PETRU CRE¥IA

Eseuri morale

Coperta: Mircia DUMITRESCU – Reproducere dup`: René Magritte – Principiul pl`cerii (1937) Redactor: Sande VÅRJOGHE Tehnoredactare: Ana-Maria POPESCU Edi]ie \ngrijit` de Ofelia CRE¥IA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale CRE¥IA, Petru Eseuri morale / Petru Cre]ia – Ed. a 2-a, rev., – Bucure[ti: Editura Muzeul Literaturii Rom~ne, 2000 p. ; cm. ISBN 973 - 8031 - 14 - 1 821.135.1 - 4

Cartea a ap`rut cu sprijinul Ministerului Culturii

© Muzeul Literaturii Rom~ne Pentru prezenta edi]ie

ISBN 973–8031–14–1

PETRU CRE¥IA

Eseuri morale

Biblioteca Manuscriptum Editura Muzeul Literaturii Rom~ne Bucure[ti 2000

Petru Cre]ia 4 .

Petru Cre]ia 5 .

nu va fi de g`sit aici tot ce se poate spune despre om [i nici \ntr-o form` c~t de c~t sistematic`. a \n]eles c` \n noi nu se afl` doar izvorul binelui. Fire[te. Iar sufletul s`u este \n stare s` compenseze ur~]eniile [i josniciile naturii sale cu neverosimile biruin]e [i eleva]ii. de puteri [i de nevolnicii. cum rezult` din alte \nsemn`ri ale sale. a c`rui grij` era ne\ncetat chemat` spre largul plin de dezastre al lumii. Omul este o fiin]` complicat` [i ambigu`. Cartea aceasta nu vrea s` fie altceva dec~t o c`l`uz` c`tre adev`rul despre noi \n[ine. Acest om. acolo se afl` izvorul binelui. pe un drum la fel de greu de deslu[it ca acela din Zona lui Tarkovski. dar nu indescifrabil`. dar nu damnat`. dintre Oceanul Atlantic [i Mesopotamia. scrie \n a [aptea carte a G~ndurilor sale: «Sap` \n`untrul sinelui t`u. Destul de chinuit` [i de vulnerabil`. c` omul este o fiin]` complex` [i c` sufletul lui cel mai ad~nc este un amestec de lumini [i de umbre. 6 . a \n]eles c` trebuie s` ne \ntoarcem asupra realit`]ii noastre l`untrice. mereu gata s` ]~[neasc`. \mp`ratul Marcus Aurelius.Eseuri morale Despre cartea aceasta Cineva care timp de dou` decenii (161-180) a fost st`p~nul absolut al unui imperiu care cuprindea marile \ntinderi dintre Sco]ia [i \nt~ile nisipuri ale Saharei. de av~nturi [i de stagn`ri. dac` sapi mereu». ßi. Aceast` carte nu este un tratat de moral`. Dar nu de neg`sit.

Cum s`-]i mai g`se[ti reperele \n noianul acesta de informa]ii [i de ispite care par a spune totul despre noi [i a ne da toate solu]iile. E bine s` se [tie dintru bun \nceput c` aceste analize nu vin de la cineva care se situeaz` undeva mai presus dec~t cititorii s`i. dac` nu mai u[oar`. cel pu]in mai limpede. dac` a tr`it [i a p`timit destul. analizate ceva mai \ndeaproape dec~t ne \ng`duie \ndeob[te greul [i graba vie]ii [i frecventa orbire de sine pe care o d` absen]a exerci]iului introspectiv. ar putea dep`[i starea confuz` a cugetului. ca o instan]` moral` [i intelectual` supraordonat`. false [i am`gitoare. intui]iile vagi [i. Ea nu are alt` preten]ie dec~t ca analizele propuse s` fie corecte [i. aproxima]iile. tot timpul. complete. din ceea ce a f`cut sau nu i-a fost dat s` fac`. Aten]ia noastr` este prea mult chemat` \n afar`. pe scurt dar \n ad~nc. c~nd de fapt nu izbutim s` afl`m despre noi \n[ine ceea ce ar face ca rela]ia noastr` cu lumea s` devin`. prea adesea. o iluzie. ßi. foarte adesea. Asemenea informa]ii vrea s` dea. Prea mul]i caut`. c`tre zarva \nver[unat` a vie]ii.Petru Cre]ia Nu este dec~t o \n[iruire de g~nduri despre c~teva dintre componentele fundamentale ale omenescului. Orice om \ntreg la minte [i \ntreg la suflet ar putea s` scrie o carte asem`n`toare. s` ne v~nd` ceva: o idee sau doar o marf`. 7 . dac` a \nv`]at ceva din ceea ce a tr`it [i a p`timit. un idol sau. cartea aceasta prin eseurile morale pe care le con]ine. pe c~t posibil. cu un anume efort de a ie[i din starea de nemijlocire care este a vie]ii ca simpl` via]` tr`it`.

de av~nt [i de tr~nd`vie. s`-i mustri sau s`-i \ngr`de[ti este lipsit de caritate [i de delicate]e moral`. de fapt al oric`rei vremi. A[adar cartea de fa]` se adreseaz` celor care ar vrea s` [tie mai limpede ce este cu ei. de meschin`rie [i de generozitate. cei extrem de vulnerabili la r`ul care le vine din exterior a[teapt` mereu. de r`bdare [i de dezn`dejde. ce pasiuni \i determin`. ce este cu noi. cele care ne definesc ca specie [i dureaz` peste \nt~mpl`ri [i realit`]i efemere. a[a au fost crescu]i [i \nv`]a]i de \mprejur`ri. Ei nu pot fi condamna]i. este un amestec de curaj [i de sfruntare. de \n]elegere [i de intoleran]`. f`r` vreo leg`tur` cu ceea ce se petrece \n cercul de nevoi [i de n`zuin]e al clipei. de concuren]ialit`]i [i de conlucr`ri rodnice. sau vrednicia de a fi om. at~ta putere interioar` au.Eseuri morale ßtiu prea bine c` nu to]i oamenii simt nevoia s` \n]eleag` ce se petrece cu ei. cum tot ce se \nt~mpl` \n afar` prinde fiin]` \n structurile de ad~ncime ale sufletului nostru. \ntregul bine pe care [i l-ar dori. de la noroc. \i exalt` sau \i orbesc. unii dintre noi am putea socoti zadarnice considera]iile care urmeaz`. de la al]ii. de team` [i de speran]`. Cei care au g~ndul \ndreptat doar spre ceea ce se petrece \n afara lor. ßi nimeni nu poate fi blamat dac` nu vrea s` [tie din ce e f`cut` durerea [i bucuria de a tr`i. de la istorie. iar a \ncepe s`-i \ndemni sau s`-i sf`tuie[ti. 8 . de prostie [i de bun` cump`n` a cugetului. Cu at~t mai mult cu c~t \n zbuciumul vremii noastre. cronica zilelor [i anilor. Tot ce se \nt~mpl`. de cuviin]` [i de tic`lo[ie.

de s`lb`ticie [i de triste]e. chiar dac` nimeni nu le poate schimba. F`r` aceasta multe din vie]ile noastre ar fi numai un amestec ce]os de lacrimi [i de vise. 9 .Petru Cre]ia Toate acestea. pot fi [i trebuie s` fie \n]elese mai \n ad~ncul lor. dac` admitem c` rangul unei fiin]e \n ierarhia realit`]ii depinde de gradul ei de con[tiin]` de sine.

buni pentru c` a[a i-a l`sat Dumnezeu printre noi. smerenie. Am putea s`-i numim buni prin natur` sau. adun~ndu-le. Ei nu trebuie neap`rat g~ndi]i \n func]ie de anumite crezuri. d`ruire. s`-i celebr`m o clip`. d~rzenie sau. sau cinste sau r`bdare sau dreptate. devotament. care poate fi chiar bun`tate. S`-i \nmul]im cu num`rul incalculabil al genera]iilor. cu \ntinderea continentelor [i cu puzderia insulelor [i. ci \n spontaneitatea din ad~nc a bun`t`]ii lor.Eseuri morale Pentru cei f`r` nume Pentru cei ne[tiu]i [i uita]i [i pierdu]i \n lutul orb [i risipi]i prin veacuri. dac` vre]i. Sunt cei \nzestra]i cu un fel de exemplaritate inefabil`. \n zarva plin` de nume a istoriei. ca reprezentan]i ai unui bine necontingent. aici [i acum. 10 . martori ai acelei p`r]i a omenescului pe care. puterea de a r`sp~ndi \n jurul lor \ncredere [i bucurie. printre nu multe altele. fidelitate [i onoare. \n g~ndul nostru. chez`[ia cuv~ntului dat. çn ei se \ntrupeaz` acea parte din bine a speciei gra]ie c`reia omenirea are totu[i chip omenesc [i a d`inuit \n ciuda cr~ncenelor ei cusururi. \ndurare sau curaj. dar care au fost sarea p`m~ntului [i care au purtat pe umerii lor binele lumii sunt scrise r~ndurile acestea. necru]are de sine. coduri morale sau legi. Cred c` nu e nimeni dintre noi care s` nu fi cunoscut asemenea oameni. iubire [i har. umbrele f`r` nume [i chip.

cu recuno[tin]` [i cu dragoste. Condi]ia noastr` este \n`l]at` [i izb`vit` prin ne\ncetata aflare \n lume a celor buni [i drep]i [i cura]i. \mpr`[tia]i pe p`m~nt. l-a dus la un han [i a \ngrijit de el. \n \ntunericul vremilor. Cineva. ad~nc`. i sa f`cut mil` de cel c`zut \n drum [i . cum ad~nc e [i r`ul. i-a dat hangiului [i i-a zis: «Ai grij` de el [i. treizeci [i [ase de \n]elep]i. oameni de obicei nevoia[i. oameni f`r` nume pe care se sprijin` lumea ca s` nu cad` \n pierzanie. Sau s` reciteasc` Insula lui Artur a Elsei Morante. iar apoi se duc \n uitare. dar este [i u[oar`. orice vei mai cheltui \]i voi da \napoi la \ntoarcere»“. Dar treizeci [i [ase este doar expresia simbolic` a unei prezen]e mult mai cuprinz`toare \n d`inuirea ei. Exist` un mit hasidic potrivit c`ruia se afl` mereu [i mereu.. prin Rena[tere.i-a legat r`nile [i a turnat peste ele untdelemn [i vin. umili [i umili]i. suntem \nclina]i prea adesea s-o uit`m. spre deosebire de preot [i de levit. oameni drep]i \n str~mb`tate [i \nd`r`tnici sub bici. s` reciteasc` parabola samariteanului. A doua zi. c~nd a pornit la drum.Petru Cre]ia printre at~tea rele [i printre at~]ia r`i. a scos doi dinari. apoi l-a pus pe dobitocul lui. mereu. A tuturor celor care tr`iesc [i f`ptuiesc ]in~nd dreapt` cump`na istoriei cu o m~n` nev`zut`. spre binele ei. a scris \n latine[te c~teva tomuri de Vie]i ale 11 . f`r` vreo \ncr~ncenare pentru soarta lor: prezen]a lor \n omenire este. Dac` cineva vrea pilde. c`ruia. ßi nu trebuie s` ne g~ndim la ei dec~t cu venera]ie. pare-mi-se c` \n Olanda. ca un z~mbet ascuns \n lumin`.

c~nd toate vor \nceta [i vor fi judecate. Numele celor care. s`m~n]a [i roada ascuns` a lui. 12 . de la un cap`t la altul al vremii. sarea p`m~ntului. numele tuturor celor f`r` de nume. care au purtat lumea. ultimul poet al lumii s` citeasc` la [ir. \n t`cerea aceea [i \n acel alt timp [i alt` lumin`.Eseuri morale oamenilor obscuri. Numele celor nev`di]i [i uita]i [i de nici o seam`. din sinele lor [i de-a lungul ne\ncetatei p`timiri. N-am citit cartea. dar iat` ce s-ar mai cuveni spus: la sf~r[itul sf~r[iturilor. au p`strat sensul august al umanului.

Cine alege servitutea este. Totu[i. ce anume lege s` fie legea vie]ii noastre. discursul despre demnitate s-ar putea \ncheia aici. Facultatea 13 . este acela c` din nici o direc]ie. noi. Esen]a lui este numai libertatea. Oric~t de \nguste ar fi hotarele libert`]ii. ca fiin]e libere. ci c` el alege legea dup` care s` existe. Ce \nseamn` autonomia individului? çnseamn` nu c` tr`ie[te dup` bunul s`u plac. hot`r~m suveran. Diferen]a de demnitate \ntre indivizi este aceea a calit`]ii sau a valorii alegerilor lor. sub nici un imperativ. \n asemenea domeniu.Petru Cre]ia Demnitatea çn acest discurs despre demnitate va fi avut` \n vedere numai demnitatea individului uman definit ca entitate autonom`. explicitarea poate s` nu fie de prisos. Din ce direc]ie putem fi constr~n[i s` proced`m altfel dec~t \n termenii legii alese de noi? R`spunsul. \ntre aceste hotare. limpede [i hot`r~t. aleg~nd-o. Pentru cine poate conferi tuturor termenilor enun]a]i mai sus deplin`tatea sensului lor. \n virtutea unei alegeri. deci fa]` de care orice tribalism este heteronom. tot at~t de liber ca acela care alege nesupunerea. Acest lucru nu-l poate hot`r\ \n mod legitim nimeni \n afar` de noi [i acceptarea oric`rei ingerin]e sub acest raport antreneaz` o diminuare a demnit`]ii. [i demnitatea lui const` \n p`strarea libert`]ii. nimeni nu poate contesta c`.

care este suprema \ncercare a demnit`]ii umane. Ce ne poate determina s` alegem \mpotriva demnit`]ii. important. ci la[itatea.Eseuri morale care ne face s` alegem potrivit demnit`]ii se nume[te discern`m~nt. s` nu-]i pierzi sufletul“. Mi s-a spus c` trebuie s` te g~nde[ti intens „s` nu-]i pierzi sufletul. dar poate nu ajunge. Cerul v`zur prin lentil`. \nchinarea necugetat` la idolii tribului [i la duhul tribului. Nemira. ca reac]ii ideale ale autonomiei [i demnit`]ii/ Desigur. cufundarea \n obscura tr`ire colectiv`. ca [i botezul sau \mp`rt`[ania. dar unul. nu ]ine de fric`: consim]irea la valorile gregare. Ed. [i insurgen]` \mpotriva 14 . ci erijarea scopului ei \n scop ideal. care este. iar reac]ia emotiv` \n fa]a alegerilor degradante se nume[te indignare. aleg~nd-o \n locul rezisten]ei [i a curajului [i a ne\nfric`rii. deci din`untrul nostru. p. care ar putea fi acum numit` rezisten]a individului la orice form` de degradare a libert`]ii sale? Evident. renun]area la principiul de individuare [i la prerogativele suverane ale individualit`]ii. ßi nu teama ca reac]ie natural` \n fa]a primejdiei. ßi nu l`comia ca apetit excesiv sau ca nevoie instinctiv` de a-]i crea rezerve. printre altele. Tortura este o tain`. 208). [i m`car atunci trebuie s` \]i reafirmi c` „resortul ultim al demnit`]ii f`pturii este chipul s`dit \n noi de Dumnezeu la Facere“ (Patapievici. c`ci ce altceva \nseamn` la[itatea dec~t s` consim]i la propria ta fric`. nimeni nu [tie. numai l`comia [i frica. a priori. cum s-ar comporta sub tortur`. Care este drumul care duce la servitute? Sunt mai multe.

s` aleag` moartea. 73-96 ale excelentei traduceri a lui Adrian-Paul Iliescu. \n Despre libertate a lui John Stuart Mill. Despre individualitate. s` (re)citeasc`.. capitolul III..≥ vor deveni fiin]ele umane un nobil [i frumos obiect de 15 ... nici s` ne temem pentru ea mai mult dec~t valoarea ei real` sub speciae dignitatis. \n numele legii liber alese de noi. ca unul dintre elementele buneist`ri (la p. aceasta este damnarea. Dup` cum este rezisten]a [i. Tot a[a cum garan]ia ultim` a demnit`]ii este disponibilitatea individului pe deplin autonom ca. dac` ne g~ndim c` tot ceea ce este vrednic de om [i specific lui s-a \mplinit prin individul eliberat [i omni modo determinatum. C`ci dac`. a l`sa pe altul s` hot`rasc` cum vrea \n locul t`u este inacceptabil. Valoare de altfel nu mic`. 1994). pentru a vedea ce se putea g~ndi despre individualitate \n Anglia anilor cincizeci ai secolului trecut. Editura Humanitas. Citez. nu prin lucrarea tiparelor \ntunecate ale colectivit`]ii. \ntre indignitate [i moarte. r`zvr`tirea \mpotriva oric`rei \ncerc`ri de for]are a alegerii tale. pentru a se vedea cum sc~nteiaz` g~ndul \n ve[mintele unei alte vremi: „Nu reduc~nd la uniformitate tot ceea ce este individualitate ≤.≥. Nu trebuie s` fim prea lacomi de via]`. p~n` la urm`. accept`m autoritatea cuiva. çn limitele existen]ei noastre de aici [i de acum [i din perspectiva demnit`]ii. ci cultiv~nd [i stimul~nd aceast` individualitate ≤.* Ce \ntreb`ri se mai pun \n catehismul demnit`]ii? Ce alte determin`ri mai are individul v`zut ca entitate autonom` investit` cu demnitate? * Cititorul de la noi este st`ruitor rugat.Petru Cre]ia entropiei de mas` [i a misticii maselor.

Eseuri morale

Ra]ionalitatea, care nu este facultatea superficial` g~ndit` de iluminism, ci implic` o bun` cunoa[tere [i o recunoa[tere a tuturor resorturilor de ira]ionalitate montate \n noi. Ra]ionalitatea implic` deta[area, prin critic` [i analiz` [i prin integrare istoric`, de orice p`rtinire inspirat` de ira]ional. De aici faptul c` individul pe deplin ra]ional [i „deta[at“ poate fi capabil de cea mai de neclintit d~rzenie, dar nu de fanatism, care este o boal` a st`ruin]ei \ntr-un crez [i care implic`, explicit sau nu, exilarea din spa]iul omenescului a tuturor celor care nu-l \mp`rt`[esc. Orice fanatism este, latent, criminal, [i nu am fost chema]i \n lume ca s` hot`r~m arbitrar de via]a (de sufletul) altora. Pe de alt` parte, prin raportare la judecat`, fanatismul opereaz` \ntotdeauna \n istorie ca mi[cat de o pre-judecat`, deci de ceva care, nea[tept~nd verificare sau nefiind sensibil la ea, este de
contemplare; [i, cum operele \mp`rt`[esc caracterul celor ce le fac, prin acela[i proces via]a omeneasc` va deveni [i ea bogat`, divers` [i animat`, furniz~nd mai mult` hran` g~ndurilor \nalte [i sim]`mintelor elevate, \nt`rind leg`tura fiec`rui individ cu specia sa, prin aceea c` face specia infinit mai demn` ca individul s`-i apar]in`. Pe m`sura dezvolt`rii individualit`]ii sale, fiecare devine mai valoros pentru sine \nsu[i [i prin aceasta poate fi mai valoros [i pentru ceilal]i. Exist` o mai mare plenitudine \n via]a proprie, [i acolo unde se afl` mai mult` via]` \n elementele componente exist` mai mult` via]` [i \n masa pe care ele o formeaz` ≤...≥: orice for]` care strive[te individualitatea este o form` de despotism, indiferent cum s-ar numi, fie [i «despotismul Obiceiului»“.
16

Petru Cre]ia

inspira]ie ira]ional` [i are miros de tenebre. De aici frecven]a [i violen]a fanatismului (minor) [i printre cei greva]i de (fie [i minore) prejudec`]i. Dreapta judecat` de sine. Ra]ionalitatea (care nu este doar judecat` corect` sau „s`n`toas`“, ci \ns`[i s`n`tatea profund` a spiritului, cu toate puterile lui) se verific` cel mai bine \n judecata de sine a individului. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e (despre care, mai pe larg, \n capitolul respectiv). Ea poate avea diferite forme, care sunt variante ale ne\mp`c`rii cu sine: trufia, care este o elefantiaz` a sinelui [i este cu totul altceva dec~t m~ndria aproape impersonal` [i abstract` de a fi ceea ce e[ti: este dorin]a de a fi mai mult dec~t e[ti, min]indu-te \nainte de toate pe tine \nsu]i. ßi mai exist` smerenia bolnav`, martor` a unei con[tiin]e impure, o variant` a c`reia este aceea care, more russico, se bate cu pumnii \n piept strig~nd: „Vai mie, p`c`torului“ pentru excesele sau nevredniciile sale de ieri [i o face doar ca s`-[i u[ureze con[tiin]a printr-un simulacru retoric de peniten]` [i pentru a putea, mai u[uratic [i mai voios, s` recidiveze. Dar s` nu uit`m mila de sine, care este, [i ea, un sentiment \ntemeiat pe o autoevaluare gre[it`. Omul care i se las` prad` se socote[te o victim`, un persecutat de soart` [i de oameni, un nedrept`]it, prin raportare la calit`]ile sau la inten]iile sale. Cu alte cuvinte, se demite de la responsabilitatea actelor sale [i de la asumarea, cu senin`tate [i
17

Eseuri morale

demnitate, a fiin]ei sale. ßi foarte adesea acest om \nduio[at de sine este un resentimentar, iar \n v`ic`reala lui este aproape \ntotdeauna o und` de venin. Toate acestea sunt unele dintre formele cele mai resping`toare ale indignit`]ii. Forma pe care o ia, din perspectiva demnit`]ii, dreapta judecat` de sine este respectul de sine, care este sentimentul corect [i nonemfatic al valorii personale, ca om generic [i ca ins, [i, implicit, al utilit`]ii acestei valori, convingerea neclintit` a individului autonom c` lucrurile \n care crede [i la care aspir` sunt legitime [i merit` s` fie duse la bunul lor cap`t. ßi c` ceva din el r`m~ne inalterabil \n timp, ajut~ndu-l s` fie mereu deasupra inerentelor [ov`ieli [i \ndoieli. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e pe de o parte, a ne\mp`c`rii cu sine pe de alta. ßi, implicit, a trufiei, care este altceva dec~t m~ndria, aproape abstract`, de a fi ceea ce e[ti: un individ autonom; sau a smereniei bolnave, care st` martor` unei con[tiin]e grav alterate. Iar cine este \n stare de o dreapt` judecat` de sine este \n stare [i de a-[i judeca cu dreptate du[manul. Nu de a-l considera cu deta[are ca pe o component` necesar` a realului (aceasta e sarcina istoricului), ci de a-l judeca, fie [i cu dreapt` m~nie, dar nu cu ur` visceral` [i oarb`, drept tocmai ceea ce este \n lumina ra]ionalit`]ii [i dincolo de interesele care dezbin`. P~n` [i pe arhidu[man, care este du[manul demnit`]ii tale, trebuie s`-l judeci cu acea
18

Prescrip]iile codului de polite]e acceptat de o comunitate sunt conven]ii care permit cea mai mare bun`voin]` [i cordialitate. Iar decen]a. Iar f`r` temeiul respectului mutual nu exist` deplin`tate a demnit`]ii individuale. Demnitatea uman` este \n primejdie ori de c~te ori se transgreseaz` ceea ce englezii numesc privacy. De altfel. conceput` ca dreapt` m`sur` \ntre excesul de intimitate. se manifest` prin polite]e. adic` prin tot ceea ce instituie o distan]` convenabil` \n rela]iile dintre oameni [i evit` at~t „punerea sufletului pe mas`“ c~t [i familiaritatea l`b`r]at`. Polite]ea. nu \]i sl`be[te puterea de a lupta \mpotriv`-i. \n calitate de oameni prezumtiv \nzestra]i cu demnitate. ci numai o timorare obedient` [i instabil` [i c` respectul de sine (care nu are nimic dea face cu admira]ia de sine sau cu autoindulgen]a) genereaz` nemijlocit respectul de al]ii. ca respect al demnit`]ii umane. indecente [i promiscue [i \i \ng`duie s` respire aerul \nt`ritor al singur`t`]ii. g~ndit` nu ca un conformism la norma general acceptat`. [i excesul de distan]are sau de rezerv`. Se poate dovedi at~t deductiv c~t [i empiric c` f`r` respect de sine (vezi mai sus) nu exist` adev`rat respect de al]ii. \n treac`t fie zis. f`r` exhibi]ionism [i f`r` ingerin]` abuziv`. care poate jigni mai r`u dec~t o grosol`nie.Petru Cre]ia ecvanimitate care \]i \nt`re[te. 19 . zona inatacabil` care apar` individualitatea de ingerin]e inoportune. care degenereaz` de obicei \n grosol`nie. Decen]a. ci ca respect de al]ii [i de sine.

la amenin]`ri. adic` aptitudinea de a suferi (fie [i numai prin priva]iune) [i de a muri in nomine dignitatis. Deci. buna a[ezare fa]` de timp. sentimentul ad~nc al clipei potrivite. cu demnitate cu tot. nu a rezistat unei perfide tentative de mistificare sau unei tenta]ii sau unei spaime nu [i-a luat \nc` m`sura demnit`]ii sale. \n planul judec`]ii. dar discern`m~ntul ne face greu de am`git. c~t [i capacitatea de a suferi f`r` a te gr`bi s` dezn`d`jduie[ti sau s` te dai b`tut. de a nu te l`sa ab`tut din drum. al prilejului favorabil. Una este r`bdarea. a c`ror acceptare reprezint` v~nzarea de sine. numele de intransigen]` (c~t` vreme este vorba de esen]ial). sub care trebuie s` \n]elegem. este vorba de voin]a [i putin]a de a nu face compromisuri. acel lucru este ne\nfricarea. capacitatea de a dura [i cea de a \ndura.Eseuri morale capacitatea de izolare [i chiar de \nsingurare este un semn al autonomiei individului [i o garan]ie a invulnerabilit`]ii [i a demnit`]ii sale. çn sf~r[it. De aceea putem \ntreba care sunt cele mai notabile virtu]i pragmatice ale individului autonom. la faptul de a fi de ne\mbl~nzit [i \nd`r`tnic \n numele legii c`reia. m`car o dat` \n via]`. Cine. Virtutea aceasta mai poate fi v`zut` [i din unghiul indisponibilit`]ii la domesticire [i la dresaj. corel~ndu-le. dac` este ceva aproape sinonim cu demnitatea. La ce are de rezistat individul ca s`-[i p`streze intact` demnitatea/ La mistificare. La ispitirea cu bunuri. pentru c` ai ales-o 20 . Cealalt` virtute poart`. at~t lipsa de precipitare. dar. de a nu-]i face libertatea [i demnitatea negociabile.

nesf~[ia]i. çn numele primejdiei de a nu izbuti s` fim a[a exclam` Emil Cioran. p~n` la urm`. \n Demiurgul cel r`u : „De-am putea s` ne facem de neumilit!“ çn sf~r[it: Care este cea mai teribil` aporie a demnit`]ii. vor trebui s` fie intac]i. p~n` \n ad~nc. dar de la meditarea c`reia nici o g~ndire despre demnitate nu se poate sustrage. Dar poate aceasta este o fals` problem` sau una care nu are.. neatin[i de teroare“ (Faulkner.. at~ta vreme c~t sunt copii mici. c` adul]ii. neb~ntui]i de spaime. p`rin]ii.Petru Cre]ia liber. Dostoievski spune c~teva lucruri grave despre aceasta \n leg`tur` cu r`ul din lume. trebuie s` fie gata [i s` vrea – de fapt chiar s` fie dornici de asta – s` sufere \n orice moment pentru ca anume copii mici s` vin` la El f`r` spaime. i te supui. nici o leg`tur` cu demnitatea. Recviem…) 21 . f`r` fric`. f`r` pat`“ [i „\nsu[i lucrul acela pentru care Nancy are s` moar` m~ine diminea]` ca s`-l postuleze: c` to]i copiii mici. cei b`tr~ni \n p`cat [i \n stare de p`cat. Dar voi cita o alt` instan]`: „El ≤Isus≥ voia s` spun`. momentul ei de cump`n` [i \ndoial`? S` ai de ales \ntre demnitatea ta [i sufletul unui copil.

de caracteristicile speciei. alteori mai pu]ini. m` voi referi la st`ri de lucruri locale. sunt. la noi. impus` din afar` dar altoit` apoi pe bogata mo[tenire l`sat` de vremile fanariote – pe care Eminescu le numea „veacul de tin`“ – a dat. A[ putea s`-mi g`sesc exemplele oriunde. iar tipologia ar fi cam aceea[i. 22 . Derog~nd \ns` de la metoda de p~n` acum. r`m~n~nd mereu tic`lo[i. Ne afl`m curpin[i cu to]ii. Uneori sunt mai mul]i. cu buni. Domina]ia comunist`. exprimabile \n termeni locali. de un fel sau de altul. Acum. \n icoana acestor contingen]e. Dar ea a fost considerabil agravat` de dezastrul social [i moral a dou` perioade din istoria noastr`: secolul fanariot (1711-1821) [i jum`tatea de secol comunist (1946-1989). \n ceea ce prive[te nivelul moral al na]iunii. tic`lo[i sunt mul]i [i feluri]i. Dar cititorul va sim]i. cu r`i. [ansa ei de eternitate. rezultate dezastruoase [i ad~nc coruptive. dincolo de coordonatele noastre de loc [i de timp. au o influen]` mai mare sau mai mic` asupra corpului social.Eseuri morale Tic`lo[ii çn orice comunitate uman` [i \n orice moment al istoriei sale exist` un anumit procent de oameni tic`lo[i. care ]ine. p~n` la speciile cele mai abjecte. Aceast` situa]ie are o component` natural`.

vrea s` devin` cineva. Unii sunt persoane bine [tiute. o hahaler` [i o farfara. Dar po]i s` nume[ti a[a pe un om c~nd el [i-a perfec]ionat. \ntin[i ca o pecingine. nu ca sociologi. \i [tiu doar cei care p`timesc de pe urma lor \n cercuri mai restr~nse.Petru Cre]ia \ntr-o societate grav deteriorat`. din propria ei alegere. a c`rei istorie lexical` s-a desf`[urat paralel cu istoria tic`lo[iei rom~ne[ti. c~nd este doar o mic` sec`tur`. cei mai mul]i. vom l`sa s` vorbeasc` \n locul nostru limba rom~neasc` \ns`[i. cu sensul acesta mai general: nemernic. dar e mai bine ca cititorul s` o fac` singur. mi[el [i canalie. r`mas`. nu ca morali[ti. pe m~inile oamenilor vechii puteri. se afl` pretutindeni. ai vechilor r~nduieli [i ai vechilor mentalit`]i. nu au notorietate na]ional`. Printre oamenii care dau culoare vremii se disting. care p~ng`resc amarnic ]ara prin tot ceea ce fac. Am ales cuv~ntul tic`los. netrebnic. tic`lo[ii. Cu alte cuvinte. se d` pe l~ng` al]ii mai ajun[i [i este \nc` 23 . om de nimica fiind. Atunci c~nd. dar mai sunt c~teva l~ng` el. Dar. De ce s`i \ngr`dim libertatea? Al]ii. Numai buni pentru un veac de sc~rn`. la alegere. [i-a \ndeplinit destinul [i a izb~ndit. Cum nu se poate t`g`dui importan]a prezen]ei lor printre noi. prin num`rul [i prin valoarea lor. tic`lo[it`. s` le aducem omagiul aten]iei noastre. s` le cunoa[tem mai bine \nsu[irile. oricum la \nceputul carierei sale. Ar putea fi lesne numi]i aici. a[a mai pu]in sau deloc cunoscu]i. Nu ca istorici. ei merit` s` scriem despre ei. çns` limba [tie s` fac` [i portretul tic`losului la tinere]e. ci \ntr-un chip deosebit: ca filologi.

un om care umbl` dup` ciupeal`. un pezevenghi. Terminologia rom~neasc` \n acest domeniu este pe c~t de veche pe at~t de bogat`. un trep`du[. ast`zi acoperind cu vorbe o scar` ce urc` de la ni[te sute. te [mechere[te a[a cum se afl` a fi: un co]car. [mecher. ghelirul. de obicei fericit. pi[icher. mit` dat` pentru a ob]ine o slujb`. f`]arnic [i pref`cut. croie[te minciuni. un ]u]`r [i un ]uc`lar. c~[tiguri dob~ndite \n fel [i chip. Te trage pe sfoar`.Eseuri morale slugarnic. obraznic. adic` tributul – am uitat ce este ru[fetul. Cu ceilal]i \ns`. un punga[. Dac` mai [tim ce \nseamn` pe[che[. acolo. Adic` dup` c~[tig nemuncit. f`r` munc`. lingu[itor. al vie]ii sale. o mic` jigodie care umbl` cu tertipuri [i cu [iretlicuri. çn ordinea economic` nu este \nc` un mare spoliator [i un t~lhar. un potlogar [i un panglicar. p~n` la sume fabuloase. practic` pe care o va folosi p~n` la sf~r[itul. çns` din ad~ncul istoriei noastre se aud vorbe pre]ioase [i uitate care ar merita s` fie puse din nou \n circula]ie. este \nfig`re] sau b`g`re]. dup` chilipir [i dup` plea[c`. nu este \nc` fur [i lotru. pentru mai mult` nuan]are. sforar. scos de la oameni c`rora le d` pe bani chiar dreptul lor legiuit. un borfa[. „plic“ sau c~teodat` dar sau plocon. un g`inar. Dar aceast` lep`d`tur` [i aceast` pramatie 24 . periu]`.la origine darul suplimentar pe care domnitorii no[tri \l trimiteau Por]ii \mpreun` cu haraciul. telpiz [i par[iv. el este doar o javr`. un fripturist. dar spunem [i mit`. [pag`. locmaua [i saba[ul. pentru c` e r`zb`t`tor [i ajung`re]. pe care le numim bac[i[ sau ciubuc sau „o mic` aten]ie“.

dar pe drum se transform`. necru]`tori. ]\fnos [i ar]`gos. cusurgiu [i c~rcota[. jefuie[te ca-n codru. apuc`tor. nes`]ios [i hulpav. \[i d` aere. in[i cruzi. s` mint` [i s` st`p~neasc` \n afara oric`rei legi. ßi. are ifose. 25 . pe m`sur` ce \i cresc bel[ugul [i puterea. ia [apte piei de pe om. ßi reu[e[te adesea. Dac` nu ar opera de veacuri printre noi. s` ia cu japca. s` te ]in` la cheremul lui. haps~ni [i crun]i. Pehlivanul. te \njur` [i te terfele[te. Ne\ndur~nd binele altcui. pr`dalnic. te face de ocar` [i te porc`ie[te. col]os. trece de la furti[ag la jaf [i se pune pe c`p`tuial`.Petru Cre]ia are g~nduri mai mari:\n el dospe[te. s`-]i bage frica \n oase. \ng~mfat. fiind pizma[i. se r`ste[te la tine [i se o]`r`[te. Prinz~nd os~nz`. [i de aceea \i spunem acestui samavolnic: om f`r` de lege sau neleguit. Din lichea devine tic`los \n toat` legea. a n`p`stui. ßi tic`losul de trei parale. [i toat` legea lui este s` fure. el \ncepe s`-[i fac` mendrele: s` jupoaie [i s` jecm`neasc`.çi place s` taie [i s` sp~nzure. s` h`l`duiasc` [i s` tr`iasc` \n huzur. e ]an]o[ [i b`]os. c~inoase [i haine. soitarul [i m`sc`riciul vrea s` se \mbuibe [i s` se l`f`ie. nemilo[i. ne\ndur`tori. s` te prind` la str~mtoare. f`pturi f`r` inim` sau negre la inim`. de unde am avea aceste opt cr~ncene verbe: a asupri. Pentru c` este lacom. \l aduce la sap` de lemn. a obijdui. nem`surat`. devine trufa[ [i fudul. a prigoni [i a vitregi/ Iar tic`lo[ii care s`v~r[esc asemenea lucruri ce altceva sunt ei dec~t oameni ai dracului. hr`p`re]. neomeno[i. a oropsi. l`comia de bunuri [i puteri. a \mpila. dac` are stof`. a urgisi.

26 . Toate cuvinte care trimit la perfidie [i la calomnie. \n ad~nc. vor s` ne st`p~neasc`. sc~rb`. dincolo de orice drept` ur`. care ne face uneori s`-l numim porc [i r~tan. m~rlan. Orice cru]are [i \ng`duin]` fa]` de ei con]ine. la def`imare [i hul`. Nu pentru c` ar fi neap`rat lipsit de educa]ie. ei. Scriind. pentru c` [tiu s` lucreze \n c~rd`[ie. mojic. Se afl` printre noi. s` joace teatrul virtu]ii. reduc~ndu-ne la condi]ia de simple instrumente ale lor. s` se revendice de la idealuri. \mpreun`. De cele mai multe ori nu avem ce s` le facem. Nu [tiu c~t [i cum [i c~nd se va putea aceasta. b`d`ran. o form` de complicitate. la m`sluire [i la r`zbunare. orice ar face [i orice s-ar v`di c` a f`cut. Este a[adar neru[inat [i f`r` obraz sau gros de obraz. Mai ales [tiu s` mint` [i s` m`sluiasc` adev`rul. Sunt cei cu care se \ncheie Scrisoarea a III-a. m-a p`r`sit \ns` orice u[ur`tate. care nu au nimic sf~nt. grea]`. mi[un` [i f`ptuiesc. ßi nu arareori tic`losul este [i grosolan. dar trebuie st~rpi]i f`r` cru]are. ne otr`vesc via]a [i ne corup sau ne batjocoresc copiii. mai ales.Eseuri morale sunt m~r[avi [i sunt fameni. ßi s` sim]im pentru el. Tic`losul nu cunoa[te ru[inea. Pe ascuns sau pe fa]`. nesim]it [i neam prost. ]op~rlan. mitocan. s` se acopere unii pe al]ii [i. Am spus c` a folosi resursele limbii pentru a-i zugr`vi este un fel mai pu]in grav de a vorbi despre ei. s` se \nh`iteze. sil` [i o nesf~r[it` lehamite. avani [i z`ca[i. sunt \n fruntea bucatelor. pentru c` [tiu s` cumpere sau s` sperie dreptatea. ci prin esen]a sa sc~rnav`.

S` lu`m mai ales aminte la c~rmuitori [i dreg`tori. pun~nd ]ara la cheremul lor. \i ajut` s` o duc` de r~p` [i s` o lase de haram. cu pr`sila lor cu tot. 27 . [i. ßi \nc` ceva: tic`losul nostru de secular` tradi]ie [i proasp`t` \nflorire este cu at~t mai primejdios cu c~t s-a \nfipt mai sus. Iar cea mai m`runt` complicitate cu tic`lo[ii este o tic`lo[ie [i ea.Petru Cre]ia oric~t de greu perceptibil` ar fi. M`car ace[tia ar putea fi cumva \nl`tura]i.

\ncepe imperiul celor care se erijeaz` – tolera]i [i chiar 28 . \ntr-o ierarhie de asupritori. totodat`. bine a[eza]i [i stipendia]i de putere. [i nu cred c` e zadarnic s` ne \ntoarcem cu g~ndul la vremea care le-a z`mislit [i care \[i mai arunc` greaua umbr` peste noi. Dup` ce se ispr`ve[te marea tagm` a \mputernici]ilor nemijloci]i ai statului totalitar. nemiloas`. am fost otr`vi]i. masa celor astfel st`p~ni]i se constituie ea \ns`[i. Iar drojdia acestei otr`vi mai opereaz` [i azi. evoc` cu regret [i chiar cu nostalgie infernul vechilor r~nduieli ca pe un paradis pierdut. leza]i [i dezam`gi]i de multe din c~te p`timesc [i ne\n]eleg~nd c~t de grea e primenirea unei lumi. min]i]i [i manipula]i de ea. puterea care asupre[te. st`ruitoare [i coruptiv`.Eseuri morale Tiranii m`run]i Multe dintre relele pe care le tr`im ast`zi \[i au ob~r[ia [i explica]ia \n trecut. De fapt. Am fost zeci de ani supu[i relei voi a unei puteri autoinstituite [i. iar de cealalt` neputin]a mul]imii asuprite este un scenariu fals. Doar c` un scenariu istoric \n care de o parte se afl`. pe trepte sc`z`toare. \ntr-o lume st`p~nit` prin for]` [i guvernat` de legi str~mbe. Fiecare ins care are un rol c~t de mic \n sistem exercit`. la nivelul s`u. nerespectate nici m`car acelea. o putere arbitrar` [i abuziv`. ßi e bine s` ia aminte cei care.

\n deplin` imunitate. locatarul. foloase. m`car \n clipa acea. \n genere. cum des se \nt~mpl`. om neinstitu]ional. institu]ii. se comport` ca [i c~nd s-ar situa \n \ns`[i ob~r[ia puterii. dar de nocivitate propor]ional constant`. cet`]eanul [i. ci numai drepturi. Lipsit de orice 29 . nimeni nu are datorii. clientul. [i \n primul r~nd dreptul de a abuza. ßi \l simte de la o po[t` pe cel care. la un e[alon mai sus. \n rela]ia cu tine. locuitorul. çntr-un fel se r`zbun` a[a pe faptul c`. Sluga de st`p~n r`u este la fel de rea ca [i st`p~nul. pasagerul. samavolnicia. v~nz`tor sau paznic de ceva care s` nu se poarte ca o fiin]` atotputernic` pe peticul ei de putere. ßi. Rar s` se afle manipulant al unui vehicul public sau al unui fi[ier de clinic`. dup` interes sau dup` toane. prin urmare. sunt [i ei trata]i deopotriv`. ci ca pe ni[te favoruri acordate. omului de r~nd. oric~t de mici i-ar fi prerogativele. P~n` la ultimul func]ionar de ghi[eu. Be]ia puterii nu-i \mbat` doar pe satrapi. arhivar. To]i se socotesc. sim]indu-se spontan incomensurabili cu nimicnicia ta. controlor. p~n` la ultimul tejghetar. \[i consider` serviciile nu ca pe ni[te obliga]ii. pietonul. care nu e[ti nimic. ci [i din pura pl`cere de a-[i exercita. P~n` [i v~nz`toarea care strope[te trotuarul din fa]a unei pr`v`lii se simte investit` cu o autoritate institu]ional` [i te trateaz` ca atare. secretar. ßi nu numai ca s` trag`. prin raportare la tine. Dar. este lipsit de orice putere [i se afl` la cheremul lui: peti]ionarul [i postulantul.Petru Cre]ia \ncuraja]i de mai marii lor – \n despo]i tot mai m`run]i. pacientul.

Eseuri morale prestigiu [i de orice capacitate de a apela la vreo instan]` care s`-i fac` dreptate. [i \i este \ng`duit s` se cread`. el poate fi tratat oricum. eventual pedepsit pentru c` a avut nes`buin]a s` conteste sacralitatea unui m`runt delegat al puterii. care se crede. Este oare om care s` nu fi sim]it c~t de amar` e aceast` umilin]`? 30 . se treze[te el \nsu[i vinovat de ceva. Iar dac` se \ncumet` s`-[i cear` dreptatea. un sacerdot al ei.

El nu minte nici de fric`. ca s`-i m`guleasc`. pentru c` \n ea se adun` [i se sintetizeaz`. Iar c~nd e vorba de al]ii. \]i dai seama c` toate determin`rile lui se afl` \ntr-o rela]ie de esen]` cu adev`rul [i cu dreptatea. \n alte sc`ri de valori. Astfel. s`n`toas` [i prosper` atunci c~nd se afl` \n ea o anume majoritate de oameni cinsti]i. printre virtu]i. unul pe m`sura celui pe care. una dintre cele mai complexe. ceea ce corespunde esen]ei sale. multe alte virtu]i. indiferent ce pre] ar avea de pl`tit pentru asta. ßi pentru c` ea cuprinde o arie larg` a sufletului. d~nd un sens \ntregului s`u. Cinstea este. subordon~ndu-i-se. Tocmai de aceea e bine s` ne amintim ce este cinstea. iar omului cinstit un loc \nalt \n ierarhia moral` a omenirii. nu le spune c` sunt mai buni dec~t sunt.Petru Cre]ia Cinstea Orice comunitate omeneasc` este echilibrat`. el nu introduce \n realitate o fic]iune – spun~nd c` a f`cut ceea ce n-a f`cut – [i nici nu t`inuie[te despre sine o realitate care. indiferent de urm`ri. nici 31 . nici nu ascunde frauda sau abuzul: omul cinstit nu este complicele nim`nui. Cinstea nu vizeaz` ceea ce este profitabil ci. frumuse]ea sau curajul. omul cinstit nu minte. de fiecare dat`. nici ca s` trag` foloase. \l ocup` talentul. l-ar putea v`t`ma. De \ndat` ce \ncerci s` ad~nce[ti conceptul de cinste. [tiut`.

Iar dac` le spui adev`rul. nici nu r`sp~nde[te informa]ii necontrolate. adic` s` nu fim f`]arnici sau duplicitari. El nu vrea s` aib` dec~t ce este al lui [i a dob~ndit pe drept. pentru c`. prad` unei convenabile ignoran]e de sine. nu umbl` cu tertipuri [i cu vicle[uguri. el nu spune despre nimeni ceva r`u ca s`-l def`imeze. Doamne. pentru ca apoi s` nu-l fac`. \n func]ie de vreun folos mai mare. Omul cinstit nu \n[al` pe nimeni. nu [i-l ]in. \n nici unul dintre nenum`ratele feluri \n care se fur` \n lume. c~t de mul]i. O specie grav` a nerespect`rii cuv~ntului dat este tr`darea. cu alte cuvinte nu spune c` va face un anume lucru. unul fa]` de cei puternici [i altul fa]` de cei slabi. unul \n tain` [i altul f`]i[. este brutal dezmin]it`. de la c~ntar p~n` la codru. deci s` nu \nf`]i[`m despre noi o imagine fals`.Eseuri morale m`car ca s` fie interesant. Pe de alt` parte. pentru c` afirm` solemn o fidelitate care. tot incon[tient. Ca s` uite apoi. iar lumea e plin` de impostori incon[tien]i de impostura lor. ßi nici nu fur`. Totodat`. le este mai bine a[a. care tot necinste este. duc o existen]` imaginar`. indignarea lor n-are margini. ç[i ]ine \ntotdeauna cuv~ntul. Omul cinstit nu minte nici despre viitor. oameni care. E drept c` lucrul acesta cere mult` cunoa[tere de sine. ßi de aceea nu \ncalc` 32 . unul acas` [i altul \n public. dup` aceea. cinstea ne cere s` nu ne ar`t`m drept ceea ce nu suntem. f`r` s`-[i dea seama. nu m`sluie[te [i nu r`st`lm`ce[te. [i nu neap`rat dintr-un calcul rece. ci din u[ur`tate. Dar mul]i. din euforia de o clip` de a se ar`ta s`ritori [i genero[i.

Dumnezeu s` ne ierte. ßi le-am g`si vrednice de interes [i pline de culoare. cum fiecare are dreptul la o zon` inviolabil`. \n care intr`. \[i onoreaz` p~n` [i du[manii. nu ascult` pe la u[i [i nu iscode[te. Din punct de vedere pragmatic. dac-am \n[ira tot ce nu face [i nu este omul cinstit.Petru Cre]ia drepturile nim`nui. o face cu d`ruire [i cu bucurie. cu grij` [i p~n` la cap`t. al def`im`torului. omul cinstit nu cite[te scrisorile care nu-i sunt adresate. de a nu te bate cu pumnii \n piept. pentru ce este de onorat la ei. meritul de a nu-]i face un merit din cinstea ta. iat`. çn sf~r[it. De aici. ßi [i-o face nu numai pentru a nu \n[ela. al iscoadei. A[a suntem f`cu]i. cinstea are neajunsurile ei: multe pierzi datorit` ei [i destul de pu]ine c~[tigi. respect~ndu-[i o obliga]ie [i o f`g`duin]`. al m`sluitorului. hot`r~tor. noble]ea ei esen]ial`. 33 . de a nu c`uta cinstire pentru c` e[ti cinstit [i nici vreo alt` r`splat` dec~t \mp`carea cu tine \nsu]i [i pilda cea bun`. de la dulgher p~n` la cercet`torul adev`rului. ca pentru sine. ßi. am c`dea peste portretul mincinosului. nu? çn schimb. Omul cinstit este \ntotdeauna un me[te[ugar cinstit. d` fiec`ruia ce este al s`u. al fariseului. al t~lharului [i al v~nz`torului de frate. Plicticos ca o predic`. el \[i face \ntotdeauna datoria.

Cineva competent pentru o func]ie este cu adev`rat vrednic de ea 34 . cuno[tin]ele [i experien]a necesare [i suficiente unei exercit`ri a unei func]ii date. acela c`. Competen]a trebuie s` fie criteriul fundamental [i condi]ia sine qua non a oric`rei selec]ii [i promov`ri. fiecare loc este ocupat de cel mai vrednic s`-l ocupe. Competen]a.Eseuri morale Vrednicia Mai bine zis despre a[ezarea omului vrednic la locul unde vrednicia lui sluje[te bunului mers al \ntregii comunit`]i. Se cade \ns` degrab` ad`ugat c` sfera vredniciei este mai cuprinz`toare dec~t aceea a competen]ei. Deci de a avea \nzestr`rile. [tim cu to]ii. Voi porni de la dou` postulate: unul. \ntr-o lume bine r~nduit`. este calitatea unui om de a se pricepe bine la ceea ce face. E adev`rat \ns` c` numai cineva lipsit de sim]ul realit`]ii [i ignor~nd istoria ar putea afirma c` o asemenea comunitate a existat vreodat`. c` o comunitate uman` nu poate fi socotit` ca „bine r~nduit`“ dec~t atunci c~nd dezideratul din primul postulat este satisf`cut. Dar diferen]ele dintre mai buna sau mai reaua func]ionare a unui corp social dat depind de gradul \n care el se apropie de forma ideal` a selec]iei [i a distribuirii competen]elor. adic` de cel mai potrivit a[ez`rii sale acolo dintre to]i candida]ii posibili. al doilea.

de care nici o societate nu duce lips`. acolo unde aceste racile sunt \nr`d`cinate. pentru ca omul potrivit s` ajung` la locul potrivit [i s` r`m~n` acolo dup` vrednicia sa. mai scurtul sau mai lungul lan] al sl`biciunilor. Toate acestea duc nu doar la un sistem de selec]ie [i de promovare defectuos. cine s` schimbe toate acestea? De unde s` apar` 35 . Dar. a omului celui mai nepotrivit. cu grij`. Prevalen]a criteriului politic. L`sate prad` cr~ncenei conspira]ii a incompeten]ilor gata instala]i. este nevoie de deplin`tatea vredniciei. Pentru a spune c` omul sfin]e[te locul pura competen]` nu ajunge. interven]iile unde trebuie. mai trebuie \nc` ceva. de a nu-i ajuta s` \nve]e. veresia. Exist` \ns` multe societ`]i \n care lucrurile se petrec altfel. ci la ceea ce se nume[te antiselec]ie: alegerea. care sl`besc [i macin` puterea unei societ`]i de a fi ceea ce se cuvine s` fie [i ar putea s` fie.Petru Cre]ia numai dac` este [i destoinic. hot`r~tor: organizarea [i func]ionarea societ`]ii \n vederea promov`rii prioritare a omului vrednic. Altfel competen]a lui e zadarnic`. muta]i de ici colo. cumetriile [i nepotismul. Iar acolo unde func]ioneaz` antiselec]ia opereaz` automat [i principiul de a men]ine pe cei mai mul]i la nivelul de incompeten]` la care au fost promova]i. \n plus. de a nu-i l`sa nici m`car s` c~[tige experien]`. sunt ]inute jos sau deoparte sau unde nu le e locul. hot`r~rea de a-[i exercita competen]a. Pe de alt` parte adev`ratele competen]e. s` se specializeze. dac` are. „rela]iile“. mita. pilele. Dar. dac` nu chiar pe dos.

Eseuri morale instan]ele competente [i incoruptibile care s` pun`. pe omul potrivit la locul potrivit? Cine s` st~rpeasc` aceast` form` fundamental` [i dezastruoas` de corup]ie care greveaz` pe durat` lung` viitorul? C~nd \[i va dob~ndi vrednicia locul de care este vrednic`? 36 . mereu [i pretutindeni.

dup` cuviin]`. ospitalitatea. un cod de polite]e. \n prim` instan]`. consolidate \ntr-o tradi]ie. Cu alte cuvinte. felul de a m~nca [i de a te \mbr`ca. \n toate marile civiliza]ii a func]ionat. Prin natura lor. rela]iile ierarhice. libertatea individului se afl` astfel \ngr`dit` de ni[te legi nescrise. p~n` la felul de a merge sau de a gesticula. Spre folosul tuturor. controlul manifest`rilor fiziologice sau pasionale. consacrate de timp. maniera de a cere. ci a[a cum se cuvine. prezent`rile [i separ`rile. ca japoneza.Petru Cre]ia Cuviin]a F`r` excep]ie. Dar care le e rostul? Este destul de simplu: 37 . \n care normele de polite]e p`trund chiar \n structura gramatical`. esen]a imperativului de polite]e este aceea[i: s` nu te por]i cu ceilal]i a[a cum \]i vine. secole de-a r~ndul. Variabil dup` locuri [i vremi. de natur` moral`. un ritual al rela]iilor dintre oameni. acelea[i pentru to]i \n \mprejur`ri similare. dup` istorii [i rase. Exist` limbi. Ele au for]a unei institu]ii nev`zute [i atotprezente [i \n ele se exprim` trecerea de la barbarie la civiliza]ie. de a accepta [i de a refuza. se extind asupra tuturor comportamentelor din sfera rela]iilor dintre indivizi: formule [i gesturi de adresare sau de salut. s`-]i pui pornirile naturale [i spontane sub controlul unor norme de comportare. participarea la ceremonii. Legi care nu sunt de natur` juridic` [i nici.

se va spune. [i c` fa]` de ai t`i \]i este \ng`duit s` te por]i oricum. dac` nu salu]i pe cine [i cum trebuie. orice comportament contrar unui cod de polite]e exprim` lipsa de considera]ie pentru semenii t`i. dac` te scobe[ti \n nas sau te scarpini \n v`zul tuturor ([i. f`r` s` violeze demnitatea inerent` fiec`rui om ca om. ca ni[te entit`]i neglijabile. nu to]i semenii no[tri sunt vrednici de respect.Eseuri morale asigurarea respectului fa]` de fiin]a uman`. c` polite]ea trebuie practicat` doar fa]` de cei cu care te afli \n rela]ii mai \ndep`rtate sau care au un ascendent asupra ta. fiin]e de aceea[i esen]` ca tine. Numai c` [i ei sunt oameni [i. dac` m`n~nci ca un s`lbatic [i emi]i sunete nesociale. te por]i ca [i c~nd cel`lalt sau ceilal]i n-ar exista sau ar exista f`r` ca ]ie s`-]i pese de ei. chiar fa]` de ei trebuie s` existe un comportament politicos. ca atare. Dac` te por]i cum \]i vine. ßi e adev`rat. [i c~te altele. Cine crede sau se poart` a[a nu poate fi 38 . Mai trebuie s` \n]elegem [i \n ce const` respectul care se v`de[te prin polite]e. de c`tre mul]i. dac` e[ti excesiv de familiar cu cine nu trebuie sau tr~nte[ti u[a \n nas ori telefonul \n ureche. dac` fluieri \n biseric` [i r~zi la \nmorm~nt`ri. Invers. \n calitatea ei de fiin]` uman`. dac` ]i se pare de prisos s` mul]ume[ti sau s`-]i ceri scuze. Se crede. dac` te r`ste[ti sau tai vorba sau vociferezi sau \ntorci spatele dup` cum ]i se n`zare. dac` umbli \n lume neras sau \n ve[minte nepotrivite. \n genere. Dar. ca semeni. dac` e[ti nesim]it). care s`-i a[eze la locul lor. dac` te la[i antrenat de un impuls de irita]ie ori de violen]`.

39 . care oricum este mai bun` dec~t grosol`nia. o lips` de jen` [i de re]inere pe care le consider` naturale]e [i autenticitate. trebuie f`cut` o deosebire \ntre practicarea pur formal` [i rece a polite]ii. nu de unul sau de altul anume. incapabil de adev`rata urbanitate. pref`cut [i slugarnic. [i chiar un protest ostentativ [i sfid`tor \mpotriva unor r~nduieli detestate. c~nd iese \n lume. este grosolan [i necioplit \n \ns`[i fibra lui. çn sf~r[it. a moralit`]ii.Petru Cre]ia de fapt politicos cu nimeni. Acest lucru se \nt~mpl` acolo [i atunci c~nd se atinge hotarul dincolo de care respectul subiacent polite]ii tinde s` devin` dragoste de ceilal]i. çnseamn` c` n-au \n]eles nimic din natura profund` a polite]ii [i c` transfer` \n mod arbitrar prescrip]iile ei \n sfera. curtoazie [i delicate]e. de cordialitate [i de solicitudine. ca oameni cu acelea[i dureri [i cu aceea[i moarte. ßi mai sunt unii care socotesc c` polite]ea \ns`[i este ipocrizie [i minciun`. [i polite]ea \nso]it` de c`ldur` [i de z~mbet. ßi este de obicei. ci de to]i. totu[i distinct`. Ace[tia afi[eaz` o sinceritate de[`n]at` [i ofensatoare (pe care n-o tolereaz` din partea altora). un fel f`]arnic de a-]i ascunde pornirile tale adev`rate.

Eseuri morale

Prostia

Prostia, ca sl`biciune a min]ii, nu este vreo vin`, vreun viciu sau vreun p`cat, este un dat genetic; cineva este prost a[a cum are ochii alba[tri sau mu[chii puternici. Fapt este c` prostul, prost fiind, nu poate p`trunde \n miezul lucrurilor, nu are discern`m~nt, percepe faptele \n sine, desprinse din contextul lor, e incapabil s` asocieze sau s` disocieze, nu poate nici analiza o stare de lucruri c~t de c~t complex`, nici sintetiza elemente \n aparen]` disparate. Cum lumea \i este greu de \n]eles, o potrive[te el cumva pu]inei sale \n]elegeri, pun~nd de bine, de r`u la un loc no]iuni false ori confuze, de obicei preluate anapoda din lunga [i bogata tradi]ie a prostiei omene[ti. Lucru firesc, pentru c`, neput~nd abstractiza, prostul trebuie s` se foloseasc` de generaliz`ri gata f`cute de al]ii, la fel de pro[ti ca [i el, dac` nu mai r`u.çntr-adev`r, dintre dou` sau mai multe posibilit`]i, prostul o alege f`r` gre[ pe cea mai stupid` [i apoi se odihne[te asupra ei. Ar fi de scris o morfologie a prostiei, \n care diversele ei manifest`ri s` fie elaborate [i sistematizate ca paradigme, [i o sintax` a ei, adic` o teorie a felului \n care se desf`[oar` prostia, a dezacordurilor, a pleonasmelor [i a elipselor ei, care nu sunt o economie de expresie, ci simple lacune prin care se strecoar` incoeren]a.
40

Petru Cre]ia

Prostul nu are o clar` con[tiin]` de sine, nu \nva]` din experien]` [i ca atare nu este autocorectiv. Prostia se hr`ne[te din pu]inul ei [i se regenereaz` din propria ei substan]`, r`m~n~nd mereu egal` cu sine. çntr-o \nsemnare intitulat` Caracter de prost, Eminescu vorbe[te de „Luarea metaforelor ad litteram“ [i de „St`ruin]a \ntr-o neghiobie“. çntr-adev`r, [i e o observa]ie subtil`, cum ar putea suplini prostul cel de-al treilea termen al compara]iei, a c`rui absen]` este definitorie pentru metafor`, c~nd el nu e \n stare nici de o compara]ie desf`[urat`, lipsindu-i capacitatea de a observa similitudini? Dac` \i vorbe[ti de noaptea nefiin]ei, el crede c` se las` \ntunericul [i aprinde lampa. C~t despre „st`ruin]a \ntr-o neghiobie“, ea este una din principalele caracteristici, [i dintre cele mai de temut ale omului prost, care, pe c~t de u[or concepe o idee neroad`, pe at~t de greu se desparte de ea. Mobilitatea [i readecvarea sunt prerogative ale inteligen]ei. çn tradi]ia rom~neasc` avem, c~t prive[te prostia, o scurt` capodoper`, Povestea lui Creang`, unde o femeie neroad` \[i prohode[te pruncul la g~ndul unei primejdii ipotetice [i lesne de \nl`turat; un om, ca s` aib` lumin` \n cas`, car` soarele cu bani]a, un altul d` s`-[i d`r~me casa ca s` scoat` carul \njghebat \n ea, un altul caut` s` zv~rle nucile \n pod cu furca, altul, \n sf~r[it, se c`zne[te s` suie vaca cu funia \n [ur`, gata s-o sugrume. Prostul nu se descurc` \n plan pragmatic pentru c` \ncurc` p~n` la catastrof` rela]ia dintre mijloace [i scopuri. çn s~ngele lui curge, ca o esen]` tare, o
41

Eseuri morale

chintesen]` a ceea ce \n german` s-ar putea numi Urdummheit, prostia originar`, cea de la ob~r[ia vremilor. Numai c` aceast` infirmitate [i deficien]` a intelectului nu este \ntotdeauna inocent`, [i atunci \ncep necazurile. çntr-adev`r, prostul e [i el om [i trebuie s` o scoat` cumva la cap`t pe lumea asta, [i c~t mai bine dac` se poate. Prostia produce aproape \ntotdeauna manifest`ri aberante [i nocive \n ordinea moralit`]ii. Ne[tiind ce statut are [i ce loc i se cuvine, prostul se amestec` unde nu-i fierbe oala, \ncurc` i]ele, crez~nd c` le descurc`, se face purt`torul celor mai imbecile prejudec`]i, debiteaz`, cu autoritate, cele mai uzate locuri comune, este b`nuitor [i susceptibil, ne[tiind de glum`, imagineaz` conspira]ii mondiale [i vorbe[te ca un profet, mai [i g`sind pe cine s`-l cread`; neav~nd \ndoieli, devine dogmatic [i tinde s` fac` din maxima ac]iunii sale o lege universal`. ßi, ne[tiindu-[i lungul nasului, e adesea peste m`sur` de obraznic [i mai \ntotdeauna trufa[, pentru c` prostul, dac` nu-i fudul, parc` nu e prost destul. Iar c~nd se \nt~mpl` s` fie [i harnic, sim]ind \n chip obscur c` trebuie s`-i substituie calit`]ii cantitatea umple [i \ncurc` domenii \ntregi de activitate cu produsele sale inepte sau de-a dreptul delirante [i e adesea r`spl`tit pentru asta cu distinc]ii [i ranguri. Dar cel mai r`u este c` prostul, ajuns \ntr-o situa]ie critic` din propria lui prostie, devine feroce [i poate fi bestial. Mul]i oameni au pierit zdrobi]i de prostia biruitoare. Pu]in`tatea spiritului na[te mon[tri.
42

Petru Cre]ia

Dar adev`rata primejdie a prostiei st` \n mul]imea pro[tilor: ne place, nu ne place, lumea e plin` de pro[ti. Tot Creang` zice c`, dac` prostia ar durea, uli]ele ar vui de zbieretele pro[tilor. Iar lumea lui Caragiale, c~nd mai explicit, c~nd mai pu]in, con]ine o cantitate exploziv` de pro[ti de toat` seama. Prin mul]imea lor devin periculo[i. Mai ales c` tic`lo[ii inteligen]i [tiu s` se foloseasc` de cei pro[ti pe scar` istoric`, exploat~nd tic`lo[ia oarb` [i t~mp` care dospe[te \n prostia omeneasc`. çi investesc cu putere, ]in~ndu-i \ns` la cheremul lor, [i apoi \i asmut \mpotriva noastr` ca pe o hait`. çi mai ]ine]i minte pe activi[tii obtuzi, trufa[i [i brutali care umpleau ierarhia chinuitei noastre vremi de p~n` mai ieri? ßi nu-i sim]i]i cum mi[un` \nc` printre noi, travesti]i, multiplic~ndu-se zgomotos ca legiuitori [i autoritar ca guvernan]i, trezind ecouri de prostie de-a lungul [i dea latul ]`rii, r`scolindu-i \ntunericul [i ura pe care o eman` \ntunericul? Ba sim]im, prea bine sim]im, [i poate tot mai este ceva de f`cut. Iar`[i Eminescu, vorbind de moftangii, spune \ntr-un loc: „To]i suspin` pentru patrie cu fizionomia cea mai pl~ng`toare de pe lume [i to]i nu vor binele, ci numai posturile patriei“. Bine ar fi s` nu mai aib` parte de ele, pentru c` mare primejdie este pentru ob[te \n`l]area pro[tilor \n ranguri [i dreg`torii. P`cat de-o biat` ]ar`, i-ar fi de ajuns tic`lo[ii.

43

Eseuri morale

Mediocritatea

La originea lui, cuv~ntul mediocritate exprima calitatea a ceva care se afl` „la mijloc \ntre poalele unui munte [i pisc“, a[adar nici jos, nici sus. Nici alb, nici negru: cenu[iu; nici rece nici cald: c`ldicel. De fapt, dac` d`m cuvintelor bun [i r`u sensul lor cel mai general [i mai abstract, mediocru \nseamn` nici bun nici r`u, ceva care se afl` la mijloc, \ntre ele, [i se afl` acolo prin statutul s`u definitoriu. Fire[te, \n lume nu toate pot s` fie numai \n vale sau numai pe culmi, exist` pretutindeni ceva \ntre ele, o realitate median` tot at~t de real` [i de legitim` ca [i extremele ei. ßi atunci e cazul s` ne \ntreb`m de ce calificativul mediocru a ajuns s` aib` un sens peiorativ: dac` spui despre cineva c` are o inteligen]` mediocr` sau, mai r`u, c` este un om mediocru, \l jigne[ti. çn fond ce este at~t de r`u \n a nu fi nici stupid, nici genial, nici tic`los, nici sf~nt? Nu suntem oare a[a cei mai mul]i dintre noi? Nu e de g`sit alt` explica]ie dec~t aceea c` omul mediocru se crede \ntotdeauna mai mult dec~t este [i vrea s` fie tratat ca atare, s` uzurpe locul excelen]ei, s` se afle sus, \n v~rf. A[a putem \n]elege cum sensul depreciativ al cuv~ntului s-a n`scut din reac]ia noastr` la ifosul mediocrit`]ii [i la dorin]a ei de a se afla mereu \n frunte, \n locul celor cu adev`rat buni. Mediocru se spune \ntotdeauna de
44

Petru Cre]ia

sus \n jos: ar fi greu s` auzi pe un om prost sau netrebnic denun]~ndu-l pe altul c` este mediocru. Dar, al`turi de mediocritatea veleitar`, adesea agresiv`, se afl` printre noi [i un alt tip de mediocritate, aceea mul]umit` cu ea \ns`[i, incapabil` s` vad` sau s` \n]eleag` ceva mai presus de firea sa, \nchis` \n sine [i \nsp`im~ntat` de orice risc. Omul mediocru e lipsit de noble]ea vreunei d`ruiri sau generozit`]i, el \[i tr`ie[te via]a \ntr-un chip meschin, ne\nsufle]it de nici un av~nt. Meschine sunt [i visele lui. Nu este \n stare s` fie m`car cu adev`rat avar sau cu adev`rat la[. Nu e nici m`car foarte prost [i nu e niciodat` un tic`los \n toat` legea. ßi, pe de alt` parte, se uit` uimit sau chiar scandalizat la cei care nu sunt ca el [i \i judec` \n numele unor principii \nguste, cel mai adesea ni[te triste prejudec`]i, socotite de el, cu o \nd`r`tnicie obtuz`, drept infailibile. Vede necump`tare, nechibzuin]`, necugetare \n orice act care trece de str~mtele hotare ale vie]ii [i ale min]ii sale, iar marile pasiuni [i marile pierzanii \i \nsp`im~nt` cu ni[te furtuni. çn fa]a marilor idei, la care de fapt nu are acces, st` uneori perplex, dar cel mai adesea incredul ]i mefient, dac` nu chiar indignat. Iar c~nd ceva din excelen]a lumii \i treze[te totu[i interesul sau curiozitatea, omul mediocru vrea s` participe [i el cumva, dar f`r` efort [i f`r` risc, de la locul lui c`ldicel. De acolo poate s` ri[te prin procur`, asist~nd la performan]ele vedetelor, ale atle]ilor, ale golgheterilor [i ale eroilor \n general. Cu grij` s` nu-l trag` vreun curent, s` nu-[i provoace vreo indigestie, s` nu-[i
45

s` nu cumva s`-i intre \n cas` [i \n via]` insolitul [i nelini[titorul. prezen]a ei e masiv`. adesori cople[itoare. caut` s` se impun`. cum se \nt~mpl` de cele mai multe ori. De aceea mediocritatea. Apoi. c~nd cei de o seam`. m`cin~nd m`runt tot ce este mai presus de ea. se statornice[te. mai ales c~nd e insistent` [i harnic`. pe de alt` parte. preval~nduse de ni[te forme prea generale. \[i ia aere de onorabilitate. se asociaz` [i se solidarizeaz`. ocup` posturi. ea se insinueaz` pretutindeni ca o pecingine. Este de cele mai multe ori imposibil de dislocat. nu at~t \ntre ci [i \mpotriva a tot ceea ce simt c` \i dep`[e[te. \[i arog` drepturi. sinistra mediocritate prinde r`d`cini [i porne[te s` niveleze lumea dup` chipul [i asem`narea ei.Eseuri morale dep`[easc` bugetul bine socotit. Omul mediocru este o crisalid` din care niciodat` nu se vor na[te aripile unui zbor. s-ar teme s`-i deschid`. [i. v~ntur~nd prin veacuri un neant cenu[iu. pleava mediocrilor. çn chip inerent foarte r`sp~ndit`. Dac` ar bate Dumnezeu la u[a lui. este at~t de nociv`. \n toate formele ei. multiform`. 46 .

cu deta[are [i cu senin`tate [i. Iar un fericit echilibru de for]e nu poate fi instituit \n favoarea binelui f`r` un ad~nc [i cinstit examen de con[tiin]` colectiv`. p~n` la urm`. [i o parte din energia lor ar trebui investit` \ntr-o mai ad~nc` \n]elegere a lucrurilor. la al c`rui bine [i r`u contribuie. ßi este negre[it adev`rat c` for]e pe care nu le mai putem controla [i de a c`ror lucrare \n istorie nu eram responsabili ne-au v`t`mat [i ne-au alterat c~t poate \nc` nu [tim sau.Petru Cre]ia Prejudec`]ile Ne-am obi[nuit s` tot d`m vina pe al]ii de starea \n care ne g`sim. oricum. ce st` \n puterea noastr` s` schimb`m [i ce st` \n firea noastr` s` r`m~nem mereu. ca popor. [i nu cheltuit` \n vrajbe contingente [i. s` [tim cu adev`rat ce am fost. Suntem o singur` comunitate. Ne place ca. S` avem curajul dreptei judec`]i de sine. nu [tim \nc` la nivelul con[tiin]ei active a \ntregii na]iuni. cu to]ii la un loc. E vremea s` ne cunoa[tem. pentru c` este nevoie. s` d`m mereu vina unii pe al]ii sau. sterile. Menirea oamenilor lumina]i ai acestui neam s-ar cuveni s` fie [i aceasta. Ar trebui s` \ncerc`m s` ne privim. \mp`r]i]i \n tabere incompatibile. \n analiza critic` a fiin]ei [i a istoriei noastre na]ionale. \ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`. 47 . to]i c~]i am fost [i suntem [i o s` mai fim. ce am devenit. pe cei str`ini de noi. cu asprime.

falsific~ndu-l. dec~t falsul pragmatic deliberat. uneori secular`. se hr`nesc [i prolifereaz` din informa]ii deficitare sau m`sluite. Adesea din simple \nchipuiri. Spaime obscure. prejudec`]ile sunt doar simulacre de judec`]i. Prejudec`]ile sunt. Prejudec`]ile.Eseuri morale Numai c` \ntre noi [i adev`rul despre noi stau (printre alte lucruri. nu este societate uman` \n care s` nu opereze prejudec`]ile. complexe. Cine are prejudec`]i crede \n ele ca \n litera Evangheliei. din cr~mpeie r`zle]e. chiar ostili oric`rui demers de revizuire. sunt travestirea \n ve[mintele adev`rului a unor pasiuni preexistente oric`rei elabor`ri conceptuale. Active. tenace. la r~ndul lor. 48 . çncremenirea \n prejudec`]i. mai nocive dec~t minciunile. Acela. st`ruie \n ele cu \nc`p`]~nare [i se complace \n ele. toate turnate \n tiparele preexistente ale voin]ei de a crede a[a [i nu altfel. Fire[te. çnsumate. du[m`nii ira]ionale. pe corelarea concluziilor \ntr-un ansamblu coerent. caracterul lor preponderent [i prioritar \n detrimentul judec`]ii. pe evaluarea lor corect` [i nep`rtinitoare. din evalu`ri pripite. Ferocitatea \mpotriva celor care \ncearc` s` le exorcizeze. pofte [i jinduri. ne fac opaci la adev`r [i nedornici s`-l afl`m. Prejudec`]ile implic` asumarea neverificat` a falsului r`mas f`r` referent \n lumea adev`rului. Judec`]ile se \ntemeiaz` pe fapte certe. De fapt. de cercetat la locul lor) prejudec`]ile. \n multe feluri. Ca [i c~nd ar fi adev`ruri dovedite [i irecuzabile. pleac` totu[i de la un adev`r [tiut. Grav` la noi este \ns` persisten]a lor \nd`r`tnic`. atotprezente ca un r`u endemic.

de la prescrip]iile de s`n`tate p~n` la rasism. sf~r[itul lumii. s`lbatice gelozii. vinov`]ii ascunse. ßi se \nmul]esc din ele \nsele. respectiv a b`rba]ilor. fie [i numai din lene. ura cu care ne alimenteaz` at~tea ideologii: sisteme de minciuni asimilate ca adev`ruri [i devenite prejudec`]i. crezurile stupide [i contagioase. ideile. Iar pe un set de prejudec`]i gata existent se cl`desc altele [i altele. Ura dintre oameni [i oameni pentru c` nu cred \n acelea[i nerozii. vanit`]i [i orgolii. latura ocult` a personalit`]ilor publice. transform~ndu-se \n fanatisme agresive. mai ales negative. tot mai aberante. pun~ndu-se astfel \ntr-o rela]ie fals` cu ei 49 . pericolul galben. gata f`cute [i devenite fixe. marile virtu]i str`mo[e[ti. caracteristicile. firea femeilor. rom~nul verde. rolul hot`r~tor al conspira]iilor mondiale. prejudec`]ile tind. ca \ntr-un funest bal mascat. se \ncing [i iau foc. valoarea nutritiv` a alimentelor [i cea curativ` a leacurilor. influen]a zodiilor. ale altor neamuri. mult mai grav. cele mai pernicioase. speran]e de[arte. Unele. profit~nd de un teren sau de o conjunctur` prielnic`. Supersti]iile sunt [i ele prejudec`]i [i ne sporesc spaimele [i precau]iile legitime cu at~tea altele. pur imaginare. se cred adev`ruri [i vorbesc limba lor. Eminescu martir [i luceaf`r. toate. s` se \nmul]easc`. s` nu g~ndeasc`. invadeaz` \ntregul cuprins al min]ii [i mereu mai multe min]i. Supersti]iile. trec~nd prin cre[terea copiilor. Nu scap` nimic de ele. se costumeaz` \n adev`ruri [i. frustr`ri [i invidii. O dat` instalate.Petru Cre]ia aspira]ii g`unoase. pentru c` prefer`.

Eseuri morale \n[i[i [i cu ceilal]i. ne refuz` adev`rului. \ncuibat \n noi [i r`t`cindu-ne mintea. cum primejdios poate fi doar r`ul care. False [i nocive. 50 . adesea primejdioase.

Libertatea \ns`[i nu se poate institui \ntro lume f`r` dreptate. Istoria civiliza]iei \ncepe cu apari]ia \n comunit`]ile umane a legii. Primii c~rmuitori erau investi]i cu func]ia judiciar`. ca o constr~ngere egalitar` impus` ansamblului social. [i a instan]elor care s-o aplice [i s-o impun`. fie ea datin` sau legiferare scris`.Petru Cre]ia Dreptatea çn ierarhia valorilor care fac posibil` convie]uirea uman`. care aduc daune corpului social [i indivizilor care \l compun. este tocmai \ngr`direa arbitratului prin arbitraj legiferat [i institu]ionalizat. gravat` pe o coloan` de bazalt. çn memoria omenirii. ca realitate [i ca no]iune. c~nd este s` aib` un sens. fiul lui David. impus prin for]`. adic` f`r` un principiu coercitiv \n raport cu disfunc]iile [i cu excesele libert`]ii. o mai putem vedea [i azi la Luvru. Dar. rege al Babilonului din al XVIII-lea veac. Solomon. dreptatea are un staut singular: ea este consim]it` [i chiar reclamat` de oameni ca s` poat` tr`i \mpreun` \n bun` r~nduial`. este un antidot \mpotriva a tot ce \nseamn` act arbitrar. Iar egalitatea. este fundamental`. Din \ndep`rtatul trecut mai str`bate p~n` la noi amintirea Codului lui Hammurabi. de dinaintea erei noastre. ca principiu coercitiv. dreptatea. a r`mas nu doar pentru c` a \n`l]at Templul 51 . este egalitatea \n fa]a legii.

orice om care \ncalc` legea trebuie pedepsit. apoi. de instituirea unor legi acceptate de cei mai mul]i [i. ci mai ales pentru felul \n care [tia s` \mpart` dreptatea. [i care au capacitatea de a o impune. cu drepturile [i cu \ndatoririle care decurg din ea. de instan]ele care \mpart dreptatea. Printre cei mai ilu[tri oameni ai lumii grece[ti se num`r` Licurg. iar temeiul oric`rui drept \n istoria legisla]iei europene a fost dreptul roman. care ea \ns`[i este supus` legii. nici m`car al ministrului de resort sau al [efului statului. Cr. Mai mult. oricine ar fi el. ast`zi spulberat. \ncununat \n secolul al VI-lea d.Eseuri morale din Ierusalim. [i Solon. Omul legii trebuie s` fie nep`rtinitor [i incoruptibil – [i pentru asta trebuie bine ales [i bine r`spl`tit – [i inamovibil. adic` s` nu poat` fi mutat sau destituit dup` bunul plac al nim`nui. Orice om nedrept`]it trebuie s` g`seasc` dreptate. Pentru ca dreptatea s` domneasc` \ntre noi se cade ca tot ce ]ine de puterea legislativ` [i de cea judec`toreasc` s` fie sustras oric`rei influen]e sau presiuni care s-o abat` de la menirea ei. dou` se afl` \n sfera dreptului: puterea legislativ` [i cea judec`toreasc`. legislatorul Spartei. çntr-adev`r. \nt~i. pentru ca o comunitate s` se poat` bucura de dreptate este nevoie. de marele corpus de legi al lui Iustinian. Lucrul acesta m`soar` \nsemn`tatea drept`]ii \ntr-o societate bine r~nduit`. ele trebuie s` fie radical independente de puterea executiv`. execut~ndu-[i sentin]ele. care a dat legi Atenei \ntr-un ceas de cump`n` al vremii. Procedura 52 . Dintre cele trei puteri ale unui stat democratic.

pe de o parte. acte veroase. interese de grup politic sau economic pot duce la promulgarea unor norme d`un`toare corpului social \n ansamblul lui. Deci. cu o mare gravitate [i eleva]ie intelectual`. autorii unor asemenea fapte prosper`. * Aproape c` nu exist` subiect mai \ndelung dezb`tut de mintea uman` dec~t acela al drept`]ii. Oric~t ar dura acest proces. dar mi se pare vrednic de pomenire faptul c` \n anii [aptezeci ai acestui secol au ap`rut c~teva c`r]i fundamentale. P~n` c~nd domniei bunului plac \i ia locul domnia drept`]ii. \ntr-un fel sau altul. vor p`trunde [i \n cultura 53 . puterea poate influen]a justi]ia \n vederea l`s`rii nepedepsite a unor abuzuri de tot felul. delapid`ri de anvergur`. Voi men]iona c~teva dintre aceste c`r]i. c~nt`rirea faptelor [i a circumstan]elor [i neab`tuta aplicare a legii. Nimic nu v`de[te mai limpede [i mai brutal reaua func]ionare a unei societ`]i dec~t fie instituirea unor legi nedrepte. exproprieri ilegale. care sintetizeaz` \ntreaga tradi]ie. ]in seama de greaua experien]` a secolului [i propun solu]ii noi. Pe de alta. Nu e \ns` locul aici pentru un istoric c~t de sumar al problemei.Petru Cre]ia judiciar` trebuie s` aib` \n vedere numai statornicirea scrupuloas` a adev`rului. Proteja]i de sus sau \ntre ei. \n n`dejdea c`. \mboln`vind organismul social [i a[a bolnav. fie nerespectarea legilor bune sau at~t de bune c~t pot fi \ntr-un moment dat al istoriei. el merit` r`bdarea noastr` istoric`. acte de corup]ie.

Eseuri morale teoretic` de la noi. Prin urmare. State and Utopia (New York. 1972). drepturile stabilite de justi]ie nu sunt supuse vreunei negocieri politice sau calculului intereselor sociale ≤. p. Ne[tiute sunt c`ile Domnului [i lucrarea \n timp a min]ilor omene[ti.. A Theory of Justice (Oxford. A Theory of Justice. ni[te legi sau ni[te institu]ii. Anarchy. 1975) [i F. adev`rul [i dreptatea nu admit compromisuri“ (John Rawls. Law Legislation and Liberty (1973-1979. 54 . oric~t de elegant` [i de economic`. O teorie. 3-4). Din cea dint~i \mi voi lua \ng`duin]a unui scurt citat: „Dreptatea este cea dint~i virtute a institu]iilor sociale. 1974). \ntr-o societate dreapt` egalitatea drepturilor cet`]ene[ti este considerat` garantat`. Iat`: John Rawls. On Human Conduct (Oxford. iar aceasta nu poate fi nesocotit` nici m`car \n numele buneist`ri a unei societ`]i \n ansamblul ei. Micheal Oakeshott.. Robert Nozik. Din acest motiv nedreptatea t`g`duie[te ideea c` pierderea libert`]ii pentru unii este legitimat` printr-un mai mare bine al celorlal]i. publicat` \ntr-un singur volum la Londra \n 1982). Dreptatea nu admite c` sacrificiile impuse c~torva c~t`resc mai pu]in dec~t suma mai mare de avantaje de care se bucur` mul]i. trebuie respins` sau revizuit` dac` este neadev`rat`.≥ Fiind virtu]i primare ale activit`]ilor umane. De asemenea. a[a cum adev`rul este al sistemelor de g~ndire. Fiecare persoan` posed` o inviolabilitate \ntemeiat` pe dreptate. oric~t de eficiente [i de bine or~nduite. Hayek. trebuie reformate sau abolite dac` sunt nedrepte.A.

[i-au dat [i \[i dau at~ta osteneal` s`-l ascund` sau s`-l 55 . sunt reductibile la o form` sau alta a neadev`rului fa]` de al]ii [i fa]` de sine. toate acestea. „Ce este adev`rul?“. pentru c` de fapt [tim prea bine cu to]ii. Iar valoarea moral` fundamental` este adev`rul. [i at~t de evident ni se mai fac \nc`. Cel mai v`t`m`tor [i cel mai blestemat. ßi nu vom \ntreba. pisma. P~n` [i cele [apte p`cate capitale din doctrina cre[tin`.. Ele.. ating inima [i lucrurile de care se leag` inima. ca procuratorul Pilat.≥ [i dragostea de dreptate [i de libertate. [i [tiu [i aceia care. desf~narea. El nu se schimb`. trufia. El cuprinde toate lucrurile care ating inima – onoarea [i m~ndria [i mila [i dreptatea [i curajul [i iubirea ≤. devin adev`r. ar`t~nd cum minciuna se afl` la ob~r[ia fiec`rui r`u omenesc luat \n parte. at~t c~t putem cunoa[te noi adev`rul. minciuna este cel mai mare. çn]elegi acum? Faulkner. de-a lungul istoriei sau \n`untrul vie]ilor.Petru Cre]ia Adev`rul Adev`rul este unul singur. pentru c` din el deriv` toate celelalte. Ursul Dintre toate relele care ni s-au f`cut. Ar merita s` facem c~ndva o genealogie a negativului. m~nia [i lenea. zg~rcenia. l`comia.

tr`dare. Falsul existen]ial otr`ve[te fiin]a uman`. \ntr-o formulare mai complet`. De a nu propune \n locul t`u o aparen]` [i o am`gire. duplicitate. slug`rnicie [i a at~tor altora. Este mult \n]eles \n vorba lui La Rochefoucauld potrivit c`reia ipocrizia este un omagiu pe care viciul \l aduce virtu]ii. abuz de \ncredere. acela al voin]ei de adev`r. Nu este mai pu]in adev`rat c`. \n[el`ciune. Iar cinstea este modul de manifestare a adev`rului \n sfera ac]iunii. nici mai mic. La temeiul bunei raport`ri la adev`r st` voin]a de a spune adev`rul. cabotinism. mai mult. Totu[i se cuvine s` ne amintim c~t` suferin]` s-a \ndurat [i chiar c~t s~nge s-a v`rsat pentru afirmarea lui \n lume [i cum biruin]a unor idei respinse [i detestate de ordinea constituit` a schimbat forme dup` forme de via]`. Printre care nu pu]ine se datoreaz` nu at~t unei atitudini fa]` de al]ii c~t unei rele raport`ri la sine: minciuna de sine [i ascunzi[ul de sine. nici mai r`u. nici mai bun. De a tr`i ar`t~ndu-te drept ceea ce e[ti cu adev`rat. Voi re]ine aici. Sau. A[a cum minciuna st` la temelia oric`rei forme de ipocrizie. Nu voi z`bovi asupra adev`rului [tiin]ific sau filozofic. oric~t am [ti ce este adev`rul. se cere un oarecare efort analitic pentru a-i deslu[i determin`rile.Eseuri morale m`sluiasc` [i. tot ceea ce constituie cumplitul r`u omenesc care este con[tiin]a fals`. fuga de adev`rul despre sine. [i \n genere teoretic. din natura acestui proces. coinciden]a dintre declara]ie [i 56 . doar un concept. nici mai mare. care s-au str`duit mereu s` dea minciuna lor drept adev`r. \mp`unare. voin]a de a tr`i \ntru adev`r.

Cine are de crescut copii [tie c~t de greu e s` le aduci pe calea aceasta pe aceste mici fiin]e amorale [i adesea mitomane. ßi nu-i va mai crede nimeni nici c~nd vor spune adev`rul.Petru Cre]ia fapt` sau g~nd. ßi mai trebuie s` [tie c` fiecare fals comis genereaz`. ur~]enia ne\ncrederii [i a suspiciunii \ntre oameni. Cei pe care \i cre[tem trebuie f`cu]i s` \n]eleag` [i. Trebuie deci \nv`]a]i din vreme c` ocultarea adev`rului este \ndrept`]it` exclusiv \n c~teva cazuri [i c`. \n rest. p~n` la m`riri. Iar c~nd cresc intr` \n c~mpul falsului social \ndeob[te [i nu \n cea mai mic` m`sur` \n acela al minciunii institu]ionalizate. ca o moned` calp`. mai mult. orice altceva ar izbuti s` fac` \n lume. \n tot marele rest. \n voin]a [i \n puterea lor de a spune adev`rul [i de a sta martori pentru el. Altfel. p~n` la r`ul istoric al falsului instituit ca norm` de via]`. 57 . vor avea rangul cel mai de jos \n ierarhia moral` a omenirii. cu orice pre]. \n cercuri tot mai largi. s`-[i asimileze [i s` tr`iasc` adev`rul c` \n rostirea adev`rului rezid` valoarea lor ca oameni. cuv~ntul lor nemaiav~nd trecere. rostirea adev`rului este o datorie absolut`.

A calomnia \nseamn` a spune despre cineva un neadev`r. pentru c` acesta m`car spune despre tine ceva adev`rat [i care.Eseuri morale Calomnia To]i sim]im c` avem de tr`it o vreme c~nd. \nflore[te cu sporit` vigoare. calomnia se g`se[te \n largul ei. dep`[ind stadiul nemijlocit al indign`rii [i al m~niei. [tiind bine c` e un neadev`r. Mi s-a p`rut c` o \ncercare de a \n]elege mai bine ]elurile. F`c~nd aceasta. ßi poate. privit cu alt ochi dec~t acela al instan]ei represive. prin obiectivare. p~ng`re[te [i \ntineaz` tot mai generos. poate fi chiar nobil. metodele [i rezultatele ei ar putea aduce oarecare folos. are nevoie de c~teva 58 . tot mai multe realit`]i [i n`zuin]e. din dorin]a [i cu scopul de a-l discredita. ci pentru c`. prinde \n mrejele ei tot mai mul]i oameni. \n]eleg~nd mai limpede [i mai ad~nc structura unei manifest`ri a tic`lo[iei. ca s`-[i fac` inven]ia credibil`. din nu pu]ine pricini. chiar [i pe acela al dezn`dejdii. calomniatorul inventeaz`. Calomniatorul este cel care te denun]` pentru ceea ce n-ai f`cut [i nici nu te-ai g~ndit s` faci. ne a[ez`m undeva deasupra ei. Turn`torul descoper`. calomniatorul se situeaz` \n ierarhia moral` mai jos dec~t denun]`torul. Dar. Nu pentru c` \n]elegerea ar duce la vreo \ndreptare sau vreo vindecare (acestea trebuie s` vin` din alt` parte).

de cine [tie ce situa]ie \n care ai avut nenorocul s` cazi. date drept dovezi documentare). de o eroare sau o ambiguitate de expresie. \n al c`rei serviciu se pune \n chipul cel mai curajos [i mai dezinteresat [i sub inspira]ia celor mai \nalte idealuri. pentru a-[i face c~t mai credibil` def`imarea. are grij` s`-l creeze el. Apoi calomniatorul are nevoie de o pozi]ie de prestigiu [i de oarecare sprijin de sus (c~nd nu este de-a dreptul \ncurajat). dat fiind c`. Apoi aceast` subspecie de tic`los are nevoie de un spa]iu de rezonan]`.Petru Cre]ia mijloace. atribuind inten]ii oculte. f`c~nd insinu`ri prealabile. de complicitatea mediilor de informare. construind un dosar fictiv [i m`sluit (sporit. Intoxicarea opiniei este. stadiul care precede o execu]ie capital`. c` ]i-ai falsificat trecutul etc. çnt~i. Profit~nd de orice: de conjunctur`. dintr-un motiv ori altul. Calomniatorul trebuie s` se arate nu drept ceea ce este el cu adev`rat. eligibil pentru rolul de ]ap isp`[itor. de un simulacru de dovezi. r`sp~ndind discret zvonuri. de c~te ori se poate. dac` nu chiar ca un m~ntuitor al ]`rii. e[ti impopular. r`u v`zut de cei mul]i sau de cei pu]ini. ci drept un 59 . C~nd acest spa]iu lipse[te. Fire[te. çn sf~r[it. nu o dat`. l`s~nd s` se \n]eleag` c` ai afilieri suspecte. r`st`lm`cind faptele sau scopurile. totul c~t mai tenden]ios cu putin]` [i c~t mai veninos. potrivnic unei mentalit`]i sau unui curent de opinie. Uneori \l g`se[te deja exist~nd. cu calomnii mai vechi. el trebuie s` se \nf`]i[eze ca un om cel pu]in onorabil. pe care le n`scoce[te. produc~nd documente false. de garantarea imunit`]ii.

ca s` reu[easc`. \nte]ind teama [i izgonind speran]a. Pe de alt` parte. revenind la calomnie \n general. ci tr`ite [i g~ndite \n sine.Eseuri morale sacerdot al virtu]ilor civice. interpretat tenden]ios. Iat` de pild` ce se \nt~mpl` cu ideea de democra]ie [i cu instituirea ei incipient` \n fazele de trecere de la un regim autoritar-represiv la unul liberalizat: toate elementele conservatoare concur` \n compromiterea noii st`ri de lucruri. supus unui proces de inten]ie. çnchiz~nd astfel cercul minciunii. un proiect social. poate fi \nf`]i[at ca o culp`. ßi totodat` profit` de str~mtor`rile inerente tranzi]iei. iar relele prezente nu sunt comparate cu ele. este obligat [i s` se prezinte \ntr-o lumin` fals`. inculc~ndu-i o explica]ie fals` a situa]iei. ea se poate folosi chiar de un adev`r: scos din context. ci [i o idee. izolate de binele de azi [i rupte de orice perspectiv` de mai bine. credulitatea [i setea de senza]ional. oric~t de inocent sau de pozitiv. adic` se adreseaz` unui corp social aflat \n suferin]` real`. A[adar. incultura politic` [i economic`. Receptivitatea la acest tip de discreditare provine din faptul c` relele trecute sunt uitate. azv~rlind pe pia]` [arj` dup` [arj` de calomnii bine calculate. Calomnia opereaz` \ntr-o anume atmosfer` prielnic` ei [i exploateaz` suferin]ele [i nevoile. un act real al t`u. Dar nu numai o persoan` poate fi compromis` prin calomnie. nu ajunge s` enun]e un neadev`r care \i dezonoreaz` victima. Mai grav: cel care te vorbe[te de r`u este uneori 60 . un ideal. cu semn schimbat.

c` nu e[ti chiar a[a cum te ar`]i. Calomnia prosper` pe veselul t`r~m al b~rfei dulci [i-al clevetirii. c~nd s-a aflat c` presupusul ei \nso]itor galant \i este frate. cel`lalt e aproape universal: Nu iese fum f`r` foc. tot r`m~ne ceva. Ce decurge 61 . Iar dac` \]i ia cineva ap`rarea i se spune: „las’c` [tiu eu“. çntr-un fel. u[` de altar. poate nici pe acela c` se r`zbun`. dar ultima ta carte e plin` de gre[eli (zice un ignorant). pu]in` ostilitate.Petru Cre]ia chiar de bun`-credin]`. calomnia]i. nu l-ai invitat la cununie. Unuia i s-a dat expresie \n secolul al XVIII-lea francez: Calomnia]i. ai trecut pe l~ng` el pe strad` [i. lenea de a revizui p`reri de mult f`cute. ci de la o amant`. nu l-ai salutat. Prejudec`]i \nr`d`cinate. dar mai ales cu vorbitul de r`u. C` e[ti tot ce nu e[ti. po]i s` fii tu Arhanghelul Mihail [i tot se g`se[te unul care s` spun` c` ]i-ai v~ndut sabia de foc la mezat [i o mie care d`-l cread`. c`-]i ba]i nevasta. ajung ca cineva s` te denigreze f`r` s` aib` deloc sentimentul c` gre[e[te. Calomnia se \ntemeiaz` pe dou` postulate. ßtie perfect c` nu dintr-o farmacie ie[eai. i-ai tr~ntit copilul la un examen. Cine colporteaz` lucruri bune despre tine n-are haz. I-ai refuzat ceva ilegitim sau peste puterile tale. incompeten]a preten]ioas`. c` oi fi tu specialist. neobserv~ndu-l. ßi apoi omul este \nclinat s`-[i aline plictisul cu orice. cum n-a mai avut haz nici povestea cu nevasta [efului de gar`. c` e[ti bastard. c` te duci la biseric` doar a[a. gata. de ochii lumii. c` propov`duie[ti idei periculoase. c` te-ai \mbog`]it din specul`. provocat` de nu import` ce fapt` a ta. v~ndut st`p~nirii.

de ce nisipul uciga[ al calomniei te \nghite mai ad~nc. \n iure[ul acesta. 62 . çnt~i. aceast` arm` blestemat` se toce[te. \n favoarea unui adev`r plicticos. la noi: Codrul Vl`siei. Sau chiar te umpli de ridicol. çntr-adev`r. cu onoarea p`tat`. De ce te zba]i. Calomnia este una dintre armele cele mai perverse [i mai periculoase n`scocite de oameni. ßi iat`-te victima hulei biruitoare. nu exist` nici o instan]` decisiv`. poate pe veci. sunt da]i \n vileag [i tic`lo[i adev`ra]i. prin abuz. Ast`zi. \ntr-o dev`lm`[ie de oameni cinsti]i [i de tic`lo]i. toat` lumea se treze[te \n noroi. una dintre cele mai puternice toxine ale corpului social. pentru c` tot nu te crede nimeni pe deplin: nu iese fum f`r` foc. tot r`m~ne ceva. Nu exist` nici m`car o profilaxie \mpotriva calomniei. compromis. iar dac` protestezi.Eseuri morale de aici este cumplit. pentru c`. compromiterea devine unanim`. nu doar al jafului. E ca un foc pe care \l stingi aici [i r`bufne[te \n alt` parte. dup` ce ai fost \njosit prin calomnie. te afli [i mai \njosit dac` ripostezi. nici m`car \n justi]ie. çns` e mai mult pe dos [i. neput~nd spera nici m`car \ntr-o reabilitare postum`. Ai zice c`. cu reputa]ia terfelit`. Al treilea pentru c` orice dezmin]ire risc` s` risipeasc` un neadev`r picant. ßi te pune \ntr-o situa]ie imposibil`. ci [i al def`im`rii. p~n` la urm`. Dispropor]ia dintre facilitatea propag`rii [i acredit`rii calomniei [i capacitatea ta de a te ap`ra este enorm`: aproape nimeni nu ancheteaz` veracitatea def`im`rii. Al doilea. dac`. oric~t ]i-ar fi de curat` via]a [i oric~t de bun ai fi.

ca s` le fie bine lor. ßi. f`r` s` fi pierdut o onoare pe care n-o aveau. lingu[indu-l cu vorbe me[te[ugite [i frumoase. te-ai \ntreba: cum de-i rabd` p`m~ntul. Cum mint acum de r`u. o dat` cu ei se scufund`. Iar c~nd s` te odihne[ti \n el.Petru Cre]ia netrebnici sadea. rabd` orice. oameni care chiar au s`v~r[it ce se spune c` au s`v~r[it. 63 . s`racul. turiferarii. autorii de omagii [i de prosl`viri. \n sf~r[it. [i cinstea. prih`nit`. çns` duhul ob[tii nu-[i face socoteala asta. çns` p`m~ntul. pe morm~ntul t`u huzure[te p`l`mida calomniei. ßi ai mai zice c` exist` un mijloc lesnicios de a-i identifica pe calomniatori: def`im`torii de azi sunt l`ud`torii de ieri. Iar cei r`i \[i v`d de drumul lor. apologe]ii. min]eau atunci de bine despre cel atotputernic.

Iar numele ei este intoleran]a. Iar fiecare entitate tinde s`-[i men]in` specificitatea [i s` se afirme pe sine ca atare. benefice p~n` la un punct [i chiar principiu dinamic al oric`rei realit`]i. poate fi \nclinat` ca. Dintr-un num`r fundamental de elemente constante universul n`zuie[te mereu s` produc` combina]ii din ce \n ce mai distincte \n complexitatea lor. s` urm`reasc` t`g`duirea dreptului la existen]` al Celuilalt. ci chiar ca du[man. din ce \n ce mai specifice. \n loc s` coexiste cu altele. Fiecare entitate distinct`. \n locul s`n`toasei concuren]e \n direc]ia aceluia[i ]el [i \n locul unei fire[ti coexisten]e [i conlucr`ri se instituie multimilenarul r`zboi al tuturor \mpotriva tuturor. ßi atunci. Ceea ce. resim]it nu doar ca str`in. care. cum am spus. Stadiu primitiv despre care putem lua cuno[tin]` consult~nd 64 . s` d`inuie ca atare. numai pentru c` este altfel. bellum omnium contra omnes. potrivit Leviathanului lui Hobbes. p~n` la unicitatea irepetabil` a individului. r`m~n~nd ea \ns`[i sau chiar \mbog`]indu-se din celelalte. tinz~nd. duce la tensiuni [i conflicte. Numai c` \n cazul realit`]ii omene[ti exist` primejdia unei patologii a diversit`]ii. \n chip inerent.Eseuri morale Intoleran]a çntreaga realitate cosmic` este guvernat` de un principiu de diferen]iere [i de diversificare. este starea caracteristic` a omenirii \n stadiul ei primitiv.

çnseamn` nu dorin]a de a exclude. cu gulagurile lor [i cu extermin`rile \n mas`. urmat` nemijlocit de ororile ghilotinei. cu fundamentalisme. Voltaire. ca fiind lipsite de importan]`. la at~tea uri de ras` care au dezonorat omenescul cu urgia prgromurilor [i cu infernul camerelor de gazare. cu m`celurile [i cu rugurile lor. la r`zboaiele „sfinte“ [i la persecu]iile religioase. r`bdate a[a \ntr-o doar`. fa]` de drepturile [i de \ndrept`]irile lui. Locke. de tradi]iile [i de limba lui. iresponsabilitatea de a-i ierta pe cei vinova]i \n fa]a drept`]ii [i a legii. dintre clase [i crezuri. ci de a l`sa s` sporeasc` 65 . c` nimeni nu \[i poate aroga proprietatea \ntregului adev`r [i a \ntregului bine. la tot ce ne-a \ns~ngerat trecutul [i ne \ns~ngereaz` prezentul. la at~tea [i at~tea genociduri care mai b~ntuie planeta [i ast`zi.Petru Cre]ia istoria omenirii din str`vechime p~n` la ultima [tire din ziarul de azi. la prigoanele de clas`. \n lumina adev`rului evident. ci de a \nsuma. Pentru aceia dintre noi care consider` c` toleran]a este o \nalt` valoare moral` e bine s` spunem r`spicat c` toleran]a nu \nseamn` nep`sare condescendent` fa]` de p`rerea sau de fapta altora. p~n` la Declara]ia drepturilor omului. Spinoza. ßi nu \nseamn`. S` ne g~ndim la ura uciga[` dintre rase [i gin]i. fa]` de credin]ele. nu de a [tirbi ceva din \ntregul lumii. Ea \nseamn` \n]elegere. Kant [i destui al]ii. pe de alt` parte. Iar cele mai sinistre dintre ele sunt mai recente dec~t tot ce au scris despre toleran]` Montaigne. Ea \nseamn`. \ng`duin]` [i respect fa]` de cel care se deosebe[te de tine.

Eseuri morale umanul dup` legea cosmic` a diversit`]ii. se cade s` folose[ti mijloace de convingere \ntemeiate pe fapte verificate [i pe argumente ra]ionale. nici unul nu-i mai inteligent sau mai prost. to]i sunt la fel. hot`rasc` legile drepte [i cu dreptate puse \n fapt`. sub cuv~nt c` ne-ar fi hulit neamul: „Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mai r`u. Pentru c`. ßi mai este bine s` amintim c`. \ntru afirmarea crezului. dar. indiferent de cadrul institu]ional \n care rase. avem acelea[i drepturi. [i putem tr`i \mpreun` f`r` vrajbe zadarnice. suntem cuprin[i \ntr-o singur` umanitate [i. 66 . Zi-le oameni [i d`-le pace“. Spune Caragiale greu tolerat de unii. neamuri [i clase distincte au fost aduse de istorie s` locuiasc` laolalt`. Iar c~nd se ivesc interese potrivnice. la urma urmelor. f`c~nd lumea mai bogat` [i mai frumoas` prin \ns`[i frumuse]ea [i bog`]ia diversit`]ii. dincolo de toate diversit`]ile. Unul e mai a[a. ca oameni. calomnie sau violen]`. nu pe constr~ngere. altul mai altminterea.

a c`rui nerespectare duce.Petru Cre]ia Bl~nde]ea Polite]ea sau cuviin]a ]ine de respectul a priori acordat semenilor no[tri [i omului \n general. spontan [i f`r` alternativ`. cu lipsa de fermitate. ca fiin]` ipotetic respectabil`. cu toleran]a vinovat` sau cu nep`sarea. Am putea crede c` este o \nsu[ire \nn`scut` [i desigur sunt oameni \nzestra]i de fire cu mai mult` bl~nde]e dec~t al]ii. Bl~nde]ea este altceva: ea ]ine de puterea noastr` de iubire (\n sensul de agápe sau caritas) [i este una din manifest`rile ei. exist` \nspre ea c`i pe care dac` vrei. [i este compatibil cu o r`ceal` a sentimentelor sau mai exact cu o neutralitate a lor. El se interiorizeaz` cu vremea [i devine comportament firesc. Dar bl~nde]ea se poate [i cultiva. Numai c` rigoarea moral` e departe de a fi totuna cu rigorismul moral sau cu \ncruntarea justi]iar`. Dar codul nu r`m~ne doar exterior. çn orice comunitate polite]ea se statornice[te \n virtutea unui cod nescris. Trebuie \ns` din capul locului s` ne ferim de o gre[it` \n]elegere: bl~nde]ea nu are nimic de-a face cu sl`biciunea. \ntr-o lume cu vechi tradi]ii de polite]e. liber de orice constr~ngere. le po]i str`bate sau po]i fi ajutat s` le str`ba]i. De 67 . ceva de respectat de teama unei marginaliz`ri. la excluderea din anumite spa]ii sociale. cum spune deslu[it Sf~ntul Pavel.

ba chiar c` ele fac legea unei convie]uiri. bl~nde]ea este \nclinarea.5). imediat dup` ce arat` c` „çn]elepciunea care vine din 68 . ale tuturor. care tr`ie[te cu am`girea c` numai particularit`]ile lui sunt licite [i tolerabile. ßi mai este nevoie de ceva esen]ial. privite cu bl~nde]e de ochii divini. de un anume fel de a privi [i de a z~mbi. At~t c~t este posibil [i legitim. Dar nu ajunge at~t: e nevoie de o und` de c`ldur`.Eseuri morale fapt. Pentru omul bl~nd chiar unele mici sc`deri sau manii sau obsesii mai mult sau mai pu]in copil`re[ti. fireasc` la unii. çn Evanghelia dup` Matei (5. de a evita violen]a. Omul bl~nd este deci tolerant cu tot ceea ce nu poate fi obiect de intoleran]` dec~t pentru oamenii \nchi[i \n sinele lor. a[a cum spune scrisoarea lui Iacob. cu sentimentul sl`biciunilor noastre. nu spre folosul lor. acela care \]i permite [i s` dojene[ti cu bl~nde]e. exclusivi[ti [i autoritari. ca legislatori ai p`cii [i ai \ndur`rii. a treia fericire sun` astfel:„Ferici]i cei bl~nzi. cu at~t mai pu]in sub aceea a unui alt ins. ci ca trimi[i ai Domnului. ci o indulgen]` [i o \n]elegere asociate cu duio[ie [i cu umor. (3.17-18): „Rodul drept`]ii este sem`nat \n pace pentru cei ce aduc pace \n lume“. c`ci ei vor mo[teni p`m~ntul“. unele deprinderi pot de[tepta nu violen]a reprobativ` [i represiv`. de cunoa[terea acelui limbaj care este doar al bl~nde]ii. dob~ndit` la al]ii. care ]ine de buna \n]elegere a lucrurilor omene[ti: nu to]i suntem la fel [i exist` o categorie de particularit`]i ale fiec`rui individ care nu au a c`dea sub inciden]a nici unei cenzuri sau interdic]ii. ca st`p~nitori.

c~nd se asociaz`. Altfel de ce ar scrie Sf~ntul Pavel celor din Efes (4. ]in seam` de dou`-trei criterii. Diferen]e care devin diferende. Unele. apoi iubitoare de pace. nu este miero[enie [i z~mbet calp [i autorul Primei scrisori a lui Petru (3. prin 6163: „V` sf`tuiesc.Petru Cre]ia \nalt este \nt~i de toate curat`. bl~nde]ea adev`rat` nu e un simulacru. \n incoruptibilitatea bl~nde]ii [i lini[tii duhului s`u“. 1-2). cu \ndelung` r`bdare. dar nici de voin]a de a dep`[i cumva chiar ceea ce pare iremediabil. de dragul a ceea ce mai r`m~ne \ntre noi. plin` de mil` [i de roade bune. s` v` purta]i. tot ireconciliabile. de idei. Probabil c` era vorba de o concordie precar`. nu sunt urmate de nici o desp`r]ire.. Apar cu vremea ([i nu m` g~ndesc numai la familii) diferen]e de temperament. bl~nd`. de abitudini. redactat` \n timp ce era \ntemni]at la Roma. ci aceea ascuns` \n ad~ncul inimii omului. unde ne petrecem vie]ile. Iar oamenii... 4) [tia bine aceasta: „Podoaba voastr` s` nu fie cea din afar`. oric~t de 69 . de dragul p`cii. cel mult. ca un fel de enciclic`. Da. de stil. instabil`. lesne de \nduplecat. S` nu se cread` c` duhul zavistiei lipsea din comunit`]ile cre[tine primitive. sau. Ca multe dintre cele pe care le tr`im noi. \ng`dui]i-v` unii pe al]ii cu dragoste. dac` nu mai r`u. cu toat` smerenia [i bl~nde]ea.. f`r` p`rtinire [i f`r` f`]`rnicie“.. Unele sunt ireconciliabile [i urmeaz` desp`r]irea. mai degrab` tuturor bisericilor din Asia Mic`. dar arareori prev`d c~t` bun` \n]elegere va d`inui \ntre ei.. s` nu apun` soarele peste m~nia voastr`“. fiecare \n cercul nostru str~mt. ca multe altele.

un dram de \ng`duin]` [i de iertare. Iar harul cel mai m~ntuitor care a cobor~t asupra lor este bl~nde]ea fa]` de cei slabi [i neap`ra]i [i ne[tiutori. o \ncercare de a \n]elege pe din`untru pe cel`lalt sau pe ceilal]i. a r`spunde vorbei gentile [i z~mbetului cu \ncruntare [i \ntreb`rii sfioase cu sudalm`.Eseuri morale vulnerabil. un sever examen de con[tiin]`. Dar pentru asta este nevoie de predispozi]ia de a nu recurge la violen]`: este nevoie de bl~nde]e. cu cei slabi de minte. ci de \ndurare delicat` [i tandr`. cum spuneam. a exemplelor bune sau rele. Este deci nevoie de o anumit` calitate a sufletului. Nu e vorba numai de mil`. O bun` analiz` ra]ional` a st`rilor de lucruri. cu umilii [i umili]ii p`m~ntului r`t`ci]i \n Babilon. care \ntotdeauna exist`. a \nghionti pe cel istovit s` mearg` mai departe. resemnarea la ceea ce suntem cu to]ii. dob~ndit` ca disciplin` interioar`. toate acestea pot face minuni. compromisul inteligent [i generos. nici unul des`v~r[it. mai degrab` \nn`scut`. dar put~nd fi [i cultivat`. a lecturilor. a lovi cu cizma pe cel 70 . cu cei speria]i. de ce nu. a fi grosolan cu b`tr~nii n`p`di]i de neputin]e. Astfel c` se cunosc cazuri de oameni care au devenit bl~nzi din nebl~nzi ce erau. desistarea de la tendin]a de a face din bunul t`u plac legea tuturor [i. putere de a alege din toate \mprejur`rile [i din to]i oamenii partea cea bun`. respectarea [i \ncurajarea oric`rei dorin]e de \ndreptare. Ceva a cobor~t asupra lor ca un har. mult` delicate]e. sub puterea medita]iei la cele omene[ti. A fi r`u cu copiii ne[tiutori [i care vin spre tine cu \ncredere.

Contrariul ei l-am v`zut oper~nd \n lume – [i mirosea a infern. impreca]ii. la c~te vorbe grele sau mu[c`toare schimb`m \ntre noi. toate acestea [i altele ca acestea c~te se petrec la antipodul bl~nde]ii ne \nva]` mai bine dec~t orice ce este bl~nde]ea. M` refer la violen]a m`runt` [i cronic`. speran]a. se desf`[oar` sub semnul irascibilit`]ii [i violen]ei. la bellum omnium contra omnes. blesteme.Petru Cre]ia c`zut. ßi. calomnii. M-a[ \ntoarce cu mai mult` pl`cere. acestea trei: dar. fie \n sfera privat` fie \n cea public`. degeaba. fire[te. dragostea. dintre toate. [i pentru ce? Iar unii dintre noi chiar ne iubim. Infernul nu ca loc de pedeaps`: infernul ca virtualitate perpetu` a naturii omene[ti. la o pild` de bl~nde]e. Pentru pricini m`runte. sau pentru n`z`riri sau din simpl` obtuz` \nc`p`t~nare. chiar cu bucurie. 13.13). pentru te miri ce. Nu m` refer la conflicte grave [i nimicitoare. insulte. Dumnezeule mare. care a avut parte de 71 . Din p`cate cazurile cele mai frecvente de rela]ii \ntre oameni. injurii. Dar nu vreau s` merg prea departe cu astfel de g~nduri: sunt la \ndem~na oricui. la extreme brutalit`]i. aceea a \mp`ratului Marcus Aurelius (161-180). c~t de mult [i c~t de proste[te ne putem certa [i tot certa. ßi dac` o echival`m cu dragostea de care vorbe[te Sf~ntul Pavel trebuie s` repet`m dup` el: „iar acum r`m~n credin]a. umpl~nd cu zgomotul lor zadarnic [i strident anii [i vie]ile noastre. [i tot ne cert`m. cea mai mare e dragostea“ (I Corinteni. [i care \n cele mai multe cazuri revin \n fiecare zi.

Dar [i \n asemenea cazuri e prudent. acolo e r`ul. fiind timp de dou`zeci de ani autocrator al lumii. ca un antidot. gre[ind.Eseuri morale vremuri grele. dar cu acest prilej ne aminte[te \n ce m`sur` adev`rata bl~nde]e izvor`[te din ad~nc. trage concluzia c` acest lucru trebuie s`-]i inspire. cu un ton magistral (XI. sau nici m`car pe tine“ (X. çmp`ratul diserteaz` aici despre un caz extrem de bl~nde]e. 38). 4). dar textul are nuan]e [i subtilit`]i care dovedesc o rafinat` con[tiin]` moral`: „Dac` se afl` \n gre[eal`. nu s-a purtat niciodat` altfel dec~t g~ndea c` e bine [i spunea c` e bine. Voi \n[ira c~teva dintre g~ndurile lui. f`r` ironii ascunse. un z~mbet mieros [i fals. care a petrecut mul]i ani ai vie]ii sale pe front. Credea. o masc`. c` bl~nde]ea este irezistibil`. dar poate n-a gre[it“ (IX. iar dac` nu reu[e[te socote[te-te pe tine vinovat. \[i face scrupule. Iar \n aceast` privin]` merge destul de departe: dat` fiind existen]a necesar` \n univers a tuturor claselor de oameni tic`lo[i („Este posibil ca \n univers s` nu existe oameni neru[ina]i? Nu. (IX. 18). nu este cu putin]`“. f`r` grosolane aluzii personale. Pare o predica]ie abstract`. ßtia \ns` 72 . f`r` ostenta]ie de indulgen]`. dar nu \nainte de a-l asigura pe cititor c` Marcus. arat`-i cu bl~nde]e \ntruc~t a gre[it. „Dac` a gre[it. cu tact [i f`r` a vorbi de sus. acela c~nd cineva a gre[it sau ne-a gre[it cu ceva [i fa]` de care reac]ia obi[nuit` este m~nia [i efectele ei. nu este niciodat` o poz`. \n condi]ii aspre. Vorbele ei sunt delicate. sunt rostite cu tandre]e [i nu cu am`r`ciune. bl~nde]e fa]` de un neru[inat sau altul cu care se \nt~mpl` s` ai de a face. 42).

73 . simte asta nu arareori. VI 47). cele scrise mai sus nu vor fi fost cu totul zadarnice. Am insistat. c` la bun`tatea [i bl~nde]ea lui \nn`scute se adaug` o autodisciplin` \ntemeiat` pe principii [i pe exemple. cum le-am mai putea spune. 3: „Dac` este ceva care s` te trag` \napoi [i s` te re]in` \n via]a aceasta. ca nu cumva p~n` [i eu s` uit de mine»“.Petru Cre]ia bine c` bl~nde]ea nu este o \ng`duin]` vinovat` [i nici o form` de sl`biciune: i-a asociat \ntotdeauna seriozitatea. ar g`si \n el. 12. moarte. Dar vezi [i tu c` lucrurile nu stau a[a. poate excesiv. socotea c` sl`biciunea rezid` tocmai \n a deroga de la bl~nde]e. Dac` un singur om. \n amintirea \mp`ratului Marucus. nu ca s`-l \mpiedice de a mai fi el \nsu[i. Dar trebuie s` ne ferim de o lectur` naiv` a Medita]iilor sale sau. resurse de adev`rat` [i ad~nc` bl~nde]e. \ntr-o singur` \mprejurare a vie]ii. ci ca s`-l elibereze. 9). spiritul de adev`r [i de dreptate (III. din toate m`rturiile. ßi moartea a venit la timp. mai ales al originalului grec. b`tut (XI. ar fi s` po]i tr`i cu cei care au acelea[i credin]e cu tine. \n a te l`sa cuprins de m~nie sau chiar a te da. cu toate nuan]ele sale. ce grea [i lung` povar` este reaua \mbinare a vie]ilor. din team`. fermitatea. Dimpotriv`. Un cititor atent. asupra cazului lui Marcus tocmai pentru c` la el se vede. G~nduri c`tre sine \nsu[i: \mp`ratului nu i-a fost \ntotdeauna u[or. Altfel de ce ar fi scris Marcus sf~[ietorul text din IX. ßi \]i vine s` spui: «Vino mai repede.

R`bdarea este o virtute pasiv`. Este ceasul c~nd vei fi biruit [i greaua \ncercare a r`bd`rii 74 . de alte \mprejur`ri ale ei. istovit sau \ndep`rtat de alte puteri ale lumii. a[a cum este. r`bdarea poate fi temeiul unei biruin]e. çnseamn` s` ai t`ria de a \ndura. R`bdarea implic` un termen final [i totodat` speran]a c` vei ajunge acolo: g~ndul c` trebuie s` a[tep]i doar p~n` vine ceasul cel bun. Pentru c` „a r`bda“ nu \nseamn` simplul fapt de a tolera ceva neprielnic sau du[m`nos fiin]ei tale. Dar. nealterat [i ne\nfr~nt. Ziua c~nd po]i s` spui: „Am r`bdat \ndeajuns“. st`p~n pe tine. rezisten]a \n timp la r`ul din lume. Sau c~nd tu \nsu]i \]i vei fi str~ns destule puteri. [i destul` obid`. asupri]ii [i obidi]ii ei. de ea au avut nevoie cei ce-au trebuit s` rabde.Eseuri morale R`bdarea Exist` virtu]i mai str`lucite dec~t r`bdarea [i totu[i voi sus]ine aici c` ea trebuie num`rat` printre cele mai \nalte. pentru a izbuti s` scapi de ceea ce destul ai r`bdat. ceasul c~nd r`ul va trece de la sine. ßi [tiu [i de ce n-a dob~ndit rang de noble]e: pentru c` ea nu \ncununeaz` frun]ile marilor protagoni[ti ai istoriei. dar nu la nesf~r[it. ea este de fapt forma pasiv` a curajului. d~rzenia de a r`m~ne \ntreg. s` \ndure istoria. S` rabzi [i s` taci cum tace [i rabd` p`m~ntul. a te supune f`r` s` cr~cne[ti unei voin]e din afara ta. ale c`peteniilor [i ale eroilor.

[i rabd` f`r` n`dejde [i f`r` s` se t~nguiasc`. mersul cu pas lini[tit [i ferm c`tre un soroc nici timpuriu [i nici * Exist` totu[i [i tipul de erou etic care rabd` din greu p~n` la cap`t. tot a[a procesele care se desf`[oar` \n lume au nevoie de un timp anume. str`baterea vechilor m`ri. capacitatea de a calcula pe termen lung \ncredere \n \ndep`rtata izb~nd`. surparea celor r`i. dob~ndirea \nv`]`turii. R`bd~nd. cre[terea copiilor.Petru Cre]ia [i r`ul pe care l-ai avut de \ndurat. de coacerea holdelor [i de p~rguirea poamelor. Cu o resemnare pe care o deduce lucid din natura faptelor [i care nu e difetism. un bun prilej pentru izb~nd` (ceea ce grecii numeau kairós ). Sunt acestea [i altele ca ele lucruri care cer timp \ndelungat [i \n care uneori progresul nu e mai v`dit dec~t mi[carea acelor unui ceasornic. \n`l]area l`ca[elor. 75 . discern`m~ntul de a nu confunda \ncetineala cu starea pe loc. dimpotriv`. urcarea \n ranguri. de durata fireasc` a \mplinirii lor. Dar mai exist` un fel de r`bdare. A[a cum pentru fiecare fapt` exist` un moment prielnic. ci. uneori neverosimil de senin. ßi nu e vorba numai de procesele naturale. E vorba [i de r`stimpul necesar ducerii la bun sf~r[it a proiectelor [i a \nf`ptuirilor noastre. R`bdarea de a le face bine [i p~n` la cap`t cere de la noi o bun` cunoa[tere a proceselor \n cauz`. de cele pe care r`bdarea ]`r`neasc` le [tie [i le adast`. singura biruin]` pe care soarta io mai poate concede. de \n`l]area p`durilor. trebuie s` [tii c~t s` rabzi: o r`bdare infinit` e sinonim` cu negarea de sine*.

76 . R`bdarea se dob~nde[te \n timp. abia ascult~ndu-te. \i lunge[te timpul psihologic [i \l epuizeaz` \n zadar. çns` nu doar a[a. Dar sunt [i \mprejur`ri \n care el devine o pacoste pentru al]ii. s`-i vin` [tirea. chinuindu-i [i pe al]ii. C~nd n-are \ncotro [i e silit s` a[tepte s` vin` ceasul. Totul li se pare prea \ncet. çn timpul trecerii veacurilor [i a genera]iilor. Este r`bdarea zadarnic` [i i se mai spune r`bdare prosteasc`. \n pustiu. se cheltuie[te febril \n clip`. Nimic nu pune mai bine \n lumin` virtutea r`bd`rii dec~t o privire asupra contrariului ei: ner`bdarea. este cuprins de o nervozitate steril`.Eseuri morale z`bavnic. Dar nu numai cu spusa ta nu au r`bdare. cel lipsit de r`bdare este superficial [i f`r` for]` interioar`. ei \ntreab`. cu ritmul lor netulburat. cu tot ce face altul dec~t ei. nu dintr-o grab` legitim`. Altfel r`bdarea r`m~ne o simpl` \nso]ire a trecerii timpului vid. de o trepida]ie interioar` care \l macin`. nu suport` s` a[tepte s`-]i ispr`ve[ti vorba. ßi se consum` inutil. ci [i cu tot ce faci. \ntr-un ritm nepotrivit naturii lor sau \nainte de vreme. R`bdare are cine [tie s` a[tepte. Conversa]ia [i \n genere comunicarea cu asemenea oameni e aproape imposibil`. C~nd ner`bdarea \mpinge la fapt` ea devine p`gubitoare: precipit` [i for]eaz` lucrurile. ci din pur` impacien]`. te \ntrerup tot timpul. Oamenii ace[tia par a tr`i mereu \n iminen]a unei catastrofe. s`-i vin` r~ndul. Omul r`bd`tor are un suflet ad~nc [i puternic. ei r`spund. ci [tiind ce anume [i \n ce fel [i c~nd. ]i-o taie. le face \n prip` [i de m~ntuial`.

cine le \ncalc` stric` buna r~nduial` a lumii [i se \nstr`ineaz` pe sine de ea. pentru c` au a[teptat mereu. Sau \n timpul unei vie]i. ner`bdarea a luat propor]ii aproape patologice. De ce at~ta grab`? Exist` o mi[care \n lume pentru protejarea mediului natural. Timpul viu are legile lui. Ar trebui s` ne g~ndim [i la una care s` protejeze timpul de funesta noastr` prip` [i precipitare. la omul modern cum se zice. dar la omul zilelor noastre. La ei e lucru firesc. din tat`-n fiu. ca \ntr-un basm. \nv`]~nd s` a[tep]i vremea. de parc` ar fi un copil \nt~rziat. 77 . care sunt \n stare s` a[tepte oric~t.Petru Cre]ia cum o dob~ndesc ]`ranii. Mult bine ne-ar face s` ne dezmeticim din ner`bdare. Dovad`. care vor s` ob]in` pe loc tot ce doresc. extrema ner`bdare a copiilor.

de la a te \ncrede \n punctualitatea cuiva p~n` la aceea de a-i \ncredin]a avutul sau pe copiii t`i. instan]a de arbitraj \ntre p`r]ile aflate \n litigiu. iar legea era bunul plac al celui mai tare. \n trecerea vremii. putem spera m`car c` \n \ntregul comunit`]ii umane. 78 . Iar p~n` la mai larga [i ipotetica ei r`sp~ndire ar fi de dorit ca \ncrederea s`-[i pun` pecetea pe rela]iile dintre grupuri fie c~t de mici de oameni. Dar dac` acesta nu va veni niciodat`. legi. Cum s` o definim? Pare s` fie o predispozi]ie a cuiva de a crede \n buna-voin]` [i buna-credin]` a semenului s`u [i de a nu se \ndoi de manifestarea lor constant`. va domni c~ndva \ncrederea. çn aceast` formulare foarte general` intr` tot felul de lucruri. prielnice unei \n`l]`ri pe scara demnit`]ii umane [i totodat` \nlesnirii purific`rii leg`turilor pragmatice dintre noi. dincolo de criteriile de num`r [i de cantitate. cineva care s` \mpart` dreptatea [i o seam` de reguli ale drept`]ii care au devenit. \ntre oameni [i \ntre neamuri. binele din lume se hr`ne[te dintr-un soi de exemplaritate inefabil` [i intrinsec` a actelor benefice. Apoi au ap`rut. Al treilea regn ar fi s` fie acela al iubirii.Eseuri morale çncrederea O vreme a st`p~nit printre oameni doar for]a. de a-i da o misiune important` [i dificil`. \n cele mai felurite forme. çntr-adev`r.

care este a[a de felul s`u. Iar cel investit cu \ncredere este propriul s`u garant. al b`nuitorului. adic` vrednici de \ncredere.Petru Cre]ia de a-l face depozitarul unui secret important. adesea dovedit sau dovedit doar \ntr-o \mprejurare excep]ional`. al suspiciosului. adesea pentru c` se [tie pe sine \nsu[i capabil de tr`darea oric`rei \ncrederi. De aici g~ndul radical al aceluia[i La Rochefoucauld c` „Este mai ru[inos s` n-ai \ncredere \n prietenii t`i dec~t s` fii \n[elat de ei“. \nn`scut` sau dob~ndit`. f`c~nd mare caz de aceast` calitate. \ncrederea \n oameni. uneori pentru un interes dispropor]ionat de m`runt. at~t \n sine c~t [i pentru c` cel \n[elat \n \ncrederea lui \[i poate pierde \n general. este o infirmitate a sufletului care ne priveaz` nu numai de foloasele \ncrederii. Este un fel de a-l mutila moralmente. Ne\ncrederea. invers. Pe de alt` parte exist` oameni pe care \i c~[tig` \ns`[i \ncrederea pe care le-o ar`]i. ci [i de bucuria \ncrederii [i de noble]ea ei. Sunt oameni al c`ror trecut este \n \ntregimea lui o garan]ie [i al c`ror devotament. prin simpl` angajare verbal` sau nici m`car at~t. De unde. ßi nu numai \n prietenii t`i. de a-l determina s` fac` parte din tipul ne\ncrez`torului. ferindu-se chiar de cei cu adev`rat vrednici de \ncredere. reflec]ia lui La Rochefoucauld: „Ne\ncrederea noastr` \ndrept`]e[te \n[el`toria celuilalt“. este mai presus de orice \ndoial`. Omul \nzestrat cu noble]ea inimii \[i 79 . Tr`darea \ncrederii cuiva \n noi este o vin` foarte grav`. Sunt oamenii pe care englezii ]i numesc reliable.

toat` lumea \l minte. o simulare a virtu]ii \n vederea unui folos pe care nu l-ai dob~ndi altfel. Toat` lumea \l \n[eal`. oare ce-o vrea de la mine“. \n fa]a unui act generos [i dezinteresat: „Oare ce-o fi urm`rind. Poate s` par` ciudat. o doz` de risc. Este la fel de meschin s` fii zg~rcit cu \ncrederea ta. care este o momeal`. prin \n[el`ciune. menit` s` atrag` \ncrederea celorlal]i“. care [tia at~t de multe despre partea nev`zut`. \ncrederea altora mi se pare mai salubru dec~t cazul celor care inspir` pe drept cuv~nt \ncredere [i sunt hot`r~]i s` n-o tr`deze. din sl`biciune sau l`comie. a albelor noastre virtu]i. Pentru a-l mai cita \nc` o dat` pe La Rochefoucauld. ne vom aminti cu ajutorul s`u c` nu la pu]ini oameni „sinceritatea nu este dec~t o fin` disimulare. Evident. [i neagr`.Eseuri morale acord` \ncrederea a priori. \ncrederea con]ine. dar care apoi. tr`d~nd pe cei care au avut \ncredere \n ei. dar acest fel deliberat de a c~[tiga. to]i sunt ni[te pref`cu]i. p~n` la proba contrar`. riscul de a-]i plasa gre[it \ncrederea c~t` vreme exist` f`]`rnicia. Pe ei [i principiul moral. ßi apoi nu e vorba aici numai de moralitate [i de principiul ei. ca [i cu banii t`i. \n principiu. Dup` cum meschin este [i omul care nu e \n stare s` primeasc` cu \ncredere binele pe care vrei s` i-l faci. çn[elarea \ncrederii noastre r`ne[te \n noi ceva \n acela[i timp foarte ad~nc [i foarte delicat. cel care nu crede \n bunele inten]ii [i \n buna-credin]` a nim`nui [i se \ntreab`. Ea doare de fiecare dat` ca o iubire tr`dat` [i 80 . cad prad` unei ispite [i. se tr`deaz` pe ei \n[i[i.

ßi. Dar acestea sunt himere. \mpreun` cu mine. Iar regnul iubirii ar fi cu mult mai aproape. a[ acorda unui prieten \ncrederea mea absolut` [i. 81 . p`str~ndu-i-o mereu. atunci ar trebui s` iubim b`ncile elve]iene. pe sine.Petru Cre]ia adeseori ne pas` mai pu]in de neajunsurile decurg~nd din nerespectarea \ncrederii pe care am acordat-o cuiva dec~t de pierderea unui om \n care aveam \ncredere pentru c` ne era drag [i nu invers. ci pentru c`. este omul care este. l-a[ l`sa s` mi-o tr`deze de at~tea ori p~n` c~nd m-ar iubi. iert~ndu-se \n numele meu. çntr-o lume \n care ar domni \ncrederea. \n \ntregul lui. devenite inutile. Mai sigur sunt de faptul c`. majoritatea institu]iilor actuale. dac` a[ mai avea de tr`it \nc` o dat` via]a pe care am tr`it-o deja. Dac` lucrurile ar sta altfel. ar disp`rea. chiar cu eventualele lui metehne. Nici m`car pe un slujitor al nostru de \ncredere nu \l avem la inim` doar pentru cinstea sau devotamentul lui fa]` de noi.

eram cu totul \ndrept`]i]i la un grad mare de certitudine. ceva din ansamblul realit`]ii s-a schimbat radical. Dezam`girea este \n[elarea \ncrederii sau speran]ei. p`reri [i a[tept`ri de[arte. realitatea \n care ne-am investit speran]a. o traum`. pozitiv` la data aceea. ca adev`rate: 2. o catastrof`. acestei st`ri a sufletului. \n instan]` teoretic`. ßi totu[i dezam`girile sunt ceva aproape curent. mistificarea: datele oferite speran]ei noastre erau false. dar ni se prezentau. o r`sturnare de situa]ii. iluzii. Ca s` survin` dezam`girea nu sunt de conceput dec~t trei cauze: 1. çn contextul dezam`girii \ncrederea [i speran]a pe care am investit-o \n cineva sau \n ceva se dovedesc am`giri. ci [i c` ne-am putut am`gi sau l`sa am`gi]i. s-a petrecut ceva imprevizibil. çn nici una dintre aceste trei situa]ii posibile nu se poate repro[a nimic investi]iei 82 .Eseuri morale Dezam`girea E curios c~t de pu]in` aten]ie s-a dat. toate aparen]ele erau \n favoarea noastr`. sunt pline de dezam`giri vie]ile noastre. Iar \n locul lor r`m~ne nu doar regretul c` ceva nu s-a \mplinit. Nu toate dezam`girile sunt de acela[i fel. 3. conving`tor. s-a alterat pe parcurs. Sunt unele legitime: \n momentul c~nd ne-am investit \ncrederea [i speran]a. \ntre a[teptare [i viitoarea ei \mplinire nu p`rea s` existe nici o dispropor]ie.

De aici vine r`ul [i de aici. nu o m`soar`. Astfel. çn unele cazuri. prip` sau superficialitate. T`ria Sf~ntului Antoniu nu este aceea de a fi rezistat celor mai ispititoare aparen]e. Tot a[a p`]esc constructorii de himere. ci celor mai verosimile dintre ele. adesea d`m numele de dezam`gire propriei noastre neputin]e de a ne str`dui [i \mplini ceva. dezam`girea de sine. aparen]e cuceritoare. pentru c` exist` \n lume mistific`ri perfecte. cu nem`sura viselor sale. ca acela suscitat de setea extrem`. am supraapreciat abuziv o realitate. 83 . am supralicitat-o. orbi]i de intensitatea propriei noastre dorin]e.Petru Cre]ia noastre de \ncredere trecute pe care viitorul a dezmin]it-o. ßi la care vor s` ajung` f`r` efort. ßi nu vine din prea des invocata dispropor]ie inerent` dintre orice aspira]ii [i orice realizare. \n asemenea cazuri. f`r` s` ]in` seama de complexitatea realit`]ii. este totodat` [i cea mai ilegitim`. pentru c` am suprainvestit speran]`. Omul s`n`tos la suflet [tie s` se bucure de orice \mplinire a sa. Dar de unele dintre dezam`girile noastre nu suntem vinova]i dec~t noi \n[ine. Nici m`car \n prima. to]i cei care aspir` la ceva ticluit din materia propriilor lor dorin]e [i vis`ri. decep]ionat. De fapt nu orbi]i. çntr-adev`r. ci prad` unui miraj. Una dintre cele mai dureroase dezam`giri. o dezam`gire nejustificat`. O bun` parte din dezam`girea din lume provine din nechibzuin]`. sunt cuprin[i de dezam`gire to]i cei care judec` dup` un singur criteriu sau dup` aparen]e. ca \ntr-un vis fericit.

pasiv. ci f`c~nd ce \i st` \n putin]` s` scoat` c~t mai mult din ceea ce este cu adev`rat. ßi s` se accepte cu senin`tate [i cu deta[are. cronicizat [i conceptualizat. dar \n realitate vrednic` de tot respectul. nevolnici. Oamenii nu se deosebesc numai dup` cum ajung s` fie dezam`gi]i. omul deplin. c~nd a fost cu deliberare mistificat. nici nu poate fi c~ndva. S` fie om la locul s`u. \n ce exact` m`sur` poate fi acceptat de ceilal]i: s` \nve]e rapid din primele e[ecuri [i s` nu se lase am`git de primele sale succese. m~hnire [i. [i nu las` ca dezam`girea lui pentru un lucru sau altul s` se transforme \n dezn`dejde. o calitate pu]in glorioas` [i pu]in admirat`. f`r` mare efort de analiz`. De obicei cel mai r`u reac]ioneaz` cei a c`ror dezam`gire nu este \ndrept`]it` sau li se poate imputa. c~t \l ]in puterile. ci [i dup` cum reac]ioneaz` la dezam`gire. a[a cum l-a l`sat Dumnezeu. oameni care [i-au generalizat. cel \nzestrat cu d~rzenie moral` [i judecat` cump`nit` [i cu putere de via]`. dar nu resemn~ndu-se. \nainte de a se av~nta \n proiecte [i aspira]ii. primele decep]ii [i care se complac. adic` s` nu-[i \nchipuie c` este ceea ce nici nu este. \n aceast` ieftin` filozofie. Cei mai mul]i veleitari ai speran]ei se gr`besc s` devin` dezabuza]i. s`-[i cunoasc` bine \nzestr`rile [i aptitudinile. cu at~t mai vii cu c~t dezam`girea a fost mai mare. regrete. çn schimb. S` nu fie \nchipuit. indignare [i chiar dreapt` 84 . Dezam`girea nu are cum s` nu-i st~rneasc` regrete. s` [tie la ce e bun.Eseuri morale Un om este dator. nu se las` am`git de dezam`gire.

P`str~nd credin]a c`. via]a poate fi un loc \n care nu tot ceea ce at~rn` de voin]a noastr` duce la dezdam`gire. oricare ar fi cauzele ei. trebuie dep`[it`.Petru Cre]ia m~nie. atunci c~nd ai \nv`]at s` judeci. asimil~ndu-i \nv`]`tura. se cade s` trecem mai departe. Eventual. 85 . Dar dezam`girea. \n alte \mprejur`ri [i cu alte determin`ri. s` ri[ti [i s` lup]i. chiar cu riscul de a ne mai \nt~lni cu ea.

unele s`lbatice. suntem fiin]e amestecate [i ambigue. ne cople[esc [i ne b~ntuie. \ns`[i moartea. \ntre ce suntem [i ce am putea fi. Ele apar ca rele numai \n`untrul suferin]ei omene[ti [i nu avem a ne pl~nge de ele \n fa]a nici unei instan]e. \ns` repede mi-am dat seama c` a le califica drept zadarnice \nseamn` a opera cu o alt` realitate [i cu o alt` defini]ie a omenescului. de care ne-am putea lipsi [i care. dincolo de suferin]` [i de moarte. O mare parte a istoriei este aceea a unor r`fuieli pr`dalnice [i s~ngeroase [i a unor cr~ncene prigoane [i \mpliniri. Trebuie s` le r`bd`m [i s` le dep`[im.Eseuri morale Suferin]a zadarnic` O parte din c~te aveam de \ndurat ne vine de la puterile neomene[ti: cataclisme. care au adus mai mult` suferin]` dec~t poate g~ndul s` cuprind`. A[a cum suntem. utopic`. ni le aducem unii altora. Desigur. cu o cump`n` ciudat` \n noi \ntre bine [i r`u. Puterile acestea din afara noastr` [i mai tari dec~t noi sunt totodat` fatale [i inocente. [i f`r` partea aceasta am fi o alt` specie. Astfel c` m` voi m`rgini s` vorbesc despre acele suferin]e pe care singuri ni le facem. çns` alte suferin]e. boli. trec~nd mai departe. Am fost o clip` tentat s` fac un catalog al crimelor istorice. \ntre cruzime [i \ndurare. C~t le-am z`g`zui. privite \n 86 . o parte constitutiv` din natura noastr` este rea. nu suntem doar r`i.

unor josnice invidii. din spaime iluzorii. cu care singuri ne asuprim [i ne \nnegur`m. c~t` suferin]` \n noi [i \n al]ii c~nd ne l`s`m sufletul n`p`dit de buruieni[ul unor pasiuni inferioare [i pernicioase. Este un p`cat fa]` de Domnul s` ni-l \nchipuim ca pe un Dumnezeu tiranic. unor susceptibilit`]i neverosimile. p`trunde \n noi. z`mislite din cine [tie ce interese mercantile ale altora sau r`t`ciri ale propriei noastre min]i. cenzur~ndu-ne pornirile cele mai fire[ti. Ne supunem de bun`voie [i adesea obsesional unor precepte z`natice. la alt nivel.Petru Cre]ia ad~ncul lor. din slaba noastr` judecat`. din n`zuin]e de[arte. adesea dintr-o pragmatic` defectuoas`. Se nasc din idei gre[ite sau din simpl` ignoran]`. anumite credin]e. c~te o idee care ne st`p~ne[te. cer~ndu-ne s` ne supunem neclintit unor forme f`r` noim` [i unor prohibi]ii nefire[ti. Cui sluje[te s` ai un suflet ve[nic ne\ncrez`tor. Pot fi re]ete igienice sau dietetice. C~te vie]i nu-[i mai g`sesc odihna prad` unor gelozii mistuitoare [i f`r` temei. Unde s`-i fie iubirea. s` tr`ie[ti \n zavistie [i \n ur`? ßi c~]i oameni nu [i-au irosit puterile lor adev`rate de dragul unor ambi]ii pentru care nu erau f`cu]i? ßi apoi c~t chin \n jurul celor care cred 87 . par cu adev`rat zadarnice. \ncruntat [i c~rcota[. dar pot fi. bl~nde]ea [i \ndurarea? Pe de alt` parte. maniacalit`]ile chinuitoare ale supersti]iilor sau imperativele unei religiozit`]i r`u g~ndite sau r`u asimilate. s` alegi doar r`ul din orice. medicale sau menajere. iar zilele noastre se umplu de opreli[ti [i de remu[c`ri. Iat`.

\n numele acestei am`giri \i asupresc. care ]ine de proasta r~nduial` a vie]ii. at~t de zadarnice. Prea multe sunt suferin]ele care nu depind de noi ca s` nu merite s` \ncerc`m s` le alung`m pe cele. \i umilesc [i \i ]in vinova]i pe to]i ceilal]i. oare nam fi cu mult mai ferici]i? Triste z`d`rnicii.Eseuri morale c` voin]a lor este lege [i c` dreptate pot avea numai ei [i care. s` ie[i din iner]ia [i din cercul orb al sinelui. de neglijen]` [i de del`sare [i duce la neajunsuri at~t de u[or evitabile. 88 . \n numele chibzuin]ei. [i a c`ror via]` este un lung supliciu. [i mai ales c~nd te g~nde[ti. Nu numai mintea ci [i sufletul se poate cultiva. ßi mai exist` o meteahn` dezastruoas`. care ne macin` vie]ile [i ne r`pesc bucuria de a tr`i. c` poate se afl` sub cer lucruri la care filozofia ta nu viseaz`. \n lipsa lor. zg~rcenia sordid` care ne face mai s`raci dec~t suntem. m`car din c~nd \n c~nd. Nu e p`cat de toate acestea [i. de neaten]ie. c` poate gre[e[ti. Ei sunt adev`ra]ii protagoni[ti [i martiri ai suferin]ei zadarnice. c~nd ai \nclinare c`tre cultura sufletului. Sau \n jurul c~te unei \nd`r`tnicii obtuze care se d` drept d~rzenie [i consecven]`. [i mult mai ur~]i. ßi ce s` mai spunem de mizeriile pe care. de obicei nereflexive [i incapabile s` \nve]e din experien]`. c` poate ar fi bine s` te schimbi. care \[i au ob~r[ia \n gre[ita a[ezare a sufletului nostru. pentru ei [i pentru cei din jur. Pentru a nu mai vorbi de naturile structural anxioase. le produce meschin`ria.

C~rtitorul sau cusurgiul se instituie \n instan]` de judecare a realului. a te pl~nge de ele nar fi o u[urare necesar`. deci un rol activ. nimeni nu spune c` trebuie s` tr`ie[ti r`bd~nd [i t`c~nd. Clevetitorul etc. v`ic`re]ul nu este dec~t o biat` fiin]` oropsit` care p`time[te [i se vait`. de preferin]` \nsu[i autorul r`ului incriminat sau 89 . \[i d` aere de competen]` [i de obiectivitate. voi spune c` v`ic`reala este \nclinarea unor oameni de a se pl~nge mai mult [i mai des dec~t ar fi cazul de ceea ce li se \nt~mpl`. ßi nici c`. [i se tot vait`. Pis`logul.) cu c~te o defini]ie concis`. Ca s` procedez la fel. pe care le socote[te infailibile. atunci c~nd e vorba de suferin]e reale. Sau. mai pe scurt: v`ic`reala este expresia unei dispropor]ii \ntre suferin]` [i protest. care este o hipertrofie a spiritului critic. Trufa[ul. de ce [i c~te are de \ndurat. d` sentin]e [i \mparte pedepse \n numele criteriilor sale. [i numai r`ul. çn schimb. \[i \ncepea fiecare dintre cele treizeci de Caractere (Pref`cutul. Ea nu trebuie confundat` cu propensiunea de a vedea r`ul \n toate. Doar c` trebuie s` existe o propor]ie rezonabil` [i un adresant adecvat. El \[i arog` o misiune. Uneori e tare bine s`-]i spui n`duful [i s` te mai r`core[ti. discipolul lui Aristotel [i succesorul lui la conducerea [colii (secolul IV). Fire[te.Petru Cre]ia V`ic`reala Teofrast.

iar faptele invocate sunt doar exemplific`ri mereu la \ndem~n` ale unui martiriu permanent. dac` n-are auditor. ßi. le caut` vin` [i se simte nedrept`]it. c`indu-se [i afurisindu-[i zilele. \n genere. V`ic`re]ului \i este \ntotdeauna prea cald sau prea frig. via]a. fiind pasiv. se jeluie[te singur [i umbl` prin cas` suspin~nd din greu. obiectul recrimin`rilor sale? Dac` te ui]i mai atent. de fapt. ci pentru c` nu [tie s`-[i accepte via]a. ßi. V`ic`re]ul este un foarte trist „caracter“: via]a i se pare o cazn`. a[teapt` mereu ca al]ii s` se osteneasc` \n locul lui. cu at~t mai mult cu c~t acest fel de om nu are destul` imagina]ie ca s`-[i reprezinte ce \nseamn` adev`rata suferin]` [i nici destul spirit de observa]ie. Astfel c` sc~nce[te sau bomb`ne mereu. ßi ca atare nici nu se poate bucura de ea. V`ic`re]ul se t~nguie \ns` f`r` istov la cine st` s`-l asculte sau n-are \ncotro. iar pe cei din preajma lui \i disper` cu jelania lui ne\ncetat`. Totul \i este prea greu sau prea a sil` nu neap`rat pentru c` ar fi slab de puteri sau lene[. ca s`-[i compare soarta cu a lor. doar \n caren]` sau \n exces. Dar care s` fie. dac` aceia nu se gr`besc s` o fac`. c~nd nu ]ip` ca din gur` de [arpe. nimic nu vine spre el \n cuvenita m`sur`. ba chiar. 90 . soarta. sau interes pentru al]ii. [i.Eseuri morale cineva care poate s`-l \ndrepte. Mai mult. simpla \ndeplinire a \ndatoririlor care \i revin \n chip normal este resim]it` de el ca o corvoad` [i ca un sulpiciu. consta]i c` este ceva foarte cuprinz`tor. ßi nici destul` con[tiin]` de sine ca s`-[i dea seama c` multe din c~te le are cu adev`rat de p`timit nu vin din altceva dec~t din nepriceperea lui de a tr`i.

91 . trec neobserva]i. Dar nu e a[a. disciplin` interioar` [i cuvenita decen]`. dep`[esc t`c~nd sau chiar z~mbind inconveniente [i disconforturi minore. sau par bizari.Petru Cre]ia Se va zice c` e vorba de cazuri r`zle]e [i de oameni nu tocmai normali. Iar cei care. av~nd sentimentul propor]iilor. ni[te r`t`ci]i \n lumea marilor clamori pentru nimicuri erijate \n suplicii. E plin` lumea de v`ic`re]i [i de t~nguirile lor.

tri[orul. Suntem datori s` spunem c` virtutea curajului nu este \n mod obligatoriu asociat` cu un principiu moral. çn ultim` analiz`. aventurierul f`r` scrupule. [i chiar via]a \ns`[i. [i cel setos de putere [i cel care \[i pune avutul la cheremul norocului. cuceritorul feroce [i lacom. care tinde s` rup` \ngr`dirile hot`r~te de cei c`rora le e de folos s` ne supun`. speculantul. zeii.Eseuri morale Curajul Curajul pare ceva foarte simplu: ne\nfricarea \n fa]a primejdiei. slujitorii celor mai funeste cauze. Este asumarea deliberat` a unui risc [i este. omul curajos este cel pentru care o form` anume de via]` asumat` f`r` risc. mercenarul f`r` ideal. Ne\nfricarea este o for]` care func]ioneaz` \mpotriva \mp`c`rii iner]iale cu datul. 92 . indiferent de urm`ri. \n obid`. dintre toate virtu]ile omene[ti. al pierzaniei sau al mor]ii. Ea dovede[te a[adar c`. \n fondul ultim al naturii noastre. F`r` curaj ne-am mul]umi s` fim. teroristul. cea mai \nstr`inat` de ad~nc \nr`d`cinatul nostru instinct de conservare. exist` o motiva]ie mai puternic` dec~t aceea de a ne mul]umi s` subsist`m oricum. natura. puterea [i d~rzenia de a o \nfrunta. multul pu]inul care suntem. au mai pu]in pre] dec~t hot`r~rea irevocabil` de a o dep`[i cu riscul \nfr~ngerii. rentierii \nfric`rii noastre. Curajos poate fi [i t~lharul sau asasinul.

Sunt \ns` anumite distinc]ii de f`cut. a 93 . Oricare i-ar fi mobilurile. ci totodat` un act absolut de voin]` care instituie acele valori \n realitate [i ilustreaz` demnitatea omenescului. Giordano Bruno.Petru Cre]ia Curajul este o form` a energiei psihice care se poate umple cu orice con]inut. Cel dint~i. tot curaj se cheam`. El. asumat` ca o datorie fa]` de cei pentru care \nsemni ceva. a unei n`zuin]e ideale mai imperioase dec~t orice calcul de pruden]` sau de izb~nd`. nu este doar un act de con[tiin]` care a[az` anumite valori mai presus dec~t orice profit \njositor [i dec~t via]a \ns`[i. nes`v~r[ind. ai tr`da tot ce te define[te [i d` vie]ii tale un sens: dragostea pentru o comunitate sau pentru un om. crezul t`u. ci doar pentru c` a \nc`lcat-o. principiul de coeren]` [i de statornicie al vie]ii tale. Dar [i mai de folos este s` ne g~ndim aici la curajul care face mai frumoas` lumea. \ntr-o \mprejurare hot`r~toare. ceea ce. onoarea. [i nici o instan]` juridic` sau moral` nu condamn` pe cineva pentru curajul cu care a \nc`lcat legea. refuz~nd s`-[i renege filozofia [i \nfrunt~nd moartea pe rug. Fie zise acestea pentru a clarifica no]iunea. cu orice pre]. c~nd nu este un simplu acces de pasionalitate oarb` (cu cele mai diferite motiva]ii) este expresia. de fapt. adic`. çn asemenea clipe s`v~r[e[ti. demnitatea. Cea mai important` pentru noi to]i este aceea dintre curajul care se manifest` \n cump`na [i \n slava unei clipe [i cel care d` con]inut [i noble]e duratei unei vie]i. \n esen]a sa. credin]a altora \n tine. exemplaritatea ta moral`.

ci a sensului ei. s` \ngrij`[ti ani [i ani p`rin]i neputincio[i. Nu este pu]in lucru [i nu are r`splata vreunei glorii. nu a identit`]ii empirice. zi cu zi. sute de cet`]eni au ales s` moar` p~n` la ultimul om. ca s` p`streze \ntreag` m~ndria ob~r[iei lor. Curajul are aceast` putere f`r` seam`n: c` poate \nfr~nge ceea ce altfel ar fi de ne\nfr~nt [i totodat` c`. fie [i biruit. 94 . s` trude[ti c~ine[te pentru pu]in [i s` pierzi [i ce ai. Din vechime p~n` \n t~rziul vremii. s` fii obscurul erou al unei d`inuiri. nelini[tea. ßi au intrat \n nefiin]` afirm~ndu-[i astfel. mai pu]in spectaculoas`. Dar mai exist` [i cealalt` form`. ci a celei ideale. C~teodat` e cr~ncen`: s`-]i cre[ti. \n durere. cu copii cu tot. nedrept`]ile [i ingratitudinile de r~nd. spore[te zestrea condi]iei noastre cu ceva care nu-i mai poate fi luat niciodat`. plictisul rutinei. El este deci o specie superioar` ([i numai omeneasc`) a instinctului de conservare: nu a vie]ii.Eseuri morale contribuit la crearea unor forme de civiliza]ie mai \nalte: nu a fost doar un martir. prin vicisitudini [i ani. ne face s` \nvingem descurajarea. sa]iul. flac`ra unei exigen]e a spiritului \n universal. uitarea. \ngustimea. ceas de ceas. identitatea. s` rabzi f`r` murmur chinurile trupului. ci [i un martor pilduitor. a curajului.Curajul este [i aceasta: s` fii tu \nsu]i. Cea care. copii r`u n`scu]i. lenta erodare a energiilor [i a r`bd`rii noastre. p~n` la cap`t. inalterat`. Cenu[a lui [i a altora ca el s-a risipit \n istoria lumii ca un polen care a dat road` unui [ir lung de genera]ii. a datinilor [i a credin]ei \n care au tr`it veacuri de-a r~ndul.

Fa]` de acest fel de curaj. ßi \nc` o specie. \ndur~nd iadul pe p`m~nt. ßi al]ii [i al]ii: cei ce au primit sau au cerut s` moar` ca s` nu moar` al]ii. mul]i de nimeni [tiu]i. cei care au pierdut ce le era mai drag [i au mai \ndurat s` tr`iasc`. cei care le-au spus de la obraz asupritorilor cine sunt [i c~t le este pre]ul. curajul altor lupt`tori ne\nfrica]i st` poate cu un rang mai jos \n ierarhia vredniciei de a fi om. \n fa]a Domnului. Un os~ndit a spus. Dar cum s` scrii despre curaj f`r` s` te \nchini la memoria celor care. Cei care au rezistat ne\ntina]i la schingiurile de care a prisosit acest veac sunt cei ce ne-au izb`vit. Pu]ini putem s` ne imagin`m ce \nseamn` asemenea lucru [i ce rol are el \n istoria demnit`]ii omene[ti. ci oameni. exist` o rela]ie \ntre d~rzenia de a rezista f`r` s` te dai b`tut la focul sc`zut al canonului zilnic [i o form` extrem` a curajului: rezisten]a la tortur`. [i \n ajunul execu]iei: „M~ine o s` fie o zi cam grea“. r`bd`tori. unii dintre ei z~mbind. din partea unor tor]ionari care nu erau demoni. de care rar se pomene[te: cei care [i-au pus 95 . çmpreun` cu aceia. care s-au dus c`tre moarte cu senin`tate. \ntr-un alt veac. Sunt sfin]ii acestei \nsp`im~ntoare vremi. iar trupurile lor sf~[iate [i batjocorite au a sta \ntinse pe lespezile neuit`rii. cei care au murit pentru dreptate. [tiind bine c` mult` vreme str~mb`tatea va fi preasl`vit` [i biruitoare. a[tept~nd.Petru Cre]ia C~t ar p`rea de ciudat. n-au tr`dat pe nimeni [i nimic. s` vin` ceasul cuvenitei pedepse. \n timp ce ace[tia r~deau [i le zdrobeau m~inile [i fruntea. de ru[inea de a-l fi tr`it.

çns` nu doar acum. noi to]i cei m~ntui]i prin el. dar spaima. ad`ug~ndu-i lumii curajul s`u.Eseuri morale curajul vie]ii lor acolo unde nu se cuvenea [i au [tiut s` simuleze. iar mai apoi. f`r` de care curajul nu ar fi dec~t s`lb`ticie leonin` sau \ncumetare f`r` minte? Cum s` dai pre] curajului f`r` a-i [ti pre]ul. ca om pieritor [i chinuit. m~na]i de puterile ascunse sau p`strate \n ei. \n ceasul isp`[irii. ca s`-[i dezmint` trecutul [i s` nu r`m~n` pild` de curaj d`un`tor. s-au izb`vit. c~nd cite[te. c` Isus. pe cruce. de ce m-ai p`r`sit?“ Ajung` at~t. oric~te ar mai fi de spus. Dar frica. ci tr`ind [i p`timind. a strigat. 96 . risc~nd imposibilul. Mai pun` cititorul de la el [i din el. „Tat`. cu \ndurare. c` unii dintre noi pot ajunge la cap`tul curajului lor? Sau cum s` ui]i c` oameni care s-au ar`tat adeseori bicisnici [i la[i. f`r` a \ncerca s` sim]i cum se ridic` el peste oarba noastr` sete de via]` [i f`r` a \n]elege. tem~ndu-se cum ne temem cu to]ii [i \nfr~ng~ndu-[i teama de c~te ori poate. o abject` la[itate. biruind sau pierind? Sau cum am putea uita.

Fire[te. aprecierea ra]ional` a raportului dintre datele existente [i for]ele. c` ceasul \ncerc`rii [i al r`ului va trece [i c` va veni vremea binelui [i a \nsenin`rii. \n ciuda a orice. Nu este vorba aici de 97 . este mai \ntotdeauna incert. cu at~t avem nevoie de mai mult` t`rie ca s` le \ndur`m. Dar nu aceasta este natura esen]ial` a speran]ei. care. dac` nu este mai presus de orice calcul. a posibilului bun. cum bine [tim. c~nd mai neclintit` [i c~nd mai [ov`ielnic` (dup` oameni [i \mprejur`ri). r`m~ne un simplu [i rece efort de prognoz`. T`r~mul speran]ei este viitorul. care s` fie mai puternic` dec~t orice dezn`dejde. o \ncredere aproape necugetat` \n biruin]a binelui. s` le \nfrunt`m [i s` le dep`[im.Petru Cre]ia Speran]a Speran]a este una dintre marile puteri ale sufletului. manifeste sau latente. Un calcul de probabilit`]i. Defini]ia speran]ei este simpl`: ea este credin]a. Speran]a ne ajut` s` credem c`. care tind s` le modifice \n sensul sperat. c~ndva binele ne va despov`ra de r`u. dintre toate c~te sunt cu putin]` pe p`m~nt. chiar absurd. a g~ndi a[a cere oarecare chibzuin]`. iar cu c~t sunt mai silnice \mprejur`rile. care. Este o alegere. speran]a trebuie s` aib` \n miezul ei ceva ira]ional. Ca s` fie o putere a sufletului. un grad anume de \ntemeiere pe premisele obiective ale realit`]ii.

d~ndu-le puteri mai presus de fire. Dar peste ele au trecut cei pe care i-a izb`vit. ßi apoi. F`r` alt` c`l`uz` dec~t Speran]a. temeiul n`dejdii tale acela[i este: c` se afl` cumva o cale prin Valea Pl~ngerii [i a Mor]ii pe unde. çnfr~n]i ei \n[i[i de marile brutalit`]i [i 98 . predestina]i biruin]ei. de o lumin` perpetu` \n bezna lumii. totu[i. zice: „N`d`jduind \mpotriva oric`rei n`dejdi. se str`bate dincolo. Po]i spera s` nu pierzi ceea ce ai sau s` dob~nde[ti ceea ce \]i lipse[te. care n-au sperat. ci pentru ai lor [i pentru urma[ii lor. acest miraj de esen]` divin`. c~t s`-[i trag` sufletul [i s`-[i numere mor]ii. At~]ia dintre ei au umplut \ns` cu le[urile lor chinuite gropile comune ale istoriei. el a crezut. Ea poate fi numai o am`gire. vorbind despre Sara: „Credin]a este o \ncredere neclintit` \n lucrurile n`d`jduite. sau pentru cei pe care iau socotit. o puternic` \ncredin]are despre lucrurile care nu se v`d“. ci de o d~rzenie l`untric`. Iar Sf~ntul Pavel. vorbind despre Avraam. Mul]i au pierit sau au pierdut n`d`jduind. sau n-au mai sperat nimic pentru ei.Eseuri morale banalul optimism. çi spune Iov Domnului: „Mi-ai smuls n`dejdea ca pe un copac“. ßi apoi. \n dezn`dejdea lor. Dar cei mai mul]i dintre biruitori au biruit sub semnul ei. au sperat mereu \ntr-o sc`pare sau m`car \ntr-un r`gaz. adesea superficial [i adesea lesne de spulberat. mai sunt to]i cei \mpila]i [i obidi]i care. altunde. [i astfel a ajuns tat` al multor neamuri“ [i. mai mult dec~t pe ei. sunt cei mai buni dintre noi.

c`ci a lor va fi \mp`r`]ia binelui nev`zut. cu ni[te vorbe scrise c~ndva. posaci [i \nd`r`tnici. Mul]i dezn`d`jduim. s` mai zicem o dat`. Trecu]i dintr-o vitregie \n alta. tot mai zg~riem pe st~ncile prea tari. alb`. ei n-au tr`it zadarnic [i n-au murit zadarnic. tulbura]i \n loc s` fim limpezi]i. r`ni]i \n loc s` fim vindeca]i. Ferici]i cei care n`d`jduiesc.Petru Cre]ia samavolnicii ale istoriei. prad` l`comiilor [i prad` minciunii. pentru c` speran]a investe[te realitatea cu ceva care o transcende sau o scoate din f`ga[ul ei. a speran]ei“. efigia f`r` de seam`n. dar nu \ntru totul. n`d`jduie[te \nc`. Iar speran]a este [i aceasta: ceva care. iat`. 99 . cotropit fiind de dezn`dejde. demult: „Dar.

este nevoie de un Corpus Magnum Tristitiae. 100 . \n care s` se ale tot. dac` a[a ceva ar fi cu putin]`. capitolele Melancolia (p. 26 [i (148-150). indispensabil este capitolul Despre melancolie din Andrei Ple[u. [i bibliografia citat` de autor. Cartea am`girilor. amintirea [i uitarea pot cufunda \n triste]e structurile ei. Doar lungul timp. p. toate textele [i toate muzicile din secole [i din continente care sunt tezaurul milenar al triste]ii. 44-52) [i Asupra triste]ii (p.Eseuri morale Triste]ea* Cineva care ar vrea s` \ntemeieze un Muzeu al Triste]ii ar trebui s` adune acolo toate imaginile. Pitoresc [i melancolie. C~t despre ce s-a scris. o simpl` antologie a triste]ii n-ar fi de ajuns. \n Pe culmile disper`rii. \n vers sau \n proz`. Ar trebui s` se afle acolo [i un Dic]ionar al triste]ii. de la triste]ea cea mai efemer` (scris` s` fi fost) p~n` la triste]ea cea mai * De (re)citit din Cioran. precum [i (p. Sau trecerea \ntr-un alt regim al luminii. din care s` nu lipseasc` nici cel mai obscur cuv~nt rostit \n limba cea mai uitat` [i care s` fi exprimat c~ndva vreo nuan]` c~t de fugar` a triste]ii. 157-158). cum ar fi acela de a fi ve[nic sub razele soarelui negru al Melancoliei. Arhitectura \ns`[i a acestui muzeu ar trebui s` fie cumva trist`. chiar tot. 6265). de la \nceputuri p~n` ieri. cf. documentele ei de vechime [i de noble]e. De asemenea.

Se va observa c` triste]ea. exist` tot at~tea feluri de triste]e c~te 101 . çn acest sens. Acestea dou` sunt legate. un loc median. sufletul nu trece de la lumina zilei la \ntunericul nop]ii. s` \n]eleg mai \n ad~nc ce e triste]ea. distinc]ia polar` originar` p`str~ndu-se \n seriile pl`cere (ca sentiment) – bucurie fericire [i durere (ca sentiment) – triste]e – nefericire. La temelie stau. dar nu este nici un sentiment mixt. dou` senza]ii polare. Pe de alt` parte. de via]` [i de moarte. triste]ea este o \nnegurare a orizontului bucuriei sub imperiul unei dureri. Trec~nd de la bucurie (veselie) la triste]e. Dar nu e a[a. \ntr-o terminologie mai popular` [i mai frust`. çn acest sens. prin r`d`cinile lor. \ntr-un fel de penumbr` sau de clar-obscur. ci intr` \ntr-o lumin` de asfin]it. pornind de la care s-a construit tot sufletul nostru de sentimente. sau. Iar istoria lumii s` fie altfel periodizat`. ea nu face parte dintre sentimentele primare. dup` s`r`cia sau bel[ugul de triste]e care \nso]e[te timpul [i d` vremilor o anume lumin` a lor. fire[te. ca via]a sau iubirea sim]ite \n perspectiva mor]ii. Triste]ea nu e un sentiment primar [i elementar. ca o bucurie c`zut` sub umbra durerii. ca act preliminar. ci unul pe c~t de simplu pe at~t de greu de surprins \n esen]a lui.Petru Cre]ia impalpabil` [i diafan`. ca iubirea [i ura. \n schimb triste]ea pare a fi \ntre regnuri. al veseliei. \n propria sa serie. ocup`. pl`cerea [i durerea. emo]ii [i pasiuni. çn perspectiva himeric` a acestui muzeu voi \ncerca aici. care corespunde bucuriei. Triste]ea este opusul bucuriei.

Dar \ntre durere [i triste]e sunt cel pu]in dou` deosebiri fundamentale: triste]ea. Triste]ea. Spre deosebire de durere. o stare rezidual`. Durerea. triste]ea e \ntotdeauna \n minor ca tonalitate [i. de la bun \nceput. care nu e concentrat` [i virulent` ca durerea. Un bun discurs despre triste]e trebuie \ns`. confer` nuan]a ei \ntregului cuprins. este ca o culoare care.Eseuri morale feluri de durere. ca ritm. violent` [i brutal`. dizolv~ndu-se. eclipseaz` cu umbra ei toate celelalte zone ale sufletului. Iar triste]ii \i este dat s` suspine. ci difuz` [i calm`. O alt` distinc]ie de f`cut trebuie s` recurg` la terminologia din muzic`. este o contradic]ie \n termeni. ca p`timire personal`. ßi totodat` \n \ntreg cuprinsul sufletului. difuz` [i (iar aceasta este a doua deosebire) care niciodat` nu poate fi punctual` sau momentan`: triste]ea e o durere atenuat` care se instaleaz` \n timp. [i este legat` fie de evenimentele tr`ite de noi. nu poate fi niciodat` subit`. s` fac` o distinc]ie fundamental`: aceea dintre triste]ea existen]ial` pe care o sim]im noi \n[ine. de[i. spre deosebire de durere. pentru un timp determinat. nu le implic` substan]ial \n durata sa. Am putea zice chiar c` triste]ea este ceea ce r`m~ne dup` violen]a durerii. le ilumineaz` sau le paralizeaz` pe toate cu fulgerul ei. poate cu ochii \nnoura]i sau doar m~hni]i. este \ntotdeauna andante [i largo. chiar s` z~mbeasc`. dar \n sfera ei diafan` nu se aude niciodat` hohot sau strig`t. O triste]e \n major sau desf`[ur~ndu-se allergo. vivace sau nu. fie de rela]ia noastr` 102 .

intr` \n sfera nostalgiei care \nso]e[te orice sf~r[it: cu orice biruin]` ceva din via]a noastr` se \ncheie. Dar acesta este un caz mai special [i mai subtil: toate pierderile [i toate desp`r]irile. Se [tie c` Edward Gibbon. \nt~mpl`rile [i rostul ei. de la cele u[oare la cele grele [i sf~[ietoare. care e \n func]ie de forma sensibilit`]ii noastre istorice sau cosmice. Marea triste]e care ne poate cuprinde atunci c~nd. mai molcom` dec~t durerea. am avut [i acum am pierdut. triste]ea pentru ceva dorit [i nedob~ndit sau de nedob~ndit niciodat`.Petru Cre]ia global` cu lumea. pe care o sim]im privind lumea. la sf~r[itul celor treizeci de ani de munc` asidu` a sim]it. fie de o schimbare mai ad~nc` a felului nostru de a reac]iona la ele. ßi chiar cu orice pl`cere consumat` p~n` la paroxismul ei [i dup` care r`m~n` triste]ea ca sa]ietate sau ca gol: via]a. triste]e f`cut` din extenuare. p~n` \n cele mai ascunse unghere ale lui. par s` ]in` de una sau alta dintre aceste dou` p`timiri: triste]ea pentru ce am iubit. \ncheindu-[i lucrarea. dar umpl~nd sufletul. cel care a scris Declinul [i c`derea Imperiului Roman (1776-1788). oricare le-ar fi fost nemijlocita durere. cu 103 . o mare triste]e. dup` o \ndelungat` str`danie. las` dup` ele o mai scurt` sau mai lung` d~r` de triste]e. \n noi. [i triste]ea contemplativ`. a pierdut ceva din ea \ns`[i. dintr-o imperceptibil` dezdam`gire [i dintr-o senza]ie insidioas` de vid. singura nou` dat`? Toate triste]ile. Ce poate aduce triste]e vie]ii noastre irepetabile. ne-am atins pe deplin ]elul. ceva care ne-a \nsufle]it \ndelung \nceteaz` \n noi.

f`c~nd s` reverbereze iar`[i \n noi marile. Iar acestora le spune: „Sufletul meu este cuprins de o \ntristare de moarte“ (Matei. 47 [i Marcu. Dar poate fi triste]ea lui Iisus o triste]e numai [i numai omeneasc`? 104 . Iar celor trei ucenici le spune \ntr-un r~nd. a unei fiin]e omenesc-divine. de ce m-ai p`r`sit!“ (Matei. 15. Dumnezeul meu. 27. 26. Dup` aceea se roag` tat`lui s`u \n dou` r~nduri. N-a[ [ti s` spun. Iat` durerea mor]ii cuiva mult iubit. [i nu este suflet omenesc care s` [tie s` spun` pe deplin ce a fost \n sufletul lui Isus \n noaptea aceea din gr`dina Ghetsemani. 34. apoi diafana triste]e a \ns`[i uit`rii. o putem \n]elege [i ve[nic \mp`rt`[i. \n zbuciumul acelei nop]i: „Duhul este plin de r~vn`. \ncet. aproape uitare. pierdutele ecouri ale iubirilor moarte. lu~nd cu el doar pe Petru [i pe cei doi fii ai lui Zebedeu. cf.34). implor~ndu-l s` \ndep`rteze de la el paharul acela al suferin]ei [i al mor]ii. Sau triste]ea amintirii dup` ce uitarea p`rea s`-[i fi f`cut lucrarea ei \nceat` [i c~nd auzirea unui c~ntec vechi sau a unui glas asem`n`tor. 14. apoi. Iacob [i Ioan. revederea unui loc fac din nou trec`tor sf~[ietoare o triste]e aproape irosit`.Eseuri morale un fel de cea]` de lacrimi. dar carnea e slab`“ Dac` ad`ug`m la acestea triste]ea infinit` a strig`tului de pe cruce: „Dumnezeul meu. Psalmi. un caz extrem. care din durere devine triste]e. 21. 1) putem [ti c` a existat \n lume o asemenea triste]e. 38 [i Marcu. Dup` Cin` \i las` pe ceilal]i apostoli acolo. [i. ca triste]e omeneasc`. prin ani.

ale ambi]iei ori ale vanit`]ii noastre. Numai c` toate acestea sunt mai aspre sau mai clemente dureri. slabi de puteri. Dac` toate acestea sunt oarecum limpezi. dintre care prima ar fi aceea a t~njirii. f`cut` din cenu[a multor arderi [i din m~lul amar al unor vise aproape uitate ]i \ncununat` de singur`tate. ßi nu arareori transform~ndu-se pentru totdeauna \ntr-una dintre cele mai ad~nci [i mai cuprinz`toare: triste]ea sinelui de sine. atunci putem proceda. care pare a avea dou` vremi. a neputin]ei de a avea imediat [i deplin ceea ce at~t de aprig dorim: oameni sau st`ri de lucruri. nu n`prasnic v~nt. Triste]e poate s` fie numai \n anumite forme mai difuze. Nu pentru c` am putea pierde ceea ce n-a fost niciodat` al nostru. fie [i sumar. de marea singur`tate a sinelui cu sine. cea care \nnegureaz` sufletul pentru ce n-am avut [i nu ne va fi dat s` avem. Ele nu sunt triste]e. uneori unpl~nd de o lin` triste]e tot ce ne-a r`mas de tr`it. dup` ani de via]` a sinelui [i de primenire a lui la vechiul loc al iubirii „\n suflet toarce mutul Regret \nf`[urat \n v~nt“. mai calme [i mai elegiace ale dorului. obiecte ale iubirii. vis`tori p`tima[i [i perplec[i 105 . a ner`bd`rii. teribila triste]e a adolescen]ilor grei de dorin]e. Triste]ea copiilor care au pierdut ceva esen]ial sau sunt mereu priva]i de bucuria lor. Dar s` ne g~ndim [i la triste]ea aspira]iei zadarnice.Petru Cre]ia Cel`lalt fel de triste]e. la o analiz` a triste]ii dup` v~rstele sufletului. este [i ea reductibil` cumva la cea dint~i. ci pentru c`. c~nd el este adiere [i boare.

ßi nu este \n joc aici o mi[care generoas` a inimii plin` de mil`. dulce otr`vi]i de un prea devreme care li se pare. Dar a]i v`zut c~t de frumo[i sunt b`tr~nii care-[i ascund cu nobil` discre]ie triste]ea. de regrete. Putem sim]i comp`timire pentru un om sau altul sau pentru copii vitregi]i. li se str`vede \n c~te o privire. pribegi sau \nfr~n]i. triburi care se sting. deja cerni]i. ca ins p`timitor [i iubitor. b`tr~ni din aziluri. Dar triste]e se na[te [i din contemplarea istoriei: z`d`rnicia zbuciumului uman. un prea t~rziu. cu orizontul speran]ei \nchis. destr`marea [i spulberarea imperiilor. care poate nici nu-[i dau seama c~t ar putea fi de tri[ti. perindarea de forme efemere. al triste]ilor de orice fel. \n c~te un gest? Dar fiin]ei pieritoare nu i-a fost dat s` simt` doar triste]ea ei. cea din urm`. s-au pierdut pe sine. cei pe care \i mai \nsufle]esc doar pu]ine speran]e sau numai triste am`giri. este v~rsta t~rzie. cet`]ile 106 . amu]irea at~tor glasuri [i a at~tor vuiete. oameni dezr`d`cina]i. m`cinarea [i pr`bu[irea \n pulbere a trufa[elor m`re]ii de marmur` [i piatr`. neistovita ve[tejire a tuturor gloriilor. \n genere pentru cei care au pierdut ceva. b~ntuit` de amintiri. Exist` \n noi puterea de a dep`[i cercul \ngust al sinelui [i de a tr`i triste]ea altora. continua scufundare \n ]`r~n` a at~tor timpuri. ci o aptitudine [i mai \nalt spiritual`: aceea de a sim]i triste]ea inerent` condi]iei noastre. Dar locul \mp`r`tesc al triste]ii. a tuturor c~]i ne na[tem [i ne pierdem sub cer.Eseuri morale ai unor vise obscure sau confuze. dar pe care nu pot s-o ascund` de tot. \n c~te o expresie. de nostalgii.

nedeslu[ita curgere prin timp [i \n singur`tatea lor a tuturor lucrurilor. dar mai ales. a de[erturilor uria[e de nisip. care bat \n spumele m`rii. muta p`timire peste care trec maree de uitare. Triste]ea gloriilor [i a patimilor moarte. amurgul credin]elor. galopul hoardelor crude [i avide peste str`lucirea civiliza]iilor.Petru Cre]ia moarte. cerul \nsu[i cu stelele lui. cu predominan]` reflexiv`. sunt tot at~t de triste c~t de ad~nc [i de bogat este trecutul lor pierdut. goale de \nt~mpl`ri. umbre care trec mereu peste chipul orb al uit`rii. mai \n ad~nc. a[tept~nd trecerea eonilor [i sf~r[itul timpului. sau. un fream`t de inimi nev`zute. Se face uneori o diferen]` oarecum prea tran[ant` \ntre triste]e [i melancolie. multimilenara. \nc`rcat` de reverie [i de o anume subtil` voluptate. pierdute. sterpe. 107 . difuz` [i vag`. v`z~nd \n aceasta din urm` o stare f`r` motiv determinat. mute. de z`pad` sau de valuri. pustii. dec~t s` ascult`m fo[netul uscat al v~ntului \n z`pada unei culmi pustii. Locurile c~ndva pline de via]`. çns` cine a acceptat termenii analizei de mai sus va observa u[or c` distinc]ia aceasta se \ntemeiaz` pe o confuzie \ntre triste]ea individual-existen]ial` [i triste]ea contemplativ`. apoi p`r`site. C`ci nu ne este dat. marile cimitire ale veacurilor cu numele mereu mai [terse. O triste]e care nu trebuie cufundat` cu aceea a locurilor dintotdeauna sau pentru totdeauna pustii. inaccesibilul. Triste]ea pe care o de[teapt` este aceea a pierderii noastre \n singur`t`]i mai mari dec~t puterea de a le da un sens comensurabil cu existen]ele noastre. [i mai \n ad~nc.

pe c~nd una a melancoliei la vis [i la gra]ie“: „Oare exist` alte \ntrist`ri dec~t \ntrist`rile de moarte?“: „Dac` ar exista un zeu al triste]ii. capacitatea de a „reflecta ceva din aceast` agonie“. s` reproduc aici un text al meu mai vechi. crampon~ndu-ne. pentru a zbura nu \nspre ceruri. p. cer~nd iertare. de propriile noastre distinc]ii. lui nu i-ar putea cre[te dec~t aripi negre [i grele. Important este. p~n` la urm`. Cum apare triste]ea \n partea mai t~rzie a liricii lui Eminescu. Fire[te nu vom r`spunde acestor afirma]ii apodictice. plutoniene. din \ndelunga agonie care este via]a: „o fenomenologie a triste]ii ajunge la ireparabil. M` resemnez. 114-115: 108 . pedant [i scolastic.Eseuri morale Alteori se face alt` confuzie. dar triste]e era. cum \[i tr`ie[te fiecare propria sa triste]e [i. Sau cum poate concepe [i sim]i cineva triste]ea ca esen]` a lumii sau ca substan]` a ei. ca materia din care este f`cut`. çn acest domeniu orice clasificare prea brutal` este o nedelicate]e teoretic`. ci \n infern“. \n cazul unora. din Norii. Cioran atribuie triste]ii „interiorizare dureroas`“ [i \i confer` propriet`]i mai sumbre. de data aceasta \ntre triste]e [i durere. cum multe mai ad~nci [i mai pure n-au fost. A[a am sim]it [i eu c~ndva. f`cute de Emil Cioran la 22-23 de ani. * Exist` [i atitudini radicale care \i atribuie triste]ii o prezen]` pancosmic`. El \i spunea adesea „durere“. mai cuprinz`toarea [i inanalizabila triste]e de a fi \n lume.

Fierbinte \n foc. Statornic`. ai fecioarelor [i ai statuilor. s`lcie \n v~nt. \n negru [i \n ar`miu. lin` \n umbr`. aura de excludere care \mprejmuie[te orice defini]ie. Ea este statornic` \nstr`inare [i \ntoarcere \n sine a fiin]ei. E albastr` \n cer [i searb`d` \n aer. adesea \ntre distan]e foarte mari sau uit`ri absolute. Triste]ea nu se t~nguie: buzele o simt amar` [i o p`streaz`. timpul imagine mi[c`toare. E limpede \n ape [i mut` \n p`m~nt. nefiind numai [i numai o stare. Este \n alb [i \n ro[u. A sim]it-o p~n` [i Dumnezeu f`c~nduse om. ßi stelele sunt triste. Se afl` \n ochii biruitorilor [i ai birui]ilor. Bucuria \i este doar cunun` [i z~mbet. nu-i place dec~t arareori. ci [i un raport inteligibil. s` vorbeasc` limba lor trec`toare. se clatin` \n lacuri cu priveli[tile a c`ror [oapt` \ntoars` este fapta ei. posibil nicic~nd \mplinit. grea \n soare. \n dreapt` [i \n cerc. 109 . prohod neauzit. ne[tiind. via]a [i moartea sunt chipurile triste]ii sie[i egale. Cu amintirea se cufund` [i se irose[te lent ca un fum \n spa]iul fals al unei oglinzi. t`cerea din ad~ncul oric`rei muzici. clipele ninsoare de aripi care umplu trecutul. \nserarea ce cre[te cu zorii laolalt`. Anotimpurile. Fiul care o \ntoarce lumii ca dragoste m~hnit` [i etern`. Merge cu lanurile m~nate de v~nt.Petru Cre]ia „Toate coboar` [i urc` \n triste]e. [i z`pezile [i toate f`pturile. curge cu r~urile c`tre m`ri [i se face valuri cu valurile lor. lu~nd mereu forma sufletelor trec`toare. funingine ura. esen]` [i cea]`. e puternic` \n lumin`. \n st~nc` [i \n cenu[`. c`rora le este ascuns` lege comun`. vis latent al treazului suflet al lumii.

Eseuri morale d~nd spumei uscatul ei fream`t. galben` \n nisipul pustiilor.“ 110 . pe l~ng` ceea ce r`m~ne cu triste]e. çn \ntuneric e \ntunecat` [i verde \n frunzi[uri. St` \ntre stele [i cade stearp` cu ele. verde \n ierburi. ßi tot ce trece trece cu triste]e. sub ni[te ochi f`r` z~mbet [i orbi. \nchin~nd pulberii lumina.

un gest de prietenie. nu face din ]~n]ar arm`sar. o delicate]e a cuiva. nu la umbr`. prive[te lucrurile cu \ng`duin]` [i cu z~mbet. pentru c` via]a lui este p`rta[` la lumin`. mirosul z`pezii. trece neb`gat \n seam`. [i totodat` vrednici de ea. o amintire fugar` \i ajung. Cei ap]i pentru bucurie. cuprinz`tor [i cald.Petru Cre]ia Bucuria Da. Sufletul capabil de bucurie este bogat. nu se v`ic`re[te c~t e ziua de lung`. o \nseninare a cerului. un r~s de copil. Bucuria nu depinde nemijlocit [i supus de \mprejur`ri. Omul care [tie s` aleag` bucuria nu caut` r`ul cu lum~narea. Mai tare dec~t orice bezn`. ßi nu este niciodat` mohor~t sau posac. deschis c`tre ale lumii [i c`tre semeni. bun fiind. un act de \ndem~nare sau de iste]ime. f`c~ndu-[i din floare gr`din`. \n orice vreme [i aproape orice-ar fi. dar firesc. nu caut` la fleacuri. Ea [tie s` aleag` chiar [i pu]inul bine c~t se afl` \ntr-o stare de lucruri [i s`-l a[eze mai presus de triste]e. [tiu s` se bucure [i de ceea ce. M` voi \ncumeta s` vorbesc despre bucurie [i s` ar`t c~te temeiuri are ea \n vie]ile noastre. \n ciuda a tot. Cine-ar citi Paradisul lui Dante ar vedea c` e alc`tuit numai din ve[nic` bucurie [i c` toat` bucuria aceea e pur` lumin`. despre bucurie. ea este o putere vie a sufletului [i \[i trage for]a din propria ei esen]`. cum ar fi s` fii s`n`tos sau 111 . O vorb` bun`.

ocroti pe ai t`i. c` tr`ie[ti \n iubire [i \n bun` pace. Sau de faptul c` necazurile \]i \ng`duie [i un mic r`gaz. Bergson. mai este 112 . un mare g~nditor din prima jum`tate a acestui veac. c` face jocul st`p~nirii. poate chiar de[tep]i [i poate chiar frumo[i sau am~ndou` la un loc.Eseuri morale liber sau la casa ta. Mul]i se \nstr`ineaz` de bucurie tocmai pentru c` se \nstr`ineaz` de ei \n[i[i. c` ]i-s copiii zdraveni [i voio[i. de ce nu. s` te mul]ume[ti cu a fi ceea ce ai fost menit s` fii. c` nu e[ti supus la cazne. c` nu ai a te teme de zbiri. care ne vrea mul]umi]i cu pu]inul pe care ni-l d`. dincolo de orice bucurie anume. c` nu este chiar at~t de r`u c~t ar putea s` fie. g~ndindu-te c` barem nu te afli la vreme de r`zboi sau de molim`. bucuria lucrului bine f`cut. c~t de c~t. ßi. Am auzit \n privin]a aceasta sfada unora. c` ai con[tiin]a \mp`cat` [i curat` sau. spune c` bucuria este mai ales aceasta: semnul de la fire al unei izb~nzi [i al unei \mpliniri. ßi mai este o bucurie. Numai c` ace[tia \ncurc` dou` planuri distincte: po]i foarte bine s` ai d~rzenia [i curajul de a lupta pentru \ndreptarea lucrurilor [i \n acela[i timp s` te bucuri de ceea ce ai. de la un scaun p~n` la un poem. proprie oric`rui suflet bine alc`tuit: aceea a priceperii [i a puterii de a face bine [i cu drag ceea ce faci. Dar pentru asta trebuie s` tr`ie[ti pe m`sura puterilor tale. c` este o demitere de la datoria de a-]i reclama drepturile tale legitime. c` \i po]i. Ba chiar. s`-]i g`se[ti locul t`u adev`rat. al unui spor adus lumii prin f`ptuirea ta. c` adic` a spune„bine c` nu-i mai r`u“ este o sl`biciune.

bucuria. ca un har. Bucuria nu este a[adar o oarecare disponibilitate contingent`. r`sp~ndind \n jurul lor. 113 . pustiul [i ur~tul. oricine ai fi. anotimpurile [i anii. de a fi p`rta[ la vremea ta [i a vedea ce se mai \nt~mpl`. put~nd func]iona independent de ce ]i-a fost dat.Petru Cre]ia simpla bucurie de a fi. de a sim]i cum se perind`. chiar [i Cressus. c~nd mai bine. deriv` dintr-un principiu interior. de a tr`i \n a[a fel. cum am spus. F`r` aceast` virtute orice [i oric~t ai avea. f`ptuind [i \ndur~nd. activ [i dinamic. \nc~t moartea ta s` fie ca desprinderea [i c`derea la soroc a unui fruct copt [i plin de bun` s`m~n]` \n via]a lumii. ci o virtute care. Iar oamenii care [tiu [i au puterea s` se bucure fac lumea mai frumoas`. te m`n~nc` triste]ea. de a tr`i. schimb`toare. de a te afla \n lume [i nu \n nefiin]`. c~nd mai r`u.

c~nd se produce ceva deosebit sau hot`r~tor. f`r` ea vie]ile noastre ar fi mult mai s`race. un 114 . de care ne bucur`m nu pentru ce ni s-a d`ruit c~ndva. \nt~lniri minunate. iar zilele noastre ar curge mereu la fel. ci cu \nceputul unui nou ciclu al vie]ii. Dar acestea nu pot fi \nc` numite s`rb`tori. Totu[i. Fire[te nu tot timpul: sunt \n vie]ile noastre. \n care un om sau omenirea a pornit pe un drum nou. na[terea. ele vor deveni astfel doar cu timpul [i cu puterea amintirii. uniri [i reuniri. ca in[i [i ca umanitate. ai c`rui zori \i investim cu for]a neistovit` a speran]ei. viitorul. c~nd nu celebr`m nimic din trecut. zile c~nd au loc evenimente care ies din m`sura comun`. ceasuri de r`scruce. din viul prezent. m~ntuiri.Eseuri morale S`rb`toarea Ne tr`im s`rb`torile f`r` s` [tim prea bine ce \nseamn` s`rb`toarea \n cuprinsul [i \n ad~ncul sufletului omenesc. ci pentru ceea ce ne poate f`g`dui \nc` netr`itul. Singura \mprejurare \n care s`rb`toarea coincide cu evenimentul \nsu[i este Anul Nou. Pentru cei osteni]i ea este o zi de odihn`. Dar s`rb`toarea tinde s` se autonomizeze de trecut [i absoarbe \n ea alte determin`ri. ca periodice celebr`ri a ce sa \nt~mplat c~ndva [i ne-a adus \nnoire sau bucurie: biruin]a. c~nd s`rb`toarea nu se asociaz` cu o comemorare.

pentru o clip` care se re\nnoie[te mereu. Cr`ciunul nu este numai s`rb`torirea unei Na[teri. cum ne ilumineaz` timpul a[tept`rii.Petru Cre]ia r`gaz al ne\ncetatei trude. amintirea primelor noastre \nt~lniri cu Cr`ciunul. o schimbare. ca un parfum. ci [i o zi \n care urc` \n noi din trecut. c` p~n` [i aerul miroase altfel. a binecuv~ntat-o [i a sfin]it-o. c` mult mai vii sunt culorile [i mai limpezi contururile ei. Pentru cei pe care \i apas` ur~tul zilelor mereu la fel. Sunt. ßi caut` s` o umple cu c~t mai mult` bucurie. pentru cine are destule resurse interioare ca s`rb`toarea s`-i umple sufletul cu o bucurie intens` ]i inefabil`. doar cu propria ei amintire. S`rb`toarea tinde s` se resoarb` \n prezent. cum ne preg`tim pentru ele. s`rb`tori \n care s`rb`torim s`rb`toarea \ns`[i [i istoria ei \n vie]ile noastre. O bucurie care ne face s` sim]im. \n sine. an de an. Chiar Dumnezeu. s`rb`toarea este o altfel de zi. s-a odihnit \n ziua a [aptea. A[a cum restul zilelor 115 . dup` ce a f`cut lumea. \n mul]i dintre noi s`rb`torile se uzeaz` [i \[i pierd str`lucirea. ßi astfel s`rb`toarea se desprinde de originea ei [i \nceteaz` s` mai fie o comemorare. r`m~n~ndu-i doar bucuria de a exista. c` e alt` lumin` \n lume. hr`nindu-se din trecut. Dar s`rb`toarea nu exista cu adev`rat dec~t pentru cine este \n stare s-o tr`iasc` cu un suflet s`rb`toresc. c` altfel r`sun` ecourile [i c` iubim mai mult ce avem de iubit. prin urmare. o scurt` ie[ire din tiparele stereotipe ale vie]ii. Se vede [i dup` cum le a[tept`m. Din p`cate. f`c~nd-o c~t mai altfel.

uita]i-v` la copii [i la s`rb`torile lor: cum le a[teapt`. c~nd li se dezv`luie darul. ßi exist` oameni care nu numai c` nu se mai pot bucura de s`rb`tori. Nu neap`rat pentru c` au un suflet s`rac. Poate sunt pur [i simplu prea tri[ti. Pentru cei mai mul]i dintre noi singurele s`rb`tori adev`rate sunt. 116 . prea obseda]i de ceva care \i \nstr`ineaz` de lume. nu ne mai surprinde [i nu ne mai exalt`. Sunt de pl~ns. mereu mai mult.Eseuri morale este la fel. cum le tr`iesc. chiar plicticos. mereu mai aceea[i. cum [i le aduc aminte. la fel cu sine ne apare s`rb`toarea prin ani. Privi]i la ochii lor c~nd stau \n fa]a minunii. çn schimb. dar le resimt ca pe ceva mai mult sup`r`tor. acelea pe care ni le dau copiii [i s`rb`toarea etern` din ei. prea de tot obosi]i de via]`. c~nd ascult` c~ntecul s`rb`torii.

Petru Cre]ia Pl`cerea Se poate sus]ine c` to]i oamenii urm`resc pl`cerea pentru c` to]i doresc via]a. c` nu pot fi separate dec~t pentru comoditatea discursului [i pentru a pune 117 . numeroase forme ale peniten]ei). Aristotel. deci voi postula c` trupul [i sufletul sunt dou` fe]e ale aceleia[i realit`]i. cu asceza. çns` \ntrebarea dac` dorim via]a de dragul pl`cerii sau pl`cerea de dragul vie]ii poate fi deocamdat` l`sat` f`r` r`spuns. Tot ce putem spune este c` apar prea legate \ntre ele pentru a putea fi separate. ßi bine [tim cu to]ii c` multe idealuri morale sunt asociate cu mortificarea trupului. cu renun]area la pl`ceri. Pl`cerea. ciliciul. X.. \n numele virtu]ilor purificatoare ale suferin]ei trupe[ti prin priva]iune sau chiar prin tortur` (autoflagelarea.. deosebindu-le net \n esen]a lor. f`r` demonstra]ie (nu [i-ar avea rostul aici). opun~ndu-le chiar [i d~nd „sufletului“ o pre]uire pe care trupului i-o refuz` cu dispre].. Voi afirma. Nu putem nega c` majoritatea marilor culturi au recurs la distinc]ia falacioas` dintre suflet [i trup. Etica nicomahic`..5. iar via]a este un lucru de dorit. des`v~r[e[te via]a.

Trupul. de[i nu este pur` natur`. O realitate natural` f`r` care \nc` nu s-a v`zut \n lume suflet. se 118 . privilegiind sufletul. disting~ndu-l de sine [i dispre]uindu-l cu oarecare tandr` [i indulgent` condescenden]` uit` ce abisuri de abjec]ie poate con]ine. [i totodat` suferin]a priv`rii de ea. c` este un ce trupesc. cu toate eleva]iile lor. muritorilor f`cu]i din suflet-trup. dup` cele mai \ntemeiate [i mai probe m`rturii. ne vom \nf`]i[a la Judecata de apoi cu trupul nostru cu tot? ßi totu[i cre[tinismul se num`r` printre credin]ele care au dus cel mai departe distinc]ia dintre trup [i suflet. potrivit credin]ei cre[tine. unele st`ri provocate de ni[te substan]e halucinogene seam`n` p~n` la identitate cu st`rile de extaz? Dar. sufletul uman“. tradi]ional. ßi oare de ce. nou`. Iar cine \[i nume[te trupul „fratele porc“. de vreme ce poate sim]i durerea [i implicit pl`cerea? ßi c` acela[i Dante se simte obligat s` explice pe larg de ce. pl`cerea de a iubi pentru a ne perepetua cumva [i dincolo de moarte. ßi s` nu se spun` c` pl`cerea este a trupului. Nu vi s-a p`rut niciodat` curios c` Dante confer` sufletelor mor]ilor un fel de trup care nu e doar aparen]` [i simulacru. ]ine de suflet. p~n` la extaz. toat` scara pl`cerilor. care este trup-suflet. ßi vorbind de natur` ea a s`dit \n noi pl`cerea. De altfel. ni s-a dat pl`cerea. ca sufletul \nsu[i. a[a cum spa]iul [i timpul sunt spa]iotimp. nici spirit. pl`cerea de a m~nca pentru a subzista. Este la fel de imaterial` [i de nev`zut` ca tot ce. este inocent ca orice realitate natural`.Eseuri morale accentul pe o func]ie sau alta a aceluia[i sine.

cum se poate vedea numai privindule chipul. r`coarea umbrelor ad~nci ale verii. pe alocuri. a f`urit o art` subtil`. a[a cum st` la r`d`cinile vie]ii. ßi fie poemnit` aici [i joaca tuturor copiilor din lume. indiferent care i-ar fi rolul biologic. pl`cerea. c~nd se joac`. a bel[ugului de via]` care curge \n vinele noastre [i ne leag` de via]a lumii. av~nd a trece prin zile [i ani. la un nivel oric~t de frust. ßi chiar \n sfera ac]iunii: orice ac]iune care izvor`[te din libertatea noastr` de a alege este \nso]it` [i stimulat` de pl`cerea de a o exercita. care este mai mult dec~t suma pl`cerilor date nou`. privirea. gustul vie]ii este dat de pl`cerea \n sine de a fi. pline de fericite consecin]e. chiar independent de considera]ii asupra gradului de elaborare a unei pl`ceri date. este manifestarea vitalit`]ii. oare nou` nu ne este dat` pl`cerea de a auzi cum se st~rne[te v~ntul printre arbori. este \nso]it` de una dintre cele mai intense pl`ceri care se pot tr`i \n via]`. uneori p~n` la extenuare. Iar omul a f`cut din \nmul]ire [i sex o feerie nesf~r[it`. crescu]i din bucuria acestei pl`ceri vechi.Petru Cre]ia [tie c`. o anumit` form` intens` [i decantat` de senzualitate. Chiar Platon. vom spune c`. Iar nou`. priveli[tea m`rii ne~ncetat’ a? Dar. ßi chiar din alimenta]ie. Iar pl`cerea. este indispensabil` vie]ii [i c`. care. pe deasupra oric`rei pl`ceri determinate. \n 119 . iubirea [i moartea sunt inven]ii relativ t~rzii. este implicit` \n cea mai pur` contempla]ie. mirosul z`pezii. \n istoria vie]ii. care \i umple istoria.

Dar noi. tot mai intens. poate c`dea \n pl`cere ca \ntr-un abis [i s` se piard` acolo. \mpotriva vie]ii. uciga[e. nu poate fi desp`r]it` de pl`cere. Nici chiar frumuse]ea cea mai abstract`. refuz~ndu-l pe Platon. oricum am analiza-o. Rupte din contextul lor. vom pre]ui pl`cerea care nu duce mai departe dec~t frumuse]ea dat` nou` aici [i acum. ca s` 120 . \n anumite condi]ii. Near roade plictisul. P~n` [i asceza este g~ndit` ca un drum c`tre extaz. [i faptul c` pl`cerea se poate \ntoarce. deplin`tatea omeneasc`. Omul. anumite pl`ceri pot deveni. F`r` capacitatea mereu re\nnoit` de indiferent ce orgasm lumea ar fi de nelocuit [i de neacceptat. c~nd vorbe[te de contemplarea Frumuse]ii ca Form` sau Idee. \n chip paradoxal. presupune c` nu ajungem p~n` la ea dec~t trec~nd printr-o zon` tot mai larg` [i mai \nalt` de pl`ceri. corespunz~nd unor frumuse]i tot mai abstracte. cel care nu mai e \n stare s` tr`iasc` muzica at~t de complex` a pl`cerilor terestre [i \[i vinde sufletul pentru un singur sunet care. cea mai aparent dep`rtat` de sim]uri [i de dorin]e. chiar viciile. Nu le culiv` dec~t acela care [i-a pierdut m`sura. Iar frumuse]ea la r~ndul ei. Iar elanul de via]` care str`bate via]a ([i poate lumea \n \ntregul ei) este ori voluptuos ori nul. cel a c`rui vitalitate este cumva avariat`. dac` ne g~ndim mai bine. devine strig`t [i apoi moarte. De aici. care este al \ntregii vie]i [i al pl`cerii globale de a fi. nefiind pur` natur`.Eseuri morale Banchetul. ne-am pierde \ntr-o entropie letal`. ßi. ne-ar m~nca ur~tul. cum [tim.

lipsa de cooperare cu \ntregul pl`cerilor care. deloc \njositoare \nsu[iri ale omului deplin [i viu pe deplin.Petru Cre]ia folosim o terminologie desuet`. nu sunt altceva dec~t decontextualizarea unei pl`ceri [i trecerea ei \n exces. Sau. sub ochii scandaliza]i ai asce]ilor. nobile virtu]i. pot deveni. nobile. bine practicate. sau m`car o parte dintre ele. oricum. 121 .

\n ce g~ndesc [i \n ce simt. Cu alte cuvinte. Superficiali \n ce fac. sau dac` sunt mai intense. çi m`n~nc` un fel de nelini[te. oamenii ace[tia. Unii sunt simpatici. aduc mai mult` pagub` dec~t spor. Asta nu \nseamn` neap`rat c` sunt inactivi [i apatici. nu aduc mult bine celor din preajm`. sunt aproximative. \i determin` s` sar` iute de la una la alta. \i pune mereu \ntr-o agita]ie de[art`. care \i face ve[nic ner`bd`tori [i pripi]i. A[a cum exist` pro[ti harnici. oricum f`r` temei ad~nc. ce fac ei iese anapoda. mai mult stric` dec~t dreg. chiar z`natice. \n incon[tien]a lor. lipsi]i de capacitatea de a des`v~r[i un lucru. çn plus. volatile. Sentimentele lor sunt focuri de paie. chiar c~nd e vorba de oameni inteligen]i. \ns`. cheltuind o energie care se aprinde [i se stinge din propria ei pu]in` substan]`. de a-l face ca lumea [i totodat` ne\nstare de vreo ad~ncime a g~ndurilor [i a sentimentelor. privi]i f`r` superficialitate. pot chiar inspira un fel de tandr` compasiune. f`r` a fi \n stare s` se aplice cu st`ruin]` [i cu coeren]` unui obiect. sunt d`un`tori celor din 122 . Dumnezeu [tie cum.Eseuri morale Superficialitatea E plin` lumea de oameni superficiali. exist` oameni superficiali care \[i fac treburile cu s~rg (chiar c~nd av~nturile le sunt scurte). dar. g~ndurile lor. incapabili de a-[i da seama c` sunt ceea ce sunt.

ci pentru c` nu simt \ndemnul interior de a lucra cum se cuvine. u[a nu se potrive[te cu tocul. trenurile o iau razna [i instala]iile iau foc. Fie c` produsul nu-[i atinge menirea: ce trebuie s` taie nu taie. Cine lucreaz` prost. Rezultatul unei ac]iuni efectuate cu superficialitate este defectuos [i deficitar. M`car pentru c` nu te po]i bizui pe ei. ce trebuie s` creasc` r`m~n` pipernicit. nu pentru c` n-ar putea [i altfel. se preface c` lucreaz` bine. ce trebuie s` fie gustos n-are gust. cazanele explodeaz`.Petru Cre]ia jur [i. r`sp~ndindu-se. mai r`u. cl`dirile [i avioanele se pr`bu[esc. Ace[tia lucreaz` de m~ntuial` (adic` doar s` se m~ntuie de o treab`. se produc accidente [i catastrofe: podurile se surp`. oric~te ar f`g`dui \n u[uraticele lor elanuri. \ndeob[te. indiferent de motive. Cauza lor este un r`u social la a c`rui r`d`cin` se afl` un r`u moral. Acestea sunt efecte. devine un flagel social [i apare mai ales \n or~nduirile nedrepte. nu-i stimuleaz` nimic. ce trebuie s` mearg` st`. Fie c`. Mai exist` [i o alt` specie de oameni superficiali. s` ispr`veasc` cu ea). chiar la o solicitare normal`. ci printr-o atitudine mai mult sau mai pu]in deliberat`. Lucrul r`u f`cut nu corespunde standardului minimal de calitate [i nu rezist` probelor func]ionale. nici cheia cu broasca. Aceast` stare de spirit. Le prie[te lenea. chiulul [i del`sarea. tuturor. Ceea ce este vorba mincinoas` \n sfera adev`rului este fapta 123 . Astfel c` aceast` specie de superficialitate opereaz` un transfer de la realitate la aparen]`. dar nu prin firea lor.

se ponose[te [i se destram`. din ceea ce circul`. Asta \nseamn` s`-]i \ncrope[ti avutul min]ii pe apucate [i din auzite. a c~torva vorbe care sun` ad~nc. çntr-adev`r. [i apoi golite. ora[ele cad prad` pulberii [i buruienii. pe dubla minciun` a vorbei [i a faptei. din informa]ii la a doua m~n`. a c~torva idei. ßi p`gubi]i suntem cu to]ii. prin aerul vremii. \ntre omul care lucreaz` temeinic [i cel care nu face a[a exist` o deosebire esen]ial`. Cel dint~i sap` brazd` ad~nc`. cade \n paragin`. [oselele se desfund` [i canalele se \nfund`. Nici o societate omeneasc` nu poate rezista indefinit` atunci c~nd se \ntemeiaz` pe minciun`. Simulacrele nu dureaz`. vagoanele devin ni[te ruine c`l`toare. P`gubi]i [i pe deasupra dec`zu]i de la una dintre cele mai mari demnit`]i ale omului: aceea a lucrului bine f`cut. pline de g~nd la origine. buni [i r`i. Am dat exemple din sfera tehnic` [i material` pentru c` sunt mai gr`itoare intui]iei imediate. sluje[te unei durate. statuile coclesc [i se las` \ntr-o r~n`. Dar tot at~ta r`u fac \n partea spiritului cei care lucreaz` dup` ureche. deteriorate [i 124 . Fapta celui de-al doilea se degradeaz` grabnic. din locuri comune. Prost f`cute. f`r` o lung` str`danie a cugetului. neverificat.Eseuri morale mincinoas` \n sfera ac]iunii. din cultura de almanah sau din lecturi r`u mistuite. Cei c`rora le place s` tr`iasc` a[a au totu[i cumva sentimentul unei caren]e fundamentale [i atunci caut` o compensa]ie \n falsa profunzime. face lucruri trainice. din prejudec`]i neroade. \n folosirea.

125 .Petru Cre]ia tocite de folosirea lor de c`tre asemenea tri[ti veleitari.

Unul. cui ce-i pas`. m~ine nu e zi? sau Treaba lor pe mine nu m` prive[te. totu[i. dar care. tot dai vina pe un concept nebulos. de ce at~ta zor. Nu despre ele va fi vorba acum. o spore[ti [i tu. Aici ne vom m`rgini la lucruri mai m`runte. fundamental. de cine s-a avut bine cu cine. De c~te [i mai c~te. Fire[te. \nsumate. sau ar trebui s`-]i pese. de c~inii vagabonzi. c~nd de fapt soarta ta e[ti tocmai tu. de necuviin]a slujba[ilor. care foarte pu]in te cuno[ti [i. de conspira]iile mondiale. este enun]at adesea: Las`. La temeiul ei stau c~teva principii. de prea multe mu[te. c` merge [i a[a. de pisicile negre care \]i taie drumul. de c~t sunt oamenii de r`i. de preacinstirea celor necinsti]i. de \mbulzeala pe care. din aceast` ne[tiin]`. Despre nep`sarea p`gubitoare se cade s` vorbim. ce-mi pas` mie. de faptul c` plou`. de p`l`gr`geala dreg`torilor. inclusiv de soart`. se constituie \ntr-o civiliza]ie a r`ului plac. care multe spune [i pu]ine [tie cu adev`rat. sunt multe lucruri mari de care trebuie. care ne stric` via]a. Celelalte sunt mai mult latente: De ce s` m` omor cu firea. de fustele prea scurte sau prea lungi. tu socotindu-te \ntotdeauna altfel. ßi poate chiar au dreptate cei care g~ndesc 126 .Eseuri morale Nep`sarea Nep`sarea este bun` c~nd nu-]i pas` de z`d`rnicii: de gura lumii.

obliga]ii ale omului vrednic [i chibzuit ca atare. cu drumurile desfundate. Incapacitatea de a aprecia consecin]ele actelor noastre asupra celui de l~ng` noi sau care vine dup` noi [i se va speria de ce-am l`sat \n urm`. c~t s-ar deteriora ea \n am`nunt. O vast` concep]ie endemic` \n care se amestec` lenea. dar una str~mb`. çn nep`sarea aceasta tembel` [i adesea voioas`. cu copii cresc~nd \n voia lor. se d`r`p`neaz`. cu robinete care nu se mai \nchid. çn timp ce ele. cu catastife ]inute la \nt~mplare. se pustiesc. o iau razna. Dar mai ales lipsa sentimentului c` exist` datorii nescrise. Nu \]i infestezi vecinii cu zgomote asurzitoare sau cu mirosuri agresive pentru c` \i dete[ti. de la ai t`i p~n` la ]ar`. \mp`carea nevolnic` cu mersul lucrurilor a[a cum este. se mai afl` una care poate da seam` de toate: nep`sarea de altul. cu numele scrise pocit. lipsa unei aprecieri corecte a oportunit`]ii [i a urgen]elor. ci pur [i simplu pentru c` nu \]i pas` de ei: tu s`-]i faci 127 . \ncet. Nu du[m`nie. rezist` chiar a[a oric~t: cu fr~nele uzate.Petru Cre]ia astfel. nesim]irea. cu ferestre sparte. \ncet. del`sarea. \n cercuri tot mai largi de indiferen]`. Neputin]a de a ne identifica cu al]ii. nu voin]` rea – sentimente energice [i orientate – ci doar nep`sare. cu ]igara vesel aruncat` \ntr-o claie de f~n. se dezagreg`. miopia pragmatic`. lungul nasului ca m`sur` a lumii. \n comunele noastre nevoi [i \n comuna noastr` umanitate. ideea z`natic` [i nefast` c` o lume. cu vehiculele publice zdr`ng`nindu-[i fiarele vechi. çn ansamblu. aiureala. de ceilal]i. de lucruri \n general. prostia.

ßi astfel nep`sarea devine o autoagresiune generalizat` [i pe termen lung.Eseuri morale voia. care \nseamn` a-]i p`sa de el c~t \]i pas` de tine. dac` am [ti s` ne pese. Este nevoie doar s` la[i o clip` totul de izbeli[te – lucru foarte u[or – [i \n clipa aceea s` te g~nde[ti pu]in – lucru. privit` mai de sus. De aici vrajbe [i uri. vendete. ce-i drept. Bunul ob[tesc este privit cu nep`sare pentru c` „ob[tesc“ a ajuns s` fie sinonim cu ceva care nu te prive[te. 128 . S-a v`zut c` e chiar dimpotriv`. lipsa de grij` pentru ceea ce merit` grij` c~nd e g~ndit ca \ntreg bine alc`tuit. C`ci. De ce s` la[i curat [i bine or~nduit dup` tine? ¥i-ai f`cut interesul [i gata. poate duce de r~p` o lume cu nep`s`torii ei cu tot. de fapt. Ca s` fie altfel nu e nevoie de un Mare Gospodar care s` \]i bage frica \n oase. o cheltuial` de energie prosteasc` [i trist`. pentru c` \]i lipse[te capacitatea de a-]i p`sa. grava nep`sare fa]` de tine \nsu]i. ci al nim`nui. procese. cu totul dispropor]ionat` fa]` de pu]ina aten]ie datorat` altuia. dar totu[i. ca o mare gospod`rie a tuturor. o vast` paragin` al c`rei singur rod e paguba noastr` a tuturor [i a urma[ilor no[tri. Ea \]i vine numai atunci c~nd e[ti obiectul nep`s`rii sau al protestelor altuia. ca [i c~nd ai fi singur pe lume. care nu e al fiec`ruia. Suma actelor de nep`sare. nep`sarea de mersul lucrurilor [i nep`sarea fa]` de al]ii este. Sau chiar mai pu]in. foarte greu – c~t de frumoas` ar fi lumea [i bun` de tr`it \n ea. Urm`rile nu intr` \n puterea ta de a ]i le imagina.

ßi m` voi m`rgini la necazurile noastre. noi pe noi \n[ine. absen]a unei con[tiin]e clare a rela]iei dintre individ [i stat. \nchiderea ]`rii fa]` de lume. pe m`sur` ce ne vom cunoa[te mai bine. d`inuirea unor vechi n`ravuri [i mentalit`]i. Uite. lep`d~ndu-ne de orice trufie. \n loc s` ne conferim blazoane iluzorii. Nu e oare mai bine ca. Dar adev`rul nu trebuie spus cu \ncr~ncenare. Dar. s` \nv`]`m mai bine ce suntem cu adev`rat? Nu exist` vindecare dec~t prin adev`r. cu dreptate. nivelul sc`zut de trai [i de luminare. dac` tot ne 129 . Intui]ia comun` ajunge. \ncredin]at de faptul c`. de undeva de sus. [ubrezirea institu]iei familiale. Nici nu [tii de unde s` \ncepi. fapt este c` st`m prost. La noi lucrurile nu se \ndreapt` c~nd cineva \[i arog` rolul de a biciui. vom mai putea \ndrepta c~te ceva. de ce s` ne min]im? Pricini ar fi destule: urbanizarea pripit`. moravurile. E bine s` ne judec`m. \nc~t o cercetare a lor. çn materie de civiliza]ie nu st`m prea bine. [i nu f`r` z~mbet. nu i-ar fi cititorului de nici un folos.Petru Cre]ia Homo valachicus Exist` at~tea defini]ii ale civiliza]iei. ci cu \n]elegere [i cu dragoste. din transcenden]a unei con[tiin]e presupuse f`r` gre[. scr~[nind. sper~nd c` orice act de cinstit` [i lucid` c~nt`rire de sine va da cu vremea road` \n imanen]a con[tiin]ei ob[te[ti. oricare ar fi cauzele. aici.

s-o lu`m de la drumuri. duhorii [i mu[tei? Poate [i de aici. dar nu numai. alerg`turi bezmetice [i f`r` noim`. s` nu uit`m de una socotit` drept indicele de civiliza]ie a unei comunit`]i: cabinele publice cu destina]ie sanitar`. La fel cu institu]iile publice. Unul dintre prestigiile civiliza]iei romane au fost [oselele. faptul uluitor c` po]i adesea vedea b`rba]i. ca ins. haznale abjecte consacrate sc~rnei. Pentru c` e departe de a fi vorba. Nici omul nostru. \n ]ar` la noi. peste m`sur` de murdare. C`ile ferate nu sunt rele. C~te dintre ele nu au devenit locuri de pedeaps`. Ruleaz` a[a. confuzii [i erori. \n care paragina [i ponosirea se iau la \ntrecere cu reaua organizare. s`lb`ticite [i uitate. ca la vreme de r`zboi. ßi. f`cute s` ajung` pretutindeni [i s` dureze veacuri. la nesf~r[it. praf [i noroi. viaductele. podurile. uneori cu o \nf`]i[are respectabil`. care pare dea dreptul du[m`noas`: cozi grele [i haotice. Iar drumurile noastre sunt ca vai de lume: [osele deficitare [i restul f`cut din h~rtoape. çn mintea lui bunurile publice nu sunt ale tuturor: sunt ale nim`nui. iarna. u[ur~ndu-se \n plin` zi de udul lor l~ng` vreun st~lp sau gard. numai de incuria [i de stupiditatea institu]ional`. Le stric` [i le devasteaz` f`r` mustrare 130 . dar ce circul` pe ele este dezastruos: vagoane hodorogite [i pr`date. \n v`zul copiilor de [coal`. dac` tot vorbim de institu]ii. de \ntunecate [i. nu se las` mai prejos. un mare zbucium zadarnic.Eseuri morale l`ud`m c` de la R~m ne tragem. timp pierdut. de reci. ca bolgiile lui Dante. vorbe proaste.

dar le sunt de trebuin]` [i nu cost` nimic. str`zi. terase. de metal. regul`. de pe gurile de control ale instala]iei urbane de ap` au fost. din nep`sare. la ale tale. Un loc predilect de azv~rlire [i acumulare a resturilor de orice fel este cel din imediata apropiere a locurilor destinate tocmai pentru asta. p~n` la unul. spa]ii verzi. spa]iile publice. Nu de alta. pie]e. Povestesc unii. considerarea statului nu ca instan]` de reglementare [i de mediere. Omul acestor locuri are o rela]ie special` cu norma (lege. furate. Dar ce nu se fur`? ßi tot ale nim`nui \i par a fi omului nostru. ßi te \ntorci r`sufl~nd u[urat. E drept c` unele sunt privilegiate: nu le stric`. ßtiu locuri circulate unde ri[ti s` cazi din zece \n zece metri \n c~te o groap`. Le consider` drept ni[te maidane care pot fi murd`rite oric~t [i cu orice. ar fi p`cat. ]i se face fric`. ç]i vine s` te descal]i pe trotuar [i.Petru Cre]ia de cuget. prescrip]ie). incinte. V`zu]i cu ochiul nostru. tu av~nd n`ravul t`u [i acolo nefiind de glumit. ci ca una represiv` [i spoliatoare (lucru nu f`r` \ntemeiere istoric`) [i 2. uneori din simplu vandalism. din nepricepere. cum e acolo. Sunt ului]i de ce minuni de cur`]enie se pot vedea la nem]i. dragul de el. doar [i le \nsu[esc. pentru c` multe alte \nlesniri mai afli [i te sim]i la largul t`u. faleze. de la mucuri de ]igar` p~n` la dejec]ii. un sentiment excesiv al 131 . unde ]i-e drag s` tr`ie[ti. ca \ntr-o capcan` s`pat` de vr`jma[: capacele grele. nem]ii par chiar ni]el maniaci. veni]i de prin Germania. de la o vreme. o rela]ie confuz` care \i vine din dou` direc]ii corelative: 1.

Dac` de opreli[ti nu-]i pas`. nu pu]ine la m`rfuri sau ghi[ee. Dar chiar reglement`rile mai m`runte. s` intri pe unde se iese. Pe c~t de pu]in \i pas` acestui popor de libertatea mare. Punctualitatea noastr` las` de dorit. \ndrum`rile le ignori din principiu. s` parchezi unde \]i vine bine. irosind energia [i timpul ori[icui. chiar simpla \ndrumare ni se pare o priva]iune de libertate. iar omul punctual ni se pare maniac [i ridicol. orice \ngr`dire prea intransigent` ne sufoc`. social`. politic`. cu aproxima]ii. cu alternative mai mult sau mai pu]in ilicite. preferi s` te descurci de-a oarba. din care omul nostru nu e dispus s` sacrifice nimic \n vederea unei reglement`ri publice [i echitabile a intereselor individuale. toleran]e [i derog`ri. s` \ncerci cinci ghi[ee sau cinci compartimente de tren. s` ba]i la prima u[` care ]i iese \n cale. sunt considerate neavenite [i \nc`lcate cu senin`tate: parc` ]i-e mai drag s` fumezi acolo unde scrie „fumatul oprit“. de parc` am fi claustrofobi. r`bdarea [i capacitatea de \ncredere.Eseuri morale interesului personal imediat. p~n` s`-l nimere[ti pe cel bun. pe at~t de mult ]ine la micile libert`]i ale unei anarhii tolerante [i joviale. civic`. Orice circuit prea lung de la profitul imediat p~n` la cel mijlocit de lege ne dep`[e[te imagina]ia. \ntreb~nd bezmetic \n dreapta [i-n st~nga. care nu cer cine [tie ce p`trundere. cu mici ajust`ri [i z`bave. dac` nu zece vagoane. deranj~nd o mul]ime de lume. O ordine negociabil`. s` treci strada pe oriunde. sunt 132 . Cozile noastre. Orice rigoare ne str~nge ca o \nc`l]`minte prea mic`. Prefer`m un cadru mai lax.

Dar atunci statutul t`u este acela al unei fiin]e sup`r`cioase. \n ultim` analiz`. Nu vorbesc acum nici despre b`d`r`nie nici despre rela]ii conflictuale. deci cei care sunt ca [i noi [i ar avea \n principiu acelea[i prerogative. ca [i felul cum ne purt`m \n vehiculele publice. nu ca simple instrumente ale comodit`]ii n`uce a altcuiva. uneori s` supor]i confiden]e sau v`ic`reli. de dreptul lor de a exista \n sine. Tu. la greu. s` dai ora exact`. trebuie aidoma unui automat cu fise. foc la ]igar`. Totu[i stadiul cel mai u[or de atins la noi este acela pe care nu chiar degeaba \l vom fi numind ]ig`nie.Petru Cre]ia haotice [i litigioase. nu zic serviciul adus. protestezi. acela c` sunt al]ii. sup`r`toare [i. indica]ii rutiere. bonomia [i levantinismul pot degenera \n barbarie. c~nd va mai fi de g`sit. dar care au un cusur. tu te resorbi \n nefiin]`. de locul [i de lini[tea lor. Mul]umiri? Rolul t`u o dat` \ncheiat. [i f`r` s` ]i se \nregistreze. lezat. Individualismul obtuz care dicteaz` at~tea dintre comportamentele noastre are drept principal` manifestare lipsa de respect pentru ceilal]i. s` spui c~t cost` cutare lucru (al c`rui pre] e afi[at). pentru semenii no[tri. ca trec`tor. de prisos. çntr-adev`r. ci simpla existen]`. de unde l-ai luat. E[ti considerat ca exist~nd numai dac`. Aerul 133 . ci despre simpla [i profunda nep`sare fa]` de ceilal]i: fa]` de timpul. de sub tembelismul nostru l`s`tor izbucne[te violen]a [i brutalitatea [i atunci se poate vedea c~t de repede spiritul patriarhal de origine rural`. unde aglomera]iile (care ar putea foarte bine lipsi) genereaz` animozit`]i primejdioase.

pentru c` e \n ograda lui [i acolo se crede nu numai st`p~n. inclusiv zgomote infernale. iertat s`-mi fie. „Las`-m` s` te las“ este o expresie \n care reciprocitatea \ng`duin]ei \n r`u se \mbin` cu nep`sarea [i. domnule!“. c~nd te \ntorci acas`. prea nervos. ne este drag` [i a[a. ci [i singur pe lume. cu buna lui voie [i cu p`catele lui homo valachicus este extrem de tolerant. „Ce at~tea comentarii!“. Mai pu]in cu ale altora. iar voin]a aceasta ar cam trebui s-o g`sim \n noi [i s-o facem s` opereze. mi[c`-te c` te caut` moartea pe-acas`!“. Numai c` dragostea bun` \nseamn` [i voin]` de \ndreptare. Dar n-ai voie s` te pl~ngi. „Ce ai. bre c` nu dau turcii!“. c` doar nu te-am omor~t!“. çn general. omule. afli de la vecinul t`u c~t de nem`rginite sunt drepturile unui locatar: „Acas` la mine fac ce vreau”. „Ho. scandaluri [i p`ruieli.Eseuri morale rom~nesc de glasuri r`stite care \]i spun cu ar]g: „Da ner`bd`tor mai e[ti. Iar cu sine. „Hai mo[ule. se constat` c` e[ti prea sensibil. iar atunci doar \n virtutea unui pact nescris de complicitate generalizat`. cu nesim]irea. 134 . incendii. duhori. nici c~nd. inunda]ii. Nu zic. ia-]i ma[in` mic`!“. çn destule privin]e civiliza]ia rom~neasc` aduce \nc` bine cu o mahala degenerat`. Iar. prea preten]ios. N-a[ [ti s` spun nici cum. „Dac` nu-]i place. a noastr` fiind.

Dar ele au fost tran[ant elucidate de H. nr. eronat` sau rea.. pe care s` le ignor f`r` rest. nu arareori aproape patologice. 331334. trecerea de la sinceritatea asert`rii la adev`rul aser]iunii mi se pare frauduloas`. este inerent` umanului.. con[tiin]a poate fi adev`rat` sau fals`.≥ Eu pot fi sincer afirm~nd automistific`ri monumentale. pe care le ia falsa con[tiin]` de sine.R. 115 O anume diferen]` \ntre ceea ce crede fiecare dintre noi despre sine [i ceea ce este cu adev`rat. ßi. pe c~t este de greu s`-i \n[eli pe al]ii f`r` ca ei s` observe. Maxime (1678). cu veracitate ≤.. Or. Patapievici \n Cerul v`zut prin lentil` Ed. de unde citez doar: „Sinceritatea este o emo]ie a con[tiin]ei. a[a cum \l [tie pe deplin numai Dumnezeu. \n termeni direc]i.. La Rochefoucauld.p. Sinceritatea este o emo]ie complet independent` de con]inutul ei: ea poate purta cu egal` \ndrept`]ire emotiv` asupra unei con[tiin]e false ≤.≥. Nemira. incomplet`.. de[i excesive [i aproape * Considera]iile care urmeaz` ar comporta o prezentare preliminar` a raporturilor dintre sinceritate [i adev`r. ci doar despre formele excesive. adic`. [i nu despre un asemenea lucru va fi vorba aici.. al`turi de obiect sau inexistent` ≤.Petru Cre]ia Falsa con[tiin]` * Este tot at~t de u[or s` te \n[eli pe tine \nsu]i f`r` s`-]i dai seama.“ 135 .≥ \n toate cazurile.

av~nd un sine echilibrat. Omul normal. este loc sub soare pentru noi to]i [i cineva acolo sus ne iube[te pe to]i. Dar cel afectat de o fals` con[tiin]` nu este \n stare de astfel de lucru. cu m~ndrie [i cu durere.Eseuri morale patologice. o istorie individual` a lui. Iar o dat` acest neadev`r instalat \n cineva. dar la care aspir` cel mai mult. Ea este \n primul r~nd cultivarea unei credin]e despre sine cu mult superioar` realit`]ii. sau c` se crede pur [i simplu altfel dec~t este. el este asumat ca adev`r. Dar opera]iunea aceasta de substituire nu se face con[tient. de obicei cele pe care le are cel mai pu]in. – ci pentru c` vrea s` cread` despre el c` este cineva \nzestrat cu mari calit`]i omene[ti. ale c`rui corec]ii de imagine sunt mai mult sau mai pu]in rezonabile. este o imagine exaltat` a unei excelen]e absente. Termenul de „fals` con[tiin]`“ nu este pe deplin gr`itor. putem construi o tipologie. Nu este vorba numai de faptul c` cineva \[i ignor` adev`rata fiin]` [i fire. chiar dac`. cu iubire. \n fiecare caz. ele sunt mai r`sp~ndite dec~t ne-am a[tepta. Lucru u[or de \n]eles. ßi nu at~t pentru c` nu s-ar putea p~n` la urm` \mp`ca cu sinele lui adev`rat. abstr`g~nd caractere comune. cu credin]`. poate exista lini[tit cu propria sa imagine. ci este un construct al incon[tientului care are. Asemenea om confund` propria lui realitate cu un deziderat himeric cu privire la sinele s`u. dac` admitem c` orice fals` con[tiin]` se 136 . Incapacitatea de autoanaliz` corect` duce astfel la o alienare de realitate analog` cu cea din unele psihoze.

s` juc`m un rol.Petru Cre]ia constituie. luminat \n ordinea cognitiv` [i puternic \n cea volitiv`. Al]ii \ns` pot fi de-a dreptul sini[tri. ca \ntr-o nebunie ambulatorie. c` tot ce fac [i ar putea s` fac` le tr`deaz` nimicnicia. Cred c` mul]i dintre noi au v`zut sau au avut \n preajma lor asemenea in[i juc~ndu-[i tristul rol pe scena lumii. Mai mult. vrea s` apar` nici mai mult nici mai pu]in dec~t ca paradigma excelen]ei umane. progresiv. Unii sunt at~t de naivi. o con[tiin]` fals` [i tr`iesc a[a. pe o rea con[tiin]` de sine refulat`. f`r` s` ne d`m seama. c~nd mai damnat`. au diferite apuc`turi. at~t de transparen]i [i at~t de evident ridicoli \nc~t nu pot inspira dec~t o ironie indulgent` [i aproape tandr`. tr`ind-o mai ales atunci c~nd o propune altora sau se g~nde[te pe sine \ntre al]ii [i mai presus de al]ii. 137 . Falsa con[tiin]` ne oblig`. Unii sucomb` sentimentului c` sunt nimica [i nimeni. tr`ind [i f`ptuind printre oameni de r~nd. ßi sunt numero[i. mai mult. Omul de felul acesta se crede [i vrea s` fie crezut tocmai ceea ce nu este. dar reductibile la un tip fundamental. Al]ii \[i fabric`. c~nd mai benign`. s` \nscen`m o dram` pentru acest rol [i s` o popul`m cu crezuri [i cu lupte false. Fiind un simplu veleitar utopic. cu apoteoze [i cu dezastre fictive. ßi mai periculoas` dec~t orice falsificare deliberat` [i dec~t orice ipocrizie. [i anume un om nobil \n sfera etic` [i afectiv`. Al]ii se \mpac` cu ei \n[i[i. a[a cum sunt. Iar aceast` imagine fals` despre sine o afim` [i o exib` cu patos. \n bezna [i singur`tatea sinelui.

astfel. abera]ii [i grele p`cate: [i invers. se situeaz` nu numai pe fals. Omul acesta. ci [i pe nedreptate. nu: el nu este de vin` niciodat` [i nu gre[e[te niciodat`. l-au tratat f`r` deferen]a cuvenit`. ßi iat` c` la r`ul pe care omul \nzestrat cu o fals` 138 . ßi de aceea tipul acesta de om. De aici corelativul oric`rei manii [i iluzii de grandoare. a c`rui via]`. mania [i iluzia persecu]iei. este d`un`tor celor din preajma lui. care este o minciun` \ntrupat`. Omul normal [tie s`-[i analizeze insuccesul [i s` vad` partea lui de eroare sau de vin`. cei care nu i-au dat ascultare. asupra altuia sau a altora [i se poate frecvent asista la scene \n care acest om. pentru c` falsa imagine pe care o are despre sine se izbe[te \n chip inevitabil de rigorile realului. de verific`rile lui constante [i neiert`toare. \n precipitarea lui de a sc`pa de propria sa imagine real`. sus]inute de un crez care nu e de fapt dec~t un scenariu pentru a-[i transforma reaua lui a[ezare \n lume [i fa]` de lume \ntr-o idealitate al c`rei erou se simte [i se crede a fi. Prigonit de „oameni“. de insucces. nu l-au luat drept c~rmuitor. dar acest mic paranoic. Pe de alt` parte. nu l-au \n]eles. persecutat de semnii lui obtuzi [i ingra]i. \i acuz` pe cei din jur de propriile sale sc`deri. \n fond bolnav. \n chip incon[tient [i malign. el s`v~r[e[te \n mod curent ceea ce at~t de violent [i de zgomotos blameaz` la al]ii. sf~r[e[te aproape totdeauna prin a se considera un nedrept`]it [i chiar un martir. Nociv. de vin` sunt \ntotdeauna ceilal]i. el o proiecteaz`.Eseuri morale afirmarea sa de sine ia forma unei lupte [i a unei misiuni. eventual invidio[i.

\n felul lui. cel mai ]an]o[ de slava lui de tinichea. s`-l sprijine. [tie s` treac` peste asta. \nc~t se g`sesc oameni care s`-l cread`. fa]` de cei care nu l-au recunoscut ca atare. confund~nd adesea sinceritatea 139 . \n fond at~t de corupt. incon[tient`.Petru Cre]ia con[tiin]` \l face prin incapacitatea. auster c~nd e lacom. fa]` de cei mai buni dec~t el. [i setea lui de r`zbunare. uneori chiar s`-l promoveze. [i alta. asumat` con[tient [i agresiv. Iar falsa lui con[tiin]` este mai nociv` dec~t minciuna deliberat`. ßi foarte sigur de sine. Calmeaz` cu sfruntare adev`rul s`u iluzoriu. procesoman. Astfel continu` s` circule slobod prin lume. pa[nic c~nd e litigios [i agresiv. p~n` \[i rupe din nou g~tul [i o ia de la \nceput cu lamenta]iile [i cu vindictele. virulent`. ßi uneori patosul lui este at~t de mare [i de persuaziv. ßi devine periculos: reclamagiu f`r` odihn`. incompeten]a [i veleitarismul s`u se adaug`. concep~nd proiecte pe care le d` drept aproape gata realizate [i nef`c~nd absolut nimic. Nu este de crezut c` o astfel de am`gire este etan[` la o c~t de vag` trezire la adev`rata con[tiin]`. Dar omul acesta. care este dubl`: una. crez~ndu-se plin de resurse [i nefiind bun de nimic. crez~ndu-se delicat [i virtuos [i fiind de fapt de grosolan [i plin de p`cate. predestinat tuturor rat`rilor. dec~t ipocrizia sau dec~t o calculat` calomnie. Crez~ndu-se generos [i fiind de fapt meschin. Omul nostru e. de ne\nvins. calomniator neru[inat. de suprafa]`. o autoritate \n orice materie c~nd el abia dac` are rudimentele vreunui domeniu. Ba mai grav: abia atunci devine extrem de periculos.

gestion~ndu-[i (uneori cu bune rezultate par]iale) e[ecul fundamental de a nu fi ce viseaz` a fi. [i reac]ion~nd isteric la cea mai mic` \ncercare. nu zic de a-l deconspira. ci de a considera c` \ntr-o privin]` destul de mic` ar fi gre[it sau nu s-ar fi purtat cum se cuvine.Eseuri morale cu simpla grosol`nie. 140 . mai sigur de sine dec~t ]i-ar veni s` crezi. ßi tr`ie[te a[a mai departe.

Petru Cre]ia Vorb` f`r` de rost Dac` au de povestit ceva. pruritul verbal. proferarea inepuizabil` de vorbe f`r` [ir. Heroick Education (1657) E plin` lumea de rumoarea vorbelor de[arte. tocmai \n miezul relat`rii lor. \nt~i de toate p`l`vr`geala. se poate \ncerca o clasificare a lor. umpl~nd cu pleava lor cuprinsul zilelor noastre. rostirea de verzi [i uscate. nest`vilite [i de nest`vilit. printre care ]op`ie ca ni[te p`s`rele din creang` \n creang` [i uneori. f`r` cap [i f`r` coad`. doar de dragul de a vorbi. Nu toate sunt de acela[i fel. Iat`. ca atare. se simt neap`rat obliga]i s-o ia de la Facerea lumii. Nu arareori palavragiii \[i povestesc \nt~mpl`rile lor. Le auzi pretutindeni. f`r` noim` [i f`r` miez. P`l`vr`geala nu reclam` un ascult`tor atent. [i z`bovesc at~t de \ndelung asupra unor \mprejur`ri frivole. ajunge s` fie cineva de fa]` care s` nu par` cu totul absent sau ostil. nu pentru c` ar prezenta cel mai mic interes pentru indiferent cine.. \nc~t sunt pe nesim]ite atra[i c`tre alte subiecte. mai vechi sau mai noi. o iau at~t de tare razna de la ce voiau s` spun` \nc~t trebuie s` le aduc` cineva aminte.B. adic` nu toate au aceea[i motiva]ie psihologic` [i. 141 . de vrute [i nevrute. J.

Dialog \ntre surzi. C~nd se \nt~lnesc doi palavragii lucrurile se pot petrece \n dou` feluri: ori unul p`r`se[te terenul. [i sunt \ntr-adev`r surzi la tot ce vine din afara lor. nici m`car aceea de a se lua la \ntrecere. ßi. continu` nestingherit. Are vechime [i ilustrare istoric`. caut` s` p`trunzi din`untru g~ndul lui“ (VI. palavragiul spune: „Da]i-mi voie“ sau „çmi permite]i“ sau „Un moment“. Palavragiul nu este de azi. cum se spune. Ar trebui ca cineva s`-i sileasc` s`-l asculte pe Marcus \mp`rat. 53). socotindu-l pe cel`lalt un insuportabil palavragiu. \ncepe prin a face elogiul so]iei sale. at~t c~t \[i st` \n putin]`. la cea mai mic` \ncercare de a-l \ntrerupe. poveste[te apoi ce-a visat azi-noapte [i ce-a m~ncat la pr~nz. \n am`nunt. dup` func]ia lui. c` s-a scumpit 142 . declar` c` oamenii de ast`zi sunt cu mult mai prejos dec~t cei de demult. [i. f`r` s`-[i dea unul altuia cea mai mic` aten]ie. f`r` s` fi a[teptat sau primit vreo \ng`duin]`. omul acela de o extrem` delicate]e: „Obi[nuie[te-te s` ascul]i cu aten]ie ce are altul s`-]i spun` [i. nep`s`toare de timpul sau de treburile tale de ascult`tor f`r` voie. Ce poate omul auzi ast`zi. \mp`ratul avea nu pu]in` lume de ascultat. Se mai observ` [i faptul c`. dup` caz. st~nd pe o banc` \n vreun parc. ori vorbesc am~ndoi deodat`. dup` care.Eseuri morale ci a[a. oric~t. auzea [i Teofrast acum dou`zeci [i patru de veacuri la Atena: „A[ez~ndu-se al`turi de un necunoscut. dintr-o expansivitate [i extravertire f`r` ]`rm. [i pleac` s` caute un auditoriu mai potivit. din vorb` \n vorb`. de ieri.

Petru Cre]ia gr~ul. de intercal`ri irelevante. c` n-ar strica s` plou` ni]el. la Misterele din Eleusis. nu mai este un simplu palavragiu amorf. nu mai scapi de el niciodat`“. eventual de abundente repeti]ii. sporite cu altele. \n formele lui paroxistice. mai exact. ßi nu numai vorbe parazitare. stereotipii. Dar \n spatele vorbelor nu se afl` nimic. expresie fie a neantului. c` ora[ul e nep`dit de str`ini. convingeri n`valnice [i sonore. devine discurs vid. apoi te informeaz` c~te coloane are Odeonul lui Pericle [i \n ce lun` a anului cade fiecare dintre marile s`rb`tori. be]ie de cuvinte. pentru recolte. c`. ci mimeaz` o inten]ionalitate precis`. de referin]e obscure. ticuri verbale. [i c` el personal \[i va sem`na p`m~ntul la anul. De acelea[i neajunsuri. c` se tr`ie[te tot mai greu [i c`. \n aceast` ipostaz`. poate s` sufere [i discursul oratoric care. idei [i sentimente elevate. pream`riri [i anateme. marea devine din nou navigabil`. dup` Marile Dionisii. ci un puhoi dezarticulat de preciz`ri inutile. care. Relat`rile sau nara]iunile mai dezvoltate sufer` la nu pu]ini vorbitori de o \nc`rc`tur` uciga[`: faptele [i ac]iunile pier \necate \n prisosul catastrofal al vorbelor. lum~narea cea mai mare a \nchinat-i Damippos. fie a haosului mental al vorbitorului. vacuitatea retoric` are un con]inut: acela 143 . \ncep~nd din aprilie. Sau. de men]ion`ri ale unor circumstan]e adiacente [i nesemnificative. cum ar fi tropii retorici. apoi continu` declar~nd: «Ieri am luat un vomitiv» [i \ntreb~nd «Ast`zi ce zi s` fie oare?» Dac` \l rabzi.

Cu at~t mai mult cu c~t. Tot tr`ind. prin compara]ii. un efect dezastruos. care este interesul oric`rei demagogii. aproape f`r` excep]ie. frecventa t`iere a vorbei sau vorbirile \n paralel (ca \ntr-un duo. ascult~nd [i p`timind. Mai bine zis ar fi incomensurabil`. Pe l~ng` redundan]a narativ` [i vacuitatea retoric` trebuie s` mai consemnez aici [i un anume stil. dup` aceea. Iat` repetitivitatea c`te unui vorbitor care. pe l~ng` conversa]ia anarhic` mai sunt destule alte specii de vorb` f`r` rost. vr~nd ceva de la tine [i incapabil s`-]i aprecieze gradul de 144 . repetitivitatea \n gol (\n absen]a aten]iei conlocutorului [i chiar f`r` ca vorbitorul s` ]in` minte c` a mai spus acela[i lucru sau de c~te ori l-a mai spus) [i. fiecare \ncerc~nd s`-l acopere pe cel`lalt prin mai marea sonoritate a glasului. uneori infemal: neaten]ia reciproc`. Iar dac`. Acest stil se caracterizeaz` prin c~teva lucruri care dau. trio sau quattuor de disonan]e [i de incongruen]e pasionate). c` stilul conversa]iilor este un indice sigur al gradului de civiliza]ie dintr-o comunitate dat`. foarte r`sp~ndit.Eseuri morale f`cut din interese impure. la audi]ie. dispropor]ia ar fi catastrofal`. al conversa]iei dintre dou` sau ceva mai multe persoane. e[ti os~ndit s` tr`ie[ti \ntr-o h`rm`laie suburban` sau meridional` trebuie s` te ]ii bine. tonul ridicat. Dac` la sf~r[itul unor astfel de logomahii cineva ar face urm`torul calcul: c~t de multe vorbe s-au rostit [i ce pu]ine sensuri au rezultat. \ncepi s`-]i dai seama.

Se va spune c` aici nu este \n joc nevoia de a vorbi mult. Dar acestea sunt doar cazuri particulare [i benigne ale unei tendin]e generale. care poate lua \ns` [i alte 145 . Tot o apreciere latent` asupra capacit`]ilor. c~nd \[i atinge perfec]iunea. poate con]ine dou` serii de date zadarnice. ßi omul nostru. Dac` faci impruden]a s` \ntrebi un asemenea furnizor de informa]ii. ale ascult`torului se manifest` [i \n extrem de r`sp~nditul abuz de informa]ii rutiere. iar la desp`r]ire. ca un mecanism dereglat. ignor~ndu-]i toate promisiunile [i uit~ndu-[i toate st`ruin]ele. de tip diferit: a) indicarea unor repere intermediare inutile. ci caracterul imperativ al nevoii formulate abuziv. dar [i aici func]ioneaz` ignorarea acurate]ii de \nregistrare a receptorului. nu. Iar discursul lui. ßi e adev`rat. te mai roag` \nc` o dat` acela[i lucru cu aerul c` o face prima oar`. jubil~nd de propria lui gratuit` bun`voin]`.Petru Cre]ia aten]ie. confundarea lui cu un tip de receptor analog cu emi]`torul. te cople[e[te \ndelung cu o geografie menit` s`-]i r`m~n` enigmatic` f`r` istoria ei aferent`. unde a fost odat` benzin`ria“. la al treilea [ir de salc~mi“ etc. nu mai ispr`ve[te. de vreme ce simpla urmare a unei direc]ii ]i le scoate \n cale [i b) indicarea unor repere identificabile numai dac` e[ti tot at~t de familiarizat cu acel parcurs ca [i cel care te \ndrum`: „O iei dup` col]ul. „Mergi \nainte p~n` la al doilea. de data asta intelectuale. \]i face aceea[i rug`minte de multe ori la r~nd. „Treci de casele cuscrului Dumitru“.

Totul pres`rat cu suspansuri neonorate. \[i mai pierd din suflu p~n` la deznod`m~ntul palpitantei aventuri pe care \l a[tep]i cu respira]ia t`iat`. \]i anun]` o relatare senza]ional`. mixt`): deschiderea succesiv` [i frecvent` de paranteze care nu se mai \nchid niciodat` [i/sau divaga]ia asociativ`.Eseuri morale forme. Un caz specific [i destul de frecvent este al celui care. \[i cump`rase un batic. „Ei bine. urmeaz` un colaps total. care const` \n a o lua razna fie plec~nd de la o 146 . s` vezi [i s` nu crezi. Incoeren]a vrednic` de luat \n seam` se poate realiza pe dou` c`i (c~nd nu este. ce s` vezi?“. Dar prolifereaz` pritre noi [i vorb`ria incoerent`. trateaz` anodinul ca senza]ional. Tema lui este de obicei ce i s-a \nt~mplat \n ziua respectiv` [i. cu cine crezi c` mam \nt~lnit?“ ßi astfel. la fel de trepidant`. „dar nu era grozav“. care. [i ele. Toate acestea au totu[i coeren]a lor. povestit` cu aceea[i tehnic` [i cu aceea[i \nsufle]ire [i oferit` ca un dar de pre] ascult`torului paralizat. \ntoarcerea acas`. luarea mesei. ßi atunci. recurge la o anumit` mimic` sugestiv` [i mai ales la un anumit ton promi]`tor de senza]ii tari. te ]ine cu sufletul la gur` ca s` afli c` s-a \nt~lnit cu Nelu de la registratur` care se ducea s`-[i cumpere un corn sau cu cumnat`-sa care. dac` nu cumva flecarului \i sare \n ajutor vreo amintire mai \ndep`rtat`. ca \n cele mai multe cazuri. pentru a-]i capta [i re]ine aten]ia. un film la televizor. ca s`-]i men]in` viu interesul. [i mai goale de sens [i de rost. precum [i la sintagme de tipul „Stai s` vezi ce mi s-a \nt~mplat!“.

iar no]iunea cheie este aceea de vacuitate a con]inutului. Regret~nd hot`r~rile luate [i rezultatele lor. cei pe care ceea ce (tocmai) s-a \nt~mplat sau se petrece acum \i contrariaz`. fie pur [i simplu de la un cuv~nt oarecare. de a-[i t`ia singuri vorba.Petru Cre]ia vag` asociere de idei. alte scenarii dec~t cele 147 . toate disfunc]iile enumerate mai sus [i poate [i altele. De aici. Tot mult [i f`r` rost vorbesc [i cei care caut` s`[i compenseze prin verbalizare un anumit disconfort psihic. c` acest tip de vorbitori realizeaz` o performan]` rar`: aceea de a-[i pune singuri piedic`. sunt oameni la care conexiunile logice sunt deficitare. Prima categorie este a celor care debiteaz`. ei se c`znesc parc` s` schimbe cu ajutorul vorbelor irevocabilul trecut. put~nd func]iona ca declan[ator al unei serii total distincte. Este tocmai ceea ce le permite acest tip de discurs. \n pustiu. oamenii ace[tia se \nver[uneaz` s` elaboreze. regrete zadarnice. uneori repet~ndu-se. \n subsidiar. vorbitorii intemperan]i. sau de a spune ceva interesant c~nd nu ai nimic interesant de spus. F`r` a mai pune la socoteal` faptul c` cei care practic` vorb`ria. din dorin]a de a comunica cu orice pre] c~nd nu ai ce. Ace[tia pot vorbi la nesf~r[it potrivit schemei „Ce bine ar fi fost s` fi fost altfel dec~t a fost“. Se va spune c` toate acestea nu ]in de patologia desf`[ur`rii discursului [i c` trebuie examinate \n alt` instan]`. Dar nu e a[a: prioritar` este nevoia de a vorbi cu orice pre]. Neput~nd s` se \mpace cu ceea ce s-a petrecut. Este de notat.

ce ferici]i am fi dac` ceva s-ar fi petreut ceva mai devreme sau ceva mai t~rziu sau nu s-ar fi petrecut niciodat`. concentr~ndu-se obsesiv asupra ei [i amplific~nd-o. scopul acestor vorbitori nu este s` trag` vreo \nv`]`tur` \n vederea unei activit`]i viitoare: ei vorbesc doar a[a. l`s~ndu-se st`p~ni]i de acel disconfort [i neput~nduse st`p~ni s` nu-l enun]e mecanic [i stereotip. Al]ii nu pot s` suporte neajunsurile prezentului f`r` s` le verbalizeze intensiv. La copii lucrul este normal. cu rezultate evident nule. la adul]i apare ca o form` de incontinen]`. ßi nu. parc` vr~nd s` desc~nte trecutul [i pentru c` nu pot [i nu [tiu s` tac`. Po]i auzi oameni \n stare s` spun` de zeci de ori \n [ir c` le e cald sau frig. Ba chiar. çn ceasurile mai grele viseaz` sih`strii [i leg`minte de t`cere sau traiul printre popoarele mai t`cute ale Nordului. d~ndu-i o prezen]` tot mai opresiv`. ca [i c~nd astfel ar exorciza r`ul. ce minunat ar fi prezentul dac` l-am \nzestra cu alt trecut. c~t de regretabil` ar fi.Eseuri morale care s-au desf`[urat. c` \i doare ceva. La fel se \nt~mpl` [i cu cei c`rora tot ce este mai mult dec~t „da“ sau „nu“ li se pare 148 . s` calculeze cu c~t mai feritice urm`ri ar fi avut alt demers dec~t cel practicat \n realitate. * Cine rabd` greu asemenea excese are de suferit. \[i agraveaz` starea. s` trag` \ncheierile necesare [i s` mearg` mai departe mai boga]i cu o experien]`.

fire[te. Ceea ce nu te poate \mpiedica s` nu pre]uie[ti concizia ca pe una dintre cele mai rare elegan]e ale spiritului [i s` \nsetezi dup` ea. Vorba f`r` de rost are. spaima de via]`. spaima de singur`tate. rostul ei. 149 . Se afl` aici o anume lips` de caritate: dincolo de z`d`rnicia [i de abunden]a vid` a cuvintelor se afl` adesea spaima de t`cere.Petru Cre]ia de[ert`ciune.

Cel care nu se ]ine de cuv~nt \ntr-o chestiune c~t de c~t mai important` nu poate fi nici m`car ac]ionat \n justi]ie. categoria cea mai numeroas` nu este aceea a celor care \[i dau cuv~ntul cu inten]ia deliberat` de a nu [i-l ]ine. Cei mai mul]i oameni f`r` cuv~nt sunt mai 150 . lucru chiar mai grav. De aici. infinita complicare [i \ngreunare a rela]iilor dintre oameni. mai ales dac` este ne\ncrez`tor din fire. nu.Eseuri morale Cuv~ntul dat A-]i da cuv~ntul – sau. \n timp ce \nc`lcarea cuv~ntului dat. deci de a-[i \n[ela partenerul. tinde s` generalizeze [i s` nu mai aib` \ncredere \n nimeni. pentru c` nu se poate invoca \mpotriva lui nici un document doveditor. Cuv~ntul dat este ca isc`litura \n josul unui contract. cel lezat. cum se spunea odinioar`. Se poate face o tipologie a oamenilor f`r` cuv~nt. Cuv~ntul unui om discreditat nu mai mare trecere [i. a-]i da cuv~ntul de onoare – revine la a te angaja ferm c` vei face un lucru anume p~n` la un termen anume. care este \ncrederea. care consfin]e[te o conven]ie pur verbal`. At~ta c` \ntr-un contract se stipuleaz` c` ne\ndeplinirea lui atrage dup` sine o anume penalizare. çn chip surprinz`tor. Numai c` impunitatea omului care nu-[i respect` cuv~ntul dat este iluzorie: dup` o vreme pierde \nsu[i temeiul conven]iei verbale.

respectul lor de sine nu iese [tirbit cu nimic. chiar f`r` asta. Un caz frecvent de nerespectare a cuv~ntului dat este nepunctualitatea. oferindu-[i pl`cerea de a se ar`ta s`ritori sau genero[i f`r` ca. c` le pas` de tine c~t de pu]in. mai apoi. a l`sa pe cineva s` bat` \ndelung trotuarul. chiar se scandalizeaz`. uneori violeaz` rela]ii mai delicate. nu le mai pas`. se iau cu altele. s`-[i dea vreo osteneal` \n acest sens. mai ales \n comunit`]ile de azi. Pare un p`cat minor. \n prietenii de care uit` la c~teva minute dup` ce [i-au fluturat batista pe un peron. dar chiar sunt de bun`-credin]`. uit~nd cu des`v~r[ire clipa de euforie a promisiunii [i nelu~nd \n seam` prejudiciul adus prin \n[elarea unei a[tept`ri. \n genere. se angajeaz`. dojeni]i. c~nd timpul este dr`muit. f`c~ndu-l ori suspect ori ridicol. c` vor da un semn. F`g`duiesc cu u[urin]`. coordonarea trebuie s` fie f`r` cusur. Sunt oameni superficiali [i cu at~t mai periculo[i cu c~t nu doar par. pe soare sau pe ploaie.Petru Cre]ia degrab` u[uratici dec~t fraudulo[i. cu o fervoare subit` [i efemer`. uneori chiar nesolicita]i. ßi. dar nu este. ßi mai poate fi [i 151 . ßi. Iar con[tiin]a lor nu \mpov`reaz` cu nici o remu[care. este semnul unei grave lipse de respect. iar disponibilitatea de a recidiva a acestor iluzioni[ti ai f`g`duin]ei r`m~ne [i ea proasp`t` [i \ntreag`. Pentru o clip`. sub privirile trec`torilor sau ale localnicilor. uit`. Unii. iar incapacitatea cuiva de a se coordona \n timp cu al]ii poate produce uneori neajunsuri severe. la c~teva zile dup` ce au promis c` vor scrie. rolul lor de \ncurc`-lume. ßi nu doar at~t.

nimeni nu este p`gubit [i totul se petrece dup` cuviin]`. ßi.Eseuri morale semnul unui arhaism comportamental. [i nu \n ultimul r~nd. \n sistemul aesta de referin]` mai lax. Iar cine s-a l`sat am`git o via]` crez~nd zadarnic \n punctualitatea unei serii considerabile de contemporani ai s`i (dintre are unii n-au mai venit deloc. Mut~ndu-l \n spa]iul altor rigori [i al altor stringen]e. „la \ntorsul vitelor“. çn asemenea comunit`]i statutul cuv~ntului dat este bivalent: el trimite [i \n trecut. „pe dup` gr`dini“. poate utopic. \n care \ncrederea uman` va deveni at~t 152 . Dup` cum locul de \nt~lnire nu trebuie neap`rat s` fie un punct precis („la lunc`“. „mai la vale“). nonpragmatic [i exemplar. prin defini]ie. Sunt civiliza]ii \n care po]i ob]ine lucruri importante \n schimbul cuv~ntului dat. nu te mai prime[te nimeni. „pe la chindie“. dac` min]i [i e[ti prins. f`r` s` mai dea mai apoi vreo explica]ie sau a invoca vreo scuz`). nu are nostalgii patriarhale. pentru c` actul etic este. func]ia regulativ` a cuv~ntului dat. Printre indicii gradului de civiliza]ie al unei comunit`]i se num`r`. nu te mai salut` nimeni [i ri[ti s` mori \n [an]. [i la viitorul. E drept c`. la perioada \n care pentru elite cuv~ntul dat era un angajament de onoare mai coercitiv dec~t orice lege. La ]ar` st`rile de lucruri nu cer cine [tie ce eforturi cronometrice. el este nu numai arhaic. al unei incapacit`]i de integrare \ntr-o comunitate evoluat` de tip urban. ßi nici nu-[i poate imita am`gitorii. tot a[a momentul \nt~lnirii se poate situa \ntr-o durat` mai larg`: „pe sar`“. ci [i p`gubitor.

La noi lucrurile stau \nc` foarte prost: urbanizarea pripit` a multora. greu definibile cu solide argumente de continuitate istoric`. cotropitoarea ]ig`nie [i un anume endemic las`-m` s` te las ne fac greu adaptabili unui stil de via]` mai exigent. ci [i cultura [i perspectiva istoric`. Sunt oamenii c`rora le lipse[te nu numai respectul pe care \l dator`m semenilor no[tri [i de noi \n[ine. Mul]i \[i fac chiar un fel de m~ndrie din luarea à la légère a obliga]iilor de onoare. aici. vagi reminiscen]e de levantinism. 153 .Petru Cre]ia de mare \nc~t constr~ngerile legii vor fi devenit inutile. la por]ile fericite ale Orientului.

nu \n aceea a comunic`rii reductibile la o structur` logic`.Eseuri morale Despre credin]` Credin]a este un asentiment sau o adeziune total`. II. rezultatul unei revela]ii. despre care „nu sunt \n stare s` dau socoteal` din punct de vedere speculativ“. la care nu pot renun]a f`r` a deveni demn de dispre] \n propriii mei ochi“. Ceea ce nu \nseamn` c` nu poate fi comunicat \n termeni conceptuali [i oferit medita]iei. \n al]i termeni. Oric~te preten]ii la demonstrabilitate ar avea un crez el r`m~ne. [i a[a [i trebuie. la un adev`r indemonstrabil. \ndeob[te. çn fond. 2. \n afara logosului. S` nu uit`m \ns`: Kant credea cu fervoare \n Dumnezeu. el se nume[te credin]`“. c`ci prin aceasta ar fi r`sturnate \nse[i principiile mele morale. [i sunt sigur c` nimic n-ar putea face [ov`ielnic` aceast` credin]`. Iat` ce afirm` ceva mai jos. Sau c` nu este. dac` vrem s` mai z`bovim o clip` asupra momentului 154 . Kant spune limpede (\n Critica ra]iunii pure. neclinit` [i necondi]ionat` a sufletului la o realitate ultim` care nu poate fi supus` cenzurii intelectului sau. vorbind despre credin]a moral`: „Voi crede inevitabil \n existen]a lui Dumnezeu [i \ntr-o via]` viitoare. Dar \n credin]` discursul este rostit \n vederea comuniunii. 3): „Dac` asentimentul nu este dec~t subiectiv suficient [i \n acela[i timp este obiectiv insuficient.

cf. \n termenii tradi]iei. n`dejdea [i dragostea“ (2 Corinteni. o puternic` \ncredin]are despre lucrurile care nu se v`d“. a[a: „Judec`]ile virtuale. o emo]ie. toate caracterele lor formale: nu le lipse[te dec~t credin]a“. 3. 23. 13). De fapt. trebuie s` a[ez`m cu prioritate credin]a: „ßtim c` omul nu e socotit neprih`nit prin faptele legii. 17. Expresia limit` a ira]ionalit`]ii credin]ei este faimoasa vorb` a apologetului Tertullian (155-220): „Credo quia absurdum“. Romani. predicat. 13. veacuri mai t~rziu. Pavel care. 16. dac` e un sentiment. la Kirkegaard. \n care absurdul devine criteriu al veracit`]ii: nimeni nu poate sus]ine un fapt at~t de extraordinar [i de necrezut ca \nvierea lui Isus f`r` ca aceasta s` nu fie adev`rat`. care afirm` 155 . Acela[i radicalism reapare. de[i a a[ezat \n frunte dragostea. De definit. o s` m` m`rginesc. 1. folosind termenul de „judecat` virtual`“. a[a cum le-a definit Sf~ntul Pavel: „Acum dar r`m~n aceste trei: credin]a. \n sensul paleotestamentar.. 22 [i 28. II. vom spune \mpreun` cu Goblot (Logica. ci numai prin credin]a \n Isus Cristos“ (Galateni. ßtiu doar c` credin]a postuleaz` existen]a obiectului ei ca realitate transcendental` [i c` intr` cu ea \ntr-o profund` rela]ie psihologic`. a spus \n mai multe r~nduri c` \n locul Legii. 9). altceva.. Filip. 2. sunt judec`]i complete: ele au subiect.. N-a[ [ti s` spun \n termeni psihologici ce este credin]a. s` o numesc una dintre cele trei virtu]i teologale.. Pavel o define[te o singur` dat`: „Credin]a este. „Cred pentru c` este de necrezut“.Petru Cre]ia ra]ional. 3. 3. 50). copul`.

Pentru a m`rgini considera]iile de aici la ceea ce lumea \n]elege \n genere prin credin]`. s` pun` pu]in` ordine \n haosul vie]ilor noastre [i al istoriei [i. dup` filozoful danez. A crede. s`-i dea un rost care s`-l includ` pe individ \ntrun sens atotcuprinz`tor. voi vorbi numai despre credin]a \n Dumnezeu. \n cre[tinism. care sunt condi]iile necesare [i suficiente pentru ca o credin]` s` se numeasc` printre marile lumini ale sufletului. ar mai r`m~ne pu]ine lucruri \n care s` credem. \nseamn` „a voi (ceea ce trebuie [i pentru c` trebuie) \ntr-o stare de supunere absolut`. G~ndul meu este s` ar`t. eventual s`-i f`g`duiasc` iubire. S` ne \n]elegem bine: dac` ar fi s` credem numai \n ceea ce este rigoros demonstrabil. pe de alta. m~ntuire. credin]a e superioar` [tiin]ei pentru c` reprezint` certitudinea cea mai \nalt`. „certitudinea cea mai p`tima[`“. A635 [i X1. nu near ajuta s` tr`im [i s` murim. iertare. at~t c~t m` pricep. Credin]a este o pornire fierbinte a sufletului [i r`spunde unei nevoi foarte ad~nci a naturii noastre. o certitudine care se raporteaz` la paradox. Dar aici trebuie s` m` opresc: nu am inten]ia s` scriu un mic tratat de teologie pe \n]elesul tuturor. Dar tot ce am spus p~n` aici despre credin]` pare cumva exterior [i rece. \nviere. A368). Iar acelea nu ne-ar ]ine de cald. Sim]im nevoia s` credem \n ceva care.Eseuri morale c`. pe de o parte. ßi iat` ce presupun c` 156 . a te ap`ra \mpotriva g~ndurilor vane de a vrea s` \n]elegi [i \mpotriva \nchipuirilor vane de a putea \n]elege“ (Jurnal X4. deci la neverosimil. nu ne-ar \nsufle]i.

Dar st` \n puterile noastre. Dumnezeu este garantul demnit`]ii oric`rei creaturi. vine \n contrazicere grav` cu voin]a Domnului. 2. ßi \n natura lui. ci de \ncredere [i iubire. De aceea nu trebuie s` o \nc`rc`m \n g~ndul nostru cu nimic represiv. 3. Orice exclusivism. Fiin]a lui Dumnezeu nu trebuie f`urit` de credin]a noastr` dup` modelul autorit`]ilor p`m~nte[ti. care nu trebuie s` fie de cutremurare [i spaim`. \n ad~ncimea [i \n fervoarea lui. care ne-a f`urit ca fiin]e libere. etern`. Este lucrul cel mai greu din sfera credin]ei. Dar cum putem iubi cu adev`rat o entitate transcendent`. Totu[i ne vom izbi ve[nic de nedumerirea prezen]ei r`ului \ntr-o lume ipotetic stp~nit` de un Dumnezeu totodat` bun [i atotputernic. 4. ca s` fie credin]`. çn orice act de credin]` este implicat` certitudinea m`rginirii sau finitudinii omene[ti. trebuie s` tr`iasc` cu acest spin \n trupul ei. f`g`duie[te libertatea ori[icui de a crede \n ori[ice. vindicativ [i cu at~t mai pu]in arbitrar. orice fanatism [i orice persecu]ie.Petru Cre]ia trebuie s` fie. 157 . metasensibil`? F`c~ndu-ne iubirea pe m`sura acestei entit`]i. metalogic`. Orice credin]`. \n linii mari. Dar nu [i sentimentul nimicniciei noastre. Orice credin]` care se afirm` ca singura \ndrept`]it` [i. \n numele ei. Fiin]a lui Dumnezeu ne este dat` \n sentiment [i calitatea credin]ei noastre rezid` \n calitatea acestui sentiment. De aici smerenia noastr`. canonul unei rela]ii cu Domnul: 1.

Eseuri morale

oric~t de larg ar fi atestate ele de istorie, se situeaz` \ntr-o zon` at~t de apropiat` de omenescul r`u, \nc~t pare infinit departe de Dumnezeu. 5. Credin]a cea mai intens` [i mai pur` se situeaz` dincolo de orice criteriu de r`splat` sau de pedeaps`. Poate omul „cu frica lui Dumnezeu“ este necesar bunului mers al realit`]ii, dar nu \n el rezid` paradigma credin]ei. ßi nici \n cel care recurge, \n rela]ia cu Dumnezeu, la indiferent ce form` de tranzac]ie. Acela nu are cugetul curat. 6. Orice form` de respect pur formal al Legii este moralmente inferioar`. Isus a spus aceasta \n nenum`rate r~nduri. Iar istoria e plin` de bigo]i [i de farisei habotnici, pentru care credin]a se afl` \n gesturi (cult, ritual, eventual precau]ii supersti]ioase etc.). 7. Credin]a se manifest` at~t prin propria ei permanent` prezen]` [i fervoare, c~t [i prin faptele care deriv` din ea. Lucrul este spus r`spicat \n c~teva dintre epistolele Noului Testament: „çl rog ≤pe Domnul Isus≥ ca aceast` p`rt`[ie a ta la credin]` s` se arate prin fapte“ (Pavel c`tre Filimon, 6). çndeosebi Iacov este foarte categoric \n aceast` privin]`: „Tot a[a [i credin]a: dac` n-are fapte, este moart` fa]` de sine. Dar va zice cineva: «Tu ai credin]a, iar eu am faptele.» «Arat`-mi credin]a ta f`r` fapte, iar eu \]i voi ar`ta credin]a din faptele mele.» Vrei dar s` \n]elegi, om nesocotit, c` credin]a f`r` fapte este zadarnic`?... Dup` cum trupul f`r` duh este mort, tot a[a [i credin]a f`r` fapte este moart`“. Dar nu autoritatea acestor texte este hot`r~toare: adev`rata credin]`,
158

Petru Cre]ia

cuprinz~nd \ntreaga fiin]` a unui om, \[i g`se[te singur` calea. 8. çn rela]ia noastr` cu Dumnezeu, evenimentul cel mai \nsemnat a fost \ntruparea lui Isus. Existen]a \n lume a unei fiin]e care este totodat` Dumnezeu \n deplin`tatea atributelor sale [i om p~n` la un hotar greu de \n]eles, taina sa [i a spuselor sale, iubirea sa de noi, ciudat` uneori, schimb`, m`car latent, ceva profund din omul ca fiin]` natural`. Cine caut` m~ng~iere \n biserici, acolo s` [i-o g`seasc`, precum [i \n orice bun sfat duhovnicesc. Dar, \ncheind, i-a[ ruga pe cei care au citit p~n` aici aceast` carte s` reciteasc` cu toat` aten]ia [i cu toat` grija \ntregul Nou Testament (cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor, Epistolele, Apocalipsa). S` citeasc`, \ncerc~nd s` se dezbare de orice judecat` sau convingere preliminare, s` uite ce li s-a spus, s` se dezbare de \ndoctrin`ri neluminate, s` se g~ndeasc` ad~nc la sensul celor citite, afl~ndu-se \n fa]a acestor texte \n stare de deplin` libertate. Sunt pline de simboluri, de t~lcuri ascunse, de referiri la Vechiul Testament, de contradic]ii [i de revela]ii. Alege]i, discerne]i, c~nt`ri]i. ßi apoi, fiecare s` se lumineze dup` puterea min]ii, a sufletului [i a credin]ei sale. Nu c`ut~ndu-[i neap`rat pacea: doar lumina, [tiind c` este lumina unei taine. Nu mi se cade s` v` c`l`uzesc mai departe, fiind, cu \ntreaga mea inim`, doar unul dintre voi.

159

Eseuri morale

Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume

Acestui titlu ambi]ios \i corespund dou` tentative limitate [i precise, dorin]a hot`r~t` de a m` ap`ra de dou` prezum]ii pe care le socotesc infamante. Una este aceea c` sfera binelui moral este coicident` cu sfera binelui din lume. Cealalt`, c` a[ ignora adev`rata propor]ie dintre luminile [i umbrele sufletului, c`z~nd prad` unui anume idilism moral sau unui searb`d meliorism. I çn ciuda multului bine pe care \l pot aduce virtu]ile [i bunele purt`ri, lucru \n]eles \nc` din secolul al XIII-lea de Thomas din Aquino (S.Th., II, p 78), nu tot binele din lume vine de aici. De fapt, \nainte de toate, este nevoie de o anumit` generozitate a naturii, f`]` de care virtutea nu poate func]iona dec~t ca un gr`dinar. Exist` daruri ale marelui izvor al vie]ii care cresc mult mai bine l`sate \n voia lor. Mai sunt apoi, \n v`lm`[eagul de evenimente care este lumea, marile [anse ale \nt~mpl`rii, at~t de rentabile uneori \n istorie, \nc~t pot fi confundate cu Providen]a. çn sf~r[it, istoria uman`, cu toate accidentele [i rupturile ei, pare s` beneficieze, pe lungi parcursuri, de un soi de echilibru ecologic care se instituie [i p~n` la
160

„Iart`-i tat` c` nu [tiu ce fac“ (Luca.) [i c` restul func]ioneaz` ca simple regulatoare ale conviven]ei civilizate dintre oameni.Petru Cre]ia urm` se stric` dincolo de voin]a [i de planul lui. Echilibru ecologic \n care se pare c` r`ul \nsu[i sau m`car derog`rile de la „virtute“ joac` un rol deloc neglijabil. [i nu o dat`. ne poate b~ntui uneori cr~ncenul g~nd c` m~ntuirea [i \mp`carea prin sacrificul lui Isus au fost zadarnice [i c`. Astfel c`. orice fel de a te complace \ntr-o judecat` voioas` despre om este un simptom ori de beatific` ([i inscuzabil`) ignoran]`. Cum s` nu [tim ce 161 . G~ndindu-ne la ce s-a \nt~mplat [i se mai \nt~mpl` \nc`. care [i ea. murind pentru noi. este un pas \nainte al vie]ii. mai \ncerc~nd \nc` o dat` n-ar mai fi \ndrept`]it s` strige. deschiderea de vaduri noi pentru apele ei. oricum. la r~ndul ei. II Mai ales dup` \ntreaga experien]` a acestui veac. Cine va dori s` mai arunce o privire de ansamblu peste aceast` carte va vedea c` tot ce este g~ndit \n ea ca pozitiv intr` \n aceast` defini]ie (curajul. 23. suprema valoare etic` pare s` fie promovarea \n sus a vie]ii. \mbog`]irea ei. speran]a. \ncrederea etc. g~ndindu-ne mai ad~nc. Pe de alt` parte. Isus. propria lui experien]` \i va fi spus. de c~te lucruri felurite este nevoie pentru a alc`tui o lume [i c` rostul [i natura acestei diversit`]i este dincolo de \n]elegerea unei inteligen]e finite. ori de sever` imbecilitate. 34).

a[a cum ne las` s` constat`m experien]a noastr` istoric` de p~n` acum: CRUZIMEAx. Lec]ia veacului a \nv`]at-o bine numai cine simte sensul atroce al cuv~ntului om \ntr-o expresie construit` cam a[a: omul este om pentru om. pentru c` risc` s` ating`. la supliciere. Iar c~nd victime cad mul]imi de oameni ne afl`m \n fa]a instituirii deliberate a infernului terestru. Suntem \nclina]i. nu se pedepse[te acest p`cat suprem. de care url` veacul. raportat` la ce [tim. \n numele unor idei? ßi c~nd marele p`cat al speciei noastre. Dante nu descoperise \nc` acest lucru. sun` bucolic. 162 . ireductibil` prin analiz` la elemente mai simple: aceea de a supune o fiin]` sau mai multe fiin]e c`zute \n puterea noastr` discre]ionar` la o form` sau alta de tortur`. consider suficient s` men]ionez aici o singur` particularitate a omenescului. Cruzimea este gratificarea unei porniri f`r` nici o ra]iune biologic` \n filogenie. o regiune a fiin]ei noastre asupra c`reia libertatea nu mai poate opera. s` ne g~ndim spontan la tortura fizic`. a unei pulsiuni primare. c`z~nd \n zona responsabilit`]ii morale a c`rnii vulnerate. ßi cred c` este lucrul cel mai cumplit care i se poate \nt~mpla unui om. elementare.Eseuri morale facem c~nd crimele planetare s-au comis. paroxistic. vorbind de tortur`. Orice cruzime este o varietate de sadism. singurul inexplicabil. de vreme ce niciunde \n Infernul lui. Sinele nostru. Pentru ca formula s` fie explicit`. nici m`car \n Cocit. Iar str`vechea vorb` potrivit c`reia omul este lup pentru om. la schingiuire. cu luciditate. este cruzimea rece.

care sunt la cheremul c~te unei voin]e mai puternice. Pentru c` a f`cut sau a spus lucruri. umilindu-i. cr~ncena sf~[iere este folosit` \ntr-un asemenea chip \nc~t. o form` de existen]` str`in` vie]ii [i str`in` mor]ii. de ce n-am ad`uga zilnicele omoruri atroce [i mutil`ri [i jindul s`lbatic de a ucide care \mpinge la ele. devine suferin]` \n sine. materie delirant`. dup` ce a trecut. a ajuns s` cread`. p~ng`rindu-le bucuriile. Lucrul cel mai r`u pentru ea nu este c` a fost f`cut` s` urle de durere ci amintirea faptului c` a urlat. Sunt cazuri extreme. ¥elul ei final este s`-[i umileasc` victima. devine altceva. mute. mai grav. brutaliz~ndu-i. ßi apoi. victima nu se mai poate reconstitui pe sine. t`g`duindu-le fiin]a.Petru Cre]ia care este suflet-trup. s` nu se mai recunoasc` sau. ßi erodarea sistematic` a resurselor de curaj. obiectiv pierdute. cu vorba [i cu biciul. s` nu mai poat` face fa]` rela]iei cu sine. s` o fac` s` nu se mai poat` \ntoarce niciodat` la sine [i s` continue s` se recuze [i dup` tortur`. s` doreasc` sau s` g~ndeasc` lucruri a c`ror amintire va determina-o s` nu se mai poat` \mp`ca cu sine. s`-i dezagrege definitiv demnitatea. care se complace \n a-i teroriza pe cei din preajma sa. Una dintre cele mai r`sp~ndite forme de tortur` \ndelungat` este men]inerea permanent` a st`rii de fric`. S` lase din victim` doar un suport viu al unei deterior`ri ireparabile. c`ut~ndu-le 163 . ceva anume. dar lumea este plin` de varia]ii la aceast` paradigm`. ßi s` nu uit`m c` sunt vie]i \ntregi. cu intermiten]e de spaim`. ne[tiute. Dar cruzimea nu este doar asta.

nu-[i iese din fire [i nu p`streaz` g~ndul r`u. omul malign aspir` la st`p~nirea ilegitim` tocmai pentru c` aceasta violeaz` ceea ce persoane independente ar considera 164 . este. lipsindu-i ceva din ceea ce face ca omul s` fie pe deplin normal. 13. nu caut` la ale sale. Cea de care vorbe[te Sf~ntul Pavel \n I Corintieni. Dup` ce define[te primele dou` tipuri [i gradul lor relativ de ra]ionalitate negativ`.Eseuri morale vin` ne\ncetat. dragostea nu pizmuie[te. p~n` la cel care este crud f`r` s` [tie. A Theory of Justice. [i plin` de bl~nde]e. 4-8: „Dragostea este \ndelung r`bd`toare. nu se poart` necuviincios. este iubirea. S-ar putea face o tipologie a omului crud: sadicul. nu iubirea ca dependen]` bicisnic`. nu se umfl` de trufie. Oare de ce? Am ajuns s` \n]eleg c` singurul r`spuns. el spune. M` voi mul]umi s` citez un pasaj din una din c`r]ile importante ale ultimei treimi de secol. Cum este cu putin]` cruzimea? N-a[ [ti s` spun. greu de justificat \n instan]` ra]ional`. gata s` \ndure orice. idealistul. Nu am nici experien]a. a lui John Rawls. nu se bucur` de gre[eal`. executorul orb. Nu iubirea patologic-visceral` a victimelor. Rawls distinge trei tipuri: omul nedrept (unjust). nu se laud`. chiar mai mult dec~t iertarea. 439: „Dimpotriv`. nici empatia necesare s` fac asemenea lucru. omul r`u (bad) [i omul malign (evil). Vorbind despre cei care aspir` s` de]in` o putere abuziv`. \ndrept`]e[te totul [i e plin` de \ncredere. de n`dejde. ci iubirea \ntru Domnul. la p. ci e bucur` de adev`r. Dragostea nu piere niciodat`“.

nu avem nevoie de el“. ßi despre demnitatea uman`. Al doilea. poate veni. am spus despre curaj [i despre speran]`.Petru Cre]ia acceptabil \ntr-o pozi]ie originar` de egalitate. Apoi ar fi de meditat la cuvintele hasidice ale lui Rabi Meir din Prezemyπlany (1787-1858). c` nu am retracta nimic din ceea ce. Ceea ce \l determin` la fapte pe omul malign este dragostea de nedreptate: el g`se[te o vie pl`cere \n neputin]a [i \n \njosirea supu[ilor s`i [i se desfat` v`z~ndu-se recunoscut de ace[tia drept autorul deliberat al \njosirii lor“. \l a[tept`m plini de dor. tot \n aceast` carte. cea ce urm`re[te omul de acest fel de]in~nd [i exercit~nd puterea este s`-[i manifeste superioritatea lez~nd respectul de sine al celorlal]i. care a spus \ntr-o zi: „Dac` Mesia vrea s` vin` \n lini[te. s` nu vin`. s` \nfrico[eze [i s` umileasc` oameni. \n m`sura \n care este con[tient` de cantitatea de oroare din lume. 165 . fie [i la cap`tul experien]ei umane. * Vreau s` \nchei aceast` carte spun~nd patru lucruri pe care nu [tiu cum s` le \mpac \ntre ele: çnt~i. \n sfera umanului nu exist` nimic. exprim~ndu-mi convingerea c`. dar absolut nimic mai r`u dec~t cruzimea. oamenii vor \nceta s` tortureze. \ns` c` nu avem nici un temei teoretic sau empiric s` afirm`m c`. aduc~nd lumii durere [i suferin]`. Dac` \ns` vrea s` vin` \n furtun`.Prin urmare.

„Dac` ai luat-o pe un drum anume. nimic nu e pierdut. nu ri[ti nimic. poate c` la cap`t te a[teapt` catastrofa. persevereaz` cu orice pre].≥ Astfel c`.. av~nt`-te spre alte sc`ri! C~t` vreme nu vei \nceta s` urci. c` ceva m-a tulburat ad~nc toat` via]a \n aceste dou` texte ale lui Franz Kafka.“ 2. iar trimiterile exacte le-am pierdut [i reg`sit de multe ori [i apoi iar`[i le-am pierdut: 1.. dar dac` te-ai fi \ntors de la primii pa[i [i ai fi cobor~t scara. nimic altceva. n-ai dec~t de c~[tigat. ele vor cre[te la nesf~r[it sub pasul t`u urc~nd mereu!“ 166 .Eseuri morale çn sf~r[it. ai fi e[uat de la bun \nceput ≤. „Arta noastr` este aceea de a fi orbi]i de adev`r. Numai adev`rata lumin` pe chipul grotesc care se d` \napoi. f`r` s` [tiu prea bine s` spun de ce. treptele nu se vor sf~r[i niciodat`. dac` nu g`se[ti nimic \n spatele acestor u[i.

Petru Cre]ia 167 .

Eseuri morale CUPRINS Despre cartea aceasta / 5 Pentru cei f`r` nume / 9 Demnitatea / 12 Tic`lo[ii / 21 Tiranii m`run]i / 27 Cinstea / 30 Vrednicia / 33 Cuviin]a / 36 Prostia / 39 Mediocritatea / 43 Prejudec`]ile / 46 Dreptatea / 50 Adev`rul / 54 Calomnia / 57 Intoleran]a / 63 Bl~nde]ea / 66 R`bdarea / 73 çncrederea / 77 Dezam`girea / 81 Suferin]a zadarnic` / 85 V`ic`reala / 88 Curajul / 91 Speran]a / 96 Triste]ea / 99 Bucuria / 110 S`rb`toarea / 113 Pl`cerea / 116 168 .

Petru Cre]ia Superficialitatea / 121 Nep`sarea / 125 Homo valachicus / 128 Falsa con[tiin]` / 134 Vorb` f`r` de rost / 140 Cuv~nrul dat / 149 Despre credin]` / 153 Dou` g~nduri despre binele [i r`ul din lume / 159 169 .

Eseuri morale 170 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful