Societatea Română de Geografie. Satul se numeşte azi Dilove şi a trecut ulterior la Cehoslovacia şi apoi la Ucraina. Irlanda şi Urali. în est.

mediteranean în sud. România se află la limitele extreme de influenţă climatică a principalilor centri barici care determină marile sectoare sau provincii climatice specifice Europei: climat temperat oceanic în vest. temperat continental excesiv în est. din est soseşte aer uscat şi geros iarna. Aşezarea României pe istmul ponto-baltic Urmarea directă a influenţelor climatice amintite se observă în vegetaţie. Fenomenul de venire şi aclimatizare la mediile 19 Universitatea SPIRU HARET . vest Atena. nord-baltic (boreal) în nord şi temperat moderat în centru. Din vest şi nord-vest a venit la noi pădurea de fag. limita de est a fagului trece pe la Oslo. în ianuarie 1996). De exemplu. Limitele de extindere (fitogeografice) ale acestor formaţiuni vegetale trec prin România.rând. din sud stejarii. Suntem deci la confluenţe climatice vestice şi estice. iar din est stepa. iar din sud aerul aduce secetă vara şi încălziri şi ploi iarna (exemplu. Toate aceste influenţe ajung şi la noi. Dacă nu ar exista Carpaţii. vest Varşovia. Fig. dinspre Baltica ajunge aer rece şi umed (temperaturile scad brusc). 2. nordice şi sudice. est Carpaţii Orientali. datorită poziţiei geografice: din vest vine aer mai cald şi umed (ploi). vest Bucureşti. limita respectivă a fagului ar fi mult mai la vest de România. cald şi secetos vara.

3. ce leagă Baltica de Marea Neagră sau de Mediterana. piersicul. fie spre porturi ale Mării Negre. Predeal. Amintim drumurile şi căile ferate ce merg pe Culoarul Timiş-Cerna. dinspre nord (Câmpia Germano-Poloneză) au coborât secara. 3). principal. se găsesc şi în Europa. în special pe la nord de Dunăre şi peste pasuri şi trecători carpatice. soia şi cânepa. asemenea drumuri s-au impus şi dinspre vest către est. inul şi sfecla de zahăr. Aşezarea României pe axa de intensă populare Londra-Constantinopol-Bombay (după S. peste Transilvania. Aceste drumuri se direcţionează fie spre porturi dunărene. Mehedinţi) 20 Universitatea SPIRU HARET . Oituz şi Buzău. b) România la intersecţia unor mari drumuri europene. cartoful. În arealul ţării noastre. din Europa de est au pătruns floarea soarelui. Acesta este drumul Siretului. Depresiunea Braşovului şi pasurile Bran. precum şi cele de la Oradea pe defileul Crişului Repede. sau pe Culoarul Mureşului şi defileul Oltului. a trecut din Antichitate şi peste teritoriul Daciei şi al României. Schimburile zonale nord-sud specifice continentelor. tutunul. care au determinat realizarea de drumuri comerciale pe această direcţie. orezul.geografice de la noi a multor plante din exterior a avut ca efect formarea unui covor vegetal foarte variat şi complex. de unde trec în Peninsula Balcanică spre Mediterana. iar dinspre locurile mediteraneene s-au extins viţa-de-vie. peste Dobrogea (fig. porumbul. unul dintre acestea. La fel s-a întâmplat şi cu plantele de cultură: dinspre Europa Centrală au venit grâul şi orzul. Fig.

1997) a stabilit 10 coridoare prioritare de transport pentru dezvoltarea pe termen lung a reţelei europene de drumuri. ţară carpatică. de aceea. cu unele izbucniri naţionaliste. făcând din ea centrul geografic şi geopolitic al României. Către Marea Neagră. Coroana Carpaţilor Româneşti închide în interior marea Depresiune a Transilvaniei. otoman. Localizarea la trei importante componente (elemente) geografice care definesc în mod deosebit România: Carpaţii. teritoriul românesc a fost adesea ciuntit. Acest cerc poartă numele de Carpaţii Româneşti şi ocupă 2/3 din întregul lanţ. c) Teritoriul românilor s-a localizat de-a lungul istoriei şi la margini de imperii. Întreaga structură geografică a ţării este determinată de cercul Carpaţilor Româneşti. Pot fi amintite şi efectele embargoului dunărean în timpul războaielor din ţările ex-iugoslave). în Bucovina şi chiar la sud de Dunăre. adesea rivale şi cu urmări în plan social şi politic. care este în fapt fluviul Dunărea. 9 (Helsinki-Moscova-Kiev-Odesa-Chişinău-Albiţa (sau Kiev-Siret) Bucureşti-Giurgiu-Dimitrovgrad-Alexandropolis) şi nr. 7. cu 2 Pe varianta Lugoj. care au avut repercusiuni şi în România. Consecinţe de ordin economic şi geopolitic: multe ţări europene sau din restul lumii au sau pot avea „interese” faţă de poziţia ţării noastre sau faţă de cele trei elemente geografice definitorii. a) România. Trei dintre aceste coridoare trec prin România: nr. ortodoxă şi musulmană. diferite de cea latină. în jurul nostru au fost şi sunt multe etnii. Ca urmare. a pasurilor şi trecătorilor. Aceştia fac parte din cel mai lung lanţ muntos european. Dunărea. e) De asemenea. prin forma de cerc situat pe centrul României. a fost loc de desfăşurare a unor războaie imperiale etc. cel al Beskizilor şi cel Danubiano-Pontic sau Românesc. România este ţară carpato-danubiano-pontică. În sinteză. 3.Conferinţa Pan Europeană (Helsinki. nr. Piteşti. într-o concepţie globală şi de cooperare regională. cu interese diverse şi tendinţe acaparatoare: roman. Marea Neagră (Pontus Euxinus). Deva. 4 (Dresda-Praga-Bratislava-Nădlac-Arad-Timişoara2-Bucureşti-Constanţa-Thesaloniki-Istanbul). Personalitatea Carpaţilor Româneşti este absolut evidentă. Sibiu. România se deschide pe o lăţime de 245 km şi mai departe spre tot Oceanul Planetar. părţi ale sale trecute de la unele imperii la altele. dar aceasta este şi porţiunea cea mai importantă ca debit şi navigaţie. Lanţul Carpaţilor se transformă în partea de est într-un cerc muntos pe care este situată România. România este principala ţară dunăreană. rus. austro-ungar. ridicaţi ca o cetate central-europeană în faţa stepelor nord-pontice. compus din două domenii. inclusiv delta şi gurile de vărsare în mare. sau pentru unii români (deznaţionalizări în anumite locuri din Transilvania şi din estul Ungariei. 38% din lungimea sa se află pe teritoriul României. este şi ţară pontică. bogăţii acaparate. d) Suntem situaţi şi la interferenţa a trei mari religii: catolică. Cât priveşte Dunărea. România este deci ţară carpatică. 21 Universitatea SPIRU HARET . multitudinea depresiunilor. în estul Prutului şi Nistrului.

Dunărea ne formează graniţa cu Serbia-Muntenegru şi cu Bulgaria. Dar. Braşov ş.a. Haţeg. de retragere a populaţiei în locuri ferite. iar păşunile persistente iarna au atras turme şi ciobani carpatici. Dunărea imprimă o vitalitate în plus Câmpiei Române. În prezent. O dată cu apropierea României de NATO şi UE. pe micile platouri montane se ţineau cele mai mari şi mai fastuoase târguri (Găina. plaiuri şi văi mai largi. O bună parte din cultura poporului român se leagă de Dunăre. plasată într-o depresiune intracarpatică. Având o singură ieşire prin Bosfor. pe o mare distanţă. tuturor regiunilor vecine şi chiar ţării întregi. sau al gurilor de vărsare în mare (Rusia în 1812 şi fosta URSS în 1940).). Carpaţii au avut şi rol de apărare. sistemului de aşezări şi multor aspecte economice. Carpaţii au menţinut astfel insula de latinitate a românilor. prin care se leagă cu Oceanul. Tot sus. când au ocupat Oltenia). Dunărea oferă şi peşte. la noi se află Delta şi gurile Dunării. ţară pontică. au fost adăpost pentru localnici în timpul migraţiilor. în Vlăsia. Uneori a stimulat tendinţe. b) România. Rodna etc. de acaparare a navigaţiei (romanii. Delimitează. Încrucişările de drumuri carpato-dunărene şi pontice pe centrul Câmpiei Române.climate foarte variate. aceasta fiind şi o axă magnetică de unitate naţională. Pentru România (şi pentru alte câteva ţări). Pe păşunile alpine ale coroanei carpatice s-a născut transhumanţa de tip românesc spre Marea Neagră. Carpaţii impun şi cel mai accentuat complementarism geografico-economic cu celelalte regiuni ale ţării. Aceasta este şi porţiunea cea mai importantă ca debit şi pentru navigaţie. transport ieftin. pasurile şi trecătorile carpatice. Loviştea. Penteleu. ea a fost şi este o axă de polarizare economică şi umană. cu nuclee prolifice de populaţie etc. Aici s-au conturat cele mai multe ţări feudale de tip românesc (Maramureş. Această personalitate s-a impus întregului sistem geografic românesc. Se remarcă multitudinea spaţiilor de habitat. ce se află în România. Dunăre şi Tisa. au impus Bucureştiul drept capitală. ţară dunăreană. Aproximativ 38% din lungimea fluviului se află lângă sau pe teritoriul României (1075 km din 2900 km). bazinete. sistemul geografic carpato-dunărean. fâşie de transhumanţă şi de urbanizare (19 oraşe. ca şi cea a Daciei romane. precum şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. cu economii specifice. Marea Neagră este un fel de apendice al Mediteranei. de control al Porţilor de Fier (austriecii în 1718. au legat ţara într-o circulaţie intensă radiar-concentrică. Pe de altă parte. iar capitala lui Decebal a fost în inima Carpaţilor. În perioada migraţiei popoarelor. cu circa 30% din suprafaţă ocupată de depresiuni. Ca urmare. cu o lăţime minimă 22 Universitatea SPIRU HARET . c) România. Formează principala noastră cale fluviatilă şi chiar europeană. transcarpatică şi circumcarpatică. hidroenergie şi apă pentru irigaţii. otomanii).). sistemului de drumuri. majoritatea porturi). Strămoşii noştri dacii au trăit „lipiţi de munţi”. din partea anumitor mari puteri. tot Dunărea a funcţionat şi funcţionează ca axă de integrare europeană. împreună cu Dunărea şi Marea Neagră. integrarea europeană şi mondială pe calea Dunării s-a lărgit şi mai mult prin construirea canalelor Dunăre-Marea Neagră şi Dunăre-Main-Rin. Pădurile şi stuful din larga sa luncă. în sud şi sud-vest. România este principala ţară dunăreană. Tot cercul carpatic a determinat şi forma rotundă a Daciei şi a României. care unesc porturile Rotterdam şi Constanţa. Colectează şi a unificat în sistem radiar-concentric aproape în exclusivitate hidrografia României (98%). integrarea noastră europeano-dunăreană devine şi mai necesară şi mai benefică.

Foarte important este faptul că pe căi fluviale. Pe de altă parte. În prezent.4 km. în număr de 11. Uneori a fost. prin litoralul său de 245 km şi o frontieră pe mare. un litoral strategic. aparţin ţării noastre. spre Rusia şi ţările ex-sovietice. exceptând Rusia. Republica Moldova sau Albania). otoman. Din vechime a stat însă sub dominaţia unor imperii: roman. prin care făceau negoţ cu băştinaşii. Între altele. Stăpânim. către Canalul Suez şi Orientul Apropiat. dar şi pe alte direcţii sosesc la Marea Neagră multe drumuri europene şi asiatice. În secolele VII-VI î. pe o lăţime de circa 12 mile. Toate ţările riverane. grecii au construit pe ţărmurile de vest şi nord cetăţi-porturi. la aceste locuri au râvnit uneori vecinii. de 247. Este vorba de o structură de integrare regională cu scopul de a valorifica împreună potenţialul economic şi uman din sud-estul european. România este interesată în atragerea transportului petrolului şi gazelor din arealul Caspicei. pe de altă parte însă. cu resurse diverse. facilităm tranzitul Europei Centrale către Mediterana. Să adăugăm şi faptul că platforma continentală din dreptul României. cu o poziţie strategică aparte şi cu posibilităţi de a avea legături cu aproape toate ţările lumii. şi poate redeveni.e. 23 Universitatea SPIRU HARET . Marea Neagră deschide României căi de transport pe apă către aproape toate ţările lumii. euxino-europene. Localizarea geopolitică (raportată la interesele economico-politice şi militare ale altor ţări faţă de România) decurge din punctele anterioare şi se poate rezuma la patru aspecte: România reprezintă în Europa un teritoriu deosebit de variat ca mediu (varietate impusă de Carpaţi). pentru multe alte ţări.de 660 m. ţara a fost de multe ori ciuntită. au încheiat în 1992 acordul numit Cooperarea Economică la Marea Neagră (CEMN). Ţările mici riverane au profitat adesea destul de puţin de vecinătatea lor cu această mare. rus. o placă turnantă a circulaţiei între Europa şi Asia. dar în prezent mai ales pentru Uniunea Europeană. pe aici au trecut cele mai multe popoare migratoare venite mai ales din est. ca şi unele apropiate şi interesate (de exemplu. România a reprezentat şi reprezintă o poartă deschisă a Europei către ţările balcanice. surplusul de nivel trecând în Mediterana (325 km3/an. alături de Turcia.. Romanii au cărat bogăţiile Daciei pe Dunăre şi mare. România ocupă locul trei ca număr de populaţie (după Ucraina şi Turcia) şi unul din primele locuri strategice. deci. pe la noi. plus gurile Dunării şi Canalul transdobrogean. compus din unităţi care se asamblează într-un geosistem. iar în sens invers vin ceva mai mult de jumătate). nedelimitată oficial cu Ucraina. Orientul Apropiat şi către est. către Europa Centrală şi de Vest. România este una din ţările cele mai importante din bazinul Mării Negre. între ţările pontice. cu toate bogăţiile acvatice şi din scoarţa terestră. poate fi socotită o mare aproape închisă. 4. imperiile timpului.n. În ea se varsă fluvii multe şi mari. Prin poziţia noastră la gurile Dunării.

prin folosirea unor grupuri etnice (subvenţii sau alte forme). Bucovina. Ei şi-au păstrat individualitatea de popor latin. În timpul feudalismului s-au extins către. Dunărea. valoarea intereselor altor ţări pentru ele. au început să curgă năvălitorii asiatici către Europa Sudică şi Central-vestică renumite prin oraşe cu fast. unitatea geografică a pământului românesc.A. care le erau favorabile scopurilor lor. intersecţia unor căi terestre de comunicaţii ş. Transilvania. prin acţiuni ce conduc la scindarea ţării în aşa-zise regiuni autonome etc. lemnul. Cel mai adesea. deci. ridicând oraşe-cetăţi şi făcând comerţ cu dacii. Pe de altă parte. fie că interesele lor politice pe plan mondial coincid cu ale noastre. petrolul. cu supuneri sau ocupări periodice de provincii: Dobrogea. România. Aici. la anumite elemente geografice.cu toate acestea. dar şi pe cele ale altor ţări care ne pot afecta. S. sarea. prin susţinerea unor oameni sau partide politice interne. Carpaţii. dar şi la Pontus Euxinus şi la gurile Dunării. în timp. exemplu. se extinde sau se restrânge acest interes. în secolele VII-VI. De aceea. Aşa. Aşezarea geopolitică a României a reprezentat o permanenţă începând cu Antichitatea (Dacia). grânele). S. Basarabia. se ajunge la susţineri reciproce în politica externă. iar mai apoi s-au extins căile comerciale dinspre Europa Apuseană şi Centrală. sau a Australiei etc. sau din alte părţi ale globului) au. există şi interese ale unor ţări străine care ne sunt favorabile – fie că e vorba de cooperări privind exploatarea elementelor „geopolitice” româneşti.A. De aceea.U. a fost şi a rămas un factor de mare stabilitate în regiune. spre a concepe strategii de politică externă şi internă pe măsura necesităţilor şi urgenţelor care se pot ivi în diferite momente. apar noi forme de mascare a interesului sau noi aspecte de colaborare. inclusiv bogăţii. ca stat naţional unitar. din Europa. dar şi cel Rusesc şi cel Austro-Ungar. faţă de care alte ţări (vecine. Se schimbă însă. în ultima vreme. Elementele geopolitice principale ale României sunt următoarele: aşezarea ţării în Europa Centrală şi de Sud-Est. Fiind situată în sud-estul Europei. unele bogăţii (cum au fost în anumite perioade aurul. Aşezarea geopolitică şi geo-strategică se referă. oricare cetăţean. s-a impus cu permanenţă şi unităţii de neam a românilor. unitate clădită pe Carpaţi şi în jurul acestora. Oltenia.U. şi Imperiul Otoman. interesele negative s-au manifestat mascat. aşezarea la Marea Neagră. chiar Muntenia în 1917. dacă spre aceste 24 Universitatea SPIRU HARET . şi chiar peste aceste teritorii. dar mai ales politicienii. sau indirect. chiar în atenţia Japoniei. trebuie să cunoască principalele probleme geopolitice ale ţării. Chinei. ca o insulă de romanitate într-o mare masă de popoare slave sau slavizate. Tot pe aici. Elementele respective reprezintă o permanenţă geografică (nu se schimbă de la o etapă la alta) şi fac parte din structura geografică a României. prin poarta dintre Carpaţi şi Marea Neagră. Probabil că. prin propagandă internaţională potrivnică ţării noastre. spre exemplu. pe Carpaţi.a. aici se întretăiau căi comerciale care veneau dinspre ţările baltice şi nordul Europei către Mediterana şi Orientul Apropiat. fie că şi aceste ţări au probleme similare geopolitice şi. prin înţelegeri. interese diferite. în interesul ţării. la ţărmul dobrogean s-au instalat grecii. Spre aceste locuri ale noastre s-a orientat şi Imperiul Roman. tot către Orient. economice şi politice. sau nutresc. Dunărea ca arteră de transport a început să intre. de care are nevoie întreaga Europă. Teritoriul geografic românesc a devenit teatrul unor lupte între cele trei imperii.

pe aceasta se interferează interese ale multor ţări europene şi nu numai. a avut şi are alte multe consecinţe geopolitice pentru România. Acelaşi rol l-a avut şi transhumanţa românească. În prezent. După 1990 s-a produs o nouă orientare a intereselor marilor puteri pentru Dunăre şi gurile sale. axa respectivă se întâlneşte cu drumuri care vin din Extremul Orient (mai ales drumul mătăsii: China-Asia Centrală-Taşkent-Caspica-Baku-Poti-Constanţa). rezultate din poziţia de tranziţie şi interferenţe naturale. economice şi politice. nu totdeauna de colaborare.locuri s-ar fi extins un singur imperiu. cultura şi interesele de neam. lingvistică. petrolul şi chiar vitele. ţara noastră a aderat la NATO şi este asociată la UE. ca exemplu. au atras interesul unor imperii. după cum şi alte bogăţii ale pământului românesc. 25 Universitatea SPIRU HARET . umane. când ca mare deschisă şi în interesul tuturor riveranilor. impusă de pajiştile alpine carpatice. am fi fost ocupaţi în întregime de acesta. Ca urmare a condiţiilor istorico-geografice. grânele. Această aşezare şi ciocnirile de interese politico-economice ne-au pus în contact şi cu cele trei mari religii ale globului: ortodoxă. „aşezarea” noastră geografică ne-a inclus în aşa-zisul lagăr socialist. pe teritoriul nostru. trebuind să-şi rezolve interesele prin dibăcie diplomatică (vezi. obiceiurile. n-ar fi persistat aici poporul român latin. interesele lor s-au ciocnit peste noi şi nu am fost integraţi lor. catolică şi musulmană. Aspectele respective se concretizau adesea şi pe plan politic. Dar. în special interese de transport. După al doilea război mondial. precum lemnul. sarea. şi un alt rol geopolitic şi geostrategic pentru români. aflându-se totodată într-un nou cadru geopolitic european şi global. litoralul. unitatea (etnică. ca elemente de interes central şi sud-est european. când a fost „lac turcesc”). cu orientări fundamentaliste din exterior. Dacă n-ar fi existat Carpaţii. religioasă şi culturală) şi latinitatea poporului român. conturându-se ceea ce se cheamă „ţările socialiste est-europene”. în schimb. Carpaţii Româneşti au avut. după Napoleon). la marginea sa vestică. Aşezarea la Dunăre. unde turmele de oi găsesc ceva mâncare şi pe timp de iarnă. fiecare cu conceptele sale şi alimentate adesea. aurul Apusenilor a impulsionat decizia romană de cucerire a Daciei. ea a fost şi poate rămâne o placă turnantă a multor drumuri şi culturi europene şi asiatice. Dacă Dunărea şi Marea Neagră. cu bălţile dunărene şi chiar ale Tisei. în plus. Ei au fost cetatea de apărare a neamului. complementare cu Delta. România a fost pusă cel mai adesea într-o dublă sau triplă polaritate politică. au atras interese externe. Dunărea constituie ea însăşi o axă şi chiar o zonă geopolitică. comerciale şi politice. Ciobanii carpatici peregrini purtau cu ei limba. Există chiar intenţii de realizare a unor noi canale spre Rhon şi Adriatica (prin Sava). ocrotind permanenţa. Unirea Principatelor). Cât priveşte Marea Neagră. A funcţionat însă când ca mare închisă pentru navigaţie (exemplu. economică. singurul şi foarte importantul fluviu transversal european („regele fluviilor europene”. Pe de altă parte însă. la Constanţa (gura canalului).

10. ne leagă pe calea apei de toată Europa central-vestică. România – geografie şi geopolitică. respectiv inelul Carpaţilor Româneşti. variaţie permanentă a duratei zilei şi nopţii). Harţagu-Buzău.Bibliografie selectivă • Posea Grigore (1999). De ce România este ţară dunăreană ? (Dunărea udă tot sudul României. gurile fluviului şi canalul Dunăre-Marea Neagră. în noul cadru geopolitic european şi global suntem plasaţi în partea de sud-est a NATO şi a UE). varietatea de resurse şi rolul de poartă a Europei spre sud-est. Rus (sovietic)).). aclimatizate la noi). 9. la multele trecători carpatice de interes european. 4. 2. Austro-Ungar. Editura Fundaţiei România de Mâine. cu numeroase depresiuni şi varietatea resurselor). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Lainici-Merişor. Otoman. cu forma lor de cerc. structura sistemelor de văi. Turnu RoşuCozia. Ce mari religii se interferează în sau lângă România ? (Ortodoxă. probleme 1. vol. Ce relief major a jucat rol de cetate de apărare şi fiinţare a neamului românesc? (Carpaţii. de naţiuni diferite. 8. Culoarul Mureşului. Câte ore au cea mai lungă şi cea mai scurtă zi în România ? (16 ore şi 8 ore). Care sunt urmările aşezării României în Europa ? (Continentalizarea climei temperate. Geografia României. De ce România este ţară pontică ? (Stăpânim un litoral strategic de 245 km – gurile Dunării şi Canalul transdobrogean. Oituz). confluenţe de specii vegetale şi de plante de cultură din toate părţile Europei. Domaşnea.Pe câte grade se întinde România în latitudine şi longitudine? (4038’ = 525 km şi 9 26’ = 740 km). 12. Autoevaluare – întrebări. Prin ce este România ţară central-europeană ? (Se află în imediata apropiere a centrului geometric al Europei – confluenţa Vaser-Tisa. drumuri şi aşezări etc. Care imperii au încălcat deseori teritoriile Daciei şi României? (Roman. De ce România este ţară carpatică ? (2/3 din Carpaţi sunt în România. Editura Academiei. • Posea Grigore (1982). 5. • *** (1983). Enciclopedia geografică a României. Prin ce trecători şi pasuri carpatice trec drumuri de interes european ? (Porţile de Fier. Predeal. Ce consecinţe rezultă din aşezarea pe Glob a României ? (Climat temperat. Bran-Rucăr. 11. 4 anotimpuri. 7. loc central al confluenţelor climatelor extreme europene. aşezarea la interferenţe de imperii. structura administrativă pe judeţe. 3. ne oferă bogăţiile platformei continentale şi facilităţile unui litoral bine însorit pe timp de vară ). ca limită sudică a Europei Centrale). pe 1075 km. I. ne leagă pe apă cu restul lumii şi ne pune în contact cu drumuri asiatice care vin spre această mare. 13. musulmană). Ciucea. iar în prezent estre o axă de integrare europeană). la noi se află cursul său inferior. de religii diferite şi la polarităţi politice. şi în nordul Dunării. determină conturul de cerc al ţării. 6. pentru noi a fost o axă de unitate naţională. 14. catolică. Pe ce meridian este situat fusul orar al României ? (Pe 300 E = GMT + 2). 0 26 Universitatea SPIRU HARET . acesta a impus şi ţine sub control structura şi funcţionalităţile Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. Care elemente geografice ale României au şi rol geopolitic şi geostrategic ? (Aşezarea la gurile Dunării şi la Marea Neagră.

Pentru cunoaşterea aprofundată a unui geosistem se încearcă reconstituirea istoriei acestuia. din centru geografic al spaţiului carpatic. au ieşit în evidenţă şi alte două caractere: forma rotundă a ţării. Spaţiul geografic pe care se află România coincide numai în parte cu cel pe care s-a născut şi a persistat neamul românesc. Alpin şi. aceasta înseamnă reconstituire paleogeografică. Din Antichitate. El reprezintă unul din marile geosisteme teritoriale ale continentului european. funcţiilor acestuia şi mediului înconjurător cu care sistemul are interrelaţii (sistemele teritoriale vecine. BeskidoPanonic. Prin această „unitate” se înţelegea un întreg geografic teritorial. prin Marea Neagră. Concluzia este aceea că spaţiul pe care se află România şi pe care s-a zămislit neamul românesc (spaţiu mai extins decât România de azi) formează un macrosistem teritorial.). iar ca înveliş de sol. elementele şi subsistemele). inclusiv prin abordarea sistemică. treptat. călătorii străini au observat unele caracteristici ale acestui spaţiu. unitate rezultată dintr-o circulaţie relativ închisă pe acest spaţiu. impusă la rândul ei de către structura reliefului. În geografie. O dată cu închegarea primului stat pe aceste locuri (al lui Burebista). care s-a impus. care copia forma reţelei hidrografice desfăşurate între Nistru-Tisa şi Dunăre. S-a acordat atenţie structurii (modul cum sunt organizate părţile. dar copia şi structura circular-radiară a sistemului teritorial Carpato-Danubiano-Pontic. O dată cu formarea poporului român a rezultat şi mai clar unitatea de limbă şi de neam a poporului care locuia în spaţiul carpatic şi împrejurimile sale până la Tisa. inclusiv sub diferite forme statale. spre a observa când şi unde a început să se nască. Cercetările de după al doilea război mondial au aprofundat analiza geografică a spaţiului românesc. Acest spaţiu este cunoscut sub numele de Domeniul (geosistemul) Carpato-Danubiano-Pontic. ţările vecine etc. sau sisteme. ideea de unitate naţională. format din elemente şi părţi variate. şi în calitate de centru politic al naţiunii. S-a conturat şi structurat în timpul orogenezei alpino-carpatice şi a căpătat înfăţişarea fizico-geografică de azi în cuaternar. În vremuri mai recente. şi structura radiar-concentrică a sistemului de drumuri. 27 Universitatea SPIRU HARET . vegetal şi uman numai în glaciar şi holocen. studiile geografice au evidenţiat noi caracteristici care indicau „unitatea pământului românesc”. deoarece vorbeau aceeaşi limbă. şi ce funcţii a determinat acest element în sistem. cum sunt: cel Balcanic. pornită dominant din Transilvania. alcătuind un organism spaţial de tip geosistem. care intră în componenţa unui sistem şi mai mare – continentul Europa – şi care se învecinează cu alte macrosisteme. a condus la legături foarte strânse între ele. sau o parte nouă. geografii. Nistru şi Marea Neagră. întrepătrunse pe Carpaţi. al Câmpiei Ruse. care înconjura Carpaţii (şi care era sigur impusă de corona montium). Dunăre. care impuneau aici o alcătuire armonioasă şi legături strânse între pământ şi poporul ce îl locuia (dacii şi apoi urmaşii acestora.STRUCTURA GEOGRAFICĂ DE SISTEM A SPAŢIULUI ROMÂNESC Istoricul abordării. unde şi când s-a adăugat un nou element. s-a născut astfel. limitelor sistemului. dar nedisociabile. istoricii. formarea ţărilor feudale româneşti. cu alte sisteme. românii). În feudalism.

Unirea lor în sistem este comandată de una sau mai multe cauze comune care. elementele suport care se îmbină pe verticală sunt geologia şi relieful. sau subregiunile care compun o regiune). Părţile sau regiunile componente ale macrosistemului spaţial românesc sunt următoarele: Carpaţii Româneşti. pădure de stejar. elementele umano-economice. Dacă tăiem pădurea. Podişul Dobrogei. Liniile care definesc treptele de relief sunt. la schimbări locale sau regionale de mediu. care. formând un sistem morfostructural concentric. de fag. Subcarpaţii şi Dealurile Vestice. Podişul Getic. limite). O concluzie se poate trage: specificul îmbinării pe verticală a elementelor de mediu în sistemul nostru teritorial îl reprezintă etajarea tipurilor de mediu impusă de relief (de Carpaţi). de stepă şi silvostepă de tip temperat. Sub aspect peisagistic (peisajul sintetizează tipul local de mediu) există următoarele etaje: de litoral. 28 Universitatea SPIRU HARET . … economia. Părţile care se unesc între ele pentru a realiza un macrosistem sunt reprezentate prin regiuni geografice şi structurile geologice de sub ele. În cazul teritoriului României. relieful. solul este erodat. Pe spaţii mai mari. împreună fiind cunoscute şi ca „morfostructuri”. de asemenea. se schimbă local regimul scurgerii apelor. Ele se intercondiţionează. Depresiunea Transilvaniei. poluare. Mai putem anticipa că etajele sunt dispuse concentric (stepa şi litoralul apar însă numai ca segmente). Acesta se poate schimba uneori rapid în funcţie de variaţia unor elemente – ploi. Elementele sunt: geologia. Podişul Moldovenesc. Toate împreună constituie mediul geografic local. în ordine determinantă pentru mediu. Câmpia Deltaică şi de Platformă. de exemplu. schimbările de climă din cuaternar. pe diferite niveluri. Peste aceste elemente şi trepte de suport se aşază şi se combină celelalte elemente geografice. Câmpia de Vest a României. câmpii (inclusiv litoralul şi platforma litorală). apele. mişcările de ridicare a unor regiuni şi adâncirea văilor etc. hidrografia. elementele economice pot fi deteriorate etc. schimbările se fac în timp îndelungat. Toate acestea nu sunt independente. periodic. sau apariţia de rifturi şi de noi oceane şi închiderea altora. vegetaţia. Executând şi un profil cumulativ. despăduriri. Podişul Mehedinţi. pentru cele două elemente. solul. în aşa fel că fiecare schimbare a unuia conduce la reajustarea celorlalte. rezultă trei trepte sau etaje: munte. Câmpia Română. produc remodelarea scoarţei terestre şi rearanjarea acesteia sub forma unor noi structuri. construcţii etc. concentrice şi radiare. ci au apărut în diferite momente ale structurării macrosistemului ca părţi ale acestuia. Structurile principale geologice de pe teritoriul nostru sunt delimitate în cadrul unui sistem concentric şi radiar de falii. Structura unui sistem teritorial geografic se realizează din îmbinarea pe verticală a elementelor geografice de bază şi îmbinarea pe orizontală a unităţilor sau regiunilor. la nivel topografic. Ele joacă rol de subsisteme regionale sau locale (unităţile. sunt: clima. etajat şi radiar. părţi. dealuri plus podişuri. Principalele momente de restructurare sunt impuse de declanşarea unor orogeneze prin deplasarea plăcilor terestre şi ciocnirea lor. de conifere şi stepă alpină. caracter determinat de forma Carpaţilor Româneşti.Structura sistemului (elemente.

compus morfostructural din trei-patru cercuri concentrice: la mijloc o depresiune relativ rotundă. Transilvania. Ele apar marcate de falii marginale arcuite (după forma Carpaţilor). Carpaţii Româneşti au reprezentat coloana vertebrală a închegării şi evoluţiei macrosistemului şi coloana vertebrală a structurii sale de bază. marcând limita Domeniului: Tisa. ca şi la apariţia de noi raporturi şi interrelaţii cu acest mediu extern. Podişul Dobrogei. în timpul evoluţiei sistemului carpatic. o dată cu Carpaţii. transilvană. Adăugarea la sistemul carpatic a părţilor amintite din platformele vecine a condus şi la conturarea limitelor macrosistemului faţă de sistemele din jur. Dunărea şi Nistru (fig. şi apoi ridicarea lor în mai multe faze au impus noi structurări şi părţilor vecine. sub formă de cerc. suprapuse părţilor pericarpatice ale platformelor sau plăcilor din jur. închegate în evoluţia tectono-paleomorfologică. vegetaţie. unele părţi sunt mai importante. 4). un nou sistem teritorial european. pericarpatice. suprapusă pe o anume microplacă. Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic are o structură concentrică-etajată-radiară. ale platformelor şi „semiplatformelor” din interiorul şi din jurul lor. soluri. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (1999). în jurul său. 29 Universitatea SPIRU HARET . sub control carpatic. inelul muntos carpatic. acestea sunt: Podişul Moldovei (situat pe partea scufundată în faţa Carpaţilor a Platformei Est-Europene). rolul esenţial l-au jucat Carpaţii şi Depresiunea Transilvaniei. periodic. Pe total. făcându-le să li se asocieze şi să evolueze. chiar în dispunerea sistemului de drumuri. sau de podiş. de câmpie. Părţile respective au căpătat. părţi care au trecut evolutiv sub control carpatic. în arealele limită ale transhumanţei de tip carpatic. născut „orogenetic” din ciocnirea mai multor plăci periferice cu cea centrală. Câmpia Română şi Podişul Getic (situate pe părţile pericarpatice ale Platformei Moesice şi Plăcii Mării Negre) şi Câmpia de Vest a României (suprapusă acelei părţi din Placa Panonică ce a evoluat sub influenţa carpatică). de areale cu limite externe tot circulare până la care se face simţită influenţa Carpaţilor în topoclimate. în extinderea spaţiului etnogenetic de bază al dacilor şi românilor.În oricare sistem. iar Transilvania a devenit locul central al sistemului. în marginile sistemului economic de tip complementar carpatic etc. ele conducând evoluţia şi impunând fizionomia acestuia. s-au impus cu permanenţă şi tuturor elementelor geografice ale macrogeosistemului. Structurarea Carpaţilor Româneşti. trei artere hidrografice au creat un larg cerc în jurul Carpaţilor. Începând cu cuaternarul mediu. Limitele morfostructurale. Editura Fundaţiei România de Mâine. România – geografie şi geopolitică. la exterior s-a alipit sistemului carpatic o largă treaptă de podişuri şi câmpii. În cazul teritoriului românesc. în continuare. de ape curgătoare cu dispunere circulară. caracter lacustru. S-a născut astfel.

precum şi etajarea tipurilor de mediu). O dată cu formarea poporului român şi apoi a ţărilor feudale se remarcă şi mai mult influenţa şi chiar determinismul structurii Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic în tendinţa de conturare a unui nou stat în limitele acestui geosistem teritorial. mai ales. 30 Universitatea SPIRU HARET . Care sunt etapele de înţelegere şi abordare a unităţii spaţiului românesc ? (În Antichitate s-au observat unele aspecte ale varietăţii şi armoniei teritoriului locuit de daci. Care dintre regiunile geografice reprezintă nucleul sau coloana vertebrală a sistemului ? (Inelul Carpaţilor). 1930) Autoevaluare – întrebări. probleme 1. Mehedinţi şi G. Abordarea mai recentă este sistemică şi evidenţiază analitic structura. Vâlsan. 5.Fig. iar o dată cu închegarea Daciei lui Burebista a rezultat şi forma de cerc a ţării. inclusiv prin reconstituirea evoluţiei paleogeografice). Ce rezultă din îmbinarea pe verticală a elementelor geosistemului ? (Etajarea concentrică a tuturor elementelor geosistemului. legătura strânsă a dacilor cu pământul şi mai ales cu Carpaţii. 3. funcţiile şi limitele macrosistemului românesc. 4. 6. Care sunt elementele-suport ale geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Geologia şi. 4. 2. Limitele şi forma Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic (după S. începând cu Transilvania şi macroregiunea carpatică şi continuând cu regiunile de dealuri şi câmpii). Care este structura generală a Domeniului ? (Concentrică-etajată-radiară). relieful). Care elemente geografice şi cum se îmbină pe orizontală în cadrul Domeniului ? (Regiunile şi unităţile geografice şi în mod concentric.

cât şi pe regiuni şi unităţi (sens regional propriu-zis). ne-au obligat la unele explicaţii preliminare. dar şi socio-uman (geosociosistemul românesc). Ca orice sistem. care s-a suprapus primului în timp. cât şi pe elemente trebuie ţinut cont şi de acţiunile omului în transformarea mediului. În lucrarea de faţă se adoptă o abordare pe elemente. Al doilea exemplu îl constituie etajarea climatică în cercuri concentrice şi regionalizarea extracarpatică a acesteia. pentru a cunoaşte şi a menţine întregul. Inclusiv influenţele exterioare. spre a înţelege cum s-au născut şi au evoluat acest întreg şi fiecare subsistem în parte. dar ca elemente ale unui anume întreg. precis localizată în spaţiul european şi al Terrei. structură care este impusă de sistemul carpatic. Acest nucleu este cel care reglementează raporturile dintre elemente. studiul se face şi în sens istoric (paleogeografic) şi prospectiv (în special în legătură cu interacţiunile societăţii umane). Limitele României. hidrografie. Abordarea Geografiei fizice a României se poate face atât pe elemente ale mediului (în sens general). nucleul carpatic constituie componenta de bază a sistemului. acest sistem teritorial este. cu rang de domeniu. dar şi de adaptările acestuia la structura şi particularităţile geosistemului. Ca urmare. Atât la nivel de sistem. Pentru oricare dintre elemente. 31 3 Universitatea SPIRU HARET . dar barate de Carpaţi. Sistemul fizico-geografic românesc s-a conturat. are o structură proprie şi funcţionalităţi specifice. cu caracter de sistem teritorial. precum şi pe elemente şi subsisteme (fizice şi economice). iar variaţiile de debit sunt puternic influenţate de etajarea Domeniului Carpatic. vegetaţie. o dată pătrunse în sistemul Carpato-Danubiano-Pontic. fără a coincide total cu acesta. geosistemul respectiv poate fi studiat ca întreg teritorial. în principal. Obiectul unei discipline se tratează obişnuit la începutul cursului. Primul: râurile României. Elementele de bază ale acestui sistem sunt cele ale mediului geografic: relief. pe un sistem teritorial european. transformate şi integrate total sistemului românesc. care subordonează şi ţine sub control fiecare element şi sistemul în întregul său. în care mai recent s-a interferat şi omul. un prezent şi un viitor. fără însă a diminua importanţa şi interacţiunile celorlalte elemente. În cadrul lor. se dispun radiar şi se colectează circular. dacii şi poporul român ce le-au urmat s-au înrădăcinat şi s-au format ca neam şi naţiune aproape exact în limitele Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. În acest sens cităm numai două exemple. în mare şi la origini. Ca urmare. climă. ca stat. Sistemul geografic românesc se compune din două mari subsisteme. conformă cu caracteristicile maselor de aer din exteriorul european. relieful are rol de suport şi element structural conducător şi de control în sistem. într-o permanentă împletire şi subordonare faţă de întreg. dar acestea în interdependenţă. factor nou ce a pătruns în geosistem. acesta se compune din elemente (fizice şi socio-umane). dar şi un trecut. printre altele. obiectul Geografiei fizice a României. Prin acest concept. dar. cunoscut sub numele de Domeniul CarpatoDanubiano-Pontic. prezentarea fenomenologiei şi caracteristicilor fiecărui element se face conform cu structura concentric-radiară a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic.OBIECTUL GEOGRAFIEI FIZICE A ROMÂNIEI 3 Geografia României (fizică şi economică) se ocupă cu studiul unei entităţi geografice de tip ţară. structurii şi funcţionalităţii sale. Complexitatea Geografiei României şi situarea ţării pe un macrogeosistem teritorial european. au oscilat în timp din cauze istorico-politice. Totodată. faună şi soluri. se transformă şi se integrează specificului acestuia. pe etaje morfoclimatice şi pe regiuni extracarpatice pendinte şi influenţate de nucleul inelului carpatic. inclusiv raporturile şi schimburile de materie şi energie cu elementele şi sistemele teritoriale vecine sau mai depărtate. în sens paleogeografic. cel fizic şi cel socio-uman (Geografia economică şi umană a României).

Dunărea curge pe 1075 km şi are un debit la Baziaş de 5560 m3/s. Resurse de subsol: petrol. Râurile izvorăsc în majoritate din Carpaţi şi sunt colectate aproape în exclusivitate de Dunăre (reţea carpatică şi dunăreană). Se extinde pe 4038' latitudine. orbete). hârciog. Lacurile sunt multe. nisipoase. cum ar fi cocoşul de munte şi găinuşa de alun. viezure. În părţile joase şi mai ales în sud şi sud-est. În pădurea de conifere există: urs. pisică sălbatică). vulpe. Temperatura medie anuală este de 110C în sud şi 80C în nord. continental excesive în est. ca şi vegetaţia.) şi chiar aşezărilor şi economiei. mici şi au origine diferită: glaciare. mediteraneene în sud-vest. minereuri feroase. În dealuri şi podişuri se ridică la 700 mm. Reţeaua de văi evidenţiază încă un caracter structural de bază. 36% dealuri şi podişuri. În stepa alpină se întâlnesc: capra neagră şi vulturul de munte. Marea Neagră ne limitează pe 245 km. popândău. prepeliţă. Temperatura maximă a fost de 44. neferoase (aur. Ape. hidromorfe. în crovuri. 30% câmpii şi lunci). Podişul Dobrogei. ape minerale şi termale. sare (foarte multă). Climă. păsări (ciocănitoare. Are trei trepte de relief major. de conifere şi stepă alpină şi subalpină (le peste 1800 m în sud şi la peste 1600 m în nord). Relief. păsări (dropie. cerb. Dealurile Crişanei şi Silvaniei. cambisoluri (sub pădurea de fag) şi spodosoluri (podzoluri sub fag şi conifere şi alpine brune acide sub stepa alpină). cinteză). Dealurile Banatului. Există multe izvoare minerale sau/şi termale. 35% dealuri şi podişuri. Este temperat continentală de tranziţie spre excesivă. România este situată în sud-estul Europei Centrale (centrul geometric al Europei se află în nordul României). râs. etajată (până la climat alpin inclusiv) şi cu influenţe externe: oceanice în vest. caras. iazuri. ştiucă. Caracterul concentric şi etajat al reliefului se impune şi celorlalţi factori de mediu (climă. Precipitaţiile anuale scad de la vest (600 mm) la est (500 mm). în rest pădure de stejar. Meridionali. care la rândul său se impune şi reţelei de drumuri. şalău. heleştee. cărbuni. de fag (cam la 700-1200 m). ape etc. animale de pradă (lup. Faună. treptele de relief devenind complementare. zonal-etajat-concentric. aluvionare). Curburii.50C (în 1951) şi minimă de –38. iar în altitudine scade la 00C la 2200 m. se subdivide în 17 regiuni geografice: Carpaţii Orientali. Subcarpaţii. de baraj natural sau antropic. plătică. bauxită). lagune. simetrice şi dispuse concentric faţă de cercul Carpaţilor Româneşti: 31% munţi. argint.50C (1942). Există şi soluri azonale (halomorfe. În stepă şi silvostepă sunt rozătoare (iepure. iar pe Dunăre urcă sturioni). potârniche) şi peşti (crap. În sud-est a existat stepă (înlocuită de culturi). proporţionale. În pădurea de foioase: mistreţ. Soluri. 33% câmpii şi Delta (uneori se dă 35% munţi şi Subcarpaţi. pe sare. Reţeaua apelor curgătoare este radiar-concentrică. silvostepă în est. limanuri fluviatile şi marine. păsări. păstrăvul şi lostriţa. nord-baltice în NE şi maritime pe litoral. Se dispun. pe Carpaţi şi la Dunărea inferioară.CARACTERE GENERALE ALE ELEMENTELOR DE MEDIU Aşezare. Banatului şi Apuseni. vulcanice. apoi soluri argiloiluviale (sub pădurile de stejar). sud şi sud-est. se extind molisoluri (sub stepă şi silvostepă). plumb. Vânturile dominante sunt din vest. Podişul (Depresiunea) Transilvaniei. Podişul Getic. în Dobrogea sunt 400 mm. carstice. gaze naturale. iar în munte se ajunge la 1000-1400 m. de tranziţie în sud. Delta şi Platforma litorală. concentric-radiar. iar dintre peşti. roci de construcţii. Teritorial. iar dintre peşti domină mreana şi cleanul. la intersecţia unor drumuri europene. Câmpia de Vest. 32 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Moldovei. Podişul Mehedinţi. Câmpia Română. Vegetaţia este dispusă zonal-concentric şi etajat (conform influenţelor Carpaţilor şi climei).

RELIEFUL ROMÂNIEI 33 Universitatea SPIRU HARET .

34 Universitatea SPIRU HARET .

de tip intermontan. şi sedimentat puternic. sedimentaro-vulcanice. partea românească stând sub influenţă carpatică. ca şi Transilvania. au două mari sectoare structurale: Subcarpaţii Moldovei şi de Curbură. Unităţile de orogen şi de tranziţie ∗ Carpaţii (pe orogen alpin. ∗ Delta Dunării (pe Platforma Scitică.UNITĂŢILE (REGIUNILE) MORFOSTRUCTURALE Tipuri: orogen. unitate de tranziţie. sau Depresiunea Predobrogeană. partea internă fiind pe orogen. are două sectoare: vestic sau Getic şi estic – la est de Argeş). regenerat în orogeneza alpină prin fragmentări şi scufundări inegale. inclusiv pe fundament dobrogean şi pe o parte a Avanfosei Carpatice. de tranziţie. ∗ Depresiunea intercarpatică a Transilvaniei (pe o unitate de tranziţie. ∗ Podişul Dobrogei (pe o parte specifică a Platformei Moesice. ∗ Câmpia de Vest a României şi Dealurile de Vest (fac parte din Depresiunea Panonică. platformă. de fliş. tot cu două subsectoare). partea numită Platforma Valahă. neovulcanice şi depresiuni intramontane). cu cinci tipuri de subunităţi structurale: cristalinomezozoice. crişan – sud de Oradea şi someşan). Unităţile de platformă ∗ Podişul Moldovei (pe Platforma Rusă). cuprinde două subunităţi structurale: Podişul Someşan şi Podişul propriu-zis al Transilvaniei). ∗ Podişul Getic (pe Platforma Valahă şi pe Avanfosă). şi Subcarpaţii Getici. iar cea externă pe platformă. ∗ Câmpia Română (pe Platforma Moesică. compusă din trei segmente: Dobrogea Sudică (precambriană). avanfosă. uneori profunde. 35 Universitatea SPIRU HARET . cu două subsectoare. o fostă avanfosă hercinică). ∗ Podişul Mehedinţi (pe fundament de orogen carpatic). ∗ Subcarpaţii (pe Avanfosa Carpatică. Dobrogea Centrală (pe platforma şisturilor verzi – caledonică sau precambriană) şi Dobrogea Nordică (pe platforma hercinică). are trei sectoare structurale: bănăţean – sud de Timişoara. dar plasată între Carpaţi şi Alpi. respectiv un fost soclu hercinic.

Delta Dunării. ce apare la zi în Dobrogea Centrală. Podişul Getic şi Câmpia Română). reunite în ultimă instanţă în suprafaţa cambriană. când s-au format reliefurile de tip platformă. a etajării reliefurilor şi a mediilor geografice. EVOLUŢIA MORFOTECTONICĂ ŞI ETAPELE (FAZELE) DE NIVELARE (SCARA MORFOCRONOLOGICĂ) Scara morfocronologică: ere (epoci). Era (epoca) Precarpatică (sau Era platformelor) cuprinde ciclurile orogene prealpine (precarpatice) şi fazele de nivelare postorogene. 3. Podişul Mehedinţi). Podişul Dobrogei. (1974). Subcarpaţii.Unităţile de platformă. deci. Transilvania. a formării domeniilor geomorfologice existente azi.Unităţile de orogen şi de avanfosă. dar s-a extins şi la sud.Unităţile de tranziţie. sedimentaro-vulcanic. Etapa caledonică înglobează ciclul orogen caledonic şi suprafaţa postcaledonică. în danian-eocen. (Cristalino-mezozoice. depresiuni). Panonică. probleme 1. Etapa hercinică cuprinde ciclul orogen hercinic (care afecta toată suprafaţa ocupată azi de Carpaţi. Valaho-Moesică.Sectoarele (subunităţile) structurale ale Carpaţilor. 5). Etapa de tranziţie (între erele Precarpatică şi Carpatică) se situează în timpul fazelor orogene alpine kimerice. Însumează toate fazele tectonice ale ciclului alpino-carpatic (mai puţin cele kimerice) şi cuprinde două etape (perioade): 36 Universitatea SPIRU HARET . specifică Dobrogei de Nord. (Carpaţii. subfaze (fig. care au nivelat orogenele respective. cea a Mării Negre) şi. faze. II. Geomorfologia României. Acestea se reunesc în trei etape: 1. 3. mai ales. Dobrogea de Nord – Crimeea) şi suprafaţa posthercinică. iar pe plan suboceanic este era Atlanticului. 4. 2. formându-se apoi. (Depresiunea Transilvaniei. Relieful României. etape (perioade). • Posea Grigore (2002). au loc detaşarea şi depărtarea microplăcilor (Transilvană. Acestea au ca efect o uşoară restructurare a Dobrogei de Nord. III. Autoevaluare – întrebări. fliş. Era (epoca) Carpatică este era lanţurilor muntoase actuale. apariţia geosinclinalelor alpine (triasic-jurasic). I. pediplena dobrogeană. dar acum. Editura Ştiinţifică. ce retează în principal cristalinul soclurilor. Câmpia şi Dealurile de Vest). neovulcanic. (Podişul Moldovei.Bibliografie selectivă • Posea Grigore şi colab. Editura Fundaţiei România de Mâine. 2. Etapa cambrian-precambriană cuprinde toate ciclurile orogene precambriene şi fazele de eroziune.

5.Fig. Scara morfocronologică a teritoriului României 37 Universitatea SPIRU HARET .

după mişcările stirice şi moldavice. 200. respectiv în würm (având subfazele W1. 2-7 m. cu 1-3 trepte. e) Faza suprafeţelor carpatice de bordură (Gornoviţa). 120. între oligocen şi badenian (concomitent cu nivelul trei al Pediplenei Carpatice. în holocen. Etapa Neocarpatică se caracterizează dominant prin mişcări sacadate de ridicare a Carpaţilor. c) Faza suprafeţelor medii carpatice (Râu Şes). Fiecare fază de ridicări (carpatice) conducea la formarea unor piemonturi exterioare. 12-20. d) Faza piemonturilor sarmaţiene. mai ales în exteriorul Meridionalilor şi Curburii şi mai restrâns în vest şi Transilvania unde par a începe din dacian. concomitent cu oscilări epirogenetice negative şi pozitive ale platformelor din exterior şi o lăsare puternică. În principal. dar plasată pe alte locuri). între danian-eocen-oligocen-prebadenian). 150. cu 1-3 niveluri. impuse de apropierea şi încălecarea marginilor labile ale plăcilor – fazele austrică şi laramică (plasate la sfârşitul mezozoicului). W3). limanurilor şi a modelării actuale şi antropice. Cuprinde următoarele faze: a) Orogeneza savică (oligocen superior – helveţian) declanşează faza inversiunilor morfotectonice (se înalţă Carpaţii şi coboară fostele blocuri Transilvan şi Panonic).1. Se materializează prin două niveluri de umeri carpatici şi piemonturi în exterior. b) Pediplena Carpatică (numită şi Borăscu). altitudinile relative ale teraselor sunt: 280. b) Faza piemonturilor acvitanian-burdigaliene reprezintă urmarea ridicărilor carpatice în fazele savică şi stirică. întrerupte de fazele orogene pirenaice şi savice. h) Faza luncilor. Etapa Carpatică Veche (a structurării şi nivelării totale a sectoarelor carpatice cristalino-mezozoice) include: a) două faze orogene foarte importante pentru structurarea sectoarelor carpatice. În Dobrogea se formează pedimente şi inselberguri. deltei. Relieful de pe aproape tot cuprinsul ţării semăna cu un platou colinar jos. dar foarte diferenţiată a Transilvaniei şi Panoniei (inversiuni tectonice). dar dominant în ponţian-dacian. iar glaciaţiunea se instalează după ridicările din faza pasadenă (riss-würm). 50-70. regiunile şi limitele respective. g) Faza teraselor fluviatile şi a gheţarilor carpatici se declanşează în a doua parte a formării piemonturilor şi ţine în tot cuaternarul. 2. 100. 35. declanşată pe alocuri de mişcările moldave şi de cele atice. Au avut loc mai multe faze de ridicări generale (diferenţiate) ale întregului Domeniu Carpato-Danubiano-Pontic. începe nivelarea pe alocuri la sfârşitul sarmaţianului şi poate ţine până în romanian. 38 Universitatea SPIRU HARET . o lungă şi puternică fază de nivelare (circa 50 milioane ani. cu inselberguri în Carpaţi. dar uneori şi peste „podişurile” momentane din exterior. cu nivelare dominantă în sarmaţian. când au luat naştere două suprafeţe: prima. f) Faza nivelurilor carpatice de vale şi a piemonturilor villafrachiene se declanşează în urma mişcărilor rodanice şi valahe. şi a doua. care acum şi-a definit extinderea maximă morfologică. urmate de faze de nivelare mai ales în interiorul Carpaţilor. W2.

fază.. relief glaciar şi periglaciar). Popescu N. pedimente şi inselberguri în Dobrogea de Nord. (1973). Ce faze cuprinde etapa Carpatică Veche ? (Două faze orogene care au structurat sectoarele carpatice – austrică şi laramică –. Scara morfocronologică a evoluţiei teritoriului României. Carpaţii şi-au asociat şi adus sub control şi părţi din unităţile vecine de platformă şi de semiorogen hercinic. podişuri şi câmpii pericarpatice. caledonică. Această ordonare indică în mod vizibil o structură concentrică şi radiară. şi faza Pediplenei Carpatice). cât şi în morfologie. suprafeţele de bordură. în ordine cronologică. Sistemul geomorfologic al teritoriului României (Domeniul CarpatoDanubiano-Pontic). de orogen şi platforme. Delta. Relieful României. Care sunt. în continuare. Ce etape cuprinde era Precarpatică ? (Cambrian-precambriană. De-a lungul timpului şi evoluţiei paleogeografice. Ce tipuri principale de reliefuri s-au format în fazele etapei Neocarpatice ? (Suprafeţele medii carpatice. care formează baza sistemului. corespund morfologic unor regiuni geomorfologice care se leagă şi se orânduiesc în macrosistem sub formă de trepte concentrice segmentate. Editura Ştiinţifică. probleme 1. (1974). terase. conceput ca întreg şi analizat pe elemente ale mediului fizico-geografic. a) Structura generală şi limitele sistemului Regiunile amintite anterior. 5.Bibliografie selectivă • Posea Gr. pe care le-a transformat în dealuri. 4. în „Realizări în geografia României”. Editura Ştiinţifică. 2. 3. treptele taxonomice ale scării morfocronologice a României ? (Eră (epocă). Autoevaluare – întrebări. În mare. Popescu N. Structura respectivă se remarcă atât în geologie. etapă (perioadă). România se află situată pe macrosistemul european cunoscut sub numele de Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. În geologie.. subfază). 2. Acest sistem are ca nucleu cercul Carpaţilor Româneşti şi ca loc central Depresiunea Transilvaniei. considerate însă în împletirea şi interacţiunea lor la nivelul întregului teritorial. hercinică). în centrul cărora domină „Coroana carpatică”. Etapa de tranziţie morfotectonică face parte din orogeneza hercinică sau din cea alpină ? (Reprezintă primele faze orogene alpine – kimmerice). nivelurile umerilor carpatici de vale. marcate şi de fâşii petrografice şi structurale 39 Universitatea SPIRU HARET .. lunci. acestea s-au structurat şi au evoluat. în stil carpatic şi sub comandă carpatică. trei faze de piemonturi. Obiectul geografiei fizice a României este Sistemul teritorial fizico-geografic pe care se află ţara. • Posea Gr. SISTEMUL GEOMORFOLOGIC ROMÂNESC (Reluare şi descriere detaliată) 1. Ielenicz M. apar falii radiare şi altele concentrice.

diferite (cristalin, fliş, vulcanic etc. şi structuri cutate, în solzi, faliate, monocline, orizontale etc.). În morfologie, se disting: un cerc de munţi, o depresiune centrală şi cercuri externe de dealuri, podişuri şi câmpii. În munţi apar şiruri vulcanice, şiruri de masive cristaline sau de fliş etc. Şirurile sunt sectorizate, prin discontinuităţi, în masive sau culmi înalte, altele medii sau joase. În dealuri alternează fâşii de depresiuni subcarpatice sau intradeluroase cu fâşii înalte sau joase de dealuri etc. În cercul podişurilor şi câmpiilor s-au format sectorizări similare. Un loc important în marcarea structurii generale radiar-concentrice îl are reţeaua de văi. Acestea urmează, direct sau indirect, structura geologică şi pe cea morfologică a Domeniului amintit. Determinismul respectiv se concretizează, la modul general, printr-o reţea de văi radiare şi colectori circulari, care evidenţiază cel mai bine structura radiar-concentrică a suportului morfologic. Este important să se sublinieze că sectorizarea, uneori destul de densă, a cercurilor care formează treptele de relief conduce la o mare diversificare regională şi locală, transmisă dinspre Carpaţi spre dealuri, podişuri şi câmpii până la marginile macrogeosistemului. Ca urmare, această diversificare nu devine haotică, ci ea se produce sistemic şi în sistem, întărind şi mai puternic unitatea acestuia; este o unitate sistemică a unei mari diversităţi. Limitele sistemului teritorial fizico-geografic sunt marcate de extremităţile până la care se resimt liniile geologo-geografice ale structurii radiar-concentrice şi diversificările locale specifice spaţiului care s-a născut, a evoluat şi stă şi azi sub control carpatic, sau până acolo unde circulă materia şi energiile acestui geosistem teritorial. În mare, aceste limite sunt marcate puternic, spre sud, vest şi nord, de cercul aliniamentelor curbate pe care s-a axat Dunărea mijlociu-inferioară continuată cu Tisa de la vărsare până în nordul Carpaţilor Româneşti. În partea opusă, spre est şi nord-est, apare valea uşor circulară a Nistrului, axată pe arcuri de falii de sorginte carpatică. Către sud-est, mai precis prin sudul Dobrogei, trece falia Dâmboviţa–Fierbinţi Târg, limită a Microplăcii Mării Negre, una dintre cele cinci plăci care au concurat la formarea cercului carpatic şi a întregului sistem şi singura activă şi azi. b) Structura concentrică Este cea mai importantă, fiind formată din cel puţin şapte fâşii şi aliniamente morfologice circulare şi/sau arcuite (fig. 6). - Coroana Carpatică reprezintă cercul-nucleu sau baza macrosistemului. Forma de cerc a Carpaţilor Româneşti este absolut evidentă, cu excepţia discontinuităţii din dreptul „porţii” Someşane, unde locul Carpaţilor este luat de podişurile Someşan şi Silvaniei, în cadrul ultimului găsindu-se însă multe măguri şi chiar masive (Preluca) cristaline („Munţii ascunşi ai Transilvaniei”). Cercul se compune din 5 segmente regionale diferite ca structură: Carpaţii Orientali, ai Curburii, Meridionali, ai Banatului şi Apusenii (fig. 12). În cadrul acestei coroane carpatice se disting şi trei cercuri subordonate, din care două se evidenţiază mai ales biogeografic. Este vorba de: cercul depresiunilor şi văilor largi carpatice (cu precădere cele longitudinale), cercul pădurilor carpatice şi cercul pajiştilor alpine. Primul şi ultimul dintre aceste cercuri au determinat marea populare a Carpaţilor de către daci şi români.
40

Universitatea SPIRU HARET

Universitatea SPIRU HARET

41

Fig. 6. Structura circular-concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic: 1 – Aliniamente de arcuri şi cercuri; a, b, … sectoare în cadrul fâşiilor circulare; 2 – Coroana carpatică; 3 – Cercul depresiunilor şi dealurilor submontane transilvănene (a-g = sectoare); 4 – Nucleul transilvănean de podişuri; 5 – Cercul Subcarpaţilor (a-c = sectoare) şi al Dealurilor Vestice (a-d = sectoare), la care se adaugă două sectoare de podiş, Mehedinţi (e) şi Sucevei (d); 6 – Semicercul discontinuu al podişurilor externe; 7 – Cercul câmpiilor: Câmpia Panonică, Câmpia Română, Delta şi Bugeacul; 8 – Resturi de câmpii piemontane în Câmpia de Vest

- Cercul depresiunilor şi dealurilor submontane peritransilvănene s-a format imediat în interiorul inelului carpatic. Şi acest cerc se subîmparte în sectoare, impuse şi conforme cu sectoarele carpatice care le-au determinat: Subcarpaţii Transilvaniei (în dreptul Carpaţilor Orientali) împărţiţi la rândul lor în 3 subsectoare (Lăpuş-Năsăud, Bistriţa – Târnave şi Homoroade), depresiunile sudice (Făgăraş – Sălişte – Secaş) în dreptul Meridionalilor, depresiunile vestice (Alba Iulia-Turda) în dreptul Apusenilor de est, depresiunile din dreptul Apusenilor de nord-est (Vlaha-Iara-Gilău-Huedin şi Almaş-Agrij) împreună cu întregul Podiş Someşan, care aparţine şi el cercului peritransilvan (ca şi segmentul Lăpuş – Breaza – Năsăud din Subcarpaţi). - Nucleul transilvănean de podişuri se află în interiorul cercului depresionarosubcarpatic. Acest nucleu central s-a structurat deosebit faţă de cel anterior, şi anume pe blocuri cristaline de tip hercinico-carpatic scufundate diferenţiat. Aceste blocuri sunt acoperite cu sedimente care, spre suprafaţă, formează domuri, cute diapire, începuturi de anticlinale şi monoclin. Sub aspect morfologic, nucleul de podişuri s-a structurat cu precădere prin eroziune diferenţială şi prin delimitări impuse de culoare principale de văi orientate mai ales est-vest. Uneori se remarcă şi influenţele fundamentului. - Cercul Subcarpaţilor şi al Dealurilor Vestice încinge exteriorul imediat al Carpaţilor. Subcarpaţii au o structură cutată, mai rar monoclină, uneori cu influenţe carpatice. Se subîmpart structural şi ca poziţie în 3 sectoare cu rang de subregiuni, fiecare în dreptul segmentului carpatic ce l-a determinat: Moldoveneşti, de Curbură şi Getici. Dealurile de Vest formează semicercul vestic, dar sunt cu totul diferite faţă de Subcarpaţi. Şi acest arc deluros se supune legii sectorizării transversale a cercurilor pericarpatice: Podişul Silvaniei, în nord, care ia locul Carpaţilor la nord de Plopiş şi Munţii Meseş, dar evidenţiază multe măguri cristaline, apoi Dealurile şi Depresiunile Crişene, în vestul Apusenilor, şi Dealurile Banatului, mult mai înguste ca fâşie şi uneori foarte joase, situate în dreptul Munţilor Banatului şi Poienei Ruscăi. - Semicercul discontinuu al podişurilor externe este format din cele patru podişuri: Moldovei, Dobrogei, Getic şi Mehedinţi. O primă observaţie este aceea că fiecare se plasează, ca şi Subcarpaţii, în dreptul câte unui sector carpatic şi fiecare are o structură aparte influenţată oarecum şi de Carpaţi: Podişul Moldovei este localizat în dreptul Orientalilor, Dobrogea în dreptul Curburii, Geticul în dreptul Meridionalilor, iar Podişul Mehedinţi în dreptul unui subsector unde Meridionalii se înconvoaie către sud şi unde în exterior se termină Subcarpaţii. Acest control carpatic se transmite, direct sau indirect prin intermediul Subcarpaţilor, şi în alte aspecte. De exemplu, la extremităţile celor trei sectoare montane, în dreptul Obcinelor şi în dreptul Munţilor Mehedinţi, podişurile se lipesc direct de munte: Podişul Sucevei lângă Obcine, iar Podişul Mehedinţi lângă Munţii Mehedinţi. De asemenea, unele diviziuni sau sectorizări interioare reflectă influenţe carpatice tectonice sau şi de eroziune. Astfel, discontinuităţile care limitează la nord şi sud gruparea carpatică a Munţilor Moldo-Transilvani (falia Someşului Mare continuată în est prin Culoarul Moldovei şi în sud discontinuitatea Trotuşului) continuă şi peste tot Podişul Moldovei, până la Nistru. Ele separă, în nord, două areale colinar-depresionare (Câmpia Moldovei şi cea a Orheiului), pe centru un areal mai înalt cu uşor aspect de masive (Podişul Bârladului şi Colinele Codrilor), iar în sud, începând aproximativ de la est de aliniamentul Trotuşului, se află Câmpia Bugeacului, care include şi Delta Dunării. Cât priveşte Podişul Getic, el este sectorizat tot transversal prin văi tectonice care vin din Carpaţi (Dâmboviţa, Olt, Jiu), ca şi Subcarpaţii.
42

Universitatea SPIRU HARET

Podişul Mehedinţi are o structură tipic carpatică. Şi Dobrogea are legături directe şi indirecte cu Carpaţii Curburii. În principal, Dobrogea stă pe microplaca Mării Negre, cea a cărei înaintare a impus Carpaţii şi Subcarpaţii Curburii, care, la rândul lor, au transmis mişcări de ridicare sau coborâre podişului. Sectorizarea sa transversală are însă mai puţine legături directe cu Carpaţii. O ultimă problemă legată de semicercul podişurilor este discontinuitatea acestuia introdusă de Câmpia Română de Est. Luând în considerare că această câmpie (până la falia Fierbinţi Târg-Călăraşi) se află pe microplaca Mării Negre, care este însă în mişcare spre nord-vest, putem admite, pentru un viitor geologic, o tendinţă de umplere a acestui spaţiu cu Podişul Dobrogei, prin apropierea sa de Subcarpaţii Curburii. - Cercul câmpiilor se întinde de la Trotuş şi Deltă până la Munţii Oaşului, cu o mică întrerupere în Defileul Dunării. Câmpia Română, din sud, este legată de Carpaţii Meridionali şi de Curbură, fiind situată pe cele două microplăci care au impus aceşti Carpaţi, Moesică şi a Mării Negre. Limita sudică a câmpiei este arcuită ca şi Carpaţii şi pe ea s-a fixat Dunărea inferioară. De la linia dunăreană a început scufundarea sectorului valah al microplăcii Moesice (şi a Mării Negre) în faţa Carpaţilor, sector pe care s-a format Câmpia Română. Estul câmpiei, care stă pe microplaca Mării Negre, cu fundament şi structură dobrogeană, este mult mai complex, având arcuri de câmpii piemontane şi de glacis, o fâşie subsidentă arcuită şi extinsă spre Deltă pe falia Galaţi – Sf. Gheorghe şi o altă fâşie predunăreană piemontan-terminală sau tabulară. Câmpia de Vest a României, ca parte a Depresiunii Panonice care stă sub influenţa a trei orogene (alpin, dinaric şi carpatic), a evoluat sub control carpatic. Influenţa Apusenilor şi a Munţilor Banatului s-a făcut simţită structural până la arcul Tisei, continuat cu Dunărea până la marele defileu. Este arcuită ca şi Carpaţii din vest şi orânduită în mare pe două trepte, de asemenea arcuite: o câmpie înaltă subdeluroasă (de glacisuri şi piemonturi) şi o alta subsidentă, cu o extindere mai mare. În ce priveşte dispunerea oarecum întrepătrunsă a cercurilor de podişuri şi câmpii s-a impus o concluzie: jocul câmpie-podiş-areal lacustru a fost o permanenţă în evoluţia unităţilor extracarpatice (Grigore Posea, 2002, p. 49). - Alte cercuri sau arcuri pericarpatice însumează linii de văi continuate cu unele limite de unităţi sau regiuni. Cităm numai trei mai evidente: Arcul Nistrului, care începe lângă unul din izvoarele Tisei şi care, după vărsarea în mare, continuă în estul Dobrogei (peste partea cea mai lată a Platformei continentale) şi, pe total, formează limita de est a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic; Arcul Siret - Subcarpaţii Curburii - limita de sud a Podişului Getic – Dunăre-Şviniţa (în defileu); Cercul PrutDunăre-Tisa, care nu trece prin defileu, ci peste râul Mlava (est de Morava) şi apoi continuă arcuit pe Dunăre (la Belgrad şi confluenţa Tisei). Toate cele trei, şi altele, indică deopotrivă structuri concentrice impuse de către inelul carpatic. Aceste arcuri şi cercuri coincid, mai mult sau mai puţin, cu linii tectono-structurale, precizate de geologi (I. Gavăţ, 1973 ş.a.). Astfel, Arcul Prutului a urmat falia numerotată G1, Siretul s-a fixat pe G2, limita sudică a Podişului Getic prelungită pe valea Timocului urmează G5 etc. În Carpaţi se evidenţiază G14, care trece prin sudul Meridionalilor, G9 care urmează vestul lanţului eruptiv şi peste Podişul Silvaniei, se arcuieşte prin vestul Munţilor Plopiş ş.a. (fig. 13). O altă corespondenţă tectonică circulară este indicată de mersul suprafeţei Mohorovici: scoarţa sub Transilvania are 29-30 km grosime, apărând aici o cupolă, iar sub Carpaţi 35-41 km (fig. 7), (M. Socolescu, I. Gavăt, 1964 şi 1973).
43

Universitatea SPIRU HARET

44

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 7. Relieful suprafeţei Mohorovič (după M. Socolescu ş.a.); cifrele (29-41) reprezintă adâncimea la care se găseşte suprafaţa Moho, în km.

8. Aliniamente radiare ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic (marcate prin limite de relief sau/şi falii) .Universitatea SPIRU HARET 45 Fig.

d = podiş). I – Limite transversale (radiare) în cadrul unităţilor concentrice. c = depresiuni de contact. depresiuni). D – Subcarpaţii (Getici. Moldoveneşti). b = piemontane şi de terase. B – Inelul peritransilvănean (a – b = Subcarpaţii transilvăneni. măguri cristaline de tip carpatic). C – Cercul carpatic (masive. E – Podişuri (cu subdiviziuni). J – Limite de unităţi inferioare . Structura complexă (circular-radiară) a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic: A – Nucleul transilvănean (podişuri deluroase). 9. c = subsidente. de Curbură. H – Limite de unităţi concentrice. F – câmpii (a = de glacis. Dَ – Dealurile de Vest (dealuri. d = piemontan-terminale şi fluvio-lacustre). depresiuni. podiş.46 Universitatea SPIRU HARET Fig.

d) Structura complexă a macrosistemului Aceasta rezultă din combinarea diferită regional şi local a treptelor şi fâşiilor circulare cu aliniamentele radiare. 13). formând „bazine” de platformă. dar a afectat şi o parte din aceste zone hercinice. şi al doilea. falia Mureşului (G7). în cadrul uneia şi aceleiaşi plăci sau în cadrul aceluiaşi sector de orogen. * * e) Geneza Coroanei Carpatice şi a Domeniului A fost explicată prin două teorii: a geosinclinalului şi a plăcilor tectonice. Gondwana în sud şi Laurasia în nord. 47 * Universitatea SPIRU HARET . care s-a transmis în timp şi peste părţi ale plăcilor vecine. prelungită se pare şi peste Podişul Moldovei (fig. geosinclinalul alpin a ocupat o poziţie mediană între hercinicul european şi cel african. legat de interferenţa dintre fiecare placă şi un sector de orogen. care formează nucleul macrosistemului. Diversificarea are două niveluri: primul. sau Tethys. dar evoluează cu precădere în mezozoic. • Evoluţia geosinclinalului carpatic şi formarea Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic Geosinclinalul alpino-himalaian. dar şi a unor părţi din platformele continentale (în special cu fundament hercinic. direct sau ca ramură distinctă. dar unite în sistem prin interacţiunile regionale ale microplăcii transilvane cu cele patru plăci venite spre ea din direcţii radiar-concentrice (vezi şi Structura geografică … punctul Structura sistemului …). mai rar caledonic). Evoluţia acestuia s-a făcut printr-o succesiune de faze orogenetice şi epirogenetice. Ambele îşi au originea în structura complexă inelarsegmentată a coroanei carpatice. Întreaga diversitate s-a unit într-o structură complexă concentric-radiară (fig. 8). 8) sau în interiorul acestora. reprezintă un cerc muntos heteroclit. Mişcările epirogenetice negative sunt specifice pentru tot mezozoicul şi conduc la afundarea geosinclinalului propriu-zis. dar şi precambrian. cele două falii (G7 şi G6). falia Oltului (G8). şi cel carpatic. compus din segmente diferenţiate structural.c) Structura radiară Aliniamentele radiare carpato-extracarpatice sunt cele care divizează şi diversifică prin segmentare brâurile sau treptele intra şi extracarpatice. Carpaţii Româneşti. cum a fost în parte Bazinul Getic. cât şi la contactul dintre plăci (fig. Beiuşului etc. a Zarandului. El se schiţează încă din paleozoic. În Carpaţi sunt de menţionat faliile şi discontinuităţile dintre regiunile sau sectoarele şi subsectoarele carpatice cum ar fi: falia Someşului Mare. din exterior sau interior. s-a născut între două vechi continente paleozoice. Ele îşi au originea atât în Carpaţi. 9). 8). care trec prima pe la nord de Perşani-Nemira-Berzunţ (G7) şi a doua peste Rucăr-Braşov-Oituz şi Podişul Bârladului (G6 . din care a făcut parte. falia Dâmboviţa (fig. În Europa.fig.

Ridicările antrenează şi avanfosa pe care o transformă în lanţ de dealuri subcarpatice. dar l-au şi diferenţiat spaţial în domenii regionale geomorfologice. în interiorul orogenului în ridicare. sau de câmpie (Depresiunea Panonică). cercul carpatic.În ce priveşte mişcările de cutare sau orogeneza propriu-zisă. Aşa s-a conturat şi Domeniul Carpaţilor Româneşti. încetează depunerea flişului. cu părţi din Platforma Moesică (Platforma Valahă) şi cu blocuri hercinice existente în Transilvania şi Panonica. avanfosele antrenează în mişcarea lor subsidentă şi o parte din marginile platformelor vecine. capătă aspect de lanţ muntos. O dată cu cutările savice. Fazele finale (attică. Fazele medii ale orogenezei alpino-carpatice au mai mult efect de mişcări pe verticală sau care cutează numai zone marginale. Panonica) sau depresiuni intramontane (Petroşani. numite uneori şi neotectonice (mai ales cele valahice şi pasadene). având repercusiuni şi în depresiunile interne. Geosinclinalul se exondează tot mai mult. cât şi spre interior. 48 Universitatea SPIRU HARET . În paralel însă cu exondarea geosinclinalului se extind mult avanfosele în care se va depune molasă (exemplu. dintr-un lanţ muntos. care în partea sa sud-estică şi-a înfrăţit evoluţia cu margini din Platforma Rusă. Geosinclinalul (şi apoi orogenul) carpatic a fost o ramură periferică şi arcuită a celui alpin. Moldovenească şi Dobrogeană. care şi-au asociat şi asamblat evoluţia cu teritorii periferice vecine.). care între timp se exondaseră. podiş şi câmpie. formându-se depresiuni intermontane (Transilvania. laramică şi savică. şi care. cu Dobrogea hercinică şi precambriană. Principalele faze de cutare sunt: austrică. iar alteori relativ mici. Dornelor etc. se transformă definitiv în orogen. Acum. mişcările tectonice complexe au clădit un edificiu nou. în fazele stirică şi moldavică. Aceste mişcări finale. iar depresiunile intermontane şi intramontane sunt şi ele scoase de sub ape şi aduse la nivel de podiş ori dealuri (Depresiunea Transilvaniei. coborât în trepte morfologice de deal. acestea încep îndeosebi la sfârşitul mezozoicului şi se desfăşoară din plin în neozoic. de la sfârşitul oligocenului. au fundament de platformă. ca şi cele de nivel de bază. combinate cu procesele tectonice. cum ar fi cea Moesică. podişuri sau câmpii. avanfosa din care se vor naşte Subcarpaţii). au loc şi unele distensii locale şi scufundări. au definitivat aspectele generale actuale ale sistemului alpino-carpatohimalaian. În asamblarea acestui edificiu un rol important l-au avut şi variatele procese de eroziune şi acumulare. valahă şi pasadenă) cutează uşor numai zona avanfosei. atât spre exterior. Haţeg etc. formând din ele podişuri (Moldova. începând închiderea geosinclinalului alpino-carpato-himalaian. Dobrogea Sudică) sau câmpii (Câmpia Română). devenite dealuri. ele ridică în bloc întregul edificiu alpino-carpato-himalaian care. de obicei. precum şi schimbările climatice. este vorba de fragmente mai mari.). se consumă ultimele eforturi principale de cutare. Din acest mozaic de structuri şi unităţi vechi şi noi. exondează şi marginile platformelor vecine. numai acum. rodanică. armonios.

Roman (1971. caracterele şi funcţiile Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic. 1972). Din studiile de până acum există un consens în ce priveşte încadrarea teritoriului României într-un sistem de plăci şi microplăci.). Săndulescu (1973). ridică noi aspecte ale tectonicii plăcilor. păstrând multe din părerile anterioare sau întărindu-le. L. 1976). Elementele de recunoaştere a plăcilor.. Tot cam din acea perioadă se pot cita o serie de idei „geodinamice” referitoare la ariile carpato-balcano-dinarice la R. Airinei (1976). Bleahu. C. M.. cum ar fi mezogeizii sau masivele mediane ale lui Ciocârdel şi Socolescu ş. Ulterior se remarcă ipotezele şi conceptele următorilor autori: D.• Relieful României şi tectonica plăcilor Teoria tectonicii plăcilor a apărut ca o nouă paradigmă a ştiinţelor despre litosferă. aliniamentele de ofiolite care indică foste zone de fund oceanic. lanţul vulcanic din spatele Orientalilor. 1976). Şt. (1976). care face şi o analiză critică a modelelor anterioare. M. 49 Universitatea SPIRU HARET . dislocări tectonice de tip plan Benioff. Ciocârdel şi M. De asemenea. depresiunea de tip fosă de la exteriorul Curburii Carpaţilor unde sedimentele ating 17 km grosime. Săndulescu (1980).a. aceasta s-a făcut prima dată într-un Tratat de geomorfologie (Grigore Posea. Constantinescu şi colab. Mutihac. La acestea se adaugă unele argumente geofizice. ca acela pe care se produc cutremurele vrâncene. deşi părerile lui contravin unor realităţi geologice (citat de M. (1973). V. aliniamentele de tip fliş care au fost depuse în fose de subducţie. 10). Se recunosc anumite aliniamente de subducţie şi resturi de magme bazice (ofiolite) care indică suturi ale unor foste funduri oceanice şi respectiv rifturi. într-o Geologie a României (Structura geologică . Cât priveşte aplicarea teoriei plăcilor la relieful României. Grasu (1997) face o mică sinteză a ideilor cu privire la plăcile din România. apoi în 1984 (Grigore Posea. M. În 1990. Herz şi H. N. cum ar fi morfologia discontinuităţii Moho (fig. Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor) şi în volumul I (1983) din Geografia României. Prin aplicarea acestui concept la teritoriul ţării noastre se lămuresc mult mai sistematic structura generală şi de amănunt. Primul care a încercat o aplicare concretă a tectonicii de plăci la Carpaţi a fost geofizicianul american de origine română C. Bleahu şi colab. 1976) şi într-un articol Tectonica plăcilor şi relieful (Grigore Posea. 7) sau anomaliile gravimetrice (anomaliile de minim presupun contacte între plăci) (fig. Rădulescu şi M. Socolescu (1972). Bleahu (1976). Savu (1974).

10.Fierbinţi-Târg (est de Bucureşti şi sudul Dobrogei). Schema plăcilor şi microplăcilor de pe teritoriul României. în partea de est-nord-est a ţării. situată între falia Fierbinţi şi falia Sf. sau la arii secundare. în aşa-zisa Microplacă Intraalpină (fig. 1977). Microplaca (subplaca) Moesică.Fig. după unii autori. Acestea sunt: Placa Est-Europeană (parte a Euroasiei. B = Segmentul nord-estic al microplăcii interalpine. Numărul microplăcilor care afectează teritoriul României variază. în sud şi sud-est. A = Partea sud-vestică a plăcii euro-asiatice.gura Trotuşului. oarecum independente. după autori. documentate de anomalii gravimetrice (Şt. în dreptul Curburii Carpatice. cuprinse. Airinei. Microplaca Transilvană şi Microplaca Panonică. între 3-5. D = Segmentul vestic al microplăcii Mării Negre Numărul plăcilor – microplăcilor. în sud-est. Microplaca Mării Negre. C = partea nordică a microplăcii Moesice. Gheorghe . numită local şi Placa sau Platforma Moldovenească). care pătrunde se pare uşor sub Meridionali şi Munţii Banatului. Există păreri şi modele geodinamice diferite în ce priveşte numărul de microplăci. care pătrunde prin subducţie sub Carpaţii Orientali (şi Nordici). 10 şi 11). dar după alţi autori numai până la falia Dâmboviţa . situate în marginea plăcii Est-Europene etc. 50 Universitatea SPIRU HARET . apartenenţa ariilor riftogene la Tethys. iar în est continuă şi peste Dobrogea. desprinderea acestora din placa Est-Europeană sau din cea Africană.

2 = Microplaca Transilvană.Universitatea SPIRU HARET Fig. 3 = Microplaca Panonică. Săgeţile indică sensul deplasării plăcilor 51 . 11. Structura în cinci plăci a teritoriului României: 1 = Placa Euro-Asiatică. 5 = Microplaca Mării Negre. 4 = Microplaca Moesică.

cu sau fără subducţie. iar „Placa” nord-atlantică împinge Eurasia către sud. ce a împărţit Laurasia în două plăci (şi continente). de deschiderea. În felul acesta. formarea de fose cu sedimente de tip fliş care apoi se cutează strâns. a despărţit Africa de America de Sud. care. alături de Placa Est-Europeană. Plăcile laterale acestui rift încep să crească prin materie oceanică. o dată cu deschiderea şi expansiunea Atlanticului. două continente. faţă de toate celelalte. admisă obişnuit numai de geofizicieni. unul nordic. Tethysul intră în compresiune şi începe formarea lanţului alpino-himalaian. Cadrul global şi regional al evoluţiei Marile domenii şi regiuni geomorfologice continentale s-au restructurat periodic în funcţie de marile cicluri geodinamice ale evoluţiei plăcilor terestre. desprinderea unor bucăţi din marginile continentale. Unele porţiuni restrânse de scoarţă oceanică sunt totuşi prinse şi 52 Universitatea SPIRU HARET . De asemenea. Oceanul Tethys. În procesul evoluţiei. astfel. În acesta din urmă. este absolut indicată. Apar şariaje. alteori se produc deversări de pânze în evantai peste marginile continentale etc. Ciocnirea sau coliziunea. iar pe de alta. prin despicarea singurului continent care exista. adică numai coliziune fără subducţie. Acest ciclu morfotectonic s-a declanşat acum circa 180-200 milioane de ani (mezozoicul inferior. sau aproape de verticală. o dată cu apariţia. expansiunea şi închiderea unor oceane (rifturi). a orogenului. La nivel regional. Pentru explicarea structurii actuale a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic sau. prin subducţie şi topire. cu o înclinare de 55-600. Eurasia şi America de Nord. care a început. în timp. Toate acestea indică scurtarea scoarţei oceanice a Tethysului. pornind de la structura sa actuală. ci un amalgam implicând părţi din cea Moesică şi cratoane baikaliano-hercinice. ciclul alpin. Pe acest plan sunt localizate cutremurele vrâncene. Atlanticul s-a creat din două rifturi iniţiale. Structura generală morfotectonică a teritoriului României este strâns legată de ultimul mare ciclu evolutiv al plăcilor terestre. a plăcilor din jurul celei Transilvane cu aceasta a impus câte un sector montan. reprezintă un aspect esenţial în explicarea structurii carpato-danubiano-pontice şi justifică existenţa a patru microplăci plus Placa Moldavă. la rândul său. marginile microplăcilor au devenit labile şi au fost implicate variat în orogeneză. şi construcţia. Închiderea Tethysului şi naşterea orogenului alpin încep la sfârşitul jurasicului şi în cretacic. Aceste sectoare diverse s-au reunit. cu funcţie de geosinclinal. Ea nu reprezintă o placă unitară. fiecare cu altă structură. Pangea. iar între ele. pentru ea a fost identificat totuşi un plan Benioff activ pe care se face subducţia. expansiunea şi închiderea Oceanului Tethis (zeiţa mării la greci). şi altul sudic. în formă de S. restructurările sunt în funcţie de evoluţia marginilor continentale şi a microplăcilor. Aceste rifturi s-au unit prin Atlanticul de mijloc. se va plămădi orogenul sau lanţul muntos Alpino-Himalaian. Astfel. Laurasia (în nord) şi Gondwana (în sud). în cercul carpatic peritransilvan. după alţi autori între triasic şi jurasic). Au apărut. pe de o parte. când s-au născut şi riftul Atlanticului şi cel al Oceanului Indian. admiterea celor 4 microplăci. altfel spus. poziţia centrală a Microplăcii Transilvane. producând efecte de împingere.În ce priveşte Microplaca Mării Negre. „Placa” Atlanticului de Sud împinge Placa Africană spre nord. în locul său. devenind unul singur.

Acestea s-au desprins din marginea devenită labilă a Africii şi au înaintat mai repede în interiorul Tethysului în restrângere. O altă problemă care trebuie avută în vedere este aceea a marginilor continentale care limitau Tethysul. Marginile continentale labile se fragmentează. cutat şi acesta. 53 Universitatea SPIRU HARET . În principal. astfel. Moesică). Subducţia s-a făcut sub o microplacă (Panono-Transilvană). în timpul închiderii marginea devine activă sau labilă (margine activă). iniţial. anume Placa Est-Europeană (parte a Plăcii Eurasiatice). interalpină ş. cu ridicarea şirului masivelor cristalino-mezozoice şi realizarea în estul acestora a unei fose în care s-a depus flişul cretacic. Acesta din urmă. în spatele blocurilor cristaline ridicate. fie în fundament. s-au format flişul extern. care a intrat apoi în expansiune. S-a născut. din topirea frunţii plăcii subduse a apărut lanţul vulcanic oriental. format din fâşii paralele. contactul continentocean este pasiv (margine pasivă). Această labilitate este impusă de compresiunea rezultată din apropierea celor două plăci continentale. microplaca Mării Negre (care s-ar deplasa spre nord). S-a admis totuşi că în faţa celor două mari continente au existat plăci mai mici. Acesta s-a cutat apoi puternic în procesul subducţiei. După aceea. în fapt. modelul tipic de subducţie îl oferă Cordiliera vest-americană. Europa şi Africa. încă nu s-au ciocnit. ca rest al Tethysului. similară actualelor margini asiatice ale Pacificului. sud-vest faţă de Placa Est-Europeană). în faza de rift şi ocean în expansiune.obduse (încălecate peste scoarţa continentală). conduc la formarea munţilor prin trei mecanisme: subducţie (cu topirea scoarţei oceanice). În acest ultim timp. ca rest vestic al Tethysului. un lanţ muntos linear. După aceea s-au produs compresia şi subducţia. creându-se apoi sectoare montane cu orientări variate. Ea a urmat. În România. şi fosa molasei (subcarpatice). iar plăcile s-au sudat. împreună cu flişul foselor. sub care s-a subdus însă tot o placă de tip continental. pe total. avanfosa carpatică. procesul geodinamic de subducţie s-a oprit. pe aliniamentul unui rift. Pe plan regional. Transilvană. Africa (plus India) şi Eurasia. este vorba de existenţa şi azi a Mării Mediterane.a. fie prin intermediul unor plăci şi microplăci care au impus subducţii şi fose locale şi regionale. a ridicat probleme aparte încă de la apariţia teoriei plăcilor. obducţie şi coliziune. Pe glob. La modul cel mai general se pare că Placa Est-Europeană este cea care se subduce sub cea africană. se pare. unei prealabile desprinderi a microplăcii Panono-Transilvane din cea Est-Europeană. respectiv pe un prim aliniament tectonic. egeeană (avansează spre sud. exemplul de munţi creaţi prin subducţie apare în Carpaţii Orientali (şi Nordici). iau parte la naşterea orogenului diferenţiat de la un loc la altul şi. sistemul carpatic este tangent arealului alpino-mediteranean. Au fost indicate microplăcile turcă (se deplasează şi azi către vest şi sud-vest cu 12 cm/an). Dacă. funcţionând ca microplăci. S-a emis însă şi ideea că unele microplăci s-au rupt din marginea Plăcii Est-Europene (Panonică. în cicatricele rămase azi sub formă de suturi. Există şi părerea că plăcile Est-Europeană şi Africană au intrat totuşi în coliziune. care ar indica faptul că cele două plăci vecine. tot mai noi spre est (cu excepţia lanţului vulcanic). formându-se scoarţă oceanică şi acumulând sedimente.

suturi marcate de ofiolite care penetrează masele sedimentare. arealul nord-dobrogean a fost împărţit în două de un rift intracratonic local fixat peste unitatea Niculiţel. ci din sedimente în straturi subţiri şi facies marin puţin adânc. cu excepţia marginilor acestora. specifice şi în Alpi. care despărţea Masivul Măcin de unitatea Tulcea. Munţii Banatului şi Apuseni. Acesta s-a cratonizat apoi şi de la el a rămas Dobrogea Nordică. şariajele au lăţimi mari şi asociază ofiolite (roci bazice) cu sedimente oceanice (fliş şi radiolarite). unităţile Niculiţel şi Tulcea devin cratoane unite.Al doilea mecanism de producere a munţilor. În jurasicul superior. Pe plan global se dă ca exemplu închiderea Tethysului şi apropierea Euroasiei de Africa (plus India). cum ar fi mai ales Subcarpaţii Getici. întinerite. Ele se referă. care însă nu s-a cratonizat total. În aceste părţi apar şi blocuri hercinice sau mai vechi. mai mult la partea de margine activă a Plăcii Est-Europene şi nu la Tethysul în sine. După o evoluţie de expansiune şi apoi contracţie. are tendinţa de a se ridica. impunând cutarea păturii continentale şi a acoperişului său oceanic. Gheorghe) pe care se scufundă Depresiunea Predobrogeană. cu orogen şi erodare. deoarece a fost reluat. dar antrenează în mod obişnuit şi un acoperiş de crustă sau sedimente continentale. Extinderea iniţială a orogenului hercinic. trecea şi peste arealul actual carpatic. se pare. care apoi s-a fragmentat şi ea. blochează subducţia şi determină un şariaj al fundului oceanic peste continent. de ciclul hercinic. crusta oceanică încalecă pe cea continentală. fâşia despărţitoare devine un craton (Dobrogea Centrală). Structurile rezultate sunt foarte complexe şi diferenţiate regional. Pentru conturarea microplăcilor de pe teritoriul României se impune a merge înapoi în timp şi mai mult decât ciclul alpin. iar în est se prelungea în spaţiul Mării Negre. Marginile continentale devin active. Aici a avut loc desprinderea microplăcii TransilvanoPanonice. coliziunea continentală poate duce şi la edificii de tip montan care nu provin din fund oceanic adânc. iar spre nord suferă o fracturare majoră (falia Sf. Fenomenul se produce în areal oceanic. Pe aceeaşi margine labilă a avut loc apoi şi un ciclu caledonic. când le-a despărţit un rift. nu au afectat însă şi Carpaţii decât prin unele falieri. poate şi a celui anterior. Are loc o orogeneză puternică datorită tendinţei părţii continentale subduse de a se ridica. în cele două microplăci. Începutul se face cu conturarea Microplăcii Moesice. Mişcările kimmerice. În timpul primelor faze orogene alpine (kimmerice). afectate mai puţin de orogeneza carpatică. Cel de-al treilea mecanism este coliziunea continentală. iar în România apare mai tipic în Carpaţii Meridionali. pe riftul Apusenilor de sud şi est. când plăcile continentale vecine se apropie. apar şi subducţii şi falii majore al căror joc determină esenţial anumite structuri. Ia naştere o structură complexă. Important este faptul că aceasta din urmă. în timpul închiderii acestuia. Acest tip de mecanism orogenetic este adesea asociat celui de subducţie. fiind mai puţin densă. Transilvană şi Panonică. baikalian. care nu ajungea până la noi. Ea a fost unită cu cea Est-Europeană până în ciclul orogenetic baikalian (precambrian). iar sedimentele lor se pot cuta. 54 Universitatea SPIRU HARET . Se produce la închiderea unui ocean. cutări. este oarecum invers subducţiei. Mai mult. Aspecte ale acestui mecanism orogenetic se găsesc şi în România. care trecea peste Dobrogea Centrală. prin obducţie (obductio = a acoperi din nou). în nord. pe grosimi foarte mari. pot intra mai târziu în coliziune directă cu „continentul” opus. în parte şi ceilalţi subcarpaţi. Se produc şariaje.

2 = Carpaţii Curburii. 3 = Carpaţii Meridionali. 4 = Carpaţii Apuseni. 5 = Carpaţii Banatului 55 . 12.Universitatea SPIRU HARET Fig. Structura sectorizată a cercului Carpaţilor Româneşti: 1 = Carpaţii Orientali.

celelalte falii. nu sunt de obicei crustale .56 Universitatea SPIRU HARET Fig. după I. preluate de la alţi autori. (G1 – G14 = numerotarea faliilor după autorii citaţi). Principalele falii crustale. 13.a. Gavăt ş.

deci. Deplasarea plăcilor şi ramurile carpatice Lanţul carpatic s-a născut din acelaşi aliniament de rift cu Balcanii. În această ultimă parte (între tortonian-pliocen). Carpaţii Orientali au rezultat prin coliziunea Plăcii Est-Europene. cu Microplaca Panonică). formând şirul vulcanic. cu Microplaca Transilvană (iar cei Nordici. falia G7). formate în raport de unele microplăci. Aici. direcţia fâşiilor amintite se curbează către sud. dar şi restrângerea lungimii sale prin curburi. 1990. Subcarpaţii. despicat în marginea labilă a Plăcii Est-Europene continuată în sud cu Microplaca Moesică. De aici. în vestul Curburii apare pânza unităţii 57 Universitatea SPIRU HARET . p. Mutihac. Carpaţii Curburii au căpătat astfel o altă structură geomorfologică şi chiar geologică. S-a născut astfel un segment muntos destul de lat. dar diferite ca vârstă. începe să se topească şi expulzează lave acide pe aliniamentul ruptural iniţial din spatele cristalinului oriental. în final. în arc de cerc. iar mai târziu prin cutarea flişului extern şi. Structura aceasta liniar-paralelă suferă o mică deplasare spre est pe falia Someşului Mare (fig. mergând până la Dâmboviţa.Apariţia rifturilor baikalian şi caledonic. chiar şi structurile în sine şi mai ales structura geomorfologică. Pe de altă parte. De exemplu. Aliniamentele tectonice din ambele părţi se extind şi la Curbură. a molasei din avanfosa carpatică. în timp ce flişul de tip oriental o depăşeşte. din punct de vedere tectono-structural. Între Trotuş şi Dâmboviţa se schimbă. litologie şi structură. putând fi urmărite până la Valea Dâmboviţei. se întâlneşte o interferenţă între Orientali şi Meridionali. în funcţie de modul şi locul de coliziune al microplăcilor din faţa Plăcii Est-Europene. iar în vest lanţul vulcanic.fig. prin subducerea Plăcii Est-Europene sub părţile cristaline labile rupte din Microplaca Transilvană. una din faliile crustale ale Meridionalilor trece pe la Bran-BraşovTrotuş (G6 pe fig. În felul acesta. un rift secundar faţă de Tethys. au loc închiderea. Fâşia masivelor cristaline este cea mai veche. sud-vest şi chiar vest. aliniamentul riftogen s-a împărţit în sectoare cu condiţii regionale diverse. 13). 97). subdivizată ulterior. urmează apoi aliniamentele de tip culmi-obcine din fliş cretacic. apoi prin încălecarea cristalinului peste flişul intern. chiar ceva mai de la nord (pe linia înşeuărilor din nordul munţilor Perşani-BaraoltBodoc-Nemira şi Berzunţ . a stat şi la originea ulterioară a Mării Negre (V. în fine. 13. Rezultatul orogenezelor carpatice a fost nu un lanţ linear şi unitar. 8 şi 12) şi se menţine ca atare până la Trotuş şi Depresiunea Braşovului. impunând o structură în tablă de şah. pe un aliniament nord-vest–sud-est. După o perioadă de expansiune a riftului. ci sectoare montane cu structuri şi orientări diferite. În faţa riftului s-a desprins o Subplacă TransilvanoPanono-Rhodoppă. 11). compus din fâşii structuralpetrografice paralele. Coliziunea a început cu fazele orogene austrică şi laramică. precum cea Moesică şi cea Transilvană. care au delimitat Microplaca Moesică de cea Est-Europeană. cele din fliş paleogen şi. ajunsă la adâncimi de circa 135-165 km. dar asociate între ele într-un cerc (fig. orogeneza carpatică găseşte Placa Est-Europeană lipită de Microplaca Moesică prin cratoane baikaliano-hercinice. fruntea subdusă a Plăcii Moldave. Aşadar. direcţia de aliniere a structurilor.

este o soluţie care separă forma (Subcarpaţii dintre Prahova şi Dâmboviţa) de geneza sa. dar Carpaţii Curburii numai până la Prahova. influenţat de ambele sectoare vecine. La această alcătuire tectono-structurală aparte a Curburii s-a ajuns prin deplasarea Microplăcii Moesice. Acestea. Ea a fost desprinsă din cea Moesică. plus o Pânză Supragetică. 58 Universitatea SPIRU HARET . la început slab afectat de înălţări. El se impune printr-un arc de masive montane. de asemenea curbaţi. lăsând în spate falia profundă Bran-Braşov-Oituz. pe linia de fractură Dâmboviţa Fierbinţi-Târg. dovadă fiind cutremurele vrâncene. acest sector are pe margini. ca şi latura montană nordică a depresiunii (Obcinele Braşovului). respectiv către un colţ al Microplăcii Transilvane. o treaptă mai joasă de munte. oprită din deplasare. iar în faţă luând naştere o „fosă” subsidentă (Focşani). Microplaca Mării Negre. Microplaca Mării Negre. o dată cu începutul opririi subducţiei Plăcii Moldave sub Orientali. devenind larga Depresiune a Braşovului. Influenţele Microplăcii Mării Negre se resimt. concomitent cu înălţările montane. face parte din Carpaţii Curburii. a suferit şi suferă în continuare lăsări subsidente). unitatea a suferit o cutare largă. pânza respectivă este specifică Orientalilor. în dreptul Curburii. S-a format aici un plan Benioff curbat. A rămas astfel un sector de tranziţie. care separă tectonic Curbura de Meridionali. s-a lărgit apoi prin distensie. umplându-se cu sedimente în principal fluviatile. în jurasic şi mezocretacic. se conturează. extins între Trotuş şi Dâmboviţa. Despicătura braşoveană. Sectorul Curburii este cel mai nou segment montan carpatic. gruparea Piatra Craiului-Bucegi-Piatra Mare aparţine Curburii. De asemenea. În această parte. care au suferit chiar în cuaternar înălţări de circa 1000 m. aşadar. Clăbucetele. din spate. Au luat naştere prin coliziunea Microplăcii Moesice cu cea Transilvană. împreună cu depresiunea. Sunt formaţi din Cristalin Autohton (Danubian) şi Pânza Getică. Totodată. fiind lipite de Depresiunea Braşovului (care. separate de ridicarea cristalinului în Leaota.Piatra Craiului-Bucegi-Piatra Mare (echivalentă cu cristalin-mezozoicul oriental). Subducţia este funcţională şi azi. Carpaţii Meridionali au o structură de mari blocuri cristaline aliniate est-vest. geologic. împingând şi sectorul Munţilor Meridionali al geosinclinalului carpatic în aceeaşi direcţie şi poziţionându-l est-vest. dar poziţia şi structura geomorfologică o plasează la Curbură. Peste ea se revarsă flişul arcuit al Curburii. împinsă se pare de subplăcile Turcă şi Arabă. apărând două sinclinale mari: Piatra Craiului-DâmbovicioaraCodlea-Vulcan şi Bucegi-Postăvaru-Piatra Mare. A admite Subcarpaţii Curburii până la Dâmboviţa. Arcul Curburii este completat cu subcarpaţii săi. între Trotuş şi Dâmboviţa. motiv pentru care şi această latură. până la latura nordică a Depresiunii Braşov. au rămas mai puţin înalte (1000-1200 m). dovadă pietrişurile de Cândeşti din Măgura Odobeşti. O dată cu încălecarea către est. către curbura flişului oriental. În faza laramică. care în faza austrică a încălecat peste flişul intern. pe care fruntea Microplăcii Mării Negre se subduce cu o înclinare de circa 600. marginea de vest a pânzei a fost încălecată de Meridionali pe falia Iezer-Păpuşa. se deplasează spre nord-vest. mai ales către Braşov. către vest-nord-vest. unde este deplasat cu 15 km mai la sud faţă de Munţii Făgăraş. dar formându-şi şi caractere proprii.

Munţii Căpăţânii. Vâlcan. Semenic. devenind un element important al structurii Meridionalilor. se pare. mai ales la nord. anticlinalul Săcel-Gorj. sub mioplicen. Încălecarea s-a făcut pe falia pericarpatică (identificată prin foraje). care s-a subdus. Din el sunt formate masivele: Parâng. se pare. din cea Transilvană. în jur. totul e acoperit de sedimente sarmato-pliocene necutate. peste Autohton rămânând în prezent numai peticul de acoperire Godeanu. În rest. pe care îl încalecă. nordul Masivului Poiana Ruscăi. Ultimele mişcări de cutare au afectat numai Depresiunea Getică. Suprageticul. Totodată. În rest. împingând către nord sectorul corespunzător al zonei carpatice de riftogen. cuprinde masive prealpine rupte din Microplaca Transilvană şi un areal fost al fâşiei de expansiune din care au rezultat „cutele solzi". plus Dognecea şi Locva.4 Arealul prezent al Suprageticului înglobează: Culmea Făgăraş. deoarece Microplaca Panonică înfrunta. prinse azi între Getic şi Supragetic. când flişul şi unele ofiolite obduse intră în coliziune cu Autohtonul. Între ele s-a interpus flişul de Severin. areale de distensie. Acestea au fost mişcările moldavice. Autohtonul s-a subdus sub Pânza Getică. Compresia de aici a fost mai mică decât la Meridionali. Munţii Banatului au avut o evoluţie relativ comună cu Meridionalii. Încălecarea Pânzei Getice a început în faza austrică. atunci când înaintează peste Flişul de Severin (suprapus crustei oceanice) şi s-a desăvârşit în faza laramică (sfârşitul cretacicului – paleocen). Sebeş. Iezer-Păpuşa. Retazat. inclus adesea la Getic. suprapus iniţial unei scoarţe şi fose oceanice. În plus. dar au rezultat din coliziunea Microplăcii Moesice (frontul său vestic) cu cea Panonică. Muntele Mic şi sudul Munţilor Poiana Ruscăi. dar monoclin (cu excepţia anticlinalului Măţău). părţile de nord-vest ale Cindrelului şi Sebeşului. iar Geticul şi Suprageticul. deoarece stă pe un fundament carpatic mai ridicat. Cindrel. după structurare. sunt singurii Carpaţi care nu au o latură comună Zona de solzi este. a fost erodată puternic. o continuare a suturii transilvane şi analogă pânzei Flişului de Severin. anticlinalul Ocnele Mari (mai la nord este sinclinalul Râmnicu Vâlcea – sud). din sarmaţianul inferior. s-a structurat în mezocretacic. Munţii Banatului au rămas mai puţin înalţi decât Meridionalii. unde avansează mai mult spre sud. deschis în jurasicul mediu. iar ulterior s-a înălţat puternic (la vest de Olt). şi pe cea Transilvană. Împreună cu pânza Getică şi Suprageticul. Ele au impus cutarea sedimentelor Depresiunii Getice mai vechi ca sarmaţianul mediu şi încălecarea acestora (inclusiv a fundamentului carpatic al Avanfosei Getice) peste formaţiunile Platformei Valahe. Almăj (din Banat) şi Podişul Mehedinţi. mai ales între Argeş şi Dâmboviţa. 59 4 Universitatea SPIRU HARET . La zi. aceste structuri cutate apar numai în câteva locuri din Subcarpaţii Olteniei: anticlinalul Govora-Slătioara (la nord de care este sinclinalul Horezu). Pânza Getică de pe Autohton.după ce prima se deplasase mult către nord-vest. parte din Almăj şi arealul Reşiţa-Moldova Nouă. Autohtonul s-a rupt din marginea labilă a Microplăcii Moesice. formând un prag între Depresiunea Getică şi cea ValahoMoldavă. La est de Olt aflorează mult paleogen. Ca urmare. riftogenul Metaliferilor a creat. ea constituie masivele: Măgura Codlei. În mezocretacic. Munţii Cernei.

13) în lungul căreia Apusenii nordici s-au deplasat către est. b) Berzasca – Şopot – Poiana Ruscăi. Codru şi Biharia. apărând azi în horsturile Codru-Moma. fliş mai puţin tipic. Pădurea Craiului şi Bihor. dyke-uri). Munţii Banatului se remarcă prin banatitele laramice ca manifestare finală a structurării munţilor (Meridionalii inclusiv). Ulterior. câteva corpuri magmatice (intruse. Mutihac. au suportat numai mişcări rupturale. cu o masă foarte mare de ofiolite (oceanice) întinsă între Arieş (şi afluentul său Hăjdate) şi Munţii Drocea (dominaţi de ofiolite). p. cu resturi reduse de cristalin (în Trascău şi Rapolt). Ele mulează deci autohtonul. cât şi cei Nordici. consumul de scoarţă oceanică a fost mai redus. 362). care s-au format din marginea labilă a Plăcii Panonice. Sunt compuşi dintr-un Autohton (Bihor) şi două complexe de pânze de încălecare. mai ales în ofiolite). sutura vest-carpatică. Microplaca Panonică a avansat din vest sau nordvest către est – sud-est. ci se afla între două microplăci. având în Vlădeasa un fost graben umplut apoi cu banatite laramice. sunt limitaţi la nord de falia din sudul munţilor Plopiş (G10 pe fig. cu formarea de pânze tectonice în faza austrică şi puţin în laramică. În acest proces. deoarece nu era tangent cu o placă. adică în Munţii Metaliferi şi Trascău. apărut în jurasic. Spre Microplaca Transilvană ei se delimitează tot printr-o falie.directă cu Microplaca Transilvană. formate din sedimentar şi cristalin. Pânzele de Biharia sunt numai din cristalin (pânze de soclu) şi cuprind Munţii Highiş (Zarand). Mai mult. cu direcţie nord-sud. Urmele riftului şi geosinclinalului rezultat se găsesc azi în aliniamentul numit uneori Apusenii Sudici. şi din coliziunea celor două plăci. Pânzele de Codru. formând Pânza de Drocea (V. alunecări şi dezmembrări ale unor straturi sedimentare. Apusenii de nord. au similitudini tectono-structurale cu ceilalţi Carpaţi. 60 Universitatea SPIRU HARET . Această sutură vest-carpatică (situată la vest de Alba Iulia) pare a fi. La acestea se alătură şi sedimentar prelaramic. c) în estul Semenicului (Lăpuşnicel – Teregova – Armeniş). iar cea Transilvană a opus rezistenţă. peste care încalecă. domină de obicei corpuri mici intrusive (silluri. Ei reprezintă un diverticol carpatic ce face legătura cu Balcanii. Autohtonul cuprinde azi Munţii Pădurea Craiului şi Gilău-Muntele Mare. cu precădere. 1990. la închiderea zonei riftogene. După volumul mare de ofiolite rezultă că. sud Bihor. Munţii Apuseni au o poziţie aparte faţă de geosinclinalul sinuos al restului Carpaţilor (Orientali – Banat). filoane. înălţări şi unele lăsări în depresiunile zise posttectonice. care merge între faliile Plopiş (nord) şi falia Sud-Transilvană (trece în lungul Mureşului şi nordul Meridionalilor). pe aproape 200 km. către nord. îndeosebi calcarele jurasice. au suferit de asemenea fracturări. vulcanite neogene şi sedimentar postlaramic în depresiunile intramontane. Atât Apusenii Sudici. impunând fracturi ale marginii plăcii vecine. sud şi est Gilău şi arealul Baia de Arieş. Banatitele (din paleocen) apar pe trei aliniamente: a) Moldova Nouă – Sasca – Oraviţa – Bocşa Română – Nădrag. ca structuri tectonice orogene. ofiolitele rămase au fost obduse în faza austrică spre autohtonul de Bihor pe care se mula. Ei au rezultat din evoluţia unui rift intracontinental deschis între Microplăcile Transilvană şi Panonică (Apusenii Sudici).

Géographie. cel mai complex fiind sectorul Munţilor Apuseni. radiar-concentrică. cu o înclinare de circa 300. (1976). în Apusenii Sudici. (1983 şi 1989). Aşa au luat naştere. Géographie”. fenomen ce a prins la mijloc Microplaca Transilvană. Excepţie fac Munţii Banatului. Pe laturile ei labile. avansează spre sud-est pe falia Plopiş. Spre sfârşitul miocenului apar şi erupţiile neogene folosind tot falii mai vechi. rupte din pătura calcaroasă a Pânzei de Drocea-Trascău. Géophysique. un fost plan Benioff. în perioada de închidere. Structural position of the Apuseni Montains in the Alpine system. Recent seismic information of the litosphere in Roumania. Géologie. un diverticol al Meridionalilor. (1976). aceasta s-a ciocnit. Almaş – Zlatna şi Roşia Montană. (1972). împărţindu-i structural în două segmente (Metaliferi şi Trascău). 20. (1979). „Revue Roumaine de Géologie. şi forţează încălecări peste Autohtonul de Bihor. I şi II. Din structurile menţionate mai sus şi forma curbată a fostului geosinclinal al Apusenilor Sudici (Metaliferi – Trascău) rezultă că acesta putea fi iniţial (ca rift şi perioadă de expansiune) alungit liniar între două microplăci. înălţări şi unele coborâri. cu rejucări de falii obişnuit mai vechi. care sunt (în ordinea vechimii lor): Moesică. 20. Aceste blocuri au fost apoi însedimentate în roci moi. s-a născut câte un segment montan cu altă structură. Din ciocnirea cu fiecare din aceste plăci. Teritoriul României şi tectonica plăcilor. şi colab. Ultimele deformări tectonice au avut loc în miocen şi au fost numai de natură rupturală. depresiunile posttectonice Brad – Săcărâmb. 2. vol. oarecum paralel cu cel oriental. „Revue Roumaine de Géologie. cu Placa Est-Europeană şi cu celelalte microplăci. deci. inclusiv Pânza de Drocea cu ofiolite. Panonică şi a Mării Negre. • Ciocârdel R. Tectonica globală. Géographie”. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. • Bleahu M. născut din ciocnirea Microplăcilor Moesică şi Panonică. • Bleahu M. Socolescu M. În orogeneza austrică. 16. Géophysique. Bibliografie selectivă • Airinei Şt. blocul panonic. 61 Universitatea SPIRU HARET . Géographie”. o dată cu închiderea şi şariajele ce au urmat. din curbarea a două arii riftogene situate în marginea labilă a Plăcii Est-Europene (cea Ccarpato-Balcanică şi cea Apuseană). în Colecţia „Ştiinţa pentru toţi”. Sudarea segmentelor carpatice în jurul Microplăcii Transilvane a format un inel montan unitar ca formă şi în bună parte şi ca evoluţie ulterioară. care ulterior au fost erodate mai rapid. • Constantinescu L. Géophysique. În legătură cu aceasta din urmă se remarcă şi olistolitele calcaroase (precum cele din Vulcan şi cele din sudul Bedeleului). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.după Airinei (1979). produce curbarea Apusenilor Sudici. Aspects of the Carpathian-Balkanic Dinaric and Central Mediteraneean areas geodinamics. Cercul carpatic s-a născut. Panonică şi Transilvană. şi peste unităţile vecine pe care şi le-a apropiat şi subordonat ca evoluţie. care şi-a impus structura sa. prin Apusenii Nordici (autohton şi pânze). Géophysique. „Revue Roumaine de Géologie.

• Posea Grigore (1976). • Săndulescu M. în ajutorul profesorului de geografie. Structura geologică a teritoriului României. altitudini diferite.. est şi sud-est valea arcuită a Nistrului. • Posea Grigore (2002). 8. acest întreg corespunde. Care este locul central al sistemului teritorial românesc ? (Depresiunea Transilvaniei). Editura Didactică şi Pedagogică. 2. semicercul discontinuu al podişurilor. Geografia României. în mare. semicercul câmpiilor). Editura Academiei R. LVI. cercul semicontinuu al câmpiilor. orientare şi înclinare a pantelor etc). • Posea Grigore şi colab.Analele Institutului de Geologie şi Geofizică”. IV. 5. Săndulescu M. la care se adaugă arcul Nistrului şi cercul Prut-Dunăre-Tisa). • Rădulescu D. Care fenomen structural diversifică foarte mult morfologia României şi peisajele sale geografice ? (Sectorizarea densă transversală a treptelor concentrice de relief prin elemente radiare – văi. Geologie structurală. cu Domeniul geografic Carpato-Danubiano-Pontic). roci. . Editura Tehnică. Analyse geotectonique des chaines alpines situées autour de la Mere Noire Occidentale. Geomorfologia României. 7. Ce forme de relief evidenţiază cel mai bine structura radiară a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Reţeaua radiară de văi). cercul Subcarpaţilor şi al Dealurilor de Vest. 3. Care sunt limitele externe ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (În nord. probleme 1. vest şi sud Tisa şi Dunărea mijlocie şi inferioară. Bucureşti. • Posea Grigore (1984). Tectonopysics. Ce structură geografică are Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic ? (Radiaretajat-concentrică). I. Bucureşti. Bucureşti. cercul depresiunilor şi dealurilor peritransilvane. „Comunicări şi referate de geografie”. 9. Care este nucleul Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Cercul Carpaţilor Româneşti). Editura Fundaţiei România de Mâine. (1976). • x x x (1983). Care sunt elementele concentrice ale reliefului României ? (Cercul muntos carpatic. Care este obiectul de studiu al Geografiei fizice a României ? (Sistemul teritorial fizico-geografic al României conceput ca întreg şi pe elemente. filiala Bucureşti. (1973). • Mutihac V. Societatea de Ştiinţe Geografice din România. Tectonica plăcilor şi relieful. Depresiunea centrală a Transilvaniei. Editura Tehnică. Amsterdam. (1990). (1997). marginea platformei continentale şi sudul Dobrogei marcat de prelungirea faliei Fierbinţi-Târg). Societatea de Ştiinţe Geografice din România.R. iar în nord-est. The plate tectonics concept and the geological structure of the Carpathians.• Grasu C. nucleul transilvan de podişuri. 16. (1980).S. 62 Universitatea SPIRU HARET . vol.. vol. cercul sau aureola externă de dealuri şi podişuri. 4. 6. Care sunt cele 7-8 fâşii şi aliniamente circulare sau arcuite care compun structura concentrică a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Coroana carpatică. Evoluţia teritoriului României în concepţia tectonicii plăcilor. Geomorfologie. Autoevaluare – întrebări.

prinsă la mijloc). Transilvană – care stă în centru –. sau numai ultimele două). 17. (Falia şi discontinuitatea Someşului Mare împreună cu aliniamentul Bârgău-Dorna-Valea Moldovei. Care sunt elementele de recunoaştere a plăcilor şi microplăcilor pe teritoriul României ? (Cele care indică foste rifturi. Apusenii din subducţia Microplăcii Transilvane sub cea Panonică. plus apropierea plăcilor Africană şi Est-Europeană.10. falia şi valea Oltului până la Dunăre. discontinuităţi altimetrice) care indică structura radiară a Domeniului CarpatoDanubiano-Pontic. continuat cu valea inferioară a Trotuşului şi o falie peste sudul Moldovei. mişcări de înălţare. falia şi culoarul Mureşului. aliniamente de minim gravimetric ce presupun contacte între plăci şi microplăci). culoare. cu celelalte „plăci carpatice”). valahă şi pasadenă. aliniamente de sutură. 11. cu ruperea unor microplăci care au impus rifturi şi geosinclinale locale – carpato-balcanice – şi închiderea acestora cu naşterea de segmente muntoase. văi. aliniamente de focare seismice. pe plan regional: evoluţia specifică a arealului mediteranean al Tethysului. 12. Nominalizaţi cel puţin cinci aliniamente morfologice (falii. închiderea Tethysului şi apariţia Atlanticului. 18. şi microplăcile: Moesică – în sudul Meridionalilor –. din ciocnirea oblică a Microplăcii Moesice cu cea Transilvană. Panonică – în vest –. aliniamentul Crişului Repede ş. Meridionalii. Care sunt teoriile ce explică geneza Cercului Carpatic şi a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Teoria geosinclinalului. 14. planuri de discordanţă tip Benioff. mai puţin cutări şi subsidenţe). apariţia şi expansiunea oceanului Tethys. Care faze orogene sunt numite şi „neotectonice” ? (Fazele finale – attică. ce s-a desprins în principal din Microplaca Moesică în momentul când s-a oprit subducerea plăcii Est-Europene sub cea Transilvano-Panonică. Ce tipuri de mişcări principale ale scoarţei au avut loc în fazele orogene medii şi finale carpatice ? (Dominant. Care sunt plăcile şi microplăcile care se extind pe teritoriul României ? (Placa Est-Europeană. prin evoluţia geosinclinalului Tethys şi a celui subordonat Carpatic. falia Jiului. din subducţia Microplăcii Mării Negre sub colţul de sud-est al celei Transilvane. Cine şi cum a impus forma de cerc a Carpaţilor ? (Poziţionarea centrală a Microplăcii Transilvane. care s-a subdus sub Carpaţii Orientali. dar în mod divers. 16. 20. Care au fost cadrul global şi cel regional al apariţiei şi evoluţiei Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? (Cadrul global: ciclul geodinamic alpin. când a avut loc închiderea geosinclinalului). lanţul vulcanic transilvan. sau sub Orientali). care avansează sub Carpaţii de Curbură). Ciocnirea căror plăci a condus la formarea fiecărui segment carpatic ? (Orientalii prin subducţia Plăcii Est-Europene sub cea Transilvană. din ciocnirea mai redusă a Microplăcii Moesice cu cea Panonică). care s-a ciocnit pe rând sau concomitent. subducţie şi coliziune: resturi de magme bazice de fund oceanic. Definiţi Microplaca Mării Negre ? Cea mai tânără placă şi singura activă în prezent. şi Microplaca Mării Negre în sud-est. laramică şi mai puţin în cea savică de la sfârşitul oligocenului. În care faze orogene s-au structurat Carpaţii ? (Austrică. şi teoria plăcilor aplicată sectorului Tethysului de vest şi Atlanticului). 13. Curbura. Culoarul Rucăr-Bran-Braşov-Oituz.). Munţii Banatului. rodanică. formată dintr-un conglomerat de vârste diferite. 15. 19. 63 Universitatea SPIRU HARET .a. reunite în cerc în jurul Microplăcii Transilvane.

1.TIPURI ŞI SUBTIPURI MAJORE DE RELIEF Importanţă.). descrierea oricărei unităţi trebuie încadrată în regiunea sau subregiunea tipului major de relief de care aparţine. morfografia (în special forma ca perimetru şi în profil). dealuri. de Martonne numeşte munţii noştri. care poate fi apoi aplicat şi pe alte unităţi (regiuni) compuse din aceleaşi tipuri de relief. sau lanţul AlpinoHimalaian ş. aplicând fiecărora criteriile de clasificare. bănăţean (cu altitudini mai joase) şi apusean (intermediar ca altitudine. 14). jurasic şi transilvan. Emm. Carpaţii Nordici sunt alpini. Tipizările cele mai des folosite sunt în funcţie de altitudinile relative sau şi absolute (munţi înalţi. Cunoaşterea tipurilor şi subtipurilor majore de relief are o dublă importanţă: pentru sistematizarea taxonomico-geografică şi pentru practică. până la individualităţi. 64 Universitatea SPIRU HARET . Acest tip transilvan se împarte în trei subtipuri: meridional (mai înalt şi cu relief glaciar). dar şi marilor lanţuri muntoase (Carpaţii. cu multe chei epigenetice.). câmpii joase etc. munţi de tip carpatic. Criterii de clasificare: altimetria (plus densitatea şi adâncimea fragmentării şi pantele dominante). Astfel. cu precădere Olimpul din Grecia). cât şi unor grupări. a) Primul care a observat diferenţa de stil morfotectonic din cadrul Carpaţilor a fost Emm. limita inferioară şi superioară a dealurilor. Ca urmare. cu un masiv central din care se desprind horsturi.a. etajarea morfoclimatică şi de vegetaţie etc. plus Măcinul (fig. sau Munţii Vulcanici de Nord). mixt şi vulcanic. Este vorba de: limita superioară a câmpiilor. Pe de altă parte. reducându-se astfel costurile. Tipurile majore de relief sunt: munţi. b) Grigore Posea (1981) aprofundează ideile de mai sus. Orientalii sunt jurasieni (dar cu o notă proprie. tipizările trebuie să se facă gradat. cu vulcanism intern). ramuri sau şiruri de munţi (Munţii Parângului. podişuri. sau pe trepte de mărime. dar evidenţiind şi un criteriu conducător. de la lanţuri şi sectoare sau ramuri. delimitând patru stiluri morfotectonice: alpin.). care separă tipurile: alpin. Stabilirea limitelor locale pe verticală. lanţul vulcanic). fiecare cu multe subtipuri. Alpii. un masiv etc. Pe total. Tipuri de ramuri montane Menţionăm trei criterii de tipizare. limita inferioară a munţilor (se trasează după aproximativ aceleaşi criterii ca şi cele amintite mai sus). câmpii şi depresiuni. de Martonne (1908). structura. geneza. orice proiect de sistematizare şi amenajare a teritoriului se suprapune unui tip sau subtip major de relief. iar Meridionalii reprezintă un tip aparte pe care l-a numit transilvan (similar celor din estul Peninsulei Balcanice. Tipuri şi subtipuri de munţi Noţiunea de munte se aplică atât unor individualităţi mici (un munte. hercinic regenerat.

Tipuri genetice de munţi 65 Universitatea SPIRU HARET . 14.Fig.

). Meseş etc. măguri de tip neck sau dyke (schelet). s-au născut pânzele transilvane. s-a conturat. a orientat către vest şi elementele structurale sudice ale Orientalilor. rezultat din interacţiunea a câte două plăci vecine. o dată cu începutul opririi subducţiei Plăcii Moldave sub Orientali. Baraolt.). şi pe alocuri esenţial. A apărut astfel un segment muntos cutat în şiruri paralele – cristalin. medii şi joase. Subducţia Plăcii Mării Negre se face pe un plan orizontal arcuit. subdus ulterior. • Carpaţii Orientali s-au născut printr-o primă subducţie a scoarţei oceanice formate după deschiderea primului rift carpatic din care. horsturi (Codru-Moma. platouri de lave (Igniş). în faze. Moesică şi Transilvană. Bârgău şi Munţii Metaliferi). obducţie şi coliziune continentală. cu conuri şi cratere şi subtipul sedimentaro-vulcanic (Ţibleş. la structurarea şi ridicarea mai târzie a Carpaţilor Curburii. măguri-cupole epigenetice (în Ţibleş şi Bârgău). Întorsurii ş. În plus. şirul sudic. Tipul mixt alpino-hercinic este specific Apusenilor (masive cristaline. urmată de coliziuni şi subducţii continentale şi uneori chiar obducţii. la rândul lor. Penteleu). Ea a condus la o singură pânză tectonică principală.a. Piatra Mare. sau fără (Făgăraş.a. masive de fliş cu altitudini diferenţiate de tectonica cristalinului de subasment (la Curbură – Penteleu. diferite tipuri subordonate de relief: cratere.nord-vest. Au următoarele subtipuri: obcine (Feredeu. clăbucete (clăbucetele Predealului. masive cupolare (Poiana Ruscăi şi Cozia). A urmat subducţia frontală a Plăcii Moldave. Acestea au.). care pot fi: înalte. prin restrângere. Microplaca Mării Negre. masive asimetrice (Rodna). domină Carpaţii Orientali şi de Curbură. fliş şi vulcanism). în dreptul Curburii. format din fliş puternic cutat în orogeneza alpină. Placa Moesică. masive structural-petrografice (Ceahlău. reînălţate apoi puternic. fliş paleogen şi subcarpaţi (molasă). şi plăcile Moldavă. Podu Calului. În general însă. Obcina Mare. 66 Universitatea SPIRU HARET . 13a). plus un lanţ vulcanic. Iezer etc. mari masive (gruparea Parâng şi RetezatGodeanu). Perşani) ş. sub Orientali. ceea ce a impus un şir curbat extern de masive montane. care a continuat însă.). creste masive (Făgăraş). cu acoperiş sedimentaro-mezozoic (Almăj.) şi grabene (Culoarul TimişCerna ş. Culmea Lăcăuţi). deplasându-se către vest . Siriu). • Carpaţii Curburii reprezintă un sector nodal de tranziţie între Orientali şi Meridionali. impunând alte structuri locale. până la cutarea şi ridicarea Subcarpaţilor Moldovei.Tipul carpato-hercinic regenerat este dominat de masive cristaline. Ivăneţu ş. obcine cristaline (Mestecăniş.a. este vorba de subducţie de scoarţă oceanică. începută probabil concomitent cu subducţia ultimei scoarţe oceanice. Aici. • În Meridionali a dominat o coliziune oblică a Plăcii Moesice faţă de cea Transilvană. cu încălecarea Geticului (rupt din Placa Transilvană) peste Autohtonul moesic. platouri de aglomerate (în sud). Postăvaru. Ciucaş. Aceasta a contribuit în continuare. marcate azi de aşa-zisa sutură transilvană. Cindrel etc. Bodoc. fliş cretacic. pe de o parte.). Fiecare dintre cele cinci ramuri carpatice a luat naştere printr-un alt mecanism. pe de altă parte. ruptă din cea Moesică şi devenită acum foarte activă. Tipul carpato-alpin. creste structural-petrografice (Culmea Bedeleu. Tipul munţilor vulcanici cuprinde trei subtipuri: şirul nordic în stadiul de schelet. extinzându-i până la actualele falii crustale G6 şi G7 (fig. Chiar flişul cretacic s-a depus tot pe substrat oceanic. Depresiunea Rucăr-Braşov-Oituz şi obcinele Perşani-Nemira-Berzunţ.a. c) Ramuri montane formate prin subducţie. în spatele căruia apar trei trepte mai joase: clăbucetele (curbate şi ele).

Tipuri de munţi în România delimitaţi după indici morfometrici 67 . 15.Universitatea SPIRU HARET Fig.

fiecare cu o altă structură. Acest segment a suferit. .a. ei s-au format din marginea labilă estică a Plăcii Panonice în interacţiune cu Microplaca Transilvană.masive conglomeratice (Ceahlău. cu similitudini şi în Apuseni. Măcin etc. cele din Munţii Vâlcan. Culmea Bedeleu-Ciumerna. Frunţi. Tipizarea folosită pe harta geomorfologică 1: 400. Hăşmaşu. pe rocile predominante. rezultând tot din coliziunea Plăcii Moesice.munţii cu relief carstic dezvoltat. masivele Maramureşului. . 15). de exemplu.). Giumalăul. klippe (Tarniţa.). Almăj.000 (Grigore Posea. Piatra Mare. Munţii Dognecei). Şureanu. într-un fel. astfel. dar cu cea Panonică. Găina. singurul aliniament unde Microplaca Transilvană este încălecată de o microplacă vecină.). latura olteană a Meridionalilor şi parţial în Hăghimaş. Mehedinţi şi Godeanu. Bucegi). compresia ce a condus la înălţări a fost mai redusă. Platoul Cărbunari. Rodna. În această parte ar fi. Munţii joşi au altitudini dominante de 500-1000 m.a. Iezer. din Trascău ş. Munţii medii au altitudini dominante de 1000-1400 m şi se extind mai ales pe fliş (Obcinele. Tipuri de individualităţi montane a) Clasificarea în munţi înalţi. Clifele. cinci ramuri carpatice. Rodna. Buila-Vânturariţa. Aninei etc. Gilău ş. Munţii înalţi au etaj alpin sau cel puţin subalpin. Rarăul. . dar cuprind şi munţi cristalini (Ghiţu. Rodna). vestul şi nordul Apusenilor. Codru-Moma. vârstă (alpini şi hercinici). creste.). Obcinele Braşovului. apoi Ţibleşul şi masivele vulcanice sudice etc. banatitele puse în loc în faza laramică.munţii cu relief glaciar şi etaj alpin (Meridionalii. Badea. medii şi joşi (Posea. • Carpaţii Apuseni prezintă ca specific şi obducţia unor părţi dintr-un fost fund oceanic secundar. ulterior. 2.). unele masive din fliş ca Ceahlăul. 3. Postăvaru. Munţii Banatului. apoi cele din Culoarul Bran. Bucegii. Giurgeu şi Rodna. Giumalău. Bihor-Gilău-Vlădeasa). culoare şi depresiuni intramontane.a. Cuprind vestul Banatului. sudul. Grebenul. Bicaz. din care s-au născut Metaliferii şi Munţii Trascăului. bare şi culmi calcaroase (Piatra Craiului. b) Clasificarea în funcţie de modelarea externă (Posea.• Carpaţii Banatului au avut o evoluţie relativ comună cu Meridionalii. altitudini dominante de peste 1400-1500 m (masive cristaline ca Făgăraş. până la Ţarcu. masive şi martori calcaroşi (Rarău. sau Apusenii Sudici.a. Aceasta se bazează pe două limite intermediare de altitudine (1000 şi 1500 m). Munţii Mehedinţi.munţii cu suprafeţe de nivelare bine etajate şi bine păstrate (Meridionalii. în cadrul lor se remarcă subtipuri ca: platouri calcaroase (Pădurea Craiului. cele din Munţii Cernei. 68 Universitatea SPIRU HARET . ca. L.). Au rezultat. PadişScărişoara. deci. Cât priveşte Apusenii Nordici. şi influenţe panonice. Podu Calului ş. Munţii Oaş. câteva masive din Vrancea.. 1981) se face în funcţie de altitudinile absolute maxime şi minime de la noi din ţară (fig. 1980). remarcat îndeosebi în Apuseni. Bran-Rucăr. Munţii Cernei. Stânişoarei. Ciucaş. Colţii Trascăpului ş.a. Bâtca Arsurii ş. 1981) distinge următoarele subtipuri: . toate între Rarău şi Bicaz.

5 – Eruptiv. 2 – Calcare mezozoice. culmi. Structura complexă a Carpaţilor: 1 – Areale cu şisturi cristaline. 8 – Depresiuni intracarpatice. 16. limită de sectoare sau grupări de masive. 3 – Fliş cretacic.Universitatea SPIRU HARET 69 Fig. 4 – Fliş paleogen. limită de unităţi şi subunităţi – masive.) . depresiuni etc. 9 – Limite (limita Carpaţilor. 7 – Conglomerate. 6 – Eruptiv în areale de fliş.

sub 1500 m (Obcina Feredeu. Gilău). h) Depresiuni intramontane. Munţii Aninei.conglomerate.peste 1500 m (Ceahlău . Şaua Osteana (între Plopiş şi Meseş). .). bazinet. Ciuc. Ciucaş . Semenic.măguri vulcanice (vulcani schelet): Oaş.a. Ciucea. Poiana Spinului. de eroziune (Oaşa. . Gurahonţ. Tarcău. Maramureş). Loviştea. Mehedinţi.a) Munţi din roci cristaline fără cuvertură sedimentară: . . Zarand. culoar depresionar. Gheorgheni). Lăpuş. Plopiş.a.calcare. terase şi lunci (Maramureş). Clăbucetele Întorsurii şi Predealului. Abrud ş. cu piemonturi. . Brad-Hălmagiu etc. Giumalău. Lotru-Petroşani-Cerna. Harghita. . 16): . Gurghiu. Podu Calului. Loviştea ş. Făgăraş-Retezat.a.peste 1500 m (Rarău. Tipizările se fac după mai multe criterii (Grigore Posea şi Valeria Velcea. Vâlcan.). Poiana Ruscăi.după altitudine: de la 70-100 m în Defileul Dunării. Haţeg. Hăşmaşu. f) Munţi hercinici (resturi): Măcin. – la confluenţă). Şumuleu. Muntele Mare. Obcina Mare. Suhard. Postăvaru . 1967): . Meseş). c) Munţi formaţi din sedimentar (predominant fliş): . Timiş-Cerna. Grohotiş.peste 1500 m (Maramureş. Bihor).calcare. dar şi cele citate mai sus lărgite adesea prin eroziune). glacisuri. Aninei. Piatra Craiului .conglomerate.a. Bârgău. Siriu. Goşmanu.sub 1000 m (Locva. Ana. Câmpeni. golf depresionar ş. Gheorgheni. Există mai multe noţiuni cu înţeles uneori de depresiune: ţară. de dealuri (Petroşani. cu relief montan (Vatra Dornei).între 200-600 m. Almăj. Ciumatu).conuri şi cratere (Căliman. vulcanice-cratere (Sf. de baraj vulcanic (Ciucuri.platouri de lavă: Igniş. din Podişul Mehedinţi. Bodoc. Şaua Vârfuri (între Hălmagiu şi Beiuş). Harghita-Mădăraş ş. Cernei. Măgureaua . Stânişoarei. Gutin. . 70 Universitatea SPIRU HARET . . Bozovici. Baiu. d) Munţi sedimentaro-vulcanici (Ţibleş. Ciucuri. Frunţi. Pădurea Craiului). Padiş ş. . poliile şi padinile din Munţii Dognecei.). Nemira. Culoarul Mureşului. Piatra Mare ..sub 1500 m (Perşani. Baraolt. Culoarul Bistrei.conglomerate şi calcare. g) Culoare montane: Bran-Rucăr. Penteleu. Petroşani. Măgura Caşin. tectono-erozive (Întorsura Buzăului.a.după geneză: tectonice (Braşov. Ghiţu. Timiş-Cerna.platouri de aglomerate (poala transilvană a munţilor Căliman-Harghita). Saca.între 1000-1500 m (Obcina Mestecăniş. dealuri.calcare). e) Munţi formaţi din roci vulcanice neogene: .ofiolite. carstice (Podul Dâmboviţei. Berzunţ. b) Munţi cristalini cu sedimentar deasupra (fig. cu lunci şi terase largi (Brad-Hălmagiu). cu piemonturi şi glacisuri (Haţeg. . până la 800-1300 m (Vatra Dornei) şi peste 2000 m circurile glaciare. Leaota. de podiş (Bozovici). uluc. Ivăneţu. Dognecei.). glaciare (circurile glaciare). Bucegi .după relieful dominant: de câmpie şi glacisuri (Braşov). Vrancei. Lăpuşna. Culoarul Mureşului. Codru-Moma. Rodnei. Zlatna etc. Metaliferi şi Detunatelor). Trascău). Vlădeasa).

Şandru (1998) ş. Ursoaia. Grigore Posea (1977 şi 1999) ş. Şetref. Ciucuri. Cerna-Petroşani-Lotru ş. deschise prin porţi largi (Maramureş. curbură (2-5 şiruri de dealuri. Rusca. Caşin. Lainici. Bogata. Ortelec. Bozovici. Naideş-Pojejena. dar constituie o caracteristică importantă a Carpaţilor. La Comoară. Rotunda. Lăpuşna.. Ciucea). apare şi în arealul Câmpulung-Muscel). Pasuri : Mereşti. Bratocea. Cristior. Moineşti. Cheile Minişului (Marila). Izvoru Ampoiului. Mestecăniş. Trecători şi pasuri în Carpaţii Orientali. Stânişoara. inclusiv pinteni montani. 4. transversale (Braşov. Comăneşti. Neteda. Tarniţa. Savu (1972). Vlăhiţa. au facilitat habitatul şi stăpânirea interiorului Carpaţilor de către daci şi români. Ţarova (Pârvova). Culoarul Bistrei). Trecători şi pasuri în Carpaţii Meridionali. Trecători : Harţagu-Buzău şi Racoş. Pasuri: Huta. Culoarul Mureşului (Zam). Bucin. Botiza. Osteana. Almaşu. culmi oblice pe munte axate pe conglomerate * Vezi şi p. Bran (şi Giuvala). Ciumârna. Pasuri: Transfăgărăşanul. deschise prin chei sau defilee (Braşov. cei mai înalţi subcarpaţi). Padiş. Trecători: Turnu Roşu-Cozia. Gurahonţ (Crişul Alb). Tulgheş. Perişani. Rica (Mereşti). Ozunca. Tămaş. Buceş. Pârâul Rece.. iar de rolul geopolitic al pasurilor şi depresiunilor. 2-7 şiruri de depresiuni pe sinclinale şi de eroziune. Trecători: Defileul Dunării şi Bârzava. Prislop. Trecători şi pasuri în Munţii Apuseni. Predeluş. împreună cu depresiunile intramontane. Ghimeş (Păltiniş-Ciuc). TuşnadMalnaş. Urdele. Haţeg. Diham. Ana). Trecători şi pasuri în Munţii Banat-Poiana Ruscăi. Brădet (Întorsurii). Ghimeş Palanca. Culoarul Mureşului ş. Petroşani.după gradul de închidere: închise (Sf. plus un şir de dealuri de anticlinal. Cârşa Roşie. o ramă externă de dealuri piemontane. Boncuţa. Trecători: Ciucea. Izvoru Mureşului. Uz. Acestea facilitează circulaţia transcarpatică şi. Cărbunari. Merişor (Băniţa). Pasul Romanilor. Lotru. Poarta Orientală. Poarta de Fier a Transilvaniei.a. Moineşti. Poarta Orientală (Domaşnea). Ivăneţu.a. Stâna de Vale. Culoarul Timiş. Tărtărău. Trecători: Topliţa-Deda. Ozunca. Brad-Hălmagiu. în nord există un aliniament al pasurilor transcarpatice: Tihuţa-Mestecăniş. Vârtop. Pasuri şi trecători carpatice* Nu reprezintă forme majore. Păduchiosul. Bixad-Turia-Plăieşi. .a. Predeal. 225-226. în principal de eroziune. I. Pasuri: Gărâna. Oslea. 71 Universitatea SPIRU HARET . Borsec. moldav (cele mai extinse depresiuni. Buru (Arieş). Bucium. Pasuri: Vălişoara.). Gutin (Pintea). Sicaş. Oituz. Trecători şi pasuri în Carpaţii Curburii.după poziţia în cadrul lanţului montan: longitudinale (Maramureş. Muşat (Lăcăuţi). Zugreni. Tihuţa. Bicaz.). Tipuri şi subtipuri de dealuri pre şi pericarpatice Dealuri subcarpatice Subtipuri: oltean (un uluc depresionar subcarpatic. Tabla Buţii. De această problemă s-au ocupat Al. Bran-Rucăr.a. Gheorgheni.

platouri de diabaze (Niculiţel). podiş pe sedimente mio-pliocene. dealuri şi coline rotunde şi domoale. dealuri de tip inselberg şi pedimente (Tulcea-Cataloi-Dunavăţ şi cele din vestul Măcinului). podiş calcaros. pe roci moi miocene (Câmpia Transilvaniei). structural. podiş fragmentat în culmi înguste şi paralele cu văi consecvente (Colinele Tutovei. Are trei subtipuri de bază. cu creste şi masive deluroase. cu următoarele subtipuri: câmp slab fragmentat (Piemontul Bălăciţei). Tipuri de podişuri Fiecare podiş formează un tip aparte morfostructural. Prezintă 4 subtipuri: podiş de monoclin fragmentat în masive şi culmi deluroase şi cueste (Podişul Sucevei). fragmentat în culmi masive alungite est-vest şi culoare largi de văi (Podişul Târnavelor). Sibiu etc. Dealurile şi depresiunile vestice Dealuri joase. Dealuri subcarpatice transilvane Sunt dezvoltate dominant pe sinclinale. 200-300 m. pe alocuri cu măguri formate din cristalin. cu inselberguri) şi chiar ca subtipuri. iar apoi înălţat şi fragmentat diferenţiat în 5 subtipuri: podiş de sedimentar paleogen şi miocen (Someşan). gruiuri piemontane (Gruiurile Argeşului şi Jiului). dar ultimul este un mozaic de alte subtipuri: podiş de platformă cu structură tabulară (Dobrogea de Sud). Cotmeana. pe roci moi necutate. podiş complex (Dobrogea de Nord) compus din munţi hercinici. Olteţului. Subtipuri: podiş uşor fragmentat cu multe măguri cristaline (Podişul Silvaniei). Muscelele Năsăudului (monoclin). Podişul Dobrogei este cel mai complex ca geneză (de platformă. Lăpuş (culme deluroasă pe conglomerate şi depresiune de eroziune pe roci moi cutate). vulcanic sau roci sedimentare mezozoice dure. care pătrund şi în golfurile depresionare vestice. muscele (dealuri pe monoclin şi depresiuni de eroziune atât la contactul cu muntele. disecat în cueste şi văi structurale. iar depresiunile pe anticlinale. bănăţene (relativ similare cu cele crişene). cât şi spre Podişul Getic). Subtipuri: Homoroade-Târnave-Mureş (depresiuni pe anticlinale şi dealuri pe sinclinale şi parţial acoperite cu aglomerate vulcanice). peneplenizat în mai multe rânduri (în timpul lui SII peste Podişul Someşan. puternic sedimentat. Fălciului şi în parte în Podişul Covurlui). dealuri subcarpatice de tip transilvan (Subcarpaţii Transilvaniei). 72 Universitatea SPIRU HARET . podiş cu largi suprafeţe structurale şi cueste proeminente (Podişul Central Moldovenesc). crişene (dealuri înguste în vestul horsturilor şi depresiuni deluroase în grabene). piemontane (Podişul Lipovei). depresiune-pediplenă (Nalbant). cu oarecari trăsături de platformă. Motrului). Podişul Moldovei are fundament de platformă. acoperit la suprafaţă cu sedimente mio-pliocene. fosilizat în panonian şi renivelat în postponţian). podiş de câmpie colinară (Câmpia Moldovei). Bistriţean (dominate de glacisuri şi depresiuni). Podişul Transilvaniei este situat pe fundament de orogen-tranziţie. cu interfluvii înguste divergente (Piemontul Topolog-Bascov). Podişul Getic este tipic piemontan. în meoţian. peneplenizat.). cu interfluvii netede orientate nord-sud (piemonturile Cândeşti.şi un culoar depresionar la contactul cu Podişul Moldovei – Moldova-Siret). depresiuni marginale largi (Făgăraş. cu cueste şi inselberguri (Babadag). podiş de platformă peneplenizat pe şisturi verzi (Dobrogea Centrală).

Subtipurile câmpiei deltaice: fluviatilă şi fluvio-marină. Câmpia Lehliului. piemonturi terminale (Câmpia Vlăsiei.000. care sunt dealuri). Câmpia Timişului. piemontane prebalcanice (cu straturi de Frăteşti – Câmpia Burnas). (1980). • Posea Grigore.R. 17). de subsidenţă.S. Câmpia Aradului). Câmpia Piteştiului. de glacis-piemontan predobrogean (Câmpul Hagieni). Câmpia Tecuciului). dominant piemontan veche şi de terase) şi Câmpia Limanurilor sau Estică (cu dominantă piemontan-terminală. de glacis-piemontan (Câmpia Buziaş şi Bârzavei). Câmpia Leu-Rotunda. nr. Subtipurile genetice ale Câmpiei de Vest: de glacis neterasate (Câmpia Ardud şi Tăşnad. . scara 1:400. Câmpia Găvanu-Burdea). Câmpia Pucheni. Editura Didactică şi Pedagogică. Tipuri de câmpii Tipurile generale genetice sunt: fluvio-lacustre (Câmpia Română şi Câmpia de Vest). litorale (fâşiile de plaje şi grinduri). „Natura”. de glacis premoldav (Câmpia Covurluiului). Harta geomorfologică a R. în două mari subtipuri : Câmpia Getică (până la Argeş. fluvio-marine (Delta). nr. Geomorfologia României. Toate se pot reuni. • Posea Grigore (1997). Câmpia Strachinei.. • Posea Gr. compusă din două benzi cristaline între care se interpune o fâşie de calcare mezozoice carstificate. Badea L. de terase (Câmpia Bocsigului. Editura Fundaţiei România de Mâine. Câmpia Cigherului. 73 Universitatea SPIRU HARET . Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2002).Podişul Mehedinţi are o structură carpatică peneplenizată. 3. Câmpia înaltă a Râmnicului). Balta Isaccei). de podiş peneplenat (Câmpia Buduslăului). Câmpia Mostiştei. piemontane subcarpatice (Câmpia Târgovişte-Ploieşti şi Câmpia joasă a Râmnicului). Câmpia Jimboliei. de subsidenţă (Câmpia Titu. Tipuri ale reliefului major în Câmpia Română. Balta Brăilei. 3.Terra”. Clasificarea depresiunilor. Câmpia Lugojului. Câmpia Arancăi). Editura Fundaţiei România de Mâine. Câmpia Barcăului). de glacisuri şi cu limanuri recente). piemontan-terminale (Câmpia Carei. Câmpia Buzău-Călmăţui. Câmpia Nădlac. Câmpia Joasă a Crişurilor.. Câmpia Viziru) (fig. Câmpia Boianu). Subtipurile genetice ale Câmpiei Române: piemontane getice (Câmpia Sălcuţei. Câmpia de Vest a României. de glacis subcarpatic (Câmpia Istriţei. Câmpia Iancăi. piemontan-terasate (Câmpia Vingăi. de tip baltă dunăreană veche (Câmpia Mărculeştiului. Câmpia Săratei. Valeria Velcea (1967). Câmpia Padinei. de terase (cea mai mare parte din Câmpia Olteniei. Câmpia Ierului. Câmpia Ţipariului). de glacis terasate (Câmpia Miersig şi Cermei). de tip baltă actuală (Balta Ialomiţei. • Posea Grigore (1987).. Câmpia Honoriciului. importanţă practică. de subsidenţă (Câmpia Someşului. Câmpia Siretului inferior). de abraziune (platforma continentală) şi câmpii deluroase (Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Moldovei. Câmpia Mureşului în ansamblu). după vechime şi aspectele actuale generale.

74 Universitatea SPIRU HARET Fig. Câmpia Română – tipuri genetice de câmpii . 17.

dar mai sus cu 200-400 m. 75 Universitatea SPIRU HARET . ani (egale cu S I3. Paralelă între Subcarpaţii externi şi Subcarpaţii Transilvaniei. S III1-3 = 4 mil. Tipuri de depresiuni intramontane . ∗ Altitudinile actuale: S I = 500-2300 m (după masive). ∗ Denumiri: pe ramuri muntoase sau chiar pe masive (Borăscu.). S III = 8-10% şi S IV = 4-5 %. Zarandului. ∗ Număr: 4-5 până la 9-10 niveluri. suprafeţe de interfluvii. de Curbură. niveluri de vale (umeri de eroziune). 3 din conglomerate. suprafeţe la zi. Cum oscilează limita inferioară (altitudinea) a munţilor: Banatului. S II = 20-30‰. suprafeţe fosile (de soclu. obducţie şi coliziune continentală (exemplificări la ramurile carpatice). ani (sarmaţian-meoţian). SI3 = 13-23 mil. 7. 2. S II1 = 13-23 mil. Pasuri şi trecători în Carpaţii Orientali. ani (prebadenian). peneplene. S III = 5-20‰ şi S IV conformă cu actualele profile de râuri. 8. Fărcaşa. S II = 350-1600 m (după masive). ani (danian-eocen). sinteze). suprafeţe exhumate. Enumeraţi câte 5 masive cristaline. notate şi S II1 – S II2. S II2 = 2 – 4 mil. 4. suprafeţe de eroziune. ani (oligocen). ani (villafranchian). Tipurile de ramuri montane după stilul morfotectonic şi după procesele de subducţie. ∗ Durata perioadelor de eroziune (şi vârsta): S I1 = 30 mil. Tipuri: pediplene. Tipuri genetice de câmpii din Câmpia Română şi din Câmpia de Vest. S II = 12-15% (domină flişul cretacic). 9. notată şi S I1 – S I3. SUPRAFEŢELE ŞI NIVELURILE DE EROZIUNE Istoricul cercetărilor: cercetări în Carpaţi. notate şi S III1 – S III3 şi Nivelurile carpatice de vale. notate şi S IV1 – S IV2). S IV1-2 = 2 mil. Meridionali. Importanţa cunoaşterii tipurilor şi subtipurilor majore de relief. Gornoviţa. Suprafeţele carpatice de bordură. S I2 = 2-12 mil. Carpaţilor Meridionali şi Oaş-Gutin? 3. 2 sedimentaro-vulcanice. 5 vulcanice şi 3 culoare montane. exemplificări. în lacune stratigrafice). Râu Şes. probleme 1. Tipuri de podişuri şi specificul fiecăruia. dar pe alte locuri). ani (ponţian).Autoevaluare – întrebări. Munţii Banatului şi Munţii Apuseni. Suprafeţele medii Carpatice. Măguri-Mărişel. 5. ∗ Procentul extinderii actuale în Carpaţi: S I = 2% (şi dominant pe cristalinomezozoic). Tipuri regionale: carpatice şi subcarpatice. 5 sedimentar fliş. sau generalizat (Pediplena Carpatică. 6. cercetări în alte regiuni. 10. ∗ Înclinarea medie a suprafeţelor: S I = 5-7‰. Feneş-Deva etc. Suprafeţele din Carpaţi ∗ Sunt cele mai studiate (studii pe unităţi. în podişuri (la zi şi fosile). 5 cristalino-mezozoice. Tipuri de dealuri subcarpatice. grupate în 3-4 complexe. S III = 400-1100 m şi S IV = 300-900 m. în câmpii (fosile).

de unde urcă apoi ca umeri. S I are uneori trei niveluri situate la 2300-2200 m. S IV (umerii de vale) este formată din două rânduri de umeri. 3 = Suprafaţa de 400-450 m (de borduri). 6 = Abrupturi petrografice. 7 = Arii cu doline. S IV are 300 m şi apare ca un fost fund de vale (fig. unde S I – S III se întrepătrund în cercuri concentrice. S III apare ca o mică treaptă orizontală pe bordura montană nordică la 1000-1100 m. 2 = Suprafaţa culmilor medii. S III = 600-700 m şi S IV = 300-500 m. cu 4 complexe poziţionate asimetric în Semenic şi Almăj la 300-1400 m. dar în vest se comprimă toate între 300-550 m. iar S III şi S IV se interferează uneori la 400-500 m. S II1 = 1000 m. dar mai deranjat tectonic şi pe alocuri cu un număr de niveluri mai redus (maxim 6 în Bihor-Vlădeasa): S I1 = 1600-1800 m. Fig. În masivele joase dispare S I1. S II2 = 700-900 m. c) Munţii Banatului au două submodele: Poiana Ruscăi. S II are două niveluri situate pe culmile montane medii. 8 = Limita Văii Dunării (deasupra umerilor carpatici de vale şi a teraselor) 76 Universitatea SPIRU HARET . reunite în 4 complexe. 4 = vârfuri sub formă de martori. la 1500-1600 (1800) m şi 1200-1400 m. b) Munţii Apuseni au un model similar. iar în sud are 1-3 trepte între 650-800-1000 m. 2000 m şi 1800-1900 m. mai uniformă şi cu numărul cel mai mare de niveluri (10). 5 = înclinarea locală a suprafeţelor. pe defileul Dunării. S I2 apare rar. Suprafeţele de nivelare din lungul defileului Dunării: 1 = Suprafaţa Almăjului. formând o cupolă la 800-1300 m. la 800-1000 m. 18). S I2 = 1400 m. S II devine dominantă. 18.Modele regionale carpatice a) Carpaţii Meridionali au scara grafică cea mai tipică. şi submodelul Banat. S IV1 = 650-800 m pe văile transversale şi 750-800 m pe cele secundare şi S IV2 = 550-600 m.

M. sau S IV).d) Carpaţii Orientali se remarcă prin cea mai pregnantă asimetrie a dispunerii treptelor de eroziune.). care în sud trece în acumulări piemontane. suprafaţa superioară subcarpatică (590-850 m. dar pe valea Trotuşului urcă la 1400 m. coboară pe interfluvii la 400-450 m (aval trece în piemont) şi un nivel de umeri la 500-300 m (trece şi sub nivelul piemontului). iar S II2 (1400-1600 m) trece şi în Gutin-Lăpuş. fără sectorul Muscele. în Bârgău (1000-1200 m) şi în Ţibleş (1400-1800 m). pe culmile secundare). la 800-1100 m). 77 Universitatea SPIRU HARET . M. 550-450 m (între levantin şi mindel). S II1 ocupă mai ales flişul cretacic (1500-1700 m). 800 m. S IV are umeri la 700-950 m şi la 550-600 m. Badea 1966 ş. N. sub forma unor suprafeţe de culmi şi umeri. S III domină flişul paleogen (800-900 m). Postăvaru. Bucegi. C. Piatra Mare apar petice din Pediplena Carpatică) şi Orientali (domină S II2 şi S III. trecând în Depresiunea Braşov (pe margini. S IV1 (750-900 m) urcă în defileul Buzăului la 1000 m. iar S IV2 are 550-750 m (fig. pe culmile ceva mai joase). Brânduş (1981) şi Gh. ± 700 m.a. sarmaţian superior-pliocen mediu. într-un paralelism de fâşii tot mai joase şi mai noi spre est. ∗ Pentru Subcarpaţii Curburii. suprafaţa inferioară (450-750 m. S II2 (1300-1550 m) domină toate masivele situate mai la est şi prezintă o bombare transversală pe axa înălţărilor maxime. Martiniuc 1948. autorul face şi o sinteză pentru toţi Subcarpaţii. Vişan (1998) aminteşte pentru restul Muscelelor: Plaiurile Muscelelor (850-1120 m. dar ultimele trei reprezintă amfiteatre de umeri în bazinele superioare echivalente teraselor din avale. ∗ În Subcarpaţii Getici au fost descrise niveluri numai în Muscele. S II1 apare numai în vest (Bucegi-Ciucaş la 1700-1900 m). ponţian şi romanian). în arealul Câmpulung. ambele sub formă de glacisuri). S III (ponţian-dacian) pe Culmea Groapa Oii şi nivelul romanian-villafranchian (S IV) pe interfluvii. Sunt autori care au descris 3-5 niveluri. L. 650-620 m. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune extracarpatice a) Subcarpaţii se remarcă prin prelungirea lui S IV din Carpaţi. ∗ În Subcarpaţii Moldovei. S III apare pe culmile marginale şi trece în boltă de umeri spre Depresiunea Braşov (900-1200 m). S II2 (sarmaţian-meoţian) pe bordura submontană. dar alţii au negat total existenţa suprafeţelor de eroziune (C. Gh. S I apare pe masivele cristaline (1800-2000 m în Rodna şi 1600-1800 m în celelalte masive. iar ca specific local. dar care se degradează la sud de Trotuş. dar cade la 600-700 m în Preluca). Popp (1939) distinge 4 niveluri: 1000 m. foarte rar pătrunde chiar S III2 (în Muscele şi în rest pe marginea muntelui). pe flişul cretacic şi paleogen). Grigore Posea (1993). Ielenicz (1985) deosebeşte: 1000 m (suprafaţă submontană). e) Carpaţii Curburii prezintă un model de tranziţie între Meridionali (în Baiu. 19). două niveluri de vale (400-650 m şi 380-500 m. Lupaşcu (1996) susţin o singură suprafaţă de glacisare (sarmaţian-villafranchian) ruptă apoi de mişcările postvillafranchiene care au înălţat culmile Pietricica şi Pleşu şi au coborât depresiunile Tazlău şi Cracău. Vulcanicii Sudici nu au suprafeţe evidente. indică: S II1 (prehelveţiană) ca urme exhumate. David (1934) indică 3 niveluri (sarmaţian superior-meoţian. în 2001.

Posea) Pediplena Carpaţilor. Suprafeţele de nivelare din munţii Baiu – Piatra Craiului (Gr.78 Universitatea SPIRU HARET Fig. Niveluri carpatice de vale . Suprafaţa carpatică de bordură (Brăneană). 19. Suprafeţele medii carpatice.

Pentru suprafeţele la zi au fost emise păreri foarte diferite: M. Culoarul Visei). Geografia României (1983). g) Podişul Getic este de acumulare piemontană (echivalent cu S IV). Prezintă diferenţieri petrografice şi influenţe diferite ale ramurilor carpatice vecine. • Posea Grigore (1997). iar măgurile şi masivele cristaline au şi suprafeţe vechi carpatice. 180-200 m – romaniană şi 80-120 m – cuaternară). Relieful României. echivalentă cu suprafaţa Dealurilor de Vest) la 600-700 m pe cumpenele Târnavelor şi sub Munţii Făgăraş la 750-800 m (echivalentă cu S IV1).. I şi II. S-au identificat până la 4 trepte: Suprafaţa circumtransilvană (S II2 din sarmaţianmeoţian. • * * *. tot fosile. 380-420 m. lacul Câmpiei Române a format o treaptă de abraziune (în V şi N). Grigore Posea şi colab. Popescu. Suprafeţele şi nivelurile de eroziune. (1974) admit o singură suprafaţă policiclică. Vechile suprafeţe de nivelare din Carpaţi. Nordon (1930). 3. Grigore Posea şi colab. 1. 1997). XVIII. Geografie. Suprafaţa de 450-500 m (postvillafranchian) în Podişul Secaşelor şi ca umeri în Podişul Târnavelor (exemplu. 1962). Tufescu (1937) găsesc 4-5 (450-500 m. (1974) indică două trepte (o suprafaţă a culmilor superioare şi alta a umerilor şi culoarelor de vale).R. f) Podişul Mehedinţi păstrează resturi din trei suprafeţe carpatice: S II (miocen). Brătescu (1928). toate trei s-au unit şi au fost remodelate unitar în cretacicul superior (o dată cu S I) şi apoi fosilizate în sud de calcarele sarmatice. d) Podişul Moldovei are o pediplenă fosilă a soclurilor şi unele niveluri. geografie . „Analele Universităţii Bucureşti”. Editura Fundaţiei România de Mâine. Geomorfologia României. mai joasă (100-200 m). I. Suprafeţele de nivelare din regiunile de deal şi podiş ale României. • Posea Gr. (1974). „Revista de Geomorfologie”. Editura Academiei. „Studii şi Cercetări de geologie. Ielenicz M. • Tufescu V. sau ca martori piemontani. iar în Nord în posthercinic. 280-410 m şi 60-100 m). XLII. David (1923) admite două trepte (400 şi 180-200 m). A.G. Editura Ştiinţifică. la 700-800 m mai ales în Podişul Someşean (fig. Donisă (1989) indică tot două.geografie”. numai în Câmpia Moldovei. incipient. ori fosilizată). 1985). Popescu N. formată. glacisoplena moldavă (pe rocile mai dure) şi o alta. Bibliografie selectivă • Ielenicz M. cu suprafeţele Pretortoniană şi Pediplena Carpatică (Grigore Posea. acolo unde lipsesc terasele de 60-100 m apare un nivel inferior la 425-450 m (N. • Ielenicz M. iar în villafranchian s-au format pedimentele nordice. 340-450 m. • Emm. numai două (300-450 m – sarmaţiană şi 200 m – romaniană). în lacunele sedimentarului. Băcăuanu şi I. ca de exemplu. 20). are trei suprafeţe (300-400 m – postsarmatică. e) Podişul Dobrogei. Editura Academiei. (1971). 79 Universitatea SPIRU HARET . în Dobrogea Centrală în mezozoicul inferior. de Martonne (1983 şi 1985). V. În romanian. Lucrări geografice despre România. S III şi S IV (nivelul Bahna la ± 350 m). geofizică. în Dobrogea Sudică în precambrian.b) Dealurile de Vest reprezintă o fostă câmpie de glacis de vârstă dacianromanian (Grigore Posea 1962. (1993). Masivul Preluca. după A. Mihăilescu (1930) şi V. c) Podişul Transilvaniei are similitudini cu Subcarpaţii şi cu Podişul Moldovei. în Depresiunea Făgăraş. • Posea Grigore (2002). după C. vol. „Revista de Geomorfologie” nr. Suprafaţa Transilvană (dacian mediu-romanian. (2001) Problema suprafeţelor şi nivelurilor de eroziune din Subcarpaţi. V.. 2.

4 = Suprafaţa Traniş. prelungită uneori cu glacisuri 80 Universitatea SPIRU HARET . 14 = Limita spre Podişul Someşan a Podişului Păniceni. 15 = Luncă. 2 = Suprafaţa Vişag. 7 = Terase. 10 = Abrupt de falie. 12 = Cumpăna apelor în bazinul Huedin.Fig. 11 = Defileu. Suprafeţele de nivelare din Podişul Huedin-Păniceni: 1 = Suprafaţa CârligataMuncelu. 13 = Limita muntelui. 8 = Glacisuri. 20. 3 = Interferenţa între suprafeţele Cârligata şi Vişag. 9 = Cueste. 5 = Suprafaţa Zece Hotare. 6 = Suprafaţa Fertişag.

iar în rest ca umeri largi de vale. VişagTraniş. S II este înclinată şi are două niveluri: 1500-1600 m şi 1200-1400 m. Suprafeţele de bordură şi Nivelurile umerilor carpatici de vale). S II1-2. Fertişag). 3. 6. subcarpatice. este orizontală în nord. 1000 m. Câte niveluri au fost observate în Subcarpaţii de Curbură ? (4 niveluri: cel mai înalt coboară puţin din Carpaţi. cu niveluri piemontane şi chiar cu terase superioare de pe văile mari). S IV apare numai ca umeri aliniaţi la două niveluri: 750-800 m şi 550-600 m). Ce specific au suprafeţele de eroziune în Carpaţii Curburii ? (Prezintă un model de tranziţie între Meridionali – S I şi S II1 se extind numai peste Bucegi. iar în sud trei niveluri la 650 m. o suprafaţă restrânsă echivalentă teraselor de 60-100 m unde acestea lipsesc). probleme 1. sau: Cârligata. Suprafeţele medii carpatice. 2. 800 m. 4. Care este modelul regional al suprafeţelor de eroziune din Carpaţii Meridionali ? (S I este orizontală şi are trei niveluri: 2300-2200 m. iar următoarele se pot racorda cu nivelurile de umeri din Carpaţi. 10. de podişuri – la zi şi fosile –. 8. Cum se prezintă suprafeţele de eroziune din Transilvania ? (O suprafaţă mai veche fosilizată de panonian. o a treia la 450-500 m în Podişul Secaş. Feneş-Deva şi Nivelurile umerilor de vale. extinsă pe interfluviile Târnavelor la 600-700 m. Măguri-Mărişel. ce apare în Podişul Someşan la 700-800 m. 5.Autoevaluare – întrebări. 81 Universitatea SPIRU HARET . deoarece are o suprafaţă piemontană). una echivalentă cu piemonturile dacian-romaniene. grupate în patru complexe: Pediplena carpatică. de câmpie – fosile). Ce tipuri regionale de suprafeţe şi niveluri de eroziune se găsesc în România ? (carpatice. Zece Hotare. Cum se notează prescurtat complexele şi nivelurile de eroziune din Carpaţi ? (S I1-3. situându-se la 1000-1100 m. S III se plasează pe bordura montană. Care este suprafaţa cu cea mai mare extindere în relieful de azi şi care cu cea mai mică ? (S II = 12-15% şi S I = 2%). Care podiş nu are suprafeţe tipice de eroziune şi de ce ? (Podişul Getic. 7. 2000 m şi 18001900 m. Postăvaru. 9. Ce denumiri locale au suprafeţele de eroziune din Munţii Apuseni ? (Fărcaşa. S III1-3 şi S IV1-2). Baiu. Care podiş păstrează resturi din ultimele trei suprafeţe carpatice (S II – S IV)? (Podişul Mehedinţi). Piatra Mare şi Ciucaş – şi Orientali – domină S II2 şi S III care se extind pe fliş cretacic şi paleogen. prezentând şi o bombare transversală ca specific local). 11. Câte niveluri de eroziune apar în Carpaţi şi cum sunt grupate ? (Sunt între 4-10 niveluri.

PIEMONTURILE Istoric. specifice au fost însă etapele de după Pediplena Carpatică. rămase ca formaţiuni conglomeratice la nord de Perşani-Făgăraş-Cindrel. Beiuş etc. Popescu. Donisă şi I. mai puţin cel al Ampoiului (Bilag) şi ceva mai dezvoltate în depresiunile nordice şi vestice (Lăpuş. Principalele etape piemontane Între cretacic şi villafranchian inclusiv. câmpii piemontane etc. Par a fi sinorogene mişcărilor valahice din Carpaţii Sudici şi de Curbură.). D..). formând un piemont prebalcanic. ∗ Din era (epoca) posthercinică se păstrează conglomeratele cretacice de Bucegi (Ciucaş. Condiţii tectono-climatice de formare. Ceahlău. Dealul Mare ş. Bercu Roşu). depresiuni şi câmpii relativ închise. După ele urmează S II1. Paraschiv (1965). Mihăilescu (1945) cu Piemontul Getic. Baia Mare. ∗ Piemonturile sarmatice. de aceea etapele (fazele) s-au ordonat după fiecare fază de mişcări de înălţare a muntelui. Fazele piemontane sunt marcate azi de formaţiuni de conglomerate sau resturi de conglomerate. Ielenicz (1974). declanşate de mişcările moldavice şi atice (în estul şi vestul Orientalilor).a. 82 Universitatea SPIRU HARET . când se creau denivelări importante de relief având la bază areale de câmpii. 21). cu două anotimpuri. Climat semiumed spre arid. 1962). resturi de piemonturi în structurile subcarpatice (cuvete. După ele urmează S II2. Oaş. între care unul secetos. E. pe aliniamentul Cluj-Jibou-Culmea Breaza. Şimleu. Grigore Posea (2000) ş. Exemple sunt piemonturile depuse la poala unor masive hercinice (masivul transilvan) şi pietrişurile apţiene din Dobrogea de Sud (venite dinspre Munţii Măcinului). N. rămase azi ca urme (Dealul Ciungi. piemonturi fosile. sau fosilizate de vulcanism în Transilvania). (fig. formată în Carpaţi. M. mai puţin Burnasul şi sud-estul Bărăganului. unde se depuneau Straturile de Frăteşti (St. dealuri ca Măgura Odobeşti). Prestien). Grigore Posea (1959. dar având un maximum în sudul Carpaţilor în villafranchian. resturi de conuri piemontane (Sadu).a. Grigore Posea. ∗ Piemonturile acvitanian-burdigaliene (impuse de ridicările savice şi stirice. Pentru relieful carpato-precarpatic de azi. mişcări periodice de înălţare a unor ramuri de masive. I. ce cuprindea o parte din Subcarpaţii Curburii şi aproape toată Câmpia Română. Acum s-a format Piemontul Getic. Hârjoabă (1974). uneori subsidente. resturi de aluviuni piemontane. Extinse au fost şi Piemontul Braşovean (Râşnoava-SohodolZărneşti – nord de Codlea) şi piemonturile-conuri sibiene (Sadu. Trascău ş. Vespremeanu (1998). Principalele momente de referinţă: V. în culmile Pietricica şi Pleşu etc). Cibin. podişuri piemontane. ∗ Piemonturile din pliocenul superior – cuaternarul inferior (zise şi villafranchiene) încep pe alocuri din dacian şi romanian (aliniamentul Lăpuş–Baia Mare–Crişuri). Copalnic. Maramureş. climatul a fost mereu favorabil. când în sudul lor funcţiona şi un extins areal subsident.a.

Conul piemontan al Buzăului 6. Piemontul Prahova-Mislea 5. Piemontul Gutinului 14. Piemonturile din România (după Relieful României). 9. Piemontul Zăbrăuţ 7. Piemontul Bercu Roşu (Depresiunea Săliştei) 10. Piemontul Poienii (Dornelor) 83 . Pintenul Măgurii (Câmpia Cricovului) 3. Piemontul Sadului 12. Piemonturile Ciucului 23. Piemontul Şimleului 18. 21. Conul piemontan al Prahovei 4. Înşeuarea Osteana 19. Piemontul Budureasa 20 Piemontul Haţegului 21. Piemontul Negreştilor 15. Piemonturile Braşovului 22. Piemontul Cărpiniş 16. 1. Piemontul Făgărăşan 13. Piemontul Cibinului (Dumbrava-Şopa) 11. Conul piemontan al Dâmboviţei şi Ialomiţei 2. Piemontul Poiana Nicoreşti. Piemonturile Gheorghenilor 24. Piemontul Şatrei 17.Universitatea SPIRU HARET Fig. Piemontul Orbenilor 8.

în afara resturilor piemontului villafranchian (la zi şi fosile). sunt şi câmpii piemontane mai noi. sarmaţiene sub Orientali şi fosilizate de vulcani. mai ales în fazele glaciare. sunt cele villafranchiene. piemonturi-conuri terminale). Cibin. Ciungi 692 m. Depresiunea Făgăraş. Gutinului.∗ Piemonturile fluvio-glaciare s-au format mai ales în cele trei würmuri.a. Aradului. păstrate relativ bine. Ciuc-Gheorgheni. i se adaugă Piemontul Poiana Nicoreşti (villafranchian). Timiş-Săcele-Tărlung. în Haţeg. Ianca şi Găvanu-Burdea). dar mai bine se păstrează urmele de la ultima. simple sau în trepte echivalente teraselor (piemonturi subdeluroase terasate. Câmpia joasă a Râmnicului. Holm – Dealu Mare ş. Bistriţa Bârgăului. Boianu. mai ales Piemontul Braşovean (Sohodol-Râşnoava şi fosilizat în Braşov) şi fostul Piemont Merişor (Haţeg). dar au continuat şi în cuaternar. pe latura sudică a Depresiunii Maramureş.a. Piemontul Lipovei ş. În Câmpia de Vest: Câmpia Carei. iar din sud i se adaugă Piemontul Prebalcanic (straturi de Frăteşti. Mostiştea. Piemontul Poienii în Depresiunea Dornei.a. Oaş-Negreşti.). 4) Piemonturile din câmpii au început în villafranchian. Sub Căliman–Harghita s-a dezvoltat piemontul structural al aglomeratelor vulcanice. în depresiunile Bozovici. conuri simple. 84 Universitatea SPIRU HARET . Se compun din: Piemontul Moldav (resturi sarmatice – D. Piemontul Rodna-Săpânţa. ci s-au dezvoltat periodic pe 1-2 laturi: cele burdigaliene pe fâşia Cluj-Jibou-Breaza-Năsăud. în sau lângă depresiunile golf (ŞimleuOsteana. Ultimele. Brad-Hălmagiu etc.a. Sadu ş. Jimboliei. ∗ Piemonturile cuaternare din câmpii. aluviunile neputând fi evacuate în totalitate. Piemontul Getic (villafranchian). Leu-Rotunda. şi glaciare (Haţeg. în cuaternar. dar mai ales în depresiunile Lăpuş şi Copalnic.). Piemontul Curburii nu se păstrează ca unitate regională (ci ca dealuri şi cuvete în Subcarpaţi şi fosilizat în Câmpia Română de Est). câmpiile piemontan-terminale (Vlăsia. Câmpia Vinga. Şatrei ş. în pliocenul superior şi villafranchian apar conuri la gurile râurilor importante (Ampoi-Bilag. dar şi în sudul Ignişului. Piemonturile de sub latura montană vestică s-au dezvoltat tot în trei etape. Unităţile şi resturile piemontane regionale Se grupează în patru areale circulare: 1) Piemonturile pericarpatice aparţin sarmaţianului şi villafranchianului. Someşul Mare şi Mic. 3) Piemonturile din depresiunile intracarpatice. Corni 603 m. din Câmpia Română. chiar în Braşov (Timiş-Săcele-Tărlung). sunt: Câmpia Târgovişte-Ploieşti (2-3 trepte).). Nădlacului. Condiţiile de formare. 2) Piemonturile circumtransilvane nu au fost unitare în nici o etapă. Beiuş-Budureasa. Sub Deltă se află un con piemontan villafranchian alcătuit de Siret. Arancăi.). În Câmpia Română. care se extinde şi peste câmpiile Sălcuţa. cu îngusta deschidere estică. piemonturi-glacisuri. formate din conuri mari aplatizate. sunt în legătură cu suspendarea Câmpiei de Vest în spatele marelui Defileu şi cu forma de fund de sac a Câmpiei Române. Padinei. în Burnas).

1968. • * * * Piemonturile (1973). Cuza”. 1962 (Grigore Posea). (1956). cele circumtransilvane. • Posea Grigore (1959). Piemontul Getic. În 1983 (şi 1997). Piemontul Cândeşti. (1965). depresiuni. piemonturi şi glacisuri în Depresiunea Mureşului de Jos. III. dispuse însă circular sau elipsoidal în jurul unor înălţimi izolate (inselberguri. netede şi uşor înclinate. (Piemonturile pericarpatice. Centrul de multiplicare al Universităţii Bucureşti. definiţii şi diferenţe. vol. Vespremeanu E. înălţări ale muntelui faţă de câmpiile alăturate sau faţă de depresiuni. Pentru glacisuri. piemonturile din câmpii). (1969). Autoevaluare – întrebări. Grigore Posea defineşte diferenţele dintre glacis pediment. Piemonturile din Ţara Lăpuşului. VI. Ambele tipuri se dezvoltă puternic în climate aride şi semiaride. cupole sau coline mici şi rotunde). Ulterior. Băcăuanu V. XX. în Probleme de geografie. Vespremeanu. Pot fi citaţi: Coteţ P. cioturi înalte stâncoase. vol. sarmaţian. an II. GLACISURILE ŞI PEDIMENTELE Istoric. inclusiv pe văile secundare. studii concrete genetice încep în 1959. probleme 1. I-IV. Termenii respectivi s-au folosit mult timp cu acelaşi înţeles (vezi un istoric la Grigore Posea. seria H. „Revista de Geografie”. 1998). • Paraschiv D. acvitanian-burdigalian.. dar cu pantă crescândă în partea superioară. cercetările se extind repede. Bucegi. Studii tehnico-economice. nr. 2. iar 85 Universitatea SPIRU HARET . 2. 3. Editura Universităţii Bucureşti. „Analele Universităţii Al. iar pentru pedimente în 1980 (Grigore Posea). Problema piemonturilor din Moldova. Ciucaş. • Vespremeanu E.). t. (1973 şi 1998) ş. (1974). Bucureşti. villafranchian şi cuaternar – piemonturi fluvio-glaciare şi conuri piemontane în câmpii). Dispunerea circumcarpatică a arealelor piemontane. Piemonturile de acumulare şi importanţa studiului lor. în Probleme de geografie.a. care fac racordul între un abrupt sau un versant şi o suprafaţă relativ orizontală (câmpii. şi Donisă I. Care au fost principalele etape (faze) piemontane ? (Cretacic pentru Ceahlău. (1989). piemonturile din depresiunile intracarpatice. Pedimentele reprezintă suprafeţe similare. lunci etc. • Donisă I. Care au fost condiţiile morfo-climatice determinante pentru formarea piemonturilor ? (Climat mediteranean cu un semestru arid. Glacisurile reprezintă fâşii alungite de teren. (1998). I. Hârjoabă I. şi E. fasc. pedimentele apar în faza când fenomenul de glacisare (în detrimentul versanţilor) a pătruns adânc în cadrul unui podiş. Pedimente. • Mihăilescu V.Bibliografie selectivă • Coteţ P. (1945). ca două stadii succesive în mersul spre pediplenă. secţia II-c. Iaşi. demolând interfluviile în inselberguri. terase. eventual subsidente).

de mai multe tipuri). chiar şi prin alunecări). sub straturi de conglomerate (mai ales burdigaliene) ş. au fost despădurite şi cultivate cu viţă-de-vie.incipient şi în alte climate. fostele suprafeţe de glacis au devenit culmi aliniate la acelaşi nivel. sau sub abruptul Dobrogei de Sud către Câmpia Română etc. formându-se şi glacisurile de luncă. deasupra luncilor (mai ales acolo unde lipsesc terasele). mai ales sub versanţii despăduriţi de către om. mai noi. inclusiv în depresiunile intramontane. sau umeri de vale. când toate acestea şi-au început evoluţia ca glacisuri. mai ales cele cuaternare. formate sub diferite abrupturi. unul dintre cele mai tipice este glacisul-pediment al masivului Şatra (Lăpuş). sub podurile de terase. inclusiv cei de deasupra limbilor glaciare). Umerii văilor glaciare provin tot din glacisuri periglaciare. iar în podişuri la contactul luncilor cu versanţii. de bordură şi nivelurilor de vale) transformate în culmi şi umeri de vale. de eroziune şi acumulare (în partea inferioară). Glacisurile s-au dezvoltat mai mult în următoarele faze: a) în timpul formării suprafeţelor medii carpatice. a celor de bordură şi a nivelurilor de umeri. la contactul muntelui cu depresiunile sau cu unităţile colinare. uneori lăsate ca păşuni şi fâneţe. Cele structurale apar deseori sub frunţi de cueste. o dată cu piemonturile. de acumulare (proluviale).. prispe în roci dure (pe abrupturile montane la contactul cu piemonturile) etc. pe multe dintre ele instalându-se şiruri de aşezări. de luncă. În prezent se întâlnesc fâşii de glacisuri dispuse sub majoritatea abrupturilor montane sau deluroase. deoarece suprafeţele lor. Se subîmpart în: glacisuri de pe rama depresiunilor. de terase. dar şi glacisuri periglaciare. sau de-a lungul văilor scurte şi văiugilor. c) în pleistocen. Glacisurile de vale se alungesc sub frunţi de terase. la contactul câmpiilor cu unităţile deluroase (câmpii de glacis). glacisuri-terase. d) în holocen a continuat. Glacisurile din România Au o importanţă aparte. cu precădere în fazele glaciare (când versanţii abrupţi erau atacaţi puternic de dezagregare. dezvoltarea glacisurilor din faza anterioară.a. de abrupturi structurale sau petrografice. tot în acest timp s-au format şi glacisurile din câmpiile Română şi de Vest (glacisuri-câmpii. dar şi în fazele interglaciare mai uscate şi calde (la poala versanţilor formaţi din roci mai moi. În plus. pedimentele se păstrează tipic pe roci dure. iar glacisurile evoluează mai rapid pe roci moi. Se clasifică în glacisuri: de eroziune. ca şi glacisurile rezultate din retragerea frunţilor de terase. la contactul piemont-munte s-au format glacisuri înguste sau prispe de eroziune. la poala despădurită a unor abrupturi. b) în villafranchian. moderat înclinate. disecate şi degradate ulterior. pomi. Răspândirea glacisurilor pe trepte majore de relief: a) În munte există resturi din glacisurile foarte vechi (echivalente suprafeţelor medii. Unele 86 Universitatea SPIRU HARET . sau chiar arate. glacisuri de front structural şi glacisuri de vale. cu precădere în podişurile Transilvaniei şi Moldovei. dar mai lent. Fazele de formare şi dezvoltare (vârsta). b) Glacisurile din treapta depresionaro-colinară sunt mult mai variate şi mai extinse din cauza alternanţei rocilor moi cu altele mai dure pe spaţii mari de versanţi.

c) Glacisurile de pe rama subdeluroasă a câmpiilor s-au extins în detrimentul podişului sau dealurilor vecine. pare să fi domnit glacisarea şi mai puţin pedimentarea. dominate de multe aliniamente de inselberguri cu pedimente mai reduse. sau văi. până la acea dată. uneori chiar după. ca în Depresiunea Braşov. format în timpul glaciar-periglaciarului. Sub forma lor tipică (arealele rotunde sau elipsoidale în jurul unor inselberguri). dar alungite uneori mult spre şi sub Razelm şi Deltă. Posea. În Lacul Razelm apar şi inselberguri sub formă de insule sau 87 Universitatea SPIRU HARET . sau în Dobrogea. În trecutul geologic însă s-a presupus că Pediplena Carpatică s-ar fi format prin pediplanare. FORMAREA CÂMPIEI DE GLACISURI GR. A mai fost remarcat ca glacis-pediment tipic.glacisuri de văiugi. sunt glacisuri-terase. 23). fiind confundate cu terase sau resturi de peneplenă. respectiv pleistocen (fig. Ulterior. până în villafranchian. Câmpia Istriţei) şi mai ales din Câmpia de Vest (Câmpia Ardudului şi Tăşnadului. 1980). ele trecând pe valea Teliţa în Depresiunea Nalbant. iar mai apoi de N. Câmpiile Miersig şi Cernei. est şi sud ale Podişului Niculiţel. 22. pe laturile de nord-est. Aşa sunt câmpiile de glacis din Câmpia Română (Câmpia înaltă a Râmnicului. dar izolat. dar pătrunzând şi pe văile interioare mai ales din sud. cel al masivului Şatra (Lăpuş). Popescu (1988) şi mai recent de alţi autori. iar ca stadiu de pediplenă în Depresiunea Nalbant. se găsesc azi numai în Dobrogea de Nord şi în estul celei Centrale. 1983). Câmpia Tăuţi.000) şi descrise de Grigore Posea (1980. În Dobrogea au fost cartografiate (1:50. Glacisul Barcăului. în danian-eocen. apoi pe laturile Munţilor Măcin. sau de pe marginile unor depresiuni s-au dezvoltat în 2-3 trepte „îmbucate”. dând impresia unor terase. Câmpia Bârzavei) (fig. POSEA Fig. Cele mai tipice pedimente din această regiune sunt în Depresiunea Nalbant. mai ales la Dunavăţ. 22). Glacisul Şiriei. Formarea câmpurilor de glacis în Câmpia Crişurilor Pedimentele din România Reprezintă o formă de relief intrată recent în literatura geografică a României (Gr. urmează Dealurile Tulcei (sau Cataloi-Dunavăţ).

Culoarul dintre Munţii Măcinului şi Podişul Niculiţel. Multe inselberguri şi pedimente apar şi în nordul şi estul Podişului Babadag. Cel mai impozant şi bine plasat ca poziţie este Inselbergul Dealul Mării sau Denistepe (270 m). şi Podişul Babadag. care trece puţin şi la sud de Lacul Taşaul – Capul Midia. după care continuă în sud (marginea de est a Dobrogei Centrale) cu largul Pediment al Istriei. Fig. imediat la nord-vest se 88 Universitatea SPIRU HARET . iar alte inselberguri sunt scufundate sub Deltă.popine (Popina. în care aflorează şisturi verzi şi care se ridică foarte puţin peste pedimente. împreună cu pedimentul său elipsoidal şi foarte larg. Popineţul. devin şi mai tipice în Pedimentul Vişinei (estul Babadagului). Depresiunea Nalbant rămâne un fel de simbol românesc pentru pedimente (ca tip de forme şi ca extindere). inselbergurile se schimbă în movile mari. se lărgesc la Zebil (ieşirea pediplenei Nalbantului spre mare). precum şi multe inselberguri. pe de o parte. dar şi pentru variatele stadii de evoluţie ale inselbergurilor. Acestea încep din estul Dealurilor Tulcei (sub colinele Cataloiului şi ale Dunavăţului). De altfel. Grădiştea. în Dobrogea Centrală. Piemontul Şatrei (Lăpuş) – glacis-pediment Latura marină şi lacustră a Dobrogei Nordice şi Centrale prezintă pedimente foarte extinse. Aici însă. şi Insula Şerpilor este un inselberg dobrogean. este presărat cu pedimente şi glacisuri. ca şi la contactul său sudic cu Dobrogea Centrală şi în interior de-a lungul văilor Ceamurlia şi Slava. Bisericuţa). pe de altă parte (Cerna–Horia–Iulia). 23. rar coline rotunde şi teşite.

din el rămânând o movilă. la vest de resturi ale Podişului Niculiţel. numită local Colina. oarecum opusul său. Fig. 24).află. 24. Pe total. est şi vest de cele două se înşiruie alte pedimente. obişnuit mult mai asimetrice ca extindere faţă de inselbergurile lor. dar acestea din urmă au forme de cioturi stâncoase (numite uneori colţani). până la mici resturi de platou. pedimentele de aici se reunesc într-o mică pediplenă. iar în sud de Culoarul văii Taiţa şi inselbergurile Babadagului (fig. cu un pediment la fel de oval. Colina (120 m). deschisă spre Lacul Babadag. La nord. iar inselbergul a fost total retezat. dar mărginită în est de şirul de inselberguri ale Colinelor Cataloi–Dunavăţ (Dealurile Tulcei). dar ceva mai redus. Pedimentele din arealul Tulcea-Babadag 89 Universitatea SPIRU HARET .

care pare să fi înălţat uşor şi Dobrogea Central-Nordică. şi nu o terasă. • Coteţ P. Géographie. Suprafeţe geomorfologice de tip piemont. Autoevaluare – întrebări. „Revue Roumaine de Géologie. glacis şi studiul lor. 24. an XXXVII. pediment. Chiar Dealul Monument din Tulcea este un inselberg cu pediment bine dezvoltat mai ales către sud. „Analele Universităţii Bucureşti”. Care au fost fazele de formare a glacisurilor în România ? (În timpul suprafeţelor S II-S IV din Carpaţi. Formarea lor a continuat lent şi în pleistocen. „Studii şi Cercetări de Geologie. Géographie”. Géographie”. Grigore Posea). 4. prin studiu. seria geografie. „Terra” XII (XXXII). (1977). piemonturi şi glacisuri în Depresiunea Mureşului de Jos. Relieful de pedimente din partea de vest a Munţilor Măcin. 2. Bibliografie selectivă • Băcăuanu V. Le rôle de la glacisation dans le modèle du relief du Plateau Moldave. Pedimentele din Dobrogea.. Suprafeţe uşor înclinate dispuse circular sau elipsoidal în jurul unui inselberg). Câmpia Crişurilor. în volumul Sinteze geografice. Géophysique. iar glacisurile şi în climate temperate şi reci). 2. probleme 1. Geografie – Geografie”. Editura Universităţii Bucureşti. pedimentele se termină prin altitudini diferite. • Posea Grigore (1983). motiv pentru care unii autori le-au considerat terase. • Posea Grigore (1980). • Popescu N. şi concomitente piemonturilor de tip getic. Editura Didactică şi Pedagogică. 6. 5. 12. Pedimente. Geofizică. 3. „Revue Roumaine de Géologie. Géophysique. 1-2. Terase marine în Dobrogea ?. Care este ordonarea glacisurilor pe trepte majore de relief ? (Glacisurile din munte. Vârsta pedimentelor dobrogene este villafranchiană. „Revue Roumaine de Géologie. posterioară înălţărilor valahe. (1969). pedimente în România ? (În 1980. (1988). XVI. 33. • Posea Grigore (1968). Când au fost sesizate. • Vespremeanu E. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Sur la présence des glacis en Roumani. Donisă I. • Posea Grigore (1980). Pediments in Romania. (Fâşii de teren uşor înclinate şi alungite sub un abrupt sau un versant. Unde se găsesc glacisuri în România ? (Sub majoritatea abrupturilor şi versanţilor. Definiţia glacisurilor şi pedimentelor. iar fluviul le-a retezat aparent sub formă de frunţi de terase. 3. în villafranchian. Géophysique.Pe latura dunăreană. (1989). în pleistocen şi în holocen). În ce tip de climate se dezvoltă glacisurile şi pedimentele ? (Aride şi semiaride. pe rama subdeluroasă a câmpiilor). cele depresionaro-colinare. • Măhăra Gh. nordică. Géographie. 90 Universitatea SPIRU HARET . Géographie. Géographie”. inclusiv sub frunţile teraselor). (1998).

9. Cu ce erau confundate suprafeţele de pedimente până în 1980 ? (Cu terase dunărene sau marine.). dar şi prin varietatea structurilor şi rocilor care apar la zi. dispuse în cercuri concentrice – care au luat naştere prin mişcări tectonice diferenţiate şi au stiluri şi structuri geologice diferite. Prin ce proces genetic s-a nivelat Depresiunea Nalbant ? (Prin pedimentare). monoclinul piemontan dintre Slănicul de Buzău şi Trotuş). cutat şi înălţat în etape şi diferenţiat morfostructural în cinci ramuri principale. ele au fost finisate în orogeneza alpină. 10. culmi petrografice (Pietricica. Pleşu. Munţii vulcanici formează o categorie aparte. Relieful major tectono-structural al României Se remarcă prin treptele majore ale reliefului – munţi. acestea determină şiruri de dealuri impuse de anticlinale şi aliniamente depresionare de sinclinal. Subcarpaţii au o structură de ultim val carpatic sau de avanfosă. de platformă şi de interferenţă. cu precădere la sfârşitul pliocenului şi în cuaternar –. pe tipuri generale de structuri (tabelul 1) sau peisaje morfostructurale (monoclin. ca şi pintenii montani de la Curbură. apar însă şi structuri monocline (Muscelele Argeşului şi Năsăudului. 91 Universitatea SPIRU HARET . tipuri de unităţi morfostructurale de orogen. abrupturi de falie. Din ce formă de relief provin Insula Şerpilor şi arealul său submers ? (Dintr-un inselberg cu pediment de tip dobrogean). Breaza. podişuri şi dealuri. dealuri. reprezentată în principal prin sinclinorii şi sinclinale largi şi anticlinale înguste. podişuri şi câmpii. culmi paralele. de tip bloc sau masive de tip horst. cu unele moşteniri. cutată şi înălţată. depresiuni tectonice.7. dealuri pe sinclinale suspendate. masive sedimentaropetrografice. creste. regional (pe regiuni). Unde au fost identificate pedimente şi inselberguri tipice în România ? (În Dobrogea de Nord şi Centrală). Acestor forme tectonice li se alătură şi cele de eroziune diferenţială: butoniere. pe conglomerate) etc. Carpaţii au o structură de orogen. Aceasta se explică îndeosebi prin tinereţea relativă a actualului relief al României – finisat în ciclul alpin. în cadrul acestora apar masive mici sau mari. 8. orizontal etc. Acestea din urmă reprezintă. uneori cu suprafeţe de eroziune fluviatilă). Adoptăm tratarea pe scurt a reliefului tectono-structural la nivel de ţară şi apoi tratarea categoriilor de forme structurale pe regiuni. RELIEFUL STRUCTURAL Aspecte generale Relieful structural are o dominantă importantă în Carpaţi. culoare tectonice etc. Ca particularităţi. ele însele. Acest relief poate fi tratat în trei feluri: pe două categorii de mărimi (relieful tectono-structural sau reliefurile majore şi tipurile generale corespunzătoare fiecărei structuri cu influenţă în relief).

92 Tabelul 1 Universitatea SPIRU HARET .

Podişul Moldovei Este podişul cu cel mai reprezentativ relief de cuestă. Exemple: văile din Colinele Tutovei. 93 Universitatea SPIRU HARET . cu precădere pe structurile monocline. dar şi dure (calcare sarmatice. ca şi pe unele porţiuni ale văilor Bahluiului superior şi Jijiei. Başeul. interesează structurile de suprafaţă. afectând total sau parţial toate podişurile. pe alocuri şi înălţări (Burnasul.Podişurile (inclusiv Dealurile de Vest) au ajuns la altitudinile actuale prin ridicări tectonice mai reduse ale unor unităţi de platformă sau intermediare (Podişul Transilvaniei). Relieful structural din podişuri Este cel mai extins relief structural. cu straturi moi. văi structurale. dar dense. uneori gresii şi conglomerate). mai tipice apar pe Coasta Iaşiului. Sitna.). sectoare din Başeu şi Jijia. mai extinse în Podişul Central Moldovenesc. Racova. Cele mari au înălţimi de 100-400 m. Câmpiile. Cea mai cunoscută este Coasta Iaşului (Repedea) pe dreapta Bahlui-Bahluieţului cu o denivelare de 400 m. Indiferent dacă stau pe platforme. dar uneori acestea au şi cute largi. Suportul: monoclinul straturilor badenian-romaniene. formând adevărate peisaje structurale. dominant monocline sau cvasiorizontale. sub formă de eroziune diferenţială. Câmpiile subdeluroase ş. Alături de cueste apar şi văi structurale. chiar peneplene exhumate etc. cute diapire (Transilvania). Aproape la fel de mari sunt şi coastele Hârlăului şi Ibăneştiului (care au şi câte un abrupt petrografic spre Câmpia Moldovei) şi Coasta Bârladului superior şi cea a Racovei (nordul Colinelor Tutovei). punând în evidenţă dealuri şi forme structurale specifice: cueste. Dragomirna (şi pe alţi afluenţi de stânga ai Sucevei). Miletinul. Văile obsecvente sunt scurte. pe platforme sau intermediare (Câmpia de Vest). domuri. Vasluiul ş. fără a fi totdeauna tipice. chiar discontinui şi se situează lângă râuri secundare. deşi sunt forme de acumulare fluvio-lacustre. Văile structurale subsecvente mai evidente sunt: Prutul (pe graniţa de nord). sau chiar de orogen (Podişul Mehedinţi şi Dealurile de Vest). forme de dom. Bârladul superior. domină ca lungime. suprafeţe tabulare. Prutul. Bârladul în avale de Negreşti şi afluenţii de stânga ai Bârladului superior (Podişul Central). intermediar. Cuestele mici sunt impuse în mod obişnuit de straturi dure mai subţiri.a. Au înclinări de 5-200. Depresiunile subsecvente se întâlnesc la Rădăuţi. iar cele mici sub 100 m. depresiuni subsecvente şi înşeuări structurale. sau pe orogen. În cadrul lor se mai manifestă însă parţial şi mişcări subsidente. sau structuri tipice de platformă (Dobrogea de Nord şi Centrală). au fost aduse la stadiul de câmpie şi prin mişcări reduse de ridicare până la puţin peste 0-150 m. Cuestele formează fronturi şi frunţi abrupte. Bahluiul. înclinate spre sud-est.a. În rest sunt suprafeţe de eroziune ce retează mai multe straturi şi nu unul singur. Ridicările au condus la accelerarea eroziunii în adâncime. Văile consecvente. Spinările cuestelor sunt destul de restrânse. Dealul Mare-Hârlău şi podişurile Dragomirnei şi Fălticeni. Jijia.

straturile mai noi de peste placa de sare a cuvetei au suferit cutări diapire. cu Subcarpaţii Moldovei (Subcarpaţii Transilvaniei). Dersca. în bazinul Nadeş) s-a sculptat cea mai frumoasă butonieră de dom din România. iar straturile cuvetei centrale resimt şi influenţele tectonice ale platoşei de sare (badeniană). În cuvetă s-au format benzi structurale aproape concentrice. 94 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Transilvaniei Este mult mai complex structural. atât în sud (şirul Huedin-Păniceni-Cluj). cu Muscelele Argeşului (Muscelele Năsăudului). deoarece petrografic domină rocile moi. dar are şi multe aspecte specifice. impuse de gresiile oligocene. În timp ce primul şi-a finisat structura monoclină la mijlocul miocenului şi a fost exondat mai devreme. în care s-au format cueste mai reduse. cu rol de lubrifiant. uneori. est şi nord şi domuri centrale. se poate face următoarea clasificare: Podişul Central. pe ultimul loc. Câmpia Moldovei. spre Someşul Mic apare un abrupt structural la contactul cu aliniamentul diapir al Câmpiei. Între cele două subunităţi (de sud şi nord). şi eroziune diferenţială după ridicări) şi aliniamentele depresionare de contact (în sud şi vest.Podişul Boiu Gâlgău – cuesta Lăpuşului). fiind socotite. Podişul Târnavelor (diapir şi cute în vest. ca dominantă a reliefului structural. vechi cursuri de râu. Către Munţii Meseş s-a format depresiunea de contact. diapir pe laturile de est. Someşul (Dej-Jibou) şi chiar parte din Lăpuş (în defileu) sunt văi subsecvente. Subcarpaţii Transilvaniei (anticlinale şi sinclinale nivelate în preponţian. Nadeşul şi parte din Someşul Mic. dar şi pe un anticlinal. între care domuri. partea centralestică are straturi mai noi şi mai moi. aceste structuri nu sunt însă bine evidenţiate în forme structurale tipice. deoarece stă pe un fundament orogen de interferenţă şi a suportat influenţe tectonice variate ale ramurilor carpatice vecine. prezintă asemănări parţiale cu Podişul Moldovei (cueste). influenţe petrografice specifice etc. Podişul Someşan se remarcă prin şiruri puternice de cueste pe calcare eocene. Colinele Tutovei şi. Almaş-Agrij. Capuşul. impuse de împingeri dinspre est sau şi din vest. În sens regional. prin „alunecări” pe această placă. Structurile amintite plus petrografia au impus următoarele subregiuni structuralmorfologice: Podişul Someşan (monoclin eocen-miocen). cute diapire pe laturile de vest. cute diapire. iar la Leghia (est de Huedin. domuri sau sinclinale largi. În relief. cu monoclin pe margini (mai puţin în est). Câmpia Transilvaniei (roci moi. Ruginoasa). Ca relief structural. cât şi în nord (Culmea Prisnel . Crişul Repede (la Huedin). depresiuni de contact. Podişul Sucevei. Bucecea. vest şi nord şi domuri spre interior). dispuse în arcuri curbate către vest. O primă diferenţiere tectono-structurală se face între Podişul Someşan şi cuveta propriu-zisă.Şeile structurale sunt pe stânga Siretului (Lozna. calcarele marnoase burdigaliene şi tufurile miocene. plus straturi foarte groase de nisipuri uşor cimentate). apoi monoclin şi domuri. la contactul cu Meridionalii şi Apusenii). cute diapire şi alte complicaţii locale.

Sălişte. Subcarpaţii Bistriţei au mai puţine caractere structurale subcarpatice (se impun Piemontul Călimanului. sau nisipurile sarmaţiene uşor cimentate. ca la Deleni şi Bazna. aici se remarcă câteva interfluvii principale orientate est-vest. care impun abrupturi. 95 Universitatea SPIRU HARET . În unele domuri s-au fixat bazinete de râu şi sate. opuse celor petrografice.a. Toate au pe una din părţi abrupturi structurale. Iara. ca la Nadeş. Târnave. Culoarul Gilău-Căpuş. nord (Dej-Beclean) şi est apar cute diapire. monoclin şi diapir (Ocna Mureş-Ocna SibiuMiercurea Sibiului). Depresiunea complexă Bistriţa-Budacu. deşi în vest (DejTurda). Pe versanţi apar şi mici umeri structurali. de tip culoare (Mureş. Relieful structural se întrevede numai prin uşoarele asimetrii ale interfluviilor. De aceea. Acestea sunt depresiunile: Făgăraş. Cetatea de Baltă ş. chiar începuturi de butoniere şi de cueste mai ales în est (Teaca-Sărăţel). Subcarpaţii Lăpuşului (similari celor Moldoveneşti). şi două interioare. Podişul Târnavelor are domuri. Hârtibaciu). uneori amplificate de om ca agroterase. Apold-Secaş. Sunt de două tipuri: principale şi mai mari (orientate est-vest) şi secundare (cu orientări diverse). Culmea Şieului plasată în parte pe un anticlinal şi Cuesta Năsăudului. Cuestele secundare au o densitate mare şi sunt aliniate mai ales nord-sud. Pe planul al doilea se evidenţiază structurile specifice fiecărei subregiuni. care reduc oarecum eroziunea şi au făcut ca altitudinile să rămână mai ridicate decât în Câmpie. cu văi similare şi foarte largi. care împart podişul în trei subregiuni. iar în partea central-sudică sunt domuri. Depresiunile marginale de contact sunt tipice sub Meridionali şi Apuseni. ca şi Câmpia Moldovei. poliţe. Alba Iulia-Turda. falia Peceneaga-Camena şi Capidava-Ovidiu. Odorheiu Secuiesc. putând fi continuate din arealul Cuvetei Transilvane şi pe marginile dinspre Apuseni ale Podişului Someşan. dar mai importantă este dominarea straturilor groase de nisipuri uşor cimentate. Cueste arcuite apar pe domuri (impuse de nisipurile ponţiene uşor cimentate şi cu spinările pe straturile de marne). sub gresiile subţiri badeniene. toate au pâraie radiar-convergente. Cuestele se dezvoltă mult.. iar în sudul Podişului Hârtibaciului est-vest. Subcarpaţii Transilvaniei nu reprezintă forme direct tectonice (ca Subcarpaţii). cu excepţia celor din Podişul Secaşelor. Muscelele Năsăudului (monoclin). trepte. Mai des apar şi mici poliţe şi brâne. dar mai puţin tipice. Vlaha-Hăjdate. Corund-PraidSovata) şi dealurile pe sinclinale acoperite cu aglomerate vulcanice). Huedin.Câmpia Transilvaniei este formată din roci moi. mai line. în spatele căreia este Depresiunea Dumitra). iar şirurile de dealuri sunt pe sinclinale (au unele similitudini cu Subcarpaţii Moldovei). alte domuri sunt traversate de râuri. ci de inversiune – depresiunile sculptate în anticlinale diapire. Podişul Dobrogei În prim plan structural se remarcă patru falii principale: două în lungul Dunării (spre Câmpia Română şi Deltă). Se diferenţiază însă destul de mult sectorial: Subcarpaţii Homoroade – Târnave – Mureş au văile depresionare săpate în anticlinale (Hoghiz-Homorod. Anumite abrupturi structurale s-au format sub straturile de tufuri. ceea ce le conferă şi caracter de depresiuni subsecvente. Almaş-Agrij. Filitelnic. Sibiu.

în special în vest (Huşniţa. S-au născut pe fâşia internă a avanfosei. cu mici excepţii în calcarele mezozoice ale sinclinalului Casimcea-Midia. Pe calcare se dezvoltă şi multe abrupturi şi mici suprafeţe structurale. cu firide de abraziune. Podişul Mehedinţi Structura de bază este dată de o bandă de calcare între două fâşii longitudinale de cristalin. dar către Subcarpaţi apare o puternică cuestă festonată. mai precis de avanfosă. Acestea din urmă se găsesc în stadiu incipient în tot podişul. 96 Universitatea SPIRU HARET . Nadanova. în faze tectonice apropiate. un lacolit granitic. Stupina. Podişul Getic Pătura sa piemontană înclină către sud. Adăugând şi eroziunea acerbă. ca un ultim val carpatic. Dobrogea Centrală este o peneplenă ce retează şisturile verzi. cu unele cueste. cum este Camena. falii şi cute). care determină aliniamente de cueste est-vest. Relieful structural din Subcarpaţi Ca şi Carpaţii. Depresiunea Nalbant (situată pe un larg sinclinal. Olt. Dealurile de Vest Au numai reliefuri structurale incipiente. în spatele unui şir de movile calcaroase s-a format şi un şir de mici depresiuni de contact (Horia. alteori numai loess. Cuesta Getică. În sud. Cireşu). imprimată de platoşa carstificată a calcarelor sarmatice. Colinele Tulcei sau Cataloi-Dunavăţ (unele influenţe ale sinclinalelor şi anticlinalelor în alinierea şirurilor de inselberguri) şi Podişul Babadag (un sinclinoriu de calcare. Podişul Niculiţel (curgeri de diabaze.Dobrogea Sudică are structură tabulară. pe structuri semiorizontale. dar mai ales cueste. dar diferite de la un loc la altul. Dobrogea de Nord este foarte complexă structural. la nord de linia Capidava-Ovidiu. de Martonne (1907. Balta.). doline şi văi cu aspect de canion miniatural. Relieful interfluvial este un podiş tabular. unele sinclinale suspendate şi mici platouri structurale). mai ales în Podişul Silvaniei. Subcarpaţii reprezintă un relief structural-tectonic complex. Pe alocuri se interferează cu muntele sau cu piemonturi externe. Nicolae Bălcescu. Gălbiori. ca Slava Cercheză. Mihail Kogălniceanu).). 1931) fiind unicat pe glob. Subcarpaţii au o structură marginală de orogen. cu versanţi abrupţi şi în trepte. văi şi depresiuni subsecvente. Ponoarele. În spatele barei calcaroase s-a format un şir de depresiuni de contact (Zăton. străpuns de polii. văi secundare subsecvente. dar nivelată prin pedimentare). Argeş etc. după Emm.a. în mare prezentând cinci unităţi: Munţii Măcinului (un început de relief apalaşian. Spre mare. sau de contact petrografic. abruptul structural evidenţiază uneori calcarele. Coşuştea ş. Structura nu se impune evident în relief. determinând văi consecvente (Jiu. toate au accentuat o caracteristică tectonică – varietatea pe distanţe reduse. Crucea. lângă multe văi secundare.

Tabelul 2 97 Universitatea SPIRU HARET .

şi un şir de dealuri de anticlinal (fig. pot apărea 2-7 şiruri structurale. Împreună cu muscelele din nord formează Subcarpaţii Vâlcii. iar la sud de Măgura Slătioarei şi până către Olt se înşiruie şi culmi orientate nord-sud. Q1 = pietrişuri. se remarcă prin monoclin şi roci mai vechi în fâşia nordică şi o cută anticlinală între Bughea şi Dâmboviţa (Dealurile Măţăului). Culmile (muscelele) sunt orientate nordsud (consecvente). 25. care evidenţiază forme primare sau derivate. dealurile sunt joase (350-400 m). Între Jiu şi Gilort mai apare ca specific Dealul Bran (333 m). pe Olteţ). alteori straturile se ridică monoclin fără a fi cutate etc. La acestea se adaugă stadiile diferite de evoluţie. Profil schematic prin Subcarpaţii Olteniei: Cr = cristalin. La est de Jiu. Tipurile de forme structurale se pot grupa în două categorii: relief tectonostructural (sau iniţial) şi relief structural derivat (tabelul 2). Mc = miocen. detaşat din piemont. iar la nord de Bran s-a lărgit mult Depresiunea intracolinară Tg. cuta anticlinală este slab evidenţiată. Într-un tratat de geografie regională este mai indicată însă diferenţierea regională complexă. Pl = Pliocen. sau pinteni montani. acest stil tectono-structural se complexează local şi regional foarte divers. dar având cueste unghiulare pe cumpene (fig. Apar totuşi şi complicaţii. Între Bistriţa Vâlcii şi Olt se produce o interferenţă cu Muscelele Argeşului (sunt Muscelele Vâlcii. mult mai înalte). Dar. ambele relativ paralele cu rama montană. în Măgura Slătioarei (769 m) şi la Ocnele Mari-Ocniţa (o butonieră de diapir). iar în sudul lor s-a sculptat o depresiune de contact cu Podişul Getic (lărgită de râul Tismana şi de Jiu). 25). între Olt (Bistriţa Vâlcii) şi Dâmboviţa (Bughea). Fig.Modelul general porneşte de la şiruri de depresiuni impuse de sinclinale şi şiruri de dealuri determinate de anticlinale. care ocupă fâşia de sub munte până la depresiunea Păuşeşti-Măglaşii (pe valea Olăneşti). se pot lipi de marginea muntelui. axat pe un sinclinal. 26). între Tismana şi Horezu (Depresiunea Olteană). Paralel cu 98 Universitatea SPIRU HARET . la sud de care se extind subcarpaţii cutaţi de la Ocnele Mari. JiuCărbuneşti. apar falii locale sau chiar mici horsturi şi grabene. se pot depărta formând cuvete. Q2 = aluviuni şi terase Muscelele Argeşului. dealurile se înalţă. chiar mici depresiuni (Alunu-Berbeşti. La vest de Jiu. se intercalează cute diapire. În sudul acestor dealuri s-au format înşeuări de contact cu Podişul Getic. cuta anticlinală apare evidentă în Dealul Săcel (570 m). care fac legătura cu piemontul. În principal se compun dintr-un uluc subcarpatic. acestea se pot ridica sau coborî în brahianticlinale sau brahisinclinale. Astfel. Subcarpaţii Olteniei sunt cei mai mici subcarpaţi (333-769 m) şi cei mai puţin cutaţi. în sudul său se află Depresiunea subsecventă Cioiana-Ţicleni.

mai rar obsecvente (fig. Cândeşti. între care Chiciora (1218 m). mai ales la vest de Prahova (Subcarpaţii Dâmboviţei). Q = cuaternar Între Bughea şi Dâmboviţa se ridică o cută anticlinală ce trece prin dealurile Ciocanu. Argeş. Bezdead). Cosminele. dar şi acestea se diferenţiază local. e = eocen. aici. Măţău. iar cele secundare sunt subsecvente. Albeşti-Bughea şi Câmpulung. mai puţin ordonate. lv = levantin. cu caracter tipic subcarpatic (Subcarpaţii Măţăului). Au cute mai multe. cu masive deluroase puternice. Între Prahova şi Teleajen (Subcarpaţii Teleajenului) se separă un subsector ce are şi influenţe dinspre Subcarpaţii Buzăului. Profil schematic prin Muscelele Argeşului: Cr = cristalin. de unde acestea se restrâng către est) şi un şir median la contactul miocen-pliocen (Şuici-Cepari. alungite tot nord-sud (Culmea Doftanei. dar în sud se termină cu un aliniament est-vest de măguri axate pe un anticlinal (Băicoi. Ţintea. Bucovel). 99 Universitatea SPIRU HARET . p = ponţian. Schitu Goleşti – toate urmate de o şosea). Ciuha. Subcarpaţii Prahovei (între Dâmboviţa-Teleajen) au un relief dominant delurosmasiv.muntele şi cu Podişul Getic s-au format trei şiruri de depresiuni subsecvente şi de contact. uneori ajungând până în câmpie (Dealurile Vulcanei. culmile sunt mai netede. Nordul muscelelor prezintă dealuri masive (roci mai dure). Văile principale sunt consecvente (Topolog. RobaiaDomneşti. Culmile Sultan-Teişu). Sălătruc. spre Groapa Oii. Berevoieşti. şirul sudic se află la contactul cu Piemontul Getic (le urmează şoseaua care pleacă de la Olt pe la Tigveni şi Curtea de Argeş. b = burdigalian. Plaiurile Bertei). m = meoţian. Tot aici numărul şirurilor de bazinete depresionare se reduce la trei şi ele sunt mai largi. Râul Târgului şi Argeşel). Vâlsan. Fig. Albeşti de Argeş. în parte. cu interferenţe montane etc. care se lipesc de munte şi sunt alungite nord-sud (Bărbuleţu. Bughea. Arefu. Subcarpaţii Curburii sunt cei mai complecşi structural şi ca relief şi se subîmpart în trei subsectoare (despărţite de văile Slănic-Buzău şi Teleajen-Cricovul Sărat). he = helveţian. în care apar şi roci cretacice şi paleogene montane.26. 27). d = dacian. ol = oligocen. Slănic. faliate. ambele şi pe un sinclinal). Râul Doamnei şi. marcate şi de cueste: şirul nordic este la contactul cu muntele (Jiblea-Sălătrucel. Nucşoara-Corbi. Degeraţi.

b = culmi în cadrul depresiunii). 6 = Muscele joase reunite sub formă de culoar intradeluros. Subcarpaţii Măţăului: 1 = Limita Subcarpaţilor Măţăului.Fig.27. 5 = Dealuri (muscele) de legătură spre culoarul şeilor. 8 = Depresiuni de contact cu Piemontul (Gr. 3 = Depresiune subcarpatică (a = depresiune propriu-zisă. 7 = Culmea submontană Piatra. 2 = Limita de tip cuestă. 4 = Dealuri subcarpatice. Posea) 100 Universitatea SPIRU HARET . spre Piemontul Getic – Cuesta Getică.

se compune din micile depresiuni: Izvoarele (pe Dâmboviţa). Cislău. Bezdead. Vulcana-Băi. Cea mai nordică este cuveta Măneciu-Ceraşu. Se remarcă mai ales prin pătrunderea a doi pinteni şi două cuvete montane în Subcarpaţi (fig. în sudul lor fiind Culmea Salcia pe un anticlinal (se prelungeşte spre Teleajen până la cuesta Coada Malului). dar subordonată unor paralelisme evidente nord-est – sud-vest (arealul pintenilor) şi est-vest (Culmea Istriţa-Ceptura şi depresiunile Nişcov-SângeruApostolache-Podeni). Breaza. mărginită la sud de pintenul de Homorâciu. Valea Lungă. Păstrează sau au căpătat în timp multe caractere tipic subcarpatice. mai ales pe oligocen. Câmpina. influenţa puternică a tectonicii şi petrografiei şi cel mai mare număr de şiruri de depresiuni intracolinare şi de culmi deluroase. Subcarpaţii Buzăului (Teleajen-Slănic) sunt cei mai complecşi ca tectonică şi relief. În sens transversal se întâlnesc 5-7 şiruri de depresiuni. formate dominant pe segmente sinclinale. Cărbuneşti-Şiomari şi Pătârlage). situată numai în est pe un sinclinal unde trece în şirul depresionar anterior (Sângeru-Apostolache-Podeni). Ocniţa. Glodeni şi la est de Prahova. Pietroşiţa. între care paralelismul culmilor şi al şirurilor de depresiuni. de interferenţă munte-Subcarpaţi. Mislea-Podeni. Gorgota. Urmează şirul depresionar al cuvetei Văleni-Drajna-Chiojdu limitată în sud de pintenul de Văleni sau Culmea Priporului. cei mai laţi. conglomerate) şi eroziunea diferenţială acerbă. Ruşavăţu-Cislău. Pe cuveta-sinclinal de Calvini se înşiruie trei depresiuni (Gura Vitioarei. Telega. Cel de-al cincilea şir de mici bazinete se află în cadrul aliniamentului dealurilor sudice axate pe un sinclinal cu romanian în ax (Şotânga. Moreni. Cocorăştii Caplii) şi pe un anticlinal salifer cu lărgiri locale la Aninoasa. Al doilea şir de mici bazinete (intradeluroase) este axat în parte pe un sinclinal eocen: Gura Bărbuleţului. Şirul al treilea. se pot observa şi 4-5 şiruri de bazinete depresionare restrânse (până la Prahova). Slănic. plus un mic şir de butoniere în dealurile Istriţa-Dealu Mare-Ceptura. Buciumeni. Doiceşti. Brebu. Pucioasa. cu un relief structural derivat foarte divers. Talea şi Comarnic. în est. Vărbilău şi Vălenii de Munte. Şirul submontan este slab evidenţiat (pe un sinclinal şi un anticlinal ce conţin şi cretacic montan) în bazinetele depresionare de la Bărbuleşti. din vest. 101 Universitatea SPIRU HARET . şi cuprinde bazinetele: Vulcana-Pandele. au cea mai mare complexitate din toţi Subcarpaţii. Subcarpaţii pintenilor şi ai cuvetelor.Pe acest fond deluros. Unguriu-Cerbu). Runcu. despărţite de valea Buzăului. 28). de unde trece în şirul anterior Telega-Vălenii de Munte. Se diferenţiază în două subsectoare. dar apare şi o butonieră de anticlinal (Schela-Glodeni). Al patrulea şir este pe un sinclinal pliocen. Al patrulea şir depresionar s-a fixat în mare tot pe o cuvetă (Sângeru-Cislău) şi cuprinde depresiunile: Măgurele-Podeni. la est de Prahova continuă cu bazinetele depresionare Frăsinet. la sud-est de CislăuSângeru se află Culmea Ciolanu-Cerbu (pe anticlinalul Ciuta-Lapoş). Râul Alb. Apostolache-Sângeru. Nişcovul. Urmează şirul al cincilea de depresiuni. dar şi prin alte cuvete intradeluroase care mai păstrează pietrişuri piemontane (Calvini. la care au contribuit şi desele apariţii de roci mai dure (gresii. Bertea. dar şi de contact petrografic şi pe anticlinale. calcare. anticlinalul se pierde în golful Floreşti-Băicoi. Edera de Jos. Măneciu. iar în est de Prahova apar Cornu. Cosminele.

Pintenii paleogeni şi cuvetele miocene din Subcarpaţii de Curbură: 1 = Fliş cretacic. 29). sau subcarpaţii interni (Ursoaia-Blidişel. ridicând numărul şirurilor depresionare la şapte (fig. pe prelungirea cuvetei de Calvini. 3 = Formaţiuni miocene Dar. în cadrul cărora apare şi un anticlinal (Berca-Arbănaşi) la nord de care se înşiruie un culoar depresionar. sau subcarpaţi externi. La contactul cu muntele apare un şir de înşeuări şi bazinete (Sibiciu. se ridică trei masive deluroase. Şi mai la sud sunt dealuri de monoclin (Dealurile Pâclelor). iar pe anticlinal. Sfinţeşti şi Viespeşti. Mai la sud. Bozioru. aceşti subcarpaţi se termină spre câmpie prin Culmea Istriţa-Dealul Mare-Ceptura. Sărata Monteoru. Brăeşti. în cadrul căreia s-au format câteva butoniere. În fine.Fig. şi la vest de Cricovul Sărat. Călugăreni. un şir de butoniere Berca-MurătoareaPâcle-Beciu şi cuestele limitrofe. Lopătari). Subcarpaţii Dâlma-Blidişel. butoniera Bucovelu. Rotari. 2 = Fliş paleogen. mai apar două lărgiri depresionare pe sinclinale locale. Răteşti-Grabicina. în estul Dealului Ciolanu-Cerbu. 28. sunt ceva mai simpli. între Buzău şi Slănic. Pârscov şi Unguriu. pe Valea Buzăului. Dâlma-Botanu şi Bocu). alungită est-vest pe un anticlinoriu. 102 Universitatea SPIRU HARET . Colţi.

29. Aliniamente morfostructurale în bazinul subcarpatic al Buzăului (Gr. Posea) 103 .Universitatea SPIRU HARET Fig.

Momâia. Depresiunile sunt pe sinclinorii nivelate prin eroziune: Tazlău-Caşin. Plopu-Odobasca-Poiana Cristii. Toate sunt relativ oblice pe munte şi paralele cu râurile Moldova. 30). Deleanu. Pl = pliocen. Câmpuri-Răcoasa (aceste depresiuni seamănă oarecum cu cele din sudul Muscelelor la contactul cu Piemontul Getic). mai ales către munte: Lopătari. cei mai evoluaţi şi mai simpli. Ouşoru. Răchitaşu Nerejului. Răchitaşu. Cuprind trei depresiuni mari. cu cele mai largi spaţii depresionare (circa 50%). Jitia. Budei. Şirul depresiunilor intracolinare subsecvente şi de contact (cu straturile piemontane) începe de la râul Râmnicul Sărat şi sunt: Buda-Deduleşti. Lozii. două culmi deluroase principale şi un larg culoar de contact cu Podişul Moldovei. Profil schematic prin Subcarpaţii Vrancei: Ct = cretacic. Vidra. Căpăţânii. Ghergheleu. Roşu. Subcarpaţii Moldovei sunt cei mai vechi (straturi miocene). Mc = miocen. 996 m). Mera (pe Milcov). axate în principal pe un sinclinal delimitat de falii. dar formate din roci dure (conglomerate şi gresii): Pietricica (plus Chicera 104 Universitatea SPIRU HARET . 31). Niculele (toate bazinete). Fig. către est aceste dealuri se lăţesc mult pe monoclin sarmato-pliocen. Răiuţi.Subcarpaţii Vrancei sunt cei mai apropiaţi de tipul clasic de subcarpaţi. Depresiunea Vrancei (Nereju-Năruja şi Bârseşti-TulniciNegrileşti) şi Soveja. Culmile subcarpatice principale corespund unor anticlinorii. Şirul dealurilor externe stă pe monoclin piemontan şi are aspect de cueste: Blăjani. Dumitreşti. BistriţaCracău şi Neamţ-Topoliţa (fig. Piemontul Zăbrăuţi. Bisoca. 30. înşeuări şi depresiuni. Dealurile subcarpatice care închid depresiunile de mai sus sunt impuse de câteva cute dominate de un sinclinal şi delimitate de falii inverse: Bisoca-Ulmuşorul. Pg = paleogen. Qp3 = pleistocen superior Şirul de sub munte se compune din bazinete. Gârbova (979 m). având şi cueste incipiente. Bistriţa şi TazlăuTrotuş. Qp1-2 = pleistocen inferior şi mediu. Măgura Odobeşti (hogbac. sm = sarmaţian. Prezintă câte două aliniamente de depresiuni şi două de dealuri (fig.

Profil schematic prin Subcarpaţii Moldovei: Pg = paleogen. ca şi în Subcarpaţi. a pânzelor de şariaj şi în parte a faliilor. urmată de direcţionarea ramurilor etc. iar relieful structural este bine reprezentat. Formele structurale derivate sunt. plus dealurile Corni-Chicera-Runcu). toate cele trei niveluri au fost impuse de aliniamentele de ciocnire ale plăcilor. aliniamentele ramurilor sau principalelor sectoare (ambele tratate la „Sistemul geomorfologic …”) şi aliniamentele de masive. respectiv de alinierea geosinclinalelor şi apoi a orogenelor care au determinat orientarea cutelor principale. uneori combinate. de asemenea. depresiuni şi abrupturi marginale. sau a lăsărilor şi ridicărilor unor compartimente. Categoriile genetice morfostructurale Aliniamentele carpatice sunt cele ordonate de factorul tectono-structural şi sunt ierarhizate pe trei niveluri: forma de cerc a Carpaţilor Româneşti. Ambele grupe de forme au fost tratate de Grigore Posea (Geomorfologia României. 105 Universitatea SPIRU HARET . lărgit prin deplasarea celor două râuri către podiş. Q = cuaternar Relieful structural din Carpaţi Carpaţii reprezintă cele trei tipuri de orogen. Relieful tectonostructural începe cu forma de cerc a Carpaţilor (geneza sa fiind tratată la „Sistemul geomorfologic românesc”). atât tectono-structural. dar în principal cu alte forme şi cu altă ordonare spaţială. (tabelul 3). văi longitudinale şi forme de amănunt). sm = sarmaţian.Mare) şi Pleşu (911 m. În esenţă. 2002) pe trei categorii genetice (aliniamente carpatice. enumerate în tabel. dar şi pe trei unităţi regionale (sau peisaje carpatice morfostructurale). culmi. Culoarul Moldova-Siret are caracter subcarpatic de contact cu podişul. Mc = miocen. 31. cât şi structural derivat. Fig.

s-au fixat pe contacte tectono-petrografice şi domină în Orientali (Vaser şi Iza. Formele structurale derivate prezintă aspecte şi asocieri diferite în funcţie de următoarele structuri şi formaţiuni: fliş. tectonica a impus cinci aliniamente paralele (NV-SE).a. Văile longitudinale. iar în Apuseni un mozaic cu multe horsturi şi grabene. deci. depresiuni suspendate) abrupturi de contact (detaşate prin eroziune) trepte.a. Olt. dar cu o fragmentare diferită şi mai accentuată. formate din masive. un culoar depresionar linear (Rucăr-Braşov-Oituz) şi un aliniament de obcine în nord. cutele 106 Universitatea SPIRU HARET . brâne (pe versanţi) butoniere (resturi foarte rare) În Carpaţii Orientali. cu alte ordonări structurale: trei trepte altimetrice intersectate de Depresiunea Bozovici în Banat. conforme cutelor cristalinului getic şi autohton. poliţe. sau în Banat (Nera – paralelă cu falia Almăjului) şi Apuseni (Crişurile pe grabene şi Arieşul). izvoarele Moldovei. dar cu altă origine. Siriu ş. depresiuni şi văi longitudinale. Moldoviţa. sunt reduse la Curbură (Bâsca. faliile marginale au determinat şi cele mai mari abrupturi. La Curbură rămân numai trei aliniamente. a culmilor şi masivelor relieful de horsturi şi grabene abrupturi marginale de falie cueste şi hogbacks-uri tectonice văi longitudinale aliniamente depresionare culoare tectonice • • • • • • • • • cueste şi hogbacks-uri de eroziune sinclinale suspendate suprafeţe structurale văi structurale depresiuni de contact relief discordant (chei epigenetice. Bistriţa. Mureş-Gheorgheni. Tarcăul ş. ceea ce a dus la schimbarea structurii morfotectonice: aliniamentul extern curbat (format din masive şi clăbucete). ca şi în Meridionali (Lotru-Jiurile-Cerna). complicată cu fliş şi eruptiv intern şi. aliniate E-V. ca şi depresiunile corespunzătoare.Tabelul 3 Relieful structural carpatic Relief tectono-structural Forme derivate • • • • • • • • forma de cerc segmentat a lanţului carpatic direcţionarea ramurilor carpatice. În Munţii Banatului şi în Apuseni apar tot structuri în blocuri. sedimentarul mezozoic de pe cristalin. În Meridionali s-au conturat trei masive-bloc.).). culmi (obcine).

Formaţiunile generale care determină forme structurale sunt: şisturile cristaline şi sedimentarul lor mezozoic (calcare. brâne. În Carpaţii Orientali se remarcă îndeosebi cueste şi hogbacks-uri (tectonice şi de eroziune). Zârna. Tot la Curbură apare specificul pintenilor (un fel de obcine) şi cuvetelor care pornesc din munte spre Subcarpaţi: Cuveta de Slănic ajunge în munte până la Slon. circuri asimetrice şi începuturi de cueste şi văi structurale. Acestea. mai ales calcarele. suprafeţe structurale reduse. Pe mezozoicul de pe cristalin: cueste. Carpaţii Meridionali şi Banatului. dar continuă cu înşeuări pe un sinclinal care trece pe sub vârful Siriu. conglomerate). Pintenul de Homorâciu (cu gresie de Tarcău) ajunge peste vârful Smeuretu. până la râul Harţagu. Munţii Apuseni. Aproape toate sunt orientate NV-SE şi pe ele se aliniază principalele şiruri de culmi (obcine) şi masive. Carpaţii Orientali şi de Curbură prezintă cel mai dezvoltat relief structural.de amănunt ale cristalinului.). până la orientare E-V. poliţe. pereţi abrupţi pe straturi semiverticale etc. depresiuni de contact. Dar. Calcarele sunt pe un sinclinal suspendat şi impun vârfuri. sedimentarul terţiar din depresiuni şi de pe marginea Apusenilor. Pe straturile neogene din depresiuni apar îndeosebi cueste. între ele rămânând numai petice pe un cristalin mai ridicat. asimetria obcinelor este atenuată. Penteleu. cueste. ordonarea acestor formaţiuni este diferită pentru fiecare regiune carpatică. reliefuri discordante. rupturi de pantă. În fliş se întâlnesc: cueste. De la valea Trotuşului spre sud rămân însă paralele numai culmile din nordul Depresiunii Braşov. dar în Bucegi domină conglomeratele (1000 m grosime). se extind pe aliniamentul Obcina Lucina-Rarău şi Hăşmaş-Bicaz. formele fiind ordonate pe trei fâşii (exclusiv vulcanismul). Mai la sud. bombări şi lăsări locale. Bucegi şi mai puţin în Culoarul Branului şi Piatra Craiului. Cutele din cristalin dau praguri. a) Fâşia flişului este formată din aliniamente paralele de pânze. forme de versant (trepte. La Curbură. văi structurale. anticlinale şi sinclinale. hagbacks-uri de eroziune. Valea 107 Universitatea SPIRU HARET . gresii. Ciucaş. Sunt tipice marile cueste care formează Obcina Mare (pe pânza Tarcău) şi Feredeu (pe pânza de Audia). care determină cueste. păstrate pe sinclinale în Ceahlău. Peisajele structurale regionale Se grupează conform concepţiei regionale geologice în: Carpaţii Orientali şi de Curbură. mai rar pe anticlinale (Culmea Baiu). iar pe marginea Apusenilor. mici platouri structurale. flişul şi terţiarul din depresiuni şi marginea Apusenilor. Siriu). La Curbură. fiecare masiv fiind localizat pe un alt element structural (pânză sau sinclinale).a. culmile înalte şi mai ales vârfurile sunt pe sinclinale suspendate (Nemira. sinclinalul marginal este localizat în Piatra Mare. Goru. În Ciucaş şi Bucegi se adaugă şi straturi de gresii sau şi calcare în Piatra Craiului şi Bucegi. ferestre. La sud de el. cuveta de Drajna-Chiojdu ajunge. Bucegi şi Piatra Craiului. Pintenul de Văleni este o prelungire a Culmii Ivăneţu. contacte tectonice şi petrografice etc. masive ş. Postăvaru. la Nehoiu şi Bâsca Rosilei. iar în cadrul acestora sunt cute solzi. dar cu orientare N-S. peste înşeuări. în rest apar masive mai mici înşirate arcuit. chei epigenetice. b) Sinclinalul marginal al cristalinului conţine şi straturi mezozoice. Specifice arealului cu fliş sunt şi masivele din conglomerate cretacice.

Pe de altă parte.a. Carpaţii Meridionali şi ai Banatului au reliefuri structurale impuse de: cutele şi faliile cristalinului. creste tip ciuceve (pe Cerna). în schimb. Exemple: peticele şi barele de calcare (uneori şi gresii şi conglomerate) de pe pânza Getică: Vânturariţa-Buila. Cutele geticului. dar aici se adaugă o fragmentare mai puternică. Între horsturi. Petroşani. valea Cernei. Fâşia vulcanică este tratată la . Din acest mozaic apar trei aspecte specifice: masive multe de tip horst (plus grabene). iar spre nord. b) Geosinclinalul flişului şi eruptivului Munţilor Apuseni este al doilea specific. sinclinale suspendate (Buila. contactul getic/autohton. marcat de arcul Metaliferi-Trascău. culmi-bare.). Bozovici. horstul Bihorului şi Vlădeasa (un fost graben umplut cu eruptiv): spre sud-vest este horstul Zarand. Oslea ş. c) Flişul paleogen transilvano-carpatic s-a extins în Bârgău. iar de la masivul Poiana Ruscăi se curbează spre SV până ajung N-S în Banat. fâşia sinclinoriului Reşiţa-Anina-Moldova Nouă. umplută cu conglomerate. Cutele se grupează în anticlinorii şi sinclinorii care au impus masive diverse. în parte şi ale autohtonului se aliniază E-V şi NE-SV.a. flişul şi eruptivul intern al Munţilor Mureşului şi sedimentarul terţiar marginal. c) Relieful structural din depresiunile intramontane este prezent în BrezoiTiteşti. Culmea Făgăraş urmează un anticlinoriu getic asimetric. a) În masivele cristaline determinante sunt: direcţionarea cutelor. Gura Văii (Podişul Mehedinţi). Munţii Apuseni au un suport structural similar Meridionalilor. Masivul Godeanu (getic) stă suspendat pe un sinclinal al autohtonului. o serie de falii. care porneşte de la un masiv central compus din Muntele Mare-Gilău. contactul getic/autohton. butoniera Natra-Dobra (Banat) ş. b) Relieful structural al straturilor suprapuse cristalinului este mult mai evident. iar în Trascău. cu multe culmi şi măguri 108 Universitatea SPIRU HARET . Haţeg-Hunedoara. faliile şi intercalaţiile de roci mai dure în şisturile cristaline. abrupturi etc. sedimentarul mezozoic suprapus şi sedimentele terţiare din depresiuni. Culoarul Timiş-Cerna (aici apar şi chei epigenetice). Codru-Moma şi Pădurea Craiului. c) Epigeniile marginale au rezultat din transgresiunile badenian-sarmaţianpanoniene peste un fost relief deluros al poalei Apusenilor. suprafeţe structurale. Se remarcă dominarea horsturilor şi dispunerea lor palmată. a) Fragmentarea mozaicată a cristalinului şi acoperişului său mezozoic a impus specificul de bază al reliefului tectono-structural al Apusenilor.Dâmbovicioarei s-a fixat pe axa sinclinalului Bucegi-Piatra Craiului. grabenele au atras hidrografia. este pe un anticlinal cu cristalin în ax. La fel calcarele de pe Autohton: fâşia Polovragi-Câmpu lui Neag-Oslea-Cerna-Cazane şi fâşia de sinclinorii Sviniţa-Svinecea Mare.. Plopiş şi Meseş.Relieful vulcanic”. Similară acestor direcţii este şi despicătura văilor longitudinale Lotru-Jiuri-Cerna şi Bozovici. către vest. sudul Rodnei şi Depresiunea Maramureş. forme specifice flişului şi eruptivului. Masivul Leaota. calcarele şi multe structuri longitudinale (vezi punctul d)). Ţibleş. ca şi coborârile axiale ale anticlinoriilor impun limite între masive. Aici. Pui (Haţeg). straturile de gresii şi conglomerate ale cutelor au impus cueste. În Munţii Metaliferi domină măgurile eruptive şi unele cueste pe straturi sedimentare. cueste. văi structurale ş. şi epigenii marginale. Pe toate apar masive uneori izolate.a.

paralele Văii Arieşului (similare structurii apalaşiene). Asemenea clipe se găsesc şi în Culoarul Rucăr-Bran şi în sudul Rarăului. eruptiv vechi şi cristalin. Editura Academiei. • Velcea Valeria. seria Geografie. gresii) şi de terţiarul depresiunilor. Geografia fizică a României. tot aici Vârful Osoiu este un petic din pânza de Codru. un sinclinal intern impune un culoar suspendat între Baia de Arieş-Sălciua-Băişoara (pe Iara) şi un mic platou la izvoarele Galdei. d) Relieful structural comun cu alte ramuri carpatice este impus cu precădere de mezozoicul suprapus cristalinului (calcare. mai ales în bazinul Ampoiului. cristaline sau eruptive. Cutele erodate din Trascău au impus la suprafaţă aliniamente de roci mai dure. sau „clife”. „Natura”. Geografia României I. determinate de straturile de gresii. pinteni şi cute diapire. Vălişoara (Aiud).a. înşirate pe sinclinalul marginal al cristalinului. De asemenea. numite adesea „bâtcă”. Geografia Carpaţilor şi Subcarpaţilor. apalaşian). Sfredeluşul. Savu Al. Marca (Barcău) ş. câmpiile forme fluvio-lacustre. conglomerate şi calcare. Brădişor ş. Autoevaluare – întrebări.calcaroase. din calcare. 109 Universitatea SPIRU HARET . Vad (Crişul Repede). Geomorfologia României. • Posea Grigore (1968). mai ales calcaroase. Sibiu. probleme 1. Astfel. • x x x (1983). (1982). bloc faliat.a. dar şi cueste şi văi structurale. Zam şi Şoimuş-Lipova (Mureş). 4. Cea mai evidenţiată este Culmea Ciumerna-Bedeleu-Cheile Turzii. tabular. Mai cunoscute sunt: Vulcanul (lângă pasul Buceş). Borzu (Crişul Negru). s-au impus multe chei. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. apare şi o fereastră la Briheni. Geoagiu-Râmeţi. are o dublură în Culmea calcaroasă Râmeţi. • Velcea Valeria (2001). cutat. Piatra Cetii. cele mai extinse forme structurale sunt în Trascău şi mai puţin în Metaliferi. conglomerate. Editura Ştiinţifică. 2. podişurile – fiecare cu structurile specifice. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2002). Ardeului (Geoagiu). În Podişul Padiş din Bihor şi în Pădurea Craiului sunt suprafeţe structurale şi începuturi de cueste. monoclinal. Buru (Arieş). falii. discordant. nr. Problema Subcarpaţilor în Transilvania. înălţimile munţilor Codru-Moma sunt pe un sinclinal suspendat. Un fenomen aparte îl reprezintă şi clipele calcaroase însedimentate în roci mai moi care se găsesc în Trascău. dar şi cu monoclin. Peste barele dure. Piatra Craivii. Tălagiu şi Gurahonţ (Crişul Alb). Editura Fundaţiei România de Mâine. Care sunt principalele reliefuri majore tectono-structurale din România ? (Carpaţii cu cele 5 ramuri. Intregalde. Subcarpaţii cu anticlinale şi sinclinale. Pe această structură discordantă s-au impus depresiuni suspendate şi chei: Turzii (Hăjdate). Care sunt tipurile de reliefuri structurale ? (Tectono-structural. în domuri. Dar. subsidenţe locale şi unele înălţări reduse). Ampoiţa.

un şir de mici depresiuni suspendate în sud. văi structurale. 13. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Olteniei. sinclinalul marginal al cristalinului. cu trei subsectoare: Subcarpaţii Prahovei cu dominantă de masive deluroase lipite de munte. cuvete. ce include şi straturi mezozoice. trepte tectono-structurale în Munţii Banatului şi un mozaic de horsturi şi grabene în Apuseni. 7. Subcarpaţii Vrancei – două aliniamente de depresiuni şi două de dealuri. două culmi principale şi un culoar larg de contact cu Podişul Moldovei). ataşarea unui deal piemontan – Bran. pinteni montani. Care sunt complicaţiile structurale din Subcarpaţi ? (Brahianticlinale.3. trei depresiuni. Caracterele structural-morfologice ale Dobrogei. pe contactul miocen-pliocen. şei structurale). butoniere. Caracterele morfostructurale ale Muscelelor Argeşului. cinci unităţi structurale în Dobrogea de Nord …). 15. diapir. Care sunt categoriile genetice morfostructurale ale Carpaţilor ? (Forma de cerc. cute diapire. 110 Universitatea SPIRU HARET . monoclin. (Cei mai complecşi structural. cu 4-5 şiruri de bazinete depresionare dezvoltate pe sinclinale. flişul paleogen transilvano-carpatic şi fâşia vulcanică). Care este specificul structural-tectonic al Carpaţilor de Curbură ? (Un şir curbat format dominant din fliş. dar cu vârfuri şi culmi de sinclinale suspendate. 5. formele structurale derivate). interferenţă cu muscele între Bistriţa Vâlcii şi Olt). Care elemente geologice impun reliefuri structurale în Carpaţii Meridionali şi Munţii Banatului ? (Masivele cristaline împreună cu faliile şi cutele lor caracteristice. monoclin). 8. Subcarpaţii Buzăului – cei mai complecşi. 12. Care sunt fâşiile structurale din Carpaţii Orientali şi de Curbură ? (Fâşia flişului cretacic şi paleogen având cute-solzi. butoniera Leghia. cuvete. depresiuni subsecvente. depresiunile marginale de contact – subsecvente). Câmpia Transilvaniei – uşoare asimetrii de interfluvii. domuri. Podişul Târnavelor – domuri. pinteni. dintre care unul pe monoclin piemontan). Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Moldovei. 14. Care sunt subregiunile structural-morfologice ale Podişului Transilvaniei ? (Podişul Someşan – cueste. văile longitudinale. masive deluroase înalte în nord. (Culmi pe monoclin. 3 şiruri de depresiuni – sub munte. direcţionarea diferită a celor 5 ramuri. pe contacte petrografice. falii locale. 5-7 şiruri de depresiuni. Depresiunea Braşov continuată în sud-vest prin Culoarul Rucăr-Bran şi un şir nordic de obcine). cute diapire. 10. (2 falii interioare şi 2 exterioare. un şir de clăbucete. (O cută slabă anticlinală în vest şi mai accentuată în est. mici horsturi. cu 50% din suprafaţă. 6. masivele bloc din Meridionali. înşeuări de contact spre Podişul Getic. chiar pe anticlinale. 11. văi subsecvente. 4. la contactul cu Podişul Getic –. Caracterele morfostructurale ale Subcarpaţilor Curburii. Subcarpaţii Transilvaniei – inversiuni de relief. structură tabulară în sud. cele mai extinse spaţii depresionare. Care este modelul general al reliefului subcarpatic ? (Depresiuni de sinclinal şi dealuri de anticlinal). (Cei mai vechi. aliniamentele structurale din Carpaţii flişului. 9. dealuri de anticlinal în Subcarpaţii Măţăului). sinclinalul calcaros Casimcea-Midia. în Dobrogea Centrală – o pediplenă pe şisturi verzi. Relieful structural din Podişul Moldovei se remarcă prin următoarele forme: (Cueste. abrupturi de falie.

RELIEFUL PETROGRAFIC Varietatea mare a rocilor care apar la zi şi condiţiile schimbătoare morfoclimatice au impus un mare număr de reliefuri petrografice. Bojoi (2000). un rol important îl au proprietăţile fizice şi chimice ale rocilor în raport de procesele şi agenţii geomorfologici pe timp îndelungat. care păstrează suprafeţe de eroziune dispuse în trepte. Densitatea formelor specifice anumitor roci se distribuie adesea pe suprafeţe mari. mai ales datorită tectonicii.despicătura longitudinală Loviştea-Lotru-Petroşani-Cerna-Bozovici. 16. vol. ca varietate şi extindere în suprafaţă. Jiu. Geografia României. Ghiţu ş.). duritatea rocilor şi orogeneza alpină au impus masive de diferite forme şi altitudini. În Carpaţi. dar în etajul alpin 111 Universitatea SPIRU HARET . mai ales calcarele şi conglomeratele. Care elemente geologo-tectonice şi morfologice impun specificul structural în Apuseni ? (Fragmentarea mozaicată a cristalinului şi a acoperişului său mezozoic. se deosebesc următoarele tipuri de reliefuri petrografice: pe cristalin. cum ar fi sedimentele din depresiuni). În conturarea reliefurilor petrografice. au formă de: masivebloc (cele din Meridionali. dar şi cea din Măcin. Rodna. Valeria Velcea (2001). Relieful vulcanic îl tratăm aparte. straturile mezozoice suprapuse cristalinului. măguri (Morlaca. de obicei fosilizate. dar mai ales inselbergurile şi pedimentele. Şimleului. Relieful dezvoltat pe cristalin. dar şi de explozie şi acumulări vulcanice. pe gresii. cupole (Poiana Ruscăi. structurile sedimentarului terţiar din depresiuni). dar şi pe timp scurt (anotimpuri. alunecările de teren. Aceste roci se găsesc în soclul platformelor. Versanţii din etajul cu pădure sunt rectilini. îngheţ etc. Formele de relief principale din platforme sunt suprafeţele de eroziune bine nivelate şi păstrate. (1974). De obicei. Bihor.). Perşani). creste alpine (Făgăraş). Vlădeasa). I (1983). obcine (Mestecăniş. gneisele.a. argile şi marne. masive mici (Locva. Crişul Repede la Ciucea etc. măgurile vulcanice din munţii Almăj şi Metaliferi).cu martori insulari de tip piramidal. masive ca structură. Turnu Roşu-Cozia. conglomerate. Preluca.). Lăpuş. cum sunt aliniamentele de tip apalaşian. Studii de amănunt şi pe suprafeţe restrânse asupra acestori tipuri de reliefuri sunt foarte multe. pietrişuri şi nisipuri. Văile şi versanţii sunt în formă de V. fiind un relief complex structuralo-petrografic. dar rupte adesea în horsturi şi grabene. sunt rocile sedimentare (85%). Gilău-Muntele Mare). La zi apar numai pediplena şisturilor verzi din Dobrogea Centrală. sau ca defilee şi chei (Porţile de Fier. Este vorba de roci dure. pe care însă s-au instalat ulterior şi reliefuri de amănunt. deşi foarte înclinaţi. Grigore Posea (2002). loess. clipele calcaroase şi reliefurile structurale comune cu alte ramuri carpatice. Măcin sau măgurile din Podişul Silvaniei. impunând peisaje petrografice (exemple: carstul. epigeniile marginale. Masivele. Airinei. fostul geosinclinal al flişului şi eruptivului. ploi torenţiale. granitele şi chiar eruptivul banatitic din Apuseni şi Banat. relieful pe cristalin etc. secete. I. în masivele hercinice (sau mai vechi) din Carpaţi. cristalizate. Cozia. urmate de cele metamorfice (10%) şi eruptive (5%) (Şt. Docnecea. care includ şisturile cristaline. Dominante. 1969). relief carstic. sinteze la nivel de ţară se găsesc la: Grigore Posea şi colab.).

În multe masive s-au format şi abrupturi marginale importante. Ca localizare. în Bihor şi Pădurea Craiului se cunosc trei niveluri de carstificare. Cele mai cunoscute şi mai vizate regiuni carstice sunt: Padiş–Cetăţile Ponorului. De exemplu. rocile cristaline au păstrat bine vechile forme glaciare: circuri. bare. din care două fosile. sau de Vest şi în Dobrogea de Sud.. grohotişuri şi mări de pietre de dimensiuni variate. Se formează pe roci solubile. La acestea trebuie adăugate formele fosile. Rodnei etc. Podul Dâmboviţei (Rucăr). praguri. iar împreună cu celelalte roci se ridică la 21%. văi oarbe şi văi cu trepte antitetice). Formele de relief. Apar. ferestre glaciare. gipsul. carstul apare începând de sub nivelul mării până în etajul alpin inclusiv. Hăghimaş-Bicaz. sunt cele mezozoice. urmate la distanţă de cele eocene şi sarmatice. în principal pe calcare. de fisurile din rocile vulcanice sau de structura grăunţos-cristalină a granitelor sau gneiselor. ca în nordul Făgăraşului. Podişul Mehedinţi. şi forme carstice propriu-zise. marnele şi gresiile calcaroase. calcarele sunt fragmentate în areale mai mari sau mai mici. Platoul Vaşcău (Codru-Moma). rezultate prin dizolvare şi precipitare. mult căutat de turişti. sau chei. cele mai înalte din ţară). În Carpaţi şi chiar în celelalte regiuni. astfel. Pe verticală. măguri sau humuri sau cornete. gradul de tectonizare. Calcarele principale. formându-se niveluri de carstificare. loessoidele. răspândite în Carpaţi şi podişuri. sau chiar carstoplene. sau Hăghimaş. arene şi blocuri sferoidale (Măcin). cum sunt unele fâşii din Făgăraş (la 2400 m. în care rezultă cel mai spectaculos relief petrografic. iar cele fosilizate se găsesc şi sub câmpiile Română. procesul de carstificare a evoluat şi în legătură cu mişcările de ridicare sau de coborâre (sedimentare şi fosilizare în câmpii şi unele podişuri). văi. aglomeratele vulcanice calcaroase şi ghiaţa.devin mult mai variaţi şi fragmentaţi din cauza gelivităţii mari a şisturilor cristaline. culmi şi creste calcaroase. respectiv. Sunt de două mari categorii: forme relativ majore. Relieful carstic. văiugi sau horjuri asimetrice. Rarău (toate pe calcare mezozoice). cele mai groase şi mai carstificate. 112 Universitatea SPIRU HARET . etajul morfoclimatic şi circulaţia apei. circuri suspendate asimetrice. Formele minore s-au născut prin eroziunea dirijată de pliurile şisturilor cristaline. mici platouri. Buila-Vânturariţa (Munţii Căpăţânii) şi chiar creste din Retezat (cu două avenuri). Diferenţele climatice de modelare între etajul forestier şi cel alpin au impus şi două tipuri de peisaje în aceste masive. Trascău. Gradul de carstificare şi multitudinea formelor specifice depind de: grosimea calcarelor. date de calcarele în sine şi de eroziunea generală externă (masive. conglomeratele calcaroase. Alte roci pe care apar reliefuri similare sau de pseudocarst sunt: sarea. Suprafaţa ocupată de calcare în România este de 2%. sau chiar în nordul Masivului Preluca. acestea din urmă fiind exogene şi endogene. altitudinea şi. unele situate mult sub nivelul mării şi dominate de goluri umplute cu apă. carstul Cărăşan (Munţii Aninei). Tot în acest ultim etaj. Formele „majore” imprimă caracterul general al peisajului carstic şi sunt de trei sau patru tipuri: a) Crestele sau culmile calcaroase alpine (la peste 1700 m). pături de alterare. echivalente într-o oarecare măsură etajării suprafeţelor de eroziune.

aşa este bara Polovragi-Cernădia (străbătută de Olteţ. ca. Galbenul şi afluenţi ai acestuia) şi în parte chiar fâşia calcarelor din Podişul Mehedinţi. defilee sau subteran . Munţii Trascău. cu un carst interior foarte complex. Lor li se adaugă cheile şi defileele în calcare.b) Barele calcaroase sunt aliniamente care stau în faţa unor râuri ce vin de pe alte roci şi le străbat prin chei. Cele mai conturate platouri sunt: Pădurea Craiului. jos). în Podişul Mehedinţi. Padişul–Bihor. Vâlcanul. cornete sau humuri. acest tip poate avea mai multe subtipuri. De aceea. ca forme reziduale. tectonizare etc. Exocarstul este reprezentant dominant prin lapiezuri. Boiu (nordul Podişului Someşan). dar se adaugă ca subtipuri. Dobrogea de Sud. în funcţie de înălţimea platoului (înalt. d) Măguri calcaroase. Munţii Cernei. doline şi mult mai puţine uvale şi polii (tabelul 4). Tabelul 4 Relieful carstic Endocarst Vârsta calcarelor Exocarst • peşteri 1-3 niveluri concreţiuni de: . în cadrul platourilor sau fostelor platouri. plus podişurile Mehedinţi. precum şi clippe se găsesc.podea terase în rocă aluviuni gheţari • avene • cristaline • mezozoice (dominante) • eocene (subţiri) • sarmaţiene (subţiri) • • • • • • • • • • • • • • lapiezuri doline. Carstul Cărăşean. intercalarea cu alte roci impermeabile. polii văi dolinare văi oarbe văi cu trepte antitetice chei şi marmite depresiuni de contact litologic sohodoluri izbucuri izvoare vocluziene ponoare poduri arcade ciuceve 113 Universitatea SPIRU HARET . uvale. Padiş.tavan .parietale . Culoarul Rucăr-Bran sau aliniamentul Rarău-Bicaz. de exemplu. c) Platouri calcaroase.

Ialomiţei. depresiuni carstice (Ponor.a.). etc. Vaşcău. Polovragi (pe Olteţ). La exocarst se adaugă şi văile oarbe. Ponorici. perle de peşteră. uneori sunt socotite polii şi cele din spatele barei calcaroase a Podişului Mehedinţi. sau formele hidrocarstice (izbucuri. la Izvarna şi alte locuri la poala Munţilor Vâlcan. Peste 200 de peşteri sunt în Apuseni. doline şi polii.000 de peşteri cu lungimi de peste 10 m şi peste 800 km de galerii. Ponoraş. văi oarbe. Poliile sunt şi mai rare.a. Cel mai adânc este Stanu Foncii (320 m) din Piatra Craiului. ca. Focul Viu. Topolniţa din Mehedinţi. Tecuri. uneori şi în adâncime sau fosilizate de soluri şi loessuri (în Dobrogea de Sud). Şugău din Hăghimaş ş. urmat de Dosul Lăcşorului (Şureanu). Pădurea Craiului. stalagmite. Uvalele apar rar în Apuseni şi în Munţii Banatului.a. În Masivul Codru-Moma se conturează trei areale : Vaşcău. în care se cunosc polii (Ponor. 350 m (în sudul Rodnei). Codru-Moma şi Trascău. Moneasa şi Dumbrăviţa de Codru.. văi antitetice în Vaşcău şi Banat . Cea mai lungă pare a fi Peştera Vântului de 32 km. Ponicova în Defileul Dunării. Apusenii au cele mai multe peşteri şi avenuri din ţară. draperii de diferite tipuri. Caraşului. între care domină peşterile.a. chiar în Dobrogea de Sud sub loess. Cloşani (pe Motru). avenele şi hornurile ce fac legătura între peşterile etajate. Nerei. Vârtop.a.). avene (Corbu. care se grupează în următoarele unităţi : Bihorul şi împrejurimile. Barsa. la Călugări (Vaşcău) şi în Munţii Aninei . patru peşteri cu gheţari (Scărişoara. gururi. peşteri mici (Huda lui Papară) şi clippe.).Lapiezurile şi dolinele se găsesc pe toate rocile calcaroase la zi. de exemplu. Dobrogea de Sud ş. În peşteri sunt şi multe concreţiuni (stalactite. ponoare. Poiana Mare. Văi oarbe apar în carstul Vaşcău. Bolii (toate în Şureanu) etc. Gaura Licaşului (Hăşmaş) ş. Există peste 10. Şura Mare. Meziad din Apuseni. Tinoasa). nenumărate chei şi întortochiate cursuri subterane. Munţii Apuseni au cel mai dezvoltat carst. 114 Universitatea SPIRU HARET . albii de râu. întinse câmpuri carstice (Padiş. Minişului. Se detaşează îndeosebi arealele carstice din Bihor şi Pădurea Craiului. Turzii etc. cu trei niveluri de carstificare. Regiunile carstice le vom aminti suprapuse regiunilor geomorfologice. Daniş ş. între care Urşilor (amenajată pentru turism). Podul Dâmboviţei (polie tectonică) etc. Se cunosc poliile Scocul şi Brădet în Munţii Aninei. sifoane etc. Bicazului. Cioclovina.). multe chei. Unele peşteri sunt etajate (Vântului. Scărişoara. cinci gheţari subterani ş. mai cunoscute. izvoare vocluziene ş. sunt : Cazanele dunărene. Cetăţile Ponorului. sorburi. Cheile din calcare. Endocarstul se compune din toate golurile subterane. izbucuri. Avenele sau puţurile carstice sunt mai reduse ca număr. Criminiş) şi izbucul Călugări. iar Peştera Izvorul Tăuşoarelor are cea mai mare diferenţă de nivel. În Munţii Trascăului se remarcă Culmea calcaroasă Bedeleu-Ciumerna-Cheile Turzii.).a.a. Olteţului. (vezi Regiunile carstice). sau Zece Hotare şi bazinul Roşia). Dâmboviţei. Ţarina. Lumea Pierdută. Padiş. Ponor (Vaşcău). Zăton ş. cheile. Culmea Colţii Trascăului. se găsesc în platourile în care evoluţia carstică este în stadiu final (Banat. plus în avenul Borţig). izvoare vocluziene. Padiş şi Aninei . câmpuri întinse de lapiezuri.

Galbenul. peşteri – Ialomiţei şi Ursului). Colonovăţ. Tătaru Mare. sunt şi în Făgăraş (cu peşteri şi la 2400 m). Slănic-Prahova.a. Sohodol. peşteri (Topolniţa).a.Munţii Banatului ocupă locul doi ca varietate carstică şi se compun dintr-o regiune mare (Munţii Aninei – Podişul Cărbunari) şi o fâşie mai mică. Cel mai dezvoltat carst se află în Dobrogea de Sud. poduri naturale (Ponoare. În Dobrogea Centrală. carstul apare în Podişul Babadag şi mai redus în Dealurile Tulcii şi chiar în Niculiţel. Orăţii – clippe ş. Cheiţii. Pe valea Vârghişului sunt multe peşteri etajate. Tismana. Nadanova ş. mai ales cristaline. Tg. Buhui ş. abrupturi.). chei – Dâmboviţei. peşteri mici (Comarnic. ce a impus Cazanele Dunării (Sviniţa-Svinecea Mare). Orzei. Masivul Hăşmaş–Bicaz. Carstul dezvoltat pe sare este mult mai restrâns. bazinul Vârghiş din Perşani şi calcare eocene în sudul munţilor Rodnei. Cel mai extins este carstul din Hăşmaş. Pe sinclinalul Aninei se înşiruie multe platouri carstice (Iabalcea. Carpaţii Curburii prezintă carst pe calcarele din Piatra Craiului (avenul Stanu Foncii. A doua unitate este Podişul Dacic din Şureanu. Ocna. cu chei (Roşia. Carpaţii Orientali au calcare mezozoice şi dolomite în Obcina Lucina şi Rarău. Formele dominante sunt lapiezurile şi dolinele. 115 Universitatea SPIRU HARET . Alte locuri: Lopătari-Mânzăleşti. În Dobrogea de Nord.a. Carstul dezvoltat pe gipsuri. Bucegi (cheile Urşilor. extrem de restrâns. Bigăr).). creste. Podişul Someşan are carst pe calcare eocene. gâlme. de la Bistriţa Vâlcii până în Munţii Cernei. Cărbunari). Cheiul) şi multe peşteri (Cioclovina. Carstul din Dobrogea se dezvoltă pe calcare mezozoice (în Nord şi Casimcea şi fosilizate în Sud).a. Văile sunt în principal seci şi au formă de canioane în miniatură (canarale). Cojocna. Nucşoara-Argeş. Culoarul Rucăr-Bran (cornete. avenuri şi poduri. chiar peşteri. Muierii pe Galbenu. Ponoare. Ocna Mureşului. Turda. alveole. Cel mai dezvoltat este pe Platoul şi bazinul Maledic (Slănicul de Buzău).). Cleanţul Agăţat). Ocnele Mari. Carstul pe conglomerate şi gresii calcaroase prezintă începuturi de lapiezuri.a. vârfuri piramidale). cu lapiezuri şi mici doline. izbucuri (Caraş. Telega. carst există pe valea Casimcea. Dâmbovicioarei. fosilizate) şi sarmaţiene (o placă relativ orizontală. în Podişul Boiu (cu multe doline. nişe.). chei. avenuri. polii. uneori cu aspect de polii (Zăton. Bălţii). Retezat (Iorgovanu. Ocna Sibiului (cu lacuri helioterme). chei) şi în Podişul Huedin-Păniceni. uneori lacuri antropice şi mai rar peşteri. eocene (în Sud. izvoare carstice. Puţin carst apare şi în Postăvaru şi Piatra Mare. căpăţâni. Taia. în Sud). Carpaţii Meridionali au calcare pe latura sudică. Ponororici ş. doline şi izvoare vocluziene ca acelea de la baza Ciucaşului. Sovata-Praid. Depresiunea Tazlău şi în câteva locuri din Subcarpaţii Curburii. apare lângă Cheile Turzii. Ocna Dejului ş. Zănoagei. chei (pe Cerna. unde apar peşteri (Cloşani. Olteţul. Podişul Mehedinţi are un carst complex pe calcare mezozoice: cornete (Cerbonia. unele peşteri. sub Munţii Meseş. Polovragi pe Olteţ). pe placa sarmatică. Motru. aici apar doline. Calcare. Piule) şi Godeanu. depresiuni de contact. Babele. cu goluri mari umplute cu apă. În Munţii Căliman şi Depresiunea Ciucurilor a fost semnalat şi vulcano-carst. Casa de Piatră. mulat însă de loess . Bistriţei) şi ciuceve (Munţii Cernei). Dobrogea de Sud are şi un carst de mare adâncime.

văi înguste. rezultă şi forme mai de amănunt: coloane. şi izvoare de tip vocluzian la baza conglomeratelor (Ciucaş). Piatra Craiului. 32). unde apar gresii puţin cimentate care dau coloane. Cascada Pruncea. cu straturi foarte groase (Tarcău. văi înguste. pe valea Caşoca (Podu Calului) (foto M. Siriu ş. măguri (numite „bâtci” în Orientali). acest relief este asociat cu cel pe conglomerate. Perşani.). Fig. Hăşmaş ş. Trascău. rupturi de pantă. ca în rezervaţia „Grădina Zmeilor” (sau Uriaşilor). între care se remarcă cheile de pe Bâsca Mare şi Mică. babe (ambele au şi straturi de gresii). ce apar în arealul flişului paleogen. în parte Culoarul RucărBran şi Piatra Craiului ş.a. ulucuri. moşi etc. grohotişuri. datorită alternanţei acestora în versanţi. cornişe şi grohotişuri. În arealele colinare. sau Dâmboviţa (Cetăţeni). Cât priveste gresiile. alternanţele de straturi subţiri de gresii cu roci mai moi impun ziduri ciclopice. mai ales când este calcaros. ceea ce le dă o mai mare rezistenţă la eroziune. forme aparte impun cu precădere gresiile masive. Relieful dezvoltat pe conglomerate. feruginos sau argilos).). Fusaru. Bucegi). 32. Buzău (Harţagu). Cel mai extins relief pe gresii există în Carpaţii Orientali şi de Curbură. Mâncu) În Subcarpaţi.a. poduri. Metaliferi. uneori seci. În ceilalţi Carpaţi gresiile sunt mai subţiri. Someşan) sau diferite forme dominant antropomorfe. versanţi rectilini şi în trepte. Ciucaş. Există totuşi multe diferenţe între cele două reliefuri specifice. Adesea. iar reliefurile alternează mult cu cele specifice altor roci. Ciucaş. în care s-au sculptat cheile 116 Universitatea SPIRU HARET . tunele.a. Ele determină culmi masive uneori zimţate. Bucegi. reliefuri antropomorfe (apostoli. turnuri. piramide cuafate (au şi gresii). Ciucaş. tigăi. cascade (fig.Relieful dezvoltat pe gresii. ca în Ceahlău. silicios. apar în straturi subţiri şi impun forme de amănunt. praguri. dar şi faptului că ambele sunt permeabile şi cimentate (calcaros. În podişuri domină culmile foarte alungite (Târnavelor). Pietricica sau Breaza-Lăpuş şi cele de Brebu. Oarecare excepţie fac conglomeratele care impun Culmile Pleşu. rupturi de pantă. Kliwa. Alămj) şi mezozoice (Ceahlău. cueste cu grohotişuri reduse pe frunte (Moldova. Pe lângă cele trei masive impozante în raport cu relieful rocilor din jur (Ceahlău. dominat de formele amintite mai sus.). În Carpaţi există conglomerate permiene (Bihor. Codru-Moma. Bucegi. Aceste roci se impun cu un aspect măreţ şi masiv când au grosimi foarte mari. chei. Un rol aparte are liantul. elemente zoomorfe etc. conglomeratele sunt mai restrânse.

Acestea din urmă sunt modelate şi eolian. Pietrişurile se găsesc în piemonturi. Sărăturile). Pe nisipurile umede sau aflorate în versanţi se formează versanţi abrupţi. se aliniază mai ales NE-SV. mai ales în Oltenia şi în arealul Făcăieni. lângă Moldova Nouă. este cultivat cu pin. pluviodenudarea. sud de Ialomiţa) ridicate de Crivăţ din albiile celor trei râuri. Culoarul Mehadia-Cerna ş. dar şi cu argile sau loessoide. litoral şi marile lunci. Nisipurile din marile lunci. cu excepţia cazului când sunt uşor cimentate sau umede. tot mai lină spre sud. în bazinul Vărbilău (Subcarpaţii Teleajenului). Câmpia Tecuciului are dune la Hanul Conachi (rezervaţie) şi lângă Iveşti. la Reci. dominant în câmpii şi apoi în podişuri. ca la Râpa Roşie (Sebeş). arealele cu nisipuri eoliene sunt mult mai reduse şi se găsesc îndeosebi în Câmpia Valea lui Mihai (cu şiruri foarte lungi de dune. Conglomerate reduse apar şi în depresiunile intramontane Petroşani. iar în partea sudică. pe interdune se formează periodic aliniamente mlăştinoase. dar şi dune de până la 20 m pe grinduri. Ostrovul Corbului ş. în marile conuri de dejecţie de la intrarea râurilor în câmpii sau în unele depresiuni. conurile de dejecţie.). În Bărăgan se găsesc trei mari fâşii de nisipuri (sud de Buzău. în partea superioară. ca la Feleac (Cluj). Ca reliefuri. cu desprinderi periodice de felii.Doftanei. câmpiile piemontane. înalte de 2-12 m. mai ales în SE. sunt de vârstă pliocen-cuaternară. pe ele activează mai ales vântul. BrezoiTiteşti. dunele. având inclusiv dune la nord de Constanţa. sau intercalate cu alte roci moi şi aflorând în versanţi. la sud de Curtici şi la Teremia (Câmpia Jimboliei). uneori uşor cimentate şi foarte permeabile. cu o excepţie. Costeşti (Vâlcea). ridicând dune până la 7-12 m. necimentate. curgeri de nisip supraumectat sau uscat (ciuroaie). mai ales din cea a Dunării. 102 m. Deltă. Ambele sunt roci foarte friabile. în conurile de dejecţie. inclusiv în versanţi. Când sunt uşor cimentate. În unele straturi de nisip marin apar sfere cimentate. Câmpia Olteniei are cele mai întinse câmpuri de nisip (150. şiroirea şi torenţialitatea. numite trovanţi sau bălătruci. hunii. Sunt nisipuri spulberate din lunca Dunării şi a Jiului. văi şi văiugi largi. sud de Călmăţui. Apar şi barcane. Şirurile de dune sunt orientate NV-SE (vânturile băteau din sud-vest) şi au înălţimi de 3-20 m. de asemenea. mai ales în timpul glaciaţiunii würmiene. De aceea. Delta Dunării prezintă nisipuri fluviatile pe grindurile dunărene şi fluvio-marine (Letea. Desnăţuiului şi Romanaţiului). care impun forme adesea instabile şi efemere. Ele se extind peste toate cele trei unităţi (Blahniţei. înalte de 5-40 m). şi ocupă cam 2/3 faţă de nisipurile oltene. Ocupă cel mai mare areal în Piemontul Getic. mărunte şi cu oxizi de fier. iar în subsol apar adesea sufoziuni care elimină elementele fine şi produc prăbuşiri verticale. Caraorman. În Câmpia de Vest. în terase şi lunci. Regiunile cu relief nisipos se conturează dominant în câmpii. dar formează văi largi şi interfluvii netedeondulate. Topografia este ondulată. sau resturi piemontane. Nisipurile şi pietrişurile care apar la zi. Relieful dezvoltat pe nisipuri şi pietrişuri.000 ha). Litoralul prezintă nisip pe plaje şi în perisipuri. se remarcă piemonturile. fluviatile şi eoliene (remaniate din cele fluviatile sau marine de plajă). Nisipurile sunt de trei feluri : straturi compacte depuse marin sau lacustru. Rohia (Lăpuş). realizate concomitent cu remanierea.a. Arealul de la Reci (Braşov) are 1700 ha (rezervaţie). interfluvii netede mărginite de abrupturi formate din pietriş. Cele mai tipice forme sunt dunele eoliene. sau şiroiri. prezintă o 117 Universitatea SPIRU HARET .a. apoi în dealurile piemontane externe dintre Slănicul de Buzău şi Trotuş. Cele două tipuri de roci apar deseori în alternanţă sau combinaţie. Scurgerea apei sub formă de râuri este. între ele. şi care se extind în Nord până la Craiova inclusiv. efemeră. în Depresiunea Braşov. chiar recente şi se găsesc pe areale extracarpatice. formează ostroave în albie (Decebal. iar în unele interdune s-au amenajat lacuri alimentate din pânza freatică.

dând ceea ce se cheamă pământuri rele (bad-lands). cu alunecări Alte fenomene • torenţi noroioşi • izvoare rare • vulcani noroioşi • lacuri de baraj • solifluxiuni • alunecări de grohotiş • alunecări submarine şi lacustre Relieful de ravenare se compune dintr-o densitate mare de rigole. alunecări şi. Ceva similar apare pe Valea Stăncioiului. Similare sunt şi o parte din depresiunile. ravene. prăbuşiri. inclusiv sub forma unor deluvii argiloase groase. Tabelul 5 Forme de relief create pe argile şi marne Forme de şiroire • ravene • ogaşe • torenţi • pământuri rele Forme fluviatile vezi tabelul 6 Alunecări • văi largi. coloane. Moldovei. Argilele care au luat naştere prin alterări vulcanice sau depuse marin şi care conţin montmorilonit sunt cele mai predispuse alunecărilor de teren. subcarpatice şi intramontane. dar se contractă şi formează crăpături la uscare. De altfel. ogaşe şi torenţi. Domină alunecările care. mici turnuri etc. mai ales permeabile (nisipuri) sau roci mai dure (gresii. ca acelea din arealul vulcanilor noroioşi Berca-Arbănaşi. două areale regionale cu altitudini mai joase decât unităţile din jur din cauza dominării argilelor. dezvoltate pe roci argilo-marnoase. ravene. podişurile Transilvaniei. care uneori degradează total terenurile. pe mulţi versanţi. în Subcarpaţi.feerie de rigole. în parte Getic. ca unităţi. calcare. dense şi mlăştinoase • interfluvii rotunde plate • versanţi lini. Aceste roci sunt foarte răspândite în Carpaţii flişului. fluviatile. înşişi aceşti vulcani reprezintă înmuierea şi transformarea în noroi a unor argile din 118 Universitatea SPIRU HARET . Mehedinţi şi Dealurile de Vest. Formele generale de relief (tabelul 5) sunt modelate prin procese de şiroire. conglomerate) cărora argilele le pot deveni pat de alunecare. Relieful specific la care dau naştere depinde şi de modul de combinare şi alternare cu alte roci. bazinetele sau lărgirile locale de vale. Se pot cita. dar depinde şi de pantă şi de regimul pluvial. la est de Râmnicu-Vâlcea. lapiezuri. creează peisaje de alunecări. împreună cu formele de şiroire şi torenţi. Relieful dezvoltat pe argile şi marne. mai rar. pe sectoare de vale sau pe unităţi mai mari. mai ales Câmpia Transilvaniei şi Câmpia Moldovei. Este vorba de roci care devin plastice în contact cu apa.

O astfel de vale este Bâsca Rosilei. Riscurile se referă la: degradarea terenurilor. Relieful fluviatil este reprezentat prin văi largi. cu unele înşeuări date de întâlnirea în cap a unor alunecări sau torenţi extinşi pe versanţi opuşi. sunt cele mai specifice forme create în argile. ca pagube. urmând. Transilvaniei şi Dobrogei. cu coşcove şi tacâre (poligoane de crăpături) pe timp secetos . după inundaţii. Varietatea şi extinderea alunecărilor au condus la multe denumiri populare (tabelul 6) şi mai multe criterii de clasificare (tabelul 7). Versanţii sunt concavi şi dominaţi de alunecări. prezintă multe şi haotice rupturi de pantă. În România. Versanţii creaţi în argile care alternează cu roci dure. Tabelul 6 Alunecări – denumiri. diguri de râu. cu pantă mică. dar şi văile scurte din toată Transilvania sau Moldova. căi ferate. distrugerea de clădiri.000 ha agricole (în anul 2000). ele reprezintă un fenomen important de risc. Alunecările de teren. adesea subechilibru. uşor convexe. viteza şi durata alunecării. vârste Denumiri Cauze Vârste • • • • • pornitură fugitură ruptură râpă hârtoape • holoage • coabe • vârtoape • iuzi • goarţe • delniţe • fărâmituri • borşituri • glimei • gâlmei • copârşae • ţiglăi • gruieţi pregătitoare declanşatoare • roca • apa • panta • • • • • • • structură ploi ape subterane despăduriri păşunat subsăpare neotectonică • seisme • furtuni • vechi pleistocene holocen inferior • recente • în desfăşurare 119 Universitatea SPIRU HARET . iar interfluviile apar netede. Gradul de dezastru este în funcţie de tipul de alunecare. poduri. inclusiv pe loessoide şi pătura de alterări. adâncimea şi volumul materialului deplasat. ca şi în arealele despădurite din Subcarpaţi şi Dealurile de Vest. din care 700. Ravenarea este extrem de răspândită în podişurile Moldovei. cauze. distrugerea de şosele. uscate dar cu mlaştini. chiar cu nisipuri.adânc. cu pierderi de vieţi omeneşti. cu dese inundaţii la ploi. expulzate la exterior prin presiunea unor gaze cărora li s-a astupat deschiderea de ieşire. tipice sunt văile din Câmpia Transilvaniei. Suprafeţele afectate ating peste 1 milion ha. dărâmarea de faleze etc. inclusiv torenţii noroioşi.

prăbuşiri-alunecări etc. circuri de alunecare. prăbuşiri-alunecări. copârşae. monticoli. glimei-valuri. ţiglăi (holoage). iuzi. lacuri de albie şi val de refulare.gruieţi. Râul Mare – baraj. • alunecări masive zonale de versant. detrusive (de împingere). Ţibleş ş. delapsive. ştrangulate (cu straturi de gresii). • submarine (pe fruntea platformei continentale) • lacustre versanţi de alunecări alunecări complexe de vale alunecări de grohotişuri alunecări subacvatice 120 Universitatea SPIRU HARET . lacuri. tăpşaneglacisuri de alunecare pe marginile văii principale.Tabelul 7 Tipuri de alunecări După adâncimea structurilor afectate După forma alunecării blocuri glisante solifluxiuni în pătura de alterări (superificale) în argile şi marne (puţin adânci. limbi pe văile secundare. lineare. insecvente: limbi. valuri mici. brazde. • cu alunecări superficiale (în pătura de alterări sau pe argile şi marne). Voineasa.a. obsecvente: alunecări masive. • cu alunecări masive dispuse în trepte. bazine torenţiale-alunecări-detrusiveprăbuşiri. limbi. sau cu aliniamente vechi evoluate până la stadiul de gruieţi. alunecări sectoriale şi de încălecare pe valea principală. masive. consecvente: (puţin adânci). câmpuri de cuiburi etc. se declanşează brusc (ex. delapsive (de alunecare). detrusive. de vale. brazde. circuri de alunecare la obârşia văilor secundare. lenticulare. torenţi noroioşi (în marne). 3-8 m) în strate complexe cu argile sau marne în bază blocuri izolate alunecate brazde înierbate borşituri cuiburi. conuri la gura văii grohotişuri periglaciare fixate pe versanţi care. limbi. în valuri. după despăduriri şi la averse.

În prima parte a secolului XX se înfiinţează multe fabrici de cherestea şi joagăre. conglomerate şi unde defrişarea a fost puternică. 121 Universitatea SPIRU HARET . în Subcarpaţii Transilvaniei şi în Podişul Someşan. în care alternează argile cu nisipuri. Astfel. În restul Carpaţilor. Se resimt şi aici deosebiri subregionale. Diversitatea regională se suprapune.Formele de alunecare existente sau păstrate ca martori au avut mai multe cicluri mari şi faze de declanşare. împăduririle aproape generale din holocen au frânat alunecările de teren. legate de anii ploioşi sau. Dar. Subcarpaţii au roci de tip molasă. Podişul Sucevei şi Central Moldovenesc au multe alunecări în cuiburi şi brazde. Există şi alte tipuri de ciclicităţi ale alunecărilor. alunecările sunt mai reduse. 33). pietrişuri. Domină alunecările superficiale. se reduc. de asemenea. Carpaţii prezintă multe şi mari alunecări în flişul paleogen. „Optimum climatic” al „Aatlanticului”. au declanşat şi ele 3-4 faze de reactivări sau alunecări noi. Podişul Transilvaniei are alunecări multe şi variate. unde rocile plastice au o pondere mare şi unde s-au făcut despăduriri cu precădere pe văile principale. probabil. cu implantări de blocuri mari de gresii. Se pare că şi preborealul postglaciar (temperat rece şi umed). pe frunţile de cueste. când nu avuseseră încă loc împăduririle masive. regiunilor şi/sau unităţilor cu aceleaşi combinări de roci argiloase şi de alt tip. mai ales în secolele XVIII-XX. În Câmpia Moldovei domină alunecările superficiale şi de adâncime medie. însoţite de o ravenare activă. Totuşi. ţiglăi şi gruieţi. la ploi şi dezgheţ. pe văile transversale din fliş. gresii. Cele mai multe şi mai felurite alunecări sunt în Câmpia Transilvaniei şi Podişul Târnavelor. Sudul Podişului Bârladului se compune dominant din roci friabile. Apar şi torenţi noroioşi (Buzău şi Vrancea) şi prăbuşiri în cutele diapire. impuse îndeosebi de alternanţele argilelor cu nisipuri şi de multele poziţii structurale. dar nu prea mult. influenţate adesea de structură. în secolul XVIII are loc o sporire importantă a satelor şi a suprafeţelor de păşuni sau arate. în funcţie de convexităţile principale ale meandrelor. cu altitudini şi pante similare. care stimulează periodic alunecări (fig. Aici au fost descrise glimei sau alunecări sub formă de valuri cu evoluţie tipică de copârşaie. gresii şi nisipuri) în rest. dominant consecvente şi obsecvente (datorită monoclinului). în dealuri. dar şi din argile care declanşează frecvente alunecări superficiale. Un prim ciclu a început după înălţările postvillafranchiene. într-o mare măsură. Cauza constă în dominarea argilelor în Câmpia Moldovei şi alternanţa acestora cu roci permeabile (conglomerate. creând versanţi propice alunecărilor. Au urmat alternanţele de faze periglaciare care au creat condiţii hidro-climatice de intensificare a alunecărilor. Podişul Moldovei este. când râurile s-au adâncit în podişuri şi dealuri. Apar alunecări dese şi masive. După 1829 (pacea de la Adrianopole) se intensifică exportul de lemn pe Dunăre. a declanşat alunecări ca şi. şi în valuri. despăduririle antropice. Toate au declanşat alunecări. pe suprafeţele structurale. Depresiunile au totuşi o mai mare densitate de alunecări. recunoscut pentru multitudinea alunecărilor. cum sunt valurile de La Movile (Hârtibaciu). petrecute mai ales în secolele XVIII-XX. ca Buzăul. cu un maximum în 1938-1942. inclusiv în flişul cretacic. ca la Ocnele Mari.

Fig. 2 = Şosea. 3 = Cale ferată forestieră. 6 = Vaduri de trecere. 4 = Cale ferată forestieră abandonată. Raportul dintre meandrele Buzăului şi marile alunecări de teren: 1 = Cale ferată. 8 = Alunecări principale (I-III) 122 Universitatea SPIRU HARET . 33. 5 = Luncă neinundabilă sau terasă. 7 = Versanţi în gresie.

În Bărăganul Central li se alătură depresiuni endoreice. Podişul Mehedinţi are alunecări în deluvii şi flişul de Severin. după care urmează Câmpia de Vest. Editura Universităţii „Al. Popescu N. dar mai importante sunt cele de pe faleză. Editura Ştiinţifică. (1957). observabile îndeosebi pe văile Bascov.000 km2. tasare (crovuri. • Velcea Valeria (2001). România – geografie fizică. Câmpia Română are puţine alunecări (şi prăbuşiri) – pe malul dunărean al Burnasului şi pe fâşia de lângă lacul Brateş. Toate aceste forme sunt foarte dese în câmpiile de la est de Olt şi cunoscute sub numele de găvane (la vest de Argeş) şi de padine (în Burnas). Relieful României. • Dragoş V. méandres et voies de communication dans la vallée de Buzău. în volumul Geomorfologie aplicată (Travaux du symposium international). Glissement. Apar şi prăbuşiri de sufoziune. doline. Loessoide se găsesc însă şi pe unele terase şi glacisuri mai joase din dealuri şi chiar în unele depresiuni intramontane. (1974). Milcoiu şi pe Dealul Negru. iar în Dobrogea sunt extrem de dese ravenările de pe versanţii abrupţi şi prăbuşirile în felii (terasete). din care au rezultat câmpuri). Ielenicz M. Specifice acestor formaţiuni sunt formele create de următoarele procese: depuneri de praf fin (eolian. iar ca lungime ating chiar 10 km. din care aproape ¾ în Câmpia Română. sufoziune (tuneluri. Dealurile de Vest sunt afectate de alunecări superficiale mai reduse spaţial.. Iaşi. 123 Universitatea SPIRU HARET . Geografia fizică a României. Versanţii sunt afectaţi de alunecări şi torenţi. dar în rest poate avea 4-10 m. (2000). sau până la 15 km când sunt axate pe braţe fluviatile fosilizate. însoţite şi de prăbuşirile de loessuri. Deplasări de teren. forme de versant marcate de prăbuşiri şi ravenare şi forme subterane create de sufoziune. • Posea Grigore (1969). surpări de maluri (terasetele de loess) şi fluviatile – văi înguste şi seci cu aspect de microcanion. 2003. Peste tot apar şi soluri fosile. sau provenit prin denudare. Pe fâşiile de lângă maluri se dezvoltă mult sufoziunea. Editura Universităţii „Lucian Blaga”. Suprafaţa ocupată de aceste roci este de circa 40. Geomorfologia României. • Posea Grigore (2002).I. Cuza”. Dobrogea prezintă slabe alunecări pe deluvii şi loessoide. Bibliografie selectivă • Bojoi V.. găvane. • Posea Gr. Crovurile sunt adânci de 1-3 m şi au diametrul de 10-300 m. Grosimea loessului atinge maximum 20-40 m în Bărăgan.Podişul Getic are lentile sau pânze argiloase în alternanţă cu pietrişuri şi nisipuri. Relieful dezvoltat pe depozite de loess şi loessoide se impune prin câmpuri netede perforate de procese de tasare şi sufoziune. Editura Ştiinţifică. Dobrogea şi Podişul Moldovei. padinele se adâncesc până la 5 m. dovadă a genezei periglaciare a loessului. Sibiu. padine şi văi de crovuri). hrube şi depresiuni endoreice). Editura Fundaţiei România de Mâine. sau pe miocen. acolo unde apare argila roşietică villafranchiană.

areale. sub formă de batoline. carstic. Vulcanismul preneogen aparţine unor cicluri vulcanice foarte vechi (hercinice şi prehercinice) şi ciclurilor mezozoice. alunecările. fiecare cu forme proprii: vulcan intact. Relieful dezvoltat pe roci cristaline (tipuri de roci şi areale de apariţie. 5. Regiuni carstice. 43). şiroiri. masive specifice). probleme 1. 6.a. Iacobdeal. periglaciar. forme petrografice propriu-zise (culmi. 2001. şi unităţi (regiuni) sau tipuri de unităţi vulcanice sau peisaje specifice (lanţuri de munţi. vulcan rezidual şi schelet (după A. Vulcanismul poate realiza. din punct de vedere al reliefului. erodarea vulcanilor. regiuni. masive. forme de dizolvare şi precipitare (endocarst. 2. conglomeratic.). relieful pe nisipuri. în Vulcanismul şi relieful vulcanic …. relieful pe gresii. citat de Grigore Posea. exocarst). trece printr-un ciclu evolutiv cu 3-4 faze. podişuri. tipuri de forme în cadrul platformelor. 4. extindere – localizare. bare. Relieful pe gresii şi conglomerate (de ce rocile respective se iau împreună. până la dispariţie. sectoare de munţi). în pietrişuri. la care se adaugă modelarea ulterioară a structurilor specific vulcanice. se disting două categorii de vulcanism: neogen (de la care se păstrează forme vulcanice primare. îndeosebi şisturile cristaline ale platformelor sau cele din orogenul Carpatic. ca intruziuni. În România. Piatra Roşie ş. glaciar ş.a.a. Relieful carstic: roci. p. Goudie. gresos. în Carpaţii Orientali (gneisul de Rarău şi filoane porfirice în nordul Munţilor Bistriţei. Chei şi peşteri în România. Se găsesc în Dobrogea (un lacolit granitic în Măcin. lacolite etc. Areale cu carst pe sare. nisipuri. în Carpaţi. 8. 3. Care sunt tipurile de relief petrografic şi tipurile care impun peisaje specifice petrografice în România ? (Cristalin. Rocile vulcanice ale ciclurilor hercinice şi prehercinice străbat. Riscuri şi dezastre provocate de alunecările de teren. lacolite. peisaje şi forme (alunecări.Autoevaluare – întrebări.). conglomeratele.). precum şi forme create de/şi pe corpurile subvulcanice exhumate (batolite. relieful impus de pietrişuri. relieful pe conglomerate. Totodată. se compune din forme de acumulare şi forme de explozie. carstul. Areale cu nisipuri şi areale cu pietrişuri. forme minore). regiuni cu relief argilo-marnos. sau impune. ca relief petrografico-structural. sau primar. platouri. care impune Culmea Pricopan şi micile masive MeginaRomancula. stadiul de planeză. în Carpaţii 124 Universitatea SPIRU HARET . măguri – exemplificări). filoane ş. cristalinul). Relieful impus de argile şi marne. dar în diferite stadii de evoluţie) şi vulcanism preneogen (care impune mai ales forme petrografice). depresiuni de baraj vulcanic ş. Este vorba mai ales de granite. argile şi marne. procese şi forme specifice. formele specifice unor agenţi şi procese (fluviatil. tăiate de cheile de la Zugreni).a. Regiuni şi areale unde apar formaţiuni de loess şi loessoide. fluviatile). 7. RELIEFUL VULCANIC Relieful vulcanic propriu-zis.

a. Mihailec ş. Ogradena). Ţarcu şi Almăj – cu micile masive Cherbelezu. Ofiolite şi diabaze se mai păstrează dispersat în Metaliferi şi Trascău. (de exemplu. Banatitele (roci acide. în Meridionali.Meridionali şi Banat (batolite în Autohton. sedimentarul mezozoic şi. Lor li se adaugă masivul sienitic de la Ditrău. uneori. 145). 34. Highiş). fiind foarte dure. Munţii Maramureşului (unde impun vârfurile Farcău. 3 = Vulcanism mezozoic subsecvent (banatite) 125 Universitatea SPIRU HARET . Vâlcan. Fig. Vulcanismul paleozoic şi mezozoic din Munţii Apuseni: 1 = Intruziuni granitice hercinice şi prehercinice. În toate cazurile.) şi în Podişul Niculiţel. p. arene şi blocuri sferoidale în Măcin. Sfârdinu. puse în loc în faza laramică) se înşiruie pe un aliniament de fracturi între gura Nerei şi Vlădeasa (fig. Străbat cristalinul. Iuţi. 34). măguri. 2 = Vulcanism mezozoic iniţial (ofiolite). Mai extinse sunt în Masivul Docnecea – Ocna de Fier şi Vlădeasa. Codru-Moma. Retezat. rocile respective. diabazele sau ofiolitele. în Apuseni (Gilău-Muntele Mare. în munţii Banatului. Posea. 2001. determină înălţimi mai mari ca acelea din jur. Perşani. masive. chei epigenetice în Meridionali. în sinclinalul Rarău. Rocile vulcanice mezozoice s-au pus în loc în faza de rift a orogenezelor carpatice (ofiolite şi diabaze) şi faza de subducţie (banatitele). cel de al doilea rând de chei ale Hăjdatelui sunt în ofiolite şi nu par epigenetice. plus căpăţâni de zahăr. care se impun în masivele Parâng.

Masivul Ţibleş este dominat de sedimentar. Harghita şi Ciumatu (Ciomatu). sedimentaro-vulcanic. foarte extins în Apuseni unde este şi metalogenetic. peste lanţul eruptiv montan al Orientalilor şi în sectorul sud-estic al Apusenilor (Metaliferii). ca neck-uri. panoniano-cuaternar. excepţie Ţibleşul 1839 m). celelalte reprezintă conuri vulcanice destul de bine păstrate. compus din conuri (în diferite stadii de evoluţie). 35) foarte diferite între ele şi în raport cu cei Sudici.) (fig. În Căliman-Harghita. 35). depresiuni de baraj vulcanic şi de contact. au mineralizări importante. iar în Oaş-Lăpuş au fost numai unele curgeri de lave în nord şi dyke-uri în sud-est. Sunt grupaţi în patru masive: Căliman. Relieful vulcanic format în neogen cuprinde: un lanţ montan vulcanic în vestul Orientalilor (cel mai lung din Europa). cu câteva vârfuri cupolare magmatice exhumate (1839 m). dyke-uri.a. lacolite. cu măguri de 350-600 m (vulcani schelet). a fost mai mult exploziv şi se remarcă prin riolite şi andezite. Sub aspect regional. Ciclul al doilea aparţine sarmaţian-panonianului. Cavnic ş. cea înaltă spre Maramureş. În afară de Bârgău. Ţibleş şi chiar în Apuseni). nu au văi transversale. s-a manifestat efuziv şi subvulcanic. formată din măguri. impunând stratovulcani şi vulcani micşti. cu urme a două caldere (Săpânţa şi Mara). precum şi forme derivate prin eroziune. Masivul Gutin are o creastă de tip dyke şi o măgură masivă – Mogoşa. resturi de planeze şi barancouri. cratere. Ciclul prim a avut loc în badenian. prezintă totuşi câteva caracteristici comune: sunt puţin înalţi (800-1300 m. o culme mai înaltă către Maramureş (Culmea Cămârzanei) şi o mare depresiune – Oaş. dar au pasuri fixate între masive. Vulcanicii Sudici se extind de la Munţii Bârgău la Harghita inclusiv. Vulcanicii Sudici (Bârgău-Căliman-Harghita) şi Munţii Metaliferi şi împrejurimi. are depresiuni şi bazinete interioare săpate în roci sedimentare (Chiusbaia. Masivul Igniş. cu dacite şi andezite. iar cea joasă. creste şi platouri. reliefurile respective se dispun în trei unităţi: Vulcanicii Nordici (Oaş-Ţibleş).a. rar măguri. cueste. din obcine. prezintă o asimetrie transversală în două trepte (700-900 m şi 1100-1300 m). este un platou de lave. care este un masiv sedimentaro-vulcanic. Firiza. slab în Apuseni. cu cratere ştirbite şi resturi de planeze şi barancouri. Ciclul al treilea. cel mai extins ca suprafaţă vulcanică. Printre caracterele generale (comparativ cu nordul) se pot reţine: 126 Universitatea SPIRU HARET .Vulcanismul neogen (şi relieful) s-a manifestat. praguri ş. ciclul trei a fost foarte puternic. în trei cicluri. Masivele componente prezintă următoarele diferenţieri: Munţii Oaş sunt foarte mici (400-800 m). cu lave şi filoane bazaltice. se înalţă brusc deasupra unităţilor din jur (cu 500-1000 m). în Apuseni şi Oaş-Lăpuş (poate şi Ţibleş – subvulcanic) unde este şi metalogenetic. masive sedimentaro-vulcanice (cu forme de intruziuni exhumate – cupole. cu multe măguri şi un mic platou în Muntele Văratic. caldere. În Căliman-Harghita a fost subacvatic. dar au masivitate ridicată. văi epigenetice – în Bârgău. conform majorităţii geologilor. platouri de lave şi de aglomerate vulcanice. Gurghiu. Munţii Lăpuşului reprezintă vulcani reziduali spre schelet. Vulcanicii Nordici reprezintă un şir de cinci masive (fig.

35.Universitatea SPIRU HARET Fig. Carpaţii Vulcanici de Nord 127 .

Fig. 36. Munţii Gurghiu: 1 = Compartimentul superior; 2 = Compartimentul intermediar; 3 = Compartimentul inferior; 3c = Şisturi cristaline; 4 = Masiv de sare; 5a = Cratere şi caldere; 5b = Neck; 6 = Dyke; 7 = Falie majoră (după D. Rădulescu)

128

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 37. Munţii Harghita (după W. Schreiber cu modificări): 1 = Cornuri; 2 = Cratere şi caldere; 3 = Planeze; 4 = Lave; 5 = Platou; 6 = Curgeri de lave pe platou; 7 = Aglomerate şi piroclastite; 8 = Sedimentar; 9 = Cristalin; 10 = Glacis; 11 = Depresiuni mici; 12 = Limita munţilor Harghita; 13 = Limită de formaţiuni; 14 = Defileu

129

Universitatea SPIRU HARET

înălţimi mari (1700-2100 m); sunt traversaţi de trei defilee (Mureş, Someşul Mare, Olt); au forme vulcanice primare bine păstrate; au două trepte: cea a conurilor în est şi cea a podişurilor în vest; hidrografia este convergentă în cratere şi divergentă pe conuri; Bârgăul este retezat de o suprafaţă de eroziune (circa 1200 m), străpunsă de cupole, un lacolit şi silluri vulcanice, în care s-au impus văi epigenetice. Treapta platourilor vulcanice este formată dominant din aglomerate depuse subacvatic. Se extinde în vestul masivelor, iar în Căliman şi Harghita, şi în sudul lor, inclusiv în nordul Perşanilor. Altitudinea acestor platouri este de 1600-1400 m, în nord, iar în sud de 1000-750 m, formând un abrupt către Podişul Transilvaniei. Urme de aglomerate s-au păstrat şi pe unele dealuri care închid depresiunea Sovata-Praid (Becheci, Şiclod, Firtuşu), precum şi în arealul Subcarpaţilor Homoroadelor, sau peste nordul Perşanilor, unde apar şi bazalte la Racoş. La poalele Călimanului există şi urme de lahare. Treapta înaltă este compusă din 17 conuri, cu 15 cratere (din care 6 caldere). Călimanul este un con mixt, dominant stratovulcan, având şi multe piroclastite, cu o mare calderă (10 km diametru); Munţii Gurghiu (fig. 36) sunt formaţi din 5 conuri, din care două îngemănate (Ciumani, Ferăstraie), cu 2 cratere şi 2 caldere, între care FâncelLăpuşna este cea mai mare (13 km diametru) şi Şumuleu (4 km); Munţii Harghita sunt împărţiţi în două masive de către pasul Vlăhiţa (fig. 37), respectiv Mădăraş cu 5 conuri (Răchitaş, Ostoroş, Muntele Mic, Harghita şi Arotaş) şi Cucu având 4 conuri (Luci, Cucu, Pilişca şi Murgu); aproape toate au cratere, între care şi 2 caldere (Harghita şi Luci); Masivul Ciomatu are 2 cratere gemene (Sfânta Ana, cu lac, şi Mohoş).

Fig. 38. Răspândirea vulcanitelor neogene din Munţii Apuseni (după D. Rădulescu şi M. Borcoş): 1 = Ciclul I; 2 = Ciclul II; 3 = Ciclul III 130

Universitatea SPIRU HARET

Munţii Apuseni au vulcanism nou în Metaliferi şi împrejurimi (Zarand, sud şi vest Codru-Moma, Poiana Ruscăi) şi accidental în Podişul Lipovei (Lucareţ şi Dealul Bulzei-Zam) şi Câmpia Gătaia (Măgura Şumiga) (fig. 38). În Munţii Metaliferi şi Detunatelor se remarcă urme de mari conuri vulcanice la Căraci, Barza, Săcărâmb, Almaş-Stănija, Roşia Montană ş.a. Se mai evidenţiază Depresiunile Brad-Hălmagiu şi Gurahonţ (un culoar tectonic, barat în vest de erupţii şi transformat în depresiuni intramontane) şi cele două Detunate, compuse din prisme bazaltice. Tufurile vulcanice se întâlnesc intercalate în sedimentele Depresiunii Transilvaniei, în număr de circa 7 orizonturi. Impun mici trepte şi abrupturi structurale. Manifestările postvulcanice se referă la emanaţii de gaze (de tip mofete, fumarole, solfatare), izvoare termale şi minerale (cu CO2, sulfuroase ş.a.), chiar gheizeri (într-o primă fază) şi formarea de minereuri prin circulaţia hidrotermală (fier, sulf, sulfaţi, polimetalice). Acestea apar la zi (şi în subsol) atât în rocile vulcanice, cât şi în sedimentar vecin, suprafeţele respective conturând ceea ce se cheamă aureola mofetică. Vulcanii noroioşi sunt pseudovulcani, care se formează din nămolul provenit prin înmuierea unor argile de adânc, împins către suprafaţă pe fracturi, de către gazele zăcămintelor de petrol, de gazul metan sau alte surse interne. În România există multe locuri cu vulcani noroioşi. Cei mai tipici şi mai activi sunt vulcanii noroioşi de pe fâşia anticlinală a pliocenului dintre Berca şi Arbănaşi, în special Pâclele Mici şi Pâclele Mari. Mai sunt cunoscuţi sub numele de zalţe, fierbători, bolboroşi. În arealul Pâclelor apare şi un peisaj de „pământuri rele”. În Transilvania, vulcanii noroioşi sunt legaţi de cutele diapire (linia Turda-Sibiu) şi de domurile gazeifere; majoritatea se manifestă sub formă de borboloşi sau fierbători (gropi cu apă şi noroi, din care ies periodic gaze). La Homorod, conurile sunt nisipoase şi se distrug repede la ploi. Există şi în Oltenia, pe unele anticlinale subcarpatice, iar în Moldova sunt cunoscuţi sub numele de gloduri. Bibliografie selectivă • Posea Grigore (2001), Vulcanismul şi relieful vulcanic – hazarde, riscuri, dezastre, relieful vulcanic din România, Editura Fundaţiei România de Mâine. Autoevaluare – întrebări, probleme 1. Categorii de reliefuri impuse de vulcanism şi rocile vulcanice. 2. Care este cel mai lung lanţ vulcanic din Europa ? 3. Vulcanismul preneogen şi formele de relief din România. 4. Ciclurile de erupţii ale vulcanismului neogen. 5. Caracteristicile munţilor Oaş-Ţibleş. 6. Caracteristicile munţilor Bârgău-Harghita. 7. Conuri şi cratere (caldere) vulcanice din România. 8. Vulcanii noroioşi (definiţie, mecanism de formare, repartiţie). 9. Desenaţi un profil transversal peste grupa vulcanică Harghita-Căliman şi peste depresiunile de baraj; notaţi treptele de relief !
131

Universitatea SPIRU HARET

RELIEFUL FLUVIATIL Complexitatea, extinderea şi importanţa acestui relief sunt cu totul deosebite, deoarece acţiunea apelor curgătoare cuprinde aproape totalitatea uscatului, inclusiv principalele etaje morfoclimatice. Totodată, formele fluviatile de relief reprezintă o interfaţă de bază între hidrologie şi geomorfologie, realizând sistemul morfohidrografic. Pe de altă parte, omul este în contact activ în primul rând cu aceste forme de relief. Acţiunea fluviatilă dezvoltă, în timp, următoarele tipuri de relief: bazine morfohidrografice, delimitate prin cumpene de ape; văi, interfluvii şi versanţi; terase, lunci şi albii minore; forme de acumulare: conuri de dejecţie şi delte, glacisuri de acumulare, piemonturi şi câmpii de nivel de bază. Unele dintre aceste forme sunt însă tratate în alte capitole sau formează capitole aparte (deltele, piemonturile etc.). În cele mai multe cazuri, în cadrul reliefului fluviatil sunt abordate numai terasele şi luncile. Noi vom aminti majoritatea acestor forme, însă pe scurt, detaliind văile, terasele şi luncile. Bazinele morfohidrografice. „Bazinul morfohidrografic constituie cel mai general sistem «evolutiv» geomorfologic, ca şi celulă de bază a unei reţele ce acoperă şi stăpâneşte cea mai mare parte a zonelor de uscat; această reţea funcţionează asemenea unui „sistem nervos”, ce înregistrează, autoreglează şi comandă eroziunea, conform unor legi generale sau în funcţie de condiţiile particulare ale locului şi etapei respective … Bazinul morfohidrografic înregistrează, totodată, în diferite moduri, şi formele esenţiale ale evoluţiei trecute a reliefului său” (Grigore Posea, 1976, Geomorfologie, p. 265). În România, în afară de Dunăre, toate bazinele principale morfohidrografice încep din Carpaţi şi se termină la Dunăre. Între acestea cel mai mare este bazinul Siretului (circa 43.000 km2), urmat de bazinele Mureşului (circa 28.000 km2), Oltului (circa 24.000 km2) şi Someşului (circa 15.000 km2). Ultimele trei bazine străpung Carpaţii (Oltul, Mureşul şi Someşul), venind din Orientali peste Depresiunea Transilvaniei şi trecând apoi peste alte ramuri carpatice către exterior. La Mureş şi Olt, străpungerea s-a făcut prin captări şi antecedenţă, iar la Someş prin antecedenţă. Diverticole transcarpatice au şi alte bazine, direct sau prin afluenţi ai lor (Buzăul, Prahova, Crişul Repede ş.a.). Ca orientare a scurgerii, spre vest se dirijează bazinele Tisei, Someşului, Crişurilor, Mureşului; către sud-vest, Bega, Timiş, Caraş, Nera, Cerna; spre sud, Jiu, Olt, Vedea, Argeş, Ialomiţa şi, tot către sud, se dirijează bazinele Siretului şi Prutului. Se adaugă Dobrogea, cu două areale bazinale: dunărean (către vest) şi marin (către est). Forma bazinelor morfohidrografice, respectiv mersul cumpenelor de ape, diferă de la unul la altul în funcţie de nivelurile de bază locale şi generale şi de evoluţia în timp a bazinului, extins sau restrâns prin eroziune regresivă şi captări. Oltul şi Mureşul au bazinele cele mai complexe, formate în timp prin captări; Siretul are bazinul cel mai lat şi mai asimetric; Someşul are un bazin triunghiular (pornind de la două izvoare poziţionate
132

Universitatea SPIRU HARET

a. Văile Aspecte generale. Văile cele mai lungi. Lungimea totală a văilor este de circa 115. În proporţie de 70% văile au obârşia în Carpaţi. Morariu şi colab. cu o medie de 600 m. atât pe orizontală. Semenic. relieful impune noduri hidrografice. cu înşeuări largi care indică. Aici. văile au 500-1000 m adâncime. Ţibleş ş. Un alt specific îl constituie şi mulţimea văilor transversal-carpatice. Bihor ş. Adâncimea văilor oscilează de la 5-10 m la peste 1000 m. ne arată evoluţia bazinului respectiv. Cea mai mare densitate medie se întâlneşte în Carpaţi. între care cele ale: Someşului.a. Mureşului (761 km). incluzând numărul celor care trec de 5 km (4864). Crişului Repede. iar a celor codificate cadastral. în munţi 250-1000 m şi rar peste 1000 m. Jiul prezintă un bazin echilibrat. cât şi în plan vertical. de 0. 1977. şi este chiar mai mare în unele depresiuni către care converg multe râuri (Gheorgheni. în dealuri şi podişuri. din care pornesc mai multe văi. dar şi orientarea majorităţii pantelor şi a reţelei terestre de circulaţie. Drăgan. dar oscilează între 5-150 m. Mureşului. pe teritoriul României. sub formă de pară.6-0. Siretului (559 km) ş. Prutului (742 km).2 şi chiar 0. Dispunerea generală în teritoriu a reţelei de văi a României este radiar-circulară.2-0. împreună cu nivelurile de umeri şi terase. Bazinul Crişului Repede). 1983). O hartă recentă (2002) a energiei reliefului a fost publicată în Atlasul România – mediul şi reţeaua electrică de transport (Editura Academiei) în care se redau următoarele trepte: în câmpii joase 0-15 m. Dobrogea.a. precipitaţii. sau Câmpiile Mureşului (vezi şi Geografia României. numai 78. vol. Amintim un exemplu: analiza cumpenelor bazinului Crişul Repede. Godeanu.opus). plus alte argumente..000 km. Caracterele morfologice şi morfometrice ca şi cele hidrologice se supun legilor etajării concentrice morfoclimatice şi de vegetaţie. sunt cele ale: Dunării (1075 km). Godeanu. Vrancea. Aceleaşi cumpene scot în evidenţă şi suprafeţe şi niveluri de eroziune. densitatea scade la 0. Oltului (615 km). Aşa sunt masivele: Hăşmaşu. Dunării. extinderea acestui bazin dinspre Oradea către Iad.6-1 km/km2. Parâng. Poicu şi Izvorul Crişului (Aurora Posea. Oltului etc. Densitatea fragmentării impusă de către văile de peste 5 km lungime este de 0. variaţiile sunt între 100-400 m (cu o medie de 150 m). Ciucaş. Adâncimea medie în câmpie este de circa 50 m. ea fiind colectată de Dunăre (98%) şi are ca nivel de bază Marea Neagră. ele impunând adâncimea şi densitatea fragmentării teritoriului. Ciucuri) sau în unele masive ca Bihor-Vlădeasa.905 km. iar în munţi. iar bazinul Prutului este foarte îngust şi alungit. în mod excepţional depăşesc 1000 m (circa 6%) (T. ca faze morfogenetice evolutive de nivel regional. I. unde a captat ape de la Siret. iar în Câmpii şi Dobrogea la 0.4 km/km2. pantă şi rocă. câmpii înalte 5-75 m.4-0. Văile reprezintă un element de bază al reliefului. Ea diferă însă pe unităţi morfo-structurale în funcţie de etajare. Retezat. Mersul cumpenelor de ape. 1960). în dealuri şi podişuri 75-250 m. În arealele de podişuri şi dealuri.0 km/km2 în mai multe areale estice şi sudice din Câmpia Română. 133 Universitatea SPIRU HARET . mai lat în Câmpia Moldovei.30 km/km2.

0. de către Marea Neagră prin Dunăre şi apoi de aceasta prin afluenţii şi colectorii săi principali. Morariu (1960)5. Obcinele Braşovului (Perşani. după forma în profil transversal: înguste. pe paralela Ungheni. În munte. în trepte sau sectorizate (cu pante mai mari în defilee sau pe roci dure). largi (cu luncă). sub denumirea de culmi. fiind înlocuiţi de maluri. glaciare. subcarpatice. dar în sens invers decât reţeaua de văi.1-0. Interfluviile şi versanţii. Jiu etc. iar în câmpie. sunt de mai multe feluri: după punctul de izvor: carpatice. subsecvente. cu 160 m mai jos ca Siretul. au profiluri longitudinale foarte diferite ca altitudine. sub aspect morfografic şi genetic. văile sunt largi. orientarea culmilor principale diferă după regiunile carpatice. de captare. iar Nistrul cu 50 m sub nivelul Prutului. mai mică în arealele cu fliş şi în Apuseni. Ambele categorii sunt bine reprezentate în Carpaţi. de aici. la început mai rapid şi neuniform. Anexa IV. important pentru morfologie: unele râuri. după mecanismul de impunere peste un şir muntos sau o bară dură: antecedente. după geneză: fluviatile. În Orientali. Furu-Ivăneţu şi cel din vestul Depresiunii Întorsurii). Buzău. Panta de curgere a fiecărui sector de râu depinde însă de etajul morfologic. Controlul asupra profilurilor longitudinale este exercitat regresiv. respectiv.065‰. Ca formă. De exemplu. defilee. de debit (lichid şi solid). consecvente. iar interfluviile îmbracă aspect de câmpuri. transversale. La Curbura propriu-zisă există o orientare generală radiară spre exterior. Tipurile de văi. panta variază între 1-10‰. La nivel de ţară au fost reprezentate generalizat în Harta hipsografică schematică. profilul oscilează între 12-300‰ cu o medie de 60‰.8‰. de către T. Siretul 0.Panta profilului longitudinal al văilor scade de la izvor la vărsare. culoare. După aspectul morfografic general.5‰. Someşul 3‰. de sinclinal. subterane). iar în câmpii. antitetice. desfăşurându-se ramificat. În Subcarpaţi şi podişuri. prin Predeal. I. dealuri şi podişuri. în Podişul Moldovei.P. iar apoi tot mai lent. Editura Academiei. obsecvente.a. ca la Olt. sau E-V (cel care trece prin vârfurile Siriu-CiucaşBaiu şi apoi.). interfluviile principale se dirijează NV-SE până la Trotuş. dar apar şi subsecvent-asimetrice. Interfluviile sunt de mai multe categorii. Se adaugă văile submerse de pe Platforma litorală. 134 Universitatea SPIRU HARET . de anticlinal. carstice (oarbe. supraimpuse (epigenetice). punctele principale de confluenţă. longitudinale. Mureşul 1‰. Baraolt. rocă. versanţii obişnuit lipsesc. Române. Prutul are albia şi sistemul de terase. de podiş. după structură: de falie. deşi gurile lor de vărsare sunt aproape identice altimetric (0-5 m). 5 Monografia geografică a R. Încă un aspect. chei. Bârlad ş. de exemplu. în Bucegi-Leaota-izvoarele Dâmbovicioarei-Piatra Craiului). echivalente şi regional apropiate. de câmpie. În Carpaţi. Argeşul 6‰ etc. are o pantă medie de 0. iar cele cu debite mari formează culoare (Siret. Oltul 2‰. profilurile longitudinale de vale pot fi: normale sau echilibrate (scad continuu şi uniform spre aval). cele mai multe sunt consecvente. Bodoc şi Nemira) inversează direcţia spre NE-SV. dar şi câteva interfluvii principale dirijate NE-SV (interfluviul vrâncean. văile prezintă caracteristici comune pe regiuni. subregiuni şi unităţi de relief. De exemplu. Dunărea.

prezintă vârfuri şi înşeuări. cu multe rupturi de pantă determinate de gelivaţia diferenţiată. toate interfluviile. Baza versanţilor care mărginesc văi cu lunci largi se termină cu glacisuri coluvio-proluviale pe care s-au fixat aşezări. Aceştia diferă în funcţie de tipurile majore de relief în care au fost tăiaţi. când au lungimi mari. mai abrupţi şi mai diverşi versanţi. Şi Dobrogea are un interfluviu principal N-S. În dealuri şi podişuri domină versanţii convecşi-concavi. pe gresiile masive paleogene. În Subcarpaţi. dar abrupţi. pe cristalin. interfluviile se orientează diferit pentru fiecare masiv de tip horst: E-V (Zarand). În profil longitudinal. Versanţii foarte abrupţi apar pe calcarele masive mezozoice. sudul Parângului şi vestul Retezatului şi radiară în rest. interfluviile se desfac fascicular dinspre munte către exterior. pornind din vârfurile principale. În etajul pădurii. SE-NV (Codru-Moma. iar în munte. Podişurile Transilvaniei şi Moldovei au interfluviile orientate diferit şi specific fiecărei subregiuni. În grupul central (Găina-Bihor-Gilău-Vlădeasa). Există şi versanţi abrupţi. În Dobrogea. şi de etajul morfoclimatic şi de tipurile de roci şi structuri. cu terasete şi multe ravene. mai rar sub formă de creste şi mixte. cu sau fără un profil liniar de legătură.În Meridionali există o orientare E-V în Făgăraş. În Munţii Metaliferi orientarea este E-V. versanţii sunt rectilini. Culmile din nordul Făgăraşului. iar în Trascău SV-NE. cu câteva excepţii (Dealurile Pogănişului şi parte din Podişul Silvaniei). În Dealurile de Vest. sunt convecşi (indică dominarea procesului de înălţare asupra eroziunii de versant). sau versanţi mai lini consecvenţi pe structură. dar mai ales trepte echivalente nivelurilor de eroziune. iar în profil transversal sunt uşor plate. uneori şi de roci. ondulate. cu râpe de alunecare şi alunecări masive. bombate. cu precădere în fliş şi în munţii cristalino-mezozoici). este curbat (concav spre est) şi un altul V-E peste Gilău-Muntele Mare. cu ramificări diferite. orientările dominante sunt perpendiculare pe munte. Totdeauna. iar cele secundare se ordonează specific tot pe subregiuni. interfluviul principal. având totodată multe grohotişuri şi umeri periglaciari. versanţii în loess sunt cel mai adesea verticali. Versanţii din etajul glaciar sunt adesea golaşi. dar mai ales spre sud şi nord. Majoritatea au pătură de alterări. ultimii fiind cei mai numeroşi. sau. orientarea interfluviilor principale este NNE-SVV. dar în special cele principale. Abrupţi sunt şi versanţii inselbergurilor şi relativ lini cei ai 135 Universitatea SPIRU HARET . În Apuseni. Cei cu argile şi marne prezintă alunecări şi profiluri foarte complexe. Domină cei în trepte (impuse de nivelurile de eroziune. În Munţii Banatului. dar au şi câte 1-2 interfluvii principale orientate N-S în Moldova şi E-V în Transilvania. interfluviile prezintă trepte impuse de petrografie. diferenţiată pe fâşii longitudinale şi nu prea groasă. iar în Subcarpaţii Moldovei se impun culmile orientate NV-SV (ca şi în Carpaţii Orientali). orientat N-S. mai ales pe frunţile de cueste. cu coborâri în arealele depresionare. pe rocile vulcanice şi pe conglomerate. aproape N-S în Almăj şi E-V în Locva. În Poiana Ruscăi apare o culme centrală E-V. în etajul cu văi glaciare. Pădurea Craiului şi Plopiş) şi SV-NE (Meseş). au formă de custuri. Versanţii sunt de două feluri: tectonici şi de vale. Interfluviile secundare sunt dominant radiare. În Carpaţi există cei mai lungi.

în special cea tributară principalelor artere. Câmpiile sunt dominate de maluri. de structura şi tectonica acestuia etc. cu precădere în Transilvania. unele rămase până azi. I. are loc o importantă coborâre şi transgresiune ce acoperă hidrografia anterioară (fig. Bistriţa superioară (A. condiţionată de apariţia şi extinderea paleogeografică a uscatului. (Emm. peste Culmea Almăjului venind dinspre Defileu către Bozovici (Răchita. Moldova. care ţineau de Marea Panonică. Încatenarea reţelei hidrografice actuale s-a realizat printr-o îndelungată evoluţie. Situaţia hidrografiei din sudul Transilvaniei la sfârşitul ponţianului 136 Universitatea SPIRU HARET . Pentru etapa pediplenei carpatice există numai presupuneri teoretice. piemontană (cu două faze) şi cuaternară (a teraselor). Aşa sunt urmele de văi ale Râului Şes. cu excepţia Dobrogei. văile ce treceau peste Munţii Trascăului (R. suprafeţele medii carpatice. Ragu. Bersu. Fig. atât cercul carpatic. Poniţa). de bordură (cu 3 faze).pedimentelor. Oltului ş. de Martone). marcate prin suprafeţe şi niveluri de eroziune. motiv pentru care unii autori au etapizat evoluţia hidrografiei conform acestor suprafeţe. Nordon. Donisă). Tot acum se conturează cumpăna marilor înălţimi carpatice. Covurlui). Evoluţia generală a reţelei hidrografice. s-a definitivat de la Carpaţi către periferie. rar prezentând abrupturi şi alunecări (Burnas. Grigore Posea (2002) marchează etapele: pediplena carpatică.a. 39). Jiului. cât şi arealele deluroase au evoluat în etape determinate de mişcări pe verticală (dominant înălţări) şi de eroziune. peste Transilvania şi vestul panonic. dându-i noi orientări. care apoi va suferi unele modificări şi care va dirija viitoarea hidrografie carpatică. Ca niveluri de bază s-au instalat: un bazin Moldo-Getic. Rudăria. De exemplu. Subcarpaţi şi Dobrogea (mai ales Dobrogea de Nord).a. Cum relieful actual al geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic. Unificarea hidrografiei sub comandă dunăreană şi pontică s-a realizat însă numai în cuaternar. defileele epigenetice ale Lăpuşului şi Cavnicului (peste Masivul Preluca). Urme sigure de văi au fost constatate din timpul suprafeţelor medii carpatice. Ficheux). În acest timp s-au conturat o serie dintre actualele bazinete şi culoare tectonice care au rupt vechea hidrografie a pediplenei. sau Topologului şi Argeşului (peste şirul masivelor Cozia-Ghiţu) ş. 39. Prigor – Grigore Posea). În panonian. Dar. iar cele înalte au şi versanţi scurţi. Majoritatea sunt convecşi-concavi. rezultă că şi reţeaua hidrografică a urmat aproximativ aceeaşi cale. Există multe aspecte specifice pe subregiuni (sau regiuni). dinspre Podişul Someşean peste Munţii Meseş (Poicu. unul Transilvan (cu legături peste Curbură) şi unele bazinete şi culoare vestice (între BahnaDefileu-Haţeg şi până la Şimleul Silvaniei).

Văile transversale din Carpaţii flişului izvorăsc din spatele cumpenei marilor înălţimi şi traversează în mod special aliniamentele culmilor flişului cretacic şi paleogen şi Subcarpaţii. având un curs invers. este importantă pentru arealele pericarpatice şi depresionare. Gârbacea. 40) şi Moldova (N. valea Buzăului (S. Nordon. altele s-au întregit prin captări (cu precădere în Meridionali. Evoluţia principalelor văi transcarpatice. Panonic şi Moldo-Pontic?). Transilvan. I. iar în holocen. extinde hidrografia şi peste câmpii. La acestea se adaugă văile Trotuş. sau a teraselor. în würm.a.). Argumentele pentru unul din aceste mecanisme sunt diferite şi uneori contradictorii. S-au făcut şi generalizări (Grigore Posea. În Transilvania şi peste toate părţile exondate de sub panonian s-au instalat noi artere. Fig. Atanasiu. Gabor. ca de exemplu: antecedenţă pentru văile din Carpaţii flişului (cu unele excepţii locale) şi captări pentru Carpaţii dominaţi de blocuri masive cristaline (de asemenea. Bâsca Mare şi Mică. Nordon. ca văi transversale. A. Etapa piemonturilor pliocen-cuaternare. unde multe râuri erau divagante. Gr. şi văi glaciare. Donisă ş. se produce captarea prin deversare la Porţile de Fier şi începe unificarea hidrografiei prin Dunăre. de vulcanism. Munţii Banatului şi Apuseni). Prahova şi Dâmboviţa cu Dâmbovicioara. Orghidan. Doftana. Delta şi limanurile. 1969). de noile structuri şi de asimetriile unor masive rezultate din mişcări inegale de tip basculă. Au fost studiate cu precădere: valea Bistriţei (S. Evoluţia reţelei hidrografice la Curbura Carpaţilor 137 Universitatea SPIRU HARET . N. Acestea au fost studiate de mai mulţi autori. Ielenicz) (fig. unde hidrografia a fost divergentă pe marile conuri piemontane. A. 40. Dunărea exista numai în Defileu. se formează. în special pe sectoare restrânse montane. cu unele epigenii şi antecedenţă ulterioară captării). Ele s-au format. Barbu). Etapa cuaternară. Înălţările (pe alocuri şi clima) impun terase.Etapa pliocenă postpanoniană (suprafaţa de bordură) impune o hidrografie nouă. 1967. dominant villafranchiană. influenţată de mişcările inegale de înălţare. M. fie prin captări. fie prin impunere epigenetică şi/sau antecedenţă. Posea şi V. inclusiv în celelalte podişuri şi noi reţele (în Depresiunea Braşov). întreaga hidrografie fiind comandată de climă şi de 3-4 niveluri de bază (Getic.

Primele trasee. 41. 39. 41. Fig. în Preluca.. sau explicaţia de bază. în care s-au încastrat anumite sectoare de văi. Evoluţia văii Oltului în defileul Turnu Roşu-Cozia 138 Universitatea SPIRU HARET . născute ulterior. reliefurile vechi respective fiind acoperite anterior de sedimentar mai nou. studiate atent de către Emm. au folosit discontinuităţile tectono-structurale dintre masive şi rocile mai moi depuse în depresiunile posttectonice.Deşi s-au emis şi păreri că unele s-ar fi format prin captări. este aceea că primele văi s-au instalat pe şirul masivelor cristalino-mezozoice.a. Oltul şi Jiul. Antecedenţa iniţială. mai ales la Olt. Ideea. Văile transversale carpatice din vest (Olt-Maramureş) s-au format dominant prin captări. unde nivelul său se ridica până către 1000 m altitudine actuală (fig. ca în jurul Apusenilor. ca şi captările. iar apoi s-au alungit şi s-au impus şi peste şirurile culmilor de fliş. masive sau măguri dure. acestea sunt epigenetice. Peste unele praguri. dovezile pentru antecedenţă primează. 42). sunt formate prin captări. Ghiţu-Frunţi etc. de Martonne ş. cu excepţia Tisei. este exclusă de existenţa lacului panonian în Transilvania. După captări s-a produs şi o antecedenţă puternică.

Crişul Repede. Ampoi. valea este epigenetică şi antecedentă (fig. care iniţial izvora din Depresiunea Petroşani (Parâng). N. Popescu etc. dinspre Cerna şi Bahna către Panonica. Terasele mai vechi şi mai înalte (150-160 m şi 200-210 m) indică un curs invers. Aceeaşi direcţie este indicată şi de nivelul umerilor de 300-320 m (nivelul Ciucar). 44). Emm. Coteţ. prin impunere epigenetică şi antecedenţă.Fig. G. Dunărea s-a instalat iniţial numai în defileu. Ficheux. Înşeuarea Osteana (între Plopiş şi Meseş) oferă cheia reconstituirilor. de către un râu avansat regresiv din bazinul Oradea-Vad. Toate au fost captate. care se legau într-o strâmtoare dinspre Bahna–Subcarpaţi către Baziaş. 45). Înainte de panonian. dar. de panonian. O a doua problemă o constituie pătrunderea Mureşului. după panonian. care susţin antecedenţa. Vâlsan. Cvijič. luat adesea drept terasa a opta. Întoarcerea cursului s-a făcut printr-o captare de tip deversare peste cumpăna şisturilor cristaline de la Porţile de Fier (unde s-a construit barajul). 42.a.a. prima fiind peste cumpăna ce mergea pe stânga râului Sebeş spre Apuseni (Grigore Posea. 43). Arieş. Drăganul. de Martonne. P. formându-se apoi. iar mai apoi. Mureşul a curs peste înşeuarea Holdea (321 m) către Bega actuală.) şi către Olt (Secaş. Au fost captate pe rând râuri care curgeau spre Someş (Sebeş. dintre care mai spectaculoase au fost cele care au condus la formarea bazinului Crişul Repede. Pe aici se scurgeau. actualul defileu numit Ciucea (fig. Posea şi I. Izvoru Crişului şi Poicu. captat apoi de Timiş. M. Secuieul (Henţul). s-a orientat pe actualul curs. Ilie. 1967).). se pare. dar mai ales captarea (I. R. Evoluţia Jiului în Carpaţi Defileul Dunărean a făcut obiectul multor cercetări. Cvijič şi colectivul condus de Grigore Posea. pe un sistem de linii rupturale situate perpendicular pe axa Carpaţi-Balcani şi pe câteva foste bazinete tectonice miocene. iniţial: Iadul. O captare recentă este exclusă de înălţimea vârfului Tisa (459 m). Mureşul din Vulcanici ş. existent în arealul Deliblat din fosta Iugoslavie. printr-o suită de captări. 46). în Hidegul. Grigore. în Depresiunea Transilvaniei. respectiv cea de 90-115 m. studii şi păreri. Defileul Mureşului inferior (Zam-Lipova) a folosit un culoar tectonic acoperit de miocen. Gr. impunându-se epigenetic. Târnava Mare ş. Valea Nerei şi-a avut unul dintre izvoare. care urma să se continue către Zam (mai sus cu 150 m faţă de Holdea) şi peste care Mureşul nu poate fi decât epigenetic (fig. În cadrul Crişurilor s-au produs epigeneze şi captări. În defileul din Podişul Cărbunari. Cartări concrete la teren au fost efectuate însă de I. faptul este întărit şi de un con piemontan corelat. Din studiul şi cartarea teraselor şi a suprafeţelor de eroziune rezultă că sensul actual de curgere prin defileu s-a format numai o dată cu terasa a cincea. 139 Universitatea SPIRU HARET . prima ce trece peste Porţile de Fier şi ajunge până la Olt (cu altitudinea relativă de 90-70 m). pe rând. Călata.) (fig.

44. 43. Evoluţia văii Nera Fig.Fig. Dispunerea conurilor piemontane în Podişul Lipovei înainte de formarea Mureşului pe actualul curs 140 Universitatea SPIRU HARET .

45. Situaţia probabilă a hidrografiei din sudul Transilvaniei la începutul romanianului Fig.Fig. 46. Evoluţia hidrografiei în bazinul Crişului Repede (Aurora Posea) 141 Universitatea SPIRU HARET .

trecând peste Culmea Henţu-Meseş-Preluca. este foarte vechi şi ar fi putut curge iniţial către vest. şi urmele de captări prin care Mureşul a pătruns în Depresiunea Transilvaniei. care curgea spre Depresiunea Copalnic. reţea care curgea dinspre Maramureş peste unele înşeuări situate între masivele vulcanice. Deci. după M. ce era acoperită cu sedimentar. primul colector al Transilvaniei. în special Ampoiul. Paucă (1977). Multe captări s-au produs şi în interiorul Depresiunii Lăpuş (fig. iar Vişeul s-a format ulterior. Poicu. după care s-au îndreptat spre Depresiunea Baia Mare. dar. Iniţial. El colecta. Poicu. peste Podişul Silvaniei (captat ulterior) sau epigeneză şi antecedenţă pe actualul curs care străbate măgura cristalină Prisaca (Ţicău sau Dealul Mare). Râul cel mai important care s-a format primul a fost Someşul. Arieşul. Reţeaua hidrografică este postpanoniană şi a avut o evoluţie spectaculoasă. cu excepţia Someşului. În plus. Râurile respective veneau din Podişul Someşean. ele împrăştiau conuri piemontane la vest de Preluca. ca evoluţie. dintre râurile existente şi azi. dar erodat puternic după înălţarea sa cu circa 1000 m. captată ulterior prin formarea Săsarului. Mureşul superior (amonte de Deda). Un rest de vale foarte veche. Poniţa. Evoluţia hidrografiei în regiunile de podiş şi câmpie Podişul Transilvaniei. Izvorul Crişului. cu afluenţi din toate cele trei ramuri carpatice. înainte de bararea totală a Depresiunii Maramureş şi înălţarea lanţului vulcanic. la izvoarele văii Mingetului. Singurul argument plauzibil pentru captare îl constituie seria văilor transversale peste Culmea Henţ şi Meseş (Mărgău. unde Valea Iara s-a impus iniţial epigenetic. Someşul a fost. ulterior au devenit şi antecedente. situată sub vârful Hudin din Ţibleş. unde au rămas unele înşeuări şi crâmpeie de văi vechi. Ragul). ar presupune şi o primă reţea. Poniţa şi Ragul). Cavnicul a avut ca afluent şi valea Firiza. Şirul captărilor a început din amonte de Cheile Buru. plasate în dreptul afluenţilor de dreapta ai Vişeului. Călata. Valea Lăpuşului şi Valea Cavnicului sunt epigenetice peste Masivul Preluca. În faza piemonturilor. printr-o suită de captări. Toate s-au impus epigenetic. epigenetice şi antecedente. râurile se orientau spre actualul podiş al Silvaniei. la contactul depresiune-Munţii Maramureşului. Crişul Repede. 47). după câteva înşeuări existente pe interfluviul dintre Vişeu şi Iza. Hidrografia Maramureşului se poate reconstitui. captat spre Baia Mare când Măgura Prisaca era acoperită încă de sedimente. la capătul căreia s-ar fi aflat şi Someşul. şi văi dinspre Făgăraş. aici s-a impus epigenetic şi apoi antecedent. şi a continuat către Câmpeni. poate şi mai din est. pragul cristalin zis al Şimleului nefiind încă ridicat. se pare. şi treceau peste Meseşul (inclusiv Prisaca) acoperit atunci de sedimente oligocene şi mai noi. Colectorul iniţial ar fi fost Iza. Dovadă sunt resturile de văi. care mai traversează şi azi această culme (Mărgăuţa. Defileul Someşului de la Jibou ridică problema unei direcţii iniţiale către vest. iar apoi şi antecedent. poate.Valea Arieşului s-a format tot printr-o suită de captări ale unor văi care curgeau perpendicular pe Munţii Trascău. Călata. mai veche. ponţianul a fost foarte gros şi la nord de Mureş. 142 Universitatea SPIRU HARET .

Universitatea SPIRU HARET Fig. 47. Evoluţia hidrografiei în bazinul Lăpuşului (Grigore Posea) 143 .

probabil. Brătescu explica acest fapt printr-o altitudine iniţială a Dobrogei mai ridicată în est. tot de la nord către sud. şi una secundară. depuse de văile carpatice (Suceava. la origine sarmaţiene. Vorona. Avansarea sa a fost favorizată de largul culoar uşor subsident din sudul Apusenilor. Câmpia de Vest a României are drept caracteristici: lipsa văilor tipice în câmpiile joase. existenţa unor înşeuări largi peste Culmea Siretului (Dersca.) şi. printr-o captare peste sectorul Brezoi-Turnu Roşu. Un prim punct de pornire este izvorul fostului râu Carasu. deci cu pantă est-vest. atrăgând şi Târnava Mare şi un râu Săliştea-Cibin. se dirijau către Prut. Totuşi. prin antecedenţă. Pe de altă parte.A urmat formarea Oltului. Ruginoasa). Ultimul a pătruns în Transilvania Mureşul. râurile din Dobrogea de Nord. ce a defavorizat Someşul. printr-o captare peste o cumpănă de ape din stânga Sebeşului. sau ca resturi de văi subsecvente care se scurgeau dinspre Câmpia Moldovei către Siret şi care au fost captate frontal dinspre Prut. ca urmare. paralel. mai ales Teliţa şi Taiţa. Înşeuările amintite au fost explicate ca fiind de natură structural-petrografică. dominant subsecventă sau consecventsubsecventă. ca materiale mai fine. iniţial. în villafranchian. impunând şi un nou curs. multitudinea divagărilor în stare naturală (din cauza subsidenţelor şi a suspendării în spatele defileului) şi. o dată cu retragerea mării. Moldova. Secaşul de Sebeş. Podişul Dobrogei are o reţea hidrografică postsarmatică. care s-au lungit treptat către sud. forma arcuită a Bârladului. ca şi unele captări. Podişul Moldovei. şi apoi râurile din Colinele Tutovei. Aceste formaţiuni au fost apoi preluate. ale râurilor din Colinele Tutovei. se remarcă şi văile submerse. Mureşul superior şi Târnava Mare. începând cu sfârşitul sarmaţianului şi până în villafranchian. fenomenului rezistându-i numai Carasu. şi transportate către sud. înainte de toate Siretul şi Prutul. Reţeaua s-a instalat de la nord către sud. şi un altul. Podişul Getic şi-a imprimat. Rezultă că inversarea majorităţii cursurilor din est-vest în vest-est s-a făcut probabil la începutul sau mijlocul cuaternarului. iniţial. El şi-a format cursul la contactul Meridionalilor cu Podişul Transilvaniei. care izvora din amonte de Jina (izvorul Sebeşului). par a fi curs iniţial către est. şi formarea văilor subsecvente. larga intervenţie antropică prin diguri şi 144 Universitatea SPIRU HARET . Prundişurile sunt de tip deltaic. C. Olt etc. Arieşul. Suha. Lozna. dinspre Siretul inferior. Forma de semicerc a Bârladului poate fi explicată ca o vale cu dublă subsecvenţă inversă (cursul inferior şi cel superior). Punctele de pornire în reconstituirea evoluţiei hidrografiei sunt următoarele: dominarea structurii monocline cu impunerea de văi consecvente. Ozana. Acesta a captat apoi Ampoiul. situat mai la nord (peste Secaş). dar mai greu de reconstituit. conform cu poziţia vestică a Munţilor Măcinului. foarte aproape de Marea Neagră şi plasat mult la est de linia marilor înălţimi. O dată cu ridicarea Podişului s-au declanşat. alungite pe platforma continentală. dar şi de ridicarea pragului Meseş-Şimleu-Preluca. iar în partea superioară prin captări ale unor văi care. Cracău. formată prin captări succesive. o reţea consecventă (Jiu. o dată cu ridicarea la nivel de podiş. Bistriţa). ba chiar exista şi un Siret peste Deltă. existenţa unor pietrişuri pe diferite dealuri sau şi înşeuări. iar apoi şi subsecvente. Panta s-ar fi inversat în timp datorită mişcărilor de coborâre dinspre Marea Neagră. formate în timpul regresiunii würmiene. A urmat fixarea unor râuri consecvente.

şi-a lăsat urmele evoluţiei în dispunerea teraselor piemontane. dirijate periodic spre una sau două din cele trei areale subsidente (Timişoara. fosilizate sau menţinute la zi. Timişul a avut largi oscilări peste toată Câmpia Timişului. fie chiar ale Mureşului. dar cu direcţie finală spre vest. cel mai mare afluent al Tisei.canale. Evoluţia hidrografiei şi a conurilor de dejecţie în Câmpia joasă a Someşului (Gr. Fig. însă. V. 48). Mureşul prezenta difluenţe sau chiar trifluenţe. Aceste direcţii sunt indicate de poziţia câmpiilor: Vinga. Urmele evoluţiei reţelei hidrografice sunt indicate de conurile de dejecţie imprimate cu albii. Arad şi Aranca. Cea mai spectaculoasă evoluţie a existat în Câmpia Someşului. Nădlac. Someşul şi Tisa au curs unite (la nivelul teraselor 3 şi 2) peste valea Ierului către confluenţele Crişurilor (subsidenţa de la Sárrét). Crişurile au divagat şi ele continuu. NV). ambele s-au îndreptat către subsidenţa de la Bodrog (Ungaria). Crasna a oscilat apoi către mlaştina Eccedea şi Someş. De fiecare dată. Jimbolia. Bega îşi însuşea periodic fie vechi cursuri ale Timişului. Posea) 145 Universitatea SPIRU HARET . sau către Ier (fig. peste Bega şi Bârzava. Mureşul. ca în Câmpiile Mureşului sau în piemontul terminal Carei-Nyr. 48. Szeged şi Sárrét). În timpul terasei 1. către direcţiile amintite (SSV.

formându-se Dunărea până la Olt. Captarea Dunării în amonte de Feteşti la nivelul terasei I-II Începând de la Argeş spre est au existat şi multe alte schimbări sau remanieri de cursuri. şi ajunge până la Mostiştea. dar şi de la vest la est şi nord-est. Dunărea. Cricovul Dulce a curs pe Cricovul Sec spre Prahova. pe diferite văi. pentru un timp. Argeşul pare să fi curs la nivelul terasei 4. peste Burnas şi Bărăganul sudic (pietrişurile de Frăteşti). La nivelul terasei 4. apoi a deviat continuu spre stânga în Câmpia Piteştiului. dinspre nord către sud. 49. 49). unde se retrăsese noul lac. Astfel. la contactul pliocenului cu cretacicul prebalcanic. În timpul teraselor 3 şi 2. în fâşia nordică.Câmpia Română are o hidrografie închegată de-a lungul cuaternarului mediu şi superior. Ialomiţa a oscilat pe Snagov-Ţuianca. şi o alta coborâtă din Podişul Prebalcanic. O dată cu terasa 1 se realizează o captare prin deversare. cu lunca ce a devenit apoi terasa cinci. peste un bazin hidrografic al Dobrogei de Sud colectat către Carasu. între Găeşti şi Colentina. Dâmboviţa a avut devieri. sub formă de braţe şi bălţi. respectiv la vest de Câmpia Hagieni. Oltul şi Argeşul. 146 Universitatea SPIRU HARET . Pătrundeau câte puţin în câmpia de azi şi Jiul. piemontancarpatică-villafranchiană. unde se afla marginea lacului „marnelor şi argilelor”. în St. Fig. Prestien. pe Teleorman şi poate pe Câlniştea. Dunărea s-a deplasat mai spre sud. A existat şi o hidrografie prealabilă. la est de Călăraşi. o dată cu formarea Dunării ca prim şi general colector. curgea pe mediana Bărăganului sudic şi central către Câmpia Brăilei. În timpul terasei cinci se produce captarea peste Porţile de Fier. Dunărea intrând pe făgaşul actual (fig.

Bălteni, Vlăsia, Cociovalişte; Prahova, în micul defileu de la Tinosu, este antecedentă; Buzăul s-a scurs iniţial pe Sărata, apoi spre limanul Fundata, limanul Strachina, pe Călmăţui, şi în final şi-a însuşit o vale a Râmnicului Sărat care se mutase mereu mai către est, peste actualele limanuri de pe stânga Buzăului. Limanurile fluviatile din Câmpia Română de Est (Câmpia Limanurilor) s-au format prin bararea gurilor văilor mici afluente, în timpul transgresiunii neolitice (Optimum climatic), dar adâncirea prealabilă a acestor văi a avut loc o dată cu regresiunile würmiene. Terasele fluviatile În România, terasele sunt printre cele mai studiate forme de relief, apărând chiar sinteze regionale sau la nivel de ţară, datorită folosirii lor pentru refacerea evoluţiei văilor şi a unor unităţi regionale, dar şi datorită importanţei practice, omul având un impact aproape permanent cu aceste forme. Cauzele formării teraselor sunt în legătură, în primul rând, cu mişcările generale şi/sau regionale de înălţare (neotectonice), cu oscilaţiile climatului cuaternar, care au impus o adâncire sacadată a râurilor, şi cu nivelurile de bază sau oscilaţiile eustatice, care determinau periodic formarea altor profiluri de echilibru ale râurilor. Aceste condiţii au avut efecte regionale similare, care au condus la apariţia unor sisteme relativ identice de terase, dar şi variabile, în funcţie de debitul lichid şi solid al râului, de rocile în care acestea se adânceau, de poziţia unor locuri în raport cu axele principale de înălţare etc. Terasele din munţi, dealuri şi podişuri sunt în primul rând tectonice, cele din spatele unor defilee înguste pot fi dominant climatice (şi sunt mai puţine ca număr), iar în Câmpia Română sunt şi eustatice. În munţii cu ridicări foarte active, terasele sunt reduse sau lipsesc pentru că profilurile de echilibru nu au avut timpul necesar de formare, ca, de exemplu, în majoritatea Carpaţilor de Curbură, sau în lungul râurilor montane ale Lăpuşului, unde terasele se pierd în luncă spre amonte, în ordine de la cele mai noi la cele mai vechi (fig. 50). Numărul teraselor este deci variabil. Pe râurile mari din podişuri şi dealuri se găsesc 5-8 terase, cu multiplicarea, respectiv dedublarea, unora la anumite confluenţe, la unele coturi importante sau la rupturi de pantă în profilul longitudinal. Cel mai des întâlnite sunt următoarele terase: 5-7 m (8-12 m)6, 15-25 m, 30-35 m (45-50 m), 55-60 m (70-80 m), 90-110 m. Terasele şi mai înalte sunt mai rare: 130-150 m, 200-220 m şi 270280 m. Ultimele două terase corespund cel mai adesea cu ultimul nivel de umeri din Carpaţi şi cu partea a doua a formării piemonturilor villafranchiene (terase piemontane). În sens regional, numărul teraselor este aproximativ următorul: 5-8 terase pe marile văi carpatice, 7-8 terase pe râurile principale din Podişul Moldovei şi Transilvaniei, cu reducerea treptată la 3 terase în Câmpia Română şi de Vest (fig. 51); în depresiunile Făgăraş, Sibiu-Sălişte, Copalnic ş.a. apar numai trei terase, dominant climatice, ca şi în părţile submontane ale Depresiunii Braşov (dar nici una pe centrul său); trei terase, maximum patru se găsesc în câmpiile înalte din Vest şi Câmpia Română de Est şi 5-3 terase în Câmpia Getică (fig. 52); 5-6 terase în Subcarpaţi şi cel mult 1-2 terase în Dobrogea, unde nu apar nici terase marine; în câmpiile subsidente nu s-au format terase.
6

Nu apare totdeauna. 147

Universitatea SPIRU HARET

148

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 50. Terasele din Depresiunea Lăpuşului

Fig. 51. Pierderea teraselor din Dealurile de Vest în glacisurile şi sub aluviunile Câmpiei de Vest (Gr. Posea)

Terasele reper sunt cele care apar larg dezvoltate şi aproximativ la aceeaşi altitudine relativă peste aproape toate regiunile. Acestea sunt: terasa 3 = 30-35 m şi terasa 5 (6) = 95-110 m. Ele sunt importante pentru efectuarea de racordări regionale ale teraselor. În funcţie de aceste două terase reper, se separă trei complexe: complexul inferior cuprinde terasele de 3-7 m, 8-12 m şi 15-25 m sau similarele lor, sunt terase aluviale şi au adesea patul aluviunilor sub nivelul luncii; complexul mediu include terasele de 30-35 m până la 95-110 m inclusiv şi sunt aluvionate (strat aluvionar bine delimitat deasupra luncii); complexul superior (peste 110 m), de obicei lipsite de aluviuni şi foarte fragmentate, apărând mai mult ca niveluri de umeri. Structura teraselor este formată dintr-o pătură aluvionară, evidentă la complexul mediu, o pătură aluvionară mai groasă decât fruntea terasei la complexul inferior (dar nu exclusiv) şi lipsa acesteia sau dispersarea ei la complexul superior. Uneori, în special la Dunăre, structura este binară: pietriş grosier, chiar bolovăniş la bază (depus spre sfârşitul unui glaciar) şi apoi nisipuri şi prafuri argiloase (în interglaciar). Peste stratul aluvionar s-au putut suprapune ulterior, loessuri sau loessoide, cu soluri fosile (fig. 53).

149

Universitatea SPIRU HARET

150

Universitatea SPIRU HARET

Fig. 52. Harta geomorfologică a sectorului dunărean Burnas-Bărăgan: racordarea teraselor dunărene din Burnas peste Câmpia Mostiştei şi Bărăganul Sudic; 1) luncă; 2) terasa I; 3) terasa II; 4) terasa III; 5) terasa IV; 6) conuri deltaice ale Dunării (contopite în câmpia fluvio-lacustră din Bărăganul Sudic) şi conul Argeşului la Olteniţa; 7) racordul terasei IV a Dunării între Burnas şi Câmpia Mostiştei; 8) altitudinea frunţii de tarasă; 9) areal de crovuri; 10) văiugă de crovuri (Gr. Posea)

Fig. 53. Schema formării teraselor Dunării între Argeş şi Călăraşi (săgeţile indică ridicările patului prin aluvionare şi coborârile de nivel)

Vârsta teraselor a fost determinată pe diferite căi, între care: fosile specifice găsite în aluviunile unor terase, ca Mamuthus primigenius de vârstă würmiană (I. Bojoi, 2000) în complexul aluvial din amonte de Piatra Neamţ, în care au fost tăiate terasele de 16-20 m, 8-12 m şi 5-7 m; corelări cu pietrişurile piemontane villafranchiene în care este retezată terasa 5 (110-70 m), aceasta fiind deci mai nouă; corelări cu sedimente lacustre (lunca terasei 5 se corelează cu sedimentele lacului „marnelor şi argilelor” din Câmpia Română etc.). Se poate, astfel, realiza următoarea schemă: terasele mai înalte decât terasa de 110 m sunt din glaciarul günz şi ultima parte a villafranchianului (apar două terase piemontane în Piemontul Getic, la 150 m şi 180-240 m); terasa de 110-70 m este din pleistocenul mediu (günz-mindel sau mindel); următoarea sau următoarele (55-60 m; 45-50 m) au vârstă mindel sau şi mindel-riss; terasa de 30-35-40 m s-a format în riss-würm, probabil cu tăierea frunţii în würm I; terasele inferioare (sub 25 m) au fost plasate între würm I şi holocenul inferior.

151

Universitatea SPIRU HARET

construcţii hidrotehnice. În podişuri. Râurile mici din munte şi dealuri. nivelul luncilor se prelungeşte în suprafaţa acestora. ca. Luncă şi terase pe Valea Bălăneasa.. atingând. Mâncu) Caractere generale. La râurile mari din câmpii. cu lăţimi şi complexitate crescute şi cu pantă longitudinală tot mai mică. luncile ating 1-2 km sau chiar 3-4 km la râurile mari. adesea. Braşov (fâşia Covasna-Feldioara). păşuni.Luncile Luncile reprezintă relieful neted cel mai tânăr din lungul râurilor. de exemplu la Siret. relief şi rocile în care se încastrează. specifică profilurilor de echilibru. 22 km lăţime. nu au luncă.5‰ în colinele joase şi câmpii. mărimea bazinului hidrografic. motiv pentru care adesea au fost îndiguite (fig. acestea formând adevărate unităţi regionale. 54). Panta longitudinală medie este de circa 5‰ în munte. de exemplu. Sub aspect utilitar. cea mai largă luncă este a Dunării. Siret. confluenţe. dar în depresiuni se poate lărgi foarte mult.5-1. ele sunt folosite pentru culturi. aşezări. lunca are 4-6 km şi ocupă până la 60-90% din relieful de vale. lăţimea luncii atinge până la câteva sute de metri. În câmpiile subsidente. Petroşani etc. aprovizionare cu apă. Prut. 3-5‰ în dealuri şi podişuri şi circa 0. 54. Bârlad. deci pot fi inundabile cel puţin în parte. aval de Brăieşti (umeri de terasă transformaţi în faţete triunghiulare şi hogback) (foto M. În câmpii. drumuri. Fig. între 8-10 km. Lăţimea luncii depinde de debitul râului. în Ciuc. Luncile se dezvoltă din munte până în câmpie. iar în bălţile dunărene se ating 20 km. În munte. 152 Universitatea SPIRU HARET . irigări ş. Gheorgheni. având funcţia de preluare a apelor de viitură.a.

Lunca Moldovei ş.a. Siret. fasc.5-3 m. când albia minoră se lăţeşte mult. uneori impunând adevărate şesuri aluviale (Gheorgheni. unde grosimea aluviunilor creşte până la 60-80 m. Ca depozit. România. ca la Olt (Sâiul). (1943). Editura Ştiinţifică. din cauza unor conuri submerse. Jiu. Specificul regional şi local. • Donisă I. Editura Universităţii „Al.5-2 m). Ca microforme. cu luncă dominant interioară. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. I. Problema defileului Jiului. sectorul Isaccea. În munte pot exista crâmpeie de lunci şi mai vechi. Braşov. Grosimea depozitului este de 1-2 m până la 5-10 m. formate din nisipuri grosiere şi care la suprafaţă sunt uscate. Târgu Jiu. (1980). luncile din câmpiile subsidente fac adesea corp comun de la un râu la altul. adesea. popine. • Burileanu D. Urmează o fâşie mai joasă. glacisuri de contact cu versantul. 153 Universitatea SPIRU HARET . mai mare după confluenţe. de 0. belciuge. situate lângă albia minoră.Revista Geografică Română”.. luncile sunt formate din aluviuni cu structură lenticulară. Ciuc. Se deosebesc cinci tipuri: luncile în petice. care se lărgesc foarte mult. fie printr-o trecere lină. ca nivel orizontal şi ca pat aluvial. Bârladului. Aici se remarcă îndeosebi grinduri înalte. luncile sub formă de culoare sunt specifice pentru Podişul Transilvaniei (Someş. luncile s-au format. ostroave alipite luncii ş. terase de luncă (0. Târnave). începând cu râurile principale colectoare şi avansând apoi pe afluenţi.Microrelieful sau complexitatea morfologică a luncii se compune din forme individuale şi fâşii longitudinale.a. Ca vârstă. Geografie fizică. Mureş. pe văile înguste din munte. uneori chiar cu aşezări (Olt. cu multe bălţi laterale. • Bojoi I. şi colab. şi colab. cu meandre adesea compuse. care sunt folosite adesea drept vaduri de trecere. Ialomiţa. în holocen. Culoarul Siretului. Iaşi. Contactul cu albia minoră se face fie prin maluri. Prut (Jijia curge 70 km în lunca Prutului). Dâmboviţa în Câmpia Târgoviştei ş. (1973). Cuza”. Călmăţuiul ş. Argeş. racordabile cu terase din aval. lunca Dunării prezintă trei sectoare: lunca asimetrică dintre Turnu Severin şi Călăraşi. se transformă într-un uluc larg. Bibliografie selectivă • Băcăuanu V.)..a. în lunci se întâlnesc: albii şi meandre părăsite. în volumul Realizări în Geografia României. bălţile. compuse din elemente grosiere în bază (resturile aluviunilor de albie din timpul baleerii râului) şi nisipuri şi argile aluviale la partea superioară (depuse la inundaţii). cu mlaştini sau bălţi sau chiar cu râuri paralele. Acestea din urmă se întâlnesc numai la luncile largi. cu excepţia Dunării în aval de Giurgiu până în Deltă. Podişul Moldovei. (2000). Etapele de evoluţie ale reţelei hidrografice din Carpaţii Orientali. compusă din materiale mai fine care. luncile din depresiunile intracarpatice şi subcarpatice. obişnuit cultivate. Culoarul Mureşului din sudul Apusenilor. conuri de dejecţie ale afluenţilor. luncile râurilor mici din câmpiile înalte se încadrează unor văi calibrate. I-II.). dar şi culoarele din câmpiile înalte cum este Argeş-Sabar.a. .

. . în . Buzăul. Editura Fundaţiei România de Mâine. Terasele din Carpaţi. 1. 154 Universitatea SPIRU HARET .Revue Roumaine de Géologie. Cluj. (1959).Memoriile secţiilor ştiinţifice ale Academiei”. 2.Revista de Geografie”. Editura Fundaţiei România de Mâine. 1. „Terra”. • Posea Aurora (1969).C. Sibiu. 3-4.Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. Gârbacea V. 28. . t.. • Posea Grigore (1984). seria Ştiinţele naturii. nr. Geomorfologia României. • Posea Grigore (1967). Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. • Morariu T.Géographie – Géographie”.Terra”. geologiegeografie. nr. fasc. Popescu N... Geografia fizică a României. Valea Oltului între Turnu Roşu şi Cozia. . Terasele fluviatile din România. Terasele Crişului Repede. XII. Seria A.. (1969). geologie-geografie. Oradea. • Sârcu I. • Posea Grigore (1983). • Posea Grigore (1969).R. Oradea. Posea Grigore (1973). • Posea Grigore (1997).R. „Natura”. Editura Ştiinţifică. 3. (1972). VI.. I. Văile transversale din România.. Géophisique. . Editura Academiei R.Memoriile secţiilor ştiinţifice ale Academiei”. . • Popescu N. Confluenţele şi formarea luncilor Siretului şi Prutului. Meteorologie”. • Orghidan N.P.Analele Universităţii Bucureşti”. Terasele din Câmpia Târgovişte-Ploieşti şi raporturile lor cu Subcarpaţii. Antecedenţă şi captare la văile transversale carpatice. 6. • Grigore M. în volumul Lucrările Ştiinţifice ale Institutului Pedagogic. Câmpia de Vest a României. „Studia Universitatis”. Editura Academiei R. XVI.. „Natura”. Gârbacea V. vale antecedentă. Evoluţia reţelei hidrografice din partea de nord-est a Podişului Transilvaniei.S.• Gârbacea V. t. în volumul Comunicări. Academia R. vol. 1. • Posea Grigore (2002). Grigore M. • Velcea Valeria (2001). (1961). X. • Posea Gr. • Tufescu V. Le système génétique-évolutif de la Plaine Roumanie.. • Ielenicz M.R. (1946). (1960). • Grecu Florina (1983).. 37. Valea Siretului şi problema şeii Ruginoasa. în volumul Probleme de Geografie.. Gospodărirea apelor. chei şi văi de tip canion în România. Observaţii geomorfologice asupra Defileului Dunării. nr. . (1955). Probleme ale formării şi evoluţiei reţelei hidrografice din Depresiunea Transilvaniei. t. Ielenicz M. 5. în volumul Realizări în Geografia României... în revista „Hidrotehnică. seria IV. (1988). Dinamica albiei şi văii Buzăului în zona muntoasă.. Editura Academiei. 1-3. II.S. • Posea Grigore (1964). • Posea Grigore (1989)..G. în volumul Lucrările Ştiinţifice ale Institutului Pedagogic. (1963). nr. Defileuri. (1989). Defileul Dunării. • Posea Gr. nr. nr. Câmpia Bărăganului. III. I (LXXII). 1. seria IV. 2. Terasele râurilor din Transilvania. VI. • Popescu N.

la formarea uneia din văile: Defileul Dunării. loessoide şi nisipuri eoliene. terasele. a impus instalarea de gheţari în Carpaţii înalţi şi un periglaciar activ în rest. glaciar. tipuri de văi). cu precipitaţii reduse (20-30% din cele actuale). în günz şi mindel. Buzăul superior. structură. umed). Analizaţi. prin captare. depunerile de loessuri. dimensiuni etc. un bazin hidrografic mic. Podişul Moldovei. 3. Schiţaţi. sub aspect morfologic. a. Ce regulă apare în geneza văilor carpatice ? Argumentaţi (antecedenţă şi captare). mod de folosinţă). un bazin hidrografic important din România. luând ca bază o hartă hidrografică a României. Reprezentative. panta longitudinală. 2. a avut variaţii: un început temperat rece şi 155 Universitatea SPIRU HARET . Vişeu şi Iza. Condiţiile specifice au fost.) Preglaciarul ţine din villafranchian până la prima glaciaţiune care s-a instalat în Carpaţi (riss şi würm. 6. Mureşul. pantă. Caracterizaţi. 9. Prima parte a preglaciarului era mai caldă. Analizaţi şi descrieţi un sector de luncă (aşezare.2. probleme 1. terase reper. sunt: altitudinile şi treptele majore de relief actuale. După relieful moştenit se deosebesc trei subdiviziuni inegale ca timp: a. mişcările neotectonice şi oscilaţiile eustatice. sectoarele de văi care au contribuit. vârstă) ? 10.3.) Glaciarul propriu-zis devine foarte rece (îndeosebi würmul). luncile. formele glaciare şi periglaciare. climatul a fost relativ similar celui actual. a) Clima a variat puternic între submediteranean. 11. În interglaciarul riss-würm. CONDIŢIILE GENERALE ALE MODELĂRII RELIEFULUI ÎN CUATERNAR (MOŞTENIREA CUATERNARĂ) Morfogeneza cuaternară a determinat o mare parte din elementele de relief ale peisajului geomorfologic actual al României.).Autoevaluare – întrebări. a. secetos. în principal. 7. Caracterizaţi pe scurt reţeaua de văi a României (lungimea reţelei. Analizaţi interfluviile şi versanţii dintr-un bazin hidrografic. Câmpia de Vest. Câmpia Română. 4. număr şi altitudine. dar aridă (villafranchian). microrelief. 5. păturile de dezagregare şi alterare. cald. Descrieţi etapele de evoluţie ale reţelei de văi din România.a. adâncimea şi densitatea. sub aceleaşi aspecte.) Postglaciarul (holocenul). vârstă. inclusiv uneori pe platforma continentală. Caracterele generale ale luncilor (lăţime. sau numai würm). structură.1. forma versanţilor ş. Schiţaţi evoluţia hidrografiei în una din regiunile: Podişul Transilvaniei. dispunerea în teritoriu. clima a fost uşor periglaciară şi temperat-rece. în acest sens. diferenţieri regionale. 8. Care sunt caracterele de bază ale teraselor (geneză. mai cald. Redactaţi o schemă cu tipurile de reliefuri fluviatile. periglaciar şi temperat de diferite nuanţe (rece. trei: alternările climatice. Crişul Repede.

5 mm/an. lacuri au rămas numai în Câmpia Română şi absolut răzleţe în Câmpia de Vest. El a fost secat prin deversare şi captare la Porţile de Fier. Ciuc. formarea Subcarpaţilor. Meridionalii +2 – 3 mm/an. iar apoi (faza actuală) prezintă o aridizare stepică. când bilanţul hidrologic panonic a devenit pozitiv şi s-a format un lac în spatele Porţilor de Fier.5 mm/an. se scufundă. care atingeau către sud linia Dunării. formaţiunile piemontane villafranchiene – St. faza „subboreală”. În Câmpia Română. în glaciarul mindel I). Apusenii + 1. Gheorgheni. echivalentă terasei 5-6 (160 m) de pe Buzău. instalată aici în cuaternarul mediu. Depresiunea Transilvaniei + 0. holocenul mediu (Optimum climatic) a fost cel mai cald. în relief. în depresiunile Braşov.3 –0. Ciuc. Primele înălţări..5 mm/an. 1979) şi se prezintă astfel: Carpaţii Orientali şi de Curbură +2 – 6 mm/an. Pe acest fond general au existat însă şi mişcări subsidente. Au existat presupuneri asupra unor lacuri şi în depresiunile Braşov. cam până la altitudinea actuală de 290-350 m (dar pe atunci circa 35 m). regiunile de câmpie şi podişuri erau acoperite de lacuri. în acelaşi timp. la est de Olt.umed şi apoi mai cald. c) Eustatismul. Acestea au determinat colmatări de circa 300-400 m în Câmpia de Vest.5 mm/an pe o axă Bucureşti-Siret. oarecum şi concomitent. dar nu lacuri închise. au fost aducerea Carpaţilor la altitudinile actuale. Dobrogea +1. dar accentuate în două faze: rodano-valahă şi pasadenă. Platforma Moldovenească +1. Prestiene.5 mm/an. au declanşat formarea piemonturilor villafranchiene şi apoi. Depresiunea Braşovului minus 3-4 mm/an. Totodată. în final. lacul câmpiei se retrage spre est şi se reduce la un areal fluvio-mlăştinos. Câmpia Română + 1-2 mm/an în vest. În timpul cuaternarului. Nu se cunosc raporturile lacului cu Marea Neagră. Munţii Banatului + 2 – 3. Toate aceste modificări climatice accelerau diferenţiat procesele morfogenetice. în câmpie. Spre sfârşit acestea au început retragerea din Moldova şi Transilvania. înălţarea dealurilor şi podişurilor la altitudinile prezente şi exondarea câmpiilor. În Câmpia Română s-au manifestat frecvente regresiuni şi transgresiuni în tot pliocenul. pe timp îndelungat. care s-au dovedit însă a fi fost în fapt unităţi subsidente fluviomlăştinoase. holocenul superior începe rece şi umed. Acesta afecta şi depresiunile Podeni-Nişcov din Subcarpaţi.5 mm/an. plus clima. apoi „atlanticul” umed şi. unde se depun nisipurile de 156 Universitatea SPIRU HARET . Gheorgheni. În pliocen. b) Mişcările neotectonice continuă înălţările generale începute la sfârşitul sarmaţianului. se instalase lacul „marnelor şi argilelor”. Mobilitatea verticală actuală a fost dedusă prin măsurători geodezice de precizie (Cornea I. iar în nord-estul Câmpiei Române au atins până la 1000 m grosime. din nou uscată. dar cu trei secvenţe: faza „boreală” uscată. a teraselor. Următoarele înălţări au ridicat o parte a Carpaţilor deasupra limitei zăpezilor din würm. În Pleistocenul superior. Depresiunea Panonică minus 1-2. Reflexul direct al mişcărilor de ridicare. cu excepţia fâşiei de litoral care coboară. În Câmpia de Vest o excepţie a apărut imediat înainte de formarea terasei 5 (se pare. staţionează în sud-est şi coboară cu 0.5 mm/an.

în principal. mai ales datorită unor intense evaporări. Fără a fi unanim accceptate. dar subsidente pe altele. după cei mai mulţi autori. actuala platformă continentală în fazele glaciare (günz. în ultimul timp şi americani (Ross A. iar în interglaciarul günz-mindel.D. aceste coborâri şi ridicări nu coincideau ca nivel cu cele ale oceanului planetar decât atunci când ea avea legătură cu Mediterana şi aceasta cu Atlanticul. cel puţin pe litoralul românesc. d) Oscilaţiile de nivel ale Mării Negre în cuaternar au fost foarte complexe. Respectivele inversări magnetice au coincis. Dar. dar fără a atinge nivelul actual.Mostiştea şi.. cel puţin în parte. 157 Universitatea SPIRU HARET . iar Marea Neagră era în regresiune. poziţia actuală a acestor terase a fost impusă de mişcări tectonice ulterioare. dar ele indică. Gilsa la începutul interglaciarului günz-mindel. chiar cu ridicări sau lăsări de praguri (Bosfor) sau panouri din platforme (din cea Moesică) etc.. Marea Neagră era un lac izolat. în timpul günzului. 1975) – de a realiza o schemă a acestor oscilaţii nu coincid întotdeauna.9 milioane ani). de Siret. Jaramillo la începutul mindelului şi Lashamp la începutul würmului). deducând de aici mai mult mişcări de coborâre sau de staţionare tectonică a acestui ţărm în timpul cuaternarului. şi cu mişcări tectonice uneori importante. fie datorită unor evaporări reduse în condiţii de mare continentală izolată. mindel. Studiul teraselor marine din jurul Mediteranei indică poziţii de ţărm (terase marine) în ordine descrescândă la 80-100 m. se pare. sau sfârşit de glaciar-interglaciar. niveluri marine interglaciare. Desigur. climatul se răceşte. şi cu inversiuni megnetice ale Terrei. de principiu coborându-şi nivelul şi eliberând. În raport cu Mediterana însă. marea este totuşi în uşoară extindere. care şi-au interferat efectele. inclusiv climatice. 5-8 m şi 1-2 m. români. Marea Neagră a urmat şi ea oscilările climatice.a. 50-60 m. la Marea Neagră. 10-15 m. în Deltă se depune un con piemontan (azi fosilizat). Dunărea ajungea la Mostiştea (terasa 4). transgresiunea este mai importantă. situat în est. realizat. la cel puţin 150-200 km de actuala Dobroge. Aceasta din urmă a avut şi ea oscilări mari de nivel şi întreruperi ale legăturilor cu Atlanticul. nu există terase marine. De aceea. se pare. deoarece erau influenţate de mai multe cauze. în villafranchianul superior (începutul cuaternarului. Pentru cuaternar au fost deduse patru inversiuni (Olduwai la începutul fazei glaciare günz. pot fi indicate următoarele faze ale oscilărilor nivelului Mării Negre: în villafranchianul inferior (pliocen superior).9 m. când nivelul său scădea foarte mult. încercările diferiţilor autori – ruşi. Ambele cauze au antrenat oscilări ale nivelului mării şi legături periodice sau întreruperi cu Caspica şi mai ales cu Mediterana. acum 0. 25-35 m. pozitive pe unele locuri. riss şi würm) şi ridicându-l în interglaciare. Pe prim plan au stat schimbările climatice şi mişcările tectonice. în mindel se produce o regresiune. fie din cauze tectonice. acum 1. respectiv. În ultimul timp s-au făcut corelări ale oscilaţiilor planetare. Întreaga evoluţie cuaternară a tins spre formarea unui nivel de bază comun. o serie de conuri piemontan-terminale în regiunea Vlăsia Mostiştea – Bărăganul de vest şi de nord-est. S-au emis chiar păreri că unele transgresiuni s-au manifestat şi în fazele glaciare.

legătura cu Mediterana se întrerupe.. LXI.a. 23-27 m şi 18-19 m.1 m. dar apoi aceasta se întrerupe din cauza unei prea mari evaporări (Mediterana pierduse legătura cu Atlanticul) şi a ridicării pragului Bosfor. şi colab. iar legătura Mării Negre pare că se făcea şi cu Caspica.000 – 9000 ani). pe platforma continentală. În holocen se formează Delta. se depun straturile de Mostiştea în Câmpia Română şi primele formaţiuni deltaice în Deltă. se pare. în riss (între 0. interglaciarul riss-würm (0. • Cornea I.000 ani) este transgresiv. cu o singură excepţie de + 5 m în Optimum climatic. în Câmpia Română exista lacul „marnelor”. s-au dovedit a fi pedimente retezate de Dunăre sau mare la altitudini foarte variate. Gheorghe). Terasele indicate de unii autori. în nordul Dobrogei.în mindel-riss intervine o transgresiune care afectează.). 17/1. dar cu oscilări în 3 stadiale (WI-WIII) şi cu uşoare creşteri în interstadiale. care ajunge până la – 130 m. acum circa – 5000 la – 1000 ani). acum s-au format limanurile şi lagunele şi s-au depus cele mai groase aluviuni în lunca Dunării (60-80 m în bălţi şi Deltă). deci fosilizate. (1979). d) transgresiunea valahă (de la + 500 până azi). chiar până la 60-100 m. 158 Universitatea SPIRU HARET . e) Terasele marine sunt aproape inexistente pe litoralul românesc. marea pătrunde puţin în Deltă şi avea legătură la început cu Mediterana. transgresiunea neolitică sau flandriană-fanagoriană. dar ele sunt dominant sub nivelul actual al mării. Oscilaţiile de nivel ale apelor şi bazinului Mării Negre în Quaternar. .Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. la – 4 m (. iar legătura cu Mediterana face să se acumuleze hidrogenul sulfurat. (1943). Dunărea (Sf. Au fost identificate urme de cordoane litorale la minus 32-34 m. 1942. şi Delta.500 la + 500 ani). Există urme ale unei terase de 2-5 m. cele din estul Dobrogei şi cele din sudul Basarabiei se lungesc peste platforma continentală. ce se produce cu 2 mm/an. regresiunea reduce nivelul mării la cel puţin minus 30 m. la finele borealului (acum 7000 ani). în holocen se produce aşa-numita transgresiune Marea Neagră Veche. la 75.2-0. deoarece nivelul mării a oscilat pe cel puţin 130 m amplitudine.a. c) regresiunea dacică. „Studii şi cercetări de geologie.1 m. geografie – geofizică”.R. iar în lungul unor văi apar încă 1-2 rânduri de umeri de glacisuri şi nu de terase fluviatile. în würm (acum 75. b) o înălţare la + 5 m (în Optimum climatic. geofizică. Harta mişcărilor crustale pe teritoriul R. Bibliografie selectivă • Brătescu C.S. Nistrul. datorită faptului că nivelul mării a fost în permanenţă mai jos decât cel actual.. Pe versantul vest-dobrogean există şi urmele unei terase lacustre de vârstă romaniană. Terase marine s-au format. retezată de lacul Câmpiei Române. dar cu unele stadii: a) o primă ridicare până la – 4 m. are loc o regresiune importantă. văile dobrogene.

grohotişuri. Ciuc. forma versanţilor. 4. Editura Ştiinţifică. 3. Unde au existat subsidenţe cuaternare ? Efecte. formarea unui nivel de bază unitar prin realizarea Dunării. 5. nr. piemonturile cuaternare din câmpii şi din unele depresiuni. dar se pare fără gheţari. cu colmatări de până la 1000 m). fără litoral). Editura Tehnică. Care unităţi se înalţă în prezent cu 1. (Variaţiile climatice între glaciar şi temperat. câmpiile actuale şi delta -. aportul variabil de apă dulce de pe uscat).Ştiinţe tehnice şi economice”. dealurile.. Care sunt reliefurile şi depozitele moştenite din timpul cuaternarului ? (Treptele majore actuale – munţi înalţi. 9. seria H. mişcările tectonice litorale şi de subasment al mării. Ghenea C. 1. soluri fosile. Relieful României. (În depresiunile Braşov. Cauzele care au impus un specific aparte oscilaţiilor de nivel ale Mării Negre. 6. 159 Universitatea SPIRU HARET .. Tipografia Universităţii din Bucureşti. • Posea Grigore (1980). nr. între – 5000 la – 1000 ani). terasele. 7. 2. pături de alterare şi dezagregare). Autoevaluare – întrebări şi probleme 1. varietatea formelor de relief. Ce faze climatice s-au succedat în timpul glaciarului carpatic ? (Riss-ul a fost rece – periglaciar. (1966). De ce nu există terase marine pe litoralul românesc ? 12. loessoide. periglaciar. 3. Cuaternarul din România. • Posea Grigore şi colab. Ce vegetaţie exista pe platforma continentală în timpul regresiunii würm ? (De tundră). tundră cu depuneri de loess. Fazele neotectonice de înălţare puternică ? (Rhodano-valahă şi pasadenă). şi în Câmpia Română de nord-est. legăturile periodice cu Mediterana şi chiar cu Caspica. iar würmul foarte rece şi cu gheţari carpatici). • Posea Grigore (1984). litoral de climat rece). • Petrescu Iustinian (1990). relieful litoral actual. pădure de molid în arealul dealurilor. Ce etaje morfoclimatice existau în România pe timpul glaciarului würm ? (Supraglaciar. 11. la est de Olt în Câmpia Română). 8. Comitetul de Geologie. „Terra”.• Liteanu E. • Pană Ioana (1987). (1974).5 mm/an ? (Apusenii şi podişurile Moldovenesc şi Dobrogea. 1. relieful glaciar şi periglaciar. Terase marine în Dobrogea ?. . Perioadele glaciare ale Pământului. depozitele: loess. în Optimum climatic. 10. Ce importanţă ştiinţifică şi practică are cunoaşterea condiţiilor morfogenetice cuaternare ? (Explicaţi: altitudinile actuale. unde s-au produs colmatări de 300-400 m. glaciar. Aspecte ale evoluţiei Dunării şi Câmpiei Române. riss-würm-ul similar celui actual. Gheorgheni şi câmpiile joase din vest. podişurile. Când s-a situat în timp regresiunea de minus 130 m şi când transgresiunea neolitică ? (În würm. nr. depozitele superficiale şi suportul genetic al solurilor). Geologie marină. Când şi unde s-a situat în timp lacul „marnelor şi argilelor” ? (În Q mediu. „Terra”.

şi nu pe bazinete de văi. limitele amintite sunt echivalente. Exemple de asemenea văi sunt: Capra şi Buda (Făgăraş). Două concluzii sunt însă unanim admise: limita varia pe versanţii nordici faţă de cei sudici. Emm. Rodna. complexe glaciare alpine şi gheţari de platou. Gh. de până la 1000 m Limita zăpezilor veşnice în timpul glaciaţiunii carpatice se situa cam la 1800-2000 m în Meridionali şi 1600-1700 m în Munţii Maramureşului. în principal. Dar. aşa cum este Valea Caprei (fig. sau dintr-un complex de văi convergente cu circuri reunite între limite lobate şi largi (complexe glaciare alpine). care nu aveau obârşia într-un circ. ce au adus o parte din culmile montane peste limita zăpezilor a unei faze reci. mindel. începând în fund de sac. Parâng. 1963. Sawicki (1912). 1960). dar văile lor glaciare se inserau în suprafeţele medii carpatice (Râu-Şes). 55). 160 Universitatea SPIRU HARET . pe alocuri. (1960) la 1850-1900. sau numai în riss-würm (faza pasadenă). Grigore Posea (1983) la 1900-2040 m în Munţii Făgăraş. unele faze glaciare au avut şi 2-3 stadiale. Gheţarii de circ erau mici. Limbile (văile) porneau dintr-un singur circ important (Bâlea. würm). diferite sunt şi limitele precizate de cercetători. 1978). Circurile lor se întâlnesc în Munţii Făgăraş (deasupra văii glaciare Capra. În Alpi au fost patru faze glaciare (günz.a. Niculescu (1957. Jieţul. chiar 726 m) în Rodna. uneori până la 1300 m în sudul Făgăraşului şi 1100 m (după I. sau mai sus. cele mai lungi fiind în sudul Făgăraşului şi în Retezat. Grigore Posea (1983) ş. maximului glaciar. deci cu coborâri şi urcări de limite. aceste înălţări au avut o amplitudine.RELIEFUL GLACIAR Un specific al reliefului României este diversitatea acestuia. de la forme de litoral la forme glaciare. pe o suprafaţă redusă. între care würmul a avut trei (WI-III). nord sau nord-est. limita este mai înaltă şi coboară apoi treptat. sub pediplena carpatică. Gheţarii de vale s-au fixat pe bazinete hidrografice preexistente. Sigur. La începutul unui glaciar (în anaglaciar). limita urcă până dispare. Existau şi limbi glaciare (văi). Pietrosul. Niculescu şi colab. Cât priveşte relieful glaciar. În plus. Krautner (1929). Sârcu. la limita zăpezilor. I. Limbile glaciare se alungeau pe 3-8 km. iar limbile glaciare coborau mult sub limita zăpezilor veşnice. Ţarcu. s-au instalat sub vârfuri sau sub culmi înalte. Retezat. de Martonne (1899. Valeria Velcea (1973). Lala şi Cimpoieşul (Rodna). Doamnei ş. Studiile au continuat apoi şi pot fi citaţi mai mulţi autori: L. T. aliniate la 2000-2050 m). Godeanu. riss. Instalarea gheţarilor în Carpaţi a avut drept cauze răcirea climei în mai multe faze cuaternare şi mişcările de înălţare. de aceea. 1907). ci pe mici suprafeţe şi scobituri structurale cu expunere către nord-vest. Th. până prin 1899 a fost numai presupus. 1904. argumentarea s-a făcut prima dată de către Emm. Metodele de apreciere a acestei limite sunt diferite.). Sârcu (1956. iar I. Nucşoara şi Lăpuşnic (Retezat). după villafranchian. Morariu (1940). Lotrul şi Latoriţa (Parâng). dar în Carpaţi cercetările au dovedit că gheţarii s-au instalat numai în ultimele două faze sau numai în würm (vezi „fazele glaciare”). Gh.a. de circ şi vale (alpini). De exemplu. de Martonne (1907) fixa limita zăpezilor pentru Meridionali la 2100 m. acestea din urmă domină în Retezat. după cum în partea finală (cataglaciar). Sârcu la 1500-1550 m pentru Maramureş. Tipurile de gheţari instalaţi în Carpaţi au fost: de circ (pirineeni). aceasta înseamnă că altitudinile maxime actuale au fost atinse în mindel-riss.

de dezagregare. de eroziune. fereastră). 3) abrupturi structurale. 10) circuri suspendate. b. 14) morena glaciară. abrupt glaciar asimetric. praguri glaciare. 5) văi glaciare şi circuri glaciare de obârşie (la văile glaciare s-a delimitat mai ales fundul acestora). 11) lacuri în circuri glaciare. 12) limbi glaciare temporare ale circurilor suspendate. Relief glaciar în Munţii Făgăraş: 1) creasta principală a Făgăraşului (a. creastă glaciară simetrică). 55. 2) creste glaciare secundare. 7) vale glaciară suspendată provenită din gheţari de platou. 16) bazine torenţiale la nivelul circurilor suspendate. 6) căldări glaciare pietroase situate la obârşia văii glaciare. 15) şa glaciară (portiţă. 8) gheţari de platou. 18) urmele suprafeţelor carpatice medii şi umeri ai nivelelor de vale 161 Universitatea SPIRU HARET .Fig. 9) văi incipiente glaciare sau circuri glaciare incipiente. 17) urmele pediplenei carpatice. 4) umeri periglaciari şi pereţii văii glaciare a Caprei. 13) cascade pe praguri glaciare sau structurale.

Relieful glaciar păstrat în prezent se compune din: circuri şi văi glaciare. morene. create în glaciarul riss. cum este Curmătura Bâlei (între circurile Bâlea şi Doamnei). Ei se situau la peste 2000 m. Văile secundare (trogurile) rămân suspendate faţă de cele principale. Ţarcu 7. Cercetările mai noi (Grigore Posea. colţi. pe suprafaţa Doamnele din Bucegi şi pe câteva areale din Rodna. apar vârfuri alungite şi ascuţite numite ace sau coliţi. Cindrel 4. de 29 m. microdepresiuni de vale glaciară şi şei de transfluenţă. Făgăraşul 26. Lala. În prezent. folosite ca poteci de tranzit. 55). portiţe şi ferestre (fig. plasate între două văi glaciare ale căror versanţi s-au retras până la intersecţie. Parângul 23. Cele mai lungi văi sunt pe versantul sudic al Făgăraşului şi în Retezat. Toate pragurile sunt scrijelite şi şlefuite (mutonate) prin modelare glaciară. din care plecau limbi glaciare în direcţii opuse. retezate în suprafeţele medii carpatice (Râu-Şes) (fig. lacurile de acest tip din Carpaţi sunt în număr de 175 şi se situează între 1700 şi 2300 m (I. Uneori. iar cele cu vale pot depăşi 1000 m. Buhăescu (Rodna) ş. fiecare cu obârşia într-un circ de care se despart prin câte un prag. peste cumpăna principală a crestei Făgăraşului. lângă vârful Paltinul (deasupra izvoarelor Doamnei şi Bâlei) din Făgăraş. în spatele cărora se află câte o mică depresiune de vale. Godeanu 12. Lacul Negru.Gheţarii de platou aveau forma unor platoşe care se suprapuneau resturilor netede ale pediplenei carpatice sau suprafeţelor structurale mai extinse. cum sunt custurile (karling) şi strungile. 1983) au adus dovezi că este vorba de umeri periglaciari formaţi prin retragerea versanţilor de deasupra limbii glaciare datorită dezagregării lor intense.a. Portiţele sunt tot înşeuări. Slăveiul (Retezat). 55). 1971). Rodna 23. suprafeţele modelate de aceştia poartă uneori urme de scrijelituri glaciare şi au fost semnalate în muntele Borăscu. Cel mai extins ca suprafaţă este Bucura cu 10 ha. 162 Universitatea SPIRU HARET . Podragu. umeri periglaciari de vale. Multe din circuri păstrează lacuri zise glaciare. Retezatul are 55 lacuri. circuri cu vale glaciară şi complexe de circuri cu vale glaciară. ferestruite. În partea lor superioară. Pişota. Cele mai multe custuri se aliniază paralel. la care se adaugă şi forme dominant periglaciare. praguri. care au condus şi la formarea custurilor. cărora li se spune strungi. Peste anumite custuri au trecut ramuri ale unor circuri sau limbi glaciare. pe calea dezagregărilor. Avrig. Urlea (Făgăraş). Custurile (karling) sunt interfluvii ascuţite. Împreună cu lacurile situate în spatele pragurilor de pe văile glaciare. Bucegii nu au lacuri din cauza conglomeratelor. Au lungimi de 2-8 km şi în lungul lor apar praguri cu contrapante. Bâlea. Circurile s-au dezvoltat în preajma limitei zăpezilor şi. în nordul crestei Făgăraşului. dar realizate prin avansare regresivă a obârşiilor unor văi. care au şlefuit şei glaciare de transfluenţă. Zănoaga. Văile glaciare au formă de „U”. cele mai mici au diametrul de 200-400 m. sunt: mici sau simple şi totodată suspendate (pirineene). Deasupra văilor glaciare principale apar umeri. Ca exemple de lacuri pot servi: Bucura. Şureanu 3. ocupată de câte un lac pe cale de colmatare. iar cel mai adânc. colmatată sau. mai rar. Zănoaga. socotiţi în trecut ca resturi ale unor văi glaciare mult mai late. Capra. ace. roci mutonate. după tipul de gheţar care le-a creat. aceste circuri au mult grohotiş. dezagregările erau mai active spre bază. iar spre bază se adâncesc unele despicături.

profilul longitudinal al văilor preglaciare era aici mult mai lin către sud. Doamnei (Paltinei). mai rar morene laterale şi de fund de vale. cu altitudini mai mici. Orientarea versanţilor spre N. Ca portiţe amintim: Avrigului. Ţarcu. se află suspendată pe versant. Văile ating lungimi de 6-8 km şi coboară spre 1300-1400 m. unele masive cu asimetrie puternică pe direcţia N-S. Sunt cunoscute: Fereastra Zmeilor (în Portiţa Arpaşului). se pare. dar cu limbi mai scurte decât cele sudice. pe ramuri carpatice şi chiar pe masive. cu mici 163 Universitatea SPIRU HARET . iar limbile glaciare ce li s-au suprapus alunecau mai încet. 1400 m în Făgăraş. în culmea Făgăraş şi în Retezat. mai lungă. 1700-1800 m în Şureanu etc. de exemplu. S-au păstrat unele urme din morenele frontale. morenele carpatice nu s-au păstrat decât în parte sau deloc şi la altitudini foarte variate. complexe alpine. dar cu largi suprafeţe de eroziune. precum şi Ţarcu. Şureanu.marcându-se o străpungere numită fereastră. în Făgăraş. au suportat o intensă acţiune glaciară. iar Apusenii şi Munţii Banatului nu au avut gheţari. până la dispariţie. dar şi circuri suspendate. pe versantul nordic. Podrăgelul ş. În acest masiv se evidenţiază complexele de pe văile Nucşoara. Morenele frontale depistate se situează. 1400-1700 m în Bucegi. Culmile Meridionalilor au fost cuprinse aproape în totalitate de gheţari. cu abruptul spre nord. care sunt amestecate cu grohotişuri mai noi.a.. Morenele reprezintă formele de acumulare ale acţiunii glaciare. la Curbură. Masivul Godeanu. Călţunului ş. erau preluate imediat de către apele curgătoare şi dispersate ca aluviuni. la 800-1100 m în Rodna. Masivele cele mai înalte. Totodată. caracteristicile morfografice şi morfometrice. Toate acestea s-au format în special prin avansul regresiv dominant al văilor nord-făgărăşene. cu relief glaciar bine dezvoltat la obârşiile Jieţului. NV a impus. deoarece linia de topire a suferit. trebuie spus că altitudinea de topire a frunţii limbilor glaciare. în parte. NE. Fereastra Viştei Mari. De aceea. de 2000-2500 m. Urmează culmea Făgăraş. Repartiţie şi diferenţieri regionale. Lotrului şi Latoriţei. cu forme grupate sub vârfurile Păpuşa şi Iezer. dominate de circuri. În Făgăraş. Bucegi. în majoritatea cazurilor. Rodna şi. la sfârşitul würmului. ca. de principiu. 1650 m în Iezer. morenele depuse. Lăpuşnic şi Râul Bărbat. pe când în Orientali numai Rodna şi puţin Munţii Maramureşului şi Călimanul. au determinat diferenţieri ale reliefului glaciar sau lipsa acestuia. care are deasupra o arcadă. respectiv nordul abrupt şi restrâns ca suprafaţă se remarcă prin gheţari mai denşi. ca limită inferioară. Al treilea este Parângul. Locurile următoare sunt ocupate de Iezer. Poziţia. înălţări sacadate. Arpaşului. Pe de altă parte. de la care au rămas foarte multe circuri şi văi mari. mai ales altitudinea şi orientarea versanţilor. Ca urmare. Ialomiţa din Bucegi. cu văi de 1-2 km şi. gheţari mai mari. care are peste 50 de văi glaciare lungi de 2-8 km (mai scurte spre nord) şi peste 50 de circuri. Fereastra Podragu. are forme glaciare mai reduse decât Retezatul din apropiere. pentru toţi Carpaţii. văile glaciare depuneau morene mult mai sus decât pe versantul sudic din cauza asimetriei masivului. Limbile glaciare ale acestor masive coborau până spre 1300-1400 m. În schimb. ca în Parâng. Cindrel. începând de la cumpănă. Cele mai complexe şi mai extinse forme glaciare se găsesc în Retezat. se îngroşau şi se lungeau mai mult şi se topeau mai jos.a. iar în Rodna la 1000-1100 m. excepţional la 762 m. au fost afectaţi Bucegii şi foarte puţin Leaota. şi nu la baza sa. la care se poate adăuga şi valea glaciară.

Care au fost cauzele glaciaţiunii carpatice ? (Răcirea climei în mai multe faze.Analles de Géographie”. Majoritatea cercetătorilor au acceptat părerea şi argumentele lui Emm. Bibliografie selectivă • Martonne Emm. În Bucegi. Bâlea).Analele Ştiinţifice ale Universităţii Al. glaciaţiunea a fost redusă.. „Studii şi cercetări de geologie. • Sawicki L. glaciaţiunea a fost bine dezvoltată.gheţari de platou. Les études glaciaires dans les Karpathes (aperçu historique et critique). 1.Revue de Géographie Alpine”. în volumul Recueil d’études géographiques concernant le teritoire de la R. cu efecte glaciare numai în riss şi würm sau numai în würm şi ultimele mişcări de înălţare. 1903. Urme de gheţari în Munţii Bucegilor. (1929). Cuza”. würm cu trei stadiale. O singură glaciaţiune în Carpaţi. La problème de la glaciation Quaternaire dans les montagnes de Maramureş.Analele Institutului de Geologie”. potrivit căruia Munţii Carpaţi au fost afectaţi de ultimele două glaciaţiuni. geofizică. mai mult incipientă. Roumaine. mai ales spre nord. primele două cu gheţari alpini (văi şi circuri). situate în faza pasadenă. riss şi würm. III.P. a demonstrat interpretarea greşită a argumentelor pentru două-trei faze glaciare. Iaşi. WI-WIII. Fazele glaciare. Editura Academiei. . Contribuţiuni la glaciaţiunea din Munţii Rodnei. • Posea Grigore (1981). în . XXVII. de (1904). Nedelcu E. . . Ţigăneşti şi Ialomiţa.R. XI. (1963). Leaota are un circ incipient. XXI. indicând o singură glaciaţiune.. (1912). I. mindel.Revista Geografică Română”. Sawicki (1912) şi I. probleme 1. IX.. iar ultima numai cu circuri suspendate. 2. La période glaciaire dans les Karpathes Méridionales. Munţii Retezat. unde se înşiruie 22 de circuri şi 10 văi glaciare. Grigore Posea (1981). Nouvelle contribution à l’étude de la morphologie glaciaire des Carpates roumaines. GeologieGeografie. Sârcu (1978) au admis trei glaciaţiuni. în urma analizei glaciaţiunii din Făgăraş (Capra. riss şi würm.. • Morariu T. Congrès international de Géologie de Vienne. • Urdea P.. geografie – Geografie”. În Munţii Maramureşului şi Căliman. L. • Velcea Valeria (1973). • Niculescu Gh.. În Rodna. formele glaciare sunt grupate pe obârşiile văilor Mălăeşti. Autoevaluare – întrebări. • Wachner H.. De l’existence d’une glaciation de type Carpatique. • Sârcu I. . t. C. care au adus unele culmi carpatice peste limita zăpezilor veşnice). de Martonne. 164 Universitatea SPIRU HARET . Iancu Silvia (1960). (1940). Editura Academiei. Care este limita zăpezilor veşnice în Carpaţii sudici şi nordici în timpul würmului ? (1800-2000 m în sud şi 1600 m în nord). (2000).

Ca efecte. Negoiului. Rodna. Nordul a avut mulţi gheţari în Ţarcu. Slăveiul. ca aluviuni. Definiţi şi exemplificaţi: umerii glaciari. în Parâng. iar Sudul în Retezat şi Făgăraş). de platou). tot în regiuni periglaciare. Periglaciarul reprezintă. şi specific în acelaşi timp. Orientalii. würm. o singură fază cu trei stadiale – WI. Râul Bărbat.a. un mediu. Făgăraş şi Retezat 1300-1400 m. diferite după intensitatea îngheţ-dezgheţului. obişnuit. în Făgăraş. Materialele fine. în Făgăraş – Bâlea. 4. Şureanu 1700-1800 m. iar în timpul retragerii gheţarilor. inclusiv structuri periglaciare în depozite sau roci moi. se depuneau pe versanţi şi erau preluate de râuri în mare parte. Limita inferioară a morenelor în diferite masive şi particularităţi de depunere. incipient. (Rodna şi Maramureş 800-1100 m. şi procese gravitaţionale. sau în cele temperate reci. în Rodna şi. trei. Ialomiţa. Până la ce altitudine coborau limbile glaciare carpatice ? (1300-1400 m în sud şi 1100 până la 726 m în Maramureş). Buhăescu.a. după Grigore Posea). Câlcescu. alpin. custurile. şi nu un anume agent. nivoşiroirea şi nivodenudaţia. Dragoş-Buhăescu). Zănoaga. Iezer 1650 m. 7. în Maramureş şi Călimani. Parâng – Jieţ. de tip nisip şi praf. unde sunt depuse. Latoriţa. incipient. nivaţia şi eolizaţia. Ineu. atunci când îngheţul pătrunde în subsol. sau chiar din morene glaciare. portiţele şi ferestrele glaciare. este îngheţ-dezgheţul apei în roci şi în formaţiunile superficiale. Exemple de lacuri glaciare pe masive. în mod complementar. şeile de transfluenţă. în Leaota. care macină rocile. 11. Lala. după Emm. (În Retezat – Nucşoara. Avrig. Lotru. Fazele glaciare şi stadiale din Carpaţi (Două. – riss şi würm. Lăpuşnic. Arpaşu Mare. WIII. Bucegi – Mălăeşti. forme sau depozite create.3. Lăiţa. Capra. 6. Urlea. Bucegi 14001700 m. (Bucura. în Retezat. Rodna – Lala. Ţigăneşti. sunt preluate de vânt şi transportate la distanţe uneori foarte mari. mediul periglaciar prezintă etaje specifice în reliefurile montane şi regiuni în arealele pericarpatice. creând depozite periglaciare şi forme reziduale. 165 Universitatea SPIRU HARET . (Meridionalii au fost afectaţi aproape în întregime. riss. Podragu. Lacul Negru. în Rodna). ce afectează întreaga suprafaţă a teritoriului. 10. ca orientare. Tipurile de gheţari din Carpaţi şi caracterele lor (De circ suspendat. Complexe de văi glaciare. Circurile şi văile glaciare – dimensiuni. 5. RELIEFUL PERIGLACIAR Mediul periglaciar şi procesele. Sârcu – mindel. Capra. Principalul proces. complexe alpine. cu precipitaţii puţine şi în care se evidenţiază pe prim plan unele procese. în primul rând. WII. Trei procese specifice acţionează în acest sistem morfogenetic: îngheţul. Diferenţieri regionale ale glaciaţiunii carpatice. caractere şi exemple. Se adaugă însă. după L. Buda – Izvorul Mircea ş. Sawicki şi I. morenele se localizau tot mai sus). de Martonne ş. 9. Parâng. din depozite. dar joase.. Bâlea. Carpaţii Curburii numai în Bucegi şi. strungile. determinat de o temperatură medie anuală de 00C şi sub aceasta. 8.

la: Emm. Godeanu etc..a. trene deluvio-coluviale.În România. Parâng. relief antropomorf (Ceahău. în sezonul rece. trepte şi suprafeţe de altiplanaţie (Căliman. 1900. Şatrei. lentile solifluidale. dominant. dispersia haotică a unor pietrişuri de terasă. Gutin. Depozitele periglaciare au o răspândire largă mai ales în părţile joase şi netede. în nord-estul Depresiunii Domaşnea). vârfuri piramidale. până către 700 m. depresiunile cu inversiuni de temperatură. mai ales. • Formele rezultate prin dezagregare criogenă apăreau ca specifice rocilor dure şi. în periglaciarele mindel (?). C. grèses litée-uri (depozite monocline stratificate ritmic). dar cu unele fenomene coborând. Oltului.). interesează: formele. În schimb. dar din conglomerate etc. 166 Universitatea SPIRU HARET . din Culoarul Bran-Rucăr etc. în al doilea rând. la Cluj şi Bucureşti şi. tors-uri (Igniş. Vâlsan (1910). • Forme nivale: culoare de avalanşe şi potcoave nivale (funcţionale şi azi în Făgăraş. blocuri glisante (Muntele Mic. 56). Ichim (1973) ş. Morariu (1959). uneori şi platforma continentală. pungi periglaciare. de Martonne (1899. babe şi sfincşi (Bucegi). În timpul periglaciarului puternic apăreau şi pergelisol şi molisol. G. tigăi (Ciucaş).).). mari alunecări de teren. nisipuri eoliene. creste de cocoş). Gh. semipâlnii nivale (Ţibleş). cu aspect mai aparte în anumite locuri. se întâlnesc citate. chiar sub dealurile Breaza şi Vima din Lăpuş. măguri (măgurile din Munţii Lăpuşului. scochine sau nişe nivale (se formează şi azi). versanţi în echilibru avansat (cu pătură de dezagregări şi alterări). Ciucaş etc. conuri de grohotiş. 1907). la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Carpaţii Meridionali etc. Nedelcu (1961). periglaciarul pleistocen a cuprins. tot teritoriul ţării. argile gălbui roşcate cu concreţiuni manganoase. Jahn. Formele periglaciare pleistocene şi actuale pot fi grupate după procesele principale şi după rocă. plicaţii simple. Rodna ş. colţi (Colţii Morarului – Bucegi). pene de gheaţă. Jiului etc. Brătescu (1933). Structurile periglaciare s-au realizat prin îngheţ-dezgheţul apei în rocile şi depozitele moi: ondulări sau involuţii. 57).). T. würm I-III. marghile. pături de alterare. Siriu. gheţari de pietre (unii funcţionează parţial şi azi). I.). Valeria Velcea (1958). depozitele şi structurile. riss şi. Retezat. defileurile Mureşului.a. excavaţiuni lacustre (sub abrupturile Gutinului. datorită importanţei practice a depozitelor periglaciare ca suport şi rocă-mamă a solului. Acestea sunt: creste (custuri. Căliman). Observaţii şi cercetări de sistem au început însă numai după 1955. Rodna. ace (Acul Cleopatrei din Făgăraş). eluvii periglaciare. soluri poligonale. glacisuri de grohotiş (în Munţii Bicazului. etajat şi regionalizat. chiar mai jos. Se compun din: grohotişuri. Istoricul cercetărilor. Coteţ (1955). mări de pietre (în Retezat. • Forme în/sau pe rocile moi: solifluxiuni (fig. Grigore Posea (1958).). ca exemple. Din punct de vedere al reliefului periglaciar.). Bihor ş. în depresiuni sau pe versanţi abrupţi.a. Parâng. glacisuri de nivoşiroire (sub Dealul Vima etc. altitudinilor de peste circa 500-700 m. moştenit şi actual. Cităm: P. Igniş. mediu periglaciar actual se întâlneşte numai în etajul alpin. coloane (Ciucaş). Ca forme şi structuri periglaciare observate întâmplător. Niculescu şi E. Pot fi amintite. din două motive: conferinţe pe tema respectivă ţinute de polonezul A. Şatra. loessuri. Măcin) (fig.

Posea). se pare. 57. Etajele periglaciare au fost motivate altimetric. şi coborî la 500 m). respectiv la limita superioară de atunci a pădurilor de pinete şi. Aceste etaje sunt: • etajele montane: – etajul criogen supraglaciar (crestele şi vârfurile rămase peste gheţari). În prezent. • etajul dealurilor şi podişurilor (dominau solufluxiuni. Tors periglaciar în Igniş (foto Gr. cu regiunile climatice actuale. formarea unor structuri periglaciare. climatic şi în funcţie de instalarea gheţarilor din würm pe un anume etaj. solifluxiuni rare. Este deci o etajare din timpul maximului glaciar carpatic. subetajul crio-nival (între 700-1500 m. Brazde periglaciare în Masivul Vlădeasa (foto Gr. alunecări masive. – etajul periglaciar detritic (procese criogene şi nivale). compus din două subetaje: subetajul nivo-criogen (între 1500-1900 m).Fig. • etajul periglaciar de contact (o bandă la limita morfologică a muntelui cu unităţi vecine sau cu depresiuni. există numai etajul periglaciar detritico-nival ridicat însă la peste 1700-1800 m în Carpaţii Sudici şi peste 1600-1700 m în nord. Fig. cu dezagregări provocate de îngheţ-dezgheţ. ca şi de formele de acumulare (depozite). dar numai ca extindere şi contur. 167 Universitatea SPIRU HARET . • etajul câmpiilor şi al platformei continentale (cu loess. Diferenţierile dintre etaje sunt date de intensitatea criogenă (formele de dezagregare). Posea). iar în unele locuri joase se formau şi se depuneau loessoide). discontinuu. Mai poate fi marcat şi un etaj subperiglaciar. Regiunile periglaciare se aseamănă. aici era şi limita pergelisolului multianual. În aceste locuri se depuneau materialele coborâte din munte). 56. – etajul glaciar (dezagregările din spaţiile etajului glaciar). dar uneori putea urca şi la 1700-1800 m. structuri incipiente periglaciare). aproximativ. ce afectează versanţii abrupţi şi golaşi joşi şi depresiunile cu inversiuni de temperatură. ele aveau însă alte caracteristici climatice şi ca mediu morfogenetic.

sfincşi. 4. pe calea alunecărilor periodice şi a solifluxiunilor. Se deosebea de Transilvania printr-un continentalism mai avansat. colţi. frunţile de cuestă şi alte abrupturi s-au retras foarte mult. culoare de avalanşe. Fig. nord-vestic. În acest lung interval de timp. Aici aveau loc dezagregări puternice. atingerea unui echilibru avansat al unor versanţi. de tundră şi de stepă rece. s-au presupus chiar urme importante ale periglaciarului riss (13 m de loessoide). semipâlnii nivale. 2. Se remarcă şi aici lărgirea văilor prin retragerea versanţilor. cu etaje morfoclimatice de munte. Conform unor observaţii şi mai ales în urma analizei aşa-zisului profil periglaciar de la Floreşti (lângă Cluj) (fig. 58). peste care stau soluri fosile şi trei benzi de loessoide würmiene. 3. 8 – loessoide.sol actual. 168 Universitatea SPIRU HARET . compusă dominant din argile. Posea). coloane. cu formarea multor grohotişuri. blocuri glisante. creste de cocoş. morene sau potcoave nivale. babe. Eroziunea periglaciaro-fluviatilă a fost şi mai activă în Câmpia Moldovei. 58. Activ a fost şi procesul de formare a loessoidelor locale. se pare. 7 – soluri fosile. grohotişuri imense etc. într-un anume timp. inclusiv pergelisol. stagnarea îndelungată a unor mase de aer arctic. Din aceste părţi a venit şi loess eolian. Regiunea periglaciară transilvană. cu aer rece şi uscat şi influenţe ale gheţarilor care au avansat. mai mult pe Nipru şi Don. ace. custuri. inclusiv prin alunecări masive. cu mediu silvestru. Profil periglaciar la Floreşti (Cluj) (după Gr. tigăi. fiind înconjurată de munţi. chiar baraje aluvionare pe văile largi şi mai scurte. cu impunerea de glacisuri la bază. cu instalarea de iazuri naturale şi unele structuri periglaciare. 9 – pietriş de terasă Regiunea periglaciară moldavă cuprindea centrul şi nordul Moldovei. pentru unele perioade. 5. coborând aproximativ până la limita de atunci a pădurilor de pinete. formarea şi extinderea de glacisuri. 1. Acest fenomen a condus la procese periglaciare importante. Formele periglaciare erau: vârfuri piramidale. iar pe culmi exista şi o eolizaţie puternică. permitea. 6. au avut loc solifluxiuni.Regiunea montană carpatică se extindea pe tot spaţiul.

(1964). cu trecere către tundră. 1.. . Au fost observate multe structuri periglaciare. 1966). iar în würmul maxim şi platforma litorală. prezintă similitudini cu cel de la Floreşti-Cluj: 3 loessuri würmiene. . X. iar în Dobrogea central-sudică. în würm. 1970).. mai mult un mediu silvestru şi mai rar stepă. 1. Podişul Getic. Editura Academiei. • Posea Grigore (1958). între care în Câmpia Nădlacului (N. în vol. o argilă roşie. mai înalte. transformate în argile roşii printr-o pedogeneză avansată (Ana Conea. geografie – geografie”. la bază.P. s-a retras şi a atins minus 130 m. Recueil d'études géographiques concernant le territoire de la R. Regiunea respectivă făcea tranziţia către zona temperată rece de atunci şi se caracteriza printr-o stepă rece şi aridă. lespezi suprapuse şi continuarea procesului de pedimentare). Géophysique. loessuri şi o ariditate mai accentuată) şi Dobrogea de Nord (cu loessoide.. Probleme ale cercetării periglaciarului în România.Revue Roumaine de Géologie. În stadiu incipient se formau şi structuri periglaciare. • Morariu T. • Niculescu Gh. se depuneau loessoide. geofizică. • Micalevich-Velcea Valeria (1958). 5. Géographie – Géographie”. 169 Universitatea SPIRU HARET . partea mai joasă a Subcarpaţilor limitrofi şi Dobrogea. precum şi inundaţii puternice. Roumaine. Relieful periglaciar din Ţara Lăpuşului. (1980). (1997). XXVII.. „Studii şi cercetări de geologie. Roumaine. Sudul Moldovei. Formes de relief périglaciaire en Roumanie.Revista de Geomorfologie”. Mai multe profiluri analizate. 8. Editura Academiei. Asociaţia de Geomorfologie din România. Le stade actuel des recherches sur le périglaciaire de la R. remarcându-se bine însă trei orizonturi din würm. La această regiune au fost separate trei subregiuni: a podişurilor şi dealurilor din nordul Câmpiei Române (dominau loessoidele şi o eroziune mai puternică). un loess rissian şi. (1980).P. formarea de dezagregări. nr. iar în Măcin cu vârfuri reziduale. • Ichim I. Câmpia Română împreună cu Dobrogea central-sudică (dominau depunerea loessului şi nisipuri eoliene. Dragomirescu Ş. geografie. Florea şi colab. Regiunea periglaciară vestică avea un mediu de stepă şi silvostepă rece. mai ales soluri poligonale. Solurile fosile indică însă. Se extindea peste Câmpia Panonică şi Dealurile de Vest. Posea Gr. Editura Academiei. • Conea Ana (1970). „Natura”. (1960).. „Natura”. 3. în interstadiale. Relieful glaciar şi crio-nival. X. ce ar fi dintr-un loess mindelian transformat pedogenetic. Peste Câmpia Română şi Dobrogea sudică s-au depus straturi de loess tipic. Mihăilescu V. Câteva elemente periglaciare în morfologia Masivului Bucegi. lipsită de un pergelisol continuu. Formaţiuni cuaternare în Dobrogea. între care au rămas urme şi din riss. Marea Neagră. Bibliografie selectivă • Cârciumaru M. în plus. îngheţa des şi aridiza masele de aer nord-estice care veneau spre Câmpia Română. Se pare că au existat şi loessuri din mindel. care presupun existenţa temporară a unui pergelisol.Regiunea periglaciară sudică îngloba Câmpia Română. În părţile nordice ale regiunii.. Mediul geografic în pleistocenul superior şi culturile paleolitice din România. geologie. • Coteţ P. în Câmpia Română. ceva mai puţin arid decât în regiunea sudică.

până spre Brăila. plus procesele gravitaţionale. Care sunt depozitele periglaciare ? (Grohotişuri. litoralul se continuă. Dunărea. în partea de nord. Între acestea există tranziţii şi chiar suprapuneri. cel de dealuri şi podişuri şi cel al câmpiilor şi platformei continentale. De exemplu. Litoralul (în înţeles larg) şi Platforma continentală românească. 8. t. 7. în sezonul rece.. şi în depresiuni cu inversiuni importante de temperatură şi pe versanţii abrupţi şi golaşi. iar marea a ajuns. forme în/sau pe rocile moi: solifluxiuni. pene …). 3. 10. RELIEFUL LITORAL ŞI PLATFORMA CONTINENTALĂ Unităţile şi interdependenţa lor. prin ceea ce se cheamă frontul Deltei şi prodelta. observăm că. glaciar. (2000). În stadialele glaciare ale würmului. suprapunerile şi interdependenţele sunt şi mai importante. existând faleză şi în vestul lagunelor Razelm şi Siutghiol. Care au fost etajele periglaciare în würm ? (Montane – supraglaciar. 4. dar mai ales din würm. custuri. 9. când a afectat şi platforma continentală). depozitele periglaciare şi structurile periglaciare). nivoşiroirea şi nivodenudaţia). în funcţie de oscilaţiile de nivel ale Mării Negre. la un moment dat. vârfuri piramidale …. 2. În schimb. existând urme din mindel şi riss. în Comunicări ale Academiei. mai ales în defilee şi chei). 1. 5. dar coboară punctual. Editura Academiei. fiecare se caracteriza prin …). ca şi alte văi ale litoralului actual s-au extins mult peste platforma continentală. Unde se întinde periglaciarul actual în România ? (În etajul alpin sau detritico-nival. • Urdea P. litoralul mutându-se mult către est. 170 Universitatea SPIRU HARET . Care sunt şi unde se găsesc principalele forme periglaciare ? (Forme rezultate prin dezagregare: creste. 6. litoralul s-a retras spre Dobrogea. probleme 1. în timpul avansării transgresiunii neolitice (flandraină). Unde s-a întins periglaciarul pleistocen ? (Pe tot teritoriul ţării. Care sunt categoriile de elemente periglaciare ? (Formele de relief. Dacă urmărim situaţia şi ca evoluţie paleogeografică în cuaternar. Care sunt elementele principale ale mediului periglaciar ? (Temperaturi medii anuale sub 00C şi precipitaţii reduse care nu dau posibilitatea instalării de gheţari). XI. Care sunt structurile periglaciare ? (Involuţii. Autoevaluare – întrebări. care se încadrează şi ele în această evoluţie şi interdependenţă. regiunea sudică ….• Posea Grigore (1961). regiunea transilvană . Care erau regiunile periglaciare şi prin ce se caracterizau ? (Regiunea montană caracterizată prin …. trece şi în platforma continentală. etajul de contact. a început formarea Deltei. pungi. Munţii Retezat. regiunea moldavă …. nr. În cadrul reliefului litoral şi marin sunt cuprinse următoarele unităţi: Delta (cu relief fluvio-marin).. Care sunt procesele periglaciare ? (Îngheţ-dezgheţul. Profil periglaciar la Floreşti. iar aceasta din urmă. nivaţia şi eolizaţia. forme nivale: culoare de avalanşe. loessuri …). morene nivale …. Editura Academiei. Gheorghe. prin braţul Sf. şi regiunea vestică …).. peste estul Deltei. alunecări …). periglaciar detritic cu două subetaje –.

Iancina 62 m. care. frontul deltei (între 0 şi minus 5-7 m) şi prodelta (până la minus 50-60 m). Doloşman 56 m. Partea submersă a litoralului este formată din: plaja submersă sau avantplaja (de la 0 m la minus 7-10 m). inactivă (între capurile Singol şi Dunavăţ). continuate spre nord cu complexul grindurile marine deltaice. Perişor. care limita iniţial Delta către est. ce provoacă uneori alunecări şi prăbuşiri. în special în sudul gurilor dunărene (unde s-au măsurat avansări de până la 80 m/an la Chilia. şi ciotul insular Histria. mai înaltă. Se extinde pe o lungime de 245 km. Enisala-Capul Stâncii 86 m. Cordoanele au început să se formeze o dată cu regresiunea dacică. iar în continuarea deltei se extind. Gheorghe). iar în baza lor se află o argilă roşie villafranchiană.Litoralul Reprezintă fâşia de interferenţă mare-continent. la nord de Mangalia şi Comarova – Jupiter). cu precădere. în sens de tip major de relief. Retragerea. pe alocuri. Între cordoanele sau grindurile mai importante cităm: Mamaia. Sub argile sunt straturi de calcare sarmatice. toate din calcare mezozoice. Popineţul. Midia 22 m). Are o înălţime de 10-35 m. a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică. Faleza nordică. între braţul Musura (al Chiliei) şi localitatea Vama Veche. Bisericuţa 9 m. versantul litoral (între – 7 la – 15 – 20 m) şi glacisul litoral (până la minus 25-45 m). În lacurile din faţa falezei se pot vedea insule provenite din inselberguri înecate (Popina 47 m. Plajele formate de grindurile nordice sunt mai puţin căutate de turişti. activ. Plajele şi cordoanele litorale sunt caracteristice. Sectorul sudic. 15 m/an la Sulina şi 20 m/an la Sf. poate atinge 5-30 m/an. Uneori se foloseşte şi termenul de câmpie litoralo-deltaică. Lupilor. sectorului nordic. sub aspect morfologic. având capuri care uneori avansează mult către est (Dunavăţ 56 m. se ridică deasupra nivelului mării. actuală. Din loc în loc se întrerupe în dreptul văilor (cu limanuri) sau al unor foste mici lagune. Adâncimile respective sunt afectate de depuneri continental-fluviatile şi de baza valurilor. cu excepţia Mamaiei. complexele lagunare Razelm şi Siutghiol. Ţărmul respectiv se continua spre nord prin grindul marin Jibrieni-Letea-Caraorman. Faleza se alungeşte de la capul Dunavăţ (la sud de Deltă) şi până la Vama Veche. Linia ţărmului actual (linia de ţărm) reprezintă însă un moment de recul (prin abraziune) început o dată cu transgresiunea valahă. Ultimul sector a avut faleză activă în timpul transgresiunii neolitice (de 4-5 m) şi a trecut în conservare o dată cu regresiunea dacică (la minus 4 m). se întinde pe 80 km lungime şi se retrage în prezent cu 2 mm/an (transgresiunea valahă). 171 Universitatea SPIRU HARET . Grădiştea. respectiv cu formarea deltei maritime şi închiderea lagunelor. Chituc. faleza activă şi cea moartă. Din punct de vedere geologic. întins pe 65 km. Această faleză este mai complexă. în faţa sa formându-se un litoral cu multe cordoane litorale. la nord (în vestul lagunelor Razelm-Siutghiol). faleza se compune din 3-4 straturi de loess şi 2-3 orizonturi de soluri fosile. din şisturi verzi). cu o structură geologică mai mozaicată şi roci mai dure. Include. limanurile şi delta maritimă. compusă din uscat şi o parte submersă. dar există şi perioade de refaceri sau înaintări. prin acumulări. în nord. plaje şi lagune. azi colmatate (Hergheliei. plaja şi cordoanele litorale. submers. având două sectoare distincte: faleza activă (la sud de capul Singol-Constanţa) şi faleza moartă.

172 Universitatea SPIRU HARET Fig. Limanurile şi lagunele din sud-estul României . 59.

este cel mai rectiliniu ţărm. o bară permanent dragată (la Sulina). Pot fi adăugate şi limanurile fluviatile din nordul Deltei. adevărate câmpuri. cu trei tipuri importante: ţărm deltaic. Jupiter. adâncirea văilor în timpul regresiunii maxime würmiene. producând prăbuşiri-alunecări (pe argila roşie şi loess). se prelungeşte sub mare prin frontul deltei şi prodeltă. În cadrul său. din nordul Razelmului. prezintă multe cordoane marine (până la grindul Letea-Caraorman). adesea discontinue. Ţărm neutru există pe sectoare extrem de mici la trecerea de la acumulare spre retragere. Sărătura. Agigea (fost pe gura canalului Dunăre-Marea Neagră). O altă clasificare este în funcţie de deplasarea liniei de ţărm: ţărm în retragere (datorită dominării abraziunii). Tipurile de ţărm se referă în mod obişnuit numai la părţile active în prezent ale litoralului şi cu precădere la linia de ţărm. Ţărmul lagunar are. pe latura vestică. Limanurile sunt de trei feluri: fluvio-maritime. cel puţin periodic. Acesta din urmă are caracteristic faptul că marea vine în contact direct cu baza falezei. Neptun. când s-au format cordoanele de baraj. Tatlageac (pe valea Gherengeni) şi Mangalia. Cele fluvio-maritime sunt următoarele: Gargalâc (Corbul) pe valea Vetrei. Techirghiol. Lagunele şi limanurile sunt şi ele forme specifice litoralului. În retragere se află aproape întregul ţărm românesc. dar mult folosite de turişti. 59). Zmeica). mai ales. Cele mai importante sunt: Eforie Nord şi Sud. Olimp. la limanuri se adaugă o fază prealabilă. Mangalia. Între lagune. formează o deltă secundară (Chilia).). de asemenea. fluvio-lagunare (la vest de complexul Razelm) şi fluviatile (în Dobrogea de vest şi în Câmpia Română). Chitai. Sub mare se prelungeşte cu benciuri retezate. chiar şi cel de la nord de Constanţa pe cea mai mare parte a lui. format prin închiderea fostului golf Halmyris şi compus din patru lagune (Razelm. cel mai important este complexul lagunar Razelm-Sinoie. Acest ţărm este cel mai mobil şi prezintă o mare varietate locală. Goloviţa. 173 Universitatea SPIRU HARET . Ţărmul deltaic este cel mai avansat către est. Costineşti.a. Vama Veche. sectoarele de ţărm situate imediat în sudul celor trei guri de vărsare ale Dunării. Costineşti (la gura văii Cilic). Aurora. cordoanele sunt uneori foarte late. cel mai des se fac referiri la ţărm înalt (sud de capul Singol-Constanţa) şi ţărm jos cu cordoane litorale. Ialpug. cordoane. Babadag ş. Taşaul pe Casimcea. În România. în calcare. în nord are bare submerse şi periboine (portiţe). Agighiol. Avansează însă. partea sa sudică (între capul Midia şi Singol) face tranziţia către ţărmul cu faleză. ţărm lagunar şi ţărm cu faleză. în Ucraina: Cahul. dar în retragere. Dacă lagunele s-au construit începând cu regresiunea dacică şi transgresiunea valahă.Plajele de pe litoralul sudic (sud de Constanţa) formează petice sau fâşii foarte înguste. Tot lagună este şi complexul Leahova-Periteasca. Sinoie. sau firide marine în calcare. Mai există o clasificare. se adaugă o serie de limanuri lagunare (Calica. ţărm în înaintare (datorită dominării acumulărilor făcute de valuri sau aluviunilor dunărene) şi ţărm neutru. apoi Siutghiolul şi Tăbăcăria (lângă Constanţa) şi cele două colmatate de lângă Mangalia – Herghelia şi Comarova (fig. Catlapug. Venus.

pliată la sfârşitul volumului). sau al unor foste braţe (Rusca.a. având două subtipuri: fluviatilă şi marină. la care s-au adăugat ulterior grinduri mai mici. • Câmpurile şi depresiunile mlăştinoase se întind între grindurile principale. Crasnicol. • Grindurile fluviatile.Delta Dunării Are forma unui triunghi cu vârful la Pătlăgeanca. 60. Letea. Grindurile marine reprezintă vechi linii de ţărm. continuate către sud şi sud-est cu: Sărăturile. japşe şi zătoane. Sf. înălţimile maxime 12. bălţi. ŞonteaFurtuna (între grindul Stipoc şi braţul Sulina). Păpădia. panta medie 0.Relieful fosilizat de formaţiunile deltaice era fragmentat de văi (Dunărea şi cele din sudul Basarabiei) în timpul regresiunii würmiene. Şontea ş. pe alocuri acoperind şi loessuri. iar adâncimile maxime sunt pe anaforele scobite în braţele Chilia (-39 m). Sacalin. dar adesea. Pardina (între Stipoc şi Chilia).006‰. Cele mai importante au fost citate mai sus. grosimea aluviunilor deltaice variază între 5-80 m. la ape mici 35% uscat. Se pot distinge următoarele faze în formarea Deltei: golfliman.6 m la vârful Deltei şi 0. Date morfometrice: 3. Matiţa-Sahale7 (între Câmpul Chilia şi grindul Letea). el a fost străpuns ulterior de braţul Chilia. Razelm şi 7 Sahalele sunt cele cinci braţe colmatate ale Chiliei. Gorgova (între Rusca şi grindul Caraorman) şi Câmpia Dranovului (între braţul Sf. deasupra lui 0 m se află 79. deltă barată de cordonul litoral Jibrieni-Letea-Caraorman şi deltă fluvio-maritimă. În delta fluviatilă există următoarele depresiuni sau câmpuri: Sireasa (un câmp dominat de grinduri şi mai puţin mlăştinos).). iar la aşa-zisele ape mici ea se restrânge în lacuri. iar în dreptul Razelmului. Tulcea (. Perişor şi Chituc. De aceea. grindul Stipoc închidea iniţial un liman comun al râurilor Catlapug şi Chitai (Ucraina). dar 90% din topografie oscilează între minus 1 m şi plus 2 m. geologiceşte. În cadrul celor trei subtipuri de câmpii există alte forme mai mici: • Resturile de câmpuri continentale (aşa-zisul grind Chilia. • Grindurile marine au fost reprezentate într-un prim stadiu (bararea deltei) de un lung cordon litoral. la care se poate adăuga şi complexul deltaic submarin (fig. Câmpul Rusca (între Sulina şi Sf. Gheorghe). În aspectul său fluviatil. atunci când nivelul apei a oscilat între –8 şi +4 m.4 m (pe dunele din grindul Letea) şi 7 m (în grindul Caraorman). alungit ulterior cu segmente de grind fluviatil). Caraorman). Gheorghe. împărţit în sectoare (Jibrieni.5% din suprafaţă. Gheorghe (-26 m) şi Sulina (-18 m). adâncimea medie a apei 1 m. grinduri late şi joase formează câmpuri în cadrul lor. o grădişte desprinsă din Podişul Bugeac.46 m la Sulina. deltă fluviatilă de tip Mississippi (cu multe braţe). Direcţia de răsfirare (evantaie) a grindurilor indică uneori locurile unde gurile fluviului formau delte secundare. formate de-a lungul braţelor actuale ale Dunării. iar la ape mari numai 10%. înalte de până la 7-12 m. la niveluri medii ale apei 13-15% este uscat. Relieful este de tip câmpie deltaică. 174 Universitatea SPIRU HARET . vântul formează dune.34 m). Ele se umplu cu apă în timpul viiturilor. ocupat de mare în transgresiunea neolitică. pe Depresiunea Predunăreană. S-a dezvoltat. dispuse în evantai faţă de primele. sau pe un fost golf. şi grindul Stipoc. Pe grindurile mai mari.

60). iar braţul Sf. Brătescu. ambele forme se deplasează spre sud şi sud-est. Singurul braţ care ieşea în exterior era Sf. Gheorghe (Sacalin). se formează braţul Chilia peste limanurile nordice. În cadrul deltei maritime se delimitează următoarele câmpuri şi depresiuni: Câmpul Letea (la nord de braţul Sulina). la gura Sf. Delta transformându-se în golf-liman şi apoi deltă fluviatilă cu multe braţe (de tip Mississippi). 60). Gheorghe) şi pe văile învecinate începe o colmatare regresivă. P. Gheorghe. redă o etapizare mai aproape de realitate. • Deltele secundare se găsesc numai pe braţul Chilia. Sahale. G. situaţia durează până către anul zero (7 pe fig. creând Delta Dranovului de Vest (între 5000-2500 î. prodelta este mai extinsă ca suprafaţă şi coboară la 50-60 m.). V. primul începe de la linia de ţărm şi se sfârşeşte cu un glacis fluviatil submers. 60).700 – 7500 ani se formează cordonul litoral Letea-Caraorman (1 pe fig. Gheorghe II) (9 pe fig. 1914. Pe valea adâncă a Dunării (Sf. care construieşte pe rând trei delte secundare (Pardina. 60). care clădeşte o primă deltă externă în sud – Delta Sf. N. apar primele condiţii de depuneri deltaice. 1923). Gheorghe I (3 pe fig. Ulterior. realizând o deltă mai estică (Sf. clădind Delta Sulinei (5 pe fig. în număr de trei. bazat pe foraje şi datări de vârste absolute. Delta Sahalelor şi Delta Pardinei. în urmă cu circa 12. 1957). Zencovici. Câmpurile Caraorman şi IvanceaSărăturile plus Depresiunea Sulinei (între Sulina şi Sf. 60). barând limanurile din nordul său. • Frontul deltei şi prodelta. 1934. În urmă cu 11. Delta are forma unui estuar. Chilia) (8. 175 Universitatea SPIRU HARET . Vâlsan. acum 7200 ani (sau 5200 î. Ch.1‰) şi atinge adâncimea de minus 20 m în nord şi minus 35-40 m în sud.grindul Crasnicol). O ultimă fază este declanşată de transgresiunea valahă. Petrescu. • Bară şi insulă barieră se formează la gura Sulinei şi. cea mai nouă este Delta Chiliei (la vărsarea în mare a braţului respectiv) şi alte două în amonte. 8 Fâşii înguste de grinduri despărţite de fâşii înguste de mlaştini (japşe). Începutul Deltei are loc în holocen. Ch. respectiv. Formarea şi evoluţia Deltei au constituit obiectul multor lucrări ştiinţifice. 60). C. Regresiunea dacică (acum 2000 î. Tot acum se alungeşte grindul Stipoc (2 pe fig. în urmă cu 8900-7200 ani. Gheorghe) şi Câmpia Zătoanelor8 (la sud de Sf. Mai recent. când gheţarii würmieni s-au topit şi nivelul mării creşte treptat. 1956. materializate în anumite modele (Grigore Antipa. Ch. când începe abraziunea deltei Sulinei. coborând mai lin până la minus 5-7 m (sau 12-15 m în dreptul braţului Sf.) scade nivelul la – 4 m şi impune Sulina ca braţ principal. 60). Gheorghe.) (4 pe fig. Gheorghe).000 ani. marea atinge + 4 – 5 m. 10. Tot acum avansează şi braţul Sf. C. I. Panin (1974). 11 pe fig. peste grindul Crasnicol. la optimum climatic. Gheorghe) şi apoi uşor mai înclinat (până la 0. Gheorghe deviază spre Razelm. Când nivelul mării a atins minus 10-6 m (adâncime la care se află loessul sub grindul Caraorman). 60). redusă la început şi apoi cea mai avansată către est.

Gheorghe. Mangalia. la 37 km de ţărm se găseşte Insula Şerpilor. acela influenţat de factorii continentali (sedimente terigene. a fost netezită. ceea ce reprezintă 1/6 din totalul şelfului Mării Negre.3‰ în nord şi 0. la diferite niveluri (minus 100 m. extrem de rar până la 20‰. Panta câmpiei de şelf este foarte mică. pe la – 18 m. această parte este asimilată cu sectorul intern al şelfului. primul de litoral. Întinsul platformei continentale.7% din Marea Neagră). platforma are cea mai mare extindere. deci.4. care se prelungesc sau nu din văile continentale: Nistru. este mai uniformă.Platforma continentală românească Cuprinde 23. cu văi de tip canion şi alunecări de sedimente. în nord. iar peste ele apar şi unele conuri de dejecţie. acţiunea curenţilor. Fundamentul platformei este similar celor patru compartimente structurale ale ţărmului dobrogean. între – 70 m şi – 130 m.700 km2 (5. sedimentele sunt mai fine. În mod obişnuit se consideră platformă continentală câmpia submersă care începe de la limita plajei submerse. de numai 0. grabenul Sulina). circa 180 km. şi conuri aluviale würmiene. structura şi textura sedimentelor. pe paralela golfului Musura. între – 7 şi – 10 m până la – 40 – 50 m. prin abraziune. remarcabilă fiind cea de la – 100 m. Sf. prezintă unele ondulări paralele cu ţărmul. la circa 180 km în larg. extinse peste platformă şi aparţinând. transportul sedimentelor aluvionare. Etapele la care a stagnat ţărmul mării în timpul transgresiunilor şi regresiunilor din pleistocenul superior au fost marcate de cordoane. sau 1/10 din suprafaţa ţării. Gheorghe apare un fost con dunărean. În faţa Deltei. 33 m.0‰ în sud Panta taluzului creşte la 6-10‰. ca şi restul. mai argiloase. alteori de la – 180 m.1. 18 m). secunda de platforma internă. Include. Aluviunile deltaice pătrunse în mare au creat. Fâşia externă. şi este modelată de valuri şi curenţi. dar are acumulări suprapuse. – 25-27 m şi – 33-34 m. între – 40 (50) la – 70 m. iar în nord şi prodelta (până la – 55 m). adâncimea coboară la 180-200 m. Fâşia internă. în general colmatate. În nord. şi versantul litoral (– 7 la – 20 m) şi glacisul litoral (până la minus 25-45 m). şi cea mai mică adâncime. În dreptul Constanţei. Techirghiol. care începe uneori de la – 130 m. se împarte în trei fâşii sau sectoare. iar sub 1000 m există şi conuri de dejecţie. Au fost sesizate şi văi submerse. reunite uneori sub formă de glacis continental submers. necoborând sub minus 70 m. Fâşia mediană. Pe paralela Vama Veche. adică de la minus 7-10 m. În partea sa superioară (până pe la – 700 m) este mai fragmentat. iar în dreptul braţului Sf. cum ar fi cele ale Casimcei şi Techirghiolului. Are blocuri mai ridicate (horsturi) şi altele coborâte (exemplu. de tip continental.). un fost inselberg pe care Vâlsan (1934) credea că s-a sprijinit vârful deltei Sulina la un maximum de avansare. 25 m. Casimcea. În unele lucrări. 176 Universitatea SPIRU HARET . Mai departe urmează taluzul sau abruptul continental. uniformizate însă topografic de sedimentările mai recente. Kogâlnic. distruse ulterior sau păstrate în parte. salinitatea şi temperatura apei etc. Se remarcă şi resturile unor cordoane foste litorale. socotiţi de la linia de ţărm. frontul deltei şi prodelta. de la ţărm la taluz. platforma se îngustează la 100 km.

nr. LVI. t.Bibliografie selectivă • Banu A. Popescu N. Bucureşti. Grigore M. Ce dependenţe reciproce există între Litoral. 33. Câte tipuri de faleză sunt la litoral ? (Moartă sau în conservare. • Năstase Gh.. (1975). Black Sea stratigraphy. . (1967). 4. nr. 2. şi activă la sud). lagune. • Trufaş V. 4.Revista română de geologie. la nord de capul Singol. delta maritimă continuată submers cu frontul deltei şi prodelta). 2.. (1935). • Posea Gr... Delta Dunării. 2-3 soluri fosile. . Niprului. 12. (1989). • Vespremeanu V. VI (LXXVI).Terra”. t. În plus. Constanţa. Deltă şi Platforma continentală ? (Legătura provine din oscilarea ţărmului şi litoralului către est şi vest. Ielenicz M. (1982).Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. Procese morfogenetice ale ţărmului românesc al Mării Negre. XLI. vol.. plajă şi cordoane litorale. .. Privire de sinteză asupra cunoaşterii genezei şi evoluţiei Deltei Dunării. Meteorologie”.. Ce unităţi şi forme genetice include litoralul ? (Faleză activă şi moartă.. glacisul litoral. plajă submersă. nord şi sud. prin frontul deltei şi prodeltă). Modificări actuale ale ţărmului românesc între Chilia şi Capul Midia.. Gospodărirea Apelor. XLII. Ce caractere are faleza activă ? (Înălţime de 10-35 m. Géophysique. seria nouă. ale litoralului românesc ? (Braţul Musura şi localitatea Vama Veche). 3. Driga B. litoralul se suprapune estului Deltei. Terase marine în Dobrogea?. (1923). • Brătescu C.. evoluţie. (1984). geofizică. Autoevaluare – întrebări. Morfologia litoralului românesc la sud de Constanţa. . Editura Ştiinţifică. geografie – geografie”.. Bucureşti. Care sunt punctele extreme. (1965). în .. 29. 3. Şelariu O.Hidrotehnică. Delta Dunării. Cogâlnicului. platformei. baza sa ia contact cu marea. Nistrului. • Posea Gr. vol. iar delta submersă. sedimentologie). . un strat de argilă roşie şi calcare sarmatice în bază). Văile submarine ale Dunării. I. Washington.Deep. în prezent. vol. Popescu N. (1980). . Delta Dunării (geneză. • Ross A. 5. . . probleme 1.Terra”.Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie”. 177 Universitatea SPIRU HARET . regresează cu 2 mm/an şi se compune din 3-4 orizonturi de loess...D. • Posea Gr. Studii de geografie a Dobrogei. cu precădere în timpul würmului şi holocenului.Buletinul Societăţii de Geografie”. Sea Driling Project”. Rudescu C. 12. (1969). • Panin N. limanuri. (1982). Géographie– Géographie”. Morfological and morphodynamic aspects of the submarine relief in front of the Danube Delta..Revue Roumaine de Géologie.. • Gâştescu P. part. versantul litoral. Geneza şi evoluţia sa morfologică şi cronologică.

Care sunt fazele prin care a trecut formarea Deltei ? (Estuar. înălţime mult mai mare. Considerăm că prezentarea proceselor pe etaje morfoclimatice. de exemplu. 19. Geomorfologia României. Chiliei). Neptun. Venus. ţărm în retragere. Sacalin. 9.a. rocile componente sunt dure – calcare mezozoice şi şisturi verzi. 15. Chituc). Vama Veche).6 la 0. în avansare şi neutru. Unde se găsesc plaje la sud de Constanţa ? (Eforie Nord şi Sud.).6. În câte faze s-au format limanurile ? (Prima. prezintă capuri proeminente care avansează mult către est). Ce insulă-barieră cunoşti ? (Sacalin). 11. plus Gargalâc. Cu ce se continuă ţărmul falezei moarte la nord de capul Dunavăţ ? (Cu cordonul litoral Letea-Caraorman). Aurora. Care sunt deltele secundare de pe braţul Chilia ? (Pardinei. Perişor. Costineşti. se fac şi unele diferenţieri regionale. Şontea-Furtuna. – 39 m. Ce niveluri avea Marea Neagră când s-a format Delta ? (Minus 8 m la + 4 m). o dată cu etajele. Grigore Posea. Jupiter. 10. Care sunt altitudinile submerse care marchează trepte şi foste cordoane litorale ? (100 m. în prealabil. este mai adecvată pentru un curs didactic de Geografia fizică a României. Tăbăcărie. fost Agigea. lagunar şi cu faleză activă). 17. specificul 178 Universitatea SPIRU HARET . Caraorman. Pot fi abordate însă şi în mod asociat pe etaje geomorfologice. Matiţa-Sahale. 13-15% uscat). Aceasta înseamnă însă că se consideră cunoscut. 13. ţărm deltaic. Taşaul. Leahova-Periteasca. bararea gurilor de râu prin cordoane de nisip în holocen). Olimp. (Este inactivă. 18. sau Grigore Posea. Herghelia. 20.46 m. sau pe regiuni. 25 m. Cum se clasifică ţărmurile româneşti ? (Înalt şi jos sau cu plajă largă. Sahalelor. Siutghiol. 21. dar şi în unele tratate de geografie regională (vezi. 16. mai ales că. Relieful României. 33 m. conforme cu structura geosistemului românesc. deltă fluvio-marină). ca în tratatele de geomorfologie generală. Care sunt lăţimile platformei continentale româneşti ? (180 km în nord şi 100 km în sud). 14. Care sunt grindurile maritime ? (Letea. limanuri: cele fluviolagunare. 18 m). Sărăturile. Ce depresiuni-câmpuri sunt la nord de Sulina ? (Pardina. Mangalia). Caracterele falezei moarte. (3. Comarova. adâncirea văilor în würm şi a doua. Ce fel de grind este Stipoc ? (Martor continental prelungit cu grind fluviatil). 12 m. Mangalia. deltă fluviatilă tip Mississippi. 2002 ş. 8. 1974. Letea). 12. ori pe unităţi (vezi majoritatea tezelor de doctorat în geomorfologie). Altitudini caracteristice Deltei. PROCESELE GEOMORFOLOGICE ACTUALE Introducere Procesele geomorfologice pot fi abordate individual pe toată suprafaţa acolo unde ele se exercită. Care sunt lagunele şi limanurile maritime ? (Lagune: Razelm-Sinoie. Techirghiol. golf-liman. 7. Crasnicol.

dominant în etajul alpin al Meridionalilor şi Rodnei. care pot dura circa 9 luni pe an. Faţă de prezentarea pe etaje. etajul de câmpie (de asemenea. Geografia fizică a României. Semenic. Gutin. partea a II-a. inclusiv mici peşteri (Făgăraş). care stă sub control carpatic şi impune etaje morfoclimatice şi trepte regionale pericarpatice. ca etaj subalpin. Ciucaş. şi imense cantităţi de grohotiş stocate ca mări de pietre pe suprafeţele de eroziune. montan forestier şi de depresiuni intramontane. lipsite în mod natural de pădure. pe cele structurale şi ca grohotişuri mobile pe versanţi. pungi ş. Ţibleş. cu formarea de structuri periglaciare (marghile. până la 1300-1400 m. Penteleu. determină o instalare şi dispunere similară şi a proceselor geomorfologice. precipitaţii de peste 1000 mm. tasări şi sufoziuni nivale.regional al fiecărui proces în parte. Se deosebesc. Toate acestea determină o varietate şi o intensitate mare a proceselor geomorfologice. Bucegi) se realizează. cu zăpezi bogate şi persistente peste şase luni. În masivele conglomeratice (Ceahlău. deluroase şi de podişuri. care îmbracă şi aspect regional. apar creste. sau versanţi complet golaşi şi condiţii climatice specifice ca: temperaturi sub 2-00C. frecvenţa mare a îngheţ-dezgheţului. vânturi puternice şi o succesiune tipică a anotimpurilor. deosebirile între masivele formate din roci dure cristaline şi cele de fliş. cu orientări diferite. Etajul alpin aparţine culmilor şi vârfurilor care trec de 1600-1800 m. Pentru acest mod de abordare indicăm numai o schemă (A).). reliefuri carstice incipiente. Se impun.a. denudare şi fluviotorenţialitate pe timpul verii. în curs de apariţie). Condiţiile morfogenetice din acest etaj sunt impuse de: altitudinile amintite. Procesele care acţionează în acest etaj sunt: dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ. cu diferenţieri regionale) şi etajul litoralo-deltaic. mai ales. solifluxiuni şi mici alunecări de teren. cu schimbări de la iarnă la vară şi cu stimulări reciproce. Etajele montane se subîmpart în: alpin. dar omul a coborât această limită. avalanşe. Rezultă reliefuri ruiniforme şi acumulări mari de grohotişuri. şi acestea cunosc unele diferenţieri regionale. astfel. densitatea şi adâncimea mare a fragmentării. Desigur. dominarea versanţilor lungi şi cu pante mari. completată cu una pe etaje (B). În masivele calcaroase înalte există şi procese carstice. dar adesea foarte variate şi cu multe tipuri de structuri care aflorează. pe alocuri. eolizaţia. Bihor etc. colţii etc. următoarele etaje: montane. sau particularităţile masivelor conglomeratice şi ale celor calcaroase. prin dezagregare şi şlefuire eoliană. ordonate uneori în râuri de pietre (horjuri). îngheţul în sol şi în pătura de alterări. se adaugă lipsa vegetaţiei de pădure. În masivele cristaline. reliefuri antropomorfe sau alte tipuri specifice. dar în general mai puţin pregnante. iarnă-vară. Exemple sunt masive ca: Igniş. rămân netratate „cutremurele”. ace. Siriu. amintite însă la capitolul „Hazarde naturale” (în Grigore Posea. iar în calcare. roci dominant dure. 179 Universitatea SPIRU HARET . Etajarea şi regionarea proceselor geomorfologice Structura concentric-radiară a teritoriului României. Ceahlău. Ciucaş.

180 Universitatea SPIRU HARET .

181 Universitatea SPIRU HARET .

aşezări. aici s-a accelerat puternic eroziunea antropică. Aceste condiţii determină o morfodinamică foarte activă.a. exemple. dar şi o torenţialitate activă. dar au loc şi în deluviile. iar în interiorul său activează îngheţ-dezgheţul. alunecări superficiale. Abrupturile de vale sau petrografico-structurale sunt afectate iarna şi de dezagregări şi prăbuşiri (defileul Jiului. inversiuni puternice de temperatură şi despăduriri uneori totale. cât şi.a. se formează şi o pătură de alterări-dezagregări pe care se înfiripează un sol sărac. care croiesc coridoare prin pădure. Pe unii versanţi nu sunt excluse nici avalanşele. stâncoase. sau circa 200-300 m (Zarand. realizând structuri periglaciare. care rămân pe loc. care în multe cazuri sunt şi semidespădurite. loessurile din Dobrogea. a aceluiaşi tip de rocă sau roci cu dispoziţii similare faţă de procesele geomorfologice. dar uşor înclinate. cu precădere podişurile. lipsite de dealuri intermediare. argilele din Câmpia Transilvaniei sau a Moldovei etc. la care se adaugă şi alte presiuni umane (arături. În anotimpul rece. Bâsca Mare şi Mică etc. în Muntele Mic-Ţarcu). îngheţ-dezgheţul provoacă solifluxiuni. în special pe versanţi. sau în defileul mehedinţean al Porţilor de Fier). 182 Universitatea SPIRU HARET . atât altitudinile mai reduse. Oaş.). mai ales pe porţiunile despădurite. stagnarea de aluviuni venite din munte (conuri de dejecţie şi glacisuri de acumulare). caracteristicile montane (fragmentare şi pante mari. aluviunile piemontane din Podişul Getic. Etajul montan cu pădure coboară. Braşov ş. industrii poluante etc. precum şi tasarea nivală şi sufoziunea sunt foarte active. Igniş ş. inclusiv pavaj de lespezi. 57). până la circa 700 m.). transportul de aluviuni. Frecvente sunt. despăduriri mult mai extinse. În acest etaj. şiroire. adesea subregiuni. Alunecările sunt provocate de argile şi marne. Pe prim plan trec eroziunea şi transportul fluviatil şi alterarea biochimică sub pădure. la Voineasa. covorul de pădure schimbă aproape fundamental procesele geomorfologice dominante. În contrast cu Carpaţii. Pe păşunile alpine au loc mai puţine dezagregări. îndeosebi.În cadrul acestui etaj se face însă o diferenţiere între suprafeţele netede cu păşuni alpine şi cele abrupte. În Carpaţii flişului apar şi alunecări masive de teren. de principiu. lângă barajul Râului Mare. Tot aici acţiunea denudării şi torenţialităţii. cu precădere în depresiunile Ciuc. pe locuri despădurite. Pe astfel de locuri.. dar impusă şi de ravenări şi văiugi. o presiune umană mare. versanţi mai puţin lungi şi mai uniformi. marghilele şi potecile sau brazdele periglaciare (fig. ea rămâne ridicată. iar pe alocuri şi aluvionări. care se poate declanşa după despăduriri. Cât priveşte densitatea fragmentării. şi inundaţii relativ frecvente. Etajul depresiunilor intramontane are drept caracteristici morfogenetice următoarele: relief mai puţin fragmentat. Gheorgheni. roci mai dure) pot începe de la circa 80 m (în defileul Dunării). Oltului. dar în unele locuri. sunt curgerile bruşte de grohotişuri periglaciare vechi (exemple. dar ploi mai puţine (600-800 mm/an. regiunile deluroase. se caracterizează prin dominarea rocilor moi şi friabile. Etajul dealurilor şi podişurilor. uneori foarte groase. prin pluvio-denudare. o creştere a suprafeţelor ocupate de interfluvii. Un fenomen aparte. Maramureş. torenţi şi alunecări de teren. în Dobrogea numai 400 mm/an). Un alt aspect îl constituie dominarea pe mari suprafeţe. Ca urmare. Nu lipsesc procesele carstice în masivele calcaroase. şi o şiroire agresivă în zilele de primăvară.). periglaciare. Devin active şi eroziunea laterală a râurilor. pot apărea şi blocuri glisante (exemplu. roci moi.

În Subcarpaţii Moldovei (mai ales pe valea Moldovei). dominant. cute diapire. pe calcare intervin dizolvări. care însă afectează des şi argila în loc situată sub pătura de alterări. Subcarpaţi) intervin de asemenea dizolvări. procese de versanţi şi procese de albie şi luncă. cu precădere cei de Curbură. Pe aceşti versanţi se dezvoltă alunecările de teren combinate cu torenţi şi ravene şi cu prăbuşiri. În Dobrogea au loc însă şi tasări mai puţin importante şi sufoziuni. În toate cazurile în care s-a menţinut pădure există şi eroziune biochimică. Nu lipsesc nici alunecările superficiale. uneori împingând cumpăna de ape în partea opusă. particularizează şi procesele geomorfologice. De exemplu. dar şi pe Suceava. creeping. • Procesele de versant sunt dintre cele mai intensive. se produc şi dezagregări-alterări. cutate. ravenări şi torenţi. Este vorba de un transport masiv de aluviuni. malul stâng al Siretului sau cel drept al Oltului în Depresiunea Făgăraş). de asemenea. la modul general. La vulcanii noroioşi de la Berca-Arbănaşi acţionează un proces fals de tip vulcanic. Tg. • Pe interfluvii. suportă procese de tip spălare în suprafaţă. se formează glacisuri coluvio-proluviale. fac să se evidenţieze pluviodenudarea. faliate. sub 30. o oarecare eroziune eoliană. apar însă şi gresii. însoţit de o intensă şiroire şi ravenare. chiar şiroirea şi un început de ravenare. tot roci moi. construite printr-un proces de puternică aluvionare a râului. iar echilibrul fragil al versantului se degradează. În porţiunile cu lacuri de acumulare şi iazuri antropice se produc colmatări importante şi abraziune lacustră.). care face ca 183 Universitatea SPIRU HARET . cu un echilibru mai avansat. iar pe pante uşor mai crescute. dar pe care acţionează din plin pluvio-denudarea. domină şi procesele carstice. • Procesele de albie şi luncă sunt de tip fluviatil şi devin puternice la viituri. uneori şi ale celor abrupţi.Condiţii mai aparte au Subcarpaţii. Babadag ş. acolo unde rocile dure apar la zi. • Unele deosebiri regionale ale condiţiilor morfogenetice. mai ales roca. Se adaugă surpări de maluri la viituri. iar structurile geologice sunt diverse. Acestea au loc şi în limanurile fluviatile din vestul Dobrogei. Ceilalţi versanţi. Procesele geomorfologice din dealuri pot fi grupate. de eroziune de mal. dar care provoacă şi imense prăbuşiri (Ocnele Mari. În arealele cu sare (Transilvania. Boiu (Someşan).a. iar înălţimile urcă des şi la 800-1000 m. Evoluţia. respectiv retragerea versanţilor este puternică. renii. procesele respective devin mai intense. uneori şiroirea. versanţii pot fi separaţi în două categorii: versanţi cu înclinări mari şi versanţi cu pătura de alterări relativ uniformă. în Podişurile Mehedinţi. în Dobrogea de Nord. conuri submerse – vaduri) şi aluvionări în lunci.a. acoperiţi cu pătură de alterări şi care sunt convecşi-concavi. mai ales în suspensie. Pe lunci pot apărea şi procese incipiente de tasare (după viituri). dar mai ales şiroiri. în: procese de interfluvii. aluvionări în albie (ostroave. luncile formează adevărate şesuri aluviale. Când aceste suprafeţe sunt păşunate intens sau arate. Prima categorie este specifică frunţilor de cueste sau versanţilor subsăpaţi de râuri (exemplu. Sovata etc. pantele mici. Ocna. Turda. aici se întâlnesc. Ocna Mureş ş. Din acest punct de vedere. densitatea fragmentării şi pantele sunt în general mai mari.) şi/sau alunecări locale (Ocna Sibiului. La poalele acestor versanţi.

o au procesele de versant. precum cei din Burnas. Câmpia Carei etc. Bărăganul de Mijloc şi Sudic. de altitudinea deasupra albiilor şi de pantă. Câmpiile piemontane suportă. şiroire şi ravenare.albia minoră să se despletească mult şi să se confunde într-un fel cu albia majoră. În lunci pot avea loc crăpături verticale de secetă şi. Câmpurile acoperite cu loess. fiind mai înclinate. se poate spune că tipul genetic al câmpurilor respective determină. alături de climă.a. Ea este favorizată şi de crearea unor crăpături verticale în sol. ca. Sunt cunoscute cele din Oltenia. iar pe cei din loess au loc şi prăbuşiri sub formă de terasete. În unele crovuri s-au format chiar lacuri.a. de asemenea. dar mai puţin în Subcarpaţi. Nădlac (Câmpia de Vest) ş. care sunt specifice în estul Câmpiei Române. torenţialitate şi alunecări. eroziune în suprafaţă. iar la secete apar crăpături în sol. produc abraziune lacustră. Câmpia Tecuciului sau Câmpia Valea lui Mihai. suportă procese de tasare şi sufoziune. Câmpiile de glacis. şi procesele geomorfologice specifice. ca în Câmpia Brăilei şi Bărăganul de Mijloc. de exemplu. dar şi unor porţiuni de luncă. subsidenţa şi colmatările din iazuri şi din limanurile fluviatile ale Câmpiei Române de Est (Câmpia Limanurilor). Tasarea este foarte avansată acolo unde loessul este mai gros şi mai prăfos. care au lacuri de acumulare (Siret. şiroire şi un început de torenţialitate. ceva mai mult în Moldova şi mai mult în Dobrogea. • Procesele de albie.. Câmpia Tecuciului. Pe timp ploios se formează înmlăştiniri. Bistriţa. care. ca şi alte văi din podiş. Se manifestă pe alocuri şi sărăturări. Găvanu-Burdea. există deosebiri şi în ce priveşte proporţia interfluviilor şi a versanţilor: în Podişul Getic se ajunge la circa 40% interfluvii şi aproape 50% versanţi. ravenări şi alunecări. de tipul rocilor superficiale. Câmpia Olteniei. eventual. luncă şi bălţi dunărene sunt diferite la ape mici faţă de cele mari şi viituri. la vânturi puternice. Bărăgan. Câmpurile cu nisipuri suportă procese de deflaţie. Sufoziunea este mai activă lângă malurile de râuri şi sub arealele endoreice. Pe versanţii câmpiilor înalte. care reduc volumul de apă al lacurilor. formate la secete sau pe timpul gerurilor mari şi câmp descoperit de zăpadă. suportă colmatări puternice. Valea Oltului. în timp ce în Transilvania interfluviile se reduc la 8-10%. fie din nisipurile periglaciare depuse pe câmpiile de lângă râuri. Câmpiile de subsidenţă atrag aluvionări importante şi impun albiilor de râu o mare mobilitate laterală. Rezultă că în dealuri şi podişuri cea mai mare pondere. Argeş ş. La acestea se adaugă procese eoliene pe nisipuri. Etajul câmpiilor condiţionează două categorii de procese: cele de câmp şi cele fluviatile sau de albie şi luncă. fie din grindurile fluviatile sau din ostroave. dar şi un început de tasare şi sufoziune. are ca specific şi un tip aparte de sufoziune care provoacă şi prăbuşiri „verticale”. se produc şiroiri. În fapt. La nivelul României. în Câmpia Brăilei. • Procesele de câmp sunt condiţionate. Podişul Getic. la rândul lor. sunt atacate de pluviodenudare. Burnasul.). ca suprafaţă. pe lângă pluviodenudare. dominante în Câmpia Română. 184 Universitatea SPIRU HARET . praful rămas pe fostele mlaştini fiind îndepărtat de vânt. La ape mici este vorba de transport redus în suspensie şi o eroziune lineară nesemnificativă.

Sporirea continuă de aluviuni a condus şi la un proces de tasare a acestora. În Deltă. 185 Universitatea SPIRU HARET . dar şi ţesăturile de plaur. de tasare şi subsidenţă şi antropice. Din aluviunile vărsate în mare. • Procesele litoralo-deltaice specifice sunt abraziunea şi acumularea marină. la viituri. pentru litoral. Crasnicol. Caraorman. superioare. Dacă. din grinduri. acţiunea eoliană. Începând cu secolele XVI-XVII. iazurile şi lacurile de acumulare suportă o intensă colmatare fluvio-lacustră. colmatarea a crescut datorită multelor desţeleniri din bazinul dunărean. pentru Deltă.deflaţie a prafului şi nisipurilor din grinduri şi ostroave. Colmatarea rezultă din panta foarte mică de curgere şi cantitatea mare de aluviuni cărată anual (58-66 milioane tone) de fluviu. Eroziunea de mal poate provoca şi desprinderea din câmp a unor popine. dar s-a făcut simţit şi procesul de subsidenţă. Tot în bălţi. prin arături. omul a intensificat procesele de versant şi efectele inundaţiilor. uneori şi de alunecări (în Burnas. Sacalin ş. există şi o colmatare provocată de vegetaţia de baltă. prăbuşirile pe malurile dobrogene cu loess şi procesele antropice. în câmpii. rambleeri şi debleeri pentru diferite construcţii etc. în special stuf şi papură. Prin astfel de colmatări. gravitaţionale. au afectat arealele cu nisipuri. care opresc în bună parte aluvionările de viitură şi accelerează uşor eroziunea liniară a râului îndiguit. Delta s-a înălţat în ultimii circa 2000 de ani cu aproximativ 4-5 mm/an. privind procesele geomorfologice. în dealuri şi podişuri. mai redus şi în alte lunci.a. Se adaugă excavările de nisipuri şi pietrişuri. Câmpia Covurluiului spre Prut ş. În arealul bălţilor dunărene. fixarea unor albii în câmpiile subsidente prin îndiguiri. Acţiunea vântului se face simţită pe nisipurile uscate.a. dar a şi scăzut după ridicarea de baraje. dar tot mai restrâns. dar măresc aluvionările laterale din luncă. La ape mari se dezvoltă mult transportul fluviatil în suspensie. crearea multor canale de desecare (în Câmpia de Vest) şi de legătură între râuri. O parte din această cantitate ajunge în mare. pe lângă colmatarea fluvio-lacustră şi eroziunea de mal. între care cel de la Porţile de Fier şi de la Ostrovul Mare.). depresiuni şi lacuri. Prin aluvionări. Limanurile fluviatile. împreună cu nisipurile marine aduse de curentul litoral şi de valuri. canaluri. se resimt şi: colmatarea biogenă.). efectul eroziunii de mal se produce pe versantul dobrogean. canale de irigat etc. Sulina şi Sf. Aceasta din urmă provoacă subsăpare. sufoziunea şi tasarea pe grinduri. cu precădere pe cele fluvio-marine (Letea. biogene. Gheorghe. acţiunile sale. Sărăturile. Foarte importante sunt îndiguirile din lunci. Specificul morfo-climatic local adaugă şi alte procese: eoliene. chiar grindurile fluviatile. se creează. şi cele fluvio-lacustre. stagnarea aluviunilor în lacurile de baraj. aluvionările şi eroziunea de mal. iar o alta rămâne în Deltă. Procesele antropice din câmpii. cordoane litorale (la nord de Constanţa) şi plaje. Delta avansează în mare la sud de braţele Chilia. Colmatarea biogenă este impusă de luxurianta vegetaţie ce creşte şi moare anual. Iau naştere chiar dune înalte. gârle. iar spre cel de câmpie au loc aluvionări. urmată de prăbuşiri. colmatând foste braţe dunărene.

dar mai ales cu nisip dunărean. 186 Universitatea SPIRU HARET . frânează abraziunea şi amplifică acumulările de nisip pe plaje. dinspre ţărm către lagune sau deltă. În cadrul lagunelor şi limanurilor fluvio-marine au loc colmatări fluvio-lacustre. Procesele antropice de litoral sunt cele care. Editura Ştiinţifică. abraziunea realizează benciuri submerse (suprafeţe orizontale de abraziune) combinate cu aspecte carstice. 61). Aici. Pe nisipurile uscate ale plajei şi pe cordoanele litorale se produc şi procese eoliene de deflaţie. mai ales pe cele cu flux turistic mare. Relieful României. dar şi de o uşoară lăsare subsidentă a litoralului. Retragerea cordoanelor litorale din nord se face prin abraziune directă. (1974). dar şi prin rotirea şi împingerea nisipului. Popescu N. Acumulările marine şi formarea de cordoane litorale şi plaje se fac cu nisip şi cochilii marine.. Procesul de abraziune. Pe calcarele sarmatice. de către valuri şi vânt.. Unele din aceste cordoane sunt submerse. iar pe faleza vie apar şi procese gravitaţionale. curenţii litorali. lângă faleza moartă. spre vest. abraziunea. dar şi de vânturi. transportul fluviatil de aluviuni. vizibilă prin efecte directe pe faleza de la sud de Constanţa. Abraziunea falezei provoacă prăbuşiri ale loessului şi alunecări impuse de argila roşie villafranchiană de sub loess. la gura Sulinei şi la sud de aceasta şi la sud de gura Sf. dar prezentă şi pe litoralul jos nordic. prin ziduri de faleză. pe timp de furtună Se remarcă. Bibliografie selectivă • Posea Gr. Ielenicz M. preponderent. Abraziunea marină la Constanţa. Fig. fluctuaţiile retragereavansare ale ţărmului sau staţionare-neutru sunt variate şi uneori rapide. efectuat dominant de către valuri. diguri paralele sau transversale pe ţărm şi alte construcţii. iar în complexul Razelm există şi o uşoară abraziune lacustră. Gheorghe. 61. altele emerse. Cele mai puternice acumulări fluvio-marine sunt în delta Chiliei.Procesele de litoral sunt provocate de valuri (fig. este amplificat de ridicarea nivelului Mării Negre cu circa 2 mm/an.

Care sunt condiţiile specifice desfăşurării proceselor geomorfologice în treapta dealurilor şi podişurilor ? (Interfluvii mai largi. despăduriri totale. glisări de blocuri). Editura Ştiinţifică. 10. Ce specific au procesele geomorfologice pe păşunile alpine ? (Existenţa unei pături de alterări-dezagregări şi a unui sol sărac. procesele geomorfologice ? (Rocile – cristaline.. versanţi alungiţi mult. Autoevaluare – întrebări. marea densitate şi adâncime a fragmentării reliefului. pante dominant mari. Geografia terenurilor degradate – Alunecări. clima etajatregională şi vecinătatea cu Marea Neagră). îngheţ-dezgheţ frecvent). despăduriri extinse. 5. Care sunt condiţiile morfogenetice ale proceselor geomorfologice alpine ? (Altitudini peste limita superioară a pădurii. 187 Universitatea SPIRU HARET . Care sunt procesele geomorfologice din etajul alpin ? (Dezagregarea prin îngheţ-dezgheţ. versanţii mai puţin lungi şi mai uniformi. denudare puternică şi torenţialitate. Ce anume diferenţiază. tasare nivală şi sufoziune. eolizaţie. Care sunt etajele montane ce impun procese geomorfologice specifice ? (Alpin. pavaj de lespezi. 3. fliş. în „Realizări în geografia României”. temperaturi sub 00C. uneori şi a covorului iarbos. 12. stagnarea unor aluviuni venite din munte. relief mai puţin fragmentat. Ce condiţii specifice pentru procesele geomorfologice introduc depresiunile în etajul montan ? (Roci moi. Ce factori determină combinarea etajată şi regională a proceselor geomorfologice ? (Structura etajat-concentrică a teritoriului României. precipitaţii peste 1000 m. îngheţ în sol. inversiuni de temperatură. Editura Presa Universitară Clujeană. 7. cu structuri periglaciare. existenţa pădurii şi clima specifică etajului). orientarea versanţilor carpatici). alunecări reduse. montan cu pădure. solifluxiuni. lipsa pădurii. densitate mare a fragmentării). procesul de eroziune biochimică ? (Sub pădure). roci dure. după despăduriri). roci moi. 11. blocuri glisante). vânturi puternice şi zăpadă multă. sedimentar nou –. regional. 2. Enciclopedia geografică a României (capitolele Procesele geomorfologice şi degradarea terenurilor. • Surdeanu V. Ce reprezintă curgerile bruşte de grohotiş ? (Grohotişuri periglaciare fixate pe versanţi prin împăduriri şi pornite brusc şi întâmplător spre aval. avalanşe. dominant. Cluj. probleme 1. Până la ce altitudine coboară etajul montan în Defileul Dunării ? (La 80 m). 8. la fiecare judeţ). 4. 9. Unde se produce. depresiunile intramontane). şi colab. tasare nivală şi solifluxiuni. fluvio-torenţialitate. (1998). • Velcea Valeria (1973). Procese morfologice actuale din România. presiune umană puternică). Ce factori schimbă profund asocierea proceselor din etajul montan cu pădure în raport cu cel alpin ? (Altitudinile sub limita pădurii. precipitaţii reduse la 600-800 mm. 6.• Posea Gr.

1. s-a folosit. ridicarea nivelului mării cu circa 2 mm/an şi o uşoară subsidenţă a estului Dobrogei). ravene. Procesele geomorfologice din Deltă. pe calcare. Acolo unde o grupare de unităţi sau o unitate se aliniază unei trepte superioare gradului său de mărime.1. deflaţie şi acumulări).. Puchenilor. Care sunt procesele asociate abraziunii şi acumulărilor pe litoral ? (Eoliene.1.1. 16. din dealuri şi podişuri. sufoziune. 1. macroregiune europeană pe care se suprapune România. Badea). unităţi şi subunităţi (1. procese eoliene pe grindurile uscate). antropice). Săratei.0.. REGIONAREA GEOMORFOLOGICĂ Prezentăm în continuare regionarea geomorfologică a României. colmatările din lacurile de acumulare şi limanurile vest-dobrogene. torenţi. 20. aluvionări sub formă de ostroave în albie şi de suspensii în lunci.1.). sau 0. II. …) subregiuni (A. grupări de unităţi de ordinul I (1. având 6-7 trepte subordonate unele altora şi codificate diferit: regiuni (I. În felul acesta. fiecare cuprinzând un singur tip de relief major (numai munte.000 (1984.4. şiroire şi pluviodenudare). sufoziunea şi tasarea specifice Piemontului Getic.…. (Tasare. eroziune de mal cu mici prăbuşiri. astfel.. Enumeraţi cinci procese geomorfologice local-regionale specifice. 62). Procesele geomorfologice din unităţile cu loess şi cele cu nisipuri.1. prăbuşiri de tip terasete pe versanţi. proporţia proceselor de interfluvii de 8-50%). 188 Universitatea SPIRU HARET . 1. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. sau un macrosistem teritorial. De ce se manifestă o puternică abraziune pe litoralul românesc ? (Pentru că se combină: acţiunea valurilor create de vânt. gravitaţionale.2. etc.1. (Procesele pe sare. eroziune de mal şi prăbuşiri. acţiunea curentului circular. Care sunt procesele de albie şi luncă din etajele de dealuri şi câmpii ? (Transport masiv de aluviuni în suspensie. 14. de Gr.. …). pentru treapta respectivă.0. (Colmatare fluvio-lacustră. 17. 0.1. 15. numai podiş etc. după o scară taxonomică valabilă la nivel de ţară. III.) şi având o poziţionare unicat şi chiar o structură morfologică proprie (fig. Călmăţui-Buzău şi Siretului inferior). C …). Care sunt procesele de versant din dealuri şi podişuri ? (Alunecări multe. colmatările biogene în bălţile Dunării). Regionarea porneşte de la un întreg geografic. parţial şi pietriş. vulcanii noroioşi. În total au fost separate 17 regiuni (I-XVII). fiecare regiune sau unitate are codul său propriu.0.2. Pe care unităţi din Câmpia Română se manifestă subsidenţa ? (Câmpiile: Titu. colmatări fluvio-lacustre în limanuri şi lagune.2. grupări de unităţi de ordinul II (1. Domeniul a fost subîmpărţit. ca o sinteză a celei apărute în harta România-unităţile de relief 1:75. B.3. colmatare biogenă. 19. Sinteza respectivă reprezintă un element de bază al scheletului geografic al României. de exemplu. 0. care este Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. 2. 18. 0. 3 …). colmatări în lacurile de acumulare şi limanuri. care trebuie cunoscut de orice student-geograf. depuneri de proluvii pe marginile luncilor în dealuri.2. cifra zero.. Depresiunea Bixad are codul II.13. Posea şi L. a. abraziune lacustră.

Universitatea SPIRU HARET Fig. 62. Regiunile geomorfologice ale României 189 .

iar multe delimitări au fost controlate în teren. Culmea Toroioaga 1. Obcina Ţapului Numerotarea din acest capitol respectă numerotarea amănunţită din Grigore Posea. funcţionalităţi etc. Munţii Toroioaga – Jupania 1.3. . Munţii Ţibleş b. plus sau minus Culmea Berzunţ şi Depresiunea Dărmăneşti (areal tranzitoriu).Masivul Igniş 0.1. 225) a.2. Dealurile Banatului..4. .1. Munţii Ruscovei 1. Delta Dunării). structură. cum ar fi Oltul. REGIUNILE GEOMORFOLOGICE ŞI SUBDIVIZIUNILE LOR9 I.2.1. Masivul Gutin 5.în cazul limitelor care cad pe văi. Geomorfologia României. care însă nu se pot subordona unei regiuni. care marchează mai clar discontinuitatea. în Câmpia Română.Între alte aspecte.3. 190 9 Universitatea SPIRU HARET .există şi unele limite sau chiar regiuni – unităţi care nu coincid cu cele întâlnite la alţi autori. mai pot fi enunţate şi următoarele: . Munţii Rodnei şi Maramureşului 1.1. Munţii Oaşului 0.3. Culmea Pietrosul Maramureşului (Bardăului) 1. 10 Aşa cum am menţionat anterior.3. CARPAŢII ORIENTALI (CARPAŢII DE RĂSĂRIT)10 A.1.separarea a cinci regiuni carpatice (şi nu trei). – limita sudică a Orientalilor trecând prin înşeuările din nordul aliniamentului montan Perşani – Bodoc – Nemira. . ca ramă nordică a Carpaţilor de Curbură. considerăm – după poziţie. Dealurile Crişanei. Culmea Pop Ivan 1. a fixării fiecăreia pe o anume treaptă taxonomică şi a denumirilor acordate tuturora –. Culmea Cearcănu – Zimbroslăviile 1. Munţii Fărcău 1. Ialomiţa ş. Depresiunea Oaş 3. Munţii Vulcanici de Nord (Oaş-Ţibleş) 0. limita a fost dusă pe malul cel mai înalt şi mai abrupt. 2002.2.pe treapta regiunilor sunt aliniate şi câteva care au rang de subregiune (Podişul Mehedinţi.a. Munţii Lăpuşului 6. Carpaţii Maramureşului şi Bucovinei (vezi şi p.2. Jiul. acestea se justifică prin faptul că noi am folosit criterii şi principii aplicate la întreaga ţară. a unicităţii teritoriale a unităţilor de toate mărimile. Munţii Maramureşului 1.3. ca noutate – în afara codificării. şi nu pentru o anume regiune. dar restrânsă la un strict necesar.1.

2. Obcina Bucovineşti 0. Obcina Mare 3.0. Culoarul Bârgău-Dorna 1.2.3.1. Muntele Fâncel 2. Muntele Şumuleu 191 Universitatea SPIRU HARET .3.1. Obcina Humorului 3. Muntele Saca 2.5. Munţii Suhard c.4. Obcina Mestecănişului 1. Depresiunea Vatra Dornei 2. Depresiunea Humorului 0.5. Culoarul Izei 0.1.0. Culoarul Moldovei-Sadova 1. Depresiunea Câmpulung Moldovenesc 2. Obcinele Bucovinei 1.4.2. Depresiunea Maramureşului 0.1. Munţii Gurghiu 2. Obcina Feredeului 3. Obcina Săcăleşti-Cornu d.1. Obcina Putnei 3.4.3. Masivul Rodna (Munţii Rodnei) 3. Culoarul Vişeului e. Munţii Căliman 2. Depresiunea Şarul Dornei 2. Obcina Lucina-Muncel 1.4.0. Depresiunea Lucina-Fundul Moldovei 1.4.1. Munţii Bârgăului 2.3.2.2.1.0. Piemontul Maramureşului 0. Munţii Vulcanici de Sud (Călimani-Harghita) 1. Dealurile Maramureşului 0.3.0. Obcinele Brodinei 0. Obcina Lupcinei 0. Depresiunea Moldoviţei 3.2.1.2. Depresiunea Dornelor 2.3.0. Culmea Tătărcii 1.4. Obcina Scoruşetului 3. Depresiunea Candreni B. Depresiunea Vama 3.1. Carpaţii Moldo-Transilvani a. Obcinele Curmăturii 3.2.0.0.1.3. Culoarul Moldoviţei 3.4.

Munţii Bistricioarei 2. Munţii Rarău-Giumalău 1.1. Masivul Grinţieşul Mic 2.1. Depresiunile Gheorgheni-Ciuc 1. Depresiunea Drăgoiasa (Depresiunea Glodului) 2.3. Masivul Călimănel 2. Muntele Mădăraş 3. Depresiunea Tulgheş 3. Masivul Giumalău 1.3. Depresiunea Sândominic 2. Munţii Mezoveşti 2.8. Masivul Bârnaru 2. Depresiunea Ciucului 2.1.8. Munţii Corbului 3. Munţii Neamţului d.1. Masivul Omu 2.0. Depresiunea Gheorgheni (Depresiunea Giurgeului) 2.0.8. Masivul Ceahlău 1.1. Munţii Giurgeului 3. Masivul Rarău 2.3.0. Depresiunea Bilbor 2. Muntele Cucu 3. Masivul Grinţieşul Mare 2. Muntele Ciomatu (Puciosu) (la M.1. Depresiunea Bicazului 2.0.1.2. Bodoc ?) b. Munţii Ceahlău 1.0.1. Munţii Licaş 2. Culmea Racului 2. Munţii Stânişoarei 3. Muntele Frumos 3.8.2.2.8. Depresiunea Borsec 2.2.5.2. Masivul Pietrosu 2.1. Munţii Suhei 3. Munţii Bistriţei 1.2. Muntele Negru 192 Universitatea SPIRU HARET .2. Masivul Hăşmaş 2. Masivul Budacu 2.4. Depresiunea Ciucului de Jus (Tuşnad) c. Munţii Harghita 3. Depresiunea Ciucului de Sus 2. Depresiunea Ciceu 2.3.1.4.1.1.6.3. Munţii Curmăturii 2.2.3. Munţii Sabasei 3.0.2.2.3. Munţii Bicazului 1. Munţii Prisaca 3.1.1. Culoarul Bistricioarei 2.7.8.

3.2. Culmea Gruiul Mare 5. Munţii Ciucului 5.0. Golful Zărneşti 1. Culoarul Râşnov 1. Câmpia Bârsei 2. Culmea Cărunta 5. Munţii Trotuşului 1. Podişul Bobişca 1. Piemontul Săcele 2.2.3. Culmea Gura Muntelui 5.1. Munţii Bodoc 4.0.3. Depresiunea Ghimeş-Palanca 4.1. Munţii Goşmanu 0.2. Câmpia Câlnicului 2. Culmea Berzunţ (la Curbură ?) 4.1.3. Depresiunea Dărmăneşti (la Curbură ?) 5. Munţii Tarcăului 2.2. Depresiunea Aita 3. Munţii Nemirei 1. Depresiunea Bixad b. Depresiunea Prejmer 2.e.5. Depresiunea Târgu Secuiesc (Râului Negru) 3.6.1. Culoarul Trotuşului 4.0. Munţii Baraolt 3.0. Depresiunea Şinca 3.0. Perşanii de Mijloc (Munţii Cetăţii) 2.2.0.2.1. Depresiunea Vlădeni 193 Universitatea SPIRU HARET . Depresiunea Agăş (Brusturoasa) 4.0.2.4. Munţii Perşani 2. Plaiurile Slănicului 2.1.1. 226) a.1. Câmpia Covasnei 0. Obcinele Braşovului 1.1.3. Depresiunea Baraolt 4.4. Munţii Codlei (Perşanii de Sud) 2. Culmea Nemira 1. Depresiunea Lunca 4.1. Depresiunea Bârsei 1. Obcina Rotundă 5.0.0. Piemontul Turia 3. CARPAŢII DE CURBURĂ (vezi şi p. Depresiunea Plăieşi II.3. Culmea Viscolului 5.0. Câmpul Frumos 3.2.1.4. Munţii Vârghişului (Perşanii de Nord) 2.0.0. Depresiunea Braşovului 1.4.

Munţii Penteleu 2. Munţii Leaota 3.7.0. Culmea Ivăneţul 5.0. Culoarul Bran-Rucăr 4. Culmea Lăcăuţi 2.2.1. Masivul Postăvaru 5. Muntele Furu d. Culmea Tătarului 3. Munţii Timişului 5.4. Munţii Buzăului 1.2.1.c.0.1.3.0. Depresiunea Timişului 194 Universitatea SPIRU HARET . Culmea Monteoru 0. Muntele Zboina Frumoasă 0. Culmea Piatra Craiului 5. Munţii Bucegi 1.6. Munţii Siriului 3. Munţii Baiului (Gârbovei) f. Măgura Caşinului 0.0. Masivul Bucegi 1.4. Depresiunea Comandău e. Masivul Ciucaş 2.3. Clăbucetele Breţcului 0. Munţii Teleajenului 1. Depresiunea Întorsurii Buzăului 5. Muntele Coza 3.5.0. Clăbucetele Întorsurii Buzăului 5.1. Masivul Piatra Mare 5.4.0.2. Muntele Gurguiatu 2. Muntele Mălâia 3.0. Munţii Bucegi – Piatra Craiului 1. Clăbucetele Predealului 5. Munţii Grohotişu 3. Munţii Podul Calului 3. Munţii Vrancei 1.1. Muntele Zboina Verde (Neagră) 0.

30) Rica. 24) Pârâul Rece (Crăcănel) 1095 m. 31) Românilor 195 Universitatea SPIRU HARET . 7) Vâlcele 690 m. 8) Aita. 10) Turia. 63. 17) Boncuţa 1078 m. 12) Oituz 866 m. 22) Predeal 1033 m. 9) Bixad. Carpaţii Curburii. 6. C. limita Carpaţilor Curburii. 3) Bogata 692 m. 27) Giuvala 1275 m. 2) Vlădeni 619 m. 4. I. 29) Dălghiu. 20) Bratocea 1263 m. 5) Mereşti. limită extinsă şi peste Culmea Berzunţ. 26) Bran 1290 m. 13) Muşat 1170 m. 23) Diham. limită de masive şi depresiuni mici. 19) Ivăneţu. 28) Tămaş (Curmătura Foii) 1367 m.Fig. 21) Predeluş 1295 m. limita celor trei subdiviziuni ale Carpaţilor Curburii. 5. 15) Harţagu. 2. 25) Păduchiosul. Depresiunea Întorsurii Buzăului. 18) Tabla Buţii 1237 m. 3. pasuri şi trecători: 1) Şinca (Şercaia) 765 m. 11) Moineşti. 1. 4) Racoş 460 m. 6) Ozunca 710 m. 16) Brădet (Întorsura Buzăului) 838 m. depresiuni şi culoare. Depresiunea Comandău.B. 14) Valea Zânelor.

Munţii Căpăţânii 2.0.2. Culmea Cernei 5. Depresiunea Titeşti 6.0. Masivul Făgăraş 2. Masivul Făgăraş-Iezer 1.1.1. Culmea Strungari c. Muntele Poiana Spânului 5. Munţii Parâng-Cindrel 1.1. Munţii Ţaga 5. Masivul Retezat 1. Munţii Cindrel 6. Munţii Cornerevei (Culmea Cerna Vâr) 5. Depresiunea Brezoi b.1. Piatra Cloşani 196 Universitatea SPIRU HARET .2.0.1.3. Munţii Sturului 2.1. Munţii Cernei 4.2.0. Munţii Mehedinţi 5.0. Munţii Tulişa 1.2.0. Masivele Domogled – Vârful lui Stan 5. Munţii Godeanu 3. CARPAŢII MERIDIONALI (vezi şi p. Culmea Ursului 2. Muntele Mic 4.0.0.3. Munţii Şurean 6. Muntele Frunţi (Munticelu) 5. Masivul Piule 2. Masivul Cozia 5.0.4.3.2. Masivele Cozia-Ghiţu 5.0.1.3. Munţii Retezatului 1. Munţii Lotrului 5. Munţii Latoriţei 4. Masivul Buila (Vânturariţa-Buila) 0.2. Masivul Parâng 2. Munţii Retezat-Godeanu 1.3.1.3. Podişul Dacic 6. Masivul Loviştei 0. Muntele Ghiţu 6.3. Masivul Iezer 0. Munţii Ţarcu 3.III.2.4.2. Masivul Ţarcu 3.0. Depresiunea Loviştei 6. Culmea lui Pătru 6. Culmea Vlaşcului 4. 226) a.

1. Dealurile Ezerişului 0.4.3. Dealurile Ţârovei b. Culmea Vâlcan 7. Masivul Oslea 6.0.1. Culmea Svinecei 2. Culoarul Reşiţei (Caraşova-Reşiţa) 0.2.2.1.2.0. Depresiunea Strei 2. Depresiunea Cernei 2.1. Munţii Almăjului 1.2. Munţii Leordiş 2.2.2.0. Depresiunea Hunedoarei 2.4. Munţii Iabalcei 2. 227) a.1.0. Munţii Aninei 2.1. Depresiunea Bozovici 0.4. Munţii Semenic 2. Depresiunea Gărâna 2.4. Munţii Caraşului 1. Masivul Neman 0. Depresiunea Petroşani d. Depresiunea Haţegului 2. Munţii Gârliştei 2.1.2. Munţii Goznei 2. Culoarul Deva 3. Munţii Semenic-Almăj 1.1. Munţii Nemanului 2.1. Depresiunea Aninei 3. Munţii Vâlcan 6.2.2. Munţii Dognecei 3.2.2. Podişul Cărbunari 2.0. Culoarul Orăştiei 3.4. Culmea Mare 3. Munţii Ravenscăi 1.3. Culmea Certej-Puşcaşul Mare 2.0.2.6. Munţii Radimnei 1.2. Dealurile Silvaşului 2.2. Depresiunea Lupac 197 Universitatea SPIRU HARET . CARPAŢII BANATULUI (vezi şi p. Dealurile Cugirului 3.2.1.4. Munţii Arenişului 0.0. Depresiunea Reşiţei – Câlnic 0.3.2.4. Depresiunea Cerna-Strei (Simeriei) 2.5.1.4. Culoarul Vinţului IV.3. Munţii Locvei 1. Depresiunea Haţeg-Orăştie 1. Dealurile Bucitu 0.

Depresiunea Lupşei 3. Masivul Highiş 1. 226) a. Depresiunea Câmpeni 3. Munţii Arieşului (Masivul Central Apusean) 1. Munţii Gilăului 2. Munţii Zarandului 1.5.4.4.2. Cazanele (şi Dubova) 0.2.7. Depresiunea Abrud 4. Dealurile Mădrigeşti 198 Universitatea SPIRU HARET .6. Munţii Poiana Ruscăi V. Depresiunea Bistra-Timiş-Cerna 0. Muntele Mare 3. Defileul Dunării 0.4.4.3. Depresiunea Moldova Nouă 0.1. Culoarul Cernei d.0. Depresiunea Mehadica 2. Depresiunea Albac 3. Muntele Găina 3.4. Culoarul Bistrei 2. Defileul Pescari-Alibeg 0.2.1. Depresiunea Hălmagiu b.c.4. Culoarul Timiş-Cerna 2. Munţii Vlădesei 1. Depresiunea Brad-Hălmagiu 4.4.2.4.2.0.1. Depresiunea Greben-Plavişeviţa 0. Depresiunea Sălciua 3.1. Depresiunea Ocoliş (Ocoliş-Poşaga) 3.3. Munţii Bihorului 3. CARPAŢII APUSENI (vezi şi p.2.6.3.1.0. Masivul Vlădeasa 1. Depresiunea Orşova e. Depresiunea Berzasca-Greben 0.1.4.3.1. Culmea Henţului 2. Depresiunea Brad 4.1. Masivul Drocea 1.0. Podişul Padiş 3. Depresiunea Liubcova 0. Depresiunea Caransebeş 2.2.1.0. Masivul Bihor (Culmea Bihariei) 3. Depresiunile Arieşului 3.3. Munţii Iadei 1.2. Munţii Mureşului 1.2. Munţii Gilău – Muntele Mare 2.5.2. Depresiunea Gurahonţ 1.1.2.0.0.

Dealurile Dejeului 6. Culmea Hăjdate 3.0.1.3.6.3. Dealurile Bobâlnei 5. 230) A. Munţii Trascăului 3.0.2.4. Munţii Măgureaua 2. Munţii Codru-Moma 0. Masivul Moma 0.6. Depresiunea Zlatna 2.0.1. Podişul Păniceni 8.3.4.2.0. Podişul Someşan 0. Depresiunea Meteş 3.5. Munţii Miseşului 0.1. Dealurile Ciceului 5. Depresiunea Jibou (Guruslău) 4.1.2.3. Dealurile Agrişului 9. Munţii Osteanei 1.0. Munţii Husului 2.0. Colţii Trascăului 3. Depresiunea Almaş-Agrij 7. Dealul Feleac 9.3.1. Munţii Plopiş (Muntele Şes) 0.0. Depresiunea Vlaha-Hăjdate 9. Munţii Metaliferi 2.3. Depresiunea Pleşcuţa VI.3. Munţii Meseş 2. Culmea Bedeleului 3.1.6. Dealurile Clujului 8.1.2. Depresiunea Băiţa 2. Culmea Prisnel 0. Munţii Pădurea Craiului e.1. Dealurile Gârboului 5.2. Podişul Huedinului (Huedin-Păniceni) 8. Dealurile Feleacului 9.1. Înşeuarea Osteana d.1.3. Podişul Boiului 0. DEPRESIUNEA TRANSILVANIEI (vezi şi p.0. Munţii Detunatelor 2.4. Depresiunea Ampoiului 2. Munţii Ampoiului 2.2.2. Munţii Săcărâmbului 2.2.2.3. Depresiunea Trascăului c. Munţii Codru 0. Depresiunea Almaş-Balşa 2.0. Depresiunea Iarei 199 Universitatea SPIRU HARET .3. Dealurile Căpuşului 9.2. Depresiunea Huedin 8.

Podişul Târnăveni 1. Culoarul Aiudului 8.2. Dealurile Sicului 1.5.6.4. Câmpia Transilvaniei 1. Depresiunea Apoldului (Secaşului Mare) 4.9.1.0.1.3.0. Podişul Cergăului 4. Podişul Cincului 2. Depresiunea Secaşului Mic 4.2.7.0. Culoarul Visei 0. Culmea Făgetului 0.3.0.2. Depresiunea Slăliştei 8. Podişul Secaşelor 4. Depresiunea Alba Iulia-Turda 8. Dealurile Nirajului 1. Depresiunea Sibiului 0. Culoarul Mureşului C.0.0.4.3. Culoarele Someşelor (Mic şi Mare) 0.3.0.1. Podişul Târnavelor 1. Podişul Dumbrăveni 1. Podişul Lopadei 1. Podişul Întresecaşe 4.0. Dealurile Aiudului 8.0.3. Podişul Rotbavului 2.6. Dealurile Lechinţei 2.1.3.3.7. Colinele Comlodului 2. Culoarul Târnavei Mici 1.4. Culoarul Gilău – Cluj 0.4. Dealul Bilag 200 Universitatea SPIRU HARET . Culoarul Someşului Mic B.0.2. Podişul Amnaşului 0.5.2. Câmpia Fizeşului 1.0.6.1. Dealurile Jimborului 1.0.1.1. Colinele Luduşului 2. Podişul Hârtibaciului 2. Podişul Mediaşului 2. Podişul Amnaş 4. Dealurile Târnavei Mici 1.7.3. Depresiunea Făgăraşului 0.10.3. Câmpia Sărmaşului 2. Dealurile Gârbovei 5. Podişul Vurpărului 2.0.2. Culoarul Târnavei Mari 2. Podişul Blajului 1. Podişul Ghergheleu (Vânătorilor) 2.5.3.2.5. Depresiunea Câmpia Turzii 8. Podişul Ticuşului 2. Colinele Mădăraşului 0.4.

0. Dealurile Chioarului 2. Dealurile Lugaşului 2. Colinele Halmăşdului 3.2. Dealurile Băii Mari-Chioar 1. Depresiunea Baia Mare 2. Depresiunea Zalăului c. Dealurile Fertişagului 1.0. Dealurile Plopişului 1. Depresiunea Silvaniei 3.1.2.2. Dealurile Crasnei 2. Dealurile Coşeiului 2. Dealurile Bârsăului 2. Colinele Codrului 1. Depresiunea Barcăului 3. Dealurile Asuajului 1. Depresiunea Sovata (Sovata-Praid) 6.3. Depresiunea Lăpuşului 1.D. Dealurile Viişoarei 3.4.1.0.3. Subcarpaţii Transilvaniei 1. DEALURILE CRIŞANEI (vezi şi p. Piemontul Şimleului 3. Masivul Preluca 2. Colinele Meseşului 3.1. Depresiunea Borod (la Apuseni ?) 2.1.2. Dealurile Bistriţei 4. Dealurile Vulturului 2.1. Depresiunea Oradea-Vad 2. Culmea Şimleului 2.3.0.1.1.0. Depresiunea Copalnicului 2.3.4. 231) a.4. Subcarpaţii Homoroadelor VII. Dealurile Mureşului 5. Dealurile Barcăului 1. Culmea Breaza 2.3. Dealurile Codrului 1.3. Depresiunea Oradea-Borod 2.2. Dealurile Sălajului 2.2.4.6. Subcarpaţii Lăpuşului 1. Subcarpaţii Târnavelor 5.5. Depresiunea Şimleului 3. Muscelele Năsăudului 3. Dealurile Oradei 1. Podişul Besnei (la Apuseni ?) 201 Universitatea SPIRU HARET .1. Podişul Silvaniei 1. Dealul Prisaca (Ţicău) b.2. Culmea Codrului (Făgetului) 1.

Dealurile Buduresei 2.0.4. Dealurile Arenişului 3.1.1. Depresiunea Făgetului.0.5.3. Dealurile Lugojului 0. Dealurile Mărăuşului 1. Dealurile Oraviţei 3.5. Culoarul Mureşului 6.1.3. Depresiunea Vărădia 6.4. Depresiunea Ezeriş 2. Depresiunea Crişului Negru (Beiuş) 2.3.3. Dealurile Ciclovei 3. DEALURILE BANATULUI a. Dealurile Cigherului 2.0. Dealurile Buziaşului 1.2.1. Dealurile Begăi 1. Dealurile Dognecei 2.0.3.0. Dealurile Cuedului 2. Dealurile Caraş-Pogăniş 1. Depresiunea Brebu 1. Dealurile Zorlenţului 1.2. Dealurile Nucetului 2.3. Dealurile Lăpugiului (Holdea) 0.0.2.1. Dealurile Tirolului 2.2.2.2.2.0. Dealurile Poienii 1. Depresiunea Conop 6. 6.0.d.1. Dealurile Pogănişului 1.3. Depresiunea Caraşului (Câmpia Caraşului) 202 Universitatea SPIRU HARET . Dealurile Răbăgani 2.0. Dealurile Codru-Momei 1.0. Dealurile Tărcăiţei e.1. Dealurile Teuzului 1. Dealurile Dobreştiului 1. Podişul Lipovei (Piemontul Lipovei) 0.0.1. Dealurile Nerei 4. Depresiunea Ilia b. Dealurile Hidişelului 1.0. Dealurile Tăşadului 1.1. Dealurile Bulzei 0. Dealurile Zarandului şi Momei 1.3. Dealurile Agrijului VIII. Dealurile Ciudanoviţei 3.4. Dealurile Momei 2. Dealurile Beiuşului 1. Dealurile Pădurii Craiului 1.2. Depresiunea Beiuşului 2.2.

2.1.1. Depresiunea Băbeni b.0.10.3.2.0. Dealurile Ciocadiei 1.1. Culmea Groapa Oii 0. Depresiunea Polovragi 2.2.1. Culmea Râuşorului 0.11.9. Depresiunea Tismana-Stăneşti 1.3.4.2. Depresiunea Prigoriei 2. Dealul Rasovei 1.5. 228-229) A. Subcarpaţii Getici a. Subcarpaţii Olteţului 2.2. Culmea Mateeşti 2.1.4. Depresiunea Cărbuneşti (Câmpul Mare) 2. Măgura Slătioarei 2.3.1. Dealul Târgului 1. Culmea Chiciurii 0. Dealurile Călnicului 2. Depresiunea Hurez 3. Dealurile Cârligei 2.4.0. Dealul Sporeşti 1.1.2. Subcarpaţii Vâlcii 2.3.2.8.1.0.0.3. Dealurile Sârbeşti 2.1.2. Depresiunea Polovragi-Hurez 2.2. Dealul Ciocanu 0. Subcarpaţii Gorjului 1.3.4.1.5. Culmea Runcului 0. Depresiunea Cioianei 1.4.1.2. Dealurile Olăneştiului 2.7. Culmea Tămaşului 0.6. Dealul Măţău 0. Depresiunea Arefului 0. Culmea Teaca 0.1.1. SUBCARPAŢII (vezi şi p.1. Culmea Pletica 0.6. Depresiunea Bumbeşti-Novaci 1.6.0.4.3. Dealurile Sporeşti-Bălani 1. Muscelele Argeşului 0.3.5. Subcarpaţii Olteniei 1.2. Dealurile Săcelului 1.1.3. Dealurile Slătioarei 2. Dealurile Copăcioasei 1.7. Depresiunea Târgu Jiu 1. Dealurile Govorei 2. Dealul lui Bran 1.IX.2. Dealul Cernişoarei 2. Dealul Brediceni 1.1.2. Depresiunea Sineşti 2. Depresiunea Jiblea 3. Depresiunea Câmpulung 203 Universitatea SPIRU HARET .0.2.

1.2.1. Depresiunea Cricovului Sărat 2.4. Dealurile Cornetului 1. Dealurile Sultanu-Teişu 1. Subcarpaţii Teleajenului 2.2. Culmea Istriţa 204 Universitatea SPIRU HARET .0.0.3. Culmea Gurga 2. Plaiul Bughei 2.2. Dealurile Ocniţei 1. Culmea Runcu-Bezdead 1.1. Depresiunea Comarnic-Breaza 2.8. Depresiunea Brebu 2.3. Depresiunea Bertei 2.0.0.0.3.9. Dealurile Stânei 1.3. Dealul Mare 2.0. Dealurile Salciei 1. Dealurile Nişcovului 2. Dealurile Priporului 1.2. Dealul Bucovel 2. Măgurile Ţintei b.1. Dealurile Vărbilăului 2.10. Depresiunea Podeni 2.4. Depresiunea Vulcanei 1. Depresiunea Drajna 1.1.5.1.3.5.2.B.0.2.6. Depresiunea Bezdead 1. Subcarpaţii Buzăului 1. Culoarul Văleni 2.2.7. Plaiul Ciutei 1. Depresiunea Proviţei 1.4. Dealul Pripor 1.4.5. Depresiunea Mislea 2.0. Dealurile Bezdeadului 1.1.3. Dealurile Cepturei 2.5. Subcarpaţii Prahovei 1.3.2.6. Depresiunea Valea Lungă 1. Dealurile Bărbuleţului 1. Dealurile Cosminele 2.3. Depresiunea Măgurele 2.2.1.1.5. Dealurile Fusaru 1.1.7. Subcarpaţii de Curbură a.2.2. Dealurile Istriţei 2.4.0. Subcarpaţii Ialomiţei 1.6. Dealurile Câmpiniţei 2. Dealurile Talei 1. Dealurile Vulcanei 1.1.0.2. Dealurile Lazului 1.1.1.0.1.1.1.1.4. Dealul Ciortea 2. Dealurile Doftanei 2.

Dealul Gârbova 2.10.4.4. Dealurile Berzunţului 205 Universitatea SPIRU HARET .0.5. Dealurile Bisocăi 1. Dealurile Dâlmei 3. Dealurile Zăbrăuţului (Piemontul) 3.3.7. Dealurile Milcovului 2. Dealul Ghergheleu C.2.4.4.4.0. Dealul Cheia 2. Depresiunea Nişcovului 3. Dealurile Lopătari 0.1.0.1. Dealul Răiuţi 2. Depresiunea Năruja 2.2. Depresiunea Nereju 2. Dealurile Bălănesei 3.2. Depresiunea Sărăţelului 3.4.0.7.3.0.10. Culmea Ciolanu 2.1. Depresiunea Vidra 3.5. Depresiunea Tazlău-Caşin 1.1. Dealurile Câlnăului 1.0. Depresiunea Dumitreşti 2. Depresiunea Caşinului 1.2. Dealurile Pâclelor 3. Depresiunea Pârscov c. Culmea Căpăţânii 2.0. Depresiunea Vizantea 3.4.0.3. Subcarpaţii Vrancei 1.0. Depresiunea Tazlăului 1.1. Depresiunea Vrancei 2.0. Dealurile Dâlma .2.3.9.3.5. Dealurile Ouşorului 3.8.2. Subcarpaţii Moldovei a. Subcarpaţii Tazlăului 1. Depresiunea Soveja 3.1.4.0.0. Dealurile Suşiţei 3.0. Depresiunea Răcoasa 3. Dealul Momâia 3. Depresiunea Mera 2. Dealul Bocu 3.3. Depresiunea Jitia 2.0.0.2. Măgura Odobeşti 2.0. Depresiunea Pătârlage 0. Culmea Budei 1. Culmea Deleanu 2.1. Culoarul Buzăului 0.6. Depresiunea Cislău 0.0.3. Culmea Blăjani 1.Blidişel 3.2.6.6. Dealurile Blidişelului 3.2.7.10.

Culoarul Moldovei 5. Dealurile Mehedinţiului 1. Depresiunea Cusacu 3. Depresiunea Izverna-Nadanova-Cerna Vârf 3.5. Dealul Cărunta 2.0. Depresiunea Balta (Gornoviţa) 3. 233) 1. Culoarul Roman-Adjud (Siretul Mijlociu) X.4. Depresiunea Baia de Aramă 3. Dealurile Bahnei 0. Podişul Nevăţ 4.2.3.2.0.0. Depresiunea Topoliţa 3.1.0.5.2. PODIŞUL MEHEDINŢI (vezi şi p.2. Dealurile Bodeşti 3.1. Podişul Cornetelor 4. Dealul Pleşu 3. Depresiunea Mălini 3.2. Culoarul Cireşu – Baia de Aramă 3.3. Chicera Mare 2.4.6.1.0. Podişul Chiciora 206 Universitatea SPIRU HARET . Glacisul Orbeni b.7. Dealurile Paharnicului (Izvernei) 1.2.9. Depresiunea Cireşu 4.8. Dealurile Bahnei 3.6. Dealul Căpăţâna 2.0. Depresiunea Bahna 3.0.10.3. Dealul Olaru 0. Depresiunea Neamţului (Ozanei) 0.1.0. Culmea Pietricica 2.2. Depresiunea Râşca 3.3. Dealurile Solonţului 1.0.7.0.0.5.1.0.4.0.0. Depresiunea Ponoare 3. Glacisul Moldoveni 0. Depresiunea Ponorel 3. Depresiunea Budeşti 3. Dealul Bobeica 2.5. Depresiunea Ponorăţ (Jupâneşti) 3.1. Depresiunea Trebiş 2. Podişul Dâlma 4. Culmea Pleşului 3. Subcarpaţii Neamţului 1.8. Depresiunea Cracău-Bistriţa 0.2. Depresiunea Zăton 3. Dealurile Chicerii 3. Dealul Comanac 2.4.4.2.0.0.9.6.0.

Podişul Botoşani 0. Dealurile Amaradiei 5. Podişul Bălcăuţi 1. Podişul Tesluiului 5.3. Colinele Ruginoasa-Strunga 6.3.2.0. PODIŞUL MOLDOVEI (vezi şi p. Depresiunea Cacica 0.1. Culoarul Sucevei 0.3. Dealurile Cernei 5.1.4. Podişul Siminicei 1.3.1.6.0. Depresiunea Soloneţ 4. Podişul Vultureşti 4.3.5. Podişul Fălticeni 4. 231) A.2. Colinele Bârei 207 Universitatea SPIRU HARET .1.5.2. Dealurile Ilişeşti 0.0. Dealul (Poiana) Ciungilor 0.7. Dealurile Hăpăi 6.4.0.XI. Colinele Bucecea-Vorona 6. Podişul (Depresiunea) Liteni 5.7. Podişul Tătăruşului 4. Podişul Mirceştiului 4. Podişul Solcăi 0. 233) 1. Podişul Beicăi 6.3.4.3. Gruiurile Jiului 0.0. Piemontul Bălăciţei 0.4.3. Gruiurile Argeşului 9.6.3.2.3.1.3.2. PIEMONTUL GETIC (vezi şi p. Culoarul Oltului 8. Podişul Şomuzului 4. Podişul Volovăţ 0.4. Culoarul Jiului 5.1. Piemontul Cândeşti XII.0. Piemontul Cotmenei 6.1.0. Podişul Sucevei 1.1.3. Piemontul Motrului (Podişul) 1. Podişul Dragomirnei 1.0. Depresiunea Rădăuţi 0. Piemontul Olteţului 5.2. Culoarul Siretului 6.2.3. Dealul Negru 0. Dealurile Holm-Dealul Mare 6.3. Culmea Siretului (Dealul Mare-Bour) 6. Culoarul Drobeta-Bala 2. Dealurile Jilţului 1.4.1. Depresiunea Iaslovăţ 0. Dealurile Bour-Ibăneşti 6.2.1. Dealurile Coşuştei 1. Podişul Mitocului 1. Podişul Pleşului 4.3.

2.2. Podişul Central Moldovenesc 0. Câmpia Jijiei inferioare (Bahluiului) 2.4. Dealurile Bourului 0.5. Colinele Viişoarei 0. Culmea Cucueţi 0.2. Podişul Bârladului a.2. Colinele Sârca 2.2. Câmpia Jijiei Superioare (Başeului) 1. Podişul Sitnei 1.0. Colinele Similei 0. Dealurile Copălăului 1.1. Colinele Răcătăului 0.1.5.1. Podişul Racovei 0.4.4.6. Colinele Miletinului 2. Culoarul Bahluiului 2. Colinele Tutovei 0. Culmea Vulturului 1.2. Culoarul Jijiei Inferioare 2.2. Colinele Fălciului 0. Dealurile Cozancea 1.1. Câmpia Moldovei 1.1. Podişul Sacovăţului 0.3. Culmea Vârlăneşti 0. Colinele Bahluiului 2. Colinele Ibănesei 1.1.B.2. Colinele Pădureni-Căueşti 2.1.1. Culoarul Prutului C.3.2.0.3.2.2. Colinele Dumeştiului 2. Colinele Bălăuşeşti 0.2.1. Colinele Volovăţului 1.3.2. Depresiunea Parincei 0. Dealurile Cetăţuia-Mireni 0.4.2.1.2.2.3. Depresiunea Huşului b.3.0. Culmea Doroşan 0.3.2.2.0. Dealurile Măluşteniului 208 Universitatea SPIRU HARET .4.3. Colinele Gloduri-Coada Stâncii 2. Depresiunea Botoşaniului 1. Depresiunea Dorohoiului 2.7.3.0. Colinele Başeului 1.4.3.4. Depresiunea Negreşti 0.1.2.4. Culoarul Bârladului c.2. Colinele Zeletinului 0.1.5.3.1.6. Colinele Sitnei 1. Culmea Crasnei 0.4.0. Culmea Huţanului 0.2.2. Depresiunea Hârlău 0.4. Podişul Vasluiului 0. Podişul Repedea-Zăpodeni 0.

1.1. CÂMPIA BANATO-CRIŞANĂ (Câmpia de Vest a României) (vezi şi p.2. 235) A.0. Câmpia Borşului 1. Colinele Pădureni d.1.3.1. Depresiunea Elanului 0. Câmpia Miersigului 1.4.3. Câmpia Barcăului 1. Câmpia Cermeiului 1.4. Câmpia Ecedea 2.3.3.2. Podişul Covurluiului 0.4. Câmpia Ardudului 1.1. Câmpia Gepiului 1. Câmpia Livada 2. Câmpia Tauţului (Cigherului) C.2. Colinele Bălăbăneştiului e. Golful Holodului 2. Lunca Barcăului 1. Câmpia Crasna-Homorod 3. Golful Sebiş 2.4.3. Câmpia Parhidei 1. Câmpia joasă a Crişurilor 2.1.1. Câmpia joasă a Someşului 2.0.2. Câmpia Banatului 1. Câmpia Craivei 1.2.2.2.0. Colinele Chinejei 0. Câmpia Trei Maluri 4. Câmpia Cermei 1.0. Câmpia înaltă a Crişurilor (de glacis) 1. Câmpia Cigului 4. Câmpiile Mureşului 1. Câmpia Pişcoltului B.1. Culoarul Prutului XIII.0. Câmpia Valea lui Mihai 4. Câmpia Aradului 209 Universitatea SPIRU HARET .1. Câmpia Miersig 1.1.2. Câmpia înaltă a Someşului (de glacis şi podiş) 1. Câmpia Bihariei 1.1.2. Câmpia Crişurilor 1. Câmpia Crişului Alb 2.1.4.1.3. Câmpia Careiului (piemontană) 4. Glacisul Barcăului 1.3.2.4.2. Câmpia Buduslăului 2. Câmpia Bocsigului 3.1.2.3. Câmpia Tăşnadului 1. Câmpia Someşului 1. Câmpia Ierului 3.0.2.3.0.3.1.3.1. Câmpia Biharea-Paleu 1. Câmpia Crişului Negru 2.2.1. Câmpia Salontei 2. Câmpia Micula 2.

3.0.5. Câmpia Grabaţului 1.0. Lunca Olt-Sâi 210 Universitatea SPIRU HARET .3. Câmpia Ţipariului 3.2.0.3.3.2.3. Câmpia Beregsăului (Bega Veche) 2.3.1. Câmpul Sălcuţei 2.1. Lunca Jiu-Jieţ 3. Câmpia Gătaiei 4. Câmpia Moraviţei XIV.2.3.1. Câmpia Birdei 3. Câmpia Timişului 2.0. Câmpia Lucareţului 4. Câmpia Şiriei 1. Câmpia Galaţca 1.5. Câmpia Jianei 1.0.2. Câmpul Nedeii 3.0.4.0. Câmpia Nădlacului 1. Câmpia Arancăi 1.1. Câmpia Curticiului 1.1.2. Lunca Mureşului 1.1. Câmpia Timişanei 3.0. Câmpia Şegarcei 2.0.4.5.1. Câmpia Livadei 1. Câmpia Glaviţei 3.1.2.2. Câmpia Băileştiului 2.0.2. Câmpia Clopodiei 4. Câmpia Blahniţei 1.5.1. Câmpul Dăbuleniului 3.0.0.2. Câmpia Timişoarei 2. CÂMPIA ROMÂNĂ (vezi şi p.1. Câmpia Buziaşului 4. Câmpia Romanaţiului 3.4. Câmpia Bega Mică 2.1.1. Câmpia Punghinei 2. Câmpia Desnăţuiului 2. Câmpia Caracalului 3.1. Câmpul Leu-Rotunda 3.2.4. 234) A. Câmpia Ierului 1.1.1.2.3. Câmpia Olteniei 1.0. Şumiga 4.4. Câmpia Bârzavei 4.4.3. Câmpia Lugojului 3. Câmpia Honoriciului (Sinersigului) 3. Câmpia Tormacului 4.0.1.2.4.2.0.0.3. Câmpia Jimboliei 1. Câmpia Vingăi 2.

2.2. Câmpul Mohreanu 2.1.1. Câmpia Iancăi 3.2.1. Câmpul Pogoanele 2. Câmpul Argovei 1.2.1. Valea Ianca 3.3.1.2.1. Burnasul de Vest 4. Câmpia Strachinei 2. Lunca Ialomiţei 3.2. Câmpia Piteştiului 2. Câmpul Urziceniului 2.3. Câmpul Ianca 3.2.2. Câmpul Amara 2. Câmpia Câlniştei 4. Câmpia Teleormanului 1.3. Câmpul Ştefan Vodă 1.1. Câmpia Brăilei 3. Câmpia Burdea 3. Câmpul Copuzeanca 1.3.2. Burnasul de Est C. Câmpia Iminogului 2. Câmpul Nana 1. Câmpul Roşiori 2.1.3.2. Lunca Călmăţuiului de Est 211 Universitatea SPIRU HARET .2.2.2.3. Câmpul Gemenele 3. Câmpia Lehliului 1.3.1.3. Câmpul Călăraşiului 1. Câmpul Hagieniului 1.2. Bărăganul Mostiştei (de Sud) 1. Câmpia Găvanu 3.3. Câmpul Viziru (Terasa Brăilei) 3. Câmpul Ciulniţei 1.1.1.B. Câmpia Burnas 4.4. Câmpia Padinei 2.4.1.5.1.1.2. Câmpia Boianu 2.1. Câmpia Urluiului 3. Bărăganul Ialomiţei (de Mijloc) 2. Câmpia Mărculeştiului 1.3.3. Câmpia Bărăganului 1.3. Câmpia Găvanu-Burdea 3.2.2. Câmpul Mircea Vodă 3.2. Câmpia Mostiştei 1.1. Câmpul Făcăeniului 2.2.

64. Regionarea Câmpiei Române .212 Universitatea SPIRU HARET Fig.

1. Câmpia Vlăsiei 4. Lunca Potelului 0. Câmpia Ilfovului 4.1. Câmpia Bucureştiului 4.1. Câmpia Titu-Sărata 3. Câmpul Câlnăului 4.2.3. Câmpia Săratei 4.1.D. Câmpia Cricovului 1. Câmpia Cuca 4.1.2.2. Câmpia Puchenilor 3.4. Câmpia Joasă a Râmnicului 0. Lunca Brateşului F. Câmpia Ploieştiului 0. Câmpia Siretului 4.2. Câmpia Piemontană a Prahovei (C. Câmpul Maia 4.1. Glacisul Istriţei 0.2. Lunca Buzăului 0.2. Câmpia Ialomiţei 1. Târgovişte-Ploieşti) 1.1. Glacisul Râmnicului (Câmpia Înaltă a Râmnicului) 1.2.2.1. Câmpia Tecuciului de Est 4.1. Câmpia Titului 3.1. Câmpul Colentinei 4.2. Lunca Dunării a. Câmpia Tecuciului de Vest 4.2. Lunca Bistreţului 0.3.4. Câmpia (Piemontană a) Râmnicului 1.5. Lunca Bârladului 4.1.2.3.2. Lunca Călmăţuiului de Vest 3. Lunca Suhaei 0.5.3.6.2.2.1. Lunca Pasărea 213 Universitatea SPIRU HARET .3.2.1. Câmpia Moviliţei 4.4.1. Câmpul Otopeni (Otopeni-Cernica) 4. Câmpia Tecuciului 4. Câmpia Snagovului 4.2.3.0. Câmpia Târgoviştei 1. Câmpul Cotroceni (Ciorogârlei) 4. Câmpia Buzău-Siret 1.1. Conul (Câmpul) Buzăului 0. Câmpia Lozovei 4.1.3.0. Câmpia Covurluiului 4.3. Lunca Argeş-Sabar E. Glacisul Pietroasele 3.1. Câmpia Galaţiului 4.1.2.2.2.2. Lunca Drobeta-Călăraşi 0. Glacisul Valea Călugărească 0. Câmpia Buzăului (Buzău-Călmăţui) 0. Lunca Salciei 0.

Colinele Beştepe 5. Balta Brăilei 0. Colinele Tulcei 5.4. Glacisul Nord-Dobrogean 7.9.7. Depresiunea Cilic 3. Depresiunea Dorobanţu 8. Depresiunea Slavelor 8. Depresiunea Nalbant 5. Podişul Visternei 8. Munţii Măcinului 2.1.4.1. PODIŞUL DOBROGEI (vezi şi p. Depresiunea Horia 3.3. Glacisul (Depresiunea) Luncaviţei 7. Lunca Călăraşului b. Depresiunea Mircea Vodă 3.4. Glacisul Nufărului 7. Depresiunea Nifon 3. Depresiunea Iulia 4. Lunca Greaca 0. Bălţile Dunării 1. Dealurile Somovei 7.3.6. Podişul Isaccei 3. Dealurile Ciucurovei 8.3.3. Depresiunea Cernei 2.5. Dealurile Uzum-Malcoci 5.2.1. Dealurile Carierei 8.5.3.2. Podişul Coşlugea 3.8. Depresiunea Alba 3.4. Depresiunile Taiţei 3. Depresiunea Greci 2.1.2.1.2.4. Balta Borcei (Ialomiţei) 2. Dealurile Atmagea 8. Glacisul Măcinului 2. Muchia Cernei 8. Glacisul (Depresiunea) Jijilei 8.6.1.4. Podişul Niculiţel 3.0.4. Depresiunea Morilor 3. Câmpia Nucarilor (Pedimentul Agighiol) 7.7.3. Glacisul Isaccei 7.2.3.1. Podişul Slavelor 8. Dealurile Camenei 214 Universitatea SPIRU HARET .3. Podişul Dobrogei de Nord 1.2. Podişul Trestenic 3.3. Balta Isaccei XV.2.2. Colinele Murighiol (Dunavăţ) 5. 232) A.2.2.1. Depresiunea Stupari 3. Dealurile Pietrosul (Agighiol-Ortabair) 6. Podişul Babadag 8.

Lacul Goloviţa 0. Depresiunea Rusca (Litcovul de vest) 0.5. Depresiunea Gorgova (Litcovul de est) 0. Depresiunea Pardina 0.15. PLATFORMA CONTINENTALĂ (vezi şi p. Podişul Mangaliei XVI.4.1. 60 şi p.7. Lacul Sinoie 0. Depresiunea Crucea 1.0. Depresiunea Şontea-Furtuna 0.8.2. Podişul Casimcei 1. 236) 215 Universitatea SPIRU HARET .14.8.0.0. Podişul Cernavodei 1. Glacisul Babadagului 9. Depresiunea Sulinei (Roşu-Puiu) 0.4.7. Depresiunea Gălbiori 1. Podişul Dobrogei Centrale 1.1. Depresiunea Mihail Kogălniceanu 0.3. Grindul Caraorman 0. 235) 0.11. Câmpia (Pedimentul) Ciamurliei B.0.13. Lacul Zmeica 0.2.10.0. Grindul Stipoc 0.1.2.6.3.6.5.2. Podişul Dobrogei de Sud 1.4. Podişul Carasu 1.0. Grindul Lupilor 0. Depresiunea Nicolae Bălcescu 1. Depresiunea Dorobanţu 1.5.0. Depresiunea Popina 0. Depresiunea Sireasa 0. Depresiunea Dunavăţ 0.2.6. Podişul Oltinei 3. Grindul Chituc XVII. Depresiunea Stupina 1. CÂMPIA DELTAICĂ ŞI LAGUNARĂ A DOBROGEI a. Grindurile Ivancea-Sărăturile 0.12.0.4.0. Podişul Cobadinului (Negru Vodă) 0.0. Grindul Letea 0. Depresiunea Horia 1.10. Depresiunea Matiţa 0. Podişul Medgidiei 2.9.3. Grindul Chilia 0. Lacul Razelm 0. Delta Dunării (vezi şi fig. Podişul Istriei 0.0.3. Complexul Zătoanele b. Complexul lagunar Razelm 1.0.0.0. Podişul Gârliciului C.

Huila este localizată numai în munte. de relief ş. utilizat pentru energie electrică. Petrila.). Principalele regiuni sau unităţi cu astfel de bogăţii sunt următoarele: Carpaţii Vulcanici de Nord. în Dealurile de Vest şi nordul Depresiunii Braşov. Ticu ş. dar în mod inegal. Subcarpaţii Buzăului (Ceptura). vegetaţia. Cărbunele brun este utilizat pentru energia electrică. Mintia). În ultima categorie intră energia apelor. aici. precum şi recalificarea unei părţi dintre mineri. Antracitul se găseşte numai la Schela-Gorj (poala Munţilor Vulcan) şi este extrem de puţin. sunt mai multe tipuri. cum ar fi izvoarele. inclusiv valurile marine. Resursele naturale reprezintă toate elementele şi energiile utile omului. hidroenergia şi alte resurse (solară. În prezent. Depresiunea Brad (Ţebea). Podişul Moldovei (nisipuri cuarţoase). Subcarpaţii (petrol. Platforma continentală (petrol). dominant în Depresiunea Petroşani şi puţin în Munţii Almăj (Cozla) şi Munţii Aninei. Motru şi Husnicioara. Rezervele sunt modeste. Podişul Getic (cărbuni şi petrol).). Dealurile de Vest (cărbuni şi petrol). dar globală.a. Petroşani. numeroasele centre de extracţie au condus la apariţia. sare şi cărbuni). de exemplu: apa. Resursele de bază de care dispune o ţară sunt considerate însă următoarele: resursele şi sursele energetice. Filipeştii de Pădure). Dognecei şi Gilău (fier). Munţii Metaliferi şi Munţii Locvei (toţi cu neferoase). Ele pot avea şi caracter de condiţii naturale (condiţiile climatice. Câmpia Română (petrol. Resursele energetice Se încadrează în această categorie cărbunii. resursele de apă şi fondul funciar sub diferitele sale forme. Lignitul este un cărbune slab caloric. Cele mai multe exploatări sunt în bazinele Rovinari. sau de surse (locul unde se află sau se propagă ceva. iar multe dintre ele prezintă concentrări areale sau liniare. direct sau indirect. Resursele fundamentale pentru om sunt cele care îi întreţin din totdeauna viaţa. relieful). Vulcan. fiind legate de cele patru geosfere externe plus energia solară. Câmpia şi Dealurile de Vest (ape geotermale. Lupeni. Există în cantităţi mari îndeosebi în vestul Podişului Getic. aerul. în Subcarpaţii de Curbură şi Getici. Se găseşte în depresiuni intramontane sau la poala muntelui (Meseş): Depresiunea Comăneşti (Comăneşti şi Asău). zăcămintele minerale şi minereurile. petrol şi cărbuni). gaze de sondă). geotermală. valurile marine). Vâlcan. asupra resurselor naturale este necesară înainte de trecerea la Geografia economică a României. Depresiunea Almaş-Agrij (Cristolţel. În Depresiunea Petroşani. Se foloseşte pentru cocs metalurgic. Resursele noastre energetice sunt răspândite pe tot cuprinsul ţării. a mai multor oraşe: Uricani. Comăneşti şi Brad (cărbuni). Celelalte resurse sunt concentrate areal. hidrocarburile (petrolul şi gazele naturale).RESURSELE NATURALE DE BAZĂ ŞI PERSPECTIVELE LOR O privire sumară. dar şi în termocentrale (Paroşeni.). Podişul Transilvaniei (sare şi gaz metan). ca. eoliană. Munţii Poiana Ruscăi. depresiunile Petroşani. După puterea calorică şi modul de folosire. energia atomică. Cărbunii. unele mine au fost închise şi se încearcă o modernizare şi reabilitare a producţiei de huilă. o sursă de energie etc. în 216 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Dobrogei (cupru şi fier). apoi în Subcarpaţii Prahovei (Şotânga.a. Pădurea Craiului (bauxită).

Câmpia Piteştiului (Oarja). câmpii şi platforma continentală. Moineşti). Vărzari. Combustibilii nucleari (uraniu) se găsesc în Munţii Apuseni (Ştei sau BăiţaPlai) şi Carpaţii Orientali (Crucea – Suceava. Satchinez.a. inclusiv Padina (în Bărăganul Central). fie în zăcăminte separate. Important este şi Podişul Târnavelor: Bazna. Bogate în astfel de gaze sunt unele areale din Câmpia Română: Câmpia Brăilei.) şi industria petrochimică. Ţicleni. pentru mase plastice. Zemeş. lignitul s-ar putea gazeifica şi folosi ca atare. apoi Podişul Getic. Deocamdată. Petrolul extras din regiunile amintite se transportă pe conducte la diferite rafinării: Ploieşti. Coşoveni). Zăcămintele se găsesc în dealuri. Zau de Câmpie. 217 Universitatea SPIRU HARET . Uraniul se foloseşte la centrala atomo-electrică de la Cernavodă. Bustuchin). Mai recent s-a descoperit petrol şi pe marginea Depresiunii Braşov (Ghelinţa). împreună cu apa grea produsă la Halânga. la Cernavodă. Şincai. Moşoaia. Merişani. Ulmu. Nadeş. la: Bucureşti. în Subcarpaţii Getici (Băbeni. În Câmpia Transilvaniei există la: Puini. Pentru necesităţile ţării. Câmpia de Vest prezintă o grupare de centre la contactul câmpiilor Arad-Vinga-Jimbolia (Biled. Lişcoteanca. Luduş. Potcoava). Piteşti. Câmpia Romanaţi (Teslui. Borzeşti. Gheorghe) şi în Dealurile Barcăului şi Crasnei (Popeşti. adesea. Podişul Getic are petrol pe mai multe aliniamente între Dâmboviţa şi Jiu: Brădeşti. Bogaţi. precum şi Cristuru Secuiesc (în Subcarpaţii Târnavelor). Sărmăşag). Năvodari şi altele mai mici. dar mai reduse. Relativ importante sunt zăcămintele din Platforma continentală. fire şi fibre sintetice etc. Gazele asociate cu petrol se găsesc fie în combinaţie cu acesta. (îndeosebi gazul metan). Variaş) şi foarte puţin la nord de Oradea. Sărmaşu. Hulubeşti. mai ales în Subcarpaţii Curburii (pe aliniamentul BercaSărata Monteoru-Urlaţi-Câmpina-Moreni). termocentrale (Luduş. Petrolul este folosit pentru producerea de energie şi în industria petrochimică. în Depresiunea Tazlău (Tazlău. dar în regiuni petrolifere. Podişul Moldovei (Găiceanca. De aceea. funcţionează un singur generator (produce 8% din energia electrică a ţării) şi se pregăteşte a doua unitate.Depresiunea Braşov-Baraolt (Vârghiş şi Căpeni şi la Valea Crişului – nord de oraşul Sf. Jugureanu). Cele mai multe au fost descoperite. unele pe cale de epuizare. Satu Mare. Gazele naturale sunt de două feluri: Gazul metan formează zăcăminte în domurile din Transilvania. Câmpia Găvanu-Burdea (arealul Cartojani-Videle-Valea Plopilor). Galaţi. în număr mare. Gazul metan se transportă prin conducte şi în exteriorul Transilvaniei. de aceea importăm din Rusia. Mediaş ş. importăm petrol. gazele sunt insuficiente. după al doilea război mondial. Exploatarea lignitului este foarte costisitoare. În viitor. arealul Bucureşti-Periş. Capacitatea de extracţie (în funcţie de rezerve) a petrolului românesc este de 3-4 ori mai mică decât posibilităţile de rafinare. Brazi. Câmpia Boianu (Corbu. fiind subvenţionată. Timişoara. Zătreni. Glăvăneşti) şi arealul petrolifer al Câmpiei de Vest. Câmpia Ploieşti-Târgovişte (arealele nord de Ploieşti şi nord-vest de Târgovişte). Sângeorgiu de Pădure ş. Iaşi. Oneşti. Arad. Câmpina. Ip.a. în următoarele unităţi din Câmpia Română: Câmpia Brăilei (Oprişeneşti. inclusiv Suplacu de Barcău (în Dealurile de Vest). Bicazul Ardelean şi Tulgheş-Grinţieş). Copşa Mică. În Subcarpaţi au fost descoperite şi exploatate primele rezerve.. Ambele tipuri de gaze sunt folosite în termoficare.

Aceste resurse. apoi pe Sebeş). unde frecvenţa şi tăria vântului sunt mari. dar cu posibilităţi de construcţie a altora şi în aval. reducerea sau oprirea efectelor de inundaţii. care sunt deja studiate. sunt folosite puţin sau deloc. Sebeşul. Doftana (Paltinu).000 MW. Construcţia de hidrocentrale aduce şi multe alte avantaje: amenajări complexe ale bazinelor hidrografice. iar în dealuri şi podişuri. potenţialul se poate ridica însă la 13. În afară de cele două mari hidrocentrale de pe Dunăre. Câmpia Brăilei ş. Argeşul.). atât pentru termocentrale. Prut (Stânca Costeşti). în Depresiunea Făgăraş pe Olt. Amenajarea hidroenergetică şi complexă. din care 5900 MW pe râurile interioare (80% aparţin muntelui). Ca repartiţie. Podişul Transilvaniei (Gilău pe Someşul Mic. pentru hidrocentrale. Energia eoliană a avut tradiţii în Dobrogea (morile de vânt). unde apa curge continuu. după informaţiile permanente pe care le are. Someşul Mic.a. baritină etc. Drăgan (Valea Drăganului). Sistemul central hidroenergetic. în combinaţie cu cele energetice sau singure. Potenţialul amenajabil la debite medii anuale este de circa 8000 MW. Energia solară poate fi obţinută în toată ţara. Unele râuri au fost amenajate în suite de lacuri şi hidrocentrale cum sunt: Oltul (din Depresiunea Făgăraş până la vărsare). ca şi hidroenergia. Energia valurilor marine. amenajări complexe ale bazinelor hidrografice şi o bună gospodărire. cât şi. alimentări cu apă ale unor localităţi. Se găsesc în cantităţi mari în Câmpia de Vest. se găsesc dominant în Carpaţi şi Subcarpaţi. Sadu.). au fixat uneori 218 Universitatea SPIRU HARET . Bucureşti. rezerve de apă pentru perioade secetoase. în special iarna. Prin amenajări complexe. Amenajările energetice de până acum au o putere de 5700 MW. mai ales. hidrocentrale se găsesc numai pe Olt şi la Ostrovul Mare pe Dunăre. Alte resurse energetice şi nepoluante. în continuare a râurilor. Bârzava (Văliug). dar şi în Câmpia Română (de exemplu. am putea chiar exporta energia electrică. Resursele minerale Acestea sunt de două mari categorii: metalifere (feroase şi neferoase) şi nemetalifere (sare. dar costisitoare. zone de agrement etc. Apele geotermale reprezintă o resursă energetică prea puţin folosită. lacurile celorlalte hidrocentrale au perioade mari. când apa lor scade sub nivelul de uzinare şi centrala nu funcţionează. Lotru (LotruCiunget). Hidrocentrale importante există şi pe Buzău (Siriu). pe un aliniament la oarecare distanţă de ţărm. pe Siret (aval de confluenţa cu Bistriţa). dar cu precădere în Câmpia Română şi pe litoral. este una din marile probleme economice şi de mediu pentru viitorul României. Bistriţa. Una din greutăţile folosirii lor constă în depunerile care obstruează rapid conductele. dar are condiţii şi în estul Câmpiei Române şi la munte. În câmpie. Ca o concluzie generală se poate spune că resursele energetice ale României ar fi suficiente pentru necesităţile umane şi economice.Hidroenergia se referă la folosirea energiei apelor în centrale hidroenergetice. care dau o producţie relativ ieftină. dacă se vor aplica tehnologii avansate. unde Soarele străluceşte 2300-2400 ore pe an. comandă continuu timpul şi puterea de funcţionare. Sunt necesare tehnologii de captare şi de stocare. ar putea fi captată cu tehnologii adecvate. deşi încercări şi perspective există.

Oţelu Roşu. Munţii Lăpuşului (Cavnic. Reşiţa.). pentru ceramică. wolfram ş. Munţii Hăghimaş (Bălan) şi relativ mult în Munţii Locvei (Moldova Nouă). în Subcarpaţi şi Podişul Sucevei (Cacica. Niculiţel). Resursele sunt insuficiente şi. Cavnic). la Miorcani (pe Prut) şi Vălenii de Munte (din Pintenul de Văleni). Plumb şi zinc există în special în Igniş şi Poiana Ruscăi (Muncelu Mic). care se exportă. Baia de Arieş. Minereurile neferoase există. Carpaţii Orientali. Tg. zinc. Maramureşului (Baia Borşa). Slănic-Prahova.a.a. Ocnele Mari ş. Băiţa. de aceea. Obcina Feredeu (Fundu Moldovei). Iacobeni) şi puţin la Cârlibaba (Obcina Mestecăniş) şi Masivul Preluca (Răzoare). Fondul funciar Înglobează totalitatea terenurilor ţării şi reprezintă resursa generală fundamentală a patriei. Băiuţ). plumb. pentru sticlă. Dobrogea). Aceasta se găseşte în tot subsolul Podişului Transilvaniei.. Mai apare în Metaliferi (Roşia Poieni) şi în marginea Podişului Babadag (Altân Tepe). auroargintifere şi metale rare (mercur. importăm. Nisipuri cuarţoase. Metaliferi-Detunate). Din aceste minereuri se extrag: metale colorate (cupru. după modul de folosinţă. Cele mai mari rezerve (50%) sunt în Munţii Poiana Ruscăi (Ghelari.). se găseşte în Depresiunea Dornelor (Şarul Dornei. Minereuri de fier s-au format mai ales în cadrul rocilor metamorfice. la Lueta (Harghita) şi Iulia (Pod. 219 Universitatea SPIRU HARET . Baia Sprie).a. Homoroade – Praid – Sovata – Sărăţel – Beclean). mai rar de cristalin (Locva. Roşia Montană ş. Zăcăminte dominant cuprifere se găsesc în Munţii Igniş (Ilba. Resursele nemetalifere sunt dominate de marile rezerve de sare. Din sare se realizează produse clorosodice la Borzeşti.a. aluminiu). Foarte puţine mai apar în roci vulcanice. Manganul. apărând la zi pe două mari aliniamente (Ocna Dej – Turda – Ocna Mureş – Ocna Sibiului şi altul în est. Teliuc). Zece Hotare) şi puţină în Şureanu (Ohaba-Ponor).a. Baia Mare. Bauxita (minereu de aluminiu) există şi se exploatează în munţii Pădurea Craiului (Dobreşti. obişnuit. în Metaliferi-Detunate (Săcărâmb.locul unor centre mari industriale: Hunedoara. există la Harghita-Băi şi Aghireş (în Podişul Someşan). Nistru. Structura acestuia. la Ostra (sud-est de Rarău) şi Somova (nord de Depresiunea Nalbant). Caolin. la Palazu Mare (neexploatabil). Munţii Dognecea (Ocna de Fier) şi lângă Constanţa. apoi în Munţii Gilău (Băişoara). Ocna. sub formă de mineralizări complexe şi sunt legate mai ales de vulcanismul neogen (munţii Vulcanici. Zlatna. Govora-Râmnicu Vâlcea. dominant. Minerale auroargintifere se află. molibden. Borzeşti ş. Govora-Râmnicu Vâlcea ş.) şi în munţii Gutin-Lăpuş (Şuior. tot din familia fierului. constituie una din caracteristicile de bază ale României (vezi tabelul 8). Baritină este puţină.

Bărăganul (3. combustibili nucleari în Apuseni şi Orientali). Gilău. probleme 1. Agricol: 62% din care: • arabil = 63% (39.Tabelul 8 Structura fondului funciar Total = 23839. Terenurile agricole au soluri de categoria I şi II în proporţie relativ redusă (vezi tabelul 5). Comăneşti. Resursele de apă asigurate ating 40066 miliarde m3/an. energia eoliană. exces de umiditate. Alte suprafeţe = 1. Brad. 573 rezervaţii de conservare a naturii şi 180 monumente ale naturii. Locvei. hidroenergie în toţi munţii. sărăturare şi poluare. Câmpia Moldovei (4%). Care sunt principalele regiuni sau unităţi cu resurse naturale de bază ? (Neferoase în: Vulcanicii Nordici. Regiunile cele mai lipsite de pădure sunt: Câmpia de Vest (3.2 milioane ha. Numai secetele pot cuprinde până la ½ din terenurile agricole (circa 7.7% 4. Totodată.7% 6. este repartizată inegal: 65% în munte. 40 rezervaţii ştiinţifice. hidrocarburile. • păşuni şi fâneţe = 33% (5. 220 Universitatea SPIRU HARET .) şi 5838 mild. Pădurea. Pădure = 28% 3. suprafeţe mari sunt afectate de eroziune prin apă şi vânt. Dognecei. fier: Poiana Ruscăi.5%). 15 parcuri naţionale. hidroenergia. ape subterane. Amenajările pentru irigat se extindeau pe 3. Construcţii = 2. bauxită: Pădurea Craiului.1 mil. Autoevaluare – întrebări. 28% în deal şi 7% în câmpie. 2. ha în anul 2000). Pot fi amintite. care ocupă aproape 28% din teritoriu. cu 2.2%). s-au udat numai 200 mii ha.7% 5. energia atomică.1 mii ha. şi ariile protejate. în anul 2000. Ape şi bălţi = 3. ca o caracteristică a structurii fondului funciar. cărbuni în depresiunile: Petroşani. de secetă. optimum în regiunile deluroase ar fi de 40%.5% din suprafaţă. în care intră: 3 rezervaţii ale biosferei (Dunărea.5%*). geotermală şi valurile marine). din care 34234 miliarde ape de suprafaţă (Dunărea aduce 2000 mld. dar din cauza degradărilor. din care: 1. Drumuri şi căi ferate = 1. Braşov şi în Munţii Almăj şi Aninei. Retezatul şi Pietrosul Rodnei). 3. Care sunt resursele energetice ? (Cărbunii. Metaliferi. Podişul Dobrogei (7%) şi Moldovei (12%).6%*) • vii şi livezi = 4% (16%*) 2. iar ca areale deluroase.9% ________________________ * calitate foarte bună şi bună În cadrul acestei structuri se impun a fi subliniate trei sau patru categorii. alunecări de terenuri. De câte feluri sunt resursele naturale ? (Resurse fundamentale pentru om şi resurse de bază pentru ţară).

Podişul Getic. Almăj. Unde sunt localizate rezervele de gaz metan ? (Câmpia Transilvaniei. Sebeşul). Cozla. Subcarpaţi. 11. Băiuţ. Iacobeni. Lueta. Cârlibaba. Unde se găsesc minereuri feroase ? (Fier la: Ghelari. Crucea. hidroenergie pe Dunăre. Găvanu-Burdea. 9. 10. alimentare cu apă a localităţilor. Depresiunea Comăneşti. Petrolul se găseşte în următoarele regiuni şi unităţi de relief (Câmpia Brăilei. Metaliferi: Roşia Poieni). 5. 8. Unde s-ar putea obţine mai multă energie electrică de tip solar şi eolian şi de ce ? (În Câmpia Română şi pe litoral. Nistru. Subcarpaţi. Olt. 17. 6. Câmpia Piteştiului. Care sunt râurile cu suite de hidrocentrale ? (Olt. Băişoara – Gilău. Hăghimaş: Bălan. unde soarele străluceşte 2300-2400 ore pe an. hidroenergie pe râurile mari). cărbune brun: Depresiunea Almaş-Agrij. deoarece muntele acumulează 80% din volumul de apă al ţării fără Dunăre). Podişul Getic. Munţii Aninei. Baia Sprie. reduce inundaţiile. petrol: Podişul Getic. se fac rezerve de apă pentru perioade secetoase. Dar în câmpie ? (Petrol şi gaze de sondă: câmpiile Română şi de Vest. Argeş. În care anotimp hidrocentralele funcţionează cel mai puţin şi de ce ? (Iarna. 7. Văliug – Bârzava. Munţii Maramureşului: Baia Borşa.4. 12. 15. lignit: vestul Podişului Getic. Câmpia de Vest. 221 Universitatea SPIRU HARET . Argeş. Vidraru – Lotru. Ce avantaje aduce construcţia de hidrocentrale ? (Energie ieftină. Care sunt tipurile de cărbuni şi unde sunt localizate ? (Antracit: Schela. Apuseni şi Carpaţii Orientali – uraniu. 14. Aninei – huilă. Romanaţi. Dealurile Barcău-Crasna. Depresiunea Brad. Bistriţa. Bicazul Ardelean. mangan la: Şarul Dornei. Dar în podişuri (Lignit în: Podişul Getic. În ce treaptă de relief există cel mai mare potenţial hidroenergetic şi de ce ? (În munte se află 80% din potenţialul amenajabil la debite medii. Băiţa. Platforma continentală). Răzoare). depresiunile Comăneşti. nordul Depresiunii Braşov). în toţi munţii – hidroenergie. zone de agrement). Câmpia Ploieşti-Târgovişte. Tulgheş-Grinţieş). Boianu. Someşul Mic. 18. energie solară şi eoliană în estul Câmpiei Române). Munţii Lăpuşului: Cavnic. Depresiunea Braşov-Baraolt – lignit. Enumeraţi 7 hidrocentrale de pe râurile interioare şi localizaţi-le ! (Vidra – Argeş. iar energia eoliană în Dobrogea. Brad – cărbune brun. Ocna de Fier. Podişul Moldovei. Subcarpaţii Getici şi de Curbură. În care munţi se găsesc resurse energetice şi ce tipuri ? (Depresiunea Petroşani. amenajările sunt complexe. deoarece alimentarea lacurilor este redusă). Obcina Feredeu: Fundu Moldovei. Locvei: Moldova Nouă. huilă: Depresiunea Petroşani. Sadu V – Sadu). Subcarpaţii Getici şi de Curbură. Podişul Târnavelor şi Cristuru Secuiesc). Subcarpaţi. gaze: Podişul Transilvaniei. Iulia – Podişul Niculiţel. 16. În care munţi şi centre există minereuri dominant cuprifere ? (Igniş: Ilba. 13. Dealurile de Vest. eoliană). Siriu – Buzău. estul Câmpiei Române şi la munte). ape geotermale: Câmpia de Vest şi Câmpia Română. Paltinu – Doftana. Unde se găsesc combustibili nucleari în România ? (Uraniu se găseşte la: Băiţa-Plai. Teliuc. StâncaCosteşti – Prut. Palazu Mare.

de la roci şi minereuri până la apă. Baia de Arieş. Cavnic). Ca element de mediu. determinând regiuni climatice şi de mediu. Prin fragmentarea lor şi prin orientarea versanţilor şi a culmilor. iar regional joacă rol de barieră în calea circulaţiei maselor de aer extrem-europene. În plus.19. Roşia Montană. 15 parcuri naţionale. 26. aer. ape. 10% construcţii. cuprind: 3 rezervaţii ale biosferei. impunând etaje morfoclimatice. În România. în 222 Universitatea SPIRU HARET .5%. Dominant este mediul terestru-temperat continental. prin înălţimea lor. Acesta din urmă este extrem de diversificat. alte suprafeţe). Munţii Gutin – Lăpuş: Şuior. Acestea. Ce este fondul funciar şi care este structura lui ? (Totalitatea terenurilor ţării. cum ar fi: „faţa” şi „dosul” muntelui. aici se întreţes circuitele de materie şi energie care structurează mediul. Carpaţii. Carpaţii şi o parte din dealuri au scos la iveală şi numeroasele bogăţii ale subsolului. Ce procent deţin terenurile bune şi foarte bune folosite ca arabil. Relieful este suport. de la litoral la stepa alpină. până la mediu subteran-carstic. RELIEFUL – SUBSTRAT AL MEDIULUI NATURAL ŞI AL ACTIVITĂŢILOR UMANE Relieful şi mediul. rezervaţii de conservare a naturii şi monumente ale naturii). de depresiune. au impus locuitorilor lor. 22. rezervaţii ştiinţifice. reprezintă resursa fundamentală. cât şi regional. Ce procent de împădurire au dealurile şi podişurile şi care ar fi procentul optim pentru mediu ? (28%. vii-livezi ? (Circa 61% din agricol). 20. Pe suprafaţa lui are loc interferenţa tuturor celorlalte elemente de mediu. dar în primul rând mediile locale. Ce valori au resursele asigurate de apă ale României ? (40066 miliarde m3/an). Activităţile umane se localizează tot pe suprafaţa reliefului şi multe dintre ele sunt influenţate direct de aceasta. 24. iar în cadrul acestora determină varietăţi de orientare faţă de razele solare şi vânturi. sau energie solară. există trei mari categorii de mediu: terestru. stepele din nordul Mării Negre s-ar fi extins până în pusta maghiară. datorită cercului carpatic. acvatic şi subteran. drumuri. dar şi unele aspecte umane şi economice. cu forma lor de coroană. au introdus etajarea tuturor elementelor de mediu. 21. iar valurile de popoare migratoare ar fi „măturat” de aici insula de latinitate daco-română. păşunifâneţe. structura: agricol 62%. de versant. atât pe verticală. Comparaţi suprafaţa fondului funciar cu cea a ţării ! (Sunt egale). mediile de vale. 23. dar şi element primar al mediului înconjurător. pădure 28%. aliniamentul estic: Homoroade – Praid – Sovata – Sărăţel – Beclean). relieful diversifică tipurile acestuia pe verticală. 25. Dacă nu ar fi existat Carpaţii. Dar auroargintifere ? (Metaliferi: Săcărâmb. Ce procente din teritoriu ocupă ariile protejate şi de câte feluri sunt acestea? (2. varietăţile de relief determină repartiţia tuturor elementelor naturale de mediu. Aliniamentele cu iviri de sare din Transilvania (Aliniamentul vestic: Ocna Dej – Turda – Ocna Mureş – Ocna Sibiului. iar optim ar fi de 40%). ei diversifică şi mediile locale.

la munte. Apusenii şi Munţii Banatului. Pe de altă parte. o dată cu ei. în armonie cu natura. cu structuri diferite: Orientalii. litoral şi marin. Sunt munţi de înălţime mijlocie şi mică. în centru se află Depresiunea Transilvaniei. montan. subtipuri şi varietăţi. Influenţează. identificăm pe teritoriul României următoarele tipuri de mediu: montan. Meridionalii.. multe văi transversale. în funcţie de altitudine. podişuri şi câmpii exterioare. agricultori. activităţi şi ocupaţii variate: agricultor în câmpie. Carpaţii şi mediile carpatice Carpaţii sunt munţi formaţi în orogeneza alpină. cu etaje climatice. chiar determină. pe Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. care impun la rândul lor trăsături ecologice diferenţiate. pescari. podişuri şi în mediul litoral. Fiecare tip de mediu se caracterizează prin anumite trăsături geomorfologice. Cel mai înalt grad de umanizare a mediului apare în câmpii. Activităţile din deal şi munte au făcut din oamenii locurilor multipli meseriaşi. din care 90% sunt sub 1500 m. Ei erau. o mare insulă de latinitate. ultima este activă şi în prezent. caracteristica de bază au constituit-o forma de cerc şi prezenţa multor locuri de habitat şi adăpost. climatice. un mediu natural specific. păstrându-se. păstori. poziţia sectoarelor muntoase faţă de circulaţia maselor europene de aer şi după expunerea versanţilor. Curbură. pomicultor. Aceste tipuri au fost pe alocuri intens transformate de om. miner. mediul urban este aproape total artificializat. deltaic. având o medie de 840 m. Se situează în partea centralnord-estică a României şi au formă de cerc. complementarismul economic regional al mediilor geografice a învăţat aceşti oameni să facă schimburi şi comerţ. a rezultat din ciocnirea Microplăcii Transilvane.timp. al podişurilor. vânători. conturându-se în mod deosebit şi un mediu agricol şi două medii de aşezări: urban şi rural. locul central geografic al României. pentru români. Din aceste ciocniri au rezultat cinci sectoare carpatice. 223 Universitatea SPIRU HARET . preocupări. prinsă la mijloc. trecători şi pasuri transcarpatice şi suprafeţe de eroziune care retează culmile carpatice. În afara caracterelor amintite. o caracteristică unicat pe glob. Toate acestea determină câte un anume tip de utilizare a resurselor naturale şi un anume grad de umanizare a mediului pentru etapa dată. întregul sistem geografic românesc. cojocari sau mineri şi lucrători ai pietrei. Forma lor de cerc. cu Placa Euroasiatică. Microplaca Moesică. în care locuitorii şi-au fixat aşezări multe şi stabile. păstor de oi. cu multe tipuri. subcarpaţi. determinând cutremurele vrâncene. astfel. uneori depăşind pe cele din câmpie. de vegetaţie şi soluri şi cu trepte de dealuri. unde s-au retras şi cei din jur pe timp de primejdie externă. În cadrul mediului montan. viticultor. Microplaca Panonică şi Microplaca Mării Negre. de apă etc. Carpaţii au născut. impunându-i o structură radiar-concentrică. uneori transhumant. crescător de animale sau exploatator de sare în dealuri. Au multe depresiuni şi bazinete interioare (23% din spaţiul carpatic). subcarpatic. numai depresiunile şi culoarele de văi cunosc valori crescute de umanizare. al câmpiilor. Considerând mediul natural ca integrare sistemică regională şi locală a tuturor elementelor fizico-geografice. lucrător în lemn. în acelaşi timp. Dintre acestea.

Brezoi (Ţara Loviştei). Ca element principal de mediu. Presiunea umană în depresiuni este veche şi puternică. altitudine şi orientare. la poalele joase. păduri de conifere. uneori terasări. curenţi de aer schimbători. dar şi carpen. Mediul culoarelor de vale se individualizează mai ales la văile mari. Ceahlău. Leaota. Borsec.a. Zarand. majoritatea masivelor Meridionalilor. mai puţin în părţile joase. Primele sunt mai mici. Mediul depresiunilor are trei variante: înalte – deluroase. relief glaciar şi periglaciar. tufărişuri. Scurgerea apei de ploaie este rapidă. aşezări dense. Bihor. Depresiunile mijlocii ca altitudine sunt obişnuit foarte extinse. gorun. Acestea sunt: Maramureş. Oaş. Giumalău. Rodnei. de fag. Comandău. Ţibleş. 224 Universitatea SPIRU HARET . Braşov. fiind însoţită de eroziunea solurilor. Lăcăuţi. Bucegi. Ciucaş. cu multe varietăţi locale după poziţie. relieful este accidentat. mai ales Defileul Dunării (la 70-80 m). sub 700 m). au climat de munte. glacisuri şi terase largi. Mediul alpin are stâncărie. precipitaţii şi vegetaţie şi mod de folosire: alpin sau montan înalt. Vlădeasa. Presiunea umană aici este mică şi se manifestă prin suprapăşunat. dominant. chiar gorun. climatul este mai umed. cu predominarea agriculturii. rare suprafeţe agricole (Vatra Dornei. Clima devine umedă şi rece. Masivele cu mediu alpin-subalpin sunt: Munţii Maramureşului. Aceşti munţi sunt mai reci şi mai umezi pe versanţii nordici. care determină stabilitate. Ciuc. dar coboară şi la 50-300 m acolo unde muntele ia contact direct cu câmpia sau cu dealuri joase: Măcin. cu pante mult înclinate. Braşov. Bilbor. Gutin. Întorsura Buzăului.Mediul montan ocupă altitudini între circa 700 m şi 2544 m. conifere şi foioase. depresiunile din defileul Dunării. deosebit de populate. pajişti de tip tundră alpină. Câmpeni). gârniţă. Gurahonţ. iar cele vestice au în schimb stejar. Muntele mediu şi jos are două etaje de pădure. Se remarcă: văile Moldovei. Văile sunt adânci şi înguste. infiltraţia domină asupra scurgerii. limita pădurii a fost coborâtă prin defrişări sub cea normală (1800 m în sud şi 1600 m în nord). cu dealuri. în vest şi au un climat de dealuri joase: Oaş. Căliman. care determină alunecări. chiar industrie adesea poluantă (Petroşani. au multe păşuni şi terenuri agricole. turism şi arderea sau defrişarea tufărişurilor. Timiş-Cerna. Brad-Hălmagiu. Bozovici.). Penteleu. depresiunile intramontane şi culoarele de vale. apărând şi un mediu subalpin. de amestec cu fag. Este un mediu stabil. Harghita. mijlocii (deluroase şi cu şesuri) şi joase (cu şesuri). cele din Orientali şi Curbură prezintă puternice inversiuni termice şi chiar molid. Gheorgheni. Câmpulung Moldovenesc. Depresiunile joase se găsesc. Piatra Craiului. Suhard. pajişti secundare şi. Siriu. cu păduri de fag. Ecosistemele sunt de tip tundră alpină. Muntele Mare. cer. circulaţie umană intensă. Igniş. În unele masive. Altitudinea şi relieful împart mediul montan în patru subtipuri. mai ceţos. cu ierni lungi şi strat de zăpadă care ţine până la 200 zile /an. Zlatna ş. acestea din urmă subdivizate în fag şi gorun (pentru munţii foarte joşi. dar cu unele dereglări în pajiştile secundare şi în arealele cu argile. montan mijlociu şi jos cu pădure. cu păşuni şi pădure de fag şi conifere. Munţii Banatului. Bistriţei. energie şi fragmentări mari. diferenţiate prin temperaturi. Comăneşti. Precipitaţiile ating 1000-1400 mm. Baiu-Neamţu. Semenic. dar în arealele defrişate capătă caracter torenţial. În zonele cu pădure. Suportă totodată uşoare influenţe oceanice spre vest şi continentale în estul Orientalilor. Zlatna. Funcţionalitatea geosistemelor este în funcţie de pante şi de existenţa sau nu a pădurii. Haţeg. iar versanţii domină ca suprafaţă. Petroşani.

Câmpulung Moldovenesc. Clăbucetele Breţcului şi Măgura Caşin (în nord) şi Clăbucetele Doftanei. în schimb. Nemira şi Berzunţ). nord-estul Curburii. Muntele Monteoru. Depresiunile Braşov. Rucăr-Bran. Trotuşului. Bran (toate peste şirul Curburii). Ciuc. Comandău. Depresiunea Braşov este foarte populată. iar partea de vest (până la Obcina Mestecăniş) primeşte adesea şi aer dinspre Ocean. Borsec. Culoarul Bran-Rucăr şi Piatra Craiului). Baraolt. până la Prahova). Nehoiu şi Doftana. Partea dinspre Braşov a şirului curbat sudic. Gurghiu. Stânişoarei. Comăneşti. Tuhuţa şi Mestecăniş. Buzăului. Predeal. Zugreni. Carpaţii Curburii sunt formaţi din trei aliniamente structurale direcţionate invers decât Orientalii. Bixad-Tuşnad. Giurgeu şi Hăşmaşu). Neteda. • Carpaţii Moldo-Transilvani au o structură similară: masive vulcanice (Căliman. ca poziţie şi funcţionalităţi. Bistriţei. Oituz. Ciuc. Goşmanu – unii geografi adăugând şi Nemira şi Berzunţ). Buzău-Harţagu. Ghimeş-Palanca. Se adaugă depresiunile: Oaş. între ele se alungesc depresiuni sau văi longitudinale. şi curbate în exterior: a) şirul Curburii (Munţii Vrancei. Bogata şi Racoş (peste Perşani). Siriu. Întorsurii şi Comandău prezintă puternice inversiuni termice. Bratocea. Ciucaş. cristalini şi două fâşii de fliş. dar este şi un teritoriu agricol. Piatra Mare. Lăpuş. curbat. Printr-un culoar mai jos (Bârgău-Dorna-pasul Mestecăniş şi valea Moldovei) se subdivid în: Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei şi Carpaţii Moldo-Transilvani. care aduc ploi şi zăpadă multă în Postăvaru. cu multe oraşe şi industrie. câte o treaptă mai joasă de clăbucete şi culmi: Clăbucetele Predealului. Rodna şi Suhard) şi obcinele (Mestecăniş – din cristalin –. Au o structură geologică şi geomorfologică în patru fâşii paralele orientate NV-SE: munţii vulcanici. Tuşnad. Penteleu. Carpaţii Orientali se extind de la graniţa de nord până la Trotuş (după alţi autori. Şetref. Predeal. Prislop. Depresiunile principale sunt: Bilbor. Defileul Dunării (cel mai cald). mai are. Pasuri şi trecători: TopliţaDeda. Munţii Bârgău). care impun aici chiar conifere. numai până la nord de obcinele Depresiunii transversale a Braşovului. Dornei. Bodoc. iar latura externă sudică stă sub vânturi de tip foehn. Pasurile şi trecătorile din şi spre Depresiunea Braşov sunt multe: Vlădeni. Ca pasuri importante: Huta. ca şi obcinele nordice până la Nemira sunt afectate de mase de aer oceanic. Feredeu şi Obcina Mare – din fliş). Baiu. culoarele Oltului şi Mureşului. Clăbucetele Întorsurii.Bistriţei. Maramureş. Gutin. Ţibleş. Bucegi-Postăvaru. Podu Calului. La contactul acestor trepte cu şirul mai înalt sunt şi patru depresiuni mici: Întorsura Buzăului. Tarcău. • Prima grupare de masive şi depresiuni stă oarecum sub influenţa maselor de aer scandinavo-baltice (climat bucovinean). În nord se mai găseşte Depresiunea Baraolt. 225 Universitatea SPIRU HARET . două şiruri din fliş (Ceahlău. Domină coniferele şi fagul. Rarău. NE-SV. Bicaz. Igniş. cristaline (Maramureş. Harghita). cristaline cu calcare deasupra (Giumalău. Bucegi şi Bran. Prahovei. este invadat de aer continental. Şirul sudic. Culmea Ivăneţu şi Muntele Furu (în sud). Gutin (Pintea). b) Depresiunea Braşovului şi c) şirul Obcinelor Braşovului (Perşani. Sunt compuşi din următoarele grupe de masive: vulcanice (Oaş. dar structural. în exterior şi spre Depresiunea Braşov. Giurgeu (Gheorgheni). precum şi toate clăbucetele Braşovului.

Masivele din sudul acestei despicături. est-vest. cu Găina. chiar cer şi gârniţă. Depresiunea Petroşani. au fost declanşatorul transhumanţei de tip carpato-ponto-dunărean. Depresiunea Haţeg şi bazinete mai mici ca Oaşa (pe Sebeş). sub vârful Parâng) şi Transfăgărăşanul. Podul palmei îl formează trei masive mai înalte ce trec uşor de 1800 m (Bihor. Pe partea estică. Sub aspectul mediilor geografice. 2141 m. în sud-est şi Munţii Lotrului. în special în Bihor. Trecători şi pasuri: Ciucea. Codru-Moma şi Pădurea Craiului. au o structură geologică mozaicată (cu masive cristaline. cu mai multe pajişti secundare spre sud. Lainici (pe Jiu). Păşunile alpine. Depresiunile sunt mai mici şi mai puţine: Ţara Loviştei (pe Lotru şi în Făgăraş). Aici se păstrează cel mai bine suprafeţele şi nivelurile de eroziune carpatice (Pediplena carpatică. Zlatna şi Borod. deşi abia depăşesc 1800 m. la poale se găsesc păduri de gorun. ca şi râul. „Degetele” palmei. sub formă de masive. se întâlnesc cu claritate cele patru subtipuri. Munţii Mureşului. foarte extinse. şi Retezat. deoarece se află în calea vânturilor de vest. 226 Universitatea SPIRU HARET . fenomen unificator etnic şi lingvistic românesc. Frunţi şi Ghiţu). Bucin. Către vest se întind munţii: Zarand. Trecătorile sunt adânci şi pasurile înalte: Turnu Roşu-Cozia (pe Olt). Câmpeni – Abrud. iar spre nord: Plopiş şi Meseş. în nord). Muntele Mare cu Gilău. Toate împreună compun trei grupări de masive: Făgăraş (Culmea Făgăraş. Jiul de Est şi de Vest şi Cerna. peşteri etc. şi Vlădeasa). De-a lungul Mureşului se alungesc curbat. Pădurea Craiului şi Trascău. între ele pătrunzând golfuri de dealuri şi chiar de câmpie. iar în vest comunică spre Culoarul Bistrei. Gurahonţ. în sud. se extind spre vest şi nord. iar pe versanţii mai umbriţi şi pe unele văi înalte sunt conifere. Ampoi. despărţite prin falii şi defilee (Olt. Munţii Apuseni. Vălişoara. precum şi relieful glaciar. Godeanu. Depresiunile sunt mai puţine: Brad-Hălmagiu. Cindrel şi Şureanu. au şi relief carstic (chei. Suprafeţele medii. vulcanice şi de roci sedimentare vechi şi cu roci mai noi în depresiuni şi culoare) şi una geomorfologică palmată. Buceş. care continuă cu Pasul Merişor. Parâng (Masivul Parâng. Retezat (Munţii Vâlcan şi Mehedinţi. Cernei şi Ţarcului. la sud-vest de care sunt Munţii Detunatelor (o prelungire a Metaliferilor). Munţii Apuseni închid cercul carpatic în vest. iar către E-SE sunt şi multe pajişti stepizate sub influenţa foehnului. Vârtop.). Culoarele principale de vale: Arieş. Mai au ca specific o despicătură longitudinală. la vest de Olt. compusă din trei mari masive cristaline. dar care va deveni unul din traseele turistice montane dintre cele mai interesante şi superbe. în nord-vest). Jiu-Strei). Sunt cei mai înalţi munţi ai noştri (vârfurile Moldoveanu 2544 m şi Negoiu 2535 m). dar cu temperaturi mai scăzute şi cu precipitaţii şi păduri mai extinse pe versanţii nordici. Depresiunea Haţeg se continuă la marginea muntelui cu Depresiunea Hunedoara şi Culoarul Orăştiei. Masivul Căpăţânii.Carpaţii Meridionali (Alpii Transilvaniei) au o structură liniară vest-est. formaţi din Metaliferi (până la râul Ampoi) şi Trascău. cu o şosea încă slab modernizată. pasul Urdele (cel mai înalt din ţară. prezintă fenomenul de foehn. Masivul Iezer şi masivele mai mici Cozia. pe care s-au axat văile Lotru. au cele mai bogate precipitaţii (1400-1500 mm la Stâna de Vale în Vlădeasa). Codru-Moma. Depresiunea Petroşani este ceva mai rece şi cu o poluare relativ ridicată. Sus pe culmi apar pajişti subalpine. Apusenii au şi un extins relief carstic. Suprafeţele de bordură şi Nivelurile carpatice de vale). Crişul Repede (Ciucea).

mai ales Poiana Ruscăi şi Semenic. dar şi majoritatea depresiunilor. Li se adaugă şi Culoarul Timiş-Cerna. acesta din urmă cu două etaje. dar şi de către despăduriri. Pădurea din Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi se compune din fag şi pâlcuri de conifere (Semenic). Subcarpaţii Getici primesc mai multe influenţe sudice. dar şi cer. uneori şi de arături. iar în părţile mai joase au fost introduse agroecosisteme. gorun şi tei spre bază. în părţile mai înalte se găseşte amestec de gorun şi fag sau numai fag. iar în rest stau sub influenţa fenomenelor de foehn şi chiar submediteraneene. Pe suprafeţele sale de culme se găsesc împrăştiate sate. Presiunea exercitată de om – Subcarpaţii fiind una din cele mai populate regiuni – a condus însă la extinderea pajiştilor stepizate. fiind cel mai lung (144 km) şi mai măreţ din Europa. uneori şi stejar pedunculat (în sud). păşunat intensiv. deşi cu o masivitate relativ mare. iar părţile joase stau sub influenţa climatului submediteranean (bănăţean). Mediul subcarpatic este influenţat şi de poziţia subregiunilor sale. Au două depresiuni importante: Bozovici şi ReşiţaCaraş şi câteva mai mici pe defileul fluviului. Defileul Dunării este unicat. Munţii Banatului şi Poiana Ruscăi sunt cei mai mici dintre Carpaţi. pe pajişti secundare. Relieful impune două subtipuri principale de mediu: de depresiune şi de deal. Masivul Poiana Ruscăi este unitar. nisipuri).Culmile netezite de suprafeţele şi umerii de eroziune din Gilău-Muntele Mare şi din Bihor sunt acoperite de case risipite. între văile Moldova şi Motru. Are o temperatură medie anuală de 11˚C (ca şi sudul Câmpiei Române sau Dobrogea). ar fi împădurite cu gorun şi carpen. Aceste procese de degradare sunt stimulate şi de dominarea rocilor moi (argile. Subcarpaţii Moldovei stau sub influenţe continental-estice şi nord-estice. în general mai aride. dealurile. înconjurată de depresiuni şi culoare largi. cu formă de mare cupolă. marne. aici vegetând bine liliacul sălbatic şi alte plante sudice. Mediul de dealuri se remarcă prin pante şi fragmentări accentuate. Ei fac tranziţia între mediul montan şi mediile podişurilor şi Câmpiei Române. cu alunecări de teren şi o intensă eroziune a solurilor. Subcarpaţii şi mediul subcarpatic Situaţi între altitudini de 300 şi până la peste 1000 m. Subcarpaţii Curburii suportă. unul între 300-500 m şi altul la peste 500 m. de Curbură şi Meridionali. Întregul complex muntos bănăţean primeşte multe precipitaţii. influenţe estice. gârniţă şi multe elemente sudice. Au o structură în trei trepte. Cele mai extinse suprafeţe le ocupă dealurile. În stare naturală. inclusiv zăpadă bogată. Munţii Banatului apar ca o punte de legătură cu Balcanii. În depresiuni apar pajişti şi suprafeţe agricole. 227 Universitatea SPIRU HARET . păşuni şi chiar suprafeţe agricole. Poala acestor munţi coboară la 70-100 m în defileul Dunării şi la 300 m către Dealurile Vestice. Se află cu 1000 m mai jos ca Munţii Ţarcu. iar în nord apar mai rar chiar mase de aer scandinavo-baltice. Subcarpaţii reprezintă şiruri de dealuri şi depresiuni care încing ca un semicerc exteriorul Carpaţilor Orientali. iar pe versanţii văilor înguste domină gorun şi făgete. în Vrancea. chiar viţă-de-vie în defileul Dunării. de care îl despart Culoarul Bistrei şi pasul Poarta de Fier a Transilvaniei.

Depresiunile subcarpatice. structură. tipurile de depresiuni şi de dealuri etc. Prima culme se continuă către SE cu dealurile mai mici Corni şi Runcu. Dealurile se dispun oblic pe munte şi se reunesc în două mari culmi. formate din roci mai dure (mai ales. arături. chiar stejar pedunculat. depresiunile s-au format prin eroziune diferenţială. fiecare lipită de ramura carpatică ce i-a născut. mai ales sub munte). pajişti. mai ales iarna. precipitaţiile sunt mai reduse. Toate aceste trei unităţi formează Subcarpaţii Neamţului. se găsesc mănăstirile Agapia. De asemenea. Neamţ şi Secu. Deosebirile între ele constau în poziţie. şi temperaturile mai ridicate (9-10˚C în sud şi 8-9˚C în nord). formate din culmi perpendiculare pe munte şi cu straturi monocline. au un mediu natural mai blând. Astfel. Complexitatea le este dată de structură: pinteni montani. Subcarpaţii Curburii. agricole. Şirurile de depresiuni se axează pe sinclinale şi sunt de două feluri: subcarpatice şi intradeluroase. aici. mai reci. mai multe aliniamente de anticlinale şi sinclinale. sau către Ucraina şi Polonia. cu un climat primăvăratec. circa 600 mm. şi de mase scandinavo-baltice. un unicat în cadrul Subcarpaţilor. care pătrund în interiorul lor (pintenul de Văleni şi cel de Homorâciu). care închid depresiunile Neamţ şi Cracău-Bistriţa. sunt formaţi din trei mari depresiuni. Depresiunea Tazlău are sare şi petrol. fiind urmat de drumuri importante. plus Culoarul subcarpatic extern Moldova-Siret. urmele cetăţii Neamţului şi satul lui Creangă. extinşi între văile Moldova şi Trotuş. Culoarul Moldova-Siret formează o altă unitate regională a acestor Subcarpaţi. cu lunci şi terase largi. altitudini medii. conglomerate): Pleşu (911 m) şi Pietricica (740 m). unde pâlcuri de conifere coboară până pe marginile lor. Subcarpaţii Moldovei. dar şi mai umede. cei mai laţi şi singurii care în exterior ating câmpia. Sunt cei mai complecşi. iar la est de Slănicul de Buzău li se alipesc şi dealuri cu structură piemontană (şirul Blăjani-Zăbrăuţ). Relieful Subcarpaţilor este de tip tectonic. sunt dominate de pomi. spre Transilvania şi Maramureş. tivesc Carpaţii Curburii. care îi subîmpart în trei subregiuni. Subcarpaţii prezintă şi alte particularităţi. între Trotuş şi Dâmboviţa. stau sub influenţe continental-nord-estice. numărul şirurilor de dealuri şi depresiuni. În Depresiunea Neamţ. depresiunile şi culoarele de vale ocupă un spaţiu echivalent cu cel al dealurilor. Depresiunile subcarpatice moldoveneşti au un mediu de şesuri extinse. ce reunesc Depresiunea TazlăuCaşin şi Culmea Pietricica. care i-au născut. în parte chiar Depresiunea Vrancei. Şirurile de dealuri s-au conturat o dată cu formarea şi înălţarea anticlinalelor pe care se suprapun. Structural. fiind mai adăpostite. În schimb. aici aflându-se şi Borzeştii lui Ştefan cel Mare. Râurile Teleajen şi Slănic separă trei sectoare cu structuri diferite: Subcarpaţii Prahovei şi Dâmboviţei (cu mai puţine depresiuni. ca Muscelele Argeşului. Aici. Subcarpaţii Buzăului (cu pinteni montani 228 Universitatea SPIRU HARET . vie. la care se adaugă multitudinea de sate şi unele oraşe. Există şi excepţii. care impun mai multe şiruri de depresiuni şi dealuri (cel puţin câte două). pajişti stepizate şi multe aşezări. cu largi terase şi glacisuri. cei mai înalţi (o medie de 700-800 m şi maximum 996 m în Măgura Odobeşti). plus depresiunile lărgite de râuri în lungul lor. ele aflându-se în faţa vânturilor de est. Există şi excepţii. cu rare păduri de gorun. iar în sudul lor sunt Subcarpaţii Tazlăului. iar partea lor de nord este afectată. Pe sectoare. cum este Depresiunea Soveja.

Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi. Sporeşti. Au un climat de adăpost. Arefu. podişurile includ multe depresiuni şi culoare de văi. Pintenii montani au un mediu mai rece. la care se adaugă. la contactul miocen-pliocen (Cepari ş. Dealurile de Vest şi Dobrogea. Dealurile Olteţului şi depresiuni de contact cu Podişul Getic aproape insesizabile. Depresiunile au fost despădurite. ele au mai mult caracter de dealuri de podiş. Subcarpaţii Getici sunt cei mai mici. gorun. astfel. pajişti. două tipuri generale de medii: de deal. Aici au fost primele capitale ale Ţării Româneşti (Curtea de Argeş şi Câmpulung). Au un mediu de adăpost în depresiuni. dar mai păstrează pajişti. cu multe culturi şi pajişti. mai ales pe versanţii nordici. În afară de dealuri. Seamănă ca mediu cu Subcarpaţii Prahovei. Primele posedă încă şi păduri. Cândeşti şi Câmpulung). dar coboară mult către Podişul Getic. Subcarpaţii Vrancei (cu 2 şiruri de depresiuni şi cu dealuri externe piemontane). o depresiune intradeluroasă – Târgu Jiu-Câmpul Mare. restul Subcarpaţilor sunt dominaţi de fenomene de foehn. Pantele versanţilor sunt variate şi divers orientate. Acestea din urmă se caracterizează prin lunci largi. care au formă de culmi şi de coline. terase extinse şi glacisuri marginale. Podişurile şi mediile de podiş Podişurile din România se situează în interiorul Carpaţilor (Podişul sau Depresiunea Transilvaniei) şi la exteriorul lor: Podişul Moldovei. Se extind între râurile Motru (depresiunea subcarpatică Baia de Aramă) şi Dâmboviţa. În Subcarpaţii Olteniei se disting trei sectoare: Subcarpaţii Gorjului (până la Gilort). Cu mici excepţii (Podişul Getic şi. Prezintă trei şiruri de depresiuni de contact: sub munte (Jiblea. cu dealuri de tip muscele în nord şi de tip cutat în sud. terenuri agricole. Săcel) – cu 3 şiruri de depresiuni (unul subcarpatic – Baia de Aramă-Tismana-Novaci. mai ales în Subcarpaţii Prahovei. Partea de est a Subcarpaţilor Vrancei stă sub influenţe continentale estice. Muscelele Argeşului au dealuri mai înalte sub munte (Chiciora – 1218 m). cu păduri de fag.şi 4-7 şiruri de depresiuni). carpen. au şi anumite influenţe submediteraneene.) şi sub Podişul Getic (Curtea de Argeş). Subcarpaţii Olteţului (până la Bistriţa Vâlcii). Ecosistemele naturale au fost reprezentate prin păduri de gorun. au şi multe aşezări. înălţimile lor aliniindu-se în vechiul plan morfologic din care au provenit prin fragmentare de către râuri. Se subdivid în: Subcarpaţii Olteniei (până la Olt) şi Muscelele Argeşului. de depresiuni şi de vale. în parte. 229 Universitatea SPIRU HARET . un şir de contact cu Podişul Getic). Se deosebesc. Relieful deluros al podişurilor este fragmentat dens. cei mai mici din toţi Subcarpaţii (Bran 333 m. foarte reci iarna. cu Depresiunea Horezu. de unde şi mai multe pajişti stepizate. Rocile friabile favorizează intense procese de eroziune şi alunecări îndeosebi pe suprafeţele despădurite sau arate. Subcarpaţii Vâlcii (până la Olt. dar mai puţin decât în Subcarpaţi. cu influenţe submediteraneene. Dobrogea). în Depresiunea Soveja cresc şi conifere. Celelalte dealuri. mai rar păşuni. sub aspectul mediului.a. uneori şi pâlcuri de păduri. cultivate. prezintă amestec de fag. ca altitudine medie. între ele depresiunile Ocnele Mari şi Olăneşti). cu înălţimi dominant peste 800 m.

Depresiunile marginale podişurilor au caracter submontan. Gilău-ClujIara. fiind afectate şi de mase de aer vest-mediteraneene). cu influenţă submediteraneană. Turda-Alba Iulia. a fost mai erodată. gorun. văi cu lunci extrem de largi şi mlăştinoase. mai rar vestică şi estică). Câmpia Transilvaniei. El subînglobează şi un deal izolat. cu iazuri şi versanţi care prezintă multe alunecări. Feleacul. suportă însă din plin influenţele centrilor barici extrem-europeni. Podişul Someşan are o altitudine de 600 m. Suportă parţial influenţele fenomenelor de foehn ale Munţilor Apuseni. Estică-Moldavă (sub influenţa nord-estică şi nordică). dar şi uşoare deosebiri de mediu. Toate se caracterizează prin terase largi. păşunile şi unele arături. sunt instabile. Acest podiş se remarcă şi prin cele trei culoare largi de vale orientate est-vest: Mureşul. culturi. în parte chiar Hârtibaciul. iar în vest se resimt mai mult influenţele foehnale (creşte bine viţa-de-vie). Relieful se compune din coline rotunjite. iar altitudinile sale cresc de la circa 450-500 m în sud-vest (Podişul Secaşelor) la peste 700 m în Podişul Târnavei Mici şi Podişul Hârtibaciului. Huedin. iar precipitaţiile sunt mai regulate. Domină pomii fructiferi. mai puţin spre vest. formată dominant din argile şi marne. care. aproape fiecare formând câte o regiune climatică. uneori şi din nord-vest (scandinavo-baltic) şi chiar dinspre vestul Mediteranei. Dobrogeană (sub influenţă nord-estică şi parţial pontică) şi sudică sau Getică (podişurile Getic şi Mehedinţi. gârniţă. decât alte podişuri. Vestică (Dealurile de Vest. Se evidenţiază prin şiruri de depresiuni şi şiruri de dealuri paralele 230 Universitatea SPIRU HARET . în vest viţă-de-vie. în depresiuni şi văi. Sub aspect climatic. influenţe foehnale şi iarnă cu geruri mai mari în depresiunile Sibiu-Făgăraş. Acestea au fost înlocuite. are roci ceva mai dure (calcaroase). Sălişte-Sibiu. Târnava Mică şi Mare. pe părţile mai joase. începând de jos în sus. climă şi tipuri de mediu. mai puţine viscole. Are o climă uşor mai răcoroasă vara. care stau exact în faţa vânturilor de vest. în funcţie de poziţia faţă de munţi şi faţă de circulaţia maselor de aer. podişurile sunt mai puţin influenţate direct de Carpaţi. Făgăraş.amestecat cu fag pe dealurile mai înalte (cu excepţia Dobrogei şi sudul Dealurilor de Vest) şi cu cer. Are funcţionalitate de câmpie. în mod deosebit pe pante. Acestea sunt: Almaş-Agriş (sub Meseş). nord-est şi sud. Podişul Transilvaniei. După structura geomorfologică. dealurile sale fiind arate şi în părţile superioare. în raport cu Subcarpaţii. Aliniamentul Dej-Turda-Ocna Sibiului are şi iviri de sare. motiv pentru care i s-a spus câmpie. fiind înşirate sub Apuseni şi Meridionali. Apare ca o mare depresiune deluroasă adăpostită de munţi către est. cu agrosisteme. stejar pufos şi brumăriu. de la Harghita până sub Munţii Lăpuşului. rămânând la altitudini mai joase (450-550 m). carpen). dar şi de nord-vest (mai reci). pe unde pătrund mase de aer atlantic. Secaş. Şi aici sunt domuri gazeifere. Are şi domuri cu gaze. se pot contura cinci regiuni morfo-climatice de podiş: Central-Transilvană (cu influenţe oceanice şi adăpostită de Carpaţi). Podişul Târnavelor este situat la sud de Mureş. Subcarpaţii Transilvaniei se găsesc sub lanţul vulcanic. În sud şi nord. suportând influenţe vestice. locurile respective fiind mai înalte şi păstrând ceva mai multă pădure (fag. Podişul este larg deschis către vest. Cele cinci subregiuni ale sale prezintă diferenţieri structural-morfologice. Pe centru prezintă multe alunecări.

ele nu apar unitar. câmpia ia contact direct cu muntele. În partea lor de vest. climatic. Muscelele Năsăudului şi Subcarpaţii Lăpuşului. Înălţimile medii ale dealurilor sunt de 700-800 m. dar mult mai joşi. iar Podişul Silvaniei. Înălţimile sunt de 450-500 m. toate înclinate spre sud-est. de la sud la nord. Eroziunea mai puternică în arealul nord-estic. deşi altitudinile medii sunt de numai 200-300 m. dar şi a maselor de aer vestice şi nord-vestice (în nord). Masivul Preluca. căpătând aspect net de podiş. care pătrund în interiorul Apusenilor şi Banatului. precipitaţiile cresc la 700-750 mm/an.a. apar ca un fel de subcarpaţi. roci vulcanice. Se compune din argile. La sud de Barcău apare o altă caracteristică. dar se atinge 688 m în Dealul Ciungi (cea mai mare altitudine din Podişul Moldovei). formate din şisturi cristaline. terase şi lunci largi. dominat de argile. Dealurile Banatului suportă şi influenţe submediteraneene. care diferă şi ca mediu. dar ating 1080 m (Dealul Becheci din Subcarpaţii Târnavelor) şi 974 m în Dealul Breaza (Subcarpaţii Lăpuşului). şi pe cele baltice. Porţiunea de la nord de râul Barcău se lăţeşte mult. prin dealuri piemontane. În dreptul Munţilor Zarand. Târnavelor. Înclinarea monoclină a straturilor de roci dure determină văi şi interfluvii asimetrice (cueste). 231 Universitatea SPIRU HARET . de la râurile Homoroade până la Someşul Mare. apar iviri de sare. sau calcare dure similare celor din Apuseni: Culmea Codrului. Climatul său poate fi numit bucovinean. iar în nord. iar în nord-vest şi sud (podişurile Sucevei şi Bârladului) are şi straturi mai dure. Dealurile şi Depresiunile Vestice sunt afectate direct de influenţe vesticeatlantice. culturi multe de cartof şi furaje şi pâlcuri de gorun. Măgura Şimleului ş. cu două mari depresiuni (Baia Mare şi Şimleului) şi cu multe măguri cristaline (500-800 m). gresii şi calcare.cu muntele. De aceea. În vest de Siret prezintă şi depresiuni largi (Rădăuţi). Ca poziţie. şi de mase nord-baltice (mai umede şi mai reci). depresiunile-golf. Acestea ţin de Dealurile Vestice. mai ales spre nord. Aici. a condus la delimitarea a trei subregiuni. de 500-800 m. ci cu două subregiuni: Dealurile Crişanei şi Silvaniei (cu două sectoare: Dealurile Crişanei şi Podişul Silvaniei) şi Dealurile Banatului. mai secetoase. culoare mari de vale cu şesuri extinse (Siret. Din loc în loc. Bistriţei. Deşi au rămas multe pâlcuri de pădure cu gorun. sub influenţa muntelui. în nord. care impun aici un climat „bucovinean”. fără depresiuni paralele muntelui şi fără o structură cutată. marne şi nisipuri (Câmpia Moldovei). ca regionare. care stau. iar mediul este mai răcoros. se ivesc însă şi măguri mai înalte. şi nu de munte. totuşi suprafeţele agricole domină aceste dealuri. Suceava) şi două podişuri (Dragomirnei şi Fălticeni). iar pe graniţă atinge Prutul (Dealurile Ibăneşti). ca o singură regiune. Podişul Moldovei are un mediu influenţat direct de mase de aer continental estice şi nord-estice. Domină cuestele. Mureşului. Podişul Silvaniei. Podişul Sucevei se află în nord-vest. În afara influenţelor vestice. dar există şi alunecări. în următoarele grupări de dealuri şi depresiuni: Subcarpaţii Homoroadelor. trecând şi Siretul printr-o culme foarte alungită – Culmea Siretului (cu Dealul Bour. viile având condiţii bune până la Someş. marne şi nisipuri. Se subîmpart. întrerupând continuitatea Dealurilor de Vest. chiar stejar pedunculat. Şaua Bucecea şi Dealu Mare-Hârlău). uneori fag. cu păşuni.

dar prezintă şi altitudini sub 100 m. În prezent. tei şi alte elemente sudice. Dobrogea sudică are patru unităţi: Podişul Carasu în nord (cel mai jos. Structurile sale generale. cu suprafeţe interfluviale largi. Babadagul. de păduri cu stejar pufos şi brumăriu. podişuri structurale pe calcare orizontale (Dobrogea de Sud). Dealurile Fălciului. geologice şi de relief. Bârlad şi Siret). Mediul său natural. podişuri de peneplenă retezată în şisturi verzi (Dobrogea Centrală). Mai este numită şi Câmpia Jijiei şi se subdivide în Câmpia Başeului (sau a Jijiei Superioare) şi Câmpia Bahluiului. podişuri joase de litoral şi faleze (Podişul Istriei şi Podişul Mangaliei). o culme lungă pe stânga Bârladului. înclinate spre sud şi cu mai multă pădure. înguste şi seci cu limanuri fluviatile). Podişul Bârladului scade de la circa 500 m la 200 m în sud. dar şi terenuri cu plante halofile. de silvostepă şi de pădure în Cozancea. 150-200 m. mai puţin Măcinul. gârniţă. Depresiunea Huşi-Elan. Podişul Babadag. podişuri cu vechi curgeri de lave (Niculiţel). include: munţi joşi hercinici (Măcin). dar cu o suprafaţă structurală determinată de placa orizontală a calcarelor sarmatice). formate din culmi înguste şi paralele înclinate lin către sud şi sunt foarte fragmentate. şi pontice. mai jos şi mai neted. sub 200 m. dealuri şi depresiuni cu pedimente şi inselberguri (Dealurile Tulcei şi Depresiunea Nalbant). Podişul Dobrogei. părţile înalte ale Dealurilor Tulcei. chiar de stepă. Dobrogea Centrală are o parte mai înaltă – Podişul Casimcei – şi una mai joasă în est – Podişul Istriei (de 150-40 m). cu 350-200 m. se află Podişul Covurlui. Dobrogea de Nord se compune din două aliniamente de unităţi: cel nordic – Munţii Măcinului. a fost total transformat în agricol. Valea arcuită a Bârladului îl subîmparte în patru unităţi: Podişul Central Moldovenesc. cu uşoare influenţe vest-mediteraneene. în parte şi alpină). între Bârlad şi Prut. Podişul Cobadin-Negru 232 Universitatea SPIRU HARET . cu pâlcuri restrânse de stejar pedunculat. cer. şi cea de Sud. Niculiţelul. stepe. sunt delimitate de două falii importante (Peceneaga-Camena şi Hârşova-Ovidiu) în trei subregiuni: Dobrogea de Nord (cea mai complexă şi dominant hercinică. şi în parte mai sunt. Depresiunea Nalbant şi Dealurile Tulcei – şi cel sudic.Câmpia Moldovei seamănă cu Câmpia Transilvaniei. cele mai multe terenuri sunt însă agricole. Colinele Tutovei (între Tutova. În prezent. 265 m. ca şi versantul vestic dunărean. despărţite de Dealul Cozancea. Podişul Olteniei în sud-vest (cu văi adânci. uneori vegetaţie halofilă. au fost acoperite. urmează Dobrogea Centrală. Podişul Niculiţel. dar este mult mai joasă. în sudul acestora. domină suprafeţele agricole şi o puternică eroziune a solurilor. Altimetric. iar în Depresiunea Elan. din centru şi chiar Podişul Oltinei din sud-vest. stejar pufos şi brumăriu şi arţar). cu multe vii. Cu excepţia porţiunilor care trec de 400 m şi care au avut şi mai au în parte un mediu de pădure (cu gorun. Este dominat de cueste. cu un maximum în Dealul Cozancea. Mediul dobrogean este de tip temperat continental spre excesiv. Dobrogea Centrală (cu şisturi verzi la suprafaţă) şi Dobrogea de Sud (cu cel mai vechi fundament. iar în est. agricolă. cel mai complex ca geologie şi relief (mai ales în nord). care are către Prut o lungă depresiune deluroasă. Are folosinţă de câmpie. inclusiv tufărişuri submediteraneene. în medie sub 100 m). Suprafeţele mai joase au silvostepe. mai joasă. restul a fost un mediu de silvostepă. Dobrogea de Nord e cea mai înaltă (maximum 467 m). Părţile mai înalte din nord. podişuri de calcare (Babadag).

Se desparte de Podişul Mehedinţi prin Culoarul depresionar. Podişul Mehedinţi este foarte restrâns ca suprafaţă. Podişul Cotmenei. uneori fag balcanic (pe calcare) şi tufărişuri submediteraneene. Ecosistemele de stepă. unde pădurea se mai găseşte şi pe platouri. dominate de loess. ca şi în funcţie de densitatea fragmentării. silvostepă şi pădure cu cer şi gârniţă au fost înlocuite cu agrosisteme care impun azi nota dominantă a peisajului. Podişul Getic şi Podişul Mehedinţi. sunt foarte diferite prin geologie. Podişul Olteţului. Pădurile rămase sunt din gorun. Înălţimile sale de 500-650 m. Oltul. Câmpiile şi mediul de câmpie Câmpiile reprezintă cele mai joase suprafeţe majore de uscat. mai este influenţat şi de alte elemente. carpatică: două benzi externe din şisturi cristaline şi una la mijloc din calcare vechi şi dure. între care depozitele superficiale. vegetaţia. Dealurile Jiului. În prezent. Prin poziţia lor.Vodă în sud (suprafeţe netede interfluviale mai extinse) şi Podişul Mangaliei. atunci mediul de câmpie se extinde şi peste „câmpiile” Moldovei şi Transilvaniei. 80-30 m). fragmentarea relativ mare şi eroziunea puternică. ca şi netezimea culmilor cristaline şi poziţia subcarpatică îl aliniază regiunilor de podiş şi dealuri. cer. pe care s-a construit barajul actual. bănăţean. Mediul de câmpie. gârniţă. Mai trebuie amintit că Porţile de Fier dunărene. nisip şi aluviuni. Jiul plus Gilortul şi Huşniţa-Motru). După discontinuităţile impuse de culoarele văilor principale (Argeş plus Argeşelul. Depozitele superficiale sunt foarte friabile. cer.deluros Drobeta-Coşuştea. sau centrul şi sudestul Dobrogei – cu altitudini medii până la 180-300 m. Dealurile Argeşului. este un grânar. cu vânturi uneori puternice şi cu multe variante impuse de relief şi poziţie. rar fag pe dealurile înalte de la est de Olt. de deflaţie şi acumulare. se subîmparte în şapte unităţi: Podişul Cândeşti. pânzele freatice şi. spre mare (mai jos. care ţine mai mult de Podişul Getic. ca şi peste sudul puţin fragmentat al Podişului Getic. clima. relief şi folosinţă agricolă. gârniţă. dar pe versanţii văilor au rămas păduri de gorun. când se pot ridica la suprafaţă. argile şi nisipuri. Clima este călduroasă şi relativ uscată. Podişul Getic este foarte extins şi de tip piemontan. ocupând 28% din teritoriu. grânarele ţării. Ele se extind în sudul (Câmpia Română) şi vestul ţării (Câmpia de Vest a României). în funcţie de secete şi anii ploioşi. Solurile sunt foarte sărace. ca expresie a acestora. Pânzele freatice sunt oscilante. 233 Universitatea SPIRU HARET . generând exces de umiditate. pe lângă relief. în care domină porumbul. se ridicau din şisturile sale cristaline. Podişul Motrului şi Podişul Bălăciţei. cu un carst extrem de variat şi multe roci golaşe. cu pante reduse sau inexistente. dar are o structură aparte. Dacă ne referim la funcţionalitatea principală a câmpiilor. sufoziune. având deasupra o groasă pătură de pietrişuri. şi anume. La contactul cu Subcarpaţii Getici urcă până la 500-700 m şi coboară la 200-300 m lângă Câmpia Română. fiecare suportă alte influenţe climatice externe. Agrosistemele instalate în locul pădurilor sunt dominate de livezi şi pajişti. deşi sunt alăturate şi dominate de acelaşi climat submediteranean. favorabile proceselor de tasare.

Dacă ne referim numai la cele două mari câmpii ale României, se remarcă un mediu temperat continental, dar cu influenţe oceanice în Câmpia de Vest şi dominant continentale în Câmpia Română. În cadrul acestora se mai individualizează două categorii de submedii determinate, pe de o parte, de poziţia şi extinderea fiecărei câmpii faţă de centrii barici şi, pe de altă parte, de tipul genetic al fiecărei unităţi de câmpie. În primul caz, Câmpia de Vest are un climat bănăţean în sud (cu influenţe vestmediteraneene) şi este uşor mai rece în nord (uşoare influenţe scandinave). Câmpia Română este secetoasă la est de Bucureşti (influenţe est-europene), uşor mai caldă şi cu tendinţe stepice în Oltenia (influenţe central-mediteraneene) şi ceva mai umedă în partea centrală (Câmpia Teleormanului – unde se interferează influenţele estice şi vestice cu cele sudice). După geneza reliefului, deşi se spune că uniformitatea domină câmpiile, se disting relativ multe subtipuri. De bază, pentru mediu, rămân însă următoarele: câmpiile subdeluroase (de glacis, piemontane şi uneori de terase), câmpiile subsidente (împreună cu luncile) şi câmpiile zise tabulare (care pot fi piemontan-terminale şi de terase). Primele sunt uşor înclinate, uscate, cu soluri mai erodate şi un climat ceva mai umed. Câmpiile subsidente şi luncile au pânză freatică aproape de suprafaţă, iar râurile uneori le aluvionează. Cele tabulare sunt netede, cu apă freatică adâncă, dar în anii foarte ploioşi pot avea exces de umiditate din lipsă de scurgere. Câmpia Română este a doua mare regiune a României, după Carpaţi. Are o lungime (paralelă cu Dunărea) de 600 km, cu o lăţime maximă de 140 km (între Piteşti şi Zimnicea) şi minimă de 20 km (în vestul Olteniei). Înclină uşor către sud şi est, cu excepţia arealului dintre Siret şi Prut, unde coboară spre sud. Râurile urmează aceste înclinări. Înălţimile oscilează între 5 şi 350 m. Cele mai multe suprafeţe sunt acoperite cu loess, gros de 4-40 m. Uneori apar şi nisipuri eoliene (în Oltenia, Bărăgan, Câmpia Tecuciului). Relieful neted, Dunărea, complementarismul funcţional cu alte regiuni geografice şi clima au favorizat o profundă transformare a mediului Câmpiei Române, care a devenit, din grânarul ţării, şi regiunea cu cea mai multă industrie, populaţie, concentrarea principalelor căi de comunicaţii, cele mai multe oraşe, inclusiv capitala. Tipurile genetice principale de câmpii sunt: câmpii piemontane (parte din Câmpia Romanaţi, Boianu, toate cu pietrişuri aduse din Carpaţi, apoi Burnasul - cu pietrişuri venite din sud –, Câmpia Târgovişte – Ploieşti, Câmpia joasă a Râmnicului), câmpii de glacis (Câmpia Istriţei, Câmpia înaltă a Râmnicului, Câmpia Covurluiului), câmpii de terase (cea mai mare parte a Câmpiei Olteniei, Câmpia Piteşti, Câmpia Tecuci), câmpii de subsidenţă (Titu-Pucheni-Sărata-Buzău-Călmăţui-Siretul inferior), câmpii piemontan-terminale (Găvanu-Burdea, Vlăsia şi cea mai mare parte din Bărăgan). Toate aceste câmpii, de origini diferenţiate, care, prin caracteristicile lor, impun propriul lor mediu, se reunesc în cinci subregiuni: Câmpia Olteniei, Câmpia Teleormanului, Câmpia Ialomiţei, Câmpia Bărăganului şi Câmpia Buzău-Siret. Câmpia de Vest a României se alungeşte nord-sud pe circa 500 km la graniţa de vest. Lăţimile sale variază între 120 km (în sudul Mureşului) şi 10 km (la nord de Oradea). Este de trei ori mai mică decât Câmpia Română şi mai uniformă ca înălţime (între 80-180 m) şi ca structură genetică. Lângă dealuri se găsesc variate câmpii de glacis (Ardud, Tăşnad, Barcău, Miersig, Cermei şi, în sud, câmpiile Buziaş şi
234

Universitatea SPIRU HARET

Bârzavei); urmează câmpiile de subsidenţă, zise şi joase (Someşului şi Ierului, câmpia joasă a Crişurilor, Arancăi, Timişului şi Lugojului). Al treilea tip genetic îl constituie câmpiile piemontane (Câmpia Carei, construită de Someş şi Tisa, şi Câmpiile Mureşului, separate la rândul lor după altitudine în: Vinga, Nădlac, Jimbolia, Arad şi Arancăi). Specificul, ca mediu, este impus de câmpiile joase de subsidenţă în opoziţie cu cele înalte (de glacis şi piemontane). Primele domină ca suprafaţă, au pantă foarte mică, ce impune râurilor o scurgere extrem de lentă, albii puţin adânci şi inundaţii dese. Până acum circa 250 de ani, când au început lucrările de regularizare a scurgerii apelor, suprafeţe extinse din aceste câmpii deveneau periodic o „mare albă”. Îndiguirile şi canalele, executate în timp îndelungat, au transformat aceste câmpii, din păşuni şi mlaştini, în terenuri arabile foarte fertile. Câmpiile zise înalte au avut iniţial ecosisteme de pădure de stejar; ele sunt drenate natural, inundaţiile afectează numai luncile, iar cele de glacis au soluri mai sărace. În Câmpia Carei există şi nisipuri, cu dune, în majoritate cultivate cu viţă-de-vie, plantă întâlnită şi pe multe din câmpiile de glacis. Tipurile de câmpii amintite se grupează teritorial în trei subregiuni: Câmpia Someşului în nord (până în dreapta văii Barcău), Câmpia Crişurilor (până în stânga Crişului Alb) şi Câmpia Banatului. Delta Dunării şi mediul deltaic Delta reprezintă câmpia joasă fluvio-lacustră situată la vărsarea Dunării în mare prin cele trei braţe: Chilia (transportă 58% din debitul mediu al fluviului, de 6500 m3/s), Sulina (19%) şi Sf. Gheorghe (23%). Are o altitudine medie de 0,50 m; cam 20% din suprafaţa sa este sub 0 m, iar 55% între 0-1 m. Cea mai mare altitudine se găseşte pe dunele de nisip din grindul Letea (12 m), iar cea mai joasă, - 39 m, într-o anaforă a braţului Chilia. Delta s-a născut începând de acum 11000 de ani prin aluviunile depuse de Dunăre într-un golf al mării, care concomitent a fost barat de către curentul litoral prin cordoane de nisip şi transformat în liman. S-au format, astfel, două sectoare distincte, dar unite în sistem: delta fluviatilă şi delta maritimă. Relieful sistemului deltaic se compune din următoarele elemente: albii fluviatile (active sau colmatate), gârle (funcţionale periodic), canale (create de om), grinduri fluviatile şi maritime, câmpuri continentale, depresiuni mlăştinoase-lacustre, delte secundare (Chilia), bare (la Sulina), insule paralele ţărmului (Sacalin). Elementele de bază ale sistemului sunt cele trei braţe fluviatile, grindurile şi depresiunile. Grindurile fluviatile se înalţă la 3-5 m ca nişte şosele largi din nisip de o parte şi de alta a braţelor fluviului; se citează mai des grindul Stipoc. Grindurile maritime sunt alungite perpendicular pe braţele fluviatile şi au formă de evantaie răsfirate obişnuit către sudest; ele încep cu un grind principal orientat nord-sud, care a barat golful, format din Letea şi Caraorman; la acestea s-au adăugat ulterior Sărăturile şi Crasnicol. Câmpul continental Chilia a fost desprins, o dată cu formarea braţului Chilia, din Câmpul Bugeac. Depresiunile se găsesc între braţe, ocupă circa 70% din Deltă şi se compun din mlaştini, bălţi şi lacuri adânci de până la 2-3 m; la ape mici rămân şi multe suprafeţe uscate. Lacuri mai importante sunt: Dranov, Roşu, Gorgova, Furtuna. Mediul deltaic este cel mai complex de la noi şi cel mai extins de acest tip din Europa. Se caracterizează printr-o îmbinare permanentă şi variabilă între apă şi uscatul
235

Universitatea SPIRU HARET

care se clădeşte continuu şi prin inundaţiile care spală periodic şi reglator excesul de substanţă organică şi minerală, dând o funcţionalitate intens-vitală acestui mediu. De aici, abundenţa şi marea varietate a vegetaţiei şi faunei. Subtipurile principale ale acestui mediu sunt cele de apă, dar în parte şi de uscat. Ca submedii acvatice amintim: cel al apelor curgătoare (cu o multitudine de peşti), al apelor stagnante (cu o floră submersă şi plutitoare foarte bogată şi o faună variată), mediul mlaştinilor şi al arealelor inundabile (domină stuful, apoi papura, pipirigul, plaurul plutitor, mult puiet de peşte, vidră, păsări ş.a.). Ca medii de uscat se remarcă grindurile, cu multitudinea de sălcii. Pentru grindurile marine Letea şi Caraorman, se evidenţiază în plus două aspecte: dune în nisipurile superioare neafectate de apa freatică şi pâlcurile de stejari în amestec cu liane, numite hasmace, care oferă un peisaj subtropical. Trebuie să adăugăm şi amenajările făcute de om, pentru folosinţe agricole, piscicole şi silvice. Litoralul şi platforma continentală Litoralul reprezintă fâşia îngustă de la ţărmul Mării Negre, alungită pe 245 km, unde valurile se interferează direct sau indirect cu uscatul. Cuprinde faleze, plaje, precum şi limanuri, lagune şi frontul deltei. În acest cadru au fost implantate şi elemente construite de om: diguri, porturi, aşezări, staţiuni balneoclimaterice. Litoralul se subîmparte în două sectoare, prin Capul Singol: cel nordic, cu largi grinduri maritime, cu lagune (Razelm şi Siutghiol) şi delta maritimă, şi sectorul sudic, cu faleză, mici areale de plaje şi limanuri maritime. Mediul său stă sub influenţa mării, elementele de bază fiind apa mării, plajele şi falezele, brizele de zi şi noapte, temperaturile ridicate de iarnă (+0,50C în ianuarie), verile secetoase, dar uşor mai răcoroase din cauza brizelor, precipitaţii puţine (380 mm/an), toate favorabile unui intens turism balneoclimateric de vară. Platforma continentală se extinde sub apele mării până la –130 m şi mai rar la –180 – 200 m. Se subîmparte în trei fâşii: marginală (modelată de valuri şi curenţi, până la – 40 – 50 m), mijlocie (– 50 – 70 m, cu sedimente marine argiloase şi cu unele conuri de dejecţie vechi) şi internă (– 70 – 130 m, cu sedimente foarte fine şi unele trepte, foste linii de ţărm). Mediul său este acvatic şi prezintă două tipuri: de fund marin sau bentic şi pelagic. Primul este axat direct pe relieful foarte variat, de unde rezultă multe micromedii; are lumină, apa este agitată de valuri, viaţa e foarte bogată (bentosul vegetal, care formează adevărate păşuni submarine, şi bentosul animal, în care intră uneori şi specii pelagice). Mediul pelagic este cel din apa propriu-zisă, fiind format din plancton (organisme mici care plutesc) şi necton (organisme care înoată – peşti, meduze etc.).

236

Universitatea SPIRU HARET

EVALUARE – TESTE GRILĂ *

* Întocmite de Aurora Posea 237

Universitatea SPIRU HARET

238

Universitatea SPIRU HARET

Parângu Mare. b) Moldoveanu.000 locuitori. b) 20. Sinoe. c) în nord de Horodiştea. b) Măgura Odobeşti. în sud de Zimnicea.România – date generale 1. R=a 5. în sud de Olteniţa.700. Ostrovul Corbului. Păpuşa. Olt. Prut.900. R=b 7.700. c) Moldoveanu. în cifre rotunjite. R=a 4. c) Câmpia Transilvaniei R=c 9.500. Sinoe. c) Mureş.391 km2. Parângu Mare. b) 2. b) în nord de Horodiştea. Izvorul Muntelui. în sud de Giurgiu. ca lungime pe teritoriul României. R=a 6. Cele mai înalte trei vârfuri din dealuri sunt: a) Măţău. Olt. b) Mureş. Leaota. Suprafaţa României este de: a) 238. Negoiu. în vest de Beba Veche. Punctele extreme ale României sunt: a) în nord de Horodiştea.000 locuitori. Frontierele României în lungul râurilor şi pe uscat sunt de: a) 1085 km terestru şi 1817 km pe râuri şi Dunăre.000 locuitori. Olt. Pleşu. Măgura Odobeşti. Negoiu. c) Chiciora. Negoiu.381 km2. în est de Chilia. de: a) 1. primele trei râuri? a) Siret. Iezerul. Populaţia României. Zmeica. b) Câmpia Moldovei. R=c 8.400 km2. c) 23. R=c 239 Universitatea SPIRU HARET . Omu. R=c 10.000 locuitori. Care sunt. c) 238. Firtuşu. b)1085 km terestru şi 1075 km pe râuri şi Dunăre. Peleaga – Retezat. Prut. c) 1850 km terestru şi 1055 km pe râuri şi Dunăre. în cifre rotunjite. este de: a) 21.000 locuitori. în est de Sulina. c) Razelm. Care sunt primele trei lacuri în ordinea suprafeţelor ? a) Porţile de Fier I. în vest de Beba Veche. R=a 3. Firtuşu.000 locuitori. c) 1. Care din subregiunile de mai jos este cea mai înaltă ? a) Podişul Bârladului. R=b 2. Becheci. Pleşu.600. Primele cinci vârfuri ca înălţime sunt: a) Moldoveanu. b) 239. Sinoe.400. Parângu Mare. în est de Sulina. b) Razelm. în vest de Nădlac. Bucureştiul are o populaţie. Omu. Siret.

Câte ore are cea mai lungă zi în România ? a) 16 ore. pe Glob. iar limita sudică a Europei Centrale este Dunărea. Cluj. nopţi mai lungi ca zilele. fusul orar pe 450E. b) Capul Finister. modificarea continuă a duratei zilei şi a nopţii. Albiţa. c) Centrul Europei este la nord de confluenţa Vaserului cu Tisa. Jiu. c) Crimeea. b) Centrul Europei Centrale este oraşul Făgăraş.Poziţia geografică a României 11. Cele trei mari coridoare europene vor trece pe la: a) Porţile de Fier. b) 18 ore. Roşiori de Vede. Pe ce meridian se află fusul orar al României ? a) 300E iarna şi 450E vara. c) 14 ore R=a 14. dominarea plantelor venite din est. Paris. Capul Nord. R=a 17. c) nord de Ploieşti. De ce România este ţară central-europeană ? a) Centrul Europei (Dilove. c) 450E iarna şi 350E vara. limita de vest a fagului. influenţe climatice venite din toate punctele cardinale. c) Anglia. Făgăraş. patru anotimpuri. Capul Matapan şi Munţii Urali. Rusia. Timişoara. Giurgiu. Care sunt consecinţele aşezării matematice. Timişoara. b) Climat temperat excesiv. un covor vegetal foarte variat. Finlanda şi Grecia. Roşiori de Vede. iar limita sud-estică a Europei Centrale este pe Dunărea inferioară. R=b 16. Făgăraş. fusul orar = GMT + 2. Paralela de 450N trece prin localităţile: a) nord de Ploieşti. a României ? a) Climat temperat. patru anotimpuri. vest de Egipt R = a şi b 13. R=a 19. oceanele Atlantic şi Arctic. Meridianul de 250E trece prin: a) est de Făgăraş. Siret. Africa de Sud. b) 300E iarna şi 400E vara. limita de est a fagului. Care sunt punctele extreme europene faţă de care se măsoară aşezarea României ? a) Mediterana. Vama Veche. R=c 240 Universitatea SPIRU HARET . Munţii Urali. R=c 18. insula Creta. fusul orar = GMT + 3. b) Timişoara. fost Trebuşani) este imediat la nord de România. b) vest de Câmpulung-Muscel. R=b 12. un covor vegetal complex şi variate plante de cultură. Care sunt consecinţele poziţiei României în Europa ? a) Climat temperat moderat spre excesiv. iar limita de est a Europei Centrale este la Urali. c) Climat temperat moderat spre excesiv. Oraviţa. b) Tg. zile mai mari decât nopţile. c) Climat temperat moderat. Budapesta. b) Climat moderat spre excesiv. R=a 15. c) Albiţa. Bordeaux.

Depresiunea Transilvaniei. care ar fi fost zonele de vegetaţie ? a) Pădure de fag. În ce cadru geopolitic european şi global se află România la început de mileniu III ? a) În NATO şi UE. R=b 241 Universitatea SPIRU HARET . Canalul Dunăre – Marea Neagră şi diferite bogăţii de subsol. R=c 22. Cum se realizează (şi se analizează) structura geosistemului românesc ? a) Din îmbinarea pe verticală a elementelor de mediu şi din îmbinarea pe orizontală a regiunilor şi unităţilor geografice. caracterele elementelor de mediu 25. sudul Dobrogei şi văile Dunăre-Tisa. Care sunt limitele geosistemului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Cercul văilor Tisa-Dunăre-Nistru. c) Dunărea parcurge 1075 km pe graniţa României. sarea şi petrolul. R=c 24. gurile Dunării. Care este denumirea spaţiului geografic românesc ca geosistem teritorial ? a) Geosistemul Carpatic. c) Din îmbinarea regiunilor morfostructurale. România împreună cu care alt stat sunt principalele ţări la Marea Neagră? a) cu Rusia. c) cu Turcia. posedăm gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. c) Stepă şi parţial silvostepă. c) În Pactul de la Varşovia. marginea platformei litorale româneşti. R=b 23. b) Ţară care a aderat la NATO. b) Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic. Dacă nu ar fi existat Carpaţii. obiectul. b) Etaje de mediu. c) Etaje topografice. R=a 21. c) Domeniul Carpatic. b) Frontierele României. este asociată la UE şi membră a organizaţiei regionale Cooperarea Economică la Marea Neagră. b) Silvostepă şi fag. Dunărea. b) Dunărea parcurge 1200 km prin România. la Marea Neagră şi lângă Peninsula Balcanică. c) Carpaţii. R=b 26. Ce rezultă din îmbinarea pe verticală a elementelor de mediu ? a) Regiuni geografice.20. posedăm gurile fluviului şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. b) Din îmbinarea etajelor şi regiunilor climatice. De ce România este ţara principală dunăreană ? a) 38% din fluviu udă teritoriul României şi tot în România se află gurile Dunării şi Canalul Dunăre – Marea Neagră. R=c 27. Care sunt elementele geopolitice principale ale României ? a) Aşezarea României la Dunăre. R=a 28. b) Carpaţii. c) Cercul conturat de Nistru. iar România ar fi rămas o câmpie. R=b Structura de sistem a spaţiului românesc. b) cu Ucraina.

R=c 35. b) Rol de loc central. 33%. b) Regiunile şi unităţile geografice. b) Subcarpaţii Getici. R=c 40. R=a 32. sedimentaro-vulcanic. c) De tranziţie R=b 242 Universitatea SPIRU HARET . c) 1951. R=b 33. În ce an s-a înregistrat cea mai ridicată temperatură ? a) 1942. Podişul Mehedinţi este unitate morfostructurală de tip: a) Orogen. c) Cristalino-mezozoic. Podişul Getic este unitate morfostructurală de tip: a) Platformă. R=b 31. fliş. b) Clima şi hidrografia. Sectoarele structurale ale Subcarpaţilor sunt: a) Subcarpaţii Moldovei. Cum se dispun asociaţiile vegetale în România ? a) În zone est-vest. Subcarpaţii Getici. dealuri-podişuri şi câmpii-lunci ? a) 33%. R=c 38. c) Rol de concentrare a hidrografiei. R=c 39. orogen. c) Platformă şi avanfosă. c) 35%. Care este obiectul Geografiei fizice a României ? a) Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic tratat ca geosistem teritorial. b) Avanfosă.29. R=a 37. Care este proporţia de munţi. Subcarpaţii Moldovei. R=c 34. neovulcanic. b) Orogen. b) 1902. c) Subcarpaţii Moldovei. Subcarpaţii sunt unitate structurală de: a) Orogen. Ce rol joacă Transilvania în cadrul Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Rol de podiş. 33%. c) Societatea umană. b) 10. Subcarpaţii Curburii şi Subcarpaţii Getici. Subcarpaţii Vrancei. R=a 30. c) Platformă. Subcarpaţii Olteniei. 35%. b) În etaje. avanfosă. 33%. b) Tranziţie. Care sunt elementele suport ale Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Relieful şi geologia. c) Influenţele geografice externe asupra mediului nostru geografic. Subunităţile structurale ale Carpaţilor sunt: a) Platformă. neovulcanic şi depresiuni. b) 31%. Câte regiuni geografice (inclusiv subregiuni cu rang de regiune) are România? a) 20. 30%. b) Avanfosă. fliş. c) 17. R=c Unităţile (regiunile) morfostructurale 36. c) Etajat şi zonal-concentric. 36%.

Etapa de tranziţie morfotectonică se plasează între: a) Etapele Carpatică Veche şi Neocarpatică. b) Dunărea şi Marea Neagră. c) Eră (epocă). c) Fazele orogene hercinică şi alpină. Era (epoca) Precarpatică se mai numeşte şi: a) Era platformelor. R=c 243 Universitatea SPIRU HARET . etapă (perioadă). hercinică. în ordine cronologică. c) Concentric-radiară. b) Teritoriul Daciei şi al României dintre cele două războaie mondiale. c) Precambriană. R=b 50. c) În timpul suprafeţelor medii carpatice. Obiectul geografiei fizice generale a României este: a) Teritoriul dintre graniţele actuale. caledonică. c) Intersecţia paralelei de 450N cu meridianul 250E. b) Depresiunea Transilvaniei. Care este structura complexă a Domeniului Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Concentrică. subfază. b) Radiară. Care sunt. b) Cambriană. etapă (perioadă). fază. c) Villafranchian. fază. b) Era orogenelor. Care este nucleul şi factorul de control al Domeniului Carpato-DanubianoPontic ? a) Depresiunea Transilvaniei. treptele taxonomice ale scării morfocronologice ? a) Eră (epocă). R=c 49. Pediplena Carpatică se situează în: a) Etapa Carpatică Veche. kimmerică şi neocarpatică. R=c Sistemul geomorfologic românesc 47. b) Etapa Neocarpatică. subfază. subfază. R=c 46. R=c 48. R=b 44. R=a 42. b) Etapă (perioadă). R=a 43. c) Inelul carpatic. neocarpatică. Piemontul Getic s-a format în: a) Sarmaţian. eră (epocă). Era Precarpatică cuprinde etapele: a) Cambrian-precambriană. c) Era avanfoselor. c) Studiul geosistemului teritorial numit CarpatoDanubiano-Pontic. R=a 45. fază. Care este locul central al geosistemului teritorial al României ? a) Carpaţii. b) Badenian.41. b) Erele Precarpatică şi Carpatică. hercinică.

R=c Tipuri şi subtipuri majore de relief 57. c) Coroana carpatică. b) Est-europeană. nucleul transilvan al podişurilor. cercul Podişurilor. falia Sf. Dobrogeană. Panonică. falia BraşovOituz şi falia Sf. c) Pentru că ulterior formării lor au evoluat foarte diferit. Care sunt plăcile şi microplăcile de pe teritoriul României ? a) Transilvană. a Mării Negre. b) Falia Rucăr-BranOituz. Moesică. c) Importanţă practică. De ce se produc cutremurele vrâncene? a) Pentru că Microplaca Transilvană avansează spre Microplaca Mării Negre. arcul Nistrului. De ce sectoarele carpatice au structuri diferite ? a) Pentru că s-au format în faze orogene diferite. falia Sf. Ciocnirea căror microplăci a determinat naşterea Carpaţilor Meridionali ? a) Moesică şi Panonică. b) Carpaţii şi Munţii Măcinului. Gheorghe. semicercul discontinuu al podişurilor. b) Deoarece Mmicroplaca Moesică avansează spre cea Transilvană. Transilvană. b) Moesică şi Transilvană. Panonică şi Moesică. R=b 55. Ce importanţă are cunoaşterea tipurilor şi subtipurilor de relief ? a) Teoretică – pentru sistematizarea taxonomico-geografică a formelor de relief –. cercul Prut-Dunăre-Tisa. R=c 52. c) Pentru că Microplaca Mării Negre avansează spre şi sub Curbură. Gheorghe şi planul Beniof vrâncean. Care sunt limitele microplăcii Mării Negre pe teritoriul României ? a) Falia Dâmboviţa-Fierbinţi Târg spre vest. Care sunt fâşiile şi aliniamentele morfologice principale dispuse circular şi arcuit. R=a 244 Universitatea SPIRU HARET . c) Interalpină. cercul semicontinuu al câmpiilor. Panonică. cercul depresiunilor şi dealurilor peritransilvane.concentric în Domeniul Carpato-Danubiano-Pontic ? a) Depresiunea Transilvaniei. R=b 54. cercul Subcarpaţilor şi Dealurilor de Vest.51. b) Importanţă teoretică. R=b 53. arcurile Nistrului şi Dunării. c) Transilvană şi a Mării Negre. b) Deoarece au rezultat din ciocnirea unor plăci diferite şi pe direcţii diferite cu placa Transilvană. R=a 56. Gheorghe-Trotuş către estnord-est şi planul Beniof vrâncean de sub Carpaţii de Curbură. cursul arcuit mijlociu şi inferior al Dunării. a Mării Negre. Moesică. dealurile şi podişurile. căpătând noi structuri. şi practică – proiecte de sistematizare şi amenajare similare. c) Falia Oltului.

LotruBrezoi. Gutin.58. Merişor. c) Prislop. R=a 65. curbură. moldav. Urdele. Carpaţii Orientali sunt munţi de: a) Coliziune. R=c 62. de subsidenţă. Gheorgheni. Petroşani. Vălişoara. R=c 67. bistriţean. moldav. Năsăud. de terase. c) 80 m. b) Ciuc. Făgăraş. Vlăhiţă. R=c 63. c) Homoroade-Mureş. b) Subducţie. c) Getic. curbură. b) Rodna. de baltă actuală. muscele. b) Dealuri de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. Ceahlău. R=c 245 Universitatea SPIRU HARET . Bucegi. c) Obducţie. b) De glacis în general. Lăpuş. Ciucaş. În Câmpia de Vest există următoarele tipuri genetice de câmpii: a) De glacis subcarpatic. de subsidenţă. R=c 59. c) Ceahlău. b) Oltean. R=b 64. c) Prezintă numai dealuri şi lipsesc depresiunile. Dorna. R=b 60. piemontane. c) De glacis în general. de terase. Ciucaş. Gheorgheni. Mestecăniş. Lăpuş. Subtipurile principale ale Subcarpaţilor Transilvaniei sunt: a) Târnave. Ciuc. bistriţean. Depresiunile de mai jos sunt de tip longitudinal-carpatic: a) Braşov. piemontan-terasate. c) Gheorgheni. Tipurile generale de dealuri subcarpatice sunt: a) Getic. R=c 61. Podişul Mehedinţi are următoarea structură: a) Două benzi calcaroase şi una cristalină. Bucegi. b) 600 m. piemontan-terasate. moldav. b) Şetref. c) Două benzi cristaline şi una calcaroasă. curbură. muscele. Masivele de mai jos sunt formate din conglomerate: a) Bucegi. b) Homoroade-Târnave-Mureş. getic. R=b 66. Muscelele Năsăudului. Limita inferioară a muntelui în Defileul Dunării este la: a) 200 m. Subcarpaţii Transilvaniei au următoarele caracteristici: a) Dealuri de sinclinal şi depresiuni de anticlinal. b) O fâşie piemontană şi câte una cristalină şi calcaroasă. Următoarele pasuri se găsesc în Carpaţii Orientali: a) Huta.

R=a 72. Care sunt denumirile generale echivalente suprafeţelor din Meridionali cunoscute sub numele de: Borăscu. 450-750 m. Suprafeţele medii carpatice. b) S I 2000-2500 m. Care complexe de eroziune sunt dispuse orizontal şi care înclinat ? a) Orizontal = Pediplena carpatică şi suprafeţele de bordură dinspre Transilvania. c) Mediteranean şi. Nivelurile carpatice de vale. c) Borăscu = Suprafeţele medii carpatice. Nivelurile carpatice de vale. Suprafeţele de bordură. S III = 650-1100 m. c) S I = 2200-2500 m. Râu-Şes şi Gornoviţa ? a) Borăscu = suprafeţele de bordură. Gornoviţa. S IV. b) Râu-Şes. S IV = 650-1100 m. Gornoviţa = Pediplena carpatică. 700-750 m. c) Pediplena carpatică. Care sunt complexele nivelurilor de eroziune din Carpaţi ? a) Pediplena carpatică. R=c Piemonturile 75. Râu-Şes = Suprafeţele medii carpatice. Sub ce fel de climat s-au format piemonturile cele mai extinse din România ? a) Ecuatorial şi subtropical. S III. iar înclinat = S I. Cine a efectuat primele studii asupra piemonturilor din România ? a) S. b) 1500-1000 m. 500-550 m. Care sunt altitudinile nivelurilor de eroziune din Subcarpaţii Curburii ? a) 800-900 m. b) Temperat şi periglaciar. S II = 1600-2000 m. S II = 1200-1600 m. R=b 70. Râu-Şes = Suprafeţele medii carpatice. Care podiş păstrează resturi din suprafeţele carpatice notate S II. S III = 1000-1100 m. Mihăilescu. Borăscu. S II. S IV 300-500 m. Suprafaţa cu cea mai mare extindere în Carpaţi este: a) S I = 12-15%. b) V. 700-800 m. 300-400 m. 700 m. puţin. S III = 1000-1500 m. Suprafeţele medii carpatice. S IV? a) Podişul Moldovei. R=c 69. Care sunt altitudinile generalizate ale complexelor de eroziune din Carpaţii Medirionali ? a) S I = 1800-2300 m. c) Grigore Posea. 380-500 m. S II = 1200-1600 m. periglaciar. R=c 246 Universitatea SPIRU HARET . Gornoviţa = Pediplena carpatică. iar înclinat = S I. S IV = 550-800 m. iar înclinat = Suprafeţele medii carpatice. S IV. Gornoviţa = Suprafeţele de bordură. c) Orizontal = S III. Mehedinţi. 450-500 m. R=a 73.Suprafeţele şi nivelurile de eroziune 68. Nivelurile umerilor carpatici de vale şi Suprafeţele de bordură în interiorul Carpaţilor. b) S III = 20%. 300-400 m. b) Podişul Getic. c) S II = 12-15%. b) Borăscu = Pediplena carpatică. R=b 76. Suprafeţele medii carpatice. Râu-Şes = suprafeţele de bordură. R=c 71. c) Podişul Mehedinţi. c) 1400-1000 m. R=a 74. b) Orizontal = S II şi S III.

R=b 82. R=b 84. Coteţ. Cucu. R=c 87. c) Temperate şi periglaciare. în România la: a) 1900. R=b 247 Universitatea SPIRU HARET . Coteţ. c) Dobrogea de Nord şi Centrală. piemonturile din depresiunile intracarpatice şi piemonturile din câmpii. b) În Câmpia de Vest. prin studiu. Gâştescu. c) În Podişul Getic. c) Aride.. subecuatoriale. pleistocen şi holocen. sarmaţian.77. c) În timpul suprafeţelor S II – S IV. periglaciare. b) Cueste şi terase. Care au fost principalele etape (faze) de formare a piemonturilor în Neozoic? a) Acvitania – burdigalian. villafranchian şi mai puţin în cuaternar. Coteţ. b) Carpatice. R=a 78. Mihăilescu. Pedimente şi inselberguri tipice au fost identificate în: a) Dobrogea de Sud şi pe litoral. Fazele de formare a glacisurilor din România au fost: a) În timpul pediplenei carpatice şi în holocen. R=a 86. b) 1925. c) Pericarpatice. sarmaţian. getice. Înainte de a fi cunoscută geneza suprafeţelor de pediment. Cu studiul glacisurilor din România s-au ocupat: a) Posea. uneori şi temperate şi reci. R=a Glacisurile şi pedimentele 80. c) Suprafeţe structurale şi glacisuri. sarmaţian. Vespremeanu. Unde se păstrează cel mai extins piemont din România ? a) În Podişul Moldovei. Gâştescu. Insula Şerpilor este: a) Un pediment. villafranchian. b) În timpul Suprafeţelor medii carpatice şi în pleistocen. Mehedinţi. c) Posea. cuaternar. b) Posea. c) Un atol. R=a 81. Pedimentele se formează sub următoarele tipuri de climate: a) Ecuatoriale şi subtropicale. b) Un inselberg. periglaciare şi de glacisuri. subcarpatice. Glacisurile se formează sub următoarele climate: a) Aride. R=c 83. Care sunt fâşiile circumcarpatice ale resturilor piemontane ? a) Pericarpatice. c) Ponţian. R=c 79. b) Aride. periglaciare. b) Hercinic. ecuatoriale. villafranchian. semiaride. circumtransilvane. R=c 85. b) Dobrogea de Sud şi Câmpia Română. c) 1980. Băcăuanu. b) Aride şi semiaride. Pedimentele au fost sesizate. moldave şi subcarpatice. ele erau confundate cu: a) Terase dunărene şi marine.

c) Culmi de anticlinal. c) Podişuri. b) În Podişul Moldovei. falii. b) Cuvete. R=a 94. R=c 90. b) Trei şiruri. brahianticlinale. Subcarpaţii Transilvaniei au ca model general următoarele elemente: a) Culmi de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. Subcarpaţii Transilvaniei. R=b 93. c) Două şiruri. şariaje. faţă de modelul general. c) O pediplenă. b) Subcarpaţi. b) Culmi de sinclinal şi depresiuni de anticlinal. b) O depresiune epigenetică. Câte şiruri de depresiuni se găsesc în Muscelele Argeşului? a) Un şir. b) În Podişul Moldovei. pinteni montani. R=a 97. R=c 92. Podişul Târnavelor şi Câmpia Transilvaniei. R=b 248 Universitatea SPIRU HARET . R=b 98. c) Patru subsectoare structurale. culmi de monoclin şi depresiuni de eroziune. c) Culmi de tip muscele şi depresiuni de eroziune de contact.88. Câmpia Transilvaniei. R=a 91. Relieful structural cel mai extins din România se găseşte în: a) Carpaţi. b) Podişul Someşan şi Podişurile Transilvaniei. culmi de pinteni montani şi depresiuni de sinclinal. şariaje. inversiuni de relief. Complicaţiile structurale din Subcarpaţi. Subcarpaţii Curburii au: a) Două subsectoare structurale. pinteni. pinteni. c) Dealurile de Vest. cuvete. R=b 95. Podişul Târnavelor. b) Trei subsectoare. b) Culmi de anticlinal şi depresiuni de sinclinal. Unde se găseşte cel mai extins relief de cueste şi văi subsecvente ? a) În Subcarpaţi. sunt: a) Brahianticlinale. c) În Munţii Apuseni. Unde se găsesc reliefuri de tip bloc-faliat ? a) În Subcarpaţi. R=c Relieful structural 89. Depresiunea Nalbant este: a) O butonieră. R=b 96. cute solzi. c) Podişul Someşan. c) Cuvete. c) În Podişul Mehedinţi. Subregiunile structural-morfologice ale Podişului Transilvaniei sunt: a) Podişul Someşean. cute diapire. b) Podişuri. monoclin. Relieful tectono-structural cel mai important se află în: a) Carpaţi. Modelul general al Subcarpaţilor se compune din următoarele elemente: a) Culmi de anticlinal. falii.

c) Văi epigenetice. reliefurile cristaline. Câte fâşii sau aliniamente morfostructurale au Carpaţii Orientali ? a) Patru. R=c 105. clipe calcaroase. reliefuri faliate. R=a 249 Universitatea SPIRU HARET . Jiul de Est. carst. R=a Relieful petrografic 104. b) Sectoare de văi epigenetice. două culmi principale şi un culoar de contact. b) Lotrul. b) Horsturi şi grabene. Jiul de Vest. relieful loessian. R=b 102. Suprafeţele ocupate de tipurile principale de roci care apar la zi în România deţin următoarea pondere: a) 85% sedimentare. Timişul. culmi. Care sunt formele petrografice specifice cristalinului din platforme ? a) Peneplene şi pediplene. suprafeţe de eroziune. cuestele. Cerna. c) Peneplene fosile cu inselberguri şi văi antecedente. b) Şapte. alunecările de teren. Câte şiruri morfostructurale au Carpaţii de Curbură? a) Două. versanţi abrupţi. Cerna. R=a 107. c) Patru depresiuni. c) Lotrul. R=a 106. relief calcaros. Care dintre formele structurale de mai jos sunt caracteristice pentru Apuseni? a) Sectoare de văi epigenetice. Nera. 1% metamorfice şi 14% vulcanice. văi antecedente. Ce văi se dirijează pe despicătura longitudinală a Meridionalilor şi Munţilor Banatului? a) Lotrul. c) Alunecările de teren. Subcarpaţii Moldovei au următoarele elemente morfostructurale: a) Trei depresiuni. măguri de fliş. b) Două depresiuni şi trei culmi deluroase. conuri vulcanice. Jiul de Vest. c) Patru. b) 85% metamorfice. trei culmi principale şi un culoar de contact.99. 10% metamorfice şi 5% vulcanice. R=a 103. Jiul de Est. b) Trei. Care tipuri de reliefuri petrografice impun adevărate peisaje geomorfologice ? a) Carstul. Formele petrografico-cristaline specifice Carpaţilor sunt: a) Masive de diferite forme. Tismana. R=a 100. c) 85% sedimentare. culmi. suprafeţe de eroziune în trepte. carstul. R=a 101. Jiul. măguri vulcanice. versanţi abrupţi. c)Masive calcaroase. c) Opt. b) Masive conglomeratice. 10% sedimentare şi 5% vulcanice. abrupturi marginale. reliefurile monocline. b) Carstul.

Lumea Pierdută. lapiezuri. c) Creste şi culmi. stalactite. R=b 114. creste. polii. Izvorul Tăuşoarelor. Principalele reliefuri pe conglomerate se găsesc în: a)Bucegi. chei. sunt: a) Masive calcaroase. c) Penteleu. b) Munţii Codru-Moma. R=a 115. doline. c) Câmpia de Vest. Cel mai dezvoltat relief pe gresii se găseşte pe: a) Flişul cretacic din Orientali. Scărişoara. c) Flişul din Apuseni. Sohodol. R=c 113. Olteţul şi Bistriţa se găsesc în: a)Munţii Banatului. Următoarele câmpuri carstice (Padiş. c) Munţii Apuseni. Cel mai dezvoltat carst pe sare se găseşte la: a) Platoul Meledic. R=a 117. Următoarele peşteri se găsesc în Apuseni: a) Vântului. măguri sau cornete. Exocarstul se compune din: a) Lapiezuri. clippe. Teremia şi Curtici) se găsesc în: a) Câmpia Olteniei. Galbenul. b) Carpaţii Meridionali. bare. c) Doline. c) Munţii Apuseni. c) Sovata – Praid. R=b 118. b) Creste şi culmi calcaroase. Scărişoara. văi oarbe. Ceahlău. Ciucaş. clippe. polii. Cioclovina. Formele principale carstice. R=c 250 Universitatea SPIRU HARET . Ciucaş. Următoarele câmpuri de nisipuri (Valea lui Mihai. bare. b) Rarău.108. b) Meziad. doline. platouri. Cele mai întinse reliefuri pe nisipuri se găsesc în: a) Bărăgan. Topolniţa. Ceahlău. c) Câmpia de Vest. Carstul fosil din România se găseşte în: a) Câmpia Română. c) Vântului. R=b 110. b) Flişul pelaogen din Orientali şi Curbură. chei. R=b 112. b) Câmpia Bărăganului. crovuri. Cheile de pe râurile Cerna. polii. R=b 116. R=a 111. Zece Hotare şi bazinul Roşia) se găsesc în: a) Munţii Banatului. b) Câmpia Olteniei. platouri. Ponicova. b) Lapiezuri. b) Munţii Apuseni şi Subcarpaţii. zise şi calcaroase. c) Bucegi. platouri. Podişul Someşan. Bucegi. Cloşani. Focul Viu. b) Slănic – Prahova. Urşilor. Bucegi. Dobrogea de Sud. lapiezuri. doline. R=a 109.

platouri de lave. Vulcanismul neogen a realizat vulcani în următoarele unităţi: a) Căliman-Harghita şi Munţii Măcinului. R=c 128. Unde. Resturi ale ciclurilor vulcanice hercinice şi prehercinice se întâlnesc sub formă de: a) Conuri. R=b 126. b) Câmpia Română. c) Subducţiei orogenezei laramice. Pe care din următoarele subregiuni se găsesc foarte multe alunecări ? a) Câmpia Transilvaniei. R=a 125. Cele mai întinse suprafeţe cu loess se găsesc în: a) Câmpia Română. R=c 251 Universitatea SPIRU HARET . c) Vulcani activi. R=a 122. c) Lacolite. b) Conuri. lacolite. Dealurile Crişanei. fluviatil. Ce tipuri de reliefuri se dezvoltă pe argile şi marne ? a) De ravenare. alunecări. cratere. R=a 127. c) În flişul paleogen. Podişul Getic. planeze. Câmpia de Vest. b) Alunecări. b) Orogenezei austrice. Câte faze de reactivare şi declanşare a alunecărilor au provocat despăduririle antropice ? a) O fază. R=c 121. c)Alunecări. Câmpia de Vest şi Câmpia Transilvaniei. b) Oaş-Gutin-Ţibleş şi în Munţii Banatului. ravenări. cratere şi planeze. există cele mai multe alunecări ? a) În flişul paleogen şi în depresiuni. c) Vulcanite neogene. b) Banatite. b) Batolite. Câmpia Transilvaniei. filoane exhumate. vulcani noroioşi. de tasare şi sufoziune. Dobrogea de Sud. c) Câmpia Moldovei. granite şi andezite. b) Câmpia Moldovei. R=b Relieful vulcanic 124. vulcani noroioşi. Podişul Mehedinţi. platouri de aglomerate. c) Câmpia de Vest. Banatitele (roci acide) s-au pus în loc în faza: a) Rifturilor carpatice mezozoice. De câte categorii şi vârste sunt relieful vulcanic şi cel impus de rocile vulcano-magmatice din România? a) Preneogen (ca relief petrografic) şi neogen – ca relief vulcanic. Dobrogea. depresiuni şi pe cristalin. Podişul Moldovei. forme carstice. stinşi şi reziduali. Câmpia Română. Câmpia Moldovei. c) Trei-patru faze. în Carpaţi. b) Două faze. R=a 120. Subcarpaţii Curburii. c) Oaş-Harghita şi Munţii Metaliferi. R=b 123. Rocile vulcanice mezozoice s-au pus în loc în rifturile carpatice sub formă de: a) Ofiolite şi diabaze.119. Podişul Moldovei. b) În flişul cretacic şi pe formaţiuni mezozoice.

ca relief. b) Ciuc. Siret. b) Igniş. b) Mureş. R=a 252 Universitatea SPIRU HARET . Olt.070‰. R=a 134. Argeş. planeze. Oltul şi Prutul. Căliman şi Harghita. Căliman. R=b 137. b) Oltul. Vulcanicii Nordici cuprind următoarele masive: a) Oaş. Ţibleş. Gheorgheni.030‰. R=a 139. Adâncimea fragmentării produse de văi oscilează între: a)0-1000 m. Braşov. b) 2. Bârgău. c) N-S. Argeş. Ţibleş. Olt. Mureş. c) Munţii Lăpuşului. c) Siret. Primele trei bazine hidrografice ca mărime sunt: a) Siret.065‰. Gutin. Prut. Igniş. Următoarele depresiuni sunt de baraj vulcanic: a) Ciuc. b) Muntele Igniş. R=b 138. Bârgău. Cele mai complexe bazine hidrografice. Bozovici. Oaş. Măguri multe de tip neck se găsesc în: a) Munţii Lăpuşului. Olt. Someşul şi Argeşul. c) Prut. Someş. c) 0. platouri de aglomerate) se găsesc în: a) Ţibleş. Lăpuş. R=c 132. Unul din masivele vulcanice de mai jos este platou vulcanic: a) Igniş. Gheorgheni. R=a 131. dominant. sunt: a) Siretul. c) Gloduri. Interfluviile principale din Carpaţii Orientali se dirijează. Mureşul şi Someşul. Someş. Siret. Ţibleş. c) Siretul. b) Olt. Lăpuş. Dunărea are o pantă de curgere în România de: a) 1. c) Căliman. Gutin. Prut. astfel: a) NV-SE. Care dintre următoarele tipuri de vulcani noroioşi au con şi crater? a) Bolboroşi. Prut. Olt. c) Gheorgheni. R=a 133. b) NE-SV. c) Harghita.129. Gurahonţ. Mureş. b) Oaş. Metaliferi şi Oaş. c) 0-2000 m. R=c 140. R=b 130. b) Gutin. b) Zalţe. Brad-Hălmagiu. Următoarele forme (cratere. R=b Relieful fluviatil 135. Gurghiu şi Ţibleş. c) Gutin. Primele patru văi ca lungime pe teritoriul României sunt: a) Mureş. R=a 136. b) 0-800 m.

Geneza teraselor din munţi şi Subcarpaţi este dominant: a) Tectonică. din câmpia cu acelaşi nume. R=a 150. Versanţii convecşi-concavi domină în: a) Munte. Care din următoarele râuri actuale s-au format prin captări? a) Vaserul. b) Climatică. b) Iza. Hidrografia iniţială din Câmpia Moldovei curgea dominant spre: a) Siret. R=b 154. au curs iniţial: a) Crişul Repede şi Crasna. b) Antecedenţă. b) Antecedenţă. R=c 146. etapa villafranchiană se caracteriza prin: a) Oscilări ale râurilor pe conuri piemontane. b) Formarea actualelor terase. c) Brăila. Trecerea Dunării prin Defileu spre Câmpia Română s-a făcut prin: a) Captare. b) O captare. R=a 143. În Carpaţii flişului. c) Cele de 100-130 m. c) Epigenie. c) Mara. Care terase corespund cu nivelurile carpatice de vale? a) Cele peste 100-130 m. c) Eustatice. b) Mostiştea. R=a 145. R=b 152. c) Existenţa Dunării ca principal colector. Crişul Repede s-a format prin: a) Antecedenţă. c) Câmpii. b) Climatice. b) Podişuri. R=b 142. În evoluţia hidrografiei. b) Someşul şi Tisa. c) Colţii Trascăului. Care este cel mai vechi râu din Depresiunea Transilvaniei ? a) Mureşul. până la: a) Olt. Dunărea a ajuns iniţial. R=b 149. b) Munţii Trascăului. R=b 147. c) Eustatică. Terasele din depresiunile Făgăraş şi Sibiu sunt dominant: a) Tectonice. c) Târnava Mare. c) Epigenie. Pe valea Ierului. c) Someşul şi Barcăul. la terasa 5.141. c) O suită de captări. văile principale transversale s-au format prin: a) Captare. b) Prut. b) Cele sub 100-130 m. R=a 253 Universitatea SPIRU HARET . R=a 151. b) Someşul. R=b 144. R=a 153. c) Bârlad. R=a 148. Arieşul superior şi văile afluente pe stânga Arieşului au curs iniţial peste: a) Munţii Metaliferi.

păturile de dezagregări. b) În günz. loessului. c) Limitate la exterior de braţe dunărene. b) Valahă. R=a 156. În ce fază tectonică s-au înălţat Carpaţii peste limita zăpezilor veşnice ? a) Rhodanică. Etajele morfoclimatice din Carpaţi în timpul würmului erau: a) Periglaciar. loessoidele. R=a 164. c) Pliocen. Condiţiile climatice şi tectonice cuaternare sunt importante pentru a explica geneza: a) Formelor structurale. glaciar şi postglaciar. b) Loessul. b) Formelor glaciare. Când au existat gheţari în Carpaţi? a) În würm. cuaternarul se subîmparte în: a) Preglaciar. R=a 162. c) Supraglaciar. petrografice şi piemonturile. b) În Dobrogea şi câmpiile de subsidenţă. marnele. b) Pleistocen şi holocen. R=b 157. periglaciare. Unde se găseşte cel mai mare număr de terase? a) În majoritatea podişurilor şi pe majoritatea văilor principale din munte. c) Formelor glaciare. periglaciare şi suprafeţelor de nivelare. R=b 163. După relieful glaciar moştenit. nisipurile eoliene.155. b) Supraglaciar. R=b 161. c) Câmpiile de glacis. teraselor. de tundră şi pădure de molid. R=c 254 Universitatea SPIRU HARET . argilele şi loessul. c) În mindel. R=a 158. Luncile cele mai late sunt în: a) Câmpiile piemontane. c) 15-25 m şi 130-150 m. piemonturile. R=c Condiţiile generale ale modelării în cuaternar 160. glacisurile. b) Dezvoltate asimetric faţă de fluviu. păturilor de dezagregare. glaciar şi periglaciar. R=b 165. b) În Subcarpaţi şi Dealurile de Vest. c) În Bărăgan. c) În câmpiile piemontane. pleistocen şi holocen. b) 30-35 m şi 55-60 m. Unde lipsesc terasele tipice ? a) În câmpiile piemontane. de tundră şi pădure de molid. c) Gresiile. R=b 159. b) Câmpiile de subsidenţă. Ce tipuri de depozite superficiale au fost moştenite din glaciar? a) Terasele. c) Pasadenă. Bălţile Dunării (Ialomiţei şi Brăilei) sunt lunci: a) Dezvoltate simetric faţă de fluviu. Terasele reper au următoarele altitudini: a) 30-35 m şi 95-110 m.

). b) Pentru că au fost erodate. b) În holocen.5 mm/an ? a) Apusenii şi Podişul Moldovei. Ciuc şi Braşov a existat. R=c 255 Universitatea SPIRU HARET . c) În holocen. litoralul. Câmpia Olteniei. c) Pentru că Marea Neagră nu a avut legătură cu Atlanticul. Burnasul. R=a 172. b) Fluvio-mlăştinos subsident. R=a 171. c) Carpaţii Orientali şi de Curbură. În ce faze eustatice nivelul Mării Negre coincidea cu nivelul Oceanului Planetar ? a) Când comunica cu Mediterana şi aceasta cu Atlanticul.000 – 25. c) În maximum glaciar al würmului.000 î. Depresiunea Braşov. b) La maximum würmian. De ce nu există terase marine evidente pe litoralul românesc ? a) Pentru că nivelul mării a fost în permanenţă mai scăzut decât + 4-5 m actual. la + 10 m (+ 500 la 2000 ani). b) Răcirea climei în holocen. dominant. Care au fost cauzele instalării gheţarilor în Carpaţi ? a) Răcirea climei în cele patru faze glaciare alpine. R=b 173. R=b 170. c) În transgresiunea würmiană.166.e. În ce fază glaciară nivelul Mării Negre coborâse la minus 130 m ? a) În würm. R=a 167. la + 130 m (între 15.n.). Care unităţi sau regiuni sunt subsidente în prezent ? a) Depresiunea Braşovului. următorul regim morfogenetic: a) Lacustru. (5000-1000 ani î. R=a Relieful glaciar 175. În ce fază albia Dunării din Câmpia Română de Est şi din Deltă a fost cea mai adâncă ? a) În prezent. Podişul Getic. b) În transgresiunea valahă. Care unităţi se înalţă în prezent cu 1.e. Când a avut loc cea mai puternică transgresiune a Mării Negre ? a) În transgresiunea neolitică. În ce fază evolutivă. la + 5 m. b) Depresiunile Transilvaniei şi Braşovului. b) Depresiunea Panonică. R=a 169. c) De uscat în înălţare. b) În holocen. în depresiunile Gheorgheni. c) Când era o mare total închisă. c) Înălţarea Carpaţilor în faza pasadenă şi răcirea climei în würm. Dunărea inferioară a avut cea mai mare lungime ? a) Când a pătruns peste Porţile de Fier. c) Câmpia Titu-PucheniSărata. R=b 168.n. R=c 174. Câmpia Siretului inferior. c) În riss. b) Când comunica cu Mediterana şi cu Caspica. În timpul cuaternarului.

c) 1500 m în S şi 1300 m în N. Sârcu. Complexele de văi şi circuri glaciare Lala. Râul Bărbat) se găsesc în: a) Munţii Făgăraş. b) Retezat. b) Retezat. b) Umeri periglaciari. R=b 187. c) Rodna. Niculescu. Posea. pirinean. b) Munţii Maramureş. alpin. alaskian. b) Sârcu. R=c 256 Universitatea SPIRU HARET . Cele mai multe lacuri glaciare sunt în: a) Făgăraş. Ineu şi Buhăiescu se găsesc în: a) Făgăraş.176. Valeria Velcea. Făgăraş. complexe alpine. Sawicki. R=a 185. Ţarcu. c) 2000 m în Meridionali şi 1700 m în nord. b) 1600-1700 m în S şi 1800-2000 m în N. alpin. în Carpaţi ? a) Martonne. Gheţari de platou au existat în: a) Muntele Borăscu. complexe alpine. Lăpuşnic. cu trei stadiale. Zănoaga şi Slăveiul se găsesc în: a) Ţarcu. R=c 186. Tipurile de gheţari instalaţi în Carpaţi erau: a) De calotă. c) Parâng. c) Interfluvii netede. Următoarele văi glaciare (Nucşoara. b) Rodna. b) Pirinean. R=a 181. b) Retezat. c) Suspendat. Cine a demonstrat existenţa unei singure faze glaciare. R=b 184. b) 1800 m în sudul Meridionalilor şi 1600 m în nord. Borăscu. R=b 177. de platou. Bucura. c) Şureanu. c) Rodna. Rădulescu. c) Făgăraş. Cu studiul glaciaţiunii carpatice s-au ocupat: a) Martonne. Muntele Mic. Limita morenelor frontale cobora până la: a) 1300-1400 m în sudul Carpaţilor Meridionali şi 800-1100 m în nord. b) Sârcu. Limita zăpezilor veşnice în timpul glaciaţiunii carpatice se situa la: a) 1800-2000 m în S şi 1600-1700 m în N. R=b 180. Bihor. N. Zăvoianu. c) Posea. b) Retezat. R=b 182. R=a 178. R=a 183. Custurile sunt: a) Forme glaciaro-periglaciare. Mehedinţi. dar nu au lacuri glaciare: a) Bucegi. c) Rodna. Au circuri. Bucegi. Niculescu. R=a 179. c) Posea.

de acumulare. c) Şei de transfluenţă. scochine. de alunecare. c) Înălţimi peste limita zăpezilor veşnice. mările de pietre. Următorii munţi nu au avut gheţari. de sud şi dobrogeană. dobrogeană. R=a 194. Următoarele forme sunt de natură nivală: a) Scochine. transilvană. c) Ciucaş. b) Cu etajul supraglaciar. în/sau pe roci moi. Care au fost regiunile extracarpatice periglaciare de pe teritoriul României? a) Moldavă. b) Etajul deluros şi muntos. c) De alterare. Când au existat medii periglaciare în România ? a) În interglaciare. Care fenomene conduc la instalarea unui mediu periglaciar ? a) Temperaturi sub 00C şi precipitaţii reduse. R=a 197. c) Peste toată ţara. Periglaciar actual există în: a) Etajul alpin. din etajul alpin. nivale. R=a 190. b) De dezagregare. de sud şi de vest. b)Temperaturi sub 00C şi precipitaţii multe. b) Etajul coniferelor. Periglaciarul din timpul würmului s-a extins în: a) Etajul alpin actual. excavaţiuni lacustre. nici măcar incipienţi: a) Maramureşului. c) Moldavă. R=c 195. potcoave nivale. c) Cu etajul periglaciar de contact. R=c 193. semipâlnii nivale. pungi. c) Etajul conifere-foioase. sfincşi. ca denumire. R=a 192. b) În toate fazele glaciare alpine. potcoave nivale. R=b 191. formele periglaciare se grupează astfel: a) De dezagregare criogenă. Structurile periglaciare păstrate ca urme sunt: a) Molisolul şi pergelisolul. sfincşii. lentile solifluidale. c) Numai în faza würm. c) Involuţii. de vest. Cu ce etaj pleistocen poate fi echivalat. scochine.188. roci mutonate. b) Moldavă. R=a 196. b) Excavaţiuni lacustre. După procesele periglaciare şi după rocă. b) Babele. culoare de avalanşe. a Câmpiei Române. b) Căliman. de versant. soluri poligonale. pene. R=c Relieful periglaciar 189. R=b 257 Universitatea SPIRU HARET . etajul actual alpin ? a) Cu etajul periglaciar detritico-nival.

Ce formă de relief are în componenţa sa straturi de loess şi soluri fosile? a) Plajele. faleza moartă şi prodelta. b) Fluvio-marine şi fluviatile. c) La sud de Constanţa. suprapuneri şi legături genetice impuse de oscilaţiile nivelului Mării Negre. c) Fluvio-marine. Între Deltă. Cu cine se asemăna. mediul periglaciar din regiunea transilvană ? a) Cu regiunea moldavă. Litoralul submers se compune din: a) Plaja submersă. R=c Relieful litoral şi platforma continentală 199. c) Lacul Razelm şi Vama Veche. c) Falezele. c) Plaja submersă. c) Toate trei s-au format în timpul glaciarului würm. complexele lagunare. b) Cu regiunea sudică. cordoanele litorale. b) Capul Singol şi Vama Veche. b) Prezintă tranziţii. Limanurile sunt de următoarele tipuri: a) Fluvio-marine şi fluvio-lagunare. b) Falezei moarte. versantul litoral. R=c 202. litoral şi platforma continentală există următoarele interdedependenţe: a) Au limite comune. c) Prodelta şi grindurile litorale. Care dintre următoarele forme sunt submerse: a) Frontul deltei şi prodelta. c) Delta fluviatilă. R=b 200. plaja şi lagunele. R=c 258 Universitatea SPIRU HARET . glacisul litoral. Cele mai multe şi mai înalte capuri se găsesc în cadrul? a) Falezei active din sud. faleza activă. Litoralul românesc cuprinde: a) Faleza. Faleza românească se întinde între: a) Capul Dunavăţ şi Vama Veche.198. frontul deltei ± prodelta. R=b 205. Faleza moartă sau în conservare se întinde între: a) Capul Dunavăţ şi Vama Veche. conform urmelor de loessuri şi loessoide. R=a 201. b) Cordoanele litorale. versantul litoral. R=a 206. fluvio-lagunare şi fluviatile. plaja. plaja emersă. prodelta şi cordoanele litorale. limanurile marine şi prodelta. plaja. R=c 204. c) Capul Dunavăţ şi Capul Singol. b) Plaja submersă. c) Cu regiunea de vest. b) Faleza activă. b) Glacisul litoral şi cordoanele litorale. delta maritimă şi limanurile maritime. b) Capul Singol şi Vama Veche. R=a 203. R=c 207.

Asău. R=c 218. hidrocarburile. Moşoaia. Zemeş. deltă tip Mississippi. deltă fluviatilă. R=a 216. apele. prodeltă. c) Prin forma de relief situată în spatele liniei de ţărm. R=c 213. Variaş. b) Glaciarul Würm. ţărm lagunar şi ţărm cu faleză ? a) Prin formele de relief pe care se suprapune. Nadeş şi Copşa Mică se extrage: a) Gaz de sondă. Cozla. Următoarele localităţi se găsesc în Câmpia de Vest: a) Zătreni. „Grindul” Chilia reprezintă: a) O grădişte continentală. Delta Dunării a început să se formeze în: a) Pleistocen. Teritoriul Deltei a trecut prin următoarele stadii: a) Estuar. deltă fluviatilă de tip Mississippi. Moineşti. b) Prin geneza liniei de ţărm. b) Aerul. R=a 211. b) Petrol. b) Comăneşti. Satchinez. c) Frontul deltei. Delta maritimă şi delta fluviatilă. Resursele de bază ale ţării sunt: a) Energetice. c) Someşul Mare. R=a Resursele naturale de bază 214. Alunu. golf-liman. R=c 210. fondul funciar. La Bazna. hidroenergia. energia atomică. Huila se găseşte la: a) Petroşani. b) Un grind maritim. Siutghiolul este: a) Liman. apa. deltă secundară şi deltă marină. deltă fluvio-marină. Ţebea. Prin ce se justifică împărţirea ţărmului românesc în ţărm deltaic. Munţii Aninei. Deltele formate de braţul Chilia sunt: a) Chilia. Hidrocentrala de la Gilău se găseşte pe: a) Someşul Cald. R=b 212. c) Cărbunii. c) Gaz metan. R=b 259 Universitatea SPIRU HARET . c) Estuar. b) Deltă secundară. Sahalelor şi Pardinei. Şotânga. c) Berbeşti.208. Hulubeşti. energia solară. c) Tazlău. c) Un grind fluviatil. Dranov şi Pardinei. b) Lagună. minerale şi minereuri. vegetaţia. R=b 217. b) Someşul Mic. c) Holocen. R=b 209. relieful. R=a 215. b) Chilia. c) Chilia. b) Biled.

În cadrul mediului terestru din România domină: a) Mediul carpatic. R=b 226. R=a 230. transilvan. R=c 227. de podiş. b) Zone climatice. deltaic. b) Munte înalt. c) Subzone climatice. de deal. R=b 225. de depresiune. munte jos. Subtipurile de mediu carpatic sunt următoarele: a) Alpin. moldav. apusean. R=b Relieful – substrat al mediului natural şi al activităţilor umane 222. Tipurile principale de mediu natural pe teritoriul României sunt următoarele: a) Montan. R=c 223. litoral. c) Mediul de pădure. c) Baltice şi estice. c) Oriental. rural. subteran. Carpaţii Maramureşului şi ai Bucovinei stau sub influenţa maselor de aer: a) Estice şi sudice. R=c 220. bănăţean. Teliuc şi Băişoara se găseşte: a) Cupru. La Săcărâmb.219. Roşia Montană şi Şuior se exploatează: a) Cupru. b) Acvatic. aerian. al culoarelor de vale. agricol. rural. fâneţele. La Dobreşti. b) Scandinavo-baltice. de câmpie. marin. Relieful este suport sau element primar al mediului ? a) Suport. c) Regiuni climatice. c) Carpatic. faţa şi dosul muntelui. podgoriile. R=b 260 Universitatea SPIRU HARET . b) Element de mediu. estice şi vestice. de câmpie. c) De munte. Zece Hotare şi Ohaba Ponor se găseşte: a) Fier. de câmpie. relieful determină: a) Etaje morfoclimatice. Categoriile de mediu natural din România sunt: a) Terestru. Mediile intens transformate de om (antropizate) din România sunt: a) Păşunile. meridional. R=a 224. La Ghelari. b) Agricol. c) Stepă. Rolul de baraj oroclimatic al Carpaţilor impune în exterior: a) Etaje climatice. Ca element de mediu. de depresiune. de deal. urban. b) Mediul temperat-continental. R=c 221. deltaic. c) Fier. b) Zone climatice. b) Cărbune brun. c) Minereu aurifer. de pădure cu foioase. subteran. marin. b) Mangan. b) Bauxită. c) Nisip cuarţos. b) Stepic. subcarpatic. R=a 228. de munte. terestru. R=b 229. de conifere. dobrogean. c) Suport şi element. munte mediu şi jos.

R=a 238. Subcarpaţii Moldovei sunt afectaţi de mase de aer: a) Continental-estice. Gheorgheni. În Depresiunea Soveja coboară coniferele deoarece: a) Stă sub influenţa foehnului. c) 8-90C şi 800 mm. c) Vest. R=b 241. În Munţii Poiana Ruscăi. R=a 236. Maramureş. Cea mai mare cantitate de precipitaţii cade în: a) Bihor. b) Fag şi conifere. c) Fag. R=c 234. Subcarpaţii Buzăului şi Prahovei sunt dominaţi de vânturi: a) Din est. c) De foehn. c) La Stâna de Vale. b) Gheorgheni. Ciuc. Comăneşti. În Carpaţii Meridionali. gorun. b) De deal jos. La poala Munţilor Apuseni se găsesc păduri de: a) Fag. b) Continental-estice. Muntele Nemira este afectat relativ des de mase de aer: a) Vestic. c) De munte jos. R=b 239. R=c 233. c) Bilbor. Gheorgheni. Vârful Chiciora din Muscelele Argeşului are un climat: a) Subcarpatic. Mediul subcarpatic are două subtipuri: a) De culme şi versant. R=a 232. aşezările sunt fixate pe: a) Culmi. R=c 237. b) Stă sub influenţa vânturilor de nord-est. b) Muntele Mare. b) Sudic. c) De depresiune şi vale. Borsec. nord-estice şi baltice. c) Estic. b) 9-100C şi 600 mm. R=b 235. „faţa muntelui” se află spre: a) Nord. nord-estice şi vestice. R=c 242. c) Vestice şi baltice. Borsec. c) Depresiunea Braşov. cer.231. b) De deal şi depresiune. Climat de depresiune în Carpaţii Moldo-Transilvani se găseşte în: a) Bilbor. Vatra Dornei. Inversiuni puternice de temperatură se produc în: a) Defileul Oltului. R=a 240. R=c 261 Universitatea SPIRU HARET . b) Din vest. R=b 243. Comăneşti. b) Depresiunea Vatra Dornei. c) Stă sub influenţe de aer vestic. c) Văi. Depresiunile subcarpatice getice şi de curbură se caracterizează prin următoarele temperaturi şi precipitaţii anuale: a) 7-80C şi 700 mm. b) Sud. Ciuc. b) Versanţi.

Numele de Câmpia Transilvaniei a fost determinat de: a) Climatul de câmpie. piemontane. R=a 245. R=a 254. Podişul Babadag are un mediu de: a) Pădure de stejar. b) Crişene. Mediile naturale ale podişurilor sunt de următoarele tipuri: a) De deal. b) Stepă. R=b 248. R=b 251. Întinderea cea mai mare în Câmpia de Vest o are unul din tipurile de câmpii următoare: a) Câmpiile de glacis. Climatul şi mediile de podiş sunt influenţate. R=c 250. b) Funcţia agricolă a subregiunii. dominant. de glacis. b) Câmpiile de glacis. R=a 252. piemontane. R=c 253. c) Silvostepă. c) Sărace. b) În două. b) Bentos animal. c) Plancton şi necton. b) Bune. R=a 249. c) De Subcarpaţi. de depresiune şi vale. Suportă influenţe submediteraneene mediul dealurilor: a) Silvaniei. Care dintre aliniamentele depresionare au un mediu mai cald ? a) Secaş – Alba Iulia – Turda. b) Pădure de fag. Cele mai întinse suprafeţe din Deltă le reprezintă: a)Depresiunile. c) Bănăţene. de: a) Carpaţi. R=b 246. b) Centrii barici externi. Depresiunea Elan are un mediu natural de: a) Pădure. de terase. În mediul pelagic al platformei litorale se dezvoltă: a) Bentos vegetal. subsidente împreună cu luncile. în două sau în mai multe? a) În mai multe. R=b 255. b) Grindurile. c) Huedin – Agriş. c) Braţele fluviatile şi gârlele. Tipurile genetice de câmpii care au influenţă în ce priveşte mediul lor local sunt: a) Câmpiile subdeluroase. c) Într-una singură. R=c 262 Universitatea SPIRU HARET . Podişul Mehedinţi are soluri: a)Foarte bune. c) Câmpiile subdeluroase. c) De deal şi de versant.244. R=a 247. b) De stepă şi silvostepă. b) Făgăraş – Sibiu. c) Piemontane. c) Este o câmpie. tabulare. R=a 256. Podişurile României se includ într-o singură regiune climatică. c) Silvostepă. b) De subsidenţă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful