You are on page 1of 17

Visul unei nop£i de var

[
ßVai, Oberon, ce vis am mai avut! Eram ]ndr[gostit[ de un m[gar ur\t!ö

T

ezeu, ducele Atenei, îi spune Hermiei cã trebuie sã se cãsãtoreascã

cu Demetrius, bãrbat ales de tatãl ei. Aºa cã Hermia fuge în pãdure cu Lysander, bãrbatul pe care îl iubeºte. Demetrius porneºte în cãutarea lor, urmat de Helena, iubita pe care o pãrãsise. În pãdure însã, spiriduºul nebunatic Puck are o poþiune magicã ce îi poate face pe oameni sã se îndrãgosteascã. El ar putea rezolva problemele îndrãgostiþilor, dacã ar reuºi sã ofere leacul persoanei potrivite la timpul potrivit.

– Ei. – Eu cel puþin sunt inimos. prezent aici. îi întoarse Hermia vorba. dar ea pe mine mã iubeºte. – Mai gândeºte-te puþin. – Nobile duce. luându-i pe Egeus ºi Demetrius cu ei. Sã mergem sã vorbim doar noi. Atunci. Ducele Tezeu oftã. se apropie de ei grãbit. Spunând acestea. spuse Tezeu. Ascultã-þi tatãl ºi ia-mã de bãrbat. Oare de ce nu te însori cu tatãl ei? îl întrebã zeflemitor. Pânã acum o sãptãmânã. Demetrius ºi Lysander. care încã îl iubeºte ºi pe care a abandonat-o. – Dar îl iubesc pe Lysander. nerãbdãtor. Cu siguranþã. spuneþi-i. Dar Lysander. spuse Egeus. Pentru cã Tezeu credea în dragostea adevãratã ºi spera T 95 . nu e ceea ce-þi doreºti: sã fii închisã într-o mãnãstire întunecatã ºi prãfuitã. – Am pregãtit tot soiul de ospeþe ºi serbãri pentru poporul atenian. – Dacã refuzi sã te cãsãtoreºti cu bãrbatul ales de tatãl tãu. – Aºa este? întrebã Tezeu. spunând rugãciuni toatã ziua. – Acestea vor trece cât ai clipi. se plimbã scãldat în razele soarelui de varã. Hermia! interveni Demetrius. Nu aº lãsa-o niciodatã pe Hermia sã se mãrite cu-aºa un bãdãran. am nevoie de ajutorul domniei voastre. când un cetãþean al Atenei. domnii mei. – Mai sunt doar douã zile pânã la nunta noastrã. Aceasta este legea. spuse el. un bãrbat pe nume Egeus. Tu ºtii prea bine cã tatãl tãu þi-a dat viaþã ºi trebuie sã i te supui totdeauna. a tot curtat-o ºi s-au îndrãgostit! Acum ea îmi spune cã nu vrea sã se cãsãtoreascã cu Demetrius. Hermia. nu? Domnia voastrã sunteþi ducele cetãþii. va trebui sã spui ce-ai hotãrât. Demetrius. urmat de fiica lui. rãspunse Tezeu. Îþi dau rãgaz pânã la nunta mea de sâmbãtã. spuse Hermia – Oricum ar fi. ducele Atenei. iar noi de-atunci vom fi împreunã pe vecie. condamnatã a nu mai putea ieºi sau vedea vreodatã vreun bãrbat. Petrecerea va þine o sãptãmânã! Tocmai se pregãtea sã-i povesteasca ºi mai mult. înclinându-se în faþa lui Tezeu. Fã aºa cum spune ºi mãritã-te cu omul pe care þi l-a hãrãzit. el ºi Hipolita au plecat. Helena. hai. Curând va veni ºi ziua nunþii. Hermia ºi doi tineri. nu ca el! spuse Lysander acuzator. – ªi dacã refuz? îl întrebã Hermia. vã rog. Demetrius. – Mai bine asta. Am aranjat ca Hermia sã se mãrite cu bãrbatul acesta. îi spuse Lysander.ezeu. Dar sunt tatãl ei ºi trebuie sã se supunã. trebuie sã-þi asculþi tatãl. zâmbi Hipolita. dragostea mea! spuse el. – Cum îndrãzneºti!? urlã Egeus. mi-e teamã cã legea spune sã te cãlugãreºti ºi sã nu te mai cãsãtoreºti în veci. spuse Tezeu. Aº vrea sã vorbesc mai pe larg despre aceasta cu voi doi. regina amazoanelor. Se prea poate ca tatãl ei sã te prefere. aºa cã. – Ei. haide. Demetrius era cu o altã fatã. Aceasta este legea în Atena. spuse Tezeu. decât sã mã cãsãtoresc cu un bãrbat pe care nu-l iubesc. însoþit de preaiubita lui Hipolita. – Taci.

Între timp. iar Helena plecã în cãutarea lui Demetrius. nu-þi face griji. κi luarã rãmas bun. Se hotãrâserã sã pregãteascã o piesã pentru serbãrile ce se apropiau. – Vai. dar eu ºi Lysander am plãnuit sã fugim împreunã. Dar am un plan. spuse Lysander. agitatã. Blându. Le împãrþi rolurile. întãri bãiatul. primi rolul leului. este perfect! rãspunse ea repede. poþi sã vorbeºti cu vocea ta subþire. – Da. – O. Helena. Helena era foarte geloasã. Mâine searã te voi aºtepta în pãdurea din spatele zidurilor oraºului. Voi fi acolo. Helena. – Bunã. primi rolul Thisbei.sã-i convingã s-o lase pe Hermia sã se cãsãtoreascã cu omul pe care îl iubea cu-adevãrat. spuse Hermia. iar tatãl meu nu va mai putea face nimic. În cãsuþa unui meºter. ducele alegea unul dintre ele sã-l priveascã alãturi de proaspãta-i soþie. dulgherul Gutuie îºi adunase laolaltã toþi prietenii. Am ales piesa: vom juca Prea trista comedie ºi moartea jalnicã a lui Pryam ºi-a Thisbei. – Dragã Hermia. Nu spune nimãnui. acum cã Demetrius o pãrãsise pentru cealaltã. oamenii sã pregãteascã piese de teatru ºi alte spectacole care sã se joace în jurul palatului. chiar mâine searã. ea era hotãrâtã sã-i spunã despre planurile Hermiei ºi ale lui Lysander. Ne vom întoarce cãsãtoriþi. Tradiþia era ca. dar nu te mai preface. toatã lumea din Atena se pregãtea pentru marea nuntã a lui Tezeu cu Hipolita. Hermina fu lãsatã în stradã. da. dupã ceremonia de nuntã. Ne vom ascunde în pãdure ºi ne vom cãsãtori în afara Atenei. nu-þi face griji. cãci nu mã voi cãsãtori cu el. cizmarul. Ce bine arãþi astãzi. Fundulea. Spera cã asta îl va face sã-i fie recunoscãtor ºi s-o iubeascã din nou. protestã Flaut. – În regulã. ªtii prea bine cã tu eºti mai frumoasã. Calea iubirii adevãrate nu a fost niciodatã netedã. Ea ºi Hermia fuseserã prietene încã din copilãrie. Dupã aceea. 96 . rosti tãios Helena. þesãtorul avea sã-l joace pe Pryam. Putem fugi sã ne cãsãtorim în afara Atenei ºi nu vom încãlca nicio lege. sã sperãm cã Demetrius va vedea cât a greºit ºi se va întoarce la tine. apãru Helena. spuse Gutuie. Ea începu sã plângã. – Fii fãrã grijã. nu departe de palatul lui Tezeu. îþi promit! Chiar în acel moment. Deºi fusese rugatã sã pãstreze secretul. Am barbã. tâmplarul. anunþã Gutuie. Dacã erau destul de norocoºi. Aveþi aici cu toþii textul. iar Flaut. alãturi de Lysander. iubita lui Pryam. dar. spuse Hermia. De-aceea Demetrius te iubeºte pe tine. – Nu pot sã fiu o fatã. – Te rog.

De fapt. – Cu atât mai rãu. plecã împreunã cu zânele ei. soþia sa. Florile ei seamãnã cu niºte trompeþele roºii. – Asta nu voi face! spuse ea. Oberon era furios pe ea din cauza încãpãþânãrii de care dãdea dovadã. Pãdurea aflatã în apropierea oraºului nu era una obiºnuitã. spuse Gutuie. Ai bãtut atâta drum pânã-n Atena pentru cã Hipolita se cãsãtoreºte sâmbãtã. Puck. mormãi el ºi îl chemã pe servitorul lui. Îþi place de ea mai mult decât de mine! – Cum îndrãzneºti sã mã acuzi!? rãspunse Oberon. Nu aici. Din nefericire. vru sã ºie ce fãcea acolo. îi spuse lui Puck. Este chiar o prostie ºi nu te voi ierta decât dacã mi-l dai pe bãiatul ãla al tãu.– Iar eu voi fi povestitorul. care poate face oamenii sã se îndrãgosteascã într-o clipã. Titania furase un bãieþel a cãrui mamã murise. rãspunse Oberon. spuse Titania. – Dar pentru mine ar fi pajul perfect. Titania. Când îl gãsi pe soþul ei în pãdure. De mâine searã vom începe repetiþiile. – Eu ºtiu ce-i asta! þipã ea. iar surpriza pe care-o pregãtim sã fie demascatã. Oberon. iar meºterii plãnuiau sã-ºi înceapã repetiþiile. Du-te ºi adu-mi câteva. geloasã. pentru a-l creºte de una singurã. Eu zic sã mergem în pãdurea de lângã zidurile oraºului ºi sã repetãm acolo. ªi spunând acestea. în noaptea cu lunã plinã în care Lysander ºi Hermia îºi dãduserã acolo întâlnire. Era fermecatã ºi în ea locuiau zâne. îl urmãrise. duhuri ºi spiriduºi. însoþitã de suita ei de zâne. un spiriduº nãzdrãvan: În aceastã pãdure creºte o plantã magicã. regele duhurilor magice. venise la Atena de unul singur. cãci nu vrem sã fim auziþi. se certau. – Îi voi da o lecþie. Nici nu vreau sã mai vorbesc cu tine. regele ºi regina zânelor erau ºi ei prezenþi. 97 .

Nu þi-e mai bine alãturi de mine? . Oberon auzi niºte oameni apropiindu-se. Când se va trezi. Oberon îºi frecã mâinile. cãci pânã mâine vor fi cãsãtoriþi. fericit. ºi îi voi porunci lui Puck sã-i toarne Titaniei câþiva stropi pe pleoape atunci când va dormi. lasã-mã în pace. de-o fi copac sau piatrã sau maimuþã! Va fi de râsul zânelor! Dintr-o datã. Nu are niciun rost sã-i cãutãm pe Hermia ºi Lysander. spuse Puck ºi se fãcu nevãzut. sire. spuse el. Se fãcu invizibil ºi se dãdu în lãturi. Demetrius. se va îndrãgosti de primul lucru pe care-l va vedea. – Te rog. Dupã ce plecã. chiar în momentul în care Demetrius ºi Helena începurã sã se zãreascã. – Helena. te rog. – Voi stoarce sucul magic din florile acelea. Nu te iubesc. spuse Demetrius. spuse Helena.– Într-o clipitã.

ªi. dacã tot te îndeletniceºti cu asta. . Cei pe care îi gãsise erau Lysander ºi Hermia care se iubeau deja ºi erau fericiþi. Vreau sã pui câþiva stropi din acest suc pe pleoapele ei. Cu siguranþã cã straiele lor erau ateniene. Dar Helena continuã sã-l urmãreascã ºi dispãrurã amândoi în mijlocul pãdurii. plecã în cãutarea oamenilor de care îi spusese Oberon. Nu avea de unde sã ºtie cã în acea noapte pãdurea gãzduia patru tineri din Atena. îºi spuse Oberon. în pãdure este o pereche de atenieni. îi spuse. Oberon îi stoarse sucul ºi i-l dãdu. Nu departe. Puck îi puse câteva picãturi din licoare pe fiecare pleoapã ºi se fãcu nevãzut. sã pui licoare din belºug pe ochii tânãrului ca sã se îndrãgosteascã de fatã. trandafiri moscaþi ºi flori de mãceº. aºa cã Puck turnã licoare din belºug pe ochii tânãrului. – Nu-i prea frumos. Trãgea un pui de somn pe malul râului. Puck o gãsi uºor pe Titania. descoperi un cuplu de tineri care dormeau sub un tufiº.– Pentru Dumnezeu. Îi vei recunoaºte dupã hainele pe care le poartã. – O vei gãsi pe Titania dormind pe malul râului. Când îi vei întâlni. de ce nu dispari?! strigã Demetrius. Apoi. Sãrmana fatã! ªtiu: voi folosi planta cea magicã ºi pe tânãrul acela. printre violete parfumate. iar el se va îndrãgosti nebuneºte de ea! Când Puck se întoarse cu planta.

te rog. – Lysander. se fãcu pierdut printre copaci. Helena. ajutã-mã! Lysander se trezi. De ce faci asta? Ai venit aici cu Hermia ca sã vã cãsãtoriþi! – Las-o pe ea. – Îl voi ucide pentru cã a fãcut asta femeii pe care o iubesc! exclamã Lysander. – Lysander…? spuse ea. declarã Lysander. grãbit. nu te mai iubesc! spuse el. Dupã ceva timp. Spunând acestea. Nu înseamnã nimic. nu pe mine. care dormea pe jos. 100 . ªi nu vreau sã mã mai urmãreºti. M-am pierdut în pãdure de una singurã. Eºti aici? Dar Lysander plecase de ceva vreme. licoarea magicã începu sã-ºi facã efectul. Ce avea sã se facã acum. unde poate fi! Ieºi.Câteva minute mai târziu. Era Lysander. O umbrã visãtoare de dragoste îi strãbãtu faþa. eºti aºa de frumoasã! – Ce tot spui acolo? spuse Helena. Pe Hermia o iubeºti. apãru Demetrius. te voi lãsa aici. dar nu mai ºtia drumul înapoi. se frecã la ochi ºi o privi. – Helena … oftã el. singurã în pãdure. Demetrius m-a lãsat singurã în pãdure ºi nu ºtiu drumul spre casã. Atunci observã niºte picioare care ieºeau de sub desiºul unui tufiº. Hermia se trezi ºi îºi dãdu seama cã e singurã. încã urmat de Helena. dar Lysander o urmã prin pãdurea luminatã de lunã. – Ce vrei sã spui? îl întrebã Helena. Aceasta fugi. – Râzi de mine! se îmbufnã Helena. Helena îl trezi. din adãpost ºi porni grãbitã în cãutarea lui. Se ridicã ºi încercã sã o sãrute pe Helena. – Þi-am spus. Vai. tulburatã. brusc. spuse Lysander. Te rog. declamându-ºi dragostea. Apoi. în toiul nopþii? Se temea ca nu cumva sã o mãnânce vreun lup sau vreun urs. ajutã-mã. trezeºte-te! spuse ea. – M-am sãturat de Hermia. Lysander. Vin cu tine. Helena începu sã plângã în hohote. De fapt. – Lysander! strigã ea.

învârtindu-se pe lângã el. Flaut. Thisbe a mea. Consider cã leul ar trebui sã se prezinte ºi sã explice cã. Doamnele din public vor crede cã este-un leu adevãrat. fãcând pe leul. Ascuns într-un copac. de fapt. pentru a vedea ce se întâmplã. tu vii primul. În regulã. spuse Gutuie. luminaþi de razele lunii. – Cred cã e magie… ºopti Gutuie. – Leul este mult prea înspãimântãtor. – Nu. E vreo problemã? vocea-i suna tare straniu. este un actor ca ºi noi. spuse Gutuie. Ca scenã. Fundulea se uitã la el nedumerit. Flaut îºi citi prima replicã. îºi spuse Puck. – A venit toatã lumea? întrebã Gutuie. se tângui Gutuie. tu vei fi acela. Botiºor. ceilalþi furã îngroziþi. zic sã folosim petecul acesta de iarbã. ce s-a întâmplat? strigã Fundulea. În spatele tufiºului vor fi culisele. Tu încã nu ragi. cãci eºti Pryam. bine! spuse Gutuie. începând sã-ºi piardã rãbdarea. – Vai. Fundulea. nu e nici un zid. – Vai de ei. – Bine. Chiar cã sunt proºti. Vorbeºte cu Pryam prin zid. de-acolo. Lui Fundulea aproape cã-i stãtu inima-n loc de fricã. atunci sã începem. – Acum. – Zidu-i prea gros. – În spatele tufiºului! strigã Gutuie la el. din copac. 101 . Puck îl urmã. Cu siguranþã cã în aceste pãduri sãlãºluiesc ºi duhuri rele! Sã fugim! ªi fugirã cu toþii de parcã s-ar fi aflat în primejdie de moarte. tu eºti Thisbe. Puck rãmase sã îi vadã.Chiar lângã locul în care dormea Titania. Începu sã se plimbe printre copaci fãrã þintã strigându-ºi prietenii tot timpul. – Zidul are o spãrturã prin care orbesc cei doi îndrãgostiþi. – Hei. Au nevoie de-un pic de magie pentru a mai da viaþã piesei lor! Aºa cã fãcu o vrajã prin care capul lui Fundulea se transformã într-un cap de mãgar. ca sã imiþi spãrtura. Botiºor ieºi din rând ºi îºi deschise braþele. Atunci când meºterul ieºi din tufiº. Botiþor îºi rãsfirã degetele pentru ca Fundulea sã poatã privi printre ele. chiar ºi prin zid te-aº sãruta”. Cineva va trebui sã fie zidul. Vom repeta a doua scenã cu Thisbe ºi cu leul. Fundulea. Fundulea ieºi din rând. citi el. îºi dãdu Fundulea cu pãrerea. – Prima mea replicã este „Oh. Dar. treci în culise. lãsându-l pe Fundulea de unul singur în pãdure. nu reuºesc nicicum s-ajung la buzele-þi! rosti el cu voce piþigãiatã. spuse Gutuie. vai. meºterii sosiserã ca sã-ºi înceapã repetiþiile. – Rrrãããggettt! rãcni Blându. Va trebui sã-þi foloseºti degetele. nu.

rãmâi cu mine ºi nu mã pãrãsi în veci. strãine. dinþii de mãgar ºi urechile imense. fiindcã te iubesc din tot sufletul! – Dar trebuie sã ies din pãdurea asta ºi sã merg acasã. Fundulea ajunse la malul plin de flori al râului. Unde sunteþi? Titania se trezi. spuse Fundulea. te rog. Vai.Nu dupã mult timp. dar ce domn chipeº! strigã Titania. Vai. în locul unde dormea Titania. – Gutuie! Flaut! Blându! strigã el. – Ce înger mã trezeºte din patul meu de flori? oftã ea. 102 . Apoi vãzu botul alungit.

iar eu voi pune licoarea pe ochii bãrbatului ºi astfel îi vom aduce împreunã. sire! strigã Puck. 103 . nervos. Eu sunt regina zânelor ºi. Îi explicã cum îi pusese lui Fundulea capul de mãgar ºi cum Titania îl vãzuse ºi se îndrãgostise de el. rânji Oberon.– Nu. – Excelent. nu. Dacã o fi fost mâncat de-un urs sau chiar ucis!? Vai. nu ai fi putut face aºa ceva. zise Hermia ºi se pierdu. au fãcut o vrajã prin care l-au fãcut sã le urmeze. – A dispãrut în timp ce dormeam. trebuie sã-l gãsesc. spuse Puck. prin pãdure. sire. îºi spuse Demetruis. Atunci când se va trezi pe ea o va vedea întâi. Demetrius. – O. asta e femeia pe care am vãzut-o. i-am gãsit dormind alãturi ºi am pus licoarea pe ochii lui. – Te rog. iar Oberon scurse sucul magic al plantei pe ochii lui Demetrius. fãrã tãgadã. – Sunt mort de obosealã. – Mã-ntreb dacã planta fermecatã a avut efect. Apoi. spuse Puck. dar nu e acelaºi bãrbat bãrbatul. Se întâlnise cu el în timp ce îºi cãuta iubitul. – Ei bine. Puck. nu pleca. dar priveºte-i! Vin! zise Oberon. îi zise Hermia. Puck porni. zâne te vor servi dupã pofta inimii ºi vei mânca mure ºi piersici ºi vei dormi pe pat de flori! κi chemã zânele ºi. alergând. cãutându-ºi soþia. Puck se-ntoarse. apãru Oberon. Este chiar mai bine decât mi-aº fi imaginat! Dar atenianul. bãtând din palme. înainte ca Fundulea sã-ºi dea seama. îl implorã Titania. Într-o secundã. îºi dãdu Oberon seama. în timp ce Hermia ºi Demetrius apãrurã. nu? Nu l-ai omorât pe Lysander ca sã te poþi cãsãtori cu mine! – Sigur cã nu! rãspunse Demetrius. dar ºtiu cã nu m-ar pãrãsi. – A mers pe cinste. zburând din copacul în care era. Malul râului ãstuia pare numai bun pentru un pui de somn. aducându-i pe Helena ºi Lysander. spune-mi unde e Lysander. – Oh. Acum mergi sã o gãseºti pe cealaltã femeie. Acesta e omul pe care trebuia sã îl gãseºti. îl implora Hermia pe Demetrius. îi spuse el lui Puck. ºi pentru el a mers? – Da. – Nu ºtiu unde este scumpul tãu Lysander. ai greºit. spuse Demetrius. – Atunci. dacã rãmâi aici.

– Dar te iubesc. mai mult decât am iubit-o vreodatã pe Hermia. Cât eºti tu de frumoasã! Te ador. – Ei bine. Puck. Ei bine. Helena este a mea. Acum râdeþi amândoi de mine! Nu este amuzant deloc! – Aºteaptã un pic. Câºtigãtorul o va lua pe Helena. 104 . erau patru. încât sã nu reuºeascã sã se vadã unul pe celãlalt. Adoarme-i. nu este. N-aveam de unde sã ºtiu cã. Între timp. Va desface vraja. – Demetrius! strigã Helena. fericiþi. Hermia ºi Helena se privirã furioase. Împrãºtie o ceaþã deasã. o acuzã Helena pe Hermia. spuse Demetrius. Am fãcut întocmai cum mi-ai spus: am gãsit doi tineri în haine ateniene. aruncã în jurul lor o ceaþã aºa de groasã. Helena. protestã Puck. mã duc sã vãd ce mai face soþia mea. – Lysander? strigã Hermia. Fugi spre el ºi îl trezi. Of. doar pentru a-þi bate joc. insistã acesta. ar cam trebui sã dregem greºelile-astea. luând o mânã de plante care puteau desface vraja dragostei. oftã Oberon. credeam cã vrei sã te însori cu Hermia. ªtiu cã nu mã iubeºti. Demetrius îl îmbrânci pe Lysander. sã mergem sã gãsim un loc unde sã ne duelãm. – Ba nu. Tu i-ai pus sã spunã cã sunt îndrãgostiþi de mine. îi gãsi cu uºurinþã pe tinerii atenieni ºi fãcu aºa cum îi fusese poruncit. el o privi cu ochii plini de dorinþã. cu toþii la Atena. – Nu este o glumã. continuã el. Lysander. o poþi avea. îi adormi pe toþi ºi puse licoare fermecatã pe ochii lui Lysander. Lysander. fii doar a mea! – Opreºte-te! urlã Helena. Apoi Helena se întoarse ºi îi urmã pe cei doi. – Credeam cã tu o iubeºti pe Hermia. alergând prin pãdure. Mergi ºi urmãreºte-i ºi. Demetrius. Plecã. rãspunse Lysander ºi se dãdurã duºi. – Toatã încurcãtura-i numai vina ta. rãspunse el. vãzându-ºi iubitul adormit pe pãmânt. Dacã avem noroc. iar Hermia se grãbi sã facã acelaºi lucru. zic sã ne luptãm în luptã dreaptã. spuse Lysander. apoi ia planta asta ºi stoarce-o deasupra ochilor lui Lysander. spuse Demetrius. – ªi tu eºti parte din mascarada asta. nu mã mai necãji! spunea Helena. – Helena … oftã el. o va iubi din nou pe Hermia ºi se vor putea întoarce. terminã! Nu-þi mai bate joc de Helena. de fapt. Exact ca ºi Lysander. – Foarte bine. Nu-mi pot lua ochii de la tine. eu o iubesc pe Helena. Poate o voi ierta ºi voi desface vraja. când o iubesc pe Helena? Hermia se uitã disperatã la el. înainte sã-nceapã duelul. o iubesc cu adevãrat! – Nu. Între timp. Înainte de a putea spune ceva. spuse Lysander. Iat-o cã vine. Pe unde-ai fost? De ce m-ai pãrãsit? – De ce sã stau cu tine. – Ba n-am fãcut-o! exclamã Hermia.– Lysander. – Ba nu. îi spuse Oberon lui Puck. eu o iubesc.

Titania. aºezatã într-un luminiº plin de flori. Hai. sãrutându-l pentru a mia oarã. spuse Fundulea. Scarpinã-mã pe cap. sã mã ierþi! – Te-am iertat deja. – Priveºte-o pe Titania! spuse Oberon. iar cearta fu datã uitãrii. – Aºa voi face. – Eu pot trimite zânele sã aducã alune ºi mure. împletind margarete în jurul urechilor lui Fundulea. Chiar în clipa aceea sosi Puck. Mi-e milã de ea ºi voi desface vraja. – Vai. de fapt. îºi ridicã privirea ºi îl vãzu pe Oberon. Dar. – Da. Sau fân! Da. O conduse pe Titania de mânã. – Adevãr grãieºti. rãspunse Puck. iar una dintre zâne se apropie. mi-e poftã de niºte fân. te rog. îl privi nedumeritã pe Fundulea. dormeau amândoi. dar este de-a dreptul încântãtor! zâmbi Oberon superior. – Nu ai dori sã mãnânci ceva. – Sã dormim amândoi. O sã moþãi un pic. zorile-s aproape. draga mea. vor crede cã totul nu a fost decât visul unei nopþi de varã. oftã ea. – Mai bun ar fi niºte fân. – Lasã-mã sã-þi împodobesc fruntea minunatã cu boboci. În seara-aceasta mergem la Atena pentru a da binecuvântarea noastrã vrãjitã nunþii ducelui. dragul meu. ce mai vis. Puse puþinã licoare pe ochii ei ºi. sire. iubitul meu? sugerã Titania. iubita mea! Era sigur cã îi auzise vocea. se oferi Titania. e timpul sã plecãm. – Floare-de-mazãre? strigã Fundulea. întãri Oberon. iubite! Se fãcea cã mã îndrãgostisem de un mãgar urât! – Adicã tipu-acesta? Ei bine. spuse Oberon. Puck. dragostea mea ºi sã-þi sãrut urechile imense ºi încântãtoare. dar. 105 . spuse Titania. Te rog. rãspunse Fundulea. Atunci când se vor deºtepta. Pânzã-de-pãianjen? Te rog sã-mi cânþi puþin din muzica voastrã de zâne. cât de proastã-am fost! strigã Titania. – Vai. acum mi-e cam somn. Ah. În curând. ªi. chiar. spuse Fundulea. îºi zâmbirã. Apoi. redã-i acestui biet meºter înfãþiºarea lui fireascã ºi asigurã-te cã el ºi cei patru tineri vor dormi duºi pânã mâine dimineaþã. Ziua nu este lumea noastrã. te rog.– Titania! strigã Oberon. bine cã ai întrebat. Se uitã dupã un desiº ºi o vãzu pe Titania. când se trezi. draga mea. cãci tare aº mai vrea niþel ovãz.

Spunând acestea. Bine cã draga de Hermia e lângã mine ºi n-a pãþit nimic. Pânã la urmã. Plimbându-se printre copaci. pânã la urmã. Hermia se simþi uºuratã cã Lysander. – Priveºte. o iubea. dar iatã-i.Dimineaþa. spuse el. o pornirã spre pãdure în cãutarea Hermiei ºi-a lui Lysander. râse Tezeu. Tot ce îmi amintesc este cã eu ºi Hermia vroiam sã fugim pentru a ne cãsãtori în afara Atenei. sãnãtoºi. pentru cã am avut tot felul de vise ciudate. – Bunã vã fie dimineaþa. sunt bine. mãrturisi el. – Stãpâne. ameþit. . Dar cred c-am adormit. e ºi Demetrius. când Egeus descoperi cã Hermia dispãruse. îi trezi pe cei patru tineri. trebuie sã-i pun o întrebare fiicei tale. bãnui cele petrecute ºi fugi sã-i spunã ducelui Tezeu. ªi Helena! Oare ce se-ntâmplã? – Sã îi trezim ºi sã vedem. spuse Tezeu. – Ei. spuse Egeus. În timp ce soarele se ridica pe cer. O îmbrãþiºã. Astãzi este ziua nunþii mele ºi este vremea ca Hermia sã se hotãrascã. Tezeu vãzu tinerii care dormeau pe iarbã. cu-adevãrat nu ºtiu cum am ajuns aici. Ce faceþi cu toþii-aici? Lysander se ridicã. Se frecã la ochi.

trebuie sã mã explic. Helena mi-a spus cã ei fugiserã. Ea mi-a fost prima iubire. – Ce vis ciudat. alãturi de mine ºi Hipolita. sã ne grãbim s-ajungem la Atena. Gutuie! Blându! Flaut! strigã. fugind cât îl þineau picioarele. spuse el. se trezise ºi se scãrpina în cap. Vai! þipã el. Aºa cã i-am urmãrit. – Domnule. Se întoarse ºi o sãrutã. dar simt cã toatã dragostea mea se revarsã spre Helena. amintindu-ºi de piesã. spuse Demetrius. Au fugit ºi s-ar fi cãsãtorit fãrã ºtirea mea! ªi nici a ta. þesãtorul. Nu ºtiu ce s-a-ntâmplat. spuse Tezeu. . Haideþi. – Ei bine. iar acum este din nou. Tinerii aceºtia se vor cãsãtori din dragoste ºi o vor face astãzi. Nunta-i la prânz! Între timp. spre încântarea fetei. Sãri în picioare. Fundulea. atunci este stabilit. Sã nu începeþi piesa fãrã mine! ªi o porni în grabã spre Atena.– E-aºa cum am crezut! spuse Egeus. iar ea pe mine. Demetrius.

Repede. ce-aþi zice de-o piesã.. Philostrat. – ªi eu. când venirã la Palat. avem orchestrã de harpiºti … – Un pic plictisitor. rãspunse Fundulea. zâmbi Hipolita. Ce s-a-ntâmplat? Pe unde-ai fost? – Trebuie sã vã povestesc niºte minunãþii. Nu este nicãieri. – O voi lãsa pe soþia mea s-aleagã. – Se pare cã spiriduºii l-au rãpit. ducesa Hipolita. Din ce avem de-ales? – Ei bine. arãtând foarte nefericiþi. va fi! ªi astfel. alãturi de soþia sa. sire. rãspunse slujitorul sãu.În casa lui Gutuie. spuse Gutuie. Apoi. – Nu e la el acasã. sã mergem! Sãrirã cu toþii. o tragedie comicã jucatã de-o mânã de meºteri? – Ei da. … sau o satirã politicã. Nimeni nu l-ar putea juca pe Pryam mai bine decât el. se plânse Blându. Philostrat îi invitã pe meºteri sã iasã în faþã pentru a-ºi juca piesa. Ducele Tezeu ieºi din templu. îºi puserã costumele ºi se bulucirã pe uºã afarã. iar poporul Atenei se înghesui în jur ca sã priveascã. se înghesuirã care mai de care sã urce pe scena amenajatã în faþa castelului. – Sau. Fundulea era costumat în Pryam. remarcã Tezeu. cu costumele lor ponosite fluturând bãtute de vântul cel vãratic. Sãrmanul Fundulea! – Aici sunt! Fundulea apãru la uºã. Spectacolul sã fie spre-a voastrã încântare! Apoi apãrurã actorii. nu este timp! Ducele s-a dus deja la templu! În curând. Alaiul de nuntã se aºezã în faþã. nunta se va termina. Botiºor intrã. – Nu vom putea juca fãrã Fundulea. deci. ºi celelalte douã cupluri fericite. Gutuie suflã din trâmbiþã ºi toatã lumea încetã sã mai vorbeascã. spuse Flaut. iar Flaut purta veºminte femeieºti ºi o perucã blondã. cu mare-ndemânare. Dar nu acum. meºterii stãteau degeaba. spuse acesta. Sã nu începeþi fãrã mine! – Fundulea! strigarã cu toþii. spuse Tezeu. Gutuie declarã: 108 . cu toþii vom merge la mine la palat sã vedem câteva spectacole înainte de ospãþ. gata s-o joace pe Thisbe. despre Rãzboiul Spartan? – Nimic mai ne potrivit pentru o nuntã. ªi piesa. Botiºor purta un costum fãcut din douã blãni de lemn pe care zugrãviserã cãrãmizi ºi lipiserã pietriº. – Acum. iar distracþia va începe. care de-abia aºteptam sã fac pe leul. pãºi în faþã ºi anunþã: Noi vrem ca rolurile sã ni le jucãm. Plini de emoþie. spuse Tezeu. anunþã el mulþimea.. asta pare distractiv.

Flaut reapãru cu rochia ºi peruca lui ºi þipã piþigãiat: Unde e Pryam? Aici îmi spuse cã va fi. Cu toþii-s morþi. a poveºtii unei vrajbe Ce-i desparte pe doi tineri. – ªººtt. fiþi pe pace. ca-n fiecare searã. spuse Fundulea. Eu sunt un zid la Thisbe în grãdinã. vin iar. care le e de nestrãpuns. purtând costumul sãu de leu. Dar zorile rãsar. Chiar ºi prin zid de sãrutat te-aº sãruta. Se aºternu liniºtea. Flaut. unul Pryam. este cel mai bun zid vorbitor pe care l-am vãzut în ultimul timp. iar Botiºor îºi aduse aminte replicile. sã ne vedem în cimitir mai bine. nu pot deloc s-ajung! se tângui acesta. Se iubesc. Thisbe a mea! strigã Fundulea. Iatã-i. alta Thisbe. Acum. spuse Gutuie. pânã când Gutuie înghionti zidul. – Zidul joacã excelent. dar împreunã nu pot fi decât pe-ascuns. spuse el. ªi prin a mea spãrturã iubiþii se îngânã. apãru Blându. îºi puse buzele în dreptul crãpãturii dintre degetele rãsfirate ale lui Botiºor. – Da. se vor întâlni în cimitir. Zidu-i prea gros. sã se grãbeascã-ar trebui. Din a pãrinþilor voinþã. voi fi doar eu cu tine! Tezeu râdea în hohote. rãspunse Demetrius. jucând rolul Thisbei. De data aceasta. spuse el. eu sunt doar un actor Ce joacã rolul unui leu c-un rãget zdrobitor! 109 . sub luna tutelarã! Oh. Se întoarse spre public ºi anunþã: Doamnelor. Atunci.Piesa noastrã-i una tristã. Se întâlnesc pe-ascuns.

Flaut se prãvãli deasupra lui Fundulea. dar Gutuie îl potoli din nou. de ce sã mai aºtept? Scoþând un cuþit. Vai. Blându-i prinse mantia lui Flaut. Apoi. Thisbe? Thisbe? Vai mie. Actorii venirã pe scenã cu toþii. în schimb. 110 . iar Tezeu urcã ºi îi felicitã. nu. deci. Blându aruncã mantia ºi pãrãsi scena în aplauzele frenetice ale publicului. îl fugãri pe Flaut pe scenã pânã ce toatã lumea izbunci în lacrimi de atâta râs. Hermia cu Lysander ºi Helena cu Demetrius au trãit cu toþii fericiþi pânã la adânci bãtrâneþi. ªi. un rãget eu aud din stradã! ªi. – Sfârºit! strigã Gutuie ºi toatã lumea aplaudã din suflet. – Aceasta este partea cea mai bunã! ºopti el. Flaut reapãru în rochia sa murdarã ºi urlã de spaimã la vederea trupului care zãcea pe pãmânt. pentru cã toþi se cãsãtoriserã din dragoste – sau poate pentru cã regele ºi regina zânelor ºi spiriduºilor zburau. binecuvântându-i cu farmecele lor – Tezeu cu Hipolita. În cele din urmã. Gutuie fãcu un pas înainte ºi explicã: De leu fiind ea fugãritã. Dar vãd. un leº A fost viteaz ºi sincer ªi dulce. voi folosi al lui cuþit. invizibili. apãru Fundulea. iatã. Când aplauzele se mai potolirã. a reuºit sã scape Dar. iar acesta coborî de pe scenã. pe deasupra capetelor lor. Iar viaþa-mi fãrã rost o voi curma. mantia-i de sânge este plinã toatã! E moartã! Doliul e al meu! Sã mor ºi eu e drept! Acum am sã m-njunghii. Pryam! Dragul meu! Speram sã-l vãd aici. Fundulea se prefãcu cã se înjunghie. dar ºi chipeº – Avea obrajii roz Iar ochii verzi avea. Tezeu conduse pe toatã lumea în palat. Tezeu aproape cãzuse din scaun de atâta râs.Apoi. ca mazãrea. Eu. împrãºtiind pe toatã scena sânge fals. doar priviþi! În urmã a lãsat o mantie! Leul cel fioros o prinde între gheare ªi-o mestecã ºi-o rupe cu fãlcile-i murdare. pentru a lua parte la cel mai mare ospãþ de nuntã de care se auzise pânã atunci. Înjunghiindu-se sub braþ.