P. 1
Europa și Balcanii

Europa și Balcanii

|Views: 1|Likes:
Published by Deea Cristea

More info:

Published by: Deea Cristea on Feb 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/28/2014

pdf

text

original

Europa și Balcanii

Evoluţiile europene din ultima perioadă ne-au arătat, din nou, cât de uşor de destabilizat este regiunea Balcanilor de Vest, o lume asupra căreia planează înca apelativul de “alteritatea” Europei şi care se eludează astfel unei întelegeri mai cuprinzătoare din punct de vedere politic, economic sau cultural. “Pulberăria Europei”, “punctul cel mai vulnerabil al Europei”, “butoiul cu pulbere al Europei” sunt tot atâtea clişee care situează Balcanii într-o poziţie de inferioritate faţă de lumea civilizată a Occidentului şi, în plus, aruncă o responsabilitate exclusivă asupra lor privind starea de haos instalată în zonă. O menţinere a stereotipurilor relative la realitatea balcanică nu aduce însa niciun beneficiu în vederea prescrierii unor soluţii de o mai mare acurateţe pentru problemele cu care se confruntă regiunea, iar criza economică profundă a zonei euro nu a făcut decât să arunce şi mai multă umbră pe un proces de integrare a regiunii deloc confortabil pentru UE. Rămasă principalul actor interesat în regiune, UE deţine un procent important din responsabilitatea pentru evoluţiile regionale, iar dacă o privire de ansamblu asupra regiunii indică progrese în materie de securitate, nu pot fi ignorate însa minusurile semnificative care grevează serios asupra imaginii receptate în exterior relativ la realitatea balcanică. Aceste minusuri ţin de un proces de tranziţie cu tendinţe de permanentizare, folosit de multe ori ca o scuză la fragilitatea mediului de securitate balcanică, chiar dacă nu mai poate justifica de multă vreme problemele cu care se confruntă aceste ţări, fiind mai degrabă o expresie a dificultăţilor decât o cauză a acestora. În aceste condiţii, un eşec al UE de a trimite semnale clare şi strategii bine concepute pentru ţările din această regiune în vederea procesului de integrare ar fi inoportun pentru reformarea şi democratizarea Balcanilor. Promisiunile de integrare au cunoscut evoluţii sinuoase, analiştii vorbind cel puţin de o amânare a procesului de primire de noi membri înca de la eşecul constituţiei Uniunii, în 2005. “Oboseala extinderii” de care s-a vorbit şi care a putut fi sesizată odată cu aderarea României şi Bulgariei bulversează înca opinia publică europeană, intensificându-se odată cu criza datoriei suverane, începuta şi ea tot într-o ţară balcanică.

Acum, Germania este tot mai reluctantă în a se expune altor membri balcanici nedisciplinaţi, după ce a văzut semnat tratatul “prietenilor” ei croaţi la Summitul de la Bruxelles. Semnarea tratatului de aderare a Croaţiei pare a arăta dorinţa UE ca aceasta să fie un semnal suficient pentru restul ţărilor din Balcani pentru continuarea eforturilor de reformare şi democratizare, fără a fi necesară definirea unei strategii clare privind procesul de integrare ulterioară. Fără a stopa procesul de extindere, UE îl limitează însa printr-o nouă periferizare a zonei balcanice, tendinţă încadrabila în viziunea de Europă pe mai multe viteze agreată de statele vestice. Aceleaşi evoluţii vin şi dinspre ultimele state integrate, România şi Bulgaria, marcate de refuzul accederii la spaţiul Schengen şi de restricţiile menţinute pe piaţa muncii de multe dintre statele Uniunii Europene pentru cetăţenii acestor două ţări.

ci şi la nivelul Uniunii Europene ca proiect integrator. în ciuda unor scăderi iminente. Balcanii sunt poate ultima zona în care puterea de atracţie a proiectului european rămâne încă puternică.Cu toate aceste semnale. o marginalizare prelungita a zonei balcanice ar aduce neajunsuri nu doar la nivelul stabilităţii regionale. structurii şi mărimii producţiei. iar energia la nivelul UE disponibilă pentru o abordare diferită este foarte redusă. Această creştere şi dezvoltare a regiunii va depinde mai mult de nevoile UE decât de nevoile şi obiectivele naţionale ale statelor balcanice. în care o intensificare naturală a cooperării regionale nu poate fi concepută momentan. UE se găseşte astăzi în incapacitatea inovării discursive a extinderii. Trebuie menţionat că Grecia şi vecinii ei balcanici au urmat o traiectorie diferită pentru a ajunge la prezenta situaţie dificilă. urmârindu-se prin aceasta nu doar garantarea securităţii şi a avantajelor accesului pe o piaţă unică. drepturilor omului. în condiţiile unui apetit politic aproape inexistent pentru integrarea Balcanilor de Vest şi a lipsei entuziasmului intelectual pentru acest proiect. În ciuda acestor evoluţii pozitive şi în ciuda continuării susţinerii integrării balcanice. În aceste condiţii. situaţia Greciei. reformă economică şi încurajarea unei detensionări regionale. În ciuda crizei economice cu care se confruntă. impune şi ea unele semne de întrebare asupra viabilităţii scenariului european. Regiunea Balcanilor se loveşte încă de etichetări stereotipice. Într-o zonă formată din ţări mici. Problemele economice. ci şi confirmarea statutului de democraţie liberală şi de stat vestic. datorită atributelor lor geografice. politice. încurajarea este un element de care populaţia din această zonă are nevoie. Pe lângă criza economică europeană. integrarea în structurile euroatlantice rămâne însă o prioritate de top. istoria a adunat aceste ţări laolaltă din nou. divizată de prea multe conflicte etnice şi religioase. cu impact asupra societăţii de drept. acesta este înca unul dintre testele pe care UE este nevoită să-l treacă pentru a asigura menținerea credibilităţii sale în regiune: reformarea şi reenergizare abordării realităţilor din Balcani. În ciuda diferenţelor dintre ele. Nu poate fi pusă în discuţie influenţa profundă şi pozitivă a angajamentului UE în regiune în ultimul deceniu. ţară balcanică ce a oferit un model de democratizare pentru întreaga regiune. Această nouă realitate este împărtăşită spre reconsiderare fiecărui şi tuturor statelor balcanice şi este afectată de perspectivele unei viitoare colaborări atât la nivel . Pe lângă provocările impuse de criza euro. precum şi dilemele generate de situaţia în regiune. Se pare că toate statele balcanice. Relaţia dintre statele balcanice şi UE va determina ritmul şi succesul viitoarei creşteri şi dezvoltări ale regiunii. sunt condamnate să devină periferia superputerilor economice ale Europei. sociale din fiecare ţară balcanică nu vor aștepta răbdătoare pană ce UE îşi va rezolva problemele interne şi va redescoperi Balcanii. impunându-le o relaţie simbiotică care era absentă înainte de anul 1989. Este foarte importantă focusarea Europei pe asigurarea unui sentiment al progresului pentru fiecare ţară în parte şi elaborarea unei strategii viabile care să nu deterioreze şi mai mult credibilitatea UE. dar cu probleme interne mari.

această convingere ignoră un adevăr simplu. Creşterea ei a rezultat în urma unei sporiri graduale a producţiei. cât şi continental. Pentru prima dată în istorie. Mai întâi. Tranziţia economică întâlnită în aceste ţări este o reorganizare fundamentală a sferei economice. Statele balcanice post-comuniste se pregătesc şi îşi precizează poziţia pentru integrarea în Uniunea Europeană. o ordine politică democratică a fost bine negociată pe plan istoric după ce relaţiile economice fuseseră stabilite. Toate ţările balcanice au un venit pe cap de locuitor mai mic cu 35% decât venitul pe cap de locuitor înregistrat în Grecia. financiar şi al alimentelor atunci când acestea s-au extins pentru a satisface nevoi diversificate şi sporite. cu excepţia Sloveniei. consumului şi distribuţiei sunt formulate în cadrul premisei pieţei. de asemenea. veniturilor pe cap de locuitor şi puterii de cumpărare. Pe plan istoric. fiind un membru al lumii „occidentale”.regional. esenţa problemei gravitează în jurul a două chestiuni: economică şi politică. economia şi . Procesul nu a avut întotdeauna succes şi atât Bruxellesul cât şi Atena înţeleg că mai trebuie făcute multe pentru a pregăti Grecia pentru integrarea economică deplină alături de celelalte state membre. care are un venit pe cap de locuitor în jur de 85% din cifra înregistrată în Grecia. Diferenţele clare dintre Grecia şi vecinii ei nordici trebuie. În trecut. A beneficiat de programele de ajutor financiar ale Comunităţii şi a luat măsuri graduale în toate domeniile pentru a se conforma regulilor şi reglementărilor UE. În orice caz. un proiect de asemenea însemnătate caută legitimitate în conştiinţa oamenilor graţie procesului democratic. O tranziţie economică este efectuată cu ajutorul unei tentative de a instala o politică democratică viabilă. În al doilea rând. celelalte state balcanice se aventurează chiar acum în călătoria prin apele agitate şi provocatoare ale pieţei şi prin nisipurile mişcătoare ale democraţiei. sistemul a fost mai întâi capitalist. Aceste diferenţe economice se reflectă în Tabelul 1. Toate aceste state au încheiat acorduri comerciale formale cu UE. iar mult mai târziu democratic. De fapt. Complexitatea acestei tranziţii economice este complicată şi mai mult. Dimpotrivă. Prăbușirea blocului socialist în 1989 şi apariţia unor noi state-naţiuni din Balcani până în vastele întinderi ale fostei Uniuni Sovietice marchează începutul unui dificil şi amplu proces de dizolvare şi reconstrucţie. Grecia şi vecinii ei balcanici se găsesc în prezent la diferite nivele de dezvoltare economică. identificate. s-a dezvoltat în concordanţă cu principiile pieţii şi idealurilor democratice. Grecia a fost un membru cu drepturi depline a UE din 1981. este original pe plan istoric. o unitate care se află în proces de redefinire şi restructurare. noutatea este că acele schimbări în relaţiile de proprietate şi în structura producţiei. Cu alte cuvinte. De asemenea. S-a făcut apel la mecanismul pieţei pentru a aplana dezechilibrul ieşit la iveală în domeniul mărfurilor. În Est. În Occident. piaţa din Vest s-a dezvoltat din interior. unele au făcut chiar cereri pentru a deveni membre. Speranţa şi convingerea este că piaţa va face sistemul mai eficient şi mai raţional. Acest eveniment dezastruos a ridicat multe semne serioase de întrebare privind toate aspectele procesului de tranziţie. structurii producţiei. să se transforme economiile complexe şi foarte dezvoltate bazate pe planificare centralizată în structuri economice de tip occidental. De această dată. se poate demonstra că ceea ce se întâmplă în statele balcanice foste comuniste şi în noile ţări care au apărut începând cu 1989 este unic pe plan istoric. Grecia. Ceea ce nu se poate nega este prezenţa atotputernică a „umbrei” Uniunii Europene peste întreaga Peninsulă Balcanică. Piaţa din Est este planificată să funcţioneze într-o manieră diferită de cum a funcţionat înainte. Aceast lucru ridică probleme în ceea ce priveşte capacitatea pieţei de a duce la bun sfârşit proiectul. Diferenţele se manifestă prin prisma nivelului dezvoltării economice. În orice caz. În al treilea rând.

Faptul cu cea mai mare importanţă este că declinul prelungit în ceea ce priveşte producţia totală a încetinit şi în multe cazuri şi-a schimbat sensul. Un avertisment ar trebui adăugat aici. Multiplicitatea diferenţelor structurale şi instituţionale dintre aceste ţări. Apreciind schimbările actuale din regiune din ultimii şapte ani şi reflectând aspra lor.politica s-au realizat singure printr-o cale simultană de transformare istorică radicală. dimensiunii economiilor lor şi circumstanţelor geo-politice afectează ritmul procesului de tranziţie şi preîntâmpină estimările cuprinzătoare economice şi politice pe termen lung. se poate spune că a fost depăşit un punct critic. datorate în general istoriei diferite. Se pare că logica tranziţiei este adânc înrădăcinată şi ferm stabilită. . Jocul pieţei şi democraţiei este singura opţiune viabilă pentru toate ţările Est-europene.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->