Părăsirea timpurie a şcolii în Uniunea Europeană După definiţia utilizată în UE, părăsirea timpurii a şcolii poate lua mai multe

forme. Ea include tinerii care au abandonat şcoala înainte de sfârşitul învăţământului obligatoriu, cei care au terminat învăţământul obligatoriu, dar nu au obţinut o calificare în învăţământul secundar superior, şi cei care au urmat cursuri de preprofesională sau de formare profesională, fapt care nu a condus la un echivalent de calificare la nivel secundar superior. Abandonul şcolar timpuriu are pe termen lung efecte negative asupra dezvoltării sociale şi creşterii economice. Inovarea şi creşterea economică se bazează pe o forţă de muncă calificată: reducerea ratei mediei europene de părăsire timpurie a şcolii cu un punct procentual ar oferi economiei europene, în fiecare an, aproape o jumătate de milion de potenţiali tineri calificat angajaţi în plus. Părăsirea timpurie a şcolii la nivelul uniunii are valoarea de 16,6% în anul 2003, cu 10,2% mai mică decât în anul 2008: 14,9% (dintre care 16,9% bărbaţi şi 12,9% femei). Scopul uniunii pentru 2020 este ca această valoare să scadă până la 10%. În cadrul uniunii sunt ţări în care rata părăsirii timpurie a şcolii în anul 2008 a fost sub această valoare, cum ar fi de exemplu: Croaţia (3,7%), Polonia (5%), Slovenia (5,1%), Cehia (5,6%) sau Slovacia (6%). Observăm faptul că acestea sunt ţările care au cel mai ridicat grad de cuprindere în învăţământ în aceeaşi perioadă. Printre ţările cu cea mai ridicată valoare a părăsirii timpurie a şcolii se enumeră: Turcia (46,6%), Malta (39%), Portugalia (35,4%), respectiv Spania (31,9%). Sunt ţări care din anul 2003 până în 2008 au atins scăderi ale ratei părăsirii timpurii a şcolii de peste 10%, şi anume: Bulgaria (de la 21,9% la 14,8%), România (de la 22,5% la 15,9%), Malta (de la 49,9% la 39%), Portugalia (de la 41,2% la 35,4%) şi Turcia (de la 53% la 46,6%).

Efectele părăsirii timpurii a şcolii Se poate observa că dintre şomeri înregistraţi în data de 31 decembrie 2008 între 50-55% erau absolvenţi al învăţământului primar, gimnazial şi profesional; 30-40% al învăţământului liceal şi postliceal, respectiv 10-2% în cazul absolvenţilor de învăţământ superior. Menţionăm că la sfârşitul anului 2007 valorile erau uşor modificate faţă de 2008, şi anume: s-a înregistrat un mai mare procent în cazul şomerilor care au studii primare, gimnaziale sau au terminat şcoală 1

tot în judeţul Covasna. Trebuie deci pornită o campanie de informare şi responsabilizare e reprezentanţilor legali ai copiilor privind riscul la care se supun în cazul în care copilul nu frecventează şcoala cât şi informarea cu privire la necesitatea asigurării unei baze educative care va avea efecte atât pe termen scurt. Gândindu-ne pe termen lung nefrecventarea cursurilor şcolare la timp poate avea repercusiuni în ceea ce priveşte asigurarea unei meserii şi a unei stabilităţi economice şi sociale. Tot 2 . familială şi socială. resurse. 1. deci trebuie făcută o conexiune intre nevoi. rechizite şcolare. 261 de elevi şi studenţi proveniţi din familii cu venituri reduse (venituri brute lunare de maximum 150 lei pe membru de familie) conform prevederilor Legii nr. mediu cât şi lung. ajungând la valoarea de 88% în cazul celor cu vârsta peste 55 de ani în comparaţie cu 52. au beneficiat de ajutorul de 200 de euro. decontarea cheltuielilor de transport pentru elevii din mediu rural etc.3% în anul 2008. 269 din 2004. Astfel încât pentru reducerea ratei abandonului şcolar trebuie lucrat atât cu elevul cât şi cu familia şi cadrele didactice. Concluzie Abandonul şcolar este o problemă socială care se afla sub incidenţa unor factori de natură: individuală. diferitele tipuri de burse.profesională. În cazul celor cu studii superioare. statul oferă o serie de programe sociale pentru menţinerea elevilor în unităţile de învăţământ. politici şi metode de implementare De câţiva ani. Câteva dintre acestea sunt: programul „Euro 200” pentru finanţarea de achiziţie de calculatoare personale.026 lei) proveniţi din familiile cu venituri reduse (venit brut lunar pe membru de familie realizat în ultimele trei luni anterioare depunerii cererii este de maximum 150 lei) conform HG nr. 1488 din 2004 privind aprobarea criteriilor şi a cuantumului sprijinului financiar ce se acordă elevilor în cadrul programului. valoarea a scăzut. pe parcursul anului 2010. Pentru crearea şi implementarea eficientă a unor programe şi politici care să ducă la diminuarea acestui fenomen trebuie luate în considerare nevoile pe care le au personale care fac parte din grupul ţintă atât beneficiari direcţi cât şi cei indirecţi. În cadrul programului naţional de protecţie socială „Bani de liceu” au beneficiat. excepţie fiind cazul celor cu vârsta cuprinsă între 25-29 de ani.575. În judeţul Covasna.045 de elevi (total sume plătite 1.

cât şi incapacitatea statului de a elabora politici de susţinere adecvate pentru cazurile de risc de abandon. de studiu) în valoare totală de 449. Cazurile de abandon şcolar la aceste niveluri de educaţie conturează atât incapacitatea familiei de a asigura securitatea afectivă şi cea financiară necesare. Acest grup difuz poate fi estimat prin utilizarea unor indicatori precum veniturile pe membru de familie. Nereuşitele adulţilor determină puternic. Pe lângă acestea este importantă şi infrastructura şcolară. sociale. familie dezorganizată. Astfel. nivelul de educaţie al părinţilor.707 lei. familii numeroase sau monoparentale). unde se înregistrează cele mai multe dintre cazurile de abandon (Voicu. Astfel. unde se înregistrează un cumul de elemente cu influenţă negativă (sărăcie severă. pentru a cunoaşte valori extreme în ciclul liceal şi mai ales în cel profesional. numărul de membrii de familie. se înregistrează o categorie mult mai mare de alte cazuri ce reprezintă minori aflaţi în situaţie de risc de abandon. Datele statistice în acest sens arată că abandonul şcolar. în spatele tuturor cazurilor de abandon şcolar se regăsesc probleme familiale şi deprivări economice pe care familia nu reuşeşte să le rezolve. Departe de a fi rezolvat problema abandonului şcolar. care pare a reprezenta. climatul familial. performanţele şcolare ale elevilor şi nivelul în care aceştia frecventează cursurile.în acest judeţ. sistemul educaţional românesc înregistrează după anul 2000 o creştere a numărului cazurilor de elevi care renunţă la a mai frecventa cursurile şcolilor. fiind produsul unor factori sociali agregaţi. elementul cheie în explicarea cazurilor de abandon înregistrate în rândul elevilor din ciclurile de învăţământ primar şi gimnazial. actele de abandon şcolar se conturează ca rezultante ale influenţei sociale. dincolo de cifrele ce prezintă numărul cazurilor de abandon. categorie ce va contura viitoarele cazuri de renunţare la şcoală. conform rezultatelor cercetării realizate în şcoli. Toţi aceşti factori. cadrele didactice şi atitudinea familiei şi a societăţi faţă de „carte” din care provine copilul. apare ca fenomen la nivelul claselor mari din ciclul gimnazial. 2009). pe fondul problemelor de ordin financiar ce condiţionează viaţa de 3 . care sunt inter-corelaţi în măsură mai mică sau mai mare se regăsesc în zona vieţii de familie. Practic. Acestea sunt numai câteva exemple care pot influenţa scăderea ratei abandonului şcolar. 1. Abandonul şcolar cunoaşte cele mai ridicate valori în cazul elevilor provenind din medii sociale nefavorabile. Cercetarea calitativă realizată la nivelul a opt şcoli din mediul urban a reliefat faptul că abandonul şcolar cunoaşte valori semnificativ mai ridicate în rândul populaţiei rome.343 de elevi au beneficiat de diferite burse (de merit. la nivelul claselor I–VIII. Momentul critic în acest sens. este reprezentat de trecerea de la ciclul gimnazial la cel liceal. mai ales în cazul elevilor care provin din familii cu venituri mici sau foarte mici. pe această cale.

obiceiuri şi tradiţii specifice.zi cu zi a multor familii. în unele cazuri. poate influenţa negativ performanţele şcolare ale elevilor şi modul în care aceştia se raportează la şcoală în decursul perioadei de instruire. ce intră în disconcordanţă cu cerinţele sistemului educaţional. Astfel de măsuri trebuie să ţină cont de existenţa unor zone de risc major. Politicile bine-ţintite de susţinere a familiilor cu probleme pot constitui pârghiile prin care se poate înregistra reducerea abandonului şcolar. identificată drept problemă de cele mai multe dintre cadrele didactice participante la cercetare. Lipsa de implicare a părinţilor în activitatea şcolară a copiilor din ciclul gimnazial. Concentrarea măsurilor de susţinere pe cazurile care necesită cu adevărat intervenţie reprezintă elementul hotărâtor în ceea ce priveşte impactul unor astfel de măsuri. la care se adaugă. în care numărul cazurilor de abandon înregistrate depăşeşte cu mult valorile mediilor naţionale. 4 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful