Program postuniversitar de conversie profesională pentru cadrele didactice din mediul rural

Specializarea LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ Forma de învăţământ ID - semestrul I

LIMBA ROMÂNĂ FONETICĂ ŞI VOCABULAR

Petre Gheorghe BÂRLEA

Matei CERKEZ

2005

Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural

LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
Limba Română contemporană Fonetică şi vocabular

Petre Gheorghe BÂRLEA

Matei CERKEZ

2005

© 2005 Ministerul Educaţiei şi Cercetării Proiectul pentru Învăţământul Rural Nici o parte a acestei lucrări nu poate fi reprodusă fără acordul scris al Ministerului Educaţiei şi Cercetării .

.......18... Despărţirea cuvintelor în silabe .........3................................. 6 1.....9......................................................................................................................................................................................................... 20 1....................... 24 2.................. 5 1....... 14 1................................................................1.............................. 14 1......8.... 4 1.............16........... Segmente consonantice ........................... Autoevaluare . 16 1.......................... Semne şi reguli de ortografie. Articularea ......................................................8...................................... Sunet................. 19 1................. 29 2............................................ 10 1......................................... Scrierea şi pronunţarea unor vocale ............................. Funcţia........................... Sunet şi fonem............... 3 1.......................... 23 2..7...................................................... 10 1............................................6............................................... 29 2..................... Reguli lexicale .................................................... Sonantele ......7......... 28 2............................................................... 3 1.............. Funcţiile sunetului ......12..................................................................5......... Schimbări fonetice ....4............. 29 2................................... Surse bibliografice ............................ Coarticularea ........................................................... 17 1...... 24 2................................................................2.10...............11........................................................................ 1 FONETICĂ ŞI FONOLOGIE 1..................9............................... Proprietăţile sunetului .................. 7 1.................................. 30 2..... Obiective educaţionale ...Cuprins Cuprins Introducere .................... 23 2................................5............... 15 1........ 30 2...................................................iv Partea I FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Unitatea de învăţare nr................................................................................................................................................... Fonemele suprasegmentate ...................... Fonetica şi alte domenii ale limbii ................................ 18 1..................................................................1........................... Consoane sonore şi consoane surde ......... Fonemul........................................ Lucrare finală de evaluare ........ Fonetica. Silaba...........15...............................................................10..........3..................... Conceptul de ortografie ................... 3 1............................. 20 1................................... Obiective educaţionale ...................................................................... Surse bibliografice ...19............................................................................................................4.................................. 28 2.. 20 Unitatea de învăţare nr............................... Grupuri de sunete....11..............20...................... Lucrare finală de evaluare .................................. Principiile ortografiei limbii române ..................................................................2.......................................13.............22.......... alfabet.........................................14...................................................................................... 5 1.....................................21.........................................................................12......................................................... Fonologia......... 9 1................. Răspunsuri la exerciţii..............................................................................6....... 31 Proiectul pentru Învăţământul Rural i ..................... Sunetele ........................................................ literă.............................................................................................................................................................. Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe .............................................17.................................................................................... 2 ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE 2..... 7 1............

.. Lexicologie ......1....... Lucrarea finală de evaluare......7............ Importanţa studierii vocabularului ........12.. Obiective educaţionale.......................................... Obiective educaţionale...................................................................................................................................................................... Antonimia . analiza semantică.................................96 6..... 6 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE.................62 4.................6..........4.. Polisemia ........11................................................................................50 3..................70 4................9............. Hiponimia / Hiperonimia ..51 Unitatea de învăţare nr..........9........... Vocabularul special şi specializat.......98 ii Proiectul pentru Învăţământul Rural ................................................. Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne.................................. Obiective educaţionale............................................................. Paronimia.......6.......14..........................68 4...3..........80 5.............................................1............................ Straturile etimologice ale limbii române......................Substratul traco-dac...... Surse bibliografice................93 5........... Surse bibliografice........10....5.................................................... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste... 4 ORGANIZAREA FUNCŢIONAL-IERARHICĂ A VOCABULARULUI 4.................13.........4.........96 6........................................................7.........................................................................82 5...................................................................................88 5....................................................................53 4.........................3....................... Test de evaluare (Test grilă) ...............37 3...unitatea de bază a vocabularului ................................2..............................................94 Unitatea de învăţare nr........71 4.....................................................3...................................... Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare .....................89 5........... 5 ORGANIZAREA SEMANTICĂ A VOCABULARULUI 5..................5................................................. Disciplinele conexe în studiul vocabularului ......................... 3 NOŢIUNI GENERALE DE LEXICOLOGIE 3.....................................62 4...................................1...Cuprins Partea a II-a VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE Unitatea de învăţare nr...........2................................... Schimbările semantice ........................................................... Vocabularul fundamental şi masa vocabularului ........................ Vocabular activ şi vocabular pasiv .........72 Unitatea de învăţare nr............................................74 5........35 3...............................................93 5...........................................46 3....................................76 5.40 3...........................................................................................................74 5........... Cuvântul .....................................8.................................8...................5...............90 5..9..6.............................. Surse bibliografice....... Vocabular literar şi vocabular neliterar ........................... Sinonimia ....49 3.............................................2........4.................................... Dezambiguizarea...........................................................................65 4............................................................................................................ Criterii de organizare a vocabularului.....................................................85 5........ Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste.........................2...............................................................11.............84 5......8...... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste....................................... Structura vocabularului ..........60 4....................................... Definiţia vocabularului.....78 5..............................56 4.................................................................1.....................................56 4................. ELEMENTE VECHI 6................................... Omonimia................................10.......43 3...........3.........35 3........... Lucrare finală de evaluare................................. Obiective educaţionale..... I....... Noţiune – semnificaţie – sens .................... Câmpul semantic .................................7................ Dinamica vocabularului ..............................

.. 116 7.. 150 9.......................... 7 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE........................................10............................................... 123 7................................................6......................................................................... Obiective educaţionale ..................... 113 6....... Compunerea.............. creaţia internă...................................................................................................................10.........................................................8................. 99 6.................... 121 7................... Formarea cuvintelor în limba română.....................................5.......7......................... 145 Unitatea de învăţare nr. 110 6................................ 105 6............... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ............................. Fondul latin ............9...................................................................................................................3.................................................7............................................. Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare .............................................. Tipologia calcului lingvistic........................ Influenţa franceză .............................. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste .................................................... Latina savantă .............9...... 139 8........... Lucrare finală de evaluare ...............4.................................. 154 9.... Influenţa greacă................. 9 MIJLOACE MIXTE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI.......... Lucrare finală de evaluare ......5..... Lucrare finală de evaluare . Influenţa germană.............1..........................................8....................... Influenţa engleză ......................... Calcuri multiple .......4.......................................................... ELEMENTE MODERNE 7..... 112 6..............1.....................................8................................................................................................... Influenţe moderne.................................... Elemente lexicale de origine turcă..................................... Surse bibliografice ............1............ Surse bibliografice ............. 120 7...................................................................................7......5......... Obiective educaţionale .......................... 103 6........ 156 Bibliografie generală.......... 128 8.....................5............................... 123 7........................................ 142 8..... 121 7....................................... Surse bibliografice .. Împrumuturi din maghiară.. Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii..............................................................6............................. 114 Unitatea de învăţare nr........................4.....7... 116 7................................ Mijloace interne ............ II........Cuprins 6............... 117 7.... Concluzii ..........2............................................. 148 9.2.................................................................................... 145 8................... 8 ORGANIZAREA VOCABULARULUI DUPĂ CRITERIUL FORMATIV 8........................................ 125 8............. 118 7...................................................... 122 7................. 149 9..........................................8.........................3.. calcul lingvistic .............................. 155 9...................................................................................... CALCUL LINGVISTIC 9..6........ Surse bibliografice ..3...............................................11......................................................... 145 8...............................................................11.. 124 Unitatea de învăţare nr............. 155 9.................. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ............................................................................................................................................................................................ Lucrare finală de autoevaluare .......... Calcuri semantice vechi şi neologice.......................................................................................2............................ 157 Proiectul pentru Învăţământul Rural iii .... Conversiunea ................................ Obiective educaţionale ..............................................Superstratul slav....... 107 6... Derivarea ............... Împrumutul................4.. Influenţa italiană .......................... 148 9....... 125 8...6...................................

Acest lucru se datorează faptului că materia este destul de aridă şi dorim să pătrunzi în domeniul de studiu treptat. Deşi am structurat cursul pe două părţi distincte: Fonetică şi Vocabular. Pe parcursul unităţilor de învăţare vei întâlni: precizări terminologice.distribuţia corectă a grupelor grafice şi a semnelor ortografice. descrieri realizate din mai multe perspective. Cu cât înaintezi în studiu. cu atât unităţile de învăţare au de rezolvat problema alocaţiei de timp pentru a dezvolta subiecte ample. ci şi la nivelul cursurilor care circumscriu domeniul funcţional al limbii. De aceea. Principiile învăţării pentru dezvoltarea competenţelor care definesc demersul nostru vizează în mod direct: . Altfel spus. . .înţelegerea rolului cuvintelor în context iv Proiectul pentru Învăţământul Rural .înţelegerea şi explicarea corectă a mecanismelor de formare a cuvintelor. cuprinde câteva aspecte teoretice pe care am dorit să ţi le prezentăm într-un mod mai accesibil.explicarea criteriilor de clasificare a unităţilor lexicale în categorii.1 mai ales. clasificări.observarea faptelor de limbă şi a operaţiilor enunţiative în contexte specifice. ci şi ca tipuri de activităţi de învăţare care ţi se propun. . să ai în vedere unitatea aspectelor de limbă studiate nu numai la nivelul acestui curs. ci construcţii complexe. Unitatea de învăţare nr. abordări pragmatice. Vei observa că partea I este compusă din unităţi de învăţare mai scurte ac întindere. Intenţionăm să realizăm o abordare mai "prietenoasă". . astfel încât să-ţi permită interiorizarea conceptelor şi o mobilitate a achiziţiilor.aplicarea corectă a corelaţiei fonem-grafem. întrebări. Fonetica reprezintă unul dintre compartimentele limbii cu mari implicaţii asupra culturii generale şi asupra culturii lingvistice. aplicaţii. sinteze. . îţi sugerăm totuşi. la sfârşitul activităţii de studiu nu se aşteaptă de la tine neapărat un set de definiţii sau de descrieri de fenomene lexicale sau fonetice. argumente. întinderea capitolelor creşte nu numai ca număr de pagini. structurate pe două compartimente definitorii: Fonetică (ortografie şi ortoepie) şi vocabular (semantică şi pragmatică). de colaborare şi să-ţi provocăm reflecţii .Introducere Introducere Cursul pe care ţi-l propunem are în vedere aspectele generale ale limbii române contemporane. .dezvoltarea competenţelor de receptare şi de producere a sunetelor şi a grupurilor de sunete .realizarea diferenţierilor semantice potrivite contextelor. .

).utilizarea corectă a termenilor de specialitate din domeniul foneticii şi lexicologiei. etc. fonetice. vei observa competenţe similare sau identice urmărite în cursul de Morfologie sau de Sintaxă.recunoaşterea seriilor semantice şi dezambiguizarea lor în procesul comunicării. şi celelalte compartimente ale limbii pe de lată parte. . ori chiar în cursuri de limbi moderne. unităţile de învăţare din curs sunt : . mai ales. . Demersurile de învăţare vor fi preponderent procedurale şi comune. metaforice ale cuvintelor polisemantice. pe de o parte. organizat în jurul suportului de curs pe care ţi-l oferim şi al bibliografiei sugerate la sfârsitul fiecărei unităţi de învăţare.Introducere Temă de reflecţie Ca viitor filolog. şi ele tuturor disciplinelor din aria curriculară Limbă şi comunicare. .identificarea sensurilor secundare. . Proiectul pentru Învăţământul Rural v . vocabular şi alte aspecte ale limbii(morfo-sintaxă?) Obiectivele cursului Autorii cursului au avut în vedere o serie de competenţe generale pentru meseria de filolog pe care ţi-ai ales-o. valori semantice. . În bună parte aceste obiective sunt comune pentru cursul de Fonetică şi vocabular şi pentru alte cursuri din aria curriculară Limbă şi comunicare. .interpretarea relaţiilor dintre fonetică şi lexic. Din aceste competenţe generale am încercat să deducem competenţe specifice pentru profesorul de limba română. Obiectivele pe care le urmăresc.Identificarea regularităţilor limbii manifestate la nivelul fonetic şi lexical. .determinarea ariilor de utilizare a diferitelor grupe lexicale. etc.formarea capacităţilor de analiză a componentelor semice ale cuvintelor. aceste activităţi au ca scop rezolvarea eventualelor neclarităţi pe care le întâlneşti pe parcursul activităţilor şi. stabilite după criterii diferite( frecvenţă. activităţi de tutoriat. mai mult sau mai puţin explicit. poţi propune repere de discuţie asupra relaţiei dintre fonetică.interpretarea regulilor de utilizare a semnelor de ortografie şi punctuaţie. Derularea cursului Cursul se derulează pe o perioadă de un semestru şi cuprinde activităţi de studiu individual. . planificate şi realizate în urma unei consultări cu tutorele.prezentarea de criterii valabile de clasificare a unităţilor lexicale şi fonetice. geneză. atunci când rezolvi exerciţiile şi lucrările finale de autoevaluare propuse de fiecare unitate de învăţare. Astfel.

40% din totalul notei finale va fi obţinut în funcţie de participarea la activităţile de tutoriat şi de rezolvarea lucrărilor finale de evaluare. participarea la activităţile de tutoriat vor avea o pondere importantă în aprecierea finală (nota la examen). Eventualele neclarităţi sau păreri personale distonante faţă de propunerile cursului trebuie să reprezinte subiecte de dezbatere cu tutorele. pe parcursul activităţilor de studiu individual(lectura personalizată a cursului şi a bibliografiei aferente) competenţele vizate. Vei avea grijă să trimiţi tutorelui lucrările rezolvate cu suficient timp înainte de evaluarea finală pentru că fiecare lucrare echivalează cu o evaluare parţială şi se constituie în temă de discuţie între tine şi tutore sau între tine şi alţi colegi. În activităţile de autoevaluare( exerciţii ) vei putea confrunta răspunsurile pe care le gândeşti cu cele propuse în secvenţa intitulată Răspunsuri şi comentarii . în mod concret. Aşadar. vi Proiectul pentru Învăţământul Rural . astfel încât să ai o imagine corectă a performanţelor realizate. vei avea în vedere. obiectivele enunţate mai sus. De altfel.Astfel.Introducere Exerciţiile şi lucrările de autoevaluare vizează . Sperăm că oferta noastră îţi va fi de folos şi-ţi urăm succes. restul de 60% va fi obţinut în urma examenului final . Pentru lucrările finale de evaluare îţi sugerăm să parcurgi bibliografia indicată la fiecare unitate de învăţare.

Fonetică şi fonologie Partea I FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Matei Cerkez Proiectul pentru Învăţământul Rural 1 .

...............7 1...1.................................................................................4. 19 1.......9 1......................................19......... Fonemele suprasegmentate ..........................3..........................................7.................................................22...........Fonetică şi fonologie Unitatea de învăţare nr.......................... Funcţia ..... 20 2 Proiectul pentru Învăţământul Rural ......................7 1................... Răspunsuri la exerciţii ............................. Clasificarea consoanelor.... 10 1....14...... Obiective educaţionale.........................3 1............................................ Sonantele................................1....... Fonetica ........................ Lucrare finală de evaluare............... 14 1....2... 1 FONETICĂ ŞI FONOLOGIE Cuprins 1...................16....8.............................................................................. literă................................................. semivocale............... 14 1.............................. Fonologia ..................... Sunet şi fonem ........ Proprietăţile sunetului..................................................................... 15 1...... 16 1....... 17 1.............................12........5............... 20 1......... 18 1................................................. Consoane sonore şi consoane surde....................... Surse bibliografice....................................................................................................12.............20.................................9..... Schimbări fonetice.......3 1......................15.............21................................................. consoane.......................... Funcţiile sunetului ............................... Fonetica şi alte domenii ale limbii.................... 12 1...........5 1......... Sunetele.................................................................................. 10 1......... alfabet ...... 20 1.11............................ Vocale........ Sunet.....................6............................12........ Fonemul .................................................3 1..................5 1.............................................................. Articularea..............................................18....................................13......4 1......................... 10 1...................17...................................................................................................... Coarticularea......2..................................6 1..............10........................................................................... Autoevaluare .. Grupuri de sunete ...................

Stabilirea identităţii sau nonidentităţii funcţionale a elementelor cuprinse în vorbire se face în funcţie de anumite criterii. 1. Fonologia stabileşte funcţiile sunetelor într-o limbă.1. . influenţe reciproce între sunete produse atât în interiorul cuvântului cât şi la graniţa dintre cuvinte( fonetică sintactică). În raport cu fonetica. Cercetările de fonologie sunt în general sincronice. .să identifici regularităţile limbii manifestate la nivelul fonetic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 3 . Evoluţiile studiate de fonetică se referă la diferenţe de rostire condiţionate de individ sau de poziţia sunetului în cuvânt( variante). fonologia este domeniul unităţilor fonice discontinue(discrete) şi invariante. se vorbeşte despre fonetică articulatorie( a emiterii) şi acustică( a receptării).Fonetică şi fonologie 1. Fonologia reprezintă un nivel de studiu al structurii limbii care vizează elementele fonice segmentale şi suprasegmentale cu funcţie distinctivă. . . În funcţie de perspectiva de abordare a studiului sunetelor.să identifici relaţia dintre sunet şi fonem. • Un sunet al vorbirii este orice unitate sonoră distinctă din punct de vedere fonetic. Cele două componente se manifestă concomitent. Fonetica este o ştiinţă auxiliară a lingvisticii care studiază latura materială a elementelor limbii adică expresia lor exterioară. Fonologia este o fonetică funcţională .să interpretezi relaţia dintre fonetică şi celelalte compartimente ale limbii. Fonetica studiază întreaga diversitate a realizărilor concrete ale elementelor fonetice dintr-o limbă. Fonologia implică delimitarea şi descrierea inventarului unităţilor fonice invariante şi a trăsăturilor distribuţionale care le caracterizează.să identifici unităţile limbii şi să explici importanţa lor în comunicare. Obiective educaţionale La sfârşitul secvenţei de instruire vei fi capabil: . la un moment dat determinând un tip de abordare descriptivă. Fiziologia şi acustica vorbirii sunt subordonate studiului funcţional al unităţilor fonetice(fonetică funcţională sau fonologie.să utilizezi corect termenii de specialitate. Latura exterioară.să înţelegi şi să explici sistemul de ortografie şi de punctuaţie şi regulile lor de funcţionare. adică orice unitate sonoră produsă de organele vorbirii 1.2. materială a elementelor limbii comportă un aspect fiziologic(mişcările pe care le exercită organele vorbirii) şi unul acustic(vibraţiile aerului determinate de aceste mişcări şi care produc impresia acustică). Se porneşte de la ideea că limba este o structură şi se urmăreşte evoluţia sistemelor de foneme în limba respectivă. independent de funcţia pe care o au în comunicare şi de nivelul structural la care apar. .3.

Fonetică şi fonologie

Pentru a descrie faptele de limbă, lingviştii pornesc de la raportul esenţial care caracterizează structura limbajului, raportul dintre cele două laturi: expresia şi conţinutul. Planul expresiei reprezintă latura sonoră a limbii . El poate fi analizat din punctul de vedere al substanţei, ceea ce constituie obiectul de studiu al foneticii. Analiza substanţei fonetice din punct de vedere funcţional determină identificarea fonemelor care sunt studiate de fonologie. Planul conţinutului este reprezentat de structura semantică, iar unităţile care constituie această structură sunt sensurile cuvintelor. Cele două planuri ale limbii au aceleaşi principii de organizare. În ambele, unităţile sunt alcătuite din fascicule de trăsături distinctive care sunt puse în evidenţă prin metoda comutării conform căreia o modificare dintr-un plan determină o modificare în planul celălalt.

1.4. Fonemul - este cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcţiunea de a
diferenţia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt, între ele. Ultimul nivel de analiză al fonemului îl reprezintă trăsătura distinctivă. Foneme cu valoare lexicală : p(pat) – b(bat) Foneme cu valoare gramaticală: casă(ă) - case(e) Reţine! Ultimul nivel de analiză al fonemului îl reprezintă trăsătura distinctivă În lingvistică se face distincţia dintre invariante (foneme propriuzise) şi variante fonetice sau alofone (pronunţări diferite ale aceluiaşi fonem. Recunoaşterea invariantelor se recunoaşte prin faptul că înlocuind un fonem (invariantă) cu altul deci făcând o schimbare la nivelul formei se modifică şi conţinutul. Ex. dacă în cuvântul pat se înlocuieşte p cu b, sau t cu r atunci se modifică însăşi structura cuvântului obţinând fie bat, fie par. Dacă însă un vorbitor rosteşte pe e din Ene în două feluri diferite, nu se va obţine un alt cuvânt, este cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcţiunea de a diferenţia cuvintele sau formele gramaticale ale aceluiaşi cuvânt, între ele. Sunetele care nu apar niciodată în acelaşi context fonetic (care sunt în distribuţie complementară) şi sunetele care pot apărea în acelaşi context fonetic, dar nu contractează raporturi de comutare (sunt în variaţie liberă) sunt variante ale aceluiaşi fonem (alofone). În mod obişnuit, alofonele sunt privite ca unităţi concrete, individuale, ale vorbirii, în contrast cu fonemele, care sunt abstracte, generale şi aparţin limbii. Există în fonologie două niveluri de abstractizare: sunetele care sunt în variaţie liberă într-un anumit context fonetic se raportează la ceea ce lingvistica numeşte un „fonem concret” (de exemplu, rom. n velar, înainte de consoană velară). determinate de celelalte poziţii, se raportează la fonem, unitate mai abstractă decât fonemul concret. 4
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Fonemul concret, determinat de o anumită poziţie, împreună cu fonemele concrete

Fonetică şi fonologie

Eliminând acele caracteristici ale sunetului care ţin de poziţia sa în cuvânt şi în frază, precum şi caracteristicile care pot fi modificate fără a afecta identitatea cuvântului, se obţin trăsături pertinente (distinctive): conţinutul fonemului e un fascicul de trăsături distinctive. Dacă fonemul se defineşte ca o sumă de trăsături pertinente, arhifonemul e ansamblul trăsăturilor pertinente comune pentru două sau mai multe foneme. De exemplu, un arhifonem t e format din trăsături distinctive comune pentru /t/ şi /d/, minus surditate/sonoritate. Una dintre dificultăţile reducţiei sunetelor la foneme e o problemă de segmentare a lanţului vorbit: „Un fonem sau două foneme”? „În stadiul actual al dezbaterii, se pare că trebuie să admitem că, cel puţin în anumite limbi, o tranşă sonoră anumită poate fi interpretată atât monofonematic, cât şi difonematic (cf. „diftongii” limbii române).

Fonetica priveşte sunetul ca fenomen fizic; fonologia îl studiază ca unitate sonoră funcţională. Sunetul este material concret; fonemul este general şi abstract. Acelaşi sunet este pronunţat diferit de diferiţi vorbitori sau de acelaşi vorbitor, în momente diferite. Aceasta înseamnă că există variante şi varietăţi ale sunetelor (n din nimeni diferă de n din numai sau de n din luncă. Diferenţele sunt determinate de poziţia sunetului în cuvânt şi de influenţa sunetelor vecine (contextului fonetic) şi fenomenului prin care se rostesc concomitent mai multe sunete(coarticulaţie).

1.5. Sunet şi fonem
Fonemele unei limbi sunt, de regulă, corespunzătoare sunetelor învăţate în şcoală şi descrise gramatical. Scrierea notează, în general, numai ce este relevant în fonemele limbii respective. Partea studiului limbii care se ocupă cu studiul producerii, transmiterii şi receptării sunetelor limbajului articulat este, cum spuneam , fonetica. Ea inventariază sunetele limbii, le analizează şi le clasifică în funcţie de anumite caracteristici: înălţime, timbru, durată, cu implicaţii foarte serioase în semantica enunţului. După natura lor acustică sunetele sunt: vocale, semivocale şi consoane.

1.6. Funcţia

este un ansamblu de proprietăţi ale elementelor lingvistice în raport cu procesul de comunicare. Limba este văzută ca activitate şi ca proces în care se intersectează o serie de cauze şi o serie de efecte(determinări şi finalităţi). Determinarea presupune o continuă adaptare lingvistică a comunicării la nevoile interlocutorilor. Activitatea lingvistică reprezintă o 5

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Fonetică şi fonologie

alegere a instrumentelor de comunicare, pe care o face locutorul în funcţie de condiţiile particulare (context) de desfăşurare a comunicării. Funcţionaliştii consideră că limba este un sistem dinamic: „o limbă se schimbă pentru că ea funcţionează” A. Martinet Aşadar limba se adaptează continuu la nevoile utilizatorilor. Martinet introduce conceptul de sincronie dinamică(dinamism), înţelegând prin aceasta, variaţia şi mişcarea permanentă a limbii. Comunicarea umană presupune mesajul articulat (o înlănţuire de sunete articulate)

Reţine! Sunetul este material sau concret; acelaşi sunet este diferit pronunţat de doi sau mai mulţi vorbitori sau chiar de acelaşi vorbitor, în momente diferite. Este un fenomen strict fizic având forma unei vibraţii de aer cu caracter regulat. Fonemul este general şi abstract

Exerciţiu
Defineşte conceptual de fonologie şi identifică diferenţa dintre acest domeniu şi fonetică. Reciteşte paragrafele de mai sus şi realizează o sinteză a lor. Nu vei găsi răspuns pentru acest exerciţiu la sfârşitul capitolului. Foloseşte , pentru răspuns, spaţiul punctat din chenar. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ………………………………………………………………………………………………………

1.7. Proprietăţile sunetului
Orice sunet are drept caracteristici fizice: înălţimea; intensitatea, durata şi timbrul. Înălţimea este determinată de frecvenţa vibraţiilor. Frecvenţa este imprimată de sursă în funcţie de viteza de vibraţie. Cu cât frecvenţa de oscilaţie este mai mare, cu atât un sunet este mai înalt. Înălţimea sunetelor articulate este determinată de gradul de contracţie a coardelor vocale; cu cât contracţia este mai mare, cu atât vibraţiile sunt mai frecvente şi tonul mai înalt.

6

Proiectul pentru Învăţământul Rural

Timbrul este calitatea care permite sunetului să se distingă de altul rostit în aceleaşi condiţii. girafă (girafă – 6 sunete – 6litere) + e. Orice undă sonoră este formată dintr-o undă principală . b. literă.8. adică facilitează stabilirea structurii fonematice a cuvântului şi înţelegerea lui.bar ceea ce distinge cuvintele şi formele lor sunt fonemele subliniate.excursie. c comută. cireş. e.. Din punct de vedere al intonaţiei sunetele sunt puternice –cu amplitudine mare – sau slabe – cu amplitudine mică. i când h. expunere sunetul gz – examen. exemplu. (ciorbă = 6 litere – cinci sunete) [c+e. alfabet Alfabetul folosit pentru scrierea limbii române are 31 de litere. ger.I. Prin urmare. I când e. cunoaşte situaţii în care aceeaşi literă poate să noteze mai multe sunete: x notează sunetul cs. alcătuind sistemul fonologic al limbii 1.ciorbă. c – g + e. . adică. însoţită de undele armonice ale sunetului respectiv. care. fiecare dintre literele alfabetului limbii române notează câte un sunet. Funcţiile sunetului sunt: 1.i. pleci magiun. i când e i au valoare de sine stătătoare cer. În cazul fonaţiunii rolul de rezonator îl îndeplinesc cavitatea bucală şi cea nazală 1. Există deci o corespondenţă sunet – literă. exerciţiu. ca şi altele. În general. prin substituirea unuia dintre ele prin altul. Armonicele sunt sunete suplimentare cu frecvenţe diferite. Fonemele intră în relaţie unele cu altele( de opoziţie şi de contrast). fonemul notat cu a este în contrast cu cele notate b şi r. Un sunet durează atâta timp cât coardele vocale(sursa) vibrează. cheamă gheaţă (gheaţă = 6 litere – trei sunete) Proiectul pentru Învăţământul Rural 7 .formează sunetul č ğ] +h + e.9.în cuvântul bar. i au valoare de litere ajutătoare . 2. la rândul ei depinde de forma rezonatorului. Durata este determinată în funcţie de timpul de vibraţie al sursei. contrastivă . distinctivă – în seriile dar. Timbrul depinde de forma vibraţiilor. car . ceea ce face mai uşoară analiza cuvântului în unităţi succesive. Sunet. în contextele date se obţine un nou cuvânt sau o altă formă gramaticală a aceluiaşi cuvânt. o schimbare în planul expresiei implică o schimbare în planul conţinutului. g+e. Asta înseamnă că d. Limba română. i au valoare de litere ajutătoare – unghi.Fonetică şi fonologie Intensitatea reprezintă proprietatea sunetului determinată de amplitudinea vibraţiilor.

Foloseşte pentru răspuns. Ţi se cere să faci un exerciţiu de observare şi de interpretare.( chem = 4 litere – 3 sunete c – g + alte litere decât h. i de sine stătătoare – chem. Pentru acest exerciţiu nu vei avea răspuns la sfârşitul capitolului. spaţiul punctat din chenar. i – car. ortoepic şi de punctuaţie şi DOOM. grabă. e. gură cneaz. pe lângă bibliografia indicată şi Îndreptarul ortografic. Foloseşte. ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………… ……………………………………………………………………………………………………. Te vei putea consulta cu alţi colegi sau cu tutorele. ediţia 2005.Fonetică şi fonologie +h +e. Exerciţiu Explică raportul dintre sunet şi literă cu exemple din sistemul consonantic românesc. ghem. i când h are valoare de literă ajutătoare – e. 8 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

ticsit / tixit. ………………………………………………. ……………………………………………….. bat. rau.. îmbâxit / îmbâcsit.Fonetică şi fonologie 1. ………………………………………………. duc. Pentru realizarea acestui exerciţiu.. 7. ………………………………………………. Explicaţi conceptul de trăsătură distinctivă ………………………………………………. cat. ………………………………………………. pot. Definiţi conceptul de alofon şi daţi exemple ………………………………………………. Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 10 puncte.. Explicaţi diferenţa dintre fonetică şi fonologie ………………………………………………. 3. ………………………………………………. Enumeraţi şi explicaţi proprietăţile sunetelor ………………………………………………... Punctaj total – 100 puncte. sar. funcţiile fonemelor ……………………………………………….. fix Subliniaţi varianta corectă în următoarele perechi de cuvinte: cocs / cox. Autoevaluare 1. 6.... ………………………………………………. aplicaţi ceea ce aţi învăţat la capitolul Funcţiile fonemelor 4.. Proiectul pentru Învăţământul Rural 9 . 2. sap. rucsac / ruxac Descrieţi structura fonematică a cuvintelor: pat. duci. ortodox. ………………………………………………. Scrieţi forma corectă de plural a cuvintelor: sfinx. 5.10. ………………………………………………. ……………………………………………….. Prezentaţi în spaţiul liber... ………………………………………………. ………………………………………………... rai..

Pot să lipsească din compunerea unei silabe.1. Aşadar. Dintre sunetele limbii studiate de noi. De aceea consoanele sunt considerate zgomote. deoarece în cazul lor unda sonoră are un caracter regulat. I are valoare vocalică în: bine. un obstacol care barează total sau parţial. cai. Ea are în vedere mecanismul de emitere a unui sunet articulat care se produce aşa cum se arată mai jos: Începutul fonaţiunii se află în plămâni. u). articularea priveşte sunetele limbii. codri şi valoare de semivocală în: iarnă. de aici se formează un curent de aer fonator care este pompat spre laringe unde se află generatorul de sunet care modulează sunetul iniţial şi-l distribuie în cavităţile de sunet supralaringiene. e. Diferenţa dintre silabe este determinată de modificarea formei rezonatorilor bucali şi labiali. o. sunete propriu-zise sunt considerate doar vocalele pentru că numai ele se realizează doar prin vibraţia curentului de aer la nivelul glotei. Limba română cunoaşte un număr de 7-8 vocale (a. Ele sunt produse de coloana de aer vibrat care trece nestânjenit şi continuu prin traiectul vocal. ă. aerul fonator întâlneşte. bere. i.Fonetică şi fonologie 1. â. Vocalele se rostesc singure. Alte vocale sunt întotdeauna întregi (plenisone). situaţie în care sursa lor de producere sunt coardele vocale. biată. patru pot fi şi semivocale. canalul de scurgere a aerului determinând caracterul neregulat al undei sonore. timp. modul lor de producere. Consoanele au un mod de articulare diferit în sensul că. Semivocalele intră în componenţa unor grupuri vocalice numite diftongi sau triftongi. Reţine ! E are o valoare de vocală în: seră. care imprimă sunetului anumite caracteristici. treacă. în diferite puncte ale cavităţii bucale.12. toată 10 Proiectul pentru Învăţământul Rural . o. î. meargă Consoanele se rostesc cu ajutorul unei vocale. fără ajutorul altor sunete şi pot forma singure o silabă. doi O are valoare de vocală (plenisonă) în: os. boală. clasificarea şi funcţionarea lor. Articularea reprezintă obiectul de studiu al foneticii articulatorii. Ele formează întotdeauna centrul unei silabe. semivocale. consoane a Vocalele sunt sunete propriu-zise.11. Semivocalele se aseamănă cu vocalele. i. Vocale. obosit şi valoare semivocalică în: coală. nu pot forma singure o silabă (e. u). trece şi valoare de semivocală în: seară. 1. dar nu pot fi rostite fără ajutorul altor sunete.12. Dintre acestea. orb. Sunetele 1.

deci. Sunetul vocalic este produs prin întărirea.... drum....... Spune câte sunete şi câte litere există în cuvintele subliniate de mai sus . â... chioşc.... î..... tun şi valoare de semivocală în: cadou.....Fonetică şi fonologie U are valoare de vocală în: bun..... dintr-o serie de grupuri de unde sonore. 1 1...... Vocalele româneşti Sistemul vocalic românesc are. coardele vocale produc vibraţii complexe care dau o notă fundamentală şi numeroase elemente armonice Sunetul vocalei este format. Spunem 7-8 întrucât două: â şi î notează acelaşi sunet. mediale(â. Gradul de deschidere sau de închidere: ..... c. u). u... zeamă 2..parţiale..... Clasificarea vocalelor limbii române Pentru a studia structura vocalei trebuie avute în vedere vibraţiile glotale ale aerului expirat şi modul în care se modifică acestea în cavităţile rezonatoare.. Laringele... cheamă.... Din această perspectivă. în laringe şi în cavităţile superioare.. a este vocală neutră.... ieftin. i..... cavităţile supralaringiene şi cavitatea bucală alcătuiesc rezonatoare care emit sunete fundamentale şi sunete cu frecvenţă superioară .... b. ceapă.. metrou. erou....... din această perspectivă identificăm vocale: anterioare sau prepalatale(e.... după cum spuneam... stilou... vinerea.. la care se adaugă vibraţiile proprii coardelor vocale. cine. Structura vocalei se analizează o dată din perspectiva emisiunii ei şi o dată din perspectiva audiţiei Clasificarea vocalelor se face în funcţie de anumite criterii: 1......... neam.... Experienţe realizate prin cercetări de fonetică experimentală arată că aerul care trece prin glotă capătă anumite vibraţii.... ă î) . Locul de articulare( poziţia muşchiului lingual)..... o.... a două armonii care au o înălţime apropiată....posterioare(o. girafă... Exerciţiul nr... Identifică vocalele şi semivocalele din cuvintele: baie..deschise: a 11 2. e.... ă.i). repetate periodic... sunetul propriu. Prin urmare... şapte-opt unităţi: a..... S-a observat astfel că fiecare vocală are mai multe tonuri caracteristice care formează rezonanţa primară a ......... Proiectul pentru Învăţământul Rural .......

O categorie aparte o reprezintă vocalele nazale. ă. Clasificarea consoanelor Consoanele sunt sunete ale vorbirii care diferă de vocale prin faptul că articularea lor este însoţită de zgomote. nelabială. Posterioare o. Acestea constau în închiderea totală şi deschiderea bruscă a canalului vorbitor.12. Modul de articulare: Felul în care organele fonatorii creează obstacol determină identificarea de. g. Timbrul lor nazal provine din scurgerea aerului expirat prin fosele nazale. nelabială. nelabială.semideschise: e. â Vocalele sunt închise sau deschise după gradul de închidere sau de deschidere a maxilarelor şi după gradul de apropiere sau de depărtare a muşchiului limbii de palat.închise: u. vocală semiînchisă. i. vocală deschisă. î.nelabială. vocală închisă nelabială Mediale a. vocală închisă. diverse obstacole. ă. vocală semideschisă( mai deschisă decât ă).consoanele propriu-zise: b. i. 1. c. labială Pronunţarea vocalelor o. o. Reţine ! Vocalele româneşti sunt. u. presupune rotunjirea buzelor. Anterioare: e.Fonetică şi fonologie . De aceea se numesc labiale sau rotunjite. î. labială. d. . 12 Proiectul pentru Învăţământul Rural .consoane oclusive sau închise (oclusive-explosive) . într-un anumit punct al pronunţării sau prin strâmtorarea acestuia. K’.2. p. â. î şi â). cum am văzut. t. vocală semiînchisă (mai închisă decât e). vocală semideschisă) (mai deschisă decât i. Consoane produse prin închiderea totală a canalului şi deschiderea sa bruscă : . g’. a. nelabială.u. În funcţie de mişcările articulatorii necesare pentru pronunţarea consoanelor se stabilesc criterii de clasificare şi de identificare. La producerea lor curentul de aer fonator întâmpină. vocală închisă(mai puţin decât i.

ş. z.ş. Constrictive 1. h. caracterizate prin strângerea mai accentuată a canalului vocal: f.ş. Locul de articulare După locul din cavitatea bucală unde se produce blocajul în pronunţare. 4. 3. č.v. În această categorie intră şi semivocalele i. ğ. Constrictivele sau consoanele continue. canalul fonator se deschide parţial ca în cazul constrictivelor. Vibrantele şi lateralele fac parte din categoria consoanelor lichide. č. Vibrantele pentru pronunţia cărora sunt folosite limba şi uvula (omuşorul): r . . ğ. canalul vocal e închis şi se deschide brusc în momentul emisiei: b. Oclusive 1.Fonetică şi fonologie - consoane rostite printr-o îngustare a canalului fonator. w). ţ. dar în momentul secund. w sau u) şi o. K’. Curentul de aer trece cu presiune şi produce un zgomot determinat de frecarea aerului de pereţii canalului. b.s.z. s. Pentru a pronunţa aceste sunete canalul vocal e strâns astfel încât.o(notate y-sau i. aerul se scurge de-a lungul celor două margini ale limbii: l. Semioclusivele (africatele) ţ.l. p.n. t. v. Lateralele caracterizate prin faptul că. şi o categorie de consoane ”deschise” (care în alcătuirea unei vocale pot juca un rol vocalic):m. g’. Fricativele sau spirantele.u.j.ţ z . 2. ğ. e poate fi semivocală. în diftongul ea –deal. Astfel se pronunţă consoanele africate sau semioclusive. Oclusivele(întrerupte). Acestea nu reprezintă sunete simple ci o reuniune de două sunete articulate. 2.s. Astfel se pronunţă consoanele fricative sau constrictive f. II. se disting: Proiectul pentru Învăţământul Rural 13 .consoane pronunţate prin realizarea unui obstacol combinat: momentul de început coincide cu cel specific oclusivelor. Există. fiecare mai slab decât fiecare sunet luat separat Oclusive nazale: m. j.r. g. d. în timpul emisiunii lor. č. aerul se scurge toată perioada cât durează emisiunea: semivocalele (y. după unele păreri. c. n 3. În limba română. Reţine ! În tabelul de mai jos prezentăm clasificarea consoanelor în raport de criteriile enunţate: I.

surde. iar în funcţie de timbru. Ele au caracteristici comune şi cu unele şi cu celelalte. ğ. sonantele au trăsături consonantice întrucât nu comportă accent şi nu pot forma centru silabic. vibraţiile laringiene încep în momentul destinderii – p. Astfel se pronunţă palatalele K’. • consoane labio-dentale .13. Din punct de vedere al rolului lor în silabă. t. d. care se manifestă mai slab. z. ţ. prin închiderea şi deschiderea bruscă a acestora. c. se pot distinge: 14 Proiectul pentru Învăţământul Rural . y. j. v. g). Sonantele se caracterizează prin faptul că în articularea lor domină tonuri muzicale. d. Astfel se pronunţă p.Fonetică şi fonologie • consoane labiale . Consoane sonore şi consoane surde Clasificarea se realizează în funcţie de faptul că emisiunea lor este sau nu însoţită de vibraţii ale laringelui. • consoane velare – blocajul se produce în zona posterioară a gurii prin atingerea muşchiului lingual de vălul palatului. sonore: în timpul articulaţiei acestor consoane. Sonantele reprezintă o categorie de sunete care diferă atât de consoane cât şi de vocale. vibraţiile încep odată cu tensiunea (implozia) – b. Astfel se pronunţă fricativele ş. la nivelul dinţilor laterali spre zona incisivilor: s. ğ 2.14.canalul fonator nu pate fi închis de tot. 1. b (bilabiale).r. Astfel se pronunţă velarele (k. Pronunţia se realizează între buza inferioară şi dinţii superiori.m. f.n. g. K’. s. • consoane dentale (alveolare) – obstacolul se realizează la nivelul incisivilor superiori t. • consoane laringale – blocajul se realizează prin îngustarea spaţiului fonator. ş. • consoanele palatale (medio-palatale) se rostesc prin lipirea spatelui muşchiului lingual de mijlocul palatului. Astfel se pronunţă f. h 1. dar şi trăsături distinctive. v. 1. Majoritatea consoanelor se grupează în perechi (surd-sonor). • consoane prepalatale (anteropalatale) – se articulează în zona anterioară a bolţii palatului(cerul gurii). Aceste tonuri sunt însoţite de zgomote. caracteristice vocalelor.obstacolul se realizează la nivelul celor două buze(labii). Sonante sunt: l. ğ. j şi fricativele č. g’. specifice consoanelor. Astfel se pronunţă h.

................................ ............... 1................................................ Exerciţiul nr........... Sonante nazale: m............. Sonantele orale se diferenţiază în funcţie de locul de articulare. Sonante orale: l......... sunetele se rostesc în succesiune produse de mişcările articulatorii care determină o întrepătrundere şi o influenţă reciprocă....... Proiectul pentru Învăţământul Rural 15 ...............n a căror articulare se produce la nivelul cavităţii bucale prin coborârea vălului palatin care determină dirijarea curentului de aer spre cavitatea nazală......... conturi........ .. Consoanele nazale şi cele lichide nu cunosc opoziţia surd-sonor. Articularea unui sunet se începe înainte ca articularea sunetului precedent să fi fost realizată în întregime... reglare.............. Identifică tipurile de consoane din cuvintele următoare şi argumentează....... ciorap................ Influenţele nu afectează....... r a căror pronunţie se realizează în prin dirijarea aerului prin cavitatea bucală............. încadrarea lor într-o anumită categorie: baron.... cont............... cărunt......................... lateral... Coarticularea În vorbire...................15......... sunetele aflate la limita dintre cuvinte................. Sonantele l şi r se numesc lichide întrucât la articularea lor curentul de aer are o scurgere continuă.... 2.......Fonetică şi fonologie 1. folosind spaţiul lăsat liber...................... ....... în general.. să se influenţeze reciproc... caracteristicile sunetelor căci variantele se înscriu în modelul sunetului tip................................................ dinte....... vifor........ Astfel l este un sunet lateral........ Identifică sonantele din cuvintele de mai jos şi aşează-le în categoria potrivită: lungan. drum. Acest fenomen se numeşte coarticulaţie..... .............................. Aceasta face ca într-un context fonetic.. ţambal...... alungire.......... coţofană.... 2.... lent. în timp ce r este un sunet apical pentru că pronunţia lui se realizează prin atingerea alveolelor superioare de către apex........... 2 1.............

o.lo.gie. Diftongii . le – oai .transformarea uneia dintre vocale în semivocală. dor. leoarcă). a urat.lo. triftongi.contragerea celor două vocale identice la una singură: alcol.16. sârb Segmentul vocalic complex cuprinde o vocală urmată de una sau de două semivocale. respectiv. După felul în care apar cele două sunete identificăm diftongi ascendenţi (S+V) şi diftongi descendenţi (V+S) Triftongii grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi două semivocale pronunţate în aceeaşi silabă (mergeau. Un segment vocalic simplu poate să cuprindă orice vocală: cap. . măr. Astfel se realizează ceea ce în mod obişnuit numim diftongi. creându-se un fals diftong: ge. în loc de cuviincios.grupuri de sunete formate dintr-o vocală şi o semivocală pronunţate în aceeaşi silabă (meargă. . în loc de alcool. generatoare de forme incorecte: . cuvincios. beau). Hiatul se realizează şi la întâlnirea unui cuvânt terminat în vocală cu un cuvânt care începe tot cu o vocală: de atunci. soa – re).Fonetică şi fonologie 1.că). coafor. În această situaţie avem de-a face cu un hiat în fonetică sintactică.dispariţia(înlăturarea)unei vocale: aspectos. în loc de aspectuos. vreau. aeroport. Acest lucru se realizează prin diferite modalităţi. Hiat – vocală + vocală pronunţate în silabe diferite: real.gie devine geo. Există însă şi triftongi cu structura S+S+V (creioane. Grupuri de sunete Segmente vocalice Segmentul vocalic simplu este un nucleu constituit dintr-o singură vocală. Reţine ! În limba română contemporană se simte o tendinţă de evitare a hiatului. din dur. cu valoare silabică. 16 Proiectul pentru Învăţământul Rural . În mod obişnuit structura triftongului este S+V+S (iau.

................... geologie...... metateza........: coridor .. arată în ce cuvinte nu există diftongi şi explică de ce! deal... fiinţă................................. explicaţi în spaţiul liber...... spaţiul punctat din chenar............se petrec în condiţii determinate.......... Acelaşi sunet apare de două ori în acelaşi context fonetic putând fi perceput de către unii vorbitori ca o piedică în procesul de articulaţie..................femeie ..... Identifică diftongii......... avion. geam.... pentru răspuns.................. proprietate – propietate............ care sunt procedeele de evitare a hiatului....... ci şi sintactic şi morfologic.............. licee.... disimilarea....................... Schimbări fonetice Asimilarea..........................................tăiat vocala i asimilează parţial pe a şi determină forma băiat .......... cooperaţie...... Asimilare consonatică ... sincopa şi analogia ................. 2.................... (atenţie este vorba de situaţia în care semivocala.........colidor......şoşon – soson asimilează pe s chausson........... Sunetul afectat preia pronunţia sunetului vecin.. Identifică vocalele în hiat din cuvintele de mai jos: aeroport....17............... ciorchine.................... geană.......................... tăcea........ casierie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 17 ...fimeie Disimilarea.......sosetă........ teatru..................... 3 1. 1.. neam...............modificarea unei vocale prin influenţare cu alta – băiat ........ ceaşcă.. face parte din sunetul c sau k) . ... cearceaf...................... ................ cereale.. Asimilarea se manifestă la nivel vocalic şi la nivel consonatic... seară.. Se produce o modificare a uneia dintre cele două apariţii ale sunetului......... Asimilarea ................................ abateri de la normă celofan čolofan. în cazurile respective... . ceaţă.. Analogia nu se realizează numai la nivel fonetic.................Fonetică şi fonologie Exerciţiul nr......... şosetă .................................................. Asimilarea vocalică .................... Foloseşte............. gheaţă........ Ex........tăiet Asimilarea produce de multe ori........ ... Asimilare mixtă modificarea unei consoane sub influenţa unei vocale sau invers fămeie .............modificarea unui sunet dintr-un cuvânt sub influenţa altui sunet din acelaşi cuvânt......

în lanţurile de cuvinte.Fonetică şi fonologie Disimilarea a produs modificări în trecerea cuvintelor din latină în română: fratre frate. Accentul Pronunţarea mai intensă sau pe un ton mai înalt a unei silabe – la nivelul cuvântului – soá – re. Activitatea vorbitorului este de obicei reflexă. „Melodia frazei [. Bineînţeles. Fonemele suprasegmentate au fost clasificate în i n t e n s i v e (care caracterizează o singură silabă. care poate fi fraza întreagă”. cu valoare distinctivă în lexic şi morfologie (în idiomurile cu accent liber). au făcut . iar melodia frazei are valoare distinctivă în sintaxă.monmânt.1. ci a unui segment de expresie mai mare.]. poctoavă. 1. cu valoare distinctivă. Sincopa căderea unei vocale în poziţie interconsonantică: directus . e afectată nu valoarea acestui singur cuvânt. Atenţie! Mulţi lingvişti refuză să considere foneme faptele de intonaţie. deoarece respectă ideea că fonemul e element constitutiv. eventual calitatea de fonem.Tú ai să faci asta. 18 Proiectul pentru Învăţământul Rural .a apărut ca rezultat al analogiei cu au crescut 1. Chiar dacă diferenţa dintre cele două curbe se manifestă numai asupra unui cuvânt. a accentului de intensitate.18. Metateza constă în inversarea ordinii de apariţie a două sunete: scluptura. Pronunţarea mai intensă a unui cuvânt – la nivelul propoziţiei sau frazei (accent logic sau sintactic) . monumentum . variaţiile curbei sale nu sunt susceptibile de a schimba identitatea unui monem sau a unui cuvânt. Vorbitorul foloseşte limba în conformitate cu modelul. observaţiile acestea nu infirmă valoarea fonologică. mormânt.18. al morfemului sau cuvântului.. acesta pronunţând exact aşa cum aude: m din octombrie apare prin analogie cu septembrie În secolul XVI-lea existau două forme de participiu pentru a face : au fapt şi au făcut. adică intonaţia.drept Analogia presupune existenţa unui model. definită ca „variaţia de înălţime în modul de emitere a unei tranşe sonore”.pădure. bolnav Metateza a funcţionat şi în trecerea de la latină la română: paluden .. în româneşte numai accentul) şi e x t e n s i v e (care pot caracteriza un segment fonic cu o extindere mai mare decât o singură silabă).

Proiectul pentru Învăţământul Rural 19 .19.Fonetică şi fonologie Identificaţi diferenţele provocate de accent în situaţiile de mai jos: ve’selă – ves’elă tórutri – tortúri mári – mărí. În limba vorbită întâlnim dublete accentuale libere: suntem. pot alterna între ele două semivocale: dau-dai.2. dar în contexte diferite. Există numeroase figuri de stil realizate prin fenomene fonetice: aliteraţiile. În cuvintele omografe. există câteva situaţii specifice: 1.3. Poziţia accentului În limba română. suntém. símbol . Intonaţia este un fonem suprasegmental fonic cu o extindere mai mare decât o singură silabă şi cu implicaţii semantice şi stilistice 1. pe antepenultima silabă:pre-ve-dé-ri-le 4. Atenţie ! Există tendinţa de specializare semantică a unor forme accentuale. 1. accentul determină sensul cuvântului. Accentul scoate în evidenţă. accentul are poziţie oarecum liberă. în alt sunet. dar trafíc de influenţă 1. pe ultima silabă:po-pór. pe o silabă mai îndepărtată de sfârşitul cuvântului: doc-to-rí-ţă Deşi poziţia accentului este liberă în limba română.simból etc. un cuvânt sau o propoziţie. etc. suntéţi. cuvintele sau propoziţiile învecinate.ca-rác-ter 2. o silabă. tăiat-tăiaţi sau vocalice: masă-mese O vocală poate alterna şi cu un diftong: om-oameni. bolnáv. totuşi el are un caracter stabil în cuvânt în cadrul flexiunii nominale sau pronominale. Fonetica şi alte domenii ale limbii Anumite fenomene fonetice au implicaţii în morfologie. Este vorba de aşa numitele alternanţe fonetice acele schimbări regulate ale unor sunete din rădăcina sau din tema unui cuvânt. Alternanţele se realizează în timpul flexiunii nominale sau verbale sau în timpul derivării. consonantice: cad-cazi.18. Alternanţele pot fi. cu ajutorul intensităţii vocii.frân-ghí-e 3.18. ambele fiind utilizate. pe penultima silabă: a-ca-dé-mie. bólnav. súnteţi. faţă de silabele. mai mult sau mai puţin diferit. contribuind la realizarea flexiunii.stşt(acest-aceşti). Există alternanţe consonantice între grupuri de consoane: sc-şt (citesc-citeşti). tráfic aerian. alternanţele. în acelaşi timp. În principiu.

bilabială sonoră. orală lichidă. Constantin Dominte. 1981 1. nazală 2. Ed. geană. corn / torn. 2 1. EDP. Gh. Surse bibliografice 1. Răspunsuri la exerciţii Exerciţiul nr. geam.21.i-SV. n-oclusivă. Bucureşti. Manual de lingvistică generală. Bucureşti. În cuvintele ceaşcă.G 1. 1995 4.fricativă surdă.ă-V 2. Beldescu. semivocalele e şi i fac parte di sunetele K`.) Sinteze de limba română. ardă-artă. Theodor Hristea (coord. Ştiinţifică. Precizează ce fel de opoziţii se stabilesc între fonemele di seriile de cuvinte : pat-bat. cheamă-6 litere-4 sunete(k`a m ă) Pentru restul cuvintelor recitiţi textul Exerciţiul nr. sonantă.cheamă. 1957 2. r-sonantă.a.ţ-dentală africată. 3 Diftongii sunt ea şi io. SSF. baie-4 litere-4 sunete. 1985 5. Emil Ionesu. Lucrare finală de evaluare 1. vibrantă..20.Fonetică şi fonologie Fonetica poate contribui şi la realizarea unor forme expresive de superlativ. seară / seacă / seamă …………………………………………………………………………. Georgeta Ciompec. l-sonantă orală lichidă. torn / turn / tern.f. punctuaţie. b-oclusivă. ciorchine. Limba română contemporană(coord. Ion Coteanu). Explică funcţia distinctivă a fonemelor în seriile domn / somn. nazală Exerciţiul nr.22. ş.lichidă. sonantă orală.G`. 1982 3. Al. EDP. All. 2. gheaţă. e-V. ortoepie. ceaţă.sonantă. 1 Pentru primele cuvinte: 1. coclusivă prepalatală surdă.e-SV-a-V.C. sur / sar / ser. Ed. Introducere în fonetică. r. prin repetarea insistentă a unui sunet : buuun 1. vast-fast-cast. Bucureşti. Rosetti. Bucureşti. Bucureşti. Ortografie. ros-roz 20 Proiectul pentru Învăţământul Rural .noclusivă. baie – a-V.

catgut. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. Efectuează analiza fonetică a cuvintelor de mai jos: insurgent. văd-văz.. …………………………………………………………………………. obstacol. vocală anterioară. aisberg Veţi avea în vedere cele studiate în cadrul capitolului Coarticulaţia. …………………………………………………………………………. ţin-ţiu. …………………………………………………………………………. cheag.. …………………………………………………………………………. ghiaţă …………………………………………………………………………. vocal. …………………………………………………………………………. literă în structura fonetică a cuvintelor: doarme. ghiară. execrabil. 3. eczemă.. picior-pârâu ………………………………………………………………………….. cu accent pe.. Explică consecinţele vecinătăţii asupra producerii fonemelor în cuvintele: . frecvenţa. oblic. silabe.silabă. …………………………………………………………………………. 6. …………………………………………………………………………. oarbă. Arată când avem de-a face cu fonem (invariantă) şi când cu alofon în cuvintele de mai jos: cap-cad-caz. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. triunghi. geam.acvilă. chestiune.absent.. anecdotă... Stabileşte relaţia sunet . consoană. cerc. subteran . pot-poci.. închisă. 5. …………………………………………………………………………. Proiectul pentru Învăţământul Rural 21 . cuprinzând fonemele.Fonetică şi fonologie …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. ghioc Folosiţi spaţiul liniat şi consultaţi modelul propus! Model: cuvânt alcătuit din. …………………………………………………………………………. obtuz. …………………………………………………………………………. execuţie.. …………………………………………………………………………. violoncel. abscons. cetate. Foloseşte pentru răspuns spaţiile goale. tetraedru. 4.

căi. …………………………………………………………………………. 10. …………………………………………………………………………. poate. Pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă câte 10 puncte. ciurdă. …………………………………………………………………………. ciopor. scumpi. …………………………………………………………………………. Identifică grupurile vocalice (diftongi. cântă. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. smiorcăit. Arată cum se evită hiatul în limba română şi prezentaţi 5 exemple concludente …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. leoarcă. Explică conceptele articulare şi coarticulare! …………………………………………………………………………. hiat) şi ordonaţii după caracteristici. 9. aeroport. puică. ochi. …………………………………………………………………………. fleancă. …………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………. teatru. aibă. chiar. …………………………………………………………………………. categoria gramaticală şi sensul cuvântului: foi. citi. puiuţ. aiureală. Punctaj total 100 22 Proiectul pentru Învăţământul Rural . teafăr. acele. Rezolvă echivocul grafic din cuvintele următoare şi explicaţi rolul accentului pentru: clasa morfologică. ………………………………………………………………………….Fonetică şi fonologie 7. …………………………………………………………………………. deal deasupra. …………………………………………………………………………. fioros . …………………………………………………………………………. mereu. torturi. măsura …………………………………………………………………………. stoarcă. iepure. chior. aisberg. copii. aortă. fugi. triftongi. Ciucaş. biologie. ciot. biosferă. …………………………………………………………………………. mări. călători. 8.

...........................24 2..............................să interpretezi structura fonetică a unui cuvânt...................23 2....4..................................... 2 ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE Cuprins 2.................... Silaba ..... Conceptul de ortografie Sistemul de reguli precise.... Proiectul pentru Învăţământul Rural 23 ..............8....................................... ....................................2................................................................... Ortografia este şi instrumentul de consolidare şi de generalizare a regulilor de folosire a limbii literare. Obiective educaţionale .........Ortografie şi punctuaţie Unitatea de învăţare nr............24 2.................................................................... Surse bibliografice ............... Scrierea şi pronunţarea unor vocale...................... Lucrare finală de evaluare .............................să realizezi segmentări silabice corecte.............2................... fixe şi unitare care constau în explicarea valorii semnelor dintr-un anumit sistem grafic de reproducere a unei limbi şi din formularea condiţiilor de folosire a acelor semne.............) scriere pictografică: scriere ideografică.. ........6.........................30 2........23 2.............................5............... scriere alfabetică (prin intermediul semnelor convenţionale numite litere.......31 2... Semne şi reguli de ortografie........ Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe ..... Despărţirea cuvintelor în silabe ....................... Sisteme ortografice...să interpretezi reguli de utilizare a semnelor de ortografie şi punctuaţie.............1...........11...29 2.....3......12...............................29 2...........10........................să identifici şi să explici reguli de ortografie şi de ortoepie..... Conceptul de ortografie . ..............28 2.................................................... Reguli lexicale ....7.28 2................. 2............................9.......30 2........................................................... Principiile ortografiei limbii române ................. Segmente consonantice ... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: ................29 2............1..............

. fiind neologisme: servici.(G. Cuvintele birjă . 2. El se manifestă numai în scris. linia de dialog şi de pauză. 24 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Enigma Otiliei). onorariu. etc. (G. se scrie cu minusculă. Principiile ortografiei limbii române Principiul fonetic presupune apropierea scrierii de vorbire. Astfel în limba vorbită nu se pronunţă –l (articol enclitic). reproducând realitatea fonetică a limbii.după fraze alcătuite din propoziţii enunţiative care se află în raport de coordonare: Marele istoric îşi potolea respiraţia accelerată cu câteva spirite.3. Astfel se explică suprimarea lui -u final din cuvinte ca unchi. onorar – corect: serviciu.după fraze formate din propoziţii enunţiative care se află în raport de subordonare: Ii spunea în gând tot ce nu putea să-i spună în faţă. se aprindea. . Principiul simbolic recomandă scrierea cu majusculă sau cu minusculă. evenimentele istorice importante. voi. două puncte. Se observă însă şi fenomene de hipercorectitudine constând în aplicarea procedeului şi la alte cuvinte în care regula nu funcţionează. Astfel se scrie -ea. altfel. în funcţie de situaţii: facultate – aptitudine/. Călinescu – Istoria literaturii române de la origini până în prezent). căuta neliniştit prin sală.după propoziţii enunţiative: Maria cântă la chitară. punctele de suspensie şi cratima (linia de unire sau de despărţire). Când cuvântul se foloseşte în accepţia lui obişnuită. virgula. punctul şi virgula. mătuşă se scriu cu ă. fulgera uşa cutremurată de forfota staţionarilor pe culoar. 2. Principiul morfologic ţine seama de formele flexionare care impun un tip special de ortografie. făcui. altă dată. grijă. nu –ia după grupurile ch. Ele sunt: punctul. semnele citării (ghilimelele). altădată. când simbolizează ceva important se scriu cu majusculă: punctele cardinale. Călinescu. decapita cu degetul spatele prin aer un duşman nevăzut. parantezele (rotunde sau drepte). alt fel. mai. Semne şi reguli de ortografie Semnele de ortografie şi de punctuaţie sunt mijloace grafice de realizare a corectitudinii în scriere şi au diferite funcţii în scris. Facultatea de filozofie. semnul exclamării. salariu. îngheaţă. nu cu e Principiul sintactic recomandă două feluri de notare a unor cuvinte care nu pot fi diferenţiate decât prin segmentare.Ortografie şi punctuaţie Orice scriere alfabetică a fost la început fonetică. Punctul este semnul grafic care marchează pauza ce se face în vorbire între propoziţii sau fraze independente ca sens. salar. o dată. gh cheamă. semnul întrebării. îmbinări de cuvinte: odată. Se foloseşte în următoarele situaţii: . Principiul tradiţiei istorice presupune cunoaşterea evoluţiei limbii. vocifera.4.

că mi-e atât de neplăcută vederea lui încât aş fi în stare să rămân repetent de atâtea ori până când s-ar căra el din şcoala noastră. Nu se pune punct după abrevierile formate din prima şi ultimele litere ale unui cuvânt: d-ta. (T. Mirele).: Dar tu ştii pentru ce loc e concurs Ghiţă? Virgula delimitează grafic unele propoziţii în cadrul frazei şi unele părţi de propoziţie în cadrul propoziţiei. S. În propoziţie. (M.Viaţa ca o pradă). o zgâtie de copilă ageră la minte şi aşa de Proiectul pentru Învăţământul Rural 25 .abrevierile formate din prima silabă a cuvântului şi din consoana sau grupul de consoane cu care începe silaba a doua: op. Preda .: Şi cea dintâi şcolăriţă a fost însăşi Smărăndiţa popii. se desparte prin virgulă un substantiv de o apoziţie explicativă.U. Semnul exclamării marchează grafic intonaţia frazelor şi a propoziţiilor exclamative sau imperative. virgula se foloseşte în următoarele situaţii: între părţi de propoziţie de acelaşi fel. Creangă. izolându-se de restul propoziţiei sau al frazei: . pe baza raporturilor sintactice dintre ele.interjecţii: ho. de opere literare. Se foloseşte după : . Ea redă grafic ritmul vorbirii şi al intonaţiei.A . copulativă ori prin sau: Otilia era familiară. / de care tremură taurul.exclamaţii redate prin substantive la vocativ.la sfârşitul unei propoziţii imperative sau al unei fraze dependente de o propoziţie imperativă. pentru că nu mai marchează o pauză. Semnul întrebării este folosit în scriere pentru a marca intonaţia propoziţiilor sau frazelor interogative. grupurile de cuvinte şi frazele care au caracter interogativ şi care sunt întrebări directe.Ortografie şi punctuaţie la sfârşitul unei propoziţii optative sau la sfârşitul unei fraze alcătuite din propoziţii dependente de o optativă. Triumful talentului) . când nu sunt legate prin conjuncţia şi.U. Se pune semnul întrebării după cuvintele.interjecţii şi vocative care exprimă stări afective şi sunt considerate cuvinte independente: Nu se poate. Călinescu. punctul devine semn ortografic. d-voastră etc. . Enigma Otiliei). Nu se pune punct după titlurile de cărţi. ho ! . când aceasta are un ton neutru: Culcămi-te trândavă pe coarne. Virgula arată felul în care fraza şi propoziţia se despart în elementele lor constitutive. Virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în cursul rostirii unei propoziţii sau fraze. - În cazul abrevierilor se pune punct: prima literă a cuvântului O. fă-te jugul meu de carne. cit În această situaţie.Până aici. Caragiale. / stăpâna mea frumoasă ca aurul. după formulele de adresare etc.L. Aceasta este funcţia gramaticală a virgulei. muzicale. domnule director! v-aţi înşelat! uitaţi-vă la probe! (I. când tonul nu este imperativ: ar fi trebuit să-i spun ca să exprim exact ceea ce simţeam.N. Spânule! (I. Povestea lui Harap Alb). liberă în mişcări…(G.Arghezi . dacă după apoziţie urmează altă parte de propoziţie apoziţia se intercalează între virgule.

: Schimbând ceea ce e de schimbat. Nu se pune virgulă: Între subiect şi predicat între complementele directe şi indirecte care sunt aşezate după predicat. sau: Sau eu nu am vorbit clar . fie. Călinescu Istoria literaturii române de la origini până în prezent. Subordonata circumstanţială de loc şi cea de timp se despart prin virgulă de regentele lor. N. Atributiva explicativă se desparte prin virgulă de regenta ei.). prin virgulă de regentă. dar şi din nebunii. ori . Călinescu. G. • copulative legate prin nici. Completiva directă şi cea indirectă se despart de regentele lor numai dacă sunt antepuse. • raporturi de subordonare: Propoziţiile subordonate subiective şi predicative nu se despart prin virgulă de regenta lor: Nu se cădea să-i scrie în chipul acela…. Caragiale. în ultimele patru decenii. Triumful talentului). Felix? (G. rolul lui Volaire. cu sau fără determinări. • disjunctive când încep amândouă cu ba. Enigma Otiliei). aşezate la începutul frazei.Ortografie şi punctuaţie silitoare . când sunt antepuse şi când nu se insistă asupra lor. /Nici ştiu cum aş începe (M. dar nu a spus nimic. construcţiile gerunziale şi participiale.) complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat se pun între virgule. se despart prin virgulă de restul frazei substantivele în vocativ: Ce ai. (I. Enigma Otiliei. Amintiri din copilărie). cât. • adversative: a venit. şi: Nu caut vorbe pe ales. 26 Proiectul pentru Învăţământul Rural . deci ai câştigat. Iorga a jucat în cultura română. caietul lui ai fi zis că este modelul de caligrafie .L. Subordonata cauzală se desparte prin virgulă de regentă. Creangă. Luceafărul). • conclusive: ai jucat. se despart prin virgulă. sau tu nu eşti atent. Otilia îl mângâia matern…G. Călinescu. răspunse el. atributiva determinativă nu se desparte . Coordonatele legate prin şi copulativ ori prin sau nu se despart prin virgulă. (I. indiferent de poziţia pe care o are. Eminescu. Se despart prin virgulă de restul propoziţiei cuvintele şi construcţiile cu topica schimbată sau incidente. nu numai. scris de mână. se pune virgulă după adverbele de afirmaţie şi de negaţie când acestea sunt echivalente unei propoziţii: Da. dar numai când subiectul este aşezat înaintea predicatului. puse alături. indiferent de funcţia sintactică pe care o au. În frază virgula se foloseşte în următoarele situaţii: raporturi de coordonare: juxtapunere: Otilia îl lua de braţ. de întrecea mai pe toţi băieţii şi din carte . se pune virgulă în locul unui verb (predicativ sau auxiliar) omis prin elipsă: adesea .

prezenţa semnelor de suspensie marchează lipsa unor propoziţii sau al unor fraze. Subordonata concesivă se desparte prin virgulă de regenta ei.în repetiţii . Datorită faptului că este mai mult un mijloc stilistic decât gramatical. Punctele de suspensie pot marca şi o vorbire incoerentă. Cratima (liniuţa de unire sau de despărţire)se foloseşte în următoarele situaţii: . atunci când nu se insistă asupra ei Punctul şi virgula este semnul grafic care marchează o pauză mai mare decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct.între două numerale pentru a exprima aproximaţia: două – trei zile: şapte – opt metri. în genere mai mică decât cea indicată prin punct. Subordonata consecutivă se desparte. totodată. prin virgulă de regenta ei. fie că lipsesc sunete. folosirea acestui semn grafic este dictată de preferinţa celui care scrie textul. Punctele de suspensie arată o pauză mare în interiorul vorbirii. pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei şi pauzele dintre propoziţii şi fraze. Spre deosebire de punct.în expresii – tura – vura.încet – încet: . Acelaşi semn de punctuaţie are două funcţii cu totul diferite: linia de dialog indică începutul vorbirii directe (intervenţia fiecărei persoane care ia parte la conversaţie). fie că este postpusă. punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unui enunţ ci indică. Două puncte este semnul grafic care anunţă vorbirea directă sau o enumerare. Cratima marchează rostirea împreună a două sau mai multe cuvinte. talmeş – balmeş: . Subordonata circumstanţială de mod se desparte prin virgulă de regenta ei. Semnele citării (ghilimelele) se întrebuinţează când se reproduce întocmai un text spus sau scris de cineva. la fel ca şi alte semne de punctuaţie. o pauză. Punctul este folosit în abrevieri. fie că nu lipsesc. Uneori semnele de punctuaţie se folosesc ca semne ortografice (punctul şi cratima ). o întrerupere în şirul vorbirii. în general. Subordonata condiţională se desparte prin virgulă de regenta ei. iar linia de pauză marchează. fie că este antepusă. Semnele de ortografie sunt înrudite cu semnele de punctuaţie. Spre exemplu. se foloseşte în scrierea unor cuvinte compuse ca şi la despărţirea cuvintelor în silabe. atunci când este antepusă şi când nu se insistă în mod deosebit asupra ei. Proiectul pentru Învăţământul Rural 27 . Parantezele rotunde sau drepte indică un adaos în interiorul unei propoziţii sau al unei fraze. în general. Se pun la începutul şi la sfârşitul unei citări închizând vorbirea directă. Linia de dialog şi de pauză. o explicaţie o concluzie şi marchează. în piesele de teatru se dau între paranteze rotunde indicaţiile scenice. În citate.Ortografie şi punctuaţie Subordonata circumstanţială de scop se desparte prin virgulă de regenta ei când este antepusă.

. br... înşală se scrie şi se pronunţă ă.... kl....... creând..... skr.......................nu e în sufixul -atic: îndemânatic. ml... sf........... fl.. sb..... cât poţi să iubeşti......................... gr.... j......nu ie: eră......... sfr........... trebuie.. sau CC...... zdr... pl.... tot ea ne dă tăria de a fi aspri... fruntaşă..... j aflate în rădăcina unui cuvânt: şa..... gv.... k n.sn.. jm.............. şapte.............. vl...... sf..... Va trebui să citeşti cu atenţie paragrafele anterioare şi să efectuezi o aplicaţie pe text...... După poziţia lor în structura fonetică a cuvântului complexele consonantice pot fi: prevocalice.. neînduplecaţi şi neînduraţi” (Ion Slavici) .zgr. jale........ 1........ poem.. deşartă...... mr. şade............ aşază.... plajă... şase.................................. de la această regulă fac excepţie derivatele lui jar (jăratic)........ Aceasta poate deveni un subiect de dezbatere cu alţi colegi şi cu tutorele......vr... sp.... a unor sunete....... coajă.. aşezate înaintea vocalei în formaţie: C......... pr.... a contribui...... se scrie şi se pronunţă i ..... .. st.........nu e după ş......... dr. kv..... . str... ps........ sk...nu ie....... nu ea după literele ş.. sm.... care..... Pentru acest exerciţiu nu vei găsi o rezolvare la sfârşitul capitolului. contribuie................ gl. epocă................... Scrierea şi pronunţarea unor vocale • • se scrie a....... e iniţial se scrie şi se pronunţă e...... .. kr.... Fac excepţie verbele a atribui. „Iubeşte... 2.. kt............. ci tărie este iubirea şi dacă iubirea ne face buni şi îngăduitori....... precedat de vocală........ tot iubirea ne face şi drepţi... tomnatic......... sl....... Într-un segment simplu poate apărea oricare consoană........ sau CCC......... Segmente consonantice Sunt constituite dintr-o singură consoană (oricare) – segmentul simplu sau din mai multe – segmentul complex........ hl... e la început de silabă.. forma corectă de gerunziu a verbelor a crea şi a agrea este: agreând....5.... deja.. Exerciţiul nr..... Explică rolul semnelor de ortografie şi punctuaţie în textul de mai jos...... a trebui... sg...6.. la forma de persoana a III-a se pronunţă atribuie.......... în neologisme.. şagă (şăgalnic)..... sk`...... dar păstrează-ţi bunul cumpăt când e vorba de manifestarea iubirii tale. pot apărea următoarele grupuri: bl. căci nu slăbiciune. jg...... • • • • 2....... etc........ în neologisme de tipul poet...... tr. alee se pronunţă e....Ortografie şi punctuaţie Apostroful marchează absenţa accidentală a în rostire. jb. pn........... 28 Proiectul pentru Învăţământul Rural ... uşă.......... În segmentul CCC pot apărea: spr.... amice. la formele de nominativacuzativ şi vocativ al substantivelor şi adjectivelor feminine de declinare: uriaşă. în formaţia CC..

lpls. nt. 2. cuvintele pot fi: . rb. rg. gn. Silaba poate fi alcătuită din : . ns. iar cealaltă. nu/ia/ua 4. lm. lc. Reguli fonetice de despărţire a cuvintelor în silabe 1. ghem . sd. gd. rş.7. rf. aceasta trece la silaba următoare: o/ră. pu/te/re. În segmentul CCC. despărţirea se face între ei: foa/ie.o vocală: a-er . Structura CC poate cuprinde următoarele grupuri de consoane bd. stm.9. lg.două cuvinte pronunţate împreună: l-am felicitat. pt. le/ge. mp.8. Despărţirea cuvintelor în silabe se face conform unor reguli de natură fonetică. rm.sfârşitul unui cuvânt şi un alt cuvânt: am văzut-o 2. ft. ser/vie/tă Silaba nu are existenţă fiziologică decât în cuvinte izolate monosilabice. nţ. este obligatoriu ca în rândul următor să fie trecute numai silabe întregi. tm.mai multe sunete alăturate din acelaşi cuvânt:sculp/tu/râ . as/tăzi. dacă vocala este urmată de două sau mai multe consoane. rp. lt. rd. ps. pot fi cuprinse grupurile: kst. pc. zm. Condiţia de existenţă a silabei este prezenţa unei vocale. 5. rv. mf. rn. rz. ce/re/a/le. rs. da/te . bz.Ortografie şi punctuaţie Segmentele postvocalice pot avea aceleaşi structuri ca şi cele prevocalice. silabei următoare: ac/tiv. nd. despărţirea se face între cele două vocale: a/er. jb. când două vocale sunt aşezate una după alta. nf. În situaţia segmentului simplu. mt.ploa/ia. Din punctul de vedere al numărului de silabe. mul-te 29 Proiectul pentru Învăţământul Rural . sau celelalte. a/gre/ez. prima consoană aparţine silabei dinainte.monosilabice: ceas. nk. rt. când există doi diftongi alăturaţi. 2. nz. nks. dacă o vocală este urmată de o singură consoană. 2. despărţirea se face între vocală şi diftong sau triftong: a/ce/ea. nu-i corect . mpt.polisilabice: va/can/ţă.ba/ie. nz.do/uă 3.bisilabice: car/te. rh. ldlf. rk. poate fi prezentă oricare dintre consoanele limbii. sm. şk. dacă vocala este urmată de un diftong sau de un triftong. sk. mn. Silaba Este un sunet ( o vocală) sau un grup de sunete care conţine (obligatoriu o silabă) pronunţate cu un singur efort respirator. st. var. Despărţirea cuvintelor în silabe Când un cuvânt nu se termină într-un rând. ks. rţ. rl.

a. ncţ.ast-fel. Bucureşti. 2. vâr-stă. jert-fă. p. co/dru. sopm-tuos. h. g. cin-ste. târg-şor 2. dacă prima consoană este b. d. ndv. Bucureşti. când un grup de trei sau mai multe consoane se află între vocale despărţirea se face: . ş. func-ţionar. mpţ.între a doua şi a treia. ncş. Este de preferat să se despartă în silabe ţinându-se seama de elementele componente ale cuvintelor cuvintele derivate şi compuse: de-spre. 1995. EDP 1985. Bucureşti. Regula de la 10 se aplică şi în cazul unor cuvinte care au în compunere alte grupuri de consoane: ab-sorb-ţie.11. sand-viş. cu/plu 9. in-e-gal. Cuvintele care cuprind litera x se despart în silabe ca şi când această literă ar reprezenta o singură consoană. con-struc-ţie . func/ţie. lingvistice şi stilistice. sfinc-şii. Situaţii speciale. a 7-a etc. con-tra-as-tru. Ion Coteanu(coord. Surse bibliografice 1. dacă o consoană se află între vocale. t. despărţirea se face înaintea consoanei: re-ce.ve-che. 2. în cazul grupurilor lpt. 30 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Iulian Ghiţă. rct.10. trans-la-tor 2. amândouă consoanele trec la silaba următoare: a/cru. stm: sculp-tură. Univers Enciclopedic 1997.Ortografie şi punctuaţie 6.arc-tic. 3. v. ortoepic şi de punctuaţie. lă/cri/mioa/ră 8. ne-sta-bil. rtf. despărţirea se face înaintea consoanei: tai/că. Sinteze şi exerciţii lexicale. De asemenea. Reguli lexicale • • Nu se despart în silabe cuvintele formate prin abreviere: UNESCO. nu se despart numeralele ordinale ca al XVII-lea. port-a-vion. nct. c. sanc-ţi-u-ne 10. cţ şi pt. când o consoană se află între un diftong sau un triftong şi o vocală ori între doi diftongi. f. grupurile ct. vârst-nic. pţ precedate de consoane se despart: punc/taj.între prima şi a doua consoană: lin-gvist.so-ră 7.) Limba română contemporană. 3. mpt. şcoală. punctuaţie. EDP. *** Îndreptar ortografic. iar a doua l sau r. ast-mut Atenţie ! 1.

................ sinuos ...........cooperant....dezmembra...ghimpe......................................... .................... bilion. gudron. Desparte în silabe cuvintele de mai jos şi enunţă regulile folosite: ....... jertfă............... sever................................... regizor.................................................... îndoială...furioasă.................... profesor............................................... testament. amplifică....... tribord...................... cheală........ grădiniţă........... necruţător................ expatria......... ocară............. constructiv...... beat.................................... sau de valoare gramaticală care ar putea fi provocate de folosirea accentului în cuvintele şi enunţurile: Veselă.... contrast...................... sticlă ...... varză.. ............... surioară.................................... înfiorat ....... Precizează accentul corect al cuvintelor: antic...........1......................................... vulture....... .......... băiat...... contraatac.... echimoză.......... piatră...................................... vadră. vedem.......... Pentru rezolvarea exerciţiului nr.......... liană.........................filtru............................. poiată.....bidon................. pâclă..... cornişă............. canton.......... biliard......... ........ biată.. recitiţi paragraful care tratează semnele şi regulile de punctuaţie 2.. cimilitură .... plouă..................... Lucrare finală de evaluare 1...... gangster ....... poezie... ciclu......... ...... gheată...... invalidat........ 3........................ 3........b.12... instinctive........... lumânare............... .............. transdisciplinar...................... covrig............. ..... monstru................... funcţiune..................... fotometrie.......................................... Formulează reguli de scriere corectă a grupurilor de litere ea şi ia pe baza exemplelor de mai jos................. bolnav.............. deşteaptă............. cântă................ ceată.............. exudat......................................................... stăteau................ gingaş........................ antiteză............................ 31 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. caracter. trăiau.............. veneau ...................................... tu ai să faci ce spun eu .......... antiaerian......... azi a plouat...................... microscopic .......................: găleată.......... duşman................................. biolog............... zarvă . ......... ...................asfalt........... mări..... ..... frânghie..... creaţie.................... liant.. 2.........a.............somtuos..... protector....... înfioară.. zăpadă............................. poieniţă .. idée........Ortografie şi punctuaţie Repere de rezolvare a exerciţiului.. descotorosi.................. hâtru......................................buclă........... geam................... permanent.... sanctuar.... arcuş.... rouă..... Identifică diferenţele de sens...................... ..

.... susai...... ne-ai.................... coarne.......... avarie.Ortografie şi punctuaţie .. cercei.......... reazem....... unchi......... chioşc...... beau.................. Arată câte litere şi câte sunete au cuvintele de mai jos. .... taci ... perpetuu....... chiar.. streaşină........ prevedere .......... alcool/alcol..... doctoriţă............ fică/fiică... l-au........ exprim.. dai............ gheţuş.......... kilogram. coseai............................... ieşire/eşire............................... 4.. ianuarie.. ghiocel................... le-a(dat)..... 5.............. du-i.... cheamă..... mi-au............................................................................................................... 6.... pârâu.......... ticsit............. dă-I.............................. 8......... geamgiu.... Pune accentul corect pe cuvintele de mai jos şi explicaţi regula folosită: arşiţă... furie.......................... doarme........................... i-ai......................... creez/creiez.. Alege şi scrie variantele formale corecte ale cuvintelor: idée/ideie.................. şoricioaică........... gheaţă/ghiaţă... unghie............. Identifică diftongii şi triftongii din cuvintele de mai jos şi explicaţi comportamentul lor silabic: aveau.............................. neagră.......... bolnav..................................... cuie.......................................... roagă... ce...... cinci...................................................................................................... cherestea.... duminică. 7. tăiau cuvântul semivoc............................. vocale diftong într-un cuvânt diftong în două cuvinte triftong într-un cuvânt triftong în două cuvinte 32 Proiectul pentru Învăţământul Rural .. aur........ geamgiu.......................... dădeai............. ................. cearceaf......... cereai.... ceaţă... exagerat.............. chee/cheie........................ duet/duiet.............. leagă. boare................. chenar... corp.... geamăt........ caracter.... leoarcă......... şcenă/scenă .. biată........................................... auriu.. Încadrează cuvintele de mai jos potrivit tabelului! aveai........................ coase..... Explică regula de despărţire în silabe pentru fiecare dintre ele: carte... mergeai................... alei aripioară............................. poartă ....... aer..... ...... plouă............................ .............. chip... flux....................................

.......................... Punctaj total: 100....... ... ............ Fiecare răspuns corect şi complet va fi cotat cu 10 puncte............................ emoţie............... bară............... modele.... 10.. ......................................................... eveniment............. .............Ortografie şi punctuaţie 9............. extins.............................. sări....................... Alcătuieşte contexte potrivite în care să rezolvaţi echivocul grafic şi fonetic al următoarelor cuvinte: acele...... eu.............................. Proiectul pentru Învăţământul Rural 33 ........................................ est......................................... el ................................. eră... extaz... extinctor.................... Europa Fii atent la e în poziţie iniţială şi la relaţia dintre sunet şi literă... haină...................................... eram..... lumină. torturi..................................... Pronunţă corect următoarele cuvinte: episoade. examen............................... mări.

Vocabularul limbii române Partea a II-a VOCABULARUL LIMBII ROMÂNE Petre Gheorghe Bârlea 34 Proiectul pentru Învăţământul Rural .

................49 3.. după cum se vede..... ...............50 3.....................1.......... Obiective educaţionale ................. Surse bibliografice . Deşi sunt.. .să prezinţi conţinutul disciplinelor conexe şi relaţiile lor în studiul vocabularului...6........ Lexicologie........ 3 NOŢIUNI GENERALE DE LEXICOLOGIE Cuprins 3..........1.......... Criterii de organizare a vocabularului ......unitatea de bază a vocabularului.......... unii specialişti conferă înţelesuri diferite acestor termeni considerând că vocabularul înseamnă numai un domeniu („vocabularul sportiv”..........2....................................... 35 Terminologie de specialitate Proiectul pentru Învăţământul Rural .......... Definiţia vocabularului...... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ....37 3.. Cuvântul .................. vocabula „cuvânt”......................... Eventual. Disciplinele conexe în studiul vocabularului..... ............. 3....Noţiuni generale de lexicologie Unitatea de învăţare nr............ lexis „cuvânt” + logos „ştiinţă”).5.............................să stabileşti criteriile de organizare şi de analiză a vocabularului.46 3................să utilizezi corect termenii de specialitate din domeniul lexicologiei....................... fr....... cu acelaşi înţeles...să identifici trăsăturile distincte ale cuvântului.........8.................2..4........................să explici coerent care este locul şi rolul vocabularului în structura unei limbi şi în comunicarea interumană...... „vocabularul elevilor şi studenţilor”) din structura lexicului............................. lexis „cuvânt” (ambii pătrunzând în limba română prin intermediul limbii franceze)......... lexicologia < gr... .......... În paginile acestui manual nu facem o asemenea distincţie......35 3... Lexicologie Definiţie Termenul de vocabular provine din lat....................... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: . lexicologie < gr..............să indici sursele bibliografice necesare pentru studiul vocabularului limbii române............. În schimb.............43 3.........40 3........... Cei doi termeni vor fi folosiţi alternativ..3........ Lucrare finală de evaluare .....9. vom desemna prin termenul lexicologie disciplina care se ocupă de studiul componentei lexicale a limbii (cf. ..... Importanţa studierii vocabularului ........ sinonimi..........35 3...........51 3.............. căci este mai bine consacrat în şcoală şi în studiile de specialitate........... iar cel de lexic din gr...... tot prin tradiţie...să defineşti noţiunea de „vocabular” al unei limbi..................7............. ............................ Definiţia vocabularului....... vocabular va fi utilizat cu o frecvenţă mai mare......

invers. În lingvistică. studenţi. Reamintim că în terminologia definită la începutul acestui capitol am arătat că gr. articole şi studii publicate în reviste de profil – pentru elevi. despre sensuri secundare.m.d.. pentru ca apoi să putem realiza o clasificare a mulţimii cuvintelor dintr-o limbă dată. Abrevieri. cadre didactice) veţi putea găsi şi termenul lexem pentru cel de cuvânt. lexis = cuvânt.1. în cazul nostru. MDE = Micul dicţionar enciclopedic etc. = latină. perspective Definind vocabularul ca o „totalitate” a cuvintelor dintr-o limbă. cuvântul vocabular mai desemnează şi noţiunea de „dicţionar (mic)” sau. „dă”.Noţiuni generale de lexicologie Pe de altă parte. semnele >.): x x x x x x x x x x x Figura 1. tratate. Ca şi în matematică. < au alte semnificaţii decât în matematică: > înseamnă „rezultă”. în conformitate cu uzanţele ortografice: lat.1. Consecinţa acestor simboluri este că trebuie căutată unitatea de bază şi apoi trebuie stabilite criteriile pentru delimitarea submulţimilor. cf. pentru trimiterile la acele lucrări de lexicologie care au devenit adevărate „instrumente de lucru” în domeniul despre care vorbim aici. este abrevierea latinescului confer „pune alături”. latinescul. Cf. pe baza căreia se reunesc.. din 36 Proiectul pentru Învăţământul Rural . „se transformă în” şi. grecescul ş. „compară”. în limbajul elevilor. vor fi folosite abreviat. = greacă. Este vorba. culegeri de exerciţii. sigle. vor fi utilizate siglele consacrate (DEX = Dicţionarul explicativ al limbii române. Atenţie! • În unele lucrări de specialitate (manuale. De asemenea. ea poate fi reprezentată grafică astfel (Figura 1. „devine”. evident. elementele alcătuitoare sunt mai dinamice. în ordine alfabetică”. < înseamnă „provine din” etc. Vom reveni asupra termenului. Bibliografia selectivă). Evident. Despre sensurile cuvintelor vom studia lucruri interesante într-un capitol ulterior. gr. Această particularitate justifică ideea de mulţime sau ansamblu pe care o folosesc specialiştii pentru vocabular. simboluri • • • • Aplicaţii. Unitatea de bază a fost deja precizată mai sus. pentru economie de spaţiu. în definiţia vocabularului: cuvântul. dar fără încărcătură specială. Cuvinte frecvent reluate în explicarea unor fenomene lexicale. am făcut apel la un concept din matematică. ca unitate de bază a vocabularului. dar îndeplinesc aceeaşi condiţie a unei trăsături comune. Rămâne să stabilim natura cuvântului. subansamblurilor. „vezi”.a. funcţiile sale etc. „caiet (mic) în care se înregistrează cuvintele. mai mobile decât cele dintr-o adunare aritmetică.

morfosintactice. corner etc. sunetele c – a – s – ă. solidar cu cele fonetice şi semantice. Forma şi conţinutul definesc în mod solidar cuvântul. într-o anumită ordine. sens. Se înţelege din toate acestea că limba este un sistem de comunicare. vocalelor etc. de exemplu. când auzim rostite împreună. şi unitatea autonomă minimală a limbii.3. ci şi unitatea de referinţă a structurii fonetice. care ne ajută să înţelegem. cuvinte compuse – floarea soarelui. 37 Formă şi conţinut Cuvântul ca semn Limba ca sistem de semne Proiectul pentru Învăţământul Rural . Aceasta înseamnă că vorbitorii cunosc şi criteriile generale. cu o anumită cursivitate. iar conţinutul cuvântului are valoare de semnificat. căci asemenea clase de cuvinte sunt deja cunoscute multor vorbitori. în ordinea de mai sus. mărcile stilistice. a. când pronunţăm. aşadar. Relaţia este comparabilă cu cea din oricare alt sistem de comunicare. în marcajele turistice. Aceleaşi sunete regrupate altfel. Din această perspectivă. care funcţionează pe baza unor semne lingvistice. generalizată pe care o evocă în mintea noastră pronunţarea /scrierea unor sunete. geometrie. să stăpânim şi să utilizăm corect şi eficient vocabularul limbii noastre. după origine ş. în general. Îndeplinirea acestor roluri esenţiale în funcţionarea comunicării umane este posibilă prin natura duală a alcătuirii sale. numite cuvinte. În cele ce urmează. d. untdelemn. m. Operaţia nu va fi prea grea. Aceeaşi relaţie o regăsim în semnele de circulaţie. el nu alcătuieşte un cuvânt. stilistice a limbii. sub forma dar. forma cuvântului are valoare de semnificant. Aceasta înseamnă că numai acele sunete (izolate sau grupate) cărora le putem atribui un sens devin cuvinte. el nu reprezintă numai un element al vocabularului. Forma este dată de învelişul sonor prin care se materializează un cuvânt. Conţinutul este conferit de imaginea abstractizată. De aceea. De exemplu. când scriem. Însumarea consoanelor. reprezintă forma fonetică sau complexul sonor sau expresia cuvântului respectiv. înţelegem că acesta semnifică noţiunea de „clădire destinate adăpostului permanent al oamenilor”. ca semnificat. în semnele şi simbolurile din algebră. chimie etc. 3.unitatea de bază a vocabularului Cuvântul Cuvântul este. cuvinte de origine engleză – aut. semnificaţie. în acelaşi timp. neavând un sens în limba noastră. de exemplu: c – a – s – ă. au valoare de semn şi mărcile gramaticale. după alcătuire. cu un anumit accent. în acest caz este vorba despre un cuvânt. Orice cuvânt este format din două componente: forma şi conţinutul. Cuvântul . În cazul sistemului lingvistic. unitatea definitorie a lexicului. în funcţie de care se grupează cuvintele în limba română: după sens. Altfel spus. culoarea verde este semnificantul căreia îi corespunde. conţinutul se mai numeşte înţeles. Sunetele rda reprezintă doar un complex sonor.Noţiuni generale de lexicologie limba română. dar. De exemplu: cuvinte cu sensuri identice (sinonime) – nea / zăpadă / omăt. permisiunea de a continua circulaţia. vom sistematiza toate aceste date. În cazul semaforului. capătă o semnificaţie în mintea unui vorbitor de limba română.

). în rădăcină. din copilaş. dom. căsători sunt motivate prin fenomenul derivării de la cuvântul de bază. lat. a. părţilor această parte rămâne stabilă în timpul flexiunii: copil. re-găsi. Dovadă a arbitrariului semnului lingvistic este faptul că în alte limbi se folosesc alte cuvinte pentru a desemna aceeaşi realitate (fr.). Forma cuvântului este aceea care reflectă structura sa fonomorfologică. iar acestea se grupează. Rădăcina (radicalul) este partea elementară a cuvântului. Arbitrariul engl. Sufixele din familia lexicală citată mai sus (-aş. ră. d. cum se învaţă toate celelalte reguli ale convieţuirii în respectiva comunitate. -se din acelaşi căzuse ori din veniserăm. în cadrul experienţei sociale. în morfeme (unităţi cuvântului sonore minimale. Ele se numesc afixe gramaticale (sau afixe flexionare). în latura materială a cuvântului se pot Structura distinge grupările de sunete (foneme) în silabe. zumzet. Pe de o parte. m. copilări. rus. -andru. rădăcina este aceea care păstrează sensul (rădăcină. a. afixe. Numai în anumite situaţii există o motivare a semnului lingvistic: cuc. d. maison. lexical al cuvântului de bază. temă. în majoritatea cuvintelor de bază. copilule! componente etc. copiliţă. ne-vrednic ş. Acestea sunt numite afixe lexicale. Tot afixe sunt şi sunetele sau grupurile de sunete care contribuie la crearea unor forme flexionare ale cuvântului: -u din căzu sau căzuse. atunci toţi oamenii de pe pământ ar fi folosit lingvistic aceiaşi termeni pentru aceleaşi noţiuni. De asemenea. copilăresc. afixe şi desinenţe. care le-au învăţat de la generaţiile anterioare. temă. din copilandru ş. care poate fi definită ca parte a cuvântului comună întregii flexiuni a acestuia. copil+ărie constituie tema (lexicală şi flexionară) a formelor (a) copilări (vb. ă (în această ordine). copilărie (subst. forma şi conţinutul definesc împreună (solidar) un cuvânt. -ărie. casă. Altfel. care Valorile rămâne de obicei neschimbată. comună tuturor cuvintelor care lexicale şi alcătuiesc o familie lexicală: copil – din familia: copilaş. Fiecare generaţie dintr-o anumită comunitate de vorbitori învaţă. din copilărie. căsoaie. Afixele sunt elementele fono-lexicale „ataşate” rădăcinii pentru a desinenţe) crea noi cuvinte de la cel de bază (cf. a măcăi. m. Dacă ar fi existat o legătură logică semnului între formă şi conţinut. originară. Desinenţele sunt sunetele sau grupurile de sunete care se adaugă la tema cuvântului pentru a exprima categoriile morfologice ale 38 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vom avea prilejul să le studiem detaliat în lecţia despre mijloacele interne de îmbogăţire a vocabularului. gramaticale ale copilărie. De exemplu.). purtătoare de sens gramatical). ş. m. Este absolut întâmplător faptul că pentru a denumi clădirea construită în scopul adăpostirii unei familii de oameni s-au folosit sunetele c. s. precum şi prefixele din exemplele de tipul în-flori. sunt cele două tipuri uzuale de afixe în limba română.din acelaşi veniserăm etc.Noţiuni generale de lexicologie Prin urmare. a. se stabileşte prin convenţie socială.) etc. semnificaţiile cuvintelor de la părinţi. affixus). Rădăcina + afixul (afixele) formează tema. la scară istorică. copilului. a. la rândul lor. Aceasta nu înseamnă că între cele două componente există vreo relaţie logică preconcepută. d. ale cuvântului În ambele situaţii. căsuţă. adică s-ar fi vorbit o limbă unică pe tot globul pământesc. copilandru. a şuiera sunt cuvinte formate prin mimarea sunetelor reflexe. relaţia dintre formă şi conţinut. house. copilăreşte etc.

numită în lingvistica structurală lexem. Exemple: . pe de o parte. ci şi sensurile particulare (diminutivul copil-aş). invarianta formală şi semantică. unele adverbe. întrucât ne ajută să înţelegem modul în care forma cuvântului. ca punct de pornire. pe care o impune structura formală a cuvântului. amintită mai sus. dar.). arf. pe de altă parte. foarte complexă. după cum s-a văzut. din forma elevi. de la cel de „instrumente gramaticale”. reprezintă desinenţa de persoana a II-a. căci. nominativ – acuzativ (nearticulat) a substantivului respectiv.Noţiuni generale de lexicologie acestuia: genul. Aplicaţii formă. unitate identică mereu cu sine în trăsăturile definitorii. indică nu numai semnificaţia Cuvânt strict lexicală. car. deseori şi de accent propriu. putem redefini cuvântul ca pe un ansamblu de forme şi sensuri. cazul. numărul. d. funcţia de subiect. alcătuite numai din rădăcină. numai unele sunt cuvinte. al. numărul şi persoana – la verbe. cra. Proiectul pentru Învăţământul Rural 39 . singular. interjecţiile sunt lipsite de morfeme gramaticale. dar au roluri bine definite în sistemul limbii. care poartă. numărul.i. ca în cazul deosebirii dintre semnificaţie şi sens. trebuie să precizăm că în studiul vocabularului luăm în considerare. 1 Din sunetele şi grupurile de sunete de mai jos. . brut. adjective. Formele flexionare se numesc alolexeme. adică forma-tip din dicţionare. totuşi. Ceea ce ne interesează în acest paragraf este să subliniem natura relaţiei dintre forma şi conţinutul cuvântului.e. precum şi Vocabular valorile fono-morfologice şi sintactice ale cuvântului respectiv (genul. . forma standard a cuvântului. a. Conţinutul cuvântului poate fi şi el detaliat. plural. nominativ – acuzativ a adjectivului respectiv. btar. predicat ş. prin diferitele sale componente. care împreună formează o unitate autonomă din sistemul limbii. singular. a. bazată pe radicalul stabil. în general. complex sonor Cuvânt conţinut. cazul – la substantive. Subliniază-le şi explică de ce le-ai selectat pe acestea: a. conjuncţiile. din forma vede. observaţia că există multe cuvinte monosilabice. semnificaţie ? ‘ măr măr Exerciţiul nr. rda. În sfârşit. respectiv persoana. intimă. până la părţi de propoziţie principale. Prepoziţiile. Aici trebuie să mai adăugăm. reprezintă desinenţa de masculin. m. Cunoaşterea acestor elemente ale structurii cuvântului este importantă.ă. o semnificaţie. crau. Asupra implicaţiilor pe care le presupun raporturile semnificaţie – sens – noţiune ş. vom reveni în capitolul consacrat semanticii. însă. din forma frumoasă. Rezumând informaţiile de mai sus. a verbului respectiv. O relaţie indisolubilă. Limbă numărul. fiecare element al uneia dintre cele două componente dă seama despre elementele celeilalte. reprezintă desinenţa de feminin.

la rândul ei. etimologia). Lexicografia este ramura lexicologiei care stabileşte principiile şi metodele întocmirii dicţionarelor. Etimologia este ştiinţa care se ocupă de originea cuvintelor. ele au evoluat de la statutul de discipline subordonate. precum şi metode şi instrumente de cercetare specifice. este. explicative. Prin rezultatele obţinute. într-un interval de timp dat. lexicologie. sufixe etc. de altfel. m.. (des-. Rămânând domenii conexe. ele luminează. sau sunt simple coincidenţe. ale lexicologiei.. glosar etc. Diferenţa ar consta în faptul că prin formarea cuvintelor se vizează stadii mai recente. economice etc. etimologice. Etimologia propriu-zisă şi formarea cuvintelor 40 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cu toate eforturile. etymos „adevărat” + logos „cuvânt”). iar alteori se dau etimologii greşite sau populare. de exemplu. complementare.) Uneori. al relaţiilor dintre sens şi formă. pane etc. etnografie etc. aşa încât domeniul s-a transformat într-o adevărată ştiinţă. ortografice ş.. din evoluţia istorică a lexicului. cu alternanţe fonetice ş. d. m. sursa primară a unor cuvinte rămâne necunoscută. Şi etimologia este un domeniu foarte vechi. integrator. al organizării lor în sistemul general. Învăţaţii (filosofii. din perspective diferite. de specialitate – lingvistice. Formarea unui cuvânt. mai întâi) au vrut să ştie care este „adevărata origine” a cuvintelor (gr. Pâsach „trecere”.). Alte procese formative (compunerea – prin sudare – lexicalizare) apar în cumsecade. presupune descompunerea lui în elementele componente pe care le-am studiat mai devreme. pâine. Paşti (subst. d. precum despărţitor. ca disciplină lingvistică ce studiază cuvintele sub aspectul alcătuirii lor. căci presupune o ştiinţă întreagă despre selecţia cuvintelor într-un dicţionar. Formarea cuvintelor este înrudită cu etimologia şi deseori ambele domenii sunt tratate împreună şi denumite printr-un singur termen (de obicei. istorie. gramatică etc. al limbii. despre definirea lor.) < lat. în primul rând. a.. încât au devenit ele însele ramuri ale ştiinţei despre vocabular. a. relativ mai uşor de analizat. Diversitatea tipurilor de dicţionare (monolingve. bilingve. pain. În sens restrâns. pascha < ebr. provine din forma latinească (la acuzativ) panem.Noţiuni generale de lexicologie 3. Originea comună latină explică similitudinile de înţeles şi formă cu fr. Rom. pascha < gr. istorie. Pentru a arăta că rom. între cuvinte relativ asemănătoare din limbi mai vechi şi mai noi există o legătură de rudenie. Căutarea adevărului presupune vaste cunoştinţe – limbi străine. organizată în domenii care s-au dezvoltat atât de mult.) dovedeşte importanţa acestei ramuri aplicative care.4. geografie etc. complexitatea fenomenelor lexicale în sistemul limbii. -itor). care ne conduc la forma primară (etimonul) parte. tehnice. de filiaţie. a precedat în timp lexicologia teoretică. datând din antichitate. Termenul vizează însă mai mult decât atât. Disciplinele conexe în studiul vocabularului Lexicologia. la cel de discipline autonome. psihologie. radical – temă – afixe etc. deoarece au obiecte de studiu specifice. dacă între forme vechi şi noi. este nevoie de investigaţii ample în domenii diverse (istoria religiilor şi teologie. despre echivalări etc. prin lexicografie se mai înţelege şi totalitatea dicţionarelor dintr-o limbă dată. it. untdelemn etc. enciclopedice. în afară de buna stăpânire a ştiinţelor limbii (fonetică şi fonologie. combinat cu prefixe.

m. antonimele. hidronimia – studiul numelor de ape. ambele desemnând păduri de nuci sălbatici. că între toate acestea există strânse legături şi că ele reprezintă domenii mai aplicate ale Proiectul pentru Învăţământul Rural 41 . Sinonimele. care oferă.a. a-şi lua inima-n dinţi. hieronimia – nume de sfinţi ş. dealuri. a se face luntre şi punte. psihologia ş. Corespondentul în slavă al acestui nume este Bogdan. Strâns legată de etimologie. m. în Sinteze de limba română. 134-160). cartiere. „frumos” + eşti. în general. „strălucitoare”. Albatros.). etimologia. La fel de interesante sunt numele de locuri.. dar şi primesc date interesante în şi din acest domeniu. înalt < lat. Etimologia şi formarea cuvintelor explică. de formarea cuvintelor. Teodor însemna „darul lui Dumnezeu”.. 1984. despre stilurile funcţionale. în limbile slave. precum şi altele. opoziţii etc. Cozia. onomasiologia. a. mai mult decât alte domenii. geografia. sintagme de tipul: băgare de seamă. dar se înţelege de aici că există o istorie întreagă – socială. Bucureşti vine de la Bucur. statistica lexicală ş. expresii. Onomastica este disciplina care studiază originea. la scară istorică. un substantiv comun care desemna. la începuturi. întrucât frazeologia evidenţiază. ca adjectiv. paronimele. săruri minerale. Aglaia însemna. in+alto. astăzi aproape nimeni nu mai ştie care este înţelesul primar al cuvintelor respective. Brebu era. la origine. politică. mai precis. o specie de castori. S-a înţeles. căci numele proprii au fost date.. unul dintre cei mai avizaţi cercetători în acest domeniu. din cele prezentate mai sus. în explicarea unui cuvânt precum rom. d. Semantica studiază conţinutul cuvintelor. deosebiri. Bucureşti. d. în limba greacă. semn că aceste animale au trăit pe teritoriul ţării noastre. grupate prin jocul de asemănări. a. oronimia – studiul numelor de munţi. ciocan pneumatic ş. în italiană Deodato etc. Introducere în studiul frazeologiei. implicit vechimea ei (cf. istoria. omonimele. despre specificul limbii. şi în acest caz. Desigur. bogăţia şi expresivitatea limbii noastre. de origine cumană (o limbă turcică veche) este echivalent cu termenul de origine latină Nucet. Teoria cuvântului. în conformitate cu semnificaţiile (sensurile speciale) ale numelor comune. care însemna în traco-dacă „vesel”. ea oferă date importante despre istoria limbii. evoluţiile respective. cu sensuri de sine stătătoare – locuţiuni. teonimia – nume de zei. în aceeaşi limbă. toponimia – studiul numelor de locuri. lingvistica. justifică dezvoltarea unor subdomenii ale onomasticii: antroponimia – studiul numelor de persoane. preluarea în română s-a făcut într-o epocă mai veche. încă mai specializate (toponimia minoră – nume de străzi. De altfel. economică. de lexicografie. atrăgea atenţia asupra necesităţii studierii lui în şcoala de toate gradele. a.Noţiuni generale de lexicologie acţionează împreună. cap. sunt alte discipline conexe mai mult sau mai puţin autonome faţă de lexicologie. Este unul dintre puţinele sectoare ale limbii în care se poate vorbi despre o anumită motivaţie (secundară) a semnului lingvistic. p. lingvistică – implicată în aceste nume proprii. Frazeologia se ocupă cu studiul îmbinărilor de cuvinte în unităţi lexicale stabile. cuvintele polisemantice sunt submulţimi ale vocabularului. Theodor Hristea. organizarea vocabularului după relaţia dintre conţinut şi formă. locuri publice etc. formarea şi evoluţia numelor proprii. în relaţia formă – fond.

........................... În fapt.. stăpân” > gr....2.... bazileu....... Antroponimul a devenit uzual prin fenomenul modei....................................... a fost dat de către slavii migratori aşezaţi în spaţiul carpato-danubiano-pontic....... în ţinuturile muntoase. Roxana este numele propriu provenit din limba iraniană................... Răspuns: .................. căci a fost purtat de soţia lui Alexandru Macedon........ A fi cătrănit...................... Spre izvoare.. Precizează care subdomeniu al lexicologiei se ocupă cu analiza fenomenelor şi proceselor lingvistice prezentate mai jos: a) gr.................................... morfologia şi sintaxa.......... 3.... însă.... pe de o parte.... c) Cuvântul antiaeriană este un derivat reductibil la o bază (aer).. iar de la acestea s-a răspândit în mase............................ Bistriţa................................................................. râul şi-a păstrat numele originar............................. 42 Proiectul pentru Învăţământul Rural ................................ există un domeniu conex al lexicologiei care are ca obiect specific de studiu îmbinările de cuvinte.............................. basilica „casa lui Dumnezeu” > rom............................ unde adjectivul corespunzător însemna „strălucitoare”...... mare/mic formează cupluri antonimice......... basileos „rege................................ ................ între secolele al VI-lea şi al X-lea............... Răspuns: ................... de la care a fost preluat de către familiile princiare....................................... domn........... .. căreia i s-au adăugat formaţiuni prefixale şi sufixale (anti-.......... biserică.................. Răspuns: .... LEXICOLOGIA Lexicografia – Etimologia/Formarea cuvintelor – Sematica – Frazeologia – Onomastica – Lexicostatistica Figura 1...... (om) cu scaun la cap sunt îmbinări de cuvinte care nu trebuie luate în sensul lor propriu......... ca expresii metaforice..... -ian) şi o desinenţă (-ă)........................................................................ în timp şi în spaţiu.... De la numele apei provine şi numele ţinutului.....2. inaccesibile populaţiei migratoare................ Asemenea structuri frazeologice cu caracter stabil interesează diverse domenii ale ştiinţelor limbii (semantica.......... Repedea..... mai teoretică şi mai cuprinzătoare.. Grafic.......................... 2........ ci în cel figurat..... relaţiile între aceste domenii pot fi redate ca în Figura 1.. b) Cuvintele nea – zăpadă – omăt alcătuiesc o serie sinonimică...............................: Relaţiile dintre lexicologie şi domeniile conexe Test de evaluare 1.................. iar cuvintele frumos/urât........ Denumeşte-l! Răspuns: ......... pe de altă parte)...................................... veche besearică > rom......... Răspuns: ........... Arătaţi care este domeniul lexicologic conex şi care sunt subdomeniile ce dau seamă de istoriile acestor cuvinte.......... formarea cuvintelor................ locuţionare etc.............. basilika „casa domnului” > lat... latinesc............ numele unui râu din vestul ţării.......Noţiuni generale de lexicologie lexicologiei.......

morfologia. de subdomeniile care s-au născut în procesul cercetării acestuia (etimologia. se suprapun parţial. Pe de altă parte. care se pot organiza în submulţimi unitare. sintaxa. să le enumerăm succint. dicţionarele-tezaur ale limbii române înregistrează între 140. pe analiza conţinutului cuvintelor. desigur. elementele constitutive sunt şi foarte numeroase. Pe de altă parte. există în limba română şi cum se grupează acestea (după locul şi modul de articulare etc. în consecinţă. unele dificultăţi de clasificare (concretizările fonetice ale sunetelor sunt. triftongi etc. Chiar dacă este mai puţin stabil. celelalte domenii ale limbii – fonetica. mai supusă influenţelor externe şi. Toate grupele şi subgrupele enumerate reflectă o organizare externă a vocabularului. după cum ştim deja. În principiu. organizate după nişte criterii destul de riguroase. Pe de altă parte. a unor categorii de vorbitori etc. • Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare etc. În acest paragraf ne vom mulţumi. neologismele. semivocale.).Noţiuni generale de lexicologie 3. m. Ştim bine câte părţi de vorbire există în sistemul morfologic al limbii române şi care sunt clasele gramaticale definitorii. profesionali etc. Ştim exact câte vocale. dar ordonează Proiectul pentru Învăţământul Rural 43 . diftongi. semantica.). au un număr redus şi relativ finit de unităţi. Dar aceste fenomene nu reprezintă decât excepţiile care confirmă organizarea internă foarte riguroasă a domeniilor respective. apartenenţa articolului la o clasă morfologică flexionară sau la clasa instrumentelor gramaticale este incertă ş.000 de cuvinte (cu tot cu variantele cuvintelor-titlu). Criteriile de organizare internă a lexicului ne-au fost sugerate. într-o oarecare măsură. termenii argotici. teritoriali etc. fiecare dintre ele se subdivide în alte categorii de cuvinte. a. ordonând cuvintele în submulţimi organizate după frecvenţa cuvintelor în vorbirea întregii comunităţi a vorbitorilor de limba română. d. Concretizările în practica vorbirii şi chiar în sistemul standard dezvăluie.5. • Vocabular literar şi vocabular popular. regionalismele. În comparaţie cu vocabularul. dată de factorii extralingvistici amintiţi mai sus. vom relua fiecare criteriu în capitolele special consacrate analizei detaliate a vocabularului limbii române – întrucât ele constituie baza studierii sistematice a acestui sector al limbii. „vocabularul cu sferă limitată” cuprinde arhaismele. dar un număr exact este imposibil de stabilit. pe sensul cuvintelor. Acestea se intersectează.000 de cuvinte şi 175. Criteriul semantic se întemeiază. vocabularul este partea cea mai dinamică. cea mai mobilă şi mai eterogenă în privinţa conţinutului şi a structurii organizatorice. mai precis. De exemplu.. consoane. socio-culturali.) în sistemul fonologic al limbii. statistica lexicală etc. Criteriul funcţional-ierarhic acţionează pe baza unor factori psihologici. infinite. Rezultă de aici următoarele subdiviziuni: • Vocabular fundamental şi masa vocabularului. şi vocabularul reprezintă o mulţime de elemente. practic. Criterii de organizare a vocabularului Dintre toate domeniile limbii. cei de jargon. • Vocabular activ şi vocabular pasiv. aşadar.

omonimele. distinct de semantică şi de onomastică (cf. din abrevieri etc. Criteriul etimologic-formativ are în vedere. adjectivală. p. Ion Toma. spunem că sunt cuvinte cu sensuri (aproape) identice. 118-119). • cuvintele formate prin calc lingvistic. loc. englezeşti etc. Când definim „sinonimele” de exemplu.). geneza şi evoluţia istorică – formală şi semantică – a cuvintelor în sistemul lexical. funcţionarea unui criteriu dă o imagine relativ clară a sistemului (cf. Unii autori separă criteriul extralingvistic (funcţional-ierarhic). 162-182). din turcă. în două mari clase: cuvinte primare (care nu pot fi reduse la unităţi lexicale mai mici) şi cuvinte formate (de la cuvinte primare–bază. aşadar: . dar cu forme diferite. Coteanu – Forăscu .sinonimele. respectiv. • cuvinte împrumutate din limbile slave vechi. prefixală. bazat pe factori lingvistici (dar nu fără implicaţii social-istorice prezente în evoluţia generală a oricărei limbi). neologice – latino-romanice. în trei criterii. • cuvinte formate pe teren românesc prin: derivare (sufixală. . La o analiză simplă.antonimele. ca toate cele care vor mai urma. factorul stilistico-funcţional. cit. adverbială etc. din latină.Noţiuni generale de lexicologie cuvintele în submulţimi prin raportarea acestora la trăsăturile formale ale unităţilor lexicale. germanice. factorul frecvenţă (cf. . cu reluarea precizării intersectării factorilor care asigură sistematizarea lexicală în submulţimi relativ unitare. .) sau onomasticii. după factorii inductori: factorul psihologic. Este un criteriu intern. .) 44 Proiectul pentru Învăţământul Rural . prin mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului – derivarea.).3. Rezultatul este sistematizarea acestuia.Bidu-Vrănceanu. 2001. Alte criterii de organizare a vocabularului sunt mai mult sau mai puţin legate de cele trei prezentate mai sus. în submulţimi specifice: • cuvinte primare: moştenite – autohtone (din substratul traco-dac). din maghiară. Subdiviziunile rezultate sunt. după cum am putut înţelege din descrierea domeniilor de cercetare corespunzătoare (şi înrudite). din greacă. parasintetică etc. . un domeniu de cercetare) autonom. Th. Hristea. 1985.. verbală. compunere (din cuvinte întregi. omonimele sunt cuvinte cu sensuri diferite.paronimele. conversiune (substantivală.câmpurile lexico-semantice etc. conversiunea). la rândul ei.cuvintele polisemantice. dar cu forme identice. iar alţii consideră că onomasiologia este un criteriu (şi. În paginile de faţă vom trata vocabularul după cele trei mari criterii expuse mai sus.). Fiecare dintre acestea se subdivide. Alţii acordă statut de criteriu ordonator frazeologismelor (cf. p. compunerea. Figura 1.

lucrurile sunt mai complicate. 4. relaţiile vocabularului cu întregul sistem al limbii.4.zăpadă < slavă . Aşadar.nea < latină . putem analiza universul fascinant al vocabularului în mod sistematic.3. Aşadar. o serie sinonimică se poate naşte tocmai din straturi etimologice diferite: . 1. Figura 1. Proiectul pentru Învăţământul Rural 45 . pe de altă parte. în interiorul aceluiaşi criteriu. de exemplu.omăt < turcă. dar numai drept poate intra în relaţie de antinomie cu strâmb. Toate cuvintele dintr-o limbă au o explicaţie etimologică-formativă. criterii diferite se includ unele în altele.Noţiuni generale de lexicologie Sinonime Paronime Antonime Etc. Omonime Figura 1. (Fig. Organizarea internă a vocabularului Ţinând cont de toate acestea. în aşa fel încât să putem evidenţia în permanenţă relaţiile întregului cu elementele componente şi. în timp ce corect are ca antonim pe incorect etc. Pe de altă parte. Organizarea vocabularului după criteriul semantic Practic. De exemplu. se suprapun şi se explică reciproc. Deci. însă. după factori diferiţi. dar nu toate pot intra într-o serie semantică. criteriul semantic este inclus în cel etimologic-formativ. înclinat.). două submulţimi se suprapun în mod diferit. drept este sinonim (parţial) cu corect.

........ de bogăţia şi de varietatea vocabularului ei..... morfologia......... Vocabularul este parte integrantă din sistemul general al limbii...... dat fiind caracterul introductiv al acestui capitol) diverse relaţii ale lexicului cu fonetica........... ........................)............................................... Când se fac aprecieri despre bogăţia....Noţiuni generale de lexicologie Exerciţiul nr............... Ce criterii de organizare a vocabularului au fost utilizate pentru a defini locul acestei expresii în vocabularul limbii române? ........ 46 Proiectul pentru Învăţământul Rural ..... În descrierea oricărei părţi de vorbire se analizează cuvintele primare şi cuvintele provenite din alte părţi de vorbire.... DEX.... teză unanim acceptată atât în lingvistica generală....... Dar şi reciproca este valabilă.. bogăţie lexicală b..............) Sistemul limbii Fonetica-Vocabular-Morfologie-Sintaxa-Stilistica Figura 1.. Hristea...... fireşte.. Th....................... capacitatea de reprezentare a realităţii prin intermediul limbii.. De exemplu... s........ cit.......... ed........ prin conversiune (dar şi prin derivare......... presupune o bună cunoaştere a părţilor de vorbire.......... printre altele.... adică a morfologiei............. Elementele sistemului limbii Bogăţia unei limbi înseamnă..............................5................ Ea este construită pe opoziţia antonimică a termenilor-suport de origine latină....... în primul rând...... mare)...... afirma: „..... mic şi mare (cf..... 7). Simplul fapt că reprezintă o parte dintr-un întreg lingvistic coerent structurat îi conferă vocabularului importanţă obiectivă (Figura 1. ............. unul dintre cei mai avizaţi susţinători ai importanţei studierii vocabularului în şcoală şi în sistemul educaţiei permanente a adulţilor...... compunere etc......... ..................... cât şi în cea românească” (Th......... Importanţa studierii vocabularului Rolul vocabularului în ansamblul limbii a............. a sistemului limbii..... sintaxa etc......5.......................................6.. Dar vocabularul este mult mai mult decât o componentă...................... 3. plasticitatea................ Vom avea prilejul să analizăm în profunzime asemenea conexiuni.. îmbogăţirea vocabularului prin „schimbarea valorii gramaticale” (conversiune)........ 2 Expresia: „Cu mic cu mare” este o locuţiune din vorbirea populară..................... bogăţia unei limbi este dată......... v. p... în primul rând.... Sinteze de limba română........ este vizat mai ales lexicul. Hristea.. Am remarcat în mai multe rânduri (tangenţial.............. cu valoarea pronumelui nehotărât toţi („toată lumea”). mic....

se întemeiază. Este un adevăr pe care l-am putut deja constata în cele câteva exemple care au susţinut diverse particularităţi ale structurii lexicale. Stilurile funcţionale (beletristic. 1 Sine qua non (potest) (lat. ştiinţifică. justifică rolul important pe care vocabularul îl are în optimizarea comunicării.Noţiuni generale de lexicologie Vocabularul şi stilistica Vocabularul şi evoluţia societăţii umane Vocabularul şi comunicarea interumană c.) = fără de care nu se poate Proiectul pentru Învăţământul Rural 47 . dar în primul rând pe resursele limbii. dinamica sensurilor. din familia romanică etc. un cuvânt precum mire. p. reflectă nu numai contactele istorice ale poporului nostru cu alte comunităţi etnice. ca urmare a vitezei cu care se produc schimbările în ştiinţă şi tehnologie. Este cazul stilisticii. În schimb. a citi. Or. neoretorica. încă din primii ani de viaţă şi ajung la o relativă stare de corectitudine. d. Un fapt morfologic. în esenţa lor. Th. şi aceasta. mobilitatea sa. dar în mod hotărâtor prin selecţiile lexicale operate. De aceea. Există domenii ale limbii pentru care o bună cunoaştere a problematicii lexicale constituie o condiţie sine qua non1. a scrie. greşelile de vocabular sunt mult mai frecvente şi mai grave decât cele gramaticale (cf. dată fiind bogăţia sa. explică un proces fundamental din istoria etnogenezei poporului român. nuanţare. cit. în anii de învăţământ general preuniversitar. destul de puţin prin elemente gramaticale. 8). de pildă. psihologie. continua pătrundere a elementelor neologice. Dintre acestea din urmă. performanţă. cu factorii strict lingvistici. programarea neurolingvistică etc. desigur. precum conjugarea verbului a avea.) implică pagini întregi referitoare la epoci foarte diferite din evoluţia culturii şi civilizaţiei româneşti). pe de altă parte. Dinamica extraordinară a vocabularului. cultură şi societate este infinit mai mult ilustrată prin vocabular decât prin celelalte compartimente ale limbii. prin frecvenţa anumitor cuvinte. În domeniul vocabularului. Comunicarea interumană. toate acestea ţin de vocabular. cu cei extralingvistici. Puternica interdeterminare.) se individualizează extrem de puţin prin elemente fonetice.). pe de o parte. sentimentelor. Hristea. moşie etc. Relaţia foarte strânsă între limbă. permanenta suprapunere între valorile proprii şi cele figurate. permeabilitatea sa la elementele alogene.. Un om foarte instruit nu ajunge să-şi însuşească nici măcar a zecea parte din totalul cuvintelor dintr-o limbă. evoluţia economică. cu tot corolarul ei de discipline revenite sau inovate atât de spectaculos în actualitate (teoriile argumentării. pe cunoştinţe de logică. politico-administrativ etc. precum şi prin structurile frazeologice specifice. e. poate oferi date interesante pentru tipologia lingvistică în care se încadrează limba română şi numai în plan secundar despre civilizaţia pe care o exprimă (limbă indo-europeană. noi. sub mai multe aspecte. spirituală etc. op. prin semantismul special al acestora. Acestea provoacă grave perturbări în receptarea şi transmiterea ideilor. iar pentru cele câteva mii de cuvinte pe care le-a achiziţionat nu poate stăpâni nici pe departe toate sensurile create în procesul viu al vorbirii. pe cultură generală. regulile privind fonetica şi morfo-sintaxa se însuşesc.). „achiziţionarea de noi cuvinte şi folosirea lor corectă rămân un deziderat permanent de-a lungul întregii vieţi”. provenit din latinescul miles „soldat”. ştiinţific. ci şi evenimentele social-politice interne. Istoria câte unui singur cuvânt (precum domn.

Dar argumentele erau aduse mai ales din domeniul lexical. dacă nu exclusiv. Apărute în Germania. Or. respectiv „de ţărani”. Toate acestea sunt suficiente raţiuni ale importanţei studierii sistematice a vocabularului în procesul învăţării limbii române. literatura etc. cit. expresii. în bună măsură. Al. Graur au vorbit despre latină ca despre o „limbă de militari”. arătând că prin toate aceste conexiuni. Aplicaţii. 1939. o civilizaţie”. Învăţarea prin cuvânt f. relaţia cu diverse alte ştiinţe socio-umane. relaţiile cu societatea rămân valabile. de prealabila stăpânire a vocabularului limbii materne. Hristea. sentimentele sale. Albert Dauzat considera că toponimele reprezintă (prin substantivele cu valoare calificativă. Cu această afirmaţie. avansa propunerea ca lexicologia să fie definită ca o „disciplină sociologică” (Apud Th. Densusianu). Georges Matoré. depind. Chiar dacă nu trebuie extrapolat studiul limbii la studiul trăsăturilor distinctive ale poporului respectiv (ideea analizei lingvistice prin sine şi pentru sine a fost susţinută de A. de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. ideile neogramaticilor s-au răspândit în multe ţări. ca Ernest Muret). p. geografia. folclorul. prin derivatele care exprimă o anumită atitudine – augmentativele. În acelaşi sens. în domeniul vocabularului. comunicarea este o trăsătură fundamentală pentru om. condiţionat de el. diminutivele) „un preţios capitol de psihologie socială” (Dauzat. unul dintre reprezentanţi fiind şi lingvistul român Ovid Densusianu. Lectură suplimentară „Orice vocabular exprimă o civilizaţie”. iar succesorul şi conaţionalul său.. Acelaşi mare întemeietor al onomasticii moderne punea disciplina sa în legătură cu toate disciplinele sus-menţionate. în special. loc. onomastica etc. chiar Saussure nuanţează teoria raportului 48 Proiectul pentru Învăţământul Rural .). el continua un întreg curent din istoria lingvisticii. Meillet. dar şi cu mitologia. definit ca fiinţă socială. de fapt. 9). Marele lingvist francez Antoine Meillet afirma că „orice vocabular exprimă. A.) şi istoria. etnografia. de Saussure şi de alţii. geografia. fizica.Noţiuni generale de lexicologie atitudinilor. Într-un celebru curs universitar. reluând ideea („vocabularul este expresia societăţii”). matematica. chiar şi a celor nonverbale. numele proprii oferă informaţii preţioase pentru a înţelege „sufletul unui popor. Alţi specialişti subliniază relaţia indestructibilă dintre diverse ramuri ale lexicologiei (semantica. Ei considerau că limba. contribuie la îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului dar este. reflectă sufletul şi istoria unui popor (Vezi revista „Grai şi suflet” a lui Ov. Succesul în studierea oricărei alte discipline (istoria. De altfel. astronomia). preferinţele sale”. sintagme care dovedesc specificul pastoral al începuturilor istoriei poporului român. Densusianu analizează cuvinte. însuşirea limbajelor speciale. prin adjectivele din structura numelor de locuri. în general. religia. Învăţarea limbilor străine. la rândul său. neogramatica. utilizarea computerului.

Editura Ştiinţifică. Editura Academiei. rom. Bucureşti . Narcisa. 1986. 1997. 19932. 1985. Angela. Texte de analizat şi un Glosar de neologisme. Angela. GRAUR şi Mioara AVRAM). Teste rezolvate. * AVRAM. HRISTEA. Gabriela. p. Matei. Bucureşti. 1995. Bucureşti. PANĂ DINDELEGAN. ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM). FORĂSCU. 2001. Editura Academiei. Vocabular. Editura Didactică şi Pedagogică. Iulian. Proiectul pentru Învăţământul Rural 49 . HRISTEA. Ştiinţe ale limbii (DSL). Bucureşti. TOMA. Teorie şi teste. Ion. Bucureşti. Editura „Recif”. * CHIRIAC. Editura Academiei. Sinteze şi exerciţii lexicale. BIDU-VRĂNCEANU. Vol. Vol. Mioara (redactor responsabil). 1989. 1970.7. IONESCURUXĂNDROIU. Bucureşti. Ion. BIDU-VRĂCEANU. Cristina. Angela. Bucureşti. 1995. Limba română contemporană. Editura „Albatros”. Bucureşti. s. Sinteze de limba română. II (Prefixele). Editura Diaconu Coresi. A. Marin. Exerciţii de gramatică a limbii române. Marilena. c) instrumente lexicografice (dicţionare). Editura „Niculescu”. b) sinteze şi culegeri de exerciţii. GHIŢĂ. *** Formarea cuvintelor în limba română (FCLR) (Redactori responsabili: Al. 1999. CĂLĂRAŞU. Bucureşti. Theodor. 45-47). teste. 3. 19843. III (Sufixele). Cristina. trad. Limba română contemporană. IONESCU. IANCU. Editura Academiei. CERKEZ. lingvistice şi stilistice. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. Bucureşti. Cei interesaţi vor găsi în aceste lucrări utile trimiteri la alte surse bibliografice. Structura vocabularului limbii române contemporane. Limba română. I (Compunerea). Liliana. lingvistice. Editura Didactică şi Pedagogică. Dicţionarul ortografic. 1982-1989.Noţiuni generale de lexicologie dintre evenimentul politico-social şi evenimentul lingvistic (Curs de lingvistică generală. 1 (Derivarea verbală). aplicaţii. Vol. enciclopedice. Dicţionar general de ştiinţe. Surse bibliografice Sunt selectate aici trei categorii de lucrări de referinţă: a) tratate şi manuale care abordează teoretic problemele vocabularului. Bucureşti. Theodor (coordonator). Privire generală.. Bucureşti.a. Editura Petrion. R. BIDU-VRĂNCEANU. 1978. Bucureşti. COTEANU.

.......................... 7...... Vocabularul este definit din perspectiva diacronică şi sincronică.......... Gheorghe.......... Bucureşti.......... 50 Proiectul pentru Învăţământul Rural .............................................................. de tipul „vocabular fundamental – masa vocabularului”.8.... 3................................. 1996........ Subdiviziuni ale vocabularului........... E............ Despre ce criteriu este vorba? Răspuns: ... *** Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă se numeşte vocabular sau lexic........................... 4.. Răspuns: a) ....... Precizaţi cel puţin câte doi termeni care denumesc fiecare dintre cele două componente ale cuvântului....... Bucureşti. Cuvântul – ca unitate de bază a vocabularului......... E.... Răspuns: .... 5.............. 2.... *** Dicţionarul enciclopedic român........................... are o natură duală..... Cum se numeşte aceasta? Răspuns: ...... 1980..... Dar ştiinţa care studiază vocabularul poartă o denumire formată..... Editura „Univers Enciclopedic”................ De aceea spunem că el reprezintă totalitatea cuvintelor care: ..... Analizează componenţa structurală a cuvântului strălucitor..... (completează spaţiul marcat prin puncte).... ca Dicţionar de antonime al limbii române şi Dicţionar de expresii şi locuţiuni ale limbii române................................................................ Lucrare finală de evaluare 1... „termeni literari – termeni populari” etc............. formarea.......Noţiuni generale de lexicologie CONSTANTINESCU-DOBRIDOR.................. numai pe baza cuvântului „lexic”..................... respectiv sensurile cuvintelor? Răspuns: ........... Pentru alcătuirea unor dicţionare......................... ediţia a II-a........................... 1991.... S. Mic dicţionar de terminologie lingvistică (MDTL)..... se organizează după un criteriu extralingvistic. Editura „Albatros”.......... b) ....... Cum se numesc disciplinele lexicologice care studiază originea...... 3.................. s-au folosit principiile şi metodele a cel puţin trei discipline conexe ale lexicologiei. Enumeră-le! Răspuns: ................. 6..

reflectă un anumit eveniment istoric.. paşoptism. verb auxiliar „a avea” (a venit). folosit la ţară pentru transportarea (sic!) alimentelor” (DEX. adverb (înv.... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr............... deoarece sunt lipsite de semnificaţie......... substantiv....... al = articol posesiv genitival masculin singular (un prieten al fratelui meu)... şi reg... cu consecinţe foarte importante asupra evoluţiei societăţii româneşti......... „astfel”.................. cu sensul de „vehicul terestru cu patru roţi.. din care au apărut până acum trei volume.. salariu brut etc......... faţă de cele „derivate”. frazeologia 3........ 1: Sunt cuvinte: a = cuvânt........... 2. Test de evaluare nr..... primar”: formă brută........ Cuvinte ca revoluţie....... s..... Care este criteriul lingvistic ordonator al unor cuvinte „primare”. prepoziţie (cărţile a trei elevi)...... cu tracţiune animală... Despre ce eveniment este vorba? Răspuns: .. 3....................... căci poate fi: 1.....) însemnând „da”.. de tip înfloritor? sau al unor termeni moşteniţi din latină faţă de împrumuturile din franceză? Răspuns: .. conjuncţie adversativă: „însă”.. 9. articol posesiv genitival feminin singular (o carte a fetei)... definit prin sinonimul „cadou”.. cu sensul „neprelucrat.a) etimologia b) semantica c) formarea cuvintelor 2. 1: 1. a...... căci în limba română reprezintă interjecţia imitativă pentru sunetul scos de cioară.. deşi nu are morfeme.... 10...... 1..... brut = adjectiv... „aşa”...v.. Indică titlul unei lucrări de referinţă.......9....... „ci”........ Răspuns: ...... el este totuşi o îmbinare de sunete dotată cu sens...........)......... de tip floare....... onomastica – antroponimia – hidronimia/toponimia Proiectul pentru Învăţământul Rural 51 ..... car = substantiv.... în domeniul formării cuvintelor româneşti prin derivare şi compunere.. Celelalte sunete sau grupuri de sunete nu au statut de cuvinte... crau = cuvânt.......... interjecţie (a!) etc...... proclamaţie ş..... dovedind strânsa relaţie dintre societate şi limbă...... dar = cuvânt. 3.....Noţiuni generale de lexicologie 8....

stră. înţeles. Criteriul funcţional-ierarhic 8. prin relevarea bazei antonimice a termenilor- . Criteriul formativ-etimologic 9. complex sonor. b) conţinut.. Lexicografia.. prin plasarea în clasa „vocabularului cu sferă restrânsă”. 2: . semnificat 3. Etimologia. luci (cuvânt-bază). Formarea cuvintelor în limba română (vol. semnificant. a) formă. semantica. expresie. criteriul semantic.criteriul etimologic-formativ. Revoluţia de la 1848 10. I-III. semnificaţie. 52 Proiectul pentru Învăţământul Rural . semantica 6. Lexicologie 4. Total: 100 puncte. frazeologia 7.(prefix). prin invocarea originii latine şi a valorii locuţionare.criteriul funcţional-ierarhic. „.Noţiuni generale de lexicologie Exerciţiul nr. 1970-1989) Punctaj: pentru fiecare răspuns corect şi complet se acordă 10 puncte. se folosesc sau au fost cândva folosite într-o limbă” 2. Test de autoevaluare 1. -tor (sufix) 5. formarea cuvintelor. subclasa „popular”. cheie.

.............................................. argotice...............................4.......57 4............ Jargonul .......56 4....1..................... să recunoşti sursele şi procesele transferului lexical......11................................................................................1...........................3.......................63 4.................. Vocabularul de uz general .......... tehnice..................................56 4....................70 4.......................72 4........................... să prezinţi trăsăturile specifice ale cuvintelor din vocabularul fundamental........................................... Masa vocabularului. să schimbi registrele lexicale în comunicarea scrisă şi orală......................................................62 4...... Obiective educaţionale ........................................... să determini ariile de utilizare ale diferitelor grupe lexicale stabilite după criteriul frecvenţei............................................................................ Lucrarea finală de evaluare ...2..................................... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste ... Vocabularul specializat ................68 4........................................................6........2................................................ Dinamica vocabularului...............53 4..56 Vocabularul regional .................................2.62 4............................2........................ Vocabularul special şi specializat .........57 Vocabularul arhaic............. familiare................63 4.............5..8..58 4................................60 4.......... să identifici echivalente literare pentru cuvinte din sferele populare...... În capitolul introductiv am stabilit că ierarhizarea funcţională a vocabularului este un criteriu extern..............3.............5................5..... Vocabularul cu sferă limitată de utilizare ....56 4...............................................................2......................................10.......... Structura vocabularului ....................... Surse bibliografice ...... Argoul ..............................3......................... Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare. regionale............ care acţionează prin factori 53 Proiectul pentru Învăţământul Rural .........9....1..... Vocabularul fundamental şi masa vocabularului.........5........................................................................................ Vocabular literar şi vocabular neliterar ...... Vocabular activ şi vocabular pasiv....7...........................1......................71 4...... 4 ORGANIZAREA FUNCŢIONAL-IERARHICĂ A VOCABULARULUI Cuprins: 4..........65 4........58 Vocabularul neologic ..................56 4................................................. Vocabularul fundamental (VF) ..............1........ Obiective educaţionale După parcurgerea acestei unităţi de învăţare vei fi capabil: • • • • • • Reţine ! să Identifici cuvintele din vocabularul fundamental şi din masa vocabularului.........62 4............................................3......................................2.....................................Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Unitatea de învăţare nr.........

nu numai al cuvântului. verbe auxiliare. al frecvenţei) nu poate acţiona foarte riguros în condiţiile unui material lexical imens. 2001. în principiu. pe când un alt cuvânt poate aparţine unei singure clase. articole etc. Din această cauză. În primul caz. aşa-numitele unelte gramaticale: prepoziţii. financiar. extensive. după împrejurări: nevastă – în mediu familiar. diacronice). restrâns la circa o sută de cuvinte. indiferent de nivelul instruirii. A. foarte mobil. Vocabularul fundamental (VF) Este alcătuit din acele cuvinte care sunt folosite frecvent (practic. intensiv. prin sensurile sale secundare. p. zi. unii specialişti nu recunosc decât o singură ierarhizare. didactice. conjuncţii. vocabular esenţial. 78). despre uz sau frecvenţă.2. dar unele clase impun mai multe trepte de ordonare a subclaselor. • acelaşi cuvânt poate avea mai multe sensuri – care aparţin unor clase diferite. om. socio-culturali. niveluri estetice) şi prin sfere de întrebuinţare (generală – regională – profesională – individuală etc. de utilitate. vorbim despre registre lexicale. precum şi în terminologia specială.2. A. criteriul funcţional-ierarhic funcţionează şi la nivelul sensurilor. frumos). 4. De fapt.1. destul de diferită de la un cercetător la altul. culturale. a avea. 54 Proiectul pentru Învăţământul Rural . regiune. el aparţine limbajului profesional. prin urmare. 1985. militar. frecvenţă Numit şi vocabular de bază sau vocabular reprezentativ. Din raţiuni metodologice. în al doilea caz. fond principal de cuvinte. Consecinţele sunt uşor de remarcat • acelaşi vorbitor (grup de vorbitori) poate utiliza cuvinte din clase funcţionale-ierarhice diferite (schimbând registrul. Vocabularul fundamental şi masa vocabularului 4. sex..Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului psihologici. Toma. Exemplu: operaţie aparţine limbii literare standard. profesie.. Funcţionalitate aproape zilnic) de către toţi vorbitorii unei limbi. axele de organizare se intersectează. aceea a lexicului de bază. Coteanu. după cum şi elementul psihologic (preponderent individual. vârstă. • acelaşi cuvânt poate face parte din mai multe clase sau chiar din toate (a fi. Unii cercetători numesc nucleu un subgrup din VF.). opus masei lexicale. geografici etc. • ezitările se văd în subdiviziunile operate. istorici. se folosesc ierarhizări binare. iar în cadrul acestuia se disting mai multe domenii: medical. (cf. religie etc. 177-178). sincronic) acţionează împreună cu cele sociale. teritoriale (preponderent colective. matematic etc. „acţiune. prin sensul său de bază. lucrare” (executată de om sau de un utilaj). extrem de nuanţat. fond principal lexical. • această suprapunere parţială de clase dovedeşte că acest criteriu (al funcţionalităţii. creând submulţimi lexicale diferite între ele prin niveluri (de corectitudine faţă de standardul stabilit la un moment dat. el reprezintă nucleul funcţional stabil al limbii (I. soţie – în societate). Moles apud I.

carne. frunză. negru).). el. noapte. roată. fi. • sunt cuvinte polisemantice. • au o mare capacitate de a forma locuţiuni. nepot etc. floarea tineretului. albastru (alb. acolo etc. iarbă. mic. • au frecvenţă mare (respectiv.). vară. • numele principalelor acţiuni umane: a mânca. copil. rarmai multe: om. pământ etc. nu au putut fi înlocuite de cuvinte din straturile etimologice ulterioare încheierii procesului formării limbii române. văr. supra. voi.. deal. a voi.. plop. floare. râu. • denumiri pentru elementele universului şi ale formelor de relief: cer.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului În limba română. tu. frazeologice (om de omenie. ceapă. urât. în floarea vârstei etc. fiu. floare. • instrumente gramaticale (conjuncţiile şi prepoziţiile): şi. soare. • anumite adverbe (bine. departe. lună... • denumirile pentru locuinţă. piept. mare valoare circulatorie. lup. ea. de etc. acum. între niveluri şi registre lexicale diferite. deştept. an.. de aceea sunt „primele învăţate şi ultimele uitate”. • verbele auxiliare: a fi.m. ăsta. definiţia) în timp şi spaţiu. munte. aproape.). găină. prost. varză etc. mamă. trei. cal. aici. • numele părţilor corpului omenesc: cap. avea. frate. fiind formate din 1-2 silabe. topor. că. mamă. • numele de rudenie: părinte. la. cireş. tânăr. peşte. repede. care are circa 54 de sensuri. picior etc. rău. inel etc. mână. atunci. verde. noi. cf. stea. mare etc. fiu. ochi. a bea. tată. din. s-a făcut om etc. pământ. • au mare putere de derivare şi compunere (vezi familia lexicală a unor cuvinte ca om. cu. a merge.. noi. câmpie. uşă.. dinte. aparţinând.. pe. iarnă. Ele se grupează după criterii extralingvistice şi lingvistice şi îndeplinesc anumite caracteristici definitorii. brânză.. aer. vin etc. nimeni.. gură. pisică. numărul de cuvinte care intră în VF se estimează la circa 1500. a lucra etc. trist etc.d. toţi etc. • denumiri pentru exprimarea timpului şi a spaţiului: zi. ţânţar etc. • numele principalelor alimente şi băuturi: pâine. galben. • au. în. bătrân. au rămas cu sensurile originare şi cu forme aproape neschimbate. urs. cap. lună. • numele unor calităţi şi defecte: bun. • sunt cuvinte foarte vechi. fiică. nas. mult) ş. soră. om de bază. rău. vacă. dar. • numeralele de la 1 la 10. expresii metaforice. • au un mare grad de stabilitate. nici. mai ales fondului latin... unelte şi obiecte uzuale: casă. în majoritate (vezi cuvântul cap. fereastră. • sistemul pronumelor: eu. a vorbi. • nume de arbori şi plante: pom. oaie. • numele unor culori: roşu. • numele unor animale domestice şi sălbatice: câine.a.. frumos. să. mare. lapte. bunică. masă. Caracteristici ale cuvintelor din VF Grupe lexico-tematice ale VF Proiectul pentru Învăţământul Rural 55 . vesel. altul. a cânta. apă. avea. în principiu. corp fonetic redus. ochi etc.

frescă. Subliniază cu o linie cuvintele din fondul principal lexical şi cu două linii pe cele din masa vocabularului: a) a auzi. . (P. 56 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere Proiectul pentru Învăţământul Rural . Vocabular uzual şi vocabular cu sferă limitată de utilizare Factorul social acţionează extensiv. şi de când îl avea. frunte. febră. Masa vocabularului Reprezintă restul cuvintelor din vocabular. Problema este însă că acestea. foc.termenii de argou şi jargon. croitor. totuşi. tocmai când erau gata să se coacă”. pot fi delimitate. floare.2. a aloca.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. a citi. el nu putuse să mănânce din pom mere coapte. . car.).termenii de specialitate (profesional-ştiinţifici): . fiert. restul vocabularului sau vocabular secundar. Specialiştii au remarcat echilibrul numeric al subdiviziunii. a ara. a crede. în cazul limbii române. sunt utilizate de grupuri mai reduse de vorbitori.3. femeie.. Exerciţiul nr. a fugi. stabilind arii mai extinse sau mai restrânse ale lexicului. b) cuvinte din masa vocabularului: „În fundul grădinii avea şi un măr care făcea mere de aur. diferenţa de la cele circa 1. . cerb.regionalismele. albastru. Grupează cuvintele din textul de mai jos pe două coloane: a) cuvinte din vocabularul fundamental.arhaismele.000 de cuvinte (cu tot cu variante). cuţit. vocabular disponibil. alifie. . în clasele care. fond. aluzie. 2. Această parte se şi numeşte. ci în cel strict matematic. în diverse lucrări de specialitate.neologismele. intră şi cuvinte cu frecvenţă mare. În principiu.lexicul popular.500 de unităţi ale VF până la totalul de aproximativ 175. căci . intră aici: . 1 1. spre deosebire de cele din VF. . ciot. fin. Căci. Ispirescu) 4. agitaţie.2.2. condei. amalgam. dacă la o asemenea imensitate de material se poate presupune şi o mare diversitate. Cu toate acestea. afin. cleşte. şi dicotomia astfel stabilită rămâne insuficient diferenţiat. chit. suprapusă altor grupări: vocabularul uzual ≈ vocabular fundamental ≈ vocabular activ etc..creaţiile individuale. cuptor. aici. (vezi Figura 2. inegalităţile fiind compensate de mărimea diferită a grupurilor de vorbitori. Termenul de „rest” nu trebuie înţeles în sens peiorativ.hapax-urile (termeni atestaţi o singură dată în limbă) etc. . venea oarecine noaptea şi le fura. statistic.

la rândul ei. puţ. numite. a se ivi. învechite. dar şi talon. vocabular mediu. Proiectul pentru Învăţământul Rural 57 . De exemplu. în general. prin acoperirea parţială a ariei teritoriale folosite. unor zone. protetice a. Vocabularul cu sferă limitată de utilizare cuprinde cuvinte care au arie restrânsă de folosire.1.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului a b c Figura 2. ar trebui să folosim o descriere prin negaţie („cuvinte care nu sunt cunoscute şi folosite de către toţi vorbitorii”) ceea ce. specifică. b = vocabular uzual. termenul general de definire ar fi specificitatea. din punct de vedere logic şi metodologic. Vocabularul regional (dialectal. nu şi cele figurate.2. Aceleaşi caracteristici se regăsesc la nivelul cuvântului. utilizarea vocalei Regionalisme. fond general. Aşadar. Vocabularul de uz general reuneşte într-o singură mulţime Eterogenitate elemente active de la toate grupele de vocabular activ (care poate caracteriza o grupă sau alta de vorbitori). are. meglenoromân. Aceasta înseamnă că putem defini mai bine acest mare segment de vocabular (uşor de suprapus „masei vocabularului”) referindu-ne separat la fiecare grupare componentă. forme armân („român”). unor grupe de vorbitori.3. ca principal dialect românesc. Chiar dacă trăsăturile definitorii se reiau din definiţia VF. vocabular nespecializat. referitoare la grupe diferite de cuvinte1. termeni literari. suprapuneri şi diferenţe definitorii. regionalisme: a ciupi. dar şi termeni populari: mamă. istroromân. 4. în primul rând.în cuvinte uzuale care încep cu o consoană: arău („rău”). însoţită de alte trăsături fonetice. În plus. c = vocabular activ). indiferent de gradul de instruire. provincial) se opune vocabularului supradialectal.3. totuşi. vocabular supradialectal. numai sensul de bază. nu conţine numai cuvinte din fondul activ. nu este recomandabil: nu se defineşte un lucru prin ceea ce nu este. ci prin ceea ce este. dialectale sau utilizarea adjectivului muşat pentru noţiunea de „frumos” sunt elemente ale dialectului aromân (macedoromân). Bogăţia nomenclaturii reflectă incertitudini. 4. Vocabularul de uz general cuprinde cuvintele folosite de către întreaga comunitate a vorbitorilor. domeniu socioprofesional. formele specifice dialectelor limbii române: dacoromân. regiune etc. propriu. alăvdare („a lăuda”). forme sau termeni din subdialecte. regionale etc. vârste. Dintre diversele sensuri ale fiecărui cuvânt. 1 • Altfel. magiun. vocabularul uzual se deosebeşte de acesta prin factorul frecvenţă. în sensul că el cuprinde mai mult decât cuvintele folosite (aproape) zilnic. Intră aici. ci şi din cel pasiv. Dacoromâna. aromân. dar şi chestie etc. El se mai numeşte fond comun. epoci. plasează cuvântul respectiv în vocabularul uzual.2. Suprapunerea grapelor lexicale (a = VF. foarte cunoscut.

foale. (Moldova). lat. Observăm că unii termeni regionali au pătruns în vocabularul uzual. pentru a deveni. arhé „vechi”. spirituală. o trăsătură pozitivă. definitorie pentru stabilitatea cuvintelor din VF. actuală prost „fără minte”. pecmez. pe de altă parte. opaiţ. 58 Proiectul pentru Învăţământul Rural . actuală rupe. Din acest punct de vedere. • Vocabularul neologic cuprinde aria restrânsă a cuvintelor relativ recent pătrunse în limba română. în sensul că cei dintâi nu sunt supuşi actelor voite ale vorbirii şi cultivării. arh. istorisme). în evoluţia social-economică şi politică. rumpere > rom. . Totuşi. b) fie prin pierderea unui sens special (arhaisme semantice). căci populare sunt cuvintele din registrul neîngrijit. logos „cuvânt”).aista este o variantă regională moldovenească. . Arhaismele se deosebesc de acestea: Arhaisme a) fie prin evoluţia învelişului sonor (arhaisme fonetice). prin opere literare (vezi scrierile lui I. literar. Exemple: a) lat.) şi. prostâi „simplu” > rom. Maramureş există. Ei pot trece în vocabularul uzual. standard. burtă. birjă. curechi. termeni regionali – termeni literari este una dintre principalele opoziţii definitorii. din orice teritoriu al comunităţii vorbitorilor de limba română. a pişcura. ca formă sau ca utilitate (gr. . crump (Banat). c) fie prin ieşirea din uz a noţiunii desemnate (arhaisme propriu-zise. păpuşoi etc. Pentru regiuni ca Oltenia. directus a trecut prin faza dirept. suprapunerea regional-popular nu este totală. pântece. opinci. b) slv. căci au în comun opoziţia cu vocabularul literar. regionalismele se suprapun mai degrabă cuvintelor populare. prost „simplu” > rom. rumpe > rom. informatică etc. pe când regionalismele circulă numai într-o anumită zonă geografică. a pişca. oamenii instruiţi de toate vârstele. general valabilă în vorbirea neîngrijită.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului cartof. literar. arh. Creangă) sau prin actualizarea importanţei noţiunii desemnate etc. fântână. Reamintim că „vechimea” este. în principiu. porumb (Muntenia). mai ales cei din Muntenia. ştiinţifică. iatagan. încă insuficient adaptate fono-morfologic şi insuficient cunoscute ca încărcătură semantică.ahăsta este o variantă regională bănăţenească. folosiţi pe întreg teritoriul în care se vorbeşte româneşte. c) arcaş. drept. Exemplu: . de asemenea. specialiştii în domenii de larg interes – finanţe. un vocabular relativ bine individualizat.ăsta este forma populară. în româna actuală. familiară. • Vocabularul arhaic însumează cuvintele cu sferă restrânsă de utilizare din cauza învechirii lor. Factorii social-culturali care acţionează în conturarea acestei sfere lexicale sunt concretizaţi în grupele de vorbitori (tinerii.acesta este forma literară a pronumelui demonstrativ de apropiere. paharnic. Totuşi. Crişana.

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

Neologisme

„Vârsta neologismelor” relativizează acest grup de cuvinte, căci sub denumirea de „nou” (gr. neo + logos) se ascund cuvinte adoptate de română abia în ultimii 10, poate chiar numai 5 ani (computer, cip, site – sait), cât şi cuvinte care au câteva zeci de ani (tehnică), o sută de ani (telefon, telegraf) sau chiar 350 (imperiu, consilium, consul, cometă, fantastic, răspublică – introduse în română de către Miron Costin, Dimitrie Cantemir, prin scrierile sale). Or, în acest din urmă caz, cuvântul este la fel, dacă nu chiar mai vechi ca unele arhaisme, calitatea de neologism fiindu-i conferită doar de forma fonetică foarte apropiată de a etimonului din latina savantă şi de circulaţia restrânsă la nivelul literar, ştiinţific, specializat. Multe neologisme au circulaţie internaţională, aparţinând limbii de origine, altor limbi şi românei, în egală măsură (telefon, marketing, design etc.) Caracterul restrâns al utilizării lor favorizează numeroase greşeli de ortoepie şi ortografie. Unele neologisme, ca şi arhaismele, sunt înregistrate în variante diferite în dicţionare. În lingvistica românească, prin neologisme se înţeleg nu numai cuvintele împrumutate, ci şi cele calchiate după o limbă străină, precum şi cele create în română. Asupra acestor surse de îmbogăţire, modernizare şi nuanţare a vocabularului vom reveni într-un alt capitol. Aici adăugăm doar concluzia că arhaismele şi neologismele constituie grupele polare organizate pe axa temporală a frecvenţei, respectiv a uzului, cu implicaţiile socio-culturale, psihologice etc. obişnuite.

Exerciţiul nr. 2 1. Indică sinonimele actuale corespunzătoare următoarelor arhaisme lexicale (sematice, istorisme) şi fonetice: buche, blănit, hrisov, leat, moşie, a slobozi.

.................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 2. Dă un alt cuvânt regional şi apoi sinonimul literar al următoarelor regionalisme: barabulă, hulub, târnă.

.................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 3. Caută în dicţionare varianta corectă pentru următoarele variante neologice: sandviş-sandvici, sanguin-sanguin, premisăpremiză. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere

59

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

4.4. Vocabular activ şi vocabular pasiv
Bifurcarea vocabularului în activ şi pasiv este unul dintre efectele organizatorice ale acţiunii factorului psihologic. Prin vocabular activ înţelegem totalitatea cuvintelor pe care vorbitorul le întrebuinţează frecvent în diverse împrejurări, iar prin vocabular pasiv – acele cuvinte pe care le cunoaşte sau le recunoaşte, dar nu le foloseşte decât foarte rar sau deloc. Este vorba, aşadar, despre nivelul individual al organizării vocabularului. Dar vocabularul activ ar fi inoperant dacă nu ar coincide cu al celorlalţi vorbitori, ceea ce înseamnă că există un fond lexical activ comun pentru toţi vorbitorii unei limbi, fond care se suprapune vocabularului fundamental, în mare măsură. Altfel spus, criteriul psihologic, individual, devine criteriu social-cultural, colectiv. În ceea ce priveşte vocabularul pasiv, el se stratifică în mod previzibil în diverse subcategorii: a) cuvinte relativ general cunoscute, apropiate de sfera vocabularului activ, numite disponibilităţi lexicale, tocmai pentru că pot trece oricând în aceasta, prin lecturi, studii sau prin presiunea mediului social-lingvistic (exemplu: supermarket, angro etc.); b) cuvinte rar folosite, dar pe care încă le pot recunoaşte unii vorbitori (căci apar, de exemplu, în expresii, locuţiuni etc.: toptan „cantitate mare”, „belşug”, cf. loc. adj. şi adv. cu toptanul; c) cuvinte extrem de rare, foarte apropiate de frecvenţa zero în vorbire (exemplu: raia „teritoriul locuit de supuşii creştini ai Imperiului Otoman, de obicei, administrat direct de către autorităţile militare turceşti”). Şcoala, lecturile, mass-media, călătoriile etc., aduc pentru un moment astfel de cuvinte în actualitate, căci a existat o epocă în care ele au fost active. Prin urmare, putem reprezenta grafic submulţimile vocabularului ca în Figura 2.1.

Mobilitate şi dinamism

a

b

c d

Figura 2. 1. a – vocabular activ; b, c, d – vocabular pasiv, cu grade de cunoaştere şi recunoaştere descrescândă.

Şi la nivelul unui cuvânt există sensuri active şi sensuri pasive. De exemplu, miez este un cuvânt pe care orice vorbitori de limba română îl poate defini, cu aproximaţie, ca „parte interioară (moale) a unui fruct, a pâinii etc.”. Valoarea temporală, înregistrată în DEX ca (sensul 3) care apare doar în expresii fixe este, de asemenea, relativ cunoscută (miezul zilei, miezul nopţii (12 h, 24 h), miezul verii, miezul iernii), dar mai rar folosită. Urmează sensul figurat: „semnificaţie”, „esenţă” a unei probleme, utilizat de categorii diverse
Proiectul pentru Învăţământul Rural

60

Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului

de vorbitori, nediferenţiate socio-cultural. Sensul tehnic, „formă prin care se obţin goluri sau scobituri în piesele turnate prin topire”, este cunoscut şi utilizat, evident, numai de către profesionişti. În concluzie, vocabularul activ şi vocabularul pasiv reprezintă o clasificare impusă de mai multe criterii şi care se suprapune altor clasificări şi se completează cu alte clasificări. Vocabularul activ coincide, în mare măsură, cu VF, iar în vocabularul pasiv intră subgrupele din masa vocabularului (regionalisme, arhaisme, neologisme, termeni literari, termeni populari etc.) Exerciţiul nr. 3 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere 1. Un cuvânt precum meterhanea ar avea gradul de frecvenţă zero, dacă nu ar fi înregistrat în DLR (dicţionarul-tezaur al limbii noastre), în dicţionarele enciclopedice, explicative sau în dicţionarele speciale etc., de neologisme, arhaisme etc. a) Defineşte cuvântul, după oricare dintre aceste dicţionare; .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... b) Enumeră contexte în care ar putea să apară acest cuvânt. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 2. Cuvântul strămurare desemnează, în limba română veche, un băţ ascuţit sau o prăjină cu vârf de fier, folosită în trecut pentru a îndemna vitele la mers. El certifică o ocupaţie veche din mediul rural. Pentru vorbitorul citadin de astăzi, el are, în mod cert, frecvenţa zero, ceea ce ar însemna, practic, un paradox privind structura vocabularului. Numeşte cele două clase în care cuvântul poate fi clasat, totuşi, salvând aparenţa paradoxală. .................................................................................................................................... .................................................................................................................................... 3. Cuvântul moşie are a) un sens activ şi b) câteva sensuri pasive. Defineşte aceste sensuri şi precizaţi sfera de utilizare în care se încadrează. .................................................................................................................................... ....................................................................................................................................

4.5. Vocabularul special şi specializat reprezintă grupele de cuvinte organizate
după criteriul frecvenţei, criteriul funcţional, prin ierarhizare pe axa (de natură psihologico-socială) a „intereselor şi preocupărilor”. Opoziţia clarificatoare se realizează, în principiu, cu vocabularul uzual, cu precizarea că specializările (lexicale, fono-morfologice, semantice) definesc grupuri în mod ostentativ „închise”. Alte opoziţii se creează cu
Proiectul pentru Învăţământul Rural

61

: bobocel. poliţistul. căţea. respectiva („soţie”). ienicer „poliţist”. nasol. Termenii obsceni îşi găsesc un loc privilegiat în argou. boabă). astfel încât unele lucrări de specialitate vorbesc despre un „argou al elevilor şi studenţilor” (diriga. pot indica şi vechimea. jandarm. cange („mână”). bătaia. 2002. Proiectul pentru Învăţământul Rural Sursele argoului Pseudo-argoul 62 . însemna. pentru care argoul are. bordei „închisoare”. calfă. calfă. termeni de rudenie – balabustă. ciacâr etc. un argou al militarilor în termen (osu „Ofiţerul de Serviciu”. de altfel. împrumuturi din alte limbi. aftă. vocabularul neliterar etc. cărora li se conferă sensuri speciale. tiribau „arest” etc. („ochi”). prin metamorfozare: abajur „fustă scurtă”. angrosist. gulie. care poate depăşi o sută de termeni. puternic „coloraţi” stilistic. „au mai rămas”. în original. cantalup. de către infractori sau alte medii restrânse. neologismele nesocializate sau socializate cu alte sensuri: elice „limbă”. gagică. şest. calităţi – nasol. ghişeu „şliţ”. I.5. belea.1. sentimentele şi preocupările lor. bufet.) ilustrează semnificativ „lumea” utilizatorilor. m. mai ales din vorbirea romilor: gabor „poliţist” (cuvântul de origine maghiară. decan. Pentru noţiunea de „hoţ” cuvintele argotice. Tratatele şi dicţionarele de specialitate dovedesc că pentru fiecare referent există o serie sinonimică foarte bogată. încadrabilă. măcar parţial. bot. alături de referenţii din VF.. hultan. pentru a limita transparenţa comunicării doar la persoanele iniţiate. muie („gură”). „ţigan”). Cercetătorii mai riguroşi consideră că este o simplă „tendinţă”. Aceste cuvinte alcătuiesc fondul activ al vorbitorilor respectivi. ciupitor. Toma. celor de la polul opus: masa vocabularului. incintă. închisoarea. diblă. anii de puşcărie. 4. aripă. soldaţii preiau adesea asemenea termeni. bord. ghiozdan („stomac”). goarnă. băutura. mate. ceea ce înseamnă că grupele „speciale/specializate” se suprapun. gândirea. (homo)sexualitatea. cuvinte proprii: părţile corpului – alunecători. cioc. informatorul. Argoul este reprezentat prin vocabularul de grup. ataş („fund”). clanţă.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului limba literară. cu nuanţele de rigoare. incubator. de asemenea. sinonimică etc. p. termeni uzuali. zbanghiu. domeniul de „specializare”. dovedind încă o dată mobilul psiho-social care funcţionează ca factor organizator al acestui grup de cuvinte. ilegalist etc. gradul ierarhic într-o „bandă” etc. extrem de numeroase. molie. în limbajul familiar: baftă. şase. ţiganul. Elevii studenţii. în procesul firesc de pătrundere a unor asemenea termeni. evident. a. dulap. binoclu etc. Cei mai mulţi referenţi desemnează: hoţul. Câmpul semantic rezultat din cuvintele cu cea mai mare frecvenţă (şi bogăţie semantică. Sursele argoului sunt: unele arhaisme („părăsite de limba literară”. icre („creier”). remorcă. amortizoare „sâni”. 76): aghiotant „hoţ”. prostituţia. cu vocabularul fundamental. Vocabularele speciale sau de grup sunt argoul şi jargonul. gagiu „om” etc. bostan („cap”). naşpa. diurnist. r. căutători. utilizat în special de către mediile interlope.

ei reflectă snobismul unor indivizi sau grupuri socioTipuri de jargon culturale. A urmat moda franţuzismelor. dar face parte din acesta. adică inutile. neglijentă. Caragiale. alcătuită. Ion Ghica povesteşte cum vorbea mătuşa sa. în principiu. câte ramuri ştiinţifice şi profesiuni au un statut suficient de bine delimitat. filfizon. numită chiar terminologie. din atâtea subdiviziuni. Vocabularul specializat este format din terminologiile de specialitate ale diverselor profesiuni şi domenii ştiinţifice. ca franceza. termenii de jargon nu acoperă o necesitate lexicală. şi aceasta este o grupă lexicală delimitată prin factorul socio-cultural. vocabular de specialitate poate exista pentru mult mai multe domenii decât cele care au limbaje de specialitate. utilităţilor etc. persoane.a. care circulă în paralel cu termenii uzuali. care au fost integrate definitiv în limba română modernă. unele împrumuturi din franceză (ca şi din italiană) continuă să se păstreze şi astăzi. pe axa intereselor. a anvizaja. inubliabil. nuanţe noi: a faxa. L. termenii de jargon provin mai ales din engleză (britanică şi americană): O. artificial utilizate: a amorsa. a „preţioaselor ridicole” din burghezia în ascensiune: musiu. bulivar ş. El reprezintă o subcategorie a ceea ce numim „vocabular ca sferă limitată de utilizare”. care au surprins folosirea semidoctă – deformată. bye-bye. ca cea mai pregnantă caracteristică. care a durat aproape două secole. Fenomenul este vechi în română. indimenticabil (it. cercetători diferiţi folosesc termeni şi accepţii diferite ale vocabularului de specialitate.2. arhitecturii sau electronicii. Alecsandri. orice termen de specialitate se numeşte termen tehnic (indiferent că el aparţine medicinei.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. a fost ironizată de către autori ca V. a lista (un text cules prin tehnoredactare computerizată). la rândul ei. electrotehnică. iar totalitatea termenilor care desemnează obiecte.. În prezent.5. general. fiecare dintre denumirile acestea au şi un sens uzual şi alte sensuri secundare. I.5. Alături de alte câteva zeci de mii de cuvinte de origine franceză. Evident. metalurgiei). metalurgie. la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. impardonabil.3. Franţuzomania. cu o exacerbare între 1850 şi 1944. mefient etc. ca elemente de jargon. În această Nomenclatura subramură lingvistică.). care îşi lăuda evghenia („nobleţea”). ca sinonime perfecte. business etc. 4. procese. calităţi etc. K. asemenea cuvinte se numesc barbarisme. Terminologiile de specialitate sunt astăzi atât de numeroase şi atât de dezvoltate pentru fiecare domeniu. În plus. a flana. încât lexicologia şi lexicografia au dezvoltat o altă ştiinţă conexă. încât să-şi creeze un vocabular propriu. se numeşte nomenclatură. în alte limbi. Unii continuă să denumească prin „termeni tehnici” numai cuvintele care reprezintă domeniile strict tehnico-ştiinţifice: mecanică.. Spre deosebire de neologismele necesare – care corespund unor realităţi noi (computer) sau unor sensuri. integrată într-un proces mai general de bilingvism cultural. Vocabularul de specialitate nu trebuie confundat cu „limbajul de specialitate”. week-end. Din cauza aceasta. şarlă. care presupune. fenomene. job. şi o structură morfo-sintactică şi stilistică particulară. care cred că astfel îşi dovedesc „superioritatea”. prin opoziţie cu vocabularul uzual. Prin urmare. Proiectul pentru Învăţământul Rural 63 . Jargonul cuprinde cuvintele neologice insuficient integrate în sistemul fonomorfologic al limbii române şi incomplet socializate.

. rădăcină pătrată etc. drept. traduceri.). obiectul desemnat etc. două dicţionare de termeni lingvistici. Lexicologia. manualele.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Sursele cuvintelor de specialitate sunt: cuvinte împrumutate. consoană. precum şi formaţiuni hibride: algo-calmin (< lat. procesul. cu adaptările fonomorfologice de rigoare. Există. poliglote pe domenii (tehnic. Caracteristicile terminologiei de specialitate Aparţinând fondului neologic. cuvinte uzuale. dat fiind ritmul de dezvoltare a societăţii umane. pe rădăcini sau afixe (prefixoide. fr. juridici. soluţie etc. în Bibliografia selectivă de la Capitolul 1.: a face de cart. vocală. a trage obloanele. studiile. folosite cu sensuri speciale: asociere. care să exprime pregnant. dicţionare tehnice (în sensul restrâns al cuvântului). revistele de specialitate. unele cu încărcătură metaforică foarte bogată. înregistrând cuvintele pe epoci. geografie. calmer). morfologie. vezi infra) savante (greceşti. multe asemenea cuvinte au circulaţie internaţională. zone geografice. dicţionare de argou şi expresii familiare. de asemenea.. Ele nu fac decât să dovedească puterea de acţiune a frazeologismelor în orice limbă vie şi. operaţie. – am citat la întâmplare ştiinţe şi profesiuni . dar şi din italiană. franceză. comerţ.). lexicologie. O condiţie a selecţiei cuvintelor în vocabularele de strictă specialitate este monosemantismul lor. sintagme specifice. Trecerea unor termeni şi expresii din vocabularele de specialitate în uzul comun sau în alte limbaje cu sferă restrânsă ţine de mecanismele naturale ale evoluţiei societăţii şi a limbii. fonologic. sintaxă etc. afixoide. Aceasta nu înseamnă că în vocabularele respective (biologie. aparţine unui mare număr de limbi moderne. engleză etc. Am citat deja. fără riscul unor interpretări datorate conotaţiilor suplimentare. fonetic. pe de altă parte. de la a calma. calmin. dicţionare bilingve. cuvinte nou create. rom. Există însă dicţionare de arhaisme. medicină. cuvinte calchiate: turnesol.. în care încă mai există loc mult de noi rezolvări. dicţionare de regionalisme. economici (cu nenumărate subspecializări şi criterii de selecţie şi echivalare). terminologia lingvistică. transporturi. algos „durere” + form. dicţionare de termeni marinăreşti. locuţiuni. pielărie etc.nu există şi turnùri. onomastica au generat o literatură de specialitate şi o producţie lexicografică impresionante. în acord cu dinamica societăţii. geologie. să întărească specificitatea lexicului respectiv. căci semnificaţia lor este accesibilă exclusiv profesioniştilor. Termenii tehnici trebuie să aibă o valoare denotativă clară. istorie. De exemplu. arhitectură. în general. formaţii lexicale etc. acestea reflectă foarte clar dinamica limbii. unele generale. marină. Reţine ! 64 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cf. latine. etc. de comunicare etc. administraţie. fenomenul. altele încă mai specializate. Alături de tratatele. lexicografia. hârtie sticlată.

dar şi termeni care desemnează realitatea înconjurătoare.6. sa calculat că într-o limbă nu se folosesc mai mult de 4000 de cuvinte „îngrijite”. poetic). d) tehnic plurilingv. Exemplu: . Şcoala are un rol important în lărgirea sferei sociale a utilizatorilor vocabularului literar. bonjur. în general: literară/neliterară. Astăzi. literatura etc. mersi. pe când cel de-al doilea le poate include. 2. b) neologismele din limba română.). bonsoar? 4. este cea care corespunde variantelor limbii.soaţă – termen din literatura beletristică (înv. ca şi altele – analizate mai sus. argou. Cum se numesc în lexicologie termeni şi expresii de tipul: madam. cuvântul polisemantic rost „sens”. Cel dintâi se opune subclasei populare. e) al unei profesii. jargon. presa. molie – argotic.. speciale etc. în variantele corecte. relaţiile sociale. arhaism etc. părţi ale terminologiilor speciale (administraţie. impusă de acţiunea factorului social-cultural. regional. „raţiune” etc. incluzând VF. fiind deci o grupă încă mai cuprinzătoare şi mai Proiectul pentru Învăţământul Rural 65 . lat.soţie – termen literar standard (opus lui nevastă – popular. la alegere. dar şi arhaice. transporturi. Este o grupă destul de mare şi de eterogenă.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Exerciţiul nr. rostrum). arte. normate. • Vocabularul neliterar include toate celelalte variante lexicale (popular. îngrijit. Totuşi.). Trebuie să facem deosebire între vocabularul literar standard şi vocabularul literar beletristic. Caută la fişierele unei biblioteci sau la cele on-line şi înregistrează câte un dicţionar de specialitate pentru: a) limba veche românească. În limba română veche. • Vocabularul literar include cuvintele scrise şi rostite în conformitate cu sistemul normelor care asigură caracterul cultivat. Vocabular literar şi vocabular neliterar O altă grupare binară organizată după criteriul funcţional-ierarhic. 4 Răspunsurile vor fi scrise în spaţiile lăsate libere 1. avea şi sensul „gură”. pardon. acest sens se mai păstrează doar în expresii ca a lua pe cineva la rost. c) termenii de argou. „vorbire” (cf. .. a spune pe de rost. În ce grupă lexicală organizată pe axa selecţiei temporale se poate încadra această utilizare? 3. ştiinţe.

nene. cioban ş. c) expresivităţii: năduşeală (pentru „transpiraţie”). totuşi. diverse diminutive sau orice alte creaţii accidentale. mamaia. Eterogenitatea şi mobilitatea acestui segment lexical provine nu numai din numărul mare al colectivităţilor organizate pe axa temporală. b) Se amestecă în vorbă soţia lui nenea Iorgu. mersi. b) exclusivităţii termenilor (pentru unelte şi instrumente populare: furcă. prieteni. d) dorinţei de evitare a termenilor literari. percepuţi ca pretenţioşi. neologic. pă. mutră. neoficial: ăsta. suveică etc. adoptate ca un limbaj intern. argotic. în relaţii neoficiale. datorită: a) nivelului cultural-educativ: popă.. mocan. a păpa. Microgrupul respectiv îşi selectează cuvinte sau sensuri ale unor cuvinte din diverse alte segmente ale vocabularului (popular. c) Intervine în discuţie soţia domnului Iorgu. tâmpit. oier. Altele sunt creaţii la nivel lexical sau semantic. suburbane sau chiar urbane. Aşa apar cuvintele de origine infantilă. în anumite împrejurări. nevastă. omăt (Moldova). Unii specialişti consideră că pot fi incluse în vocabularul popular şi acele regionalisme care sunt bine cunoscute de întreaga comunitate a vorbitorilor de limba română: . puiuţ. intime. utilizaţi în mediile rurale. Vocabularul popular a fost deja definit mai sus. e) Se amestecă în vorbă doamna domnului Iorgu. culturală. zăpadă (Muntenia).nea (Banat.. mai ales termenii de adresare către membrii familiei.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului Îngrijit / neîngrijit eterogenă decât „perechea” sa de pe axa intensiv-extensivă (calitativ/cantitativă) a factorului social-cultural.păcurar. De aici rezultă o subdiviziune specifică: popular/familial. loc de muncă). singurul element specific fiind utilizarea lor în mediu restrâns. baftă. fiind alcătuit din cuvinte şi expresii utilizate în microgrupuri (familie. Exerciţiul nr. vs.). Transilvania). d. Nu numai oamenii cu o instrucţie redusă folosesc cuvinte sau forme neliterare. pucioasă (în loc de „sulf”) etc. prin raportare la cel regional. Vocabularul familiar este o subramură a celui popular. râie (în loc de „scabie”). mătură. 66 da/nu da/nu da/nu da/nu da/nu Proiectul pentru Învăţământul Rural . ştiinţifici. prea specializaţi: burtă (în loc de „abdomen”). grăsan. intim. vs. regional etc. Unele familiarisme au. cunoscute şi utilizate doar în cadru restrâns. m. mă. sudoare. chestie.). 5 Aparţine registrului literar enunţul (încercuiţi varianta corectă): a) Se amestecă în vorbă nevasta domnului Iorgu. El include termenii nestandardizaţi. treabă ş. ci şi cei culţi. spaţială. familiale. de microgrup. muşeţel (în loc de „Matricaria chamomilla”). circulaţie răspândită. dar şi termen literar standard: . a. a. a pupa. ci şi din variaţiile de registru la nivel individual. d) Intră în discuţie muierea domnului Iorgu.

căci răspunde mai multor criterii şi axe de clasificare. Cauzele apariţiei şi dispariţiei cuvintelor dintr-o limbă. arină se deplasează spre marginea masei vocabularului. adunare.. practic. el îl elimină pe cel cu valoare substantivală. cauzele deplasării în arii şi grupe/subgrupe diferite au dublă natură. de obicei. omografiei) sunt înlocuite de sinonime cu individualitate mai pregnante. în fondul pasiv. poate să treacă dintr-o arie de frecvenţă în alta. în secolul al XIX-lea.arina. chiar în VF (telefon). funcţii. un diftong şi 3 consoane. Cauze lingvistice: • cuvintele cu corp fonetic redus. mitralieră. regional (arină – Crişana). ca înveliş sonor. telefon. într-un document oarecare. informatică trec în fondul activ. prin contactul cu limba bulgară). respectiv. evghenicos (de origine greacă). economice.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4.lat. pentru a denumi o noţiune absolut nouă în existenţa umană. apare şi cuvântul corespunzător. prin acţiunea legii clarităţii vorbirii. allium > rom. şfară.7. culturale): • contacte lingvistice (determinate istoric): . unii termeni.) impune nume noi. bombă atomică. nobil. . acţiuni. din analiza segmentelor lexicale de mai sus. a verbului a avea: Ai ai? Întrucât verbul respectiv este mai frecvent utilizat în limbă (rezistă mai bine. de origine slavă (probabil. Cauzele deplasărilor lexicosemantice Cauze extralingvistice (social-politice. ai „Alium scorodoprasum”. cuvintele care generează ambiguităţi. arină). iatagan. dispare şi cuvântul care o desemnează: voievod. ca element dialectal (meglenorom. Dinamica vocabularului Schimbări lexicosemantice S-a înţeles. din cauza omonimiei (omofoniei. şi mai expresiv: usturoi (2 vocale. că vocabularul este o mulţime ale cărei elemente sunt într-o continuă mişcare. o metaforă construită pe un augmentativ: a Proiectul pentru Învăţământul Rural 67 . Noţiunea de ai este exprimată.polcovnic (de origine slavă). preşedinte. în vocabularul uzual. în raport de schimbările lingvistice sau extralingvistice. cu elemente latino-romanice sau cu creaţii interne colonel. fenomen numit de către neogramatici „cuvinte şi lucrări”: apare o noţiune nouă.evoluţia societăţii. cu un sinonim mai consistent. în perioada când era activ sau măcar în perioada de deplasare spre marginile vocabularului pasiv. la un diftong). sau poate să piară definitiv. chiar dacă are corp fonetic redus. . socializarea unuia în defavoarea altora). fenomene etc. apariţia unor realităţi noi (obiecte. . . dispare o noţiune. divan (de origine turcă) sunt înlocuiţi. abac trec în masa vocabularului. de origine latină (harena) este înlocuit cu nisip. poate să se nască. mai multor submulţimi. el îşi poate schimba sensurile (prin actualizarea. Acesta însă se confunda cu persoana a II-a sg. Dincolo de faptul că un cuvânt aparţine. dacă nu a fost înregistrat într-un dicţionartezaur. căci face parte dintr-o paradigmă şi dintr-o sferă semantică centrală (verb auxiliar echivalat cu instrumentele gramaticale).slobod este dublat de liber etc.

numeralele de la 1 la 10.3. în limba română (175. cu tot cu variante. reprezentat de cuvintele-unelte (prepoziţii. regionalisme. 4. Dinamica vocabularului este dată de relaţia sa foarte strânsă cu viaţa socială. în general. numele principalelor acţiuni umane.). Utilizând.) absolut necesare comunicării.8. Figura 2. profesionale etc. b) sfera următoare este ocupată de celelalte subgrupe lexicogramaticale (nume de rudenie. reprezentând. în mod convenţional. neologisme. se situează cuvintele de mult ieşite din uz. se situează un nucleu foarte restrâns. după axele de organizare. cantitativ. nucleul VF. termeni relativ frecvent utilizaţi în relaţiile interumane. Se creează noi sensuri. viaţă social-politică. conjuncţii. dar şi al criteriilor şi formelor de organizare. din diverse domenii – administraţie publică. c) urmează diversele subgrupe din vocabularul activ (termeni ştiinţifici. Structura vocabularului. este. conexiune). 68 Proiectul pentru Învăţământul Rural .prin noţiunile desemnate sau prin forme. cuvintele apropiate de cota zero de frecvenţă. compunere. diferenţa până la aproximativ 1500 de cuvinte.). a) în centru. împrumuturi foarte recente. aşadar. în limba română. suita de cercuri concentrice pentru a exprima dispunerea principală a grupelor de frecvenţă.) şi toate celelalte cuvinte care îndeplinesc condiţiile enumerate mai sus (în modulul A).) corespunzători unui prim tronson din masa vocabularului. dar a fost împins spre marginile masei vocabularului.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului ustura+oi). 150. e) spre margine. acestea se organizează astfel (Figura 2. arte etc. Acestea completează masa vocabularului până la cca. prin care se creează noi cuvinte (prin derivare. Intervine factorul psihologic. circa 100 de unităţi. care acţionează în virtutea unor mecanisme psiholingvistice – legile. actualizaţi numai în grupuri de vorbitori restrânse după axele spaţiale. nume ale părţilor corpului. în ultimul cerc. după criteriul funcţional-ierarhic (criteriul frecvenţei).).3. a b c d Figura 2. creaţii individuale.000. Crişana). Structura funcţional-ierarhică a vocabularului. cf. Ai nu a dispărut de tot. sensuri foarte specializate. după gradul de intensitate a factorilor ordonatori. marcată de acest dinamism al unităţilor alcătuitoare. sistemul pronumelor etc. d) urmează sfera vocabularului pasiv (arhaisme. termeni literari. tehnici şi profesionali. ca arhaism şi regionalism (Banat. jargon. verbe auxiliare etc.000 de unităţi. rare . argou. temporale. altfel spus.3. hapaxurile. populari. termeni de strictă specialitate.

socialcultural. inclusiv în VF: indexare. care s-au deplasat spre masa vocabularului şi unii au ajuns foarte rapid spre sfera rarităţilor lexicale. economiei vorbirii. profund uman al vocabularului. parlament. Acţionează factorii extralingvistici – permanenţi – evoluţia obiectivă a societăţii. au ieşit din VF termeni ca tovarăş. senat.4. privatizare. au pătruns în vorbirea cotidiană.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului tendinţele şi principiile analogiei. generaţiile de astăzi (tineri.O. butic.B. Cepeex. a unui regim dictatorial (comunismul) cu unul democratic. Dinamica vocabularului Numărul mare de cuvinte din fondul pasiv. Figura 2. supermarket şi mulţi alţii (cf. cultural de amploare: schimbarea unei orânduiri social-politice. (prin evenimentele din decembrie 1989). B. din masa vocabularului. În sens invers. din vocabularul pasiv. A. termeni din masa vocabularului. adulţi. Brusc. C. Proiectul pentru Învăţământul Rural 69 . bătrâni) au asistat la un fenomen politico-social şi economic. Evenimentul – capital în viaţa unui popor – s-a reflectat vizibil în vocabularul limbii române. Toate aceste fenomene sunt dovezi ale caracterului viu. P.. „actualizate” şi intrate chiar în VF.) a b c d Figura 2. clarităţii vorbirii.. justifică aprecierile cercetătorilor cu privire la rolul de „imens fond lexical de rezervă” al acestuia şi de „laborator” al noilor unităţi de bază sau al resurselor expresive ale limbii. De exemplu. dar şi cei temporari – anumite evenimente mari din viaţa unui popor. Marea Adunare Naţională etc.4..

Paraschive. 2) cosmonaut. Subliniază cuvintele argotice din textul de mai jos şi explică-le printrun sinonim sau o parafrază: „– Ia stai. Dicţionar de cuvinte recente. şi Dorin N. 3. următoarele cuvinte în limba română: butic. dacă nu beauté. Caută în dicţionar sinonimele literare ale următoarelor regionalisme: barabulă.” „Cu şuriul ştii să dai? Să nu fie vânzare . plop. cocon. chioşcar. curechi. mancurtizare. să mă bunghesc şi eu!” „Hubărul îl măsură dintr-o ochire. dinte. 3) computer. mineriadă. Grupează cuvintele de mai jos în două coloane. Bucureşti.. b) masa vocabularului: ac. Dă cinci exemple de cuvinte din vocabularul popular.. astru. tigru. Explică sensul cuvintelor de jargon din textul de mai jos şi preconizaţi din ce epocă istorică provin: a) „Atât am să te rog. porumb. Cum se numeşte fenomenul lexical prin care s-au creat. covor. Stabileşte domeniul nomenclaturii în care se încadrează termenii de la întrebarea 8). logofăt. abataj. Enumeră cel puţin cinci caracteristici definitorii ale cuvintelor din VF. Lucrarea finală de evaluare 1. 8. De la chioşcari la vesternizare.9. subgrupe lexicale care alcătuiesc masa 4. colb.. 1993. reprezentând: a) vocabularul fundamental.” (N. 1981. Foloseşte pentru răspuns lucrările: Florica Dimitrescu. pâine. Cărui grup din masa vocabularului îi aparţin cuvintele: 1) aerodrom. a bea. 4) convergenţă. b) „E gentilă. liber. vargă. Hasdeu) 7.. Enumeră cinci vocabularului. Ce cauţi aici. cap. Uriţescu. 2. tină. Filimon). bumb. emanaţie.. Editura „Humanitas”. o ţâră. 70 Proiectul pentru Învăţământul Rural . arhon-postelnice. 5.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. cal. condur. scrânciob. nepot.. iepure. mon cher?” (B. Editura Albatros. 9. după 1989. hulub. Bucureşti. 5) disident. Mic dicţionar de termeni actuali. Mi s-a urât cu pârnaia” (Eugen Barbu) 6. actualizat şi activizat. orz. perje. ghiduş. P. 10.

fura. se. a fugi. îmblănit. Editura Academiei. deşi prin aceasta ele confirmă capacitatea de circulaţie. aici. În realitate. Cuvintele din fondul principal: a auzi. proprietate funciară (ţară). coapte. termen de origine turcească. în textele literare (pentru „culoarea locală”). a citi.) „avere moştenită”. în lucrări de specialitate (istoria muzicii etc. b) MV: oarecine. 2 1. E. cuţit. femeie. grădinii. literar. putuse. care. şi pop. foc. măr. Livpress. gata. frunte. b) Dicţionar de neologisme. standard al limbii române. a) Dicţionar al limbii române vechii. E.). utilizat în Evul Mediu. de Florin Marcu. de împroprietărire). (fam.) „patrie” (cf. un. în cronici. 1998. 1974. 2. Exerciţiul nr. când. cleşte. indispensabili într-un text care reflectă destul de bine nivelul uzual. a) Sens activ: „proprietate (mare) de pământ cultivabil. Comentarii La exerciţiul 2) nu am înregistrat în tabele cuvintele care se repetă în forme flexionare diferite. a elibera. nu. s-ar putea deduce că există mai multe cuvinte în VF decât în MV (masa vocabularului). sandviş. aur. (înv. albastru..Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. din. 3. coşarcă – coş. a) „fanfară militară” turcească. Bucureşti. făcea. 3. golâmb – porumbel. şi. fin. 19783. deci se subliniază cu două lunii 2. a) VF: în. Termen popular. arhaism. Exerciţiul nr.10. crump – cartof. b) În tratatele şi manualele de istorie. Literă. Bucureşti. Mihăilă. Textul dovedeşte însă că termenii din VF sunt foarte uzuali. să. Manea. Scrisoarea a III-a: „iubirea de moşie”). Celelalte cuvinte fac parte din masa vocabularului. le. an. căci. R. de G. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. fundul.) „lucru de care cineva poate să dispună cum vrea”. floare. coacă. de Anca Volceanov şi George Volceanov. Proiectul pentru Învăţământul Rural 71 . act (domnesc. avea.) „pământ strămoşesc”. Constant. sanguin. pom. a crede. mănânce. Judecând după repartiţia cantitativă a cuvintelor din acest text. 2. (înv. 3 1. Exerciţiul nr. 4 1. b) Sensuri pasive: (înv. cuptor. 1 1. îl. c) Dicţionar de argou şi expresii familiare ale limbii române. Bucureşti. premisă. lucrurile stau invers. Eminescu. de. după cum am văzut mai sus.

Bucureşti. frecvenţa mare. Bucureşti. scurtimea. HRISTEA. polisemantismul. Structura vocabularului limbii române contemporane.11. Angela. 1984. 1982. Editura „Niculescu”. a) VF b) MV ac cocon cap orz plop astru covor logofăt cal tigru aer condur porumb ghiduş iepure abataj nepot dinte liber a bea pâine 2. Pentru lucrările de strică specialitate. Limba română contemporană. compunere. 3. Gheorghe Ionescu. Theodor (coordonator). franceză. metaforizare etc. engleză. 3.. stabilitatea. Test de evaluare 1. Vechimea. e) Dicţionar marinăresc. S. Surse bibliografice BIDU-VRĂNCEANU. trimiterile s-au făcut în cuprinsul textelor pentru studiu. 72 Proiectul pentru Învăţământul Rural . TOMA. COTEANU. Regionalismele. Bucureşti. N. arhaismele. Albatros. 2001. Narcisa. Editura „Albatros”. de Ilie Manole. Privire generală. maghiară E. Termeni de jargon. BIDU-VRĂCEANU. Bucureşti. Bucureşti. neologismele. Angela.Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului d) Dicţionarul tehnic poliglot – română. 2. rusă. argoul. FORĂSCU. Bucureşti. 19672. 1986. puterea de derivare. jargonul etc. 5 Enunţul c) 4. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Ion. Arhaism semantic. Limba română contemporană. germană.B. Exerciţiul nr. Ion. Sinteze de limba română. 1985. Editura Didactică şi Pedagogică.

6. zău. 2p. praf. hubăr = hoţ cu experienţă. Aparţine fondului neologic. 4. începutul secolului al XIXlea. x 10 = 10 p. x 5 = 10 p. 8. 6. 10 p. puţin. 2p. popă. x 5 = 10 p. „prim” etc. Dinamica vocabularului. postelnic = mare boier. 10p. 3. a se bunghi = a se uita. Punctaj: 1. Se acordă câte 5 puncte pentru cel puţin cinci unităţi corect clasate în grupele a) şi b) : 2 x 5 = 10 p. cartof. 7. beauté = frumuseţe. şuriu = cuţit. 5. (4). informatică (3). 2p. pârnaie = închisoare. prune. b) gentilă = drăguţă. porumbel. x 5 = 10 p. vânzare = trădare. leagăn.2). fizică/matematică/logică etc. nasture. varză. vergea. 7. Total: 100 p. 2. 2p. ăsta. 10. x 5 = 10 p. 8.5 x 4 = 10 p. aghiotant al domnitorului – termeni din epoca fanariotă. a) arhon = titlu de politeţe (echivalent cu „şef”. 9.). x 5 = 10 p. 1p. 5.Aeronautică (1. politică (5). 2p. nevastă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 73 .Organizarea funcţional-ierarhică a vocabularului 4. noroi. mon cher = „dragul meu” – termeni francezi sau de origine franceză. chestie. 10. 2. 9.

............... 5..... antropologice etc..... Sinonimia ............. o noţiune...... Polisemia ....93 5............................................. să valorifici seriile sinonimice în eforturile de nuanţare a exprimării ............5................................ Schimbările semantice ........... în general....82 5..................... Noţiune – semnificaţie – sens ......84 5.........................................................9.................................10. Antonimia ... Test de evaluare (Test grilă) ......3..................13....................................................... specific vocabularului..................... dar îl face şi interesant................ metaforice ale cuvintelor polisemantice...... prin interacţiunea aspectelor lingvistice cu cele filosofice..... Obiective educaţionale.................................... logice......................................... există la toate popoarele............................... Surse bibliografice. prin îndelungi procese de esenţializare a trăsăturilor stabile ale fiecărui element component. să eviţi greşelilor de exprimare generate de paronimie.............................. 74 Proiectul pentru Învăţământul Rural ......................................... Noţiunea este unică şi universală............................................................. să identifici sensurilor secundare............6.......... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste...74 5.......Organizarea semantică a vocabularului Unitatea de învăţare nr......................... în principiu....93 5.... care esenţializează în mintea noastră obiectul palpabil din realitate.........2...............................85 5...........................................14....................4........................................ Paronimia......................... să recunoşti seriilor omonimice şi dezambiguizarea lor în procesul comunicării................. Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: să faci o analiză a componentelor semice ale cuvântului.... de exemplu.....76 5.............88 5...................8..2.. care este „forma logică de reflectare a lumii în gândirea omenească”.......................... să utilizezi deprinderile de analiză semică şi contextuală pentru îmbogăţirea.. Dezambiguizarea............................... Câmpul semantic ............ Această particularitate determină dificultăţi de abordare.......... căci ideea abstractă de casă......................... semantica (semasiologia) îşi manifestă caracterul social-istoric....................................................7.......... 5 ORGANIZAREA SEMANTICĂ A VOCABULARULUI Cuprins: 5.....................89 5...........94 5.. Hiponimia / Hiperonimia ....12...... psihologice.......................................... Un cuvânt desemnează....... să sesizezi şi să utilizezi valorile conotative ale cuvintelor.............90 5.................. analiza semantică.74 5...................................................................... Noţiune – semnificaţie – sens Ocupându-se de conţinutul cuvintelor........................80 5...11..78 5........... Omonimia.................. sociologice..... alături de cele denotative.. nuanţarea şi plasticizarea vocabularului individual.1................................ Este domeniul despre care se poate afirma cel mai puţin că permite o analiză „strict” lingvistică... să explici principalele cauze şi direcţii ale schimbărilor semantice.1...........

Polisemantismul reprezintă o posibilitate de clasificare (organizare) coerentă a vocabularului. Sensul este o asemenea componentă. desemnare. De exemplu. gospodărie. casă de veci). Spunem despre acestea că sunt formate dintr-un complex de sensuri (şi nuanţe) sau că sunt cuvinte polisemantice. Ea reprezintă o substituire. instituţie (Casa de Economii) Nuanţa reprezintă o detaliere a sensului. Aceste posibilităţi de 75 Proiectul pentru Învăţământul Rural . conţinutul cuvântului reprezintă un complicat proces de abstractizări şi concretizări în relaţiile semnificat-semnificant (Figura 3. . desemnat. 3.1. ca în exemplul de mai sus. Exemplu: sensul 1) locuinţă.„mormânt” (cf. cameră” (reg. în forma unui cuvânt. mult mai puţine. căci pronunţarea cuvântului ne scuteşte de a avea în faţă obiectul din realitate.) Obiect real Noţiune abstractizare maximă Semnificaţi substituire Sens actualizare contextuală Nuanţă detaliere contextuală Figura 3. Este produsul vorbitorilor. referent. în spaţiu etc. în anumite contexte lingvistice şi situaţionale. 5. în expresii precum: casa-casă. Aşadar. 6. semnificare. familie. . metru.1.). a nu avea casă şi masă. Numelui care îl denotă (desemnează) îi spunem semnificant (significant) etc. Obiectului denumit i se spune semnificat. referinţă). locuinţă. Acelaşi obiect poate fi denumit prin mai multe cuvinte. căsnicie. cf.„mulţime” de copii. încăpere specială (casa scării). adică o anumită concretizare a semnificaţiei. casa cea mare (bună). Altele. au un singur sens. masa-masă. 7.Organizarea semantică a vocabularului Semnificaţia este exprimarea noţiunii. Procesul abstractizării/concretizării Clarificări terminologice Cele mai multe cuvinte dintr-o limbă naturală au mai multe sensuri. denotat. ipotenuză etc. poate avea nuanţele de: .). diferit de la un popor la altul. pentru că semnificaţiile din diferite limbi nu se suprapun perfect. denumire. . 4. după cum acelaşi cuvânt poate denumi mai multe obiecte. Actul prin care unui obiect îi atribuim un nume se numeşte denotaţie (sau denotare. a imaginii logice.„odaie. cutie (casa pentru litere tipografice). în anumite contexte lingvistice şi situaţionale. Aceasta înseamnă că semnificaţia se poate particulariza în mai multe componente. în timp şi spaţiu.„viaţă” (ordonată/dezordonată). în timp. Exemplu: semnificaţia cuvântului casă se compune din următoarele sensuri: 1. 2. expresia a face casă bună (cu cineva) nu se regăseşte în toate limbile. adică sunt monosemantice (carbon. în expresia a avea o casă de copii.

a) cauze extralingvistice: schimbarea noţiunii: pană (de gâscă) > pană (de scris). prin obiect se înţelege orice semnificat: lucruri.Organizarea semantică a vocabularului denotare constituie criterii de organizare semantică a vocabularului (sinonimia. sentimente. Totuşi. „nenorocit” > rom. extrem de numeroase şi variabile de la un cuvânt la altul. etimologii populare (asocieri fono-lexicale întâmplătoare): lat. bazată mai ales pe mecanismele tropilor. supra 2. dar numai prin asociere cu un alt cuvânt. azi golit de noţiune. în protoni. corp fonetic redus ai – înlocuit cu usturoi (cf.). după cunoştinţele actuale. cf. neutroni etc. pierderea sentimentului etimologic (a sensului primar): lat. provine din lat. Schimbările semantice Schimbările de sens nu au caracter regulat. conjuncţiile. verbele auxiliare etc.). acţiuni etc. deoarece contextul este. nuanţele nou obţinute se numesc conotaţii sau. ci sunt libere. ambiguităţi (omonimii supărătoare) Ai ai? > Ai usturoi? La origine. ca cele fonetice. a-tomos („ne-tăiat”. silă. „in-divizibil”) – atom (divizat. misselus „mizer”. chiar şi cuvintele-instrument au reprezentat noţiuni: pas. fenomene.. el nu are o semnificaţie proprie. trecerea dintr-o limbă în alta: slv. mai corect. ca şi în schimbările de vocabular. Sensurile. 5. trecerea din sfera de specialitate în uzul larg: a tămâia (relig. sila „forţă” > rom. servilos „de sclav. articolele.schimbarea atitudinii sociale: lat. ∗ 76 Proiectul pentru Învăţământul Rural . b) cauze lingvistice: presiunea contextului (pierderea determinatului): covor persan > persan. expresive). stilistică. etc.. căile şi rezultatele lor. valori conotative (suplimentare) ale cuvântului respectiv sau valori stilistice (afective. după cum vom vedea. în funcţie de context. dar nu au un conţinut semantic propriu-zis: în induce ideea de „interioritate”.) induc sensuri. dar nu toate cuvintele exprimă noţiuni: instrumentele gramaticale (prepoziţiile. evoluţia gândirii: gr. se pot încadra în nişte titluri generale. Relaţia noţiune-cuvânt nu este foarte riguroasă: toate noţiunile se exprimă prin cuvinte.3. pas. dar nu reprezintă noţiuni∗. Cauzele schimbărilor semantice sunt. de obicei. o turnură expresivă. Concluzia este că relaţia obiect-cuvânt trebuie să includă întreg lanţul prezentat convenţional în Figura 3.). rom. Aceste cuvinte au sens. pas (pl. extra . mutualis „reciproc” > mutual. stări. se numeşte conotaţie. specific sclavului” – servie („umil”).. înţeles greşit ca „pe tăcute”. paşi). mişel „nemernic”. idei. omonimia). Actul prin care se restrânge sau se lărgeşte sensul unui cuvânt.1. Sunt interesante pentru structura vocabularului prin cauzele. În lingvistică.. nuanţe. rom. din negaţia franceză ne . passus.şi intralingvistice. în general. ţigări de Havana > havane.) – „a linguşi” (fr. fiinţe.

a (şi) arunca ochii pe fereastră etc. Sinteze de limba română. anima „inimă. slv. ministru.lărgire de sens: lat. a publicat o lucrare similară. lemn etc. . natio „naştere” (< nascor) > rom. complet necunoscută atât lui Michel Bréal. opera lui Eminescu. haghios „sfânt”). pâine ~ existenţă.adăugarea unui sens: limbă „organ al vorbirii”. lucrarea a rămas. înainte etc. Teză de doctorat a lui Lazăr Şăineanu (valoroasă. 17). passer „vrabie” > rom. a îndruma < drum.restrângere de sens: rom. deşteptule! („prostule!”) Direcţiile schimbărilor semantice sunt. reductibile la câteva tendinţe generale. prost „nepriceput”. (Theodor Hristea. aceasta este realitatea. „fără minte”. minus) > rom.Organizarea semantică a vocabularului Lectură suplimentară „Părintele semanticii lexicale este considerat filologul şi indoeuropenistul francez Michel Bréal (1832-1915). . patrie. Proiectul pentru Învăţământul Rural 77 . metal. pasăre (termen generic). cf. Studii istorice despre transiţiunea sensurilor. ciornâi) > lichid pentru scris. naţie. . care. arh. în mare măsură. (cf. autor al lucrării Essai de sémantique.depreciere de sens: tc. Deşi.înlocuirea unui sens vechi cu un sens nou: rom. şi pierit. cât şi celor mai mulţi semanticieni străini din epoca respectivă şi de mai târziu”. Science des significations (Paris. încă. minister „funcţionar mărunt” (cf. prost „simplu” (cf. cerneală „negreală” (cf. . probabil. ţi-am spus de o mie de ori!.. . Ironia: aghiuţă (< gr. pehlivan „erou” > rom. prin materialul bogat şi prin unele idei pe care le conţine). excelentă pentru momentul respectiv. „a lua cu împrumut”. organ central al aparatului circulator” > rom. Metonimia: limbă ~ vorbire. Căile de evoluţie sunt şi ele nenumărate. de orice culoare (cf.de la abstract la concret: lat. a ( -ţi) se scufunda corăbiile. rezultatele evoluţiei semantice: . şi a închiria.înnobilare a sensului: lat. naţiune „popor”. Bréal. diverse obiecte (alungite) din piele.de la concret la abstract: a tăbărî („a aşeza tabăra”) > a tăbărî („a se năpusti asupra cuiva”) (cf. cerneală roşie). 1887. vatră ~ casă. Sinecdoca: pahar ~ băutură („am băut un pahar”). metaforizarea acţionează pe scară foarte largă. 1984. concretizate în acţiunea unor figuri de stil: Metafora: cătrănit capătă sensul figurat de supărat. p. Eminescu ~ volum de poezii scrise de Eminescu. Lazăr Şăineanu (18591934). în fapt. 1897). „legume proaspete” > varză „curechi”. şi a lămuri < lamură. Hiperbola: (este) un distrugător. slv.polarizarea sensurilor: a împrumuta „a da cu împrumut”. o capacitate.. prostâi) > rom. intitulată Încercare asupra semasiologiei limbi române. Eufemismul: venerabil (bătrân). „vorbire” > limbă „arătător al ceasornicului”. . pehlivan „şarlatan”. inimă „suflet”. arh. varză „verdeaţă”. lat. nu vom pierde prilejul de a sublinia întâietatea compatriotului nostru. cu exact 10 ani înaintea lui M. sala a aplaudat. Cotnar ~ vin. . Bucureşti. . a hotărî < hotar). (e) trăznet.

.......................... ştiinţifici etc.. gr......... b) tropii (figurile de stil)...... „intervalul de timp în care se mănâncă” etc............ mese) „obiect de mobilier........ Sursele polisemiei sunt: a) alunecările (deplasările) de sens................” şi-a extins semnificaţia spre sensurile: „(fel de) mâncare”.....4.......... numele unor acţiuni – a face etc... c) calcul semantic.... care sunt monosemantici........... este un model de organizare semantică a vocabularului bazat pe Caracteristică capacitatea cuvintelor de a avea mai multe sensuri.................................. polysemie (cf.................. direcţia acestor evoluţii? ............ Cuvântul masă (pl........ „acţiunea de a mânca”... Într-o limbă naturală.. Cum este numită... dicţionarele înregistrează 54 de sensuri sub cuvântul cap...... Dă două exemple de schimbare lexicală datorată acestui procedeu stilistic........ gură................ picior. Exerciţiul nr............. sinecdocei)............. poly „mult” + semia „sens”)..... care sunt asemantice....... Polisemia Polisemia.................. Trecerea lui ai „usturoi” în fondul arhaic şi regional este rezultatul însumat a două cauze ale schimbărilor de vocabular............................................. ochi............ o lucrare de lexicologie sau lexicografie consacrată metaforei (metonimiei............. .....)... singularul pentru plural............................. conjuncţiile).... .. mână........... precum şi instrumentele gramaticale (prepoziţiile............... ........ în paginile de mai sus... ............ Sinecdoca este o relaţie bazată pe transferul prin contiguitate (partea pentru întreg şi întregul pentru parte.......................................... Consultă... fr..... eventual.... numele propriu pentru numele comun etc.. Fac excepţie unii termeni strict tehnici........................................... 3........................................................ 78 Proiectul pentru Învăţământul Rural ............................................. 5....... Când numărul sensurilor unui cuvânt este foarte mare (şi Excepţii asta se întâmplă cu multe cuvinte din VF – părţile corpului omenesc: cap.........) vorbim despre pletoră semantică..... Precizează care sunt acestea! .............. cuvintelor creându-se un microsistem polisemantic............................. majoritatea cuvintelor prezintă această calitate a polisemantismului.... De exemplu......... generală a Între aceste sensuri se păstrează o oarecare legătură........................................ genul pentru specie şi specia pentru gen..................... 1 1...............................Organizarea semantică a vocabularului Toate aceste evoluţii îmbogăţesc şi nuanţează mult şi în permanenţă semnificaţia (totalitatea sensurilor) unui cuvânt....................................... 2...

„naţiune”. sensuri conotative 3. 1980.2 a şi 3. sensuri relaţionale Polisemantismul se formează prin dezvoltarea clasei 2) din clasa 1). de fapt. pentru că înregistrăm sensurile existente în prezent în semnificaţia unui cuvânt. pe de o parte. dar şi diacronic. Constantinescu-Dobridor. ca model de sistematizare semantică.) vârf (de şină) ac încăpere (prin restrângere) recipient soluţie chimică Figura 3. baie (scaldă) cadă bold clădire (prin extensie) ţeapă (la viespe.2. sensuri denotative 2.b.2. impune câteva clarificări privind clasificarea sensurilor. cele polisemantice nu pot avea mai mult de un sens denotativ. Ca şi aceasta. deoarece se păstrează (în masa vocabularului) atât sensul primordial. dar dezvoltă (foarte) multe sensuri conotative. acele ariciului (acul viespii). Polisemia este o dovadă a vechimii şi a vitalităţii unei limbi. în diferite epoci ale evoluţiei istorice a limbii. cât şi sensurile actualizate la un moment dat.a. b). Această ierarhie este completată de I. v. Dacă un cuvânt monosemantic are exclusiv sens denotativ (denominativ. s. şi căile şi direcţiile de evoluţie a sensurilor.Organizarea semantică a vocabularului Exemple: a) limbă „organ anatomic” > limbă „vorbire”. cel semantic produce sensuri noi. Procesul lărgirii/restrângerii semantice este numit uneori derivare semantică prin comparaţia cu derivarea morfematică. acele ceasornicului. arici etc. pe de altă parte. Multiplicare/restrângere scalară indicator frunză (de ceas) (la conifere) Figura 3. respectiv a comunităţii vorbitorilor respectivi. Multiplicare semantică radială: ac (de cusut) > ac de albină. Evoluţiile urmează un traseu radial şi/sau un traseu şcolar (vezi Figura 3. Coteanu cu clasa sensurilor parţiale (relaţionale) ale instrumentelor gramaticale. cognitiv). Analiza ei. c) limbă „organ anatomic” > limbă „popor”.2. după cum procesul morfolexical produce cuvinte noi. cf. slv. are un caracter iterativ şi regulat şi. 79 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mai mult posibilităţi de clarificare a sensurilor (cf.): a) 1. b) limbă „organ anatomic” > limbă „arătător al ceasornicului”. Fenomenul polisemantismului are un caracter sincronic. acul de cale ferată etc Din toate aceste precizări rezultă. jazik. Gh. acele bradului.

Omonimia Omonimia este identitatea perfectă a formelor sonore ale cuvintelor care au înţelesuri total diferite (fr. lacus . s. totuşi. deşi au origini (etimoane) diferite.lac2 „substanţă lichidă care dă aspect strălucitor suprafeţelor” < germ. sens figurat (conotativ. abstract (care nu poate fi perceput şi reprezentat în plan senzorial) 1. artistic) 3. Unele dicţionare îl includ. actual 2. „acelaşi”. înregistrat o singură dată în dicţionar. afectiv.corn2 „arbust cu lemn tare şi flexibil. rar 1. + nymos „nume”). seminare c) evoluţie întâmplător identică a unor etimoane diferite: . hipocoristic (de alint) 2. principal) 2. gr.semăna2 „a însămânţa” < lat. sens propriu (denotativ.somn „specie de peşte” Sursele omonimiei sunt multiple: a) dezagregarea sensurilor unui cuvânt (vezi supra: alunecări de sens etc.semăna1 „a avea trăsături comune” < lat.. sens fundamental (de bază. sens impropriu (nepotrivit. primordial. omonimul se numerotează înainte de definirea sa. pl. ca sens secundar.” . pentru a se arăta că este vorba despre cuvinte diferite: 1 .5. corni (2). învechit (arhaic) 3. etc. sens particular (contextual) 1. homonymie.somn „stare fiziologică de repaus” 2 . derivat din acesta (DEX.v. sens secundar 1. similare ..corn1 „excrescenţă osoasă frontală la animalele rumegătoare” . 80 Proiectul pentru Învăţământul Rural .corn3 „produs de panificaţie în formă de semilună”.Organizarea semantică a vocabularului b) c) d) 1. cornuri (3). cf. nerecomandabil) 1. sens general (semnificaţie) 2. coarne (1).): . vorbirea uzuală le identifică: . originar. Spre deosebire de cuvântul polisemantic. expresiv. „egal”. Dovada faptului că este vorba despre trei cuvinte diferite este flexiunea diferită. cu numerotarea sensurilor după eventualul semn egal.).lac1 „întindere de apă stătătoare” < lat. concret (perceptibil şi reprezentabil prin simţuri) 2. pe corn3 la corn1. denominativ) 2. primitiv. cf. depreciativ (peiorativ) e) f) g) 5. Lack. b) etimologia populară. homoios „la fel”.

) „de dimensiuni mici” (fem. în vorbire.boltă (reg.cursă1 (curse) „alergare” . tocmai pentru că au particularităţi fonetice. mică2 (adj. Tipologia omonimiei se structurează după criterii lexicogramaticale. semantice. precum şi cuvintele identice fonetic.spătar3 „boier care ţine spada domnitorului” Omonimia intolerabilă provoacă modificarea unui dintre termeni.Organizarea semantică a vocabularului d) evoluţia derivativă a unei baze comune. aparţin aceleiaşi variante funcţionale a limbii şi apar în aceleaşi contexte: . ácele – acéle. Proiectul pentru Învăţământul Rural adesea eliminarea sau 81 .).dragă (adj. cópii – copíi). etimologice: a) omonime lexicale – create la nivel strict lexical: război1 „conflict armat de mari proporţii”.spătar2 „curea de ham care trece peste spatele calului” . După criteriul flexionar. căci încalcă regula omofoniei): . ţesătură. morfologice sau stilisticofuncţionale diferite (deci sunt parţiale. Tipul a) comportă discuţii. nu ca un cuvânt separat.bandă2 (bande) „grup (de răufăcători)”.) . c) omonime gramaticale – identitatea unor forme flexionare diferite: lucrează (el).spătar1 „rezemătoare de la scaun” . metal etc. şi somn etc.) . dar cu pronunţie diferită. căci gradul de depărtate de bază a unor omonime provenite dintr-un cuvânt polisemantic este un criteriu subiectiv.boltă „arcadă” .boí „colora” . Accidentele fono-morfologice care conduc la identitatea contextuală a unor anumite forme pun problema relaţiei omonimic „acelaşi nume” – omofonic „aceeaşi sonoritate” – omografic „aceeaşi scriere”.cursă2 (curse) „capcană” b) omonime parţiale: .dragă (subst.bói „înfăţişare” . dar cu grafie diferită (ceai/ce-ai. fie numai şi prin accent (tórturi – tortúri. În unele lucrări. . ca paralelisme. cuvintele identice grafic.) „prăvălie” b) omonime intolerabile – care au forme identice. război2 „unealtă/maşină de ţesut”. În principiu. lucrează (ei) etc. Se consideră că între broască1 „animal amfibiu” şi broască2 „încuietoare” s-a rupt legătura. motiv pentru care în DEX este înregistrat ca sens al lui 1.) „mineral cristalizat”. b) omonime lexico-gramaticale – identitatea a două părţi de vorbire diferite: mică1 (subst. clasificarea în „totale” şi „parţiale” se suprapune altui mare tip: a) omonime tolerabile – care rezistă.). cu sufixe lexico-semantice omonime: ciocan (cf.bandă1 (benzi) „fâşie îngustă de hârtie. nai/n-ai) nu ar trebui să fie considerate omonime. în timp ce corn3 rămâne în sfera semantică a lui corn1. există: a) omonime totale: .

cot2 . Bazată pe o relaţie inversă decât omonimia între formă şi conţinut. mobilá sunt: a) toate trei omonime.) – abdomen (fr. Dicţionarul de omonime. şi supra. Ea este o sursă de expresivitate. socială. (telefonul) nu are ton. omografe. 5. syn „nume a” + nymos „nume b”). are toane etc. Sinonimia Relaţia semantică stabilită între cuvinte care au forme diferite. Bucureşti. synonimie „împreună”. Exerciţiul nr. 1993. Marina Lorentz-Popa. b) primele două omonime. Ion Rotaru.Organizarea semantică a vocabularului Exemplu: pisoi1 „pui de pisică” l-a eliminat pe pisoi2 „unealtă de pisat în piuliţe”. omofone. capră „animal”. Dicţionar de omonime. Alexandru PopescuMihăeşti. Româna. sinonimia este cea mai răspândită şi cunoscută modalitate de organizare semantică a vocabularului.) – vreme (sl.) – foale (lat. b) determinare contextuală: capră de tăiat lemne vs. a) împrumutul – sursă direct şi cea mai importantă: pântece (lat. se pare că şi porumb1 „plantă cerealieră” l-a eliminat (în Muntenia) pe porumb2 „specie de pasăre” sau. Sursele sinonimiei sunt de natură lingvistică. plasticizare şi nuanţare a limbii.) 82 Proiectul pentru Învăţământul Rural .) timp (lat. ai – usturoi). gr. 1996). supărătoare prin ambiguităţile create în comunicare. prin reducerea polisemantismului şi crearea de forme monosemantice.). Bucureşti. Ulpia Traiana. mai precis. care a rezolvat ambiguitatea supărătoare datorată omonimiei (cf. jocuri de cuvinte (seamănă. chiar dacă bazat pe coincidenţe. dar nu răsare. „Avram Iancu”. În cele din urmă. c) numai omofone.coţi vs. de turnuri stilistice (calambururi). mobílă.6. în zonele unde circula păcurar2 „vânzător de păcură”). dar înţelesuri (aproape) identice se numeşte sinonimie (fr.) – stomac (sl. economică etc. cf. s-a format porumbel. dată fiind şi scrierea fonetică. Toate acestea sunt surse de îmbogăţire. d) numai omografe. 2 Cuvintele móbilă.coate vs. prin adăugarea unui sufix diminutival. omonimia reflectă tendinţa naturală a limbii spre clarificare („legea” clarităţii limbii).). omonimia este un fenomen natural.coturi. l-a modificat. Dezambiguizările se realizează prin: a) sinonimie (păcurar1 „păstor” a fost înlocuit. cot3 . al treilea omograf. pe cât posibil. -el. c) mărci morfologice diferite: cot1 . Încercuieşte răspunsul corect.500 – cf. Considerată o maladie a limbii. dar şi extralingvistică (istorică. nu are prea multe cuvinte cu virtuţi omonime (mai puţin de 1.

parţiale: pom – copac – arbore. Sinonimia reflectă etapele evoluţiei istorice a limbii şi poporului respectiv. tardivus) subţire – subtil ( < lat. subtilis) Tipologia sinonimiei se stabileşte după criteriile gradării (intensităţii) denotaţiei. în etape diferite: târziu – tardiv (< lat. afixale: in – -ne – aSinonimia reflectă capacitatea vorbitorilor. dând măsura receptivităţii.). aproximative: mulţime – potop arhaice: stindard – steag populare: muiere – femeie regionale: crumpi – cartofi de jargon: slujbă – serviciu b) sinonime argotice: biştari – bani profesionale: cord – inimă poetic: bălai – blond livresc: aliaj – amestec fonetice: â – î morfosintactice: foarte frumos – extraordinar de frumos c) sinonimii lexico-frazeologice: stilou – toc rezervor. a) sinonime Proiectul pentru Învăţământul Rural 83 . Munteanu. manifestată prin dezvoltarea unor sensuri care ajung să desemneze acelaşi cuvânt: dovleac – tărtăcuţă – bostan. pentru „cap” c) derivarea – prin crearea unor cuvinte noi pentru noţiuni care aveau deja un nume sau prin valoarea sinonimică a afixelor: a spera – a nădăjdui < nădejde + ui ilegal – nelegal d) prin acţiunea dubletelor etimologice – cuvinte româneşti provenite de la un etimon comun. M. a o şterge – a spăla putina etc. totale: nea – zăpadă – omăt. flexibilităţii şi bogăţiei unei limbi. M. de a nuanţa şi plasticiza exprimarea prin valorificarea resurselor limbii. Liviu Rebreanu sugera tema romanului Ion prin seria sinonimică ce reflecta obsesiile personajelor (pământ – glie – ţărână – brazdă etc. Sadoveanu explica arhaismele folosite pentru culoarea locală. prin introducerea unor sinonime în acelaşi context: trufaş – ţanţoş – mândru. fălos – falnic – fudul (vezi studiile de specialitate ale unor cercetători ca Şt. Iliasă-Friguri etc.). strict lingvistice. este un mecanism de formare a neologismelor. după criterii etimologice şi funcţional-stilistice. D. bun – preţios. a scriitorilor de a evita monotonia.Organizarea semantică a vocabularului b) polisemia – sursă indirectă. Eminescu ilustrează paradoxul înnoirii imaginii poetice prin învechirea lexicului utilizat (În privazul negru-al vieţii-mi / E-o icoană de lumină).

b) evoluţii întâmplătoare spre forme apropiate: atlas (< fr. Exemplu: emigrant – imigrant Deşi se încadrează în „jocul” general semantic dintre formă şi conţinut. Lombard. 2. tempus) şi vreme (slav vremja). concurenţa dintre cuvintele care aparţin straturilor diferite. derivatele sinonimice (fetiţă – fetică).Organizarea semantică a vocabularului Lectură suplimentară Când româna importă un cuvânt străin. cadrul uimitor de extensibil al vocabularului. eventual. Paronimia Relaţia care se stabileşte între două cuvinte cu sensuri diferite. 1976. Într-adevăr. Exerciţiul nr. 16). dicţionarele de specialitate. Numărul cuvintelor întrebuinţate de români nu încetează să crească. căci an – ac. rapide). derivatele moţionale (student – studentă). Este însă. este important de precizat că paronimia nu trebuie confundată cu alte fenomene fono-lexicale. dar apropiate ca formă (fr. 5. Găseşte titlurile unor dicţionare de sinonime ale limbii române. 84 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cf. printre altele. scară – scală – escală. foarte numeroase grupe de sinonime. paronimia nu constituie o modalitate de organizare semantică. gr. grevum) şi dificil (fr. iute (slv. că respectiva grupare nu este foarte riguros structurată.7.) – atlaz ( < tc. para „alături” + onoma „nume”). Sursele paronimiei sunt de natură etimologică sau istorică: a) dublete sau triplete etimologice: virtuos – virtuoz. omonimia parţială. fiind. deşi au un singur sunet diferit. ljutŭ). 3. ca variantele regionale (lăcrăma – lăcrima).. 3 1. o relaţie foarte importantă. Importul aproape nelimitat de cuvinte noi. în Ramuri. ea păstrează foarte adesea cuvântul anterior care serveşte pentru a exprima acelaşi lucru. formele articulate/nearticulate etc. (După Al. – toate aceste probleme lexicologice constituie un întreg pe care nici o limbă nu-l oferă mai bine studiului. în limba actuală. încearcă să stabileşti sfera funcţional-stilistică a termenilor din următoarea serie sinonimică: (1) a muri – (2) a deceda – (3) a înceta din viaţă – (4) a-şi da obştescul sfârşit – (5) a se duce la Domnul – (6) a plecat (dintre noi) – (7) a mierlit-o – (8) a dat colţul etc. Limba lor a devenit o limbă mai mult decât bogată. greu (lat. rapid (fr. Consultând.). nr. nu sunt paronime. repede (lat. rapidus).. felul în care cuvintele trăiesc împreună în interiorul acestui cadru. ceea ce înseamnă. practic. Tipologia paronimelor este foarte bogată. întrucât atracţia paronimică generează numeroase greşeli de exprimare. De unde. De altfel. p. o cvasiomonimie şi având atingeri cu polisemia şi sinonimia. Craiova. dificil). paronymie.. diferenţierea semantică sau geografică a sinonimelor. ca timp (lat. elementul deosebirilor fonetice nu este definitoriu.

Acestea se adaugă altor greşeli. în cadrul orelor de vocabular şi cultivare a limbii. cf. înveterat – învederat ş. a. Atracţia paronimică este. subst.: petrolier – petrolifer) etc. afix). anti „contra” + onyma „nume”). 5. pentru o (fracţie – fracţiune) de secundă. confuzie de termeni: a dura – a supravieţui). după cum am spus. contaminaţia (modificarea unui cuvânt prin încrucişarea cu alt cuvânt apropiat ca înţeles.Organizarea semantică a vocabularului Pentru a fi definite ca paronime. – subst. Dicţionarele de paronime ale limbii române înregistrează până la 5000 de unităţi. considerat înrudit etimologic: remuneraţie – renumeraţie. o sursă de frecvente greşeli. fortuit – forţat. gr. Exerciţiul nr. Subliniază forma corectă a cuvintelor din paranteze: A oprit într-o (staţie – staţiune) şi a umplut (complet – complect) rezervorul.). dar cu sensuri opuse se numeşte antonimie (fr. miner – minier. Câteva sute fac parte din lexicul uzual. care constă în confuzia semantică favorizată de apropierea formală dintre cuvinte. enerva – inerva. familiar – familial. apropia – apropria. ceea ce înseamnă că respectivul fenomen trebuie studiat cu atenţie în şcoală. literar – literal paronime cu două foneme diferite: colabora – corobora paronime cu trei foneme diferite: fortuit – forţat.: erupţie – irupţie. dar a reuşit să aibă o (reacţie – reacţiune) raţională. cuvintele respective trebuie să-şi manifeste diferenţa şi prin calitatea sunetului/sunetelor respective. antonymie. în unele lucrări de specialitate acestea nici nu mai sunt considerate paronime. Antonimia Relaţia semantică stabilită între cuvintele cu forme diferite. S-a constatat că unele perechi paronimice revin frecvent pe listele greşelilor de exprimare: adagiu – adagio. prin locul lor în cuvânt (rădăcini. literar – literal. învesti – investi. – adj. În principiu. 4 1. clasificarea ţine de numărul şi poziţia sunetelor specifice: a) paronime cu un fonem diferit: pronume – prenume. algocalmin – albocalmin etc. d) alte clasificări au în vedere factorul morfologic (subst. b) paronime formate prin alternanţa fonemelor: preveni – proveni paronime formate prin metateză: releva – revela paronime formate prin adăugare: albastru – alabastru c) paronime realizate pe radical: cazual – cauzal paronime realizate pe prefixe: prescrie – proscrie paronime realizate pe sufixe: anual – anuar etc. Atitudinea insolentă – insolită a tinerilor l-a (enervat – inervat). Proiectul pentru Învăţământul Rural 85 . care nu trebuie confundate cu atracţia paronimică: etimologia populară (modificarea unui cuvânt sub influenţa altuia.8. prin unele contradicţii semantice. Ultima clasă este valabilă numai pentru cuvintele mai lungi (cu cel puţin trei silabe – for-tu-it).

greu/uşor etc. „binele” înseamnă altceva pentru fiecare vorbitor). cald/rece. au cel puţin un sem (element semnificativ) comun şi un sem contrar. între care se stabilesc.contrarietatea (a ⊃ b şi b ⊃ a). deci. Tipologie Ca şi în cazul celorlalte modalităţi de structurare semantică. prin raportare la două repere extreme („bine” – „rău”.complementaritate (a ⊃ b şi – b ⊃ a). . „avantajos” – „dezavantajos”). . în sens restrâns: bine/rău. Baza antonimiei o constituie. b) antonime: . stilistic şi chiar la nivelul unui mesaj de dimensiuni mari. Baza logică. pe care le Baza logică a regăsim şi în matematică etc. salvându-le de la schematism. dar b ⊃ a). opoziţiile logice. frazeologismele etc. pe o axă de referinţă ±. căci termenii antinomici.contrari: frumos/urât. c) antonime: . ci în întreaga structură a limbii.contradicţie (a ⊃ b. mai precis. socialmente determinată (mare/mic. aflaţi în poziţii simetrice faţă de un termen φ.) constituie sursele antonimiei. deşi „opuşi”. evident.binare: viaţă/moarte.complementari: a vinde/ a cumpăra. prost/deştept. . simte şi face. albii/roşii. pământ/apă. cu vaste implicaţii nu numai în organizarea Definiţie vocabularului. diverse grade intermediare. nu pot exista una fără cealaltă (noţiunea de „frumos” o implică pe cea de „urât”) şi au un mare grad de abstractizare şi de evaluare subiectivă („frumosul”. „Contradictoriile” sunt măsurabile.contradictorii: mare/mic. existenţa umană Surse (extra)lingvistice transpusă în opoziţii. aceste surse oferă şi principalele criterii de clasificare: a) antonime cu termeni: .totale (propriu-zise). se datorează relaţiei profunde cu mecanismele gândirii umane. . „Complementarele” derivă una din cealaltă. morfosintactic. la nivel fonetic.parţiale. precum şi fenomenele lingvistice şi stilistice (polisemia.). omul îşi reglează existenţa în mod dihotomic.contextuale: roşu/negru. Toate acestea sunt determinări logice şi psihologice: a) „Contrarele” se presupun reciproc.Organizarea semantică a vocabularului Exemplu: frumos – urât Antonimia este cel mai riguros şi mai puternic model de organizare semantică a vocabularului. S-a dovedit că în tot ceea ce gândeşte. derivarea. în sens larg: alb/negru. 86 Proiectul pentru Învăţământul Rural .graduale: cald (călduţ. . cald 0 rece + Această rigurozitate.: antonimiei . relaţiile psihologice. prin mecanisme psiho-logice şi lingvistice. . compunerea. călâi)/rece (recişor). . pe o scară de valori. ce marchează nuanţele gândirii şi simţirii umane. sinonimia.

pe/sub etc.homolexe: jos/sus .încălţa/descălţa (de la calceus „calceus”.: bine/rău. extremele spectrului solar sunt „infraroşu” şi „ultraviolet”. b. m.simetrici: învăţat/dezvăţat . repede/încet . c) „Binarele” se presupun a fi exclusive.îmbrăca/dezbrăca (de la braca „pantaloni din piele”). asocierea este realizată în sens larg. de fapt. oximoronul (neguri albe / dulce durere) etc. lexicală. d. Antonime: .asimetrici: corect/incorect . morfo-semantică.substantivale: cer/pământ Le-am enumerat în ordinea frecvenţei. b) Antonime totale (perfecte. chiasmul (la trecutu-ţi mare / mare viitor). căsuţă/căsoaie etc. Este normal ca aprecierile privind calităţile. situaţi dincolo de cei de bază (cald/rece). O serie de figuri de stil se bazează pe antonimie: ironia (deştept ≠ prost). Şi alte clase morfologice pot contracta perechi antonimice: acesta/acela. căci semnificaţia bazei s-a pierdut pentru vorbitorul de astăzi: . la război înapoi etc. albii şi roşii erau clasele sociale în luptă (menşevicii şi bolşevicii) în timpul Revoluţiei bolşevice din 19171918 ş. „Contextualele” depind de un eveniment. pe o rădăcină comună şi pe elemente afixale antonimice: . acţiunile. În plan ontologic.adjectivale: uşor/greu . Antonimia organizează întregul mesaj. la cea fonetică. de la o anumită dispunere logică. în timp ce gradualele presupun simetrii chiar şi la niveluri intermediare (călâi/recişor). . şi/nici. încăleca/descăleca (cal).verbale: a plânge/a râde .adverbiale etc. c) Antonime cu formanţi: .prefixare: îngropa/dezgropa. aer/pământ etc. Marcă logico-lexicală a Proiectul pentru Învăţământul Rural 87 . şi în cazuri ca pământ/apă.) cf. şi încărca/descărca (car).Organizarea semantică a vocabularului un termen se transformă în opusul său. cuvintele respective nici nu desemnează culori. În cazul unei perechi ca alb/negru. Pe axa ± se pot găsi şi alţi termeni. stilistică: De bine. Antonime: . căci tot atât de bine se puteau opune foc/apă. .sufixare: lăudător/lăudat. de rău. decât cuvintele care numesc un obiect.frazeologici: a dormi/a sta de veghe. ci ideea de „± lumină”.heterolexe: corect/incorect Homolexele se bazează. Unele sunt percepute ca antonime exclusiv în baza formanţilor derivativi. propriu-zise) sunt cele bazate pe o opoziţie logică contrară. a reprezentării cantitative în structura morfologică a limbii. circumstanţele să fie mai frecvent antonimice. îngheţat/fierbinte etc. La plăcinte înainte. ceea ce justifică statutul discutabil al relaţiei antonimice existente. fără comparaţia implicată pe care o presupune o pereche antonimică. şi anume. După criteriile morfo-lexicale şi lexico-semantice se pot clasifica: a. acestea devin antonime doar într-un proces psihic de transfer. a. litota (nu mare = mic). de o realitate temporar cunoscută de către vorbitori: roşu şi negru erau simbolurile profesiilor cu valoare de destin în romanul omonim al lui Stendhal.

supra. b. în registrul figurat. pe baza unui sem comun. mai ales în lingvistica străină.9. Formulează sintagma care exprimă nuanţarea acestei opoziţii.). relaţiile ierarhice de acest tip sunt incluse în structura câmpului semantic. în celebrul Complet de la Minnesota. b) scump/ieftin. Război şi pace. ca supraordonată definitorie.. Relaţii intersemantice Exerciţiul nr. evident. De exemplu. Antonimia intră în relaţii riguroase cu sinonimia. „învăţătură” etc. Relaţia este tratată de sine stătător. b: a. 5 1. polisemia etc. lăsând la o parte sensuri precum „scrisoare”. cinstit onest 0 necinstit deştept. Găseşte semnele comune (supraordinate) în formula semică a paradigmelor antonimice: a) cald/rece. care este hiponimul său. cuvântul carte poate avea. majoritatea răspunsurilor de asociere s-a concretizat într-un cuvânt antonimic („lumină”). cuvântul cultură. antonimia generează construcţii arhitectonice de mari dimensiuni. Hiponimia / Hiperonimia Este relaţia de ierarhizare semantică între două cuvinte. a. Totuşi. 2. b. În principiu. 5. la cuvântul-stimul întuneric. Dă două asemenea exemple. limba vie găseşte posibilităţi pentru a exprima nuanţe. c) puternic/slab. inteligent prost învăţat. iar ca subordonată. În lingvistica românească.2. Se înţelege de aici că dintre sensurile cuvântului carte trebuie ales numai unul. perechea mort/viu reprezintă o antonimie binară.2. cult şmecher Figura 3. care este hiperonimul său. cameră obscură etc. dicţionar. Roşu şi negru. 3.Organizarea semantică a vocabularului antinomiei. a. cf. cel de bază în limba română contemporană. sugerate în titluri ca Venere şi madonă. De exemplu. 88 Proiectul pentru Învăţământul Rural . care nu admite grade intermediare. dar unii subiecţi au răspuns prin hiponimie/hiperonimie (noapte. căci adjectivele componente nu admit grade de comparaţie. Unele cuvinte polisemantice au în semnificaţia lor generală inclusiv sensuri antonimice. ca în figura 3.

castel.3. Se porneşte. căci altfel. se poate stabili.10. „Rudenia” dintre aceste cuvinte constă în cel puţin un sens (sem) comun.Organizarea semantică a vocabularului 5. baracă. Includerea unor termeni precum clădire sau imobil în câmpul semantic al locuinţei este justificată numai parţial. câmpurile semantice se structurează prin selecţia unei anumite clase gramaticale: termenii pentru „locuinţă” sunt desemnaţi mai ales prin substantive.) „materiale de construcţii” Seme comune „construcţie” + „pentru a fi locuită” „obişnuite” „maniera (construcţiei)” „obişnuită” „non-obişnuite” clădire imobil locuinţă casă căsuţă căsoaie hotel (han) 2 motel cămin internat pensiune „non-obişnuite” „lemn” „pânză” „pământ” + „stuf” „zăpadă” „alte materiale” „primară” sau „stabilă” „Destinaţia” „secundară” „temporară” castel 1 palat 2 vilă bloc izbă iglu bungalou cabană baracă colibă cort bordei Figura 3. cabană. colibă. De exemplu. aparate. în principiu. un inventar de cuvinte înrudite. pe când „fenomenele sonore” sunt desemnate mai ales prin verbe. prin alte sensuri (seme) el nu respectă sensul „de locuit”. toate cuvintele din câmpul semantic de mai sus au ca prime două seme: „loc construit”. „de folosinţă permanentă (îndelungată)” – „de folosinţă temporară (ocazională)”. se află în această situaţie. iglu.3. dar „numele de culori” sunt. cămin. de exemplu. Urmărind însă semnele comune. Termeni ca hangar. bungalou. depou etc. „construit din cărămidă. relativ logic structurate: „mare” – „mic”. „luxos” – „modest”. hotel. „din pământ şi stuf” etc. stabilirea unor ierarhii (practic. dintre cele care ocupă primele locuri în analiza componenţială a termenilor respectivi. adjectivul. populare. Nu se iau în discuţie sensurile secundare ale lui casă: „familie”. birouri. totuşi. prin sensul „loc construit”. ci „pentru adăpostirea unor utilaje. servicii” etc. De exemplu.a. se exclud variantele regionale. internat. (Vezi Figura 3. câmpul semantic al locuinţei este alcătuit dintr-o submulţime de cuvinte precum: casă.d. bloc. de la un sens fundamental al cuvântului cu virtuţi polisemantice. seme diferenţiatoare. ca şi „numele de rudenie”. Câmpul semantic al locuinţei În plus. a unor relaţii de hiponimie/hiperonimie) rămâne un act relativ subiectiv. beton” – „construită din lemn” – „~ din pânză” – „~ din zăpadă”. vilă.m. „pentru a fi locuit”. De asemenea. Prin aceste demersuri metodologice se pot izola fragmente lexicale care cuprind între câteva zeci de cuvinte (50 de nume de Proiectul pentru Învăţământul Rural 89 . han. cort ş. „trai” etc. şi în acest caz. pensiune. Câmpul semantic Relaţia de ierarhizare stabilită pe baza înrudirii noţionale sau denotative între cuvinte care se organizează astfel într-un fragment de lexic relativ izolat şi autonom se numeşte câmp lexical sau subansamblu lexico-semantic. colibă. Chiar şi după aceste procese de dezambiguizare. palat. arhaice. grupând alături de cele (două) comune.

Prin urmare. impunând un efort de înţelegere din partea receptorilor. grădiniţă. Numai printrun singur sem diferenţiator („natural”. de exemplu) se pot grupa 10-20 de cuvinte (cf. pot fi omonime. Angela Bidu-Vrănceanu. le face ambigue în exprimare. cât şi „lucrător la mină” (cf. care complică înţelesul cuvintelor. a realizat excelente analize asupra numelor de rudenie. Bidu-Vrănceanu. 5. numelor de animale. „locul de îmbăiere”. până la câteva sute (200 de termeni cromatici sau de nume ale fenomenelor sonore) în limba română contemporană.4. dar şi cu strâmb.2 „ascendentă” „generaţia” zero „descendentă” gr. Exerciţiul nr. „cada”. curb. înclinat. Coşeriu. 1985. Dezambiguizarea. cap2. „sala de îmbăiere” etc. 1 „directă” (L1) Sm bunic tată Sf bunică mamă Sm unchi (L2) Sf mătuşă (tanti) frate nepoată2 Sm văr (verişor) soră „colaterală” (L3) Sf vară (verişoară ) Figura 3. căci cuvintele din partea a doua a relaţiei pot fi sinonime (aproximative). liceu. Mounin). În spaţiul lingvisticii româneşti. cuvântul drept intră în relaţie antonimică cu nedrept. Geckeler. N. putând crea confuzii. şcoală. Pentru toate contribuţiile teoretice şi aplicative. „linie” Seme comune de paradigmă „relaţie” + „de rudenie naturală” gr. Am văzut deja că baie1 are mai multe sensuri („acţiunea de îmbăiere”.4. cuvântul polisemantic baie1 este omonim cu baie2. Figura 3. numelor de culori. păsări. institut / universitate / Academie etc. G. iar opoziţia antonimică a fiecăreia dintre ele se stabileşte cu câte un sens specializat al cuvântului polisemantic drept. – Nume de rudenie naturală Lingvistica structurală de diverse orientări a valorificat din plin resursele oferite de teoria câmpului semantic (cf. analiza semantică Relaţii intersemantice Între diferitele modalităţi de organizare semantică există un complex de relaţii. Forăscu.Organizarea semantică a vocabularului rudenie). cu sens de „mină”. Coteanu. A. p. 6 Stabileşte sensurile (semele) comune şi pe cele diferenţiatoare din următoarea subdiviziune a câmpului semantic al „instituţiilor publice”: creşă. Altfel spus.). căci băieş poate însemna atât „lucrător la baie”. De altfel. insecte. facultate.11. mai2 etc. De asemenea. 130162. vezi trimiterile din I. H. Avem aici o intersectare a organizărilor semantice. mai1. numelor de sunete etc.1 gr. 2 fiu nepot1 (eu) fiică nepoată1 nepot2 gr. există o Proiectul pentru Învăţământul Rural 90 .). şi cap1. au şi derivaţi omonimi. E. stâng etc. Nu intră în această serie baie2. înrudite între ele.).

vezi Figura 3. simonimie antonimie Figura 3. separându-se: seme lexicale şi seme de substanţă. Timişoara. în favoarea celeilalte: baie2 „mină” – pentru anularea omonimiei cu baie1 „scaldă” etc. Modele de structurare semantică. se poate face apel la: a) analiza etimologică: lac1 „apă stătătoare” < lat.Organizarea semantică a vocabularului relaţie foarte complicată de polisemie – sinonimie – antonimie. 1984. deoarece constă în descompunerea cuvântului în unităţi de sens (seme). semem = reuniune de seme. b) utilizarea unor mărci morfologice diferenţiatoare: cot – coate cot – coţi cot – coturi c) combinaţii morfo-sintactice diferite (distribuţie): mină de cărbune mină de război mină de pix. Procedeele de bază sunt cele tipice pentru definirea cuvântului ca unitate a limbii: comutarea şi substituţia. trecerea ei în fondul pasiv. seme comune şi seme variabile. se investighează relaţiile dintre aceste unităţi în cadrul unor clase. spontan. sinonimici. pentru cuvântul eliminat (mină). nedrept strâmb curb drept înclina sinuos polisemie şerpuit stâng etc. Intersectarea relaţiilor polisemie – antonimie – sinonimie Dezambiguizarea. Facla. Bidu-Vrănceanu. chiar în paginile de mai sus. lacus lac2 „soluţie lichidă” < germ.5. N. impusă de legea clarităţii expresiei. cum am avut deja prilejul să o facem. numite paradigme lexico-semantice. Ca metode de analiză lingvistică. aceste unităţi sunt definite astfel (cf. cuvânt = unitatea reală a limbii. Forăscu. După descompunere. care reduc variantele la 91 • • Proiectul pentru Învăţământul Rural . lexem = reuniune de seme + complexul sonor (în principiu.5. 16-28): sem = unitate minimală de sens + caracter distinctiv de sens. Operaţiile respective se bazează pe abstractizarea datelor oferite de definiţia gramaticală. care acoperă sensul unui cuvânt. se poate face în mod natural. p. Lack b) analize structurale (semică şi contextuală) • Analiza semică Se mai numeşte şi analiză componenţială. În metalimbaj lingvistic. Rezultatul este apariţia unor termeni noi. A. prin: a) eliminarea unei forme concurente. lexemul este monosemantic).

înlocuindu-se semele. Din altă perspectivă. reductibile la o anumită clasă ordonatoare („fără aproximare”. a înnegri. 28-33. Rezultatul este o formulă semică. la nivel semantic (nu sintactic). N. /adjectivală/. în distribuţie cu OU. analiza semică (rafinare).. Forăscu. atunci aceste cuvinte formează un câmp semantic. în distribuţie cu CARACTER. gramatical etc. Analiza se desfăşoară în două etape – o primă dezambiguizare la nivel fonetic. se mai numeşte şi probă funcţională. se stabilesc identităţile (variantele. „în plus”. există cel puţin un sem comun („referitor la temperatură”. • Analiza contextuală Se mai numeşte şi analiza sintagmatică. galben. De aceea. Rostul analizei contextuale este verificarea identităţii/non-identităţii de sens a două sau mai multe unităţi. TEREN etc. Este vorba. albastru. „în minus”) etc. Rostul analizei semice este includerea/excluderea cuvintelor întro/dintr-o paradigmă. în relaţie de comutare). Exemplu: cuvântul CALD are următoarea formulă semică: CALD = l. în relaţie de substituţie) şi diferenţele (invariantele. cu rolul de a circumscrie (cât mai) exact sensul unui cuvânt. • Dacă în formula semică a cuvintelor cald – rece. A. Cafeaua poate fi tare slabă. Altfel spus. „referitor la estetică”) şi unul sau mai multe seme diferenţiatoare opuse. l. atunci ele intră în paradigme antonimice. frumos – urât etc. analiza contextuală stabileşte compatibilităţile şi incompatibilităţile combinatorii ale unor unităţi lexicale. pe baza trăsăturii „extensiune verticală”. • Dacă în formula semică a cuvintelor de tip roşu.. /privitoare la temperatură/. op. sidefiu intră cel puţin un sem comun („apreciere + uzual + cromatică”) şi mai multe seme diferenţiatoare. aşadar. Proiectul pentru Învăţământul Rural 92 . MIC. despre o clasificare paradigmatică. Exemplu: ÎNALT se grupează cu SCUND. /caracteristică/. p.Organizarea semantică a vocabularului invariante. „cu aproximare”.. PITIC etc. /grad nedeterminat/. obţinem un alt cuvânt: FIERBINTE. cf. TARE devine pereche sinonimică a lui SLAB. cit. Dacă substituim semul /grad nedeterminat/ cu semul /grad foarte mare/.. • Dacă formula semică a cuvintelor nea – zăpadă – omăt este identică. ţinând de semantica sintactică şi constă în inventarierea tuturor contextelor în care apare o unitate lexicală sau în raportarea acestei unităţi la diferite vecinătăţi (contexte). ele alcătuiesc o paradigmă sinonimică. Bidu-Vrănceanu. rezultată din contexte ca: ÎNALT om SCUND munte MIC sentiment JOS sunet JOSNIC voce • Analiza distribuţională Intră în analiza compatibilităţilor combinatorii de mai sus: TARE devine pereche sinonimică a lui MOALE. /apreciere în plus/.

pădure. b) parte. şcoală. 5. Analiza contextuală. isoscel. b) dezambiguizarea faţă de casă2 „dulap/lădiţă de fier pentru păstrat banii”. c) Auzindu-se strigat. Editura Facla. distributivă.Organizarea semantică a vocabularului concentrat diluat Prin toate aceste procedee se delimitează restricţiile contextuale la nivelul vorbirii. învăţa. Hristea.13. 2. compendiu. 7 1. prin analiza etimologică. carte. Exerciţiul nr. b) Capul răscoalei a plătit cu vârf şi îndesat. stradă. o a treia etapă poate fi analiza stilistică.12. 4. Th. 3. b) corp. b) numai termen juridic. Proiectul pentru Învăţământul Rural 93 . d) La capul străzii s-a plantat un semn de circulaţie. lemn. c) coroană. rezumat. vezi Angela Bidu-Vrănceanu şi Narcisa Forăscu. 1984. mână.) se mai pot consulta cu folos studiile Angelei Bidu Vrănceanu despre diversele câmpuri semantice semnalate mai sus. Cu aplicaţii la limba română. Se cere: a) formula semică. Modele de structurare semantică. Surse bibliografice În afară de lucrările de referinţă citate până acum (Coteanu – Forăscu – Bidu-Vrănceanu. Sunt monosemantice toate cuvintele din gruparea: a) tetraedru. Test de evaluare (Test grilă) 1. c) aceeaşi dezambiguizare a omonimiei prin determinare atributivă (combinativă). gaz. Se dă cuvântul casă1 „locuinţă”. floare. Rezultatul este o precizare a analizei semice. c) masă. alerga. partid. tare. a întors capul. se foloseşte ca o a două etapă în analiza structurală a semantismului cuvintelor. echer. dar ceaiul este 5. prolegomenă. nu al limbii. Cuvântul testament este: a) termen juridic şi religios. Cuvântul cap este întrebuinţat cu sens de bază în: a) L-a găsit la capul scării. d) alcătuirea unei liste de zece cuvinte apte să plaseze casă2 întrun câmp semantic. iubire. Pentru organizarea semantică a vocabularului limbii române. Trimiterile exacte se găsesc la Bibliografia de la paginile 161-162 a lucrării din 1985. Sunt polisemantice toate cuvintele din gruparea: a) teoremă. 1985. Timişoara. c) numai termen religios. 1984 etc.

Hristea (coord. 94 b) Proiectul pentru Învăţământul Rural . . „sfârşit”4. 40 omofone. fracţiune. preuniversitar. 3. Bucureşti. nu există relaţie de omofonie între ele. 30 paronime. 30 sinonime. valoarea figurată a lui mort). 3 1. Extindere de sens. 3. c) „forţă”. b) a împrumuta. Dicţionar de sinonime. 40 típic/tipíc sunt. . cu sensul „verificare. 1 1. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. la cap. „mai mult mort decât viu” (cf. complet. 1972. Th. literar standard – (2) stil administrativ – (3) stil oficial-literar – (4) literar – (5) specializat-bisericesc – (6) poetic – (7) argotic – (8) familiar. Luiza Seche şi Mircea Seche. a) toate omonime. Bulgăre (coord. Exerciţiul nr. 20 omonime. 40 omografe. Exerciţiul nr.seme diferenţiatoare de nivel 2: a) preşcolar.14. 1972. e) 10 şi 20 paronime. 40 sinonime. 5.sem diferenţiator 1: „(destinaţie) educativă”. Bucureşti.). supra. Exerciţiul nr. examinare”. b) „preţ”. Polisemie. Gh. c) universitar. enervat. Seriile: 10 acces/abces. 4 staţie. a avea un acoperiş deasupra capului („casă”).a) „temperatură”.).sem comun de paradigmă: „cu destinaţie publică”. sensuri contradictorii: a) cap.sem comun: „loc + construit”: . Omul a cucerit Pământul (oamenii) 3. 20 şi 30 sinonime. d) 10 antonime. reacţie. 1983. 30 mări/a augmenta. Dicţionar de sinonime. 20 temător/temerar.Organizarea semantică a vocabularului d) nici termen religios. 2 d) Numai omografe. ambiguitate. Corp fonetic redus. Exerciţiul nr. „început”4 ∗ cap. 2. 2. insolentă. (1) uzual. 2. nici termen juridic. Bucureşti. „a da/a lua cu împrumut”3 (enantiosemie). 2. e) un termen din limbajul didactic. c) 10 paronime. b) toate sinonime. 6 . 5 1. Dicţionar de sinonime al limbii române. Exerciţiul nr.

Compendiu. /construit/. Gramatica limbii române în scheme. Ţicleanu. colibă. it. 19933). casa (tc. casă2 < germ. 4 etc. (Surse: V. d) căsoaie. /permanente/. Cu exerciţii şi teste grilă. c) casă de locuit x casă de bani. cosam). palat. D. Test de evaluare – Test grilă 1-a. /în vederea locuirii/.acestea. iglu. 1996. Ţicleanu. Alutus. căsuţă. Grile. 7 a) /loc/. Ivănuş şi colectivul. Craiova. 2-b. x 5 = 100 p. Exerciţiul nr. Proiectul pentru Învăţământul Rural 95 . la rândul lor. M. Slatina. cassa). b) casă1 < lat. bordei. cocioabă. 5-e 20 p. cassa (cf. Kasse. 4-a. 3-c. Avrămeasa. se pot diferenţia după seme de gradul 3. rom. castel. vilă. Limba română. bungalou.Organizarea semantică a vocabularului .

........... utilizarea corectă a cuvintelor............. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste.. • să recunoşti unele categorii lexico-morfologice........... 98 6.... despre care am vorbit în capitolul introductiv.............Superstratul slav .... Când elementul de bază ni se dezvăluie prin descompunerea în elemente alcătuitoare..2........... • să utilizezi corect un fond minimal de cuvinte aparţinând diverselor straturi etimologice ale limbii române....... 110 6.............. • să explici noţiuni fundamentale despre istoria limbii române. Împrumuturi din maghiară ................Substratul traco-dac........10.5.............. Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne Deseori.......................1... 113 6.............. 96 6.......... Elemente lexicale de origine turcă ........... 96 6..Organizarea etimologică a vocabularului limbii române.............4........... Cuvinte primare şi cuvinte formate prin mijloace interne............... Obiective educaţionale...............9........................ Exemplu: 96 Proiectul pentru Învăţământul Rural .............................. 105 6........ 6 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE................................................................... ca formă şi ca înţeles..... tipice anumitor împrumuturi.. Cercetarea originii face obiectul etimologiei...................................... ELEMENTE VECHI Cuprins 6.................... 112 6............................................................................................6............... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: • să sesizezi diferenţelor dintre cuvintele primare şi cele formate prin mijloace interne.........................................................8... I................7............ 103 6..11. Elemente vechi Unitatea de învăţare nr.....................................2..................... Surse bibliografice........... tematice............ Influenţa greacă .......................................... spunem că am aplicat criteriul formativ sau analiza formativă a cuvântului.....3.. Lucrare finală de evaluare. este facilitată de cunoaşterea originii sale... 107 6.. 114 6.. I........................... Straturile etimologice ale limbii române.................................... Fondul latin ...........1...................................... 99 6.......... 6... • să analizezi şi să utilizezi corect formanţii productivi din diferite împrumuturi vechi şi recente........................

un asemenea cuvânt constituie sau element moştenit. un derivat în limba de origine este preluat tot ca derivat în română (fr. chant < chanter). Amintim că reconstituirea drumului parcurs de un cuvânt din limba de origine. compunere etc. În acest din urmă caz. mare (adj. geografie. ci este un derivat regresiv. reclamând solide cunoştinţe lingvistice. ea oferă material pentru istoria limbii române. ca în cazul lui soare. I. sufixul -tor şi verbul a recunoaşte. etnografie. De asemenea. -ris. ci unul cât de cât apropiat. De asemenea. canticus. la etimologii greşite sau la concluzii incerte. Elemente vechi nerecunoscător ne dezvăluie. metaforizare etc. marem (subst. sociologie etc. el constituie baza de pornire a unei familii lexicale. şi verbul a cunoaşte.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. zoologie > rom. care devine în română pasăre. dicţionarele înregistrează cuvântul cu precizarea „etimologie necunoscută”. sau element împrumutat. prefixul ne-. care nu mai poate fi analizat prin descompunere în elemente formative (radical. zoologie). psihologie. se poate ajunge. la o primă analiză. care a suferit o alternanţă fonetică (oa/o). cum s-a afirmat. de istoria poporului român. afixe etc. b) principiul semantic – păstrarea unei legături denotative între cuvântului de origine şi cel din limba română. este necesară cunoaşterea limbilor vechi şi moderne care au constituit surse etimologice pentru limba română. prin pierderea consoanei finale de la forma de Acuzativ. Spunem că verbul cunoaşte este un cuvânt primar. De exemplu. Pentru criteriul strict etimologic. adică „orice fel de zburătoare”. d) principiul cronologic – încadrarea evoluţiei fono-morfologice într-o epocă în care acţionau legile respective sau în care se atestă contactul lingvistic respectiv. mas. Nu vom intra aici în amănunte. totuşi. vezi cazul lat. cânt nu provine din lat. soare. adjectivul – tot adjectiv) sau explicarea evoluţiei logice spre o clasă înrudită (lat. Etimologia reprezintă mai mult decât un mijloc de organizare a vocabularului. format pe teren românesc de la a cânta.). insistând însă. dar şi de istorie socială.intervocalic. dacă nu se păstrează acelaşi înţeles. Altfel spus. realizate prin derivare. Pentru criteriul formativ-etimologic. c) principiul lexico-gramatical – păstrarea unei legături între clasele gramaticale (substantivul din limba de origine va rămâne tot substantiv. trebuie stabilit mecanismul evoluţiei semantice (lărgire/restrângere de sens. Încercând să descompunem mai departe cuvântul respectiv. re-.). passer „vrabie”. căci el este atestat abia după secolul al XVIIIlea (probabil după modelul fr. până în limba română actuală este un proces anevoios. care este strâns legată. la rândul ei. structura morfematică ne indică faptul că nerecunoscător face parte dintr-un sistem formativ al lexicului românesc. solem > rom. Proiectul pentru Învăţământul Rural 97 . ac.) „porc mistreţ” > rom. diftongarea lui o sub accent). După toate aceste probe. constatăm că acest lucru nu mai este posibil.). rom. rotacizarea lui -l. Stabilirea „adevăratei origini” (etimonul) a unui cuvânt presupune respectarea unor principii ale reconstrucţiei etimologice: a) principiul fonetic – încadrarea formei cuvântului în nişte legi fonetice bine stabilite (lat. observăm repede că şi acesta este alcătuit dintr-un alt prefix.

) nu se mai păstrează decât slabe urme. la care se adaugă influenţe maghiare. geografice. Trecând peste detalii care complică mult cercetarea etimologică (de exemplu. Straturile etimologice ale limbii române. specialiştii stabilesc. tc. 5b. faptul că aceeaşi limbă poate influenţa în mai multe etape şi pe mai multe căi româna). (vezi Figura 4. etc. 4 c. it 4 a.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. în cadrul unei familii şi a unei ramuri (latina populară – pentru franceză. Fr. Stratificarea etimologică a vocabularului Pentru limba română. italiană etc. greceşti. superstratul este slav.2. în ciuda cantităţii extrem de reduse de elemente care pot fi reconstituite.1. punctul de pornire al istoriei limbii noastre.Substratul traco-dac Deşi lingviştii care au stabilit statistic lista celor 14 grupuri de cuvinte ce depăşesc 1% din totalul lexicului românesc nu includ în aceste grupuri şi traco-daca. În orice limbă există: 1) un substrat (foarte subţire).1. 4 b. 3 superstratul slav 2 baza latină 1 substratul traco-dac etc. căci din fondul străvechi. se dovedeşte că ea conferă individualitate limbii române. Straturile etimologice ale limbii române Fiecare dintre acestea contribuie la configurarea personalităţii lexicului românesc şi a limbii române. infl. datorate contactelor istorice. comparabilă în linii foarte mari cu straturile geologice. celtica – pentru engleză etc. infl. turceşti. indoeuropene etc. latino-romanice moderne etc. 6. aceasta trebuie studiată nu numai pentru că reprezintă etapa cea mai veche. Figura 4. (precum galica – pentru franceză.) 5a 4a 5b 4b 3 2 1 4c etc.3. I. cu situarea lor în timp şi spaţiu. infl. slava – pentru română). Elemente vechi În general. o schemă a straturilor etimologice. se cunosc originile cuvintelor. convenţional. culturale etc.2. magh. fondul de bază este latin (popular). substratul este format din elementele tracodace..) 5a. 2) un strat de bază – care dă personalitate limbii respective. 3) un superstrat – care completează în mod vizibil fondul de bază (germana – pentru franceză. în raport cu celelalte limbi romanice. însă. 98 Proiectul pentru Învăţământul Rural . grec. vechea germană de sus – pentru engleză). ci şi pentru că. 4) adstraturile sau influenţele diverse. (Figura 4. Figura 4.etc. în general.

Ampoi. căţelandru. aşa cum arată ea după modificările Proiectul pentru Învăţământul Rural 99 . baltă. ghiuj.. reprezentând 1/50. ceafă. cu balticele etc. hidronime. -andru (băieţandru. Limba română este limba latină populară vorbită neîntrerupt în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Toate acestea probează importanţa calitativă a elementului de substrat în structura vocabularului românesc. burtă. Tapia. bucura. Exerciţiul nr. strungă. Spartacus). άνήρ. brusture. Gilort. Motru. locul. în general. câteva toponime. cf. Elemente vechi Materialul lingvistic pe baza căruia se fac reconstituirile etimologice este puţin şi târziu: nişte glose [liste de nume (de plante)] din secolele IIII. Un cuvânt autohton are. care indica originea. hidronime.4. cu armeana. lexicul însuşi este controversat. moş. mal. Napoca. câteva toponime. 1 1. bunget. şi lat. amurg. cuvinte comune cu albaneza: abure. compunere. oronime etc. Bârzava. În orice caz. Fondul latin 1. câteva apelative. Argeş. Acceptând un inventar de circa 100 de cuvinte. gr. baci. cf. Dunărea. cu alte limbi balcanice. cătun. δρòς „bărbat”). grumaz. Puţinul material identificat până în prezent dovedeşte o mare vitalitate – putere de derivare. În VF se află peste 20 de cuvinte autohtone. mazăre. Buzău. -esc de la un -isk. Drobeta. I. Trecând peste puţinele.5/ un cuvânt slav).) oferă date ale unei posibilităţi. apartenenţa (românesc. cuvinte comune cu alte limbi indo-europene: brânză. cât şi ca toponime. muntenesc. nu certitudini. brad. jelţ „pârâu” ( > Jiu). Timiş ş. gorun. -ac (moldac. câteva afixe s-au dovedit productive: -a deictic şi emfatic. specialiştii propunând liste diferite de cuvinte. Cigmău. Siret. măgură. broască. antroponime. 2. după cum o dovedeşte analiza formelor dialectale. Drencova. faţă de 1/1000. ciuf. metaforizare. cf.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. dar deloc neglijabilele fapte fonetice şi morfosintactice. droaie. strungă.. 6.1/un cuvânt latin sau 2. zarvă etc. zimbru. Enumeră cinci cuvinte din substrat rămase în vocabularul fundamental al limbii române. mânz. murg. mai corect este să vorbim despre daco-moesiană. colibă. dar şi singurul sufix propriu-zis pentru numele de familie: Ion-escu).. 4. Lotru. Indică trei nume proprii de origine traco-dacă prezente în româna actuală atât ca hidronime. Criteriile de identificare a elementelor de substrat (comparaţia românei comune cu albaneza comună. în medie. trişcă. codru. a. buză.a. având în vedere imensitatea şi diversitatea spaţiului tracic. viezure etc. 3. completează lista: Abrud. doină ş.7 descendenţi formaţi prin aceste mijloace interne (faţă de cca. Jiu. Probabil că reprezentarea cantitativă era mai mare în româna comună. acesta poate fi divizat în: cuvinte comune cu alte limbi balcanice: argea.. şi Tibiscus > Timiş.

C. în Istoria limbii române. Ramurile de mai sus reprezintă o parafrazare a unei celebre definiţii formulate de către Al. astfel: + Latina populară limbile galilor > limba franceză > limbile spaniolă. este stabilit că româna face parte din grupul apenino-balcanic. teritoriul de formare a limbii române. se poate reprezenta.) şi a continuat încă mult timp după retragerea aureliană (271 p.). real. urmare a vastului proces de colonizare şi romanizarea Europei. . albaneza.107 cuvinte păstrate numai în română. morfosintactice şi lexicale. potrivit împrejurărilor şi influenţelor externe. (prin negustori. P. influenţa latină începuse mult mai devreme decât cucerirea din 105-106 p. dispărută). ca şi spaniola. Aşa încât. acest „prim miracol al limbii române” se dovedeşte un fenomen natural. deoarece zonele de la extremităţile ariei romanice au fost mai puţin inovatoare faţă de cele centrale (franceză. doar retragerea armatei şi a administraţiei romane. caracterul popular al fondului latin romanic. Limba latină. a locului românei în această „familie” (sau grup). Astfel. portugheză > limba română > limba italiană > limbile friulană. împreună cu dalmata (azi. mecanismului contactelor lingvistice. . 1938. Din fondul latin al familiei romanice.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. de fapt. Rosetti.. F. De exemplu. Romanitatea limbii române. dialectele italiene centrale şi meridionale (Abruzzi. Or. În realitate. conservă mai bine elementul vechi şi popular latin. epoca de formare etc. I.).. sclavi. obiectiv. 31. A. sardă. Puglieze etc.) face. româna. L.214 cuvinte panromanice absente din română. O asemenea rezolvare comportă precizări privind colonizarea Daciei. 2. formulată de către lingvistul italian (friulan. venetă. româna reprezintă aria orientală a României (teritoriul romanizat). dacă nu imposibilă. lexicologică + alte limbi de substrat Schema presupune discutarea ideii de filiaţie/transformare în evoluţia limbilor.488 cuvinte panromanice (adică prezente în toate limbile neolatine). italiană). de-a lungul celor două mii de ani de existenţă. gram.. ea reprezintă transformarea firească a latinei vorbite în părţile orientale ale Imperiului Roman într-o limbă nouă. s-a spus că intervalul scurt al stăpânirii romane în Dacia (106-271 p. foarte schematic. dalmată etc. fon. C. există: . care a însemnat. după cum spaniola reprezintă extrema occidentală. Potrivit teoriei „ariilor laterale”. Apartenenţa la fondul comun latin se stabileşte prin 100 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Elemente vechi fonetice. de fapt) Matteo Bartoli. I. militari etc. C. p. Familia limbilor romanice (neolatine) + limbile iberice + limba traco-daca + evol. miraculoasă romanizarea daco-moesianei. prin care se tranşau definitiv lungi discuţii mai vechi despre o eventuală „limbă mixtă” română (latină şi slavă): româna nu este o limbă mixtă.

noapte lat. ocho port. dezvoltare frazeologică. Reamintim că baza cuvintelor romanice o constituie. deformate prin subiectivitatea şi mobilitatea corpului de cuvinte – dicţionare. în franceză. în anumite poziţii [ü]. . nepotem > nepot.. Importantă este structura morfologică. opt lat. uscia > uşă. leche port. metaforică etc. fenestra > fereastră. noche port. ch în spaniolă şi portugheză. senat etc. notte rom.). polisemantism. . atunci procentul ajunge la 74%. oa în română ş. • Statistic. oricum. sistemul morfosintactic. compunere. iar dacă la aceste cuvinte le adăugăm pe cele curente în vorbire. m. -e. În fondul principal lexical (VF). de aceea. ocho rom. conversiune. în anumite poziţii. . dacă statistica se realizează ţinând cont de principiul frecvenţei cuvintelor. prin evoluţiile semantice specifice. texte reprezentative – pe baza cărora au fost alcătuite). Elemente vechi compararea aplicării legilor fonetice. fugire > fugi. • Mai importantă decât aceste statistici (care sunt. genuculus > genunchi etc.): -a.. dar cu acţiune relativ regulată: lat. O accentuat devine. cea mai reprezentativă pentru specificul unei limbi.. -em sau de ablativ singular(Abl.. Latinitatea lexicului românesc Toate compartimentele limbii (sistemul fonologic. Dar lexicul este cel care prezintă complexitatea fenomenului istoric al transformării latinei populare în româna comună. -o. formele latineşti de acuzativ singular (Ac. ridere > râde. stabilitatea. filia > fiică. noche it. partea cea mai stabilă şi. . huit it. cantare > cânta. -um. oculus > ochi. octo > fr. I. elementul latin reprezintă ceva mai mult de 20% din totalul fondului lexical românesc. dormire > dormi. în franceză. este reprezentarea ariei semantice şi lexico-gramaticale. lapte Se observă că în evoluţia fonetică se păstrează nişte legi fixe: grupul latin ct devine it. filius > fiu. a. mai ales. Proiectul pentru Învăţământul Rural * 101 . morfologice. prin urmare.): -am. nuit sp. pt în română etc. leche rom. Termenii din VF sunt importanţi prin vechimea. desigur. capacitatea lor de derivare. lactem > fr. plangere > plânge etc. video. otto sp. termenii de origine latină reprezintă aproximativ 64%. gulam* > gură. tt în italiană. pectus > piept.nume de acţiuni: manducare > mânca.nume pentru casă şi obiectele din casă: casa(m) > casă. atunci cifra creşte la 80-85%. noctem > fr.nume ale părţilor corpului omenesc: caput > cap. lait it. alteori pe cele în acuzativ sau ablativ.. avunculus > unchi etc. d. mensa > masă etc.nume de rudenie: parentes > părinţi. topica şi chiar particularităţile stilistice) poartă mărcile bazei latine. dăm ca etimon uneori formele în nominativ.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. dar reprezentând neologisme de circulaţie internaţională (audio. latte sp.

Hochland. Termenii din sistemul etnonimelor şi glotonimelor: (populus) Romanus > (poporul) rumân (forma român este stabilită relativ recent). Elemente vechi numele principalelor alimente şi băuturi: panem > pâine. pentru că este mai conservatoare decât în cazul altor limbi romanice. florem > floare. germ. . formele derivative (preferinţa pentru derivarea cu sufixe) se bazează pe mecanismele de regenerare continuă. lunilor şi anotimpurilor anului etc. Unele dintre aceste cuvinte „istorisesc”.prepoziţii şi conjuncţii: in > în. farina > făină. in-alto > înalt. vinum > vin. „încet şi tainic” în popor (Vasile Pârvan). cum > cu. în cu/fără rost. . „pământ”. moştenite din latină. crucem > cruce. în primele şapte secole de existenţă. decem > zece. duo > doi.nume de calităţi. Termeni cu valoare „arheologică”. caracterizată ca o „insulă latină. în frazeologisme. rostire. credo > cred. carnem > carne. nedirijat de vreo autoritate oficială.: branca „mână” > brânci. . În multe privinţe. longus > lung. De aici provin numele vechi de formaţiuni administrativ-teritoriale: Ţara Făgăraşului. greceşti. ovum > ou. capra > capră. Ţara Zarandului. Termeni fundamentali ai creştinismului românesc.sistemul pronumelor: ego > eu. equa > iapă. miles „soldat” > rom. sufixul -esc. Numele momentelor zilei. I. luna > lună. Groenland. Land. fieri > a fi. arborem > arbore. haedera > iederă. coemeterium > cimitir. se > se.: bonus > bun. Inovaţiile. cu elemente fino-ugrice”. velle > voi. îmbinări fixe etc. supra. turceşti. terra > rom. comendare > comăndare.. „Ţara Nouă”. Faptul că unii provin din latina populară dovedeşte că această credinţă a pătruns spontan. campus > câmp. terra nu a fost moştenit în română cu sensul din celelalte limbi romanice. latino-romanicele de tipul Terranova. zilelor săptămânii. logos). . aqua > apă. Ţara Bârsei. . ci cu sensul secundar de „ţară”. basilica > biserică. circumstanţe etc. lat. ţeară > ţară. maghiare. lingua Romana > limba rumân-ească (cf. rivus > râu. în favoarea celor latino-romanice din secolele al XVIII-lea – al XIX-lea. fără renunţarea la formele vechi.6. gr. sub > sub.numeralele de la 1 la 10: unum > unu. mire (cf.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. în Deutch-land (Deutch < teutonicus).. rapide > repede. Ţara Moţilor etc.verbele auxiliare: habere > avea.).nume de plante şi animale: herba > iarbă. cu mare încărcătură semantico-stilistică. episoade întregi din procesul formării poporului român şi a limbii române: lat. . în: a da brânci (a îmbrânci) rostrum „cioc. gură” > rost „gură. latinitatea lexicului românesc este mai vizibilă. cf. raţiune” (cf. substratul traco-dac). . vinus > vin. montem > munte. . 1. prin evoluţia lor formală şi semantică.nume pentru elementele universului şi pentru formele de relief: caelum > cer. leporem > iepure. Paschae > Paşti. *credentia > credinţă. româna îşi întăreşte continuu poziţia. super > spre. constituindu-se „o dată cu poporul român şi cu limba română”: altare > altar. stella > stea. mare > mare. Există numeroase cuvinte. a spune/a şti pe de rost. Sanctus Georgius > Sângiorz etc. Neder-land. Novaia Zemlia „Noul Pământ”.. tu > tu. înconjurată de un ocean slav. a rosti. sic > şi etc. pomum > pom. aşadar. supra. *rogacionem > rugăciune. „calcifiate”. solem > soare. canem > câine. de asemenea slv. gallina > găină. 102 Proiectul pentru Învăţământul Rural - . şi receptivitatea actuală de neologisme. Rosalia > Rusalii. Structura predominant latină justifică eliminarea masivă a împrumuturilor slave. lacus > lac. Prin toate aceste particularităţi. cf. forme care se păstrează în forme arhaice. vorbire. Angleterre etc.. nos > noi. expresii. tres > trei. porcus > porc.

croată. dormir. sârbe. ceea ce reprezintă aproximativ 14%. discutabile însă. paralel cu asimilarea slavilor rămaşi pe teritoriul ţării noastre. fr. pe care se formase. unii continuându-şi drumul. dormir. între secolele al VI-lea şi al X-lea. Impresia de slavizare a limbii române a fost întreţinută şi de faptul că până în 1865 în scrierea românească s-a folosit alfabetul chirilic. este ocupat în istoria limbii noastre de către împrumuturile slave. sintaxa nu au mai putut fi marcate de aceste contacte. formând popoarele slave central şi sudeuropene. după cum am văzut. Or. fr. oc(u)lus. ca de obicei. Limba română oferea.5. dormi. pt. 2 1. După criteriul frecvenţei însă. Cuvintele gură şi ochi provin din latină: gulam. Statisticile. bulgare etc. până în Munţii Moraviei şi până la Marea Adriatică. slovacă şi polonă. casa. Şi aceste ramuri au atins parţial populaţia românească.) Vocabularul s-a dovedit. În total. pentru a se stabili în Bulgaria de astăzi. dormire. precum şi 827 cuvinte în întregul vocabular românesc. cam prin secolul al VIII-lea. s-a petrecut integrarea elementelor lingvistice de origine slavă în sistemul românesc. slovenă. Proiectul pentru Învăţământul Rural 103 . casă. Dobrogea şi Muntenia. după cum spunea Nicolae Iorga. sp. trecând prin Moldova. dormir. mai permeabil. Ele se datorează migraţiei slavilor dinspre Munţii Urali spre Europa Centrală. 2. Stabileşte etimonul comun al următoarelor cuvinte din limbile romanice: a) rom. dar nu atât de mare încât să se poată vorbi despre română ca despre o limbă „romano-slavă”. se apropia de sfârşit. întărirea neutrului etc. it. dau cam 305 cuvine de origine slavă în VF. prestigiul culturii şi civilizaţiei bazei latine. există şi alte particularităţi care le plasează în VF al limbii române. aceste procente scad mult.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. La data primelor contacte cu slavii. sp. it. a românei primitive. decât în anumite detalii (de exemplu. Primele elemente slave pătrund în vorbirea locuitorilor ţinuturilor româneşti după începuturile migraţiei slave. sârbă. „haina străină în care a fost îmbrăcată limba română. morfologic.Superstratul slav Locul pe care îl ocupă în celelalte limbi romanice împrumuturile din germanice. procesul formării protoromânei. limbile cehă. precum Gustav Weigand. Enumeră cel puţin trei asemenea particularităţi. influenţa este considerabilă. astfel încât. care au inclus şi teritoriile româneşti: a) valuri succesive s-au deplasat dinspre nord spre sud între secolele al VI-lea – al VII-lea. casa. cum o considerau unii cercetători. datorate contactelor cu popoarele vecine: ucrainene. În afară de vechimea lor. b) rom. timp de 300 de ani”. de acum. b) alte valuri s-au îndreptat spre Apus. Fonetica. sintactic şi lexical. Elemente vechi Exerciţiul nr. ceea ce înseamnă aproximativ 21%. ptg. casa. acesta este momentul în care limba română comună şi-a încheiat procesul de structurare a sistemului fonetic. 6. Au existat două mari direcţii de deplasare. vocativul feminin în -o. chez [prepoziţie cu sensul (acasă) la]. I. morfologia. Acestor influenţe vechi li se adaugă cele slave mai noi. spre Câmpia Panoniei.

ceaslov. drag. cu consecinţa cunoscută a îmbogăţirii seriilor sinonimice româneşti: văzduh-aer. I. În Muntenia pătrund mai ales cuvinte bulgăreşti: castravete. regional. Dâmboviţa. Bistriţa. boală. preşedinte. c) Împrumuturile neoslave. muncă. regionale se datorează schimburilor obişnuite. vârstă. În Banat sunt atestaţi termeni de origine sârbească: golâmb. a. clopot baltă. În secolul al XIX-lea a avut loc un fenomen de eliminare masivă a termenilor vechi slavi. Lipova. sărac. Sunt împrumuturi care datează din secolele al XIV-lea – al XV-lea: boier. Stan. zbor/sobor etc. Cernavodă. Vâlciu. smântână . prăşi etc. hidronime au origine slavă: Bogdan. stareţ. scump.a. gost. Elemente vechi Există mai multe căi şi mai multe etape de pătrundere a slavismelor în limba română: a) Împrumuturile populare. o trecere a celor dintâi în fondul pasiv (arhaic. clucer.secolul al VIII-lea – al IX-lea sfadă. Mircea. luncă. şi româna arhaică nu e modru). hrib etc. slobozi-elibera. datorate vecinătăţilor geografice. Stoica. păzi. slujbă. administraţie.secolul al X-lea muncă. mai nou): sfârşi/săvârşi. pisanie. Radu. Dragomir. crâng . termenul are forma şi 104 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Breaza. d) Împrumuturile moderne. mai precis. daltă. În română actuală. favorizate de îndelunga convieţuire româno-slavă. Belareca. sfat. Complexitatea căilor de pătrundere şi a straturilor cronologice face dificilă datarea unor elemente slave. Vlaşca. a. copil. iorgovan ş. termen cult. Vlaicu. Zlatna. comis. colţ. clădi. pivniţă . lovi. voievod ş. în favoarea celor latino-romanici. iubi. cobiliţă. în cancelariile domneşti. vecernie. Târgovişte. gard jupân. Bogăţia relativă a acestor influenţe şi suprapunerile lexicale au creat dublete lexicale de origine slavă (termen popular – vechi. vesel etc. bogat. • Au rămas destule cuvinte de origine slavă şi în fondul principal lexical al limbii române: babă. Bălgrad.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. trăi. din limba rusă se datorează mai ales intrării României postbelice în sfera de influenţă a Moscovei sovietice: activist. cucernic. secolele X-XI. polcovnic-colonel ş. În Moldova pătrund mai ales cuvinte din ucraineană: hulub. opri. în diplomaţie etc. Vâlcea. după cum o dovedesc diverse fenomene fonetice. a citi. • Numeroase alte fenomene lingvistice complică identitatea acestor influenţe. poetic etc. nădejde-speranţă. bogat. Prahova ş. Ialomiţa. înainte de absorbţia migratorilor.). Deviaţii semantice însoţesc integrarea unor cuvinte în sistemul lexical românesc: modru însemna în slavă „înţelept” (cf.a.a. toponime.după secolul al X-lea b) Împrumuturile cărturăreşti. sfârşi. • Numeroase antroponime. Craiova. Acestea sunt cele mai vechi. utrenie. ciupi. şcoală. stăpân. scrise se datorează folosirii slavonei în biserică. datând din perioada cuprinsă între secolele VIII-IX. orale se datorează contactelor directe. semantice specifice timpului: bob. tovarăş. nisip. sfetnic ş.

drag. În înaintarea lor dinspre răsărit spre apus. 10. boier. Evident. formând poporul maghiar de astăzi. luncă.. romanice.. kniga „carte”. apărate de către armata formată din ţăranii de obşte. arh. prin atragerea unor elemente autohtone (din rândurile nobilimii locale).Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. 5. 3. silă (dar cf. În general. cf. Migraţia începuse încă din anul 895 p. • Elementul slav a servit şi ca intermediar pentru alte influenţe: grec. 6.. Împrumuturi din maghiară Între secolele al X-lea – al XIII-lea. Exerciţiul nr. mult” (cf. -nic ş. iar în cadrul acestuia. a silui. mult”. completează tabloul influenţelor slave: rom. adică se ataşează la baze de diverse alte origini – latine. C. zlutij „galben” > rom. carte (de origine latină) a căpătat sensul de „scrisoare” după slv. Stabileşte care dintre următoarele cuvinte de origine slavă aparţin vocabularului fundamental al limbii române şi care aparţin diverselor grupe din masa vocabularului: 1. sub presiunea pecenegilor din sud-vestul Munţilor Urali. răs-. iubi. între secolele al XII-lea şi al XVII-lea. muncă (cf. 2. triburi de origine fino-ugrică sau aşezat în Câmpia Panoniei. 6. În stânga Tisei. în Transilvania. maghiare etc. pre-.. „întuneric de popoare”. monka „chin” > rom. popor”. -işte. au întâmpinat rezistenţa unor formaţiuni statale feudale. create pe teren românesc: sufixe: ne-. Elementele de origine maghiară se găsesc aproape exclusiv în lexicul limbii române (nu şi în gramatică etc. jazik „limbă. slv. numite „ducate” de către Cronicarul Anonim al regelui ungur Bella al IIIlea. -ova. a. arh.. noua populaţie nu avea cum să mai influenţeze decisiv limba autohtonilor. în cadrul grupului de limbi neolatine. 4. slobod. 3 1. la Eminescu) • Numeroase formaţiuni afixale au devenit productive în limba română. superstratul slav conferă individualitate şi bogăţie limbii române. „scrisoare” rom. romanic (francez. sufix: -că.. slv. I.6. rom. prăşi. slv. 7. secui. m. întuneric „. cf. Din secolul al XI-lea. copil. limbă „. popor” rom.). 11. o parte dintre ei aşezându-se în ţinuturile de pe malurile Tisei. formând poporul finlandez de astăzi. a. mucenic). sila „forţă” > rom. (se) sili. văzduh. Unii dintre migratori şi-au continuat drumul spre nordul Europei. nisip. precum şi prin colonizarea cu saşi. Elemente vechi semnificaţia schimbată: mândru. muncă. slut ş. 9. la data sosirii pe pământ românesc. 8. d. tǔmja „întuneric. fino-ugricii au trecut prin Carpaţii de nord-vest. cucernic. slv. slv. cuceritorii şi-au impus şi şi-au consolidat dominaţia în interiorul arcului carpatic prin forţa militară. cavaleri teutoni. -iţă. mai ales) etc. mai ales semantice. generând cuvinte noi. Este vorba despre voievodatele româneşti. • Numeroase calcuri lingvistice. cuvintele respective Proiectul pentru Învăţământul Rural 105 .

-eş. sălaş. bebeluş etc. O altă cauză a generalizării maghiarismelor în româna comună a fost colonizarea ceangăilor în Moldova (judeţul Bacău etc. Exerciţiul nr. Cele mai vechi împrumuturi din maghiară datează de prin secolele al XI-lea – al XIII-lea. viclean Unele cuvinte au circulaţie largă. obşti întregi luau drumul bejeniei. ban. imaş. tăgădui – nega. uric. dar ca putere de circulaţie acesta nu depăşeşte 2. Cuvintele a) fruntaş şi b) prieteşug sunt derivate pe teren românesc. comerţ. cheltui. alte grupe tematice: bănui. dar sunt atestate documentar abia în secolul al XIV-lea: hotar. întemeind în ţinuturile de peste munţi sate care se numesc şi astăzi Ungureni. În procesul general de eliminare a unor cuvinte vechi. gealău „rindea”. tămădui – vindeca etc. pârgar. numeroase maghiarisme au fost dublate de sinonime moderne care au devenit uzuale în limba română: făgădui – promite. din cuvinte-bază şi sufixe provenite din diverse straturi etimologice ale limbii române. sămădău). În epoci de opresiune naţională. Schimbările administrative de după dezmembrarea Imperiului AustroUngar a produs dispariţia altor termeni (sabău. În documentele slavo-române din secolul al XV-lea şi în documentele româneşti din secolul al XVI-lea exemplele se înmulţesc. uriaş. S-a petrecut şi în acest strat etimologic adaptarea fono-morfologică: magh. unele având utilizare cu totul sporadică (astăluş „tâmplar”. -uş (mijlocaş. magh. gazdă. fel. -şug (furtişag. organizarea politico-administrativă: aprod. elementul maghiar ar reprezenta 9. Faptul că nu apar în dialectele din sudul Dunării probează caracterul relativ recent şi parţial al influenţei. 106 Proiectul pentru Învăţământul Rural . vamă etc. altele continuă să fie productive: -aş. oraş. marfă. În procesul de formare a cuvintelor au fost productive unele sufixe: -ău. Generalizarea unor termeni (circa 195 de unităţi) în vocabularul limbii române comune s-a realizat prin deplasarea populaţiei transilvănene spre Muntenia şi Moldova. marfă. neam. bolund „nebun”. sobă (dar. în secolul al XIXlea. în favoarea echivalenţilor latino-romanici. Todoran. păstrează şi sensul de „cameră”).). hăui). (i)şag. Arată componentele celor două cuvinte derivate şi etimologiile lor. gând. 4 1.) După o statistică a lui D. chin.3% din lexicul românesc contemporan. dijmă. justiţie: aldămaş. rămăşag. bai „necaz”. nemeş. Elemente vechi • • • • • • (aproximativ 2600 de unităţi lexicale) sunt regionalisme. meşter. chip. regional. îngădui – permite. tulai (interj. putând fi grupate după principiile onomasiologice: viaţa orăşenească şi sătească: birău. lacăt. birău. I. dar în fondul popular: alean.). fedeleş.61% din totalul lexicului românesc. marha „vită” > rom. Aceasta s-a produs mult după separarea românei comune în dialecte. szoba „cameră” > rom. tόlvaj „hoţ” > rom. prieteşug. magh.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. uiagă „sticlă”). cătană. viteaz*.

ad-magire > rom. Exemple: gr. De fapt. basilica > rom. literară. cronologic şi structural delimitate: 1. alb. φρίξ/φρίκη „zbârlire” > rom. În Imperiul Proiectul pentru Învăţământul Rural 107 . μαγεία (cf. cf. „pieziş” > rom. procesul este încă mai complex. stup (evoluţia semantică este explicabilă. înger gr. Influenţa greacă Cronologic. plai. şi „buduroi”) gr. άγγελος > lat. cf. C. megl. čyr 6. βασιλικά > lat.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. se iau ca reper trei epoci importante: 6. şi megl. împrejur. cf. elemente de origine latină. martur > rom.2. broatec. cf.) Aceste cuvinte nu se găsesc în latină (clasică. de asemenea. „leac” > lat. ci şi în dialectele sud-dunărene. πλάγιος „înclinat”. cf. şi a continuat până la sfârşitul latinităţii. amăgi (cuvântul se păstrează doar în română şi în sardă. baptizare > boteza gr.2. şi ucr. broatec. Χύλος „suc” > rom. martur (cu sensurile vechi şi actuale „martir” şi „martor”) gr. prospetus > rom. ar. în jur. frică gr. giur. γύρος „cerc” > rom. târzie).1. Greaca bizantină A influenţat româna între secolele al VII-lea şi al XV-lea. plajë „înclinat” gr. brëtëk gr. populară. mai mult decât slavele etc.. proaspăt 1. în cadrul procesului general de elenizare a Peninsulei Balcanice. βαπτξεiν > lat. C. „terci”. ciumă „umflătură” gr. dinzur gr. rom.7. magia) > lat. στύπος „trunchi” > rom. biserică gr. angelus > rom. farmec gr. κύμα „val” > rom. Procesul a început în secolul al VIII-lea a. de fapt. şi alb. βρόταχος „broască” > dr. pentru istoria limbii române. influenţa greacă asupra limbii române ar trebui studiată imediat după substrat şi fondul latin. stur „stâlp” gr.1. nu numai în daco-română (dialectul vorbit pe teritoriul vechii Dacii).7. pharmacus > rom. Se regăsesc. ammajare „a vrăji”) gr. dat fiind rolul important pe care greaca l-a avut în evoluţia latinei clasice şi în evoluţia latinei dunărene. I. Elemente vechi 6. φάρμακον „otravă”. Cuvinte care au intrat în latina dunăreană (secolele al V-lea – al VII-lea a. μαρτύρ > lat. πρόσφατος > lat. Cuvinte care au intrat în latină (clasică şi populară) şi care reprezintă.7. aromână. Greaca veche A marcat lexicul românesc prin două serii de cuvinte. în schimb. Στύλος „coloană” > rom. unele se găsesc în albaneză sau în alte limbi balcanice: gr. Pentru sistematizare. meglenoromână etc. a influenţat în etape diferite şi pe căi diferite limba română. căci greaca.. cir „zeamă de mămăligă”.

scorpie.): agonisi. livadă. neoelenice. biserică etc. comoară. b) Termeni ecleziastici. ctitor. pătrunşi pe cale preponderent cărturărească: acatist. 1961).: afurisi. 1966. Căile de pătrundere a elementului grec bizantin în limba română sunt stabilite de către specialişti astfel: Influenţa directă – despre care putem vorbi abia de acum – prin relaţii politicoadministrative şi culturale (cancelarie domnească. cămară. Autoritatea liturghiei bizantine s-a impus şi la români. icoană. cort. arhiepiscop. busuioc. deşi slujeau în slavonă. schit. incertitudinile cu privire la calea directă sau indirectă de influenţare a românei este sporită de faptul că unii preoţi. dar întreg teritoriul românesc se situa în vecinătatea Imperiului Bizantin. Influenţă indirectă – prin intermediul slavilor sudici (până în secolul al XII-lea). arhimandrit. În orice caz. care-şi avea graniţa nordică pe Dunăre. ei trec apoi la alte popoare. idol. paralel cu constituirea unei ierarhii după modelul slavo-bizantin. Maglavit. mânie..secolele XIII-XIV: epoca dezvoltării statelor feudale româneşti. Slavii meridionali. humă. au adoptat creştinismul de rit bizantin. har. a. Bucureşti. hârtie. a. hărăzi. cf. mulţi dintre termenii laici sau bisericeşti din această perioadă au circulaţie balcanică mai largă. greaca devenise limbă oficială. întăresc aceste contacte. Ceea ce se poate face este să se delimiteze cuvintele uzuale. Mai mult chiar. a organizării ecleziastice ş. ca ungurii sau slavii răsăriteni şi apuseni (ucraineni. slovaci etc. desagi. sârbo-croată etc. Mangalia. . G. Aceste realităţi explică filiera slavă a grecismelor respective. evanghelie. cele mai mult rămân în lexicul religios. După forma şi sensurile lor. paraclis. Constanţa (prin intermediar turcesc Küstenge). de cele cărturăreşti: a) Termeni uzuali. cehi. ci şi în albaneză. flamură. cămin. Sulina etc. folos. deoarece primele texte româneşti se păstrează abia din secolul al XVI-lea. Bucureşti. dintre care puţine intră în vorbirea cotidiană. Împrumuturi vechi sud-slave în limba română.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Giurgiu. pătrunse pe cale orală. a. cădelniţă. a călăfăti „ a da cu smoală”. drum. hidronime precum: Calafat. stol. mărturisi. mătase. Elemente vechi Roman de Răsărit. Din păcate influenţele din această epocă sunt greu de separat de cele ulterioare. ruşi. H.) (cf. Este dificil de stabilit însă care anume dintre cuvinte au pătruns în română prin filieră slavă şi care – în mod direct. protopop. Mihăescu. făclie. Mihăilă. unele cuvinte de origine greacă pot fi plasate în epoci diferite: . şcoală. prisos. pătrunşi pe cale orală: argat. 108 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cucură „tolbă de săgeţi”. de la Constanţa şi Sulina până la Porţile de Fier. Influenţa greacă asupra limbii române până la secolul al XV-lea. arhiereu. sfeclă ş. erau greci de origine. Pe de altă parte. Tot din această perioadă datează toponime. În plus. patriarh. mitoc. armură. dafin. I. pizmă. Dobrogea s-a aflat în mod direct sub influenţa bizantină între anii 917-1185. putând fi identificaţi nu numai în bulgară şi română. urgie/urgisi ş. smirnă ş. activitatea flotei comerciale. episcop. sihastru etc. în primul rând bulgarii. scafă „căuş. strachină”. a.secolele IX-XII: cele de mai sus.

cupă. caligrafie. sfârşitul epocii medievale româneşti). diac. conopidă. vistiernic. comis. dascăli etc. 3. scandal. postelnic. prin filieră slavă. I). Consolidarea dominaţiei turceşti în secolele al XV-lea – al XVI-lea. când Poarta Otomană înlocuieşte domnitorii pământeni cu domnitori străini.secolul al IV-lea: continuarea dezvoltării social-economice şi culturale: chelar. dintre care 22 sunt împrumuturi directe. dominate de greci – numiţi în posturi cheie (deseori. epoca a fost benefică din punct de vedere cultural. duce la stabilirea unui mare număr de greci (funcţionari. Cantitativ. plapumă. însemnând „primele cinci (stări)”. agă.7. trandafir. plastograf. cu aristocraţi din cartierul grecesc Fanar al Constantinopolului (Istanbul). Însuşi termenul „protipendadă” datează din acea epocă (gr. zahăr. Totuşi. vornic. proti -pendada „prima cincime”). zugrav. Proiectul pentru Învăţământul Rural 109 . logofăt. 2. în 1711. Elemente vechi . grămătic. viaţa economică şi politică. Nicolae Mavrocordat. cap. catadixi. Cantemir. hrisov. oamenii de cultură ai epocii. ele caracterizează mai ales vorbirea din mediul urban. s-au inventariat 278 de cuvinte din greaca bizantină (secolele al VII-lea – al XV-lea). stihic. ea făcând obiectul studiilor de strictă specialitate. şi 2 (bumbac.) în Muntenia şi Moldova. traducerile. Ion Ghica vorbeşte despre aşa-numitul jargon grecesc. pitar. pe măsura valorii titularilor) au favorizat transformarea limbii eline în limbă de cultură pe care şi-o însuşiseră clasele conducătoare autohtone. ananghie. mai precis. logofăt. căpitan) indirecte. I.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Multe cuvinte (circa 1200) din perioada fanariotă au pătruns în română pe cale scrisă şi au caracterizat mai ales vorbirea oamenilor instruiţi: alfabet. În Moldova fusese deja înscăunat primul domnitor fanariot. ∗ 1. administraţia. hatman. aceste cuvinte reflectă o anumită treaptă de evoluţie a societăţii feudale româneşti. supra. tipografie etc. 4. fidea. Procesul se accentuează după tragica moarte a lui Constantin Brâncoveanu. primele cinci pături stabilite după ranguri∗ şi avere în ierarhia socială a vremii. Crâncenă. calapod. utilizat de protipendada românească (cf. partidă. respectiv.3. cotastih. 1689 – Bucureşti). diată „testament”. 1714. catarg. Numai 100-150 de elenisme fanariote au intrat în limba română uzuală: agale. Neogreaca (secolele al XV-lea – al XIX-lea) Cele mai numeroase elemente neogreceşti din structura etimologică a vocabularului românesc provin din perioada care începe cu anul 1453 (căderea Constantinopolului) şi se încheie cu anul 1821 (revoluţia lui Tudor Vladimirescu. Calitativ. 254 – indirecte. Prezente mai puţin în cel rural. dichisi. scufie. b) perioada fanariotă (1711-1821). de asemenea. prin mijlocirea latinei medievale. 5. O epocă atât de lungă şi de bogată în evenimente – cu consecinţe fireşti asupra lexicului limbii române – poate fi. zodie. din punct de vedere politic şi social. prăvălie. pitic. tinerii studioşi. 6. despot. Şcolile greceşti (1660 – Iaşi. stabilirea cu exactitate a „vârstei” neoelenismelor din această epocă este dificilă. horă. spătar. subîmpărţită cronologic: a) perioada prefanariotă (1453-1711). după plecarea lui D.

5 1. Elemente vechi economisi.. pătrunse în română din franceză. sunt creaţii savante. în favoarea sinonimelor latino-romanice: evghenicos – nobil. o perioadă. lefter. productive într-o anumită epocă. orfan. Florica Dimitrescu (coord. diată – testament. pedagogie. tele „departe” + foné „sunet”). 2. adjective: proaspăt. moderne.). culturale ale ţărilor române cu Imperiul Otoman au durat din secolul al XV-lea până în secolul al XIX-lea (1877). italiană etc. matematica. sigur etc. logopedie etc. pat. seismograf. pe baza unor contracte care asigurau autonomia internă. tahimetru. zugrav – pictor. 1939. cam 1%) cuvinte de origine greacă: substantive: folos. când se manifestă influenţa occidentală. Budapest. algocalmin – un hibrid greco-latin (gr. bibliofil. 102-108). Pe de altă parte. algos „durere” + lat. La jumătatea secolului al XIX-lea.a. Moldova şi. aşa cum există atâtea formaţiuni hibride împrumutate din limbile moderne. plictis. trebuie să precizăm că elemente turceşti vechi au pătruns în română cu 110 Proiectul pentru Învăţământul Rural . 6. Exerciţiul nr. Elementele greceşti din neologismele de circulaţie internaţională completează tabloul complex al elenismelor din limba română. În VF au rămas doar 18 (deci. relaţiile politice.8. cuvinte ca telefon (gr. cf. engleză. economice.icos.. p. arhaic. transformate în raiale turceşti. Desigur. acestea plătind tribut. sosi. verbe: pedepsi. D. ifos. geografie. zahăr etc. şi L. ipsos. patimă. 4. P. E. sârbesc etc. spre deosebire de state precum cel bulgar. Explică etimologia cuvintelor filologie. pat. fr. frică. Elemente lexicale de origine turcă În principiu. Cucerind întreaga Peninsulă Balcanică.) > televizor. sclifosi. vopsi etc. istorie nu au pătruns în română direct din neogreacă. Pe de altă parte. Les mots d’origine néogrecque en roumain à l’epoque des phanariotes. tele(gr. Galdi. Indiferent de calea pe care au intrat în limba română. simandicos – distins. şi cu Transilvania. taifas ş.) + vizor (lat. în epoca înfloririi culturii şi învăţământului de tip fanariot. -isi. elenismele au avut şi continuă să aibă un rol important în evoluţia lexicală a limbii române (cf. calmer). filozofie. I. turcii au stabilit relaţii de vasalitate cu Ţara Românească. numeroase grecisme trec în fondul pasiv. Nu ştim sigur dacă nu cumva termeni ca gramatică.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. În consecinţă. prosop. Dă câte patru exemple de verbe şi de adjective care apar în limba română cu sufixele. calmare. geologie. filozofie. respectiv. şi influenţa lingvistică este relativ redusă. apoi termeni de tipul filologie. unii termeni tehnici au fost creaţi în româneşte: cf. filantrop. filarmonică. piper. Bucureşti. cf. 1978. matematică. Istoria limbii române.

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

mult înainte de cuceririle turcilor osmanlâi. Vom proceda, aşadar, la o departajare cronologică şi structurală şi în acest caz. 6.8.1. Influenţe vechi turco-tătare Pecenegii – aşezaţi temporar în Moldova şi estul Munteniei (secolul al IX-lea), precum şi în Transilvania şi Dobrogea (secolele al X-lea – al XIlea) au lăsat în română câteva urme toponimice: Peceneaga, Pecenegul, Pecenişca, Pecenevra Cumanii – veniţi din stepele de la nordul Mării Negre, în secolul al XIlea, rămânând pe teritoriile româneşti câteva veacuri, ocupându-se cu păstoritul şi agricultura. Ca şi pecenegii, au sfârşit prin a fi alungaţi sau absorbiţi de populaţia autohtonă. Au lăsat în limba română: toponime, hidronime, oronime: Bărăgan, Caraiman, Caracal, Comana, Comăniţa, Covurlui, Teleorman „pădurea nebună (deasă)” (cf. tc. deli „nebun” + orman „pădure”); antroponime: Balaban, Carabă, Ciortan, Coman (de unde: Comănescu, Comănici etc.), Itu, Talabă ş. a.; apelative: aslam „camătă”, buzdugan, cazan, cioban, duşman, maidan, suman; baltag, bardacă, catâr, chindie, chior, habar, hambar, haram, maramă, murdar, tărâm, toi. Presupusa influenţă avară (secolele al XIV-lea - al XV-lea) Ar putea fi amintite aici cuvinte ca: armig „armăsar” (reg., Banat), scrum (date ca atare de L. Şăineanu).

6.8.2. Influenţe ale turcilor osmanlâi (secolele al XV-lea – al XIX-lea)
Ca şi în cazul limbii greceşti din aceeaşi epocă, şi turcismele osmanlâie se pot delimita în două subgrupe cronologice. Cuvinte pătrunse în română în secolele al XV-lea – XIX-lea Turcisme din perioada fanariotă (secolele al XVIII-lea – al XIX-lea) Primele sunt mai răspândite şi au un caracter mai popular. Celelalte au circulat numai în epoca fanariotă şi numai în anumite medii lingvistice. Puţinele care au intrat un uzul comun au suferit devieri semantice, obişnuite, de altfel, în procesul împrumuturilor. Pentru nespecialişti, însă, sunt mai puţin importante subdiviziunile cronologice, decât cele tematice (cf. Fl. Dimitrescu (coord.), op. cit., p. 109-111): a) Casa şi locuinţa: acaret, balama, cearşaf, chibrit, divan, duşumea, tavan; b) Mâncăruri şi băuturi: baclava, cafea, ciulama, halva, musaca, sarma, telemea, trufanda; caimac, ciorbă, ghiveci, iahnie, iaurt, pastramă, pilaf, rachiu, tutun; c) Îmbrăcăminte: basma, bariş, ciorap, maramă, tulpan şi multe altele, ieşite din uz (anteriu, şalvari etc.): d) Floră şi faună: abanos, bamă, dovleac, dud, pătlăgea, zambilă; bursuc, catâr;
Proiectul pentru Învăţământul Rural

111

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

e) Comerţ: chilipir, cântar, dughiană, muşteriu, para, raft, samsar, saftea, tarabă, tejghea; f) Meserii, unelte, piese: băcan, boiangiu, cazangiu, cazma, mucava, pingea; g) Însuşiri: agiamiu, babalâc, fudul, lichea, peltic, pişicher, şiret, tembel, ursuz, zevzec; h) Cuvinte pentru abstracţiuni: berechet, belea, bucluc, cusur, hal, hatâr, huzur, moft, naz, tabiet, tertip; i) Diverse: bacşiş, ciubuc, ghiozdan, ibric, haram, harem, halal, lulea, maidan, narghilea, tiptil, zaiafet. • Deviaţiile semantice s-au produs mai ales în sens depreciativ (peiorativ, ironic): tc. lichea „pată”, „defect” – capătă în română sensul „om de nimic” tc. pehlivan „erou” – capătă în română sensul „escroc, mucalit” tc. tertip „plan, proiect” – capătă în română sensul „vicleşug, intrigă” Asemenea extensii sau restrângeri de sens pot funcţiona şi fără conotaţii depreciative: tc. baglama „legături” > rom. balama „obiect metalic pentru fixarea uşii, capacului pe axul de mişcare”, „ţâţână” Şi în cazul turcismelor pătrunse în română prin filieră sârbă (în Banat, Transilvania) apar sensuri cu caracter regional: baş „tocmai”, divan „discuţie”, ortac „tovarăş” etc. • Au fost productive în română sufixele de origine turcească: - giu: tc. cafegiu, dar şi rom. barcagiu, reclamagiu - iu: tc. cafeniu, dar şi rom. maroniu, alburiu - lic, -lâc: tc. şiretlic, caraghioslâc, dar şi rom. autorlâc, crailâc • În VF al limbii române contemporane există numai 14 cuvinte de origine turcă, dintre care 5 au, de fapt, origine arabă (cafea, chef, chirie, cântar, tăbăci); 5 sunt de origine persană (duşman, moft, murdar, para, zar), rămânând numai 4 turceşti propriu-zise (chior, ciomag, hai, soi), după cercetările lui Al. Graur. Acestea însă, adăugate celor din vorbirea populară, dovedesc o mare putere de circulaţie, fiind adânc impregnate în structura fonomorfologică, frazeologică, stilistică a limbii române şi contribuind semnificativ la conturarea personalităţii acesteia. Exerciţiul nr. 6 1. Care sunt elementele formative care ne îndreptăţesc să considerăm că următoarele cuvinte româneşti sunt de origine turcă: a) cazan, divan, duşman, tavan, Bărăgan, Teleorman; b) basma, cazma; baclava, halva, musaca, sarma; c) cafea, narghilea, giubea; d) cafegiu, geamgiu, iaurgiu.

6.9. Surse bibliografice
COTEANU, Ion; SALA, Marius, 1978, Etimologia şi limba română. Principii – probleme, Bucureşti, Editura Academiei. 112
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. I. Elemente vechi

DIMITRESCU, Florica (coordonator), 1978, Istoria limbii române. Fonetică. Morfo-sintaxă. Lexic, Bucureşti, E. D. P. GRAUR, Al., 1968, Tendinţele actuale ale limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică HRISTEA, Theodor, 1972, Probleme de etimologie. Studii. Articole. Note, Bucureşti, Editura Ştiinţifică. HRISTEA, Theodor (coordonator), 1984, Sinteze de limba română, Bucureşti, Albators, p. 39-65. MACREA, D., 1970, Studii de lingvistică română, Bucureşti, E. D. P. NICULESCU, Alexandru, 1965-1978, Individualitatea limbii române între limbile romanice, Bucureşti, I – Editura Ştiinţifică; II – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. ROSETTI, Al., 1978, Istoria limbii române (ediţia a doua, revăzută şi adăugită), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. ROSETTI, Al.; CAZACU, B.; ONU, L., 1971, Istoria limbii române literare, I, Bucureşti, Minerva.

6.10. Lucrare finală de evaluare
1. Unele dintre sunetele inexistente în fondul latin (ă, î, ğ, č, ş, ţ, z etc.) par a proveni din substratul traco-dac sau din fondul balcanic. Dă cinci exemple de cuvinte din substrat care să conţină unele din aceste vocale şi/sau consoane. 2. Enumeră cinci cuvinte din VF provenite din fondul latin popular. 3. Din unităţile latineşti fructus; subtilis (Ac. – subtilem); veteranus s-au moştenit cuvintele româneşti vechi: frupt, subţire, bătrân. Care sunt dubletele lexicale neologice, provenite din aceleaşi etimoane? 4. Cuvinte de tipul casă, câine, pâine, râde apar în toate limbile romanice moderne (franceză, italiană, spaniolă, portugheză etc.). Cărui fond vechi îi aparţin originile acestor cuvinte? 5. Enumeră trei limbi care au contribuit la modernizarea limbii române în aceeaşi măsură în care au avut şi contribuţii vechi? 6. Cuvintele provenite din superstratul slav ceas, nădejde, prieten, vreme, au câte un sinonim latin cu frecvenţă relativ egală în uzul limbii române. Găseşte aceste sinonime. 7. Numeralele ordinale de la 11 la 19 sunt compuse în limbă prin sistemul adăugirii, după modelul slav (calc de structură): 11 = unu + spre + zece; 12 = doi + spre + zece (după odyn - na(d) - dzatĭ etc. Identifică (folosind, eventual, un dicţionar cu indicaţii etimologice, precum DEX, MDE etc.) originea elementelor componente care intră în structura acestor numerale (vezi şi Fondul latin al vocabularului românesc, grupe tematice). 8. Dă trei exemple de regionalisme (transilvănene) datorate influenţe maghiare. 9. Cuvintele de origine greacă filia „iubire” şi logos „cuvânt”, „ştiinţă”, „raţiune” au intrat în componenţa multor neologisme de circulaţie internaţională. Enumeră patru asemenea cuvinte. 10. Cuvântul de origine turcă (pre-osmanlâie) koz „nucă”, având şi sensurile secundare „rotund”, „perfect”, „foarte”, apare în două contexte ale limbii române: a) într-o expresie de tip popular (ca adverb pe lângă
Proiectul pentru Învăţământul Rural

113

respectiv cuvânt. plicticos. 11 Exerciţiul nr. (cu) ochi dulci. rom. apă-de-gură. economisi. ochi-de-vultur.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Exerciţiul nr. ochios. 4. politicos 2. 9. filein „a iubi” + logos „cuvânt”. este vorba? 6. -fil < gr. respectiv 1silabă). 6 a) sufixul -an b) desinenţa de feminin singular -a accentual (á). 5. 4 a) frunt-. b) într-un toponim devenit celebru printr-o capodoperă a poeziilor lui Gr. dar şi prin metode statistice). cu pluralul corespunzător -ále (basmá – basmale). frunte < lat. Argeş. Motru. = 100 p. biblos „carte” Exerciţiul nr.. de origine maghiară b) priete-. când se cer 4 exemple. 3 VF: 2. a-şi arunca ochii pe fereastră. 10. 8. Exerciţiul nr.) + sufixul -aş. c) au mare capacitate de derivare: guriţă. a-şi da ochii peste cap. rom. c) desinenţa de feminin singular -eá. b) au corp fonetic redus (2. nevricos. sofia „înţelepciune”. 6. dormire. casam) 2. 3. mândră). burtă. casa (forma de Ac. ochi. ochi de bou etc.aerisi. a) lat.fricos. Alexandrescu. se 114 Proiectul pentru Învăţământul Rural . I. -şug. de origine maghiară Exerciţiul nr. Timiş etc. prieten > slv. agonisi. bucura. 1 1. 7 MV: 1. 2 1. ochişori etc. d) au mare capacitate de compunere: gura-leului. e) intră în numeroase construcţii metaforice: gură de rai. plictisi . brânză. armonie „armonie” (sonoră). 2. Elemente vechi adjective ca frumoasă. În cadrul fiecărui item se împart cele 10 puncte la numărul de subitemi ceruţi (de exemplu. guraliv. a) frecvenţa lor (stabilită intuitiv. brad. cf. b) lat. cf. Exerciţiul nr.11. gureş. bun de gură. frontem (Ac. 5 1. antropos „om”. cu pluralul -éle (cafeá – caféle) d) sufixul de agent -giu Test de evaluare Barem de notare 10 x 10 p. prijateli + suf. Despre ce expresie. buză moş etc.

. poartă. timp. m.. argea.). Elemente vechi notează cu 2. oră. mânz ş. veteran (vezi tabelul „Dublete lexicale latine”). jelit. I. b) Cozia (= Nucet). zece ş. 1. 9. bolând „nebun”. Grupe lexicogramaticale) 8. biblio-fil. casă. barză. mânca. 3. super > rom. dinte. amic. fil-antropie. se aleg cinci termeni din inventarul dat la subunitatea 4. 10.. a. Fondul latin popular. Fondul latin. 6. slavele. zece. lat. greaca.a. Gilort. 2 exemple x 5 puncte ş. 5. Jiu. speranţă. 4. ochi. floare.3 p. subtil. Toate componente sunt de origine latină: lat. în continuare se schimbă doar unităţile care fac parte din VF.5 puncte fiecare exemplu corect formulat. Proiectul pentru Învăţământul Rural 115 .Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. 2. filo-logie. unus > rom.4. 5 exemple x 2 p. cătană „soldat”. fruct.. a.. bai „necaz”. dormi. Latina. p. 3 exemple x 3. brânză.. logo-pedie.3.). logică etc. an. spre. Se aleg cinci exemple din inventarul de la 4.. a) frumoasă coz „foarte frumoasă” (reg. urs.filo-sofie. (cf. 7. un. decem > rom. lat. d.

... Influenţe moderne În general............................Organizarea etimologică a vocabularului limbii române.......... cât şi neologisme (ca să nu mai luăm în calcul în regionalismele................. ELEMENTE MODERNE Cuprins 7........................... germana etc........... Influenţa franceză....... 117 7.. influenţele moderne se studiază în contextul analizei neologismelor dintr-o limbă. 124 7.........................7...... 7 ORGANIZAREA ETIMOLOGICĂ A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE..........................10.....4..8.... greceşti etc............................ Elemente moderne Unitatea de învăţare nr............................2.................... 123 7.... urmând ca influenţele moderne să fie studiate după criteriile deja utilizate: cronologic....... Influenţe moderne ................ tematic (onomasiologic)....... rămân valabile aspectele discutate în capitolul despre organizarea vocabularului după criteriile frecvenţei şi funcţional-stilistic..... Am constatat acest fenomen în cazul influenţelor slave. Problema este însă că multe dintre limbile care furnizează elemente de înnoire a vocabularului în epoca modernă şi contemporană au influenţat româna şi în etape mai vechi........ formativ. Surse bibliografice.... 121 7......................................................... Lucrare finală de evaluare................... • să explici semnificaţia unor expresii şi cuvinte de circulaţie internaţională..................................................2...... există în română atât arhaisme............9... Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste... stilistic etc......5............... 116 Proiectul pentru Învăţământul Rural .... Obiective educaţionale.......................................... 118 7......11.................. Latina savantă........6..................................... • să dezvolţi creativitate în formare şi utilizarea cuvintelor........1.......... uneori şi din aceleaşi cuvinte.....1... Influenţa italiană ................. Influenţa germană .. Concluzii .... în privinţa neologismelor.. din aceeaşi limbă................................. şi vom avea ocazia să reluăm ideea în alte cazuri – latina......................... II.... elementele de argou şi jargon etc............... Altfel spus...... 116 7... argou)..... 7............... • să eviţi formele paralele (elemente de jargon............................................. 122 7.... Aşa încât......................... 120 7........... 123 7............ Influenţa engleză............................................. II..................................................... 116 7......................................)................... 121 7.........................3....................... • să utilizezi corect fondul neologic al limbii române....... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: • să analizezi formanţii unui cuvânt..........................

tezaur. şi în aceste cazuri se pun problemele obişnuite de datare şi stabilire a surselor: sunt mai vechi: biblie. firesc. testimoniu. răspublică. literă. Miron Costin.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. a) prin scrieri şi documente religioase şi diplomatice din secolele al XI-lea – al XVII-lea: în Transilvania. reprezentaţie. fantastic. Budai-Deleanu ş. datează din epoca activităţii corifeilor Şcolii Ardelene – S. prin şcolile de nivel mediu-superior de la Cotnari (1542-1514). dar nu totdeauna identice cu etimonul latin. rezoluţie. precum latina (cf. Alba Iulia ş. II. fie din polonă. Căile de pătrundere sunt. instrucţie.1. Cantemir etc. dar au suferit.). Latina savantă Cuvinte din latina cultă. a. moştenite din latina populară. Figura 5.. ele păstrează mai bine aspectul fono-morfologic al acestuia (întrucât perioada de evoluţie formală a fost mai scurtă). cărturarilor medievali (secolul al XVIIlea). colocviu. mai multe modificări fono-morfologice. b) prin scrierile cronicarilor. a. prin episcopatele catolice din Cenad. b) altele noi. Dosoftei). evident. Costin. italiană (Grigore Ureche. acestea se încadrează adesea în clase gramaticale diferite. provenit din lat. d) prin evoluţia firească a societăţii.3. căci le găsim în documente şi cronici. a. Constantin Cantacuzino ş. multe dintre neologismele în (-ţ)ie. fundaţie.) Proiectul pentru Învăţământul Rural 117 . Dimitrie Cantemir. acestea au păstrat mai bine clasa gramaticală şi sensul originar. neogreacă. Şincai. invitaţie. au pătruns în română după mai bine de un mileniu de la începuturile transformării cuvintelor din latina populară în cuvinte româneşti. D. din acelaşi etimon latin avem în limba română două serii de cuvinte: a) unele vechi. Târgovişte (1646) etc. care impune atragerea neologismelor de circulaţie universală.: excepţie. fabulă. Elemente moderne 7. Micu. consul. Gh. (la M. Practic. I. literară. maghiară.). rege. exclusiv cărturăreşti. împrumutate pe cale cărturărească din latina cultă. Toate sunt interesante pentru deschiderea românei faţă de o sursă atât de apropiată. Oradea Mare. jurisdicţie. au semnificaţii înrudite. care le-au preluat: fie direct din latină (Miron Costin. prin documente diplomatice: în toate provinciile româneşti. a. Desigur. superstiţie ş. c) prin activitatea Şcolii Ardelene. -(t)io. în Ţara Românească şi Moldova. curent cultural naţional care reprezintă iluminismul românesc (secolele al XVIII-lea – al XIX-lea). Mai delicată ca datare este problema dubletelor lexicale latine. imperiu.

traducerile. II.4.000 de cuvinte. Câteva mii de cuvinte de origine franceză au îmbogăţit vocabularul limbii române într-o epocă în care acesta era bine conturat. administrativ. ∗ 118 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Dublete lexicale latine 7.) arină moară minciună pâne > pâine subţire băşică bătrân Română b) Împrumuturi (noi) acvatic. expresia „al treilea miracol al istoriei limbii române”∗. militar.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. determinând pentru caracterizarea lui. lansată de către unii cercetători. 4.) frupt (dialectal. Există numeroase domenii de activitate în care vocabularul de specialitate este alcătuit în majoritate covârşitoare din termeni de origine franceză: social-politic. Curând. fenomenul rămâne masiv. acvariu canin clar fruct arenă molar menţiune panificaţie subtil vezică veteran Figura 5. De exemplu. slavonă). Ipsilanti a organizat în Ţara Românească şcoli după modelul francez. Primul miracol a fost. filosofic. în epoca tulbure dintre secolele III-XIV. ajungânduse la cumpăna secolelor XIX-XX la o adevărată „franţuzomanie”. latinizarea limbii autohtonilor într-un interval relativ scurt de timp. ele sunt fapte normale. Influenţa franceză Cea mai puternică influenţă modernă asupra lexicului limbii române s-a exercitat din partea limbii franceze. pe fondul unor schimburi culturale accentuate (emigranţi francezi sosiţi în Ţările Române şi tineri români plecaţi la studii în Franţa). cum s-a arătat mai sus (cap. greco-fanariotă şi rusă. profesionale etc. perfect explicabile istoric. În secolul al XIX-lea şi primele decenii ale secolului al XX-lea. limba franceză a devenit obligatorie în multe şcoli (alături de română.4. Începuturile penetrării elementului francez în limba română datează din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea şi se realizează prin filieră polonă. traducerile din franceză depăşeau cu mult pe cele din alte limbi. se ajunge la un adevărat bilingvism cultural românofrancez. medical. ştiinţific. reg. inclusiv în ceea ce priveşte variantele literare. latină. Primele librării vindeau cărţi aproape exclusiv în franceză. economic. primele teatre româneşti apar în limba franceză sau în ambele limbi.). domnitorul Al. Analiza datelor obiective ale istoriei social-politice şi istoriei limbii dovedesc că toate cele trei fenomene sunt la fel de puţin „miracole”.1. calcurile lingvistice. Chiar dacă nu se atinge cifra de 40. • Căile lingvistice de influenţare sunt cele tipice: împrumuturile. Al doilea a constat în rezistenţa limbii române pe ambele maluri ale Dunării. greacă. viaţa mondenă urma moda franţuzească. juridic. Primele publicaţii periodice. organizarea activităţii în toate domeniile urma modulul francez. filologic etc. Elemente moderne Latină aqua(m) canem clarus fructus harena mola(m) mentionem panem subtilem vesicam veteranus Română a) Moşteniri (vechi) apă câne > câine chiar (arh.

Hristea a cercetat un întreg sistem de calcuri (totale. rever (partea răsfrântă a hainei) Unele forme „orale” au fost eliminate. p. În limba română cele mai multe unităţi frazeologice (în limba cotidiană. de provenienţă franceză. parţial sau total. morfologice. racine carrée rădăcină pătrată după fr. material românesc (traduceri literale. Macrea. Elemente moderne Împrumuturile lexicale propriu-zise sunt foarte multe. coşmar (< fr. de obicei. calcul renal calcul renal după fr. eventual. c) unele cuvinte au pătruns pe ambele căi.. chiar dacă nu aproape 40% din lexicul modern românesc. artiste lyrique artist liric după fr. D. faire act de a face act de prezentă présence după fr.) sunt. semantice.. semplu (simplu). 1970. ape sulfuroase etc. tour d’ivoire turn de fildeş b) după fr.. monede etc. imitaţii etc. bord fr. P. • Uneori s-a exagerat contribuţia fondului francez. champ de bataille câmp de bătaie c) după fr. de ex... perdre de vue a pierde din vedere după fr. revers (dosul unei medalii. expresii considerate „franceze” pot fi: Proiectul pentru Învăţământul Rural 119 .) rom. sergent ş. În realitate. directeur général director general Th. cf. bacalaureat. deci se concretizează mai ales în sintagme care urmează tipul francez. bord (marginea punţii unei ambarcaţiuni) rom. Ele pătrund în mod diferit în limba română: a) prin texte scrise – automobil. Bucureşti. E. b) pe cale orală – fular (< fr. 109 şi urm. Probleme de etimologie. ape subterane.. a. Sinteze de limba română. morfolexicale etc. Studii de lingvistică română. cu specializări semantice pentru fiecare variantă: fr. Traducerile şi calcurile se manifestă. artistique littéraire artistic literar după fr.). fără exagerare. dar mai ales în limbajele speciale. certificat. dar utilizează. arătând că fenomenul este mult mai amplu decât s-a putut crede. eau de toilette apă de toaletă după fr. 59-65. cauchemar). II. împreună.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. cale dovedită de aspectul fono-morfologic în română. care nu s-ar putea explica în română decât intrate în această formă scrisă. foulard).): a) după fr. en tête). parţiale. cum apar în studiul lui D. pansion (pension). bor (marginea de la pălărie) rom. ape minerale. convoi. antet (< fr. revers > > rom. unele cuvinte. p. pentru că au fost simţite ca „inculte”: santimă (în favoarea lui centimă). 1968.

Împreună cu latina savantă şi cu italiana. sociale (snobism. gira. Nicolae Filimon. Pe lângă mai vechile cuvinte şi structuri inutile. teoretizată şi exemplificată de Vasile Alecsandri).5. II. gir. încifrare. cantabil. anvizaja (a pune în vedere).Terminologie muzicală: adagio. . George Călinescu. mersi. este posibil ca unele dintre „italienisme” să fi pătruns în română prin alte filiere sau să aibă etimologie multiplă. Rădulescu.influenţe diverse: germană – frizer rusă – logoped greacă – ortografie cu etimologie multiplă: desant (fr. Elemente moderne . virament ş. scont. Cezar Bolliac. Toate aceste fenomene şi încă multe altele au marcat profund structura vocabularului românesc. Al.). îmbogăţindu-l. . rus. cum le numeşte Th. li se adaugă barbarismele sau elementele de jargon. a. când legăturile comerciale cu veneţienii şi genovezii impun termeni precum ducat – numele uneia dintre primele monede naţionale româneşti . flaut. agenţie. exemplificate fie prin italieni sosiţi în ţările române. fisc. modă. engl. modernizându-l. . în Moldova şi Muntenia. bancă.influenţe din franceza belgiană etc. plezanterie (glumă) etc. Vasile Pârvan ş. practic. duet. speze „cheltuieli”. nuanţându-l.: savonieră. inubliabil (de neuitat). neologisme de circulaţie internaţională. impardonabil (de neiertat). fie prin români care au locuit sau au studiat în Italia. În consecinţă. în timp ce în Transilvania intermediarul era limba maghiară. acestor pseudo-franţuzisme şi franţuzisme aparente. În epoca fanariotă. • În sfârşit. Gheorghe Asachi. Influenţa italiană • Condiţiile istorice ale influenţelor italiene asupra limbii române se manifestă încă din secolul al XIII-lea. Histea. 120 Proiectul pentru Învăţământul Rural . scadent. H. ceea ce înseamnă că autoritatea italiană în respectivele domenii a impus. aceleaşi ca şi în alte limbi europene. în secolele al XIV-lea – al XVIII-lea relaţii diplomatice. 7. se folosesc astăzi termeni de tipul: a flana (a se plimba). care dublează termenii româneşti din motive psihologice. a. arpegiu. chitară. valută. . raţiuni socio-profesionale): Bonjur. în general. bariton. ca Anton Maria del Chiaro.. a. franceza a contribuit la relatinizarea şi reromanizarea limbii române. allegro. culturale.).Terminologie economică şi financiar-bancară: acont. secretarul lui Constantin Brâncoveanu (din 1709).Organizarea etimologică a vocabularului limbii române.. girant. Au urmat. italienismele au fost aduse prin intermediar grecesc. Cărturarii cu mare putere de influenţă asupra contemporanilor au desăvârşit acest proces în secolele al XIXlea – al XX-lea (I. Odobescu. pian ş. operă (muzicală). precum Petru Cercel.creaţii interne româneşti: pastel (specie literară. madam. Constantin Cantacuzino Stolnicul ş.a. • Domeniile de influenţe sunt. partitură.

capelmaistru. Termeni din minerit. Deşi mai redusă cantitativ. • Primele elemente de origine engleză au pătruns în română prin filieră străină. basorelief. schimbând vizibil fizionomia acesteia. glaspapir.Alte domenii (arhitectură. Damenvahl „alegerea doamnelor” > rom. Influenţa engleză În marşul ei triumfător spre toate limbile pământului. şnaidăr.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. damenvals germ. 7. germana are calitatea de a fi funcţionat ca intermediar pentru introducerea unor cuvinte latinoromanice: corectură.7. glaswand. droser. Proiectul pentru Învăţământul Rural 121 . aşa cum este la noi slava). leberwurşi. cocs). fasung. merceologie. targă. Mulţi compuşi din germană (care are ca mijloc preferenţial de îmbogăţire internă a vocabularului procedeul compunerii) pătrund în română ca lexeme unitare: bildungsroman. pornind de la termeni precum: bâlcă „urcior”.franceză (biftec. laborant. medicină. fascism. a. negoţ. 7. politică sport): ancoră. febră. Cele mai multe sunt regionalisme şi cuvinte populare (ferdelă „vas de 20 de litri”. holţşurub. matriţă. false etimologii: germ. . în secolul al XVIII-lea. după cum o dovedeşte fonetismul actual: . . şvarţ etc. cremvurşt. dictat. spicher). . alimentaţie. boiler. servus. Elemente moderne . teracotă ş.germană (boiler. flec.Cele mai multe cuvinte de origine germană aparţin însă epocii moderne şi marchează mai ales domeniul tehnico-ştiinţific: blitz. engleza a atins şi structura lexicală a limbii române. marină. nasture. deformări. laitmotiv. zgudui. electrocar. Pacwagen „vagon de colete” > rom. motoplug. germana a acţionat în mai multe etape istorice asupra limbii române. Influenţa germană Chiar dacă nu are aceeaşi importanţă ca în celelalte limbi romanice (unde reprezintă superstratul etno-lingvistic. diesel. colivie”. devieri semantice. vechea germană. . şaibă.Un alt val este reprezentat de către colonişti din Suebia. aşa-numiţii şvabi. radiolocaţie). industrie se impun în uzul larg: gater. . impuse de administraţia austriacă. ventil ş. a. repetent. II. picup. bormaşină.În mod cert au adus germanisme coloniştii saxoni stabiliţi în Transilvania între secolele al XII-lea – al XIII-lea. spaghete. corfă „coş. a. ştecher. italiana a contribuit la modernizarea şi reorganizarea românei. ca şi în cazul altor limbi.6.rusă: (buldozer. sandviş. capodoperă. Cuvintele introduse de toţi aceştia sunt greu de deosebit de germanismele venite prin filieră maghiară. stabiliţi în Banat şi Bucovina. . şnaps. şaltăr. bulz. sista ş.Unii cercetători vorbesc despre elemente de gepidă. patvagon Pe lângă contribuţiile directe. meşteşuguri. Uneori se petrec. pârgar „primar”). aşa-numiţii saşi. dancing. gotică.

Matraguna. ring. Baltagul. în fr. după cum am putut constata în analiza „franţuzismelor”. lok. dribla. etimologie multiplă. în maghiară: soc. smog etc. rugbi. a.Alte domenii (cinematografie. malaj. presing. • Româna a oferit. ca ceha – se găsesc termeni ca brynza („telemea”. engl.. ştiinţifice. în cadrul grupului lingvistic balcanic. precum şi în cadrul grupului romanic. Dinamica vieţii economice. slovacă etc. făcând-o aptă să exprime. aşa cum o dovedesc termeni foarte noi (display.a. ghem. hobby. Volszkoch (valah) ş. . ştiinţă. biomedicină. ca şi în cazul italienismelor. corner.). brânză etc. 7. în cadrul familiei vechi indo-europene. blugi. Chiar dacă pornesc de la o bază străină sau cu elemente formative străine (afixe. tehnică etc. henţ. finanţe-bănci.Terminologie sportivă: aut. contribuind din această perspectivă la procesul mai larg al globalizării vieţii sociale. cow-boy. au plasticizat. campus. tobogan ş. cip. fotbal. în limbi mai depărtate. sait. K. • Influenţa directă – din engleza britanică – se manifestă în câteva domenii care au produs. computer. čokan. bunika. O. week-end etc. II. a. cu o puternică dinamică modernă.) şi foarte multe toponime.): apartheid. ca orice limbă veche. a. polo. de fapt. marketing. golan ş. m. toate influenţele descrise mai sus reprezintă o parte sensibil mai mică decât inovaţiile interne. Concluzii • Această deschidere a românei spre influenţe externe vechi şi moderne nu i-a alterat esenţa latină şi personalitatea. neologisme de circulaţie internaţională. urticarie”. fault. etc. Cerbul etc. cuvinte şi expresii celorlalte limbi. motel.8.. d. mass-media. dispecer. medicină.. „germanismelor”. compunerea. boss. în ucraineană. antroponime de tipul Bună. polonă. realizate prin mijloacele pe care le vom studia în cele ce urmează: derivarea. • În sfârşit. butuk. mai ales celor cu care s-a aflat în contact geografic direct (cf. „italienismelor” etc. tehnice impune continuarea susţinută a pătrunderii neologismelor de origine anglo-americană în vocabularul limbii române. calc lingvistic) aceste creaţii dovedesc vitalitatea proprie a limbii române. au nuanţat şi au modernizat româna. Elemente moderne Unele „anglicisme” au. . cele mai profunde judecăţi şi cele mai înalte sentimente. handbal. Szembeta (sâmbătă).. • Americanismele sunt deseori greu de deosebit de anglicismele propriuzise: bluf. scor ş. base-bal. gol.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. conversiunea. faţă de syr „brânză”). 122 Proiectul pentru Învăţământul Rural .: blynda „blândă. elemente de compunere. hamburger. la rândul ei. • Toate aceste influenţe au îmbogăţit. jazz. radar.

D. holţşurub se datorează influenţei unei limbi în care sistemul compuselor este foarte dezvoltat. centimă. II. Theodor (coordonator). P. Bucureşti.. Despre ce limbă este vorba? Proiectul pentru Învăţământul Rural 123 . Bucureşti. p. Albatros. Editura Ştiinţifică HRISTEA. 1978. Dă echivalentele moderne ale prefixului ne-. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Cuvintele de origine franceză automobil. împărat sunt mai vechi de: a. SALA. Cărei influenţe moderne îi aparţin cuvintele: andante. D.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. Ion. revăzută şi adăugită). ONU. A. 300 de ani 7. II – Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. Probleme de etimologie. Bucureşti. Lucrare finală de evaluare 1. 1972.. Minerva. Florica (coordonator). 7.10. Editura Biblioteca. 1997. Studii. I. Enumeră patru dintre acestea. Tendinţele actuale ale limbii române. HRISTEA. Terminologia românească a informaticii şi a mediilor informatice este aproape exclusiv de origine engleză. D. Bucureşti. 1970. Din fondul neologic provin foarte mulţi formanţi pseudoafixali (prefixoide. Istoria limbii române literare. Lexicul românesc de origine franceză. 10 ani b. ROSETTI. Surse bibliografice BÂRLEA. rămase în fondul învechit al limbii române? 2.. 1978. Roxana-Magdalena. SALA. Bucureşti. Bucureşti. URSU. Elemente moderne 7. Al. fabulă. Principii – probleme.. 1962. adagio. Bucureşti.9. capodoperă. 100 de ani c. 1978. Lexic. 2000. DIMITRESCU. Istoria limbii române (ediţia a doua. Enumeră cinci cuvinte din limbajul profesional respectiv. aveau şi forme mai vechi care indicau un împrumut oral. Bucureşti. GRAUR. N. I – Editura Ştiinţifică. E. sufixoide).. Editura Enciclopedică. Articole. P. Al. Morfo-sintaxă. L. Etimologia şi limba română. 4. Theodor. Gheorghe. 3. Istoria limbii române. E. Cum se pronunţau formele respective.. chitară? 6. Limbi în contact. 1965-1978. Neologismele de tipul: Biblie. 1971. Studii de lingvistică română. pension. Individualitatea limbii române între limbile romanice. Bucureşti. Marius. Târgovişte. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Sinteze de limba română. Cuvintele din limbajul tehnic: bormaşină. MACREA. Editura Ştiinţifică. Editura Academiei. Alexandru. B. 5. colocviu. Fonetică. 1968. Bucureşti. Bucureşti. 39-65. Al. consul. Marius. Note. Editura Ştiinţifică. 1984. CAZACU. electrocar. BÂRLEA. NICULESCU. COTEANU. ROSETTI.

Germana. Nu sunt necesare în limba română.. jargon). franceză b. buy-buy.Organizarea etimologică a vocabularului limbii române. precum: corner.. 5.dar anglicisme de tipul: business. engleza americană? 7. Franţuzismele de tipul: bonjur. 6. Influenţa italiană. logo. 3. O..(-lo). 4. . bonsoar. 124 Proiectul pentru Învăţământul Rural . cip. 7. engleza britanică d.? 10.. Termenii sportivi. a-. 9. filo. aero-. D. Ei provin din: a. in-.„barbarismelor”. II. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste Test de evaluare 1. pansion (arh.K. c) Mai vechi de 300 de ani. 10. Vezi răspunsul de la 8. computer. e-mail. italiană c.(-fil). se datorează snobismului unor vorbitori. c) Engleza britanică. bio-. mersi sunt necesare în structura limbii române? 9. fotbal. Elemente moderne 8. sait. C.11. 2. Fac parte din seria . 8. santimă. au circulaţie internaţională. gol. otomobil.

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

Unitatea de învăţare nr. 8
ORGANIZAREA VOCABULARULUI DUPĂ CRITERIUL FORMATIV

Cuprins: 8.1. Obiective educaţionale .......................................................................................... 125 8.2. Formarea cuvintelor în limba română. Mijloace interne ......................................... 125 8.3. Derivarea ............................................................................................................... 128 8.4. Compunerea.......................................................................................................... 139 8.5. Conversiunea ........................................................................................................ 142 8.6. Surse bibliografice ................................................................................................. 145 8.7. Lucrare finală de autoevaluare .............................................................................. 145 8.8. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste .......................................................... 145

8.1. Obiective educaţionale
La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil:

- să descrii sistemul formării cuvintelor în limba română prin mijloace externe şi interne; - să aplici corect mecanismul derivării în limba română; - să recunoşti şi să utilizezi creator valori semantice şi gramaticale ale elementelor afixale româneşti; - să recunoşti elementele alcătuitoare ale cuvintelor compuse din limba română; - să foloseşti corect în mod corect, în exprimarea orală şi scrisă, cuvintele compuse din limba română; - să recunoşti şi să utilizeze în contexte corespunzătoare sensurile şi valorile morfo-sintactice obţinute prin conversiunea cuvintelor; - să utilizezi corect structurile româneşti formate prin calc lingvistic; - să alcătuieşti familia lexicală a oricărui cuvânt românesc cu valenţe derivative, asociative în structuri compuse etc.; - să identifici principalele surse documentare în studiul formării cuvintelor în limba română.

8.2. Formarea cuvintelor în limba română. Mijloace interne
Formarea cuvintelor constituie “unul dintre cele mai importante capitole”, nu numai în studiul vocabularului, ci în întreaga structură diacronică şi sincronică a unei limbi, deoarece acesta descrie mecanismul creaţiei lexicale interne, capacitatea unei limbi de a genera sensuri, cuvinte, forme şi expresii noi, bazându-se în primul rând pe resursele proprii (cf. Th. Hristea, 1984, p. 66; Al. Rosetti, 1978, p. 327). După părerea multor specialişti, formarea cuvintelor ţine tot de etimologie Spre deosebire de etimologia externă, (care analizează
Proiectul pentru Învăţământul Rural

125

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

moştenirile), pe de o parte, şi împrumuturile străine (aloglote), pe de altă parte, care formează împreună straturile etimologice ale unei limbi, etimologia internă studiază mijloacele proprii prin care o limbă îşi creează cuvinte, expresii, sensuri noi. Aceste mijloace interne sunt: derivarea, compunerea şi conversiunea (sau schimbarea valorii gramaticale). Când folosim epitetul “interne” nu excludem nici cuvintele de bază moştenite sau împrumutate în diverse etape ale evoluţiei limbii române, nici formanţii afixali (prefixe, sufixe) proveniţi din alte limbi şi nici chiar modelele străine folosite. Important este ca mecanismul respectiv să fi acţionat „pe teren românesc”. De exemplu, fată este un cuvânt românesc moştenit din fondul latin, iar -iţă este un sufix diminutival din superstratul slav. Diminutivul fetiţă este, în comparaţie cu fată, un cuvânt nou, creat în interiorul limbii române, prin procedeul derivării sufixale. Proba creativităţii lexicale a unei limbi este bogăţia familiilor de cuvinte. Am avut deja prilejul să vedem cum unele cuvinte, mai ales cele din VF, au capacitatea de a dezvolta forme şi sensuri noi, prin derivare, compunere etc.: floare flor-icică flor-icea flor-ar flor-ăreasă flor-ărie în-flor-i în-flor-it în-flor-itor ne-în-flor-it floarea soarelui etc. Observăm că între aceste cuvinte se păstrează o înrudire semantică (toate cuvintele nou create conţin în semnificaţia lor noţiunea de “floare”) şi o înrudire formală (toate cuvintele nou create pornesc de la radicalul flor-/floar-). Prin urmare, putem defini familia lexicală ca o totalitate a cuvintelor care au sens înrudit şi sunt formate de la aceeaşi rădăcină, prin derivare, compunere, schimbarea valorii gramaticale. Această definiţie impune câteva precizări.

Familia lexicală

Radicalul coincide uneori integral cu cuvântul-bază: vânt –vânt-uleţ; Radical, vânt-oasă etc. Unii cercetători fac deosebirea între rădăcină (considerat rădăcină, temă, cel mai mic morfem segmental, adică partea cuvântului, purtătoare de cuvânt sens, care nu mai poate fi redusă la alte subdiviziuni) şi radical (conceput, de fapt, ca temă a cuvântului, în accepţia pe care am dat-o în capitolul introductiv al descrierii vocabularului limbii române): cânt(din cânt-a) este rădăcină şi radical, în acelaşi timp, pe când des-cânt (din descânt-a) este radical, de fapt, tema cuvântului-bază căci, deşi stă la baza familiei lexicale, el poate fi descompus în prefix şi rădăcină. În continuare, vom folosi termenii “radical” şi “rădăcină” cu sensul acesteia din urmă (adică partea cuvântului ireductibilă la alte părţi, mai mici) şi temă. În sfârşit, trebuie spus că, deşi rădăcina este definită, în general, 126
Proiectul pentru Învăţământul Rural

Organizarea vocabularului după criteriul formativ

ca partea stabilă – formal şi semantic – în procesul derivării, compunerii, ca şi în flexiunea unui cuvânt, ea suferă în limba română modificările datorate fenomenului alternanţelor fonetice (vezi Fonetica şi fonologia, subcapitolul Alternanţe fonetice). În familia lexicală a cuvântului floare există alternanţa vocalică oa/o, frecventă în limba română (cf. poartă/portiţă/portar etc.) (vezi şi a/e; e/ea; d/z; t/ţ etc.). Există cuvinte în care alternanţele sunt triple sau chiar mai numeroase: - fată/fetiţă/fătucă/; cf. şi formele flexionare de la familia lexicală bazată pe verbul a purta: (purt-/port-/porţ-/poart-), în forme ca: purta/purtător/port/ dar şi (tu) porţi; (el) poartă. Important este să recunoaştem rădăcina cuvântului-bază al familiei lexicale, indiferent de aceste schimbări fonetice din interiorul radicalului. Unii cercetători afirmă că familie lexicală trebuie considerată numai mulţimea de cuvinte formate prin derivare, alţii acceptă şi formele compuse, iar alţii (cf. Th. Hristea, 1984, p. 67.) include într-o familie lexicală rezultatele acţiunii tuturor celor trei mijloace interne de îmbogăţire a vocabularului. În paginile de faţă, subscriem la acest din urmă punct de vedere, considerând ca elemente ale unei familii lexicale toate cuvintele formate de la o bază comună prin derivare, compunere şi conversiune, inclusiv unităţile frazeologice. Desigur, în cazul acestora din urmă, ca şi în cazul compuselor, se pune problema apartenenţei la două sau mai multe familii, căci floarea soarelui poate fi încadrată şi la floare şi la soare, iar în floarea vârstei, poate aparţine familiilor bazate pe cuvintele floare şi vârstă. În principiu, însă, există un cuvânt-suport, mai puternic marcat decât celelalte, semantic şi morfo-sintactic; este cazul lui floare, din exemplele de mai sus. Sunt excluse din familia lexicală, în schimb, formele care nu au fost create pe teren românesc, ci împrumutate ca derivate, compuse etc. dintr-o altă limbă: inflorescenţă, deflora etc. În toate situaţiile de creaţii interne, trebuie să ţinem cont că nu toate derivatele pornesc direct de la cuvântul (rădăcina)-bază; unele sunt creaţii secundare, ce pornesc de la un alt derivat, o familie lexicală bogată fiind, de obicei, rezultatul unor serii succesive de derivări, compuneri etc., care reprezintă complicate “încrengături”, ca în orice “familie” (cf. Figura 6.1.).

Proiectul pentru Învăţământul Rural

127

1. Procedeul de formare a unor cuvinte noi prin adăugarea (mai rar. crezământ poate veni de la crez. cf. cuvânt format prin trecerea de la apelativ la nume propriu. lucr-ă-or.1. dar şi de la încredere. Pe de altă parte. prin suprimarea) unor afixe la rădăcina (tema) unui cuvântbază. spunem că este vorba despre derivare regresivă. compunere. a. 187). conversiune. pentru lucr-a. rom. • Baza poate coincide. Coteanu. lucr-are. şi lat. 8. în ordinea indicată mai sus: derivare. după derivatul regresiv crez etc. În schema de mai sus nu am inclus încă destule alte cuvinte. continuă. ci din tema fum-ă-). se numeşte derivare. după cum am arătat mai sus. Serii de derivate. pre-lucr-a. p. ea poate suferi alternanţe fonetice (cas-ă/căs-uţă/căs-oaie etc. ne-pre-lucr-at ş. Adăugăm aici alte câteva particularităţi ale acestei părţi fixe. compuse. lucr-ă-tură. nu putem stabili cu exactitate direcţia derivării: încredinţare poate veni de la încredinţa.) sau cu tema (fumător nu provine direct din fum. Derivarea 6. dar şi de la crezare. incalceare 128 Proiectul pentru Învăţământul Rural . a mijloacelor interne de formare a cuvintelor. cu rădăcina (lucr-.Organizarea vocabularului după criteriul formativ crede credinţă reacredinţă bunăcredinţă încrede crezare încredinţa credincios încredere neîncredere încrezător crez crezământ Crez încredinţare binecredincios neîncrezător Figura 6. 1985. în structura familiei lexicale a cuvântului (a) crede (după I. autonome a cuvântului derivat: . stabile. Ceea ce putem afirma cu certitudine este faptul că dinamica vocabularului limbii române se întemeiază pe acţiunea vie. precum credincioşie.3. braca “pantaloni” (cf. vorbim despre derivare progresivă.). reîncredinţare sau Crezul.3.baza nu mai poate fi identificată în limba română: îm-brăc-a/dez-brăc-a < baza lat. calceum. m. d. în ultimele două cazuri. pentru deget-ar). cu cuvântul însuşi (deget. Când afixele se adaugă bazei. brăcinar) în-călţ-a/des-călţ-a < baza lat. iar când acestea se elimină.

baza există în română.2. în forme arhaice sau regionale: rump faţă de (a) rupe (după lat. “dulciuri” . Derivarea cu sufixe Sufixarea este cel mai productiv mijloc de îmbogăţire a vocabularului românesc. româna este o limbă derivativ sufixală (spre deosebire de limbile slave – care preferă derivarea prefixală. 8. “forţă fizică”).) < într-(un) loc mărinimie < mare + inimă + ie (cf. Mai sigur. brut-ărie < brut (reg. Celelalte două tipuri de afixe sunt foarte bine reprezentate în limbă şi. sau faţă de germanice – care utilizează mai ales compunerea. infixe. care exclude posibilitatea formării pe teren românesc: a) în-râu(ri) poate fi explicat ca formare (cf.se prezintă sub forme diverse (simple: croi-tor.baza este atestate numai în româna veche: cofet-ar < rom. b) formală. de obicei: . lat. interfixe. compuse: croi-toreasă). etimonul este fr. virtueux. Acestea din urmă sunt sunete sau grupuri de sunete intercalate în tema cuvântului. Transilvania) “pâine” (< germ. şi supra. magnanimitas. suprimare) cu finalul unei baze.baza este un compus. arh. Interfixele sunt elemente care nu pot fi incluse nici în rădăcină.sensul cuvântului-bază. un model străin): întruni < într-un întruloca (reg. nu de la (a) coace . adesea. colţ-os. fr.baza este o formă flexionară şi nu forma-tip a cuvântului: colţuros < colţuri (pl. . prefixe. Banat. ca mijloc intern de înnoire lexicală). dar derivatul prezintă o caracteristică: a) semantică. Apar rar în limba română. seriile derivative din familia cuvântului (a) crede) grădinărit < grădinărie < grădinar < grădină . sufixele schimbă. în-creţi).3. b) virtu-os nu poate fi inclus în seria băţ-os.baza este un regionalism: brut-ar. rumpo). bibil (< tc. Proiectul pentru Învăţământul Rural 129 . Brot “pâine”) .baza este un derivat (cf.). nici în sufix: -ul din om-ul-eţ etc. magnanim) • Afixele se împart în: sufixe. co(n)feturi “bomboane”. Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care formează un cuvânt nou prin asociere (adăugare. Ca şi latina. Foarte numeroase în limba română (peste 600 de unităţi). . ca atare. . nu de la colţ bucătar < bucate “mâncăruri”. căci baza virtute nu funcţiona în româneşte în momentul atestării derivatului (exista vârtute. nu de la bucată coptură < copt.clasa gramaticală a cuvântului-bază. pentru acesta se presupune acţiunea unui model german: bein-(be)ein “în” + floss “râu” (calc semantic). o sintagmă (formarea urmează. au relaţii foarte bogate cu baza . bülbül “privighetoare”) .Organizarea vocabularului după criteriul formativ bibil-ică < baza tc. dar nu ca sens (“a influenţa”).

cuvântului-bază).ar : fier-ar. chinui etc.tor: fermecător. hăpăi . cât şi substantiv: o doime.i: chinui gramaticale .bil: recomandabil. lăpt-ar . osos.uţă: mătăluţă • Sufixe pentru numerale: . Evident. După clasa morfologică rezultată din combinarea sufixului cu baza. magnetiza . “calitate” etc.ime: lungime.uş: culcuş. crănţăni . tinerime . negreală .ăi: măcăi.contractează aceleaşi relaţii semantice ca şi cuvintele întregi: polisemie (-tor conferă sens de “instrument”.esc: românesc. Toate aceste particularităţi devin criterii pentru o organizare coerentă a cuvintelor derivate în sistemul lexical.iu: auriu. păros . • Sufixe verbale: .os: frumos.ică: mătălică .eşte: bărbăteşte . metaforice pe care le conferă. condiţiona . încât acţionează şi la părţi de vorbire care nu s-ar preta.1. lăptăreasă. a) Clasificarea morfologică a sufixelor a. • Sufixe adverbiale: . omonimie (băiet-an. mireasă . copiliţă .tor: croitor. spoitor . două doimi) • Sufixe interjecţionale: 130 Proiectul pentru Învăţământul Rural .easă: coloneleasă. . “agent”.iş: pieptiş .a: susura. căs-oaie). poştar/poştaş). întrerupător. la dezvoltări derivative.ona: concluziona.îş: târâş (?) .conotaţiile lor sporesc mult polisemantismul cuvântului/familiei de cuvinte prin valorile figurate.mente: actualmente Sufixarea este atât de activă în limba română. lăudabil . • Sufixe pronominale: .iţă: bădiţă. murmura Sufixe . vor fi luate în considerare numai unele clase.ăni: clănţăni. mortifica . dar şi haţeg-an). lemn-ar. antonimie (căs-uţă. ţiui.eală: fereală. în mod obişnuit. cauze. există: • Sufixe substantivale: . urcuş. muncitorime. iubitor etc. căţeluş • Sufixe adjectivale: . firesc .iza: electriza. cafeniu .ui: hăui.ica: atâtica . sinonimie (-aş = -ar.Organizarea vocabularului după criteriul formativ .ime: doime (rezultatul poate fi considerat atât numeral. tipuri.fica: electrifica. cf.

uţ(ă): bănuţ.că: româncă . .ior + ioară: glăscior.eţ: cântăreţ . căsoaie .tor: vânzător Proiectul pentru Învăţământul Rural 131 . din numărul mare de categorii de sufixe. aripioară. > masc. nume de animale.eufemistice sau hipocoristice (de mângâiere): bebeluş. există: • Sufixe moţionale: fem.ist: trompetist . Sufixe lexico. • Sufixe pentru nume de agent: .oaică: leoaică c) După criteriul semantic. băboi.el: băieţel.iţă: frizeriţă . drăguţ(ă) . tâmpiţel.an/ancă: băietan. tătic .ar: fierar . fetiţă.iţă: fetiţă .easă: spălătoreasă .oi: (raţă>) răţoi gramaticale masc. şi valori conotative.andru: băieţandru .eţ: omuleţ ş. căsoaie. muieroi.aş: băieţaş .uş: ineluş .an: (gâscă >) gâscan ş.ică: aolică! b) După genul rezultat din asocierea bază-sufix (criteriul lexico-gramatical). a.ă: prietenă .aş: poştaş . Există numeroase situaţii de neutralizare a valorilor augmentative/diminutive.ău: mâncău Atenţie ! Diminutivele şi augmentativele au. Ioniţă). Petrişor. pe lângă valoarea denotativă.Organizarea vocabularului după criteriul formativ . încetinel. nume de agent (slujbaş). mărişor. respectiv “amplificare” cantitativă şi calitativă a obiectului denumit.ic(ă): nevestică. a. avocăţică.easă: bucătăreasă . de “micşorare”. nuanţe cu încărcătură stilistică specială: . mai frecvente sunt: • Sufixele diminutivale (cele mai numeroase şi cele mai active din limba română): . a. sufixele respective fiind regăsite în alte categorii semantice: nume proprii (Grigoraş.oi/oaie/oaică: băieţoi.uc: năsuc . moţionale (călugăriţă) ş. bursuc. cerceluş).depreciative: doctoraş. . de plante (căprioară. lungan .ice: pădurice .giu: camionagiu . mititel . mărişoară . Mărioara. > fem . • Sufixe augmentative: .

apăraie .uş: arcuş • Sufixe pentru denumirea abstracţiunilor: .iş: aluniş 132 Proiectul pentru Învăţământul Rural . greutate.tor: întrerupător .os: mătăsos .anţă/enţă/inţă: speranţă. dorinţă .ar: brăzdar .ire: gândire (semantice) .ie: omenie .ime: muncitorime . corigenţă.iot: mangaliot.ărie/ăraie: rufărie.iu: auriu .nic: darnic . muntean.tor: ascultător .ism: Catehism.et: nucet. cipriot • Sufixe pentru denumirea însuşirilor: .are: cuvântare . legalitate . ţărănism.iş: aluniş .ărie: blănărie . comunism .ez: francez . brazilian .it: moscovit .ie: patiserie .esc: prietenesc .aş: mărginaş .(i)er: bufetier • Sufixe pentru nume de instrumente: .ărie: copilărie .(n)iţă: râşniţă .ar: fugar . făget . tineret .(t)ură: arsură. secătură .bil: influenţabil .ar: morenar .eală: răceală . catolicism.al: săptămânal .Organizarea vocabularului după criteriul formativ . se produce ceva): .ac: austriac .et: brădet.ime: vechime .ătate/utate/itate: bunătate.uş: jucăuş • Sufixe locative (care arată locul unde se află.t(oare): măsurătoare • Sufixe pentru nume colective: .ist: familist .an/-ean/-ian: american. simbolism.ere: vedere Sufixe lexicale .işte: porumbişte • Sufixe pentru denumirea originii (sufixe care arată locul de unde provine cineva sau ceva): .aş: trufaş .at: pistruiat .

eancă: dumbrăveancă . locative.at: principat . m. Dăscălescu. ci din valoarea rădăcinii. Se remarcă uşor că numele de plante şi animale se formează cu afixe diminutivale. numele de familie – cu sufixe pentru agent.ică: lumânărică . provenit din esc < isk.uş: cerceluş . Proiectul pentru Învăţământul Rural 133 .easă: cârciumăreasă .toare: sunătoare Sufixe pentru nume de animale .aru/ariu: Spătaru. de calitate etc. Munteanu . animale.el: ghiocel .Organizarea vocabularului după criteriul formativ • • • • • Sufixe pentru denumirea modalităţii . Vasilache Reţine ! Ultimele patru categorii de sufixe (pentru nume de plante.ioară: lăcrămioară .îş: târâş . familie) nu aparţin propriu-zis categoriilor semantice ale derivării.ioară: căprioară .uţă: părăluţă . instituţii. ci mai degrabă onomasiologiei.eanu: Dorneanu. Etimologia): Ionescu. a.iţă: gârliţă .ură: prefectură Sufixe pentru nume de familie: . Pescariu. Câmpeanu. d.iş: făţiş . Vasilescu .mente: realmente Sufixe pentru nume de plante . akis): Dumitrache. supra.aş: toporaş .toare: ciocănitoare.aş: ferestraş . Olariu . căci semnificaţia lor nu provine din sufix (unde se produce neutralizarea semantică).ar: şoricar .eşte: bărbăteşte . Fieraru.işor: cimbrişor .iţă: crăiţă . Popescu.escu (singurul sufix propriu-zis cu această valoare. lipitoare . pentru indicarea originii ş.uş: pescăruş Sufixe pentru nume de instituţii şi unităţi administrative: . cf.ie: primărie ..ache (< gr.

nu radicalului. 8. Nucet. numele de plantă. Păstrarea părţii de vorbire se datorează faptului că prefixarea nu implică eliminarea sufixului. aş2 din ciocănaş “tăietor de sare (cu ciocanul) în ocnă). toponimul. întrucât criteriul gramatical (morfologic) nu pune probleme deosebite. prefixele se împart în: • Moştenite (din latină) 134 Proiectul pentru Învăţământul Rural Prefixarea .). firesc. De asemenea. 1 Găseşte cel puţin cinci derivate sufixale cu valori semantice diferite. Organizarea semantică explică în toate categoriile de sufixe reluarea unora la diverse categorii semantice: sinonimia (-ar/-aş/-giu/uş/-ist). Munteanu pot. cel mult. Exerciţiul nr. iar cele pentru modalitate sunt. să ateste o foarte veche relaţie între referent (bază) şi sufix („locul unde se află o pădure de fagi. Acelaşi sufix. aceasta se datorează sufixului: rob-ire > dez-robire.3. există o relaţie relativ strânsă între valorile gramaticale (morfologice. cele pentru calităţi. ci numai schimbarea sensului. însă.). b) semantic. În sfârşit. abstracţiuni. baza este un verb. prefixarea nu are ca rezultat schimbarea clasei gramaticale a cuvântului. Toate aceste observaţii probează complexitatea sufixării şi explică importanţa ei în creaţia lexico-semantică a limbii române. sufixele de agent. Altfel spus. iar cuvântul nou format prin derivare cu prefix este tot un verb. dar dulce > în-dulc-i Consecinţa acestei particularităţi este că. singurele criterii de ordonare a prefixelor sunt: a) etimologic. morfo-lexicale) şi valorile semantice ale sufixelor. sunt sufixe substantivale. apar în formarea numelor proprii care nu mai au semnificaţia pe care ar trebui să o imprime elementele afixale respective: Făget. prefixul adăugându-se cuvântului întreg. Prefixele sunt mult mai puţine şi mai unitare decât sufixele în sistemul derivaţional al limbii române. Astfel. locative etc. Derivarea cu prefixe Prefixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează la începutul cuvântului-bază pentru a forma un nou cuvânt. totuşi. nuci sălbatici” etc. origine etc. din categoriile derivative propriu-zise: sufixe colective. -uţă/oaie). instrumentul. a) După originea lor. sunt adjectivale.3. antonimia (-uţ/-andru. numele propriu de familie. paronimia (-ar) şi mai ales polisemia (-tor poate indica: agentul. tor. în veni > pre-veni. instrument. numele de animal. Păltiniş. adverbiale. -an poate fi şi substantival şi adjectival (muncitor/fermecător etc.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Neutralizarea semantică funcţionează şi în cazul celorlalte sufixe. omonimia (aş1 din ciocănaş “ciocan mic” vs. calitatea. formate cu sufixul -tor/-toare. În general. spre deosebire de sufixare. colective etc. dacă partea de vorbire din care făcea parte radicalul se schimbă.

neîncredere • Prefixe iterative – care conferă cuvântului (verb. dar mai ales „introducerea”. „facerea” etc. neasemuit. dejuga • Prefixe negative – care imprimă bazei (mai ales adjective.: în-: înlocui ( < a pune în loc). anormal dis-/diz-: disproporţionat. supracontrol ultra-: ultrascurt. răzleţi. răsuci. neobişnuitul. îmbuna de-: dedulci. exprimând chiar „înlocuirea”. din latina savantă. înnora. „devenirea”.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Originea prefixelor Semantica prefixelor des(dez-.). incomensurabilul. substantive. marchează întâietatea. depărta. lipsa de finalizare a unei acţiuni. „a lipsi de”. extraordinar hiper-: hipersensibil. deosebi • Prefixe locative – indică locul în raport cu semnificaţia bazei. franceză etc. dizgraţios in-/im-/i-: incorect. dar cu foarte multe conotaţii suplimentare (superlative. refacerea acţiunii în sens contrar. înroşi. înfăptui (a pune în fapt). cu diverse alte conotaţii: extinderea. anistoric. arhiplin. revenirea la starea iniţială (eventive) etc. ultraviolet • Prefixe delocutive – formează cuvinte noi pornind de la o bază locuţionară. ră-): răscopt • Neologice (împrumutate relativ recent.: răs-/răz-/ră-: răsciti.: ante-: antebraţ extra-: extravilan 135 Proiectul pentru Învăţământul Rural . dar şi ierarhizarea valorică etc. arhicunoscut extra-: extrafin. răzgândi. adverbe) valoare negativă. afirmaţie): a-/an-: agramat. prefixele se pot grupa astfel: • Prefixe privative – care imprimă bazei (mai ales verbe. „lipsit de”: a-: apolitic des-/dez-/de-: desprinde. răsfira. neîncetat. hiperaciditate super-: superproducţie supra-: supraaglomerat. frecvenţă. adjectiv participial) ideea de repetare. nefiert. participii şi adjective) sensul „fără”. de-): desface în-(îm-): înflori stră-: străluci • Împrumutate (din slavă): ne-: nedrept pre-: prefăcut răs(răz-. răscumpăra re-: reciti. exagerarea etc.: arhi-: arhiepiscop. dezlega. înnegri. greacă. a-: anormal con-: convieţui extra-: extraordinar hiper-: hipercorect re-: reface b) După sensul lor. redescoperi • Prefixe ale superlativului (de intensitate maximă) – aplicate adjectivelor şi substantivelor. imoral ne-: nedrept. necredincios. impropriu.

ca şi cuvintele întregi: sinonimie (in-/ne-: inadaptabil/neadaptabil). prin înlăturarea afixelor se numeşte derivare regresivă sau inversă. Asemenea formaţiuni – nu prea numeroase – sunt greu de identificat. paronimie (ante-/anti-. cum ar crede un nespecialist: pedagog. funcţional. după sistemul convenţional stabilit de noi: substantiv concret – substantiv abstract. din compuse savante de origine greacă. nu au autonomie morfologică şi sintactică. De exemplu. polisemie (extravilan/extrafin etc. inter-/intra-. ca şi sufixele. ştim din istoria limbii că unele nume de ocupaţii (substantive abstracte) au intrat ca atare în limba română. hiper-/hipo-. pentru că numai prin studii de specialitate se poate stabili care cuvânt a fost mai vechi şi a constituit baza derivativă a celuilalt. filolog. 2 Analizează componenţa şi semnificaţiile relaţiei moral – imoral – amoral 8. antonimie (sub-/supra-. ca şi acestea. Exerciţiul nr. De asemenea. Numele de ocupaţii s-au format de la acestea şi nu invers. Derivarea regresivă Procedeul prin care se formează cuvinte noi de la o bază derivată.4. vorbitorii separă părţi ale cuvântului care nu au valoare afixală. compatriot. Totuşi.3. Fenomenul este posibil în condiţiile în care nu totdeauna derivarea progresivă urmează o evoluţie firească. ante. Derivarea inversă 136 Proiectul pentru Învăţământul Rural ./post-: subalimentat/supraalimentat). de obicei: pedagogie. vorbitorii „refac”. sub etc. super-/supra: antevorbitor/antivorbitor). prin analogie cu descompunerea afixelor. ele constituie formanţi din aceeaşi categorie cu sufixele. „cu siguranţă”. Baza psiholingvistică a acestui procedeu este analogia. verb la infinitiv – verb la participiu – adjectiv – adverb etc. Cunoscând (intuitiv) procedeul derivării progresive. prin analize. Pe de altă parte. Faptul că multe prefixe au forme şi echivalenţe prepoziţionale (în. ecologie etc. forme care nu au existat. dar prin filieră franceză etc. ecolog etc.) justifică părerile conform cărora prefixarea ar fi mai aproape de compunere decât de derivare.. coproprietar Reţine ! Prefixele pot contracta şi ele relaţii semantice. de.Organizarea vocabularului după criteriul formativ intra-: intravilan pre-: prefaţă post-: postfaţă sub-: subaprecia supra-: supraaprecia • Prefixe ale asocierii: con-/com-/co-: consătean. prin lexicalizarea formaţiunii rezultate: negreşit „fireşte”. filologie.). apare fenomenul neutralizării valorii iniţiale. deoarece.

dez-nod-ământ etc. care le conferă genul feminin: rugă < a (se) ruga. trebuie aplicate toate principiile şi criteriile cu care operează atât etimologia externă.5. navomodelism. cf. -tor. nod > în-nod-a. etc. 3 a) Cum se numeşte procedeul prin care s-au format cuvintele alint. -ist etc. cât şi etimologia internă (formarea cuvintelor prin mijloace interne. a.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Pentru a stabili „protocronismul” unuia dintre cuvinte în raport cu altele din familia lexicală respectivă. logoped (< logopedie). a) Derivare postsubstantivală. comunica(< comunicare). de gen neutru. Evident. inclusiv prin abreviere: autostopist. accept < a accepta Rezultatul este. m. Derivarea parasintetică Procedeul prin care se creează cuvinte noi prin ataşarea simultană a prefixelor şi sufixelor la o bază se numeşte derivare parasintetică: groapă > în-grop-a. 8. -are. rugă. cânt. cireş (< cireaşă). cf. de la clasa bazei şi nu a derivatului. toate formaţiunile care au în structura actuală a cuvântului prefixe şi sufixe analizabile. supra. mai ales de la participii negative: bruma (< brumat < brumă). în sens larg. desăvârşi (< desăvârşit). ba chiar şi pe cele care sunt rezultatul compunerii şi derivării. alun ( <alună). prin eliminarea unor sufixe sau pseudosufixe: -ă. cap.: mâţ (< mâţă). aniversa (< aniversare). dezvăţ < a dezvăţa. căci se analizează procesul invers faţă de derivarea progresivă. sărut < a săruta. simultaneitatea cronologică este mai greu de dovedit. omor < a omorî. tremur? b) În ce registru funcţional-stilistic pot fi încadrate cuvintele enumerate la a)? c) Denumeşte tipul de derivare nemulţumire. gelozi (< gelozie).: cuget < a cugeta. -ie. b) Derivare postadjectivală – prin eliminarea sufixelor (-ast. floare > în-flor-i-tor. Organizarea etimologică a vocabularului) O clasificare după criteriul morfologic a derivatelor regresive porneşte. în mod firesc. traseist Prefixare + sufixare (simultană) Exerciţiul nr.). Unele primesc desinenţa -ă. prun (< prună). învăţ < a învăţa.3. d. nedumerire. ne-în-flor-it ş. care a generat cuvintele Proiectul pentru Învăţământul Rural 137 . picta (< pictor). Considerăm însă derivate parasintetice. din registrul poetic sau din sfera neologică. cum se vede un substantiv (numit deverbativ). şi ceartă etc. nemulţumi (< nemulţumit) c) Derivare postverbală – prin eliminarea sufixelor/desinenţă de conjugarea I şi a IV-a etc.

autos „însuşi”): autoservire. televizor. de fapt. adjectiv. există foarte multe false sufixe şi prefixe.. sub numele de prefixoide şi sufixoide. aerosol agro. hippos „cal”): hipodrom. interfixe). . automobil biblio. ceea ce le confirmă valoarea denotativă specifică unui cuvânt (substantiv. „altul”): heterosexual.au.(gr. (h)omogen. iar procedeul ar trebui studiat mai degrabă la compunere decât la derivare. homoios „acelaşi”. heliomarin. biosferă calo.(gr.(gr. alomorf antropo. gē „pământ”): geometrie. prepoziţie etc. amintim aici numai câţiva: acva. chiar dacă funcţional se încadrează în categoria formanţilor afixali: .(gr. verb. omofon. Prin poziţia lor.(gr. ager „ogor”): agronom. ante. anthropos „om”): antropologie.). ortodoxie pseudo. caracterizând fondul neologic.(lat.au circulaţie internaţională.(gr.(gr. agroturism alo. Deseori se combină chiar între ele (fotofob. biblos „carte”): bibliotecă. hipotermal (h)omo.sunt. calofil). aer „aer. omonim orto.(gr. heteros „celălalt”.(gr. helios „soare”): heliocentric. -e (la cele de origine latină). Deşi sunt frecvent omologate cu sufixele şi prefixele propriu-zise (cf. eco. germanofil -fob (gr. profesional al limbilor moderne. Din lista foarte lungă a acestor formanţi. bibliografie bio.(gr. George helio.(gr. Falsele afixe .3. antropofag auto. În consecinţă. de obicei. pseudos „fals”): pseudoped. calofil crono.). germanofob foto. aqua „apă”): acvacultură aero. fileín „a iubi”): filologie. fobein „a urî”): fotofob.(gr.(lat. „diferit”): alogen.(h)alos „altul”. latină etc. telepatie 138 Proiectul pentru Învăţământul Rural . teleos „departe”): telefon. geografie. Helena (h)etero. numit lexemoid. foarte productivi în formarea savantă a cuvintelor. la începutul/sfârşitul cuvântului-bază şi prin lipsa de autonomie funcţională.6. hypo „sub”. hiper etc. . cronof. Aceleaşi cuvinte pot funcţiona şi ca sufixe şi ca prefixe (-fil.).(gr. Prefixoidele şi sufixoidele Pe lângă formaţiunile afixale inventariate mai sus (sufixe. lingviştii preferă să le încadreze în categoria afixelor. oxigen”): aerodinamic. fotofob geo.(gr. geologie. aerodrom. arhi. adverb. „corect”): ortografie. hydros „apă”): hidronim. (h)eterogen hidro.Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. oecos „casă”): ecologie. mărci formale: -o (la cele de origine greacă). hidrotehnic hipo1. vocabularul tehnico-ştiinţific. cuvinte de sine stătătoare în limba de origine (greacă. într-un fals derivat (dar şi fals compus). ortos „drept”. photos „lumină”): fotogen. hipotracţiune hipo2. supra. anti.(gr. calos „frumos”): caligrafie. fotografie.(gr. cu mare putere de creaţie în registrele cultivate ale limbii. ele au un statut diferite de acestea. „mai jos”): hipotensiune.(gr. prefixe.(gr. ele sunt mai degrabă elemente de compunere decât afixe.(gr.(gr. „identic”): homosexual. economie fil.(gr.se pot traduce printr-un lexem corespunzător în română. bios „viaţă”): biografie. pseudonim tele. dar şi fil-: filosofie.. filantrop: bibliofil. bibliofilie). cronos „timp”): cronometru.

c) În ce tip de organizare semantică se includ cuvintele care pornesc de la baze comune? 8.: tele2 – „referitor la televizor”. desprinse prin falsă analiză din cuvinte. alcătuirea prin parataxă (câine-lup). contextuale.etc. . Compunerea din cuvinte întregi Compunerea prin hipotaxă a) Subordonarea (hipotaxa) unui element/a unor elemente faţă de altul. zoomorf. • sintactic.1. este bine reprezentată în limba română.(gr.are o semnificaţie de sine stătătoare. multi. Zoe. auto2 – „referitor la automobil” etc. stabile. sofia = înţelepciune. În exemplul floarea-soarelui s-a pornit de la două unităţi lexicale vechi. mono-. Unele sufixoide/prefixoide sunt formaţii mai recente.îndeplineşte anumite condiţii morfologice şi sintactice: • morfologic. completive. care înseamnă altceva decât „soare” şi „floare”. untdelemnului).). mai 139 Proiectul pentru Învăţământul Rural .). pshiho-. denumind un referent cu totul deosebit de cel al elementelor componente. zoe „viaţă”. „animal”. Exerciţiul nr. Filadelfia. defineşte termenii: filozofie.4. circumstanţiale. termeni francezi. b) Explică sensurile cuvintelor: fotofil/fotofob. Noul cuvânt trebuie analizat din mai multe puncte de vedere: . În principiu. gr. numai unul dintre componente intra în paradigme flexionare şi derivative (al florii soarelui. 4 a) Ştiind că gr. arghirofilie. zoon „fiinţă”. de obicei. dar şi de relaţii externe. xenos „străin”). compusele pun probleme de relaţii interne – alcătuirea prin hipotaxă (ciuboţica cucului). englezeşti etc.(lat. elementele componente nefiind interşanjabile: # soarele florii nu poate fi înlocuit cu floarea-soarelui. prin relaţii atributive. armonia = armonie (muzicală).4.(gr. poli. gr. gr. xenofil/xenofob (gr. aceste particularităţi constituie criteriile de organizare a compuselor într-un sistem formativ relativ coerent. cf.Organizarea vocabularului după criteriul formativ zoo.are o structură stabilă. Multe altele sunt mai uşor de „tradus”: macro-. zoein „a trăi”): zoologie. micro-. 8. bine individualizate fono-morfologic. adelpho = frate. Compunerea Formarea unui cuvânt nou prin reunirea a două sau mai multe cuvinte existente în vocabularul limbii respective se numeşte compunere. Este un procedeu uzual şi popular. argyrios = „argint”. . chiar fixă. termo. pentru a se crea un cuvânt nou.

general-maior.) fluieră-vânt. galben-portocaliu (subst. b) Abreviere parţială: TRANSCOM. bunăvoinţă (subst.+ adv.) al douăzecilea (art. blagosloviţi) Semantic.) viţă-de-vie. prep. drept-credincios (adv. ajung să fie pronunţate „pe scurt” Târgu-Jiu. + G. Făt-frumos. + nr. + subst. adv. etc. luogotenente. caracteristic mai ales vorbirii culte. Ocna-Sibiu. Ocna-de-la-Sibiu (N. + subst. + subst. ROMARTA. lieutenant. N(ord)V(est). Malu-cu-Flori. b) Coordonarea (parataxa) caracterizează registrul literar.. + prep. C. card. cumsecade (prep. de procedeul conversiunii) • Numerale: doisprezece (nr.) binevenit. c) Pseudoparataxa este rezultatul acţiunii principiului economiei vorbirii. produs standard. prin hipotaxă.. adjective. cum că (asociere de conjuncţii. a) Abreviere totală (la iniţiale. slv. + particulă) • Pronume: orişicare. cu una – cu două (asociere de pron. lat. papă-lapte (vb. etc. + subst.. + conj.) • Verbe: binevoi. dis-de-dimineaţă. asemenea compuse culte au apărut ca rezultat al necesităţii nuanţării. cantitative etc. Măneşti-Ungureni etc. + adj. orice parte de vorbire. fără de.4. + adj. Ac. F. card. Cuvinte care sunt compuse. + art. fier-beton).) • Prepoziţii: de la. locuţiune) • Adjective: roşu-închis.Organizarea vocabularului după criteriul formativ Compunerea prin parataxă ales. social-politic. R.2. Fenomenul apare mai ales în toponimie şi este oficializat în nomenclatura administrativă şi în normele ortografice.. it. + prep. îngrijit al limbii. N + prep.: locotenent-colonel. + pron. binecuvânta (adv. Poienile-de-sub-Munte (subst./part. Valea Mare. TârguJiului.. Compunerea din cuvinte abreviate Un procedeu recent (cu vechime de cel mult un secol). acronime): S. etc. fr. nici unul (conj. etc. constă în compunerea unor părţi din elementele componente.) • Interjecţii: cioc-cioc. profesional (câine-lup. + nr. 8. de pe sub (asociere de prepoziţii simple) • Conjuncţii: ca să. locumtenens) binecuvânta (cf. De altfel. • Substantive: botgros.. vb. card. adverbe etc. practic. exemplele ţin. adv. şi are ca rezultate. în realitate. în acelaşi timp. ducă-se pe pustii (vb. + vb. c) Abreviere mixtă: TAROM [T(ransporturi) A(eriene) Rom(âne)] Proiectul pentru Învăţământul Rural Abrevierile 140 . caracterizării unui element prin celălalt sau al exprimării simultaneităţii calitative. mai ales că există modele realmente paratactice: Băile Felix. verbe. N. + nr. mai ales lexicul savant.) cuminte. N.). multe asemenea compuse sunt calchiate după modele străine: locotenent (cf. tic-tac (asociere de interjecţii). + subst.) taie-frunză-la-câini. + adv. + adj. + Ac. + prep. care foloseşte drept componente substantive.) • Adverbe: alaltăieri.

Unii cercetători includ aici şi derivarea parasintetică delocutivă (îngenunchia < în+genunchi+a) sau falsa derivare afixoidală (foto-fil. în general. abrevierile fac ravagii. rusă. foto-fob). niciodată. Compunerea parasintetică Dacă se poate dovedi că un cuvânt nou este rezultatul simultan al compunerii şi derivării sufixale. ca-la-Breaza. de-a-puia-gaia). Reţine ! Exemplele de mai sus au evidenţiat şi un criteriu exterior.). producând schimbări fono-morfologice (à plus < à plus tard. Se încadrează aici cu certitudine creaţiile lexicale ale puriştilor din vremea lui Aron Pumnu (nas-ştergău „batista”.: diriga (< diriginta). cf. PDG „président directeur général”). creaţiile unor cărturari moderni. supra. taxi (< taximetru). ca şi gradul de autonomie morfosintactică determină mari probleme ortografice. poale-n brâu. dansuri. mânuţa-maiciidomnului.4. precum şi flexiunea unuia sau altuia dintre elemente nu sunt foarte clar stabilite. Ortografia şi ortoepia. jocuri (mama-soacră. Regulile de scriere a compuselor cu sau fără cratimă. Gradul de contopire a elementelor componente. Târgu-Jiu. de organizare a compuselor: a) prin sudare (aglutinare): untdelemn. ca G. atât în vorbirea uzuală. Călinescu (antonpannesc. lucruri. urmând modele străine (germană. animale. cât şi în cea oficială. Trunchierile româneşti de acest tip caracterizează mai ales jargonul şi argoul: cinema (< cinematograf). cap. mate (< matematică). 8.).3. de o anumită repartiţie semantică: a) în vorbirea populară. cf. Argeş. metrou (< metropolitan). Compunerea mixtă (cuvinte întregi + abrevieri): F. practic: vorbă-lungă Dispunerea compuselor în variantele cultă/populară a lexicului este însoţită. gât-legău „cravata”). musca-de-cal. c) prin joncţiune (cu cratimă): maistru-instructor. În privinţa flexiunii. profu (< profesorul). formal. – relaţii. compusele denumesc – locuri. C. procedeul se numeşte compunere parasintetică. plante. Proiectul pentru Învăţământul Rural 141 . Poli Timişoara Acronimele şi abrevierile parţiale şi mixte apar mai ales în onomastică (nume de instituţii etc. şi camilpetrescian etc. de exemplu. mama-mare. insecte (Valea Lungă. botgros. compunere cu blanc): nici unul. Curtea de Argeş.4.4. engleză).Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. există exemple pentru toate tipurile: a) flexiunea primului element: florii-soarelui b) flexiunea elementului secund: bunăstării c) flexiunea ambelor elemente: bunei-credinţei d) compuse neflexibile. b) prin alăturare (paratactică. În franceza actuală.

Motanul Încălţat/motanul încălţat. conjuncţii. Piatra-Olt. Nu trebuie confundate compusele formate pe teren românesc. denumiri contextuale (Albăca-Zăpada/albă ca zăpada. Agerpres). clarvăzător. unităţi de măsură etc. TAROM b) Creează un compus substantival şi unul adjectival pornind de la adverbul rău. Deşi. din această cauză. compusele denumesc – funcţii. iar alţii o încadrează printre problemele morfo-sintaxei (ca alolexem). vb. 142 Proiectul pentru Învăţământul Rural . mai mult sau mai puţin stabile – locuţiuni.) rămâne încă o problemă în discuţie. Acestea din urmă fac obiectul analizei etimologice externe. în aceeaşi măsură în care aparţine celui lexical şi. cf. bormaşină). şi porumbel-încălţat etc. chiar dacă prin imitarea unor modele străine (nou-născut < fr. există o marcă formală vizibilă: • determinare cu articol: hotărât: adv. nehotărât: un bine. interjecţii. aprecieri. Delimitarea compuselor propriu-zise de alte structuri sintactice. Exerciţiul nr. bine > subst. lung. în multe situaţii de conversiune. Absenţa unor mărci formale. existând clase gramaticale în care formele compuse reprezintă majoritatea inventarului: numeralul ordinal. compunerea este destul de activă în română. căci valorifică puterea articolelor şi a altor determinanţi de a schimba valoarea gramaticală a unui cuvânt. 8. cardinalele de la unsprezece în sus. maistru cofetar. este mai greu sesizabil şi analizabil pentru vorbitorul comun. cântarea. meserii. multe adverbe. nume proprii (redactor-şef.5. o cântare. mult mai activ decât se poate crede. cal-putere). De altfel. În aceste cazuri. nouveau-né).1. cu puţine excepţii.Organizarea vocabularului după criteriul formativ b) în vorbirea îngrijită. Tocmai această problemă constituie principalele criterii de sistematizare tipologică a conversiunii. cu articol etc. propriu-zise (gurăspartă). – obiecte. Conversiunea Schimbarea valorii gramaticale (a clasei morfologice) a unui cuvânt este un procedeu intern de îmbogăţire a vocabularului. După mecanismul lexico-gramatical a) Conversiunea prin determinare se întemeiază pe caracterul morfologic al fenomenului. unii lingvişti o consideră o formă de derivare (derivare improprie. 5 a) Analizează compusele de mai jos după criteriile lexicogramaticale studiate: fărădelege.).5. pronumele nehotărâte. sintagme. contribuie la mascarea fenomenului. cântare > subst. construcţii metaforice.+ subst. negative. cu compusele împrumutate ca atare din alte limbi (capodoperă. binele. 8. ca procedeu de îmbogăţire internă a limbii române nu este nici pe departe comparabilă cu derivarea. prepoziţii. El aparţine însă domeniului gramatical. (OZN.

subiectului). olarul > Olaru. • Substantiv propriu > substantiv comun: Olanda > olandă.). (ziua.Organizarea vocabularului după criteriul formativ demonstrativ-adjectival: (Ştefan) cel Mare. (Mircea) cel Bătrân. ci a căpătat funcţie sintactică. (omul) acesta = adjectiv (Scrie) frumos = adverb vs. nu poate (neglijăm topica – specifică. Pe de altă parte.: ziua întâlnirii. • determinare substantivală. După rezultatul conversiunii – sistematizarea este mult mai riguroasă: Rezultatele conversiunii a) Substantivarea Practic.2. metalimbaj). În aceste cazuri. În chiar acest enunţ şi.). (ziua = substantiv) În acest din urmă exemplu funcţionează şi determinarea atributivă. noaptea = adverbe) Ziua în care ne-am cunoscut va rămâne mereu în amintirea mea. distribuţie. căci substantivul ziua este determinat de subordonata atributivă „în care ne-am cunoscut”. totuşi. (Are un scris) frumos = adjectiv (Stă) deasupra = adverb vs. + subst. are funcţie sintactică (de subiect). Existenţa unei mărci formale este discutabilă. într-o anumită relaţie sintactică (determinat/determinant). Havana > havană. Ziua muncesc mai cu spor decât noaptea. bold etc. • Substantiv comun > substantiv propriu: creangă > Creangă. adverbială etc. supra). (de-)al naibii „afurisit”. cf. implicând dispariţia determinatului. implicit valoare morfologică nouă. adjectiv etc. cuvântul în discuţie nu a primit nici un determinant (articol. b) Conversiunea prin distribuţie contextuală reprezintă un grad sporit de subtilitate morfo-sintactică.5. acesta = pronume vs. prin relaţie cu predicatele nu este o parte. prepoziţia. Pe de o parte. prin context. ziua de mâine (ziua adv. Savarin > savarină (procesul este mai complicat. posesiv-genitival: Amariţei.). întrucât schimbă clasa gramaticală a unui cuvânt prin simpla aşezare într-un anumit context. deasupra (casei) = prepoziţie c) Conversiune prin metalimbaj Definind metalimbajul ca pe un limbaj special (bazat pe un cod special) şi ca pe un „limbaj despre limbaj”. Este drept că unele clase „dificile” (articolul. putem să-i remarcăm capacitatea de „convertire” a valorii gramaticale a cuvintelor. deci nu poate avea funcţie de subiect. cu adjectiv pronominal: acel bine. 143 Proiectul pentru Învăţământul Rural . ai mei „familia”. acest doi. nu totdeauna relevantă. corect este să marcăm grafic utilizarea metalimbajului prin ghilimele sau/şi caractere diferenţiatoare (italice. dacă excludem topica. deoarece a fost transformat în substantiv. nu există mărci exterioare. 8. orice parte de vorbire poate deveni substantiv prin (aproape) oricare dintre cele trei tipuri de conversiune (determinare. un simplu instrument gramatical. conjuncţia) se convertesc aproape exclusiv prin metalimbaj. • determinare adjectivală: cu adjectiv propriu-zis: marele Blond. „Şi” nu este o parte de vorbire flexibilă.

... parţial... ce om etc..... sinele. • Verb la infinitivul lung: cerere.. • Verb > adjectiv: iluzii pierdute.. • Verb la gerunziu: intrândul... Conjuncţie > adverb: Vine şi mai repede. suferinzii.. orice om... un intrând.. un frumos. nimicul. chipuri surâzânde.. serveşte la citit”. binele. zecele...Organizarea vocabularului după criteriul formativ • Articol > substantiv: „L... care om...... mers încet).... • Adverbul : un bine...... • Numeral > substantiv: un zece.... un oarecare.. Seara ies la plimbare)... • Numeral > adjectiv: trei băieţi. acest bine etc. • Adverb > adjectiv: asemenea om. • Prepoziţia: „Pe-ul de aici este subiect”... b) Adjectivarea Unele părţi de vorbire (substantivul) se adjectivează numai în contexte stilistice speciale.. cei răniţi... • Pronume > substantiv: eul.. acest om. Verb (part. Doi se ceartă.. • Adjectiv > substantiv: „I-ul poate funcţiona ca articol hotărât de plural”: frumosul... Exerciţiul nr.. Pronume > adverb: Ce repede merge! Numeral > adverb: Câştigă de două ori/îndoit. copiii mei.... un ce.. nici un om. 144 Proiectul pentru Învăţământul Rural ........... ..... iar altele au o adevărată relaţie de alternanţă morfo-sintactică cu adjectivul: • Substantiv > adjectiv: „un neam călău”.........sunt articole hotărâte pentru masculin singular”. Adjectiv > adverb: Înaintează încet (vs. cererea etc.......... un ajutor bărbat.) > adverb: Vorbeşte deschis. • • • • • • c) Adverbializarea Substantiv > adverb: seara aceasta (vs..... • Verb la participiu: învinsul. mai sus: Adverb > prepoziţie: deasupra casei Interjecţie > verb: Ţuşti în apă! etc. un of. cel frumos.... cei doi.. sinea........ acest frumos etc.......şi le.... d) Alte schimbări de clasă gramaticală au fost deja exemplificate.. • Verb la supin: „O ajuta la gătit.. 6 Indică schimbările de valoare gramaticală petrecute în cuvintele din textul următor: În faţă se oprise un tânăr bine.... • Conjuncţia: „Dacă” este o conjuncţie condiţională... • Interjecţia: oful.... • Pronume > adjectiv: el însuşi.......

cu prefixul negativ im-. 8. adjectival. Limba română contemporană. cf.). D. întrerupător (instrument). Găseşte şi exemplifică cel puţin trei valori semantice ale sufixului -ar. ed. 9. Răspunsuri şi comentarii la exerciţii şi teste • Exerciţiul nr. Niculescu. 1985. filologie? 10.. Angela Bidu-Vrănceanu. radicalul este identic cu lexemul. formele respective au fost împrumutate ca atare din franceză (morale. 3. prefixul imProiectul pentru Învăţământul Rural 145 . 5. 1: 1.7. înlătura? Cum se numesc formanţii cuvintelor transfug. 2. Privire generală. cit. care le-a preluat. 8. din lat. 2: moral – cuvânt-bază. Prin ce procedeu s-au format cuvintele nichitastănescian. 6. N. immoralis. fermecător (calitate). imoral. 8. • Exerciţiul nr. moralis. Bucureşti. Ion Coteanu.B. 7.: Derivarea nu s-a produs în limba română. M. Ion Toma. Ce valoare semantică are prefixul din cuvântul reface? Cum se numeşte fenomenul dublării prefixelor din exemple de tipul neîngrijit? Analizează structura formativă a cuvântului cumsecădenie. Narcisa Forăscu. sens: „persoană care cunoaşte codul moral. sunătoare (plantă). Bucureşti. 4. 3.„fără”.6. biografie.8. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului car. la rândul său. Lucrare finală de autoevaluare 1. Formarea cuvintelor în limba română (FCLR). amoral). muncitor (agent). Formează un derivat adjectival şi unul adverbial de la cuvântul bărbat. Surse bibliografice Al. imoral – derivat prefixal. verbal şi adverbial pornind de la cuvântul-suport bine. Graur. Vocabularul. ciocănitoare (animal). sens: „persoană care nu respectă codul moral pentru că nu îl cunoaşte”. dar nu îl respectă”. Avram (coord.. Formulează enunţuri în care cuvântul drept să aibă 5 valori lexicogramaticale diferite. Limba română contemporană. 4. amoral – derivat prefixal. 1. E. sens: „persoană care cunoaşte şi respectă codul moral al colectivităţii din care face parte”. 2.Organizarea vocabularului după criteriul formativ 8. Scrie câte un compus substantival. 5. cap. 2001. cu prefixul negativ a. P.

„contra”. s-a format întâi compusul (aglutinat şi lexicalizat) cumsecade (adv. N. reflexiv) + cade (verb) + nie (sufix pentru abstracţiuni) N. Ac.Organizarea vocabularului după criteriul formativ avea în latină şi sensul „împotriva”. • Exerciţiul nr.binevoitor poate fi. un tânăr = substantivare prin articol nehotărât a adj. căruţ. hipotactic (prep. bărbăteşte 3. cum (adv. prep. falsă parataxă (în realitate. arghirofilie „dragoste de arginţi”. descărca sunt. mai sigur. B. Filadelfia „iubirea de frate”. Prefixoide şi sufixoide: trans-. 4.. filo-. b) (un) rău-platnic: răuvoitor. bez zakon). • Exerciţiul nr. descărca etc. încărca.este un compus paratactic. + subst.binecuvânta s-a format. prin calc structural şi semantic. 5: a) fără-de-lege = compus. B. • Exerciţiul nr. cu nuanţa de „revenire la forma iniţială”) (eventivă) 5. > adj. şi adj. tânăr. a) adjectiv: om drept b) adverb: Merge drept 146 Proiectul pentru Învăţământul Rural .).: în faţă este şi un compus Lucrare finală de evaluare 1. B. + G. hipotaxă N. B. 6: loc. şi incarricare) 2. agent: fierar. adverb sau chiar substantiv. precum şi al calcului lingvistic (cf. Compunere parasintetică 9.: . 10. probabil. < conversiune prin joncţiune prep. B. probabil. + subst. căruţă. instrument: degetar.: fărădelege reprezintă şi un rezultat al conversiunii. preluate ca atare din latină (cf. chiar dacă nu avem certitudinea simultaneităţii compunerii cu derivarea. Piatra Olt = compus substantival cu blanc.: . N. încărca. 8. • Exerciţiul nr. binecuvânta N.). adjectiv. iterativă.în radical se manifestă şi alternanţa vocalică a/ă. 7.). . -logia. cărucior. . -fug. bărbătesc. după context. substantivare. -grafia. bio-. calitate: flecar. N. şi slv. b) limbaj poetic. bine = adv. 4: filosofie „iubire de înţelepciune”. binevoitor.) + se (pron. car. supraprefixare 6. apoi derivatul substantival abstract. căruţaş. binevenit. ca şi prepoziţia corespunzătoare. c) derivare parasintetică. TAROM = compunere (substantivală) mixtă (abreviere totală + abreviere parţială). 3: a) derivare regresivă. binecuvântare. nume de animale: lopătar etc.

Proiectul pentru Învăţământul Rural 147 .Organizarea vocabularului după criteriul formativ c) substantiv: Păşeşte cu dreptul (conversiune prin determinarea unui adjectiv cu articol hotărât şi prin eliminarea determinatului substantival „piciorul”) d) locuţiune prepoziţională: în dreptul casei e) locuţiune adverbială: de-a dreptul.

.. calcul lingvistic Când se vorbeşte despre influenţele străine asupra românei.........154 9.....3.7. creaţia internă......1....... să deosebeşti şi să analizeze diferite tipuri de calc...2...... dovedindu-se un fenomen mai activ şi mai răspândit decât se putea bănui................... 148 9.....2.......... Dimpotrivă.................. 155 9............ creaţia internă...Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului...... Tipologia calcului lingvistic ........................ traduceri sau creaţii interne de diferite Proiectul pentru Învăţământul Rural Vechi şi nou în calchierea lingvistică 148 ...4.. 148 9............ mai greu de sesizat şi analizat... 9..........6............ 149 9.......... 150 9.................. Calcul lingvistic Unitatea de învăţare nr................ 156 9. Calcuri multiple ... Obiective educaţionale......................... În realitate.................... Calcuri semantice vechi şi neologice... CALCUL LINGVISTIC Cuprins 9...........................1....... între cele două serii de mijloace – externe şi interne – există o a treia – calcul lingvistic – mai subtil........................ Lucrare finală de evaluare........... calcul lingvistic.... Ambele procedee sunt puse în opoziţie cu creaţiile interne (derivatele... referirile se fac la împrumuturi şi la traduceri............... să aplici creator în comunicarea cotidiană mecanismele calcului lingvistic............. Împrumutul. acesta implică toate subdiviziunile şi mecanismele mijloacelor enumerate mai sus... Multe dintre cuvintele şi construcţiile pe care suntem tentaţi să le considerăm simple împrumuturi......8...................................... care se evidenţiază mai clar în cadrul contactelor lingvistice..... cuvintele cu valoare gramaticală schimbată)..... Împrumutul....... 9 MIJLOACE MIXTE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI............5.................... Surse bibliografice...................................................... să stabileşti relaţia calcului cu împrumutul şi creaţia internă......... compuse........... 155 9.......... dar nu mai puţin important....................... Obiective educaţionale La sfârşitul unităţii de învăţare vei fi capabil: să apreciezi rolul calcului lingvistic în evoluţia unei limbi.... Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare.......... Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii ...............................

cuvântul nou este format din material indigen (total sau parţial) şi structură străină împrumutată. A. DEX2. Cu aceasta. avec sérénité). A. întuneric. despre faptul că termenii româneşti carte. au o origine mixtă: pot fi creaţii interne (totale sau parţiale). pentru că utilizează elemente româneşti. calcul reprezintă un împrumut indirect.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. mai rar. slave. L. prin calc semantic Proiectul pentru Învăţământul Rural 149 . MeyerLübke. de exemplu. Aşadar. sérénité (cf. loc. semantică. a frazeologiei şi. dar sunt realizate după model străin.cuvintele care intră în raza de acţiune a calcului sunt derivate sau compuse. a structurii gramaticale. serenitatem (N. serenitas). chiar marii specialişti în etimologia limbii române au interpretat greşit provenienţa unor cuvinte. în măsura în care am subliniat complexitatea influenţei unor limbi asupra românei (slave. seninătate < lat. căci vizează numai structura (forma internă. . serenitatem < cf. adv. şi după cel al derivatului latin: rom. lexicografii moderni (DLMR. Am vorbit. seninătate < senin + ătate (< lat. spre deosebire de împrumutul direct (sens + formă).) Dintre definiţiile date. romanice – mai ales franceza. Din această cauză. S. am dat o primă definiţie a calcului lingvistic. au considerat rom. istoria limbii materne. uşor analizabile de către vorbitorul bilingv.sensul cuvântului nou este totdeauna identic cu al modelului imitat. modul de organizare). Hristea susţine ideea calcului după structura derivatului francez. eventual. Calcul lingvistic categorii. gramatică. -itas. -itatis) Th. Calcul este un procedeu special de îmbogăţire a vocabularului. lat. care şi-a consacrat câteva decenii de activitate studierii fenomenului. Candrea. . Calcuri multiple În capitolele referitoare la straturile etimologice ale limbii române şi la formarea cuvintelor în limba română am folosit mai multe exemple de calc lingvistic. Puşcariu. De exemplu: I. franceză etc. greacă. Şăineanu.vorbitorul traduce integral sau parţial cuvântul/construcţia. o alegem pe cea propusă de lingvistul român Th. prin copierea sau imitarea aşa-zisei structuri interne a cuvintelor sau structurilor străine. 9. nu numai de fonetică. Calcuri semantice vechi şi neologice. seninătate < fr. Problema este că pentru a sesiza profunzimea şi amploarea fenomenului sunt necesare cunoştinţe vaste. germanice etc. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească fenomenul sunt următoarele: .) sau am analizat cazurile unei anumite structuri în limba română. seninătate o moştenire latină: rom. Hristea. „mai mult sau mai puţin mascat”.3. MDE3. limbă etc. ci şi cunoştinţele corespunzătoare referitoare la limbile-sursă pentru istoria limbii române (latină. cu seninătate < fr. DRL) propun soluţia creaţiei interne: rom. Scriban. W. au căpătat sensuri secundare. .

În analiza compuselor de tip locotenent (vezi subcapitolul Compunerea) am evocat dublul model. engleză..calc lexico-frazeologic . cercle. 113-114).. Zirkel.calc gramatical . fenomenul este atât de vechi. p. francez şi italian. respectiv „mulţime”. Sinteze. Deseori. modelul cel mai des folosit pentru română este cel francez. modelul este multiplu.calc lexical . după tipurile de structură. 9. Th. rusă. În aceste cazuri. Alte exemple sunt relativ recente (pânză. Calcul lingvistic după echivalentele slave ale cuvintelor respective: „scrisoare”. atestat abia după anul 1944 – cf. urmând clasificarea şi exemplele propuse de Th. Blatt. ne vom întemeia analizele ce urmează pe exemple aproape exclusiv franceze. germ. „revistă”. „popor”. lexical/gramatical. De aceea. expresii. există trei categorii fundamentale de calc: . Alte calcuri vechi şi noi au ca sursă-model termeni. Hristea.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului.simple şi multiple etc.parţiale şi compuse . germană. poetic – mai conservatoare. 150 Proiectul pentru Învăţământul Rural . feuille. italiană. rus. iar cerc (din lat. cu sensul „pictură”. cu sensul „grupare de întreprinderi”.. încât sensurile respective au rămas în fondul arhaic al limbii române sau în cel popular. după fr.: . krújok. De departe însă.calc frazeologico-gramatical Fiecare dintre aceste şase mari clase au mai multe subdiviziuni.calc lexico-gramatical . pare să aibă model francez şi german.derivate şi compuse . „reuniune”. circus) capătă sensul „club”. Cuvântul foaie „ziar”.cal frazeologic După combinaţiile dintre acestea. se disting trei tipuri secundare: . Tipologia calcului lingvistic Din analiza trăsăturilor definitorii se înţelege că structurile lingvistice imitate sunt foarte variate şi că fenomenul se manifestă într-o multitudine de variante: total/parţial. germ. sub influenţa fr. vom descrie tipurile de calc în limba română după modelul limbii franceze. în cuvânt/în grup unitar de cuvinte etc. După compartimentul limbii şi după structurile copiate. Hristea. sensuri din latina savantă. Luând în considerare aceste posibilităţi. arhaic. în acelaşi timp (secolul al XIX-lea): fr. după măsura imitării modelului etc.4. prin definiţie.morfematice şi semantice . toile – atestat din secolul al XIX-lea) sau chiar foarte noi (trust. aşa cum şi etimologia unui cuvânt poate fi multiplă.

chant (lat. supra brosaj > periaj etc. supraveghea (imitare completă) .. bine-crescut Calcuri după compuse abreviate: fr. mentenir > rom.2. cânt „diviziunea unui poem epic” vs. cantus) > rom. libre-penseur > rom. > rom. futurologie > rom. întreprindere Calcuri parţiale – copiază numai o parte din model. futurology rom. Aparent. ca în-chip-ui). Calcuri de structură morfematică Sunt acele imitaţii care vizează structura unor compuse şi derivate cu tot ce presupune noţiunea de morfem (rădăcină + afixe: prefix. brossage > rom.calc parţial: fr. R. sunt atestate abia din sec. surveiller > rom. peri-aj Subdiviziuni: . aceste formaţiuni pot fi creaţii româneşti (în-lănţ-ui. futurologie = împrumut < fr. dezlănţui∗ Calcuri după compuse (întregi): fr.) + unghi (calc) Calcuri autentice (veritabile) – presupun identitatea (cvasiidentitatea) model-copie: fr. Termenul străin poate fi derivat sau compus. dar criteriul cronologic nu permite această interpretare: ele sunt necunoscute în limba populară. iar ca vechime. entrevoir > rom. înlănţui fr.. mult după echivalentele franceze. F. S. de unde rezultă subdiviziunile corespunzătoare. Calcuri lexicale Definit ca procedeu de formare a unui cuvânt nou prin imitarea structurii unui cuvânt străin.: fr. bien-élevé > rom. fr. ceas-brăţară fr. enchaîner > rom. nouveau-né > rom. N. F. întrevedea. cealaltă fiind împrumutată etc. entreprendre > rom. S. déchaîner > rom. interrupteur > rom. Proiectul pentru Învăţământul Rural ∗ 151 . viitorologie = calc (parţial) la cuvânt compus vs. triangle > rom. men (împrumut) + ţine (copiat) Calcuri după derivate: v. Calcuri după derivate parasintetice: fr. du-te-vino fr.4. ştiinţa viitorului = traducere < germ. futurologie. iar elementele acestuia pot fi imitate total sau parţial. engl. al XIX-lea.calc total: fr. nou-născut fr. C. Calcul lingvistic 9. derivare parasintetică. montre-bracelet > rom.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. şi rom. liber-cugetător fr. elemente de compunere. N.4. ∗∗ Nu trebuie exclusă formarea independentă în română. între-rup-ător fr. 9. F.∗∗ Calcuri după derivate regresive: fr. sufix. Calcuri totale – presupun imitarea tuturor elementelor cuvântului străin: fr.1. tri-(împrum. C. calcul lexical este cel mai frecvent tip de manifestare a fenomenului în discuţie. întrezări fr. engl. vas-et-vient > rom. cf. prefixoide): fr.

sens > rom. fr. înfrunt (împrumutat: afront) Problema acestor derivate regresive postverbale a fost mult discutată în lucrările de specialitate. nivelul la care putem constata acţiunea calcului fiind aproape exclusiv cel individual. > rom. derivat regresiv.) se justifică moştenirea latină sau creaţia pe teren românesc. după cum se ştie. Calcuri de structură semantică Când imitaţia constă în simpla atribuire de noi sensuri unor cuvinte deja existente în limba influenţată. Condiţia esenţială care trebuie îndeplinită este ca între cuvântul indigen şi sinonimul său străin să existe cel puţin un sens comun. Criteriile semantice. în analiza fenomenului fr. Societé à responsabilité limitée (redate toate 4 cuvintele) .4. jumătate „soţie” (DEX2) (LEXIS. baştină” 9. an-lumină fr. donner un thé > rom. adică prin acelaşi număr de elemente constituente şi aceeaşi ordine (distribuţie). Calcuri gramaticale Definit ca o copiere a unui procedeu morfologic sau sintactic străin.) fr. Societate (cu) răspundere limitată (redate doar 3 cuvinte). patrie-mamă/mumă fr. o anumită formă etc.rom. sistemul limbii. R. ROBERT s. R. nici nu este afectat. femme” > rom. baştină” > rom. canticum > rom. a invita la un ceai fr. calc-traducere).3. A. Calcul lingvistic lat.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. fr. chien-loup > rom. „parole”. cântec vs. mère-patrie > rom. S. v. L. ∗∗∗ 152 Proiectul pentru Învăţământul Rural . Trebuie să mai adăugăm aici precizarea că nu totdeauna este posibilă delimitarea între morfologie şi sintaxă. câine-lup Calcuri lexicale imperfecte Au număr diferit de elemente constituente sau distribuţie diferită în structura compusului. L. deoarece structura gramaticală.4. cânt „chanson”. thé „(metaforic) reuniune între prieteni” > rom. S. Leagăn „loc de origine. „épouse.) > rom. cu câteva mici excepţii. De fapt. Calcuri lexicale perfecte Sunt cele caracterizate prin dublă identitate de ordin structural între model şi copie. mai stabilă şi mai rezistentă la influenţele străine. fr. cânta (vb. lat. affront > rom. este. berceau „loc de origine. calcul gramatical este mai rar întâlnit decât cel lexical. moitié. anné-lumière > rom. de Saussure.4. a da un ceai inviter à un thé > rom. mai ales cea morfologică. cantare > rom. fr. simţ fr. vorbim despre calcuri de structură semantică (numite şi împrumuturi semantice. cel numit de F. ceai cf. fonetice şi cronologice dovedesc folosirea modelului francez şi numai în anumite situaţii (un anumit sens.∗∗∗ 9. după model francez fr.

un proces unic etc. 9. şi că în calcurile sintactice nu se includ şi cele frazeologice. Pictura se vrea modernă. mai mult sau mai puţin sudate în structuri repetabile şi uşor recognoscibile: fr. fals etc. în schimbarea tipului de complemente din structura unei propoziţii: fr. Calcuri frazeologice Copierea structurilor unor unităţi frazeologice este relativ frecventă în cadrul contactului lingvistic. de terminologie). stabile. Alte trăsături definitorii: . „frazeologisme”. o componentă a limbii de-sine-stătătoare. care nu trebuie confundată nici cu sintaxa. unităţile frazeologice sunt alcătuite din cuvinte care îşi păstrează independenţa semantică (de aceea şi pot fi calchiate). echivalente reale sau potenţiale ale unor cuvinte cu care seamănă foarte mult. valoarea intranzitivă exista şi în limba română veche.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. De fapt.) (îmbinare lexicală liberă). construcţie rară. témoin oculaire > rom. coordonare etc. nici cu lexicologia. unităţile frazeologice există deja în limbă. „sintagme stabile”. habiter (+ complement direct) > rom. legate între ele prin anumite relaţii sintactice (subordonare. . Problemele pe care le pune acest tip de influenţă lingvistică constă în interpretarea noţiunii de frazeologie (implicit. spre deosebire de îmbinările lexicale libere. Desigur.4.5. V. precizăm că frazeologia reprezintă.. Proiectul pentru Învăţământul Rural 153 . martor ocular (unitate frazeologică) vs. a) Calcuri morfologice Constă în schimbarea specificului unor categorii gramaticale. a locui (+ complement direct) fr. o singură acţiune. . „grupuri frazeologice”.rom. în general.sunt. Tocmai datorită acestei particularităţi au fost numite „unités phraséologiques” (Ch. dar ea a fost revitalizată începând cu secolul al XIX-lea prin intermediul scriitorilor de formaţie franceză. de obicei. precum tranzitivitatea unor vechi verbe româneşti (tranzitive).) < fr. consacrate de „uzul general”. „unităţi sitagmatice”. în lingvistica modernă. care iau naştere în procesul comunicării. cf. a vrea (activ) > a se vrea (refl. ca unităţi distincte. Ils se veulent immortels > rom. În primul rând. . dar nu se repetă în aceeaşi structură. a locui într-o casă) (construcţie normală vs. Eftimiu etc. a locui o casă (vs. se vouloir (chiar când subiectul = nume de lucru). Ei se vor nemuritori. ~ une maison > rom.fr. martor bun (mincinos.denumesc. un singur obiect.rom.). Dar. ca urmare. Bally). .). Calcul lingvistic care ne interesează aici. b) Calcuri sintactice Constă în schimbarea regimului verbal şi.

cât şi transpunerea lor în altă limbă: fr. passer en revue > rom. Calcuri frazeologice totale fr.) fr. De obicei. pe atât de variate şi complexe. pierre de touche > rom.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. être dans la force de l’âge > rom. coloană vertebrală. nu la analiza „calcului lingvistic”. Calcul lingvistic Unităţile frazeologice cu caracter idiomatic Sunt grupări cu înţeles figurat. aceste expresii trebuie studiate la capitolul consacrat „traducerii”. Cuvintele grupului sunt atât de sudate. hârtie de turnesol Influenţele de acest fel nu trebuie confundate cu împrumuturile frazeologice. cu acelaşi sens (aproximativ sau total): fr. preluate de uzul general: fr. astfel încât este posibilă atât calchierea. a lua cuvântul fr. cordon ombilical. Aşadar. un idiotism se traduce printr-o altă expresie idiomatică. pierre philosophale > rom. Unităţi frazeologice neidiomatice Sunt disociabile. a fi în puterea vârstei „matur” 9.5. coloană sonoră. tur de scrutin etc. în relaţia diverselor limbi. Importanţa calcului lingvistic în evoluţia limbii • Aşadar. Acestea din urmă trebuie analizate la capitolul consacrat „Împrumuturilor totale” (directe). fiind unităţi frazeologice traductibile. prendre la parole > rom. Cu toate aceste. rădăcină pătrată Calcuri frazeologice parţiale fr. glob ocular. Ca urmare. sauver les apparences > rom. au fost mai puţin 154 Proiectul pentru Învăţământul Rural . traducerea este liberă. cal de bătaie fr. ca: bandă sonoră. majoritatea alcătuite din expresii poetice consacrate. faire d’une mouche un éléphant ~ rom. papier tournesol > rom. cheval de bataille > rom. a face din ţânţar armăsar. nu literară. mettre en application > rom. piatră (trad. à la fleur de l’âge > rom. fiecare cuvânt component păstrându-şi sensul propriu. dar mai ales a francezei cu româna. Calcuri frazeologice metaforice Este o categorie specială de calcuri frazeologice culte şi de dată recentă. chargé d’années > rom. în floarea vârstei „tânăr” fr. fond de ten. încât înţelesul general nu poate fi dedus din suma părţilor componente. calcurile frazeologice sunt pe cât de numeroase şi de interesante. dar nu şi calchiabile. metabolism bazal. a pune în aplicaţie fr. Exemplele de acest fel sunt foarte numeroase şi de o mare diversitate. încărcat de ani „bătrân” fr. care aparţin întregului idiotism. făcând posibile alte subdiviziuni.) filosofală (împrum. a trece în revistă fr. a salva aparenţele etc. piatră de încercare fr. racine carrée > rom. iar uneori este chiar imposibilă.

2. Proiectul pentru Învăţământul Rural . B. 3.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. pentru că. c) mixt? Calcul semantic carte „scrisoare” este vechi sau neologic? Sensul „scrisoare” al cuvântului carte apare astăzi: a) în limba literară sau în b) variantele restrânse (arhaic. popular. este dificil să se reconstituie etimologic fiecare structură. Bucureşti. morfologie. Bucureşti. Surse bibliografice Theodor Hristea. în toată profunzimea. Calcul lingvistic studiate de către specialişti. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Biblioteca. 167-174). Graur. cât şi în limba literară curentă. în general. Lucrare finală de evaluare 1. N. rămânând o cale de influenţare independentă. tocmai această complexitate l-a făcut puţin accesibil cercetătorilor. în orice caz. Hristea ş. atât în limbajele de specialitate. (p. • Din păcate.. • Calcul lingvistic. 155 4. calcul frazeologic are câte ceva din fiecare alt tip de influenţă lingvistică.S. sintaxă. A. mai ales franceza au contribuit la modernizarea limbii române literare. 117-119 et passim. R. Fl. el este deosebit de amplu şi complex. p. Practic.. urmarea fiind interpretarea greşită a unor influenţe străine şi. Funcţionând după un mecanism care foloseşte toate celelalte procedee de influenţarea lingvistică. Articole. collaborer.7. incompleta cunoaştere a profunzimii şi a dimensiunilor reale ale contribuţiei limbii franceze şi a altor limbi la dezvoltarea limbii române. pe arii largi de domenii tematice. la problematica frazeologiei şi a calcului lingvistic. E. Th. cu traducerile etc.: Contribuţiile esenţiale ale unor cercetători ca Al. regional. din cauză că au fost confundate cu calcurile lexicale. fiind un fenomen atât de complex şi de bogat în exemple. poetic)? A conlucra este un calc lexical de structură după fr. pe de altă parte. Lexicul românesc de origine franceză. Note. Probleme de etimologie. Dimitrescu. 2000. cu împrumuturile. stil). N. pe de o parte. Bârlea. 1962. 9. sunt consemnate în Bibliografia acestei din urmă lucrări. Ursu. încă mai grav. a. p. b) extern. Târgovişte. Gh. Studii. Calculul lingvistic este un procedeu de îmbogăţire lexicală a) intern. Indicaţi sinonimele provenite din împrumut direct şi din traducerea acestui cuvânt. deseori simultan şi. 96-117.-M. afectând toate aspectele limbii (lexic. este unul dintre procedeele uzuale prin care diversele limbi. Bârlea.6. 9. cu cele gramaticale (sintactice). 1968. în general.

Construcţia sintactică a scăpa controlului (în loc de: a scăpa de controlul) se datorează unui anumit tip de calc. R. sintagme). C. . popular. foarte răspândite în limba română. a colabora (împrumut). F. Răspunsuri şi comentarii la testul de evaluare 1. conferit rom.. N. C. Ce fel de compus a stat la baza formării prin calc a lui S. regional. vechi. Compusul prin abreviere totală (acronim). . „soţie”. precum trazitivarea unui verb românesc. Calc sintactic 10. S. metaforic „soţie”. 9. împrumut semantic. Cum se numeşte un asemenea calc? Când se schimbă o proprietate intrinsecă.8. 6. Calcul lingvistic explică mecanismele formării unor unităţi frazeologice (locuţiuni. 10. Calcul lingvistic 5. b) arhaic. Pentru că între model şi copie se manifestă o dublă identitate: acelaşi număr de elemente constituente şi aceeaşi ordine în distribuirea lor. a lucra împreună (traducere) 5. moitié „jumătate”. sub influenţa corespondentului străin.. 156 Proiectul pentru Învăţământul Rural . apare în textele cronicarilor munteni şi moldoveni 3. 6. expresii.. F. morfologic 9. N. 7. Cum se numeşte acesta? 8.. vorbim despre calc. = 100 p.? De ce numim „calc lexical perfect” relaţia fr. Calc de structură semantică (calc semantic. c) mixt 2. calc-traducere) 8. Frazeologia Barem de notare: 10 x 10p. 7. jumătate se datorează modelului fr. fr. poetic 4. Cum se numeşte domeniul lingvistic conex lexicologiei care se ocupă cu studiul acestor structuri? 9. câine-lup? Sensul secundar.Mijloace mixte de îmbogăţire a vocabularului. chien-loup > rom. F.

Introducere în fonetică. 1978. E. Editura Ştiinţifică. 2000. Theodor. Limbi în contact. URSU. Marius. Florica (coordonator). 1957. HRISTEA. 4. Manual de lingvistică generală. Emil. Ortografie. Istoria limbii române (ediţia a doua. Morfosintaxă. Bucureşti.D. BÂRLEA. Bucureşti. COTEANU. FORĂSCU. 5. Fonetică. B..P. Narcisa. Albatros. SALA.D.P. L.. Bucureşti. E. ROSETTI. Studii. BIDU-VRĂNCEANU. ONU. Biblioteca. 12... Bucureşti. 2. 7. Bucureşti. BELDESCU. 6. Bucureşti. HRISTEA. Al. CAZACU. N. Editura Minerva. Lexicul românesc de origine franceză. Proiectul pentru Învăţământul Rural 157 . BÂRLEA. Ion. Th. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.M. 8. punctuaţie. Istoria limbii române literare... Editura Ştiinţifică.Bibliografie generală Bibliografie generală 1. Angela. revăzută şi adăugită). Editura Ştiinţifică. ROSETTI. IONESCU.. Editura Enciclopedică.. 1985. Bucureşti. 1978. Editura All. 1962. Gh. 1971. ortoepie. 1984. Istoria limbii române. DIMITRESCU. Al. 1972. Bucureşti. Bucureşti. 9. SSF. 11. ROSETTI .. 1995.A. Probleme de etimologie. I. Bucureşti. Sinteze de limba română . 10. Note.. 1997. 1982. Articole. R. Formarea terminologiei ştiinţifice româneşti. Vocabularul.. Limba română contemporană. 3. Lexic. Gh.. Târgovişte. Al. Bucureşti.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful