INFECŢII CU TRANSMITERE SEXUALĂ (ITS

)

Infecţiile cu transmitere sexuală numite anterior şi boli venerice sunt afecţiuni cu etiologie infecţioasă specifică (spirochete, diplococi, virusuri, acarieni) a căror principală cale de transmitere este calea sexuală. Principalele infecţii cu transmitere sexuală sunt sifilisul şi gonoreea, boli care trebuie raportate lunar, pentru o evidenţă centralizată (naţională) a acestor afecţiuni. Pentru fiecare caz depistat şi confirmat prin investigaţii de laborator specifice este obligatoriu să se efectueze o anchetă epidemiologică. Această anchetă epidemiologică are rolul de a depista contacţii partenerilor infectaţi, pentru a putea urma atat tratamentul preventiv sau curativ cat şi pentru a se intrerupe lanţul epidemiologic de transmitere a bolii. Alte infecţii cu transmitere sexuală sunt : • infecţii cu chlamydia; • infecţii cu micoplasme; • herpesul genital; • infecţii cu papilloma virusuri (vegetaţiile veneriene sau condiloamele acuminate); • tricomoniaza genitală; • candidoza genitală; • hepatita virală B şi C; • infecţia HIV-SIDA; • scabia; • pediculoza pubiană (păduchii laţi). Pentru fiecare bolnav depistat cu o infecţie cu transmitere sexuală trebuie să se aibă in vedere riscul de a prezenta asociat 2-3 sau chiar mai multe infecţii cu transmitere sexuală contactate concomitent sau succesiv, prin acelaşi comportament sexual neadecvat, neprotejat sau /şi cu parteneri multipli. Pacienţii cu boli cu transmitere sexuală necesită şi testarea obligatorie a serologiei HIV. Avand in vedere schimbări majore in comportamentul sexual (libertinaj, prostituţie, homosexualitate) incidenţa acestor ITS sunt in creştere, iar calea de transmitere este atat calea sexuală, genitală cat şi extragenitală (orală, anală).
15

Manifestările clinice ale infecţiilor cu transmitere sexuală sunt mult mai severe la pacienţii cu

infecţia HIV-SIDA.

SIFILISUL (LUES)

Etiologie. Este principala boală cu transmitere sexuală, produsă de Treponema Pallidum sau Spirocheta pallida. Epidemiologie.Calea principală de transmitere a bolii este cea sexuală (inclusiv contact sexual oral sau anal). Alte căi de transmitere ale bolii: - prin contact direct cu leziuni deschise cutaneo-mucoase la nivelul cărora există spirochete; - prin sange sau secreţii contaminate; - transmiterea transplacentară de la mamă la făt (sifilis congenital). Boala poate produce adevărate endemii dacă nu se opreşte lanţul epidemiologic al bolii, de aceea supravegherea stării de sănătate a populaţiei se face obligatoriu şi prin testarea VDRL la angajare, periodic sau a gravidelor in timpul sarcinii. Stadializarea bolii - stadiul 1 sau sifilisul primar este perioada cuprinsă intre momentul apariţiei primei leziuni (sifilom, şancrul sifilitic sau şancru dur) pană la o durată de 45 de zile de la apariţia acesteia. Şancru sifilitic sau sifilomul este o leziune ulcerată, nedureroasă, situată la poarta de intrare, genitală sau extragenitală (depinde de locul contactului cu leziunile infectante). Momentul infectant precede de obicei cu 21 de zile apariţia şancrului sifilitic, interval de timp cunoscut ca perioadă de incubaţie. Această perioadă poate fi mai lungă, dacă s-a efectuat tratament antibiotic concomitent pentru altă afecţiune intercurentă, poate fi mai scurtă sau poate lipsi (sifilis decapitat). - stadiul 2 sau sifilisul secundar incepe după 45 de zile de la apariţia primelor leziuni şi durează pană la 2 ani; leziunile se numesc sifilide şi sunt leziuni cutaneo-mucoase diseminate, generalizate şi rezolutive. In cursul stadiului secundar există mai multe valuri eruptive de leziuni cutaneo-mucoase specifice, primul val manifestandu-se la aproximativ 66 zile de la momentul infectant. Cand nu există leziuni active dar serologia este pozitivă, boala poate fi in stadiu de sifilis latent

precoce. Peste 2 ani de la momentul infectant, dacă nu sunt prezente leziuni vorbim de sifilis latent tardiv. - stadiul 3 sau sifilisul terţiar nu apare obligatoriu la toţi pacienţii netrataţi, boala evoluează spre stadiul terţiar numai la pacienţii la care imunitatea organismului este foarte scăzută. Leziunile din acest stadiu sunt distructive şi ireversibile. Patogenie Spirocheta se dezvoltă la poarta de intrare in perioada de incubaţie pană cand depăşeşte bariera de apărare locală, avand ca rezultat apariţia sifilomului (după 21 de zile). La 7 zile după apariţia sifilomului sau al şancrului sifilitic apare adenopatia satelită, care semnifică depăşirea barierei locale şi invazia regională a infecţiei. In stadiul doi, care incepe la aproximativ 66 zile de la momentul infecţiei, boala se caracterizează prin stadiul de diseminare sanguină (septicemia spirochetică). Cand scade imunitatea faţă de boală spirocheta se inmulţeşte şi apar sifilidele (in valuri eruptive), iar cand creşte imunitatea prin producerea de anticorpi specifici se produce aparenta vindecare a leziunilor. Această perioadă durează 2 ani. Clasificarea actuală a sifilisului: - sifilis recent - primar şi secundar - sifilis tardiv – terţiar. Tablou clinic Sifilisul primar
16

Se caracterizează prin apariţia unei leziuni ulcerative la poarta de intrare, numită sifilom sau şancru dur sau şancru de inoculare. Leziunea este nedureroasă de 0,5-1-2 cm, rotundă sau ovalară, cu baza dură, indurată, cartonoasă, suprafaţa fiind lucioasă. Localizarea şancrului sifilitc: - zona genitală la bărbat, in unghiul frenic, şancru „ in rachetă” sau „in foaie de carte” la nivelul şanţului prepuţial, perimeatal, pe teaca penisului, perianal şi la nivelul canalului anal (homosexuali); - zona genitală şi perigenitală la femei, la nivelul labiilor mari şi mici, perivulvar, perianal, la

perioadă numită sifilis primar sero-negativ. se reduce mai repede după tratament (săptămani).in zone extramucoase: poate să apară in orice zonă tegumentară expusă (san.este nedureroasă.51cm diametru. mobilă pe planurile profunde. occiput. fără prurit şi nedureroase. .14 zile de la apariţia şancrului apare adenopatia luetică satelită cu următoarele caracteristici: . . respectiv un ganglion mai mare şi caţiva mai mici. leziunile dispar in lipsa tratamentului in cateva zile. . Complicaţii ale şancrului luetic: .suprainfecţia. epiteliom spinocelular. sau 14 zile de la apariţia adenopatiei se pozitivează serologia pentru sifilis. pe amigdale. Sifilisul secundar Leziunile specifice din sifilisul secundar se numesc sifilide şi sunt diseminate sau generalizate. palatul moale sau dur. braţe. . Adenopatia satelită luetică din stadiul 1 persistă aproximativ 6 luni pană la resorbţie fără tratament. După 7. Diagnostic diferenţial al sifilomului: balanită erozivă. vizualizandu-se spirocheta vie din leziune. menton.cavitatea bucală: pe buze. La aproximativ 3 săptămani de la debut. .). Laborator: in primele trei săptămani de boală serologia este negativă.este dispusă intr-un grup ganglionar satelit şancrului.imposibilitatea decalotării penisului.nivelul colului uterin.imposibilitatea recalotării penisului. depresibile la vitropresiune. şancrul scabios. limfogranulomatoza inghinală. Şancrul are tendinţă naturală de epitelizare spontană in intervalul de 45 de zile de la momentul apariţiei leziunii specifice. Primele leziuni sunt sifilidele eritematoase sau rozeolele sifilitice. rezolutive şi apar in pusee. Rozeolele sifilitice sunt localizate la nivelul toracelui.are consistenţă dură.parafimoza . sunt macule eritematoase de 0. Datele clinice se confirmă ultramicroscopic.fimoza . rotunde.apare sub formă de „cloşca cu pui”. şancrul moale. de culoare roz-pal. herpes simplex. Prin ultramicroscopie se stabileşte diagnosticul pozitiv. . . etc. pe flancuri. spre rădăcina membrelor superioare şi inferioare. . perioadă numită sifilis primar sero-pozitiv. la nivelul vestibulului vaginal.

reversibilă dar impresionantă. .sifilide papulo-scuamoase psoriaziforme (asemănătoare cu psoriazisul). in zonele seboreice.sifilide papuloase acneiforme. Leziunile sunt localizate. Sifilisul tardiv sau sifilisul terţiar Apare numai la anumiţi pacienţi netrataţi.“colierul lui Venus”.sifilide seboreice. .sifilide papulo-hipertrofice la nivelul mucoasei genitale şi perigenitale (condiloma lata). nedureroase care se prezintă ca nodozităţi sau tuberculi sifilitici. de culoare arămie. . Această formă este foarte rar intalnită in epoca antibioterapiei. nedureroase.sifilidele eritematoase.sifilide papulo-hipertrofice cu localizare palmo-plantară sau perigenitală. osteoarticulare. La nivelul mucoaselor se intanesc : .sifilidele papulo-erozive. . Forme clinice: . . Poate să apară alopecia sifilitică. la nivelul firului de păr. Dacă este afectată mucoasa tractului respirator. difuză sau „in luminişuri”.sifilide corimbiforme. De regulă se efectuează VDRL şi TPHA.sifilide papulo-erozive.sifilida in pastilă. neuro-psihice. Pot să apară sifilide pigmentare .sifilidele tuberculoase uscate. . La nivel cutanat se intalnesc : . . . distructive şi profunde. 17 . . Laborator: toate reacţiile serologice din sifilisul secundar sunt intens şi concordant pozitive. in zona cervicalanterioară şi laterocervicală. fără prurit.Sifilidele de a doua izbucnire (al doilea val) au formă de papule infiltrate. la nivelul feţei. de culoare brun-arămie. ireversibile şi lasă cicatrici. Localizările pot fi: cutanate. ca o proeminenţă papuloasă dispusă la nivelul limbii. apare faringita şi laringita sifilitică. leziuni papuloase dispuse sub forma unor arcuri de cerc. evoluează spre cicatrizare centrală cu extindere periferică.sifilide papulo-foliculare. la interval de 3-10-20 de ani de la momentul infecţiei luetice. cardio-vasculare. in zona inghinală. de consistenţă dură.

. putand să aibă evoluţie asimptomatică. apoi se manifestă de la naştere pană la varsta de 2 ani. sau pot să se producă proliferări osoase sub forma unor periostite plastice (tibia în iatagan) . etc. Sifilisul congenital tardiv este forma de boală ce apare după varsta de 2 ani a copilului infectat şi netratat. Sifilisul congenital apare la nou născut sau copil prin transmiterea infecţiei luetice in timpul sarcinii. In sifilisul terţiar serologia pentru lues este discordantă. dar poate să apară o serologie pozitivă la nou-născut prin . transplacentar. sunt leziuni distructive profunde situate la nivel cutanat. osos sau in organele parenchimatoase. tabes. fiind diagnosticat numai prin reacţiile serologice pozitive pentru lues.sifilidele tuberculo-ulceroase cu o zonă ulcerată centrală avand caracteristic marginile tăiate drept şi fundul acoperit de o crustă aderentă. Pentru confirmarea diagnosticului este necesar efectuarea serologiei din lichidul cefalorahidian (VDRL. . subcutanat. Sifilisul congenital precoce este forma de boală ce apare de la naştere sau in primii doi ani avand ca echivalent clinic manifestările de sifilis secundar ale adultului. coronarite. pană la 7-30 ani. pareze. demenţă. Manifestările neurologice: poate să apară afectarea meningiană. Cele mai severe pot fi aortita sifilitică şi anevrismul aortic care pot duce la insuficienţa aortică ireductibilă. TPHA). Se transmite de la mamă la făt in perioada intrauterină. Manifestări cardio-vasculare pot fi: miocardite. Sifilisul congenital. In lipsa tratamentului specific pentru gravida bolnavă de sifilis aceasta transmite boala fătului in procent de aproape 100%. Dacă mama urmează tratamentul corect pe timpul sarcinii aceasta nu transmite boala fătului. La nivelul oaselor atat cele lungi cat şi la oasele late pot apărea distrucţii sub formă de gome (nas în şa). de la mama infectată la făt. Manifestări osteo-articulare: au localizare şi manifestări clinice diverse.gomele. Manifestările clinice sunt echivalente simptomatologiei din sifilisul terţiar. cu perioade de serologie pozitivă ce alternează cu perioade de serologie negativă sau dubioasă.

pseudoparalizia Parrot ce apare datorită decolării diafizo-epifizare. Pentru ca un nou-născutul să fie considerat bolnav cu sifilis congenital trebuie să fie născut dintr-o mamă netratată sau incorect tratată pentru sifilis şi să aibă titrul VDRL de 4 ori mai mare decat titrul mamei. opacifierea corneei cu pierderea vederii. tulburări psihice. Laborator. „tibia in iatagan” formată prin ingroşarea periostului tibial. 18 . . . . surditate. manifestări neurologice).stigmate de boală (nas in şa.manifestări cutanate care apar in jurul orificiilor (nas.transferul transplacentar al anticorpilor materni la făt.manifestări ale sistemul nervos central: dezvoltare intelectuală deficitară. Reacţiile serologice pentru lues evidenţiază prezenţa anticorpilor specifici induşi de prezenţa Treponemei Pallidum in sange. coriza sifilitică şi sifilida infiltrativă ragadiformă peribucală. bolta palatinală ogivală).tulburări de implantaţie a dinţilor).manifestări osteo-articulare: craniotabes (oasele parietale cartonoase). FTA (Fluorescent Treponemal Antibody). . bose frontale.sifilidele buloase palmo-plantare. .Absorbtion). . Triada Hutchinson: surditate definitivă.leziuni active specifice (sifilide. cu o secreţie la nivelul nasului bogată in spirochete. hemiplegii.sifilidele papuloase localizate genital. . .hepatosplenomegalie.evidenţiază anticorpii specifici antitreponemici: TPHA (Treponema Pallidum Hemmaglutination Assay).laringita sifilitică. .rinita sifilitică. modificări la nivelul dinţilor sau dinţii Hutchinson.atingeri organice (nevrită optică. fiind: .reacţii serologice treponemice . Manifestările clinice din sifilisul congenital precoce sunt: . gură). FTAABS (Fluorescent Treponemal Antibody . Aceştia de obicei se negativează in primele 6 luni după naştere. hidrocefalie. Manifestările clinice din sifilisul congenital tardiv sunt echivalente ale sifilisului terţiar. TPI (Treponema Pallidum Imobilisation).distrofii dentare (dinţii Hutchinson . afectări osoase). . gome. .

Se urmăreşte controlul eficienţei tratamentului prin efectuarea VDRLului la interval de 3 luni in primul an şi la 6 luni in al doilea an. Dacă titrul VDRL scade. reacţia Kolmer.4 mil. RBW. tetraciclină. Se administrează 2.000 UI/kg/corp/zi. Tratamentul sifilisului la gravide . RPR (Rapid Plasma Reagine). monucleoză infecţioasă. dacă rămane constant sau creşte poate pune problema ineficienţei tratamentului sau a unei reinfecţii.reacţii serologice netreponemice .8 mil.UI. timp de 10 zile. pneumonie (reacţii fals pozitive acute) dar pot apărea şi in boli autoimune (colagenoze sau hepatite cronice. Procain penicilină (Efitard). Tratamentul sifilisului congenital se efectuează cu penicilină injectabilă in doză de 50. Tratament. In cazul pacienţilor alergici la penicilină se recomandă tratament cu cefalosporine. două săptămani consecutiv. Se negativează foarte greu sau pot rămane pozitive timp indelungat.4 mil. doxicilină (nu se administrează la gravide). timp de 14 zile.UI Benzatin penicilină. Serologia pentru lues este pozitivă in sifilisul precoce (primar seropozitiv şi secundar) şi inconstant pozitivă in sifilisul tardiv.evidenţiază anticorpii diagnostici sau reaginici (lipoidici): VDRL (Venereal Disease Research Laboratory).se efectuează numai cu Penicilină injectabilă timp de 10 zile urmat de Moldamin 2. cu repetarea seriei după 2 săptămani. . căsătorie. Mai frecvent pot fi reacţii fals pozitive in gripă. Reacţiile serologice fals pozitive pentru sifilis pot apărea in cazul reacţiei VDRL. hepatită acută virală.UI /o dată pe săptămană. In caz de alergie la Penicilină se recomandă cefalosporine (Ceftriaxon) sau Eritromicină 2g/zi. Tratamentul de elecţie este cu Penicilină G sau cu Peniciline Depot: Benzatin penicilină (Moldamin). la 7 zile. Sunt utilizate ca teste de screening pentru populaţie (la angajare. ca reacţii fals pozitive cronice . Nu se administrează tetracicline la gravide. . hemopatii maligne). graviditate) cand se efectuează VDRL. la persoanele care nu sunt alergice la penicilină. dar uneori şi TPHA. semnifică un răspund bun terapeutic. ciroză hepatică. macrolide (eritromicină).ELISA. Doza actuală totală recomandată este 4. plecare in străinătate.

dar care se poate complica şi cu alte manifestări in sfera uro-genitală sau extragenitală. 39-40o C. .şi extracelular. de la mama cu infecţie gonococică. in prezent in scădere faţă de anii precedenţi. reacţie asemănătoare edemului pulmonar acut (se datorează pătrunderii microcristalelor de penicilină in circulaţia sangvină.sindromul Hoigne. prin obiectele din jurul lor. conjunctivală. frison solemn.reacţia Herxheimer caracterizată prin febră mare.după tratamentul cu penicilină la persoanele alergice la penicilină. Riscurile acestei reacţii pot apărea la gravide cu afectarea fătului şi avort. cu apariţia vulvo-vaginitei gonococice a fetiţelor. ALTE INFECŢII CU TRANSMITERE SEXUALĂ GONOREEA sau INFECŢIA GONOCOCICĂ Etiologie: Neisser Gonorheea. intervalul poate fi mai lung dacă există un tratament antibiotic anterior sau concomitent pentru altă afecţiune. in prezenţa unei infecţii gonococice in mediul familial. diplococ Gram negativ localizat intra. Gonoreea la bărbaţi Clinic. Debutează la 2-3 zile de la contactul infectant. cefalee. a uterului. cu spasm bronşic secundar). De multe ori este insuficient diagnosticată. Este o infecţie cu transmitere preponderent pe cale sexuală şi manifestări clinice localizate in special la nivelul uretrei sub forma unei uretrite. caracterizată printr-o scurgere uretrală cu . 19 .Este necesar depistarea contacţilor prin ancheta epidemiologică şi tratarea acestora după aceeaşi schemă terapeutică.la penicilină. anală.şocul anafilactic . a trompelor uterine. Incidenţa bolii: frecvenţa bolii este mare. faringiană). Gonococul se dezvoltă in special pe mucoasa uretrală. Complicaţii ale tratamentului . Transmiterea extrasexuală poate să fie intalnită la nou născut in timpul naşterii. in special la femei deoarece infecţia este in multe cazuri asimptomatică sau cu simptome minime. Epidemiologie.reacţii urticariene . . dar şi pe alte mucoase (a colului uterin. cu apariţia unei oftalmo-conjunctivite gonococice a nou născutului. Apare iniţial o uretrită gonococică anterioară. Se mai poate transmite extrasexual la fetiţe.

parafimoza secundară cu retracţia prepuţului inflamat şi edem al glandului in „limbă de clopot”. Dacă secreţia este abundentă şi nu se tratează imediat se produce o inflamaţie a mucoasei balano-prepuţiale cu apariţia unor eroziuni sau chiar a unei limfadenite satelite. ejaculări dureroase. erecţii dureroase.veziculita gonococică . Apare senzaţia de prurit. de culoare galben . care devine dureros.fimoza secundară. tenesme.extinderea inflamaţiei in spaţiul periuretral. .limfangita acută a penisului. Gonoreea la femei. Datorită diferenţelor anatomice (mucoasa vaginală are epiteliu pavimentos stratificat şi nu favorizează dezvoltarea infecţiei gonococice. disurie. . cu jenă şi durere localizată in regiunea perineală. . . rară.inflamaţia glandelor Littre şi Morgagni.prostatita gonococică.complicaţie severă. Cantitatea secreţiei este variabilă (o picătură sau foarte abundentă). obiectiv prostata este mărită in volum. . iar obiectiv congestia meatului uretral şi secreţia caracteristică. dar se complică cu polakiurie. arsură locală. Această complicaţie dacă nu este tratată complet sau la timp poate duce la sterilitate. cu forme in special .balanopostite acute. cu edem masiv dureros. .aspect cremos. 20 .abcesul periuretral . . Uretrita gonococică posterioară reprezintă o extindere a infecţiei cu manifestări mai atenuate. . .afectarea veziculelor seminale. cu edem şi tumefierea hemiscrotului afectat şi congestionarea epididimului.verzuie. cu imposibilitatea decalotării glandului. Complicaţii . poate duce la fistulizarea abcesului.orhiepididimita acută gonococică. .periuretrita . disurie. sensibilă la palpare iar la masajul prostatic se exprimă o secreţie din care se poate izola gonococul. iar uretra la femei este mai scurtă) infecţia gonococică la femei este subdiagnosticată faţă de gonoreea la bărbat. . dureri in micul bazin. care impiedică ortostatismul.epididimita acută gonococică.abcese parafrenice ale glandelor sebacee. reprezintă o tumefiere unilaterală a epididimului şi afectarea concomitentă a testiculului omolateral.inflamaţia glandelor Cowper (cowperită).

. dermatită septică gonococică. . fie prin contaminare de la mamă in cursul naşterii. Mucoasa vulvo-vaginală este intens eritematoasă. stare generală alterată. vegetaţii veneriene. leucoree galben-verzuie. .peritonita gonococică. candidoză genitală. Infecţia gonococică la femei este localizată: .la nivelul colului (cervicită gonococică). Tabloul clinic se caracterizată prin: disurie. polakiurie. a mainii. cu obiecte infectate sau prin abuz sexual. Diagnosticul pozitiv se stabileşte prin identificarea gonococului.septicemia gonococică. febră. tricomoniază genitală. hepatită cu virus B. Cele mai frecvente complicaţii sunt : . .la nivelul uretrei (cistită gonococică). prin afectarea articulaţiei gleznei.bartolinita gonococică cu abcesul bartolinian. polakiurie. sensibilitate vulvară. limfatică sau din aproape in aproape. Infecţia gonococică la femei poate să fie asociată in multe cazuri cu alte infecţii cu transmitere sexuală (sifilis. iar subiectiv se manifestă prin disurie. infecţii chlamidiene. care netratată poate duce in timp la stricturi tubare şi sterilitate. usturimi. Vulvovaginita gonococică a fetiţelor este o formă de infecţie gonococică ce apare la fetiţe. a umărului. . a coatelor.asimptomatice. Complicaţii sistemice Sunt comune la femeie şi bărbat. . . .tromboflebita profundă gonococică. herpes genital.pelviperitonita gonococică ce evoluează in cazurile netratate mai ales la tinere.endocardita şi miocardita gonococică. cu dureri abdominale intense.salpingita gonococică. . ectima. Complicaţii Complicaţii loco-regionale: .skenita gonococică cu durere şi jenă la micţiune. . . genunchiului.la nivelul canalului anal şi rectului (anita şi rectita gonococică). apare o secreţie specifică galben-verzuie. Pot apărea prin extinderea infecţiei gonococice pe cale sangvină.meningita gonococică. Mai pot apărea complicaţii cutanate ale infecţiei gonococice: abces gonococic. pediculoză pubiană).artrita gonococică.

rifampicină. dacă nu este tratată la timp sau suficient. fiind sursă de infecţie pentru partenerii sexuali. Gonoreea faringiană se prezintă sub forma unei angine banale cu eritem şi depozite purulente la nivelul amigdalelor. Clinic se manifestă prin arsură perineală. Apare mai frecvent la homosexuali şi la femeile care practică raporturi sexuale anale. Infecţia se poate transmite la nivelul mucoasei 21 cavităţii bucale cu apariţia unei stomatite gonococice. Tratament. in doză unică sau pe o perioadă de 7 zile la femei şi 5 zile la bărbaţi. Mai poate persista printr-o infecţie gonococică ano-rectală nediagnosticată. chinolone (Nolicin. amoxicilină. Poate fi primară. eritromicină.Gonoreea extragenitală Infecţia gonococică ano-rectală este cea mai frecventă localizare extragenitală. mersul pe bicicletă. secreţie verzuie anală. comună la femei şi bărbaţi. cefalosporine (Cefriaxon. tratamentul se efectuează in cele mai multe cazuri in ambulator. discretă disfagie. Ofloxacin). Zinnat). prin transmiterea infecţiei de la mama infectată. La femei gonoreea cronică este cel mai frecvent asimptomatică sau cu leucoree minimă. In formele de uretrită gonococică necomplicată. Obiectiv se poate constata mucoasă congestionată. fiind considerată o cervicită nespecifică. fie sub formă de tratament ”minut”. Poate fi sursă de infecţie in cazul practicării relaţiilor sexuale oro-genitale. claritromicină. azitromicină. . tenesme. gentamicină. Gonoreea cronică Poate să apară atat la bărbaţi cat şi la femei. La bărbaţi se manifestă prin simptome minime de uretrită care se acutizează in anumite condiţii: contacte sexuale frecvente. etc. Se poate recomanda: penicilină. apare o secreţie galben-verzuie. kanamicină. Ciprofloxacin. cu fisuri dureroase şi eritem perianal. care prin uscare formează cruste pe un fond edematos. Pentru prevenirea apariţiei acestei complicaţii se tratează nou-născuţii cu instilaţii conjunctivale cu nitrat de argint. Conjunctivita gonococică se manifestă la nou născuţi. prin contact sexual anal sau secundară prin extinderea infecţiei din sfera genitală.

Complicaţii: fimoza. de 1-2 cm diametru. Infecţia se poate transmite in zona ano-genitală cu apariţia unei ano-rectite limfogranuloma-toase. apărand o adenopatie satelită inflamatorie care poate evolua spre supuraţie cu formarea de fistule prin care se exprimă puroi de culoare brună-ciocolatie. Eritromicină. INFECŢII GENITALE CU CHLAMIDII Chlamydia trahomatis produce limfogranuloma-toza inghinală veneriană (Boala Nicolas . Tratamentul recomandat este cu tetraciclină. Tratament: Biseptol. urmată de apariţia unei adenopatii importante. Alte infecţii produse de Chlamydia trahomatis transmise pe cale sexuală: . matinală. herpes. . Agentul etiologic este streptobacilul Ducrey. Baza şancrului este moale. parafimoza. NU se administrează Penicilină. . tumoră inflamatorie pelvină şi sterilitate. Apare iniţial o ulceraţie la nivelul zonei genitale. cefalosporine.Favre). cefalosporine. fistule. iar netratată nu se vindecă. limfangita dorsală a penisului. Gentamicină. Tetraciclină. carcinom. chinolone. Tablou clinic.la bărbaţi: uretrita negonococică (caracterizată printr-o secreţie minimă. după care răman cicatrici. timp de 14 zile.Formele complicate. iar local se aplică comprese reci. cu disurie). cu baza ulceraţiei acoperită de ţesut necrotic-sfacelar. ŞANCRUL MOALE Este o boală cu transmitere sexuală care predomină ca frecvenţă in ţările tropicale şi subtropicale. in special orhiepididimita gonococică se tratează in spital. asociat cu tratament sistemic antiinflamator nesteroidian sau steroidian (Prednison 30-40 mg/zi). cu tratamente antibiotice administrate la 6 ore. timp de 10 zile. pentru evitarea complicaţiilor.Diagnostic diferenţial: sifilis. cu tendinţă la sangerare. Ulceraţia poate fi unică sau multiplă. supuraţii. gangrena locală. endometrită. in repaus. Etiologia. inflamatorii cu tendinţă la supuraţie şi formare de fistule şi bride. Doxiciclină. foarte dureroasă. . rotundă. balanita erozivă. timp de 15-20 de zile. anexită.la femei: cervicită. Se manifestă iniţial ca o ulceraţie in zona genitală.

rectita (homosexuali). Imunodepresia poate favoriza pe de-o parte apariţia unor infecţii cu germeni oportunişti pe tegumente şi mucoase sau apariţia unor infecţii micotice. verzuie. MANIFESTĂRI CUTANATE IN SIDA In cadrul infecţiei HIV-SIDA apar o multitudine de manifestări cutanate. Netratată. Al treilea aspect produs de infecţia HIV-SIDA este agravarea unor afecţiuni dermatologice cunoscute (psoriazis. Tratamentul este obligatoriu pentru ambii parteneri. dar şi alte cancere. 1.epididimita. cel mai specific fiind sarcomul Kaposi. TRICOMONIAZA GENITALĂ Este produsă de Trichomonas vaginalis. Clinic apare leucoreea specifică (abundentă. Se mai recomandă nifuratel. prurit şi arsuri vaginale. Se recomandă tetraciclină 2g/zi. 3 luni consecutiv. dispareunie. spumoasă. virale sau bacteriene. iar mucoasa vaginală este inflamată. sindromul Reiter. poate duce la sterilitate atat la bărbat cat şi la femei. eritematoasă. prurigo) sau apariţia de manifestări cutanate de tip vasculită sau purpure. in caz de infecţie cronică. tot datorită imunosupresiei pot să apară proliferări tumorale. Infecţii cutanate mai frecvent asociate infecţiei HIV-SIDA . Ofloxacin). In plus. aparent banale la o persoană cu status imun normal pot lua forme severe. Simptomatologia clinică este mai evidentă la femei. cefalo-sporine. in doză unică de 2 g. Aceste infecţii cutanate. unele secundare bolii. macrolide (azitromicină). cu miros neplăcut). chinolone (Nolicin. la o persoană cu status imun deprimat. Tratamentul trebuie efectuat de ambii parteneri cu: metronidazol 710 zile iar la femei se asociază ovule vaginale cu metronidazol. la care se poate izola mai bine parazitul. aerată. La bărbaţi manifestările clinice sunt diminuate sau chiar absente. Tratamentul se efectuează timp de 7-10 zile in caz de infecţie recentă sau cate 10 zile /lună. ornidazol sau Tinidazol (Fasygin). prin imunodepresia marcată care există in această afecţiune. extinse. 22 Ciprofloxacin.

.infecţii cu VMC (virusul moluscum contagiosum). . . . Tumori cutanate maligne . forme extinse. Dermatofiţii nu pot supravieţuii pe suprafaţa mucoasei orale sau vaginale. DERMATOMICOZELE PRODUSE DE DERMATOFIŢI Caracteristica principală a dermatofiţiilor este capacitatea de a infecta pielea şi fanerele şi de a supravieţui numai in stratul cornos al epidermului. varicelo . in număr mare. rebele.infecţii virale: herpes simplex. agentul etiologic al pitiriazisului versicolor şi a pitiriazisului simplex (mătreaţa) a pielii capului.Limfoame.Dermatofiţii.Sarcomul Kaposi sidatic se prezintă sub forma unor tumori angiomatoase ce apar pe intreaga suprafaţă tegumentară şi chiar la nivelul mucoaselor.Malassezia (Pityrosporum)furfur. .Carcinoame bazocelulare. . I. cu evoluţie mult mai severă.. MICOZELE CUTANEO-MUCOASE Micozele cutaneo-mucoase (dermatomicozele) sunt afecţiuni dermatologice produse de fungi sau ciuperci. 2. Există trei grupe de fungi: . Microsporum.infecţii bacteriene nespecifice: foliculite şi piodermite. organisme pluricelulare care pot afecta pielea glabră. unde nu există strat cornos.zosterian.infecţii cu Papilloma virusuri. . la un pacient HIV pozitiv. Etiologie. . . dermatofiţii.micoze profunde. Orice pacient cu leziuni cutaneo-mucoase severe agravate sau noi apărute trebuie investigat şi prin efectuarea serologiei HIV. . Grupa dermatofiţilor cuprinde următoarele genuri: Tricophyton. .Candida (cu peste 100 de specii. in keratina unghiilor şi a părului şi de a se hrăni cu aceasta.infecţii micotice: pitiriazis verzicolor.Carcinoamele spinocelulare. rapid evolutive.infecţii cu protozoare şi acarieni (scabia norvegiană). . 23 . candidoze.dermatita seboreică. mai frecvent Candida albicans) ce poate cauza candidoze cutaneo-mucoase şi ale unghiilor.sifilis şi TBC. părul şi unghiile. .

pe piele. Micozele produse de dermatofiţi sau fungi pot fi clasificate in trei grupe mari: 1.dermatofiţi antropofili. . animalul bolnav sau de la nivelul solului. pH-ul cutanat. iar onicomicozele (tinea unguium) constau in inocularea fungilor sub lama unghială şi au incidenţă mare in randul populaţiei.dermatofiţi geofili. Incălţămintea neadecvată. gradul secreţiei sudorale şi sebacee. In funcţie sursa de provenienţă pot fi : . fiind o sursă de autoinoculare şi de transmitere a micozei pentru anturaj. dermatomicoze superficiale 3. care trăiesc la nivelul solului şi pot infecta omul. utilizarea in comun a incălţămintei.Epidermophyton. Alţi factori sunt: particularitaţile fizico-chimice ale pielii. • polineuropatii periferice. onicomicoze. • deformări ale piciorului. sursa de infecţie este animalul bolnav. . lenjeriei (in special lenjerie „second-hand”). Transmiterea se face: . băi. din materiale sintetice sau inchisă „tip bocanc” pe o perioadă călduroasă a anului. pilomicoze 2. săli de sport. transmiterea infecţiei micotice este de la om la om. . • tulburări ale circulaţiei periferice.indirect prin contact cu obiecte din mediul inconjurător: pardoseli. obezitate).direct prin contact cu omul. Micozele firului de păr se numesc pilomicoze (tinea capitis sau tinea barbae). care se dezvoltă numai la om. . Micozele la nivelul tegumentelor sunt dermatomicoze superficiale. păr sau unghii. saloane de pedichiură şi manichiură. ştranduri. colonizarea bacteriană saprofită a pielii. Factorii favorizanţi individuali sunt: • tulburările endocrino-metabolice (diabet. Epidemiologie. Terminologie şi clasificare Termenul tinea semnifică infecţie micotică. a prosoapelor. incălţămintea tip adidas favorizează apariţia mai frecventă a micozelor plantare la sportivi şi tineri. cu transmitere la om.dermatofiţi zoofili care provin de la animale cu blană. • boli osteo-articulare. urmat de localizarea acesteia.

rămanand purtători aparent „sănătoşi” cu leziuni minime. in urma infecţiei fungice provenită de la alte persoane bolnave (copii sau adulţi. cu firele de păr parţial eliminate. Tricofiţia superficială (tinea capitis) Etiologie: mai frecvent specii antropofile şi zoofile de fungi. Tegumentele afectate sunt eritematoase. se smulge cu uşurinţă. multiple. necesitand deschiderea . PILOMICOZE 1. Această pilomicoză nu are tendinţa să se vindece spontan la pubertate. lucioase. Se prezintă clinic sub forma unor formaţiuni pseudotumorale. sub formă cronică . Vindecarea sub tratament se face fără alopecie definitivă. cu scuame de culoare gri-cenuşiu. receptorul telefonului). animale parazitate). Fungii pătrund in profunzimea folicului firului de păr.I. dar şi in barbă şi mustaţă. localizate de obicei in pielea capului. işi pierde luciu. mai puţin delimitate. piaptăne. mai rar de la animale parazitate. mici. Tricofiţia inflamatorie profundă (Kerion celsi) Etiologie: specii zoofile şi antropofile de fungi. rotunde.tricofiţie cronică superficială . sub tensiune. Clinic se prezintă sub forma unor plăci alopecice-scuamoase.ce reprezintă sursă de infecţie pentru copiii din anturaj. cu dimensiuni intre 1-10 cm. fără caracter inflamator. poate fi intalnită mai rar la adulţi. Suprafaţa placardelor este boselată. Părul se rupe la diferite distanţe de la bază. Leziunile sunt unice sau multiple. in special la copii. neregulată. la bărbaţi. 2. Infecţia se transmite prin 24 contact direct sau prin intermediul unor obiecte (şepci. producand o reacţie inflamatorie severă şi se formează pustule şi nodozităţi inflamatorii. Placardele inflamatorii sunt dureroase. in special din mediul rural. profund inflamatorii. presărată cu leziuni pustuloase superficiale sau profunde. datorită inflamaţiei severe subiacente. Epidemiologie: boala apare la copii. pălării. Tablou clinic. reliefate. Diagnosticul pozitiv se stabileşte după efectuarea examenului micologic direct. Boala apare mai frecvent la copii preşcolari şi şcolari.

devine mat. presărate pe suprafaţa afectată. Epidemiologie. Se face intre diferitele forme de pilomicoze: tricofiţia. cu diametru intre 3 şi 6 cm. Se vindecă cu alopecie definitivă. Favusul este determinat de specii antropofile şi zoofile de fungi. cu extinderea infecţiei pe aproape toată pielea păroasă a capului. Este numită şi „tinea mizeriei” datorită condiţiilor paupere de viaţă a persoanelor la care apare. cu scuame fine.5 cm de formă cupuliformă. Tablou clinic. La periferia placardului infecţios pot exista fire de păr sănătoase. 3. casant. Favusul Etiologie. Vindecarea se face numai sub tratament. Microsporia Etiologie: este produsă de specii de microspori. pentru drenarea puroiului şi reducerea inflamaţiei. situată perifolicular. Diagnostic diferenţial al pilomicozelor. o mică leziune de 0. Microsporia nu lasă alopecie definitivă. dezagreabil.majorităţii pustulelor. pisică). uscate. Pot apărea epidemii in şcoli şi grădiniţe. formată din scuamocruste de culoare galbenă. Leziunea caracteristică este godeul favic. ca un cuib de randunică. Pe suprafaţa acestor plăci alopecice părul este rupt la acelaşi nivel. Leziunile sunt unice sau in număr redus. 4. Firul de păr işi pierde strălucirea. La pubertate nu se vindecă spontan. Contaminarea se face de la persoane sau animale parazitate (şoareci. şobolani. de urină de şoarece. . pisici. Tablou clinic. maimuţe). bine delimitate.5 pană la 1. Apare la copii de varstă şcolară şi se transmite relativ uşor prin folosirea in comun a unor obiecte de imbrăcăminte. Poate să apară febră. respectiv la 2-3 mm de la emergenţă ca o „pajişte bine tunsă”. se rupe cu uşurinţă la caţiva cm de la suprafaţă. adenopatie occipitală. cu alopecie definitivă. sau infecţii focale din surse zoofile (caini. boala se agravează. Se prezintă sub forma unor plăci sau placarde alopecice eritemato-scuamoase in pielea capului. Tot placardul parazitat degajă un miros puternic. In faza de stare a bolii există o alternanţă de godeurile favice cu plăci alopecice cicatriceale. secundare inflamaţiei cronice şi cu zone cu fire de păr parazitate. cefalee.

soluţii sau unguente antimicotice nu pătrunde in porţiunea profundă a folicului pilos. se formează scuamo-cruste. raderea părului. Se prezintă sub trei forme clinice: forma dishidrotică. inflamatorii. ciclopiroxolamină (Batrafen cremă) 1-2 aplicaţii/zi. tinea manuum). Etiologie: afecţiunea este produsă in special de Trichophyton. Este mai frecventă la bărbaţi şi poate fi contactată de pe suprafeţele pardoselilor. singura care reuşeşte să pătrundă in profunzimea firului de păr pentru eradicarea infecţiei. Terbinafină (Lamisil) 250 mg/zi 4 săptămani. Tratamentul pilomicozelor. 25 Tratamentul antimicotic sistemic se poate efectua cu Griseofulvină 4-6 săptămani. Tratamentul local sub formă de creme. pe feţele laterale ale degetelor mainilor sau medio-palmar. microsporia şi cu alte afecţiuni inflamatorii sau neinflamatorii ale pielii capului (pelada. cu prurit local şi durere dacă apare suprainfecţie. deschiderea pustulelor şi drenarea colecţiilor purulente. Forma intertriginoasă. este localizată mai ales in spaţiul IV interdigital plantar. Micoza plantară şi palmară (tinea pedis. Pentru a fi eficient. Itraconazol (Orungal). de unde se . In tratamentul sistemic al pilomicozelor ketoconazolul (Nizoral) nu este recomandat. DERMATOMICOZE SUPERFICIALE 1. ca urmare nu are decat un rol adjuvant. Secundar apar leziuni veziculoase la distanţă.favusul. Tratamentul antimicotic local: terbinafină (Lamisil-cremă). Măsuri generale: epilarea firelor de păr parazitate. tratamentul pilomicozelor necesită medicaţie antimicotică sistemică. psoriazis. leziunile se pot pustuliza secundar. la nivelul mainilor. pruriginoase. nu sunt foarte eficiente pentru formele profunde. hiperkeratozică şi forma intertriginoasă. băilor. Tinea pedis. ce sunt manifestări de tip alergic la infecţia fungică. Evoluează in pusee. II. utilizarea in comun a prosoapelor. Forma dishidrotică cu leziuni veziculoase localizate plantar sau pe marginea piciorului. Tablou clinic. naftidină (Exoderil cremă sau soluţie). etc).

periferia uşor reliefată. bine delimitată. Exoderil (naftidina). uneori pot apărea fisuri dureroase pe fondul pielii uscate. de formă rotund-ovalară cu un contur neregulat. Subiectiv apare un prurit intens. cu dimensiuni variabile de la 2-3 cm pană la 10 cm. de sintetic. Clinic se prezintă sub forma unei plăci eritematoase. cu scuame uscate sau cu tendinţă de maceraţie a tegumentelor. In zona activă marginală. Tinea faciei şi corporis Etiologie: pot fi intalniţi majoritatea fungilor. cu scuame fine pe suprafaţă. scuamo-keratozică. cu scuame pe suprafaţă. pruriginoasă. este localizată la nivel plantar. care se extinde centrifug prin marginea activă. Infecţia fungică de pe faţa palmară se poate extinde pe dosul mainilor (herpes circinat). cu scuame albicioase. rotundă. uneori cu leziuni papuloase pe suprafaţă. in toate direcţiile. Tinea manuum. Se asociază frecvent cu onicomicoza mainilor. pruriginoasă. sub forma unei plăci bine delimitate. unisau bilateral. Tinea cruris Etiologie: Epidermophyton şi Tricophyon. accentuat la apă caldă sau după o incălţăminte mai inchisă. pielea are o culoare roşu-brun mai palid. la căldură. Este puţin sau deloc pruriginoasă. cu aspect papulos. Planta are un aspect uscat. cu suprafaţa plantară eritematoasă. 3. In forma acută de tip veziculos apare prurit şi uneori suprainfecţia leziunilor veziculo-buloase. Se extinde centrifug. Poate fi afectată o singură mană sau amandouă. .extinde cu fisuri pe fundul spaţiului. Tablou clinic. bine delimitate. In interiorul marginii active. Leziunile pot să fie localizate numai la nivelul unei plicii inghino-crurale sau bilateral. geografic. Poate fi localizată oriunde pe corp. mai accentuat in momentul descălţării sau pe perioada nopţii. leziuni pustuloase mici şi scuame. eritematoasă se observă vezicule. Tratament: tratament antimicotic topic cu Lamisil (terbinafina). cu prurit variabil. 2. Forma uscată. Tabloul clinic: placă rotundă. culoare roşie. faţă sau membrele superioare şi inferioare. prin marginea activă papulo-veziculoasă. prin leziuni eritematoscuamoase.

cu distrugerea parţială a unghiei. iar in onicomicoza picioarelor 4 pulsuri.Lama unghială devine galben-opacă sau albicioasă. Tratamentul antimicotic topic: Amorolfina (Loceryl) lac de unghii. nondermatofiţi sau infecţii mixte. III. Tratament sistemic antimicotic (in formele 26 extinse): Ketoconazol (Nizoral) – 200-400mg/zi. . ciclopiroxolamina. anumite persoane avand o susceptibilitate la această micoză. Tablou clinic. Avulsia unghiilor prin metodă chirurgicală sau nechirurgicală cu uree 40% poate fi efectuată pentru 1 sau 2 unghii. cu acumularea unor depozite hiperkeratozice care produc detaşarea unghiei de patul subunghial. ciclopiroxolamina (Batrafen). Tratamentul antimicotic oral: Itraconazol (Orungal) terapia PULS. Itraconazol (Orungal) – 200 mg /zi. bifonazol. localizată in zone bogate in glande sebacee. Tratament. Tratamentul topic este util in special după efectuarea tratamentului sistemic antimicotic. pentru onicomicoza mainilor 2 pulsuri. In etiologia onicomicozelor sunt incriminaţi in special dermatofiţi dar şi levuri. Apare kiperkeratoză unghială sau onicoliză. timp de 2 săptămani. Afectarea unghiilor prin infecţii fungice se numeşte onicomicoză sau tinea unguium. Etiologie: Pitirosporum sau Malassezia furfur. pentru a preveni recidiva. Onicomicoza Definiţie. dacă sunt foarte afectate. Terbinafină (Lamisil ) – 250mg/zi. itraconazol. Terbinafină (Lamisil) timp de 6 săptămani pentru onicomicoza mainilor şi 12 săptămani pentru onicomicoza picioarelor. uneori cu inflamaţia repliului unghial sub forma unui perionixis. 4. PITIRIAZISUL VERSICOLOR Boala este mai frecventă la tineri. tratamentul topic nu reuşeşte să pătrundă prin lama unghială şi intarzie vindecarea micozei. Griseofulvină – 500 mg/zi. sfăramicioasă şi se fragmentează. Etiologie. Tratamentul onicomicozelor trebuie efectuat 3-4 luni la miini şi 6-12 luni la picioare. Afectarea unghiilor de la picioare este onicomicoza picioarelor iar a unghiilor de la maini reprezintă onicomicoza mâinilor.ketoconazol.

Erupţia este nepruriginoasă şi poate să evolueze cu recidive frecvente. transpiraţia abundentă in pliuri. profesii şi meserii cu expunere prelungită la apă (spălătorese. unde trece in stare patogenă in anumite condiţii favorizante. miconazol. menstra. cu distrugerea bacteriilor saprofite). mici (0. roşu-brune sau acromice (versicolor). acoperite cu scuamă fină. 2. isoconazol. de culori diferite. toracele anterior şi posterior. Tratamente sistemice care produc imunodepresie: corticoterapie sistemică. Tratamentul local se efectuează cu antimicotice topice: clotrimazol. membrele superioare. transpiraţia abundentă. Etiologie. corticoterapia sistemică. boli autoimune. in forme extinse apar placarde mari. IV. Factori etio-patogenetici favorizanţi ai candido-micozelor: 27 1. viscerale. bucătari). cauzate de fungi din grupa Candida. Tratament Tratamentul sistemic antimicotic se recomandă in formele extinse. ketoconazol cremă sau şampon. Umiditate excesivă a tegumentelor şi mucoaselor: sarcina. Leziunile sunt macule circulare multiple. brun-maroniu. Există foarte multe specii de Candida (peste 100) dar nu toate sunt patogene pentru om. a florei intestinale şi a mucoasei vaginului. sugari (in zona scutecelor). bifonazol. axilar. boli . cu forme geografice. econazol. bucală) sau stratul cornos al epidermului. citostatice ce scad rezistenţa organismului la pacienţi cu boli severe (procese neoplazice. Tablou clinic. sulfură de seleniu loţiune 2. Levurile infectează stratul superficial al epiteliului mucoaselor (genitală. 3. malnutriţia.Factorii favorizanţi sunt: căldura excesivă. sarcina. Antibioterapie sistemică in cure repetate sau in doze mari (perturbă flora normală cutaneomucoasă. In condiţii normale poate fi găsită la nivelul mucoasei cavităţii bucale. Localizarea: zona cervicală. CANDIDOZE CUTANEO-MUCOASE Definiţie. Ketoconazol (Nizoral). boli cu imunodepresie (infecţia HIV-SIDA). Candida albicans este cea mai frecventă. Uneori.5 -1 cm).5 %. Sunt afecţiuni dermatologice cu localizări cutaneo-mucoase şi uneori profunde.

alcoolismul cronic. Candidoza mucoasei bucale: a) stomatita candidozică b) glosita candidozică IV. 6. Candidoze ale mucoaselor 1.2. Perionixis candidozic 4. Absenţa congenitală a unor factori imunologici: granulomul candidozic. Candidoza cutaneo . obezitate.3. Boli generale sau stări debilitante care scad rezistenţa organismului: diabet zaharat. hepatopatii conice. CANDIDOZE ALE MUCOASELOR Candidozele mucoaselor afectează mucoasa vaginală. tuberculoza. Candidozele mucoasei genitale a) Vulvovaginita candidozică Etiologie: Candida albicans.1. IV. Onicomicoza candidozică 1. Intertrigo candidozic al marilor pliuri : a) intertrigo candidozic inghino-perineal b) intertrigo candidozic submamar c) intertrigo candidozic axilar d) intertrigo candidozic al pliului abdominal 2. Clasificarea candidozelor cutaneo-mucoase IV. boli endocrine. vaginală şi balano-prepuţială) şi la nivelul pliurilor. La nivelul gurii şi mucoasei linguale determină stomatita şi glosita candidozică. dar şi specii nonalbicans. Intertrigo candidozic al pliurilor mici : a) intertrigo candidozic interdigital b) intertrigo candidozic comisural=perleşul c) omfalita candidozică IV. neoplazii viscerale.1. infecţia HIV-SIDA. radioterapia. Candidoze sistemice: Septicemia candidozică. Factori iritativi locali la nivelul mucoaselor (bucală.1. IV.mucoasă cronică = Granulomul candidozic 5. 5. 4. iar la nivelul mucoasei genitale masculine apare balanita.1. Onixis candidozic 2. stări carenţiale cu malnutriţie. Infecţia candidozică de la nivelul vaginului produce vulvovaginita. Candidoza mucoasei genitale: a) vulvovaginita candidozică b) balanita candidozică 2.hematologice). . balanoprepuţială şi mucoasa cavităţii bucale. Candidoze cutanate = Intertrigo candidozic 1.

Factori favorizanţi: graviditatea, perioada pre- şi intramenstruală, lenjerie intimă neadecvată, igienă deficitară, tratamente cu antibiotice, contraceptive orale, obezitatea, diabetul zaharat, etc. Tablou clinic.Apare prurit la nivelul mucoasei vulvare şi vestibulului vaginal cu leucoree abundentă sau modificarea aspectului leucoreei „normale”. Caracteristicile leucoreei candidozice: aspect grunjos, consistent, de culoare alb-gălbuie, uneori in cantitate foarte mare. Mucoasa vaginală
28

este eritematoasă, inflamată, edemaţiată. Se asociază senzaţie de usturime, dispareunie, cu apariţia unor fisuri, eroziuni şi a leziunilor de grataj datorate pruritului. Extinderea infecţiei candidozice la nivelul zonei perineo-fesiere şi plicii inghinale produce un intertrigo candidozic. Tratament. Tratamentul poate fi local, sistemic sau combinat. Trebuie tratat in mod obligatoriu şi partenerul. Tratamentul local antifungic: Nistatin ovule, Clotrimazol ovule, Miconazol cremă sau ovule, Econazol tablete vaginale, Natamicină (Pimafucin) ovule, Ketoconazol (Nizoral) tablete. Trebuie asociat şi tratament extern cu creme antimicotice (Nizoral, Clotrimazol, Pimafucin, Miconazol, Travogen). Tratamentul general antifungic. In tratamentul sistemic al vaginitelor candidozice acute sunt folosite următoarele antimicotice: ketoconazol (Nizoral), fluconazolul (Diflucan) şi itraconazol. b) Balanita candidozică. La bărbaţi, localizarea infecţiei candidozice la nivelul mucoasei glandului poartă denumirea de balanită sau balano-postită candidozică, atunci cand este afectată şi mucoasa prepuţială. Factori favorizanţi. La tineri apare după contacte sexuale cu partenere cu vaginită micotică sau prin igiena precară sau excesivă. La bărbaţii in virstă, cauza poate fi diabetul zaharat sau tratamente repetate cu antibiotice. Tablou clinic. Clinic se manifestă prin eritem la nivelul glandului, a şanţului balano-prepuţial şi a feţei interne a mucoasei balano-prepuţiale la scurt interval după un contact sexual sau nu. Apar

leziuni mici papulo-pustuloase eroziuni punctiforme. Pe suprafaţa eritemato-erozivă se formează o secreţie alb-cremoasă, uneori abundentă. Subiectiv apare prurit moderat şi senzaţie de arsură locală. Tratament. Tratament topic antimicotic: clotrimazol, ketoconazol (Nizoral), miconazol, econazol, bifonazol, isoconazol natamicină. In formele recurente se administrează antimicotice sistemice (fluconazol, ketoconazol). IV.1.2. Candidoze ale mucoasei bucale a) Stomatita candidozică Reprezintă afectarea mucoasei bucale prin infecţia cu Candida albicans; poate să apară atat la adult cat şi la nou-născuţi şi copii mici. Tablou clinic. Forma acută se manifestă prin apariţia unui eritem pe mucoasa jugală, gingivală şi palatinală cu extindere uneori spre comisuri şi semimucoasa buzelor. Pe suprafaţa eritematoasă a mucoasei apar depozite albicioase, cremoase, specifice, cu aspect grunjos, care se pot detaşa cu o spatulă. Subiectiv pacientul prezintă senzaţie de arsură şi inţepătură locală, in special la alimente iritante, cu sialoree sau cu senzaţie de uscăciune a mucoasei bucale şi pervertirea gustului pentru alimente. Forma acută de stomatită apare mai frecvent după antibioterapie sistemică sau la imunodeprimaţi. La nou-născuţi şi sugari afecţiunea se manifestă sub forma unor depozite cremoase situate pe un fond eritematos, cu localizare la nivelul mucoasei jugale, palatinale sau linguale. La sugari poate apărea printr-o igienă defectuoasă sau după antibioterapie sistemică. Forma cronică recurentă apare mai des la persoanele in varstă, cu proteză dentară şi igienă deficitară, la pacienţi cu diabet zaharat sau la organisme carenţate, tarate. b) Glosita candidozică. Reprezintă afectarea in special a limbii prin infecţia candidozică. Se poate manifesta atat in formă acută, in asociere cu stomatita candidozică, cat şi intr-o formă cronică. Tratamentul candidozelor orale. Tratament topic. In formele uşoare de stomatită şi glosită candidozică se recomandă Nistatin suspensie orală. Tratament sistemic. Se recomandă in forme severe, in candidoze orale asociate cu candidoze

faringiene, digestive, forme recurente de candidoză orală, la persoane in varstă cu limbă viloasă, la pacienţii diabetici sau la cei cu statusul imun deprimat. Se recomandă: Stamicin drajeuri, Nizoral (ketoconazol) tablete, Pimafucin, Diflucan (Fluconazol), Orungal (itraconazol), timp de 7-14 zile. IV.2. CANDIDOZE CUTANATE = INTERTRIGO CANDIDOZIC
29

IV.2.1. Intertrigo candidozic al marilor pliuri. Infecţia candidozică apare prin umezeală şi căldură, mai frecvent la persoanele obeze, vara, favorizat şi de igiena precară sau lenjeria intimă din materiale sintetice. a) Intertrigo candidozic inghino-perineal Tablou clinic. Este localizat la nivelul plicii inghinale cu extindere la nivelul perineului şi feţei interne a coapselor. Se prezintă sub forma unor placarde eritematoase, foarte pruriginoase, cu o margine dantelată, cu decolarea epidermului din periferie; in exteriorul marginii placardelor apar leziuni pustuloase mici, izolate; pe fundul plicii pot apărea fisuri dureroase, sangerande şi secreţii albiciose grunjoase. Placardul are un aspect eritemato-eroziv. Intertrigo candidozic fesier al sugarului. Se suprapune pe un intertrigo banal, de scutece. Sursa de infecţie este candidoza digestivă asimptomatică sau igiena defectuoasă a sugarului. b) Intertrigo candidozic submamar. Apare la femei, mai frecvent la persoanele in varstă cu sanii mari, ptozaţi. Aspectul clinic este asemănător cu cel al intertrigoului candidozic inghinoperineal. c) Intertrigo candidozic axilar. Poate să fie uni- sau bilateral, forme discrete sau forme extinse ce depăşesc zona axilară. Se poate suprapune peste o dermatită de contact la deodorante sau la parfumuri, ce reprezintă poarta de intrare a candidozei. d) Intertrigo candidozic al pliului abdominal. Apare la femeile obeze, cu pliul abdominal voluminos, ptozat; prezintă fisuri sangerande pe fond eritematos, papulos şi are tendinţă de recidivă, prin persistenţa mediului favorabil. IV.2.2. Intertrigo candidozic al pliurilor mici a) Intertrigo candidozic interdigital. Apare in spaţiul III interdigital de la nivelul mainilor, mai frecvent la femei (bucătărese, spălătorese, cofetarii, menajere, casnice). Se poate asocia cu

diabet zaharat. pe toată perioada de creştere a unghiei. cu striaţii şi depresiuni pe suprafaţă.3. Se poate asocia cu alte infecţii cu germeni Gram-negativi sau dermatofiţi. imunodeprimaţi sau după antibioterapie sistemică sau la persoanele cu proteză dentară. sangerande. obezitate sau alte tulburări endocrino-metabolice. pioctanină 1% (violet de genţiană) sau streptomicozanul. b) Intertrigo candidozic comisural = perleşul. ia un aspect opac. asociată sau nu cu stomatita şi cheilita candidozică.Comprese umede: soluţii de acid boric sau borax 3% numai la inceputul tratamentului. . natamicină (Pimafucin). . ketoconazol (Nizoral). Unghia este frecvent afectată la nivelul bazei. dureros spontan şi la presiune. işi modifică aspectul. durere şi limitarea deschiderii cavităţii bucale şi scuamo-cruste la colţul buzelor.Coloranţi: eozină 1-2%. Repliul unghial are un aspect eritemato-edematos. ONICOMICOZA CANDIDOZICĂ Onixisul candidozic. isoconazol (Travogen). cu progresie spre porţiunea distală. pană la reducerea exudaţiei.Antimicotice topice: trebuie administrate 10-14-21 zile. miconazol (Miconaft) econazol. La nivelul fundului pliului apar fisuri dureroase. cu o decolare a epidermului din periferia plăcii eritematoase. situate pe un fond eritematos. Ketoconazol (Nizoral). 30 Tratament sistemic antimicotic: Itraconazol (Orungal). Fluconazol (Diflucan). Poate lua o formă cronică la diabetici. bifonazol (Biazol). iar subiectiv prurit moderat şi durere. itraconazol (Orungal) sau Diflucan. Constă in infecţia lamei unghiale produsă de Candida albicans. IV. La persoanele în vârstă poate să se manifeste cu fisuri pe un fond eritematos. clotrimazol. . Tratament Tratament local . Clinic apare o zonă albicioasă cu tegumente macerate. Pentru tratamentul fisurilor se recomandă soluţie de nitrat de argint 3-5%. .Tratament sistemic: Ketoconazol (Nizoral). Perionixisul candidozic poate fi asociat cu onixisul candidozic. Este candidoza localizată la nivelul comisurilor buzelor. sub forma unui guleraş scuamos.

in special leucemii şi limfoame. IV.dependenţii de heroină. .intervenţii chirurgicale laborioase. . mucoasa cavităţii bucale este acoperită de depozite abundente. CANDIDOZE SISTEMICE Septicemia candidozică Factori favorizanţi: . isoconazol (Travogen). Tratament sistemic cu itraconazol (Orungal). rash-uri eritemato-papuloase cutanate nepruriginoase pe membre şi trunchi. Unghiile iau un aspect hipertrofic. fluconazol (Diflucan) şi ketoconazol (Nizoral). noduli.MUCOASĂ CRONICĂ (GRANULOMUL CANDIDOZIC) Este un sindrom caracterizat printr-o infecţie candidozică persistentă localizată la nivelul pielii. . Izolarea Candidei in hemoculturi nu este intotdeauna pozitivă. groase. Tabloul clinic: stare febrilă. mai frecvent stafilococul. unghiilor şi mucoaselor. Flora cutanată in condiţii normale este reprezentată de o floră reziduală nepatogenă (care nu dă . miconazol. cateterisme arteriale.nou născuţi subponderali. CANDIDOZA CUTANEO .tratamente perfuzabile de durată. bifonazol (Biazol). Granulomul candidozic prezintă leziuni crustoase. Tratamentul de elecţie este amphotericina B. . tratamente citostatice. tratamente imunosupresive. albicioase. piocianic). streptococul precum şi de alţi agenţi microbieni (bacilul anthracis. leziuni pustuloase foliculare şi nefoliculare. econazol. . natamicină (Pimafucin).5.4.stări imunodepresive: corticoterapie sistemică prelungită şi in doze mari. INFECŢII CUTANATE BACTERIENE (PIODERMITE) Infecţiile cutanate bacteriene sau piodermitele sunt produse de germeni patogeni. Tratament. distrofic. IV. ketoconazol (Nizoral). localizate la nivelul scalpului şi uneori pe piele. La intreruperea tratamentului poate să apară recidivă.Tratament local antimicotic cu clotrimazol. . . ulceraţii secundare.antibioterapie sistemică in doze mari şi in cure prelungite. hipotensiune.arsuri extinse. dar este obligatoriu să se efectueze. aderente.boli maligne. Tratament.

boli ce dau imunodepresii de lungă durată. pacienţi cu boli debilitante. propriobacterium acnes (se găsesc in leziunile inflamatorii papulopustuloase din acnee). Infecţiile cutanate bacteriene se clasifică in funcţie de etiologie in: 1.pielea glabră (lipsită de păr). etc.factori locali: mantaua hidro-acidă (pH-ul pielii). piodermizarea unei micoze sau a unei eczeme). .manifestări patologice).factori generali: diabetul zaharat. INFECŢIILE CUTANATE STAFILOCOCICE (STAFILOCOCII CUTANATE) Agentul etiologic patogen este Stafilococcus aureus. circulaţia periferică. Rezistenţa organismului este influenţată de: . 2.glandele sudoripare. traumatismele locale. . iar in funcţie de localizarea leziunilor bacteriene.unghiile şi repliul unghial. acestea pot afecta : . agresivitatea germenului şi cantitatea de inocul (numărul de germeni) care ajung pe piele . 1. Din această categorie fac parte: stafilococul alb nepatogen. bolnavi cu infecţie HIV-SIDA. rezistenţa organismului. Piodermita secundară reprezintă supraadăugarea unei infecţii microbiene pe o leziune preexistentă ce se grefează prin autoinoculare datorită pruritului şi gratajului (ex. dintre care mai importanţi sunt următorii: 1. in condiţii de secreţie normală. . Apariţia infecţiilor cutanate este determinată de mai mulţi factori. 4. cancere viscerale. tratamente citostatice. infecţii cutanate mixte stafilo-streptococice. fungi (malassesia furfur).infecţii cutanate produse de alţi germeni. Flora patogenă este o floră tranzitorie care poate să ajungă in anumite condiţii favorabile pe suprafaţa cutanată şi poate da infecţii cutanate. infecţii cutanate stafilococice.firul de păr şi glandele sebacee (complexul pilo-sebaceu).infecţii cutanate streptococice. 31 . transplantaţii renal. 2. . gradul de hidratare şi de secreţie sebacee a pielii care. corticoterapie sistemică de durată. constituie un factor de protecţie impotriva agresiunilor inclusiv bacteriene. 3.

dureros. Tratament: local se dezinfectează zona cu alcool iodat 1% sau betadină. Evacuarea conţinutului purulent . Au tendinţă de recidivă in special la bărbaţi. Se numesc foliculite stafilococice dacă afectează doar foliculul pilos. iniţial superficială ce evoluează profund sub aspectul unui nodul inflamator. Furuncul (foliculita profundă cu perifoliculită) este o infecţie stafilococică ce afectează firul de păr.Furunculul cutanat. in zona bărbii. a) Stafilococii cutanate ale firului de păr şi a glandelor sebacee.superficiale: Impetigo vulgar. .profunde: Sicozisul stafilococic apar prin evoluţia in profunzimea tegumentului a unei foliculite superficiale. este o pustulă. Pot evolua spre foliculită profundă sau foliculită recidivantă. Pentru formele trenante se recomandă imunoterapie nespecifică (Cantastim) sau specifică cu vaccin stafilococic. dureroase. glandele sebacee şi ţesutul subcutanat. Se manifestă clinic prin apariţia de leziuni papulopustuloase. cu caractere celsiene. se caracterizează prin apariţia la nivelul regiunii mentoniere sau in zona cervicală a unor pustule mici. centrate pe firul de păr. Tratament: dezinfecţie locală cu betadină sau alcool iodat 1%. La bărbaţi pot lua aspect de formaţiuni nodulare care după vindecare lasă alopecie sau cicatrici alopecice. inconjurate sau nu de halou eritematos.La acestea se adaugă afecţiunile produse prin toxinele stafilococice (toxina epidermolitică). Formele rebele la tratament beneficiază de vaccin stafilococic. tratarea focarului stafilococic prin topice locale şi terapie sistemică cu antibiotice antistafilococice sau conform antibiogramei. comprese cu acid boric 3%. Prin spargere se formează cruste galben-brune care după indepărtare lasă suprafaţa umedă. roşu. Foliculitele stafilococice pot fi: . Se recomandă evidenţierea focarul stafilococic (frecvent este localizat la nivelul nărilor). şi furuncule dacă afectează şi glandele sebacee şi ţesutul adipos din jur. Se descriu mai multe forme clinice: . se aplică unguente ce conţin antibiotice cu acţiune antistafilococică.

Frecvent. toaletă locală. dureros. meşare. aplicaţii de unguente ce conţin antibiotice şi paste ichtiolate. 32 Condiţiile favorizante de apariţie a acestor leziuni sunt scăderea imunităţii.Carbunculul este constituit din gruparea mai multor furuncule. sistemic (antibiotice. Tratament sistemic cu Oxacilină sau alte antibiotice antistafilococice. Cele mai profunde leziuni sunt situate la nivelul regiunii toracice şi fesiere (zone bogate in ţesut adipos).reprezintă infecţia glandelor apocrine din regiunea axilară şi fesieră. in placarde. profunde. cu mai multe burbioane (aspect de „stropitoare”). Tratament: local iniţial comprese antiinflamatorii cu rivanol.este o infecţie stafilococică a glandelor sudoripare din pielea capului la sugari şi copii. .Furunculul malign al feţei este o formă particulară de furuncul localizat la nivelul buzei superioare sau a obrazului. obezitate. diabet. Abcese miliare ale nou-născutului . dureroase. cu riscul de apariţie a tromboflebitei sinusului cavernos şi a complicaţiilor neurologice. antiinflamatorii). durere. care se prezintă clinic sub forma unui placard inflamator. sursa de contaminare o reprezintă purtătorii de stafilococ patogen (nazal sau faringian) din anturajul copilului. Edemul masiv dă buzei superioare un aspect de „tapir”. Pentru a grăbi vindecarea se practică incizia fiecărui nodul. Tratament: local (betadine. unguente cu ichtiol şi antibiotice). b) Stafilococii ale glandelor sudoripare Hidrosadenita . Are evoluţie rapidă.(burbion) se face prin deschidere spontană sau chirurgical. dureroase. cu tendinţă de formare a unor leziuni inflamatorii multiple. caracterizată prin apariţia de leziuni inflamatorii nodulare. apoi in faza de colecţie se face deschiderea cu bisturiu sau cu electrocauterul. Se prezintă iniţial ca mici noduli dureroşi care nu au tendinţă de a se deschide la suprafaţă. fenomene celsiene. cu aplicarea tratamentului local şi sistemic. . . lipsa de igienă. cu edem masiv. evoluează cu extinderea subcutanată a infecţiei de la o glandă la alta.

ce apare la nivelul unei zone expuse anterior unui traumatism şi suprainfectată stafilococic (ex. deschiderea colecţiilor. c) Stafilococii ale pielii glabre Impetigo bulos se prezintă sub forma unor bule flasce. Perionixisul stafilococic se prezintă clinic ca un burelet inflamator. cu tendinţă de extindere centrifugă. superficiale. Epidemiologie. d) Stafilococii ale unghiilor. dar poate să apară şi la unghiile picioarelor. Se prezintă clinic ca o formaţiune tumorală. Afectarea lamei unghiale prin infecţia stafilococică poartă denumirea de onixis stafilococic. localizat la nivelul feţei. Se caută şi se tratează focarul stafilococic din anturajul copilului. cu striuri transversale. bucătărese sau in general la paciente care lucrează in condiţii de umiditate excesivă. unghii incarnate). de culoare roşie-vie. Infecţia apare mai frecvent la menajere. unguente cu antibiotice. Onixisul stafilococic se manifestă clinic prin unghie ingroşată.Tratament: dezinfecţie locală. Localizarea cea mai frecventă este la nivelul mainilor. Tratamentul este radical prin excizia electrică (electrocauterizare) a leziunii sub anestezie locală şi protecţie antibiotică locală şi sistemică. la presiune se poate exprima o picătură de secreţie purulentă. după care se ameliorează temporar durerea. prin suprainfecţie. cu tendinţă de sangerare spontană sau la atingere. periunghial. opacă. de etiologie stafilococică. 33 Tratament: local se fac aplicaţii de soluţie betadine. antibioterapie. friabilă. specifică. in special la haluce. ce ulterior se sparg şi formează cruste. galbenaurie. Se mai poate dezvolta prin inoculare de la saloanele de manichiură sau la pacienţii diabetici. Se manifestă mai frecvent la copii. aspră. pediculată sau cu baza mai largă de implantare. Botriomicomul (granulomul piogen) este o afecţiune tumorală vasculară. unguente . Poate să apară secundar unei leziuni traumatice. toracelui şi membrelor. iar dacă se asociază şi afectarea repliului unghial se numeşte perionixis stafilococic. vitaminoterapie. dureros.

metabolice. Secundar pot apărea complicaţii cardiovasculare. Streptococii cutanate eritematoase Erizipelul este o infecţie streptococică (streptococ de grup A). eroziv-ulceros sau streptococii cutanate profunde. urmat de apariţia unui placard inflamator. superficiale. reechilibrare hidroelectrolitică şi acido-bazică. cu prognostic nefavorabil. febră. renale. Infecţia stafilococică se poate transmite de la purtătorii sănătoşi de stafilococ din anturajul copilului sau de la o altă sursă de stafilococ. Pe perioada tratamentului se va evita contactul cu apa caldă şi detergenţii. care afectează straturile superficiale ale epidermului. 2. pe fond de stare generală alterată. e) Stafilococii prin toxine stafilococice Sindromul de epidermoliză stafilococică se manifestă mai frecvent la copii sub 5 ani. Clinic se caracterizează prin debut brusc cu febră mare (39-400C). ce apare secundar agresivităţii stafilococice. . Pot fi de tip eritematos. la nivel auricular extern. cu punct de plecare de la o micoză interdigitală. gambier. Sindromul scarlatinei stafilococice este o formă mult atenuată a sindromului de epidermoliză stafilococică. in vecinătatea porţii de intrare. bulos. Clinic. Sindromul Lyell stafilococic. Tratament: sistemic. cu producerea unui clivaj. frisoane. Clinic se observă leziuni buloase. in 24-48 de ore apar bule flasce. pleuropulmonare. la debut poate apărea un exantem scarlatiniform după care. Denudarea tegumentului este mare (aspect de „copil opărit”). digestive. antibioterapie sistemică antistafilococică. Cea mai frecventă localizare este la nivelul gambelor. INFECŢII CUTANATE STREPTOCOCICE (STREPTOCOCII CUTANATE) Sunt produse prin acţiunea directă a streptococului asupra pielii sau prin mecanism infectoalergic.reductoare (ichtiol) şi sistemic (antibioterapie antistafilococică). Manifestarea este secundară acţiunii toxinei epidermolitice a stafilococului. ce sunt urmate de decolare tegumentară. ce poate fi localizată la nivelul feţei. artralgii. iar local soluţii şi băi antiseptice. respectiv la nivelul joncţiunii dermo-epidermice. mai profund in piele. cu necroliza epidermului.

Infecţii streptococice eroziv-ulceroase 34 Intertrigo streptococic este o streptococie erozivă. flictene hemoragice. in colectivităţi. Streptococii buloase Impetigo contagios apare frecvent la copii şi tineri. tratament cicatrizant al ulceraţiilor). Tratament: sistemic (penicilină G 8 mil. Se caracterizează prin leziuni buloase ce se sparg şi apar cruste de culoare galbenă. diuretice). deschiderea colecţiilor lichidiene. local (rivanol. Tratament: local (comprese cu rivanol) şi sistemic (antibioterapie). cu burelet marginal şi tegumente lucioase. antitermice. dacă se localizează pe mijlocul buzei se numeşte cheilită mediană a buzei inferioare (apare mai frecvent la persoanele care işi umezesc in permanenţă buzele). cu fenomene celsiene. cu fisuri dureroase pe fundul pliului şi cruste pe suprafaţă. durere. Streptococii scuamoase (infecto-alergice) . cel puţin 10 administrări la o perioadă de 3-7 zile. Dacă se localizează la nivel comisural se numeşte cheilită angulară sau perleş (zăbăluţă). Tratament: local (dezinfecţia tegumentelor. “melicerice” (bube dulci). submamar) şi mici (retroauricular. Dacă titrul ASLO este crescut se recomandă moldaminizare. aplicaţii de paste cu antibiotice) şi sistemic (antibiotice –penicilină). Infecţia se transmite prin autoinoculare. antiinflamatorii nesteroidiene.Placardul inflamator este eritematos. localizate pe traseul vaselor limfatice superficiale. localizat la nivelul feţei şi membrelor. Limfangita streptococică este caracterizată prin apariţia unor cordoane eritematoase. ulceraţii. indepărtarea crustelor. cu aspect de miere. interdigital). mai mult sau mai puţin extins.UI/zi. Dacă se asociază şi inflamaţia ganglionilor sateliţi se numeşte limfadenită. afecţiunea fiind foarte contagioasă. Cheilita streptococică reprezintă localizarea infecţiei la nivelul semimucoasei buzelor. ce se manifestă clinic prin placard eritematos. Uneori pe suprafaţa placardului pot apărea bule. Se manifestă clinic prin edem. imprecis delimitat. semne celsiene locale. Se localizează la nivelul pliurilor mari (inghinal.

INFECŢII BACTERIENE CUTANATE MIXTE (STREPTOSTAFILOCOCICE). cu fenomene celsiene. Antraxul este o afecţiune contactată de la animalele bolnave de antrax. 4. acoperită cu cruste brune. Ectima se prezintă clinic ca o mică leziune pustuloasă. Impetigo poate fi de etiologie mixtă stafilo-streptococică. adenopatie. Menţionăm că nu se recomandă deschiderea colecţiei pentru a nu favoriza extinderea infecţiei. prin inţeparea cu un os infectat. spre ulceraţie. cu scuame grimurdar. localizate inghinal. 3. INFECŢII CUTANATE PRODUSE DE ALŢI GERMENI Erizipeloidul Rosenbach apare la nivelul mainilor. Tratament: antibioterapie sistemică. Se manifestă clinic prin pustule nedureroase localizate la nivelul porţii de intrare (maini). Se asociază de obicei cu infecţii streptococice faringo-amigdaliene sau cu infecţii de focar stomatologice. Tratament: sistemic. Asociat prezintă edem mare. cu penicilină. mărginită de vezicule. . localizată la nivelul gambelor. de culoare cafe-aulait. uscate. diseminate. Se caracterizează prin placard roşu-violaceu. Pitiriazisul alb al feţei apare mai frecvent la copii şi se prezintă ca plăci de dimensiuni mici eritemato-scuamoase discrete. fiind o formă de impetigo bulos. nedureros. cu evoluţie in profunzime. bine delimitat.Piodermita scuamoasă a pielii capului se prezintă ca plăci scuamoase. şampoane antiseboreice. alterarea stării generale. Se vindecă cu cicatrice şi hiperpigmentaţie reziduală. care au tendinţa de a aglutina firele de păr intr-un bloc. localizate la nivelul feţei şi a braţelor. Se manifestă clinic prin placarde eritemato-scuamoase discrete. Pemfigusul epidemic al nou-născutului se manifestă prin leziuni buloase. iar in formele extinse antibioterapie sistemică (moldamin). Tratament: unguente keratolitice. Agentul etiologic este Bacillus Anthracis. Se localizează mai frecvent in zona parieto-frontală. axilar. la persoanele care manipulează produse din carne. care rapid se acoperă cu o crustă neagră. aderente. Eritrasma este produsă de specii de corynebacteri (bacterie gram pozitivă).

cu dimensiuni de 1-2 mm. Manifestări clinice: se prezintă clinic ca papule keratozice. Sunt mai frecvente . cu suprafaţa verucoasă. vitaminoterapie. Subtipurile 5 şi 8 ale virusului papilloma au potenţial oncogen. fiind uşor strălucitoare. Se descriu mai multe forme clinice. fiind foarte dureroase la presiune şi la mers. ce se localizează la nivelul mainilor sau la nivel plantar. foarte discret reliefate.submamar sau interdigital. Tratament: antibiotic şi antimicotic.4). Verucile vulgare plantare sunt localizate pe punctele de presiune. Sunt foarte contagioase.tratamentul purtătorilor. Schema de tratament pentru infecţiile cutanate bacteriene .3. . autoinoculabile pe zonele de mici traumatisme.dezinfecţie locală şi deschiderea colecţiilor.tratamente sistemice cu antibiotice. Verucile apar in număr mai mare şi cu evoluţie mai trenantă la persoanele imunodeprimate. bine delimitate. utilizarea in comun a incălţămintei sau a suprafeţelor comune. imunoterapie.5–1cm. cu dimensiuni de 0. INFECŢII VIRALE CUTANATE 35 Sunt afecţiuni dermatologice produse de virusuri de tip ADN şi ARN ce afectează pielea şi mucoasele. tinerii atopici. Etiologie: virusurile papilloma (subtipurile 1. VERUCILE VULGARE Apar mai frecvent la copii in perioada preşcolară şi şcolară. Papulele au culoare roz-gălbui. Contagiozitatea: leziunile pot să apară in grupuri mici in colectivităţi de copii. mai frecvent la nivelul feţei şi mainilor. Au frecvenţă crescută şi tendinţă la recidivă la copii. la pacienţi cu xeroză cutanată (tendinţă la uscăciune a tegumentelor care scade apărarea locală cutanată şi favorizează inocularea virusului). dispuse izolat sau grupat. .2. cu evoluţie in profunzime. . prin atingerea mainilor. VERUCILE PLANE Se prezintă clinic ca papule plane.tratamentul terenului pentru a preveni recidiva leziunilor prin vaccinoterapie.

Se pot efectua: . Tratament . Tablou clinic: leziunile se găsesc localizate in zona genitală. condyline (contraindicate la femeile gravide şi lăuze). pacienţi cu terapii citostatice. . respectiv la nivelul labiilor mari şi mici. Se prezintă clinic ca mase tumorale vegetante. . . herpes genital şi vegetaţii veneriene. bine delimitate.in afara contactului sexual infectant (in condiţii de imunitate compromisă sarcină. perineu la femei. 11). . iar la bărbaţi pe teaca peniană. la nivelul mucoasei balanoprepuţiale. infecţia HIV-SIDA şi hepatita B şi C. . CONDILOMATOZA GENITALĂ (VEGETAŢII VENERIENE) Epidemiologie Căi de transmitere: . Uneori poate exista o asociere a 2-3 boli cu transmitere sexuală: gonoree. .aplicaţii de substanţe keratolitice (acid salicilic.eliminarea leziunilor prin aplicaţii locale de DNCB (dinitroclorbenzen). tricomoniază. asemănătoare cu o “creastă de cocoş”. . .criochirurgie cu azot lichid. copii mici. acid tricloracetic. nedureroase. nepruriginoase. vagin. .pe cale sexuală (aprox. deoarece pot rămane celule infectate care predispun la recidivă locală.distrugere prin aplicarea strict controlată de substanţe caustice chimice: nitrat de argint. inclusiv pentru sifilis.electroexcizie sub anestezie locală. acid azotic.substanţe citotoxice: podofilină. a frenului şi perianal (frecvent la homosexuali). acid lactic 15%). .citostatice locale: 5-fluorouracil (Efudix sau Verumal). consistenţă elastică. de culoare rozroşietică.5%.electrocauterizarea leziunilor.electrocauterizare sau electrocoagulare sub anestezie locală. .aplicare de acid salicilic şi acid tricloracetic 75%. col uterin. transplantaţi). .acid retinoic cremă 0. De aceea se recomandă efectuarea testelor serologice specifice. imunosupresoare.90%). Tratamentul verucilor vulgare şi plane Nu este recomandată excizia chirurgicală a leziunilor verucoase. sifilis. avand tendinţă de regresie spontană.la copiii şi tinerii cu predispoziţie atopică. papilomatoase. 36 Etiologie: virusurile papilloma (subtipurile 6.distrugere prin crioterapie sau dioxid de carbon.

cu localizare particulară in zona genitală şi perigenitală.. ce reprezintă corpusculii moluscum contagiosum.chiuretarea leziunilor urmată de aplicaţii de unguente cu eritromicină 3%. . in special la copiii infectaţi. cu efecte imunomodulatoare şi antivirale. reliefate. nas. Apare mai frecvent şi cu foarte multe leziuni la pacienţii HIV pozitivi. transmiterea bolii altor persoane sau creşterii in volum a leziunilor existente. care au tendinţă de grupare in buchet. . ce se localizează mai frecvent la nivelul membrelor. de consistenţă fermă. situate pe o pată eritematoasă. . pe faţă. Clinic.4%.interferon. dar pot fi localizate şi la faţă. prin autoinoculare de la o leziune la alta sau de la o persoană la alta. in cazurile rezistente la alte tratamente.aplicaţii locale de imiqimode (Aldara). cervical şi la nivelul corpului. ce conţin un lichid seros. MOLUSCUM CONTAGIOSUM Epidemiologie: este o afecţiune produsă de virusul moluscum contagiosum (VMC) ce poate apărea atat la copii cat şi la adulţii tineri. Poate apărea la tinerii care au inceput viaţa sexuală. periorbital. pe cale generală sau locală. Tratamentul are ca scop eliminarea leziunilor de moluscum contagiosum pentru a preveni inmulţirea acestora. Boala este contagioasă. cu dimensiuni de 2-5 mm. INFECŢIA CU VIRUSUL HERPES SIMPLEX Etiologie: este produsă de virusul herpes simplex 1 şi 2 (sunt 8 tipuri de virusuri herpetice). uneori edematoasă. Prin enucleerea sau chiuretarea leziunilor se elimină o substanţă albicioasă. Subiectiv apare senzaţia de arsură-inţepătură la nivelul zonei afectate. . .crioterapie cu azot lichid. Se poate utiliza una din metodele de mai jos: .electrocauterizarea superficială a leziunilor mai mari.badijonarea zonei cu betadină pentru impiedicarea autoinoculării. degete (panariţiu herpetic). In funcţie de localizare se cunosc mai multe forme clinice: Herpes labial sau tipul I: este localizat mai frecvent la nivelul buzelor. Se prezintă ca leziuni de tip veziculos de 2-4 mm. se evidenţiază papule sau mici tumorete proeminente. cu centrul ombilicat uşor deprimat.

uneori cu miros fetid. Vezicule se sparg repede. după prima infecţie are tendinţa să se cantoneze in celulele nervoase ale ganglionilor spinali. la primul contact al organismului cu virusul herpes simplex (cand virusul se transmite prin expunerea directă a tegumentelor şi mucoaselor). sarcină. cicluri menstruale. dureroasă. De aici. La nivelul veziculelor există o abundenţă de particule virale. Se poate asocia adenopatie satelită.manifestări de primoinfecţie. in anumite situaţii favorabile care permite reactivarea şi inmulţirea virusului. acoperite de depozite aftoide. .Herpes genital sau tipul II: este localizat la nivelul mucoasei şi semimucoasei organelor genitale (la femei pe labiile mari sau mici. astfel incat leziunile sunt contagioase. Ambele localizări pot fi: . Panariţiu herpetic: reprezintă inocularea infecţiei herpetice la nivelul repliului unghial. la bărbat mai frecvent localizat in zona balano-prepuţială). expunere la radiaţii ultraviolete. zona introitului vaginal. Manifestări ale primoinfecţiei herpetice Gingivostomatita herpetică: leziunile se localizează la nivelul mucoasei bucale.H erpes cutanat: se manifestă prin apariţia de vezicule grupate in buchet dispuse pe un fond eritematos. Keratoconjunctivita herpetică: poate cauza eroziuni şi ulceraţii care netratate pot duce la cecitate. care apar la perioade variabile după primoinfecţie. frecvent localizate in regiunea lombosacrată şi fesieră. jugale. Herpesul genital: se manifestă prin apariţia unei erupţii de tip veziculos la nivelul semimucoasei sau mucoasei genitale la ambele sexe. apare mai frecvent in perioada sexuală activă şi poate fi transmisă in cadrul cuplului. Virusul herpes simpex 1 şi 2 este 37 neurotrop. palatine. in anumite condiţii (stare febrilă. ce se .Vindecarea se produce in 10-14 zile. gripă. care ulterior se vor sparge şi se vor acoperi de cruste.manifestări de recidivă. sunt foarte dureroase. tratament cu imunosupresoare) virusul se reactivează şi reapare erupţia caracteristică de recidivă.

Manifestările de recividă ale infecţiei herpetice sunt de cele mai multe ori mai atenuate ca ale primoinfecţiei. care apare după 5-7 zile. Apariţia infecţiei herpetice la nou născut este grefată de riscul apariţiei unor complicaţii severe (meningită şi encefalită herpetică). cu corticoterapie.zona zoster intercostală . După vindecare. Durerea poate precede erupţia cu citeva zile inainte. datorită localizării pe traiectul unui nerv. ZONA ZOSTER Etiologie: zona zoster este o erupţie cutanată. uneori cu evoluţie spre exitus sau sechele neuro-psihice definitive. apare mai frecvent la pacienţii infectaţi HIV. putand fi confundată cu o durere de tip nevralgic. cu hemopatii maligne. Erupţia se dispune intotdeauna unilateral şi se opreşte la nivelul liniei mediane (semn caracteristic). Subiectiv poate să apară un prurit discret sau senzaţia de arsură-inţepătură. cu localizare la un deget. poată să rămană o zonă hiperpigmentată reziduală. dar nu protejează organismul de o nouă recidivă. transplantaţi. dureroase. grupate in buchet. cu caracter de arsură şi exacerbare nocturnă. Localizarea erupţiei este aproximativ aceeaşi. se inmulţeste in celulele nervoase şi ia cale retrogradă. Evoluţia este de multe ori severă. Tratamentul antiviral parenteral este stric necesar. Infecţia herpetică la nou-născuţi: transmiterea infecţiei herpetice se face in cursul naşterii din secreţiile vaginale ale mamei infectată anterior. virusul iese din starea latentă. trataţi cu citostatice. de recidivă. produsă de virusul varicelozosterian (face parte din grupa virusurilor herpetice). de-a lungul unui filet nervos pană la nivelul unui dermatom cutanat unde se exprimă clinic sub forma unor vezicule. . Se asociază durere intensă. dar de mai mică intensitate. In condiţii de imunitate scăzută.cea mai frecventă. cu exitus. tranzitorie. Herpesul la imunodeprimaţi.manifestă prin vezicule mari pe fond eritemato-edematos. Clinic se evidenţiază vezicule ce apar pe fond eritemato-edematos. Contagiozitatea: zona zoster poate apărea doar la pacienţii care au avut varicelă anterior. Erupţia dă imunitate pasageră. Forme clinice (după localizare): .

. . . Contagiozitate: transmiterea se face prin contact direct cu o persoană infectată. . pe faţa laterală a axilelor. . fie pe ramura facială. antiinflamatorii.pe traiectul nervului trigemen.zona zoster lombo-abdominală. lăsand ulceraţii şi ulterior.zona zoster ulcero-necrotică. formandu-se cruste. Tratament local: unguente cu aciclovir. antialgice.zona zoster trigeminală .zona zoster clasică.zona zoster hemoragică.zona zoster cu leziuni veziculo-buloase. zona periombilicală. mai rar prin intermediul lenjeriei parazitate. pe faţa internă a braţelor şi antebraţelor. 38 Forme clinice (după aspectul erupţiei): . ulceraţiile superficiale se epitelizează fără a lăsa cicatrici. artropod ce trăieşte in stratul cornos al pielii. Tratament: sistemic cu aciclovir. . coate. faţa anterioară a articulaţiei pumnului.. la nivelul flancurilor. mandibulară. In . cu leziuni profunde pot să apară zone de necroză. localizate la un singur dermatom). .zona zoster oftalmică. cicatrici.zona zoster auriculară (nervul VIII) .zona zoster “sine herpete” (nevralgie prezentă. PARAZITOZE CUTANATE (BOLI PRODUSE DE ACARIENI) SCABIA Etiologie: este o dermatoză produsă de acarianul Sarcoptes hominis. Evoluţia bolii: la citeva zile după formarea veziculelor acestea se sparg. vitaminoterapie (grupul B). . La aproximativ 3 săptămani crustele se detaşează. după vindecare. fie pe ramura oftalmică cu afectarea nervului oftalmic .pot apărea tulburări de echilibru prin afectarea urechii interne. care se elimină mai greu. apoi se usucă. pliu subfesier. localizate in spaţiul interdigital de la maini şi picioare. dar fără erupţie). .zona zoster frustă (cu leziuni foarte discrete. sanilor. paste şi mixturi calmante.zona zoster sciatică. Manifestări clinice: se evidenţiază vezicule perlate şi şanţul acarian. inferioară a corpului poate apărea in zona abdominală inferioară. brivudină. In forme mai severe.

. zona maleolară.piretrină.sulf precipitat 5-10%. familia Pediculidae). Se asociază cu adenopatie regională şi cu evidenţierea lindinelor (ouăle) pe firul de păr (se diferenţiază de mătreaţă prin faptul că se detaşează cu greutate).distugerea părului infestat. Contagiozitate: transmiterea bolii se face prin contact intim cu persoanele parazitate sau prin obiecte de uz comun.soluţie apoasă de piretrină 1% sau permetrină 5% (Scabex). .hexaclorciclohexan sau lindan 1%. . .lindan 1%. .pediculoza pubiană. Tratament . . . ce pot persista luni de zile după eradicarea bolii şi reprezintă o reacţie alergică la persistenţa in piele a unor părţi din parazit. . Manifestări clinice: in prezenţa parazitului care este hematofag (se hrăneşte cu sangele gazdei).permetrină (Pedex 1%). Tratament . Nodulii scabioşi sunt formaţiuni nodulare.5-1%. pe fond de prurit intens apar leziuni de grataj. aderent de firele de păr şi ouă de culoare galben-auriu (aspect de mărgeluţe pe firul de păr). spaţiu popliteu. Forme clinice: . .malation 0. exacerbat la căldură. faţa posterioară şi interioară a gambelor.benzoat de benzil 20-25% . . Complicaţii: eczematizarea şi/sau suprainfecţia leziunilor de scabie.pediculoza capului. cu inflamaţie locală şi secundar cu eczematizare şi impetiginizare. PEDICULOZA Etiologie: este produsă de păduchi (sunt artropode ce fac parte din clasa insectelor. In pediculoza pubiană este important recunoaşterea posibilului contact infectant (se transmite pe cale sexuală).pe faţa antero-internă a coapselor. zona supramaleolară. Se asociază prurit nocturn.malation.Spregal. .pediculoza corpului. nedureroase. . 39 La examinarea zonei genitale se observă parazitul care are un aspect plat.

unguente sau paste cu antibiotice. durere spontană (pseudoclaudicaţie) in molet. fistule arterio-venoase). parestezii. Tromboflebita varicoasă se prezintă ca un cordon inflamator dur.intervenţii chirurgicale. nedureroase care se resorb in cursul nopţii. traumatisme. Tromboflebita superficială simplă se prezintă ca o indurare dureroasă. in caz de leziuni suprainfectate. Este caracterizată prin pigmentaţie şi infiltraţie difuză a tegumentului.varice congenitale . Venele varicoase se formează după 10-30 ani de evoluţie. valvele se pot distruge ceea ce duce la dilataţii venoase varicoase (varice secundare). ULCERUL VARICOS Ulcerul varicos e consecinţa insuficienţei venoase periferice şi a efectelor ei asupra microcirculaţiei. cu eritem şi creşterea . Forme clinice de tromboflebită Tromboflebita superficială . cu modificări inflamatorii ale peretelui vascular (tromboflebită) sau perivenoase (periflebită) sau fără modificări ale peretelui venos. valvulele devin insuficiente. Troboflebita profundă poate apărea după: . edeme vesperale.fracturi. 2. tensiune la nivelul gambei afectate. ce apar pe o predispoziţie innăscută sau dobandită. naşteri. După tromboflebita profundă vena poate să rămană obstruată total sau parţial. insoţit de toate semnele celsiene. .varice simple hidrostatice. sangele stagnează in părţile declive şi nu mai poate fi drenat.reprezintă ocluzia prin tromboză a unei vene superficiale.varicele membrelor inferioare .(absenţa congenitală a valvelor venoase.. localizat pe traiectul unui pachet varicos.sechele de tromboflebită profundă. dezvoltarea unei reţele varicoase difuze. . Factorii care intervin in apariţia decompensării circulaţiei venoase şi a ulcerului de gambă sunt: 1. cu alterarea sistemului valvular al venelor safene (boala varicoasă). venele se decompensează prin dilatarea in exces. Dermatita de stază se caracterizează prin manifestări tardive care apar după o perioadă de luni sau ani.imobilizări. .

boli .varsta. osteo-articulare. dermo-liposcleroză. cu temperatură locală crescută. Tromboflebitele recidivante . Se insoţeşte de edem maleolar vesperal. CIC. dermatita pigmentară şi purpurică. cu durere spontană şi provocată.tromboflebită superficială simplă cu tendinţă la recidivă luni şi ani.boli .Gradul III. la nivelul gleznei. edem alb. metabolice: diabet zaharat.apare prin formarea unui trombus la nivelul sistemului venos profund. . Ulcerele pot fi : . pulmonare. dilatarea venelor superficiale.ortostatism prelungit. Tromboflebita după perfuzii endovenoase.marginile ulcerului sunt in general neregulate. 40 . endocrine: hipertiroidie. Manifestări clinice Clinic: insuficienţa venoasă cronică are 3 grade de severitate: . edem. digestive: insuficienţa hepatică.de profunzimi şi dimensiuni variabile (caţiva cm pană la ulcerul ce inveleşte gamba in manşon). iar fundul ulcerului poate fi acoperit de secreţii fibrino-purulente.temperaturii locale. Poate să apară asociat febră.Gradul I.Gradul II. apare ulcerul varicos.boli . dar care dispare la heparină). .unice sau multiple (două sau mai multe). Subiectiv ulcerul varicos este nedureros. hipopigmentări. cu ţesut de granulaţie. adenopatie inghinală (rezistentă la antibiotice. . pe traiectul unei vene superficiale sănătoase anterior. apare coroana venoasă ce constă in venectazii asimptomatice dispuse circular sub. dacă există durere. tahicardie cu puls căţărător. Tromboflebita profundă .boli cardiovasculare: insuficienţă cardiacă. apar hiperpigmentări..boli . . cand există tendinţa de vindecare a ulcerului. Se caracterizează prin instalare bruscă. necroză sau poate fi curat. .şi perimaleolar. Ulcerul varicos este localizat mai frecvent in regiunea maleolară internă. aceasta cedează in clinostatism . moale. HTA. Factorii favorizanţi ai ulcerului varicos: .

este cea mai importantă şi se face prin injectarea substanţei de contrast putand fi . in special streptococi.este localizat mai ales perimaleolar.sau prin reacţie iritativă la secreţiile care se scurg din ulceraţie. dermatita pigmentară şi purpurică .poate fi predominent pigmentară sau purpurică şi pigmentară.se accentuează in ortostatism. bacitracină). Investigaţii paraclinice 1. In cazul unui ulcerul care se insoţeşte de durere ce nu dispare la ridicarea piciorului trebuie suspectată o componentă arterială. stafilococi sau germeni gram negativi. prin procesul infecţios supraadăugat.apare datorită extravazării eritrocitelor in derm. 41 2. Oscilometria . este alb. cu induraţie lemnoasă apare aspectul de “ sticlă de şampanie răsturnată “.pentru aprecierea funcţiei arteriale şi excluderea asocierii unei arteriopatii.se produce prin sensibilizare microbiană sau la topicele aplicate antibiotice (neomicină. apoi se extinde in 1/3 inferioară a gambei. este mai evident vesperal.şi este mai mare in faza de extindere a ulcerului. lanolina. Flebografia . eczema varicoasă sau eczema de stază . Dacă intrega treime inferioară a gambei este scleroasă. dispare după repausul nocturn. 4.este manifestarea cea mai precoce. . . Poate fi: acută. 3. iar in timp se realizează un proces inflamator şi fibrozant cronic. moale şi nedureros. Se localizează in 1/3 inferioară a gambei. periulceros sau perivenos. . suprafaţa ulcerului este contaminată cu germeni microbieni. 2.se produce indurarea şi fibrozarea dermului şi a ţesutului subcutanat datorită extravazării de fluide. cu tendinţă de permanentizare. Infecţiile repetate ale ulcerului varicos duc la limfedem cronic şi stări elefantiazice ale membrelor inferioare. Precede ulcerul venos. In general. 1. edemul venos sau flebedemul . dermohipodermita varicoasă sau hipodermita sclerodermiformă . cauciucul din bandajele elastice . Manifestări ce preced sau insoţesc ulcerul varicos. subacută sau cronică.

V şi calcanean. Ulcerele arteriale (arteriopatia cronică obliterantă. superficial şi existenţa unor obstrucţii acute (tromboflebită) sau cronice (sindrom postombotic). sau IV de arteriopatie cronică obliterantă. hiperkeratozică. Apare in HTA malignă. Apar mai frecvent in regiunea maleolară externă. 3. 7.evidenţiate traseele venoase şi starea acestora. au margini cianotice şi fond cu sfaceluri şi resturi tisulare necrotizate.determină scăderea presiunii venoase şi favorizează remiterea edemului şi a durerii. Diagnostic diferenţial 1. permanent. Mai frecvent pot să apară: suprainfecţia (bacteriană. clinostatism prelungit . tuberculoasă. transformare malignă. Ulcerele infecţioase . alcoolică. Ulcerul de tip “ mal perforant plantar “ este nedureros şi prezintă o margine groasă. Complicaţii.este frecvent simetric la ambele gambe. Apar la persoane in varstă indicand stadiul II. perfect rotund. Se asociază cu limfedem cronic sau stare elefantiazică şi modificări de tip eczemă cronică lichenificată. osteoporoza. trombocitemie. Sunt mici. streptococ). 5. rezistentă la tratament. Explorarea cu ultrasunete (examinarea Doppler) . 4. modificări osoase (periostita. Ulcerele trumatice . 6. electrocutări. localizat pe faţa externă a gambei. calcificări subcutanate.apar in leucemie. Sunt localizate exclusiv plantar in zonele de maximă presiune.pot avea etiologie microbiană piococică (stafilococ. limfedem cronic. la baza degetelor I.metodă ce poate aprecia sistemul venos profund. arteriopatia diabetică). micotică) şi eczematizarea. 3. mielom multiplu. 2. Ulcerele limfatice . III. etc. anchiloza fibroasă). foarte dureroase. prezintă papilomatoza tegumentelor din jur. Ulcerele neurologice apar in neuropatia diabetică.sunt insoţite de edem dur. Ulcerele hematologice . Tratament Tratamentul insuficienţei venoase cronice Are drept scop corectarea intoarcerii venoase. Ulcerul hipertensiv . . masiv. Se poate realiza prin : 1.apar după traumatizări prin factori fizici (radiodermită cronică. sifilitică (goma). arsuri) sau factori chimici (substanţe caustice). Alte complicaţii: hemoragia.

. Curiosin. Detralex) şi vasodilatatoare (Pentoxifilin). . tratamentul medical . crosectomie. contenţie elastică . Contenţia elastică ideală trebuie să fie diferită pe zonele membrului pelvin.Tratamentul cicatrizant . iar la obezi scăderea in greutate. in caz de ulcere cu tendinţă la tromboze se recomandă heparinizarea prelungită. mai moderată la nivelul treimii superioare şi mult mai slabă la picior şi coapsă.cu bisturiul sau chiuretaj in situaţia unor depozite mari. 42 . Tratamentul ulcerului varicos. Sunt utile atat pentru profilaxia cat şi pentru tratamentul insuficienţei venoase cronice. 4.se realizează prin injectarea intravenoasă a unei substanţe sclerozante ce duce la sclerozarea vasului respectiv.tratamentul general antiinfecţios . .Iruxol. puroi. -tratamentul local antibiotic (neomicină 2-3%. ulcere asociate cu celulită microbiană a gambei. Pentru a evita sensibilizarea nu se aplică local următoarele antibiotice: penicilină.este necesară in ulcerele cu fundul acoperit de ţesuturi necrotice. . anemie. Efectele pozitive ale contenţiei eleastice sunt: accelerarea intoarcerii venoase şi scăderea stazei sanguine.2. indicaţii generale . Se folosesc enzime proteolitice . balsam de Peru. streptomicină. scleroterapia . 5. sulfamide. sfaceluri. 3. bacitracină.1%. Elase. Se pot administra hormoni anabolizanţi. tratamentul chirurgical .Excizia ţesuturilor sfacelate .evitarea căldurii. 6.Debridarea ulcerului. aderente. Se aplică dimineaţa inaintea ridicării din pat şi se scot seara la culcare. sinerdol 1-3%). a expunerii la soare. şi anume să asigure o strangere mai fermă in treimea inferioară a gambei. oxid de Zn.prin bandaje elastice sau rigide.Inainte de a incepe aplicaţia locală de antibiotice se efectuează examenul bacteriologic şi antibiograma.se recomandă cură de antibiotice 7-10 zile in ulcerele din diabetul zaharat.cu flebotonice in cure prelungite (Venoruton.Tratamentul antiinfecţios. Fibrolan.este indicat in varicele safenelor şi constă in stripping al safenei.local se foloseşte nitrat de Argint. gentamicină 0. . caşexie.

2. pansamente alginat.stadiul II .Tratamentul ulcerului cu autogrefe de piele – se recomandă după sterilizarea ulcerului. 34 aplicaţii/zi).hidrogeluri. 3.există stenoză parţială iar simptomatologia este absentă. .in formele acute se aplică comprese reci cu nitrat de Ag 1%. evitarea ortostatismului prelungit. necesitand o ingrijire zilnică pentru a menţine ulceraţia curată. tratament medical cu diuretice (furosemid. Se localizează frecvent la nivelul piciorului (degete. diabetici şi fumători.stenoza este severă şi apare claudicaţie intermitentă. ulcerul hipertensiv de gambă şi ocluzia arterială acută. . Triamcinolon. in special nocturnă. scleroterapie. Tratamentul eczemei periulceroase .durere continuă inclusiv in poziţie declivă. Tratamentul dermatitei pigmentare şi purpurice şi al dermatofibosclerozei vizează combaterea stazei venoase prin contenţie elastică. gangrenă. borax 1-2%. factori ce pot influenţa epitelizarea. in luni şi chiar ani. călcai) şi gambei (mai ales maleolar extern) şi sunt foarte dureroase. . soluţie de acid boric 2-3%. ortostatism şi suprainfecţia ulcerului. . De obicei ulcerele se vindecă greu. trombangeita obliterantă.constă in repaus la pat.stadiul IV . Insuficienţa circulatorie arterială se clasifică.stenoza e completă acompaniată de durere de repaus. Evoluţie şi prognostic Evoluţia ulcerelor varicoase este influenţată de gradul insuficienţei venoase. spironolactonă). anticoagulante.stadiul III . antiinflamatoare. In stadiul eritemato-scuamos se aplică unguente cu dermatocorticoizi (Fluocinolon. Ulcerele arteriale apar mai frecvent la hipertensivi. şi pentru a stimula formarea ţesutului nou de granulaţie şi epitelizarea. in funcţie de severitate in 4 grade: . antibiotice. ULCERELE ARTERIALE Bolile arteriale periferice care pot determina ulcere arteriale sunt: arteriopatia cronică obliterantă. Pivalat de flumetazon. Tratamentul leziunilor cutanate ce insoţesc ulcerul 1. Tratamentul flebedemului . contenţie elastică. . Ulcerele arteriale apar datorită ocluziei aterosclerotice parţiale sau totale a unui vas.stadiul I .

Clasificare După stadiul eczemei pot fi: . Tipuri de reacţii alergice: 1. 2. Reacţia antigen + anticorp + complement (Ag+Ac+C). 1. este mediată de Ig E care au rol in declanşarea unor reacţii de tip imediat. 3.CIC (reacţia de tip III). subacute sau cronice. 4. prostaglandine. este tipul de reacţie ce apare in infecţia TBC (IDR la PPD). dirijaţi impotriva acestora. direct. Pulsul arterelor pedioase şi tibiale posterioare este absent sau abia percebtibil. acarieni sau unele medicamente. praf. 43 Alergenii sunt substanţe antigenice care determină sinteza unor structuri numiţi anticorpi.Suprafaţa ulcerului este acoperită de un detritus gălbui sau cruste negre. este mediată celular. aceste complexe imune au tendinţă de localizare in anumite organe sau ţesuturi cu afectarea funcţiei acestora. mucegaiuri. din conflictul antigen-aticorp rezultă un anumit tip de reacţie alergică. ce pot lua forme clinice acute. in dermatita de contact sau in eczemele profesionale. conservanţi sau chiar alimente) care pătrunse in organism pot să declanşeze reacţii cutanate. ECZEME = DERMATITE Sunt manifestări inflamatorii cutanate produse de diverse cauze. Tratament Se tratează local asemănător cu ulcerele venoase cu excepţia contenţiei elastice. Sistemic se mai pot administra vasodilatatoare. BOLI CUTANATE CU MECANISM ALERGIC Noţiuni de imunologie Alergenii pot fi diferite substanţe din mediul exterior (alimente. polen.anticorp (Ag–Ac) (reacţia de tip II). pentoxifilin. coloranţi. anafilactic.se caracterizează prin prezenţa pe tegument a unor plăci eritematoase. Reacţia de tip IV sau imunitate de tip intarziat. in urma cărora se formează complexe imune circulante . . Reacţii de tip antigen . de limfocitele T. care este contraindicată pentru a nu opri mai mult circulaţia arterială.eczemă acută . Reacţii de tip anafilactic (reacţia de tip I). Tegumentele adiacente sunt reci. nifedipin.

. Dermatita de contact (eczema de contact sau exogenă) se datorează contactului cu diferite substanţe externe. ce aglutinează firele de păr şi care se extind la nivelul toracelui şi in zona fesieră. detergenţii. coloranţii. II. pruriginoase. in care tegumentul devine uscat. b) Eczema alergică de contact: apare la indivizii predispuşi sau cei cu expunere prelungită la alergen. După cauză pot fi: I.eczemă cronică. Este declanşată de seboree. Eczeme mixte exo-endogene. . iar leziunile sunt pruriginoase.pe suprafaţa pielii apar manifestările unei infecţii.eczema varicoasă . cu potenţial alergic. Poate fi localizată palmo-plantar. de culoare gălbui. . grăsoase. plante şi extrase vegetale.eczema microbiană . pe suprafaţa cărora apar microvezicule ce conţin un lichid care prin spargere se exprimă la suprafaţă (eczema umedă). Cele mai frecvente substanţe alergene sunt: metalele (nikel.varice hidrostatice. epilepsie). Eczema seboreică a) La adult – apar scuame grăsoase. factori psihici (stres). infecţii cu HIV. scuamo . asociat cu apariţia de fisuri. Se manifestă atat la locul de contact cat şi la distanţă de zona de contact. iar in jur manifestări . dintre care cea mai frecvent intalnită este eczema seboreică. situate pe fond eritematos la nivelul pielii păroase a capului. dermatită de stază. cu localizare in pielea păroasă a capului. la nivelul feţei. urmează eczemei acute cu formare de cruste sau scuamo-cruste. factori neurologici (boala Parkinson. sprancenoasă. Este determinată de secreţia excesivă de sebum şi proliferarea unei levuri. unele medicamente. boli cardiace. presternal). Poate fi de tip acut sau cronic. zona centro-facială. cu exudaţie sau cu senzaţie de arsură locală.pruriginoase.keratozic sau hiperkeratozic. Apare in zone seboreice (in pielea capului. Alte tipuri de eczeme mixte: .eczemă subacută. sub aspectul unor cruste galben-brune aderente. crom). Există 2 forme clinice: a) Eczema profesională ortoergică sau iritativă: la nivelul mainilor apar leziuni de tip eritematopapuloveziculoase. medio-toracic. b) La sugar – se manifestă in primele 2 luni de viaţă.

cu prurit variabil. Clinic: La sugari (eczema infantum. scăderi ale IgA). . cu continuare la adolescent sau la adult.alergice.ca reacţie la alergenii micotici. Leziunile se pot extinde pe corp şi membre cu aceleaşi caracteristici. conjunctivită alergică. Mecanismul de producere: dereglări ale imunităţii de tip celular (tip IV).hepatite cronice. Se asociază cu uscăciunea tegumentelor (xerodermie). escoriate.eczema micotică . Sunt accentuate de degresarea excesivă a tegumentului. Apare printr-o predispoziţie a individului. dishidroză palmo-plantară. Frecvent se asociază cu astm bronşic alergic. Tratament: . a) Eczema constituţională a sugarului şi copilului mic apare la sugari intre 2 luni şi 2 ani. scuame. Eczemă constituţională sau dermatită atopică. Manifestările sunt de tip subacut. . Ia forme clinice particulare pentru fiecare grupă de varstă dar cu manifestări comune incluse in terenul de atopie. la nivelul obrajilor apar erupţii eritemato-papulo-veziculoase. eczema constituţională. avand evoluţie recidivantă. Copii au intoleranţă la lană. .local – dermatocorticoizi. . a pulpei degetelor (pulpită keratozică). cu eritem. . afecţiuni digestive cu malabsorbţie. Poate să apară la diferite varste. b) Prurigo Besnier al copilului mare apare intre 4-12 ani şi are tendinţa să se localizeze in plica cotului. prin scădere activităţii limfocitelor T şi dereglări ale mecanismelor umorale tip I (creşteri ale ale IgE. incepand din perioada de sugar. laterocervical.pimecrolimus. papule. ceafă. leziuni pruriginoase. legate de obicei de momentele din diversificarea sugarului. 44 III. .eczemele din bolile interne . Tratament . c) Neurodermita la adult – ia aspect cronic cu pigmentaţie şi lichenificare. cu pitiriazisul alb al feţei.creme şi unguente. fosa poplitee.eczema paratraumatică. dermatita exudativă). pruriginoase. rinită alergică.calcipotriol.

. care se vindecă cu cicatrici. 3. ciocolată. boli interne. dermatocorticoizi. subacut sau cronic. intens pruriginoase. . desensibilizare nespecifică. . Medicamente (penicilină. ampicilină. insuficienţă renală sau hepatită cronică.prurigo nodular se prezintă ca leziuni nodulare. crustacee. 2. focare dentare. apare la copiii atopici şi este influenţat de alimentaţie. 3. 2. PRURIGO Sunt manifestări patologice ale pielii ce se caracterizează prin leziuni eritemato-papuloveziculoase (cu aspect de muşcătură de ţanţar). persistente.prurigo subacut şi cronic. Plăcile urticariene au tendinţa de remisiune spontană şi completă. colecistită. URTICARIA Este o manifestare cutanată de tip acut. diuretice). . amoxicilină. profunde. soluţii de acid boric. aspirină. Tratament: . cefalosporine. tranchilizante. muşcături de insecte sau de purici. aterosclerotice. mancăruri greu digerabile. asemănătoare cu cele apărute după contactul pielii cu urzica. sedative.local . sulfamide. cu debut brusc. maioneze. dermatocorticoizi.antihistaminice.evidenţierea şi tratarea factorului etiologic.mixturi calmante. Leziunile se dispun sub forma unor plăci sau placarde. antihistaminice. vulvovaginite). grăsimi. antibiotice in formele suprainfectate. apare la persoane adulte şi este legat de factori neuropsihici. alergenii de mediu. Factori etiologici: 45 1.sistemic – sedative. parazitoze digestive. Factori alimentari (peşte. La varstnici afectează persoanele senile. . parazitoze digestive. litiază biliară. cu boli psihice. Forme clinice: . tocături. rotunde. seminţe).. chinolone. corticoterapie. sinuzite. antimicotice sistemice. Factori infecţioşi (amigdalite. barbiturice.prurigo strofulus. otite. cu dimensiuni mici. cacao. . antibioterapie. pruriginoase.comprese antiexudative cu rivanol.sistemic . parazitoze digestive. fiind pruriginoase. dar cu posibilitatea de reapariţie dacă factorul etiologic declanşant persistă. pielonefrite. cistite.local . caracterizată clinic prin prezenţa unor leziuni de aspect eritemato-papulo-edematos.

neoplasme). praf. Inţepături de insecte (albine. de culoare roşie pe tegument in urma presiunii cu un obiect dur.formă particulară de urticarie. frigul. după manifestările clinice urticaria poate fi: .urticarie acută . . viespi). 9. . . ouă. 8. cu leziuni dispuse in plăci şi placarde. colagenoze.urticarie centrifugă geografică. cu leziuni sub 1 cm. cu contur neregulat. . preparate de calciu şi vitamina C. ce nu afectează tegumentul definitiv. leziunile au contur reliefat.desensibilizare nespecifică prin histaminoglobuline. . . 4.Dermografismul se manifestă prin apariţia unor linii eritematoedematoase. Factori genetici (cu importanţă in angioedemul ereditar). . . Factori de contact şi pneumoalergeni (polen. Urticaria poate afecta şi mucoasele: . gamaglobuline.medicaţie (antihistaminice de tipul loratadină. Factori psihici.v.Boli interne (hepatite cronice. cu leziuni palide. buzelor se produce edem Quinke ( edem angioneurotic sau angioedem).urticarie buloasă. vibraţiile).urticarie cronică .la nivelul feţei. . Tratament . samburi).urticarie hemoragică. apa. cu leziuni roşii vii. edematoase. presiunea.urticarie albă. . arteriopatii. cafea. 7.cu persistenţa erupţiei de tip urticarian mai mult de 6 săptămani.prin afectarea mucoasei bucale poate să apară bronhospasm sau asfixie.urticarie pitică.identificarea factorilor etiologici. hemopatii.urticarie acută intermitentă .urticarie gigantă. numai la nevoie (in urgenţe) de preferat i. ketotifen. peşte. Factori fizici (căldura.urticarie rubra. . grăsimi. . . 5. clorfeniramin). mucegaiuri). cetirizină. 6. .urticarie inelară. Clasificarea urticariilor după durată poate fi: .Urticaria pigmentară. cacao. pleoapelor.regim igieno-dietetic de cruţare digestivă (restricţie in consumul de carne. corticoterapie sitemică.

de culoare albăsidefie şi care se detaşează cu uşurinţă. Pe fond de predispoziţie genetică se asociază factorii favorizanţi: . Clinic se evidenţiază plăci sau placarde eritemato-scuamoase. Semne caracteristice: . AINS. In stările de urgenţă se administrează tratamentul şocului anafilactic (100-400mg Hemisuccinat de hidrocortizon.fumatul şi alcoolul. menopauza. .c. Forme clinice: . corticoterapie sistemică. la apăsarea cu unghia pe suprafaţa leziunii rămane o dungă alb-sidefie.semnul Köbner. stratificată. cu reducerea intervalului de timp de apariţie a celulelor de la nivelul stratului bazal de la 28 de zile (normal) la 34 zile. apariţia unei picături sangerande după indepărtarea scuamelor. bine delimitate. hiperuricemii). traume psihice majore). aerată.semnul Auspitz.m.se produce accelerarea epidermo-poezei (turnover-ul epitelial). tulburări endocrine).factori neuropsihici (stres. . săruri de litiu.radiaţia UV (psoriazisul fotosensibil). antihistaminice i. obezitate. .. ce favorizează apariţia psoriazisului inversat (cu afectarea plicilor). . .semnul spermanţetului.factori dismetabolici (diabet.stafilococice). . supradenivelate. Etiopatogenie . cu scuamă abundentă. sarcina.anumite medicamente .factori endocrini (pubertatea. .local se asociază mixturi calmante.. apariţia leziunilor pe o zonă traumatizată (poate apărea şi in lichen şi veruci plane). de dimensiuni variabile. dislipidemie. antipaludice de sinteză. ce evoluează cu perioade de remisiune şi exacerbări. adrenalină s. . lăuzia. micacee.β-blocante.infecţii micotice (candida).) BOLI CUTANATE ERITEMATO-PAPULOSCUAMOASE CU ETIOLOGIE NEELUCIDATĂ 46 PSORIAZISUL Este o boală inflamatorie cutanată caracterizată prin plăci şi placarde eritemato-scuamoase.infecţii virale sau bacteriene (infecţii strepto . .semnul picăturii de rouă .infecţii cu virusul HIV. .

a unghiilor. fototerapie naturală sau artificială. retinoizi (tigason şi neotigason). regiunea lombo-sacrată şi pielea păroasă a capului. De menţionat că există şi afectări ale pielii păroase a capului. 5. .1. .sistemic . moldaminizare in infecţiile streptococice. retinoizi + PUVA.măsuri generale: evitarea stresului. 3. regim alimentar igienic (reducerea grăsimilor). tacrolimus. cu edem şi scuame care se exfoliază.pe fond de psoriazis apar manifestări articulare. mai frecvent la copii. 6. la nivelul coatelor. Observaţii: nu se efectuează tratament cu corticoterapie sistemică ci numai locală (dermatocorticoizi sub formă de unguente.infecţii virale. cu leziuni sub formă de arc de cerc. Psoriazis in picătură sau gutat. 2. cu o margine activă. de etiologie necunoscută. cu manifestări cutaneo-mucoase şi la nivelul fanerelor. cu scuame groase. ce evoluează cu anchiloze şi artrită psoriazică. .toată suprafaţa corpului este eritematoasă. cu evoluţie autolimitată. vitaminoterapie. Psoriazis rupioid. după tratamente inadecvate. a mucoaselor sau a zonelor de flexie (psoriazis inversat). Psoriazis pustulos. Apare prin agravarea naturală a unui psoriazis stabil sau prin iatrogenizare. . dermatocorticoizi. 1. Factori favorizanţi: .cignolină asociată cu acid salicilic. cronică. Psoriazis vulgar . Psoriazis artropatic . Tratament: . 7. calcipotriol (derivat de vitamina D). Se asociază frecvent cu hepatita cu virus C. Psoriazis circinat. genunchilor. Psoriazis eritrodermic .boli neurologice .metotrexat. Psoriazis folicular. 8.apare pe zonele de extensie ale corpului. cure heliomarine de 2-3 săptămani pe an.infecţii stafilococice şi streptococice. localizate palmo-plantar sau generalizate. LICHENUL PLAN 47 Este o dermatoză papuloasă.local . monoarticulare sau poliarticulare. pruriginoasă. pe suprafaţa plăcilor apar pustule sterile. creme sau soluţii). . ciclosporine.

La nivelul mucoaselor se localizează bucal (mucoasa jugală. bine delimitate. uşor strălucitoare. aliaje pe bază de mercur). de obicei bine delimitate. ce se dezvoltă strict local şi nu metastazează. Dacă leziunile se localizează in pielea păroasă a capului apare alopecie cicatricială definitivă. . anticonvulsivante..boli autoimune (colagenoze. de culoare roşie-violacee.stresul .boli endocrine (diabet. După vindecare persistă pete pigmentare. de mici dimensiuni.local . regiunea lombo–sacrată.cele mai frecvent intalnite sunt verucile seboreice. vitiligo.tumori epiteliale (provin din epiderm) . Pot fi: . . retinoizi topic. Tablou clinic. obezitate. Tratament: . La nivelul zonei genitale se localizează la bărbaţi la nivelul glandului.corticoterapie. sedative tranchilizante. cu aspect de pete alb-sidefii şi cu inel sclero– atrofic prepuţial. săruri de aur. TUMORI CUTANATE TUMORI CUTANATE BENIGNE Tumorile benigne se aseamănă cu structurile din care provin. ciclosporină. Pot fi afectate şi unghiile sub formă de lichen unghial. hepatite cronice). la nivelul gambelor. dermatomiozita. de aspect poligonal. pelada. . Leziunile de lichen din cavitatea bucală poate lua aspect de lichen eroziv bucal. pruriginoase. care este rebel la tratament şi se poate transforma in carcinom spinocelular.sistemic . dislipidemii). retinoizi. faţa anterioară a antebraţelor. Papulele sunt localizate cutanat la nivelul articulaţiei pumnului.unele medicamente (izoniazidă. ciclosporină topic. in dreptul ultimilor molari. fiind o proliferare in exces. Se evidenţiază leziuni papuloase. cu suprafaţă plană. . antioxidanţi. ciroza biliară primitivă. ca o reţea alb-sidefie). . inhibitori ai enzime de conversie. introitului vaginal şi perigenital. diuretice.hipertensiunea arterială. tranzitorii.dermatocorticoizi asociaţi cu keratolitice sau gudroane. antimalarice de sinteză. iar la femei la nivelul labiilor. .

4. 1-2 mm.aplicarea de substanţe chimice. Tratamentul se face inainte ca leziunile să fie mari. pană in jurul varstei de 30 ani. .apar la nivelul regiunii cervicale multiple formaţiuni papilomatoase cu bază subţire. 1.electrocauterizare sau chiar excizia leziunilor. cand apar exploziv. galbenbrune.verucile seboreice (keratoze seboreice). apar frecvent după 40-50 ani ca mici formaţiuni proeminente de culoare gălbui-maro.verucile vulgare şi plane (sunt contagioase. dermatofibroame in pastilă. moale. C = culoare brun-deschis. tuberoase.contur uşor neregulat. B = bordura . Keratoacantomul . negru.fibroase: cheloide.papiloamele virale . Angioamele sunt formaţiuni ce apar prin . Nevii displazici au potenţial de transformare in melanom malign (displazie = predispoziţie spre cancer . Tumori benigne ale sistemului vascular. Tratament: excizie chirurgicală.Efudix.chiuretare. pot să fie localizate la nivelul mainilor şi feţei).inchis şi neregulată. histiocitoame. E = elevaţia (reliefarea faţă de planul tegumentului). Nevii pigmentari sunt tumori benigne pigmentare. Se localizează la nivelul feţei şi uneori la extremităţi. D = diametru peste 5 mm.formaţiune tumorală benignă care se poate transforma in carcinom spinocelular. . 48 . in interval scurt de timp. pulmonar). 3.tumori de ţesut conjunctiv . Verucile seboreice pot fi manifestări de paraneoplazie in unele cancere interne (digestiv. cu evoluţie autolimitată.substanţe citotoxice locale . cat şi pentru rezultate cosmetice prin: .margini bine delimitate. Diagnosticul clinic al nevului displazic: A = asimetrie . Pot să apară şi axilar sau in zona submamară la femei. de dimensiuni mici. se inmulţesc prin autoinoculare. Nevii congenitali apar in primii ani de la naştere. cu scuame grăsoase seboreice şi evoluţie lent progresivă.tumori vasculare: angioame (plane. . .modificarea intimă in structura celulelor). Tumorile cutanate epidermice: . autoinoculabile. elastică. . cavernoase). fibroame moi.

Angioame ale buzei inferioare (lacuri venoase).nu au deschidere in exterior. cu leziune mai profundă in ţesutul subcutanat. 49 . Localizat pe hemifaţă se poate asocia cu crize epileptice (poate fi la nivelul vaselor cerebrale). localizat oriunde.cu laser (cu lungime de undă pentru hemoglobină) şi tratamente cosmetice (machiaj).formaţiune benignă de consistenţă dură (prin proliferare de fibrocite). poate să apară spontan pe zona toracal anterioară sau posterioară. Angiomul tuberos congenital se prezintă ca o proeminenţă. Tratament: excizie chirurgicală. Angiomul senil este o proeminenţă de culoare rubinie care apare pe torace şi abdomen după 30 ani. Angiomul plan este congenital. Uneori există o formă cavernoasă. 4. sunt aglomerări de keratină. arată ca o pată de vin de culoare roşieviolacee pe o zonă delimitată. Chisturi Chisturi epidermice (milium): . Tratamentul este dificil . se tratează prin excizie chirurgicală. sau cheloide postoperatorii sau după arsuri (cicatrici cheloidiene). Nu este indicată excizia chirurgicală deoarece recidivează. bogate in sebum. Leziuni precanceroase Majoritatea leziunilor precanceroase cutanate sunt consecinţa efectelor radiaţiei solare asupra pielii. de culoare roşie. Angioame stelate (steluţe vasculare) pot să apară şi la copii cu o arteriolă centrală şi prelungiri periferice tip “păianjen”.localizat in zona interfesieră sau suprafesieră (congenital). 6.rubinie. apar după 40-50 ani. nu au orificiu de deschidere. sunt bine delimitate.apar subpalpebral şi latero-orbital. La copii poate să regreseze după varsta de 6-8 ani. 7. Cheloidul sau cicatricea hipertrofică este o tumoră benignă a ţesutului fibros. . Se remit spontan sau după cauterizare punctiformă centrală. Chist pilonidal . Tratament: cauterizare.defecte genetice sau dobandite in sistemul vascular intradermic. Tumori benigne fibroase: Dermatofibromul . Chisturile sebacee.

terebrant (invadează planurile profunde). pe zonele fotoexpuse.pentru tumori mari. plan cicatricial. Tratament: . pigmentar. rasa albă. perlat (perla epiteliomatoasă). multiplu. TUMORI MALIGNE CUTANATE Reprezintă o proliferare anaplazică a unor structuri ale pielii. Agresivitatea este strict locală. Clinic: iniţial se prezintă ca un nodul translucid. Frecvent apare pe zonele expuse la soare. . se formează alţi noduli ce confluează şi iau aspectul unei mase tumorale nodulare. Efudix. cu telangiectazii pe suprafaţă. astfel incat rămane tanără şi formează mase tumorale care invadează dermul. . Evoluţie: lentă. multiple. factori genetici. Apar după 40-50 ani. vegetant. EPITELIOMUL BAZOCELULAR=CARCINOMUL BAZOCELULAR (CBC) Se dezvoltă din celulele stratului bazal. In evoluţie nodulul creşte lent. electrocauterizare. Patogenie: celula bazală işi pierde capacitatea de maturare. să sangereze şi să formeze cruste. cutanată. au o suprafaţă aspră. ce ulterior poate să ulcereze. .excizie. diverse substanţe chimice (arsenicul). Există o serie de factori favorizanţi: varsta. pot să fie unice sau multiple. EPITELIOMUL SPINO-CELULAR=CARCINOMUL SPINO-CELULAR (CSC) Este o tumoră cutanată dezvoltată pe baza celulelor spinoase ale epidermului şi poate afecta . in ani de zile.radioterapie . fotocauterizare. sclerodermiform. . nu metastazează.crioterapie: azot lichid şi zăpadă carbonică. radiaţiile ultraviolete.aplicare de substanţe citotoxice – podofilină. Alte forme clinice ale carcinomului bazocelular: nodular. uscată. niciodată nu se localizează pe mucoase. ulcerat (ulcus rodeus). fotoimbătranirea cutanată.prevenţie prin creme fotoprotectoare şi evitarea expunerii la soare. fără să mai păstreze aspectul histologic al ţesutului din care provin.Keratozele solare sau actinice sunt leziuni pre-canceroase care pot evolua spre carcinom spinocelular. radiaţiile ionizante. superficial. acoperit cu un epiteliu subţire. leziuni preexistente precanceroase.

In caz de metastazare se administrază citostatice. . Are agresivitate mare.rasa albă. ce se .traumatisme cronice.expunerea prelungită la radiaţiile solare. . Poate să apară ca o fisură sau ulceraţie ce nu se epitelizează.varsta (după 55 de ani). Factori favorizanţi: . Factori favorizanţi: .imunosupresia.atat pielea cat şi mucoaselor. In evoluţie poate da metastaze. .sexul feminin.expunere excesivă la radiaţia solară. . pe nevi congenitali sau in piele aparent sănătoasă. bine conturată. ce apare după 30 . .traumatisme repetate a leziunilor nevice preexistente. . . Clinic: se prezintă ca o placă infiltrată. endo-exofitic (formaţiune tumorală care ulcerează şi invadează planurile profunde). 50 MELANOMUL MALIGN Este o tumoră melanocitară. . Tratament: similar cu cel al carcinomului bazocelular. Clinic: se prezintă ca o pată pigmentară. Necesită supraveghere clinică pană la 5 ani.fumatul.ca o pată neagră sau brună cu nuanţe variabile de culori.stări precanceroase. pentru ca ulterior să evolueze in profunzime sau ca un nodul tumoral. melanomul malign apare mai frecvent pe gambe. endofitic (ulceraţie). . . . ce evoluează exofitic (tumoare conopidiformă de suprafaţă). Forme clinice: .iradierea cu raze Rontgen sau gamma. cu evoluţie spre exitus in scurt timp.40 de ani.tipul de piele (rasa albă).melanom extensiv în suprafaţă . Frecvent se localizează la nivelul buzei inferioare. care se extinde in suprafaţă ca o pată de ulei. cat mai precoce şi cu excizie chirurgicală cat mai largă. . La femei.genetici.leziuni preexistente. indurată.expunerea la derivaţi de gudron. iar la bărbaţi pe zona toraco-dorsală. .

. .factori genetici.stadiul II: citostatice. . Tratament: se impune excizie-biopsie precoce a oricărei leziuni suspecte de a fi melanom.melanom al mucoasei bucale şi genitale.expunerea la radiaţia solară. .melanom acral-– subunghial se observă pigmentaţie melanică. in care pot fi afectate atat tegumentul cat şi organele interne. Din această categorie fac parte: lupusul eritematos. ce se caracterizează prin producerea in exces de autoanticorpi şi de complexe imune ce se localizează in diverse organe. care pot deveni ireversibile. . LUPUSUL ERITEMATOS Este o boală autoimună de etiologie necunoscută cu afectare pluriorganică. imunostimulante nespecifice sau specifice.melanom nodular . Factori favorizanţi: .apare ca un nodul negru-antracit sau brun-roşu cu tendinţa la sangerare şi creştere rapidă. ● Lupus eritematos sistemic Este forma severă de lupus cu afectări cutanate şi viscerale. .sexul feminin. .lupus eritematos acut sistemic sau diseminat (LES).menalom la nivelul ochiului.perturbări imunologice. Lentigo-ul malign apare la persoanele in varstă şi este o pată pigmentară premelanotică. profundă pană la fascia supraaponevrotică. evidarea metastazelor ganglionare. sclerodermia. . dermatomiozita. cu examen histopatologic.melanom pe lentigo malign.lupus eritematos cronic cutanat sau lupus discoid (LEC).extinde in periferie. prin agresiunea predilectă a ţesutului conjunctiv.melanom acromic – se poate confunda cu un angiom sau granulom piogen. Poate fi confundat cu hematomul. . .lupus eritematos subacut. .in stadiul I de boală: excizie chirurgicală largă. Se descriu următoarele forme de boală: . COLAGENOZE Colagenozele sunt boli produse prin mecanism autoimun. Factori agravanţi şi declanşanţi: 51 . cu evoluţie lentă care la un moment dat se transformă in melanom. . .

. metotrexat). pneumonii. .afectare renală. citostatice (ciclofosfamida. . artrite. CIC crescut. ce poate debuta după expunere la radiaţia solară. infecţii virale. sindrom Raynaud. Hidroxiclorochin). Pentru un diagnostic de LES sunt necesare cel puţin 4 criterii din cele enunţate mai sus. ulceraţii. Modificările de laborator variază in funcţie de afecţiunile viscerale. leziuni urticariene. miocardită. hemoragii. Tratament: .ulceraţii la nivel bucal.medicamente: hidralazina.afectare hematologică (anemii.anticorpi antinucleari prezenţi. Manifestări clinice ● cutanate: erupţie la nivelul feţei in „fluture” sau „vespertilio”.factori infecţioşi (streptococ. . leucopenii. modificări ale ureei. modificări ale HLG. trombocitopenii).afectare renală (sindrom nefrotic ce poate evolua spre insuficienţă renală). crize convulsive. psihoze).rash discoid cu eritem.afectare neuropsihică (nevrite. atrofie. . reacţii meningeale.. azatioprina. creatininei. plegii. . .afectare hematologică.afectare neuropsihică. leziuni buloase. .fotosensibilitate.afectare cardio-pulmonară (pleurezii. . antipaludice de sinteză (Clorochin. eritem nodos. griseofulvina. .artrită. Investigaţiile de laborator evidenţiază: VSH accelerat. leziuni vasculitice.serozită.modificări imunologice. .stare generală alterată cu subfebrilităţi. .manifestări articulare (atralgii. endocardită). ELFO modificat. . alopecie. TBC). . complement scăzut. izoniazida. . . Criteriile de diagnostic pentru LES sunt: . celule lupice prezente.afectare musculară (mialgii). pericardită. scuame.corticoterapie. ● viscerale (sistemice): . Se mai poate manifesta ca: erupţii discoide. .rash malar. impotenţă funcţională). . delir.

pimecrolimus). 2.creme fotoprotectoare. Sclerodermia sistemică Este o formă severă de boală ce afectează tegumentele şi viscerele.local (dermatocorticoizi. ● Lupus eritematos cronic cutanat (LEC) Este o formă de lupus cu manifestări cutanate. antisclerozante. cu evoluţie cronică. calcipotriol. . 3. . corticoterapie. Leziunile pot fi fixe (LE cronic discoid) sau extinse (LE cronic diseminat). localizate mai frecvent pe zonele fotoexpuse.. Tratament: 1. sclero-infiltrativă şi o zonă periferică activă. cu evoluţie progresivă spre agravare şi prognostic mai rezervat. Dermovate. iar investigaţiile de laborator sunt in limite normale. . Manifestări clinice: plăci cu aspect eritemato-scuamo-atrofice + dopuri keratozice situate pe zonele fotoexpuse (faţă. ceafă. sistemic: antipaludice de sinteză (Hidroxiclorochin). vasodilatatoare. antipaludice de sinteză). fotoprotecţie vestimentară şi utilizarea de creme fotoprotectoare. ce se caracterizează prin apariţia unor scleroze atat tegumentare cat şi a organelor interne.sclerodermia liniară. Tratament: .sistemic (antibioterapie. Advantan). Pe mucoase leziunile iau aspect de eroziuni. zona decolteului. local: dermatocorticoizi (Locoid. membrele superioare). abdomen. PUVA-terapia. 52 SCLERODERMIA Este o boală de colagen. iar la nivelul pielii păroase a capului duc la alopecie definitivă. in special in anotimpul cald şi evitarea expunerilor la soare. pavilioanele urechilor. .sclerodermia inelară. Alte forme de morfee sunt: . eritematoasă. vitamina A. corticoterapie (prednison). rădăcina membrelor.sclerodermia in picături. Leziunile sunt localizate pe torace. Manifestările generale sunt discrete sau absente. Poate fi: Sclerodermia localizată (morfeea) Clinic se caracterizează prin plăci unice sau multiple ce prezintă o zonă centrală galbenceroasă. buze. Elocom.

depuneri calcare la nivelul articulaţiilor. manifestări sistemice (articulare. .corticoterapie sistemică asociată cu imunosupresoare. Evoluţia este severă in lipsa tratamentului. Se observă modicări ale electromiogramei şi modificări specifice ale biopsiei musculare. miastenie). . ce se exacerbează după expunerea la soare). . DERMATOMIOZITA Este o boală de colagen autoimună majoră ce se caracterizează prin sindrom inflamator miozitic şi manifestări cutanate şi viscerale. Tratament: corticoterapie. cu ulceraţii pe pulpa degetelor şi distrugeri ale unghiilor). digestive. musculare. . tulburări de ritm cardiac. de culoare liliachie. . kinetoterapie.afecţiuni cardio-vasculare (miocardite. vasodilatatoare. sindrom muscular simetric (mialgii. . . In funcţie de mecanismul de producere. ganglionare).extinderea sclerozei tegumentare la nivel cervical şi toracal anterior. Pot să mai apară manifestări ale mucoaselor (stomatite. pulmonare. pot fi: . .sindrom Raynaud.osteoarticulare.faţă cu aspect de „icoană bizantină” (nas şi buze efilate).boli buloase autoimune profunde (dermatita herpetiformă. manifestări cutanate (eriteme şi edeme heliotrope. Clinic se manifestă prin afectarea stării generale. anabolizante. pemfigoidul cicatricial). anti-sclerozante. insuficienţă cardiacă). . Tratament: . leziuni aftoide sau de tip herpetic). cardiace.Manifestări cutanate: .sclerodactilia (subţierea degetelor cu atrofie tegumentară. gimnastică medicală. . Manifestări sistemice: .pulmonare (fibroză pulmonară severă cu insuficienţă pulmonară). BOLI BULOASE 53 Sunt afecţiuni cutanate in care leziunea elementară este bula. pemfigoidul bulos. imunosupresoare.esofagiene (esofag in „tub de sticlă”).renale.boli buloase autoimune epidermice (pemfigus vulgar). Dermatomiozita paraneoplazică insoţeşte un neoplasm visceral sau precede diagnosticul unei neoplazii.

Apar şi leziuni buloase la nivelul mucoasei bucale. torace şi abdomen. c) tratament local (soluţii antiseptice. . creme şi mixturi cu antibiotice şi cortizonice). ..sistemic (dapsonă. PEMFIGOIDUL BULOS. b) tratament sistemic (corticoterapie. corticoterapie). PEMFIGUS VULGAR Este cea mai severă dermatoză bulosă. Tratament a) măsuri generale (corectarea tulburărilor hidroelectro-litice. regiunea sacrată. vitaminoterapie. laringian (disfonie). Se mai pot localiza la nivel esofagian (disfagie). plasmafereză. Există risc de denudări masive cutanate cu suprainfecţie secundară şi dezechilibru hidro-electrolitic. ce se asociază cu senzaţie de arsură-inţepătură. anabolizante). Tratament: corticoterapie pană la epitelizare. pe feţele de extensie a membrelor. pielea capului.regim igieno-dietetic (evitarea glutenului şi a iodurilor din alimente şi medicamente). Bulele se epitelizează repede. Se intalneşte frecvent la persoanele in varstă şi se caracterizează clinic prin apariţia de bule mari dispuse simetric pe zonele de flexie ale membrelor. imunosupresoare). toraco-dorsal. care se sparg şi lasă ulceraţii greu epitelizabile. cu localizare simetrică. In cateva săptămani sau luni apar leziuni şi la nivelul mucoasei genitale. Se poate asocia cu manifestări digestive diareice (de tip intoleranţă la gluten).boli buloase neimunologice (pemfigusul benign familial). Tratament: . cu tendinţă de grupare in buchet. ce se caracterizează clinic prin debut brusc cu apariţia de bule spontan in pielea sănătoasă. cu remisiuni complete şi posibilităţi de recidivă dacă nu se respectă regimul igieno-dietetic. conjunctival. Semnul Nicolsky reprezintă clivarea epidermului la fricţiunea tegumentului aparent sănătos pe un plan osos şi se corelează cu evoluţia nefavorabilă a bolii. faringian. DERMATITA HERPETIFORMĂ Se prezintă clinic ca leziuni polimorfe eritemato-papulo-veziculoase. antibioterapie. cu formarea secundară de leziuni ulcerative postbuloase. Evoluează in pusee recidivante.

local (mixturi calmante şi dermatocorticoizi). maini) ce se vindecă greu şi lasă cicatrici nefuncţionale. topice antibiotice). atrofii tegumentare). EPIDERMOLIZELE BULOASE Sunt boli buloase ce se caracterizează prin apariţia de bule in zonele supuse traumatismelor. 55 . cicatrici. genunchi. anabolizante) şi local (unguente cicatrizante. dezinfec-tante. incompatibile cu viaţa la forme uşoare. de la forme severe. Tratament: sistemic (antibioterapie. compatibile cu viaţa. coate. cu formare de ulceraţii.evitarea expunerii la soare sau fotoprotecţie. Funcţia hepatică este alterată (steatoză hepatică sau hepatită cronică pe fondul consumului cronic de alcool). Pot fi: .hepatoprotectoare. PORFIRIILE CUTANATE 54 Sunt boli produse prin tulburări metabolice in sinteza şi metabolismul hemului. Manifestările clinice sunt foarte variate.antipaludice de sinteză. pigmentări. . .chelatoare de Fe – EDTA.dobandite (apărute in cursul vieţii prin mecanism autoimun). Forma tardivă se asociază cu manifestări cutanate (leziuni buloase localizate pe faţa dorsală a mainilor. Tratament: ..evitarea consumului de alcool. cruste. vitaminoterapie. . depigmentări. Apar leziuni buloase in zonele traumatizate (călcai. . .congenitale (defecte genetice la nivelul joncţiunii dermo-epidermice).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful