Curs 13

Stările de conştiinţă modificată Şi căi de acces la stările de conştiinţă modificată

STĂRILE DE CONŞTIINŢĂ

Stările de conştiinţă = „configuraţia elementelor componente ale conştiinţei (psihologice/ neurologice) aşa cum se prezintă ea la un moment dat şi pentru o perioadă determinată de timp” (Zlate, 2000) p.284).

Stările de conştiinţă
se caracterizează prin: • structuralitate, • complexitate, • actualitate, • durată, • dinamică.

Conştiinţa două mari categorii de stări: a. stări obişnuite. normale. . stări neobişnuite sau alterate. b. ordinare.

Clasificarea stărilor de conştiinţă După: • Natură • Număr .

• Hiperactivă (cu stări maniace şi schizofrenice acute. • Hipoactivă (de la conştiinţă acroşată pe un anumit obiect până la conştiinţa fără gândire). • Calm (de la calmitatea din meditaţia Zen şi din somnul profund până la cea din concentrarea pe un anumit obiect). . creativitate. • Activă (sensibilitate. cu un anumit nivel de relaxare).Taxonomii ale stărilor de conştiinţă Roland Fischer Conştiinţa – stare: • Normală (specifică ocupaţiilor curente. cu anumit grad de anxietate). somn cu vise. • Extatică (mistică profundă). catatonie).

Anne Chassaing • • • • veghe. extaz. somn. vis. .

. bazat pe logică. Modul alternativ (A) de funcţionare. 2. Modul dominant (D) de funcţionare. bazat pe insight.Unestahl (1987) conştiinţa dispune de două modalităţi distincte de funcţionare: 1.

evaluare.Stări normale de conştiinţă • • • • • • • • • logică. practică. spirit critic. planificare. control voluntar. comenzi determinate verbal. gândire analitică. . testarea realităţii.

Stări de conştiinţă modificată • • • • • • • • • iluminare. sugestibilitate. intuiţie. înţelegere nonverbală. sinteză. procese cognitive paralele. creativitate. evaluarea liberă a informaţiei. . apreciere globală.

altele decât cele anterioare . cu proprietăţi specifice.Stările de conştiinţă modificată restructurarea conştiinţei duce la un nou sistem.

. dificultăţi asociative.ridicarea pragurilor senzoriale. starea comatoasă etc. • soporul. indiferentism şi apatie. scăderea tonusului afectivovoluţional etc.. imprecizie.coborârea tonusului funcţional al întregului psihism. pierderea supleţei şi modalităţii ideative. • stupoarea . scăderea mobilităţii motorii (hipokinezie).grad accentuat de tulburare a conştiinţei activitate psihomotorie pare suspendată.Stările de conştiinţa alterată includ: • obtuzia . reducerea iniţiativei. • torpoarea – dezorientare. recepţie întârziată şi inadecvată a stimulilor. inadecvare şi latenţă. • obnubilarea .

• hipnoza .Stări de conştiinţă modificată • somnul. • visul.

Somnul ca stare modificată de conştiinţă • o stare reversibilă a organismului asociată cu scăderea reacţiilor adaptative superioare • două tipuri de somn.): .G.E.somnul cu unde rapide („somnul paradoxal”) sau faza „mişcărilor oculare rapide”. . obiectivate de traseele electroencefalografice (E.somnul cu unde lente sau „somnul lent” şi .

• viaţa de relaţie (activitatea musculară. . • mai putin: viaţa vegetativă. sensibilitatea) sunt diminuate în cel mai înalt grad. activitatea diverselor organe şi aparate ale corpului.o lumină intensă sau un zgomot puternic . memoria. • Unele aspecte ale vieţii de relaţie nu sunt cu totul scoase din funcţiune (la un excitant de o energie neobişnuită .organismul poate răspunde trezindu-se şi reacţionând imediat. care asigură nutriţia şi prefacerile continue ale substanţelor organismului (respiraţia. conştiinţa de sine dispar în somnul profund.Viaţa psihică în somn • ritm încetinit. circulaţia sângelui) • judecata.

diferită în funcţie de fazele somnului • nevoia de a visa .conceptualizată ca o nevoie a eului de a-şi completa o experienţă organizată şi semnificativă. .Visul – ca stare de conştiinţă modificată • este o formă de mentaţie. deservind o funcţie vitală integrativă. de activitate a creierului.

de semnal funcţia simbolică funcţia de comunicare funcţia reductivă funcţia integratoare .Funcţiile visului a) b) c) d) e) f) funcţia compensatorie funcţia premonitorie.

Metode obiective de studiere a visului • Înregistrarea mişcărilor corpului şi mai ales a mişcărilor ochilor (REM şi NREM) • Analiza conţinutului viselor(latent şi manifest) • Corelarea fazelor elaborarii visului cu stările Eului şi cu modificările fiziologice • Analiza modului în care informaţia transmisă din exterior apare în visul subiectului adormit • Analiza visului lucid .

ca stare de conştiinţă modificată • una dintre cele mai complexe şi contradictorii stări psihice • a fost introdusă în rândul fenomenelor parapsihologice sau al celor patologice .Hipnoza .

Traseele EEG din timpul hipnozei sun specifice starii de veghe) • H = între cele 2 stări. incomplet (Hypnosis = somn) • H = stare de veghe (În timpul stării hipnotice nu sunt prezente undele encefalografice specifice stării de somn iar inhibiţia cortexului nu este parţială ci generalizată .Natura hipnozei 2 opinii contrare • H = Stare de somn partial. mai apropiata de starea de veghe .

Căi de acces la stările de conştiinţă modificată • bio-feed-bach-ul. • meditaţia. . • substanţele psihoactive.

bio-feed-back-ul cardiovascular • . .bio-feed-back-ul electromiografic • . sau de a-şi controla temperatura corpului) Cele mai frecvente tipuri de bio-feed-back sunt: • .bio-feed-back-ul electroencefalografic.Bio-feed-back-ul Este o tehnică ce presupune controlul conştient al funcţiilor vegetative (capacitatea yoghinilor tibetani de a-şi diminua respiraţia ca să consume o cantitate cât mai mică de oxigen.

ce devine capabil de a-si influenţa prin sine însusi procesele fiziologice interne.Bio-feed-back-ul Bio-feed-back-ul: • este un fenomen de autoreglare constientă diferit de efectul placebo care este un fenomen de autoreglare inconstientă. • pune la dispoziţia subiectului un mijloc şi un suport obiectiv pentru controlarea stărilor prin care trece. • Spre deosebire de alte căi de acces la stările modificate ale constiinţei. . bio-feed-back-ul conferă o mai mare autonomie a individului. control neîntâlnit în celelalte modalităţi de autoreglare.

care presupun preocupări şi elaborări colective speciale.Meditaţia • constă în concentrarea spiritului pe un obiect şi distragerea de la alte obiecte până se ajunge la o stare de calm. . ritualurile tribale. non-reactivă Meditaţia poate fi considerată într-o dublă accepţie: • ca stare modificată a conştiinţei • ca mijloc de a obţine modificarea conştiinţei. Spre deosebire de alte căi de acces la stările modificate ale conştiinţei (de exemplu drogurile. meditaţia este o procedură. o preocupare solitară a oamenilor. tipuri speciale de muzică etc).

gânduri etc.Forme de meditaţie Meditaţia Meditaţia prin concentrare şi prin percepţie interioară. în raport cu ceea ce constituie experienţa prezentă. astfel încât să fie excluse alte obiecte. . Meditaţia prin percepţie interioară vizează cultivarea conştiinţei. a atenţiei moment cu moment. • Meditaţia prin concentrare presupune antrenarea capacitării de concentrare a spiritului prin fixarea pe anumite obiecte particulare. viaţa curentă.

corectarea percepţiilor deformate. diminuarea efectelor negative ale unor fenomene psihologice (stres. suscitarea trebuinţelor de autorealizare. amplificarea încrederii în sine. .Efecte ale practicării meditaţiei • • • • • • • • • • creşterea stării de bine. mărirea capacităţii de autocontrol şi a celei de autoreceptare. sensibilizarea la schimbare şi autoeducare. reducerea anxietăţii. sporirea gradului de independenta etc. de satisfacţie psihologică. frustrare). vindecarea unor boli.

Studiul ştiinţific al meditaţiei: • • • • Observarea comportamentelor Experimentul Studiul relatărilor verbale Studii comparartive ale manifestărilor celor care practică meditaţia cu manifestările celor care nu practică • Testele psihometrice • EEG .

produc tulburări asemănătoare unor boli psihice ca schizofrenia. haşiş) – produc tulburări motorii. • Cannabis (marijuana. de memorie.Substanţele psihoactive • produc modificări fizice. produc distorsiuni intelectuale. cu o activare cerebrală nediferenţiată. . de atenţie. reduc anxietatea • Stimulatoare (amfetamina. cocaina): reduc starea de oboseală. emoţionale şi comportamentale = stari de conţtiinţă modificată Clasificare: • Depresive (sedative): alcoolul – slăbeşte abilitatea creierului de a gândi critic. tulburări afective. alterează percepţia timpului şi spaţiului. de voinţă • Halucinogene (psihedelice) gen LSD . produc tulburări de personalitate. reduc gradul de activism • Narcotice – scad sensibilitatea fizică şi capacitatea de a răspunde la stimuli. mintale.

Abordarea sistemică. . Abordarea structural – dinamică.Curs 14 PERSPECTIVE DE ABORDARE A PSIHICULUI • • • • Abordarea plană. Abordarea sinergetica.

aplicabilă cel mult fenomenelor psihice simple.Hume.Locke. ai conexionismului şi neoconexionismului modern (asociaţioniştii D.Mill) oferă o imagine simplistă a vieţii psihice. J. consideră fenomenele psihice ca nedistincte întrre ele sub raport calitativ. ci doar sub raport cantitativ . J.Abordarea plană a psihicului Principalii promotori: reprezentanţii asociaţionismului clasic.

Principiul agregării şi asocierii elementelor fundamentale. care stă la baza întregului psihic. Principiul indisocierii asociaţiilor. Principiul repetării asociaţiilor.Principiile abordării plane a psihicului sunt: Principiul divizării psihicului în elemente componente ireductibile unul la latul. Principiul identificării elementului fundamental. Principiul complicăriii naturii asociaţiilor şi al multiplicării tipurilor acestora .

Abordarea structural – dinamică a psihicului Promotori: • Hume • Locke • J.Mill • Wundt • Ribot • Teoreticienii învăţării prin condiţionare .

Principiul integrării elementelor componente în structuri mai complexe fără ca acestea să-şi piardă propria identitate.Principiile abordării structural dinamice Principiul organizării şi ierarhizării elementelor componente. Principiul interacţiunii şi interdependenţiei elementelor componente. Principiul raporturilor de succesiune spaţiotemporală fără raporturi genetice şi evolutive. Principiul trecerii de la o structură la alta prin modificarea echilibrului forţelor de câmp. Legilor de structură şi a legilor de dinamic .

favorizată de: • Biologie • Neurologie • Fiziologie • Cibernetică • Teoria generală a sistemelor • Gestaltism • Structuralism Abordarea sistemică a psihicului .

Contextualităţii. Cauzalităţii.Principii ale abordării sistemice a psihicului • • • • • Globalităţii. Ameliorării. . Valorii.

• neglijarea rolului dezordinii şi dezechilibrului în evoluţia sistemelor vii . • neglijarea rolului elementelor constitutive ale sistemului.Limite ale abordării sistemice a psihicului : • neglijarea autooragnizării.

Abordarea sinergetică a psihicului Promotori români ai viziunii sinergetice asupra psihicului: • Zapan • Ralea • Pavelcu • Farcaş • Mânzat .

Principiile sinergeticii extrem de fertile în explicarea complexităţii psihicului: • principiul instabilităţii dinamice şi dezechilibrului creator. . • principiul procesualităţii. • principiul autoorganizării optime şi eficiente. • principiul interacţiunii (prin cooperare sincronă şi cooperarea interacţiunilor).