You are on page 1of 9

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic si ziarist român, de origine greaca. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanti scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române. S-a nascut la 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care îi poarta numele, fiind primul nascut al lui Luca Stefan Caragiale si al Ecaterinei Chiriac

Karaboas. Tatal sau, Luca (1812 - 1870), si fratii acestuia, Costache și
Iorgu, s-au nsscut la Constantinopol, fiind fiii lui Stefan, un bucatar angajat la sfârsitul anului 1812 de Ioan Voda Caragea în suita sa. Atras de teatru, Luca s-a casatorit în 1839 cu actrita si cântareata Caloropoulos, de care s-a despartit, fara a divorta vreodata, întemeindu-si o familie statornica cu brasoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Karaboas.Primele studii le-a facut în 1859 si 1860 cu parintele Marinache,

unde l-a avut învatator pe Bazil Dragosescu. Luca Ion. Din 1873 pâna în 1875. dupa propunerea lui Mihail Pascaly. La 7–8 ianuarie 1889 s-a casatorit cu Alexandrina Burelly. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul . Caragiale a absolvit Gimnaziul „Sfintii Petru si Pavel” din Ploiesti. În acelasi an a fost numit copist la Tribunalul Prahova. pe care l-a numit.În 1889. la Scoala Domneasca din Ploiesti. iar pâna în 1864 a urmat clasele primare II-V.În 1871. anul mortii poetului Mihai Eminescu. 24 octombrie 1889) si Agatha (n. fiica actorului Gaetano Burelly. care îl declara la oficiul starii civile. Caragiale a fost numit sufleor si copist la Teatrul Național din Bucuresti.La 12 martie 1885. era sufleor si copist în trupa lui Iorgu. În 1870 a fost nevoit sa abandoneze proiectul actoriei si s-a mutat cu familia la Bucuresti. Caragiale a publicat articolul În Nirvana. care se sting de timpuriu din cauza tusei convulsive sau a difteriei (la 15 iunie respectiv 24 martie 1891). orasul sau natal. L-a cunoscut pe Eminescu când tânarul poet. acela care în schita memorialistica Dupa 50 de ani l-a primit în clasa pe voievodul Unirii. Singurul institutor de care autorul Momentelor si-a adus aminte cu recunostinta a fost ardeleanul Bazil Dragosescu. actor si sef de trupa. în Grand Hôtel „Victoria Româna”. luându-si cu seriozitate în primire obligațiile unui bun sef de familie. Iorgu Caragiale. fabula antidinastica). dar înainte de debutul literar a fost fascinat de performanțele teatrale ale unchiului sau. Gheorghe din Ploiesti. Costache. fixata la Bucuresti sau ambulanta. iar în 1868 a terminat clasa a V-a liceala la Bucuresti. În 1868 a obtinut de la tatal sau autorizația de a frecventa Conservatorul de Arta Dramatică. Din aceasta casatorie vor rezulta mai întâi doua fete: Ioana (n. fiul natural al Mariei Constantinescu. La 3 iulie 1893 i se naste un fiu. Pâna în 1867 a urmat trei clase la Gimnaziul „Sfintii Petru si Pavel” din Ploiesti. debutant la Familia. cu Caragiale. 10 noiembrie 1890). s-a nascut Mateiu. semnând cu initialele Car si Policar (Sarla si ciobanii. în care fratele acestuia. Caragiale a colaborat la Ghimpele cu versuri si proza. preda la clasa de declamatie si mimica. functionara la Regie.Adolescentul Iancu a început sa scrie poezii în taina.de la Biserica Sf.

brosura: 1907 din primavara pana-n toamna. format la biserica Sf. Gheorghe. Caragiale a fost acuzat ca ar fi plagiat Napasta dupa o piesa a scriitorului ungar István Kemény. în cavoul familiei. Ecaterina Cardini din Scheii Brasovului (cunoscuta ca Mumuloaia. Cinci luni mai târziu. Gheorghe. l-au determinat pe Caragiale sa publice. un celebru eseu referitor la cauzele si desfasurarea marii miscari taranesti din primavara lui 1907. când a primit o mult asteptata si disputata mostenire de la matusa sa. Convorbiri critice). intitulata „Nenorocul”. la 22 noiembrie 1912. Doi ani mai târziu a publicat nuvela Kir Ianulea. din cartierul Schöneberg. în noiembrie 1907. Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin. A publicat în revista literara bilunara Convorbiri (din 1908. 7 fabule. l-a actionat in justitie și a câștigat fara probleme. sicriul cu ramasitele sale pamântesti a fost adus la Bucuresti si. Renuntând la tacerea ce si-o impusese în exilul sau voluntar de la Berlin. dupa porecla Momulo a sotului ei). bolnav fiind de arterioscleroza. careia afacerile imobiliare îi adusesera mari averi. însa în luna noiembrie și-a stabilit domiciliul provizoriu la Berlin. a aflat numele real al autorului (C. Acuzatia a aparut în 1901 în doua articole din Revista literara semnate cu pseudonimul Caion. evenimentele din primavara anului 1907. a fost tiparita în fruntea numarului 1 al Convorbirilor critice. s-a facut înmormântarea la cimitirul Serban Voda. o versiune româneasca a piesei lui Niccolò Machiavelli. în 1904. Barbu Stefanescu Delavrancea. La 14 martie 1905 s-a stabilit definitiv la Berlin. Furios. Al. În zorii zilei de 9 iunie 1912. Boul si vitelul. la Bucuresti. Cortegiul funerar. Acest fapt a condus la decizia dramaturgului de a se muta împreuna cu familia sa la Berlin. la 14 iunie. iar în 1892 si-a exprimat intenția de a se exila la Sibiu sau la Brasov. Ionescu). Ramasitele pamântesti sunt expuse în capela cimitirului protestant Erster Schöneberger Friedhof si depuse. în prezența lui Gherea. a lui Delavrancea si a lui Vlahuta.Particular Sf. La 24 februarie 1903 a avut o încercare de a se muta la Cluj. Caragiale s-a adresat presei din Bucuresti. la 18 noiembrie. Ultima dintre ele. a facut un ocol prin fata Teatrului National si a continuat apoi drumul pâna la . gratie pledoariei avocatului sau. Nunta lui Belfagor (Belfagor arcidiavolo).

numele lui Caragiale a aparut trecut printre numele scriitorilor care formau „comitetul redacțional”. Emil Gârleanu. odata cu colaborarea la revista Ghimpele. D. Un moment esențial l-a constituit colaborarea la Revista contemporana. la 4 octombrie 1874. Caragiale s-a bucurat de recunoasterea operei sale pe perioada vietii sale. cu probabilitate. Mitica?”. limbajul si comportamentul românilor. unde si-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: Car si Policar. inspirat din piesa D-ale carnavalului. Lucian Pintilie a început filmarea peliculei „De ce trag clopotele. între Groapa Fundeni si Dealul Bolintin. Începutul activitatii jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat. Gazetaria propriu-zisa si l-a revendicat însa de la apariția bisaptamânalului Alegatorul liber. Ovid Densusianu. unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulata Curiozitati. cu trei pagini de poezie semnate I. Delavrancea. Între anii 1876 si 1877 a fost corector la Unirea democratica. el este considerat cel mai bun dramaturg român prin faptul ca a reflectat cel mai bine realitatile. Caragiale a redactat singur sase numere din „foița hazlie și populara”. Cincinat Pavelescu.cimitir. L. Sandu Aldea. N. din Bucuresti. . Piesele sale au fost jucate si au devenit relevante în perioada regimului comunist. din pricina trimiterilor sarcastice voalate la adresa sistemului de atunci.1876. cu certitudine. Cocea si altii. în luna octombrie 1873. Corneliu Moldovan.Desi Caragiale a scris doar noua piese. în fruntea miilor de bucuresteni care au luat parte la aceasta solemnitate aflându-se toti marii scriitori ai timpului: Alexandru Vlahuta. în care sunt vizibile vioiciunea si verva de buna calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1 octombrie 1874 a poemului Versuri în Revista contemporana. În lunile mai si iunie 1877. St. Caragiale. a început sa fie recunoscut pentru importanta sa în dramaturgia româneasca. al carui girant responsabil a fost în anii 1875 . Claponul. În 1982. O. Iosif. Dupa moartea sa. Mihail Sadoveanu. însa a fost si criticat si desconsiderat. În numarul din luna decembrie 1874 al revistei. Pelicula a fost interzisa de comunisti în faza în care nu i se definitivase montajul. Apropierea de ziaristica este confirmata. la ziarul Telegraful.

Tot în 1878 a început sa frecventeze sedintele bucurestene ale Junimii. Tonnerre. publicând foiletoanele teatrale Cercetare critica asupra teatrului românesc. în prezenta reginei. însotit de Titu Maiorescu. la izbucnirea Razboiul de Independenta. a fost mutat. iar la 17 martie a participat la sedinta Junimii. în circumscriptia Arges .1907.Între anii 1878 si 1881 a colaborat la Timpul. Ronetti-Roman si Slavici.În iunie 1885 si-a început seria articolelor literare si politice la Vointa Nationala. fluierata la premiera. alaturi de Eminescu. La 8 aprilie 1885. revizor scolar pentru judetele Suceava si Neamt. Punându-si în practica experienta gazetareasca de pâna atunci. cu numeroase rubrici scurte si cuprinzatoare. premiera piesei s-a bucurat de un succes extraordinar. În 1882. împreuna cu Titu Maiorescu. se afla la Viena. s-a retras de la Timpul. în 1881. Franta . Zoil. ziar condus de Alexandru D. a fost conducator al ziarului Natiunea romana. A fost numit. la Iasi.Vâlcea. în prezenta lui V. „O scrisoare pierduta”. Dupa 3 ani de colaborare. în 1879. a avut loc prima reprezentatie a operei bufe Hatmanul Baltag. scos la propunerea publicistului francez Frédéric Damé (1849. De Paste. . În 1879 a publicat în Convorbiri literare piesa „O noapte furtunoasa. la Titu Maiorescu si sa citeasca din scrierile sale. în decembrie 1877. Caragiale a început. La 1 februarie 1880 revista Convorbiri literare a publicat comedia într-un act Conu Leonida fata cu reactiunea. premiata la 25 ianuarie 1886. scrisa în colaborare cu Iacob Negruzzi. Alecsandri. La Iasi. A colaborat cu articole politice si literare la ziarul junimist Constitutionalul. iar la 13 noiembrie.În august 1877. Ziarul. si cu pseudonimele Falstaff. Xenopol. a avut loc reprezentatia comediei D-ale Carnavalului. la cerere. a citit la aniversarea Junimii. în traducerea lui Caragiale. Nastratin si Hans.În 6 octombrie. prin decret regal. sub semnatura C. piesa Roma invinsa. În aceasta perioada a aparut si Calendarul Claponului. Bucuresti). a citit „O noapte furtunoasa” într-una din sedintele de la Junimea. a fost suprimat dupa numai sase saptamâni. La Teatrul National se prezenta în aceasta perioada. colaborarea la Romania libera. La 1 martie 1884. de Alexandre Parodi. La moartea lui Eminescu a publicat articolul „În Nirvana”.

La Ziua a scris articole politice si un reportaj la moartea lui Alexandru Odobescu. care vedea în gazetarie o misiune civica directa. Prin articolul Despre Teatrul National. Foaie interesanta. prima parte din scrierea politica 1907. Pagini literare. Din 1899 a început sa publice la Lupta. iar la întâlnirea din martie 1884. tinta atacurilor concentrate ale adversarilor ei.Din 1896. Românul. Convorbiri. Adevărul.1885. de la 19 noiembrie 1899. dar Comitetul Teatrului National de la Iasi. în prezenta lui Alecsandri. Luceafarul. pâna prin 1884 . Prima piesa a dramaturgului. Timpul (1878 . prezidat de Iacob Negruzzi. bine primita de Junimea si publicata în 1879 în Convorbiri literare (în care au fost publicate toate piesele sale). Drapelul. A participat frecvent la sedintele Junimii. Lumea veche. a indispus comitetul teatral din care el însusi facea parte. ca o pedagogie implicita a prezentarii aspectului social. Din 1895 si pâna în 1899 a colaborat la revistele: Gazeta poporului. De la debutul sau în dramaturgie (1879) si pâna în 1892.1881). Epoca. Dupa trei ani de colaborare. Ziarul Die Zeit din Viena a publicat. supliment al ziarului Epoca. La 6 . Literatura si arta romaneasca. si-a marturisit preferinta pentru poeziile lui Eminescu. Epoca literara. Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la Timpul. Junimea însasi a fost. Când Slavici si Cosbuc au început publicarea revistei Vatra (1894). Caragiale si-a asumat-o indirect. Mai multe dintre adversitatile îndreptate împotriva lui Caragiale au fost cauzate si de calitatea sa de junimist si de redactor la ziarul conservator si junimist. „O noapte furtunoasa”. la premiera. din 1896. la 3 aprilie 1907. În Convorbiri critice si în Timpul si-a publicat piesele de teatru. a colaborat sub pseudonimele Ion si Luca la revista umoristica Lumea veche.Spre deosebire de Eminescu. Din 1899 a sustinut la Universul seria de Notite critice. A condus. l-a numit director de scena. pentru îndreptarea tuturor relelor. În 1896 a condus Epoca literara. Caragiale s-a aflat printre principalii colaboratori. post pe care dramaturgul l-a refuzat. de atacuri deloc neglijabile. a beneficiat. sub semnatura Un patriot. Povestea vorbei. desi în întregul proces de afirmare a scriitorului. care a oferit materiale volumului Momente. sub forma ironiei. Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii.

Maiorescu. Titu Maiorescu este cu adânc respect rugat sa primeasca dedicarea acestei încercari literare. fara reluarea însa a reletiilor personale între critic si autorul articolului Doua note. Ruptura cu Junimea a devenit definitiva în 1892. În anii activitatii sale la Convorbiri a admirat-o pe Mite Kremnitz (cumnata lui Maiorescu). ca un semn de recunostinta si devotamentul ce-i poarta autorul ei”. care a aparut la editura Haimann si a fost dedicata. Petre Missir. în volum. în prezenta reginei. când i-a trimis acestuia o felicitare cu prilejul zilei de nastere. a aratat mult timp fata de Caragiale o foarte vie solicitudine. Maiorescu. caruia i-a dedicat „O scrisoare pierduta”. când si-a întrerupt colaborarea la Convorbiri literare. creatorul si redactorul Convorbirilor literare (Vasile Pogor. împotriva Junimii.octombrie a citit la aniversarea Junimii. „O scrisoare pierduta” a carei premiera a avut loc la 13 noiembrie cu mare succes. Negulescu i-a scris lui Simion Mehedinti ca a obtinut de la Titu Maiorescu sa se ceara colaborarea lui Caragiale la Convorbiri literare. în vederea publicarii antologiei de literatura româna în Germania. împreuna cu articolul Doua note. Caragiale a prezentat însa la Ateneu o conferinta cu titlul Gaste si gâste literare. Caragiale. Petre P. Gh. la Iasi. dramaturgul a mentinut relatii cordiale cu toti ceilalti membri ai Junimii. doamnei Ana T. Caragiale a reluat legatura cu Titu Maiorescu abia la 15 februarie 1908. cu studiul intitulat Comediile d-lui I. Gane). determinând. Piesa „O noapte furtunoasa”. L. Panu. Seful literar al Junimii. ceea ce a dus la o colaborare statornica timp de zece ani. care a si tradus mai multe texte din Caragiale. fostul junimist a regretat desparțirea de Maiorescu si a evidentiat . Caragiale a citit la Titu Maiorescu drama Napasta. N.La 9 mai 1892. îndeosebi cu Iacob Negruzzi. La 18 noiembrie 1895. În 1888 Titu Maiorescu l-a numit director al Teatrului National din Bucuresti si i-a prefatat volumul de Teatru (1899). Ura lui împotriva vechilor prieteni literari si a lui Titu Maiorescu a devenit obsesiva. a avut urmatoarea dedicatie: „D. în timpul colaborarii la Epoca (1896). În calitate de colaborator al revistei. ruptura cu Titu Maiorescu si încetarea colaborarii la Convorbiri literare. Abia peste câtiva ani.

fara cine stie ce problematici interne. I. nu ca o carenta a artei dramaturgului: stilul popular si gritesc al comediei sale este prin el însusi antipsihologic.marile calitati ale criticului. Sica Alexandrescu a propus o tiparire corecta. dramaturgul roman este unul dintre creatorii structurii eroului farsei moderne. petrec si se bucura. cu un rol de prima marime în cultura româna. Oamenii râd. tinându-se seama. Literatura sa e tonica si plina de consolatie astazi. luptând cu editorii. Prin distrugerea unitatii personajului si a umanitatii lui.” .” Pe de alta parte. la baza careia sa stea un text confruntat stiintific cu editiile „Socec”. dar cu mult discernamânt de ultimele reguli academice stabilite”. o omului fara calitati. cu comportament discontinuu. „Saraga”. ne-a lasat si acest aspect. cu manuscrisele lui Caragiale. consecvent. cel mai național scriitor. Caragiale este prezentat ca aparator înversunat al scrisului sau. pentru ca acestia sa-i respecte textul integral. riguros. cum se spune azi. ortografia si punctuatia. cel care a înteles mai bine firea noastra. fara griji si fara. Constantinescu afirma: „Teatrul lui Caragiale este nonpsihologic. prin creatia omului dezorientat în afara vieții morale. Mihai Ralea spunea despre lumea lui Caragiale ca „e minunata: e o lume absolut paradisiaca. (…) Caragiale. (…) În cazul celor mai importante figure comice. Românul care nu-si pierde cumpatul în fata crizei. Constiinta de artist impecabil si scrupulozitatea sa sunt marturii exprimate în numeroasele scrisori catre amici carora le face reproșul „sosului greselilor de ortografie si punctuatie” si a „enormelor greseli fundamentale”. alaturi de Hasdeu. Caragiale pastreaza foarte putin din structura tipului traditional. în limbaj mistic. „un text în care ortografia marelui scriitor sa fie repusa în drepturi.