Traductoare

Traductorul ,numit şi elementul sensibil sau senzor , este un element cu ajutorul
căruia valoarea unei variabile (temperatură ,debit, concentraţie ş.a) este transpusă pe un
semnal purtător de informaţie (tensiune electrică, curent, presiune ş.a) în vederea utilizării
sale în aparate de vizulizare a informaţiei sau în diverse dispozitive de semnalizare, de
reglare, de protecţie. La baza concepţiei şi funcţionării unui astfel de element stă o
anumită proprietate sau fenomen care permite să se pună în evidenţă mărimea variabilei
traduse (măsurate).
Clasificare
Traductoarele sunt de o mare diversitate . Ele pot fi clasificate după numeroase
criterii.
- Cel mai frecvent se apelează la clasificarea după variabila tradusă . După
acest criteriu distingem traductoare de : temperatură , debit,nivel,presiune,
concentraţie , densitate , pH ş.a .
- în alte cazuri ,este oportună o clasificare după proprietăţile sau fenomenele
care stau la baza funcţionării lor. După acest criteriu , distingem
traductoare bazate pe: deformaţia elastică ,variaţia rezistenţei electrice,
generarea unei tensiuni electrice cu variabila măsurată ş.a.
- Dupa natura fenomenelor ce stau la baza concepţiei şi funcţionării
traductoarelor ,distingem două categorii : Traductoare generatoare şi
traductoare parametrice.
Traductoarele generatoare generează ele însele un semnal purtător de
informaţie ,dependent de mărimea variabilei traduse, folosind pentru acesta
energie din mediul în care se află . În astfel de traductoare se speculează efecte
ale altor fenomene ca inducţia electromagnetică , generarea unei tensiuni
termoelectromotoare ,emisia electronică ,etc.
Traductoare parametrice pune în evidenţă mărimea variabilei traduse prin
modificarea unuia din parametrii săi: rezistenţa electrică ,capacitatea electrică
,lungimea sau volumul său.
- După natura semnalului purtător de informaţie , dat de traductor,
deosebim: traductor de tip analogic ( cu semnal de ieşire continuu) şi
traductoare de tip discret, adică binare (logice) sau numerice.
Caracteristici
Performantele traductoarelor pot fi apreciate după anumite caracteristici, dintre
care cele mai importante sunt următoarele:
- sensibilitate şi domeniul de măsurare. Prin sensibilitate se întelege variaţia
semnalului de ieşire al traductorului raportată la o variaţie unitară a variabilei
traduse. Sub aspect geometric, sensibilitatea reprezinta panta caracteristicii
statice a traductorului , care exprimă dependenţa dintre semnalul de ieşire şi
variabila tradusă;
- pragul de insensibilitate este definit ca o limită inferioara a variaţiei
variabilei traduse ,care produce o variaţie sesizabilă a semnalului de ieşire. Un
traductor trebuie să aibă o sensibilitate cât mai mare şi un prag de
insesibilitate cât mai mic în tot domeniul de măsurare ;
- precizia şi fidelitatea ,adică obţinerea unui semnal care să exprime cât mai
exact mărimea variabilei măsurate şi să nu fie influenţat de acţiunea
(perturbaţiile) mediului ambiant sau a altor factori interni sau externi ;
- reproductibilitatea şi fiabilitatea ,adică proprietatea de menţinere în timp,la
funcţionare repetată, a aceleiaşi dependenţe dintre semnalul de ieşire şi
mărimea variabilei măsurate ,fără defecţiuni ale traductorului care să necesite
reparaţii ;
- unidirectionalitatea şi transmisibilitatea la distanţă a semnalului de ieşire,
adică proprietatea în virtutea căruia montarea traductorului nu influenţează
negativ nici variabila tradusă şi nici buna funcţionare a elementului cu care se
conectează traductorul ,chiar dacă acesta se află la distanţă faţă de traductor;
- simplitate în construcţie şi exploatare;
- cost , etc.
Unele traductoare nu satisfac în întregime cerinţele unui traductor ideal, îndeosebi
cerinţele privind sensibilitatea, puterea semnalului de ieşire ,transmisibilitatea la
distanţă ,insensibilizarea la acţiunea mediui ambiant ,ş.a . Pentru a satisface pe deplin una
sau mai multe din aceste cerinţe ,traductorul se completează cu anumite elemente pentru
amplificare ,pentru compensarea erorilor cauzate de mediul ambiant , în unele cazuri ,
aceste elemente de completare constituie ele însele anumite traductoare.
Traductoare de Temperatură
Temperatura unui corp (solid,lichid,gazos) poate fi determinată pe baza influenţei
acesteia asupra unei proprietăţii a corpului respectiv sau al altuia pus în contact cu el şi
care reprezină elementul sensibil al traductorului .Se foloseşte acea proprietate care
variază foarte mult cu temperatura corpului de măsurat şi foarte puţin cu alţi factori .
Astfel de proprietăti sunt: variaţia cu temperatura a tensiunii termoelectromotoare , a
rezistenţei electrice , a dimensiunilor geometrice , a intensitătii radiaţiilor termice etc.
Traductoare termoelectrogeneratoare
La baza funcţionării acestui tip de traductoare ,denumite şi termocupluri, stau
efectele Peltier-Thomson asupra unui cuplu din două metale cu proprietăţii termoelectrice
cât mai diferite (fig 1.1).
Un termocuplu se obţine prin sudarea la câte unul din capetele a doi electrozi A şi
B , din metale diferite, dintre care unul are un număr de electroni liberi mai mare decât
celălant.


E
AB
E
AB
+
-
-
+
A B
T
T
0
E[mV]
T[
0
C]
0
10
20
40
30
50
60
-200
0
200
400
600
800
1000
1200
1400
1600
F
e
-
C
o
n
s
t
a
n
t
a
n
C
r
o
m
e
l
-
A
lu
m
e
l
P
t
-
R
h
-
P
t
a ) b) c)
Fig.1.1Termocuplul
a- schema electrică; b- schema electrică echivalentă; c- caracteristica statică
Prin punctul de joncţiune ,electronii liberi dintr-un electrod trec în celălant,primul
electrizându-se pozitiv ,iar celălant negativ. Câmpul electric creat se opune difuziei şi
astfel se realizează un echilibru,când între electrozi se stabileşte o diferenţă de potenţial
dependentă de temperatura capetelor sudate (efectul Peltier)
Daca cele două capete ale unui electrod omogen au valori diferite ,concentraţia
electronilor liberi la capetele respective va şi ea diferită . Electronii din zona cu
concentraţia mai mare vor difuza în zona cu concentraţia mai mică, până când prin
intermediul câmpului electric creat de diferenţa de potenţial de la capetele electrodului, se
stabilşte un echilibru (efectul Thomson).
Cele două efecte cumulate produc la capetele libere ale electrozilor o diferenţă de
potenţial dependentă de diferenţa dintre temperatura capetelor sudate si cea a capetelor
libere ,de forma:
( ) ( )
0 0
, T T T T E
AB AB AB
− ≅ · α α
(1.1)
unde
AB
α este sensibilitatea medie a termocuplului AB.
Deoarece valoarea coeficientului
AB
α este uşor dependentă de diferenţa T-T
0
caracteristicilor statice ale termocuplurilor sunt uşor neliniare (fig.1.1.c)
Pentru măsurarea tensiunii generate de termocuplu este necesară introducerea în
circuit a unui aparat de măsurat, care este echivalentă cu introducerea celui de-al treilea
electrod (fig.1.2) formându-se astfel trei termocupluri înseriate a căror t.e.m. este :

( ) ( ) ( )
1 0 1 0 1
, , , T T T T T T E
CA BC AB ABC
α α α + + ·
(1.2)
Fig. 1.2 Termocuplu
în circuit electric
a- schema electrică ; b –
schema electrică
echivalentă
Traductoare
termorezistive
La baza funcţionării acestui tip de traductoare stă proprietatea unor metale pure şi
aliaje conductoare sau semiconductoare de a-şi varia rezistenţa cu temperatura.
Termorezistenţele sunt confecţionate dintr-un fir de metal pur ( platină, nichel,
cupru ,fier,wolfram, etc), bobinat neinductiv pe un suport electroizolator (sticla ,mică
,textolit , ceramică) şi introdus într-o teacă de protecţie termică şi chimică. La astfel de
traductoare dependenţa dintre temperatura T şi rezistenţa acestora ,R poate fi aproximată
cu o relaţie de forma :

( ) [ ]
0 0
1 T T R R − + · α
(1.9)
unde T
0
este o temperatură de referinţă, R
0
este rezistenţa traductorului la
temperatura T
0
iar
α
este un coeficient de sensibilitate specific materialului bobinajului.
Cel mai frecvent se folosec traductoarele din platină,care au cele mai bune
caracteristici constructive şi funcţionale . Domeniul de măsurare cu aceste traductoare
este cuprins între -200
0
C şi +600
0
C .
Cea mai importantă sursă de erori în măsurarea cu aceste traductoare o constituie
variaţia cu temperatura a rezistenţei conductoarelor de lăgatură până la puntea de
măsurare a rezistenţelor lor R. Pentru a elimina acestă influenţă, se recurge la legarea
traductorului cu trei conductoare , aşa cum se vede în figura 1.5 . Dacă s-ar folosi numai
două conductoare ,acestea s-ar repartiza numai pe un brat al punţii,producând eroarea
menţionată . În sistemul cu trei conductoare ,unul din conductoare aparţine unui braţ
,altul aparţine braţului adiacent şi are un efect egal şi opus primului conductor ,iar cel de-
al treilea conductor aparţine diagonalei de alimentare al punţii.
Pentru măsurarea rezistenţei cu o punte etalonată pe rezistenţa braţului de
măsurare R
E
,este necesar ca la rezistenţa conductoarelor de legătură la braţele punţii să
se ataşeze câte o rezistenţă aditională ,astfel ca R+R
C
+Ra=R
E
, deci cu cât rezistenţa
conductoarelor este mai mare ,cu atât este mai mică rezistenţa aditională .
T
T
T
0
T
0
B
A
C
T
1
B
AM
b
a
Fig.1.5 Legarea termorezistentelor cu trei conductoare
Termistoarele sunt elemente semiconductoare fabricate din oxizi metalici ca :
Mn
2
O
3
, Cu
2
O
3
, Fe
2
O
3
, NiO ş.a sinterizaţi la temperaturi înalte sub formă de pastile sau
baghete de dimensiuni relativ mici . Conectate într-un circuit electric în sensul invers
conducţiei ,termistoarele se caracterizează printr-o scădere foarte mare a rezistenţei cu
temperatura , după o lege de forma :

,
_

¸
¸

·
0
1 1
0
T T
b
e R R
, (1.10)
unde T
0
este o temperatură de referinţă , b – o constantă iar R
0
– rezistenţa
traductorului corespunzătoare temperaturii T
0
in
0
K.
Sensibilitatea acestor traductoare se obţine din relaţia (1.10) ,prin derivarea în
raport cu temperatura ,sub forma :

R
1
· α
2
T
b
dT
dR
− ·
(1.11),
de unde se vede că acesta scade cu pătratul temperaturii.
Termistoarele prezintă avantajul de a avea dimensiuni mici şi rezistenţa foarte
mare ,de ordinul megaohmmilor,ceea ce face posibilă neglijarea rezistenţei
conductoarelor de legătură la aparatul de măsurat . Acoperă domeniul de măsurare de la
-100
0
C la +300
0
C.
Deoarece caracteristicile statice ale termistoarelor depind în mare masură de compoziţia
chimică şi de tratamentul termic de fabricaţie ,reproductibilitatea şi stabilitatea în timp a
caracteristicilor lasă mult de dorit ,ceea ce face necesară o reetalonare periodică a
aparatului de măsurat .
În locul termistoarelor se pot folosi ,cu rezultate asemănătoare ,diode
semiconductoare,sau tranzistoare montate în sensul invers al conducţiei .
Ca mărime de ieşire,în acest caz ,poate fi adoptat curentul din circuit sau scăderea
de tensiune pe un rezistor de sarcină R
s
.
E
+
-
Ra/2
Ra/2
Rc/2
Rc/2
T R
T
U=f(T)
Traductoare de presiune
Cele mai uzuale tipuri de traductoare de presiune se bazează pe câte unul din
următoarele efecte: deformaţia elastică a unui element sensibil,echilibrarea presiunii
necunoscute cu o presiune cunoscută,modificarea unui parametru cu presiune, etc.
Traductoare bazate pe deformatia elastica
desen Fig.1.11
În astfel de traductoare se utilizează efectul de deformare elastică , sub acţiunea
presiunii a unor elemente elastice cum sunt : tuburile manometrice, membranele,
burdufurile ş.a. Ele au ca variabilă de ieşire o deplasare care,direct amplificată sau
convertită in alta variabila ,constituie o masura a presiunii sau a diferentetei de presiune
aplicata .Datorită simplităţii şi siguranţei în exploatare, aceste aparate se bucură de o
foarte largă utilizare.
Traductoare cu tub manometric. Aceste traductoare sunt realizate din tuburi
metalice cu secţiune eliptică ,ovală,etc. ,curbate sub formă de spirală sau elice cu una sau
mai multe spire . Cea mai frecventă utilizare o au cele cu o singură spiră ,cu secţiunea
eliptică denumite şi tuburi Burdon (fig1.12). Sub acţiunea presiunii interioare, tubul
curbat tinde să se îndrepte ,deoarece secţiunea ovală încearca să devină circulară.
Se poate demonstra că sub acţiunea presiunii, între anumite limite ,deplasarea l ∆
a capătului liber al tubului este proportională cu variaţia d ∆ a diametrului mic al elipsei
,care , la rândul său,depinde liniar de presiunea din tub , adică:
kp d
d
l · ∆

· ∆ , (1.180)
unde D si d sunt diametrul mare ,respectiv mic al secţiunii eliptice , iar k - o
constantă ce depinde de forma ,dimensiunile şi caracteristicile mecanice ale tubului
manometric.
De obicei deplasarea l ∆ este amplificată prin intermdiul unor pârghii şi
angrenaje.
Tuburile manometrice se confecţionează din bronz cu fosfor,din alamă ,din oţeluri
aliate etc. Cu astfel de aparate se pot măsura şi presiuni începând de la zecimi de bari
până la cateva sute de bari.
Traductoare cu membrană .Aceste traductoare servesc pentru măsurarea unor
diferenţe de presiune cu ajutorul unui element sensibil realizat sub formă de membrană
desen Fig.1.12
Se deosebesc membrane flexibile ,la care variabila de ieşire o constituie efortul de
deformare creat de diferenţa de presiune şi, membrane elastice semirigide (în unele
cazuri rigidizate cu ajutorul unor resoarte ) la care variabila de ieşire o constituie
deformaţia membranei.
Membranele flexibile se confecţionează din teflon ,pânză din capron, sau mătase
cauciucată sau protejată în alt mod împotriva agenţilor chimici ,iar membranele
semirigide se confecţionează din bronz fosforos ,alamă ,oţeluri inoxidabile etc.
Sub aspectul formei aceste pot fi plane sau grofate ,cu sau fără disc central .
Caracteristicile statice şi dinamice ale acestora depind de forma şi dimensiunile
membranei ,precum şi de proprietăţile mecanice ale materialului din care sunt
confecţionate .
Efortul dezvoltat de membranele flexibile depind de diferenţa de presiune aplicată
şi de aşa –zisa suprafaţă echivalentă a acestora ,care reprezintă o suprafaţă fictivă a unui
piston ideal fără frecare ,ce ar dezvolta acelaşi efort de presiune ca şi membrana
respectivă.
Pentru determinarea suprafeţei echivalente ,luăm în consideraţie un sector din
secţiunea inelară a membranei din figura 1.13 . Efortul de presiune pe acest element este:
p dr rd dF ∆ · ϕ (1.19)
iar partea ce se transmite discului central este:

p dr rd r
D
d D b a
b
dF dF
d

,
_

¸
¸


·
+
· ϕ
2
2
(1.20)
unde a= r - d/2 ,iar b=D/2 – r.
Efortul total dezvoltat de membrana şi discul central este :


1
]
1

¸

,
_

¸
¸


+ ·
∫ ∫
dr d r
D
r
d D
d
F
D
d
t
ϕ
π
π
2
2
4
2 /
2 /
2
0
2
( ) p S p D Dd d p
e
∆ · ∆ + + · ∆
2 2
12
π
(1.21)
prin urmare ,suprafaţa echivalentă a unei membrane este:
( )
2 2
12
D dD d S
e
+ + ·
π
(1.22)
iar diametrul echivalent este:

3
2 2
D dD d
D
e
+ +
· (1.23)
Desen Figura 1.13
Membranele flexibile sunt folosite nu numai în traductoarele de presiune ,ci şi în
multe alte dispozitive ca : elemente de excitaţie pneumatice şi hidraulice, regulatoare şi
dispozitive de calcul pneumatice , etc.
Traductoare cu burduf. Aceste sunt elemente elastice de formă cilindrică cu
pereţii grofraţi ,ce pot fi considerate ca un amsamblu de membrane simple sau grofrate
(figura1.14) care sub acţiunea diferenţei de presiune dintre interior şi exterior se
deformează elastic pe direcţia axială .
La aceiaşi diferenţă de presiune ,deplasarea capătului burdufului depinde de
forma şi dimensiunile acestuia ,precum şi de caracteristicile mecanice ale materialului din
care este confecţionat . Rigiditatea burdufului poate fi mărita cu ajutorul unui resort
helicoidal.
Traductoare de deplasare (poziţie)
Aceste traductoare au o largă utilizare atât în măsurarea unei deplasări liniare sau
unghiulare ,cât şi ca elemente intermediare , de convertire ,în cadrul multor dispozitive de
automatizare .Deosebim traductoare de deplasare cu semnal de ieşire continuu,adică
traductoare analogice şi traductoare cu semnal de iesire discontinuu,adică traductoare
numerice.
Traductoare analogice
Traductoare rezistive. În figura 1.43 sunt prezentate două variante de
traductoare rezistive ,care sunt de fapt ,reostate sau potentionometre ,de pe care, cu
ajutorul unui contact mobil B, se poate delimita sau scurtcircuita o parte din rezistor
,astfel încât între punctele A şi B , rezistenţa(în cazul reostatului) sau căderea de tensiune
(în cazul potenţionometrului) sunt determinate de poziţia punctului B faţă de punctul A.
a
N
c=f(ς)
c=f(x)
c=f(x)
x x
ε
ε
0 ε
0
ε0
ς
a b c
c
c c
ς
H
x
H
a’
b’
c’
Fig. 1.44. Traductoare de deplasare capacitive;
a- cu distanta variabila; b- cu suprafata variabila;
c- cu dielectric variabil

α
R
AB
(α)
U
AC
L
A
B
C
U
AB
=X/LU
AC
a b
Traductoare capacitive:
a - de deplasare unghiulara; b- de depasare liniara
Traductoare capacitive . Aceste determină deplasarea (poziţia) pe baza
dependenţei dintre capacitatea unui condensator electric şi distanţa δ dintre armături
(fig.1.44.a.),suprafaţa activă a armăturilor (fig. 1.44.b) poziţia unui dielectric (altul decât
aerul) faţă de armături (fig. 1.44.c)
Dacă se neglijează efectul de margine ,capacitatea unui condensator plan poate fi
aproximată de relaţia :

δ
ε
S
C
0
· (1.59)
unde
0
ε
este permitivitatea conductorului dielectricului.
n cazul condensatorului din fifura 1.44.c. capacitatea se exprimă în funcţie de poziţia x a
a dielectricului cu permitivitatea
ε
prin relaţia :
( ) [ ] x H
a x H a ax
C
0 0
) (
ε ε ε
δ δ
ε
δ
ε − + ·

+ · (1.60)
Menţinând constanţi doi parametrii care determină capacitatea condensatorului
(permitivitatea ,suprafaţa activă,distanţa dintre armături),putem stabili o corespondenţă
dintre cel de-al treilea parametru şi capacitate ,indică şi ţn figura 1.44.
Având impedanţa de iesire mare ,aceste traductoare necesită frecvenţe de lucru de
ordinul kHz sau MHz şi măsuri de ecranare.
Traductoare inductive .Aceste pot fi cu întrefier variabil ,cu miez mobil (simplu
sau de tip transformator) ,iar cele speciale pot fi de tip selsin, resolver sau inductosyn.
traductoare cu întrefier variabil. La baza funcţionării acestora sta dependenţa
dintre inductivitatea unui circuit electromagnetic şi reluctanţa magnetică a acestuia.
(figura 1.45)
Dacă se neglijează reluctanţa fierului ,pierderile şi efectele secundare ,
inductivitatea bobinei poate fi aproximată cu relaţia :

δ
µ
2
1
2
S n L · (1.61)
unde n este numărul de spire, S este secţiunea întrefierului μ este permeabilitatea
magnetică a aerului, iar δ - mărimea întrefierului.
Menţinând în poziţie fixă o parte a cadrului magnetic şi modificând poziţia
celeilante părti , adică modificând δ sau s ,se modifică şi L ,aşa cum se vede în figura
1.45.
a b
x
ς
L
L
X=ct
ς= ct
ς a
b
x
L=f(x,ς)
Traductor cu deplasare inductiv
cu intrefier variabil
x
Z
1
Z
2
U
Z
s
E
I
x
Z
1
Z
2
U
Zs
I
E
x
Z
1
Z
2
I
Z
Z
Zs
U
- X
+X
+ U
c

- X
+X
+U
- X
+X
+U
b c
Traductoare cu miez mobil(solenoid) . Inductivitatea acestor traductoare depin
de de poziţia miezului magnetic (din fier sau ferită) faţă de una sau două bobine. Se
preferă varianta cu două bobine conectate în punte diferenţială ,deoarece pe lângă
compensarea infuenţei temperaturii ,reacţia mecanică asupra miezului este neglijabilă ,iar
dependenţa deplasare –inductivitate faţă de poziţia mediană este aproape liniară.
Schemele electrice şi caracteristicile statice pentru câteva variante de astfel de
traductoare sunt prezentate în figura 1.46.
Traductoare de tip transformator . La aceste traductoare tensiunea indusă
variază liniar cu deplasarea de măsurat pe baza modificării inductanţei mutuale prin unul
din următoarele procedee: prin deplasarea unei armături într-un circuit magnetic cu
întrefier variabil, prin deplasarea unui miez feromagnetic mobil (fig.1.47) , prin
deplasarea unei bobine în raport cu altă bobină (fig.1.48.)
Traductoare de tip selsin diferenţial. Un selsin diferenţial generează ,la ieşirea
monofazată a selsinului receptor SR ,o tensiune alternativă:

( ) ( ) ϕ ω θ θ θ − − + − · t E e
a i r
cos sin
(1.62)
având amplitudinea
( )
a i r
E θ θ θ − + − sin
dependenţa de poziţiile θ
r
, θ
i ,
θ
a
are rotoarelor
celor trei selsine :emiţător (SE), diferenţial(SD), receptor(SR) (figura1.49)
În majoritatea aplicaţiilor industriale ,tensiune e este adusă la zero cu ajutorul
unui sistem de echilibrare automată,compus din amplificatorul A, motorul electric
reversibil M şi mecanismul de transmitere al mişcării de la motor la rotorul selsinului
receptor . Egalitatea care se stabileşte în regim staţionar între unghiul θ
a,
pe de o parte , şi,
θ
i -
θ
a
, pe de altă parte ,adică θ
a
= θ
i
- θ
r
pentru care:

( ) 0 0 sin sin · · − + − ·
a i r
e θ θ θ
(1.63)
sugereaza semnificaţiile acestor unghiuri în cazul utilizării ansamblului de selsine ca
sistem de reglare automată după abatere ,unde θ
r
este mărime de reacţie , θ
i
- mărime de
referinţă, θ
a
– abatere. Orice modificare dorită a mărimii de referinţă θ
i
se poate efectua
într-o poziţionare dorită a rotorului selsinului diferenţial SD.
Dacă se doreşte numai transmiterea la distanţa a deplasării unghiulare θ
r
(fără
comparaţie cu θ
i
) sistemul de selsine reduce la unul simplu, prin eliminarea selsinului
diferenţial SD.
Traductoare de tip resolver.Aceste traductoare sunt alcătuite dintr-un rotor cu o
singură pereche de poli şi un stator cu două perechi de poli ,decalate spaţial cu 90
0
(fig.1.50.) Polii rotorului au o înfăşurare comună a - b iar polii diametral opuşi ai
statorului au înfăşurările conectate în serie ,formând circuitele x
1
-y
1
şi x
2
-y
2
.
alimentarea înfăşurărilor statorului se poate face în două moduri :
- cu tensiuni având aceiaşi frecvenţă şi aceiaşi amplitudine ,iar raportul
amplitudinilor variabil ,adică :

t U u ω sin
1 1
· , t U u ω sin
2 2
· (1.64)
- cu tensiuni având aceiaşi frecvenţă şi aceiaşi amplitudine ,dar defazate cu 90
0
,
adică:
t U u ω cos
1 1
· t U u ω cos
2 2
· (1.65)
În primul caz ,în înfăşurarea rotorului se induce tensiunea:
( ) ( ) t U U k u u k u
r
ω ϕ δ ϕ ϕ sin sin sin cos
2
2
2
1 2 1
− + · − · (1.66)
unde φ reprezintă unghiul dintre axa câmpului magnetic al înfăşurării x
1
-y
1
,alimentate
cu tensiunea u
1
îi axa câmpului magnetic al înfăşurării rotorului ,
k- factorul de transfer în tensiune între fiecare înfăşurare a statorului şi cea a rotorului,
iar :

2
1
U
U
arctg · δ
(1.67)
Măsurarea deplasării unghiulare φ a rotorului se efectuează printr-o metodă de
zero ,modificând raportul tensiunilor de alimentare a înfăşurărilor statorului ,până când
tensiunea indusă u
r
se anulează (δ se anulează cu φ).
Pentru φ<90
0
,raportul tensiunilor de alimentare determină în mod univoc poziţia
rotorului:

ϕ tg
U
U
·
2
1
(1.68)
În al doilea caz ,în înfăşurarea rotorului se induce tensiunea:
( ) ( ) ϕ ω ϕ ϕ − · − · t kU u u k u
r
sin sin cos
2 1
(1.69)
cu faza dependentă de poziţia rotorului . Prin măsurarea defazajului dintre tensiunea
rotorului şi tensiunea unei înfăşurări a statorului , se dispune de o informaţie precisă
asupra poziţiei relative dintre stator şi rotor.
Semnalul indus în înfăşurarea rotorului se culege prin inele colectoare şi perii
dacă traductorul este destinat măsurarii unor deplasări mai mici de o rotaţie sau printr-un
transformator rotativ ,dacă se măsoară deplasări mari .
Taductoare de tip inductosyn
Inductosynele sunt traductoare liniare sau rotative ,care au acelaşi principiu de
funcţionare ca traductoarele de tip resolver,dar sunt de construcţie diferită .
Inductosynul liniar are ca elemente principale rigla şi cursorul ,aflate faţă în faţă
la o distanţă foarte mică şi cuplate magnetic permanent (fig1.53).
Rigla este formată dintr-un suport metalic din oţel ,pe care se gaseşte depus ,izolat de
suport ,un circuit imprimat reprezentânt o reţea de conductoare paralele înseriate ,cu un
pas p, ( de exemplu de 2mm) .
Cursorul este realizat constructiv similar cu rigla ,dar are două înfăşurări cu acelaşi pas
p ,decalate spaţial între ele cu p/4 ca şi înfăşurările resolverului.
Prin alimentarea ambelor înfăşurări ale cursorului cu un curent de frecvenţă
ridicată (cca. 10 kHz) în jurul conductoarelore ia nastere un câmp magnetic ,ale cărui linii
de câmp înconjoară şi conductoarele liniei riglei . Corespunzator celor două moduri de
alimentare a înfăşurărilor cursorului (similare resolverului) ,tensiunea indusă în
înfăşurarea riglei va a vea frecvenţa egală cu cea a semnalului de alimentare ,dar
amplitudinea,respectiv faza, ,dependente de poziţia relativă dintre cursor şi riglă .
Majoritatea traductoarelor dec tip inductosyn au o construcţie modulară şi o lungime
limitată de 250mm . Pentru măsurarea deplasărilor mai mari se utilizează un sistem
format din mai multe rigle înseriate şi montate cap la cap . Există şi inductosyne liniare
triple ,având rigla şi cursorul prevazute cu trei piste : pentru măsurarea grosieră ,medie şi
fină.
Inductosinul rotativ are statorul şi rotorul sub forma unor discuri,confecţionate de
obicei din oţel şi aşezate concentric faţă în faţă,la o distanţă foarte mică între ele . Discul
stator este prevazut cu două înfăşurări ,iar discul rotor cu una singură (invers ca
inductosynul liniar).
Inductosynele sunt traductoare de poziţie foarte precise ,având precizie de până la
1 μm/m,respectiv 1”/rot.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful