Caietul de la Talamanca/Emil Cioran; trad.: EmanoiI Marcu. -Bucureşti: Humamtas, 2000 64 p.; 18 cm. Tit. orig.

(fre): Cahier de Talamanca ISBN 973-50-0137-3 I. Marcu, EmanoiI (trad.) 821.135.1-4 CIORAN CAHIER DE TALAMANCA © Editions Gallimard, 2000, pentru textul lui Cioran © Mercure de France, 2000, pentru prefaţa Verenei von der Heyden-Rynsch © Humamtas, 2000, pentru prezenta versiune românească ISBN 973-50-0137-3 Cioran avea trei patrii: cea a copilăriei sale, România, cea a limbii sale, Franţa, şi cea a sufletului său, Spania. Devenit prin forţa unei lucidităţi devastatoare demn de acel secol al Luminilor pe care îl iubea atît de mult, a rămas totuşi, întotdeauna, foarte apropiat de ţara ale cărei extaze mistice şi noţiunea de „ de-sengano" îi inflamaseră tinereţea: Spania. O pasiune care, ca şi aceea pentru muzică, îi impregnează întreaga operă de la prima sa carte, Pe culmile disperării, şi pînă la ultimele eseuri. „Rîndpe rînd, am adorat şi am urît numeroase popoare; dar niciodată nu mi-a *?■ Cioran trecut prin gînd să reneg spaniolul care mi-ar fi plăcut să fiu... ", scrie Cioran în Silogismele amărăciunii. Spania reprezintă pentru el, o mărturiseşte, „emoţia în stare pură"; dar mai ales disputele Spaniei cu Dumnezeu îl pasionau pe acest fiu de popă: „Rusia şi Spania: două naţiuni gravide de Dumnezeu. Alte ţări se mulţumesc să-l cunoască, nu-lpoartă în ele." Printre misticii spanioli pe care-i frecventează ca un cunoscător, cel mai mult îl reţine Tereza d'Avila, care aduce acea „unică ardoare a Spaniei"' şi mult delicioasele „ impurităţi ale sfinţeniei feminine"\ căci îndrăzneşte să „ducăpînă şi în ceruri indiscreţiile sexului ei" (Tratat de descompunere). Dar, alături de „aventura verticală" care e mistica, pe Cioran îl seduce o altă cheie de înţelegere a sufletului spaniol: acel „desengano", corelativ baroc, bogat în paradoxuri, al Prefaţă „dezabuzăm" secolului al XVIII-lea francez. Discutînd cu un ziarist spaniol în 1983, Cioran avea de altfel să mărturisească: „ Ceea ce mă atrage, este aspectul ne-european al Spaniei, o formă de melancolie permanentă, f...] Această melancolie este un fel de plictis rafinat, sentimentul unui exil irevocabil." La Valladohd, în Casa Cervantes, Cioran a avut „ revelaţia " acestei nefericiri naţionale. „ O bătrînă, cu un aer comun, contempla portretul lui Filip al III-lea: « Un nebun », am zis eu. Bătrîna s-a întors spre mine: « Cu el a început decadenţa noastră! » [...] Aşadar, măgîn-deam, decadenţa este în Spania un concept curent, naţional, un clişeu, o deviză oficială. " (Ispita de a exista) Ataşamentul lui Cioran pentru această ţară, pe care numeroasele călătorii, în special la Toledo, unul din oraşele lui Cioran preferate, aveau să i-l întărească, era si un ataşament literar Astjel, Sentimentul tragic al vieţu, de Miguel de Unamuno, a fost multă vreme una din cărţile sale de căpătîi Iar atunci cînd, în 1958, pentru foarte scurt timp, a condus o colecţie de eseuri la Pion, una din primele cărţi pe care le-a publicat a fost Spectatorul lui Ortega y Gasset, „farul si călăuza unei întregi generaţii" In fine, după o întîlmre la cafeneaua Flore cufdozoafa şi poetesa Mana Zambrano, „fiică spirituală" a lui Ortega y Gasset, căreia îi face un impresionant portret în Exerciţii de admiraţie, si după o lungă discuţie cu ea despre Utopie si Vîrsta de aur, Cioran avea să scrie, în 1960, Istorie si utopie. Mistica şi „ desengano " constituie de asemeni laitmotivele Caietului de la Talamanca, ca si pasiunea pentru muzică. Acest Caiet a fost scris în cursul veni 8 Prefaţă anului 1966 la Talamanca, sat de pe insula Ibiza F mărturia unei crize, criză de o asemenea intensitate încît „ Caietele" ulterioare vor face aluzie la el vorbind despre „Noaptea de la Talamanca". Verena von der HEYDEN-RYNSCH Caietul de la Talamanca Ibiza, 31 iulie 1966. Astă-noapte, pe la ora trei, m-am trezit de tot. Imposibil să mai rămîn în pat. M-am dus să mă plimb pe malul mării, mînat de gîn-dun cum nu se poate mai negre. Ce-ar fi să mă arunc din înaltul falezei ? Am venit aici pentru soare, şi nu pot suporta soarele. Toată lumea e bronzată, eu trebuie să rămîn alb, palid. în timp ce făceam tot felul de reflecţii amare, am privit pinii, stîncile, valurile „bătute" de lună, şi brusc am simţit în ce măsură sînt înlănţuit de acest splendid univers blestemat. Cioran în Evanghelia după Toma, Isus, întrebat unde ne putem mîntui, răspunde: „Oriunde nu există femeie." — Răspuns mai gnostic nici că se poate. Ibiza, 1 august. Anul trecut, împru-mutînd de la F. picupul, am ascultat un disc care m-a încîntat. Era un tangou

şi pentru că. Un an mai târziu. pentru că majoritatea bolilor mele au la origine frigul (reumatism. diferenţa dintre anotimpuri e minimă. Ar fi fost doai mai puţin virulentă. cînd toţi germenii vor fi fost eliberaţi şi redaţi locului lor dintîi. (Sub un cer analog a trăit Leopardi. nici detalii mai cumplite. o a doua sală de baie. La Ibiza. pentru că se face cu idei revolute. veritabil semn de izbăvire. coborîndu-se la condiţia umana. Orice revoluţie e demodată. nu-1 am pe acela de a fi scriitor. A doua zi după sosire. am un vis în care ascult un tangou. Vechiul meu vis: să trăiesc într-o ţară cu minimum de climat. şî astfel ceea ce aş fi cîştigat într-o parte aş fi pierdut cu vîrf şi îndesat în cealaltă. după catari. deşi am toate defectele. Tot viitorul se desfăşura acolo. Sub cerul acesta. orgoliul său a crescut în-tr-atît. căci ea va fi pricina pierzaniei lor. rimtâ. cred că omenirea trebuie să intre din nou în limitele ei naturale prin revenirea la o igCioran noranţă universala. deoarece pentru moment nu simt impulsul de a scrie. umilinfi7Cioran du-se. Iarna e doar o uşoară înăsprire a toamnei. catar tubar).S." Lucifer fusese adoptat de Dumnezeu: drept urmare. La fel ca gnosticul Basilide. Ibiza. nu mai poate dori nimic. că a sfîrşit prin a se răzvrăti. asemenea restanţe. acest nou Lucifcr „incapabil sa cadă" avea să îndrepte efectele sinistre ale primei adopţii. Dumnezeu va răspîndi o ignoranţă absolută peste întreaga lume. Nu mai scriu. de a spune. Mîntuire: prin cunoaştere. Orice început de idee coincide cu o suferinţă. Am visat un vis interminabil: era vorba de un război atomic între America şi China. Niciodată. mi-am regăsit tangoul meu. mă regăsesc în aceeaşi casă. de preferinţă secretă. Anticii aveau dreptate să acorde viselor o valoare profetică: în ele se proCioran iectează toate spaimele noastre secrete. că-mi modifică însăşi fiinţa.spaniol. în materie de somn." (VII. Scriitorul ca atare se află în starea de păcat de moarte. nu se va pomeni şi nici cunoaşte ceea ce se află în lumile superioare. în timpul siestei. pentru ca sufletele să nu poată dori ceea ce nu pot să posede iar aceasta dorinţă să nu devină pentru ele un izvor de suferinţe. Unui delegat sindical suedez. Am.) 6 august. în stare de veghe. am trişat la fel de mult şi poate mai mult decît alţii. mai măreţe: o splendoare de infern. Dorm în medie — cu tot cu siestă -între 9 şi 10 ore pe zi. P. răscolitor la culme. ca să recuperez timpul pierdut în nopţile de veghe. Or. să renunţe la aventura cunoaşterii. sterilitatea mea resimţită ca un păcat a cărui gravitate o percep şi mai bine sub acest soare universal din Ibiza. Socialismul fascina . a trăi acolo e pentru mine 18 Caietul de ta Talamanca un chin ce sporeşte cu vîrsta. vara la fel. pentru ca toate fiinţele care-o alcătuiesc să rămînă în limitele lor naturale şi să nu dorească ceva străin sau mai bun. în viaţa mea. Viziunea mea asupra lumii n-ar fi fost diferită dacă aş fi trăit în vreuna din ţările calde. întors la Paris. căci. încît ar trebui să dorm dublu. Variaţiile de temperatură fiind prea bruşte în Nord. 27) 16 Caietul de la Talamanca Cînd fiinţele îşi vor regăsi ignoranţa dintîi. un singur lucru s-ar fi extins la proporţii nebănuite: melancolia. prin depăşirea cunoaşterii. ea ar fi acaparat partea afectată celorlalte infirmităţi ale mele. Isus a fost şi el adoptat. în lumile inferioare. Omul trebuie să depăşească cunoaşterea. un francez îi pune întrebarea: „Ce-şi mai poate dori muncitorul din Suedia ? Are totul. toate spaimele noastre clarvăzătoare. Remuşcarea revine. în creierul meu. primăvara îmi dă idei de sinucidere. simt bine că n-o să mi-1 împlinesc niciodată. am remarcat că schimbarea anotimpurilor acţionează asupra mea în profunzime. tot ce producem fără necesitate e un păcat împotriva spiritului." Delegatul răspunde: „Ba da. n-aş fi putut concepe asemenea viziune. Cu neputinţă. am încercat să-mi amintesc ritmul şi melodia. Trezin-du-mă. Iată ce spune Basilide despre mîntuirc în Philosophoumena: „Cînd toate vor ajunge la soroc. Caietul de la Talamanca In ordinea spiritului. cu rămăşiţe ideologice. dar cred că am fost sincer în „scrierile" mele — sînt chiar sigur de asta. Fiecare anotimp face din mine un alt om.

va trebui să aleg între a scrie eseul despre urît şi cel despre izbăvire. Spiritul este o infirmitate. sinuciderea prin inaniţie la catari. M-am aşezat pe o stîncă. exploatat. Am venit pînă aici pentru a verifica un lucru pe care-1 ştiam înainte de a pleca. cum spune Benjamin Constant despre vorba de spirit. La întoarcere." Hume(?) Vechea luptă pentru a putea dormi. o problemă.. cu care am trăit cincizeci de ani. ea n-a venit de sus. vidul oficial al existenţei mele. dar eroarea fundamentală. cînd vine vacanţa propriu-zisă realizez mai bine ■• Mahmureală. M-am sculat pe la ora 4 dimineaţa şi m-am plimbat de-a lungul ' mării. sînt melancolic prin decret divin. şi pentru că nu mi-am refuzat satisfacţiile 23 Cioran obişnuite ale inventatorilor. Ea trebuie să înveţe franceza ca să poată lucra. Sarcină practic imposibilă. Aşteptam ziua. anume că nu suport soarele. t. E înPasionată de. Această transfigurare a materiei. că-mi face rău. era depăşit. 8 august. O englezoaică. etern fundament al urîtului.spiritele în veacul trecut. ci de la stîncile din jur. Există un automatism al spiritului de care trebuie să ne temem ca de ciumă şi de care trebuie să ne lecuim dacă lam căpătat. pasionată de Talley-rand.) Cioran erori. Erwin Reisner îmi scrie: „Deşi am 76 de ani. la trezire. Care-i diferenţa între a fi citit de o mie. Ni se întîmplă adesea în vis să corectăm ■ îndrăgostit nebuneşte. Omul de acţiune. Fiind tot anul în vacanţă. două proiecte între care şovăi de cîteva luni. de zece mii sau de o sută de mii. Englezoaica în chestiune. el s-a realizat atunci cînd. Astăzi.. atît de frumoasă. la fel de lung ca noaptea. E obiceiul cel mai nefast din cîte poţi deprinde. atît de ireala. Ar trebui să ştii la perfecţie amîndouă limbile şi mai ales să regîndeşti fiecare cuvînt pentru a-i găsi echivalentul exact. insomnia nu e un rău. m-a făcut să uit gîndurile amare cu care începe fiecare din insomniile mele. ca 22 Caietul de la Talamanca şi cum ar h lost ascunsă în ele şi aştepta dimineaţa ca să apară. Acolo. (N. Vis. e totdeauna în întîrziere faţă de evoluţia spiritului. mai ales cînd este premeditat. că-i este duşman pînă şi somnului meu. a citit biografia lui Duff Cooper: de atunci a devenit o addict* a lui Talleyrand. 20 ■*•*Caietul de la Talamanca între a avea un cititor sau toţi cititorii de pe cele cinci continente ? Am în comun cu Diavolul proasta dispoziţie. Orice om care se atinge de un motor dovedeşte că-i un damnat. să faci o vorbă de spirit înseamnă să ucizi o idee. cea care ne face să-1 luăm drept viu pe un . etc. Eu îi dau lecţii. c drept sa le îndur şi neplăcerile. bangover . într-adevăr. ci doar o anumită imposibilitate.) Caietul de la Talamanca decît de obicei vidul în care trăiesc: e vidul la pătrat. Voi veni la Paris cu tînăra mea soţie. In acest vis care. m-am wahnsmmg verliebt" de o tînără de treizeci de ani.) 21 Cioran drăgostită de cinismul lui. Automobilul. cel de care sîntem conştienţi în orice moment. după ce-am divorţat de nevastă-mea. El o priveşte cu un aer fericit şi tîmp etc. mi s-a părut interminabil. poate mai tînără. Ca şi el. t. era pentru a grăbi eliberarea sufletului. Petrecut seara încereînd să-i traduc în englezeşte vorbele lui de spirit. (N t. prin conţinutul său abstract. în peisajele pe care le iubim. pe care de fapt l-am ştiut întotdeauna." Vine. şi mă gîn-desc să mă căsătoresc cu ea în curînd. o tînără de 25 (?) de ani. sa ne spunem: „Asta nu e posibil". voit. Endura. avionul şi tranzistorul — de la instaurarea acestei trinităţi putem data dispariţia ultimelor urme ale Paradisului terestru. (N. Perversitate sau voinţă de independenţă ? Viciu sau mod de emancipare ? „Focuri de armă trase într-o idee". infirmităţile noastre capătă o altă culoare. dacă se lăsau să moară de foame. o întrebare. Cînd lumina a apărut. nu mi-a trecut o clipă prin gînd ideea că Reisner e mort. „Pasiunea pentru ceea ce credeam a fi descoperirile mele m-a făcut să neglijez regulile elementare ale prudenţei. şi în special revoluţionarul. prizonier al materiei.

28 Caietul de la Talamanca şi în ciuda teoriilor mele. am ieşit să mă plimb. Zadarnic schimb peisajul. acel caz imposibil. se declanşează de la sine mai tîrziu şi te derutează pentru că nu izbuteşti să-i discerni originea. este poezie.mort. 11 august. trebuie să-1 înţelegem şi pe călău. am remarcat insistenţa cu care se raportau la „Destin" ori de cîte ori era vorba de lucruri importante pentru ei şi pentru ţară. fără obstacole. ciudat. A asculta vîntul ne dispensează de poezie. Aş vrea să fiu acel om. Şi. Borges sau şmecheria universală. povestea pe care visul meu i-a atribuit-o lui Reisner e povestea lui E. bolile mele mă însoţesc. cînd e un scriitor. Indignarea — neîndoielnic — e o stare ne-filozofică. a sentimentului că pentru mine nimic nu e posibil. mă regăsesc întotdeauna cu mine. climatul ăsta nu e de mine. în Franţa. mă leagă totuşi de ea: ar fi ridicol să reneg nişte origini de care mă simt atît de aproape şi cărora le-am consacrat o fidelitate cu atît mai înverşunată.. 10 august. limbajul tău — instrumentul şi nu reflecţia asupra instrumentului. nu pot să-mi schimb destinul. pe care-am iubit-o atîta. E datul capital al existenţei mele. In mijlocul unor peisaje prea frumoase. fenomenul s-ar repeta ineluctabil. atît de viu. cu cît este inconştientă. se spune într-un text despre Hume. Şi chiar să-1 iertam. n-aş putea contempla aceşti arbori profilaţi pe cer. falsul sînt iubite mai mult ca orice. Sînt chit cu Soarta.) Nu am trăit nici o bucurie pe care să n-o ispăşesc într-un fel sau în altul. Să sufăr în linişte — un secret pe care zadarnic aspir să-1 posed şi fără de care temperamentele ca al meu sînt hărăzite Infernului. trucul. n-am nici o datorie faţă de Dumnezeu.. ca să mă consolez că nu pot dormi. Am rămas în pat toată ziua. ne simţim întreaga putreziciune şi ne este lehamite de cadavrul pe care-1 tîrîm după noi. Revenirea unor vechi obsesii. adică de eşecuri. de parcă ar fi posibil să am altul ori să-i modific datele. substituirea însă e curioasă.I. Această continuitate a eşecului. acel ne-născutCioran Ideea eternei reîntoarceri nu e la Nietz-sche decît o toană. mi-am spus că. dacă aş avea parte de somn ca şi ceilalţi. Chiar şi în Paradis de m-aş duce. care-au justificat anxietatea la momentul respectiv. Toată după-amiaza m-am gîndit la Keats. Astă-noapte. cel mult o găselniţă. al disparităţii Cioran . Borges — un impostor. Cînd un filozof vorbeşte despre limbaj. unde procedeul. La ora 3. 30 Caietul de la Talamanca Dacă vrem să înţelegem totul. şi nici n-aş avea sentimentul. Insomnie implacabilă. pe aceea nu reuşim s-o corectăm niciodată (In cazul de faţă. Nu există anxietate fără motiv. ci felul în care-1 foloseşti. „încă nu s-a născut omul în stare să-şi suspende judecata asupra tuturor lucrurilor". (Am ispăşit orice bucurie. Destinul mă tracasează şi mă exasperează. zadarnic aş schimba-o —. La compatrioţi pe care nu-i văzusem de peste 25 de ani sau pe care i-am în-tîlnit pentru prima dată. îi arunc cartea. Oriunde mă duc. că pregătesc terenul ca să pot fi nefericit fără dificultate. nu-i „genul" meu. (Toate astea sînt şi nu sînt adevărate. S-ar spune chiar că aceste boli mă precedă. şi la Roma. dar care. şi e curată aberaţie din partea lui Hei-degger să vadă în ea ideea centrală a lui Nietzsche. îmi smulge văicăreli permanente. cu valurile în fundal. mai rău: livreşti. cu acelaşi eu. n-au declanşato. nu-1 mai citesc. pentru că nimic nu se pu26 Caietul de la Talamanca tea schimba. vreau să spun că criza prin care treci acum şi căreia nu-i vezi motivele e consecinţa 29 Cioran unor stări bine determinate. semn rău pentru mine. am plătit pentru orice plăcere. încă n-am reuşit să mă resemnez cu al meu în ciuda eforturilor pe care le-am făcut pentru asta. Toate punctele lui de plecare sînt literare. un Paulhan izbutit. Această insulă.) Zadarnic îmi schimb locul — chiar şi lumea. Gripat.. care e marea specialitate a ţării mele. Aşadar nimic nu s-a schimbat pentru ei. băile de mare mă enervează. Hotărît lucru. se poate spune că orice om care scrie e fascinat şi paralizat de această problemă. Pentru ce acest camuflaj ?) Am cheltuit geniu ca să fug de responsabilităţile mele. . Era făcut ca să aibă succes în Franţa. cu mici diferenţe. Nu ceea ce gîndeşti despre limbaj mă interesează.

dar impracticabilă. am fost foarte atent la cîntecul cocoşului. marea. fie numele lui 37 Cioran binecuvîntat. al căror ansamblu nu-mi poate fi decît funest dacă vreau să mă bucur de ele. Băiatul. Căci ideea formulată. Liniştea a dispărut de pe insulă: zi şi noapte. orice eboşă de idee. De aceea. cu îndîrjirea mea incorigibilă. au 33 Cioran devenit egoişti. Cînd ai nervii. După Zobar: „în momentul în care se săvîr-şeşte concepţia. Ravagiile „civilizaţiei" sînt atît de vizibile. dar. din cele care se aud zilnic la radioul local. „L-am desenat în aşa fel. pe drumul de întoarcere spre casă. pur şi simplu m-a făcut fericit. Pîinea e prea tare. încît să-şi poată regăsi uşor trupul în ziua Judecăţii de apoi. înainte de invazia turiştilor. o închid cu cheia. Nu poţi să crezi că-i vorba de un simplu exerciţiu. frazele acelea discontinue. Un zidar din Ibiza povesteşte că acum zece ani. Doar copiii şi nebunii ştiu să nu mintă. străină. iar această imagine este modelul după care . ficatul făcute praf — şi mi-ar fi uşor să continui lista —. Un băiat de unsprezece ani. Căldura îmi pune în valoare toate infirmităţile. locuitorii erau drăguţi. primul meu gînd a fost să mă arunc în mare din înaltul falezei. Dar că trăiesc mai bine. în mod vădit. am auzit un cîntec spaniol. te invitau la ei la masă. am făcut tot posibilul ca să alung de la mine orice veleitate de gîndire. ideea limpede e cel mai rău duşman al somnului. Din nefericire. nu abuzul de speculaţie: acea proliferare de mistere. m-am trezit ca de obicei. stomacul. are ceva de comunicat. au o mulţime. 14 august. se istovesc." (Lichtenberg) Noaptea trecută. înainte. acel aer stătut de odăiţă din fundul prăvăliei fac mistica evreiască interesantă. In mijlocul fiecărei nopţi se deschideri pentru mine un hău căscat. şi mănîncd mai bine. de plînsete melodioase. Adineaori. Un critic englez vorbeşte cu îndreptăţire despre aşa-numitele „staceato sentences"" ale lui Joyce. nostalgia este la ea acasă. că ţi-e ruşine să le mai semnalezi. Caietul de la Talamanca Ibiza îmi prieşte la fel de puţin ca Valldemosa lui Chopm. de parc-ar fi o demonstraţie. Era atît de sincer. Sculîndu-mă din pat în toiul nopţii. etc. gen de ezoterism de care e greu să te ataşezi Ceea ce căutăm în mistică e profunzimea. Sfîntul.mele cu fiinţele. îneît nu pot concepe că nu se adresează nimănui. muncesc mai mult decît înainte. e ceea ce am încercat să fac. deşi registrul lui rămîne acelaşi şi nu pare să-şi schimbe formula. M-am gîndit de asemeni că drama mea provine din aspiraţia de a trăi ca toată lumea şi din incapacitatea. astăzi. de plin de elan. El e Străbunul Străbunilor — această expresie din Zohar e lucrul cel mai inspirat din tot ce s-a spus despre Dumnezeu. toată viaţa e străbătută aici de un curent subteran de regrete şi de chemări sfîşietoare. că aproape mi-au dat lacrimile. Dacă lectura "' Propoziţii staceato (N t) 34 Caietul de la Talamanca lui Joyce îmi este atît de penibilă. lăsau casa deschisă zi şi noapte. Această formă asistă la unirea trupească iar dacă ochiul ar putea să vadă tot ce se-ntîmplă atunci. al deplinei mele singurătăţi în mijlocul lor. am uitat să spun. 35 Cioran Kabbala e de o subtilitate iritanta. de jeCaietul de la Talamanca luiri. Astă-noapte. afabili. Doar în Un-gana mai poţi întîlni. la fel ca turiştii. acum. abia daca-ti vorbesc. Pleoştire — cuvînt „vulgar" pentru un acces de melancolie. nu ieşi din vizuina ta sau eviţi soarele. în Spania. că o face doar pentru sine. vîntul. sînt închişi şi bănuitoii. am vedea deasupra capului său o imagine întru totul asemănătoare unui chip omenesc. trimite pe pămînt o formă făcută după asemănarea omului şi care poartă pecetea lui divină. şi trebuie să şi le satisfacă. Toate religiile i-au dat omului o importanţă exagerată: este motivul pentru care s-au bucurat de-atîta trecere. îndepărtată. mai curînd din imposibilitatea mea de a izbuti. avioanele o survolează şi fac un vacarm care e preţul plătit de indigeni pentru favoarea de a putea mînca pe săturate. înşiruite una după alta. iar din el se degaja . ireproşabilă. de vină e stilul acela sacadat. în Europa. cîştigau puţin. că sînt mai fericiţi — e îndoielnic. 14 august. era englez. dar nu aveau nevoi. Şi ce dacă! Atîta convingere trebuie să corespundă unei realităţi şi să exprime un mesaj.sau extrăgeam eu — o asemenea nostalgie. la cină. nu se pot odihni. Dar noaptea era perfectă. dau în brînci. Nu aveţi unt ? Nu-mi plac nucile. De frică să nu mai pot adormi. Unde-i oţetul ? Brînza e bună etc. atîta nostalgie cotidiană. Cu nervi ca ai mei nu părăseşti Nordul.

Mergi chiar şi mai departe: fă din el o izbîndă. poate. o dată cu noi. căldură . tragi-comicul este de o di43 Cioran ficultate extremă. Ceea ce bolile ne fac să pierdem în planul fiinţei. cu excepţia plictisului. nimic nu se rezolvă pe lumea aceasta. un tact sigur. 16 august. Cît timp această formă nu a coborît în lume. Dar. îz-bînda ta. închid ochii. căci ţine de mărunţişuri al căror dozaj cere un instinct. Nu căutări: ci mai întîi de toate să ne căutam pe noi înşine. Băi de mare. mi le-ntărîtă. Să meditez asupra oricărui subiect. convins că. mă face conştient de ele. (N. Noapte atroce. cînd creştem. datoria faţă de noi înşine ne cere ' FiWofia mântuirii. cîştigăm în planul conştiinţei.. temîndu-mă să înfrunt soarele. care guvernează elementele ce mă alcătuiesc. de-a lungul stîncilor. Ne-ar plăcea să cunoaştem divagaţiile cosmogonice ale unei creaturi mute. în schimb." Zohar apud [cuvînt ilizibil] Ce sens să-i găsesc ideii de mîntuire ? Caietul de laTalamanca Să încerc să citesc cartea lui Philipp Mainlander: Die Philosophie der Erlosung' . Cehov e marele specialist în „micile ironii ale vieţii". şi nu există nimic mai trist 40 Caietul de la Talamanca decît sa trecem prin nişte încercări într-un decor oarecare. se dezvoltă. Iar farmecul peisajului a funcţionat din nou. pentru că totul mă plictiseşte. pe la ora 5. procreaţia nu are loc. m-am interesat de-o mulţime de lucruri. ce şansă! Ne trebuie o compensaţie pentru durerile noastre. reprezintă o tentativă de existenţă ca oricare alta. Acele momente cînd doreşti grozav să fii singur. N-ar trebui să schimbăm climatul. nu al temperamentului. vînt. vei fi în stare să descoperi . ca un puţ interminabil care s-ar adînci în căutarea apei. Ea este prima care ne întîmpină la sosirea noastră pe lume. La ce bun pitorescul dacă trebuie să-1 plătim cu nesomn ? (La ce bun pitorescul dacă ne pierdem somnul ?) Nu am o oarecare fermitate decît în stil. Iar eu sînt sorbit în această mişcare. dacă poate cineva să rezolve problemele altuia. consideră că sensul vieţii tale rezidă în el. ar trebui să ne spunem: „Resemnează-te cu eşecul." Dac-am putea simţi o voluptate secretă de fiecare dată cînd ceilalţi ne ignoră. îată-mă închis în cămăruţa asta. Deodată. Voi fi fost un mare amator de incurabil. Vidul pe care infirmităţile îl generează în fiinţa noastră este umplut de preCaietul de la Talamanca zenţa conştiinţei. Sînt un obsedat care se risipeşte.. M-am dus să mă plimb. cu excepţia limbajului.sîntem procreaţi. Tragi-comicul e fără îndoială modul cel mai adecvat pentru a exprima esenţa cotidianului. şi împreună cu ea părăsim pămîntul. De vreme ce nu ştim cît ne mai rămîne de trăit. mai clar lipsit de mijloace ca mine. Dumnezeu vorbeşte iar lucrurile se fac. Eul. După o noapte albă. trimisă de Domnul. aşteptînd noaptea ca să pot face 41 Cioran puţină mişcare. am deţine cheia fericirii. şi nu s-a oprit deasupra capului nostru. Cîştigăm în planul conştiinţei ceea ce pierdem în planul existenţei. căci este scris: şi Dumnezeu 1-a făcut pe om după asemănarea sa. care s-ar săpa singur cu o viteză ameţitoare. dar de nici unul pînă la capăt. le vom rezolva din centrul propriei noastre fiinţe.totul îmi stîrneşte bolile. t. De fapt. pe care numai omul o putea concepe. şi puţin importă dacă izbuteşte ori nu. ci să răminem la acela care ni se potriveşte. literar vorbind. Nu mă pot concentra asupra nici unui lucru. văd un hău căseîndu-se vertiginos. Să vin pînâ aici pentru un rezultat atît de lamentabil! Lungit în pat. oricum nu te mîhni din cauza lui. Climatul asta nu-i bun de nimic pentru mine. Căci nimeni nu e prin natură mai slab. adică să te identifici cu însuşi principiul de generare şi de manifestare al abisului. Funcţia Cuvîntului în cosmogonii. faţă în faţă cu tine însuţi. Este o viziune literară a universului. în acest gol ce se naşte pe sine la nesfîrşit. De cum ajungem la vîrsta înţelegerii. Ce contează ceilalţi! Problemele lor. Asta înseamnă sa te înghită abisul. chiar şi cu riscul de a ne plictisi. pentru că nimeni nu încearcă să ştie unde se află în i aport cu el însuşi. Dar şi aceea este produsul muncii. totul mă îndeamnă să mă risipesc. Să suferi într-un asemenea cadru. care îşi iroseşte şi îşi spulberă obsesiile. dar ce spun ? — vidul acela e conştiinţa însăşi.) 39 Cioran sa ta cern doar ceea ce ne interesează în adîncul fiinţei.

Zilele identice. Imposibil să-mi amintesc. care avea vreo 15 ani. Cît am putut să sufăr. Mai mult ca orice. ca nici măcar n-a văzut-o. Era şi cazul colegilor mei. Ceea ce m-a făcut să mă gîndesc la ei este un lucru inexplicabil care mă frapase încă din timpul şcolii: amîndoi ştiau totul fără să înveţe. Va trebui să verific la Paris. sau mai degrabă cînd reîncepe. Lumea ar fi trebuit să sfîrşească acum cincizeci de ani. ştiau tot ce era de ştiut. şi să regăseşti radioul. să nu oferim noi înşine cheia fiinţei noastre. formula destinului nostru. o zăresc pe această fată împreună cu un coleg de şcoală. în plină pădure. „Tihna de a trăi" a dispărut o data cu venirea zgomotului. în care conştiinţa devenirii se volatilizează: eternă cădere a luminii în ea însăşi. practic nelimitată. ca Hans Castorp. în sensul propriu al cuvîntului. Pentru mine. soarele inevitabil creează o senzaţie de identitate. 19 august. Or mai fi trăind ? Habar n-am. c prin capacitatea mea.) Cel mai bine e poate să nu ne explicăm. din cauza lor! Iar acum. Tot ce-i adevărat în mine îmi vine de la timidităţile tinereţii. N-au decît s-o găsească ceilalţi — dacă socotesc că merită căutată. Cioran ai senzaţia că nimic nu-1 va putea opri. ştiau fără nici un efort. Şi totuşi. de vreme ce nimic nu-i costa nici cel mai mic efort. Cela Schiau. şi mai bine. Napoleon. unde mă aflam cu fratele meu. de origine ţărănească. Lor le datorez *•? Caietul de la Talamanca faptul că sînt cel care sînt. în orice privinţă. A insista. despre orice.adevăruri rare. familiile noastre se cunoşteau. (Mi-am amintit ieri un moment capital şi foarte dureros din adolescenţă. la fel de mare ca speranţa. aş fi avut ocazii să mă apropii de ea. Chiar şi acum 45 Cioran mă doare. Aici. cel mai antipatic dintre toţi.. Era încăpăţînat pînă şi în îndoielile sale. şi apoi decepţia. tînăr fiind. există o notă de tragedie într-un scepticism împins prea departe. voi scrie în fiecare zi cel puţin o pagină. e un semn rău. eu aveam 16. îi invidiam. sau. Caietul de laTalamanca Borges citează fără nici o referinţă (nici dată. nu. acum cincizeci de veacuri. ai fi tentat să dezgropi teoria reminiscenţei: s-ar spune că-şi aminteau tot ce ştiau. Cînd urîtul începe să-şi facă apariţia. Ce bădărănie în profunzime ! Orice vomţă prea inflexibilă e un factor de tragedie. Autorul o . întreg viitorul. Aş da foarte mult să ştiu care piesă. îmi amintesc că în momentul în care tînăra „pereche" trecea. eu care nu eram capabil decît de divagaţii literare. a spus că la ultima dintre ele nu ştia despre arta războiului mai multe decît la prima. pînă la capăt. Pentru nimic în lume n-aş fi îndrăznit să-i vorbesc. fie şi numai pentru a-mi ţine spiritul în stare de veghe. în sensul bun al cuvîntului. Gîndindu-te la ei. Au urmat ani de totală singurătate. e ca în Muntele vrăjit. de a mă sastisi de orice. tranzistorul etc. Astă-noapte m-am gîndit la doi colegi de liceu. adică trebuia doar să li se amintească ce purtau în ei. Talentele lor ţmcau de domeniul cunoaşterii: tot ce putea fi ştiut. tot ce detestai cînd ai plecat. nici loc. iubeam în taină o fată din Sibiu. care-a purtat 60 de bătălii. la asta nu s-ar fi înjosit niciodată. începînd din clipa aceea. aş fi un zero absolut iar ruşinea de mine însumi m-ar chinui neîncetat. nu există decît o crimă: crima indiscreţiei. nimic) titlul unei cărţi de Fechner: Vergleichende Anatomie der Engel*. E limpede că nu a citit-o. Timp de doi ani. ieşi din timp. Caietul de la Talamanca Fac juramînt că. Erau nu mai puţin dotaţi pentru limbi. apoi să nu se mai pomenească de ea. Am început să mă detaşez de fată. revenit la Paris. tot ele mă răscumpără în propriii mei ochi. nemaiştiute. Fie ca această infimă durată ce ne este atribuită să se scurgă. deşi nici unul din ei nu avea nici cel mai mic talent literar. s-o dispreţuiesc şi în cele din urmă s-o urăsc. am trăit chinurile infernului. unice. Erau la fel de bum la toate materiile. scurgere imobilă a zilei. Dacă mă disting prin ceva. Fără ele. cînd eşti în sfîrşit singur şi nu iese nimic din acea singurătate mult aşteptată. celălalt a făcut şcoala militară. să înveţe însă. extrem de săraci: unul a devenit popă de ţară. Şi am devenit cel care trebuia să devin.. 18 august. eu citeam ceva din Shakespeare. înţelegeau din prima orice detaliu ştiinţific şi îşi aminteau perfect toate fleacurile pe care le puteau debita Caietul de laTalamanca profesorii. că e nedemn de mine să încasez „trădarea". 49 Cioran Să faci două zile de drum ca sa fugi de Paris. veniţi din satul lor. în prima zi cînd au intrat în clasă. că va trebui sa-1 suporţi pînă la capăt si că acest capăt e în afara lumii. scepticismul combate voinţa. De aceea nu găsim nici un sceptic printre eroii de tragedie. Era însă peste puterile mele. am hotărît că trebuie să pun punct acestei istorii. In relaţiile dintre fiinţe. Dar acest moment mi-a decis „cariera". în împrejurimile Sibiului. într-o zi. de monotonie fericită. a fost o lovitură aproape insuportabilă.

să-şi ofere lui însuşi — o bere. Parisul şi urîtul sînt pentru mine totuna. Caietul de la Talamanca (Obiectiv vorbind. pentru că trăieşti în afara valorilor curente. mai pretenţioasă. sînt cei care ne-au flatat ori ne-au umilit într-un moment sau altul al existenţei noastre. morţii sînt din belşug. chiar şi atunci cînd au dispărut de tot din orizontul nostru. (Prea mult am trăit ca parazit al dez-gusturilor mele. tăia o aripă enormă de peşte.. (Este motivul pentru care-mi place atît de mult. Nu te porţi gu francheţe — o francheţe vecină cu impertinenţa — decît cu oameni pe care-i consideri cu mult mai prejos decît tine. mă gîndesc fără nici un motiv la scrisoarea pe care mi-a trimis-o ca răspuns la prefaţa pe care-am scris-o la Maistre. critic la modă.. să le explicăm. Pasiunea literară e mai puternică decît orice.. De ce această nedreptate sau această aberaţie ? Să ai geniu înseamnă să poţi digera influenţele pînă le faci pierdută urma.) Comentariul unei mici englezoaice de 8 ani. O femeie (care femeie ?) tocmai murise. să-1 recitesc pe E. Vis funebru.B. Era pusă-n sicriu. şi să mă cufund iarăşi în gnostici. pe cînd ea.fi psihologul citat în manuale ? Mi se pare improbabil. X. în fond. Nu vedem soarele în visuri. în schimb. (Va trebui să-1 citesc pe Mainlănder. căci te poate cuprinde în orice moment. cît de combaterea celor care-1 tăgăduiesc." îl credeam pe individ mai modest. Violent acces de urît la ideea de a părăsi Talamanca. Eul se descompune în Paradis sau în tot ce îi seamănă. şi mai ales capetele lor. La drept vorbind. Borges spune cu destulă dreptate că Pascal se interesează mai puţin de Dumnezeu. de îndată ce vrem să intrăm în detalii. incapabil să ofere cuiva — dar ce zic. cu figura lui de viţel. decît să-1 . cum ar putea accepta să se despartă de gologanii lui ? (Toate astea sînt pură răutate. văzînd o stea căzătoare: „Nu Caietul de la Talamanca mi-ar plăcea să mă agăţ de o stea căzătoare. să le ţinem în ghetoul sufletului. se manifestă doar în marile ocazii. trebuie să recunosc ua as fi putut avea acest acces independent de iminenta plecării. îşi imaginează că a gîndi înseamnă a se admira.) Cioran 20 august. să le justificăm. e dispus să cheltuiască o sumă importantă ca să publice un roman la un editor aproape necunoscut.. t. Von Hartmann.. Sînt singurii de care ne amintim după ani. 23 august. Mama mea (Dumnezeule!) era şi ea de faţă. Toată opera lui e un atac mai mult sau mai puţin deghizat. un escroc. dar nu-şi dă atîtea aere ca ea. este mai virulent decît angoasa. Descompunerea „morala" cînd ieşi dm cursă si nu mai ai rivali. ele se năruie şi îşi dezvăluie neantul. Dar mai ştii ? S-ar putea să fi spus cîteva fraze în viaţa lui. „Nu am citit nimic de dumneavoastră. Poate că Adam a comis gestul ştiut pentru a se salva Se temea să nu se piardă din prea multă fericire\ Există idei care au oarece greutate doar dacă avem bunul-gust de a nu le aprofunda. în extaz în faţa propriei sale filozofii. Caietul de la Talamanca Nu mai termin de numărat defectele celor pe care cred a-i cunoaşte în profunzime.." Nu văd prea limpede ce turnură ar trebui să capete eseul meu despre mîntui-re.) * Anatomie comparată a îngerilor. Pascal avea temperament de polemist. R. Din nefericire. In fapt. Dar cîţi autori poţi admira ? Oamenii la care ne gîndim dintr-o dată. Nimic nu-i mai rău ca un orgoliu disimulat sub o fizionomie bovină.. Ar trebui mai curînd să-1 plîng pe cel capabil de asemenea slăbiciuni.) Urîtul apare ca o angoasă devalorizată. Nu ai dreptul să-i spui unui autor ceea ce gîndeşti cu adevărat despre opera lui. X. N-ar trebui să ne ducem în locuri unde fericirea pare posibilă. In sine.) 22 august. locul acesta e prea frumos ca să te poţi smulge de-aici fără sfî-sieri. 55 t f î Cioran Primejdia de a locui într-o lume prea frumoasă. De altfel. fără motiv aparent. fran53 Cioran cheţea — în relaţiile literare — nu poate fi deosebită de mojicie sau de provocare. cu un foarfece. decât dacă-1 admiri. Politică: să ne „încercuim" dezgustu-rile. Totul — doar ca să-şi vadă numele pe coperta unei cărţi! Căci nu e destul de naiv ca să spere în succes. E mai modest dar si mai teribil. s-ar putea ca urîtul să nu fie nimic altceva decît o mîhnire aflată în căutarea unui pretext care s-o justifice. ideea de a pleca n a făcut decît să dea un conţinut precis unei mîhniri vide. Acum. să le împiedicăm să dea pe dinafară. (N. Dar mai ştii? Fără o bună doză de iluzie.

) Oamenii de dreapta mă dezgustă de dreapta. Iubesc naivitatea. Ar trebui inventată o formulă-tip pe care oricine s-o poată rosti în clipa morţii : „Acum e rîndul meu". Nimeni în jur. nerozia. Bucureşti Redactor VI AD ZOGRAn Apărut 2000 BUC URESTI . a doua prea orgolioasă. amabilitatea." Prima e prea banală. — încerc să spun cît de greu îmi vine să citesc şi să scriu ceva. cu un om de dreapta sînt de stînga. 59 Cioran Caietul de la Talamanca Ceea ce înfricoşează la ideea de a reveni din vacanţă e perspectiva de a găsi în cutia poştală o scrisoare cu chenar negru în care figurează numele unui prieten sau al unei rude. 24 august. peste două zile voi reveni la Paris — ca să încep a secreta urîtul. Ceea ce-1 deosebeşte pe gînditor de scriitor e faptul că gînditorul nu se apucă să scrie decît atunci cînd are ceva de spus.M. In fapt. de stînga. Niciodată n-am avut încredere în cei care-mi seamănă. în57 Cioran totdeauna. orice. Merg o ultimă oară să contemplu moara de vînt. iar cu un om de stînga sînt de dreapta. Ibiza în faţă. duplicitatea.. defecte pe care le înţeleg dinlăuntru. Negrii din America. Talamanca. Cum am putut îmbrăţişa atîta timp prejudecata Nordului ? Toate nefericirile. şi detest înfrigurarea. evreii de pretutindeni — fiinţe atît de susceptibile. sau: „Voi muri şi eu. Cerul şi marea. Mi-e groază să brodez.) Aşadar. Cioran w■ r 60 I i preţul d \ ni7aix se adaugă 2 % it. Linişte. îmi vin de la ea. E. Mila. în asfinţit.ROMÂNIA . cei de stînga. A trăi departe de Mediterana este o eroare.iau peste picior. că ţi-ar trebui geniul diplomatic al unui Talleyrand ca să ştii cum să-i abordezi fără să-i răneşti. Groaza de viitor — nu te vindeci de ea decît în aceste insule în care timpul e suspendat.. Tot ce nu merge direct la esenţă este gazetărie. întotdeauna am venerat aceea ce-mi lipsea. ca şi de cei care se complac s-o facă. forţa. versatilitatea etc. (Am formulat mai mult o dorinţă. dacă mai subzistă şi el. care-mi par potrivite cu orice peisaj. Caietul de la Talamanca Relaţia cu el era cum nu se poate mai plăcută: nu avea nici un fel de convingeri. Am fredonat lăuntric tînguiri ungureşti. unde subzistă doar prezentul. Pasiunea mea pentru Germania. decît o constatare. BCR filiala stxtoi 1.pi t/uitind \aloarea timbiului luei ii te se mea7a l ni m S 'tonlot dmRominn ( ontni 251! 1-171 1 /ROI. Am remarcat că prietenii mor în timpul vacanţei. singurul lucru din care niciodată nu avem destul. să zicem decepţiile. Ar trebui să dezvăluim infirmităţile celorlalţi pe tonul milei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful