You are on page 1of 4

DENUTRITIA

Definiţie. Prin denutriţie sau slăbire se înţelege pierderea în greutate, cu 10 - 15%. în funcţie de gradul pierderii ponderale există mai multe grade de denutriţie. Caşexia este cea mai severă formă. Etiopatogenic se deosebeşte: - denutriţia primară, care apare prin lipsă de aport a principiilor alimentare (subalimentatie) şi - denutriţia secundară, cauzată de incapacitatea temporară sau definitivă de a ingera sau utiliza principiile alimentare. Cauze: - boli digestive: gastrectomia, colitele, cirozele hepatice, ulcerul . - boli neuroendocrine: caşexia hipofizară, boala Basedow, boala Addison - boli infecţioase: dizenteria, febra tifoidă - boli cronice: cancerul, tuberculoza pulmonară, unele anemii, boli de sistem, infecţii - abuz de toxice: alcoolism, tabagism. - arsuri, supuraţii cronice, albuminurie - anorexia psihică - denutriţia iatrogenă prin prescrierea de regimuri neechilibrate, sumare, prin abuzul consumării anumitor medicamente Simptomatologia este bogată şi depinde de gradul de nutriţie. - Slăbirea este semnul principal. Edemul carenţial poate masca slăbirea. - Astenia este obişnuită şi se însoţeşte de scăderea rezistenţei la efort şi frig . - Apar frecvent ptoze viscerale, pielea este uscată, părul rar, facisul cu obraji emaciaţi, buzele subţiri, ochii înfundaţi, faţa pigmentată, limba depapilată. - De asemenea apar semne diferite: puls rar, hipotensiune, polakiurie şi poliurie, edeme deplasabile cu poziţia corpului, amenoree, scăderea potentei sexuale la bărbaţi, modificări osoase mai ales la nivelul coloanei vertebrale datorită osteoporozei şi osteomalaciei. Uneori pot apare manifestări neurologice ca polinevrite, abolirea reflexelor insomnie, indiferenţă, facies imobil. - Semne de avitaminoză B2 (Glosită cu limba roşie depapilată, Cheilită angulară) şi uneori semne de pelagră (diaree, astenie, pigmentare, eritem). - Semne biologice: hipoproteinemie, anemie, hipoglicemie, hipoclorhidrie, hipocolesterolemie, scăderea calciului şi fosforului şi scăderea metabolismului bazal. Evoluţie. Cu timpul creşte receptivitatea faţă de multe boli, apar frecvent complicaţii infecţioase (gripă, pneumonie, tuberculoză pulmonară), cicatrizarea plăgilor diminua prin scăderea anticorpilor şi activitatea deficitară a leucocitelor. Tratament - Igiena bolnavului trebuie realizată cu multă grijă. - Regimul va urmări pozitivarea bilanţului caloric, crescând aportul şi limitând pierderile. Regimul va fi hipercaloric, hiperproteic, hipolipidic relativ şi normoglucidic. Se va prescrie o dietă echilibrată, bogată în proteine (lapte, carne, brânză, ouă), cu evitarea la început a grăsimilor care dau saţietate şi a dulciurilor concentrate. Regimul va fi lărgit progresiv, în etape, administrându-se preparate puţin voluminoase, uşor acidulate şi reci. Proteinele vor fi crescute progresiv până la 2 g/kg corp/zi, iar raţia calorică până la 50 calorii/kg corp/zi. Reducerea sării grăbeşte mobilizarea edemelor. Laptele nefiind bine tolerat, se administrează

iar lipoproteinlipaza şi apoproteină valori scăzute. Un progres important îl reprezintă antagoniştii histaminei şi serotoninei (Peritol. Analiza lipoproteinelor precizează tipul. aproape de şase ori mai mare ca la normal. Clinic apar depuneri de colesterol sub formă de xantoame tendinoase (tendonul ahilian şi membrul superior). Obezitatea apare când hiperlipoproteinemia este de tip V. Este o boală rară transmisă genetic. diabetul zaharat şi litiaza biliară. plasmatică.40 de . Biochimic. Apare la adulţi. Hipercolesterolemia familială. Clinic tabloul se conturează din primii ani ai copilăriei. izoniazida (300 mg/zi). în special glucide. Hiperlipoproteinemia familială tip III. cu deficit de apoproteină şi forma combinată. Hiperlipoproteinemia familială. xantoame tuberoase la cot. Trigliceridele pot să scadă apreciabil prin dietă cu lipide de numai 20 g/zi. In tipul V. Obezitatea şi ateroscleroza sunt aproape întotdeauna prezente. diabetul decompensat. cu creşterea L. HIPERLIPIDEMIILE Definiţie. Apare fie ca o variantă a formei precedente. medicaţia anabolizantă (Androstenolon. Hipertrigliceridemia endogenă familială (tip IV . acidifiat. Biochimic trigliceridele ating valori foarte mari. Periactil). Este o boală foarte rară (o anomalie genetică). colesterolemia este enormă. Hiperlipoproteinemiile sunt boli caracterizate prin creşterea concentraţiei plasmatice a colesterolului sau trigliceridelor. xantoame subperiostale la genunchi. dispnee şi demenţă. sau asocierea lor. In cazuri speciale. în special la femei în menopauză. crize de pancreatită acută cu amilazemie normală. Este o formă a hiperlipoproteinemiei familiale tip Ha. Clinic apar xantoame eruptive pe fese şi antebraţe. infarctul miocardic şi cardiopatia ischemică). poliartrită şi tenosinovită. hipertrigliceridemie. Nici un tratament nu este eficace fără îndepărtarea sau tratamentul cauzei care a determinat denutriţia. hepatosplenomegalie. care variază în funcţie de dieta hiperglucidică şi hiperlipidică. Biochimic. xantoame eruptive.0. cortizon (5-l0 mg prednison/zi). Se administrează Rezerpină (0. transmisă genetic şi care duce la apariţia precoce şi severă a aterosclerozei. Medicaţia. Biochimic. Ateroscleroza şi complicaţiile sale (moartea subită. apar crize de pancreatită acută. Bolnavii consumă excesiv alimente. se va recurge la alimentaţia prin sondă. cauzele pot fi hipotiroidia. xantelasma şi arc cornean.75 mg) dar este rău suportată. Este frecventă şi apare înjurai vârstei de 30 de ani. Hiperlipoproteinemia familială tip I. răcit şi aromatizat. se constată hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie.V). apar între 5 şi 20 de ani. urmată de alimentaţia lichidă.D. terapia cu anticoncepţionale. (> 650 mg%). cu xantoame primare (palme galbene). fie ca o formă independentă. tip V. alcoolul şi corticoterapia. Forme clinice. S-au izolat trei forme clinice: cu deficit de lipoproteinlipaza. Decanofort. Când valorile trigliceridelor sunt foarte ridicate. insulina în doze mici. cu dureri abdominale. Ele realizează tablouri clinice de hipercolesterolemie. Madiol etc) şi vitamine (Vitamina'C şi Complex B). şi xantoame tubo eruptive.50 . Uneori pot apărea sufluri de stenoză aortică şi alteori insuficienţă cardiacă.zaharat. Mesele vor fi fractionate şi frecvente (6/zi). 3-4 comprimate de 4 mg/zi.L. Mai târziu apare ateroscleroza cu complicaţiile sale. De obicei apare la vârsta de 30 . trigliceridele sunt mult crescute.

cel mai important este reprezentat de rezistenta la insulina.69 mmol/l). S-a dovedit ca datorita cresterii activitatii simpatice se instaleaza complicatiile ischemice la pacientii care au hipertensiune arteriala. dislipidemie. Sindromul X metabolic Sindromul metabolic se defineste prin toleranta scazuta la glucoza.obezitate abdominala (circumferinta abdominala >102 cm la barbati si > 88cm la femei) . Nu există hiperlipoproteinemii secundare obezităţii. prezenta valorii crescute de insulina periferica determina la randul ei . obezitate si hiperinsulinemie. Unele tipuri de Hiperlipoproteinemie. Astfel ca. acest procent variind in functie de criteriile incluse in definirea acestuia. se întâlneşte şi o formă de hiperlipoproteinemie. In celelalte cazuri este numai o asociere între diabet şi hiperlipoproteinemie. cultura fizică medicală. procesul se poate realiza si invers.valori crescute ale tensiunii arteriale (>130/85 mmHg) . Astfel ca. hipertensiune arteriala. Desi acesti factori din cadrul sindromului metabolic sunt cunoscuti de ceva vreme. Datorita rezistentei la insulina persoanele care au sindrom metabolic au un risc crescut de mortalitate datorita bolii coronariene. sunt secundare diabetului zaharat (tipul I. Sindromul metabolic se asociaza cu evenimente coronariene viitoare si cu diabet zaharat de tip 2. III şi V). Sindromul metabolic este denumit si sindromul X. a dislipidemiei. cu prezenţa sindromului chilomicronemic. asociat cu o neuropatie senzitivă şi cu obezitate. foloseşte măsuri dietetice. De asemenea. Datorita hiperreactivitatii sistemului nervos simpatic poate aparea rezistenta la insulina precum si modificarea profilului lipidic (dislipidemie). sindromul hipertensiunii sau sindromul excesului de catecolamine. prezenta uneia sau doua dintre criteriile sindromului se asociaza cu risc crescut de mortalitate prin boala cardiaca ischemica sau o alta afectiune cardiaca. Totuşi la aproape 40% dintre bolnavii cu diabet şi aproape 30% dintre cei cu obezitate. Prin toti acesti factori sindromul metabolic favorizeaza cresterea riscului cardiovascular.29 mmol/l la femei) . Acestea apar în diabetul insulino dependent decompensat.04 mmol/l la barbati si <1. motiv pentru care trebuie depistat precoce. Prevalenta sindromului metabolic in tarile dezvoltate se intalneste in randul persoanelor adulte la aproximativ 22-39%.valori plasmatice ridicate ale glicemiei a jeun (>6.valori crescute ale nivelului seric al trigliceridelor (>1.concentratia serica scazuta a HDL-colesterolului (<1.1 mmol/l sau > 110mg/dl) . Evolutie Sindromul metabolic are o evolutie gradata. medicaţia hipolipidemiantă şi uneori terapia chirurgicală. sindromul rezistentei la insulina. cu sau fură cetoacidoză şi sunt reversibile după echilibrarea diabetului. Tratamentul hiperlipoproteinemiilor. Simptome Identificarea clinica a sindromului metabolic se bazeaza pe evaluarea obezitatii abdominale.ani. a hipertensiunii arteriale si a intolerantei la glucoza. persoanele cu sindrom metabolic trebuie sa indeplineasca 3 din urmatoarele criterii: .

activitate nervoasa simpatica si in final hipertensiune arteriala.controlul tensiunii arteriale (tensiunea arteriala sistolica <130 mmHg. cerebrale (accident vascular) precum si afectare renala. Tratament Este foarte important controlul factorilor de risc.controlul greutatii corporale – mentinerea Indicelui de masa corporala (IMC) < 25kg/m2 . acesti factori contribuie la aparitia afectiunilor cardiovasculare. Astfel ca. Se recomanda: .scaderea trigliceridelor serice < 150 mg/dl . tensiunea arteriala diastolica < 85 mmHg) .mentinerea glicemiei a jeun < 100 mg/dl .cresterea valorii colesterolului bun (HDL colesterol > 40 mg/dl si > 50 mg/dl la femei) .