P. 1
!Maxime

!Maxime

|Views: 12|Likes:
Published by dragos_ungureanu_6
Maxime celebre
Maxime celebre

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: dragos_ungureanu_6 on Feb 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/07/2013

pdf

text

original

Publilius Syrus

MAXIME

Text original şi traducere din limba latină de Camil Mureşanu

1

Un destin singular: Publilius Syrus şi maximele sale Cu cât „ireparabilul timp” adună în urma noastră mai multe secole şi milenii, cu atât istoria păstrează amintirea a tot mai puţine personalităţi, restrângându-se la acelea care au ocupat trepte superioare ale vieţii publice. În faţa golurilor identificate în creaţia culturală greco-romană ne putem întreba dacă nu cumva acestea sunt locuri vacante ale unor mari talente, rămase necunoscute posterităţii din cauza pierderii fără urmă a operelor lor? Din acest punct de vedere, destinul lui Publilius Syrus a fost unul deosebit. Fiindcă el a făcut parte dintr-o categorie socială şi profesională inferioară, dar a avut totuşi şansa ca opera sa, o culegere de câteva sute de maxime în versuri, să ajungă până în timpurile de azi.1 Autenticitatea multora dintre ele e discutabilă, la fel ca şi exactitatea textului, chiar al celor recunoscute ca autentice. Nu e un Cicero, nici un Seneca ori un Marcus Aurelius autorul acestor maxime, ci un cvasianonim, din biografia căruia se cunosc puţine detalii, şi care n-a fost decât un „mim”, un actor chemat să etaleze pe scenă inspiraţia sa spontană în a crea subiecte şi a construi replici întrun duel de dialoguri rapide cu confraţii. Statutul socio-profesional şi intelectual al unei asemenea persoane era – deşi variabil de la caz la caz – cam de felul celui al actorilor din „Commedia dell’arte” din secolele XVII-XVIII, sau al nu odată famelicelor trupe ambulante din secolul al XIX-lea, din anumite părţi ale Europei. Creaţia mimilor şi exigenţele faţă de ea semănau cu cele la care sunt supuse improvizaţiile de momente vesele în spectacolele cu iz popular, supravieţuitoare de multe ori cu succes, în zilele noastre. Nici numele autorului nostru nu are o formă bine stabilită: de unii a fost numit Publius, de alţii Publilius.2 Determinativul Syrus, folosit multă vreme sporadic, i-a fost atribuit definitiv de gramaticul Macrobius şi de Sfântul Ieronim, în jurul anului 400 p. Chr., pe baza unei întemeiate
A împărţit acest privilegiu de rară excepţie cu încă vreo două-trei figuri creatoare de cultură în antichitate, victime ale aceloraşi circumstanţe social-politice. De exemplu: cunoscutul filosof Epictet, din secolul al II-lea p. Chr. A fost şi el sclav, eliberat abia către vârsta matură. Un sclav al lui Cicero, Tiron, a fost inventatorul unui sistem de stenografie. 2 Publius e prenume, Publilius – nume de familie. Exista, în provincie, un trib Publilia, dar cu care acest personaj nu a avut legătură. 2
1

presupuneri a originii sale siriene, poate chiar din Antiohia, oraş cunoscut pentru preferinţa locuitorilor faţă de actori şi actorie. În copilărie a fost sclav. În această postură a fost adus la Roma, pe la 84-83 a. Chr.3 Data e respinsă de unii biografi, pe motiv că în acest caz ar fi fost prea în vârstă în momentul primului său succes actoricesc bine cunoscut, în anul 46 a. Chr. Nu este însă un argument peremptoriu: în istoria teatrului s-au mai văzut succese scenice la vârste neaşteptat de înaintate, faţă de cele considerate normale afirmării în graţiile publicului. Sigur este că, iarăşi la odată ce nu se poate preciza, a fost eliberat din sclavie, devenind „libert” al celei de-a doua soţii a lui Cicero.4 Trebuie să fi practicat mai mulţi ani arta de mim şi, pe la mijlocul secolului I a. Chr., să fi ajuns la notorietate. Altfel nu ar fi de înţeles cum, la jocurile organizate de Iulius Caesar în anul 46 a. Chr., i s-a permis participarea la un concurs, în confruntare de talent cu mai mulţi mimi, printre care şi cel mai vestit pe-atunci, Decimus Laberius, membru al unei tagme sociale bine calificate, - ordinul ecvestru – şi comediograf. Premiul – marele succes al vieţii sale - a fost obţinut de Publilius Syrus, fiindu-i înmânat de însuşi Caesar. Prilej cu care acesta, poate pentru a-l pune ironic la punct, i-ar fi spus lui Laberius, clasat al doilea: „Favente me tibi, victus es, Laberi, a Syro”.5 Într-un astfel de concurs se aprecia spiritul şi promptitudinea replicilor improvizate de participanţi. E foarte posibil ca, într-adevăr, Publilius Syrus să-şi fi întrecut pe merit rivalii.6 Dar o tradiţie cunoscută de acelaşi Macrobius susţinea că, profitând de libertatea de exprimare îngăduită mimilor în asemenea ocazii, Laberius şi-ar fi permis câteva săgeţi prea ascuţite la adresa lui Caesar. Indispus, dictatorul, ascunzându-se după formula citată mai sus, ar fi influenţat, în fapt, decizia de premiere în favoarea lui Syrus. La scurtă vreme după acest succes de prestigiu, după anul 43 a. Chr., încetează orice alte ştiri despre viaţa marelui actor moralist.

Unele izvoare dau numele a două persoane, cu care împreună ar fi venit în capitală. Numele lor nu spune însă mare lucru. 4 Oratorul s-a recăsătorit când avea aproape 60 de ani cu o fată mult mai tânără decât el, din a cărei avere – au spus duşmanii lui – spera să-şi plătească datoriile. O chema Publilia, dar nu se probează o relaţie între numele ei şi al lui Syrus. 5 Deşi te-am favorizat, ai fost învins, Laberius, de Syrus. 6 Contemporanii au remarcat că el improviza absolut liber, pe când Laberius recurgea şi la însemnări.

3

3

11 De fapt. 11 Din comoditate şi pentru mai multă claritate. am adoptat literele latine echivalente: Σ = S. până prin secolele IX-XI. conformându-se manierei artei teatrale a vremii. iar pentru vreo 4-5 maxime cu paternitate discutabilă s-a folosit litera R. Pare mai probabil să fi încetat din viaţă nu multă vreme după anul 43. Cea numită Freising. ar însemna că.a. Culegerea numită „a Palatinatului” (Die Pfälzer Sammlung) a cuprins 142 de maxime şi e notată convenţional cu litera Π. de un autor rafinat ca Petronius. Zürich. Π = P. nu sa putut stabili în deplin acord şi cu absolută certitudine câte din maxime sunt autentice şi câte apocrife. Φ = F. Chr.: „Aegre reprendas quod sinas consuescere” – greu te dezveţi de ceea ce ai lăsat să devină obişnuinţă ş. Înainte … dar cu cât timp? E greu de crezut ca un mim ajuns la asemenea reputaţie să intre în anonimat total la numai trei ani după „succesul vieţii sale”. designată cu Ο. acest autor creştin oferă şcolarilor texte din Publilius Syrus ca pilde şi ca exerciţii?8 Cum altfel s-ar explica faptul că din maximele sale s-au alcătuit cinci culegeri de bază. fie că le-au adăugat copiştii. 10 Maximele au fost scrise în versuri. tocmai improvizaţiile sale scenice au fost notate şi apreciate de un filosof de talia lui Seneca.9 Cea mai veche dintre aceste culegeri de bază a fost alcătuită de filosoful Seneca. în ultima parte a vieţii sfântului Ieronim (330-420 p.Unii biografi cred că ar fi murit înainte de anul 20 a. 137. Renumele lui Publilius Syrus a trebuit să fie temeinic din timpul vieţii sale. nici de către cele mai erudite ediţii. Chr. notată cu Φ. dar fără a-l subaprecia nici pe acesta. dar editorii includ din cele nesigure.). marcată cu Ζ. Dar multe se repetă de la o culegere la alta şi tot multe s-au dovedit a fi aparţinut altor autori. însumează 549 de piese (foarte multe neautentice). iambice sau trohaice. Aulus Gellius. în ipoteza noastră. 4 7 . separate. Ea conţine 265 de versuri10 şi este identificată de editorii de texte prin litera grecească Σ. Chr. Verona. deci până la o mie de ani după moartea autorului lor? Numărul total al pieselor copiate şi transmise se ridică la peste o mie. autorul fermecătoarelor cozerii literare intitulate „Nopţile Attice”.7 Cum altfel s-ar explica faptul că. fie că au fost „împrumutate” chiar de Syrus. Nici până astăzi. ar fi murit pe la 50-60 de ani. ridicând astfel numărul la vreo 760.) fusese copil sau adolescent. Numai astfel se poate explica faptul că. iar a cincea. îl prefera pe Laberius lui Syrus. O şi Z au rămas astfel. 8 De ex. are numai 60 de versuri. 9 Se pare că strict autentice ar fi cam 370. din atâtea fulguraţii teatrale care desigur au mai circulat în epocă. Dacă la data prezumptivă a venirii sale la Roma (84-83 a. transmise prin copii succesive. până la prăbuşirea Imperiului Roman de Apus (secolul al V-lea). de un gramatic atât de cult ca Aulus Gellius (în secolul al IIlea). după sute de ani.

ca şi a multora cuprinse în culegerile citate înaintea acestora. Urmată de abuzul de putere. Repetatele accente crud satirice. autorii cărora îşi căutau un „cal de bătaie” popular şi generos în a stârni dezaprobarea şi râsul. pe cât răfuielile personale. cugetările au fost ordonate alfabetic. socoteşte drept ceea ce ţi-e de folos”. precum şi un pesimism reţinut faţă de şansele afirmării sale independente. preocupat să facă educaţie. În fond. asemenea unui indice modern. fapta ruşinoasă e cinstită”. iar pe la începutul secolului al II-lea. a motivelor de temere. ele puteau să exprime orice mesaj. împotriva cărora e recomandată într-una prudenţa şi paza. de deturnarea adevărului şi a dreptăţii. Ca replici în dialoguri de scenă. din cauza evidentă a repetatei lipse de echivalenţe între cuvântul iniţial latinesc şi cel cu care e posibil să înceapă o maximă în traducere românească. 5 . În traducere. după cuvântul cu care începeau. Autenticitatea celor din ultimele două surse este nesigură. par a nu fi fost atât de active în reglementarea relaţiilor dintre indivizi. sau: „deşi nu e drept. relevă vicii.În opera lui Petronius. Descoperim astfel o societate în care legea şi autoritatea. de izbucnirile de violenţă. Ele sunt a se atribui aceleiaşi funcţii scenice a cugetărilor. De exemplu: „Pentru o cauză bună. În primul rând avariţia. Se întâmplă cu ele ceea ce se întâmplă cu nenumărate replici din istoria artei dramatice: rupte din context. la fel după cum e omniprezent motivul soartei care-l domină pe om. se regăsesc alte vreo 40. ordinea originară a fost respectată. ele pot să apară într-o lumină moralmente deliberat dubioasă. dar pierzându-se notaţia alfabetică. se pare răspândite şi dispreţuite în epocă. „Ospăţul lui Trimalchio”. În vremea de demult ea a servit. „minciuna pentru a te salva este adevăr”. îi impune resemnare. În original. maltratată frecvent. spre a o putea integra funcţiei sale scenice sau didactice. ordinea alfabetică nu contează pentru cititorul român. de necesitatea obedienţei. cu adevărată cruzime. sunt citate 17 versuri atribuite lui Syrus. factorii cărora romanii le făceau o susţinută publicitate. O notă comună cu mentalitatea epocii e constituită de săgeţile la adresa imaturităţii şi caracterului labil al femeii. de o veritabilă obsesie a fricii. de persistenţa actelor de injustiţie şi de insultă. Circumstanţa lămureşte aparenta amoralitate a enunţului unora din cugetări. Maximele lui Syrus n-au fost gândite de un moralist. la autorul Caecilius Balbus. aflării lesnicioase a unei maxime. în raport de contextul situaţiei şi de caracterul personajului pus să le pronunţe.

pulchrum ignoscere” (E vrednic să învingi. un pesimism indulgent pentru natura umană şi multă acuitate psihologică a observaţiilor: „zgârcitului îi lipseşte şi ce are. innocentem qui opprimit” (Pe sine se condamnă judecătorul care nedreptăţeşte un nevinovat). opprimere probrum. unele azi pierdute. în concizie şi frumuseţe. de la care traducătorul nu se poate abţine. Publilius Syrus să fi compilat cugetări risipite prin felurite opere. sau aceasta. Sunt de neuitat. dacă nu-l raportăm şi la numeroasele cugetări admirabil formulate. care imprimă oricărui conţinut acel inimitabil caracter „percutant” al cugetărilor filosofico-morale şi al textelor juridice latine. E posibil ca. sau „zicale” din vocabularul oamenilor obişnuiţi. cu şansa de a fi transmis posterităţii. „Bis vincit. alcătuindu-şi o colecţie de maxime.m. formule ca: „Se damnat judex. criticat sever de unii comentatori.12 cine slujeşte de silă o face cu amar. Nu i se poate nicidecum refuza o însemnată parte de contribuţie originală: un om dedicat cu mult talent genului. o oglindă a mentalităţii unei epoci intelectuale strălucite. în izbândă. 6 . Maximele au unele turnuri populare. Mişcându-se în spaţiul privilegiat al limbii latine. „lauda încheie drumul croit cu trudă”. 12 13 Se subînţelege: „de altul”. Dincolo de toate rezervele şi ipotezele contradictorii. se învinge pe sine). improvizat. qui se vincit in victoria” (Învinge îndoit acela care. pentru că ar folosi un limbaj sec şi ar vehicula adesea idei banale. fie şi cu riscul asumării unei aparente impietăţi. al cugetărilor explică stilul nu totdeauna îngrijit. sau colportându-le pe acestea oral.Caracterul compozit. n-a putut rămâne indiferent la tentaţia de a-i adăuga creaţii proprii. din creaţiile mimilor. Reproş ce se justifică numai în parte. unul din cele mai bogate florilegii de înţelepciune antică. Se impune însă un corectiv. A putut pune la contribuţie şi tradiţiile orale. splendidă în umanismul şi modernitatea ei: „Vincere est honestum. Dovadă cele identificate ca aparţinând unor opere cunoscute şi eliminate.d. în consecinţă. evidenţiind profunzime de gândire. frumos să ierţi). din ediţiile critice. dat tot o face” ş. şi ce nu are”.a. cert este că a consemnat.13 Publilius Syrus e un maestru în a pune în valoare una din calităţile de căpetenie ale acesteia: capacitatea de exprimare concentrată la maximum. ruşinos să asupreşti. spirit. iar copiile târzii au introdus în ele sensuri ale cuvintelor din latina medievală.

nu întrunea calităţile care. să o facă înţeleasă şi gustată. la Strasbourg. Traducătorul este astfel pus în dificultate. în reprezentaţiile mimilor. latina se folosea. A trecut cu discreţie şi prin Renaştere. iar Pascal încă nu se născuse … Va trebui să vină secolul al XVIII-lea. aflându-şi emuli în marii moralişti francezi. Doamne …). fiindcă nici contextul în care sunt folosite aceste cuvinte plurisemantice nu este totdeauna suficient de explicit. minunata… 7 . de acelaşi cuvânt. an dem Sinn vorüber”. aşa cum admirabil a spus Schiller. în afara cercului strâmt al câtorva nostalgici mai rafinaţi. Totuşi. pentru multe din ele. interpretările sale expuse la contestaţii. Veritabila lor şansă de supravieţuire a fost aprecierea din partea lui Seneca şi consemnarea lor în scris de către acesta. în comparaţie cu limbile culte de astăzi. era considerabil mai săracă în posibilităţile de exprimare a nuanţelor ideilor. Montaigne e mult mai discursiv. atunci. dar impresionat mai mult de performanţele ei epice: istoriografia. Grammatici certant … Opera lui Publilius Syrus a străbătut fără un ecou deosebit îndelungata şi monotona sentenţiozitate a cugetărilor emise în Evul Mediu. Die wunderbare. pentru întâia dată. acolo unde limbile moderne au diverse cuvinte pentru toate aceste nuanţări. Erasmus a tipărit-o. care au readus în vogă genul cugetării scurte. moment de magnifică resurecţie a culturii clasice. Dar nici acest fapt nu i-a creat o largă popularitate. indirect. Dacă după moartea lui Syrus aceste sentinţe au rămas populare pe scenă. De aceea. Fiindcă. fără prestigiul marelui hispanic.Admiraţia pentru excelenţa limbii latine estompează multora realitatea că ea. secolul prin excelenţă al filosofilor şi moraliştilor (ce timpuri. la revalorizarea antecedentelor sale. poate că opera lui Syrus s-ar fi pierdut. însoţindu-o de docte comentarii. În concurenţă cu ele. Epoca nu era disponibilă pentru reflexivitatea inhibitivă. pentru ca. în prologul la trilogia „Wallenstein”: „Denn schnell und spurlos geht des Mimen Kunst. retorica. literatura. Altminteri. penetrante. izvoarele n-o spun desluşit. şi au îndemnat.14 14 Căci repede şi fără urmă trece pe lângă amintire arta mimului. maximele lui Publilius Syrus să fie redescoperite treptat. îngropând într-un irecuperabil anonimat încă un deces al unui act de cultură. laolaltă cu produse similare ale altor autori antici. martir al cugetării libere.

Urmează o lucrare apocrifă. fie nesigure. desigur. dar cu siguranţă provenind din multe alte surse. am păstrat sentenţiozitatea enunţurilor latineşti. despre acestea presupunând. 8 . precum şi ceva mai multe din autori de după Syrus. din sec. care se adaugă întinselor note de subsol la textul propriu-zis. Pe acestea. făcând comparaţii între numeroasele copii manuscrise ale maximelor lui Syrus. Ne-am străduit să rămânem aproape de litera originalului. considerate fie strict autentice.Notă asupra traducerii S-a luat ca bază ediţia Publilii Syri mimi sententiae. apărută la Berlin. totuşi. Chr. Ea conţine maximele lui Publilius Syrus.. ordonată. atribuită lui Seneca. revizuită şi explicată de Dr. Comentariile şi notele sunt în covârşitoare proporţie de factură strict filologică. Ne-a părut însă nepotrivit să le includem în patrimoniul literar al autorului nostru. Editorul nu explică de ce. Exemplul grăitor sunt maximele lui Caecilius Balbus. sau chiar clar infirmată de către specialişti. Ediţia la care ne referim are lungi. că au fost preluate de la celebrul mim. Uneori toată această impresionată erudiţie de amănunt îţi lasă regretul că nu a pus de ajuns accent pe descifrarea sensului multor maxime – a celor formulate eliptic sau ambiguu. câtă vreme atribuirea lor este controversată. deşi multe din ele sunt frumoase şi interesante şi multe ediţii „integrale” nu le separă de corpul principal. Am avut şi surpriza de a constata că interpretarea propusă unora din acestea nu era cea mai corectă. În fine. la 1880. între care se recunosc vreo 40 aparţinătoare lui Syrus. cu sugestii pentru enumerarea de lecturi greşite etc. pe vreo 130 de pagini. apoi vreo 150 de proverbe sub numele lui Syrus. chiar prolixe comentarii. sunt reproduse 390 de maxime atribuite greşit lui Publilius Syrus. dar neidentificate precis la alţi autori. în editura Theobald Grieben. a inclus câteva maxime din opere literare latine mai vechi. spre a sugera atmosfera mentală. Otto Friedrich. traducerea de faţă nu le-a luat în considerare. Nu arareori. subiacent uneori chiar sub formulări aparent clare şi simple. între lecturile propuse de diverşi editori. în număr de 761. dar mai ales să descifrăm sensul filosofico-moral. ascunzându-se după parafraze alambicate. al II-lea p. îndeosebi a celor formulate la modul imperativ.

Polirom. însă risipite prin felurite publicaţii. din totalul de 1842 de piese provenite dintr-un mare număr de surse. Un dicţionar al înţelepciunii. a căror utilizare ne-a părut că ar fi modernizat nepermis de mult traducerea şi spiritul însuşi al cugetării lui Syrus. altele sunt atribuite unor cugetări medievale. de Eugen şi Lucia-Gabriela Munteanu. În cataloagele Bibliotecii Academiei Române din Bucureşti. Ele indică folosirea altor edituri decât cea luată cu bază de noi. printre cele aproape 6000 de cugetări traduse din multe limbi clasice. Cunoscând faptul că toate manuscrisele după Syrus s-au păstrat în copii databile între secolele IX-XIV. incluzând şi contribuţia lui Publilius Syrus.a. orientale şi moderne. 9 1 . iar o parte din ele aparţin grupului celor considerate neautentice. Diaconu şi Maria Marinescu-Himu – au fost traduse. dar. cu neglijenţe: sunt incluse multe din cele neautentice. 97 de cugetări ale autorului nostru. integrală sau parţială. îngrijită de Vasile D. I-IV. [1970]. vol. Şi ele sunt susceptibile de aceleaşi observaţii ca şi primele. şi am constatat că nu am greşit. multe se repetă. că scribii-copişti au adoptat variante semantice din latina lor. pe alocuri traducerile nu sunt corecte. ulterioară cu 1000 de ani datei compunerii maximelor. Editura Junimea. necontaminat de neologisme. deci din cea medievală.1 În culegerea de Proverbe şi cugetări latine. Sentinţele lui Publilius Syrus au fost frecvent citate şi traduse în limba română. ale Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca nu am găsit nici o fişă care să indice o traducere compactă. [Bucureşti]. am optat adesea pentru înţelesuri pe care cuvinte şi expresii latine le-au dobândit în latina medievală. [Iaşi]. Deşi tentativa putea induce inexactităţi. În marea culegere a lui Th. am aflat. toate aceste antologii au meritul de a fi făcut accesibil cititorului român un bogat tezaur de înţelepciune antică. în ambele culegeri. ş. din culegerea citată anterior: cum era de neevitat. dimpotrivă. îngrijită de Mihail Grădinaru. 217 ale lui Publilius Syrus. am preferat să alegem cuvintele latine echivalente din lexicul românesc mai vechi. Oricum. colecţia „Cogito”. Culegerea „Aeterna Latinitas”. Editura Albatros. Simenschy. nu ne-am ferit de corespondenţe cu ziceri şi proverbe româneşti. maximele prezintă uneori deosebiri faţă de textul ce ne-a stat nouă în faţă.Alteori. 1996. 1970-1975. ale Filialei acesteia din Cluj-Napoca. Am presupus. în măsura în care acestea conţineau ceva din ideea originalului. din păcate. Aceste variante ofereau cheia unor înţelesuri mai limpezi decât cele ce ar fi rezultat din litera vocabularului latinei clasice. cuprinde de asemenea maxime ale lui Syrus. Iaşi.

pe această cale. Am beneficiat de lectura manuscrisului şi de preţioase propuneri de îndreptare a mai multor formulări ale noastre. Nici introducerea. Câteodată.2 Ne-am folosit mai mult de comentariile şi notele ediţiei după care am tradus. Autorul ei nu se consideră un specialist şi e conştient de posibilitatea de a fi comis erori. chiar un specialist. Pauly şi Wissowa. dar în general am preferat să traducem independent. decât textul tipărit. din partea domnului Vasile Rus. Îi aduc. direct după original.3 Am constat că traduceri foarte competente. privind biografia celebrului mim. semnalări de erori ale copiştilor.înainte cu mulţi ani – din maximele lui Syrus. care să fie capabil a trata mai documentat un subiect din domeniu. nu ne-a satisfăcut în toate privinţele. 10 2 . greu se află. cu propuneri de emendare. considerat de editor ca fundamental. 3 Această traducere a rezultat dintr-o plăcere personală. mai apte a le elucida sensurile. ne-a fost preţioasă în relevarea variantelor de lectură. nu are pretenţia de originalitate. cunoscută sub numele coordonatorilor ei principali. dar aşa de libere. Chiar dacă aceasta. variante secundare.Am recurs la ele. încât permit oricui a se întreba dacă ele corespund sau nu cu ideea pe care Syrus a fi voit să o exprime. . ca şi la o ediţie franceză. când s-au confundat cu formulări eliptice. numai pentru a ne controla interpretarea câtorva maxime mai obscure. mai ales că – repetăm – e vorba de un text nu arareori obscur şi eliptic. Datele ei sunt preluate în cea mai pare parte după monumentala enciclopedie a ştiinţelor antichităţii. mulţumirile mele. Faţă de articolele acesteia. au recurs la perifraze şi la interpretări ingenioase. ne-au apărut mai în spiritul cugetărilor lui Syrus. în hipererudiţia ei. ambigue. eminent latinist de la catedra de specialitate a Universităţii din Cluj-Napoca şi colaborator al Institutului de Istorie „George Bariţ”. încercată încă de la primele lecturi.

Textul latin 11 .

25.PUBLILII SYRI MIMI SENTENTIAE Digesssit. 15. Aperte mala cum est mulier. Avarum facile capias. Adspicere oportet. Ad calamitatem quilibet rumor valet. Attritam in partem strenua est suspicio. ubi non sis item. Animus vereri qui scit. Auxilia humilia firma consensus facit. scit aperta ingredi. nil est tertium. non ponitur. alteri quod feceris. in aedibus Theobaldi Griebeni MDCCCLXXX Alienum est omne quicquid optando evenit. aestus indicat. vigilans somniat. Amor animi arbitrio sumitur. elabi pote. 20.. quicquid possis perdere. Avarus nisi cum moritur nil recte facit. Ab alio exspectes. recensuit. si aequus est: aliter feras. 5. Amici vitia tua nisi auferas facis. Amans iratus multa mentitur sibi. illustravit OTTO FRIEDRICH DR. nisi vivat diu? 12 . Amare et sapere vix deo conceditur. Amans quid cupiat scit. Avarus damno potius quam sapiat dolet. Absentem laedit. Ab amante lacrimis redimas iracundiam. quid sapiat non videt. Amans quod suspicatur. tum demum est bona. 10. Ames parentem. Aut amat aut odit mulier. Berolini. Alienum aes homini ingenuo acrba est servitus. Avaro quid mali optes. cum ebrio qui litigat. Amor extorqueri non pote. Astus cinaedum celat. Avarus ipse miseriae causa est suae.

Animo ventrique imperare debet. Animo virum pudicae. Amor ut lacrima oboritur oculis. 35. Z. tardando timor. Avaro acerba poena natura est sua. Affatim Fortuna iniqua in procintu ruinam habet. Auxilium profligatis contumelia est. Aleator quanto in arte catior. est pro reo. 40. sed moritur diu. Π. nostrum plus aliis placet. qui se ipsum timet. 50. Amicum an nomen9 habeas aperit calamitas. oculis in pectus cadit. Avarus non in vita est. Amans ita ut fax agitando ardescit magis.Animo dolenti nil oportet credere. Audendo virtus crescit. qui frugi esse vult. morti delicias facit. Amoris vulnus idem qui sanat facit. cito qui iudicat. Avidum esse oportet neminem nummi senem. Animo imperabit sapiens. [Amantium ira amoris integratio est. Amare iuveni fructus est. 13 . Alienum nobis. stultus serviet. non oculo eligunt.] Amantis iusiurandum poenam non habet. Amor otiosae causa est sollicitudinis. Adsidue est in tormentis. 30. non animus facit. 45. Alienam qui defendit causam. Animo imperante te tibi animus imperat. Anus cum ludit. tanto est nequior. crimen seni. Ad paenitendum properat. Amori finem tempus.

Avarus damnum. Bona mors est homini. Bis peccas. ut non alicui sit mala. Bona nemini hora est. Beneficia plura recipit. Ρ. cum peccanti obsequium commodas.O. Beneficium saepe dare docere est reddere. Bis gratum est. ubi non lucretur. petit. Avarus animus nullo satiatur lucro. iniuste petit. non oderis. 60. vitae quae exstinguit mala. Benivoli cuiusvis animi maxima est cognatio. Amici famam gloriam imputes tuam. Amici mores noveris. Blanditia. 55. ingemit. Bonarum rerum consuetudo pessima est. Amico firmo nil amari plus potest. Beneficium dando accepit. Φ. qui digno dedit.. Bonitatis verba imitari maior malitia est. 14 . quo opus est. non imperio fit dulcis Venus. Beneficium qui dedisse se dicit. si offeras ultro datum. 70. Bis una in morte alieno est arbitrio mori. qui scit reddere. Bonus animus nunquam erranti obsequium commodat. Σ. Benefficium dare qui nescit. 65. Aegre reprendas. quod sinas consuescere. Bonus animus laesus gravius multo irascitur. Beneficium accipere libertatem est vendere. 75. Bonum est fugienda adspicere in alieno malo.

100. cum voluit. Bene e patre audire alterum est patrimonium. Bona fama in tenebris proprium splendorem tenet. iudici cum dat nocens. Bona imperante bono animo est pecunia. Brevi animans ipsa est memoria iracundiae. quae periclum vindicat. 15 . Beneficia donari aut mali aut stulti putant. 95. sed malis fit longior. Bis vincit. Brevis ipsa vita est. Bonum ad virum cita mors est iracundiae. nisi sustineantur. qui sui armis perit. Bonus vir nemo est. Bonorum crimen est officiosus miser. Bona comparat praesidia misericoprdia. Beneficium dignis ubi des. Π. Bona quae cadunt. 85. 90. Bis interimitur. Bona turpitudo est. qui non sentit. Bona causa non veretur fortunae vicem. Bene vixit. Bene perdit nummos. qui se vincit in victoria. quam male dormit. Boni est viri etiam in morte nulli imponere. nisi qui bonus est omnibus. nunquam exstinguitur. Bonum est quidem ut premature. Benignus etiam causam dandi cogitat. omnes obliges. 80. opprimunt. ubi dolor pariter perit. Ζ. Bene perdas gaudium.Bona opinio hominum tutior pecunia est. mori. non occidunt. Bene dormit. Bene cogitata si excidunt. qui potuerit.

105. peccat qui recte facit. amare si velis. Comes facundus in via pro vehiculo est. 110. Cuivis dolori remedium est patientia. Contra imprudentem stulta est nimia ingenuitas. 120. Cum vitia prosunt. Citius venit periclum. Contemni est gravius fustibus quam percuti. 125. Crimen relinguit vitae. Crudelis est. Consilio unius multi se docte explicant. Conscientia animi nimias invenit linguae preces. Cum inimico nemo in gratiam tuto redit.Σ. Cui semper dederis. qui semper timet. Casta ad virum matrona parendo imperat. rapere imperes. ubi neges. qui mortem appetit. Cito improborum laeta ad perniciem cadunt. Cotidie est deterior posterior dies. non reprendimus. vitam cives oderunt. Cogas amantem irasci. possidet populi bona. Crudelis est in re adversa obiurgatio. 115. Cave quicquam ne quod post poeniteat coeperis. Π. Consilio melius vincas quam iracundia. qui infantem necat. non fortis. Cui omnes bene dicunt. Cito ignominia fit superbi gloria. Cuius mortem amici exspectant. Crudelem medicum intemperans aeger facit. Contumeliam nec fortis pote nec ingenuus pati. Consueta vitia ferimus. Cui nolis saepe irasci. cum contemnitur. Cotidie damnatur. 16 . irascaris semel. Cavendi nulla est dimittenda occasio.

quam par est. quem incurisse poenitet. 145. Caret periclo. Dixeris maledicti cumulum. Contra felicem vix deus vires habet. ubi spectat miserum misericors. Cum periclo inferior quaerit. 140. minime vincitur. non sapias aut cum sapias. Ο. quam licet. non frangitur. Contra hostem aut fortem oportet esse aut supplicem. qui etiam cum est tutus cavet. 135. ut noceat. cum ingrati hominis dixeris. 17 . Cuivis potest accidere. Consilium prudens adversis est remedium. Cum das avaro praemium. Cum amico ignoscis uni. quicquid celat superior. Contubernium est lacrimarum. Caeci sunt oculi. Cito culpam effugiat. sed cogites. Crudelis lacrimis pascitur. plus vult. Cum ames. ut vincas celerius. Cui plus licet. cum animus alias res agit. Crebro ignoscendo facias de stulto improbum. Cum sese vincit sapiens. rogas. Σ. Ζ. Ρ. De inimico noli loquier male. plures compares.130. Diu apparandum est bellum. Cicatrix conscientiae pro vulnere est. non ames. Discipulus est prioris posterior dies. Damnare est obiurgare. Cave amicum credas. nisi quem re probaveris. cum auxilio est opus. quod cuiquam potest. 150.

fieri quod amarum potest. Didicere flere feminae in mendacium. si inopi accessit celeriter. ubi quo crescat non habet. Discordia fit carior concordia. Dolor decrescit. Dolor animi morbus gravior est quam corporis. Π. 165. Damni nisi ex abundanti raro evenit. 160. Difficilem habere oportet aurem ad crimina. mortis condicio optima est. Damnati lingua vocem habet. timeas: cito raptum venit. 155.Deliberare utilia mora tutissima est. Deliberandum est decies. Dimissum quod nescitur. Duplex fit bonitas. Φ. Deo se credere credit. cum felix vovit. Datis beneficiis plus quam acceptis gaudeas. statuendum est semel. Dulce etiam fugias. Damnum appellandum est cum mala fama lucrum. Dies quod donat. Deliberando saepe perit occasio. Ducis in consilio posita est virtus militum. non amittitur. Deliberando discitur sapientia. Dissolvit temere legem iudex misericors. 18 . quam hora prima reperias. 175. Difficilius cum dolore convenit sapientiae. Ζ. vim non habet. Dominatus partem superior supplex habet. Durum est negare. cum superior supplicat. Decima amicos hora plures. 170. Dum est vita grata.

non dare irato decet. Exilium patitur. Eheu quam miserum est fieri metuendo senem! Etiam hosti est aequus. 180. Ex lite gratia inita fit formosior. 185. patriae qui se denegat. 190. Ex vitio sapiens alieno emendat suum. Enormis stupor est.Diu deliberando amicos eligas. interdum expedit. Et deest et superat miseris cogitatio. Etiam bono animum saepe obest adsuescere.. 19 . Diu quod tractas habeas pro rectissimo. Ζ. Etiam celeritas in desiderio mora est. Etiam oblivisci. qui habet in consilio fidem. Excelsis multo facilius casus nocet. oderunt iniuriam. Errat datum qui sibi. Etiam capillus unus habet umbram suam. quod extortum est. Σ. Extrema semper de ante factis iudicant. sine sepulcro est mortuus. Effugere cupiditatem regnum est vincere. Eripere telum. 195. qui sis. putat. Π. Etiam innocents cogit mentiri dolor. Ο. 200. qui ubi peccarit nesciat. Etiam periuro recte praestatur fides. Exsuli nulla usquam domus est. Et male qui faciunt. Ex hominum questu facta Fortuna est dea.

Feras difficile. unde abiit. quod mutari non potest. Feras quod laedit. Et non pollicitam vir bonus servat fidem. qui misereri non potest. 225. Fidem qui perdit. Fortuna vitrea est: tum cum splendet frangitur. qui iudicium fugit. Facilitas animi ad partem stultitiae facit. facile ut facilius feras. Fidem nemo unquam perdit. Σ. captatum venit. stultum facit. 20 . 220. Futura pugna ut non se superari sinunt! Furor fit laesa saepius patientia. Frustra. Facit Fortuna. Falsum maledictum malevolum mendacium est. cum ad senectam ventum est. quassat omnia. unde quod prodest feras. quod non possis reddere. 215. non culpes. Formosa facies muta commendatio est. repetas adulescentiam. nil pote ultra perdere. Fatetur facinus pes. 205. gradum. ubi cum potestate habitat iracundia. uti anima. Fraus est accipere.Φ. quo rem servat relicuam? Fortuna cum blanditur. Frustra rogatur. nisi qui non habet. Fortuna nimium quem fovet. Fortuna obesse nulli contenta est semel. Fidem qui perdit. Fulmen est. Felix improbitas optimorum est calamitas. quam retineas. Feminae naturam regere desperare est otium. Fortuna unde aliquid fregit. 210. Fortunam citius reperias. Fides. quem non remoreris. Feras. nin unquam redit.

Ζ. quod pietas imperat. cum qui fecerunt colas. Ζ. laeto animo quod datur. Ο. Grave est. Gravius nocet. tristi accipi. Gravis animus dubiam non habet sententiam. Grave crimen etiam leviter cum est dictum nocet. quod iudicium non habet. Facile invenias bene qui faciant. inimicus quam qui latet in pectore. ubi timet quis imperat. Famulatur dominus. Grave preiudicium est. Φ. Frugalitas miseria est rumoris boni. quod constituit superior. Gravius nil animum est. Facillime animi dubiis virtus imperat. Grave est malum omne quod sub aspectu latet. Gravis animi poena est quem iam facti poenitet. Gravissima est probi hominis iracundia. 235. quodcunque inexpertum accidit. Falsum etiam est verum. Σ.Fortuna ad hominem plus quam consilium valet. 245. Π. Frenos imponit linguae sapiens consciae. Filio modesto nunquam est grave. 240. Gravissimum est imperium consuetudinis. 21 . 230.

Honesta turpitudo est pro causa bona. ut parcas probo. Homo semper ubi deiuret. qui succumbit tempori. Honeste servit. 260. qui mori tutum putat! Homo qui in homine calamitoso est misericors. Homo totiens moritur. ubi non sis doctus dominarier! Habet suum venenum blanda oratio. de quo non competierit queri! 255. Heredem fieri utilius est quam quaerere. Habet in adversis auxilia. non donatus est. Heu quam difficilis gloriae custodia est! Homo extra corpus est suum. qui in secundis commodat. Σ. Geminat peccatum. inhonestum notat. 250. fortunam invenit. vocem qui in tormento non habet! Heu quam multa poenitenda vivendo incurrunt diu! Heu quam miserum est servire. 265. Homo vitae commodatus. Hominem experiri multa paupertas iubet. Heredis fletus sub persona risus est. meminit sui. aliud cogitat. Heu dolor quam miser est. Heu quam est timendus. Humanitatis optima est certatio. Habent locum maledicti crebrae nuptiae. Honos honestum decorat. 270. Heu quam miserum est laedi. cum irasctur. quotiens amittit suos. Π.Φ. Honeste parcas improbo. Honestus irumor alterum est patrimonium. Homo ne sit sine dolore. Geminatur iracundia infelicitas. 22 . quem delicti non pudet.

Inopia desunt multa. Invidia tacita inimiciora irascitur. cum pro indigno postules. inimicum diu. Ζ. 295. 280. hostem superat maximum. Ingratus unus omnibus miseris nocet. Invitum cum retineas. Ingenuitatem laedas. 275. Inopi beneficium bis dat. qui peccatum praeterit. 290. Inimicum ulcisci vitam accipere est alteram. cum multa invenit. Iratum breviter vites. Iure in te peccat. in quem peccaris prior. nisi quod reficit varietas. avaritiae omnia. 285. in se pessimus. Inferior rescit. exire incites. Iracundiam qui vincit. 23 . Honestum laedas. Hominem etiam frugi flectit saepe occasio. quicquid peccat superior. Σ. Ingenuitas non recipit contumeliam. Humilis nec alte cadere nec graviter potest. In se vult culpam. Iucundum nil est. posse amicum fieri ut inimicum putes. In miseri vitam inventa contumelia est. cum indignum roges. Instructa inopia est in divitiis cupiditas. Ita amicum habeas. In nullo avarus bonus est. Irritare est calamitatem. Homini consilium tunc deest. cum te felicem. Invidiam ferre aut fortis aut felix potest. Iniuriarum remedium est oblivio.Heu quam est servitute gravior animi conscientia. qui dat celeriter. In amore semper mendax iracundia est. voces.

Iniuriam facilius facias quam feras. Inertia indeptatur. 300. cum nocens absolvitur. In rebus dubiis plurimi est audacia. 325. Iniuria aures facilius.Iactum in te tacendo acumen crimen facias acrius. fama nisi late patet. Inertia est laboris excusatio. 310. Iratus cum ad se rediit. Inimicum quamvis humilem docti est metuere. Ignosse noli. non quod subest. In calamitoso risus etiam iniuria est. cum fugitur labor. Iudex damnatur. nisi pudet. In amore forma plus valet quam auctoritas. Interdum habet stultitiae partem facilitas. Invidia loquitur. In Venere semper dulcis est dementia. In misero facile fit potens iniuria. 305. quod videt. 320. ne sit inimico locus. Ita des amico. In Venere semper certant dolor et gaudium. In amore semper causa damni quaeritur. 315. Π. quis comes est metus. sibi tum irascitur. Iratus etiam facinus consilium putat. In malis sperare bene nisi innocens nemo solet. quam oculi ferunt. In vindicando criminosa est celeritas. Ignis calorem suum etiam in ferro tenet. Ingrata sunt beneficia. quo peccat die. Iacet omnis virtus. Iucunda macula est ex inimici sanguine. quem peccati poenitet. cui ignoscitur. 24 . Illo nocens se damnat. Imprudens peccat. Iratus nil non criminis loquitur loco.

Ζ. ubi non vindices. quae venit de copia. Inopia est turpis. 335. Ita amico prosis. Φ. 340. Libido cunctos etiam sub vultu domat. ubi leges populi valent. Laeso doloris remedium inimici est dolor. Iniuriam ipse facias. Levis est Fortuna: cito reposcit. Lex universa est. quod dedit. quae iubet nasci et mori. etiam vetus amittitur. Ibi potest valere populus. Insanae vocis nunquam libertas tacet. Improbe Neptunum accusat. In turpi re peccare bis delinquere est. Lascivia et laus nunquam habent concordiam. Ibi semper est victoria. 345. ut ne quid noceas tibi. Legem nocens veretur. ubi concordia est. Inimico extincto exire lacrimae non habent. Σ. Iter est quacunque dat prior vestigium. qui minimum cupit. fortunam innocens. 25 . Inimici ad animum nullae conveniunt preces. qui iterum naufragium facit.Incertus animus remedium est sapientiae. 350. Laus nova nisi oritur. Lucrum absque damno alieno fieri non potest. Is minimus ege mortalis. Ingenuus animus non fert vocis verbera. Loco ignominiae est apud indignum dignitas. 330. Iratus filio ipse te coerceas.

Mala causa est. Ζ. Lapsus semel fit culpa. Mora omnis odio est. Malignos fieri maxime ingrati docent. qui sua est causa bonus. Mala est voluntas alienum resciscere. rarum habet somnus locum. qui uni facit iniuriam. cum verum petas. 375. Malus bonum ubi se simulat. nil dat illi. quam servus. Mori ante est quam mortem invoces felicitas. Legem solet oblivisci ira. Maximo malo custodit unus. 370. Male geritur. Lucrum est dolorem posse damno exstinguere. Malus est vocandus. Malo in consilio feminae vincunt viros. Metus cum tenuit. Miserrima est fortuna. Late elucere insigne ut nil urat potest. 365. Mori necesse est. Longum est. quod cupias loqui. dominus qui servos timet. Miserum est tecere cogi. Mortuo qui mittit munus. 360.Π. Σ. iratus legem non videt. Minus est. nunquam lex iram solet. sed non quotiens volueris. tunc est pessimus. si iterum cecideris. quae inimico caret. quicquid geritur fortunae fide. Mage fidus heres nascitur. sed facit sapientiam. Lex videt iratum. quodcunque flagitavit cupiditas. quod multis placet. Multis minatur. lex est sibi. quam scribitur. 26 . se abdicat. 355. quae requirit misericordiam. Locis remotis qui latet. Licentiam des linguae.

Malo etiam parcas. 405. quicquid iuvat. Male imperando summum imperium amittitur. qui nescit. ubi aliquid naturae perit. Mutat se bonitas. qui se semper victuros putant. Mulier cum sola cogitat. 380. Multa ignoscendo fit potens potentior. Metum respicere non solet. Medicina calamitatis est aequanimitas. 395. medicum qui heredem facit. Mora cogitationis diligentia est. Manifesta causa secum habet sententiam. si una est periturus bonus. Misereri scire sine periclo est vivere. Mage quid calamitas valeat. 390. Muliebris lacrima condimentum est malitiae. cum minimum dedit. male cogitat. Magnum secum affert crimen indignatio. cui negatur celeriter. posse obese cogitat. Malus etsi non pote. Π. 385. Multis placere quae cupit. Malevolus semper sua venena pascitur. Minus decipitur. multis non placet. nunquam non causam invenit. Malae naturae nunquam doctore indigent. 27 . Mulier quae multis nubit. Maledictum interpretando facias acrius. Multos timere debet. Male agit secum aeger. quem multi timent.Malum est remedium. culpam cupit. cum inruat se iniuria. Malevolus animus abditos dentes habet. 400. Minimum eripit Fortuna. Malus bonum ad se nunquam consilium refert. valet. Male vivunt. Male facere qui vult. Meretrix est instrumentum contumeliae.

Malitia ut peior veniat. 410. non lacrimis meretrix misericors. Ο. Malum est consilium. quod nescias. feras. quam virum invenias bonum. Metus improbos compescit. non punire stultitiam decet. sera venis seni! Malam ubi velis rem unam. Φ. cui delictum ignoscitur. Mortem ubi contemnas.Multorum calamitate vir moritur bonus. quod mutari non potest. Mutare quod non possis. esse cum in tuto velis. Mansueta tutiora sunt. Multis superbus. Malus animus in secreto peius cogitat. 430. sed serviunt. Mala mors necessitatis contumelia est. non clementia. ubi pericli memoria est. Ζ. viceris omnes metus. Male vincit iam quem poenitet victoriae. humilis tacite fert deum. 420. si scias. Minus supines. ut natum est. Multo turpius damnatur. Malitia unius cito fit maledictum omnium. Metuendum est semper. felix infanti. 28 . Malus qui ubique in poena est. Multa ante temptes. Misserimum est alieno arbitrio vivere. Misericors civis patriae est consolatio. praesidium est bonis. acerba iuveni. 415. Malum alienum cave gaudium facias tuum. Muneribus est. se simulat bonam. Monere. Mors. Misera est voluptas. 425. omnem honestatem improbes.

Nulli facilius quam malo invenias parem. 435. Nunqum diu. Ρ. qui invitum regit. 445. quam quod non licet. quam ubi libenter viximus. Negandi causa avaro nunquam non fuit. quam virtus parit. Non corrigit. 440. defiat vapor. Naturam abscondit. Necesse est minima maximorum esse initia. sed laedit. quam maturuit. aditus ad mortem est miser. improbitatem iuves. Nil proprium ducas. Nil peccant oculi. Nil agere semper infelici est optimum. Nil magis amat cupiditas. Mors misera non est. 29 . Nil non acerbum prius est. Nunquam periclum sine periclo vincitur. 450. Nocere posse et nolle laus amplissima est. cum improbus recte facit. Nusquam melius morimur homines. Nescias quid optes aut quid fugias: ita ludit dies. Π. parcere. Malus auctor etiam rem bonam turpem facit. Nulla tam bona est fortuna. cum animus oculis imperat. Σ. 455. Nimium concedendo interdum fit stultitia facilitas. Non cito ruina operitur.Malum est solamen adversantis dignitas. quicquid mutari potest. Nisi vindicet delicta. ubi fit ignis. qui rimam timet. de qua nil possis queri. quam quod habeas. Nullus est tam tutus quaestus. Non turpis est cicatrix.

non ipsa accipit.Non vincitur. Nulla homini maior poena est. 30 . qui cedit suis. Necessitas ab homine quod vult impetrat. qui quod difficile est petit. nisi des. Necessitas quam pertinax regnum tenet! Nemo immature moritur. cum bonum imitatur malus. Nisi per te sapias. Necessitati sapiens nihil unquam negat. Nocens precatur. Nil aliud scit necessitas quam vincere. Necessitati quodlibet telum utile est. innocens irascitur. Necessitas egentem mendacem facit. qui se stultum intellegit. Nil turpe ducas pro salutis remedio. sibi crimen parit. 470. Nunquam non miser est. Nisi qui scit facere insidias nescit metuere. Noli contemnere ima quae summos levant. Non facile solus serves. Negat sibi ipse. 485. Non pote non sapere. Non novit virtus calamitati cedere. quam mendicitas. 465. Necessitas quod poscit. qui quod timeat cogitat. Nec vita nec fortuna propria est hominibus. frustra quaeritur. Nemo timendo ad summum pervenit locum. Necessitas quod celat. sed vincit. eripit. Nocere casus non solet constantiae. quod multis placet. frustra sapientem audias. qui moritur miser. Nullo in loco male audit misericordia. 475. 480. Nil non aut lenit aut domat diuturnitas. Non semper aurem facilem habet facunditas. Nescio quid cogitat. Nocentem qui defendit. 460. Nimium altercando veritas avertitur. Necessitas dat legem.

peccant insignitius. bene ubi meminit qui accipit. O pessimum periclum. Nunquam facilius culpa. Ni gradus servetur. Π. Non est beatus. Φ. O quam est animi dulce tormentum. ubi illegi homini servias. quod opertum latet! Omnes cum peccant occulte. Ρ. Occidi est pulchrum. Nec mortem effugere quisquam nec amorem potest. nulli tutus est summus locus. Occasio aegre offertur. quod feceris. ubi reprimitur gaudium! Omnes aequo animo parent. 500. quam ubi pudet. Officium benevoli animi finem non habet. 31 . Obsequio nuptae cito fit odium paelicis. Omnis voluptas demum cum arrisit nocet. O vita misero onga. 490. 510. Necessitatem ferre. Nimium boni est in morte cum nil sit mali. ubi digni imperant. Nocere nescit. quam in turba latet. Nulli imponas.Non facile de innocente crimen fingitur. Necessitatum parcitas est remedium. facile amittitur. esse qui non putat. Occasio receptus difficiles habet. 495. quod ipse non possis pati. qui se velle prodidit. Nil est miserius. felici brevis! Obiurgari in calamitate gravius est quam calamitas. non flere addecet. 505. O tacitum tormentum animi conscientia! Optime positum est beneficium.

illud semper cogites. perdit suum. Prodesse qui vult nec potest. 525. qui dat nulla memoria. Potens misericors publica est felicitas. Perdendi finem nemo nisi egestas facit. Perdit. 535. Peiora inulti cogitat mutus dolor. Pudor doceri non potest. cum de lege deroges. Pudor dimissus nunquam redit in gratiam. 520. quod bellum iuvet. Pecuniae omne regimen est rerum omnium. Prospicere in pace oportet. 530. Perfugere ad inferiorem se ipsum est tradere. Populi est mancipium. Probus libertus sine natura est filius. Pro medicina est dolorem qui enecat dolor. non donat. Pericla timidus etiam quae non sunt videt. 32 . Pudorem alienum qui eripit. Parens iratus in se est crudelissimus. 515. Properare in iudicando est crimen quaerere. Oculi amorem incipiun facere. Poena ad malum serpenti actu approperans venit. Π. quisquis patriae est utilis. Plus est quam poena sine re miserum vivere. consuetudo perficit. Probes delicta. Pars benefici est. Peccatum amici pro tuo recte putes.Ο. nasci potest. quod petitur. Per quod sis tutus. Plus est quam poena iniuriae succumbere. Patientia animi occultas divitias habet. Patiens et fortis se ipsum felicem facit. si belle neges. aeque est miser.

qui cum abest ulciscitur. non frangit timor. 33 . Prudentis vultus etiam sermonis loco est. Perdidisse ad assem mallem.540. non fletum indicant. non corpus facit. ira laxatur dolor. Paucorum improbitas universa est calamitas. Pro dominis peccare etiam virtutis loco est. 550. Paratae lacrimae insidias. Praesens est semper. Pereundi scire tempus assidue est mori. Perpetuo vincit. nulli nesciunt. quam bona mens capit. Plures amicos mensa. Paucorum est intellegere. Pudorem habere servitus quodammodo est. qui utitur clementia. Perenne coniugium animus. Poenam moratur improbus. 560. quid sardet deus. quae nequeas pati. Pudor quem nondum flectit. Pericla. Potenti irasci sibi periclum est quaerere. Post calamitatem memoria alia est calamitas. Peccatum extenuat. Plures tegit Fortuna quam in tuto locat. Probi natales maxima est hereditas. ante vincit quam accipit. 545. 565. Pote prudentia plus stulta in adversis felicitas. Ο. non praeterit. Patiendo inulta veniunt. Ζ. qui audet. quam accepisse turpiter. 555. Peccare pauci nolunt. qui celeriter corrigit. Perfecile felix imperans quod vult facit. Probo beneficium qui dat ex parte accipit. Poena levatur. Prudentis est irascier sero et semel.

Per quem servatus sis, quod sis illi imputes. Poenae sat est, qui laesit, cum supplex venit. Φ. Parere scire par imperio gloria est. 570. Poenam a quo mereas, frustra praesidium petas. Π. Quamvis non rectum, cum iuvat, rectum putes. Quicquid nocere didicit, meminit, cum potest. Qui metuit contumeliam, raro accipit. Quam miserum est mortem cupere nec posse emori! 575. Qui pro innocente dicit, satis est eloquens. Qui cum dolet blanditur, post tempus sapit. Quod timeas, citius quam quod speres evenit. Quod vult cupiditas cogitat, non quod decet. Quicquid conaris, quo pervenias, cogites. 580. Qui bene dissimulat, citius inimico nocet. Quod semper est paratum, non semper iuvat. Quodcunque celes, ipse tibi fias timor. Qui iusiurandum servat, quovis pervenit. Quod aetas vitium posuit, aetas auferet. 585. Quemcunque quaerit calamitas, facile invenit. Quod periit, quaeri pote, reprendi non pote. Quam miserum officium est, quod successum non habet! Quam miserum est, cum est ingrata misericordia! Quam misere est cogi opprimere, quem salvum velis! 590. Quem fama semel oppressit, vix restituitur. Quidvis contingit, ut voluptatem parit. Quam miserum est id quod pauci habent amittere! Qui in vero dubitat, male agit, cum deliberat.

34

Qui timet amicum, amicus ut timeat docet. 595. Quaeque vindicandi proxima optima est occasio. Quam miserum auxilium est, ubi nocet, quod sustinet. Qui pote consilium fugere, apisci idem pote. Qui ulcisci dubitat improbos plures facit. Quicunque obesse pote, non vult, pro preside est. 600. Quicquid bono concedis, das partem tibi. Quod nescias, cui serves, stultum est parcere. Quae vult videri bella, nimium illi nocet. Qui debet, limen creditoris non amat. Qui amorem pote transferre, pote deponere. 605. Qui uni cui culpam ignoscit, suadet pluribus. Quicquid probis vis eripit, dat improbis. Qui sibi non vivit, aliis merito est mortuus. Quicquid fit cum virtute, fit cum gloria. Qui exspectat, ut rogetur, officium levat. 610. Qui timet amicum, vim non novit nominis. Qui pote celare vitium, vitium non facit. Qui omnes insidias timet, in nullas incidit. Quam malus est, culpam qui suam alterius facit! Qui docte servit, partem dominatus tenet. 615. Qui se ipse laudat, cito derisorem invenit. Quam miserum est, bene quod feceris, factum queri! Quam est felix vita sine negotiis transita! Quicquid futurum est summum, ab imo nascitur. Quam miserum est, ubi consilium casu vincitur! 620. Quicquid fortuna decorat, cito contemnitur. Quicquid plus, quam necesse est, praesidi est, premit. Qui obesse pote, timetur, cum etiam non adest. Quem bono nullo tenere potueris, teneas malo. Quod senior loquitur, omnes consilium putant.

35

625. Quam miserum est, ubi te capiant, qui defenderunt! Quod quisque amat, laudando commendat sibi. Quem diligas, queri etiam clam de ipso malum est. Qui venit, ut noceat, semper meditatus venit. Quis miserum sciret, verba nisi habere dolor? 630. Quam miserum est, cum se renovat consumptum malum! Quanto serius peccatur, tanto incipitur turpius. Quam miser est, qui excusare sibi non se non potest! Quo advocatus caveas, cum animus aliud, verba aliud petunt? Qui invitus servit, fit miser, servit tamen. 635. Quod est timendum, decipit, si neglegas. Quid tibi pecunia opus est, si uti non potes? Quod fugere credas, saepe solet occurere. Quamvis acerbus qui monet, nulli nocet. Ζ. Qui multos numerare amicos studet, una inimicos ferat. 640. Qui se accusat ipse, ab alio non pote accusarier. Qui dormientem necat, absentem ulciscitur. Quod est venturum, sapiens quasi praesens cavet. Ο. Quem diligis, nisi recte moneas, oderis. Φ. Quanti corpus est sine anima, tanti est sine amicis homo. 645. Qui non corripit peccantem gnatum peccare imperat. Ρ. Quod vult habet, qui velle quod satis est potest.

36

Re in nulla prodest mora. sapientes ferunt. 37 . Sapiens contra omnes arma fert. Stulti timent fortunam. quod diu carum velis. 650. Roganti melius quam imperanti pareas. nisi iracundia. Semper beatam se putat benignitas. 655. dein corrigere est benevoli. Ζ. quod non possis reddere. Semper quam pote se posse iratus plus putat. [Regnat libido. Reus innocens fortunam. Suadere primum. Rogare officium servitus quodammodo est. non perdit. Sanctissimum est meminisse. quicquid invito auferas. Rapere mutuum est accipere. non testem timet. Rex esse nolim. Spes est salutis. Res quanto est maior. Respicere nil consuevit iracundia. Sensus. Rivalitatem non amat victoria. Sapiens semper requiescendo dat laborem iniuriae. 670. pietas ubi sancta exsulat.] Π. Rem agit. cui te debeas. tanto est insidiosior.Π. non petere. cum cogitat. qui nil nisi quod vult facit. 665. Remedium fraudem est contra vulpem quaerere. 660. non aetas invenit sapientiam. Rapere est. qui alienum numeratum habet. non loquitur. hominem ubi obiurgat pudor. Ruborem amico excutere amicum est perdere. Rarum esse oportet. Ratione non vi vicenda adolescentia est. ut esse crudelis velim. Redimit.

680. Semper metuendo sapiens evitat malum. Scit. ubi tacet. Seditio civium hostium est occasio. Stultitia est insectari. cum viam fecit labor.Solet esse in dubiis pro consilio temeritas. res avarum. Spes inopem. Semper plus metuit animus ignotum malum. qui nocentem liberat. Submissum imperium non tenet vires suas. Solet sequi laus. quem di diligunt. ex qua spectatur rosa. Si nil velis timere. Sapiens quod petitur. qui potest cum vult mori. quem vult perdere. Stultum est vicinum velle ulcisci incendio. quod fers crudum cum victoria. quicquid irasci potest. Sine dolore est vulnus. Suspicio sibi ipsa rivales parit. Satis est beatus. Sibi primum auxilium eripere est leges tollere. metuas omnia. quem iam admissi poenitet. Semper metuendum est. Secundus est a matre nurticis dolor. multi quod anni abstulerunt. 675. Socius fit culpae. Spina etiam grata est. Semper consilium tunc deest cum opus est maxime. Stultum facit fortuna. mors miserum levat. 685. Suis qui nescit parcere. Se damnat iudex. innocentem qui opprimit. 38 . Secunda in paupertate fortuna est fides. breviter negat. Suum usque lumen sequitur innocentia. Stultum est talione ulcisci velle alium poena sua. inimicis favet. Sibi dat supplicium. hora nulli reddere. Stultum est queri de adversis. Salutis causa bene fit homini iniuria. ubi culpa est tua. 690. 695. 700. Sibi ipsa improbitas cogit fieri iniuriam.

Temptando cuncta caeci quoque tuto ambulant. Suspicio probato tacita iniuria est. Ο. Ζ. Tam de se iudex iudicat quam de reo. Suspicax unius animus omnium damnat fidem. 715. Sero consilium est in periclis quaerere. quam quod non habet. Taciturnitas stulto homini pro sapientia est. unus ubi defenditur. Superari a superiore pars est gloriae. Sapienti praestat tacere pro se quam contra loqui. 39 . salva vult communia. Sat vincere est inimicum. sed graviter sana mens irascitur. nimium est perdere. 710. 720. Tam deest avaro quod habet. Sine lege muta poena est conscientia. Satis diserte pro se loquitur veritas.Sat magna pro beneficio usura est memoria. 705. Thesaurum in sepulcro ponit. qui senem heredem facit. Supplicem non est opprimere virtus. Φ. Suum qui servat. Tarde. Sine adversante brevis est laus victoriae. est crudelitas. Π. Tuti sunt omnes. Ζ.

non ordo facit. Π. nascitur. Ubi peccat aetas maior. Virtuti amorem nemo honeste denegat. Ubi sis cum tuis. 735. Voluntas impudicum. 730. Unum dies poenam affert. Virum bonum natura. Verum est. Ubicunque pudor est. Utilius ferrum est in sulco. gaudet labor. Virtutis vultus partem habet victoriae. multum interest. Verbum omne refert in quam partem intellegas.Φ. male discit minor. blanditia auferas. Ubi fata peccant. mors est optima. Virtutis spolia cum videt. ubi absis patria. Vultu an natura sapiens sis. Veterem ferendo iniuriam invites novam. Ubi nil timetur. 40 . quod timeatur. non corpus facit. Virtute quod non possis. Utrumque casum adspicere debet qui imperat. semper ibi sancta est fides. 725. quam orichalcum est in proelio. Ubi omnis vita metus est. Voluptas e difficili data dulcissima est. Voluptas tacita metus est mage quam gaudium. damnat iudicem. 740. tua desideres. hominum consilia excidunt. Virtuti melius. quam multi coquunt. Ubi innocens formidat. 745. quod pro salute fit mendacium. quam fortunae creditur. Tarda etiam est ipsa cupiditati celeritas. perit. Viri boni est nescire facere iniuriam. Ubi coepit ditem pauper imitari.

veneat tuum. Φ. 760. Ubi iudicat qui accusat. opprimere probrum. pulchrum ignoscere. 41 . fama solet ignoscere. Ubi nullus est effectus. Ubi peccatum cito corrigitur. Ubi emeris alienum. 755.Ζ. Vita otiosa et curae inanis regia est. gravior est labor. Vincere est honestum. pars patriae exsulat. Ubi innocens damnatur. recte paucos amputes. Ubi omnes peccant. vis non lex valet. [Ut cupiditas nil non sibi. sic sibi nil caritas tenet. spes querelae tollitur. Ubi libertas populi cecidit. Velox consilium sequitur poenitentia. Ut plures sanes. Ο. 750.] Virtutis omnis impedimentum est timor. linguae libertas cadit.

Traducere 42 .

La necaz. 5. Avarul. ci câştiga pe-ncetul. Ce rău să-i doreşti avarului. Sufletul care ştie să se teamă. altminteri. Iubirea e desfătare tânărului şi stricăciune bătrânului. ce e al nostru – mai mult altora. când nu-i eşti pe-o seamă. Femeia sau iubeşte. 25. 30. ştie păşi pe căi sigure. Când femeia este rea pe faţă. nu se impune. Dragostea se supune placului inimii. datoria bănească este o cumplită sclavie. 20. Iubeşte-şi tatăl. Iubirea nu o poţi smulge cu sila. Străin ne e totul. Pe avar îl prinzi uşor. Când o babă dănţuieşte. A iubi şi a gândi limpede îi e dat doar zeului. Avarul se vaită de o pagubă mai mult decât o simte. Cine se ceartă cu un beţiv. Pentru omul liber. Aşteaptă de la altul ceea ce ai făcut tu celuilalt. dacă e om drept. ţi le însuşeşti. suportă-l. 15. până la moarte. 10. Cel jignit. distrează moartea. dacă nu să trăiască mult? Sufletului îndurerat nu trebuie să-i dai crezare. Buna înţelegere face trainice ajutoarele modeste. 43 . sau urăşte. Dacă nu îndepărtezi viciile prietenului. Avarul este el însuşi cauza nefericirii sale. cade la bănuială statornică. jigneşte pe unul dus de-acasă. orice zvon e de crezare. chiar dacă ni se întâmplă la dorinţă. nu face nimic cinstit. dar nu vede ce e înţelept. Ce e al altuia ne place nouă.S 1. Uită-te bine la tot ce ai putea pierde. Mânia iubitului să o răscumperi cu lacrimi. o a treia cale nu este. Viclenia ascunde pe desfrânat. patima îl dă în vileag. Amantul ştie ce să dorească. Amantul furios îşi născoceşte multe. atunci abia e bună. Amantul visează şi treaz ceea ce bănuieşte.

Pentru înfrânţi.Rana iubirii o pricinuieşte acelaşi care o şi vindecă. se naşte în ochi şi din ochi se prelinge în piept. Soarta nedreaptă îşi află deplin. Avarul nu trăieşte. Iubirii îi pune capăt timpul. Iubirea. 50. Înţeleptul va porunci inimii. trebuie să-şi stăpânească şi inima şi stomacul. 35. 44 . cu cât e mai iscusit în dibăcia lui. III. prin şovăială – teama. O. 1 Vers din Terentius. nu cu ochii. sfârşitul. ajutorul e bătaie de joc. precum făclia. nu cugetul. 3. 45. Se chinuie într-una cel care se teme de el însuşi. Jucătorul de zaruri e cu atât mai ticălos. la fel ca lacrima. Nimic nu poate fi mai iubit decât prietenul statornic. Prin cutezanţă creşte curajul. Pe când tu porunceşti inimii. ci moare într-una. 40. Supărarea iubiţilor înseamnă împrospătarea iubirii. în pregătirea de luptă. Nenorocirea îţi arată dacă ai un prieten sau doar un nume. Pedeapsă crudă îi este avarului însăşi firea sa. Greu te dezveţi de ceea ce laşi să devină obişnuinţă. Femeile cinstite îşi aleg soţul cu mintea. Cine apără o cauză străină stă în locul acuzatului. P. Andria.1 Jurământul îndrăgostitului nu poate fi pedepsit. Iubirea e pricină neliniştii visătoare. arde mai viu. ea îţi porunceşte ţie. agitându-se. Nici unui bătrân nu-i şade bine a fi lacom de bani. Degrabă se va căi cel care judecă pripit. nerodul i se va supune. Cel care vrea să fie virtuos. Îndrăgostitul.23.

2 65. E binevenită omului moartea care-i stinge nefericirile vieţii. Cel ce a oferit o favoare unuia vrednic. 348. sufletul curat se supără mult mai rău. A primi un dar înseamnă a-ţi vinde libertatea. s-a împărtăşit şi el din ea. A dărui adesea înseamnă a învăţa [pe alţii] să facă la fel. fără a fi rea altcuiva.3 75. 45 . (= legătură. E mare ticăloşie a-ţi preface cuvintele după ale bunătăţii. avarul se vaită de pagubă.F. nu la poruncă. Păcătuieşti îndoit când cauţi să intri în voia păcătosului. se bucură de multe prietenii. în loc de cognatio (= înrudire). orice gând ar purta. Zeiţa Venus devine plăcută prin blândeţe. Sufletul curat nu dă niciodată ascultare celui căzut în greşeală. Omul de bine. nu să le urăşti. E de două ori bine primit darul oferit de la sine. propunând lectura conjunctio. Nici o clipă nu e bună unuia. nr. 70. S. e bine să înveţi a te feri. prietenie). Cine nu ştie să împartă o binefacere nu e în drept să ceară una. Deprinderea cu bogăţia e cel mai rău lucru. Când nu-I iese câştig. Cerşeşte o favoare cel care pretinde că a făcut una. Aşa traduce un comentator. R. Multe daruri primeşte cel care le ştie face. 55. A muri la bunul plac al altuia înseamnă a muri de două ori în aceeaşi moarte. unde e nevoie. 2 3 Cf. Din nenorocirea altuia. 60. Renumele prietenului să-ţi fie podoabă şi ţie. Sufletul zgârcitului nu se satură cu nici un câştig. Năravurile prietenului să le cunoşti. Jignit.

Omului simplu îi e dat ca nici măcar murind să nu înduioşeze pe nimeni. 46 . Z. Viaţa în sine e scurtă. decât acela care e bun faţă de toţi. Omului bun îi piere repede mânia. dar suferinţele o fac mai lungă. îţi pierzi bucuria când şi durerea a încetat. nu se pierd [cu totul]. E de două ori ucis cel care piere prin propriile arme. chiar înăbuşit. se învinge pe sine.Buna părere a oamenilor e mai de preţ decât banul. Generosul se gândeşte chiar şi la motivul de a dărui. strivesc. dacă nu sunt sprijinite. Renumele bun îşi păstrează strălucirea şi în întuneric. Omul îndatoritor ajuns în mizerie e spre ruşinea oamenilor de bine. în victorie. A trăit bine acela care a putut muri când şi-a dorit. 90. care fac traducerea aleatorie.4 Nu e de osândit înjosirea care apără de o primejdie. 80. Făcând o favoare unora vrednici. Învinge de două ori cel care. nu se stinge niciodată. A fi copleşit cu favoruri aşteaptă şi ticălosul şi prostul. 4 Lecturi diverse. Gândurile bune. Bun este ceea ce. 85. 100. Bine doarme acela care nu simte cât de rău doarme. P. Numai bine îşi pierde banii vinovatul când îi dă judecătorului. De scurtă durată este până şi amintirea mâniei. Bunurile în cădere. A îndemna la bine este o avuţie pentru omul cumsecade. Ce-i drept. Să auzi de bine din partea tatălui este încă o moştenire. Nimeni nu e bun. Cauza dreaptă nu se teme de schimbarea soartei. 95. îi îndatorezi pe toţi. deşi se uită. Generozitatea îţi pregăteşte sprijin de nădejde.

După sfatul unuia. Nu trebuie nesocotit nici un prilej de a te păzi. Bucuriile nelegiuiţilor duc degrabă la primejdie. Răzbunarea este alinare oricărei dureri. Bolnavul necumpătat îl face pe medic necruţător. nu le combatem. Dacă vrei să te iubească. 47 . 120. Nici cel puternic. 110. decât ciomăgit. Cel ce-şi caută moartea. aruncă vina asupra vieţii. 105. Se învinovăţeşte zilnic cel ce se teme într-una. nu curajos. îl domină. Viciile obişnuite le suportăm. ziua care urmează e mai rea. cel care ucide un copil. nu sunt în stare să rabde ocara. Conştiinţa de sine descoperă nenumărate laude ale limbii. sileşte-l pe iubit să se înfurie. un tovarăş bun de gură parcă te poartă-n căruţă. P. Celui căruia prietenii îi aşteaptă moartea. E crud reproşul în nenorocire. cetăţenii îi urăsc viaţa. La drum. Primejdia neluată în seamă vine mai repede. supunându-se bărbatului. Când viciile se vădesc folositoare. E mai umilitor să fii dispreţuit. nici omul liber. Cu duşmanul nimeni nu se împacă în deplină încredere. greşeşte cel ce se poartă corect. Cel lăudat de toţi are parte de bine de la toţi. 115.S. Refuzând pe cel pe care totdeauna l-ai dăruit. Prin chibzuinţă învingi mai bine decât prin mânie. Faima înfumuratului ajunge repede de ruşine. ca nu apoi să-ncepi a te căi. Femeia cinstită. 125. îl împingi la furt. E crud. prea multă sinceritate e o prostie. Faţă de neprevăzător. Zilnic. mulţi se dau deştepţi. Păzeşte-te de orice.

ca să învingi repede. când vei fi spus cuiva că e un nerecunoscător. Cu duşmanul se cuvine să te porţi ori aspru. E cu primejdie pentru cel mărunt să cerceteze ce tăinuieşte cel suspus. nu-l înduplecă. Iertând pe un prieten. se poate întâmpla oricui. Scapă repede de vină cel ce se căieşte sub apăsarea ei. iar când eşti înţelept. dacă nu l-ai pus la încercare. 48 . Când dai o răsplată zgârcitului. E ferit de primejdie cel ce se păzeşte chiar şi când e păzit. Trecându-i într-una cu vederea. O. vrea mai mult decât i se îngăduie. Vei fi spus cel mai grav lucru. când gândul zboară aiurea. câştigi mai mulţi. faci din prost un obraznic. 150. R. Remuşcarea e ca o rană în suflet. S. Pe omul crud lacrimile îl bucură. E de osândit mustrarea. 145. Ochii sunt orbi. când omul are nevoie de ajutor. roagă-te să-i fie spre rău. Ziua următoare este învăţăcelul celei dinainte. 140. Când iubeşti. Z. Ce se poate întâmpla unuia. 130. Neînsemnată e victoria înţeleptului asupra lui însuşi. Sfatul chibzuit e leac nenorocirilor. ori smerit. nu iubeşti. Cui i se îngăduie mai mult decât i se cuvine. nu eşti înţelept.Pe cel pe care nu vrei să-l înfurii des. 135. Locaş de lacrimi e locul unde un milos priveşte la un nefericit. Fereşte-te să crezi pe cineva prieten. Împotriva fericitului doar zeul are puteri. Războiul trebuie pregătit îndelung. înfurie-l măcar o dată.

F. Neînţelegerea face mai preţuită buna înţelegere. În al zecelea ceas vei găsi mai mulţi prieteni decât în primul. Înţelepciunea se învaţă chibzuind. 175. Când norocosul aduce jertfă. Minţind. se pierde adesea ocazia [favorabilă]. Vitejia ostaşilor stă în chibzuinţa comandantului. P. e bine să pleci auzul cu neîncredere. Cel mai bine e să mori până viaţa e plăcută. Rar se întâmplă pagubă din altceva decât din ce prisoseşte. să hotărăşti o singură dată. 170. 165. Să te gândeşti de zece ori. Durerea se potoleşte când nu are din ce spori. Câştigul însoţit cu dezonoarea trebuie numit pagubă. Înţelepciunii îi vine mai greu să se împace cu durerea. La învinuiri. ci doar să gândeşti. 49 . E greu să refuzi pe mai marele care te roagă ceva. Tot chibzuind. Durerea sufletească e boală mai grea decât cea trupească. Teme-te de ce-ţi aduce ziua: [căci] repede ţi se răpeşte. 155. Fugi de dulceaţa care poate deveni amară. 160. A cumpăni asupra celor folositoare e zăbava cea mai socotită. O pierdere de care nu-ţi dai seama nu e simţită ca pagubă. femeile au învăţat să plângă. Limba ticălosului are glas. E de două ori mai mare binefacerea dacă ajunge repede la cel lipsit. Judecătorul îndurător desface pe nimerite legea. Cel suspus are parte la stăpânire şi atunci când cere ceva. dar nu putere.Despre duşman să nu vorbeşti de rău. e convins că are credinţă în zeu. Z.

5 Văzând viciul altuia. sub nr. Privilegiul dobândit pe calea legii îţi dă mai multă satisfacţie. îi şi depăşeşte. Mişeilor. Cel ce-şi reneagă patria. Până şi cu binele. Până şi firul de păr are umbra sa. Furiosului să-i smulgi lancea. Până şi pe nevinovaţi durerea îi sileşte să mintă. Şi făcătorii de rele urăsc nedreptatea. A-ţi înfrâna lăcomia e ca şi cum ai birui o ţară. Celor suspuşi. S. 723. Consideră drept cel mai corect faptul pe care-l frămânţi mult. Pribeagul nu are nici măcar casă şi moare fără mormânt.Bucură-te mai mult de binefacerile pe care le-ai împărţit decât din cele pe care le-ai primit. 50 . Z. Vrednic de milă este cel care se teme că îmbătrâneşte. 180. 190. Clipele din urmă judecă totdeauna pe cele de dinainte. înţeleptul îndreaptă pe al său. Jalea oamenilor a făcut din Soartă o zeiţă. P. aproape cu aceleaşi cuvinte. judecata le şi lipseşte. îndură exilul. nu să i-o dai. 195. până şi graba înseamnă zăbavă. Mare e uimirea celui care nu ştie unde a greşit. Alege-ţi prietenii după lungă socotinţă. 185. 5 Se repetă. Cuvântul dat se respectă întocmai până şi faţă de un sperjur. un pas greşit le dăunează mult mai uşor. Cel încrezător în judecata sa e drept până şi cu duşmanul. sufletul refuză adesea să se obişnuiască. În dorinţă. Câteodată e de folos să uiţi cine eşti.

Scrisori către Luciliu. 210. În loc de pugna ar putea fi şi pugnant.6 Necinstea norocoasă e nenorocirea oamenilor de treabă. ceea ce ar îngădui traducerea: „Cele viitoare luptă spre a nu se lăsa întrecute”. norocul îl prosteşte. nu învinuieşti. 8 Mai probabilă lectura pungunt. Greşeşte cel care-şi atribuie un dar stors cu sila.7 Cele viitoare bat la uşe8 şi nu îngăduie să fie ocolite. Celui care şi-a pierdut onoarea. în afara celui ce nu o are. a ajuns captivul ei. Credinţa. 205. Rabzi. Răbdarea adesea jignită se transformă în furie. 215.9 Uşurătatea inimii face loc prostiei.O. F. Vezi şi nota la versul 487. soarta sfărâmă apoi totul. 200. Nimeni nu-şi pierde vreodată credinţa. Cine şi-a pierdut curajul nu mai poate pierde nimic. gândindu-ne la proverbul german. a pierdut totul. prin curaj. S. Piciorul care fuge de judecată mărturiseşte vina. Omul cinstit respectă şi cuvântul pe care nu l-a promis. În zadar te rogi de cel incapabil de milă. 7 6 51 . precum sufletul. Vers neclar. Cf. 107: „Cel mai bine este să înduri ceea ce nu poţi îndrepta”. sigur de sorginte veche medievală: „Mut verloren. la ce-i mai serveşte restul? Linguşit de soartă. Desigur. O spune şi Seneca. în loc de pugna. în context. 9 Am tradus nu tocmai exact cuvântul fides (= încredere). alles verloren” = Cine şi-a pierdut curajul. ceea ce nu se poate schimba. 532. Din locul pe care l-a şubrezit. Norocul îl întâlneşti mai uşor decât îl păstrezi. nu se întoarce niciodată de unde a plecat. fides ar putea însemna şi onoare. Pe cel prea mult cocoloşit. şi nr. O faţă frumoasă e o recomandare tăcută. E înşelător să accepţi ce nu poţi înapoia.

ca să rabzi mai uşor ce e uşor. a acestei versiuni ne pare mai apropiată de stilul lui Syrus. 235. soarta s-a poticnit şi ea o dată”. Uşor afli pe cei ce fac binele. Virtutea porunceşte cu uşurinţă şovăielilor inimii. se sparge. O.Când nu pune piedică nimănui. Cumpătarea este sărăcia numelui bun. 225. S. Norocul îi e de folos omului mai mult decât mintea. Datorită dublului sens al adjectivului contentus-a-um. pentru ca din ea să dobândeşti ceva de folos. Spre a stăpâni firea femeii trebuie să renunţi la comoditate. Fiului cuviincios niciodată nu-i vine greu ceea ce respectul îi pretinde. Devine slugă stăpânul. Rabdă jignirea. Pasul la care nu te-ai aşteptat.11 Înţeleptul pune frâu limbii care ştie multe. soarta e şi ea o dată mulţumită. îl face soarta. P. E grea paguba ce rămâne nejudecată. Minciuna răuvoitoare e un blestem prefăcut. când îi e frică de cei cărora porunceşte. 11 Sensul maximei ar fi fost exprimat mai clar. Norocul e ca sticla: tocmai când luceşte. în zadar mai cauţi tinereţea. dacă originalul ar fi cuprins un adjectiv sau un adverb care să permită traducerea: „…pe cei ce cu adevărat fac binele …” 10 52 . 230. Rabdă ce e greu. Z. s-ar putea adopta şi traducerea: „Când nu pune piedică nimănui. dacă l-a statornicit un suspus. Până şi falsul e adevăr.10 Ajuns la bătrâneţe. F. Nuanţa ironic-acră. dacă-i treci prin sită pe cei ce l-au făcut.

255. Sufletul are mai rău duşman decât cel ce zace în sine. Ce amar e să slujeşti. Cel îndatoritor în clipe prielnice se bucură de sprijin în cele de restrişte. Z. Vai. O crimă gravă e vătămătoare. Grea povară stă pe sufletul celui ce se căieşte de fapta [săvârşită]. 240. Mintea bine aşezată nu şovăie în hotărâre. Neplăcut este să suferi de ceea ce nu se cuvine să te plângi. F. Totdeauna când jură solemn. E îndoit păcatul care nu se ruşinează de nelegiure. E supărător să primeşti cu acreală ce ţi s-a dat cu bucurie. Ce jalnică e durerea care. Omul moare de atâtea ori. Înjosirea pentru o cauză bună este onorabilă. de câte ori pierde din ai săi. chiar dacă a fost declarată fără însemnătate. Sărăcia îl pune pe om să treacă prin multe. 250. Dăunează mai rău tot ce se întâmplă unuia neprevenit. 53 . ce grea este apărarea faimei! Când se înfurie. cât de temut e acela care nu se teme de moarte! Omul milostiv cu un nefericit se gândeşte [şi] la sine. Mânia şi nefericirea sunt soaţe. Multe fapte vrednice de căinţă îl întâmpină zilnic pe orice muritor. Foarte apăsătoare este puterea obişnuinţei. omul altceva gândeşte. la chin. Vai. omul îşi iese din fire. E grav tot răul care se ascunde sub o aparenţă. când nu eşti deprins a sta sub poruncă! Şi vorba blândă are otrava ei. nu se mai tânguie. 260.Mânia omului cinstit e cea mai aprigă. 245. S.

Cf. Jigneşti pe un om corect. îi dai ghes să plece. omul nu se poate hotărî. Ca să nu fie scutit de suferinţă. Un amărât nu poate cădea nici de sus. ca să poţi fi şi cu unul cinstit. Distincţia e podoabă pentru cinstit şi stigmat pentru necinstit. propunând pe un nevrednic. 54 . schimbă mult sensul: „Mai bine suporţi un moştenitor. decât servitutea! Ocazia îl duce adesea în ispită chiar şi pe omul socotit. omul s-a întâlnit cu soarta. 275. Când reţii pe unul care n-are chef. nici greu. Fii îngăduitor. Avarul nu e bun faţă de nimeni. plânsul moştenitorului e râset. sub nr. în mod corect. 270. A te răzbuna pe duşman înseamnă o a doua viaţă. dar cel mai rău e faţă de sine. E mai avantajos să fii făcut moştenitor. Jigneşti buna credinţă. Sărăciei îi lipsesc multe. în loc de fieri. Îndoită milostenie dă săracului cel ce o dă repede. 280. când îl rogi ceva pentru unul nedemn.12 Căsătoriile dese dau prilej de clevetire.13 E cu mult mai grea mustrarea de cuget. P.Renumele de cinste este o a doua avere. Omul e croit pe seama vieţii. Când află multe. şi maxima asemănătoare. decât să umbli să ajungi. 265. 12 13 O altă lectură. cu un necinstit. 343. anume ferre. zgârceniei – toate. nu dăruit ei. Subalternul află tot ce greşeşte şeful. A slujit cinstit cel căzut sub povara vârstei. decât să-l cauţi”. Z. Dezbaterea este cel mai bun lucru al omenirii. S. Sub mască. Patima pentru bogăţie înseamnă pregătirea sărăciei.

Răufăcătorul se osândeşte pe sine în fiecare zi în care comite o nelegiuire. Furiosul ia drept sfat până şi o nelegiuire. decât dacă se căieşte. nu speră în bine. 15 14 55 . atrage asupră-şi vina. învinge pe cel mai mare duşman. semantic posibilă: „Sub povara (ameninţarea) pedepsei …”. Trecând sub tăcere săgeata ce ţi s-a aruncat. Buna credinţă nu acceptă ofensa. ca şi cum ţi-ar putea deveni duşman. Când te proclami fericit. Aşa să dăruieşti prietenului. faci ca răutatea să fie şi mai ascuţită. mânia e totdeauna prefăcută. Uitarea e leac jignirilor. Invidia tăcută aprinde duşmănii mari. ale acestei maxime: „Un astfel de prieten să ai. stârneşti nenorocirea. 17 Alternativă a celebrei maxime cu nr. nu ce rămâne ascuns. De furios fereşte-te o vreme.17 305. pripeala e de condamnat. Nu fi îngăduitor cu cel căruia i se arată îngăduinţă. încât să-ţi poată fi prieten şi în timp ce-l socoteşti duşman”. mai multe sensuri. 295. Pentru cel în necaz. Cine-şi învinge mânia. După lege. numai ceea ce schimbarea aduce nou. În dragoste.15 Invidia e în stare să o înfrunte ori cel curajos. în afară de nevinovat. eşti vinovat de la primul delict săvârşit. judecătorul se condamnă pe sine. E lucru cuminte să te temi până şi de duşmanul neînsemnat. încât duşmanul să nu aibă cuvânt. Invidia ponegreşte ce vede. Un nerecunoscător face rău tuturor sărmanilor. În nenorocire16 nimeni. Nimic nu e plăcut. prin urmare. 16 Ar fi mai logică varianta. îndrăzneala e de mare preţ.285. Aşa să te porţi ca prietenul.14 În viaţa nefericitului a fost născocită vorba de ocară. 694: „Pe sine se condamnă judecătorul care năpăstuieşte un nevinovat”. de duşman – mereu. Când ceri un drept. Se înţelege: „dependenţi de mila semenilor”. 290. un gest de nerecunoştinţă îndepărtează de aceştia actele de caritate. ori cel norocos. În împrejurări de cumpănă. 300. Cine trece cu vederea o faptă rea. apropiate. Când achită un răufăcător. 310. Sunt mai multe lecturi şi. până şi râsul e o jignire.

frumuseţea e mai de preţ decât reputaţia. dă loc la învinuire. Izbânda e totdeauna acolo unde domneşte înţelegerea. În dragoste se caută veşnic motiv de nefericire. 315. Plăcută este pata din sânge duşman. Sustragerea de la muncă înseamnă lene. În inima duşmanului rugăminţile nu pătrund. Pe un amărât. Tot ce furiosul vorbeşte. are nevoie de foarte puţin. cel puternic îl asupreşte uşor. Neştiutorul greşeşte faţă de cel ce-şi regretă vina. 330. 325. mai jos. Muritorul care doreşte cel mai puţin. 56 18 . În dragoste. Urechile suportă insulta mai uşor decât ochii. Sufletul frământat e de ajutor înţelepciunii. Poporul e puternic unde legile sale sunt respectate. se mânie pe el însuşi. nebunia e totdeauna plăcută. în ediţia care ne-a stat la baza traducerii). când nu o pedepseşti. Sufletul ales nu suportă să fie biciuit cu vorba. Se subînţelege: „dacă-l ponegreşte fără să cunoască faptele” (Interpretare a comentatorului Otto Friedrich. Stânjenitoare sunt avantajele ce au ca însoţitor teama. maxima 325.19 După ce un furios îşi revine. 335. E mai uşor să comiţi o nedreptate decât să o suferi. N-ai de ce să verşi lacrimi pentru duşmanul mort. aproape identică. 320. Orice virtute lâncezeşte.P. În dragoste. dacă nu i se răspândeşte faima. Comiţi tu însuţi o nedreptate. Drum este pe oriunde cel de dinainte lasă urma. Câteodată uşurătatea se împleteşte cu prostia. În dragoste se înfruntă mereu suferinţa şi plăcerea. 19 Cf.18 Când fugi de muncă te cuprinde lenea. Îndoită e vinovăţia celui ce păcătuieşte într-o faptă ruşinoasă. Focul îşi păstrează căldura şi în fier.

durerea duşmanului îi alină durerea. 23 Cf. „Dacă Ulise a avut parte de naufragii. Pe nedrept învinuieşte pe Neptun cel ce naufragiază a doua oară. Neînfrânarea glasului nebuniei nu se potoleşte niciodată. 20 57 . 355. Pofta trupească. Nu poate fi câştig fără paguba altuia. Rănitului. 350. parţial. n-a fost numai pentru că aşa îi era scris: a mai avut şi el rău de mare …”. se uită şi cea veche. E ruşinoasă lipsa provenită din îmbelşugare. La cel nevrednic. Să fii de folos prietenului atât cât să nu-ţi dăuneze ţie. 21 Întâlnită şi la Caecilius Balbus. S. Scrisori către Luciliu. nu judecata. E lege universală aceea care porunceşte să te naşti şi să mori. nr 64. Se întâmplă ca furia să uite de lege.22 Dacă nu se aduce o nouă laudă.23 Desfrâul şi onoarea nu se înţeleg niciodată. eşti acuzat doar o dată. Tot ce patima a pretins. Seneca. 271. te pedepseşti singur. ţine multă vreme. dar niciodată ca legea să procedeze cu mânie.Z. Patima trupească subjugă pe toţi. e ceea ce frivolitatea cunoaşte.21 Mâniindu-te pe copil. o distincţie ţine locul dezonoarei. Cf. 340. Legea îl observă pe furios. ideea maximei de sub nr. Nestatornică e soarta: repede ia ce ţi-a dat. dar acesta nu observă legea. Pentru o greşeală în care ai căzut din nou. 53. Cel retras în singurătate este lui însuşi legea. 22 Repetă.20 F. Răufăcătorul se teme de lege. 345. nevinovatul de soartă. P. această maximă condamnă risipa.

370. 360. Zăbava. 375. ca şi în multe altele. Şubredă e cauza care cere îndurare. La gând rău. soartă. Vai de capul lui e norocul care nu stârneşte duşmănie. Z. traductibil prin noroc. şi maxima sub nr. Stăpânul care se teme de sclavi e mai prejos decât sclavul. De mai mare încredere e moştenitorul prin naştere. somnul rar îşi află locul. Slobodă să-ţi fie limba. dar te învaţă înţelepciune. întâmplare – fiecare putând figura în acest context. Trebuie să mori. 58 .24 Cine dăruieşte unui mort. 467. femeile îi întrec pe bărbaţi. Cine face unuia o nedreptate. A şti să fii milostiv înseamnă a trăi fără primejdie.26 înseamnă că leacul e greşit. E neplăcut să fii silit să tăinuieşti ceea ce ai dori să spui. Când se preface bun. ci doar se lipseşte pe sine. e de dispreţuit. E avantajos să poţi alina durerea printr-o pagubă. În rătăcire trăiesc cei ce cred că vor izbândi totdeauna. încât nu poate să ardă nimic. 26 Ar putea fi şi înţelesul: „Când ceva [cineva] moare …”. Rău greşeşte oricine dă crezare norocului. când ceri ceva just. E urâtă intenţia de a-l iscodi pe străin. dar nu de câte ori ai voi.Distincţia luceşte departe. S.25 Când ceva ce ţine de natura însăşi piere. E o fericire să mori înainte să-ţi doreşti moartea. în de obşte. decât cel adoptat. aceluia nu-i dă nimic. atunci omul rău e în culmea răutăţii. Firile rele n-au niciodată nevoie de lecuitor. Cu mare trudă păzeşte unul ceea ce place multora. Mai cu seamă nerecunoscătorii învaţă pe unii să fie răi. 365. 380. Unde s-a înstăpânit teama. 24 25 Fortuna. Cf. Pe omul bun din interes trebuie să-l numeşti om rău. ameninţă pe mulţi.

Stăpânirea de sine e alinare nenorocirii.28 400. Curtezana e unealta stricăciunii. Puţin răpeşte soarta. doreşte păcatul. Nepăsându-i de multe. multora nu place. Răutăciosul are dinţi ascunşi. 59 . chiar dacă nu poate. Omul cumsecade moare de urgia multora. când puţin a dat. 395. oricât i-ar folosi. Indignarea atrage după sine o grea mişelie. ni se pare mai profund. o faci mai jignitoare. Chr. 390. gândeşte rău.Lămurind ocara. I a. 421. Răutăciosul se bucură totdeauna de veninul său. Ticălosul. mai ancorat în ambianţa tulbure a statului roman la mijlocul sec. Greşeşte bolnavul care-şi lasă medicul ca moştenitor.27 Femeia care se căsătoreşte cu mulţi. 405. De mulţi trebuie să se teamă cel de care se tem mulţi. se gândeşte cum ar putea să-ţi facă rău. Cine vrea să facă un rău găseşte totdeauna un motiv. Cruţă-l pe ticălos. bunătatea caută alt loc. 28 Asemănare frapantă cu nr. Ticălosul nu-şi însuşeşte niciodată un sfat bun. dacă o dată cu el ar fi să piară şi un om bun. Cauza limpede poartă sentinţa în sine. 27 Alte traduceri au crezut că ar fi vorba de o demnitate înaltă (= summum imperium) care s-ar pierde printr-o greşită exercitare a autorităţii. Când femeia gândeşte de capul ei. E mai puţin dezamăgit cel refuzat pe loc. 385. Sensul politic – la fel de plauzibil – pentru care am optat. puternicul devine mai puternic. Zăbava cugetului înseamnă luare aminte. Cea care doreşte să placă multora. P. Mai dârz se ţine cel ce nu ştie ce înseamnă o nenorocire. Lacrima femeii e mirodenia şireteniei. Când o cotropeşte nedreptatea. Nu ia în seamă teama [de zei]. O guvernare rea ruinează şi statul cel mai puternic.

spre a te lovi mai rău. Groaznic de greu e să trăieşti la cheremul altora. Răutatea unuia atrage repede blestem asupra tuturora. Trufaş cu mulţi. Te-ai agita mai puţin dacă ai şti ce nu ştii. în care se exprimă aceeaşi idee a acceptării necesităţii imuabile.29 Ce nu poţi schimba. nu clemenţa. Scrisori către Luciliu. 415.Teama.30 Multe ai să încerci. O. O moarte nevrednică e o batjocură a destinului. dacă vrei să fii în siguranţă. 410. dar în robie. îi ţine în frâu pe nemernici. Mai ruşinos e de condamnat cel căruia nu-i pasă de nelegiuire. 425. Moarte … tu apari fericită copilului. Z. Neprielnică e hotărârea care nu se poate schimba. Asemănare cu nr. crudă tânărului şi târzie bătrânului! Când vrei un singur lucru rău. 399. acceptă-l aşa cum este. 107. Răutatea. vezi nota la maxima de sub nr. Animalele îmblânzite sunt la adăpost. Totdeauna să te temi. Şubredă e izbânda celui care o regretă. 420. 430. Curtezanei i se înmoaie inima cu daruri. nu cu lacrimi. 30 29 60 . Seneca. înainte de a afla un om bun. Prostia e bine să o sfătuieşti. nu să o pedepseşti. Când dispreţuieşti moartea ai învins orice teamă. se preface bună. Jalnică e plăcerea în care stăruie amintirea primejdiei. te lepezi de toată cinstea. Omul rău cugetă în taină la mai rău. Cetăţeanul generos e binefacere pentru patrie. Răul pedepsit peste tot e scut pentru cei buni. pe zeu smeritul îl slăveşte în taină. 212.

Nici un câştig nu e mai sigur decât economisirea a ceea ce ai. nu murim mai bine. cel mai bine e să nu facă niciodată nimic. Să nu socoteşti esenţial nimic ce poate să se schimbe. decât unde am trăit plăcut. Nici o soartă nu e aşa de bună. Nicăieri. ochii nu păcătuiesc.31 Cine se teme de o crăpătură. Pentru un păgubos. Îngăduindu-i prea mult. 435.32 P. fumul nu lipseşte mult timp. R. după părerea noastră. 32 Spre a refuza să dea ceva … 33 După unele interpretări. 445. Cine dăscăleşte pe unul care n-are chef. Un autor slab face de râs un subiect bun. S. 450. Unde arde. încât să nu ai să te plângi deloc de ea. Primejdia nu se învinge niciodată fără primejdie. înlesneşte uneori prostia. Când un om necinstit procedează corect. Avarului nu i-a lipsit niciodată un motiv de tăgadă. noi oamenii. „faci prostia să crească”. 61 31 . Când mintea îi stăpâneşte. ci apropierea de ea. îşi ascunde firea. adică: „Să nu socoteşti ca al tău …”. Începuturile faptelor mari trebuie să fie modeste.F. Nu ştii ce să doreşti. ceea ce. Nu moartea e o nefericire. Nu e urâtă urma rănii dobândite prin vitejie. nu-l îndreaptă. Amară e consolarea pentru înălţarea în rang a potrivnicului. ci îl supără. Nu te bucura de necazul altuia. anulează verosimilul sens filozofic al maximei.33 Unii au tradus „proprium” literal. 440. sau de ce să te fereşti: fiecare zi se joacă astfel cu noi. nu va fi curând îngropat sub ruine.

nu aparţin numai oamenilor. 38 Mai simplu: „Vorbăria nu e totdeauna bine primită”. Să poţi face rău şi să nu vrei. Vinovatul imploră.35 Nu ştiu ce mai unelteşte un nemernic. Cel ce nu ştie întinde capcane. 612. acela care cedează din ale sale. cât poate de cu încăpăţânare. Totul e acru înainte de a se coace.39 Îşi pune singur oprelişte cel care solicită ceva dificil.36 Nevoia. dacă nu-i dai. 465. decât ceea ce nu se cuvine. Nu e uşor să păzeşti singur ceea ce place multora. Nevoia impune legea. Nimănui nu găseşti mai uşor perechea. 455. stăruie să domnească! 34 35 Aproape la fel nr. adevărul e lăsat la o parte. dar ei nu-i poţi impune o lege”. Optăm pentru ideea: „Nevoia îşi impune legea. Soarta. smulge ce pretinde. nevinovatul se indignează. Pe cel lipsit. Nu se poate să nu-şi dea seama când cineva îl socoteşte prost. dar ea nu o acceptă. 475. decât unui ticălos.Nimic nu doreşte patima mai mult. Nevoia obţine de la om tot ce-şi propune.37 470. 460. este veşnic de compătimit. nu ştie să se teamă de ele. întâmplarea nu se ţine de vreo rânduială. Nici viaţa. 37 În faţa unei acuzaţii. Nu e dată omului mai grea pedeapsă decât sărăcia lucie. e de mare laudă. Bărbăţia nu cunoaşte resemnare în faţa nenorocirii. nici destinul. 599. 62 . Dacă nu pedepseşti faptele rele. Spre a face rău.34 Nu e învins. atunci când se preface bun. 36 Aproape la fel cu maxima de sub nr. Sens interpretabil diferit. ajuţi necinstea. 378. 39 Alternă cu nr. Zadarnic tânjeşti după ceea ce soarta ascunde. nevoia îl face mincinos. Discutându-se prea mult. Elocinţa nu are totdeauna auditoriu binevoitor. Generozitatea nu este nicăieri vorbită de rău.38 Cine se gândeşte la cele de care trebuie să se teamă. ci învingător. Nevoia se foloseşte de orice armă.

dela moarte! În ediţia citată. Să nu impui nimănui ceea ce însuţi nu poţi îndura. Nimeni nu poate scăpa. Nu e fericit cel care nu se socoteşte astfel.42 490. 495. mai sus. nr. Nu dispreţui văile care stau la temelia culmilor. 485. 63 . ediţie definitivă de Adrian Fochi. ca să nu fie şi ceva rău în ea. 43 În colecţia Doine şi strigături din Ardeal. F. cf. revine de mai multe ori. 217. nici de dragoste. Nimic nu e mai jalnic decât [să trebuiască] să re ruşinezi ce de ai făcut. nr. 40 „Pro remedio salutis” poate să însemne: „Pentru a-ţi lecui sănătatea”. 480. a apologeţilor sinuciderii. Nu poate face rău cel care şi-a dat în vileag intenţia. R. Dacă nu pricepi singur. 493. p. Nici un fricos nu ajunge la loc de frunte.41 Nu se scorneşte uşor o învinuire pe seama unui nevinovat. O vină care se ascunde după mulţi. Destinul nu ştie altceva decât să înfrângă. Trecerea vremii îmblânzeşte sau supune. 42 Probabil ironie la adresa stoicilor.43 Soarta se cuvine să o suporţi. ia asupră-şi nelegiuirea. Prea mult bine este în moarte. Soartei. Cumpătarea este îndreptarea lipsurilor. Pentru a-ţi redobândi libertatea40 nu socoti nimic nevrednic. înţeleptul nu se împotriveşte niciodată. dar „restitutio salutis” înseamnă „rechemare din exil”. dacă moare nefericit. Bucureşti.Nimeni nu moare prea curând. se află catrenul: „Zis-a maica că mă scoate De la câte. De la două nu mă poate: De la mândră. nici de moarte. dacă nu şi-o păzeşte pe a sa. în zadar asculţi pe înţelept. Cine apără un răufăcător. 1968. 41 Cugetare stoică. nu să o jeleşti. „redobândirea libertăţii” şi acestui înţeles ne pare mai adecvată recomandarea din partea a doua a maximei. Nimeni nu e sigur de treapta cea mai înaltă. de Ian Urban Jarnik şi Andrei Bârseanu. de la toate. 212 şi 222 sau mai jos. nu e niciodată uşoară.

o fac şi mai bătător la ochi. îţi strică.P. scurtă pentru fericit! Să fii mustrat în nenorocire e mai rău decât însăşi nenorocirea. Cine atentează la onoarea altuia. A trăi nefericit. O. 44 Este ideea justificării uciderii tiranului. P. Libertul vrednic e ca un copil înfiat. toţi se supun cu dragă inimă. când îşi struneşte bucuria! Unde poruncesc cei vrednici. 64 . Răbdarea mută a celui nerăzbunat cugetă la mari rele. Cât de dulce e chinul inimii. Sentimentul onoarei nu se învaţă. Cea mai grea primejdie este cea ascunsă.44 Conştiinţă. Îndatorirea sufletului binevoitor e fără sfârşit. fără cele de trebuinţă. şi-o pierde pe a sa. când slujeşti unui nelegiuit. chin tăcut al sufletului! Binefacerea este mai bine investită acolo unde cel ce a primit-o şi-o aminteşte bine. Numai mizeria pune stavilă risipitorului. Banul este cârmuirea deplină peste toate. viaţă! Lungă pentru nefericit. Toţi câţi păcătuiesc în ascuns. O. se naşte. Moartea are ascunzişuri nebănuite. E de laudă să ucizi. îndată după ce ţi-a surâs. Onoarea pierdută nu se mai recâştigă niciodată. 510. prezentă constant în antichitate şi reluată în revoluţiile moderne. Cel ce vrea să fie folositor şi nu poate pe măsură. Orice plăcere. 505. Ocazia [favorabilă] se îmbie anevoie şi se pierde uşor. deprinderea o împlineşte. 500. 515. Ochii încep dragostea. Fricosul vede şi pericole inexistente. 520. e mai rău decât o pedeapsă. Amanta ajunge repede să urască îndatorirea de soţie. e de compătimit.

E corect să iei asupră-ţi greşeala prietenului. Nelegiuitul amână pedeapsa. De omul rău. A păcătui pentru stăpâni e ca o virtute. A cădea sub povara nedreptăţii e mai mult decât o pedeapsă. E bine ca. Probabil în sensul că răspunderea îi aparţine. înseamnă a te trăda pe tine. sau impetrans. A te grăbi cu judecata înseamnă a căuta [neapărat] fărădelegea.46 Norocosul. Pierde. pe care nu le mai poţi tolera.45 Refuzând cu eleganţă ce ţi se cere. cel care dă fără a-şi întipări nimic în amintire. i se împlineşte uşor dorinţa. A cunoaşte sfârşitul înseamnă a muri într-una. Cel perseverent şi curajos îşi face el însuşi fericirea. Doar câtorva le e dat să înţeleagă cuvântul obscur al zeului.48 545. A-l supăra pe cel puternic înseamnă a-ţi căuta necaz. de la Delphi. decât să-l fi primit mişeleşte. să prevezi ce folos ar aduce războiul. când cere47 ceva. 535. Părintele furios este mai necruţător cu el însuşi. 530. unde preoteasa Pythia prezicea în formule ambigue. nu jale. din vreme de pace. 540. Tot ce e folositor patriei. îţi dovedeşti fărădelegea. Răbdând mereu. 65 . 45 46 Tot astfel. Generosul cu vază este o fericire de obşte. pedeapsa se apropie cu târâişul şarpelui. Durerea care înăbuşe durerea e ca un leac. nu trupul. Lacrimile oricând pregătite arată prefăcătorie. dar nu o ocoleşte. Gândeşte-te mereu cum să te păzeşti. Căsătoria trainică o face sufletul. joci rol de binefăcător. 550. Sustrăgându-te legii. e proprietatea poporului. Necinstea câtorva – nenorocirea multora. Aşi prefera să pierd ultimul ban. şi nici unii care să nu poată. A te ascunde după unul mai prejos decât tine.525. 47 Imperans. se adună fapte nepedepsite. cu sens foarte apropiat în acest context. Cel ce se răzbună fără a fi de faţă. 210. nr. 48 Se referă la oracolul lui Apollo. Puţini sunt care nu vor să păcătuiască. e totuşi prezent. nu dăruieşte.

E destulă pedeapsă mitocanului. consideră just ce-ţi este de folos. 565. Pe mulţi protejează zeiţa Fortuna. 555. Omul cu judecată să se mânie zdravăn. Oricine a învăţat să facă rău îşi aduce aminte. 570. când poate. decât norocul prostesc mai mult e în stare chibzuinţa. Cel ce înfruntă primejdiile le învinge mai înainte de a le simţi. 66 . rareori a suferit-o. A şti să te supui e un merit egal cu a porunci. Figura înţeleptului ţine loc de cuvânt. P. Celui care te păzeşte. amintirea ei este încă una. Cel pe care onoarea nu-l lasă să şovăie. pretinde-i să-şi facă datoria. Şi dacă nu e just. aşezându-i la loc sigur.49 o singură dată. ocară. Cuvântul din original are şi sensul de insultă. E mereu biruitor cel care obişnuieşte să ierte. Cine face un bine unui om cinstit îl reprimeşte în parte. îndârjirea sporeşte durerea. teama nu-l zdruncină. Cel ce s-a ferit de pagubă50. 560. 49 50 În originalul tipărit e desigur o greşeală: sero = târziu seara (ceea ce e fără sens). F. în loc de serio = serios. În nenorocire. În zadar ceri ocrotire celui de la care meriţi o pedeapsă. Căinţa uşurează. Părinţi onorabili sunt moştenirea cea mai de preţ. A avea simţul onoarei constituie un fel de obligaţie. O. O masă bună câştigă mai mulţi prieteni decât o minte bună. dacă vine să se roage de iertare.Micşorează greşeala cel ce o îndreaptă repede. După o nenorocire. Z. temeinic.

Pentru a revendica ceva.Ce nefericire: să-ţi doreşti moartea şi să nu poţi muri! 575. Faptul de care te temi vine mai repede decât cel în care nădăjduieşti. Patima are în gând ce doreşte.51 rău face că-şi mai frământă gândul. dar nu vrea. îţi revine o parte şi ţie. Cf. după un timp o simte. Amărâtă e slujba fără reuşită! Ce urâtă este nerecunoştinţa pentru o milostenie! Trist este să fii silit să năpăstuieşti pe cel pe care ai vrea să-l ocroteşti! 590. nr. tot ea îi va pune capăt.52 600. încurajează mulţi necinstiţi. 585. Cine se declară nevinovat e cât se poate de elocvent. Ce s-a pierdut. gândeşte-te unde ajungi. Din orice laşi unui om cumsecade. Cine se ştie preface bine. 51 52 Sens medieval: in vero = în realitate. îţi este ca un ocrotitor. Celei ce vrea să pară frumoasă. într-adevăr. dar nu redobândi. ocazia cea mai apropiată e cea mai bună. Cine se poate lipsi de un sfat. Cine îşi respectă jurământul. Oricât te prefaci. Ce nenorocire este să se piardă ceea ce au doar câţiva! Cel care se îndoieşte serios. poţi căuta. Cine-şi zgândăreşte durerea. îl învaţă pe prieten să se teamă. Cel ce se teme de prieten. E o prostie să păstrezi ceea ce nu ştii la ce slujeşte. Cine poate face rău. greu se reabilitează. Nu totdeauna ajută ceea ce e pregătit demult. Spre dobândirea plăcerii se încearcă orice. nu ce se cuvine. mult necaz i se trage. 580. Năpasta găseşte uşor pe oricine caută. 67 . îl păgubeşte mai repede pe duşman. Orice încerci. se poate descurca şi singur. Cel pe care opinia l-a defăimat. frica ţi-o născoceşti singur. 456. Nevolnic e ajutorul care dăunează cauzei susţinute. Viciului pe care vârsta l-a îndătinat. ajunge orişiunde. Cel care şovăie în a pedepsi. 595.

se naşte de jos. 57 Cf. Cel în stare a face rău e de temut şi în lipsă. Cel ce n-a trăit pentru el. Toţi iau drept sfat ceea ce spune unul mai în vârstă. Orice faptă de vitejie aduce glorie. Pe cel la care ţii compătimeşte-l. 53 68 .Datornicului nu-i place pragul creditorului. 2. s-ar înclina în favoarea primului termen al alternativei … Numai că şi Syrus se contrazice. Ce neplăcut este să regreţi un lucru bine făcut. îşi recomandă lui însuşi. adică: „Cine a trăit numai pentru sine …”. 54 În loc de: „Qui sibi non vivit …”.53 Tot ce silnicia smulge oamenilor cinstiţi. Cine se teme de prieten nu cunoaşte puterea acestui cuvânt. ceea ce ne pare mai aproape de sensul cugetării. Tot ce prisoseşte celui suspus. vine totdeauna cu premeditare. Cine se teme de toate capcanele nu cade în niciuna. există şi lectura: „Qui sibi modo vivit …”. e o povară. Cât de fericită trece viaţa fără treburi!57 Oricât e viitorul de înalt. 605. când sceptic faţă de natura umană. dă îndemn multora.1. uneori. Cel în stare să-şi ascundă un viciu. cu laudă. dă pe mâna nelegiuiţilor. 409 şi 598. Cel care-şi poate muta dragostea [dintr-un loc într-altul]. 620. e repede dat uitării. La rele sau la acte de iertare? Comparând cu maxima de sub nr.54 pe drept cuvânt e ca şi mort pentru alţii. Cine iartă unuia vina. 615. o poate şi uita [pe undeva].55 îşi înlesneşte slujba. 473. 610. Horaţiu: „Beatus ille qui procul negotiis” [Fericit acela care. stăpâneşte-l cu răul. chiar dacă suferinţa lui e ascunsă. Lăudărosul află repede pe unul care-l ia în râs. Cel ce vine să-ţi facă rău. ar putea fi şi o aluzie subtilă la mituire … 56 Alternă cu nr. fiind când încrezător. Cine aşteaptă să fie rugat. înseamnă că nu-l practică. Tot ce întâmplarea înfrumuseţează. departe de treburi …].56 Urât este ca vina ta să o pui pe seama altuia! Cel ce slujeşte cu pricepere are parte la stăpânire. 625. Supărător este când întâmplarea îţi strică socoteala. Epodon liber. Cel pe care nu l-ai putut stăpâni cu nici o vorbă bună. Groaznic este să fii luat în prinsoare de cei care te-au apărat! Ceea ce fiecare îndrăgeşte. 55 „ …să o accepte” (?).

P. înţeleptul se păzeşte ca de ceva ce a şi venit. 58 59 Am optat pentru lectura: „Quo advocatus caperis …”. care nu permite o traducere pe înţeles. Dacă nu-l iei în seamă. dar tot slujeşte.59 De ceea ce e pe cale să vină. 635. Tinereţea e de strunit cu mintea. altceva? Cel ce slujeşte împotriva voinţei sale. aşa e omul fără prieteni. nu poate fi acuzat de altul.58 când cu gândul vrei un lucru. Cine nu pedepseşte un păcătos îşi îndeamnă odrasla la păcat. s-a tradus prin acest înţeles din latina târzie. Cel ce se străduieşte să adune mulţi prieteni. Cine ucide un ins care doarme se răzbună pe cineva care nu e conştient. Dacă nu sfătuieşti bine pe cel pe care-l cultivi. Vrednic de milă este cel ce nu se poate dezvinovăţi! La ce să-ţi alegi avocat. iar cu vorba. Cel ce se acuză pe sine. 645. în loc de „caveas”. Ce nefericit eşti când îţi reaminteşti suferinţa din trecut! Cu cât se păcătuieşte mai greu. F. R. cu atâta se începe mai ruşinos. faptul de temut te ia pe nepregătite. Oricât de aprig e unul care împarte poveţe. o face cu amar. adesea îţi răsare în faţă. 640. Z. Absens-tis. La ce-ţi trebuie banii. dacă nu-i poţi folosi? Ceea ce crezi că ai ocolit. dacă durerea n-ar avea cuvinte? 630.Cine ar şti că e nefericit. Precum trupul fără suflet. 69 . înseamnă că nu-l poţi suferi. O. câştigă deopotrivă şi duşmani. Are tot ce doreşte cel în stare să-şi dorească doar cât îi e deajuns. nu cu forţa. nu face rău nimănui.

E cea mai mare virtute. Trebuie să fie lucru rar ceea ce vrei să preţuieşti multă vreme. Cel ce face numai ce vrea. 650.62 P. Bunul simţ. înţeleptul dă apă la moară nedreptăţii. când iei ceva fără a ţi se fi îngăduit. a-ţi aminti cui îi eşti îndatorat. pe timpul lui Augustus. decât de cel ce-ţi porunceşte. îl pierzi. cu atât e mai primejdios. Acuzatul nevinovat se teme de soartă. cine achită peşin [datoria] altuia. descoperă înţelepciunea. Furiosul crede totdeauna că e în stare de mai mult decât poate. 60 61 Unele comentarii cred că această maximă a fost inspirată de o oribilă execuţie în masă a unor prizonieri. ci doar în mânie.60 Cu cât un lucru e mai important. Să primeşti un împrumut pe care nu-l poţi înapoia. s-a citit şi frustra. Răscumpără. 70 . nu pierde. A cere o slujbă înseamnă oarecum o aservire. nu ceri. 670. Pe cel ce arată bunăvoinţă.Şovăiala nu e folositoare în nimic. înţelepţii o îndură. Făcând pe un amic să roşească. înseamnă să furi. sau fraudem. ca să trebuiască să fiu crud. 660. se ţine de treabă. De unde sfânta pietate e alungată. Proştii se tem de soartă. nu de vorbă. Augustin. Mânia n-a obişnuit să respecte nimic. Tot odihnindu-se. Bunătatea se socoteşte totdeauna fericită. înţeleptul se războieşte cu toată lumea. domneşte desfrâul. 655. Nu vreau să fiu rege. nu vârsta. 665. Z. adică „E în zadar …” 62 Se regăseşte la Sf. nu de martor. În gândul său. mai întâi sfătuieşte-l şi după acesta corectează-l. Ascultă mai bine de cel ce te roagă. În loc de fraus. Furi. Pentru omul pe care-l încearcă ruşinea este speranţă de îndreptare. E o greşeală61 să cauţi îndreptare faţă cu vulpoiul. Izbânzii nu-i place concurenţa.

prius dementat” = Dumnezeu ia mai întâi minţile celor pe care vrea să-i piardă. Soarta întunecă mintea celui pe care vrea să-l piardă. Rana proaspăt dobândită în izbândă.55: „Singula de nobis anni praedantur euntes” = Anii. Nevinovăţia stăruie. Pe sine se condamnă judecătorul care năpăstuieşte un nevinovat. Necinstea însăşi stârneşte oprobriu împotrivă-i. De vrei să nu te temi de nimic. Clipa nu înapoiază nimănui ceea ce mulţi ani au răpit. Epistole. Mult fericit acela care-şi poate alege moartea. noroc cu creditul. înseamnă că refuză scurt. După ce truda a croit drum. Durerea doicii vine îndată după a mamei. Un sfat lipseşte totdeauna când e mai mare nevoie de el. 66 Ironic. Gândul se teme totdeauna mai mult de un rău necunoscut. E o prostie să vrei să te răzbuni pe vecin punându-i foc.64 690. ajută duşmanilor. fie că altul culege laudă pe urma ei. nu e dureroasă. Singur se pedepseşte cel ce se căieşte de o faptă rea. înţeleptul se fereşte de rău. 64 63 71 . iar moartea pe nefericit. averea pe zgârcit. 675.63 A suspenda legile înseamnă a ţi se răpi cel mai de seamă sprijin. teme-te de toate. fie că truda uneori nu e recunoscută. Temându-se necontenit. E împotriva legii talionului. E o prostie ca pentru suferinţa ta să vrei să te răzbuni pe altul cu aceeaşi măsură. În sărăcie.De obicei. 695. când vina e a ta. în trecerea lor. îndrăzneala ia locul chibzuinţei.2. până se face lumină. se întâmplă să urmeze laudă. ne răpesc [mereu] câte ceva. E o prostie să te plângi de vitregia soartei. O cugetare întrucâtva asemănătoare la Horaţiu. 685. 680. E plăcut până şi spinul de după care priveşte un trandafir. în clipe de cumpănă. Înţeleptul care tace când e rugat.66 Cine absolvă un răufăcător se face părtaş la vina acestuia. Cine nu ştie cruţa pe ai săi. 2. 65 Maximă devenită populară de-a lungul vremurilor în forma: „Deus. Bănuiala naşte pe seama ei alte bănuieli. Când autoritatea e respectuoasă înseamnă că nu mai are putere.65 Speranţa ajută pe nevoiaş. quos perdere vult. Cuvântul chiar figurează în cuprinsul maximei.

720. conştiinţa este pedeapsa tăcută. e prea mult. Pentru înţelept e mai bine să tacă în favoarea lui. unde unul este apărat. dar atunci straşnic.700. Mintea sănătoasă se supără anevoie. E o prostie să înfrunţi pe cel plăcut de zei. numai bine i se face omului pagubă. 72 . să-l nimiceşti. 715. Z. Fără adversar. Prostului. vrea să salveze pe ale tuturora. E târziu să mai ceri sfat în primejdii. Îşi pune averea în mormânt cel ce lasă moştenitor un bătrân. 705. Spre a-l salva. Pentru cel dovedit a fi cinstit. Z. decât să vorbească împotriva sa. A-l lovi pe cel care te roagă nu înseamnă curaj. A fi întrecut de unul mai bun îţi aduce o parte din glorie. zdruncină încrederea tuturora. Zgârcitului îi lipseşte tot pe-atâta şi ce are. Cine păzeşte bunul său. 710. tăcerea îi trece drept înţelepciune. În lipsa legii. bănuiala e o jignire tăcută. Firea bănuitoare a unuia. P. Toţi sunt ocrotiţi. Destul de mare dobândă la câştig este ţinerea de minte. Să te temi totdeauna de orice poate stârni mânie. Răzmeriţa cetăţenilor e prilej duşmanilor. Adevărul vorbeşte destul de lămurit în favoarea lui. F. şi ce nu are. ci cruzime. E deajuns să-l învingi pe duşman. slava izbânzii e scurtă.

Frica nevinovatului veştejeşte pe judecător. 73 . e un adevăr. Oriunde există simţământul onoarei. decât alămurile în luptă. În original vultus = privire. 725. Minciuna care serveşte pentru a te salva. O singură zi aduce pedeapsa pe care multe o pregătesc. faţă. F. cuvântul dat e totdeauna sacru. În orice împrejurare trebuie să fii atent la cel cu autoritate. 182. 735. Rana68 viteazului contribuie la izbândă. 730. Când nu te temi de nimic. Când soarta e anapoda. Plăcerea cea mai îmbătătoare este cea dobândită cu greu. până şi graba îi pare zăbavnică. împinge la desfrânare. Când vede prăzile luate prin vitejie. cât şi pe acuzat. Ca să fii cu ai tăi când eşti departe. 740. tânărul se învaţă la rele. Pentru orice cuvânt. E mai de folos fierul în brazdă. îndreaptă-ţi dorul spre patrie. Judecătorul se judecă atât pe sine. Când săracul începe să imite pe bogat. 67 68 Aproape la fel a figurat această maximă sub nr. câştigi prin linguşire.O. nu pornirea trupească. face pe omul cumsecade. Natura. nevoia se bucură. Când cel în vârstă păcătuieşte. îndemni la una nouă. nu rangul. e pierdut. Patimei. care ne pare a corespunde mai bine cu sensul acestei cugetări.67 P. important este cum îl înţelegi. Tolerând o veche nedreptate. Încrede-te mai bine în virtute decât în soartă. Ce nu poţi prin merit. Pe pipăite. dar propunându-se şi lectura vulnus = rană. Voinţa. până şi orbii umblă fără teamă. moartea e de preferat. se iveşte ceva de care să te temi. Când toată viaţa e numai spaimă. încurcă socotelile oamenilor.

70 Teama stă în calea deplinei virtuţi.69 În timp ce lăcomia ţine totul pentru ea. Z. opinia publică obişnuieşte a o trece cu vederea. scurtează-i din vreme pe câţiva. 69 70 Aceeaşi idee într-o cugetare hindusă şi în Noul Testament. O. s-a sfârşit cu libertatea cuvântului. 755. Omului de treabă îi e dat să nu ştie comite nedreptate. când nu are nici un rezultat. domneşte silnicia. Până vinzi un bun străin. E mai grea truda. 8-9 şi de la Marcu. Regească e viaţa tihnită şi fără grijă. 74 . ruşinos să asupreşti. Unde judecă cel ce acuză. Când fapta rea e degrabă îndreptată. F. 43-47. Cu bună credinţă. e surghiunită o parte din patrie. Unde libertatea poporului a fost înăbuşită. Ca să tămăduieşti pe mai mulţi. Când e osândit un nevinovat.745. 760. nimeni nu-i tăgăduieşte virtuţii dragostea. nu legea. Evanghelia de la Matei. Plăcerea tăinuită e mai mult frică decât bucurie. E o cinste să învingi. Unei hotărâri pripite îi urmează căinţa. 750. frumos să ierţi. E de mare interes dacă eşti înţelept după înfăţişare. sau din fire. Unde toţi calcă legea. caritatea nu-şi păstrează sie-şi nimic. 18. nu-i nădejde de a te putea plânge. ţi se scoate la mezat al tău. Sentinţa se regăseşte la Sfântul Augustin. 9.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->