You are on page 1of 108

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwerty uiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd fghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx cvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq În căutarea certitudinii  wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui   opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui opasdfghjklzxcvb     nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwe rtyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiop asdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghj klzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmrtyu iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzx
               

Josh McDowel & Thomas Williams 

 

            

 

 

 

 

 

 

          

 

ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII              

 

 

 

 

 

Cuprins 
 

  1. CONTEAZĂ CE CRED? ................................................................................................................... 5  2. ÎN CE AR TREBUI SĂ‐MI PUN ÎNCREDEREA? .................................................................. 15  3. POT SĂ AM ÎNCREDERE ÎN CE GÂNDESC? ....................................................................... 24  4. CINE DECIDE CE ESTE DREPT? ............................................................................................. 35  5. CE ROST ARE TOTUL? ............................................................................................................... 47  6. DE CE IUBIM APUSURILE DE SOARE ŞI SIMFONIILE? ................................................. 55  7. ESTE UNIVERSUL UN ACCIDENT COSMIC? ...................................................................... 68  8. SALTUL RAȚIONAL AL CREDINȚEI ..................................................................................... 83  9. CUM POT SĂ‐L CUNOSC PE DUMNEZEU?.......................................................................... 93  NOTE ...................................................................................................................................................  04  1 DESPRE AUTORI .............................................................................................................................  07  1
                       

                           .

Sigur că da! a replicat el încrezător. a dat din umeri şi a spus: .Ştiu răspunsul la întrebare! * Experienţele personale relatate în această carte îi aparţin atât lui Josh McDowell.Da! a venit răspunsul din nou. Dar când l-am întrebat de ce credea acest lucru. M-am întors spre un alt student şi am lansat aceeaşi întrebare. Eu am continuat să-I testez: .Crezi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? . mi-a răspuns el plin de încredere şi de convingere.Aceasta e o intrebare grea. Apoi am întrebat: . am ridicat Biblia şi am întrebat: . dar nici măcar unul dintre ei n-a fost în stare să-mi spună de ce crede acest lucru.Da. * Aceştia nu erau copii creştini obişnuiţi.Crezi că Biblia este adevărată? . erau cei mai inteligenţi. a venit la mine un tânăr . Aşa că.care mi-a spus plin de entuziasm: .să spunem că îl cheamă Darren .Este corectă din punct de vedere istoric şi demnă de încredere? . Deşi aceşti copii erau cei mai buni dintre cei buni în bisericile lor. cei mai buni dintre cei buni în bisericile lor şi fuseseră aleşi cu atenţie de către liderii lor. Atunci mi-am coborât vocea şi l-am întreabat: . Fiecare şi-a exprimat cu multă convingere credinţa în Biblie.De ce? El m-a privit. la un moment dat în timpul conferinţei. şi el a rămas fără replică. A afirmat şi el cu acelaşi entuziasm că Biblia este adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. am luat un microfon fără fir şi am început să umblu prin mulţimea aceea de chipuri luminoase şi pline de viaţă. La fel s-a întâmplat cu toţi ceilalţi studenţi cu care am stat de vorbă în seara aceea. Am vrut să aflu cât de ferme erau convingerile creştine ale acestor tineri şi cât de bine le stăpâneau. M-am apropiat de un tânăr. când a fost vorba să explice temelia convingerii lor nu au ştiut ce să răspundă. . am vorbit într-o seară în faţa unui public format din elevi de liceu şi de colegiu. In sesiunea din dimineaţa următoare. CONTEAZĂ CE CRED?  ≈ ADEVĂR și DESPRE ADEVĂR ≈ În timpul lucrărilor unei conferinţe pentru tineret.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                       5  1. Am considerat că inserarea unor paranteze explicative care să le atribuie pe acestea unuia sau altuia dintre autori ar distrage atenţia cititorului şi am optat pentru omiterea lor. cât şi lui Tom Williams.

credinţa şi adevărul lucrează împreună ca elemente vitale într-o relaţie continuă cu Dumnezeu. adevărul este arbitrar. CE VINE MAI ÎNTÂI: ADEVĂRUL SAU CREDINŢA? La prima vedere. cuprinşi de entuziasm. Tinerii care se adunaseră în jurul lui zâmbeau şi dădeau din cap aprobator. de parcă ar fi câştigat o maşină Ferrari nouă. În ceea ce mă priveşte. aşa cum i-am arătat şi lui Darren. Contează care apare mai întâi? Este într-adevăr mai important unul dintre aceşti factori decât celălalt? Da. în orice vreme şi în orice loc. dacă ei cred în ea. Darren spune că adevărul este maleabil şi poate fi . la ce bun să ne preocupe care a apărut mai întâi? Într-un mod similar. aşa că l-am rugat să repete. am răspuns. afirmaţia făcută în faţa acestui tânăr creştin pare meschină şi insignifiantă. eu cred în Biblie pentru că este adevărată.Răspunsul la întrebarea dumneavoastră: De ce este Biblia adevărată? . Chipul îi strălucea de încântare. În mintea lui Darren.Minunat. diferenţa dintre aceste două abordări ale credinţei şi adevărului este semnificativă. nu se poate să fie ambele adevărate. asemenea dezbaterii pe tema: ce a fost mai întâi. Darren crede că Biblia este adevărată pentru el şi pentru prietenii săi datorită faptului că ei cred în ea. L-am privit cu atenţie pentru o clipă. Eu afirm că adevărul este stabilit deja şi că noi trebuie să răspundem cu credinţă la acest adevăr. . Eu spun că adevărul este absolut. chiar dacă cineva alege să nu creadă în ea. L-am întrebat: . Ideea lui este că noi creăm adevărul prin ceea ce alegem să credem. Părea că tocmai fusese rezolvat un mare mister. Biblia este adevărată pentru că tu crezi în ea. oul sau găina? Atât ouăle.Este adevărată pentru că eu cred în ea. Pentru tine.Răspunsul la care întrebare? . aceste concepţii sunt diametral opuse. cât şi puiul se regăsesc în meniul celor mai multe familii şi atâta vreme cât ambele constituie o sursă de hrană.Ştii care este principala diferenţă dintre tine şi mine? l-am întrebat eu. Eu spun că adevărul există ca realitate obiectivă în afara propriei noastre persoane şi este valabil pentru toţi oamenii. Eu susţin că Biblia este adevărată în mod inerent. El a ridicat Biblia pe care o ţinea în mână şi a spus: . Aşa că am întrebat: . a răspuns Darren. De fapt.Pentru că eu cred în ea! a replicat Darren.Este.Asta înseamnă că Biblia este adevărată şi pentru alţi copii din şcoala ta? . Să auzim! .ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     6  M-a luat pe nepregătite şi nu-mi dădeam seama la ce se referă. Am vrut să mă asigur că am înţeles ce voia să spună.

redă comentariul lui Rob Rienow. durabilă. nu certitudinea ar trebui căutată. puţini îşi fac timp să cerceteze ceea ce cred şi motivul pentru care cred. certitudinea se va evapora dacă nu este întemeiată solid pe adevărul absolut. Nu vă înşelaţi! Ceea ce credeţi despre natura adevărului va determina dacă veţi găsi şi experimenta certitudinea în viaţa voastră. Un astfel de sentiment poate fi neîndreptăţit." Cu alte cuvinte. In lumea de astăzi oamenii sunt mai degrabă preocupaţi de certitudine decât de adevăr. după care ultimul adolescent a pus punctul pe "i": "Cred că toţi aveţi dreptate. căutarea certitudinii este. descriindu-L ca fiind "o fiinţă rea. dar în cele din urmă. Illinois.când au un motiv solid să creadă că ceea ce cred ei este adevărul . Când oamenii înţeleg caracterul absolut al adevărului . aşa cum a apărut în articolul din Newsweek: Răspunsurile au fost la fel de diverse ca tinerii care le-au oferit. deoarece oamenii pot avea certitudini cu privire la convingeri false. Este posibil să te simţi sigur de ceva pentru o vreme fără să-ţi analizezi convingerile. pentru că asta este ce credeţi cu adevărat. Tinerii ca Darren pot avea în zorii vieţii lor un anumit sentiment al certitudinii în legătură cu convingerile lor ne analizate pur şi simplu pentru că viaţa li se prezintă ca fiind plină de speranţă şi de promisiuni. aşa cum spune Rienow. Aşadar. Concepţia lui Darren despre adevăr şi credinţă nu este un semnal obscur pe radarul gândirii actuale a tineretului creştin. Asupra acestui punct au căzut de acord toţi tinerii. ea are implicaţii practice foarte vaste. Ei văd în adevăr un concept abstract care nu are o prea mare importanţă practică. Prinşi în vâltoarea plină de energie a tinereţii. De fapt. Diferenţa dintre aceste două concepţii nu este doar o chestiune teologică abstractă. o căutare a adevărului. ci posibilitatea recunoaşterii adevărului esenţial. dar nu-l văd niciodată. nicio certitudine reală. Dumnezeu este orice funcţionează în cazul tău.va urma şi certitudinea. convingerile fiecăruia vor fi testate de ciocnirile neplăcute cu realitatea. Şi la fel de bine le poate lipsi certitudinea în privinţa unor convingeri adevărate. care vrea să mă pedepsească tot timpul". Au mai urmat două opinii. intitulat "Ce cred adolescenţii".' . "Este acolo. nu este posibilă dacă nu ştii că aceste convingeri ale tale se întemeiază ferm pe adevărul absolut. pastor de tineret la biserica Wheaton Bible Church din Wheaton. În acel moment. Cunoaşterea adevărului şi a motivului pentru care îl crezi duce la o certitudine stabilă. Unul a spus că Dumnezeu este ca bunicul său. Mai devreme sau mai târziu." Altul a adoptat o poziţie mai radicală. de fapt. Dar această certitudine neanalizată nu-i va ajuta să ajungă prea departe. Un editorial din revista Newsweek.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     7  adaptat la sistemul de convingeri al unei persoane. Dar tânjesc după certitudine pentru că le conferă un sentiment de siguranţă. care a lansat o întrebare într-o adunare de tineri creştini: "Cine credeţi că este Dumnezeu? Cum este El?" Iată comentariul său.

în secolul al XVIII-lea. În aceste condiţii. am abordat un pastor de tineret din public. . faptul că simpla credinţă în Dumnezeu şi încrederea implicită în Biblie erau principalele căi de cunoaştere a adevărului. Raţiunea. adevărul care este adevărat pentru toţi oamenii. este confuză şi contaminată de concepţiile cuiva despre lume şi viaţă. spune adeptul postmodernismului. În timpul unei alte conferinţe la care am fost invitat să vorbesc. Până acum aproape două secole. Modernismul a luat naştere din Iluminism. devenind modul de gândire predominant care ne influenţează cultura. sustinând că deducţia ştiinţifică reprezintă singura metodă demnă de încredere pentru determinarea adevărului obiectiv. Existenţa lui Dumnezeu a fost pusă în continuare sub semnul îndoielii deoarece nu putea fi dovedită prin metode ştiinţifice.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     8  Dar tinerii nu sunt singurii care pierd complet simţul tare al adevărului în ziua de azi. cât şi asupra metodei ştiinţifice. toate acestea făcând din raţiune un instrument pe care nu ne putem baza pentru înţelegerea adevărului absolut. Lumea i-a convins că adevărul nu există în afara propriei lor decizii cu privire la ce este adevărul. Existenţa lui Dumnezeu şi autoritatea Bibliei au început să fie puse în mod mai deschis sub semnul întrebării. ca explicaţie pentru existenţa oricărei făpturi vii de pe pământ. când raţiunea umană a înlocuit credinţa.adică. I-am pus aceeaşi întrebare pe care i-o pusesem lui Darren şi am primit acelaşi răspuns: "Pentru că am credinţă. Cei aflaţi sub influenţa tendinţei moderniste insistau asupra ideii că numai ştiinţa poate determina ce poate fi cunoscut." S-ar părea că cei care îi conduc şi îi instruiesc pe tinerii noştri au adoptat ideea conform căreia simpla exercitare a credinţei creează un anumit adevăr care funcţionează pentru fiecare individ în parte. de mediul şi de educaţia sa. de prejudecăţile. mai iscusiţi. mai perspicace. mai bine pregătiţi din punct de vedere teologic şi mai ageri tineri din demominaţiunea respectivă. în orice loc şi în orice timp . fiind considerată o cale mai sigură spre adevăr. Sigur că lucrurile nu au stat totdeauna aşa. fie pentru că este incognoscibil. Îmi fusese recomandat ca fiind unul dintre cei mai remarcabili. aruncând o umbră de îndoială atât asupra raţiunii. postmodernismul a înlăturat modernismul. în general. Concepţia postmodernă susţine că experienţa este mai demnă de încredere decât raţiunea. Apoi a venit epoca Iluminismului. EPOCA POSTMODERNĂ: CREEAZĂ-ŢI PROPRIUL ADEVĂR În ultimele două sau trei decenii. Postmodernismul este o concepţie care afirmă că adevărul absolut.nu poate fi cunoscut prin raţiune sau ştiinţă. Prin urmare. Creaţia. fie pentru că nu există. pretind adepţii postmodernismului. extern . a fost înlocuită cu teoria mult mai acceptabilă a evoluţiei. nu numai în rândurile tinerei generaţii. nu e de mirare că tinerii noştri ajung să presupună că ei sunt cei care trebuie să determine ce este drept sau corect pentru ei. Acest tipar de gândire este răspândit astăzi în toată societatea americană. cei mai mulţi oameni acceptau.

Asemenea lui Darren. realitatea există independent de credinţă. Au adoptat un model de gândire postmodern predefinit." Ei cred că în natura unei credinţe susţinute cu tărie există o putere înnăscută care pune în mişcare puterile existente pentru alinierea realităţii la credinţa respectivă. adepţii postmodernismului înţeleg că toţi indivizii trebuie să aibă o filozofie de lucru care să constituie cadrul general pentru gândirea şi pentru valorile lor. ei trebuie sa-şi creeze propriile adevăruri întemeiate pe ceea ce funcţionează pentru ei. Şi nimeni nu are dreptul să pună sub semnul întrebării ceea ce tu ai ales ca fiind adevărul pentru tine. universul [sau Dumnezeu] va aproba. conectându-se la o concepţie de viaţă convenabilă şi acceptabilă care pare să funcţioneze în cazul lor. pur şi simplu gândesc aşa cum sunt influenţa ţi de cultura în care trăiesc. Să nu fiţi suprinşi dacă veţi întâlni mulţi adulţi sau chiar creştini care au reţineri când este vorba să tragă o line între bine şi rău sau să-şi afirme credinţa în adevărul absolut. implicit. Este o realitate adevărată pentru toţi oamenii din toate timpurile şi de pretutindeni. Generaţia lui a trăit în toţi aceşti ani în epoca postmodernă şi gândirea lor o demonstrează. . mulţi dintre puştii de astăzi sunt influenţaţi profund de concepţia subtilă. Adevărul este real şi sigur. În esenţă. Prin urmare. În ciuda convingerii lor că nu putem cunoaşte adevărul. Credinţa noastră în adevăr nu face altceva decât să ne aducă pe aceeaşi linie cu adevărul şi să activeze puterea acestuia în viaţa noastră. indiferent dacă noi alegem să-I credem sau nu.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     9  ideea de adevăr este mai degrabă creeată. încât să influenţeze în mod decisiv felul în care trăiesc. ar veni cu o explicaţie care s-ar situa undeva la limita misticismului de tip New Age: "Dacă crezi ceva cu destul de multă convingere. Acum postmodernismul formează atitudinile societăţii noastre ca întreg. deşi cei mai mulţi oameni nici nu cunosc semnificaţia acestui termen." Putem înţelege astfel modul de gândire al lui Darren. fără să se deranjeze să verifice dacă este întemeiată pe adevăr sau dacă măcar este nevoie să fie adevărată. Adevărul absolut este o realitate obiectivă care există independent de ce ar crede cineva despre el. noi doar îl descoperim. Contrar concepţiei postmoderne. Se pare că foarte puţini oameni se întreabă astăzi de ce cred ceea ce cred. decât descoperită. Îngăduiţi-ne să enunţăm cât se poate de clar premisa de la care vom porni în dezvoltarea subiectului acestei cărţi. aşa cum muntele Everest este real şi sigur. noi nu făurim adevărul. va confirma acel lucru. Poate că nici nu sunt conştienţi de faptul că adevărul contează într-o măsură atât de mare. Poate că dacă ar fi obligaţi să explice de ce cred ceea ce cred. dar persistentă şi din ce în ce mai răspândită. este atât de adevărat pe cât este nevoie să fie. Credinţa nu determină realitatea. exponenţii postmodernismului spun: "Dacă este adevărat pentru tine. că fiecare individ este liber să determine pentru sine ce este drept şi ce este adevărat. Experienţele personale ale omului postmodern îi definesc nevoile şi îi conturează răspunsurile la aceste nevoi. Şi nu sunt afectate numai generaţiile tinere. având grijă ca aceştia să găsească daruri sub brad în dimineaţa de Crăciun. aşa cum părinţii întăresc credinţa copiilor în Moş Crăciun. indiferent dacă noi alegem să-I escaladăm sau nu.

În momentul în care aţi tăiat mărul. "Adevărat pentru tine" nu funcţionează în viaţa niciunuia dintre noi când este vorba despre lumea materială. Poate adevărul să existe ca o realitate exclusiv pentru persoanele care îl cred şi pentru nimeni altcineva? Să luăm un exemplu simplu. Astfel veţi descoperi dacă mărul are sau nu viermi. sectă sau cult. nu ai înghiţi-o pe loc. ştim că medicamentele nepotrivite nu ne vor ajuta. ba chiar ne-ar putea face mult rău. toate aceste "adevăruri" au valoare egală pentru că adevărul este orice lucru pe care l-ar alege o persoană ca să creadă în el. asigurându-te că îţi va vindeca durerile provocate de migrene. Dacă credinţa ar determina realitatea. Adevărul despre măr este independent de ceea ce credeţi tu sau prietenul tău despre el. el este adevărat. . islamul ar deveni adevărul. oricare ar fi aceştia. verificabil. creştinismul devine adevărul. Nu luăm medicamente decât dacă sunt prescrise de un medic de încredere şi preparate de un farmacist licenţiat. ar conta foarte puţin ce crede cineva. nimeni dintre noi n-ar cumpăra o maşină la mâna a doua presupunând că este adevărat tot ce spune vânzătorul în discursul său entuziast despre starea de funcţionare în care se află vehicolul. De exemplu. demn de încredere.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     10  CE ESTE ADEVĂRAT VERSUS CE ESTE ADEVĂRAT PENTRU TINE Dacă simpla credinţă ar determina realitatea. fie cel al prietenului tău va fi demascat ca fiind eroare. Nu contează cât de mult credem noi că vor acţiona pozitiv sau cât de mult vrem acest lucru. ei ar deveni dumnezeu pentru el. Tu şi prietenul tău găsiţi un măr pe masă. Dar pentru persoana care alege să creadă în Coran şi în Mahomed. Este posibil oare ca aceste două convingeri diferite pe care le aveţi despre măr să creeze două adevăruri diferite pe care fiecare dintre voi să le experimenteze ca realitate? Singurul mod de a afla cum stă treaba este să tăiaţi mărul în două. Acelaşi lucru poate fi spus despre orice altă relgie. Pentru persoana care alege să creadă în Cristos şi în Biblie. Sau dacă un străin ţi-ar oferi o pastilă despre care nu ai auzit nimic. zeul sau persoana în care ar alege omul să creadă. Nu ne lăsăm viaţa şi sănătatea în seama speranţelor. Nimeni nu se foloseşte de simpla credinţă când este vorba despre realităţile vieţii de zi cu zi. fie "adevărul" tău. Am cere expertiza unui mecanic respectabil sau am insista să ni se acorde o garanţie generoasă. dar tu crezi că este proaspăt şi sănătos. Dar acum trebuie să ne întrebăm dacă expresia "adevărat pentru tine" înseamnă ceva. În lumea postmodernă. realitatea ar consta dintr-un univers fără absolut niciun dumnezeu. Atât timp cât ceva este "adevărat pentru tine". Convingerile noastre sunt condiţionate de adevărul obiectiv. Ştim cu toţii că dacă noi credem că o maşină este în stare excelentă nu înseamnă în mod automat că aşa şi este. Insistăm să trecem dincolo de credinţă spre ceea ce este adevărat în mod obiectiv. În luarea deciziilor de fiecare zi insistăm ca adevărul să preceadă credinţa. Iar pentru ateu. Prietenul tău crede că este plin de viermi. viselor şi dorinţelor noastre sau a ceea ce credem noi că se va întâmpla.

prin care separă realităţile practice de aceste abstracţiuni distante. Aşa că se alătură aceleia care îi promite să-i salveze copiii. din aceeaşi categorie cu achiziţionarea unei maşini sau cu înghiţirea unei pastile. şi credincioşii ca Darren. de fapt. . îşi concentrează atenţia asupra actului credinţei în timp ce neglijează importanţa a ceea ce ar trebui să creadă? Este posibil ca ei să nu considere religia ca o parte a lumii lor reale. Sunt în căutarea certitudinii într-o lume caracterizată de suferinţă şi de incertitudine. Pentru Maria. fără să simtă nevoia să aplice acelaşi standard inflexibil pentru a le determina adevărul. are o slujbă extrem de solicitantă care a provocat creşterea tensiunii sale arteriale. Este posibil ca majoritatea necredincioşilor care apelează la religie să nu fie interesaţi în primul rând de adevăr sau de destinul lor etern. în general. Membrii unei secte pseudo-creştine vin la uşa ei lăudându-se cu accentul pus de biserica lor pe valorile familiei şi pe activităţile cu tinerii. Aşa că ei aleg un sistem de convingeri care pare să împlinească cel mai bine nevoile lor cele mai urgente. în particular. nepământesc şi incognoscibil. un important cadru de conducere. Doresc cu disperare să primească răspunsuri la problemele lor. Aceste realităţi abstracte care par atât de depărtate şi de incognoscibile sunt. mult mai importante şi au un impact mult mai mare asupra ta decât consumarea unui măr cu viermi. El îi spune că acest lucru se datorează tehnicilor de meditaţie învăţate de la un guru oriental. Ei cred că religia este ceva vag. indiferent ce ar pretinde acel sistem că este adevărul. Ei au tras o linie de demarcaţie în mintea lor. Preocupările lor sunt mult mai urgente şi mai concrete. putere în slăbiciunea lor şi stabilitate în relaţiile lor. afirmaţiile Sale trebuie să fie investigate cu seriozitate printr-un standard cel puţin la fel de pretenţios ca acela întrebuinţat când este vorba despre cumpărarea unei maşini. Pentru Maria nu contează că doctrina acestei secte nu are niciun respect pentru adevărul suprem. Aceasta este greşeala lor. decât în cazul în care înghiţi un medicament nepotrivit. abstract. Sunt în joc infinit mai multe lucruri când este vorba despre a crede "adevărul" greşit despre Dumnezeu.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     11  ADEVĂRUL DESPRE EXPERIENŢA RELIGIOASĂ De ce abandonăm obiectivitatea raţională în chestiuni legate de religie? De ce oamenii. toate bisericile sunt în esenţă la fel. O relaţie corectă cu El este esenţială pentru destinul nostru veşnic. De exemplu: Maria are probleme cu cei doi copii adolescenţi ai ei. Ei nu o clasifică drept realitate brută. Doctorul său îl îndeamnă să practice yoga şi tehnici de meditaţie pentru a ţine sub control stresul şi anxietatea care-i domină viaţa. Dacă El este un Dumnezeu absolut Care există ca realitate independentă de credinţa noastră. Randall se întâlneşte cu un alt director care pare să ţină totul sub control. Randall. Randall se alătură grupului acelui guru ale cărui învăţături îşi au originile în religia hindusă. care nu-şi mai vede capul de treburi şi trebuie să se descurce singură cu serviciul şi cu creşterea celor doi adolescenţi.

Când credinţa noastră întinde mâna. nu poate împlini nevoile omului. a scopului şi a identităţii? Şi ce-ar fi dacă. nici rezolva problemele sale fizice. în ciuda faptului că oamenilor li se pare neatrăgător creştinismul din cauză că pare intolerant faţă de alte concepţii şi în ciuda faptului că afirmaţiile sale exclusiviste sunt considerate astăzi incorecte din punct de vedere politic? Ce efect ar avea acest lucru asupra noţiunii că ar trebui să afirmăm că toate credinţele sunt valide? Ar desfiinţa-o. de fapt. a semnificaţiei. Vor accepta orbeşte orice lucru care promite să le uşureze povara. cu disperare. A spune că un adevăr este la fel de bun ca altul înseamnă să afirmi că nu contează deloc ce crezi pentru că toate convingerile religioase sunt simple iluzii pe care le adoptăm. există o singură cale pe care se poate ajunge la El. să le rezolve problemele şi să aducă un element de certitudine în viaţa lor. şi anume printr-o relaţie personală cu Isus Cristos? Suntem pe deplin conştienţi de faptul că afirmaţiile creştinismului sunt exclusiviste şi nu permit existenţa altor dumnezei sau a altor căi spre Dumnezeu. Dar dacă aceste afirmaţii sunt adevărate.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     12  Oameni ca Maria şi ca Randall vor adera la un sistem de convingeri atât timp cât acestea funcţionează în cazul lor. emoţionale sau relaţionale. o credinţă este inutilă dacă nu există o realitate care s-o valideze. un singur adevăr real. nu poate furniza certitudine pe termen lung. cei care au o credinţă personală ce nu se întemeiază pe adevărul absolut vor rămâne cu mâinile goale. Numai dacă crezi că omului nu îi este la îndemână niciun adevăr real poţi să validezi eforturile oricărei persoane de a-şi construi propriul adevăr. Este cea mai periculoasă doctrină pe care am putea-o adopta. În cele din urmă. Te . Aşa cum un apel telefonic este inutil dacă nu se află cineva la capătul celălalt care să răspundă. Nicio credinţă. trebuie să existe o mână care s-o apuce. pentru a face faţă incertitudinilor şi complicaţiilor vieţii. Pentru a ne face vreun bine. ea trebuie să existe în mod obiectiv. fără să-i intereseze aproape deloc dacă există o realitate absolută dincolo de promisiunea care le-a fost făcută. Dar dacă nu găsesc pacea şi uşurarea pe care le-au căutat. Singurul Dumnezeu care ne poate împlini nevoile este un Dumnezeu real . atunci ideea că ne putem creea propriul adevăr este distrugătoare. care pare să ofere un "adevăr" care le este de mai mare ajutor. indiferent cât de sinceră ar fi. Dar ce se întâmplă cu ideea conform căreia ne putem crea propriul adevăr. Dacă există un singur adevăr absolut. vor sări gardul în curtea vecinului. dacă acel singur Dumnezeu real există cu adevărat? Dar dacă există un Dumnezeu undeva. pentru că dacă susţii o credinţă care nu există ca realitate obiectivă eşti în pericolul de a pierde promisiunile şi beneficiile cunoaşterii Dumnezeului adevărat.un Dumnezeu cu care putem să avem o legătură puternică şi cu care putem să stabilim o relaţie. realitatea trebuie să fie mai mult decât o imagine fantomatică proiectată de dorinţe deşarte sau de iluzii ascunse sub masca credinţei. un Dumnezeu Care este singura sursă a certitudinii. Oamenii pot să susţină "adevăruri" diferite numai dacă nu cred cu adevărat în niciunul dintre ele. aşa cum afirmă creştinii. Oamenii nu pot valida toate adevărurile dacă au noţiunea că există.

răspunsul nu este să te dai bătut şi să adepti o imitaţie convenabilă a adevărului care pare să funcţioneze pentru tine: trebuie să-ţi continui căutarea. Dumnezeul creaţiei este singurul răspuns complet. S-ar părea că cei mai mulţi vin la Dumnezeu prin mărturia unei persoane care îi iubeşte şi a cărei viaţă radiază atâta bucurie şi încredere. Iar absolutul suprem care ne oferă certitudinea nu este nimic mai puţin decât un Dumnezeu personal Care ne invită la o relaţie cu El. niciun substitut nu-ţi va oferi răspunsurile de care ai nevoie. a Cărui existenţă şi al Cărui caracter sunt sigure. Şi nici nu trebuie să întorci spatele bucuriilor vieţii. Toate religiile alternative şi toate încercările omului de a-şi crea propriul adevăr sunt iluzii care nu au suport real şi astfel vor duce în mod inevitabil la situaţii fără ieşire. Unii dintre cei mai puternici. că adevărul este valid şi credinţa în Dumnezeu nu este un salt iraţional în întuneric sau o speranţă disperată lipsită de fundament. Scopul nostru este acela de a contracara concepţia postmodernă şi de-a arăta că acest adevăr este cert şi întemeiat pe absoluturi solide. Oricum ai fi . el izvorăşte din natura lui Dumnezeu. Adevărul nu este arbitrar. Dacă crezi că e posibil să existe un adevăr real undeva. Nu este nevoie să-ţi laşi creierul la intrarea în biserică atunci când devii credincios. Dacă adevărul real există. uşor de susţinut din punct de vedere intelectual şi împlinitoare din punct de vedere emoţional. Mai degrabă. solid întemeiată. înţelegem perfect faptul că puţini oameni sunt câştigaţi la credinţă prin simpla argumentare. dar este imposibil să-I cunoşti. Adevărul nu este un concept abstract care se poate schimba pe măsură ce se schimbă nevoile noastre. Nu trebuie să permitem ca această cale spre credinţă să devină ţinta dispreţului nostru. Adevărul rezidă în persoana lui Dumnezeu. imuabile şi absolute. încât necredinciosului îi lasă gura apă şi îşi doreşte să aibă şi el aşa ceva. ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII Acum. iar o relaţie personală cu El este singura sursă de fericire autentică. o astfel de credinţă este perfect raţională.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     13  afli în pericolul de a-ţi irosi viaţa. mai siguri şi mai dedicaţi creştini pe care-i cunoaştem au devenit credincioşi datorită mărturiei cuiva înainte de a descoperi temeiurile raţionale ale credinţei lor. Dimpotrivă. mulţi alţi oameni nu ar accepta să creadă în Dumnezeu înainte de a simţi sub picioare temelia solidă a adevărului. Vom arăta că absoluturile sunt reale. cumva.o persoană atrasă spre Dumnezeu prin viaţa sau mărturia unui prieten sau una care examinează cauciucurile şi verifică tot ce este sub capota credinţei . Pe de altă parte. când suntem încă la începutul cărţii. raţional la întrebările religioase şi filozofice ale oamenilor. cei mai buni. vrem să spunem că nu facem niciun secret din convingerea noastră conform căreia creştinismul prezintă singura imagine corectă asupra realităţii. Chiar în timp ce te conducem spre esenţa adevărului şi demonstrăm caracterul raţional al credinţei în Dumnezeu.

Poate adevărul să fie adevărat pentru o persoană. Poate credinţa singură să determine adevărul? De ce da sau de ce nu? 4.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     14  creştine . de modernism şi de postmodernism? 3. De ce este important ca adevărul să preceadă credinţa? 2.sperăm că această carte te va ajuta să înţelegi că temeliile creştinism ului sunt solide şi puternice. . Poate fi demonstrată existenţa lui Dumnezeu? De ce da sau de ce nu? 7. Ce se poate întâmpla când oamenii îşi concentrează atenţia asupra actului credinţei şi nu asupra conţinutului ei? 6. dar fără conţinut. să împlinească nevoi reale? Explică răspunsul. ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE 1. Care sunt concepţiile centrale despre adevăr susţinute de Iluminism. Este posibil ca o credinţă susţinută cu putere. dar nu şi pentru alta? De ce da sau de ce nu? 5.

spuse Kevin. în timp ce Corey o ţinea în poziţie orizontală. spuse el în timp ce coborau amândoi din maşină pentru a intra în magazin. vanzătorul aduse o ruletă şi îl ajută pe Kevin să măsoare placa. . Nu mai avem nevoie de astfel de standarde. . Kevin era în căutarea unei noi plăci pentru surfing.Doi metri şi jumătate. vanzătorul a repetat că ceea ce îi spusese mai înainte este corect. spunându-i: . scărpinându-se în cap.Aveţi o ruletă? întrebă el. i-o întinse vânzătorului şi spuse: . Amândoi erau studenţi la Universitatea din Los Angeles şi mai aveau mai puţin de un an până la absolvire. Îşi scoase cartea de credit. . Ar trebui să le desfiinţăm. . spuse Kevin în timp ce el şi prietenul său cel mai bun. Corey rânji spre prietenul său.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                       15  2. dar sunt depăşite astăzi. Mie pur şi simplu nu mi se pare aşa de lungă. fie el moral sau de alt fel”.O cumpăr. ÎN CE AR TREBUI SĂ­MI PUN ÎNCREDEREA?  ≈ NEVOIA UNUI ABSOLUT SUPREM ≈ „Eu nu cred în niciun fel de absolut. îi răspunse Kevin. spuse el. Corey tocmai sugerase că aventura de o noapte pe care o avusese Kevin cu o fată necunoscută pe care o acostase la petrecerea din seara precedentă era un lucru greşit. niciunul nu este absolut. La următoarea ieşire. Examinară împreună mai multe plăci până să găsească una care să-i convină. intrând într-un complex comercial şi îşi parcă maşina decapotabilă în faţa unui magazin pentru surferi.Credeam că nu crezi în niciun fel de standard absolut! . întări Kevin.Cât de lungă este cea albastră? îl întrebă pe vânzător.Am ajuns. . .Cred că te înşeli. Corey. . şi chiar i-a arătat lui Kevin eticheta pentru confirmare. Nu pare atât de lungă. pentru că încălca standardele morale.Nu cred. mergeau cu maşina de-a lungul coastei californiene. îi răspunse acesta.Se pare că ai dreptate . Dar Kevin era sigur că era o greşeală la mijloc. Kevin părăsi autostrada. . Kevin se uită cu mare atenţie la placa respectivă.Atunci de ce ai cerut o ruletă ca să verifici lungimea plăcii de surf? . Cei doi tineri puseră placa în maşină şi după ce intrară amândoi în maşina lui Kevin.Poate că aceste standarde au fost necesare pentru asigurarea stabilităţii societăţii în trecutul neluminat şi ignorant. Toate sunt arbitrare.

Ca rezultat. pintă. pentru greutate: tonă. această dimensiune ca standard pentru unitatea de un picior. Fiecare tâmplar îşi tăia lemnul folosindu-se de cea mai la îndemână unealtă de măsurat: propriul picior. . Deşi nu prea ne gândim la aceste standarde sau la sursele lor. Am vrut să mă asigur că aceea era lungimea reală.N-am vrut să fiu înşelat. E cu totul altceva. doi yarzi de material sau un sfert de lapte.Hai să fim serioşi. Datorită lor suntem siguri că plecăm acasă cu exact cât avem nevoie atunci când cerem o livră de cuie. livră şi uncie. aceste standarde sunt reglementate de o agenţie numită Biroul de Standarde al Statelor Unite. yarzi şi inchi. Sau când mergem de la Dallas la Nashville cu o anumită viteză. toţi cei care comandau o masă de şase picioare în ţara aceea ştiau exact ce vor primi: o masă care avea de şase ori lungimea piciorului regelui. În Statele Unite. Clienţii care doreau să facă o afacere bună probabil că aveau grijă să observe ce număr poartă tâmplarulla pantof înainte de semnarea contractului. Această agenţie păstrează standarde fixe pentru volum: galon. şi tu ştii asta foarte bine. pentru lungime: milă. sfert de galon. Conform tradiţiei. Nu e oare posibil să existe standarde şi pentru comportament? Pentru felul în care ar trebui să ne purtăm cu oamenii? Corey are dreptate. . Corey. începând din ziua aceea. A măsurat lungimea propriului picior regal şi a decretat că toţi tâmplarii trebuie să folosească. De atunci încolo. Ruleta aceea reprezintă un standard pentru măsurători liniare. . O lume fără standarde ar fi o lume a haosului. vezi tu. acum câteva secole nu existau standarde pentru măsurătorile liniare. Legenda spune că un rege a decis să pună capăt incertitudinii în privinţa măsurătorilor liniare. Aşă că. Aşa cum regele din legendă a furnizat un standard pentru măsurătorile liniare în regatul său. . depindem de ele în fiecare zi în moduri cât se poate de practice. guvernele de astăzi furnizează standarde pentru măsurarea greutăţii sau a altor elemente de acest fel de care ne lovim în interacţiunile de fiecare zi şi în comerţ. mesele de lemn lungi de şase picioare aveau dimensiuni diferite din cauză că şi picioarele tâmplarilor aveau dimensiuni diferite. crezi totuşi în standarde. putem determina cât de mult timp ne va lua să parcurgem această distanţă.Oare? Tocmai ai demonstrat că am trăi într-o lume a haosului şi a incertitudinii dacă n-am avea o unitate de măsură standard pentru măsurătorile în lungime.Şi ai avut nevoie de un standard ca să fii sigur.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     16  .

Guvernele europene au adoptat sistemul metric şi au schimbat moneda fiecărei ţări din Uniunea Europeană cu moneda unică europeană. standarde necondiţionate înrădăcinate în realităţi mult mai sigure decât autoritatea omenească. avem nevoie de un standard mult mai solid decât un decret regal şi mult mai de nădejde decât orbitele pe care se învârt planetele. dar nu sunt absoluturi. Totuşi. Şi pentru a dobândi siguranţa că astfel de convingeri sunt adevărate. şi nu decizia vreunui om. adevărul. mai degrabă. un an va fi totdeauna format din 365 de zile. frumuseţea. Vine la putere un rege nou care să decidă că piciorul lui de măsura 42 este un standard mai bun decât măsura 41 a predecesorului său. destinul şi scopul nostru. nu sunt condiţionate. munţii. suntem copleşiţi de întrebări stăruitoare despre rostul. Vrem să fim asiguraţi că valori abstracte precum dragostea. noi acceptăm aceste standarde condiţionate şi autoritatea care le impune pentru că ştim că avem nevoie de standarde unanim acceptate pentru facilitarea schimburilor comerciale.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     17  STANDARDE CONDIŢIONATE ŞI ABSOLUTURI Aceste standarde pe care le stabilesc guvernele ne sunt de mare folos. numim standarde condiţionate. păsările şi oamenii. măsurile. Ele sunt condiţionate de autoritatea care le stabileşte. Avem nevoie de un standard . pentru scopurile noastre actuale. Noi. dictează lungimea zilelor şi a anilor. de exemplu. Avem nevoie de surse cu autoritate nu numai pentru standardele care asigură o bună funcţionare a societăţii sau pentru măsurarea timpului. Dar noi avem întrebări şi avem nevoie de o cunoaştere care trece cu mult dincolo de ceea ce ar putea valida guvernul sau natura. descoperim. oamenii. Natura. corectitudinea şi bunătatea sunt reale. Vrem să fim siguri de realitatea lucrurilor pe care le percepem cu simţurile noastre: copacii. La un moment dat în istorie. pentru că sunt în afara controlului omului. în ciuda acestor schimbări. Motivul pentru care putem avea încredere în astfel de standarde este tocmai autoritatea surselor lor. monedele de schimb. o autoritate oarecare a decis să împartă ziua în 24 de segmente denumite ore. ci şi pentru validarea celor mai multe dintre cunoştinţele şi convingerile noastre. dar au trebuit ca acestea să se conformeze unui standard necondiţionat care nu este supus manipulării sau deciziei omeneşti. Standardele pe care le folosim pentru a măsura timpul. Standardele condiţionate ale guvernului funcţionează foarte bine în cazul lucrurilor practice precum greutăţile. Vrem să avem siguranţa că sunt valide concluziile la care ajungem prin procesele gândirii noastre. Ziua va fi totdeauna un ciclu constituit din perioada de lumină urmată de cea de întuneric. dar a fost nevoie ca aceste segmente să se conformeze unei realităţi mai vaste asupra căreia oamenii nu aveau nicio autoritate: rotaţia Pământului. Standardele necondiţionate puse la dispoziţie de natură sunt perfect adecvate pentru a ne oferi un mijloc vrednic de încredere pentru măsurarea timpului. Aceste standarde se pot schimba când autoritatea care stă în spatele lor se schimbă. în profunzime. Orele şi minutele sunt standarde condiţionate. Dacă cercetăm ce se află sub unele dintre standardele noastre condiţionate. sunt ceea ce.

O doctrină a unora dintre religiile orientale spune că existenţa este o iluzie. Societatea se îndoieşte din ce în ce mai mult de existenţa unui adevăr absolut. Perspectiva postmodernă i-a determinat pe mulţi să considere adevărul ca fiind condiţionat şi alterabil. ultim". Tot ceea ce le-ar dovedi că realitatea este obiectivă este doar o parte din vis. Este autoritatea finală. Putem refuza o astfel de concepţie despre realitate pentru că este nefondată şi iraţională. Dictionarul Webster defineşte absolutul ca fiind "perfect. Dacă vrem să fim siguri că o convingere este adevărată. Nici dacă s-ar ciupi pentru a se trezi din vis nu s-ar dovedi nimic. Este ceea ce folosim ca dovadă atunci când totul este contestat. Ceea ce pare real pentru noi . Înainte de a putea stabili dacă convingerile noastre sunt adevărate în mod obiectiv. dar cum putem şti cu siguranţă? Cum putem dovedi că ceea ce noi numim realitate este fapt sau iluzie? Că frumuseţea este reală sau subiectivă? Cum putem fi .' Un absolut este un adevăr de nezguduit sau o temelie a cunoaşterii care nu poate fi pusă sub semnul îndoielii. adevărul. Trebuie să fie bătut în cuie. Cunoaşterea pe care pretindem că o avem se năruie asemenea unui şir de piese de domino dacă nu ajunge să se bazeze pe ceva ce nu poate fi doborât. o credinţă este la fel de bună ca oricare alta şi despre niciuna nu se poate afirma că este cu adevărat corectă. dincolo de orice îndoială. În mintea multora. Dar astăzi se pare că niciun adevăr nu este destul de evident în sine pentru a fi considerat mai presus de orice îndoială. fundamental. Dragostea. Un absolut trebuie să fie mai presus de orice contestare.inclusiv fiinţa noastră .este doar un vis în mintea unei imense conştiinţe cosmice. dragostea nu există cu adevărat. constant şi considerat ca de la sine înţeles. care nu au nevoie de absoluturi pentru a le susţine. Trebuie să ştim că există o autoritate finală. de spaţiu şi de circumstanţe. Fără un absolut. Şi este foarte greu să le dovedeşti contrariul celor care operează în cadrul acestei presupuneri. Mulţi cred că frumuseţea nu are o existenţă obiectivă. pentru a funcţiona ca un standard demn de încredere.' Multe dintre convingerile expuse anterior par să fie în mod atât de evident adevărate. trebuie să descoperim dedesubtul ei un absolut ultim pe care să fie întemeiată.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     18  necondiţionat. raţiunea. Avem nevoie de un absolut. realitatea obiectivă par să existe ca adevăruri de la sine înţelese. excluzându-le astfel pe toate celelalte. ci este o interpretare subiectivă care depinde de cel ce o admiră. încât suntem surprinşi că le-ar putea pune cineva la îndoială. nici măcar faptul evident că existăm nu este o certitudine. trebuie să stabilim că sunt susţinute de ceva care este în mod atât de evident adevărat. Trebuie să ştim că există un adevăr fundamental care explică orice alt adevăr. frumuseţea. principialitatea. Dacă adevărul nu este susţinut de un absolut. impersonale. neîndoielnic. Ar susţine că doar au visat că s-au trezit. încât nu e nevoie să fie dovedit în niciun fel. Este doar un instinct sau o reacţie hormonală pe care natura ne-a dat-o pentru perpetuarea rasei. Un absolut întăreşte ceea ce ştim şi conferă încredere în ceea ce cunoaştem şi un motiv de certitudine. care să servească drept răspuns final pentru toate îndoielile. depinzând de timp.

Practici controversate precum avortul. este periculos să-I ignorăm. Pentru ei. dragostea şi principialitatea. aşa cum ar avea dreptul de a alege fidelitatea. Toate sunt la fel. ori pur şi simplu nu există. castitatea. Fetiţa despre care vorbim a ridicat mâna şi a spus: "Ştiu cum putem să aflăm. vom descoperi că este imposibil să clădeşti o viaţă stabilă pe o altă temelie. Aşa cum vom demonstra în această carte. spune că sunt corecte.şi în cele din urmă nici capacitatea . Ei nu văd nicio diferenţă reală în ceea ce priveşte validitatea acestor două liste şi nu au la dispoziţie niciun mijloc pentru a determina această validitate. ca întreg. cu excepţia consensului majorităţii. Megan?". fie spre vidul irationalului şi al amăgirii. Realitatea nu se va clinti nici măcar cu un milimetru pentru satisfacerea capriciiilor unei societăţi egocentrice.de a legifera schimbarea temeiurilor universale ale moralităţii. absoluturile ori nu au nicio importanţă. nu are dreptul . dând naştere la suferinţă şi haos. ne plasăm pe o orbită total incompatibilă cu modelul de funcţionare a universului." Învătătoarea. aşa cum nu l-ar avea nici dacă ar dori să legifereze schimbarea duratei unei zile. adevărul real este solid şi inalterabil. Dacă există un absolut care determină configuraţia vieţii noastre în acelaşi fel în care mişcarea de rotaţie a Pământului determină durata unei zile. a întrebat: "Cum putem să ştim. dar ea ilustrează o presupunere pe baza căreia operează şi pe care o consideră validă majoritatea populaţiei Statelor Unite. i-a făcut pe mulţi să accepte principiul conform căruia orice lucru aprobat de societate este adevărat. Concluzia lor este că noi decidem pentru noi înşine ce vrem să credem în funcţie de ce ne convine mai mult. O colegă a adus la şcoală un căteluş de doar două săptămâni ca să se laude cu el. cu înclinaţia sa de a fi de partea majorităţii. Dacă ignorăm acest absolut. chiar dacă societatea ar considera că alte temelii sunt perfect adecvate." Poate că zâmbiţi citind această relatare. oricare ar fi aceea. Mulţi oameni insistă astăzi asupra ideii că au dreptul să aleagă aceste valori. Dacă există un absolut Suprem. Orice succes aparent în domeniul schimbării principiilor morale sau al adevărului esenţial este o iluzie temporară care se spulberă curând. fiecare ne poate conduce fie spre adevărul solid.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     19  siguri că există un lucru ca adevărul? Confruntarea cu acest gen de alegeri este ca cea pe care am avea-o în cazul în care ne-am afla pe un hol cu multe uşi nemarcate. În cadrul discuţiei care s-a iscat. demn de încredere. întărit de principiile egalităţii şi ale toleranţei. . homosexualitatea. toate sunt încuiate. eutanasia şi libertatea sexuală devin corecte dacă societatea. Cum alegem pe care uşă să intrăm? O fetiţă de clasa întâi a găsit răspunsul. iar fetiţa a răspuns: "Putem să votăm. Idealul democtratic al legii majorităţii. Conducerea unei ţări. re semnată deja că va trebui să ţină o lecţie de educaţie sexuală. Este ferm susţinut de un absolut care nu este condiţionat şi nu este supus niciunui fel de schimbări. copiii au început să se întrebe ce sex avea căteluşul dar nu erau siguri cum pot să determine acest lucru.

strat după strat. Experienţa. De ce ar trebui menţinută existenţa societăţii? Cine a avut ideea aceasta? De ce contează acest lucru? De ce credem că ar trebui să-I credem? Înainte de a ne încrede în acest adevăr fundamental în aparenţă evident. Practic. din toate timpurile şi de pretutindeni. ei bine. Avem încredere în stratul de rocă pentru că . toţi avem încredere în roci. raţiunea şi intuiţia ne spun că roca de bază este răspunsul suprem al constructorului la probema rezistenţei solului. Dar până şi acestui absolut îi lipseşte ceva pentru a fi un strat de rocă de bază. până descoperim absolutul care o susţine. Raţiunea ne spune să căutăm dedesubtul credinţelor noastre. Trebuie să ne analizăm fiecare convingere. să dăm la o parte strat după strat." Noi credem că această maximă este validă pentru că este înrădăcinată în înţelegerea faptului că depindem unii de alţii în vederea supravieţuirii într-o lume plină de necazuri şi de durere. Ar fi o nerozie să irosim timp şi bani pentru a analiza roca de bază forând în acest strat pentru a demonstra ceea ce ştie deja toată lumea: roca de bază este solidă. Avem încredere în primul etaj pentru că este construit deasupra parterului bine clădit. Ne punem încrederea în convingerile noastre tot aşa cum ne punem încrederea în casele noastre. demnă de încredere. este corect. Credem că ar trebui să luăm în serios această dependenţă a unora de ceilalţi în vederea supravieţuirii pentru că acceptăm fără rezerve credinţa universală că existenţa societăţii umane trebuie menţinută. trebuie să căutăm în straturile sale profunde pentru a vedea dacă are suportul impenetrabil al unui . orice persoană acceptă acest adevăr ca fiind unul fundamental. solid şi sigur. Procesul cu ajutorul căruia ne croim drumul prin aceste straturi se desfăşoară în felul următor: credem că este bine. un adevăr pe care îl acceptăm ca necesar din punct de vedere logic sau prea evident ca să fie pus în discuţie. demnă de încredere şi sigură pentru construcţii. un adevăr fundamental despre care putem presupune că este adevărat . Procesul este acelaşi când este vorba despre validarea celor mai profunde credinţe şi convingeri.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     20  GĂSIREA ABSOLUTULUI SUPREM Singura cale sigură de a determina dacă convingerile noastre sunt adevărate este să ne asigurăm că se bazează pe o temelie solidă.. Am văzut toată viaţa case construite pe această rocă de bază şi sunt în picioare şi astăzi. Este inutil să pui roca sub semnul întrebării sau să cauţi sub acest strat ceva mai solid. Avem încredere în parter pentru că este construit pe o fundaţie solidă şi sigură.un adevăr mai presus de o dovadă empirică. este drept să-i ajuţi pe şoferii care au făcut pană pentru că acceptăm validitatea maximei: "Fă-le altora ceea ce ai vrea să-ţi facă ei ţie. până când găsim. Avem încredere în fundaţie pentru că este construită pe un strat de rocă ferm şi sigur. sub toate acestea. Este un absolut universal asumat şi adoptat de toate societăţile.. Este absolutul constructorului.

Într-un mod similar. va avea doar o gaură în pământ. şi anume că nicio credinţă nu ar trebui acceptată fără sprijinul deplin al raţiunii pragmatice. Dar nu ar trebui acceptat orbeşte. Dacă el persistă în îndoială şi sfărâmă fiecare strat de rocă pe care îl scoate la iveală. Nu vă grăbiţi să trageţi concluzia că promovăm o doctrină a credinţei oarbe care ignoră faptele şi dispreţuieşte raţiunea. raţiunea însăşi ne arată că nu există alternativă la enuntarea acestei presupuneri. Când am ajuns la roca de bază. veţi vedea că susţinem exact contrariul. de la sine înţeles. putem lăsa deoparte dovezile. Ceea ce nu poate fi dovedit poate fi doar acceptat sau respins. să ne înfigem călcâiele adânc în pământ şi să refuzăm să acceptăm că stratul de rocă este solid. Absolutul suprem nu poate fi dovedit pentru că. Dacă suntem făpturi raţionale care caută o metodă ratională de validare a celor mai profunde convingeri. dacă refuzi să accepţi un absolut suprem. ÎNCREDEREA ÎN ABSOLUTUL SUPREM Un gânditor raţionalist radical ar fi deranjat de sugestia că un absolut suprem este mai presus de orice dovadă. Putem să insistăm în favoarea obţinerii dovezii empirice chiar şi în cazul temeliei credinţelor noastre. unde nu este disponibilă o astfel de dovadă. Un constructor poate să dea o gaură în roca de bază pe care intenţionează să construiască pentru a vedea cât de fermă şi de rezistentă este. Dacă găsim un astfel de absolut. Înainte de a ne pune încrederea în absolutul suprem. În acest caz. Pe măsură ce veţi citi. nu ar mai fi absolutul suprem. Sigur că putem alege să ne încrucişăm braţele. Fie că vă place. absolutul ultim. nu există o altă cale. nu va avea niciodată o casă. dacă raţiunea nu o poate dovedi? Noi nu vrem să sugerăm că la formularea acestei presupuneri ar trebui să ignorăm cu totul raţiunea. fie că nu. nu vei fi niciodată sigur de convingerile tale: vei avea o gaură în viaţa ta care va fi goală şi lipsită de sens. vine momentul să-i recunoaştem rezistenţa şi să începem să construim. nu mai este nevoie să săpăm mai adânc. de fapt. care nu mai poate constitui baza fundaţiei şi trebuie să sape mai departe până la un alt strat de rocă. Totuşi raţiunea va ajunge într-un punct în care trebuie să . pur şi simplu trebuie să-I acceptăm. Ar fi doar un standard condiţionat care are nevoie de validare de către un adevăr mai profund. Am ajuns la adevărul de bază care trebuie pur şi simplu acceptat ca o necesitate logică prea evidentă pentru a fi pusă în discuţie. ar trebui ca raţiunea să ne arate că este o necesitate logică fără alternativă ratională. De fapt.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     21  absolut suprem. dacă ar putea fi dovedit. dar asta înseamnă că distruge acel strat. care ar putea fi. n-ar trebui să fim circumspecţi faţă de sugestia de a ignora raţiunea şi de a accepta pur şi simplu acest absolut suprem fără nicio dovadă? Cum putem şti că temelia pe care se bazează convingerile noastre este cu adevărat solidă.

Cum ar fi dacă ai vedea şi prin grădină? Nu are rost să încerci să vezi prin principiile fundamentale. Dacă vezi prin tot." După explicarea fiecărui adevăr prin adevărul superior de dincolo de el. Este adevărul care trebuie pur şi simplu crezut ca atare şi acceptat ca necesitate logică fără alternativă. noi putem afla multe despre absolutul din spatele realităţii din amprenta lăsată de el asupra lumii noastre. dacă insistăm să obţinem transparenţa adevărului suprem. Dacă ai o credinţă anume . vom ajunge în final la un adevăr care nu poate fi explicat din cauză că dincolo de el nu se mai află un alt adevăr mai mare. Dar trebuie să ne amintim că scopul analizei este acela de a asigura transparenţa unui subiect. Aşa cum spunea C. Natura şi propria experienţă în legătură cu realitatea ne pun la dispoziţie dovezi mai mult decât suficiente pentru a îndreptăţi siguranţa plină de încredere că adevărul este real şi este susţinut de un absolut suprem. A vedea prin tot e acelaşi lucru cu a nu vedea. insuşindu-ne pur şi simplu un absolut nedovedit. Trebuie să facem o presupunere în legătură cu adevărul absolut. Putem folosi acest tipar pentru a identifica absolutul care explică în modul cel mai compatibil realitatea pe care o experimentăm. Totuşi. Lewis: "E bine ca fereastra să fie transparentă. astfel încât noi să vedem adevărul solid de dincolo de el. Acesta este adevărul de bază pe care se întemeiază toate adevărurile. De vreme ce nici Dumnezeu. bazată pe necesitate logică. căutarea noastră va avea o finalitate lipsită de conţinut şi semnificaţie. Dar în lumea de azi. mărimea şi viteza unei vieţuitoare analizând urmele paşilor acesteia. Nu există alternativă. S. pe Dumnezeu. înseamnă că ambele presupuneri sunt la fel de bune? În niciun caz! Experienţa noastră empirică în privinţa lumii ne pune la dispoziţie un tipar care schiţează configuraţia generală a adevărului suprem. dacă există un absolut suprem. chiar şi cel mai ferm raţionalist. dar nu este nevoie să fie una oarbă. iar eu. Este absolutul suprem care răspunde la întrebările noastre cele mai profunde şi conferă semnificaţie tuturor lucrurilor pe care le gândim şi le credem. atât de mulţi oameni au crescut într-un mediu modelat de naturalismul ştiinţific şi impregnat de postmodernism.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     22  renunţe la pretenţia sa de a obţine o dovadă empirică şi să apeleze la o presupoziţie asumată. fiindcă strada sau grădina din spatele ei este opacă. Aşa cum un expert în depistarea urmelor animalelor poate determina specia.' Analiza şi raţiunea au o valoare foarte mare şi ar trebui folosite continuu şi cu mare grijă. Fiecare om admite absoluturi. Dar o lume pe de-antregul transparentă este o lume invizibilă. acesta nu poate fi mai prejos de Dumnezeu. Cei mai mulţi oameni înţeleg faptul că. Vrem să spunem oare că este imposibil să cunoaştem adevărul cu certitudine? Dacă încheiem căutarea noastră după adevăr. cum putem şti că ne însuşim absolutul potrivit? Tu poţi să-ţi însuşeşti naturalismul. fie naturalism ateu cercetează în profunzime şi vei găsi în cele din urmă supoziţia unui absolut nedovedit. nici naturalismul nu sunt lucruri care pot fi dovedite prin metode ştiinţifice. înseamnă că totul e transparent. încât .fie că este o credinţă religioasă.

avem într-adevăr dovada existenţei lui Dumnezeu. Scopul acestei cărţi este acela de a prezenta rezultatul final al negării existenţei lui Dumnezeu şi de a pune această perspectivă în opoziţie cu alegerea ratională de a-L accepta pe Dumnezeu ca temei ultim al adevărului şi al realităţii. Asumarea unui absolut implică renunţarea la raţiune? Explică răspunsul. Găurile negre sunt invizibile prin natura lor. Ei fie Îi pun sub semnul îndoielii existenţa.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     23  Dumnezeu nu mai este considerat prea evident pentru a fi pus în discuţie. dar nu este dincolo de dovada oferită de gândirea ratională. semnificaţie. Abstracţiuni precum adevărul. destin sau scop. Dumnezeu este invizibil. În acest sens. standardele naturale şi absolut suprem? 3. ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE 1. Care este diferenţa dintre standardele condiţionate. astfel încât să puteţi construi pe această temelie a Sa o viaţă plină de certitudine. Ce funcţii practice îndeplinesc standardele în lumea noastră? 4. bunătatea şi dragostea au nevoie de un absolut? De ce da sau de ce nu? 6. 7. Care este rolul unui absolut suprem? 5. fie o neagă cu desăvârşire. Ce este un absolut? 2. Vă vom arăta cum să afirmaţi existenţa Lui ca adevăr suprem. Fie El există. Vom subînţelege existenţa lui Dumnezeu în acelaşi fel în care fizicienii subînţeleg existenţa găurilor negre. dar noi ştim că există datorită acelor efecte din univers pe care numai cineva ca Dumnezeu le-ar putea cauza. mecanicist. lipsit de adevăr. Dumnezeu este mai presus de orice dovadă ştiinţifică. dar astronomii ştiu că ele există datorită efectelor gravitaţionale ale anumitor stele pe care numai ceva de genul unei găuri negre le-ar putea provoca. sau trebuie să accepte o imensă amăgire şi incertitudine cu privire la realitate în sine. frumuseţea. vă vom conduce spre a înţelege că credinţa în El este o necesitate logică. Dar fără Dumnezeu ca absolut de temelie se năruie orice posibilitate a existenţei unui adevăr obiectiv. Care sunt cele două opţiuni pe care majoritatea oamenilor le consideră absolut suprem? Poate fi dovedită vreuna dintre aceste opţiuni? De ce da sau sau de ce nu? . Cei care neagă existenţa lui Dumnezeu trebuie să se resemneze cu credinţa într-un univers accidental. Deşi nu vom încerca să dovedim existenţa lui Dumnezeu în mod ştiinţific sau empiric. fie nimic din univers nu are vreun sens.

 POT SĂ AM ÎNCREDERE ÎN CE GÂNDESC?  ≈ ABSOLUTUL PENTRU RAŢIUNE ≈ Copilul nou-născut se uită spre mama sa şi încearcă să se concentreze asupra chipului care îl priveşte zâmbind. care a trăit în secolul al XVII-lea. învaţă să aplice raţiunea la lumea sa cu orizonturi din ce în ce mai vaste. Cei mai mulţi dintre noi considerăm raţiunea un lucru de la sine înţeles.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                       24  3. Nou născutul nu a mai văzut niciun chip înainte de acest moment şi nu are habar la ce se uită. la fel de lipsite de semnificaţie pentru un nou-născut cum este o pictură de [ackson Pollack pentru cei mai mulţi dintre noi. Pe măsură ce copilul creşte. deci exist”. nasul şi gura zâmbitoare nu înseamnă nimic pentru el. chiar dacă vede că în jurul său totul este plat. creierul său încă nedezvoltat nu va pricepe că feţele părinţilor săi există chiar şi atunci când nu se află în câmpul său vizual. De exemplu. Când atinge un cuptor fierbinte şi simte durerea. Nu vede nimic altceva decât pete de culoare în mişcare. când tatăl începe să-şi ascundă faţa sub o păturică şi se joacă de-a "cucu-bau". Chiar şi atunci când copilul începe să înţeleagă semnificaţia a ceea ce vede. dispariţia vaselor dincolo de linia orizontului şi poziţia anumitor stele în anumite momente ale nopţii. a fost învăţat că Pământul este rotund. . apoi vede o altă persoană având aceeaşi reacţie. Raţiunea îi îndreaptă atenţia asupra unor fapte şi adevăruri pe care nu le poate cunoaşte altfel decât prin exercitarea capacităţilor raţionale ale minţii sale. mulţi oameni sunt destul de sceptici cu privire la capacitatea raţiunii de a ne conduce la adevăr. copilul se gândeşte că anumite sentimente şi experienţe le sunt comune tuturor oamenilor. Observă răsărituri şi apusuri de soare. „Gândesc. ochii. Folosirea raţiunii pentru evaluarea acestor date îi permite să determine adevărata formă a Pământului. lucrurile care pot să nu fie evidente imediat pentru simţurile noastre. Dar mai târziu. Unul dintre primii gânditori care au abordat această chestiune a fost filozoful francez Rene Descartes. O folosim în fiecare zi pentru a înţelege datele legate de lumea noastră. La început. Aceasta îi spune că faţa tatălui există chiar şi atunci când copilul nu o vede. Dar este raţiunea demnă de încredere? Putem să credem ce ne spune ea despre fapte şi despre adevăruri care nu pot fi sesizate cu uşurinţă? Sau nu cumva experienţa noastră personală şi condiţionarea noastră ne-au copleşit atât de mult raţiunea încât au făcut-o nedemnă de încredere? În climatul actual dominat de incertitudine. conexiunile din creierul copilului se realizează foarte rapid şi începe să opereze cu o formă rudimentară de raţiune.

Prin urmare. nu putem apela la raţiune fără să arătăm mai întâi că raţiunea este validă. o încredere care numai de curând a fost contestată. Ne înşelăm singuri. În încercarea sa de a demonstra că exista în mod obiectiv şi că nu era doar o apariţie într-un vis. Trebuie să abordăm această chestiune încă de la începutul demersului nostru de căutare a adevărului. De vreme ce acum şi raţiunea îşi are detractorii săi. Noi ne minunăm uneori de tendinţa filozofilor de a formula afirmaţii care par să complice fapte de altfel prea evidente pentru a fi puse în discuţie. Trebuie să demonstrăm că este înrădăcinată puternic întrun absolut pe care se poate conta. altfel nu putem conta pe ea în căutarea certitudinii. dar a lăsat ca moştenire o încredere în puterea raţiunii. Numai apariţia postmodernismului a făcut ca validitatea raţiunii să fie pusă sub semnul întrebării. Nicio credinţă nu este atât de evidentă încât să nu fie pusă în discuţie dacă nu se întemeiază pe un absolut solid. În schimb.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     25  afirma el. eşecul Iluminismului a discreditat profund raţiunea. Nu era suficient să se uite în oglindă ca să vadă că există? Dar căutarea lui Descartes are mult mai multă noimă decât pare la prima vedere. dacă credem că suntem capabili . intenţia noastră este să evităm să ne bazăm pe vreuna dintre ele în vederea sustinerii punctului nostru de vedere. În ochii adepţilor postmodernismului. Descartes a pus în mişcare avalanşa raţiunii în filozofia modernă. am vrea să apelăm în principal la temeiul mult mai comun al raţiunii. NEÎNCREDEREA POSTMODERNĂ ÎN RAŢIUNE Am moştenit de la Iluminism o concepţie despre raţiune care a modelat felul de gândire al lumii occidentale până la mijlocul secolului al XX-lea. iar el căuta un temei solid pentru a dovedi că existenţa lui nu era doar o iluzie. deşi noi credem atât în validitatea Scripturii. susţin ei. el a ajuns la concluzia că experienţa gândirii independente i-a dovedit existenţa într-un mod pe care el nu-l putea pune la îndoială. De la Descartes încoace şi alţi filozofi au afirmat puterea minţii raţionale de a determina nu numai realitatea sinelui. Suntem perfect conştienţi de dificultatea acestui demers. ci şi natura a tot ce este realitate. cât şi în cea a ştiinţei. în timp ce alţii prezintă aceeaşi neîncredere în ştiinţă. Înţelegem că mulţi dintre cititorii noştri au o neîncredere înnăscută în Scriptură şi în religie. Ei sunt convinşi că cei care Continuă să depindă de raţiune ca ghid pentru aflarea adevărului privesc realitatea prin lentile înceţoşate de o filozofie decăzută. Iluminismul a eşuat ca urmare a Revoluţiei Franceze. că omenirea putea ajunge la cunoaşterea întregului adevăr numai prin puterea raţiunii. Filozofii ilurninişti credeau că raţiunea era supremă. Vom explica de ce. susţinând că această capacitate de a-şi pune în discuţie propria existenţă este o dovadă a acesteia.

Adepţii postmodernismului folosesc binecunoscutul exemplu al orbilor care au încercat să descrie un elefant pentru a demonstra că raţiunea are o slăbiciune fatală.nu întregul elefant . partea laterală este ca un zid şi picioarele sunt ca nişte copaci. toate încercările de învăţare sau de convingere ar fi zadarnice. dar oare asta înseamnă că nu putem cunoaşte. această istorie demonstrează că raţiunea nu este un instrument demn de încredere pentru priceperea adevărului. Este o exagerare să spui că ideile preconcepute şi condiţionarea contaminează raţiunea atât de grav încât o invalidează. iar căutarea adevărului . Greşeala lor a fost că au tras concluzii prea elaborate pentru a putea fi susţinute de nişte date atât de limitate.o risipă de energie.un joc de-a baba oarba. Învingem ideile preconcepute de fiecare dată când ne schimbăm modul de gândire. Ştim că acest lucru este adevărat din propria experienţă. Cel care i-a atins picioarele a spus că sunt asemenea copacilor. chiar şi nedesluşit şi imperfect? Condiţionarea şi ideile preconcepute întunecă lentilele raţiunii. Oamenii aceia au . despre care am fost învăţaţi toată viaţa să presupunem că este obiectivă. Sigur că niciunul dintre noi nu poate evita ideile preconcepute şi presupunerile. de fapt. Dar eşecul acelor bărbaţi orbi nu a fost un eşec al ratiunii. Fiecare a încercat să deducă descrierea întregului elefant dintr-un număr limitat de dovezi.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     26  să gândim obiectiv. Dacă am fi rămas bloca ţi iremediabil pe drumurile bătătorite ale prejudecăţilor noastre dobândite. spun ei.este ca o frânghie. dar nu într-atât încât să alunge complet lumina. Conform susţinătorilor postmodernismului. de fapt o evaluăm printr-o filozofie a raţiunii născocită de om. o concepţie condiţionată despre lume şi viaţă marcată de presupuneri. Ceea ce au postulat oamenii aceia despre elefanţi ar fi fost în mare parte adevărat dacă afirmaţiile lor ar fi fost mai modeste. Tot ei spun că ceea ce numim noi raţiune este. dar concluziile individuale nu le-au prezentat persoanelor respective întregul adevăr despre elefanţi. Fiecare om a stabilit o premisă şi a formulat o concluzie pe baza evidenţei avute la dispoziţie. bazată pe credinţă. de idei preconcepute şi de lipsă de informaţie. Prin respingerea pretenţiilor exagerate ale Iluminismului în favoarea raţiunii. Şi uneori le învingem atât de bine încât ne schimbăm perspectiva asupra lumii. adevărul obiectiv. Cel care a atins numai partea laterală a susţinut că elefantii sunt ca nişte ziduri. adepţii postmodernismului au înclinat balanţa spre extrema cealaltă. Fiecare persoană a descris destul de precis partea limitată de realitate pe care a întâlnit-o. Ei ne spun că nu putem avea încredere în raţiunea umană pentru că este deformată iremediabil de filozofiile şi de concepţiile noastre culturale. Coada elefantului . Dacă vă amintiţi. orbul care a pipăit doar coada elefantului a tras concluzia că elefantii sunt ca frânghiile. Deşi pretindem că evaluăm realitatea prin prisma raţiunii obiective. toate încercările de corectare . a fost un eşec al reflecţiei.absurde. toate argumentele . în ciuda lor.

ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII        

 

 

 

 

 

 

                27 

aplicat prost raţiunea şi au obţinut rezultate proaste. Raţiunea nu este discreditată de o proastă folosire, la fel cum nici muzica lui Beethoven nu este discreditată de o interpretare proastă. Din cauză că distorsiunile şi proasta folosire a raţiunii pot duce la concluzii false, postmoderniştii nu mai vor să aibă deloc încredere în raţiune ca ghid spre adevăr. Câinele de pază bătrân mai latră uneori când nu trebuie, aşa că stăpânii lui îi pun botniţă ca să nu mai latre deloc, lăsând ne păzită poarta credulităţii, Fiecare orb din istoria de mai sus a găsit într-adevăr un adevăr valid referitor la elefant, deşi unul diferit de adevărurile descoperite de tovarăşii săi. Problema a constat în faptul că niciunul dintre aceste adevăruri individuale nu constituia întregul adevăr. Dar limitările judecăţii şi ale experienţei personale nu ar fi trebuit să-i împiedice pe aceşti oameni să cunoască mai mult adevăr decât ceea ce descoperiseră în mod individual. Ar fi putut să comunice între ei, să-şi împărtăşească experienţele, ba chiar să schimbe locurile între ei, iar cunoştinţele lor combinate ar fi putut, cu uşurinţă, să îi aducă destul de aproape de adevărul obiectiv despre forma unui elefant. Dar să facem încă un pas. Dacă una dintre prejudecăţile unuia dintre cei patru bărbaţi orbi l-ar fi făcut pe acesta să perceapă chiar şi mostra limitată din elefant într-un mod extrem de subiectiv, aşa cum cred postmoderniştii că se întâmplă? Să presupunem că bărbatul orb care a pipăit partea laterală a elefantului, când a participat la acest experiment, a fost puternic condiţionat de mediul în care a trăit. Poate că a trăit toată viaţa într-o casă decorată în mod excentric, în care pereţii erau acoperiţi cu nişte tapiserii în stil rustic, grosolane? Fiind puternic condiţionat să creadă că toate suprafeţele verticale sunt acoperite întotdeauna cu astfel de tapiserii păroase, mintea lui i-ar fi putut juca o festă şi ar fi putut interpreta datele senzoriale creadă vreme îndelungată, şi nu cu ceea ce au simţit în realitate degetele sale. E posibil ca el să fi crezut în mod sincer şi să le fi spus şi celorlalţi că partea laterală a elefantului este ca o tapiserie rustică. Dacă subiectivismul său puternic condiţionat l-a forţat să interpreteze partea laterală a unui elefant într-un mod atât de personal, înseamnă că afirmaţia sa despre coapsa elefantului este validă? Sau nu? Dacă spunem că afirmaţia "un elefant este ca o tapiserie grosolană" este adevărată pentru el, este ea adevărată în vreun fel semnificativ? Dacă permitem ca aserţiuni modelate de astfel de idei preconcepute, de conditionare şi de prejudecăţi personale să poarte eticheta de "adevăr", înseamnă că termenul este lipsit de conţinut real. Dacă adevărul fiecărui om este la fel de valid ca adevărul tuturor celorlalţi, înseamnă cătermenul de adevăr este lipsit de semnificaţie. Un cuvânt care poate însemna orice, de fapt nu înseamnă nimic. Şi această concluzie este foarte asemănătoare cu ceea ce ne spune gândirea postmodernă despre termenul adevăr. Să mai facem un pas şi să spunem că fiecare orb a pipăit o parte din corpul elefantului şi că fiecare a avut idei preconcepute atât de puternice încât relatările lor au fost extrem de variate. Unul a spus că i s-a părut că este un zid de piatră, altul că e un sac de plastic, un altul

ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII        

 

 

 

 

 

 

                28 

că e ca scoarţa unui copac şi unuia i s-a părut că este ceva asemănător untului de arahide. Deşi niciuna dintre aceste relatări extrem de subiective nu va ajuta pe nimeni în ce priveşte înţelegerea adevărului despre elefant, niciuna nu va afecta adevărata natură a animalului. Elefantul ar exista în continuare în mod obiectiv cu texturile şi cu trăsăturile sale, care şi-ar păstra caracterul specific indiferent de relatările care sugerează contrariul. Adevărul există în mod obiectiv, chiar dacă nimeni nu-l pricepe cu acurateţe. Negarea sau ignorarea acestui fapt stă la baza erorii postmodernismului. Nu e nevoie să ne limităm cunoaşterea numai la ceea ce putem învăţa în limitele înguste ale experienţei noastre. Totuşi adepţii unei concepţii strict raţionaliste susţin că nimeni subiective. Aşa cum acei orbi ar fi putut afla mai multe despre elefant dacă şiar fi comparat impresiile, şi noi putem comunica date şi concluzii ale unor teste, îmbogăţindu-ne astfel primite de la degete în acord cu ceea ce a fost condiţionat să cunoştinţele. Putem fi învăţaţi. Când experienţa colectivă şi raţiunea practică indică forma generală a adevărului, putem să ne facem o idee despre imaginea de ansamblu, chiar dacă aceasta nu este întotdeauna focalizată perfect. Totuşi mulţi oameni care au adoptat perspectiva postmodernă asupra lumii cred în Dumnezeu. Ei par să accepte ideea de Dumnezeu la nivel intuitiv, fără să simtă nevoia unor dovezi raţionale. Dar capacitatea de a verifica trebuie să fie prezentă chiar şi atunci când credincioşii nu reclamă o verificare. Este la fel ca în cazul unei paraşute sau al unui stingător de Este la fel ca în cazul unei paraşute sau al unui stingător de incendiu sau al unei roţi de rezervă. Poate că nu le vei folosi niciodată, dar trebuie să le ai la îndemână. Credinţa în Dumnezeu trebuie să fie raţionala, chiar dacă raţiunea nu este implicată în mod activ. Credincioşii trebuie să fie pregătiţi să-i susţină caracterul raţional pentru că există mereu oameni care au nevoie să fie convinşi. Pentru aceştia, toate afirmaţiile neverificate sau mărturisirile de credinţă par doar poveşti superstiţioase dacă noi nu le demonstrăm că credinţa noastră are o bază ratională solidă. De vreme ce nu putem demonstra caracterul raţional al credinţei unei minţi care nu are încredere în raţiune, trebuie să ne asumăm mai întâi sarcina de a demonstra că raţiunea este demnă de încredere.

ESTE RAŢIUNEA DEMNĂ DE ÎNCREDERE?
In capitolul precedent am afirmat că orice om - fie el naturalist ateu sau credincios trebuie să-şi asume şi să accepte un absolut de temelie pentru ceea ce crede el că este adevărat. nu ar trebui să ia de bun nimic niciodată. Ei pretind că ar trebui să ajungem la toate concluziile noastre numai prin raţiune. Dar în momentul în care emit o asemenea pretenţie, ei fac o presupunere şi iau de bun faptul că raţiunea este demnă de încredere. Această presupunere este inevitabilă pentru că niciunul dintre

ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII        

 

 

 

 

 

 

                29 

noi nu poate gândi raţional dacă nu ia de bun faptul că raţiunea este demnă de încredere. Întrebăm, deducem, explicăm şi demonstrăm tot ceea ce ştim prin exerciţiul raţiunii, dar nu punem sub semnul întrebării, nu deducem, nu explicăm şi nici nu demonstrăm validitatea raţiunii. Pur şi simplu continuăm să raţionăm şi considerăm că este de la sine înţeles că putem face acest lucru. Nevoia de a pune raţiunea sub semnul întrebării nu este un lucru des întâlnit printre noi. Ni se pare că gândire a noastră este suficient de raţională şi pare să se conformeze realităţii pe care o experimentăm. Matematica, de exemplu, care necesită raţionamente abstracte, poate fi verificată în mod evident prin experienţa concretă din lumea tangibilă. Nu este nevoie să depindem numai de procesele interne ale minţii noastre pentru a accepta că doi plus doi fac patru. Putem deveni filozofi şi putem verifica ceea ce este evident printr-un experiment. Putem să punem două portocale pe masă, să le numărăm cu atenţie, apoi să mai punem două lângă ele şi să numărăm din nou. Astfel confirmăm cu ajutorul simţurilor noastre ceea ce am stabilit în mod abstract în mintea noastră: aşa cum ne-am aşteptat, avem patru portocale. Gândirea abstractă şi realitatea bazată pe experienţă par să coincidă. Dar rămâne întrebarea: cum ştim că gândirea noastră internă sau că realitatea pe care o percepem este obiectivă şi raţională? Cum ştim că portocalele sunt reale sau că matematica nu este altceva decât o iluzie a creierelor noastre? Gândirea unui bolnav mintal este cât se poate de ratională pentru el. De asemenea, experienţa lui legată de realitatea exterioară este conformă cu gândire a sa interioară. Pentru cel care crede că este Napoleon, convingerea sa este confirmată irefutabil de fiecare cuvânt, de fiecare eveniment, de fiecare circumstanţă a existenţei sale. Dacă începi cu el o conversaţie despre vreme, el va crede că eşti un spion în slujba generalului Wellington şi că încerci să-I păcăleşti pentru ca să-ţi dezvăluie dacă plănuieşte un atac în caz că nu plouă. Un bolnav mintal interpretează realitatea prin filtrul delirului său. El vede lumea prin lentilele deformate ale minţii sale tulbura te şi nu are nici cea mai vagă idee că perspectiva sa este departe de a fi absolut adevărată şi obiectivă. Chiar şi mintea oamenilor în general sănătoşi poate fi supusă distorsiunilor pe care aceştia nu le pot percepe, uneori din cauza influenţelor de moment, alteori din cauza unor precondiţionări mai mult sau mai puţin permanente şi a influenţelor continue. Îmi amintesc o relatare pe care am citit-o la un moment dat despre felul în care influenţele temporare pot altera uneori raţiunea. Un bărbat era sigur că de fiecare dată când era supus anesteziei locale în cabinetul dentistului avea idei excepţional de de creatoare şi de perspicace, care nu îi veneau niciodată în mod normal. Numai că, după ce trecea efectul anesteziei nu-şi mai putea aminti niciuna dintre aceste perle şi era foarte frustrat din cauza aceasta. Cu ocazia următoarei consultaţii, şi-a luat cu el un creion şi un carnet pentru a-şi nota ideile pe măsură ce acestea îi veneau în minte. După ce a trecut efectul anesteziei, omul nostru s-a

. suntem nesiguri şi în privinţa capacităţii noastre de a cunoaşte vreun adevăr. înainte de a ne permite să presupunem că raţiunea este validă pentru că este fundamentală.” În mod evident. Nu ne putem aştepta ca raţiunea să depună mărturie împotriva ei însăşi. verdictul este cu siguranţă suspect. S. este imposibil să dovedim că raţiunea umană este demnă de încredere. dar îi afectase atât de mult şi judecata încât el nu-şi dădea seama de acest lucru. gazul folosit de dentist pentru anestezie altera se capacitatea omului de-a gândi raţional. Suntem înclinaţi să presupunem că raţiunea este un factor fundamental. dacă suntem nesiguri în privinţa raţiunii. In ceea ce ne priveşte. propria sa pretenţie la validitate este lipsită de semnificaţie. nu poţi să te bazezi pe propriile tale procese raţionale pentru ai susţine validitatea. atâta timp cât nu putem găsi un absolut pentru raţiune mai solid decât propria mtuiţie subiectivă care doar pare să funcţioneze. deoarece trebuie să ne folosim de raţiunea umană pentru a o dovedi. bărbaţii sunt toţi bigami. Dacă pui sub semnul întrebării raţiunea. hoggame-poggame. Nu putem dovedi fiabilitatea raţiunii. Dacă raţiunea este pusă sub semnul întrebării. un dat pe care. Când acuzatul este în acelaşi timp şi judecătorul. până de curând. trebuie să îi cercetăm fundamentul. Fără un astfel de absolut nu avem cum să ştim dacă nutrim gânduri raţionale despre un univers raţional sau dacă suntem toţi nebuni într-un azil în care fiecare gând este o iluzie şi ni se pare raţional numai nouă. dar. Totuşi.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     30  uitat pe carnet şi a văzut ce scrisese: ”Higgami-pigarni. Bănuim că foarte puţini dintre noi îşi irosesc energia cerebrală încercând să dovedească faptul că raţiunea este demnă de încredere. trebuie să fim siguri că ea este susţinută temeinic de un absolut solid. Lewis. Dacă este vorba să ne încredem în caracterul demn de încredere al raţiunii. în afară de ea însăşi. raţiunea este îndoielnică din cauză că adepţii postmodernismului nu pot fi siguri de existenţa unui astfel de absolut. suntem în aceeaşi barcă. În concepţia postmodernă. în acelaşi timp. Dacă nu putem găsi acest absolut. Este înzestrată raţiunea cu un astfel de absolut? Există vreo P~sibilitate de a şti că suntem diferiţi de cei care susţin cu tărie ca Sunt Napoleon reîncarnat? Când încercăm să dovedim în mod absolut validitatea raţiunii descoperim că ne confruntăm cu o dilemă. Pur şi simplu continuăm să raţionăm şi luăm ca de la sine înţelese rezultatele acestui proces. nimeni nu l-a pus în mod serios la îndoială. şi anume că raţiunea nu are o altă autoritate prin care să poată fi validată. Aşa cum arăta C. femeile sunt toate monogame. rămânem cu această dilemă menţionată de Lewis. Aşa că avem de-a face cu o dilemă.

singurul organ al raţiunii pe care-l cunoaştem este produsul aceloraşi forţe aleatorii. şi varza. o asemenea concepţie se contrazice singură. nu poate să-şi înceapă în mod magic existenţa în cursul dezvoltării universului. O asemenea concepţie nu poate valida raţiunea.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     31  DILEMA NATURALISTULUI Adepţii conceptului de univers naturalist susţin că totul a luat fiinţă fără activitatea unei prime cauze externe. Conform acestui model al originilor. deci cum putem presupune că ar putea produce o minte capabilă să enunţe o explicaţie raţională cu privire la realitate şi adevăr? Nu putem. Dar. deasupra unei prăpăstii. haotic. creierul uman . şi s-au alipit pentru a forma tot ceea ce există. Nu ne putem aştepta ca o minte care este rezultatul unui univers fără minte să explice realitatea şi adevărul. având în vedere faptul că nu ne putem aştepta ca nişte cauze iraţionale să producă rezultate raţionale. Gândirea raţională ne obligă să ajungem la concluzia că universul nu poate produce nimic mai mult decât suma tuturor lucrurilor care există în el. dacă raţiunea nu a existat în univers din capul locului. Cei care o susţin pot face acest lucru numai dacă nu s-au gândit la problema concluziei evidente. Cu alte cuvinte. pentru că dacă lucrurile intră în coliziune şi se combină la întâmplare. Prin urmare. Naturaliştii cred că nişte combinaţii aleatorii de atomi s-au lovit pur şi simplu unele de altele. rezultatele trebuie considerate ca fiind iraţionale. Ei cred că în univers există ordine. un univers care s-a format în mod accidental. merg prin aer şi cad doar după ce privesc în jos . Dar cum pot naturaliştii să aibă încredere într-o astfel de minte şi să conceapă că ea ar putea ajunge la concluzii raţionale în privinţa realităţii? Mărturia lor despre raţiune este cât se poate de suspectă. format pe căi iraţionale. raţiune şi realitate obiectivă. aşa cum nu ne putem aştepta ca amestecând într-un castron cu supă care conţine literele alfabetului să obţinem un sonet de Shakespeare sau măcar o propoziţie făcută de un copil de clasa întâi. Ei sunt asemenea personajelor din desenele animate care păşesc de pe o stâncă. această concepţie este singura explicaţie posibilă pentru existenţa universului. accidentale. Naturaliştii văd creierul ca fiind nimic mai mult decât o grupare întâmplătoare de molecule aduse laolaltă de mişcările aleatorii ale unor forţe iraţionale. aşa cum am arătat anterior. nu conţine materia din care este alcătuită raţiunea. Pentru naturalişti. Un univers materialist. este prin definiţie un univers fără raţiune. în ciuda originilor lui aleatorii şi accidentale. A susţine orice altceva este echivalent cu a adopta poziţia alchimiştilor medievali. la întâmplare. Alţii încearcă încă să împace şi capra. care credeau că pot transforma plumbul în aur. adică fără raţiune. din forţe care au acţionat aleatoriu. Mulţi naturalişti care tind să îmbrăţişeze viziunea postmodernă au acceptat următoarea concluzie: universul este iraţional şi gândirea noastră nu este deloc demnă de încredere. supranaturale.

nu le putem atinge sau auzi nemijlocit. în ciuda originilor sale aleatorii. altfel pretenţia noastră că am fi creaturi raţionale nu este demnă de crezare. atâta vreme cât aceste afirmaţii nu contrazic raţiunea. pentru că. cât şi a unei forţe irezistibile. nimic din experienţa pe care o avem asupra realităţii noastre nu contrazice posibila lor existenţă. cu tot ce conţine el. deşi nu putem vedea spiritele în mod direct. De exemplu. când sub picioarele lor nu este nimic altceva decât aer. inconsecventa acestui demers va ieşi la iveală mai devreme sau mai târziu. pentru că dacă aceste două lucruri ar veni în contact. fie vor admite inadecvarea poziţiei lor şi o vor schimba. au făcut primii paşi de pe stâncă în hăul iraţionalului. Cădem cu uşurinţă de acord în privinţa faptului că unele realităţi sunt mai presus de raţiune şi nu trebuie să le negăm existenţa doar pentru că ne lipsesc datele despre ele. Dar susţinem că tot adevărul este raţional şi că adoptarea unei convingeri care contrazice faptele clare sau simpla raţiune este iraţională. Două afirmaţii contradictorii nu pot fi în acelaşi timp adevărate. nicio temelie solidă care să susţină raţiunea umană. aleatoriu şi iraţional. De exemplu. Poate că raţiunea nu poate cuprinde această convingere. conform căreia raţiunea poate cuprinde tot adevărul. deşi nici nu poţi să aduni date clare despre ele. O asemenea credinţă nu este iraţională în sine. fie vor nega raţiunea pentru a-şi menţine poziţia. Dacă vor continua să aplice raţiunea în apărarea convingerilor lor. Ei cred că păşesc pe terenul solid al raţiunii. Într-un astfel de univers nu există niciun strat de rocă de bază. într-o stare de continuă mişcare şi schimbare. fie celălalt . Naturaliştii care cred că raţiunea este raţională.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     32  şi îşi dau seama că nu mai sunt susţinute de nimic. Un univers naturalist nu poate găsi în interiorul său un mijloc de validare a caracterului demn de încredere al raţiunii. dar încă nu-şi dau seama de acest lucru. trebuie considerat ca fiind accidental. STRATUL DE BAZĂ AL RAŢIUNII Noi nu facem aceeaşi afirmaţie ca Iluminismul. Un astfel de univers. nu putem crede în existenţa simultană atât a unui obiect inamovibil. nu putem folosi raţiunea pentru a înlătura capacul de deasupra adevărului pentru a găsi certitudinea. poţi să crezi în existenţa spiritelor.dacă nu cumva . În acel moment. nici nu le poţi înţelege forma de existenţă. imprevizibil. Dacă raţiunea nu are un punct de sprijin sub forma unei temelii ferme şi inamovibile. Raţiunea trebuie să-şi aibă originea într-un absolut raţional care există în afara şi deasupra universului natural. Nu este iraţional să adoptăm o credinţă ale cărei afirmaţii sunt dincolo de capacitatea noastră de înţelegere. fie unul. dar nici nu o poate respinge ca fiind lipsită de temeinicie. Dar nu putem crede într-o contradicţie evidentă.

Raţiunea furnizează o platformă vitală pe care credinţa să poată sta în picioare în timp ce scrutează orizontul de dincolo de graniţa lumii empirice în căutarea absolutului suprem. Trebuie să presupunem că mintea raţională este produsul unei minţi raţionale superioare. Este periculos să eviţi întrebarea. este posibil să existe şi alte lucruri pe care necredincioşii preferă să le excludă ca posibilitate. Adoptarea lui Dumnezeu ca sursă a raţiunii rezolvă dilema logică a existenţei raţiunii şi ne oferă un absolut care îi garantează caracterul demn de încredere. Acesta este motivul pentru care validitatea raţiunii este o chestiune de importanţă vitală. Iar raţiunea este ca un ghid absolut necesar în această căutare. existenţa adevărului absolut implică existenţa unui creator supranatural al universului. Nimeni nu ar trebui să lase fără răspuns întrebarea despre validitatea raţiunii. afirmaţiile sale despre creaturile sale sunt realităţi de o importanţă colosală pe care trebuie să le tratăm cu toată seriozitatea. dar pentru moment este suficient să spunem că credinţa noastră trebuie să fie consecventă cu raţiunea. în Dumnezeu.pe care ne putem baza ca fiind exacte." Credinţa şi raţiunea sunt odraslele aceluiaşi părinte.despre fapte. natura era lipsită de raţiune şi de materia din care este făcută raţiunea. îi explică la un moment dat Unui criminal care se dăduse drept preot cum a ştiut că respectivul nu era un cleric autentic. Irebuie să alegem o opţiune ca fiind adevărată şi să o respingem pe cealaltă. Aceasta este o teologie proastă. Nu putem combina concepţii contradictorii într-o credinţă ratională. îi zise părintele Brown. Având o sursă superioară universului natural. K. adevăr şi realitate . Dacă aflăm că adevărul absolut există. pur şi simplu trebuie să ne abţinem de la a lua o hotărâre. Aşa cum am afirmat în Capitolul 2. cât şi cu logica. raţiunea este în măsură să emită judecăţi despre univers . Şi dacă există un astfel de creator.s-ar dovedi fals. Prin urmare. pentru că de ea depinde căutarea adevărului absolut. raţiunea trebuie să-şi fi avut originea într-o sursă supra naturală sau. Nevoia de a conforma credinţa cu raţiunea este reală. altfel vom avea de înfruntat posibilitatea unor consecinţe incomensurabile. "Ai atacat raţiunea. Părintele Brown. având în vedere ce implică rezultatul ei. Poţi . Autorul şi jurnalistul britanic G. Găsirea absolutului fundamental care să valideze raţiunea implică o presupunere. vom analiza mai în profunzime relaţia dintre credinţă şi raţiune. În Capitolul 8. Această presupunere pune originea raţiunii pe seama unei surse raţionale aflate în exteriorul universului natural. Iar căutarea adevărului nu este un demers oarecare sau un simplu exerciţiu intelectual. Trebuie să căutăm cu perseverenţă răspunsurile la aceste întrebări. încă înainte de intrarea oamenilor în scenă. Chesterton a creat un personaj preot care are şi calităţi de detectiv. ca să le spunem lucrurilor pe nume. Se contrazic unul pe celălalt şi este iraţional să crezi în amândouă. Sau acolo unde informaţiile sunt insuficiente. căci acesta este numele personajului. Raţiunea n-ar fi putut apărea din interiorul universului natural pentru că. are o importanţă vitală.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     33  ambele . dar este o presupunere inevitabilă care este conformă atât cu experienţa. Două lucruri marcate astfel nu pot exista în acelaşi timp în acelaşi univers.

fie nu poţi fi sigur că există ceva în care să crezi. Pe şleau.       . credinţa în Dumnezeu nu contrazice în niciun fel raţiunea sau experienţa noastră legată de realitate. De ce are nevoie raţiunea de un absolut din afara naturii pentru a fi validă? 7. trebuie să crezi în Dumnezeu. Când raţiunea se prăbuşeşte. aşa cum poţi respinge credinţa în spirite din cauza insuficientei datelor empirice. ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE 1. Dacă Îl negi pe Dumnezeu ca sursă şi ca absolut pentru raţiune. nu ai încotro s-o mai apuci. Dacă nu crezi în Dumnezeu. concepţiile despre lume şi mediul să submineze caracterul demn de încredere al raţiunii? De ce da sau de ce nu? 6. împreună cu ea cade şi certitudinea noastră cu privire la adevăr. Cum putem şti că raţiunea este demnă de încredere? 3 De ce nu poate raţiunea să-şi valideze singură caracterul demn de încredere? 4. laşi raţiunea plutind pe o mare de iraţionalitate. Alternativa ta la Dumnezeu este să trăieşti într-o lume a incertitudinii când este vorba despre ce e real şi adevărat. la orice adevăr. poate raţiunea să valideze adevărul? Explică răspunsul. Este posibil ca experienţa. 5. fie crezi în Dumnezeu. Dar raţiunea nu merită o astfel de respingere pentru că. deşi informaţiile despre Dumnezeu nu fac parte din categoria celor ce pot fi supuse demonstraţiilor ştiinţifice.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     34  respinge această concluzie. Ar fi fost posibil ca forţe aleatorii să dea naştere raţiunii? Explică răspunsul. Se poate ajunge la orice adevăr prin raţiune? De ce da sau de ce nu? 2. Totul se reduce la următorul lucru: dacă ai încredere în raţiune. desigur. nu poţi avea încredere în raţiune. Dacă Îl respingi pe Dumnezeu ca absolut suprem al raţiunii. ÎnIătură-L pe Dumnezeu ca absolut al raţiunii şi este ca şi cum ai trage covorul de sub credinţa că noi suntem fiinţe raţionale. Dacă Dumnezeu nu este sursa raţiunii.

. Cum rula el pe autostradă. Într-o discuţie în contradictoriu. Ne aşteptăm. Toţi luăm moralitatea ca fiind ceva de la sine înţeles. să fim trataţi cu respect şi corectitudine. Crezi că autostrada e a ta şi noi ar trebui să tragem pe dreapta şi să facem plecăciuni în timp ce tu treci pe lângă noi? Cum a intrat în parcarea restaurantului. Aceste reacţii ne arată că fiecare om are un simţ înnăscut care îi spune ce este drept şi ce este greşit. Tembelule! După încă vreo doi kilometri. adversarii trebuie să plece de la premisa că au acelaşi standard care defineşte ce este drept înainte ca vreunul dintre ei să se aştepte să-I convingă pe celălalt că a fost încălcat un standard. Presupunem că cei din jurul nostru cunosc regulile de bază ale comportamentului corect şi credem că ar trebui să şi respecte aceste reguli. De fapt. uitându-se în oglinda retrovizoare. CINE DECIDE CE ESTE DREPT?  ≈ ABSOTUL PENTRU MORALĂ ≈ La prânz. Mark a văzut un loc care tocmai se eliberase la mică distanţă de uşă. văzu un camion care se apropia insistent de el până ajunse la doar un metru şi ceva de bara din spate.Idiotule! strigă el. O tratăm ca pe un absolut. ar trebui să cădeţi amândoi de acord asupra unui standard cu privire la ce este drept şi la ce este greşit. Era pe punctul de-a întoarce pentru a parca acolo. ea s-a strecurat în spaţiul liber. în general. În timp ce el oprea ca să evite coliziunea. Mark şi colegul lui au decis să testeze un restaurant nou aflat în partea cealaltă a oraşului. toţi avem un simţ moral înnăscut. Oamenii nu strigă la şoferii nesimţiţi decât dacă cred că a conduce în felul acesta este greşit. Unii oameni neagă existenţa unor astfel de reguli şi toţi le ignorăm sau le încălcăm în anumite momente. . Dar comportamentul nostru arată în mod clar că. Am fost cu toţii martorii unor astfel de situaţii. Acest simţ moral universal este un alt reper însemnat în căutarea certitudinii. înainte de a-ţi manifesta dezacordul faţă de cineva în legătură cu un lucru oarecare.Ce tupeu! exclamă Mark. ce faci? strigă Mark în timp ce se proptea cu toată forţa în claxon. . la un nivel profund. Este ceva ce toţi presupunem că este universal valabil. când o fată care conducea un Ford Escort se apropie rapid din direcţia cealaltă. o maşină de teren a schimbat pe neaşteptate banda şi s-a strecurat în spaţiul strâmt din faţa lui.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                       35  4. N-a văzut că ne pregăteam să parcăm în locul acela? O astfel de atitudine ultragiată din partea unor şoferi ca Mark nu este câtuşi de puţin neobişnuită. Şi presupui că toţi oamenii sunt conştienţi de acest standard. provocându-l să frâneze brusc şi cu putere. . Mulţi dintre noi am manifestat aceeaşi atitudine când am simţit că ne sunt încălcate drepturile. Nu are niciun sens să manifeşti mânie faţă de un comportament rău dacă nu crezi că există un standard care defineşte comportamentul bun.Hei.

În mod evident. aşa cum s-a întâmplat în Germania lui Hitler sau în unele ţări asiatice unde este permisă uciderea bebeluşilor de sex feminin. Richard Taylor. aceste aberaţii au viaţă scurtă pentru că apar elemente din interiorul societăţii sau din afara ei care sunt suficient de ultragiate de ceea ce se întâmplă pentru a lua poziţie şi a stopa acest comportament aberant. deţine un set de principii morale. Întâlnim principii morale în consemnările istorice ale tuturor culturilor din trecut. Este ca şi cum diferite orchestre ar interpreta aceeaşi melodie. Unele societăţi le permit indivizilor să ucidă pentru a răzbuna răul făcut. în timp ce altele sunt mai permisive în anumite puncte. toate au reguli care guvernează căsătoria şi relaţiile de familie. necredincioşii refuză să accepte că moralitatea derivă din Dumnezeu. indiferent cât de departe s-ar afla acestea unele de altele din punct de vedere istoric. orice explicaţie ratională pentru moralitate este spulberată. De obicei. Un simţ moral care o învaţă pe fiecare persoană sănătoasă mintal de pe faţa acestei planete cum să facă deosebirea dintre ce este drept şi ce este greşit? De ce ar trebui să existe un asemenea simţ moral? Credincioşii pot explica acest lucru cu uşurinţă: Dumnezeu a pus standardele morale în conştiinţa umană şi El le susţine ca absolut suprem. Iar simţul moral al acestor societăţi este surprinzător de asemănător. Unele societăţi impun moralitatea cu mare stricteţe. Unele societăţi permit libertatea în relaţiile sexuale premaritale sau le permit bărbaţilor să aibă mai mult de o soţie. apar abateri importante de la simţul moral universal. Toate au legi care protejează viaţa umană. Dar fără Dumnezeu ca origine. dar nu în esenţă. în chinezescul Tao şi în Noul Tesament creştin diferă în ce priveşte detaliile şi accentuarea. Dar în ciuda unor asemenea variaţii şi distorsionări. acelaşi simţ esenţial al moralei apare în orice comunitate umană. la fel cum le întâlnim în culturile din prezent. în Codul babilonian al lui Hammurabi. Cum putem explica un cod moral care este prezent cu asemenea consecvenţă în toate societăţile? Cum putem explica. nici nu pot avea relaţii sexuale cu oricine vor. Dar toate au reguli care spun că oamenii nu-i pot omorî pe alţii după bunul plac.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     36  NATURA UNIVERSALĂ A MORALITĂŢII Fiecare societate din lume. însă diferit armonizată. de la cea mai primitivă la cea mai avansată. Când se ajunge ca un număr semnificativ de persoane de acest fel să câştige puterea sau sprijinul maselor. geografic. al dezvoltării culturale sau al credinţei religioase. în timp ce altele interzic un asemenea comportament. pentru a se potrivi cu instrumentele pe care le foloseşte fiecare dintre ele. în timp ce altele insistă asupra faptului că execuţiile sunt o prerogativă a statului. o personalitate de prim rang din . Această explicaţie ne arată de ce codul moral este universal şi în acelaşi timp îi conferă greutatea autorităţii. toate condamnă furtul şi toate îi încurajează pe oameni să le facă bine altora. Şi în fiecare societate există oameni care se împotrivesc impunerii principiilor morale asupra comportamentului lor. Principiile morale definite în Cele Zece Porunci ale evreilor.

a încercat totuşi să reţină ideile de bine sau de rău moral. dar în momentul în care ridică o pretenţie morală . Dar teoria moralei inventate are o fisură majoră. societatea promovează guverne care să determine forma exactă a moralităţii care o va menţine cel mai bine. care repudiază. alungându-L pe Dumnezeu. ci simpla supravieţuire.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     37  domeniul eticii. Tipul de comportament care a ajutat sau a întărit societatea a fost încurajat şi denumit "bun". sau încălcarea anumitor drepturi ale omului sunt greşite din punct de vedere moral şi îşi imaginează că au spus ceva adevărat şi semnificativ. De fiecare dată când oamenii încearcă să determine ce este drept pentru ei. Ei pot să nege că există absoluturi pentru moralitate. pornesc de la presupunerea că ceva este în mod intrinsec drept. ei presupun că societatea trebuie prezervată. Conform acestei teorii. iar guvernul manifestă voinţa morală a poporului prin adoptarea de legi care impun standardele pentru credinţă şi comportament.se pozitionează pe terenul unui absolut moral.cum este afirmaţia că societatea ar trebui prezervată . chiar şi persoanele educa te declară uneori că lucruri precum războiul sau avortul. în urma unor încercări repetate." Fără Dumnezeu ca sursă şi ca temelie a moralităţii. spunea: "Epoca modernă. fără să bage de seamă că. TEORIA MORALEI INVENTATE Teoria inventării explică morala ca pe un set de reguli pe care oamenii le-au născocit de-a lungul istoriei milenare pentru supravieţuirea lor. nu putem găsi o explicaţie pentru aceasta. Teoria spune că regulile întrunite sub denumirea de moralitate sunt pur şi simplu nişte linii călăuzitoare despre care am descoperit că funcţionează într-o societate închegată pentru protecţia reciprocă a membrilor ei în faţa unui univers ostil. au fost avansate diferite teorii ca alternativă. nimic nu este absolut la aceste reguli. a abolit condiţiile care ar putea determina sensul şi semnificaţia unui bine sau a unui rău moral. Nu pot face . mai mult sau mai puţin. Tipul de comportament care a adus daune sau a slăbit societatea a fost interzis şi denumit "greşit". Dezideratul care stă la baza comportamentului moral nu este conformarea la un adevăr atotcuprinzător. ci s-au dezvoltat având la orgine bunul-simţ omenesc şi gândire a pragmatică. ideea unui legiuitor divin. Acesta este adevărul asumat şi nedovedit pe care se bazează moralitatea lor. Astfel. Conform teoriei moralei inventate. Nu au fost transmise de un zeu de pe vârful vreunui munte. Totuşi oamenii educaţi nu au nevoie să li se spună că astfel de întrebări nu şi-au primit niciodată răspunsul în afara religiei. o explicaţie conformă cu realitatea. Când oamenii susţin că moralitatea este pur şi simplu invenţia omenirii pentru ocrotirea şi prezervarea societăţii. Vom analiza aceste teorii şi vom demonstra de ce nu sunt valide. Cu toate acestea.

Ar trebui să-i ajutăm pe cei aflaţi în nevoie. Sentimentele vin în contradicţie cu decizia lor de a nega existenţa lui Dumnezeu.atât credincioşi. un absolut s-a strecurat pe fereastră. Ar trebui să fim sinceri şi corecţi. pentru că aceste sentimente vin din inimile lor. Când privim dincolo de aceste obligaţii. este perfect normal ca oamenii necredincioşi să petreacă fiecare secundă preţioasă umplându-şi propria viaţă cu toate plăcerile pe are le pot procura şi să lase societatea să se preocupe singură de viiitorul ei. De ce şi-ar rupe ei din timpul lor preţios. chiar dacă nu raţiunea omenească l-a produs. Dacă o acceptă ca absolut. Dar nu are sens faptul că aceste sentimente sunt prezente în inimile lor. noi toţi . Aceasta este dilema necredincioşilor: de vreme ce nu pot dovedi cu ajutorul raţiunii că societatea ar trebui prezervată. nu le putem evita. după care totul s-a sfârşit pentru ei. aceasta trebuie să se bazeze pe un absolut. pentru că un astfel de concept moral contrar credinţei lor intuitive poate avea forţă numai dacă are rădăcini într-un Dumnezeu absolut . Aceste norme ne ţin legaţi. din energia lor. nici susţinută de raţiune. trebuie să aleagă între două alternative .suntem împovăraţi de noţiunea conform căreia există anumite lucruri pe care toţi oamenii ar trebui să le facă. Chiar dacă această idee nu înseamnă nimic pentru necredincioşi. nu se poate smulge de sub jugul acestor "ar trebui să". dacă vrem să susţinem că o presupunere esenţială este validă. Nimeni.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     38  altfel pentru simplul motiv că. din scurta lor viaţă pentru a face ceva pentru alţii? Şi totuşi. şi nu-l poate nici apăra. aşa cum nu putem evita atracţia gravitaţională. fie o resping ca pe o pretenţie ofensatoare într-un univers fără Dumnezeu în care sinele este pe cont propriu. Necredincioşii pot să încuie uşa şi să nu accepte niciun fel de absolut. Termeni precum altruism. dar în secunda în care susţin despre o acţiune că este corectă sau greşită. grijă pentru alţii nu au nicio semnificaţie fără un absolut solid pe care să se bazeze. Este ca şi cum ai încerca să arunci un bumerang ca să scapi de el: acesta se va întoarce mereu la tine. Dar oare chiar aşa este? Izolaţi ideea aceasta de noţiunea de Dumnezeu şi veţi vedea că ea nu poate să fie nici dovedită. îşi pierd raţiunea de a fi necredincioşi. dreaptă şi nobilă. Este posibil chiar să fie sinceri când spun acest lucru. Presupunerea că societatea ar trebui prezervată poate fi încă una dintre acele afirmaţii care sunt prea evidente pentru a fi puse la îndoială. cât şi necredincioşi . nici măcar cel necredincios. Conceptul este înrădăcinat adânc în mintea fiecărei persoane întregi la minte. Fără absoluturi care să prescrie un asemenea comportament altruist. sacrificiu. Dar dincolo de ceea ce pare perfect normal. De ce le-ar păsa dacă civilizaţia supravieţuieşte dincolo de moartea lor? Nu au nimic de câştigat din viitorul acesteia. Oamenii care nu cred în Dumnezeu pot pretinde că au grijă de alţii pentru că ei cred că o asemenea atitudine este altruistă. descoperim absolutul presupus de ele: societatea ar trebui prezervată. nobleţe. necredincioşii fac acest lucru tot timpul. Ei au doar câţiva ani la dispoziţie. Din punctul de vedere al necredincioşilor. nici măcar nu este o idee rezonabilă.fie acceptă ideea ca fiind un absolut. Ar trebui să-i apărăm de abuzuri pe copiii nevinovaţi. ei nu pot scăpa de ea.

ar fi inutil ca Mark să se simtă ofensat de gestul fetei care i-a suflat locul de parcare. nu poate exista nicio virtute. incert al unei jungle fără nicio lege. şi viaţa urmează să fie trăită în mediul instabil. Crima. Relaţiile stabile devin imposibile. Viaţa fără reguli şi fără autoritate devine un labirint înţesat de capcane şi dezastre. nu pentru că ar crede că este dreaptă sau greşită. Dar nu merge. dreptate şi nedreptate. Într-o lume fără un Dumnezeu Care să susţină absoluturi. Ea pur şi simplu a făcut ce i s-a părut că este mai bine la momentul respectiv. atunci lumea noastră este ca lagărul de la Auschwitz. nu poate exista vreun absolut drept şi adevărat. Aşa cum spunea romancierul rus Feodor Dostoievski: "Dacă nu există nemurire a Sufletului. Ordinea se transformă în anarhie. Toţi avem ascuns în noi impulsul de a da la o parte regulile. trebuie să înlăture ca pe o iluzie tendinţa inimilor lor de a veni în ajutorul altora. Teologul şi filozoful William Lane Craig scria următorul lucru: "Un rabin care fusese închis la Auschwitz a spus că era ca şi cum toate Cele Zece Porunci fuseseră inversate: aveai voie să omori. Familiile se dezintegrează. Nu avem niciun standard prin care să putem dovedi că a le face bine altora este mai corect decât să ignorăm nevoile celorlalţi şi să ne facem bine numai nouă. şi dacă o înlătură. Nu există bine şi rău. Dar dacă prezervarea societăţii este doar un concept omenesc. Dacă nu există un Dumnezeu Care să îi dea omenirii speranţa Vieţii de după moarte. atunci legile pe care le facem pentru a frâna impulsurile indivizilor pentru binele comunităţii au putere. Fără lege nu ne putem aştepta niciodată să fim trataţi corect sau să fim în siguranţă. Dacă prezervarea societăţii este un adevăr absolut venit de la Dumnezeu. Dacă nu există Dumnezeu. nu-i putem condamna pe oameni pentru că îşi dedică viaţa propriilor plăceri şi nu le putem cere să pună societatea mai presus de propria persoană. Omenirea nu mai văzuse niciodată un asemenea iad." Să fim sinceri şi să recunoaştem acest lucru: o lume în care "orice este permis" pare atractivă la prima vedere. violul. şi prin urmare totul este permis. tot ar putea să aleagă să cedeze în faţa ei. dacă naturalismul este adevărat. să furi. nu este nimic absolut în aceste legi şi ele sunt nedrepte pentru că vin în contradicţie cu drepturile individului. Dar dacă necredincioşii Îl resping pe Dumnezeu ca autoritate care susţine moralitatea. pentru că atunci când înlăturăm restricţiile legii alungăm şi protecţia conferită de aceasta. Sigur că. Într-o astfel de lume. toate regulile sunt simple opinii şi niciuna nu are autoritate. Dacă nu există Dumnezeu. Nu . Dacă nu există un Dumnezeu transcendent. ai putea foarte bine să ignori orice noţiune de dreptate pe care moraliştii autointitulaţi astfel ţi le vâră pe gât și ai putea continua să trăieşti aşa cum vrei. Şi totuşi. de a ignora cerinţele legii şi de a face pur şi simplu ce vrem noi. pentru că este spulberată capacitatea societăţii de a ocroti viaţa şi proprietatea. într-un sens cât se poate de real. ci pur şi simplu pentru că se simt bine când le fac un bine altora. hoţia iau proporţii înfiorătoare. de a ne impune libertatea.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     39  înaintea Căruia vom da socoteală. să minţi. nu ne putem aştepta ca cineva să conducă sau să trăiască în conformitate cu vreun standard ales şi impus de societate.

Oamenii care cred că legea este lipsită de autoritate morală absolută nu vor lua în serios supunerea faţă de lege. Când credinţa în Dumnezeu intră în declin şi moare. astfel încât să ne putem vedea de treaba noastră. Toţi suntem de acord să renunţăm la puţină libertate pentru ca toţi să ne putem bucura de o măsură rezonabilă de libertate. Ce legătură are acordul majorităţii cu dorinţa mea? Ca membru al minorităţii. Printr-un acord comun. eu pot respecta voinţa majorităţii atât timp cât îmi convine. Dar voi respecta legea numai atâta timp cât este în interesul meu sau până la limitele pe care le poate impune guvernul. Legea poate funcţiona cât se poate de bine ca un contract social între indivizi în cadrul societăţii. Ba chiar aş sacrifica dorinţe personale pentru prezervarea stabilităţii sociale pentru că am suficient bun-simţ pentru a pricepe că voi avea de câştigat pe termen lung. Avem nevoie de legi pentru a stabili limite rezonabile pentru comportamentul potenţial deviant al altora. Părinţii fondatori ai acestei naţiuni au înţeles faptul că legea prin care trebuie . Dar aceste legi nu trebuie să se bazeze neapărat pe autoritatea lui Dumnezeu sau pe un absolut extern." Această a doua teorie. conţine două erori. fiecare acceptă codul moral dictat de voinţa majorităţii. S-ar putea chiar să o respect în general pentru că îmi dau seama de valoarea ei.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     40  există valori morale obiective. TEORIA CONTRACTULUI SOCIAL Unii necredincioşi pot spune: "Suntem de acord cu faptul că viaţa în societate ar fi un dezastru fără existenţa legilor. dacă codul moral este într-adevăr doar ceea ce legiferează societatea şi nimic mai mult. să renunţe la propriile dorinţe şi să se încline în faţa voinţei majorităţii. Ne determinăm moralitatea nu pe baza unui standard absolut atotcuprinzător despre bine şi rău. de ce ar trebui să-I respecte minoritatea? Nu putem găsi niciun temei raţional pentru a cere minorităţii să accepte contractul social. teoria contractului social. această indiferenţă faţă de lege este perfect rezonabilă. Putem vedea începutul acestei dezintegrări în Statele Unite. Dacă nu există Dumnezeu. Refuzul de a-L recunoaşte pe Dumnezeu ca autoritatea absolută de dincolo de bine şi de rău va duce în cele din urmă la distrugerea SOcietăţii. dar în acelaşi timp fatală. pe măsură ce cinstirea lui Dumnezeu este înlăturată din ce în ce mai mult din viaţa publică. ambele fatale. ci prin consensul societăţii. În primul rând." Faptul că Dumnezeu există nu este doar o abstracţiune fără influenţă practică în viaţa noastră de fiecare zi. societatea îşi pierde temeliile solide şi se rostogoleşte în jos într-un vârtej de individualism fragmentat în care fiecare persoană îşi vede numai de interesul ei şi fiecare dintre noi este victima potenţială a tuturor celorlalţi. Vor respecta legea numai dacă îi ajută săşi împlinească scopurile sau dacă riscul de a fi prinşi este prea mare.

rezultatele pot fi îngrozitoare. asistăm la dezintegrarea autorităţii constituţiei naţiunii noastre.:nei moralităţi autentice.asupra drepturilor. cei de la putere au legiferat dreptul de a-l ucide pe cel nenăscut pur şi simplu pentru că aducerea pe lume a unui copil ar ameninţa în vreun fel modul de viaţă al părinţilor. va ajunge la cheremul celor aflaţi la putere. Fără presiunea unei morale autentice şi absolute. demnitate. Binele va fi numai ceea ce vor dori cei de la putere să fie. când Dumnezeu este înlăturat din poziţia de absolut care stă la temelia legii. Dar oamenii . el a ignorat toate principiile morale care îi stăteau în cale şi şi-a trasat propriile reguli prin care să-şi poată atnge scopurile. nea vând un ghid autentic pentru bine şi rău. O astfel de lege încalcă morala tradiţională. El şi-a deposedat rapid victimele de proprietăţi. Hitler visa un popor german purificat şi întronat ca rasă care să stăpânească lumea. Când oamenii ignoră morala tradiţională şi preiau puterea pentru a-şi servi propriile interese. Capacitatea legii de a ţine în frâu aceste impulsuri va slăbi. oamenii vor ştirbi din ce în ce mai mult restricţiile legii ca să poată câştiga tot mai multă libertate pentru a-şi urma pretenţiile şi impulsurile. In numele libertăţii personale. dreptate şi chiar şi de viaţă. Guvernarea demonică a lui Adolf Hitler asupra Germaniei la sfârşitul anilor '30 şi începutul anilor' 40 este un exemplu serios care ar trebui să ne dea de gândit. Tribunalele par decise să le dea câştig de cauză unor indivizi dispuşi să distrugă orice lege generală care stă între ei şi satisfacerea deplină a poftelor lor. şi indivizii vor ajunge să aibă foarte puţină loialitate faţă de societate în ansamblul ei. pentru a scăpa lumea de rasele pe care el le considera inferioare. O societate în plin proces de dezintegrare care pluteşte în derivă. Este un fel de impunere a binelui cu forţa. Declaraţia de Independenţă Îl re cunoştea în mod clar pe Dumnezeu ca absolutul care stă la temelia legii când a propus separarea de Anglia pentru a-şi asuma "statutul separat şi egal la care îi dau dreptul Legile Naturii şi ale Dumnezeului Naturii". Obsedat de visul său. Toată atenţia lor va fi concentrată asupra propriei persoane . pe măsură ce conceptul . Fără un devotament faţă de Dumnezeu. libertate. pretenţiilor şi plăcerilor lor. fără stabilitatea conferită de temelia moralităţii. sau chiar deloc.iată ce se întâmplă când societatea crede că poate făuri legi morale după propriile capricii. Cel slab devine victima celui puternic . oamenii vor pierde orice motivaţie de a sacrifica satisfacţia personală în folosul altora. Dar acum. care.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     41  guvernate naţiunile este mai mult decât un simplu contract social. îşi vor impune propria voinţă asupra celorlalţi. A doua eroare fatală a teoriei contractului social este următoarea: când societatea începe să se dezintegreze din cauza individualismului egocentric. Este un exemplu crud pentru felul în care cei de la putere îi distrug pe cei care nu au puterea de a se împotrivi. Asistăm la ceva similar în America de astăzi. atotcuprinzătoare începe să se clatine. oamenii devin vulnerabili faţă de ceea ce filozoful Friedrich Nietzsche numea "voinţa de putere".

suntem asemenea unui gândac de pe podea care caută cu atâta disperare un adăpost. spun ei. lăsându-ne o conştiinţă programată genetic care posedă anumite instincte morale în vederea prezervării rasei. Dar şi teoria moralei instinctive este eronată. Ne-am putea gândi că O mică minciună nevinovată ne-ar putea spori reputaţia. dar acest cod moral ne spune că nu putem avea niciunul dintre aceste lucruri. Cu alte ocazii suntem îndemnaţi să ajutăm un şofer aflat în dificultate. dar codul moral ne interzice să o spunem. Uneori avem impulsul de a ne satisface toate nevoile. Poate că noi vrem maşina vecinului sau contul său bancar sau pe soţia lui. Ade~ratul cod moral include aceste informaţii pentru că prOVine de la Dumnezeul Care a creat omul şi Care cunoaşte procesele lăuntrice ale inimii omeneşti.lmpu~sului de moment implică mai multe cunoştinţe despre funCţionarea organismului uman decât poate deţine vreun om. ne lăsăm călăuziţi numai de nevoile şi dorinţele noastre imediate. să stăm o noapte întreagă la căpătâiul unui prieten bolnav sau chiar să ne sacrificăm viaţa pentru o altă persoană. teoria instinctului. oamenii posedă ideea de bine şi de rău pentru că le este dată de natură. de a ne face toate plăcerile şi a ne face pe plac în toate. să liniştim cu răbdare un sugar care plânge la ora 2 dimineaţa. încât aleargă direct în capcana celui care face dezinsecţia. Am văzut cu toţii această dilemă reprezentată cu umor în felul următor: o persoană este hărţuită de un înger micuţ cocoţat pe un umăr şi de un mic demon pe . Avem destul de des impulsuri contradictorii. Când încercăm să determinăm ce este drept pentru noi înşine.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     42  care beneficiază de pe urma unor astfel de legi azi pot deveni victimele lor mâine. Codul moral universal nu ia în considerare nevoile noastre imediate. în loc să fie o invenţie socială. De fiecare dată când ne comportăm moral. Codul moral nu este p~eocupat de satisfacerea dorinţelor noastre imediate. Societatea nu poate supravieţui propriilor încercări de a-şi contura un cod moral propriu. codul moral universal este instinctiv. A vedea dincolo de satisfacerea . când cei care deţin puterea vor considera că se pot dispensa de ei. Ne lipseşte înţelepciunea de a vedea rezultatul pe termen lung al alegerilor noastre. Evoluţia a înlăturat toate formulele neviabile. nu facem altceva decât să ne supunem naturii. Impulsurile morale pe care le avem sunt pur şi simplu modalitatea prin care natura ne împinge spre autoconservare. Când ne asumăm noi puterea de a decide ce este bine şi ce este rău. ci de ~nele nostru pe termen lung. Adesea aceste impulsuri contradictorii apar simultan şi trebuie să decidem pe care îl urmăm. Conform acestei a treia teorii. TEORIA MORALEI INSTINCTIVE Unii necredincioşi susţin că. Înainte de a ne supune naturii trebuie să întrebăm cărei naturi trebuie să ne supunem.

îngeraşul acela băgăreţ de pe umărul drept . recunoaştem că dorinţa de autoconservare este un instinct esenţial. cât şi de către credincioşi. Ideea conform căreia morala este un instinct dat nouă de către natură prezintă o problemă uriaşă. de ce nu este mai natural? Cum se explică faptul că morala ne presează adesea să acţionăm Contrar altor impulsuri naturale? Avem mereu impulsuri care ne îndeamnă să ne lăsăm în voia curentului. Când se apropie de un şofer care are pană~ îngerul îl îndeamnă pe omul respectiv: "Trage pe dreapta ş! oferă-ţi ajutorul. vei întârzia la întâlnire. putem spune cu adevărat că aceasta este una naturală? Putem înţelege că impulsul de a porni ţintă spre pivniţă este unul natural. să cedăm în faţa dorinţelor şi nevoilor egoiste. şi totuşi este considerat cea mai înaltă virtute atât de către necredincioşi. standardul care le judecă nu poate veni tot de la natură. şi aşa scurte. Rareori sunt lucrurile atât de simple sau atât de comice. Dar în acelaşi timp apare un alt imbold izvorât din lucrul acela misterios pe care îl numim conştiinţă . Cu toţii ii admirăm pe oamenii care se gândesc mai întâi la nevoile altora şi îi dispreţuim pe cei care se gândesc totdeauna mai întâi la ei înşişi. Dar dacă natura ne-a dat ambele impulsuri. mai rău.şi care intră neinvitat. pentru că în acest caz natura s-ar contrazice singură.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     43  celălalt. Dar ce este natural în riscarea vieţii. pentru o cauză care nu poate fi de niciun folos persoanei care îşi asumă acest risc? Este clar că necredincioşii trebuie să regândească acest concept conform căruia impulsul de a-ţi sacrifica viaţa vine de la natură. trezindu-ne la realitate. Sacrificiul personal în favoarea altora se opune în mod clar instinctului de auto conservare. Irebuie să provină dintr-o sursă din afara naturii. Sau îţi vei murdări hainele sau. Intr-O singură zi apar mai multe situaţii în care trebuie să alegem între impulsuri contradictorii. probabil că bietul încurcă-lume nici măcar nu ar opri să te ajute dacă tu te-ai afla în situaţia lui. Nu ţi-ai dori şi tu să faca cineva acelaşi lucru pentru tine?" Dar de pe umărul celălalt vine vocea demonului: "Dacă te opreşti să-I ajuţi. Ne spune să nu facem lucrul pe care vrem . să nu riscăm niciodată vreun lucru preţios în favoarea altcuiva. În plus. Asta trebuie să faci. Luarea unei decizii corecte când avem de-a face cu două impulsuri contradictorii implică existenţa unui standard superior ambelor. Dacă examinăm motivaţia de a salva copilul unui vecin de o tornadă. vei fi tâlhărit. nu este ciudat că îl aplaudăm pe unul şi îl condamnăm pe celălalt? Pe baza cărui standard emitem această judecată? Nu poate fi vreunul din standardele naturii. să ne protejăm pe noi înşine cu orice preţ. evidentă: dacă simţul dreptăţii ne este dat de natură. Să manifest răbdare faţă de adolescentul meu încăpăţânat sau să-mi pierd cumpătul din nou? Să-mi ajut soţia la treburile casei sau să pierd noţiunea timpului aşezat în faţa televizorului? Să trec cu vederea faptul că angajatul meu a întârziat la şedinţă sau să-I muştruluiesc aspru? Să mă grăbesc spre pivniţă din cauză că se apropie o tornadă sau să alerg spre casa vecinilor mei pentru a salva un copil care este singur în casă? Aproape toţi oamenii ar avea aceeaşi părere în legătură cu alegerile corecte care pot fi făcute în cazurile de mai sus." . Dacă toate impulsurile vin de la natură.

ADEVĂRATA SEMNIFICAŢIE A MORALEI Toate explicaţiile oferite de necredincioşi pentru morală ignoră aceeaşi dificultate esenţială: morala pur şi simplu nu se potriveşte cu natura umană. dar vocea aceea obositoare îţi spune să-ţi ţii privirile acasă. nici naturale. Am face ce este bine pe negândite. Ţi-ai dori să copiezi de pe foaia de examen a colegului. fie este o iluzie inexplicabilă fără nicio semnificaţie. Dacă ar fi să inventezi o limbă nouă. te îmboldeşte să o dai înapoi. discursul lor nu are niciun rost. Alegerea trebuie făcută între două posibilităţi viabile: fie morala vine de la Dumnezeu. morala este un instrus care vine de undeva din afara naturii. le-ar fi făcut mult mai compatibile cu impulsurile omeneşti naturale. dar nu pentru că abţinerea de la el ne-ar face vreun pustiu de bine . exact contrariul a ceea ce ne-am aştepta să ne propună un lucru inventat de om. nu fac altceva decât să ţeasă nevăzute pânze intelectuale.ci pur şi simplu pentru că nu este drept să-l facem. Ne găsim într-un permanent conflict cu morala. nici în natură. de unde vine? Richard Taylor ne spune că opţiunile sunt limitate: "Autorii contemporani care scriu despre etică şi care discută plini de entuziasm despre binele şi răul moral şi despre obligaţia morală. Dar morala este ca limba unei alte galaxii. comportamentul corect ar trebui să fie la fel de natural cum este pentru somon să înoate împotriva curentului pentru a depune 69 icre şi pentru gâşte să zboare spre sud pentru a ierna. Cine a scris această melodie? Dacă morala nu-şi are originea nici în noi înşine. Vrei să păstrezi bancnota de douăzeci de dolari pe care casierul ţi-a dat-o din greşeală ca rest. Taylor are dreptate. Teoria moralei instinctive are aceeaşi slăbiciune. dar vocea aceea insistentă. Sunt prea la cuţite cu dorinţele noastre naturale ca să existe vreun grad de rudenie între ele. este în mod . Principiile morale nu sunt naturale. Dar nu este nici natural. ai propune sunete şi cuvinte pe care să le poţi pronunţa uşor şi natural.cel mai adesea pare să ne fie mai rău. Ne cere să acţionăm în moduri care nu sunt nici uşoare. Dintre aceste două opţiuni. pe care ai dori să o reduci la tăcere şi să o faci să dispară. cu alte cuvinte. Dacă morala ar fi un instinct care a evoluat împreună cu rasa umană.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     44  cu tot dinadinsul să-I facem. şi totuşi nu putem scăpa de acest simţ al binelui şi al răului care nu ne dă pace. nici uşor să facem ceea ce numim noi bine. Teoria inventării moralei şi teoria contractului social nu sunt valide pentru că. În mod evident. pe care o poţi vedea foarte bine pe banca lui." Dr. dacă omenirea ar fi inventat regulile pentru bine şi rău. Este ca o melodie antrenantă pe care continuăm să o fredonăm mult după ce neam săturat să o tot auzim. fără să facă nicio referire la religie. cel puţin pe moment .

faceţi-le şi voi la fel. . Standardul obiectiv este străvechea dar nepieritoarea "regulă de aur": "Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii. Morala ne arată cum să iubim în mod practic. copilul sau şeful? Pentru că înşelăciunea şi neîncrederea erodează relaţiile. pentru că adevărul reflectă natura lui Dumnezeu. Natura Sa este dragoste şi este bine să dai ajutor pentru că un astfel de gest este încărcat de dragoste." De ce simţi că te mustră conştiinţa când îţi minţi soţul sau soţia. Un astfel de manual îţi spune cum trebuie să conduci maşina. Întrajutorarea plină de dragoste pe care o încurajează morala este sănătoasă pentru societate. Codul moral ne păstrează în formă pentru relaţii şi ne călăuzeşte comportamentul faţă de alte persoane. ne este mai uşor să suportăm iritarea provocată de aceasta. îţi dă indicii pentru identificarea defecţiunilor şi instrucţiuni pentru remedierea lor. Morala se revarsă spre noi din natura Sa şi ne este călăuză în vederea menţinerii şi dezvoltării acestor relaţii. Codul moral este ca un manual de întreţinere a maşinii. astfel încât să te ducă la destinaţie fără să se ciocnească pe drum cu alte maşini. Scopul este menţinerea maşinii într-o stare bună de funcţionare şi în siguranţă. aducătoare de bucurie.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     45  evident raţional să acceptăm ideea că Dumnezeu este absolutul pentru morală şi că El ne-a înzestrat cu acest simţ moral pentru a împiedica impulsurile noastre naturale să ne conducă spre dezastru. Dacă înţelegem beneficiile moralei. contribuind astfel la dezvoltarea relaţiilor. ci în relaţii împlinitoare. De ce ne-ar împovăra Dumnezeu cu un cod moral care pare să nu ni se potrivească şi care se amestecă atât de nepoliticos în dorinţele şi în impulsurile noastre? Răspunsul este scurt: relaţii. în singurătate. Codul moral are un scop similar în viaţa oamenilor. De ce este bine să ne oprim şi să ajutăm şoferii aflaţi în dificultate şi este greşit să trecem în trombă pe lângă ei sau să-i şi lovim? Codul moral ne spune că este bine să oprim pentru că acest cod vine de la Dumnezeu şi reflectă natura Sa. Absoluturile referitoare la bine şi la rău ne pun la dispoziţie un tipar care ne călăuzeşte când este vorba să ne iubim aproapele şi să ne raportăm la Dumnezeu. mama sau tatăl. după modelul căreia sunt întocmite regulile pentru ce este drept şi bine. Dumnezeu nu doreşte să trăim în izolare. Păstrează persoana într-o stare potrivită de funcţionare şi o păzeşte de ciocnirea cu aproapele. Spunerea adevărului este un act de dragoste pentru că te protejează de durerea relaţiilor destrămate care sunt rezultatul duplicităţii şi al neîncrederii. Te simţi bine când spui adevărul şi stânjenit când minţi. Acelaşi lucru este valabil pentru toate celelalte porunci. în timp ce onestitatea şi buna-credinţă leagă oamenii prin legătura încrederii.

Cum putem explica asemănările dintre codurile morale din toate societăţile şi din toate timpurile? 2. Explică afirmaţia lui Dostoievski: "Dacă nu există nemurire a sufletului. De ce este imposibil ca morala să fie un simplu contract social care reflectă voinţa majorităţii? 4. De ce nu este posibil ca morala să fie invenţia omenirii pentru prezervarea societăţii? 3. Ce înseamnă morala pentru tine personal şi pentru relaţiile tale? . nu poate exista nicio virtute.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     46  ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE 1. De nu este posibil ca morala să fie instinctivă sau naturală? 5. şi prin urmare totul este permis." 7. De ce este ilogic ca necredincioşii să adopte vreun cod moral? 6.

nu există nimeni în nesfârşita şi intunecata tăcere care să le audă măcar întrebarea. care oferă iluzia că oamenii devin. am presupus că. o căutare după înţelesul sau rostul existenţei umane şi după rostul universului în interiorul căruia existăm. povestea se va încheia cu tragedia unui univers lipsit de viaţă. poate. Fără Dumnezeu. Dar adevărul crud este că universul alunecă vertiginos spre nimicirea finală şi nu se poate face nimic pentru a opri acest proces. fără plan şi fără scop. în acelaşi timp. universul nu poate avea nicio semnificaţie. suntem singuri şi lipsiţi de ocrotire într-un univers muribund. Pentru necredincioşi. cu energiile epuizate. Necredinciosul poate încerca să găsească o consolare de moment în teoria evoluţiei. fără Dumnezeu. agnosticii.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     47  5. în cele din urmă. pentru că. pluteam în derivă într-o mare de “de ce--uri care nu-şi găseau raspunsul. înţeleg că. mi-a explicat el. din cauza ameninţării judecăţii. În mintea naturalistului. asemenea multora dintre noi. fără un Dumnezeu. Dar el m-a asigurat că nu a fost vorba despre niciunul dintre aceste lucruri. omul acesta s-a hotărât să devină creştin datorită frumuseţii creaţiei sau a promisiunii cerului sau. a fost sentimentul semnificaţiei şi stabilităţii pe care i-o adduce universului existenţa unui Dumnezeu. cu toate planetele sistemului solar moarte şi reci.” Prietenul meu avea dreptate. totul îşi pierde semnificaţia. Am tânjit toată viaţa după aşa ceva. treptat. naturaliştii sau necredincioşii de orice factură Îl scot pe Dumnezeu din acest univers. . Dar aş fi crezut chiar şi f ără promisiunea cerului şi în ciuda ameninţării iadului. Fără Dumnezeu. ca să nu mai vorbim de oferirea vreunui răspuns. Apreciez cum se cuvine toate avantajele personale care vin împreună cu credinţa în Dumnezeu. CE ROST ARE TOTUL?  ≈ ABSOLUTUL PENTRU SEMNIFICAŢIE ≈ Eram la restaurant şi stăteam faţă în faţă cu un fost agnostic. să depăşească deficienţele propriei naturi sau chiar să învingă moartea. din ce în ce mai buni şi ar putea. Când ateii. Căutarea certitudinii este. nu poate exista niciun "de ce" şi nici vreun motiv ca să întrebăm "de ce". Fără Dumnezeu ca absolut suprem. o persoană foarte educată care tocmai trecuse graniţa spre credinţa totală. este inutil să privească spre cerul înstelat şi să se întrebe de ce au fost aşezaţi pe această planetă. Amintindu-mi propria convertire. "Lucrul care m-a atras spre Dumnezeu.

idealurile lor. în afară de câteva amintiri care nu se vor destrărna. nici măcar o amintire. Într-un univers accidental. şi dacă existenţa ta are o limită dincolo de care nu există altceva decât vidul uitării. Trecerea în nefiinţă a universului nu va lăsa nimic în urmă. nu suntem altceva decât bulgări de materie fără scop prinşi de masa de substanţă din care suntem alcătuiţi. libertatea nu are vreo semnificaţie. programate cu reflexe şi reacţii care ne determină să facem lucrurile pe care le facem. oamenii. cum îţi poţi aduna suficiente motive pentru a te scula din pat dimineaţa? Şi ce contează cum îţi petreci orele. dreptatea şi dragostea nu au nici ele niciun sens. pofta. orice idee de existenţă încărcată de sens este o iluzie. fără niciun plan. Dacă noi nu suntem rezultatul lucrării unui creator. Fără Dumnezeu. omenirea nu diferă cu nimic de toate celelalte lucruri existente. fie că acestea formează roci. Pentru naturalist. dar ştim cu toţii că dacă această concepţie despre Univers este corectă. precum şi toate activităţile lor sunt complet lipsite de sens. într-un anumit set de circumstanţe şi sub acţiunea anumitor stimuli. Dacă nu suntem altceva decât maşinării programate aleatoriu.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     48  O LUME FĂRĂ SEMNIFICAŢIE Fără Dumnezeu. bunătatea. Şi nici ura. Rick Gore. o persoană care comite o crimă nu face altceva decât lucrul pe care o maşină de un anumit tip şi programată într-un anumit fel este determinată să-I facă. noi suntem doar grupuri temporare de atomi cu o importanţă la fel de mare ca a oricăror alte grupuri de atomi. universul nu oferă nimic altceva decât disperare. Fără Dumnezeu. trădarea. stâlpi de gard sau viermi de apă. Conform unei astfel de concepţii. minciuna sau laşitatea. suntem doar maşinării apărute la întâmplare. Cum poate societatea să judece corect şi să pedepsească o maşină pentru că a făcut ce face o maşină? Într-o lume fără Dumnezeu. Cum poţi găsi o semnificaţie reală în ele dacă tot ce faci este lipsit de scop şi destinat unui final spulberat în nimicnicie când universul va dispărea? Într-un articol despre începuturile universului. Dacă ai luat fiinţă în mod accidental. Necredincioşii . plutind în vidul unui univers fără semnificaţie care se va stinge singur la fel de fără noimă cum s-a activat singur spre a lua fiinţă prin explozia iniţială.:" Putem să-I iertăm cu uşurinţă pe domnul Gore pentru încercarea de alinare a disperării sale cu retorica unei gândiri iluzorii. cu atât mai mult mă sâcâie această întrebare. senior editor la revista National Geographic. existenţa omenirii este lipsită de semnificaţie şi starea omului este deznădăjduită. responsabilitatea nu are nicio semnificaţie. eroismul. Nu am niciun răspuns. amintirile sale se vor destrăma. scria: "Deci care este rostul unui univers care îşi are sfârşitul într-o astfel de dispariţie? Cu cât înţeleg mai multe despre univers. zilele şi anii? Oricât de importante ar părea planurile şi activităţile tale în acest moment. Dacă nu există nicio putere mai înaltă care să îi confere omenirii valoare şi un scop.

nu există alte opţiuni. declarând că vasta sferă a naturii este realitatea supremă. Avem o cale de ieşire dintr-o natură limitată într-o sferă infinită unde nu mai există limite. Fie Dumnezeu este sursa legii morale. INCONSECVENTA NECREDINTEI Când oamenii aleg necredinţa în detrimentul credinţei în Dumnezeu. cealaltă se sfârşeşte într-o cădere tumultoasă într-un gol în care nimic nu are semnificaţie şi nimic nu este adevărat. mai presus de natură. au intrat singuri în capcana unui univers închis. inalterabilă şi desăvârşită dispariţie. Romancierul [ohn Updike a exprimat acest lucru cât se poate de clar: "Dacă lumea această fizică este tot ce există. necredincioşii vor fi obligaţi să se lupte cu anumite realităţi pe care le neagă cu fermitate. Universul este prea implacabil de raţional şi ordonat pentru a ne îngădui să ne construim o versiune proprie a realităţii. dar de care nu pot scăpa şi să ia decizii în legătură cu ele. numai pentru a înfrunta o inevitabilă. Pare o ironie faptul că naturaliştii au crezut că devin liberi dacă scapă de ideea opresivă de Dumnezeu. Alegerea se face între Dumnezeu şi nimic. reducându-l la dimensiunea unui sicriu. condamnaţi să asiste la uciderea altor prizonieri. fie universul este lipsit de semnificaţie. Pentru ei. Una dintre opţiuni oferă siguranţă şi strânsoarea fermă a unei realităţi solide. înlăturarea lui Dumnezeu de către naturalişti a îngustat acest univers. atunci este un iad închis în care suntem încarcera ţi. Este ca şi cum am fi prinşi de un curent puternic şi purtaţi vertiginos la vale pe un râu învolburat şi am avea de ales între a ne căţăra pe o stâncă sau a ne arunca într-o cascadă. Fie Dumnezeu este absolutul universului. cum spune Pascal în altă parte. Semnificaţia pur şi simplu nu poate fi găsită fără Dumnezeu. ei optează pentru o perspectivă asupra universului care este atât de nepotrivită cu realitatea încât este imposibil să trăieşti consecvent cu ea. aceste lucruri nu necesită vreo explicaţie. În schimb. fie moralitatea este o iluzie. ajunge la conştientă de sine. Necredincioşii pot să nege realitatea sinelui. În loc să lărgească universul omenirii. În fiecare zi. se înalţă la stadiul de inteligenţă şi se visează în veşnicie. Una dintre aceste re~lităţi este existenţa unui sine şi conştiinţa care-l însoţeşte. totuşi trebuie să se confrunte cu o prezenţă interioară in explicabilă care are toate trăsăturile . Intrun univers lipsit de sens în care oamenii nu sunt altceva decât nişte maşini nu e nevoie de ideea de sine sau de supervizarea morală a unei conştiinţe.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     49  trebuie să împărtăşească disperarea domnului Gore. noi avem o legătură cu o fiinţă transcendentă care conferă scop vieţilor noastre. fie totul este iraţional.'? Cruţaţi-vă eforturile de-a explora filozofiile care încearcă să explice existenţa şi să-i găsească semnificaţia în absenţa lui Dumnezeu. fără cale de scăpare. Dacă Dumnezeu există într-o sferă supra naturală infinită. asemenea prizonierilor prinşi în lanţuri. istoria universului este tragedia încărcată de cruzime a materiei care se aduce pe sine la viaţă. Fie Dumnezeu este sursa raţiunii.

chiar dacă neagă existenţa unui astfel de standard. Ei pot să nege realitatea conştiinţei. ci au fost cât se poate de reale. Lewis. In romanul lui C. susţinând că este o iluzie. de justificare a propriului comportament în faţa standardului impus. aşa cum am explicat în Capitolul 4. recunoaşte prezenţa acestui sine în fiinţa sa. În clipa aceea el îşi dă seama că acest sine şi conştiinţa sa nu au fost niciodată simple iluzii. Sunt oripila ţi de ei înşişi când văd că şi-au pierdut cumpătul şi au rănit un prieten sau persoana iubită. The Hideous Strength. Sinele profesorului face comentarii continue pe marginea tuturor activităţilor sale şi emite judecăţi supărătoare despre deciziile şi acţiunile sale. profesorul Prost. Ei se simt obligaţi să se conformeze standardului universal de moralitate. dacă oamenii nu sunt cu nimic mai mult decât nişte aglomerări impersonale de atomi. Ei îşi taie craca de sub picioare şi apoi încearcă să se ţină de trunchi ca să nu cadă. care ne pune adesea sub semnul întrebării Intenţiile . un om de ştiinţă necredincios.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     50  caracteristice sinelui. Aşa cum existenţa ochiului implică existenţa luminii şi existenţa urechii implică existenţa sunetului. Au avut parte de un tratament rău sau de lipsuri în copilărie. S. însuşirea bunurilor altora nu este altceva decât o revanşă pe care şi-au luato după o serie de ghinioane. şi ei se simt vinovaţi când mint sau fură. în afara lui Dumnezeu. Necredincioşii pot să încerce să-i nege existenţa. conştiinţa pe care o neagă îi va roade la fel de dureros cum o face în cazul celor credincioşi. Oamenii cu mintea sănătoasă nu pot să trăiască împăcaţi cu ei înşişi fără să găsească o cale. dar o fac. dar.rămâne un fenomen de neexplicat într-un univers naturalist. aşa că inventează justificări pentru comportamentul lor rău. Chiar şi cei mai răi. dar o prezenţă fantomatică. nepoftită. Caracterul sumbru al concepţiei despre univers a necredincioşilor îi poate determina . Oamenii care acţionează în afara hotarelor codului moral universal gravitează mereu în jurul moralităţii tradiţionale pentru a-şi justifica într-un fel comportamentul greşit. o prezenţă care pare să fie mai presus de maşinăria care pretinde el că este. victimele lor au primit ce au meritat. fie ea reală sau născocită. stabilit de univers. Comportamentul lor este Proba A în favoarea realităţii pe care o neagă. Acest lucru care se cheamă conştiinţă .vocea aceea ~ăgăreaţă. la fel ca oamenii credincioşi. Nu pot suferi să fie învinuiţi pentru faptele lor rele. şi acum se răzbună. o fantomă proiectată de starea sa de conştientă. Frost respinge acest sine şi îi neagă existenţa. Groaza Supremă se abate asupra omului în momentul în care acesta se confruntă cu moartea subită. Şi dacă nu reuşesc să se justifice. societatea i-a înşelat. Existenţa conştiinţei implică existenţa unui cod moral care sugerează cu putere realitatea unui absolut extern. Dacă universul este într-adevăr lipsit de semnificaţie. cei necredincioşi n-ar trebui să caute cu orice preţ o scuză pentru faptele lor. asemenea conştiinţei. cei mai nelegiuiţi criminali au totdeauna o explicaţie raţională pentru crimele lor. niciun alt absolut pentru moralitate nu este satisfăcător. îi va incomoda în ciuda nepăsării lor. existenţa conştiinţei implică existenţa lui Dumnezeu. Şi.

punându-le la încercare iluziile cu doze puternice de realitate. Dar realitatea nu acordă nicio dispensă. Ei nu prezintă nimic cu adevărat nou. ei trebuie să creadă că măcar această afirmaţie este absolută.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     51  pe aceştia să nege că gândirea ar putea duce la vreo concluzie adevărată. încearcă să-ţi imaginezi o nouă culoare primară. Însăşi natura universului îi obligă pe necredincioşi să trăiască şi să gândească în moduri inconsecvente cu necredinţa lor. Simplul fapt că cineva crede că soba nu este fierbinte nu-l va feri de arsură când o va atinge. De exemplu. Dar universul raţional se strecoară continuu înăuntru prin fiecare crăpătură. acesta va deveni real pentru ei. Necredincioşii sunt asemenea tânărului Neal din poezioara următoare: „Zicea un tânăr pe nume Neal Care susţinea că durerea nu e reală: "Când mă aşez pe un cui Şi îmi străpunge pielea. să creadă că gândire a lor este adevărată când îi conduce la concluzia că nu poate exista niciun adevăr. Dar tot trebuie să creadă în concluziile propriei gândiri. Faptul că ei nu cred în existenţa conştiinţei. Şi este imposibil să ne imaginăm ceva ce iese complet din sfera experienţei noastre. Şi trebuie să găsească o cale de a convieţui cu inconsecventa complicată a unei astfel de concluzii. Când susţin că nu există absoluturi. Faptul că fiinţele omeneşti au noţiunea de sens este grăitor.“ Multora le place astăzi să creadă că oricare ar fi lucrul pe care aleg să-I creadă. indiferent dacă noi credem sau nu că acesta există cu adevărat. Demonstrează că. CARACTERUL IMPLACABIL AL REALITĂŢII Împotriva voinţei lor. o a patra dimensiune sau un al treilea sex care să nu fie o combinaţie sau o variantă obţinută pe baza celor existente deja. cel puţin. să reordoneze şi să sintetizeze elemente adunate prin simţurile şi prin experienţele lor. Nu pot să n-o facă. nici nu le-am mai . a raţiunii. Ei trebuie. Sigur că putem susţine că ne imaginăm lucruri pe care nici nu le-am mai văzut. Cei mai creativi gânditori nu fac altceva decât să descopere. cel puţin ne putem imagina existenţa unui sens. Ei trebuie să se izoleze de natura raţională a universului şi să se închidă singuri într-o celulă de iraţionalitate. un al şaselea simţ. a moralităţii. prin fiecare colţişor. necredincioşii depind de Dumnezeu ca temelie pentru argumentul lor împotriva lui Dumnezeu. Nu-mi place ce mi se pare că simt. a sinelui şi a adevărului nu-i face imuni pe cei necredincioşi la efectele acestor factori. Ei se plâng că universul nu are sens şi în felul acesta admit în mod tacit că trebuie să existe un sens.

nu ne-am fi gândit niciodată la aşa ceva. ateii îşi încep viaţa cu un simţ intuitiv dar latent al realităţii lui Dumnezeu. Se bazează întotdeauna pe o inducere în eroare. în mod . Acest sentiment al scopului demonstrează în mod clar existenţa unui absolut. Dacă lumina nu ar fi existat. în fiecare lucru creat. Faptul că putem imagina. există un sâmbure de adevăr. Absolutul din afara universului natural continuă să invadeze fiecare colţişor al vieţii şi al gândirii celor necredincioşi. ceea ce dovedeşte că semnificaţia este o realitate care a reuşit cumva să ne invadeze experienţa. de mândrie. şi singurul absolut care poate furniza semnificaţie este Dumnezeul Care a creat acest univers cu un scop foarte precis. a avut la dispoziţie materialele brute ale timpului şi ale geometriei corpurilor solide pe care şi-a bazat deducţiile. Nu există cale de scăpare. Chiar şi atunci când păşesc în gol de pe stânca irationalitătii. Dar aceste plăsmuiri mentale sunt asocieri făcute pe baza materialului brut pe care l-am adunat din experienţa concretă. gata să fie cultivat pentru a deveni o credinţă deplină. Într-o lume în care totul ar fi cu adevărat lipsit de semnificaţie. Este imposibil să ne plângem de lipsa semnificaţiei fără să avem măcar o vagă idee despre ce ar trebui să fie semnificaţia. Dacă nu le este distrasă atenţia de instruire. de mânie. asemenea unei miresme. POZIŢIA DE NESUSŢINUT A ATEISMULUI Ateismul este într-un dezacord atât de clar cu realitatea încât nu izvorăşte în mod natural din adâncurile inimii sau nu-şi are rădăcinile acolo. nu ne-ar fi venit niciodată ideea semnificaţiei şi nu ne-am putea plânge de absenţa ei. Chiar şi fizicianul incredibil de inventiv Albert Einstein. Posibilitatea recombinării sau a reformulării experienţelor acumulate prin simţurile noastre stabileşte limitele pentru ceea ce putem concepe sau chiar imagina. Altfel. Dacă furi din două sau mai multe surse i se spune creativitate.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     52  experimentat: vaci zburătoare. care a postulat o a patra dimensiune ce includea timpul şi spaţiul curb. Descoperim semnificaţia vieţilor noastre atunci când vedem că scopul existenţei noastre individuale se potriveşte în scopul Său. fiinţe extraterestre cu forme ciudate sau o apă care curge în sus. ne-ar fi fost imposibil să ne-o imaginăm şi n-am şti să ne plângem de întuneric. oamenii vor tinde. Dumnezeu este adevărul de neclintit care îi va întâmpina în fundul prăpastiei. la deal. Aşa cum spunea un editor celebru: "Dacă furi dintr-o singură sursă se cheamă plagiat." Dincolo de umorul afirmaţiei. La fel ca toţi ceilalţi oameni. Ideea semnificaţiei este prezentă în viaţa noastră pentru că semnificaţia este o realitate a universului în care trăim şi nu putem ignora simţul înnăscut al scopului care se face simţit. înţelege sau chiar nega conceptul de semnificaţie arată că semnificaţia există într-adevăr. de resentimente sau de imoralitate.

să aibă credinţă.fie ateismul. Ei au ales să se agaţe de ceva ce exclude existenţa lui Dumnezeu. cât pot ei de asurzitor. aşa că au ingropat acest simţ al conştientei prezenţei lui Dumnezeu pentru a face ce vor ei. Orice lucru care nu este adevărat este doar un zgomot de moment.'? Ei nu vor să se plaseze sub autoritatea unei puteri superioare care ar putea avea pretenţii asupra lor.": Cei care apelează la ateism pentru a scăpa de Dumnezeu nu-şi dau seama că o relaţie cu El promite mai multă libertate decât ar putea dobândi ei prin mijloacele lor. aşa că neagă existenţa unei puteri SUperioare pentru ca să menţină iluzia că îşi sunt sieşi stăpâni. dar şi o eliberare de un anumit sistem moral. Într-o bună zi însă aceasta va reuşi să iasă la suprafaţă. am descoperi sub ele potenţiali credinioşi care au ales să nu activeze capacitatea lor înnăscută de a crede.. pur şi simplu vor un univers în care să poată spune: "Eu sunt stăpânul destinului meu. refuzul de a accepta existenţa lui Dumnezeu. simplul fapt că ştii că Dumnezeu există inund~ universul cu scop şi glorie. Unii atei trebuie să-şi strige continuu. un ecou muribund care îşi descoperă lipsa de substanţă la contactul cu zidurile de neclintit ale realităţii. inatacabilă. Dacă se pune problema că una dintre aceste două concepţii este greşită . în efortul de a menţine îngropată această conştientă implacabilă a prezenţei lui Dumnezeu. Dacă am reuşi să îndepărtăm toate straturile negării în cazul ateilor. Mulţi atei vor să fie independenţi de Dumnezeu ca să poată susţine că sunt liberi.. care dispar când considerăm ca universul este doar un rezultat al hazardului. filozofia lipsei de semnificaţie a fost în esenţă un instrument eliberator. eu sunt căpitanul sufletului meu. pentru că nicio minciună nu poate supravieţui prea mult într-un univers clădit pe absolutul adevărului. Încercarea ateilor de a-L evita pe Dumnezeu se bazează pe o neînţelegere cu privire la ce înseamnă Dumnezeu pentru omenire. Convingerea lor nu este una solidă. Romancierul englez Aldous Huxley spunea: "Am avut motive să-mi doresc ca lumea să nu aibă semnificaţie. aşa că am presupus că nu are niciuna . fie credinţa în Dumnezeu (pentru că se exclud reciproc) -. şi neîndoielnic pentru mulţi dintre contemporanii mei. Simplul fapt al existenţei lui Dumnezeu este suficient pentru a conferi oricui un sentiment solid al semnificaţiei. asemenea poetului Willam Ernest Henley. ateii sunt într-un pericol mai mare. O minciună nu are o existenţă reală. în universul lor limitat. Ne împotriveam moralităţii pentru că stânjenea libertatea noastră sexuală. Pentru mine. Eliberarea pe care ne-am dorit-o a fost simultan o eliberare de un anume sistem politic şi economic. Semnificaţia a fost factorul care l-a atras pe prietenul meu agnostic spre creştinism.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     53  natural. Ateii care fug de Dumnezeu sunt asemenea animalelor captive din grădina zoologică ce fug de îngrijitorul intrat în cuşca lor pentru a le elibera. Totuşi . Probabil că cei mai mulţi dintre ei. Ateii vor rămâne incarcerati în ei înşişi. până îi vor îngădui lui Dumnezeu să-i conducă spre libertate. Chiar dacă nu ar exista promisiunea vieţii de după moarte.

cât şi necredincioşii. Iar viaţa ta are sens pentru că El te-a creat pentru un scop precis. pietrele sau orice alt fenomen natural? 2. De ce. trebuie să credem în El pentru ca existenţa în sine să aibă sens. într-un univers naturalist. Nimic nu se potriveşte aşa cum ar trebui sau nu are o semnificaţie reală dacă Dumnezeu nu este absolutul care stă la temelia tuturor lucrurilor. pe care îl poţi descoperi când intri în relaţia adecvată cu El ÎNREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE 1. oamenii nu au o semnificaţie mai mare decât gândacii. De ce încearcă atât credincioşii. Deşi nu se poate demonstra empiric existenţa Lui. De ce nu este posibilă existenţa unei surse a semnificaţiei într-un univers complet naturalist? 4. a crede în Dumnezeu este singura opţiune raţională. buruienile. Universul este înzestrat cu semnificaţie numai pentru că Dumnezeu l-a creat şi are un plan pentru el.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     54  minunea minunilor este că. ci şi într-un sens direct şi personal. Dumnezeul universului doreşte să aibă o relaţie personală cu noi şi Se oferă să împartă veşnicia cu noi. Ce au făcut mulţi atei cu acea conştientă înnăscută a existenţei lui Dumnezeu? De ce? 7. Noi suntem proiectaţi pentru relaţionare. Care este singura şi suprema sursă a semnificaţiei în univers? De ce?       . De ce poziţia necredinţei în Dumnezeu este în dezacord total cu realitatea? 5. Dacă fiinţele omeneşti nu sunt altceva decât maşini apărute accidental. şi această invitaţie la o relaţie cu Dumnezeu este suprema noastră sursă de semnificaţie. În esenţă. putem judeca raţional acţiunile unei persoane pentru a determina dacă sunt bune sau rele? De ce da sau de ce nu? 3. să-şi justifice comportamentul greşit? 6. atunci când ne întoarcem spre Dumnezeu. dobândim această siguranţă a semnificaţiei nu numai în sens teoretic.

o profunzime şi o frumuseţe care-ţi taie răsuflarea şi-ţi accelerează bătăile inimii. nici explica. pentru a-l aplauda furtunos. înălţării sufleteşti.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                       55  6. Muzica te impresionează atât de profund încât pur şi simplu ţi se zbârleşte părul de emoţie. Urei pe o cărare abruptă de munte şi te opreşti brusc din drum uluit de priveliştea care se desfăşoară înaintea ochilor tăi. Priveşti răpus de fascinaţie cum un patinator olimpic pluteşte pe gheaţă şi execută sărituri şi piruete cu o graţie şi un echilibru tulburătoare. lăuntrică pe care o simţim ca răspuns la anumit~ combinaţii de forme. din piscul acoperit de zăpadă. Eşti copleşit de doruri şi de aspiraţii pe care nu le poţi nici identifica. DE CE IUBIM APUSURILE DE SOARE ŞI SIMFONIILE?  ≈ ABSOLUTUL PENTRU FRUMUSEŢE ≈     Asişti la un concert simfonie şi orchestra interpretează o compoziţie care îţi înalţă sufletul. Un vârf de munte acoperit de zăpadă sclipeşte glorios în soare. texturi. Ştii că nu vei mai dori niciodată să priveşti pe altcineva. imaginile. . culori. încercările de a o defini sunt sortite eşecului. dintr-o lucrare de artă. Frumuseţea este cea care înalţă această viaţă deasupra banal ului şi prozaicului şi dă naştere bucuriei. Care este elementul care ne captivează inimile şi ne emoţionează sufletele dintr-un cântec. sari în picioare. un chip care te captivează cu desăvârşire. îl face să plutească. încântării. plăcerii şi extazului. Te întrebi cum e posibil ca muzica să-ţi trezească sentimente atât de puternice. Suntem constrânşi să explicăm de ce ne afectează atât de profund intâlnirile noastre cu frumuseţea. grandoare a fiindu-i reflectată în apa limpede a unui lac străjuit de pini maiestuoşi. sunete sau mişcări. în cealaltă parte a încăperii. In cadrul discuţiei noastre.eşti absorbit de plăcerea profundă. În fiecare dintre aceste situaţii trăieşti experienţa misterului frumuseţii . alături de alte sute de spectatori. dintr-un chip anume? În ciuda poziţiei înalte pe care i-o atribuim frumuseţii în viaţa noastră. În momentul în care el îşi încheie evoluţia. inspiraţiei. sunetele sau experienţele care ne răscolesc şi dau naştere uimirii. Într-o seară fermecată zăreşti. Vizitezi o galerie de artă şi stai în faţa unei picturi de un colorit. frumuseţea include toate obiectele.

Este produsul secundar al mijloacelor practice pregătite de natură pentru răspândirea şi conservarea vieţii pe planetă. Cei mai mulţi dintre noi descoperă frumuseţea într-o vedere care înfăţişează crestele acoperite de zăpadă ale Alpilor. ale zgârie-norilor. ci sunt determinate exclusiv de gustul personal. Naturaliştii tind să explice frumuseţea în termeni pragmatici. Splendidele dungi ale tigrului au doar rolul de camuflaj în timp ce animalul îşi urmăreşte prada ascuns în iarba înaltă. tu te dai în vânt după cea populară. Umerii largi ai unui bărbat şi bicepşii impunători atrag femeile pur şi simplu pentru că demonstrează abilitatea acestuia de a le proteja şi a avea grijă de ele. care are un absolut. oricât de variate ne-ar fi preferinţele. Din cauza unei game atât de vaste de preferinţe care diferă atât de mult între ele. Când cineva îşi exprimă diferite preferinţe de ordin estetic. Pentru ei. tratând-o ca pe un lucru pe de-a-ntregul subiectiv. dar puţini o văd într-un peisaj acoperit de cenuşă. toţi oamenii o recunosc. cei mai mulţi dintre noi suntem de părere că standardele pentru frumuseţe nu sunt obiective. Mie îmi plac munţii. Ei spun că ceea ce noi numim frumos este pur şi simplu . tu preferi malul mării.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     56  EXPLICAŢII ALE FRUMUSEŢII În general. Ceea ce noi numim frumuseţea făpturilor vii. tu îl preferi pe Andy Warhol. Păunul îşi etalează penajul superb pentru a atrage o păuniţă. acestea îi atrag pe bărbaţi pentru că înfăţişează capacitatea femeii de a avea copii şi de a-i creşte. devastat după o erupţie vulcanică. Chiar şi credincioşii tind să creadă că. Chiar dacă bărbaţii au păreri diferite când este vorba să aleagă între blonde. este pur şi simplu semnalul folosit de natură pentru a atrage fluturii şi albinele cu scopul realizării polenizării încrucişate. ei consideră că sunt trăsături care au evoluat pentru protecţia şi propagarea diferitelor specii. practic. Mie îmi place arhitectura colonială. ci mai degrabă îi minimalizăm importanţa. aproape orice om consideră că lebedele şi fluturii sunt frumoşi. frumuseţea este o chestiune de preferinţă individuală. Naturaliştii oferă o explicaţie similară şi în cazul artei şi al designului. acestea sunt doar variaţiuni pe aceeaşi temă vastă şi comună a frumuseţii. Cu toate acestea. iar liliecii şi păianjenii. brunete sau roşcate. pentru naturalişti nu prezintă absolut niciun mister. diferenţele sunt minore în comparaţie cu terenul comun atât de vast pe care îl împărtăşim când este vorba de a determina ce este frumos şi ce nu. nu. toţi sunt de acord asupra faptului că anumite femei sunt frumoase indiferent de culoarea părului. Eu îi apreciez pe impresioniştii francezi. pe care. spre deosebire de moralitate. ţie îţi plac sticla şi oţelul construcţiilor moderne. De exemplu. Chiar dacă cel ce priveşte frumuseţea are preferinţe."). noi nici măcar nu încercăm să definim frumuseţea. culoarea splendidă a unei flori nu are nicio legătură cu bucuria noastră şi cu plăcerea pe care o declanşează în noi. răspunsul cel mai comun este că frumuseţea depinde de cel ce o priveşte ("Frumos e ce-mi place mie. Ceea ce noi numim frumuseţe. Mie îmi face plăcere să ascult muzică clasică. Naturaliştii ar spune că trăsăturile fizice feminine pe care noi le numim frumoase nu au fost proiectate pentru efectul lor estetic.

Fiecare contur a fost gândit exclusiv din perspectivă aerodinamică. Tindem să numim frumoase lucrurile care funcţionează eficient. ai proporţiei. popularitatea de care se bucură restaurarea caselor din epoca victoriană sau antebelică dovedeşte că mulţi oameni consideră că sunt frumoase tocmai acele ornamente care nu au absolut nicio funcţie practică. în aparenţă. în degradare. el tinde să aibă ca rezultat frumuseţea. Sănătatea este frumoasă. Viaţa este frumoasă şi moartea este o oroare. Cineva l-a întrebat la un moment dat pe designer cât a muncit pentru a da avionului acea extraordinară eleganţă. dar există prea multe excepţii ca să fie singura explicaţie posibilă. de ce aproape toată lumea consideră că până şi păianjenii inofensivi sunt hidoşi? Muzica nu are.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     57  ceea ce demonstrează eficienţă şi funcţionalitate. Ordinea este frumoasă. Expresia faimoasă a arhitectului Frank Lloyd Wright . în timp ce boala şi degradarea nu sunt. iar disonanţa este respingătoare. în deteriorare sau în funcţionare defectuoasă. ai ritmului şi ai arhetipurilor. Funcţionarea eficientă există în multe cazuri independent de frumuseţe. ca un firesc produs secundar. Oricare dintre aceste calităţi poate fi de ajutor la analizarea factorilor din natură sau artă care declanşează reacţii entuziaste în noi. Dacă moartea este un lucru îngrozitor. nicio funcţie utilitară. De ce ne face atâta plăcere să vedem anumite forme. iar celălalt să aibă o înfăţişare banală. Această afirmaţie este în mare parte adevărată. în timp ce haosul şi dezechilibrul ne fac să ne simţim neliniştiţi şi încordaţi. Frumuseţea pare să izvorască din eficienţă. Dacă eficienţa şi funţionalitatea sunt frumoase. Doi oameni pot fi la fel de puternici. El a spus că nu s-a gândit absolut deloc să facă un avion frumos. care îşi datorează coloritul pitoresc frunzelor moarte ale arborilor? Şi dacă viaţa în sine are O frumuseţe intrinsecă. Nu reuşim să găsim o explicaţie pentru frumuseţe care să fie mai presus de orice critică. Armonia este frumoasă. Este tentant să crezi că eficienţa şi funcţionalitatea pot fi cheile cu ajutorul cărora poate fi descrifrat misterul frumuseţii. dar e posibil ca unul să fie frumos. dar niciuna nu explică de ce simţim o asemenea încântare când simţurile noastre le observă. Nu găsim frumuseţe în îmbătrânire. să auzim anumite sunete sau să simţim anumite texturi rămâne o întrebare fără ."forma urmează funcţia" . muncitori şi eficienţi. sănătoşi. Aparatul supersonic Concorde a fost denumit cea mai frumoasă maşinărie din lume.rezumă covingerea sa conform căreia atunci când creezi un design care urmăreşte eficienţa. în timp ce lucrurile care funcţionează defectuos nu se bucură de aceeaşi apreciere. Succesul obţinut în ce priveşte aspectul practic i-a conferit avionului şi frumuseţe. În ciuda teoriei arhitectului Wright. şi totuşi ne provoacă atâta plăcere şi este atât de spectaculoasă încât reacţionăm adesea prin a ne lăsa cuprinşi de extaz. ai simetriei. de ce niciun alt anotimp nu este mai frumos decât toamna. în ce fel ne explicăm repulsia puternică declanşată la vederea unei colonii de omizi care mişună? Unii filozofi au explicat frumuseţea în termenii armoniei.

Mecanismele nu sunt importante în ele însele. discurile şi cipurile din calculatorul tău formează împreună ansamblul care face posibilă funcţionarea lui. mecanismele accidentale. pierd tot ce îi conferă frumuseţe. Universul naturaliştilor este unul întors pe dos pentru că ei insistă că nu există altceva decât maşinăria care îl menţine în stare de funcţionare. dar ele nu sunt semnificaţia şi scopul calculatorului tău. Ceea ce conferă calculatorului semnificaţie şi scop este modul în care te ajută să lucrezi. Impulsurile electrice. În lumea naturalistului nu este loc pentru frumuseţe.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     58  răspuns. aceasta nu este o iluzie. Dar realitatea ni se prezintă dintr-o perspectivă total opusă. Naturaliştii consideră că mecanismele care menţin natura în funcţiune sunt realitatea însăşi. REALITATEA ÎNTOARSĂ PE DOS Explicaţiile naturaliste pentru frumuseţe nu sunt satisfăcătoare deoarece abordează greşit problema. Funcţionarea oarbă. deşi nu putem inţelege sau defini frumuseţea. Semnificaţia unui ceas nu se regăseşte în arcurile şi în rotiţele sale. pentru ca apoi să fie proiectate mecanismele pentru atingerea lor. Naturaliştii nu admit existenţa semnificaţiei şi a scopului în univers pentru că o astfel de recunoaştere ar implica faptul că semnificaţia şi scopul au existat mai întâi. a întregii naturi este pentru ei realitatea însăşi. iar concepţia naturalistă nu poate permite aşa ceva. Pentru a exemplifica. te rog să te gândeşti la calculatorul tău. nu sunt semnificaţia însăşi. ci pentru că îţi pun la dispoziţie ceea ce vezi pe ecran şi tipăreşti la imprimantă. Prin faptul că ei văd în univers doar un mecanism.funcţia pe care o produc aceste mecanisme. lipsite de semnificaţie trebuie să fie realitatea însăşi. Nu este exclusiv utilitară şi nu este total subiectivă. driverele. fără scop. în timp ce credincioşii văd în aceste mecanisme doar mijloacele pentru atingerea scopului pentru care există lucrurile. plăcutele cu circuite imprimate. Mecanismele sunt mijloacele prin care se produce semnificaţia. deasupra naturii. Dar scopul nostru nu este să răspundem la această intrebare. Scopul nostru este să arătăm că. ci în cadranul care arată ora. Mecanismele sunt pur şi simplu organele interne. să comunici. să înveţi. Filozofia naturaliştilor este ca o haină întoarsă pe dos pentru că ea confundă mecanismele cu semnificaţia. în timp ce toată semnificaţia se găseşte în . Naturalismul reduce tot ce există în natură la o funcţie mecanică. Frumuseţea ne îndreaptă atenţia spre o certitudine care vesteşte că există un absolut undeva. pentru că nu pot vedea niciun . Frumuseţea există ca O realitate obiectivă şi nimic din natură nu o poate explica. O asemenea implicaţie necesită un proiectant. Pentru naturalişti.

Şi totuşi. naturaliştii nu văd gloria existenţei în forma. Ei nu pot admite că există un sens sau o semnificaţie artistică în felul în care sunt aranjate formele. Mai degrabă. coagulat de căldură. aşa şi este. flori şi iarbă. extrăgând nutrientii din el asemenea unor organisme parazite. Când privesc o frunză primăvara. o mare plăcere. texturile. ouă. care reduce la elementele de bază tot ceea ce aduce încântare simţurilor. A lua un mic dejun alcătuit din şuncă. Nu am făcut altceva decât să descriem modul în care necredincioşii ar trebui să vadă natura dacă ar rămâne Consecvenţi cu filozofia lor. într-un fel. fotonii. ei văd numai substanţele chimice şi mecanismele care-i asigură viaţa: seva. care au fost desprinse şi împinse în sus de forţe geologice aleatorii. este vorba doar despre rezultatul mecanismului fotosintezei care produce clorofila sub acţiunea luminii şi nu are mai multe pretenţii la frumuseţe decât secretia verde a canalului infectat al fierei. grăunţe cu tentacule care inhată pământul. Când privesc pe fereastră la ceea ce credincioşii văd ca fiind copaci. al ovulaţiei unei păsări de curte. în ciuda faptului că susţin o filozofie care exclude în mod logic frumuseţea. foliculi. Şi. în culoarea şi în textura acesteia. nerv urile şi ţesuturile.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     59  adevăr mai profund decât ceea ce găsesc în urma analizei componentelor lui. miere şi lapte este. Această perspectivă. pentru cei mai mulţi dintre noi. Nu prea pot să facă altfel. este foarte probabil că ne vom pierde pofta de mâncare. Verdele frunzei nu îi inspiră. INCONSECVENTA NATURALISTĂ Poate credeţi că felul în care înfăţişăm viziunea naturalistului despre natură este un pic cam impertinent. cei mai mulţi necredincioşi reacţionează la frumuseţe la fel ca oamenii credincioşi. ei pot spune că o orhidee superb mirositoare şi cu un colorit splendid este doar o funcţie a unui univers . Dar dacă tot ce putem vedea pe farfurie sunt felii grase din corpul unui mamifer care se tăvăleşte în noroi. naturaliştii văd rădăcini. fibre. Tot ce îşi pot permite să vadă la un munte sunt mineralele solidificate din scoarţa pământului. secretiile lipicioase ale organelor reproducătoare ale unor plante amestecate cu saliva unei insecte şi lichidul care curge din glandele mamare ale unui mamifer rumegător. acesta este micul dejun pe care îl iau naturaliştii în fiecare dimineaţă. Realitatea este însă că. Îşi astupă urechile în faţa oricărei invitaţii de a lăsa la o parte lentilele analitice care radiografiază totul şi de a lua parte la dans. tufe. Ei nu găsesc nici semnificaţie. nu îi face să se minuneze şi să se lase cuprinşi de încânta re. rezultatul. reflectă filozofia lor despre natură ca întreg. nici scop în urma analizei şi rezultatul este pierderea misterului şi a artei. Naturaliştii încăpătânati nu pot admite grandoare a unui munte acoperit de zăpadă pentru că grandoarea este un concept care necesită mai multă semnificaţie decât pot furniza simplele mecanisme. Ei nu îşi permit să simtă uimire sau încântare în faţa formelor extravagante ale naturii. Cu intelectul. lumina şi culorile vârfului de munte.

. când mă gândesc uneori. care se autoalimentează. Probabil că este singurul lucru din universul lor mecanicist care le poate abate mintea de la realitatea tragică a dispariţiei finale în uitare a tuturor lucrurilor. impactul emoţional. impreună cu această excludere a dispărut tot ce ar fi putut conferi semnificaţie formelor. Când a adoptat naturalismul. dar care şi-a abandonat credinţa pentru a deveni un discipol al lui Darwin. dar tot se vor simţi înclinaţi spre uimire şi încântare la vederea unui apus de soare. cât şi faţă de filozofia naturalistă. Interiorul a ieşit la suprafaţă şi tot ce putea vedea el erau viscerele realităţii: mecanismele de funcţionare. care cândva a crezut în creaţionism. Iată motivul: frumuseţea este o realitate mult mai puternică decât filozofia naturalistă. Naturaliştii pot să explice spectrul de culori din lumina soarelui în termeni strict ştiinţifici. dar atunci când privesc o astfel de floare. ascultaţi plângerea lamentabilă a omului de ştiinţă şi poetului George [ohn Romanes. îşi va epuiza resursele. texturilor. Probabil că cei mai mulţi naturalişti nu au analizat în detaliu poziţia pe care o susţin. nu i-au întrezărit concluzia logică. Dacă sunteţi de părere că exagerăm. Romanes a adoptat o concepţie care întoarce lucrurile pe dos. atât de puternică încât le ignoră în mod spectaculos intelectul şi acţionează direct asupra emoţiilor lor. trad. Dar pentru aceia dintre ei care sunt suficient de nefericiti. asemenea unei maşinării Rube Goldberg [dispozitive excesiv de complexe care efectuează sarcini simple în moduri ocolite şi foarte complicate . bântuit de nostalgia unei frumuseţi pe care noua sa filozofie l-a obligat s-o respingă. încât să îşi fi asumat un angajament serios atât faţă de consecvenţă. este acelaşi ca în cazul celor credincioşi.n. în final. A rămas părăsit într-o lume întunecată. Când Romanes L-a exclus pe Dumnezeu din lumea sa. Ei nu îşi dau seama că nu pot rămâne consecventi cu concepţia lor naturalistă şi în acelaşi timp să creadă în frumuseţe. însingurată. inclusiv a propriilor persoane. căci trebuie să mă gândesc uneori. dar este o iluzie pe care nu o pot ignora."' Romanes a exprimat astfel disperarea tragică a tuturor gânditorilor care îngăduie filozofiei lor să le distorsioneze perspectiva asupra realităţii până în punctul în care ei ajung să respingă absolutul care conferă semnificaţie şi frumuseţe existenţei. motorul care pufăie şi pulsează al realităţii..]. "Nu mi-e ruşine să mărturisesc că. până când.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     60  mecanicist. nu este proiectat cu vreun scop. dar continuă să funcţioneze fără rost. universul şi-a pierdut pentru mine esenţa frumuseţii. care nu produce nimic important. din clipa acestei negări virtuale a lui Dumnezeu. în asemenea momente voi simţi mereu că îmi este imposibil să evit durerea cea mai profundă şi cea mai sfredelitoare la care este predispusă natura mea. Direcţia pe care a adoptat-o arta în ultimele decenii ne spune câte ceva despre . Este mai bine să dansezi pe marginea gropii decât să meditezi cu tristeţe la iminenţa sfârşitului. în cazul celor mai mulţi dintre ei. lumina frumuseţii nu mai poate străluci. Naturaliştii pot să considere frumuseţea ca fiind o iluzie. . culorilor şi sunetelor lumii. la înspăimântătorul contrast dintre slava sfântă a crezului pe care l-am îmbrăţişat cândva şi misterul însingurat al existenţei pe care îl descopăr acum.

de forţa uimitoare a unui apus de soare sau de sentimentul sublimului pe care li-l trezeşte o cascadă? Naturaliştii susţin că astfel de sentimente sunt pur şi simplu subiective. C. o anumită formă reprezintă idealul. mare parte din produsele artei au ajuns să fie din ce în ce mai lipsite de noimă. la un moment dat. Iar arta lor reflectă această disperare. Conceptul de frumuseţe sugerează existenţa unor standarde pe care un obiect trebuie să le împlinească sau de care să se apropie pentru a atinge perfecţiunea. Dar într-o lume fără Dumnezeu. toate formele şi funcţiile sunt accidentale şi. absolute. la care frumuseţea să se raporteze. În cartea sa. EXPLICAŢIA CELUI CREDINCIOS Cum explică oamenii credincioşi reacţia plină de extaz declanşată de o simfonie de Schubert. Trebuie să deţinem un standard care să definească ce ar trebui să fie înainte de a putea evalua dacă o formă se ridică sau nu până la acel standard. nu putem avea standarde fixe.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     61  disperarea naturalism ului. . pur şi simplu există. una care să provoace admiraţia privitorului. şi nici absoluturi într-o lume mecanică. Exista o vreme în care scopul artistului era acela de a înfăţişa frumuseţea. într-o stare de schimbare perpetuă. accidentală. conform evoluţiei. Nu putem obţine un cadru fix al procesului de evoluţie pentru a susţine că. standarde fără absoluturi. Daca acea cascadă nu are o anume calitate intrinsecă. Ceea ce există. Povara apăsătoare a filozofiei lipsei de semnificaţie a îndepărtat tonurile strălucitoare de pe paleta de culori a multor artişti lipsiţi de credinţă. Doar pare sublimă pentru că trezeşte sentimente de uimire şi de încântare în cel care priveşte. S. disperate şi lipsite în mod conştient de frumuseţe. frumuseţea nu poate exista în mod logic. Desfiinţarea omului. Dar pe măsură ce filozofia naturalistă devenea dominantă. nu se pune problema că ceva "ar trebui să fie" într-un fel sau altul. în cele din urmă. În disperarea lor. fără absoluturi. ai echilibrului punctual. invariabil. cu atât este mai frumos. asemenea sentimente sunt absurde şi inexplicabile. ai mutaţiei şi ai adaptării nesfârşite. la care să ne aşteptăm să se conformeze vreun lucru. Dacă naturaliştii au dreptate. adevărata frumuseţe nu poate exista. accidentală. fără Dumnezeu. că nimic nu este intrinsec sublim în cascada respectivă. Lewis respinge un asemenea punct de vedere şi afirmă că anumite reacţi! emoţionale le sunt adecvate anumitor obiecte din natură. Dar într-o lume naturalistă. Cu cât un obiect este mai aproape de acest ideal. de o pictură a lui Rafael. nu sunt posibile astfel de idealuri sau standarde. Considerând că este o iluzie care nu poate ascunde vidul intunecat despre care ei cred că va acapara. purtate de curenţii selecţiei naturale. Iată de ce: frumuseţea implică un ideal. pentru că nu se poate găsi un standard determinat. Nu putem avea frumuseţe fără astfel de standarde. toate lucrurile. Într-o lume cu astfel de fluctuaţii. Am afirmat că. ei au scos frumuseţea din discuţie. într-o lume cu adevărat naturalistă.

cascadă nu este altceva decât efectul inevitabil al gravitaţiei asupra lichid ului în cădere în punctul în care albia râului se sfârşeşte într-un hău. a unor aspiraţii înalte. considerând că nu sunt nimic mai mult decât fenomene mecanice şi chimice. sau un munte. întristare. uragane. astfel încât să stârnească în noi un efect foarte precis. În clipele în care privim măreţia unui munte. ceva de dincolo de perienţa noastră. cancer. În cei mai mulţi privitori. nu sunt realitatea însăşi.despre moarte. Texas. din cauza stratului de rugină de la . pierde din vedere realitatea.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     62  Ce calitate poate a avea o cascadă sau un apus de soare. dar putem face nişte deducţii pe baza unor sentimente comune atât de multor oameni încât pot fi considerate universale. fără să vadă nimic din toate acestea. aşa cum trece cineva pe lângă un drum străjuit de pomi în care se aud ciripind păsărelele şi de-a lungul căruia clipoceşte un mic pârâu. Poate că noi nu ştim cu exactitate care a fost efectul intenţionat de acest creator. Da. munţii. O. ştim totul despre cealaltă faţetă a naturii . Poate că munţii au fost creaţi cu scopul de a servi ca o vizualizare a dorului nostru de a atinge ceva mult mai înalt decât noi. Visătorii din jurul nostru. care scoate din ecuaţie astfel de experienţe. Este posibil ca muntele să fie o operă de artă. în drumul meu spre serviciu. al forţelor geologice aleatorii de sub scoarţa pământului. o admiraţie plină de uimire. suferinţă. pentru ca sentimentele de uimire şi de admiraţie să fie adecvate? Naturaliştii ar spune că suprafaţa abruptă a muntelui care se înalţă spre cer este pur şi simplu rezultatul mecanicii tectonice. când frunzele copacilor strălucesc într-o lumină magică. e posibil ca un creator să îi fi gândit intenţionat forma. inundaţii. Frumuseţea pe care o vedem în natură şi o exprimăm în artă poate fi ecoul de dincolo de natură care ne spune că există mult mai multe lucruri decât vedem noi aici. munţii trezesc impresia sublim ului. degradare. Dar cum explică ei sentimentele tnălţătoare pe care le stârnesc aceste fenomene geologice naturale? Sentimentele de această natură nu au niciun sens 'intr-un univers în întregime naturalist. Fiecare centimentru din suprafaţa acelui pod este acoperit de rugină. Aici avem de a face cu ceva mai mult decât simpla atracţie gravitaţională sau geologia. când peisajul ne taie răsuflarea. când chipul pe care-l privim pare să ema ne lumina fermecată şi strălucitoare a unei zeităţi. Lentila analitică a naturaliştilor. Asemenea umbrelor din peşteră despre care vorbea Platon. tornade şi cutremure. Aceste nenorociri sunt teribile. a măreţiei. Deşi nu am reuşit să văd niciodată materialul din care era făcut podul. infarcturi. când muzica pare să se întrepătrundă cu esenţa vieţii. peste un pod de metal suspendat deasupra râu lui Colorado. arta şi muzica ttumoasă pot fi indicii palide ale unor realităţi superioare care există într-o sferă supranaturală aflată mai presus de a noastră. durere. Adică. iar ceea ce vedem aici nu te decât o imagine inferioară a acelor lucruri. Ani la rând am trecut. romanticii incurabili. apusurile de soare. în astfel de momente. Trece pe lângă realitate. în apropiere de Austin. dar sunt doar lucruri care parazitează trecător realitatea. vălul este ridicat şi vedem realitatea aşa cum este. sunt cei care apropie cel mai mult de adevărul creaţiei. sau senzaţia unei înălţări mistice spre cer.

nu satisface dorinţele fără nume pe care le aprinde în sufletele noastre. a unei picturi sau dulceaţa unei îmbrăţişări. dar ne îndreaptă atenţia spre el. Oricare ar fi lucrul căruia îi ducem dorul. Romanticii. Aceste lucruri minunate sunt simple imagini ale obiectului real al dorinţei noastre. cu ajutorul căruia să îl putem pricepe pe deplin. oricât de plăcut spiritul. oricât de iubitoare sau de devotată ar fi. În ciuda dorinţei sufleteşti pe care o simţim când ne aflăm înaintea unui pisc de munte maiestuos. iar acel obiect continuă să ne scape printre degete. oricât de sensibilă ar fi interpretarea. Prin frumuseţe. sunt de fapt oamenii cu vederea cea mai clară. Adevărul despre acel pod este metalul solid de sub stratul de rugină. nimic din natură sau artă nu poate satisface deplin dorurile stârnite în noi de frumuseţe. fie bărbat. Până şi in cel mai intens moment de încântare. în plinătatea ei. neauzită şi nepercepută. Privim şi tânjim. Frumuseţea din natură scoate la suprafaţă "amintirea" unor lucruri de care am fost creaţi să ne bucurăm. oricât de încântătoare i-ar fi personalitatea. În prezenţa frumuseţii suntem ca nişte copii cu nasul turtit de vitrina unui magazin de jucării.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     63  suprafaţă. Frumuseţea. a unui apus. Acea calitate intrinsecă a muntelui care ne stârneşte dorul este doar o umbră a ceva mult mai măreţ. Nicio persoană. nu există in acel munte în sine vreun lucru care să ne facă să-I dorim. Este ca şi cum la hotarele capacităţii noastre de înţelegere ar pluti ceva ce necesită un anumit simţ. fie femeie. dar a căror experienţă nu am trăit-o niciodată pe deplin. ale realităţii pe care ne-o dorim. Totuşi din când în când putem să surprindem anumite scânteieri palide şi efemere cu ajutorul celor cinci simţuri pe care le avem. când trăim experienţa unei simfonii. atât de ridiculizati în lumea de astăzi. pentru că . Dar descoperim că frumuseţea este asemenea capătului curcubeului: străluceşte. nu frumuseţea este acela. Este un balon de săpun lucios care dispare când e prins în mână. Frumuseţea este doar uşa care duce Spre el. ei văd adevărul. Şi pentru că văd frumuseţea aşa cum este ea. Frumuseţea ne cheamă cu voce ademenitoare. nu putem face acest lucru. iar dorinţa noastră de a lăsa totul pentru a o urma este copleşitoare. ne dăm seama că lucrul după care tânjim este încă departe. auzim cum reverberează corzile supranaturalului în natură. nu aş fi spus niciodată că rugina constituie realitatea podului. dar scapă urmăririi noastre. chiar dacă incântătoare. Frumuseţea ne invită să vedem în natură şi artă acea realitate superioară din care originează totul. Nicio melodie. Adevărul despre creaţie este slava de sub plaga aceea care o desfigurează. o realitate încă nevăzută. Şi totuşi. Ei văd prin ceaţa care întunecă vederea celor mai mulţi dintre noi. Oricât de mult ne-am dori să ne cufundăm în frumuseţea pe care o vedem. nu poate satisface deplin dorul unei inimi de a se contopi cu o alta. oricât de meşteşugite ar fi armoniile ei. Aceste simboluri ale frumuseţii sunt doar umbre. oricât de perfecte i-ar fi chipul şi silueta. Muntele nu este obiectul pe care il dorim. scapă analizei noastre. dar descoperim o barieră care ne împiedică să experimentăm pe deplin ceea ce este în faţa noastră. încă nedezvoltat în noi.

de a deveni una cu ea şi de a-şi găsi acolo odihna. în cele din urmă. povesteşte. Mulţi poeţi. Dar nu poate. În poemul său intitulat "Stopping by Woods on a Snowy Evening". R. unde avem sarcini de îndeplinit şi îndatoriri de respectat înainte de a putea abandona totul şi a putea porni în căutarea frumuseţii care ne aderneneşte atât de chinuitor. apoi pădurea. El ştie că pacea şi frumuseţea care îl atrag spre pădure nu-i aparţin încă. de fapt numai în cer îl va putea auzi din nou. Şi cum îşi lasă el degetele să alunece la întâmplare pe deasupra clape lor. şi care este atât de îndrăgostit de frumuseţea frunzelor încât îşi dedică întreaga viaţă transpunerii lor pe pânză. Niggle îşi dedică fiecare moment din viaţă căutării.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     64  izvorăşte dintr-o dimensiune care ne este inaccesibilă. el încearcă să regăsească acordul respectiv. fără să vrea. să ne înălţăm spre acea dimensiune şi să găsim adevăratul obiect al dorinţei noastre. Străfulgerările de frumuseţe care ne invadează lumea sunt dovada concretă că frumuseţea.J. de a se cufunda în seninătatea-i idilică. o natură atât de decăzută încât umbreşte toată frumuseţea care radiază spre ea din dimensiunea supranaturalului. Autorul trilogiei Stăpânul Inelelor. în toată plinătatea ei. în nuvela Lea! de Niggle. în timpul unei frumoase ninsori. R. cu suferinţa şi cu nevoile. să cânte un acord "asemănător cu sunetul marelui: „Amin“. îşi dă seama că acel acord nu s-a născut pe acest pământ şi. deşi ecourile lui vor rămâne în sufletul său pentru tot restul zilelor sale. au de luptat cu adversitătile. Nu putem gusta vinul înainte de a strivi strugurii. apoi lumina care îmbracă în strălucire priveliştea. simţind că acesta "s-a desprins din sufletul orgii şi a intrat în sufletul meu". există cu adevărat. Şi aceste urme de frumuseţe întăresc promisiunea conform căreia noi putem. În cele din urmă. Neliniştit. Sir Arthur Sullivan. încântătoare. urmăririi acestei viziuni a frumuseţii care se descoperă treptat înaintea ochilor săi. ca şi el. a compus un cântec intitulat . Dar nu încă. simţindu-se împins de dorinţa puternică de a intra în pădure. Dar nevoile repetate ale vecinului său bolnav îl întrerup frecvent şi îl împiedică să-şi termine pictura. Pentru moment. apoi priveliştea de dincolo de pădure. Cu timpul însă artistul descoperă că există o frumuseţe mai mare decât a frunzei şi începe să picteze întregul copac. cazul unui artist care se străduieşte să-şi facă un nume.The Lost Chord" în care descrie un compozitor istovit care stă în faţa claviaturii unei orgi. dar fără succes. reuşeşte la un moment dat. Robert Frost vorbeşte despre o plimbare printr-o pădure tăcută. Poetul se opreşte. El şi frumuseţea pe care o vede fac parte din lumi diferite. A lui este o lume a îndatoririlor faţă de alţii care. Trebuie să rămână alături de alţii în lumea . Noi trăim în interiorul naturii. Măreţia nepământeană a acestui acord îl mişcă profund. Totuşi frumuseţea străpunge norul Căderii şi inundă întreaga natură cu o slavă care proclamă originea transcendentă a tuturor lucrurilor. compozitorul care făcea parte din celebrul duet Gilbert şi Sullivan. cu durerea. Tolkien. locul nostru este în lumea aceasta. cu pierderea. compozitori şi scriitori au exprimat cu iscusinţă dorinţa lor copleşitoare de a lăsa totul în urmă şi de a se avânta în căutarea frumuseţii.

În astfel de momente. Tânjim după experierea deplină a ceea ce acum putem doar să întrezărim. dar ademenitoare a acestei frumuseţi desăvârşite care există dincolo de cortină. Viziunea a ceea ce trebuia să fie străbate ca un fulger ecranul conştiinţei noastre. şi suntem cuceriţi. Iar realităţile sunt totdeauna mai mari decât umbrele lor. Iar idealurile implică existenţa absoluturilor. întunecoase şi adânci Dar eu am promisiuni de ţinut Şi înainte de-a dormi. toată creaţia emana frumuseţe desăvârşită. am mile de străbătut. La origine. oftând în timp ce se îndepărtează de pădure: Frumoase sunt pădurile.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     65  decăzută înainte de a intra în cea desăvârşită. IMAGINEA PERFECŢIUNII Teologia creştină furnizează motivul tânjirii noastre după frumuseţe şi al înstrăinării noastre de ea. În inima fiecărui om rămâne ferecată imaginea neclară. Cu cât o formă. Dar frumuseţea imperfectă care persistă în lumea noastră ne asigură că dincolo de orizont există o realitate mai măreaţă. A fost trasă cortina între lumea noastră şi sursa frumuseţii desăvârşite. intuim existenţa acelei perfecţiuni originare pe care acum nouă ne este imposibil s-o experimentăm pe deplin. . Putem doar să întrezărim pentru că frumuseţea. Ne spune că suntem fiinţe decăzute care trăiesc într-o lume decăzută. Cu tristeţe îşi îndeamnă calul să meargă mai departe. trebuie să existe o realitate în afara naturii care să dea formă umbrei şi trebuie să existe o lumină dincolo de această realitate pentru ca umbra să poată fi văzută. în plinătatea ei neîntinată. este în prezent dincolo de capacitatea de a percepe a celor cinci simţuri ale fiinţei noastre întinate. niciun chip nu este fără pată. dar a suferit daune şi frumuseţea a fost distrusă. Trebuie să-şi îndrepte atenţia asupra scopurilor sale şi să-şi ducă până la capăt misiunea. în cel mai bun caz. Iar această conştientă a faptului că frumuseţea este în acelaşi timp reală şi de neatins este sursa dorului şi a instrăinării noastre. un sunet sau o culoare se apropie mai mult de idealul său nevăzut. dacă frumuseţea imperfectă pe care o vedem în natură este o umbră. este nevoie de un Dumnezeu Care să o proiecteze ca expresie supremă a perfecţiunii. Nicio formă nu este perfect simetrică. am mile de străbătut. asemenea unei imagini subliminale. neîntinată. cu atât mai mare este frumuseţea sa. Pentru ca frumuseţea să existe. nicio culoare nu este pură. Frumuseţea ne indică în mod clar că idealurile sunt reale. niciun echilibru perfect. Acesta este motivul pentru care razele acelea palide de frumuseţe care sunt filtrate de lumea noastră plină de defecte ne captează atât de mult atenţia şi ne stârnesc emoţii atât de puternice. deteriorată. Acum toată frumuseţea este. Şi înainte de-a dormi. Ca să împrumutăm o imagine din opera lui Platon. nicio armonie fără o notă disonantă.

ritul văzut. Acest adevăr despre frumuseţe scoate în evidenţă tragedia naturaliştilor. iarbă. să presupunem că aşa e. Aşa cum raţiunea ne demonstrează consecventa lui Dumnezeu şi moralitatea ne arată caracterul lui Dumnezeu. lumini palide. De aceea. frumuseţea ne arată. este singura lume. Omul bălţilor. Să presupunem că împărăţia asta a ta. a spus-o foarte clar. forţa şi abilitatea unui atlet olimpic. lucrurile născocite par cu mult mai importante decât cele reale. focuri ca de iad şi mlaştini putrede. chiar şi în mijlocul durerii şi al dezastrelor acestei lumi decăzute. este un jalnic substitut pentru aluziile la realitatea sublimă pe care ne-o promite frumuseţea. Lewis. Ei bine. Aslan.” Când naturaliştii Îl alungă pe Dumnezeu. tot ce pot spune este că.extazul lui Dumnezeu. chiar dacă nu există nicio Narnia. soare. Puddleglum este drogat şi vrăjit pentru ca să creadă că el a inventat ideea frumosului ţinut al Narniei şi a leului cu coama de aur. Lumea lor. Frumuseţea ne dezvăluie faptul că Dumnezeu doreşte nu doar ca noi să existăm. Frumuseţea demonstrează că lumea este impregnată de mult mai multă semnificaţie decât ar putea justifica simpla explicaţie mecanicistă . Armoniile unui imn măreţ care ne dau fiori ne fac să ne gândim la compozitorul De ce iubim opusurile de soare şi simfoniile? 101 piesei. dacă ne deschidem mintea pentru a o vedea. mie mi se pare cam jalnică . Sunt de partea lui Aslan. stele. Am de gând să trăiesc cât mai mult posibil ca un narnian. Dar într-un discurs în egală măsură eroic şi elocvent.copaci. Frumuseţea unei picturi magnifice ne atrage atenţia asupra artistului. graţia zborului unui vultur ne atrag atenţia asupra proiectantului lor. zâmbetul şi râsul lui Dumnezeu . Păi. Ră~ă. ecouri şi tresăriri. aşadar. ne şi descoperă ceva despre natura lui Dumnezeu. ci şi să ne desfătăm. emoţiile lui Dumnezeu. chiar dacă nu există niciun Aslan care să conducă lumea aceea.semnificaţie care ar trebui experimentată cu bucurie şi cu delectare. Puddleglum. o lume a funcţiei mecaniciste lipsite de scop. în acest caz. licăriri ale ei în toată creaţia. Avem indicii. de pe u. Frumuseţea nu numai că ne îndreaptă atenţia spre Dumnezeu.n ~rf de n:unte. Frumuseţea este bucuria. Puddleglum se scutură de această iluzie şi îi spune reginei: „Să presupunem că doar am visat sau că am născocit toate astea .. ba chiar şi pe Aslan.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     66  Orice formă de frumuseţe constituie o invitaţie de a privi dincolo de natură şi artă pentru a îmbrăţişa realitatea mai mare care este obiectul invizibil al dorinţei noastre. Prins de o regină rea într-o lume subterană cu peşteri întunecate. o floare gingaşă. personajul din cartea Jiltul de Argint a lui C. Hai. Regina îi spune că nu există nimic altceva decât cavernele acelea întunecate şi înfricoşătoare în care este ţinut captiv. S. se condamnă pe ei înşişi la o lume . la mare depărtare şi adâncime de luminoasa ţară a Narniei. ceva ce până şi pe cei credincioşi îi ia adesea prin surprindere.. eu voi rămâne adeptul acestei lumi imaginare. Şi aceste promisiuni zilnice ale frumuseţii supreme fac ca viaţa să fie preţioasă şi să merite să fie trăită. ca un hău negru. încântarea. lună.

ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE 1. Cum definesc credincioşii frumuseţea? 6. Numai în relaţia cu El experimentăm esenţa frumuseţii. De ce nu poate frumuseţea să satisfacă dorinţele profunde pe care le stârneşte? Ce anume ar putea satisface aceste dorinţe? 8. Cei care nu cred. încercând să găsească împlinire în ceea ce este doar un indicator spre o realitate mai vastă. a artei. Este un jalnic substitut pentru lumea saturată de frumuseţe a credincioşilor. ar trebui cel puţin să se gândească serios la posibilitatea ca frumuseţea să nu fie o iluzie. Dumnezeu ne-a dat frumuseţea ca să ne aducă la El. În ce fel întoarce realitatea "pe dos" perspectiva naturalistă asupra frumuseţii? 4. Frumuseţea exercită o asemenea atracţie asupra sufletelor noastre. a muzicii sau a persoanei iubite. Dacă acea grămadă este singurul lucru existent. încât mulţi apelează la ea ca la o experienţă supremă. Frumuseţea izolată de sursa ei nu este de ajuns pentru a ne da o bucurie de durată. De ce se împotrivesc naturaliştii ideii că frumuseţea sugerează existenţa semnificaţiei şi a scopului? 5. În ce fel este frumuseţea un indicator spre supranatural? 7. este doar un ghid pentru bucurie şi un De ce iubim opusurile de soare şi simfoniile? 103 mijloc de intensificare a ei. lam auzit cu toţii pe unii oameni spunând că trăiesc cele mai intense experienţe spirituale în prezenţa naturii. Frumuseţea ne conduce la certitudinea că imediat în afara câmpului nostru vizual se află o putere vie căreia îi pasă de noi şi care vrea ca noi să avem parte de încântare. Frumuseţea răsărită din naturalism este asemenea unui trandafir care răsare dintr-o grămadă de bălegar. Aceasta este poziţia celui credincios. Cele mai frumoase daruri ale lui Dumnezeu pot fi transformate cu uşurinţă în substitute ale lui Dumnezeu. Dar trebuie să fim atenţi. slavă şi mister. minune. De ce este imposibil să-ţi găseşti împlinirea spirituală petrecând timp singur în natură? . nu putem explica apariţia trandafirului. Frumuseţea există doar pentru cel care o priveşte? De ce da sau de ce nu? 2.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     67  subterană lipsită de spectacol. Cum definesc naturaliştii frumuseţea? 3. Însă putem explica prezenţa trandafirului dacă presupunem că grămada de bălegar nu este singura lume existentă şi că în ea a fost aruncată o sămânţă de către o sursă aflată deasupra ei. Naturalismul este inadecvat când este vorba să se explice frumuseţea.

Nu putem concepe un început sau un sfârşit al timpului pentru că singurul lucru pe care ni-l putem imagina dincolo de el este şi mai mult timp. până la infinit. de sticlă . Dacă ne gândim la timp. în toate direcţiile. în timp ce ne luptăm cu nişte concepte care intrec până şi capacitatea noastră de imaginaţie. când încercăm să ne imaginăm o limită a universuluipoate un zid imens sau peretele unui glob gigantic. înainte de declanşarea exploziei. ceaţa diafană a Căii Lactee. conceptul eternităţii este de neînţeles pentru noi. În timp ce privim cerul. în nopţile calde de vară. Carul Mare. care afirmă că universul nostru este rezultatul unei explozii de proporţiile unui cataclism. al spaţiului infinit este pur şi simplu mai mult decât poate suporta mintea noastră. Conceptul imposibil. Putem vedea Steaua Nordului. de materie condensată. ne dăm seama că toate stelele pe care le vedem se află in galaxia noastră. nu răspunde la această întrebare. fără să se termine undeva. Teoria presupune existenţa unei mase mici. cu uimire şi cu reverenţă. Începem să ne simţim micime a când ne dăm seama că planeta pe care locuim este doar o fărâmă. cu privirile îndreptate spre misterul strălucitor al inaltului cerului. sau ceva a luat fiinţă din nimic la un moment dat în trecut? Niciuna dintre aceste două opţiuni nu poate fi concepută de mintea noastră finită. Acesta este momentul în care mecanismele din creierul nostru încep să uruie. Avem aceeaşi problemă cu materia . ESTE UNIVERSUL UN ACCIDENT COSMIC?  ≈ CARACTERUL IRAŢIONAL AL EVOLUŢIONISMULUI ≈     Mulţi dintre noi am stat lungiţi pe iarbă. incredibil de dense. Materia a existat oare dintotdeauna.lucrul din care este alcătuit universul. un fir de praf dintr-un univers vast care se întinde. care este doar una dintre cele câteva milioane care populează spaţiul de dincolo de sistemul solar. fără să fi avut un . dar inevitabil. De vreme ce tot ceea ce noi experimentăm are un început şi un sfârşit. Cum a luat fiinţă această bilă de materie superconcentrată? Cea mai controversată dintre aceste întrebări este: Cum a apărut viaţa? A fost un accident sau un act deliberat? Sau viaţa a existat dintotdeauna.ne confruntăm cu întrebarea: "Ce este în afara acestui glob?" Descoperim că ne este imposibil să ne imaginăm spaţiul cu sau fără limite. alături de alte constelaţii sau planete uşor de identificat pe fundalul mulţimii de corpuri cereşti imposibil de numărat. Şi totuşi. Populara teorie a unui big bang. Sigur că nimic nu poate să se întindă până la infinit.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     68  7. apare aceeaşi dilemă.

Dar toate aceste argumente tind să ne depărteze de problema de bază. explicaţia cea mai larg răspândită pentru originea vieţii îşi are sursa în teoria lui Darwin numită cea a evoluţiei speciilor. iar apoi plante şi animale simple. aflate într-un echilibru fragil.fiecare dintre acestea fiind necesară o excepţie de la ordinea naturală a universului. CE NU ESTE ÎN REGULĂ CU EVOLUŢIONISMUL? În lumea laică. să fuzioneze în condiţii ideale pentru a forma o celulă organică simplă. Conform teoriei. a mutaţiilor sau a datării. Celula a început să se reproducă prin mitoză. pentru . Nu e nevoie să ai doctorat în paleontologie sau biologie ca să vezi dincolo de tot acest frunziş şi să descoperi trunchiul muribund al evoluţionismului. De atunci încoace. Vom prezenta pe scurt .' Teoria evoluţiei are mai multe variante şi este intr-o continuă schimbare. s-a întâmplat la un moment dat ca mai multe substanţe chimice. constituie doar frunzişul unei concepţii care este grav bolnavă de la rădăcină. şi alte supoziţii pe care se bazează teoria. Acestea. desfăşurate pe o perioadă de mai multe milioane de ani. Nimeni nu a observat vreodată aceste evenimente în acţiune. care a marcat o cotitură importantă. unele dintre aceste animale au dobândit şi dezvoltat un anumit grad de inteligenţă. Teoria presupune că de-a lungul a milioane de ani de schimbări. aceste celule care se reproduceau s-au combinat CU alte celule. Un curent electric a atins celula şi a trezit-o la viaţă. mai ales a originii vieţii. trebuie să abordăm serios problema originilor.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     69  început? Aceste întrebări nu constituiau un subiect care să suscite interes înainte de apariţia teoriei lui Charles Darwin despre originea vieţii. Raţiunea și bunul-simţ obişnuit demască această teorie ca fiind o născocire. Cu timpul. sau a interpretării fosile lor. După multe stadii evolutive. Pu tem să găsim un temei solid pentru credinţa noastră într-un creator? Sau naturaliştii au o temelie la fel de solidă pentru concepţia lor despre origini? Pentru a răspunde la aceste întrebări. vom începe cu analizarea ideii de evoluţie. Dovada în favoarea evoluţiei nu va fi găsită în urma studierii selecţiei naturale. formând tipare din ce în ce mai complexe. ştiinţa nu poate face ca ele să aibă loc. o ramură a regnului animal cu o inteligenţă superioară a devenit om. În căutarea certitudinii. Şi totuşi. şi raţiunea spune că nu pot avea loc. Teoria evoluţiei se bazează pe presupunerea că s-au întâmplat trei lucruri. teoria evoluţiei poate fi adevărată numai dacă aceste lucruri s-au întâmplat într-adevăr. în urma unui accident. Multora dintre noi ne lipsesc cunoştinţele ştiinţifice necesare pentru a înţelege argumentele complexe formulate în sprijinul teoriei evoluţiei. Evoluţia pretinde încetarea acţiunii unor legi naturale care nu au prezentat niciodată variaţii observabile. dar în general susţine că viaţa a inceput la întâmplare. creaţionismul şi evolutionismul au fost dezbătute intens fără ca vreuna dintre părţi să fie dispusă să cedeze teren.

Trăim într-un univers care se consumă în mod irevocabil. niciodată. resursele se epuizează. că totul se consumă.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     70  aceste presupuneri. se descompune. mai organizate. anorganice. 2. Dar evolutionismul ne cere să credem că au avut loc excepţii de la legea entropiei. Un univers complet naturalist care începe doar cu nişte elemente moarte. 1. cât şi principiile ştiinţifice solide. Nicio lege a naturii nu poate explica apariţia ordinii din haos şi ideea însăşi contrazice legea inviolabilă a entropiei care spune. Lăsată în legea ei. Teoreticienii au schiţat în detaliu condiţiile în care trebuie să se găsească elementele şi succesiunea evenimentelor care au provocat şocul ce a dus la trezirea la viaţă a primei celule. Stelele se consumă şi se dezintegrează. într-o măsură infinitezimală. 3. în toată istoria omenirii. să producă viaţă din materie moartă sau să fie martorul unui asemenea fenomen. Şi nici nu s-a reuşit demonstrarea teoriei prin experimente ştiinţifice. deşi nu au lipsit încercările. gânditoare. Dar. fără a fi înlocuite vreodată în circuitul din natură. a apărut în cele din urmă calculatorul ultracomplex care este creierul uman. Dar nimeni nu a putut să creeze vreodată măcar o singură celulă organică sau să aducă la viaţă o celulă moartă. în ciuda celor mai strict controlate condiţii de laborator. Dar pentru ca evoluţia să aibă sens. Ştiinţa. în esenţă. Moartea pur şi simplu nu poate da naştere vieţii. va rămâne mort şi anorganic. la fiecare rotaţie pe orbită. la declanşarea big bangului nu existau organisme raţionale. din acel haos fără gândire. Din nefericire pentru teoria evoluţiei. Este ca şi cum ai crede că nişte găleţi din care picură vopsea dintr-o fabrică de vopsele ar putea produce pictura Mona Lisa. că există buzunare ale universului în care lucrurile devin din ce în ce mai ordonate. natura se împrăştie. experienţa şi bunul-simţ ne arată cât se poate de clar şi fără excepţie că viaţa apare doar din viaţă preexistentă. Această presupunere contravine unei legi naturale bine stabilite. Nu a reuşit nimeni. Haosul nu produce niciodată ordine. se erodează. inviolabile. Evoluționismul presupune că ordinea poate izvorî în mod natural din haos. Planetele îşi încetinesc mersul. Conform teoriei. mai eficiente. . trebuie să credem că atomi şi molecule fără direcţie şi fără scop au putut să se adune laolaltă şi să se aranjeze în forme din ce în ce mai complexe şi mai ordonate. Evoulționismul presupune că inteligenta şi raţiunea umană au evoluat din materie moartă. Viaţa se termină totdeauna cu moartea: ce este organic se degradează în elemente anorganice. A crede altceva înseamnă a întoarce cu susul în jos un principiu fundamental al ştiinţei. Ideea de viaţă apărută din materie moartă contrazice atât raţiunea. nu există dovezi ale unui astfel de progres şi niciun principiu ştiinţific cunoscut nu-l poate justifica. Energia se consumă. Evoluţionismul presupune că toate formele de viață au apărut din materie moartă. se iroseşte. apoi vom dedica restul capitolului explorării implicaţiilor lor. cu capacitatea sa de a raţiona.

Evolutionismul ne cere să negăm ceea ce vedem şi să permitem posibilitatea existenţei excepţiilor iraţionale în cazul legilor raţionale ale cauzei şi efectului. Aşa cum am concluzionat în Capitolul 3. În ediţia din iulie 2002 a publicaţiei U.S. sunt de acord (aşa cum ştiinţa adevărată şi raţiunea adevărată o vor face întotdeauna) în privinţa faptului că niciun efect nu poate fi mai mare decât cauza care l-a declanşat. Ştiinţa pură care observă. În încercarea de a rezolva dilema. Ni se cere să credem că ceva poate fi generat din nimic. este un adevăr ştiinţific demonstrat. Totuşi teoria evoluţiei ne cere să renunţăm la raţiune şi să presupunem că a avut loc o excepţie. că lucrurile pot da mai mult decât au. iar teoria evoluţiei demonstrează adevărul acestei concluzii. Am învăţat la şcoală că astfel de lucruri nu pot să se întâmple şi nu se vor întâmpla niciodată. Nu poţi hrăni o găină cu o jumătate de kilogram de grăunţe şi să te aştepţi ca ea să dea un kilogram de ouă. Evolutioniştii ştiu că nu pot să le aibă pe amândouă. din minerale neînsufleţite şi din gaze fără formă? Răspunsul este simplu: nu există un astfel de principiu sau o astfel de forţă.     EVOLUŢIONISMUL ESTE ŞTIINŢĂ SAU TEORIE? În spatele evoluţionism ului pândeşte filozofia unui univers iraţional. News and World Report. care avea pe copertă titlul "Noua realitate a evolutionismului". acesta este singurul tip de univers pe care l-am putea avea dacă Dumnezeu ar fi înlăturat din el. capabil să gândească. spun evolutioniştii. Atât ştiinţa. Nu pot să aibă un univers aşa cum este definit de ştiinţă şi să adopte simultan o teorie care contrazice ştiinţa.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     71  Ce forţă naturală ar fi putut aduce la viaţă aşa ceva? Ce principiu care operează în natură ar fi putut explica apariţia spontană a unui organism conştient de sine. Un univers care începe cu o stare de haos lipsită de viaţă va rămâne lipsit de viaţă şi haotic. că motorul poate porni cu un rezervor gol şi fără o mână care să introducă cheia în contact. ei au introdus forţat cepul rotund al evoluţiei iraţionale în gaura pătrată a ştiinţei raţionale. Oamenii de ştiinţă afirmă acum că evolutionismul. Nimic nu poate da mai mult decât are. Aceste trei pietre de temelie ale teoriei evoluţionism ului sunt viciate din cauza aceleiaşi lipse fundamentale de raţiune. ca explicaţie pentru originile vieţii. cât şi raţiunea. O minge de baseball care pleacă din mâna aruncător ului cu viteza de 140 km/h nu îşi va spori singură viteza la 160 krn/h. experimentează şi raportează datele experimentelor ne arată un univers ordonat caracterizat de legi inalterabile şi de raţiune. jurnalistul Thomas Hayden afirma: "În acest moment. ignorând aşchiile care au sărit în toate părţile şi pretinzând că totul se potriveşte perfect. în ciuda faptului că niciodată nu a fost observată sau demonstrată o astfel de excepţie. O minge de cauciuc nu va sări mai sus de punctul de la care i-ai dat drumul. evoluţionismul nu mai este' . Legea in flexibilă a cauzei şi efectului guvernează toată activitatea din univers.

profesor de drept la Universitatea din California. Oamenii de ştiinţă nu ar trebui se se aştepte să Îl localizeze pe Dumnezeu în Ulteriorul naturii. [ohnson spune: .Evolutionismul neodarwinist. Aspiratia lor este aceea de a răspunde la o întrebare cu implicaţii mult mai vaste: cum au apărut organismele complexe. care i-a încuiat pe mulţi evolutionişti de seamă CU logica sa impecabilă. Acolo unde nu . ca fiind de-a dreptul moartă. Oamenii de ştiinţă depăşesc limitele disciplinei lor.'? Dr. Dacă oamenii de ştiinţă îşi permit să pretindă că nu poate exista nimic în afara universului natural deoarece cunoaşterea ştiinţifică nu poate trece dincolo de universul natural. În continuare. spune Johnson. sau când pretind că Dumnezeu nu există pentru că nu poate fi măsurat cu ajutorul unor instrumente ştiinţifice. în sens larg. înseamnă că ei manifestă o încredere exagerată şi nejustificată în capacităţile ştiinţei. viaţă şi raţiune sunt dincolo de capacitatea de investigaţie a ştiinţei." Dar nu găsim nimic în faptul evident al adaptării speciilor care să justifice pretenţia incredibil de generală conform căreia toate speciile şi viaţa însăşi sunt rezultatul unei avansări continue spre o complexitate tot mai mare. a atras atenţia asupra faptului că această afirmaţie demonstrează o trecere ilegitimă la o concluzie prea vastă pentru a putea fi susţinută de premisa măruntă de la car~ s-a plecat. "Dar biologii evolutionişti nu se mulţumesc cu explicaţii privitoare la felul în care apar variaţiile in anumite limite. ceea ce înseamnă că există deasupra şi în afara naturii. Prin definiţie. Subiectul originilor nu este câtuşi de puţin ştiinţific. forţează capacitatea ştiinţei de a oferi explicaţii atunci când pătrund în sferele metafizice. aşa cum nu ar trebui să se aştepte să găsească bucătarul în interiorul unui sufleu. Dacă există un Dumnezeu. de fiecare zi. ştiinţa este limitată la studiul naturii şi nu poate trece dincolo de acest punct. Tema originilor necesită explicaţii pe care natura singură nu le poate furniza. Ştiinţa a observat că încrucişarea selectivă și influenţele mediului pot produce schimbări de adaptare în interiorul unei specii. Sau este ca şi cum un peşte ar spune că nu există nimic în afara lacului său. El este supranatural. evenimentele care au generat materie. prin urmare. este de natură metafizică." Teoriile despre originea materiei şi a vieţii nu vor putea aparţine niciodată adevăratei ştiinţe pentru că nu pot fi observate şi nici demonstrate ştiinţific. este o doctrină filozofică atât de lipsită de temei empiric. Este un fenomen comun. Oamenii de ştiinţă dau dovadă de insolenţă când pretind că ştiinţa este singura capabilă să ne dea socoteala exactă a tot ce există. la fel de real ca foamea şi la fel de inevitabil ca moartea. florile şi fiinţele omeneşti. Phillip E. într-o clipă de neatenţie. un fapt fundamental al biologiei. deci dincolo de investigaţia ştiinţifică. cum este cazul originilor. [ohnson. Este ca şi cum ai spune că nu există nimic dincolo de orizont pentru că nu putem vedea dincolo de orizont.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     72  doar o teorie'. încât Stephen Iay Gould [profesor la Harvard] a declarat-o la un moment dat. cum sunt păsările. Nu avem cum să obţinem date despre aceste cauze primare şi nici nu deţinem un mijloc comprehensiv de explicare a existenţei prin legile naturii.

în opinia . nu evoluează spre un nivel superior. şi amândouă sunt supranaturale.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     73  sunt disponibile date. dacă viaţa poate apărea spontan din materie moartă. Fie un lucru există prin sine. pentru că orice explicaţie a ei este dincolo de capacitatea noastr~ de înţelegere. posibile. Din clipa în care oamenii de ştiinţă abandonează principiul adevărului obiectiv. Pe baza standardelor pur naturale. Este înfioră tor să găseşti câteva oaze în acest deşert de exagerare. pentru că abordarea ştiinţifică tradiţională nu mai poate da rezultate demne de încredere şi care pot fi pronosticate pe baza unor generalizări ştiinţifice. aşa că Îl exclud pe Dumnezeu. aşa cum îl ştim noi acum. Disponibilitatea oamenilor de ştiinţă de a susţine o soluţie atât de neconvingătoare ca evoluţia pune în pericol în mod neliniştitor metoda ştiinţifică şi. va fi întrerupt brusc. oamenii de ştiinţă adânciti în naturalism socotesc că este inacceptabilă orice recunoaştere a supranaturalului. ar părea un lucru stupid dacă nu s-ar bucura de susţinerea comunităţii ştiinţifice. Progresul ştiinţific. Câţiva oameni de ştiinţă deosebit de respectaţi îi contrazic pe colegii lor care fac afirmaţii atât de exagerate. chiar progresul în ştiinţă. Şi totuşi. Unul dintre fondatorii şi pionierii NASA. Ei îşi promovează teoria în ciuda lipsei de raţiune care o caracterizează şi sfidând principiul entropiei. a spus că. care spune că lucrurile se deteriorează. DeşI existenţa sfidează natura. Robert [astrow. dacă energia se poate genera singură. Dacă principiul entropiei poate opera la un loc cu un principiu contrar al unei complexităţi din ce în ce mai mari care tinde spre perfecţiune. Ei aleg mai degrabă să accepte existenţa materiei fără să întrebe de unde provine şi să apeleze la evoluţie pentru a explica în ce fel materia s-a transformat în organisme vii. nu avem cum să prevedem ce ne aşteaptă Ia următorul pas. suntem aici şi lucrurile există. Evoluţionisrnul nu ar fi fost luat niciodată atât de în serios dacă naturaliştii nu ar fi avut nevoie de o explicaţie a originilor fără implicarea lui Dumnezeu. într-adevăr. dacă materia se poate produce singură din nimic. încât pentru ei este de neconceput ca un lucru să existe în afara naturii. dr. ca o consecinţă. Prin promovarea unei credinţe filozofice la nivelul faptului dovedit. Evoluţionismul. cu absurditătile lui. Mulţi oameni de ştiinţă cred cu atâta tărie în puterea ştiinţei de a determina realitatea sub toate formele ei. în mod spontan. Oamenii de ştiinţă depăşesc graniţele ştiinţei când abordează chestiunea originilor şi depăşesc graniţele eticii când prezintă ca fapte teorii nedovedite. ar trebui să se abţină de la a emite judecăţi şi să rămână deschişi faţă de posibilităţi noi. din nimic. ştiinţa şi explicaţia ratională. evolutioniştii ocolesc cerinţele normale ale observaţiei şi ale demonstraţiei. Totuşi inevitabilitatea supranaturalului este în faţa ochilor noştri. Totuşi ei îl susţin pentru că au o nevoie disperată de el pentru a umple golul prezent într-o filozofie dominantă. Dacă universul este atât de iraţional. ştiinţa nu mai poate fi considerată demnă de încredere sau capabilă să facă previziuni. existenţa în sine este imposibilă. Putem imagina doar două concepte posibile pentru explicarea originilor. atunci orice tip de magie sau orice imposibilitate logică devin. fie a apărut cumva.

în trecutul îndepărtat. creaţia este un mister pe care ştiinţa nu îl va putea elucida niciodată. sunt ele dovezi ale evoluţiei? Evolutioniştii susţin că aceste fosile preistorice sunt într-adevăr o dovadă a evoluţiei. Ele pot fi rămăşiţe ale un?r specii dispărute de vieţuitoare de tip maimuţă sau de np umanoid fără nicio legătură cu fiinţele omeneşti. aceste oase ar fi nişte dovezi ale evoluţiei. a educaţiei şi a mass-mediei a ascuns. acest univers nu a existat. Totuşi aceste interpretări nu sunt obiective şi nu iau în considerare alte posibilităţi viabile. ca o consecinţă a acţiunii unei Fiinţe preexistente şi după voia sa. paleontologii? Sunt ele întradevăr rămăşiţele unor oameni aflaţi în plin proces de evoluţie? Dacă da. şi că şi-a făcut apariţia în şase zile (sau instantaneu. dacă se preferă aşa). cum abordăm chestiunea oaselor fiintelor umanoide preistorice pe care le scot la iveală." Elita conducătoare a ştiinţei. Dacă evoluţionismul ar fi adevărat. Faptul că există oase similare celor de om sau de maimuţă nu dovedeşte că ele au aparţinut unor oameni sau unor maimuţe. care scria: "Nu putem face niciun fel de presupuneri cu privire la starea lucrurilor [la începuturi]." Până şi antropologul Thomas Huxley. Milne." Cu privire Ia originea vieţii. într-o perioadă anterioară. dar sunt mâna ţi prin natura profesiei lor să caute explicaţii pentru Originile vieţii în limitele legii naturale. şi-a dat seama că ştiinţa nu are puterea de a exclude mâna divină de la originea universului: "Nu îmi este deloc greu să îmi imaginez că. CUM RĂMÂNE CU OASELE OMULUI PREISTORIC? Dacă negăm evoluţia. Dar oasele în sine nu conţin nicio dovadă care să impună sau măcar să sugereze o astfel de concluzie. Totuşi e nevoie ca mai întâi să crezi că evoluţia este adevărată pentru a avea un motiv să consideri că aceste oase reprezintă nişte stadii ale unui asemenea proces. Cei care fac parte din această elită au uzurpat numele ştiinţei pentru a închide uşile oricărei posibilităţi a supranaturalului. Dumnezeu este neobservat şi nu are martori.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     74  sa. A. El este de acord cu punctul de vedere exprimat de astronomul britanic E. Aceste oase devin dovezi în favoarea evoluţionism ului numai pentru că cei care le descoperă aleg să le interpreteze ca atare. A . Nu avem nicio idee cu privire la ce alte tipuri de creaturi au populat pământul la un moment dat. Astfel de oase pot foarte bine să fie rămăşiţele unor creaturi din afara liniei genealogice a fiecăreia dintre aceste două categorii. asemenea manifestări sănătoase de sinceritate nepărtinitoare. Oasele nu au nicio calitate intrinsecă pentru a cărei explicaţie să fie necesară teoria evoluţiei. în mare parte. Jastrow scria: "Oamenii de ştiinţă nu au nicio dovadă care să arate că viaţa nu a fost rezultatul unui act creator. în actul divin al creaţiei. din când în când. cel care s-a autointitulat "dulăullui Darwin".

aşa cum putem observa specii clar definite? “ Lipsa totală a dovezilor fosile în sprijinul evoluţiei (la fel de absente azi cum erau şi pe vremea lui Darwin) l-a determinat pe Mark Ridley.. Într-un text despre "Explozia cambriană". În cazul acelor oameni de ştiinţă care au grijă să rămână deschişi faţă de această temă. Nu mai este nevoie să spun că această aparenţă a unei plasări bruşte i-a încântat pe creaționiști."? Când i s-a cerut să explice lipsa ilustraţiilor cu fosile intermediare din cartea pe care o scrisese despre evoluţie. a răspuns: "Dacă aş fi avut cunoştinţă de existenţa vreunui asemenea exponat. Multora le este foarte greu. De ce nu le găsim îngropate în scoarţa terestră? De ce nu este întreaga natură într-o stare de confuzie [din cauza speciilor intermediare]. El a spus: „Conform acestor teorii ar fi trebuit să existe nenumărate forme intermediare. greu de identificat. . în ziua de azi. în mod nejustificat. să fie nepărtinitori. Evolution of Living Organisms. reiese că orice explicaţie privitoare la mecanismul planurilor structurale fundamentale ale procesului evolutiv este impânzită de ipoteze.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     75  pretinde că oasele unor asemenea creaturi reprezintă etape în procesul evoluţiei înseamnă a te grăbi să treci. fie al teoriei punctuale.paleontolog senior la Muzeul Britanic de Istorie Naturală. sincer să fiu. nu ar însemna oare să-I induc în eroare pe cititor?" Oamenii de ştiinţă care sunt bine ancorati în teoria evoluţiei sunt stânjeniţi de această lipsă a dovezilor fosile în favoarea speciilor intermediare care ar demonstra în mod concludent evoluţia. zoolog la Oxford. fosil sau viu. nu avem nici măcar o bază pentru a . Acest enunţ ar trebui să apară ca epigraf la orice carte despre evoluţie. să nu aibă prejudecăţi cu privire la problema originilor. în ciuda acestor măsuri de precauţie raţionale. Lipsa dovezilor directe duce la formularea de simple presupuneri. nu foloseşte arhiva fosiliferă ca dovadă în favoarea teoriei evoluţiei în bătălia cu teoria creaţiei speciale. In cartea sa. fie el adept al teoriei graduale. dar . determina măsura în care aceste opinii sunt corecte. fără nicio istorie evoluţionistă. dar de unde şi-ar lua el informaţiile pe această temă? Eu. Dumneavoastră sugeraţi că ar trebui folosit un artist pentru a înfăţişa grafic aceste transformări. mulţi paleontologi sunt atât de înverşunaţi în devotamentul lor faţă de această teorie încât continuă să facă afirmaţii pompoase pe baza celor mai simple mostre de oase. Avem cu toţii o sete naturală de cunoaştere.'?' Şi totuşi. oasele descoperite de paleontologi nu dovedesc nimic cu privire la originile omului. pe care le descoperă. dr. nu i le pot furniza şi dacă ar fi să las totul în seama licenţei artistice. cu siguranţă că l-aş fi inclus. niciun evolutionist autentic. în loc să fie. să concluzioneze: "In orice caz. cum este cazul genezei tipurilor. la o concluzie bazată pe o idee preconcepută. Colin Patterson. Însuși Charles Darwin a fost deranjat de lipsa doveyilor in favoarea evoluției. paleontologul francez Pierre-Paul Grasse face următoarea afirmaţie: "Din absenţa aproape totală a dovezilor fosile. Richard Dawkins scrie: "Este ca şi cum [fosilele] ar fi fost plasate pur şi simplu acolo..

DE CE CRED OAMENII ÎN EVOLUŢIE? Poate credeţi că am exagerat cu pledoaria împotriva evoluţionismului. Evoluţioniştii dogmatici insistă că aceste oase demonstrează existenţa unor stadii în evoluţia omului. astfel încât să susţină teoria folosind ca punct de plecare supoziţiile teoriei. Astfel. În ciuda pretenţiilor care afirmă contrariul. Sigur teoria nu poate fi atât de ne ştiinţifică şi de nerezonabilă precum am înfăţişat-o noi. sau că sunt rămăşiţele unei alte specii. Cu siguranţă că aceşti gânditori au studiat cu mare atenţie teoria. Se fac doar presupuneri. Este crezută de prea mulţi şi este intipărită prea profund în temeliile gândirii moderne.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     76  atunci când adevărul nu este disponibil sau nu ne convine. Adevărul este că nimeni nu ştie ce sunt aceste oase. Suntem convinşi că acestea sunt oasele unor umanoizi pentru că ştim că evoluţionismul trebuie să fie adevărat. Din nefericire. O parte covârşitoare a oamenilor de ştiinţă.un cerc închis al logicii fără o premisă solidă: ştim că evoluţionismul trebuie să fie adevărat pentru că am găsit oasele unor umanoizi aflaţi în diverse stadii evolutive. Datele sunt interpretate adesea. dispărută în prezent. să punem sub semnul îndoielii opiniile acestor experţi influenţi? Trebuie să facem puţină echilibristică aici. evoluţia nu este un fapt: este o teorie. a educatorilor. care nu spun nimic. În acelaşi timp însă nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi de experţi cu interese ascunse. Rezultatul este o tautologie . Chiar şi după ce au fost martori la . Nu este oare o impertinenţă din partea noastră. Se spune că Galileo a aruncat simultan două bile de greutăţi diferite din vârful turnului din Pisa pentru a demonstra că atracţia universală exercită aceeaşi forţă asupra tuturor corpurilor. Trebuie să ne recunoaştem limitele şi să evităm să emitem judecăţi pe baza unor cunoştinţe pe care nu le deţinem. Nici unii. oasele pe care le scot la suprafaţă paleontologii nu sunt însoţite de etichete de identificare. prea adesea ne asezonăm teoriile cu câteva date şi le acceptăm ca fapte demonstrate. Istoria ne demonstrează că opinia cea mai larg răspândită este adesea în conflict cu adevărul. Creationiştii dogmatici ar putea la fel de bine să stăruie în afirmaţia că aceste oase indică o asemănare cu un umanoid sau cu o primată. Şi fiecare val al opiniei populare tinde să se răspândească pe o scară atât de largă încât opoziţia faţă de el atrage după sine dispreţul colegilor de breaslă şi cenzura adepţilor corectitudinii politice. Şi cu siguranţă că nu ar trebui să ne lăsăm intimidaţi când eticheta de "ştiinţă" este folosită în mod abuziv pentru a legitima afirmaţii care nu au niciun temei ştiinţific. nici ceilalţi nu au dreptul să facă asemenea afirmaţii pentru că ambele părţi se bazează pe mărturia celor morţi. a scriitorilor şi a filozofilor în măsură să influenţeze educaţia şi opinia publică susţine evoluţionismul. nişte nespecialişti. ale căror afirmaţii sunt în neconcordanţă cu simpla raţiune. cei care le descoperă le dau nume şi le înzestrează cu istorii care se potrivesc cu teoriile lor.

publicată sau studiată în mod obiectiv în climatul social actual. Descoperirile lui erau în contradicţie cu principiile. cu ostilitate fătişă. în esenţa ei. oamenii se simt în siguranţă dacă nu renunţă la teoriile lor favorite. Posteritatea se va întreba cum a fost posibil să fie acceptată cu atâta credulitate o ipoteză atât de nefondată. ale fizicii aristotelice care guvernau regulile atracţiei universale. Mai rău. prin susţinerea evoluţionism ului şi respingerea unei alternative raţionale. Orice descoperire care să sugereze o posibilă diferenţă în ceea ce priveşte înclinaţiile sau abilităţile ar fi . Aşa cum spunea Malcolm Muggeridge. Opinia predominantă poate fi greşită indiferent cât de larg acceptată este ea. oamenii de ştiinţă să salveze aparenţele şi să-şi menţină reputaţia intactă în momentul de faţă. De exemplu. de multă vreme acceptate. Biserica a păstrat scrierile sale pe lista cărţilor interzise vreme de peste 200 de ani pentru că acestea contraziceau punctul de vedere preponderent care spunea că Pământul este în centrul universului. Când adevărul este greu de găsit sau greu de înghiţit. Dar oricât de populară ar fi o concepţie eronată la un moment dat. istoria arată că nicio eroare nu poate supravieţui foarte multă vreme. E posibil ca. mai ales dacă ţinem seama de scara largă la care a ajuns să fie aplicată. Când o teorie capătă avânt în tabăra formatorilor de opinie s~ar părea că nicio doză de raţionalitate nu o poate încetini şi niciun adevăr nu o poate opri. Inainte de Copernic. cu cei care au crezut în alchimie sau în aplicarea lipitorilor. colegii de universitate ai lui Galileo l-au dat afară. în cele mai multe cazuri. pe care au şi transmis-o altora în cadrul sistemului de învăţământ. istoria îi va îngrămădi pe evolutionişti la un loc cu cei care au crezut că Pământul este plat. "eu însumi sunt convins că teoria evoluţiei. alte puncte de vedere diferite nici măcar nu pot fi luate în considerare şi sunt respinse. Tind să îmbrăţişeze aceste teorii aşa cum fac copiii mici cu ursuleţii lor de pluş şi în general este nevoie de ceva mai mult decât simpla evidenţă pentru ca ei să abandoneze aceste teorii.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     77  experienţa care a oferit dovezi incontestabile. nu s-a schimbat. dar natura noastră umană. ar fi însemnat că educatori respectaţi îşi dedica seră vieţile credinţei într-o teorie eronată. Schimbarea implica regândirea unor doctrine susţinute timp îndelungat. Opinia predominantă pare să genereze anticorpi protectori care atacă orice formă de gândire independentă ce ar îndrăzni să o pună în discuţie. Dar în viitor. Deşi Copernic a demonstrat în mod clar că teoria este falsă. în toate universităţile se învăţa că universul se roteşte în jurul Pământului. dezbătută."12 Cunoaşterea a avut parte de o creştere exponenţială din vremea lui Galileo până astăzi. principii susţinute de Biserică şi de comunitatea ştiinţifică. va fi una dintre marile glume din cărţile de istorie ale viitorului. rescrierea unor manuale şi refacerea planurilor de învăţământ. de puţin plauzibilă şi de îndoielnică. aşa cum neîndoielnic se va întâmpla. posibilitatea ca o rasă oarecare sau unul dintre sexe să exceleze sau să aibă carenţe într-un domeniu sau altul cu greu ar putea fi cercetată. Când un punct de vedere devine dominant. când teoria se va prăbuşi. filozof britanic şi editor al revistei Punch.

Şi pentru că ideile noi şi îndrăzneţe reprezintă o ştire bună. Cei mai mulţi adversari ai teoriei erau din rândul conservatorilor religioşi. Chiar şi astăzi presa îi prezintă pe susţinătorii evoluţionism ului ca fiind intelectuali rafinaţi şi articulaţi. lucrul corect politic pe care trebuia să-I crezi. Cum a ajuns evoluţionismul să devină teoria predominantă despre origini în instuţiile noastre cele mai influente? Charles Darwin a propus pentru prima dată teoria evoluţiei în cartea sa Originea speciilor. evolutioniştii au preluat controlul asupra termenilor dezbaterii. definind în mod nelegitim discuţia în termenii opoziţiei dintre ştiinţă şi religie . mare parte din public a început să se alinieze la această tendinţă. A câştigat respectabilitate după ce a aprins imaginaţia unor gânditori influenţi precum Thomas Huxley. ne mişcăm şi existăm pe suprafaţa unor oceane nesfârşite de prejudecăţi. Când evoluţionismul a devenit. Iar aceste idei preconcepute sunt atât de răspândite încât cei mai mulţi dintre noi nici măcar nu suntem conştienţi că trăim. pe pământ. Cu timpul.inclusiv moartea . Credincioşii au fost etichetaţi drept oameni înguşti la minte şi conservatori încăpătânaţi cărora le lipseşte inteligenţa de a renunţa la concepţiile lor religioase învechite. De atunci încoace. Indiferent cât de obiectiv sau cât de bine documentat ar fi un astfel de studiu. Pentru aceşti oameni era suficient că persoanele potrivite deja credeau acest lucru. Ei au distras atenţia publicului de la caracterul iraţional şi de la punctele slabe ale teoriei lor. care au găsit în această teorie un sprijin intelectual pentru ateism. Ştiinţa a realizat atât de multe în vremea noastră încât mulţi au ajuns să creadă că poate face aproape orice. Este dureros de dificil ca adevărul să treacă dincolo de ideile preconcepute ale mulţimii. pentru persoanele educate şi la modă. este foarte puţin probabil să fie primit cu obiectivitate.fapt versus credinţă. Evolutionismul a pătruns în curentul dominant al opiniei publice cu ajutorul mecanismului bine uns al încrederii imense a publicului în ştiinţă. fără să examineze temeiul raţional al teoriei. Condiţionarea noastră a ajuns atât de departe încât faptul în sine nu are niciun efect. care continuau să susţină explicaţia biblică asupra originilor: creaţia specială de către un Dumnezeu cu o existenţă independentă. Aşa se face că. evoluţioniştii cu noua lor teorie au devenit prefera ţii presei.şi va crea un paradis aproape perfect aici. publicată în 1859. Unii oameni sunt convinşi că ştiinţa va elimina în cele din urmă cele mai multe dintre nenorocirile umane . atunci când ştiinţa promovează o teorie care Il face pe . evoluţionismul a îndepărtat religia din curentul principal al gândirii şi i-a alocat un loc în zona convingerilor personale irelevante.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     78  tratată ca o ameninţare la adresa idealului filozofic al egalităţii totale. George Bernard Shaw şi alţii. în timp ce opozantii teoriei sunt făcuţi să pară nişte simpli ignoranţi. Evoluţionismul a devenit lucrul pe care trebuia să-I crezi dacă voiai să fii pomenit printre gânditorii îndrăzneţi şi independenţi ai epocii.

au recunoscut că . Ei vor un univers fără un Dumnezeu care să stăpânească asupra lui. transformându-l într-un amvon de la care îşi proclamă ideile filozofice personale. fotbalişti. şi noi nu ar trebui să acordăm afirmaţiilor lor un credit mai mare decât dacă ar fi fost făcute de contabili. ceea ce nu suntem dispuşi să acceptăm. era de natură filozofică. Pare ciudat că nişte oameni de ştiinţă raţionali ar putea adopta teorii iraţionale numai pentru a evita ideea unui Dumnezeu Care depăşeşte limitele ştiinţei lor. Filozofia lui îi spunea că nu poate crede în creaţie. Evoluţionismul oferă ceva ce mulţi oameni îşi doresc cu atâta disperare încât sunt dispuşi să sacrifice raţiunea pentru a obţine acel lucru. zidari sau cântă re ţi de muzică rock. este în mod clar imposibil de crezut. mulţi oameni nu simt că ar fi pierdut ceva important. Watson spune că nu avem nicio dovadă reală în favoarea evoluţionism ului. ne-am referit tangential la o explicaţie care poate reprezenta cheia secretă pentru toate celelalte explicaţii cu privire la evoluţie. dar credem oricum în el pentru că.?" Mai pe şleau. Credinţa lui Watson în evoluţionism nu era de natură ştiinţifică. Ştiinţa lui nu ar fi susţinut această concluzie. Este o recunoaştere îndrăzneaţă a faptului că el credea într-o teorie despre care ştia că nu poate fi susţinută din punct de vedere ştiinţific numai pentru a ocoli credinţa în Dumnezeu. S. ci una de ordin metafizic. SACRIFICAREA RAŢIUNII Anterior. ci pentru că era de acord cu filozofia lui.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     79  Dumnezeul creştinismului să pară inutil. care a scris: "Evoluţionismul este acceptat nu pentru că ar putea fi dovedit prin dovezi coerente şi logice. Evoluţionismul nu este un fapt. creaţia specială. Ca să nu credeţi că Watson a fost o voce singuratică în comunitatea ştiinţifică. au mai existat şi alţi oameni de ştiinţă importanţi care. dr. în acest capitol. de-a lungul timpului. Watson fac afirmaţii legate de metafizică sau supranatural. ar trebui să credem că Dumnezeu a creat universul. că exact asta au făcut. Dar mulţi au recunoscut. Unul dintre exemplele cel mai des citate este cel al profesorului D.nu pentru că ar fi fost în acord cu ştiinţa lui. Ei nu simt nevoia unui dumnezeu atâta vreme cât au ştiinţa care să le poarte de grijă. Watson de la Universitatea din Londra. Când oameni de ştiinţă precum dr. ci pentru că alternativa. într-un moment de sinceritate. ies în afara teritoriului lor şi nu vorbesc în calitate de experţi. Ei folosesc în mod abuziv piedestalul pus la dispoziţia lor de ştiinţă. Afirmaţia lui Watson este uluitoare. iar evoluţionismul oferă un asemenea univers. aşa că a adoptat evoluţionismul . M. Poziţia în care se află el întăreşte afirmaţia noastră conform căreia chestiunea originilor nu este una de ordin ştiinţific. artişti. este o proptă teoretică pentru filozofia care spune că nu există altceva în afara naturii. dacă nu am face-o.

Dacă ne tragem din animale inferioare nu avem nicio responsabilitate faţă de o putere superioară.'?' Într-un articol din The New York Review of Books. conform căreia. naturaliştii susţin că teoria trebuie pur şi simplu să fie adevărată pentru că este alternativa lor la Dumnezeu. dar oarbă. susţine acelaşi lucru: "Există doar două posibilităţi în ceea ce priveşte apariţia vieţii. acest materialism este un absolut. Pentru a justifica această tenacitate incredibilă. Astfel rămânem cu singura concluzie posibilă. ci. în ciuda absurditătii evidente a unora dintre teoriile ei. ei caută o alternativă.'?' Confruntaţi cu lipsa dovezilor în favoarea evoluţionism ului. a fost dezaprobată din punct de vedere ştiinţific acum 120 de ani de către Louis Pasteur şi alţii. Astfel. una care nu comportă obligaţii spirituale. ei manifestă o credinţă încăpătânată. Mai mult. conform căreia viaţa a apărut din materie lipsită de viaţă. în ciuda aparentelor inconsecvenţe şi iraţionalităti.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     80  susţin teoria evoluţiei în ciuda carenţelor ei. renumitul genetician Richard Lewontin afirma: "Ne situăm de partea ştiinţei. trebuie să recunoască şi că sunt răspunzători înaintea Lui. aleg să cred în ceea ce ştiu că este imposibil din punct de vedere ştiinţific: generarea spontană care dă naştere evolutiei. indiferent cât de înşelătoare sunt pentru cei neiniţiaţi. Nu există o a treia posibilitate. Oamenii nu Îl resping pe Dumnezeu pe baza faptelor sau a logicii. suntem forţaţi de adeziunea noastră a priori la cauza materialistă să creăm un sistem de investigare şi un set de concepte care să aibă ca rezultat explicaţii materialiste. tntr-o bună zi se vor descoperi verigile lipsă şi dovezile raţionale şi atunci evolutionismul va fi răzbunat. George Wald. Eu nu accept acest lucru din punct de vedere filozofic pentru că nu vreau să cred în Dumnezeu. nu va face nicio diferenţă nici dacă asemenea dovezi nu vor apărea niciodată. ei Îl resping pentru că aleg să facă acest lucru. . dacă Îi recunosc existenţa. Mulţi se vor agăţa pentru totdeauna de teoria lor favorită în loc să fie deschişi faţă de posibilitatea supranaturalului. apărut în 1997. Una este generarea spontană care dă naştere evoluţiei. în ciuda legilor naturale care o contrazic. pentru că nu putem permite o imixtiune divină. în ciuda eşecului de a duce la îndeplinire multe dintre extravagantele ei promisiuni legate de sănătate şi viaţă. Le este frică de Dumnezeu sau li se pare de neconceput ideea autorităţii Sale asupra oamenilor. Teoria generării spontane. oricât de contrare ar fi acestea bunului-simţ. Prin urmare. profesor de biologie la Harvard. în ciuda toleranţei comunităţii ştiinţifice faţă de istorii din auzite. Nu se pune problema că metodele şi instituţiile ştiinţei ne-ar forţa cumva să acceptăm o explicaţie materialistă a lumii fenomenelor. dimpotrivă. Dacă ar fi să judecăm după cum stau lucrurile astăzi. pentru că este alternativa lor la creaţia specială. cealaltă este un act creator supranatural al lui Dumnezeu. iar ei vor să-şi păstreze autonomia. Ei ştiu că. nesustinute. pentru că avem un angajament anterior: angajamentul faţă de materialism. şi anume că viaţa a apărut în urma unui act creator supranatural al lui Dumnezeu. şi o găsesc în evoluţionism.

a fost un exemplu binecunoscut al unei asemenea obiectivităţi recente. de la Muzeul Britanic de Istorie Naturală. . Absolutul pentru origini se află altundeva. Dr. care au curajul să-şi facă cunoscute descoperirile. The Intelligent Universe: "Nu există nici cea mai mică urmă de dovadă obiectivă care să susţină ipoteza că viaţa a început într-o supă organică aici. Colin Patterson. unul dintre principalii purtători de cuvânt ai evoluţionismului. lumea va afla în curând că punctele slabe ale teoriei evoluţiei sunt insurmontabile. Câţiva dintre aceştia au avut curajul de a rupe rândurile în ciuda imensei presiuni exercitate asupra lor de colegii de breaslă şi a ameninţărilor venite adesea din lumea academică la adresa celor care nu rămân fermi pe poziţiile evoluţioniste." Dacă în comunitatea ştiinţifică vor continua să apară astfel de gânditori oneşti. când a recunoscut că şi-a dat seama de faptul că darwinismul se întemeiază tot atât de mult pe presupuneri filozofice." Zoologul canadian Dr. Vom cerceta în detaliu acest adevăr în capitolul următor. Pe data de 5 noiembrie 1981. Sir Fred Hoyle. pe pământ.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     81  TOŢI OAMENII DE ŞTIINŢĂ SUNT EVOLUŢIONIŞTI? Există semnale care indică faptul că acceptarea necondiţionată a evolutionisrnului printre oamenii de ştiinţă este în scădere şi că zidul înălţat în calea examinării şi a criticilor aduse teoriei îşi pierde puterea. el a prezentat un discurs neoficial în faţa a 50 de asociaţi de la Muzeul American de Istorie Naturală. a spus următorul lucru în cartea sa. Michael Ruse. cât se bazează pe principii ştiinţifice. Dar unii îşi dau seama brusc că teoria prezintă dificultăţi insurmontabile. şi-a uimit audienţa la o întâlnire din 1993 a Asociaţiei Americane pentru Progresul Ştiinţei. A declanşat o furtună de reacţii vehemente printre colegii săi când a pus următoarea întrebare: Există vreun lucru în cadrul teoriei evoluţiei despre care vreunul dintre ei să ştie în mod cert că este adevărat? Un alt britanic. pentru că teoria este mult prea fragilă pentru a-i face faţă. Comunitatea ştiinţifică manifestă foarte puţină toleranţă faţă de o astfel de gândire independentă. În niciun caz nu se poate spune însă că aceşti oameni de ştiinţă au abandonat evolutionismul sau că au ajuns să creadă în Dumnezeu. Evolutionismul îşi arată punctele vulnerabile pe măsură ce oamenii de ştiinţă încep să se trezească şi să se gândească serios la ideile sale iraţionale.

De ce adesea adevărul nu este recunoscut în faţa opiniei publice? 6. Care este fisura din afirmaţia teoriei evoluţioniste conform căreia viaţa. De ce oameni raţionali susţin cu atâta tenacitate evolutionismul.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     82  ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE 1. De ce trebuie etichetat evolutionisrnul ca fiind o teorie. nu un fapt sau o ştiinţă? 4. în ciuda caracterului său iraţional şi a lipsei dovezilor? 7. Descoperirea oaselor preistorice umanoide demonstrează teoria evoluţionistă? De ce da sau de ce nu? 5. De ce nu explică teoria big bang originea materiei? 2. De ce acceptarea evoluţionism ului de către oamenii de ştiinţă este o ameninţare la adresa ştiinţei?                                 . inteligenţa şi raţiunea au apărut din materie moartă? 3.

Bineînţeles că pentru cei necredincioşi această explicaţie biblică a originilor nu este credibilă. orbiti de interese religioase sau care nu vor să renunţe la alinarea pe care o găsesc în Dumnezeu. Ei se gândesc la exemplul unor persoane iprocrite. care îi judecă pe alţii. mărginiţi. 1:1). împotrivirea faţă de explicaţia biblică privitoare la origini nu are nicio legătură cu veridicitatea ei. nu vreau să am nimic de-a face cu el!" Ei nu vor să ia în considerare ideea că Biblia poate să fie adevărată în ciuda unor indivizi care îi prezintă învăţătura în mod neadecvat. Ei resping în mod arbitrar tot ce spune Biblia pentru că sunt afectaţi în mod negativ de atitudinile şi de activităţile religioase ale credincioşilor pe care i-au întâlnit. şi spun: "Dacă ăsta este creştinismul. SALTUL RAŢIONAL AL CREDINŢEI  ≈ RELAŢIA DINTRE CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE ≈     Biblia ne prezinta de la început propriul ei Big Bang intr-o frază concisă de numai opt cuvinte. Pentru alţi necredincioşi. în ciuda dovezilor copleşitoare care arată că credinţa lor a fost discreditată. ne ofera alternativa sa viabilă la evoluţia naturalistă. astfel încât şi minţile simple să-I poată înţelege. Ei văd în creaţia divină un mit născocit pentru a explica începuturile. ea ne oferă alternativa viabilă la naturalism. Ne spune că tot ce există a fost creat de Dumnezeul intrinsec existent: "La început. Cei care continuă să apere concepţia biblică sunt consideraţi nişte oameni needucaţi. Dumnezeu a creat cerurile şi pământul" (Gen. Alţii consideră că este o explicaţie care a fost acceptată până când ştiinţa a dovedit că este falsă. la predicatorii şi la evangheliştii de la televiziune a căror viaţă lasă mult de dorit din punct de vedere moral. Necredincioşii care iau în serios demersul lor de a căuta certitudinea ar trebui să-şi învingă aversiunea condiţionată faţă de Biblie şi să evalueze în detaliu explicaţia biblică. . Orice ar crede necredincioşii despre Biblie. la fel cum teoria Pământului plat a fost acceptată până am aflat că lucrurile stau altfel.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                       83  8. ca explicaţie pentru origini.

ŞI ideea unei fiinţe inteligente. supranaturale. Evolutionismul presupune că este vorba despre materie. Raţiunea nu poate accepta conceptul unei materii existente intrinsec şi care generează în mod spontan viaţă. nu ne dă niciun motiv să credem că aşa este. Dar aceasta înseamnă că dincolo de toate cauzele trebuie să existe o cauză primară. a spaţiului şi timpului infinit. fără dovezi însoţitoare. ca şi cum toată lumea ar trebui să presupună că există. ceea ce înseamnă că trebuie să fi existat ceva înainte de orice lucru existent. când am privit spre cerul nocturn şi ne-am luptat cu ideea imposibilă. Ne intoarcem la momentul de pe pajişte. în cele din urmă. frumuseţe şi sens.Ia început" nu ne spun nimic despre începutul timpului. atât Dumnezeu. una dintre aceste alternative trebuie să fie adevărată pentru că existenţa nu . Nu este la fel de iraţional să presupui existenţa intrinsecă a lui Dumnezeu cum este să presupui acelaşi lucru despre materie? Dacă e să analizăm serios problema. conform raţiunii. cifre şi formule pentru a o face credibilă? De ce nu şi prin câteva ecuaţii şi grafice? Cuvintele . Ambele ne cer să presupunem că ceva a existat dintotdeauna. o cauză supremă care nu este determinată de altă cauză şi există prin sine. Niciuna dintre aceste presupuneri nu poate fi dovedită ştiinţific. Suntem într-un impas dincolo de care înţelegerea umană nu poate trece. care a adus în fiinţă natura printr-un act al Voinţei Sale. Dar nici nu poate explica alternativa: un Dumnezeu existent intrinsec. întrucât concepul de existenţă intrinsecă este în afara sferei ştiinţei. bunătate. dar inevitabilă. a cărei existenţă nu are un început. de ce nu a întărit-o prin fapte. ne dăm seama de un lucru: raţiunea umană are o limită dincolo de care nu poate trece. Simpla inserare a numelui lui Dumnezeu. cât şi ideile naturaliste despre origini se situează în afara explicaţiei raţionale. Şi totuşi. s-ar părea că explicaţia biblică referitoare la origini nu este cu nimic mai raţională decât cea evoluţionistă. În momentul în care ne confruntăm cu o astfel de alegere. Atât credincioşii. Mintea nu poate cuprinde ideea că ceva ar putea exista fără un început. cât şi naturaliştii trebuie să admită că. Biblia presupune că este vorba despre Dumnezeu. La o citire superficială. cât şi în cea teistă. Dacă autorul Genezei se aştepta ca noi să credem relatarea sa. oare ideea de Dumnezeu nu sfidează orice explicaţie ratională la fel cum ar face-o orice teorie naturalistă despre începuturi? Da. chestiunea originilor scapă înţelegerii omeneşti şi fiecare dintre alternativele propuse pentru a explica acest concept rămâne în afara capacităţii omeneşti de a înţelege. gândire. De ce este mai raţional să presupui că Dumnezeu este existent în şi prin sine decât să presupui acelaşi lucru despre materie? Nu avem nicio dovadă empirică a existenţei Sale. este destul de greu de acceptat de o minte modernă. Raţiunea nu poate explica originile pentru că.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     84  PÂNĂ LA LIMITELE RAŢIUNII Necredincioşilor le este greu să accepte explicaţia biblică despre creaţie pentru că Biblia prezintă creaţia sub forma unei simple afirmaţii. care este o necesitate atât în alternativa naturalistă. tot ce există trebuie să aibă o cauză.

de iarbă şi de fluturi. dar este nevoie de curaj pentru cineva crescut în tradiţia raţionalistă să recunoască faptul că adevărul nu poate fi găsit până nu păşim dincolo de înţelegere. Romanul lui Edwin Abbot. El nu va avea parte de exuberanta produsă de lumina soarelui. aşa cum a descoperit unul dintre ei. Într-un mod similar. Flatland. Nu numai că se închide în faţa măreţei probleme de proporţii cosmice a originilor. care trăiesc într-o lume plată mai subţire decât o coală de hârtie! Aceste creaturi nu puteau concepe a treia dimensiune a înălţimii pentru că era în afara experienţei şi a existenţei lor. A închide credinţa în limitele minţii este ca şi cum ai încerca să aperi un copil mic de pericol închizându-l într-o cameră întunecată. Şi totuşi. viespi şi şoferi care conduc sub influenţa alcoolului. Într-o lume atât de legată de timp ca a noastră. Nu este necesar ca raţiunea să înțeleagă un concept pentru a afirma că este adevărat. dar dezvoltarea lUI va fi oprită. toate lucrurile trebuie să aibă un început şi un sfârşit. trecând din viitor în prezent şi apoi în trecut. Când oamenii insistă asupra detinerii unei înţelegeri depline înainte de a crede. Când a fost ultima oară când mintea voastră a făcut o socoteală greşită sau a uitat unde sunt cheile de la maşină? Cât de des rezolvă careuri foarte complicate pline de cuvinte încrucişate sau face bilanturi contabile? Minţile noastre nu sunt înzestrate cu ceea ce . nu vom face niciunul dintre aceste lucruri. Ce este de făcut când avem de a face cu astfel de alternative care sfidează orice explicaţie? Să dăm cu banul pentru a alege între naturalism şi Dumnezeu sau să renunţăm la a mai investiga problema şi să devenim agnostici? Dacă suntem oameni cu tărie de caracter. dar se şi împiedică în fiecare zi de lucrurile cele mai simple. cei care existăm într-o lume definită de timp. Ei presupun că minţile lor au tot ce le trebuie pentru a fi măsura şi judecătorul suprem al tuturor lucrurilor. Nu ar trebui să ne aşteptăm să cuprindem vastitatea adevărului absolut între zidurile minţii noastre. în care momentele se succed continuu. deşi nu îşi putea imagina configuraţia ei. Este o greşeală fatală să ne imaginăm că putem crede numai ceea ce putem înţelege pe deplin. Dar mintea umană este un absolut jalnic. protejat de câini. raţiunea cere ca una dintre ele să fie adevărată. Dar în timp ce mintea este incapabilă să înţeleagă vreuna dintre aceste alternative. Conceptul de existenţă necauzată este în afara experienţei şi dincolo de limitele înţelegerii noastre raţionale. geometrice. este populat de creaturi bidimensionale. dar nu vom experimenta niciodată exuberanţei plonjării în valurile uriaşe ale adevărului şi ale descopenrll realităţii de dincolo de orizonul priceperii minţii noastre. o a treia dimensiune chiar exista. îşi înalţă minţile la nivelul unui dumnezeu. convingerile noastre vor fi "în siguranţă" dacă le păstrăm numal pe acelea pe care le putem închide în interiorul zidurilor propriei înţelegeri. Raţiunea are sarcina de a alege între cele două opţiuni. Asemenea locuitorilor acelui tărâm plat. nu ne putem imagina existenţa unei fiinţe infinite care să nu fie constrânsă de limitele temporale. Copilul va fi în siguranţă. pe un teritoriu neexplorat.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     85  poate fi explicată în afara conceptului de existenţă intrinsecă. noi. Ei se bazează pe inteligenţa şi pe capacitatea lor de înţelegere ca absolut suprem.

Dacă vrem să găsim adevărul obiectiv care conferă sens şi certitudine vieţii noastre. Credinţa validă nu face un salt în întuneric. gândirea poate călăuzi corect mintea să facă pasul de la înţelegere la convingere. Raţiunea arată direcţia. Pe baza acestei necesităţi . Credinţa este raza de lumină din lanterna raţiunii. Dar acest lucru se întâmplă din cauza prejudecăţilor populare legate de ce este credinţa. ba chiar e dezonorantă şi iraţională. faţă de o convingere ce nu poate fi sprijinită de dovezi şi cunoscută. Trebuie să avem curajul de a ne aventura dincolo de ceea ce putem înţelege deplin. dar putem accepta. îi dă credinţei cheile pentru a porni motorul. Am fost conditionaţi să vedem credinţa doar în opoziţie cu raţiunea. Pe de altă parte. Credinţa ia dovezile pe care i le pune raţiunea la dispoziţie şi le duce spre o concluzie practică. Nu putem inţelege cum este posibilă o existenţă fără o cauză. poate accepta conceptul de Dumnezeu ca necesitate raţională pentru că nimic altceva nu poate explica existenţa materiei. Adevărata credinţă nu este deloc aşa. în mod raţional. Când raţiunea evidenţiază dovezile şi trasează parcursul. Nu oferă nicio explicaţie pe care raţiunea să o poată accepta cu privire la forţele şi la mecanismele care ar putea provoca ordonarea materiei haotice astfel încât acest lucru să ducă la apariţia vieţii. Raţiunea nu poate înţelege posibilitatea ca materia brută să fi existat dintotdeauna. PASUL CREDINŢEI Acest pas făcut dinspre înţelegerea omenească spre convingere se cheamă credinţă. este paşaportul spre împărăţia de dincolo de graniţele minţii. Intelegem foarte bine că acest cuvânt "credinţă" produce asupra rationaliştilor efectul produs asupra urechilor noastre atunci când cineva zgârie tabla cu unghiile. Credinţa este caracterizată adesea.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     86  trebuie pentru a se erija în zeii noştri sau pentru a pricepe existenţa unui Dumnezeu real. nu trebuie să ne închidem în interiorul graniţelor minţilor noastre. Străpunge întunericul în direcţia arătată de raţiune şi luminează concluzia pe care o postulează raţiunea. De fapt. Iar când raţiunea examinează acest concept ca punct de plecare pentru existenţa universului şi a vieţii. a frumuseţii şi a sensului. a vieţii şi a ordinii. Nu ar trebui să manifestăm niciodată credinţă în ciuda raţiunii şi a dovezilor. a raţiunii. Materia existentă intrinsec nu explică nimic altceva in afară de sine. Credinţa. un dumnezeu pe care l-am putea inţelege nu ar fi un dumnezeu care să merite dedicarea noastră. raţiunea nu poate înţelege ideea unei fiinţe inteligente care nu are nici început şi nici sfârşit. credinţa acţionează. ca un devotament încăpăţânat. trebuie să-I respingă pentru că nu a trecut testul raţionalului. nevoia unei astfel de existente. în mod greşit. ci totdeauna datorită raţiunii şi a dovezilor. Credinţa are încredere în ceea ce . ea păşeşte în direcţia arătată de raţiune. iraţional. Dar dacă examinează dovezile. a bunătăţii.

nici admirabilă. altfel realitatea este total inexplicabilă şi deloc aşa cum pare. P. Nu este iraţională. Credinţa oarbă. într-un univers raţional. Este un salt nechibzuit în întuneric. atât naturalistul. când naturaliştii şi credincioşii caută răspunsuri la problema originilor. credinţa este "o încredere în ceea ce avem motive să credem că este adevărat". Moreland. Din clipa în care raţiunea şi-a format concluziile. este supraraţională. nu este posibil ca aceste două poziţii opuse să fie obiectiv adevărate în mod simultan. Cea adevărată va avea sprijinul total al raţiunii şi al dovezilor. credinţa spune "Da". în întuneric. ei fac tot un pas al credinţei. Aşa cum spunea J. în timp ce ideea unui Dumnezeu Care există în sine şi prin sine întrece capacitatea de înţelegere a raţiunii. în timp ce pentru cealaltă este nevoie de un salt. Când raţiunea ajunge la o răscruce. raţiunea. de fapt. nu este nici credibilă. Aşa cum am arătat mai sus. atât unii. ineficace fără raţiune. Ideea de Dumnezeu nu este în opoziţie cu raţiunea. gândirea. Care este cea mai consecventă şi care este cea mai marcată de contradicţii? Care dintre ele se potriveşte cel mai bine cu ceea ce ne spun simţurile şi mintea noastră că este adevărat? Care dintre ele explică existenţa unor lucruri inexplicabile precum viaţa. fără nicio certitudine că aterizarea va fi pe terenul solid al adevărului. iar credincioşii. ei fac un pas al credinţei. raţiunea însăşi ajunge la concluzia că Dumnezeu este o necesitate raţionala. Deci alegerea între Dumnezeu şi naturalism nu este o alegere intre credinţă şi raţiune. in esenţă. Chiar dacă mintea omenească nu-L poate înţelege deplin pe Dumnezeu. Credinţa este. prin credinţă. Este pur şi simplu mai presus de raţiune. O astfel de caracterizare denaturează termenii discuţiei pentru că pune credinţa în opoziţie cu raţiunea când. cât şi ceilalţi vor folosi raţiunea pentru a evalua dovezile şi a analiza probabilităţile. Este clar că. Este pur şi simplu inexact să susţii că naturaliştii ajung la concluziile lor pe baza raţiunii. moralitatea. neîndrumată de raţiune. profesor de filozofie la Biola University. cât şi credinciosul vor apela la credinţă pentru a face pasul spre convingere şi încredere. raţiunea . Alegerea care trebuie făcută între Dumnezeu şi naturalism depinde de sursa de informaţie a credinţei cuiva: este credinţa informată de raţiune sau este orbită de o filozofie distorsionată care alungă din cadru raţiunea? Sarcina noastră este aceea de a decide care alegere justifică credinţa noastră prin faptul că se bucură de sprijinul raţiunii autentice.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     87  raţiunea spune că trebuie să fie adevărat. Dumnezeu trebuie să fie absolutul aflat dincolo de întreaga realitate. Când oamenii Îl aleg pe Dumnezeu. iar raţiunea este sterilă şi lipsită de putere fără credinţă. cei doi termeni sunt aliaţi. lipsit de îndrumare. De aceea afirmăm cu încredere că. Raţiunea conduce spre altar. Când oamenii aleg naturalismul. Trebuie să comparăm alternativele şi să determinăm care dintre ele se potriveşte cel mai bine cu realitatea pe care o experimentăm. semnificaţia şi frumuseţea? Capitolele precedente au conchis că numai Dumnezeu poate furniza un răspuns coerent la aceste întrebări. indică spre puntea pe care trebuie să treacă credinţa.

sens. dar Îi putem deduce existenţa din efectele Sale manifestate asupra universului. afirmă cu tărie necesitatea existenţei Sale. Nimic legat de Dumnezeu nu se potriveşte frumos şi elegant în cadrul ştiinţific al lumii moderne. eu legile. Existenţa acestor realităţi ne conferă siguranţa că Dumnezeu există. dar fără el nu poţi vedea nimic altceva. demne de încredere. natural. trebuie abordat direct. Când raţiunea ia în considerare dovezile. ceva aproape magic. deşi nu au niciun temei solid pentru a-l nega. Într-un univers mort şi întunecat în care nu există altceva decât materie rece şi inertă.” LĂRGIREA ORIZONTULUI NOSTRU S-ar părea că mulţi oameni se împotrivesc credinţei în Dumnezeu pentru că aceasta ar afecta sentimentul lor de siguranţă care derivă din senzaţia că îşi pot cunoaşte universul. drept pentru care scepticii Îl exclud şi Îl resping. K. Astfel de lucruri întrec capacitatea de creaţie a naturii în sine. Necredincioşii cu o astfel de mentalitate refuză să vadă altceva. necredincioşii ar fi putut să scape basma curată cu pretenţia lor că ar fi existat un factor primar. ei exclud ideea existenţei supranaturalului. ceva ce omul nu poate cuantifica sau controla. Posibilitatea existenţei a orice altceva aflat dincolo de el.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     88  care analizează datele disponibile ne spune că trebuie să existe ceva de genul lui Dumnezeu. fantomatic. Este o dovadă de aroganţă şi de limitare să faci o afirmaţie ca cea a răposatului astronom . energie. încântare. ne îndreaptă atenţia spre o fiinţă inteligentă. Deşi raţiunea nu poate concepe un astfel de Dumnezeu. Aceste particule sunt invizibile. Chesterton L-a comparat cândva pe Dumnezeu cu soarele: „Nu poţi să te uiţi la el. Dumnezeu este invizibil. existentă în şi prin sine. aflată dincolo de capacitatea de pricepere a minţii noastre. previzibile. dragoste şi frumuseţe. altul decât Dumnezeu. îl face pe acesta să se simtă incomod şi nesigur. Nu are niciun sens să închizi ochii în faţa unui adevăr posibil doar pentru că ţi se pare dezagreabil şi greu de acceptat. Îl împing forţat în lumea fanteziei pentru a-şi putea păstra confortul şi siguranţa găoacei din care au ieşit preţ de o secundă şi în care fug înapoi imediat. miraculos. Dacă este un adevăr. arbitrar. legi. dar putem deduce existenţa lor din efectele pe care le exercită asupra atomilor. Natura are legi fixe. iar instrumentele ştiinţifice moderne nu au capacitatea de a le analiza. efecte pe care numai ceva de genul unor particule subatomice le-ar putea avea. imprevizibil. în timp ce zvonurile legate de lumea supranaturalului îi sugerează ceva imaterial. Nu are niciun sens să pretinzi că ceea ce nu poţi să vezi nu există doar pentru că nu vrei tu să existe. în mare parte în acelaşi mod în care ştim că există particule mai mici decât atomul. cu natura şi cu graniţele lui. Scriitorul şi apologetul britanic G. Dar nu în acest univers plin de viaţă. efecte pe care numai ceva de genul unui dumnezeu le-ar putea provoca.

Cel superior îl poate înţelege pe cel inferior. Acest univers al nostru s-ar putea dovedi a fi o simplă şi palidă reflecţie a unei realităţi mult mai vaste de dincolo de el. Dacă supranaturalul există cu adevărat. scria despre cum a atins cu un creion pânza gigantică a unui păianjen. noi de ce am crede că este imposibil ca universul nostru să facă parte dintr-o sferă mai vastă care se află dincolo de percepţia simţurilor noastre? De ce să ne aşteptăm ca supranaturalul să se supună legilor limitate ale naturii? Aşa cum spunea Platon. Unele pot fi explicate. De fapt. Limitati fiind de graniţele acestei pânze de păianjen care este natura.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     89  CarI Sagan de la începutul emisiunii sale TV intitulată Cosmos: "Cosmosul este tot ce există. Încă din zorii . şi-a dat seama că pânza aceea constituia întreaga lume pentru insecta aceea. care nouă ni se poate părea lipsită de substanţă şi ins ta bilă. În cartea de faţă am cercetat prea multe lucruri pe care ştiinţa nu ni le poate explica pentru a ne mulţumi cu un astfel de dogmatism mărginit.' Simţurile limitate ale păianjenului făceau imposibil ca el să îl poată înţelege pe om. ACCEPTAREA REALITĂŢII Este posibil ca acceptarea caracterului raţional al existenţei lui Dumnezeu să nu înlăture toate obstacolele din calea credinţei depline în creştinismul biblic. Neputinţa noastră de a înţelege supranaturalul nu ne dă absolut niciun motiv să îi negăm existenţa." Necredincioşii nu au de unde să ştie că universul descris de ştiinţă este tot ce există. acest lucru este imposibil pentru că nu există un acord printre creştini cu privire la multe doctrine. Aceasta este o afirmaţie neîntemeiată care se bazează doar pe opinia ştiinţei sau pe încrederea exagerată în supremaţia ei. Din clipa în care am acceptat că Dumnezeu este absolutul suprem. superioară. ar putea fi o lume chiar mai plină de substanţă şi mai stabilă decât a noastră. fără să fie nevoie de înţelegerea exactă a fiecărui detaliu sau subiect. nu ar trebui să ne aşteptăm să îl înţelegem în mod clar atunci când vine în contact cu universul natural sau îl invadează. Păianjenul nu ştia nimic despre existenţa cercetătorului şi nici nu avea capacitatea de a înţelege că există o putere exterioară. trebuie oare să fim de acord cu toţi ceilalţi creştini în privinţa tuturor doctrinelor din Biblie? Nu. nu şi invers. lumea spiritului. Ar trebui oare să înţelegem şi să rezolvăm toate aceste dificultăţi înainte de a îngădui credinţei mature să intre în acţiune? Sigur că nu. putem să lăsăm ca restul să se aşeze pe temelia aceasta. În timp ce se gândea la reacţia păianjenului. antropolog şi filozof. Loren Eisley. care îi putea invada lumea în acel fel. tot ce a existat şi tot ce va exista. Multe chestiuni din Biblie sunt dincolo de capacitatea noastră de pricepere. Când devenim creştini. altele nu. în timp ce omul putea să-I studieze după bunul plac.

plină de creaturi care par să aibă un tipar. Singura alternativă posibilă.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     90  creştinismului. Ştiinţa ne spune că niciun efect nu poate fi mai mare decât cauza care l-a provocat. Este o credinţă oarbă. Raţiunea poate conchide în mod raţional că Dumnezeu este absolutul suprem fără să fie nevoie de dovezi empirice. Se bazează pe angajamentul încăpăţânat şi disperat faţă de filozofia nerezonabilă a naturalismului. legi care par să fie înzestrate cu ordine. iar Cristos este Fiul Său. Acest modus operandi nu este un instrument folosit doar de credincioşi. că oasele atribuite unor strămoşi umani sunt ceea ce pretind descoperitorii lor că sunt. Ştiinţa ne spune că viaţa apare numai din viaţă. suferinţa şi închinarea. Nefiind susţinută de raţiune. oricât ar părea de greu de conceput. raţiune . Dar ei rărnân uniţi în credinţa comună că Dumnezeu este Dumnezeu. Deoarece ştim că ne bazăm pe temeiul solid al absolutului suprem. Evoluţioniştii dedicaţi premisei lor iniţiale exercită un tip similar de credinţă în privinţa detaliilor pe care nu le pot dovedi. Dar diferenţa dintre evoluţionişti şi creştini constă în faptul că credinţa evoluţionistului este nefondată. toate piesele îşi găsesc locul şi se potrivesc perfect într-un tipar raţional care este în concordanţă cu realitatea pe care o experimentăm. Dacă Îl respingi pe Dumnezeu ca absolut şi accepţi naturalismul ca realitate deplină. te vei găsi într-o lume care ofensează caracterul raţional al ştiinţei: o lume a contradicţiilor şi a iluziilor. Atât este de simplu cazul lui Dumnezeu. Mulţi au credinţa că. El este singurul răspuns posibil la chestiunea vieţii şi a existenţei. Credinţa în Dumnezeu este exact opusul. creaţia ne spune că un Dumnezeu mai mare decât universul a provocat existenţa acestuia. credincioşii au avut poziţii diferite faţă de subiecte precum revelaţia. providenţa. rugăciunea. este că ceva viu este necauzat şi existent în şi prin sine. Faptul clar care ne forţează să avem credinţă este că viaţa este prezentă aici şi nu este raţional să ne închipuim că ar fi putut apărea din materie moartă. Iar credinţa poate să se bazeze pe această certitudine. Numai Dumnezeu poate împlini toate cerinţele. putem să lăsăm la o parte incertitudinile marginale fără să le permitem să ne submineze certitudinea în privinţa adevărului central al existenţei Sale. singurul răspuns care se potriveşte perfect fără să clatine ordinea universului sau să ofenseze caracterul raţional al ştiinţei. nejustificată. Ştiinţa ne spune că natura se degradează şi se descompune. creaţia ne spune că Dumnezeu a făcut totul perfect la origine. moralitate care pare să aibă autoritate. miracolele. va fi descoperită o verigă lipsă. care sfidează raţiunea şi evidenţa. trebuie să fie ţinută în picioare de afirmaţii. dar creaţia a suferit daune şi a început să se degenereze. raţiunii sau vreunei ramuri a ştiinţei. teorii şi argumente care contravin raţiunii şi vin în conflict cu realitatea. creaţia ne spune că viaţa rezidă etern în natura lui Dumnezeu şi că El a acordat-o creaţiei Sale. Nu există nimic în ideea de Dumnezeu care să contra vină dovezilor. că există un principiu nedescoperit al dezvoltării care contravine principiului entropiei. Avându-L pe Dumnezeu ca absolut suprem. într-o bună zi.

Aşa cum am arătat în capitolele precedente. Totuşi. nu pot explica începuturile. moralitatea. Când sunt admise aceste lucruri. adevăr care pare să fie adevărat. existenţa lui Dumnezeu. toate aceste lucruri care par a fi sunt iluzorii. În rezumat. Aşa cum am afirmat în capitolul precedent. ambele afirmaţii ar fi fost la fel de plauzibile. pe baza căreia Dumnezeu poate fi postulat în mod credibil. este cel puţin la fel de rezonabil să spui că trebuie să existe un Dumnezeu pentru a explica viaţa cum este să spui că materia este pur şi simplu existentă în şi prin sine şi că viaţa a apărut din materie moartă. Am arătat că raţiunea. aşa cum o cunoaştem noi. pasul următor este să stabilim care dinte cele două afirmaţii se potriveşte cel mai bine cu realitatea.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     91  care pare să aibă un caracter valid. pentru naturalişti. Ambele opţiuni trebuie să admită că legile naturii. Ei nu pot fi siguri că vreunul dintre ele este real. mecanic şi lipsit de scop. toate acestea demonstrează. conceptul de frumuseţe şi semnificaţia. Ambele opţiuni trebuie să admită că începuturile sunt extra-naturale şi inexplicabile. Credinţa în Dumnezeu nu este numai raţională. Aceste lucruri arată o urmă constantă. frumuseţe care pare să aibă sens şi existenţă ce pare să aibă realitate. în mod convingător. raţiunea. este şi necesară pentru a înţelege realitatea. . fără sens. naturaliştii se forţează să creadă că dincolo de suprafaţă totul este haotic. Dacă tot demersul nostru ar fi fost unul de a ghici fără nicio dovadă. semnificaţia şi frumuseţea nu ar fi putut apărea într-un univers mecanicist. În ciuda aparenţei de ordine şi semnificaţie. moralitatea. ordinea universului. conştiinţa. aşa cum le ştim noi. persistentă lăsată asupra naturii realităţii. iraţional. o astfel de afirmaţie este iraţională în esenţă deoarece evoluţionismul nu este adecvat pentru a explica aceste realităţi şi se întemeiază pe principii care contravin criteriilor ştiinţifice.

Care este natura adevăratei credinţe? 6. Care este relaţia corectă dintre credinţă şi raţiune? 7. având în vedere pasul credinţei pe care Îl fac spre Dumnezeu?                                 . dovezile lipsă şi orice alte îndoieli supărătoare. Cum ar trebui să abordeze credincioşii întrebările fără răspuns. Care este relevanţa primei propoziţii din Biblie? 2. Este creaţia o explicaţie mai ratională decât evoluţia când vine vorba de problema originilor? De ce da sau de ce nu? 4.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     92  ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE 1. Ce motive invocă necredincioşii pentru respingerea conceptului de creaţie divină? 3. Care sunt limitele raţiunii? 5.

nu pentru că ne lipseşte un Dumnezeu transcendent. fără ancoră. Răspunsurile lor la aceste trei întrebări vor suna cam în felul următor: Cine sunt eu? Sunt produsul forţelor aleatorii care acţionează la întâmplare asupra materiei existente intrinsec şi lipsite de semnificaţie. ni se spune adesea că răspunsul se află în lăuntrul nostru. cei care s-au aventurat în a crede. va aduce împlinire. o semnificaţie. sperăm noi. senzaţia de înstrăinare . Ceva lipseşte. În ultimă instanţă. De ce sunt aici? De vreme ce universul este rezultatul unui accident cosmic.. în mod nejustificat. Această căutare a sinelui a impânzit literatura. nici certitudine. ceva ce. un copac sau orice alt lucru existent. asemenea universului.. nu sunt nici diferit. el nu are niciun scop final. Încotro mă îndrept? Destinul implică o direcţie şi un scop şi de vreme ce scopul este o iluzie într-un univers accidental lipsit de sens. vom fi găsit şi certitudinea. S-ar părea că fiecare fiinţă omenească vine în această lume cu trei întrebări bine întipărite în subconştientul său: Cine sunt eu? De ce sunt aici? Încotro mă îndrept? Suntem neliniştiţi şi rătăciţi până ne descoperim identitatea. nu am niciun destin final. Când vom găsi răspunsurile la aceste trei întrebări. simte un gol în inimă. tânjind după un ceva care scapă explicaţiei noastre. CUM POT SĂ­L CUNOSC PE DUMNEZEU?  ≈ GĂSIREA CERTITUDINII ÎN RELAŢIE ≈ Fiecare om trăieşte. scopul şi destinul. nu vor găsi nici răspunsuri. Aşa cum este de aşteptat. De exemplu. un gândac. ci pentru că nu ne-am descoperit sinele autentic. Avem sentimentul alienării şi senzaţia de gol sufletesc . nici eu nu am un scop final. Şi. în naturalism. filmele. Şi pentru că şi eu sunt un rezultat al acelui eveniment fără scop şi fără sens. Nu e de mirare că oamenii afundaţi în naturalism continuă să caute o alternativă mai bună în orice filozofie ori idee nouă sau în orice model psihologic care pretinde că deţine soluţia. sunt şi eu condamnat la distrugere finală. dar nu putem să spunem exact ce. ba chiar şi umorul nostru. satisfacţie şi un sens. nici mai valoros decât o piatră. Pe uşa unui . la un moment dat. nu deasupra noastră. psihologia. Este evident că aceste răspunsuri nu sunt câtuşi de puţin satisfăcătoare.spun unii .ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                       93  9. Ni se pare că plutim în derivă. ÎN CĂUTAREA TRANSCENDENŢEI Dorul de semnificaţie şi de transcendenţă îi determină pe mulţi căutători să încerce multe căi care se dovedesc a fi drumuri înfundate.

Chiar dacă "ne regăsim" şi ne aşezăm să ne bucurăm de descoperirea noastră. simpla găsire a sinelui autentic nu este o soluţie. durerea provocată de golul sufletesc îţi va atrage în cele din urmă atenţia. să cumpărăm orice. Ni se spune că atunci când ne dăm la o parte măştile şi ne descoperim eul autentic care fusese ascuns sub ele. Mai devreme sau mai târziu. Dar nicio experienţă nu s-a ridicat la înălţimea promisiunilor şi ea a rămas cu întrebarea: "Asta este tot ce există? Dacă asta este tot. Nimic nu poate umple golul. Aceste măşti ne induc o atât de mare confuzie încât nu mai ştim ce este real cu privire la propria persoană. aşa că profită de orice plăcere. Lee cântă despre cum se aştepta să găsească împlinirea în câteva dintre experienţele la foarte mare căutare. sentimentul nostru de alienare va dispărea. vom ajunge în străfundurile sinelui şi vom descoperi că nu este suficient de profund pentru a putea oferi o bucurie durabilă. să încercăm orice ne-ar împiedica să privim în abisul teribil din sufletul nostru.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     94  birou gol era lipită o coală de hârtie pe care fusese mâzgălit următorul text: "Am plecat să mă regăsesc. concluzia fiind aceea că sentimentul de gol este permanent şi ucigător. ci în afară. prestigiu. sinele are limite. Lucrurile exterioare nu pot satisface foamea inimii din interior. Aşa cum crampele şi chiorăitul matelor de foame te obligă să îi dai atenţie stomacului tău gol. în ciuda a tot ceea ce faci tu ca să o ignori. O altă abordare foarte larg răspândită a problemei împlinirii personale ne spune că nu trebuie să privim nici înăuntru." Este răspunsul disperării." Psihologia populară ne spune că educaţia noastră. spuneţi-mi să iau loc şi să aştept până mă întorc. Să facem orice. distracţie. Printre cântecele de succes ale lui Peggy Lee se număra şi unul nu tocmai vesel intitulat "Is That AlI There Is?" Versurile vorbesc despre rezultatele triste ale "profitării de orice plăcere" fără să te alegi cu nimic. Dar nu merge aşa. constrângerile religioase şi nevrozele personale conspiră pentru a ne ascunde adevăratul eu sub straturi de măşti deformatoare pe care le purtăm pentru a fi acceptaţi de cei din jur. Suntem fiinţe finite. de la participarea la un spectacol de circ în copilărie. Să petrecem din plin." Umple vidul din viaţa ta cu jucării. Să fim ocupaţi tot timpul. Foamea noastră de semnificaţie este mai mare decât capacitatea noastră de a o satisface. plăcere şi cu realizări. Sloganul unei mărci de bere de pe un vechi anunţ publicitar a devenit un crez al perspectivei hedoniste şi materialiste asupra problemei împlinirii personale: "Trăieşti doar o dată. Dar nu merge aşa. Investigarea eului sau a sinelui şi îndeplinirea sau actualizarea potenţialului personal nu vor umple golul. Să ne concentrăm asupra distractiilor. . efectul nu este de durată. Dacă exerciţiile de acest fel au valoare ca puncte de plecare spre înţelegerea nevoilor noastre. la momentul în care s-a îndrăgostit. atunci să continuăm să dansăm. aşa că pentru a înăbuşi senzaţia conştientă de gol interior trebuie să "continuăm să dansărn". Să ne mişcăm rapid. aşteptările sociale. Dar nu merge aşa. nici în sus. Dacă apar înainte să vin înapoi.

El este. Biblia descrie un Dumnezeu complet diferit de imaginea pe care o au mulţi oameni: aceea a unei fiinţe distante care există undeva. că raţiunea ne conduce spre constatarea inevitabilă a existenţei lui Dumnezeu. Aşa cum cuplurile căsătorite îşi doresc copii. imaginea rămâne incompletă. de scopul și destinul nostru. Am explicat că un pas ne şovăielnic. ar trebui să fim capabili să umplem acel gol sufletesc cu orice am crede cu adevărat că îl poate umple. a numit acest gol din inima omului "un vid în forma lui Dumnezeu". Vrem să-ţi spunem cine este El. această singularitate a Sa se datorează unei relaţii definite de însăşi esenţa dragostei. Blaise Pascal. nu putem satura pofta sa vorace. Numai într-o relaţie personală. la distanţă foarte mare. Atâta vreme cât nu găsim piesa aceea unică. în cartea de faţă. cu El găsim răspunsurile la întrebările profunde legate de identitatea noastră. izvorât din credinţă adevărată ne face să ne punem încrederea în certitudinea acestui adevăr. niciun substitut nu se va potrivi. Dumnezeu a creat omul. Am demonstrat. aducându-ne faţă în faţă cu Dumnezeul Care este absolutul suprem şi adevărata explicaţie pentru originea materiei şi a vieţii. Înghite tot ce aruncăm în el şi tot gol rămâne. prin natura Sa. bărbat şi femeie. pe care să le poată iubi şi care să-L iubească la rândullor. Nu ne putem crea propria realitate pentru că există deja o realitate autentică. Însăşi alcătuirea fiinţei Sale vorbeşte despre acest factor al relaţiei. cele trei persoane ale dumnezeirii au dorit să răspândească şi să împartă dragostea care se revarsă din relaţia lor. Deşi spunem că există un singur Dumnezeu. Dar indiferent cu ce l-am hrăni. conferind soliditate întregii structuri şi ţinând la un loc. Acu~ vrem să-ţi facem cunoştinţă cu Acest Dumnezeu. să explicăm unele lucruri legate de caracterul Său şi să descriem ce tip de relaţie vrea să aibă El CU noi. Dumnezeu este o unitate vie a trei personalităţi distincte care se află într-o relaţie extrem de strânsă datorită legăturii dragostei. proiectată anume pentru spaţiul acela. În viaţa omului. un Dumnezeu personal. La fel ca în cazul unei piese lipsă dintr-un joc de puzzle. Această legătură formează un tot atât de unitar încât cei trei membri ai dumnezeirii sunt identificaţi ca o singură entitate. Dumnezeu este cheia de boltă a arcadei. Pascal a înţeles că dorul interior al omului nu va putea fi stins niciodată dacă acesta nu se întoarce la Dumnezeu ca piesa lipsă care poate umple golul. Vidul din inima omului îşi derivă forma din această realitate autentică.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     95  PIESA LIPSĂ Dacă ne-am putea crea propriul adevăr şi să îl validăm pur şi simplu prin a crede în el. Dumnezeu este absolutul suprem care aduce nemijlocit semnificaţia în viaţa fiecărui bărbat şi a fiecărei femei. creaturi care să poarte chipul Său. vie. neclintite. Filozoful francez din secolul al XVII-lea. Prin urmare. Ni se spune că El a suflat . un Dumnezeu al relaţiei. Prin cunoaştera personală a Acestui Dumnezeu putem experimenta cu adevărat certitudinea care poate fi cunoscută la nivel intelectual. piatra care se potriveşte perfect în punctul de înălţime maximă. toate celelalte pietre. pe care o numim Dumnezeu.

şi până la legătura adâncă şi aducătoare de bucurie pe care o ai cu copiii tăi şi la intimitatea şi devotamentul profund dintr-o căsnicie. Ideea de bază pe care o transmit aceste imagini variate este una clară: Dumnezeu doreşte să aibă o relaţie cu făptura umană creată de El. dar le aducea şi o imensă bucurie. Multe fragmente descriu relaţia lui Dumnezeu cu poporul Său ca pe o căsătorie. În anumite pasaje. El este descris ca un tată.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     96  Duhul Său asupra primului om pe care l-a creat (vezi Gen. Aceste dansuri îngemănate ale dragostei dintre noi şi Dumnezeu şi dintre noi şi alţi oameni sunt ceea ce conferă semnificaţie vieţii umane. Ei purtau viaţa lui Dumnezeu în inima lor. umplându-i existenţa cu semnificaţie şi dragoste. aducând armonie. Intenţia lui Dumnezeu a fost ca dragostea să fie caracteristica dominantă şi forţa motrice a întregii creaţii. Aşa cum fusese intenţia lui Dumnezeu. RELAŢIA ÎNTRERUPTĂ Evident. Am fost creaţi astfel încât să trăim nu numai într-o relaţie pe verticală cu El. cu cea pe care o ai cu prietenul cel mai bun care te ascultă cu înţelegere. de ce se strică ele atât de des? De ce ne scapă printre degete bucuria ŞI împlinirea? De ce este aşa o luptă să-L găseşti pe Dumnezeu? Răspunsul este că intenţia originală a lui Dumnezeu a fost zădărnicită . ceea nu numai că îi făcea desăvârşiţi. întregi. Noi înflorim în astfel de relaţii pentru că am fost creaţi pentru a avea legături cu alţii. ceva nu a mers bine. Nu lipsea nicio piesă. cât şi într-o relaţie orizontală cu ceilalţi oameni. un iubit sau un păstor care îşi hrăneşte şi îşi ocroteşte oile. în altele. Aceste legături pot fi foarte diverse. aşa că viaţa lor avea semnificaţia supremă şi erau împliniţi. ca un frate. este departe de realitatea pe care o experimentăm noi zilnic. să răspândească dragostea pe care o revarsă El asupra lor. 2:7). viaţa acestui prim cuplu era una de extaz continuu şi de încânta re debordantă. fericire şi împlinire relaţională. Adam şi Eva au împlinit scopul creaţiei purtând în ei înşişi viaţa lui Dumnezeu. începând cu cea cu vecinul care te roagă să-i împrumuţi o cană de zahăr. cu spiritul amicitiei competitive al unui grup aflat pe terenul de golf. dragostea Lui s-a revărsat prin cei doi şi i-a făcut în stare să rămână într-o relaţie perfect armonioasă unul cu altul şi cu restul creaţiei. Atât timp cât primul cuplu şi-a menţinut relaţia cu Dumnezeu. Dacă Dumnezeu a intenţionat ca noi să avem relaţii perfecte. Metaforele folosite de Biblie pentru a descrie relaţia dintre Dumnezeu şi om ne ajută să ne facem o idee despre cât de caldă şi de apropiată doreşte El să fie această relaţie. relaţie care să conţină toată bucuria şi căldura sufletească pe care le simţim în legăturile noastre cele mai apropiate cu alţi oameni. El i-a insuflat chiar viaţa Lui. cu dragostea lui Dumnezeu care inundă lumea întreagă. El a creat bărbaţi şi femei cu această capacitate relaţională. oameni care să dorească să împărtăşească. Imaginea idilică pe care am zugrăvit-o.

alienare.nu avea niciun concept referitor la cine era şi ce trebuia să facă. nimeni nu poate fi obligat să iubească. dragostea. Relaţia a fost pur şi simplu voluntară. Deşi Dumnezeu i-a creat pe oameni tocmai pentru ca ei să-L iubească şi să-I poarte esenţa în interiorul lor. autoindusă. Pe măsură ce indivizii şi-au marcat propriile teritorii. În mod tragic. împlinirea şi încântarea pe care le aducea El în această relaţie. Fără Dumnezeu. În mod firesc. . egoismului. au ajuns să se îndepărteze unii de alţii. Sau puteau să aleagă sinele lor şi să meargă pe propriul drum fără El. pentru că nu mai sunt ataşaţi de Dumnezeu. dar acestea sunt instabile. toate relaţiile umane au luat-o razna. Fiecare persoană a devenit propriul dumnezeu. mâniei şi urii. a venit o zi în care cei doi au ascultat de glasul unui adversar care i-a amăgit şi au ales să pornească pe drumul lor. care au rămas prinse slab de jantă dar s-au desfăcut de butucul roţii. alienării. El nu i-a obligat să-L iubească. De asemenea. Căderea a fost o rană mortală. ei şi-au pierdut scopul şi semnificaţia. Bărbatul şi femeia au fost liberi să-L aleagă pe Dumnezeu şi toată bucuria. Omului preocupat doar de sine i-au fost suficiente câteva generaţii pentru a pierde practic orice idee despre existenţa lui Dumnezeu. Ei continuă să aibă relaţii cu celelalte spiţe prinse de jantă. ca rezultat al înstrăinării de Dumnezeu. Înstrăinati de Dumnezeu. din cauză că au pierdut legătura fermă care dădea scop tuturor celorlalte conexiuni ale lor. S-a retras din viaţa lor şi i-a lăsat să-şi găsească singuri calea. vieţile lor s-au golit. apărându-le cu violenţă. pe o cale plină de durere.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     97  de un eveniment tragic pe care teologii creştini îl numesc Cădere. Ambele părţi trebuie să aleagă în mod liber să iubească pentru ca dragostea să fie autentică. Atenţia acordată exclusiv sinelui a dus la apariţia mândriei. care a apărut atunci când primul bărbat şi prima femeie creaţi au folosit în mod nepotrivit libertatea pe care le-o dăduse Dumnezeu. aceste puncte de referinţă diferite nu s-au înţeles bine între ele. vede în persoana sa propriul absolut şi îşi apără cu înverşunare propriile interese. După ce ei şi-au pierdut stabilitatea relaţiei primare. oamenii au rămas cu golul flămând din sufletele lor şi cu impulsul de nestăvilit de a-l umple cu orice se putea găsi pentru a domoli nesaţul. Dumnezeu le-a onorat alegerea. Brusc. Bărbaţii şi femeile au ajuns ca spiţele unei roţi de bicicletă stricate. care au infectat rasa umană pentru tot restul istoriei sale. de o importanţă vitală cu Dumnezeu. El nu ştia ce a pierdut sau unde să caute . oamenii au pierdut şi punctul de referinţă pentru relaţiile dintre ei. Aşa cum ştim cu toţii. tristeţe şi moarte.

ai putea întreba. acum Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a readuce binele într-o lume a răului. înainte ca El să intre în viaţa noastră. "Atunci. Dacă ţinem cont de Cădere şi de consecinţele acesteia. Dumnezeu a trebuit să le accepte alegerea. El a lăsat foarte multe dovezi ale existenţei Sale în natură şi a trimis indicii clare din sfera supranaturalului. Răspunsul constă în libertatea noastră şi în respectul [ui Dumnezeu pentru ea. a murit pe o cruce romană şi a înviat. Aşa cum spunea textul de pe un autocolant: "Dacă te simţi departe de Dumnezeu. Dar rămâne în spatele cortinei. Noi am ales să-L scoatem pe Dumnezeu din vieţile noastre şi El nu va nesocoti această alegere intrând înapoi cu forţa. ştiind că dacă Îşi impune cu forţa prezenţa asupra noastră. A doua persoană a dumnezeirii. Dar. Alegerea pe care am făcut-o când am decis în favoarea sinelui şi în detrimentul lui Dumnezeu explică şi prezenţa necurmată a răului în lume. Neascultarea manifestată de primul cuplu a deschis uşile răului şi. Dar putem să vedem şi că nu este vina lui Dumnezeu. cunoscută sub numele de Isus Cristos. Noi trebuie să renegăm alegerea pe care am făcut-o când am decis în favoarea eului nostru şi să ne exprimăm dorinţa după o relaţie restabilită cu Dumnezeu. în mod uimitor.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     98  REFACEREA RELAŢIEI Te-ai aştepta ca Dumnezeu să se fi spălat pe mâini în privinţa celor care I-au întors spatele şi să-Şi îndrepte afecţiunea asupra unei civilizaţii mai recunoscătoare de undeva de la marginea galaxiei. El nu ne invadează spaţiul privat. Ştiind că atunci când şi-au ales sinele în detrimentul Lui oamenii s-au condamnat singuri la moarte. ignorăndu-L pe Dumnezeu. Acest act a dezarmat moartea şi a redat omenirii pierdute dreptul de a stabili din nou o relaţie cu Dumnezeu. căutând ceva. înţelegem de ce Dumnezeu este mai greu de găsit acum. Dumnezeu S-a îndrăgostit de făptura umană creată de El şi nu a putut suporta pierderea. Putem să-L invităm pe Dumnezeu să revină în viaţa noastră şi să restabilim relaţia pierdută şi astfel vom găsi dragoste şi semnificaţie autentică în ciuda ravagiilor dintr-o lume plină de rău şi de moarte. Dar aşa cum omenirea a ales să aducă răul într-o lume a binelui. El a făcut exact contrariul. de ce nu este restabilită? De ce continuă să fie atât de greu să-L găseşti? De ce oamenii continuă să bâjbâie de-a lungul şi de-a latul planetei. Ieşirea lui Cristos cel Viu din morrnântul în care fusese pus a constituit garanţia că orice persoană care alege să se întoarcă la Dumnezeu va fi adusă la o viaţă nouă în care relaţia sa cu Dumnezeu va fi innoită. orice ar putea umple golul din inimile lor? . El a hotărât să pună la cale o salvare îndrăzneaţă. iar libertatea pe care ne-a dat-o El ar fi compromisă. noi nu vom putea face altceva decât să credem. ghici cine s-a îndepărtat?" În ciuda multitudinii dovezilor privitoare la existenţa lui . a venit pe pământ sub forma unui om. în numele libertăţii. Asemenea personajului mitologic Pygmalion. Dacă Dumnezeu a venit pe pământ pentru a restabili relaţia Sa de dragoste cu noi. de ce nu funcţionează?".

nu raţiunea". necondiţionate a lui Dumnezeu. întelegănd vag că numai sacrificiul unui zeu sau al unui muritor cu totul excepţional ar putea aduce împăcarea. Un agnostic în căutarea lui Dumnezeu mi-a spus odată că. Un creator supranatural al galaxiilor care a luat trup omenesc şi a înviat din morţi . de fapt.ideea aceasta tinde să-i facă pe sofisticati! secolului al XXI-lea să se simtă prost. El ne urmăreşte. el se simţea atras cu putere de persoana lui Isus aşa cum e ea prezentată în Biblie. Inima omului îşi poate afla pacea numai atunci când Dumnezeu.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     99  Dumnezeu.' Mintea raţionala afirmă existenţa lui Dumnezeu. "mima este cea care Îl percepe pe Dumnezeu. Inima este locul în care experimentărn viaţa din plin şi ne bucurăm de tot ce îi conferă semnificaţie: frumuseţea. El este tot timpul atât de aproape ca următoarea suflare. Pentru ei aceasta nu este altceva decât încă una dintre multele legende sau mituri care vorbesc despre zei care mor şi despre jertfe omeneşti pentru a obţine favoruri sau a imbuna zeitătile aliena te. CERTITUDINEA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU Nu este surprinzător faptul că minţile pătrunse de rationalism vor să respingă realitatea dragostei neabătute. bucuria. noi suntem prea captiva ţi de noi înşine. gata să intre în viaţa noastră. un indiciu puternic în favoarea veridicitatii sale. provocând în tăcere evenimente şi manipulând circumstanţe pentru a ne atrage spre El. Deşi adesea rămânern orbi şi nu-L vedem. Aşa cum animalele nu înţeleg semnificaţia unui deget arătător. apoi predă ştafeta inimii. putere care poate trece dincolo de intelect pentru a atinge direct inima omului. Aşa cum spunea Pascal. relaţiile şi dragostea. Tema sacrificiilor şi a zeilor care mor persistă în mitologie pentru că face referire la un lucru care i s-a părut totdeauna clar omenirii căzute. cu atenţia prea distrasă de dorinţele noastre. oricare ar fi fost aceştia. la invitaţia noastră. Acest dor al inimii este atât de puternic încât uneori precede raţiunea. Adevărul este înzestrat cu o putere intrinsecă. Oamenii au fost totdeauna conştienţi de gravitatea alienării lor faţă de zeii cărora li se închinau. care ne iubeşte nespus. revine şi o umple cu dragostea Sa. prea amorţiţi de preocupările noastre lumeşti pentru a-L vedea clar. Pe măsură ce noi Îl căutăm pe Dumnezeu. nici noi nu înţelegem multele indicii din natură care vorbesc despre existenţa lui Dumnezeu. . şi să umple golul din inimile noastre. Dar dragostea Sa neabătută nu ne lasă în seama resurselor noastre sărăcăcioase. încercând să cearnă argumentele pro şi contra existenţei lui Dumnezeu. deşi mintea lui era în impas. El spunea că posibilitatea existenţei unei persoane care să-I iubească necondiţionat avea o forţă de atracţie atât de mare asupra lui încât nu putea să renunţe la această idee. Această asemănare a istoriei lui Cristos cu miturile străvechi este. Gândirea ne ajută să-L găsim pe Dumnezeu la nivel intelectual şi ne oferă o temelie raţională pentru credinţă.

Când cercetăm realităţi de asemenea anvergură suntem ca orbii aceia care pipăiau elefantul. Acest copac este adânc înrădăcinat în istorie. Nu trebuie să facem greşeala de a aştepta ca toate piesele să se aşeze la locul lor înainte de a permite să ia formă convingerea. El a fost executat pentru greşelile rasei umane şi după trei zile a înviat şi S-a înălţat la cer. apoi a murit şi a înviat. Când oamenii de ştiinţă au devenit suficient de îndrăzneţi pentru a declara că ceea ce au putut ei observa şi testa este tot ce există.cu mult înainte de a se întâmpla. El mă iubeşte. El L-a dat pe Cristos să moară pentru mine. Când întâlnim o lume diferită de idealul nostru. obiecţiile noastre la adresa lui Dumnezeu pornesc de la premisa că El ar trebui să gândească la fel ca noi şi ar fi trebuit să aranjeze lumea aceasta aşa cum credem noi că ar trebui să fie.' Afirmaţia conform căreia un Dumnezeu supranatural a invadat lumea naturală. Evenimentele au avut loc într-un timp şi un loc bine determinate şi au fost confirmate ca fiind exacte de către istorici care nu aveau niciun interes ca această istorie să fie veridică. Adesea. Perspectiva noastră este prea limitată pentru a putea cuprinde tot adevărul. De ce ar fi adevărată numai relatarea creştină dintre toate celelalte mituri similare precedente? Pentru că diferă de toate celelalte aşa cum un strigăt diferă de ecoul său şi un copac de umbra sa. Singura poziţie raţională este aceea de a lăsa ca întrebările marginale care ne nedurneresc să fie absorbite de credinţa noastră ratională în adevărul mai vast care spune că Dumnezeu există. anulând puterea morţii şi sfâşiind vălul care separa omenirea de Dumnezeu. a avut loc un eveniment istoric care a împlinit modelul miturilor. Mai mult. Dar chiar şi atunci când explicaţiile nu sunt satisfăcătoare. facem presupunerea bizară că avem dreptul să-I izgonim pe creatorul unei astfel de lumi în sfera nonexistenţei.până şi detaliile de genul momentului şi al locului în care avea să vină . omului nu i-a fost greu să creadă în supranatural. Dumnezeu chiar a coborât din cer şi a trăit pe pământ ca om. care pretindea o dovadă vizibilă înainte ca o convingere să fie acceptată. El defineşte realitatea.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     100  Toate miturile de acest fel au fost umbre care au prefigurat ce avea să vină. este uluitoare. În cea mai mare parte a istoriei omenirii. Epoca modernă privea în urmă spre epocile precedente cu acea condescendenţă pe care o au cei luminaţi faţă de cei . dar avem mai multe motive pentru a o crede decât pentru a o nega. au recunoscut dilema şi au anticipat soluţia. Respingerea acestuia pe scară largă a apărut doar concomitent cu încrederea exagerată a rationaliştilor în ernpirism. supranaturalul a fost retrogradat la nivelul superstiţiei. Totuşi. Totdeauna ne vom lupta cu întrebări deranjante despre Dumnezeu. Aceste întrebări au răspunsuri excelente şi de folos şi sunt disponibile pentru persoana care le caută. venirea lui Cristos şi multe evenimente din viaţa Sa au fost prezise de profeţii consemnate în scris . cum ar fi existenţa suferinţei. la un moment dat în timp. trebuie să ne amintim că nu ne putem aştepta să-L înţelegem pe Dumnezeu mai mult decât îl putea înţelege păianjenul pe Eiseley. conceptul de iad sau aparentele contradicţii din Biblie.

El nu este numai absolutul pentru întregul univers. de vedere este superior celui al epocii precedente. m-arn dedicat religiei. POVESTEA LUI JOSH: CUM AM AJUNS SĂ CRED Crede-mă. Această atitudine nu este caracteristică numai epocii noastre. Aveau o încredere calmă şi convingeri ferme. considerând-o o superstiţie lipsită de sens şi de conţinut. Am fost atras de aceşti oameni şi în scurtă vreme mam împrietenit cu ei. Dar tot lipsea ceva. dar satisfacţia oferită de faptul că eram ales în poziţii de conducere printre studenţi şi de popularitatea câştigată în campus s-a disipat destul de rapid. universul ne prezintă adevăruri atât de unitare încât se înalţă deasupra oricăror puncte de vedere. Cam pe atunci am intrat în legătură cu un grup format din opt studenţi şi doi profesori care păreau să aibă personalităţi foarte armonioase. bucurie care întrece orice închipuire. Era evident că erau afectuoşi unii cu alţii. Chiar dacă ceaţa postmodernismului ne împiedică pe moment să vedem clar. Era o atitudine de genul: oamenii aceia. Chiar şi adepţii postmodernismului au mare încredere în punctul lor de vedere care desfiinţează toate celelalte puncte de vedere pe motiv că ar fi iremediabil deformate. atât au putut ei pricepe. sărmanii. Am renunţat curând la religie. după-amiaza şi seara. Apoi am încercat cu prestigiul. Asta este. este şi absolutul pentru viaţa şi fericirea ta. mergeam la biserică dimineaţa. iar eu am rămas cu acelaşi gol interior. dar putem vedea profilându-se deasupra noastră adevăruri care întrec cu mult capacitatea de înţelegere a raţiunii. dar acum noi ne aflăm într-o poziţie din care ne permitem să le judecăm convingerile. El aşteaptă ca tu să-L inviţi în viaţa ta. înţeleg foarte bine cum sună toate acestea pentru tine. dar şi cu cei din afara grupului. de scopul şi de destinul meu. Mă recunosc în fiecare impuls pe care e posibil să-I fi simţit de a pune sub semnul îndoielii ce am prezentat în această carte sau de a respinge totul din prima. Mai întâi. Poate că nu putem să ne detaşăm complet de încrederea exagerată a postmodernismului în ernpirism. Dumnezeul universului te iubeşte personal şi cu disperare. Fiecare epocă tinde să considere că punctul său. dar fără pic de aroganţă. Deşi suntem de acord cu faptul că punctele de vedere deformează obiectivitatea şi admitem că toţi le avem. Absolutul suprem este în acelaşi timp şi absolutul tău personal. Am căutat răspunsuri în educaţie. şi vrea să te câştige pentru El. niciun fel de ceaţă nu va putea ascunde complet reperele ferme ale absolutului suprem. Oricât ar părea de incredibil. . Am petrecut mare parte din tinereţea mea căutând în toate locurile nepotrivite răspunsurile la întrebările legate de identitatea mea. semnificaţie. dar am descoperit repede că profesorii de la universitate aveau tot atâtea întrebări fără răspuns câte aveam şi eu. Vrea să aibă o relaţie cu tine şi acea relaţie să te împlinească deplin. să aducă în viaţa ta certitudine.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     101  ignoranţi.

împlinire. Dragostea lui Dumnezeu a venit în întâmpinarea mea şi m-a atras într-o relaţie cu prietenii mei creştini şi. Dumnezeu. ce v-a schimbat vieţile? De ce sunteţi atât de diferiţi de ceilalţi studenţi din campus?" Ea m-a privit în ochi şi a rostit un nume pe care rar îl auzi într-un campus universitar. Dar dragostea Lui a fost cea care a exercitat presiuni asupra inimii mele şi m-a atras spre El. Şi i-am spus acelei tinere toate acestea. Adevărul este o persoană. religie . obiectivă a fost cea care a adus în mintea mea convingerea că acel Isus Care a trăit acum 2000 de ani era într-adevăr singurul Dumnezeu adevărat. Poţi să-ţi imaginezi restul poveştii. Dovada clară. Acest lucru este adevărat atât pentru tine. eram student la drept. nu Biblia sau dovezile istorice cu privire la acurateţea ei m-au atras spre Dumnezeu. Mă tem că răspunsul meu nu a fost tocmai politicos. Ceea ce m-a atras a fost dragostea lui Dumnezeu care a strălucit în vieţile unor creştini care m-au acceptat şi cărora le-a păsat de mine." Şi exact asta am făcut. dar când am văzut că erau cât se poate de serioşi. cu Isus Cristos Însuşi. Ştiam câte ceva despre dovezi şi aveam de gând să le arăt cât se poate de curând că toată religia lor se baza pe o înşelătorie. După luni de cercetări istovitoare. cel care împlineşte toate dorurile noastre. La început am crezut că era vorba de o glumă.terminasem cu toate acestea. cum Îi voi răspunde? El bătea la uşa vieţii mele spunând: "Te iubesc şi vreau să am o relaţie cu tine. a trebuit să recunosc faptul că documentele Vechiului şi Noului Testament erau cele mai demne de încredere scrieri din toată antichitatea. Adevărul rezidă intrinsec în caracterul lui Dumnezeu şi experimentăm adevărul în relaţie cu Dumnezeul întrupat. şi atunci numai luat în derâdere sau ca pe o vorbă de ocară: Isus Cristos. prin ei. Sarcina s-a dovedit a fi mult mai dificilă decât anticipa sem şi căutarea începuse să mă epuizeze. Am căutat pretutindeni dovezi care să arate că Biblia nu este demnă de încredere. noii mei prieteni mi-au aruncat mănuşa. Nu aveam de gând să cred ceea ce intelectul meu refuza să creadă. Spre suprinderea mea. influenţa ţi cu uşurinţă de nevoile lor copleşitoare pot să creadă asemenea născociri. le-am acceptat provocarea. cât şi pentru mine. destin şi dragoste. Poate că oamenii naivi. La capătul căutărilor mele m-am trezit faţă în faţă cu afirmaţiile lui Cristos. identitate. scop. . Nu mai puteam să cred. El este răspunsul ultim la toate întrebările noastre.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     102  La un moment dat săteam de vorbă cu ei şi i-am pus o întrebare directă uneia dintre tinere: "Spune-mi. Isus Cristos. needucaţi. Dumnezeu Însuşi este răspunsul la căutările noastre după semnificaţie. Am descoperit că adevărul nu este o idee abstractă sau un concept filozofic. superstiţioşi. Lasă-mă să intru în viaţa ta şi vei descoperi sensul vieţii şi vei găsi certitudinea pe care ai căutat-o atât de multă vreme. La urma urmei. Aşa cum vezi. Rezultatul cercetărilor mele m-a pus în faţa unei întrebări este. Isus Cristos. M-au provocat să examinez dovezi şi să cercetez în mod obiectiv afirmaţia că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. dar eu nu.

ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII        

 

 

 

 

 

 

                103 

Călătoria ta în căutarea certitudinii a început, poate, dintr-un punct diferit faţă de a mea şi este posibil să te fi condus pe un traseu diferit de cel pe care am călătorit eu. Eu am avut nevoie să-mi dovedesc că Biblia este corectă şi demnă de încredere. Poate că va fi nevoie să înlături alte obstacole intelectuale înainte de a ajunge la credinţa în adevăr. Speranţa mea este că ceea ce am împărtăşit în această carte poate înlătura obstacolele de acest gen şi te poate ajuta să înţelegi că poate exista un singur răspuns la întrebările tale referitoare la adevăr şi certitudine. Acest răspuns este singurul Dumnezeu adevărat, Care este real în mod obiectiv şi care este absolutul suprem al acestui univers. Pe măsură ce îţi continui căutarea, poate îţi va fi de folos să te rogi aşa cum m-am rugat şi eu, dacă într-adevăr această rugăciune reflectă dorinţa inimii şi a minţii tale: "Doamne Isuse, am nevoie de Tine. Deschide-mi inima pentru adevărul pe care vrei să-I găsesc. Îţi mulţumesc că ai murit pe cruce pentru mine. Vreau să mă încred în Tine ca Mântuitor şi Domn. Transformă-mă pentru a fi o persoană aşa cum m-ai creat Tu să fiu. În numele lui Cristos. Amin."

ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECŢIE ŞI DISCUŢIE

1. Care sunt marile întrebări ce par să fie întipărite în inima fiecărui om? 2. Care sunt câteva dintre locurile nepotrivite în care caută oamenii răspunsurile la aceste întrebări? De ce nu sunt utile aceste răspunsuri? 3. Care este piesa ce lipseşte din inima omului? 4. Ce înseamnă afirmaţia că Dumnezeu este o fiinţă relaţională? 5. Ce a provocat Căderea? Cum a afectat Căderea relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu semenii noştri? 6. De ce este Dumnezeu atât de greu de găsit chiar şi după ce a pus la dispoziţia omului modalitatea de restabilire a relaţiei cu El? 7. Cum putem şti că istoria lui Cristos nu este doar un alt mit şi nimic mai mult? 8. Cum devine absolutul suprem absolutul nostru personal?

ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII          

 

 

 

 

 

 

                104 

NOTE 
 

CAPITOLUL 1: CONTEAZĂ CE CREZI?
• Rob Rienow, citat în articolul lui Josh Leland, "Searching for a Holy Spirit", Newsweek (8 mai, 2000), 61.

CAPITOLUL 2: ÎN CE AR TREBUI SĂ-MI PUN ÎNCREDEREA?
• Merriam-Webster's Collegiate Dictionary, ediţia a II-a, articolul "absolut". • Înţelegem că anumite tipuri de cunoaştere sunt considerate evidente şi nu e nevoie să se demonstreze că îşi au sursa într-un absolut suprem pentru a fi validate. Matematica este un exemplu; legile contradictiei sunt alt exemplu. Nu acesta este tipul de cunoaştere (espitemologică) de care ne ocupăm în cartea de faţă. • Naturalismul se referă la teoria conform căreia natura este tot ce există, nu există o autoritate mai înaltă dincolo de natură şi nici supranatural. • C. S. Lewis, The Abolition of Man (New York: Macmillan, 1947), 91.
 

CAPITOLUL 3: POT sA AM ÎNCREDERE ÎN CE GÂNDESC?
• G. K. Chesterton, „The Blue Cross” în The Penguin Complete Father Brown (New York: Penguin Books, 1981),23.

CAPITOLUL 4: CINE DECIDE CE ESTE DREPT?
• Richard Taylor, „Ethics, Faith and Reason” (Englewood Cliffs, N.J. Prentice-Hall, 1985), 2-3. • Fiodor Dostoievski, The Brothers Karamazov, în trad. Andrew R. McAndrew (New York: Bantam Books, 1970),95 [traducere în limba română de Ovidiu Constantinescu şi Isabela Dumbravă, ed. Corint, 2004, cu titlul Fraţii Karamazov]. • William Lane Craig, „The Indispensability of Meta-Ethical Foundations for Morality”, Foundations 5 (1997), 9-12. • Taylor, Ethics, Faith and Reason, 7.

ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII        

 

 

 

 

 

 

                105 

CAPITOLUL 5: CE ROST ARE TOTUL?
• Rick Gore, „The Once and Future Universe”, National Geographic 163, nr. 6 (Iunie 1983), 748. • John Updike, „The Future of Faith: Confessions of a Churchgoer", The New Yorker (29 noiembrie, 1999),88. • William Ernest Henley, „Invictus”. • Aldous Huxley, "Confessions of a Professed Atheist", Report: Perspective on the News, vol. 3 (Iunie 1966), 19.
1

CAPITOLUL 6: DE CE IUBIM APUSURILE DE SOARE ŞI SIMFONIILE?
• George John Romanes, „Thoughts on Religion” (Chicago: Open Court Publishing Co., 1895),29. • C. S. Lewis, „The Siluer Chair” (New York: Macmillan, 1953), 155 [în limba română cu titlu Jilţul de Argint, ed. RAO,2005].

CAPITOLUL 7: ESTE UNIVERSUL UN ACCIDENT COSMIC?
• Cuvântul evoluţie este folosit uneori într-un sens mai limitat pentru a desemna schimbări şi adaptări care apar în interiorul unei specii. Nu avem nimic de obiectat faţă de această definiţie limitată. Putem observa exemple ale intervenţiei ei în încrucişarea controlată, la vite şi la cai şi în adaptarea speciilor la mediul înconjurător. Problema noastră este cu evoluţia ca teorie care explică originea vieţii şi a speciilor. Pe parcursul acestui capitol este folosit sensul larg pentru termenul de evoluţie. • Thomas Hayden, "A Theory Evolves", U.S. News and World Report (29 iulie, 2002), 43. • Phillip E. Johnson, Objections Sustained (Downers Grove 111, InterVarsity Press, 1998), 20. • E. A. Milne, citat în lucrarea lui Robert Jastrow, God and the Astronomers (New York: Norton, 1978), 124. • Robert Jastrow, The Enchanted Loom (New York: Simon & Shuster, 1981), 19. • Thomas Huxley, citat în lucrarea lui Leonard Huxley, Ufe and Letters of Thomas Henry Huxley, vol. 2 (Londra: Macmillan, 1903),429. • Pierre-Paul Grasse, Evolution of Living Organisms (New York: • Academic Press, 1977), 31. • 8 Calin Patterson, într-o scrisoare către Luther Sunderland, din 10 aprilie

citat în cartea lui Luther D. 1997)..Jnnovation and Biology". Pensees (1660).ccel. 1981). Colorado NavPress. Abbott. New Scientist 90. 1978.html.28. citat în lucrarea lui H. 1929). Aqua Forte. nr. citat de Tom Woodward în "Ruse Gives Away the Stare". CAPITOLUL 9: CUM POT SĂ·L CUNOSC PE DUMNEZEU? • Blaise Pascal. Trotter. Michael Ruse. Scientific American 199 (Sept. .ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     106  • • • • • • • • • 1979. CAPITOLUL 8: SALTUL RAŢIONAL AL CREDINŢEI • Edwin A. 139.leaderu. 1952). Richard Lewontin. "Pascal Lectures".orglp/pascal/penseeslpensees. 1986). 14 George Wald. prezentare la University of Waterloo. • Loren Eiseley. „Billions and Billions of Demons”.233.htm (Section IV: The Means of Belief. Flatland (New York: Dover Publications. . http://www. „The Hidden Teacher" în The Unexpected Universe • (New York: Harcourt Brace. Sir Fred Hoyle. M. California: Master Books. Love Your God with AlI Your Mind (Colorado Springs. Cluj-Napoca. 1259 (25 iunie. Sunderland. 831. ed. 117. Canada. 12 Malcolm Muggeridge. Moreland. trad.100. The New Evidence That Demand a Verdict (Nashville-Nelson. F. Enoch. S.20. Ontario. The New York Review of Books (9 ianuarie. 1997). The Blind Watchmaker (New York: Norton. Evolution or Creation (Londra: Evangelical Press. 1964). • Pentru descrieri mai detaliate ale profeţiilor şi dovezilor legate de naşterea. 2005]. 1968). Nature (10 august. 10 Charles Darwin. W. vezi Josh McDowell.89. 9 Richard Dawkins. 1999) [tradusă în limba română cu titlul Noi mărturii supuse dreptei Judecăţi. "Who Doubts Evolution". 1988). 13 D. . 1983). Watson.comireaVri9404/ruse. P. Darunn's Enigma: Fossils and Other Problems (El Cajon. 1958).25. • J. moartea şi învierea lui Cristos. The Intelligent Universe (Londra: Michael Joseph. 11 Mark Ridley.Adaptation".229. 278). vezi http://www.

sceptic fiind. Josh McDowell a conferenţiat în faţa a peste şapte milioane de tineri din 84 de ţări şi din peste şapte sute de universităţi şi campusuri universitare. acceptat provocarea şi a încercat să dovedească faptul că pretenţia lui Cristos că este Dumnezeu şi acurateţea istorică a Scripturii nu pot fi nici demne de încredere. care au fost traduse şi în limba română. În anii de colegiu la Kellogg College din Michigan. Este autorul sau coautorul a peste şaizeci de lucrări tipărite în peste treizeci de milioane de exemplare în toată lumea. Cele mai populare lucrări ale lui [osh sunt: Noi mărturii care cer un verdict. . scopul său era exact contrariul. În 1964 S-a alăturat echipei de la Campus Crusade for Christ (CCC) şi în cele din urmă a devenit un reprezentant al CCC care călătoreşte prin toată lumea. nici verificate cu precizie. De fapt. concentrându-se în principal asupra unor teme care prezintă interes pentru tineri. Când a fost confruntat cu adevărul relevant şi obiectiv al lui Cristos şi al Cuvântului Său. a fost provocat de un grup de studenţi creştini să examineze afirmaţiile creştinism ului din punct de vedere intelectual. Dovezile pe care le-a descoperit i-au schimbat cursul vieţii. Josh este căsătorit de 34 de ani cu Dottie şi au patru copii.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     107  DESPRE AUTORI          Josh McDowel  Josh McDowell nu a plănuit niciodată să devină un apărător al credinţei creştine. El a . Generaţia înstrăinată. A descoperit că Biblia este documentul cel mai demn de încredere din punct de vedere istoric din toată antichitatea şi că afirmaţia lui Cristos că El este Dumnezeu putea fi verificată în mod obiectiv. Mai mult decât un simplu tâmplar. Josh şi-a pus încrederea în El ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca Mântuitor personal. Ulterior şi-a făcut masteratul în teologie la Talbot Theological Seminary din California. Josh s-a transferat la Wheaton College şi a obţinut licenţa în limba şi literatura engleză.

lângă Fort Worth. Texas. Este căsătorit cu Faye. au trei fete măritate şi opt nepoţi. dar s-a reorientat spre domeniul artelor şi al scrisului. Printre cele şapte cărţi pe care le-a scris se numără lucrări de ficţiune. şi în acest timp a creat designul sau ilustraţiile pentru peste 1500 de coperte de cărţi tipărite de multe dintre editurile creştine importante. A lucrat ca director artistic executiv pentru Word Publishing timp de 14 ani şi a câştigat de cinci ori premiul Christian Booksellers Association pentru cea mai bună copertă de carte. De 12 ani este proprietarul unui studio artistic.ÎN CĂUTAREA CERTITUDINII                                     108    Thomas Williams    Thomas Williams şi-a început studiile cu intenţia de a deveni pastor.     . De mare succes s-au bucurat romanele The Crown of Eden şi The Deoil's Mouth din seria Seven Kingdoms Chronicles. Locuiesc în Granbury. Tom lucrează ca învăţător în biserica sa şi a slujit de două ori ca membru în comitetul de conducere al congregaţiei. teologie şi teatru. În prezent este scriitor şi furnizează servicii de consultanţă creativă pentru editorii de carte.