MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITĂŢII SOCIALE ŞI FAMILIEI

PROIECTUL PHARE 2001 „CONSTRUCŢIA INSTITUŢIONALĂ A SERVICIILOR SOCIALE ÎN ROMÂNIA”

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE
Cunoştinţe şi deprinderi de bază pentru referenţii sociali din cadrul autorităţilor publice locale

MANUALUL PARTICIPANTULUI

BUCUREŞTI, 2005

MANUALUL PARTICIPANTULUI

3

CUPRINS
p. Cuvânt înainte .................................................................................................................... Introducere: prezentarea programului- obiective, conţinut, metode de lucru- şi introducerea participanţilor şi a formatorilor, aşteptări, activitatile principale şi problemele din practica asistenţei sociale Structura serviciilor sociale ……………….………..............…. Rolurile asistentului social ca referent social în serviciile primare ....................................................................................... Sesiunea III: Sesiunea IV: Sesiunea V: Sesiunea VI: Sesiunea VII: Sesiunea VIII: Suportul social şi relaţiile interpersonale …………..............…. Rolul comunicării în relaţia asistent social – client …................ Valori în asistenţa socială …………………………...............… Probleme etice – dileme etice ……………………..............….. Evaluarea iniţială şi intervenţia în asistenţa socială .................. Interviul ………………………………………..............……… Elemente ale comportamentului profesional ………................. Sesiunea IX: Sesiunile X – XII: Sesiunea XIII: Sesiunea XIV: Sesiunile XV – XVI: Sesiunile XVI–XVII: Practica interpersonală cu familiile în situaţie de risc ............... Aplicaţii în practica asistenţei sociale - studii de caz ............... Aspecte legislative în domeniul asistenţei sociale .................... Aspecte legislative în domeniul asistenţei sociale …................. Dezvoltare comunitară ……………………………..............…. Exerciţii de grup – Prezentarea rezultatelor ………...............… 5

Sesiunea I: Sesiunea II:

9 11 19 23 33 45 55 65 75 80 83 93 95 109 111 129

.............................................................................. 133 141 149 151 ................................. Tehnici ale consilierii familiale ……………………................................. Aspecte ale consilierii în asistenţa socială …………............... 131 Codul etic al profesiei de asistent social ................................................ Glosar ..................4 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Sesiunea XIX: Anexe Evaluarea individuală a participanţilor şi evaluarea finală a programului de formare ……………………....

Cluj. Acest demers s-ar traduce printr-o îmbinare echilibrată între teorie şi practică facându-se trecerea de la ascultarea activă . Prezentul program de formare pentru aproximativ 1200 referenţi sociali de la nivelul Autorităţilor Locale din mediul urban şi rural de pe cuprinsul României a fost conceput special pentru personalul vizat care nu a beneficiat de nici o sesiune anterioară de specializare în asistenţă socială. Raţiunea acestui curs pentru referenţii sociali este de a oferi o perspectivă asupra sistemului de asistenţă socială în Romania. ale Autorităţilor Naţionale şi care după absolvire vor avea drept de practică în asistenţă socială. Iaşi şi Timişoara) două programe de învăţământ superior: (1) un program de master în politici sociale şi administraţie publică pentru 100 decidenţi din cadrul structurilor MMSSF şi (2) un program post universitar desfăşurat pentru 180 persoane cu studii superioare de alta natură decât Asistenţă Socială din structurile deconcentrate ale Ministerului. Aceste programe au fost derulate în scopul creării premiselor necesare îmbunătăţirii competenţelor şi calificărilor personalului precum şi a capacităţii organizaţionale în vederea îndeplinirii noilor cerinţe pentru furnizarea serviciilor de asistenţă socială. a fost organizată o sesiune de formare de o săptămână pentru 94 de persoane de la nivelul recent înfiinţatei structuri a Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Drepturilor Copilului din cadrul Consiliilor Judeţene pe tema Serviciilor Integrate de Asistenţă Socială. relaţionate în acelaşi timp cu practica de zi cu zi din domeniu. în consecinţă. Solidarităţii Sociale şi Familiei (MMSSF) ca parte a unui program mai amplu de instruire şi educaţie ce vizează toate nivelurile personalului din administraţia publică implicat în dezvoltarea şi furnizarea serviciilor sociale în Romania. Scopul programului este de a întări capacitatea profesională a acestora şi. a instituţiilor din care fac parte de a furniza servicii de asistenţă socială la nivel primar.MANUALUL PARTICIPANTULUI 5 CUVÂNT ÎNAINTE Manualul „Program de formare în practica asistenţei sociale – Cunoştinţe şi deprinderi de bază pentru referenţii sociali din cadrul autorităţilor publice locale” constituie suportul de curs pentru participanţii la un curs de formare cu durata de o săptamână organizat pentru personalul ce menţine un contact direct cu beneficiarii sistemului public de asistenţă socială. proiectul Phare a derulat (în colaborare cu universităţile din Bucureşti. De asemenea. Acest program de formare a fost conceput în cadrul proiectului Phare „Construcţia Instituţională a Serviciilor Sociale în Romania” (CISSR) în colaborare cu Ministerul Muncii. În cadrul acestui program de instruire. bazată pe prezentări cu caracter teoretic.

Solidaritate Socială şi Familie. Pentru dezvoltarea aptitudinilor practice de intervenţie. Din raţiuni ce ţin de punerea în practică a formării. valorile şi etica în practica asistenţei sociale. Echipele sunt formate din asistenţi sociali din structurile Direcţiilor de Muncă. este importantă introducerea în modele de dezvoltare comunitară şi de intervenţie în comunitate. ideilor şi conceptelor acestui manual. participanţii acumulează cunoştinţe de bază în ceea ce priveşte intervenţia în domeniul asistenţei sociale precum şi instrumentele necesare: identificarea problemelor şi cazurilor. echipei de autori ai manualului . În cele din urmă. cât şi ale formatorilor au condus la noi îmbunătăţiri ale manualelor pentru a le adapta cât mai mult nevoilor practicienilor. un accent deosebit pe comunicarea cu beneficiarii serviciilor de asistenţă socială. Sperăm în acelaşi timp că acest prim pas în specializarea profesională vă va încuraja să vă continuaţi studiile pentru a deveni asistenţi sociali. Solidaritate Socială şi Familie. sperăm. exerciţiile practice şi grupurile de lucru se vor concentra pe o reflecţie asupra atitudinilor şi valorilor în perspectiva unei identităţi reflexive a asistenţei sociale. Acest fapt va face capabili participanţii să-şi identifice rolul de referenţi sociali în cadrul sistemului. bazate pe combinarea între prezentări despre conceptele teoretice şi structurale. după această sesiune de formare. Se pune. În plus faţă de acumularea de cunoştinţe şi dezvoltarea deprinderilor. participanţii vor forma grupuri de lucru structurate pe criterii regionale cu scopul de a propune planuri de intervenţie socială personalizate adresându-se problemelor sociale identificate în zonele respective. evaluarea. cât şi legislaţia relevantă pentru serviciile primare de la nivelul autorităţilor locale. din ONG-uri şi din cadrul catedrelor universitare din domeniul asistenţei sociale. Aceste sesiuni pilot. Cursul de formare prezintă atât structura serviciilor sociale în România. Pentru a se asigura legătura practică între cunoştinţele acumulate şi deprinderile formate în cadrul cursului. Sesiunea de formare va fi implementată de 45 formatori. de asemenea. referirile de cazuri etc. oraşe sau municipii învecinate. Aceste manuale au fost prezentate în cadrul unei întâlniri de trei zile de consultare şi formare cu reţeaua celor 45 formatori. Sperăm că veţi consulta şi reveni asupra prezentărilor. fie între reprezentanţii Consiliilor Judeţene sau Direcţiilor de Muncă. de asemenea. s-a recurs la două manuale: unul pentru formatori şi unul pentru persoanele instruite. grupaţi în 8 centre regionale. De asemenea vor avea posibilitatea de a face un plan individual de aplicare a cunoştinţelor acumulate la situaţia specifică propriului loc de muncă. fie în rândul personalului din comune. O altă idee urmărită prin acest curs este de a se da participanţilor posibilitatea de a discuta despre diverse probleme cu care se confrunta în activitatea cotidiană precum şi de a dezvolta capacităţi viitoare de suport reciproc. atât în timpul cât şi. Această ediţie este practic rezultatul acestui proces. Cu această ocazie manualele au fost îmbunătăţite şi apoi verificate prin două sesiuni pilot în două judeţe. utilizându-l ca o sursă de inspiraţie în activitatea dumneavoastră zilnică de referenţi sociali. bazate atât pe evaluări ale participanţilor. am dori să ne exprimăm mulţumirile şi recunoştinţa faţă de cei ce au contribuit la realizarea acestui manual: suntem profund recunoscători reţelei de formatori pentru reacţiile pozitive din timpul procesului de consultare.6 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE spre exerciţii şi lucrul în grup. planul de intervenţie. Derularea acestui program de formare a presupus un proces de cooperare cu cadre universitare de la trei universităţi precum şi cu asistenţi sociali având o vastă pregătire şi experienţă în domeniu.

Am dori să mulţumim doamnei task manager Adina Dragotoiu precum şi doamnei asistent task manager Alina Marinoiu pentru suportul organizaţional şi conceptual. Patricia Elena Mihăescu (Institutul pt. colegii acestora. Adina Rebeleanu (Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca) Sesiunile V şi VI: Smaranda Witec (Universitatea Bucureşti) cu contribuţia Patriciei Elena Mihăescu Sesiunea VII: Smaranda Witec.Ioan Cuza” Iaşi”) Sesiunile X-XII: Florin Lazăr. Sesiunile următoare au fost concepute de autorii menţionaţi după cum urmează: Sesiunile I. De asemenea. III. instuctorii şi reprezentanţii proiectului şi-au adus contribuţiile şi criticile. IV. Patricia Elena Mihăescu. Conţiu Şoitu (Universitatea „Al. Ocrotirea Mamei şi Copilului – Unitatea de Management a Programului Naţional de Sănătate nr. Crina Popa şi Corina Ileana Popa Sesiunile XIII şi XIV: Florin Lazăr (Universitatea Bucureşti şi ECT) Sesiunile XV-XVIII: Gelu Duminică (Fundaţia pentru Dezvoltare Comunitară „Împreună”). Patricia Elena Mihăescu Sesiunea VIII: Daniela Şoitu. Florin Lazăr. adresăm mulţumiri speciale formatorilor din cadrul sesiunilor pilot pentru ultimele contribuţii şi sugestii la versiunea finală. Şi nu în cele din urmă. 3) şi Florin Moisa (Centrul de Resurse pentru Comunităţile Rrome) Sesiunea XIX: Componenta de formare a proiectului Phare CISSR Harald Hauben Coordonator de proiect Inge Danielsen Expert UE Marian Preda Expert local . mulţumim Patriciei Mihăescu pentru eforturile sale de a compila întregul material.MANUALUL PARTICIPANTULUI 7 care şi-au asumat provocarea îmbunătăţirii progresive a capitolelor de care erau responsabili după numeroase întâlniri în cadrul cărora autorii. şi IX: Elena Iulia Mardare (Universitatea Bucureşti) Sesiunea II: Livia Popescu.

8 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

rola scotch. 2. 2. mape participanţi. . prezentări. carneţele.MANUALUL PARTICIPANTULUI 9 SESIUNEA I: Introducere INTRODUCERE OBIECTIVE: 1. de activităţile lor ca referenţi sociali. atitudinilor şi cunoştinţelor de bază persoanelor care nu au pregătire în domeniul asistenţei sociale şi care lucrează în domeniul asistenţei sociale la nivelul autorităţilor publice locale în relaţie directă cu indivizii. METODE: exerciţii de grup. Scopul şi obiectivele programului de formare în practica asistenţei sociale SCOP: Furnizarea deprinderilor. pixuri. prezentarea obiectivelor generale ale programului. stabilirea unor reguli de grup pe perioada programului de formare. participanţii vor fi capabili să: 1. prezentarea de către participanţi a aşteptărilor lor pentru acest program de formare. . a unor informaţii legate de locul de muncă. .alte materiale necesare: coli de flipchart. identifice structura sistemului de servicii sociale şi propria localizare în cadrul acestei structuri. precum şi a unor informaţii referitoare la principalele probleme cu care se confruntă în practica profesională în domeniul asistenţei sociale. prezentarea participanţilor şi a formatorilor. familiile sau comunităţile afectate de probleme sociale. markere. MATERIALE: TIMP: 90 min. a structurii programului şi a metodelor de formare ce vor fi utilizate 4.prezentări flipchart/ppt cu scopul şi obiectivele programului. OBIECTIVE GENERALE: La sfârşitul programului. descrie principalele roluri ale asistentului social şi rolurile referenţilor sociali din serviciile primare. 3.

5. de utilizare a comunicării verbale şi nonverbale în relaţia cu indivizii şi familiile acestora. elaboreze un plan de intervenţie pentru indivizi şi familii aflate în dificultate. 4. explice dimensiunile majore ale practicii asistenţei sociale. descrie principalele metode şi tehnici utilizate în practica asistenţei sociale şi modul în care acestea se pot aplica indivizilor. identifice şi să descrie sursele de suport social şi să aplice instrumente de evaluare şi mobilizare a acestuia.10 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 3. 9. analizeze valorile ce există în practica asistenţei sociale. familiilor sau comunităţilor aflate în dificultate. 7. conştientizeze deprinderi de relaţionare. 8. enumere principalele măsuri legislative de protecţie a indivizilor şi familiilor aflate în situaţii problematice specifice. 6. .

2. modul de organizare şi condiţiile de funcţionare a serviciilor sociale în Romania. p. 1987. avea capacitatea de a orienta persoana sau familia în dificultate către serviciul/iile care pot contribui la rezolvarea respectivei nevoi sociale. de realizare personală etc. Istoricul serviciilor sociale are la bază recunoaşterea nevoilor sociale şi organizarea societăţii pentru a le satisface. (Parker. 5. emoţionale. cunoaşte şi înţelege finanţarea. 6. diferenţia cele două componente ale sistemului de asistenţă socială. Rolurile asistentului social ca referent social în serviciile primare STRUCTURA SERVICIILOR SOCIALE SCOP: Prezentarea structurii şi funcţionării reţelei de servicii sociale OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. I. TIMP: 60 min.MANUALUL PARTICIPANTULUI 11 SESIUNEA II: Structura serviciilor sociale.153) Conceptul de nevoie socială aparţine în mod firesc de idea de serviciu social. faţă de cei din imediata apropiere sau faţă de propria persoană. Nevoile de bază sunt fizice. fi capabili să identifice principalele tipuri de servicii sociale. Aceste responsabilităţi includ satisfacerea nevoilor de bază ale individului şi ale membrilor de familie care depind de el/ ea. 3. participanţii vor: 1. Pentru a înţelege scopul asistenţei sociale este util să înţelegem în primul rând ce înseamnă a funcţiona normal într-o societate. METODE: prezentarea şi problematizarea informaţiilor. nevoie socială şi servicii sociale. cunoaşte rolurile referentului social în cadrul serviciilor primare ale autorităţilor publice locale. înţelege conceptul de problemă socială. 4. MATERIALE: flipchart. markere. Funcţionarea socială: Îndeplinirea responsabilităţilor faţă de societate în general. discuţii /exerciţii de grup. . DEFINIŢII Asistenţa socială este formată din două componente/ măsuri distincte: serviciile sociale şi prestaţiile sociale.

violenţa domestică etc. ajutorul social ş. care creează disconfort si care cere o soluţionare/ rezolvare imediată. familiale sau de grup. creşterii calităţii vieţii. indemnizaţiile de şomaj. familiilor şi comunităţilor (Parker. Exemple de probleme sociale: sărăcia. În concluzie.12 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Nevoie: = o anumită stare de deficienţă.a. alocaţiile pentru copii şi familie. Conform OG 86/2004. problemele sociale generează nevoi sociale ce impun organizarea de servicii sociale în cadrul unei comunităţi. rechizite pentru şcolarii din familiile cu venituri mici etc. 1987. de vulnerabilitate sau dependenţă. de lipsă. servicii medicale insuficiente în mediul rural. b. serviciile sociale: • • reprezintă: măsuri şi acţiuni care răspund nevoilor sociale individuale. poluarea apei şi a aerului. în scopul menţinerii autonomiei. a resurselor financiare insuficiente. astfel: a. p.). Măsurile/ componentele asistenţei sociale au rolul de a satisface nevoile unei persoane atunci când aceasta nu se mai poate ajuta singură (din cauza unei boli cronice. . = o stare de tensiune la un moment dat. ce impune o anumită rezolvare. atunci când apar probleme şi nevoi sociale. urmăresc: prevenirea şi depăşirea situaţiilor de dificultate. Prestaţiile pot fi acordate în bani sau în natură. prevenirii marginalizării şi excluziunii sociale. 154). Prestaţii sociale: forme de transfer prin care se realizează alocarea de bunuri şi servicii către indivizi sau familie prin respectarea unui set de reguli şi de roluri reciproce.)). dificilă. resimţită sau de un grup de indivizi sau individual. Conceptul de problemă socială poate fi definit ca fiind o situaţie pe care mai multe persoane dintr-o comunitate o percep ca fiind greu de rezolvat. Serviciile sociale se oferă sub diverse forme în comunitate. Din categoria celor băneşti fac parte: pensiile. Servicii sociale: Activităţile asistenţilor sociali sau ale altor profesionişti care ajută oamenii să prevină dependenţa. consumul de droguri. rata ridicată a abandonului şcolar. a unui handicap fizic sau psihic etc. să consolideze relaţiile de familie şi să restabilească funcţionarea socială a indivizilor. Prestaţiile în natură pot consta din bunuri (“cornul şi laptele”.

al Servicii primare serviciilor pentru copii şi adulţi locale Nu Servicii primare şi servicii specializate pt. Rezumatul responsabilităţilor în organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale (cf. care poate fi de mai multe tipuri: . De la bugetul de stat (local sau central) . . diferite categorii de beneficiari De la bugetul local al judeţului. la diferite nivele: central : Guvern . .fonduri publice prin subcontractare. judeţean: Consiliul Judeţean. Primărie. organizaţie Coordonare metodologică monitorizare. Proiecte cu finanţare externă Din donaţii private. • sectorul neguvernamental: organizaţii neguvernamentale (fundaţii. finanţare integrală sau în parteneriat. modificată şi completată de OG 86/2004) Instituţie.1. Acordă o varietate de servicii specializate pentru copii şi adulţi Finanţare MMSSF Direcţiile teritoriale MMSSF Consiliul judeţeanDGASPC De la bugetul de stat De la bugetul de stat Da Consiliul local . fiecare având roluri şi responsabilităţi bine definite. OG 68/2003.public – neguvernamental (de exemplu: DGASPC şi un ONG). asociaţii) Serviciile sociale pot fi organizate şi in: • parteneriat. Integral sau în parteneriat. Tabel II. Solidarităţii Sociale şi Familiei. local: Consiliul Local. . stabilirea dreptului şi plata unor prestaţii băneşti. programe europene. evaluare şi control al serviciilor Da Da ale Acordare de prestaţii băneşti şi/ sau furnizare de servicii Nu Informarea privind drepturile sociale.MANUALUL PARTICIPANTULUI 13 II.neguvernamental – neguvernamental (de exemplu: două fundaţii/ ONG-uri care lucrează împreună) Un parteneriat poate include două sau mai multe organizaţii/ instituţii publice şi neguvernamentale.public – public (de exemplu: DGASPC şi o primărie). Organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale se realizează în: • sectorul public.Ministerul Muncii.DASPC Organizaţii neguvernament ale Control adm. integral sau în parteneriat. Proiecte cu finanţare externă De la bugetul local. CADRUL POLITICO-ADMINISTRATIV ŞI FINANCIAR A.

Inspecţie Servicii specializate NIVELUL JUDEŢEAN NIVELUL LOCAL Servicii sociale primare MĂSURILE/ BENEFICIILE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Beneficii de Asistenţă socială în natură Servicii Bunuri (ex: proteze. etc) Beneficii de asistenţă socială în bani (Ex. beneficiari şi condiţiilor particulare în care se manifestă situaţia de dificultate.Emitere acte legislative . • Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a dezvolta noi servicii sociale şi de a diversifica gama de servicii sociale dacă cele existente nu răspund nevoilor identificate în comunitate. Furnizorii de servicii sociale pot fi persoane fizice sau juridice.VMG) B. pentru a răspunde cât mai adecvat nevoilor identificate. la nivelul comunităţilor locale. Principiul descentralizării în organizarea şi funcţionarea serviciilor sociale: Serviciile sociale se organizează descentralizat. La rândul lor. numărului de potenţiali.Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare pentru servicii sociale. . Beneficiarii din zonele defavorizate au acces prioritar la aceste fonduri.14 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Structura sistemului public (de beneficii şi servicii) de asistenţă socială NIVELUL CENTRAL (MMSSF şi alte instituţii centrale) Funcţii: .Finanţare .Acreditare . C. alimente haine. furnizorii persoane juridice pot fi : • .

fundaţii. indiferent de furnizor. prin subcontractare (nu oferă direct servicii. comunitatea care se confruntă cu situaţii de dificultate sau risc. trebuie acreditate de direcţiile teritoriale ale MMSSF. C. Furnizorii publici şi neguvernamentali trebuie trataţi nediscriminatoriu în acordarea finanţării din surse publice. alte servicii sociale publice specializate. BENEFICIARII SERVICIILOR SOCIALE A. părinte singur. B.MANUALUL PARTICIPANTULUI 15 publici: direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului la nivel judeţean şi local. (raportului cost-eficienţă şi al calităţii). inclusiv cei aflaţi în centrele de cazare din zona de tranzit sau în custodie publică. cetăţeni români fără domiciliu. detenţie sau post-detenţie. cetăţeni ai altor state şi apatrizii cu domiciliul sau reşedinţa în România. culte religioase. Finanţarea din fonduri publice se face pe principiul concurenţei. grupuri în dificultate sau risc. Serviciile sociale. ci plătesc alţi furnizori pentru a oferi aceste servicii) sau neguvernamentali şi/ sau privaţi: asociaţii. cetăţeni ai altor state şi apatrizii care au permisiunea de şedere în România. infectarea cu HIV/SIDA. Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivel judeţean şi local pot externaliza activităţile altor furnizori. dependenţă de droguri. victime ale violenţei în familie. marginalizate sau excluse în plan social. alcool. victime ale traficului de fiinţe umane. Accesul la servicii este acordat persoanelor care sunt: cetăţeni români cu domiciliul sau reşedinţa în România. persoane fizice autorizate. . alte substanţe toxice. beneficiarii serviciilor sociale pot fi: persoane şi familii aflate în dificultate sau risc. Potenţialii beneficiarii se pot afla în una sau mai multe dintre următoarele situaţii de dificultate sau risc: dizabilitate sau handicap. III. lipsa veniturilor sau venituri mici. În sens larg.

D. OG 86/2004 clasifică serviciile sociale în servicii sociale primare. măsuri şi acţiuni de menţinere în familie şi comunitate a persoanei aflate în situaţie dificilă. acţiuni de sensibilizare a opiniei publice locale.16 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE boală cronică sau incurabilă. dependente de droguri. 2. situaţia familială. să participe activ la procesul de intervenţie. să contribuie la plata serviciilor. suport şi asistenţă pentru persoanele vârstnice. Principalele activităţi desfăşurate de SSP sunt: activităţi de identificare a nevoii sociale individuale. familiale şi de grup. trimiterea persoanei sau familiei la servicii specializate. dacă este cazul. B. IV. consiliere. mediere socială. • Serviciile sociale specializate au ca scop menţinerea. bolilor cronice sau bolilor incurabile. demnitatea şi intimitatea. activităţi de organizare şi dezvoltare comunitară. de a participa la luarea deciziilor care îi privesc. dizabilităţii. activităţi de consiliere primară. suport şi asistenţă pentru familiile şi copiii în dificultate. măsuri şi acţiuni de urgenţă în situaţii de criză. victime ale violenţei domestice. de a fi informaţi asupra drepturilor sociale şi situaţiilor de risc. dacă este cazul. suport şi asistenţă pentru persoanele cu handicap. activităţi de informare privind drepturile sociale şi obligaţiile beneficiarului. obligaţii: să furnizeze informaţii corecte privind identitatea. acţiuni de colaborare cu alte servicii. TIPURI DE SERVICII SOCIALE A. drepturi: respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. medicală şi economică. îngrijire medico-socială pentru persoanele în situaţia de dependenţă totală sau parţială din cauza vârstei. 1. servicii sociale specializate: • Serviciile sociale primare au un caracter general şi urmăresc prevenirea sau limitarea unor situaţii de dificultate sau vulnerabilitate. victime ale traficului de persoane etc. Activităţile specifice sunt cele de: recuperare şi reabilitare. refacerea sau dezvoltarea capacităţii de funcţionare socială a indivizilor şi familiilor. Beneficiarii au drepturi şi obligaţii. Se bazează pe colaborarea cu serviciile medicale. Servicii rezidenţiale şi nonrezidenţiale . asigurarea confidenţialităţii datelor personale.

Politica de prevenire a instituţionalizării. Maryland: NASW. al căror specific este dat de categoria de beneficiari: copii şi adulţi. DIRECŢIA DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI OG 86/2004 stabileşte că principalele structuri de servicii sociale publice sunt: Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului organizată la nivel judeţean . Bibliografie • • • Moore. la rândul lor.MANUALUL PARTICIPANTULUI 17 Serviciile sociale sunt acordate în primul rând în comunitate. Parker. unor direcţii de acţiune în fiecare domeniu. R. V.ro). DE DISCUTAT: Care este situaţia în localitatea dumneavoastră ? Structura comună este aceea compusă din două departamente. Servicii sociale rezidenţiale/ în instituţii: cămine de îngrijire pentru vârstnici. The Social Work Dictionary. Servicii sociale nonrezidenţiale (oferite în afara instituţiilor): centre de zi. . Social Welfare Alive.legis. 1993. Acestea au în subordine diferite servicii. 1993). Cheltenham: Stanley Thornes Ltd. se înscrie în tendinţa europeană de a acorda prioritate alternativelor nonrezidenţiale şi îngrijirii în comunitate. 1987. dar rămân în familia lor şi continuă să locuiască în casa lor.. actualizată cu modificările şi completările aduse de Legea 515/2003 şi Ordonanţa 86/2004 (www. S. persoanele aflate în dificultate sunt plasate în servicii de tip rezidenţial/ institutional (Moore. Fiecărui departament îi corespunde un număr de compartimente care răspund.. Ordonanţa de Guvern 68 din 28.2003. servicii de îngrijiri la domiciliu. centre de consiliere. adică beneficiarii sau utilizatorii primesc asistenţă atunci când este necesar. adoptată în ultimii ani în România. cămine –spital. centre de adapost. În cazuri speciale. centre de reabilitare şi recuperare de zi.DGASPC Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului organizată la nivel local Primul s-a constituit în toate judeţele în timp ce existenţa serviciului de la nivel local este mai degrabă excepţională.08. cămine pentru persoane cu dizabilităţi (de asistenţă şi îngrijire permanentă) etc. considerate mai degrabă excepţionale.

18 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

.conform legislaţiei. dar nu îi transformă pe aceştia în asistenţi sociali profesionişti.deocamdată se acceptă şi persoane fără studii de specialitate. în viitor. Calea de a deveni asistent social este urmarea cursurilor unei facultăţi de Asistenţă socială în programele de învăţământ la distanţă odată cu păstrarea funcţiei/poziţiei în sistem. există mai mult criterii în funcţie de care analizăm personalul implicat.studii superioare de specialitate cu obligativitatea ca în următorii ani să fie de asistenţă socială.MANUALUL PARTICIPANTULUI 19 ROLURILE ASISTENTULUI SOCIAL CA REFERENT SOCIAL ÎN SERVICIILE PRIMARE În cadrul sistemului public de asistenţă socială.de dorit asistent social cu studii superioare. expert. Programe ca cel prezent sprijină referenţii sociali să desfăşoare mai bine. Referentul social este o funcţie / poziţie la nivelul localităţilor / primăriilor cu responsabilităţi din sfera serviciilor sociale primare. toţi angajaţii în servicii de asistenţă socială vor fi obligaţi să aibă studii de specialitate. acreditare. Persoanele cu studii medii sau postliceale nu se pot numi asistent social. control etc. Concluzie: Asistentul social este persoana cu studii superioare de specialitate (3-4 ani în Universitate) care are pregătirea necesară pentru a lucra în servicii de asistenţă socială cu grupuri. Responsabilităţi Servicii sociale specializate. director . monitorizare. Prin ocuparea acestei funcţii referentul social are anumite responsabilităţi dar nu devine asistent social profesionist. . activităţi în asistenţa socială până la dobândirea diplomei şi competenţelor de asistent social. Iată-le în tabelul următor: Criteriul de caracterizare a personalului: Poziţia/funcţia în sistem Pregătirea profesională La nivel local Referent social . mai eficient. . consilier. Servicii sociale primare La nivel central şi judeţean Inspector. familii sau indivizi în situaţii de risc. evaluare. Poziţia de referent social este ocupată de asistenţi sociali profesionişti sau în prezent (în special în mediul rural) de persoane cu studii medii sau superioare în alte domenii.

Rolurile asistentului social şi rolurile referentului social Scopul exerciţiului: Înţelegerea rolurilor asistentului social. ca profesie în cadrul sistemului de protecţie socială şi a rolurilor pe care le joacă şi locului în sistem al referentul social (ca funcţie similară cu cea de inspector. Alături de aşteptările celorlalţi se află “fişa postului”. respectiv îndatoririle de serviciu care conţine rolurile „teoretice” de jucat. La final. Tema exerciţiului: Identificarea şi notarea în tabelul următor a roluri concrete pe care participanţii le-au jucat (fiecare va menţiona propriile activităţi curente şi li se vor asocia roluri jucate) din rolurile prezentate şi o scurtă prezentare a intervenţiei. . fiecare grup va prezenta câteva activităţi specifice asistenţei sociale primare şi funcţiei de referent social pe care membrii grupului le-au desfăşurat şi câteva activităţi/sarcini fără legătură cu serviciile de asistenţă socială primară pe care le-au desfăşurat Se vor comenta diferenţele între cele două coloane ale tabelului. Metode de lucru: prezentare + discuţie de grup/grupe de lucru Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi in grupuri de lucru de 5-6 persoane/grup pe baza apropierii teritoriale. expert sau consilier la niveluri superioare) în lucrul cu clienţii/beneficiarii în serviciile primare.1. datorită profesiei de asistent social sau funcţiei de referent social. în virtutea apartenenţei la un grup/categorie. în cazul nostru. În lucrul cu clienţii.20 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Exerciţiul II. pe parcursul unei zile. în cazul lucrului pe grupuri. referentul social se angajează în practicarea mai multor roluri. Rolurile se referă la acele activităţi pe care ceilalţi/societatea se aşteaptă să le realizezi.

. Consilier: asistă clienţii să se descurce mai bine în societate ajutându-i să îşi înţeleagă mai bine sentimentele. Administrator: planifică. supervizare. a programelor şi politicilor care au efect negativ asupra persoanelor în nevoie reprezentate de el. 6. Profesionist: se angajează competent şi respectând etica/deontologia profesiei în practica asistenţei sociale şi contribuie la dezvoltarea profesiei de asistent social Sursa: Sheafor. Manager al sarcinilor de serviciu: se preocupă de îndeplinirea sarcinilor de serviciu într-un mod care să asigure servicii cât mai eficiente pentru client şi responsabilitate faţă de instituţia angajatoare. 10. în general (De completat) Roluri / activităţi concrete pe care referenţii sociali din grup le joacă/desfăşoară în activitatea curentă 1. Manager de caz: coordonează toate activităţile legate de caz. 3. servicii şi programe într-o organizaţie.MANUALUL PARTICIPANTULUI 21 Roluri ale unui asistent social. Avocat: asistă clienţii în obţinerea drepturilor sociale/ legale şi sprijină activ iniţiativele ce urmăresc schimbarea proiectelor. G. Factor de dezvoltare a personalului instituţiei în care lucrează: facilitează dezvoltarea profesională a personalului instituţiei prin pregătire. Agent de schimbare socială: participă la identificarea problemelor comunităţii şi/sau a zonelor în care calitatea vieţii poate fi crescută.. 1997: p. . 7. C. B. Mobilizează grupuri de interese care să pledeze cauza schimbării sau pentru obţinerea de resurse. consultare şi management al personalului. ia hotărârile importante şi răspunde de evoluţia cazului. 5. Horejsi. dezvoltă şi implementează politici. Intermediar: intermediază accesul clienţilor la servicii şi/sau la alte resurse 2. 8.. Horejsi.57-69. Educator / profesor: transmite clienţilor cunoştinţe şi abilităţi/deprinderi necesare pentru a preveni apariţia problemelor sau pentru a sprijini/îmbunătăţi funcţionarea socială 4. 9. să-şi schimbe comportamentul şi să înveţe să depăşească situaţiile problemă.

Social Work. Ca asistent social generalist este necesar să stăpâneşti/cunoşti cât mai bine toate aceste roluri. Bibliografie • • • • DuBois. Helen. Bradford. Horejsi. manager de caz ori administrator. Introducere in teoria asistentei sociale.22 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Concluzie În practică. Karla. 2001. Allyn and Bacon. Horejsi. în protecţia copilului). cel puţin deocamdată. Cele mai frecvente roluri jucate de cei care se află la baza sistemului de asistenţă socială. dezvoltându-le mai mult pe unele. sunt cele de intermediar. David. Charles. 1996. Sheafor. MarLink. Techniques and guidelines for social work practice. educator şi consilier. din primării sau de la nivel local. Howe. Social work with groups. avocat. de exemplu. Allyn and Bacon. Northen. 2001. Krosgrund Miley. în viitor este foarte probabil să îţi extinzi aria de manifestare (cum se întâmplă. 1997. deşi este posibil ca la momentul actual să exerciţi doar unele dintre ele. Brenda. . Kurland. pentru că. Roselle. Gloria. Columbia University Press. Sarcinile de serviciu pot fi numeroase şi poate că asistentul social nu mai poate fi şi factor de dezvoltare a colegilor de serviciu. asistentul social poate avea unul dintre aceste roluri sau chiar mai multe sau se poate specializa.an empowering profession.

joc de rol. Ei tind. ea apelează la una dintre sursele de suport social ce-i stau la dispoziţie: familie. TIMP: 90 min. consilieri. proces important în menţinerea sănătăţii fizice şi psihice a individului. Iluţ. de asemenea.MANUALUL PARTICIPANTULUI 23 SESIUNEA III: Suportul social şi relaţiile interpersonale SUPORTUL SOCIAL ŞI RELAŢIILE INTERPERSONALE OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. 2003. vecini. bilete cu scenarii/cazuri. de prietenie. 350) proces prin care se oferă sau se primeşte sprijin cu alte persoane în scopul de a uşura unul sau mai multe obiective ale funcţionării sociale. când are nevoie de ajutor material sau când are nevoie de o persoană căreia să-i poată împărtăşi temerile şi fricile. Oamenii care au legături sociale puternice (familiale. 3. mai sănătoşi şi să trăiască mai mult. conştientizeze necesitatea de a fi empatici şi de a respecta clienţii atunci când stabilesc relaţii suportive cu aceştia (salutarea lor. ascultarea activă) într-o situaţie dată. Sursele şi evaluarea suportului social Atunci când cineva nu reuşeşte să-şi rezolve problemele şi apelează la alte persoane în care are încredere. prezentarea. asistenţa şi informaţiile primite din partea indivizilor şi grupurilor în cadrul relaţiilor formale şi informale”. . METODE: exerciţii de grup. de vecinătate sau colegiale) tind să facă faţă stresului mai bine. participanţii vor fi capabili să: 1. markere. p. 2. “susţinerea psihologică şi socială a persoanelor: confortul. colegi. identifice şi să descrie sursele de suport social şi tipurile de suport social adecvate situaţiilor problematice. cunoască tipurile de nevoi ce necesită suport social. (Chelcea. psihologi etc) sau grupuri de suport comunitare. în creşterea stimei de sine şi ajutarea acestuia să aibă încredere în oameni şi să se simţă în siguranţă. folosirea numelor acestora. MATERIALE: flipchart. specialişti (asistenţi sociali. prieteni. să fie mai fericiţi. în integrarea sa. studiu de caz. conştientizeze şi să aplice deprinderile interpersonale cu clienţii într-o situaţie dată. Ce este suportul social? • • • • principala resursă exterioară la care individul poate apela pentru evitarea/rezolvarea anumitor probleme pe care nu le poate rezolva singur. 4.

cunoştinţele.instituţii şi servicii sociale.1.1. prietenii.24 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Sursele suportului social Pot fi: * informale: familia. vecinii. Fig.115. psihologi. divorţul sau schimbarea domiciliului pot slăbi fundaţia unei familii. Pentru că ele se află întotdeauna în schimbare. colegii. nu de puţine ori. Psihologia comunităţii. într-o mulţime de conversaţii. Astfel de crize sunt determinate sau agravate.) • aspectele calităţii relaţiilor unei persoane şi posibilitatea ca aceste relaţii să ofere sprijin persoanei în dificultate. comparativ cu relaţiile din familie. III. apud Orford. medici etc. -Se referă la: • reţelele de relaţii pe care le are persoana cu mediul social (vezi fig. Familiile pot oferi un sprijin emoţional imens.). Evaluarea suportului social . moartea. p. 1998. . 1980. Teorie şi practică ”. educaţia deficitară sau lipsa acesteia etc. “Structura suportului social” Sursa: Kahn şi Antonucci. Un al doilea tip de suport social este cel oferit de grupurile şi reţelele de prieteni şi colegi. consilieri. J. Colegii cooperează şi se ajută unii pe alţii în timpul serviciului şi se angajează. Aceste relaţii sunt de obicei mai puţin intense sau apropiate. în special în momentele de criză. de asemenea. Prietenii se implică în activităţile comune de timp liber şi comunică mult unii cu ceilalţi. grupuri comunitare de suport. . toate familiile experimentează stresul la un moment dat. * formale: . sărăcia. Schimbări majore în dinamica familiei cum ar fi boala.specialişti (asistenţi sociali.Etapă necesară în procesul de evaluare a nevoilor şi resurselor unei persoane aflată în dificultate. de situaţii sociale problematice cum ar fi şomajul.III. dezvoltare şi evoluţie.

3. În ultimul cerc. ceea ce determină persoana în nevoie să caute sprijin. de multe ori acestea putând reprezenta un adevărat sprijin pe termen scurt.cine poate oferi acest tip de suport ? . În primul cerc sunt relaţiile cu cea mai mare importanţă pentru P şi acestea reprezintă şi cel mai mare sprijin la care poate apela P. de îngrijire. întâlnim relaţii de care P se poate lipsi mai uşor. III. Uneori. de recunoaştere şi afirmare. în timp ce alţii i se alătură.ocupă un loc central în cadrul conceptului de sprijin social . copiii. de posibilitatea ca aceste relaţii să deţină funcţii de sprijin la un moment dat. faza deficitară/finală. Calitatea relaţiilor De asemenea. Ruperea acestor relaţii determină un puternic sentiment de pierdere.MANUALUL PARTICIPANTULUI 25 Reţeaua de relaţii Reţelele de relaţii de care dispune o persoană la un moment dat pot include: soţul/soţia. ci este necesar să evaluăm şi ce crede persoana respectivă despre sprijinul pe care-l poate primi de la familie. informaţionale. părinţii soţului/soţiei. grupurile religioase. grupurile comunitare de suport.este cel mai important tip de sprijin ce poate însoţi toate etapele unei situaţii problematice: 1. de consiliere. emoţional-afective. de interacţiune socială pozitivă etc. situaţia de criză. vecinii. • • • • • • • Suportul social poate acoperi o arie variată de nevoi : materiale. În Fig. cluburile sociale. Funcţia emoţională: . părinţii. Funcţiile relaţiilor sociale suportive Relaţiile sociale pot îndeplini una sau mai multe dintre următoarele funcţii: a. o sursă importantă de sprijin). 2. subordonaţii. grupurile de recreere. tranziţia la o nouă situaţie. De exemplu. apelând la alte surse de suport. Unii membri o părăsesc. colegii. nu este suficient ca persoana care are nevoie de sprijin să facă parte dintr-o familie numeroasă (aparent. familia se constituie într-o sursă de tensiuni şi conflicte. rudele. prietenii apropiaţi.. devin importante aspecte ce ţin de calitatea relaţiilor acelei persoane.este funcţia care oferă confort şi stimă de sine . grupurile profesionale.1. . în evaluarea sprijinului social de care poate să dispună o persoană la un moment dat. persoana centrală (P) este înconjurată de mai mulţi indivizi de-a lungul vieţii.

o manifestarea încrederii şi a susţinerii necondiţionate. instrumental: formă de ajutor direct şi material pentru o persoană aflată în dificultate poate ajuta la rezolvarea unor probleme practice. o acordarea unor împrumuturi sau donaţii în bani. o sfătuirea. Pentru a realiza acest lucru este util ca ei să cunoască etapele din evoluţia unor situaţii problematice cu care clienţii se pot confrunta la un moment dat. vecinii etc. o transportul. Funcţia cognitivă. Sincronizarea dintre suportul social şi fazele situaţiei problematice Cei ce îşi desfăşoară activitatea profesională în domeniul asistenţei sociale se află deseori în situaţia de a oferi sprijin social clienţilor. fiind utilă în special în faza deficitară/ cronică a situaţiei problematice poate consta în furnizarea de bani. . . maşină de spălat.). o manifestarea afecţiunii pentru celălalt.presupune activităţi precum: o asistenţa sub formă de încurajare. Funcţia de suport material. • sursele formale (asistenţii sociali. o comunicarea empatică. grupurile de suport comunitare etc). consilierii. colegii. o îngrijirea copiilor. b. o oferirea de bunuri materiale (mobilă. c. cărţi. o comportamentul ce susţine sentimentul de siguranţă şi-l conduce pe individ spre credinţa că este respectat şi că devine conştient de disponibilitatea cuiva cu care poate discuta problemele sale cele mai delicate. o oferirea de ajutor în perioade critice. o exprimarea căldurii personale în relaţie cu persoana în nevoie. bunuri sau servicii presupune ca activităţi: o asistenţa pentru muncile gospodăreşti. cum ar fi îmbolnăvirea sau decesul unui membru al familiei. prietenii. se pot fi oferite/proiectate răspunsuri cât mai adecvate nevoilor clienţilor. Prin înţelegerea acestor faze.26 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE • sursele informale (familia.). o îndrumarea şi consilierea persoanei în diverse domenii. informaţională: utilă în special în faza de tranziţie de la o situaţie problematică la o situaţie adaptativă presupune a-i oferi persoanei aflată în dificultate informaţiile de care are nevoie sau de a o învăţa anumite deprinderi ce-i sunt necesare pentru rezolvarea problemei sale include şi un sprijin ce implică: o informaţii care să ajute persoana să-şi evalueze evoluţia proprie. haine etc.

colegi sau de către asistenţi sociali. tranziţia sau faza cronică/finală). Funcţiile particulare ale suportului social. în situaţiile de solicitări cronice excesive. depresie etc. Mobilizarea suportului social are în vedere o evaluare iniţială a resurselor individuale şi sociale ale persoanelor.este necesar de-a lungul perioadei de tranziţie de la faza de criză a situaţiei problematice la o nouă situaţie care să permită funcţionarea socială a individului. Acest sprijin poate fi oferit de familie. colegi. Pentru a depăşi această stare de criză. trăieşte sentimente de inadecvare.MANUALUL PARTICIPANTULUI 27 Fazele situaţiei problematice sunt: 1. consilieri etc. persoana respectivă are nevoie în primul rând de sprijin emoţional. b) suportul informaţional sau cognitiv: . Pentru acest tip de sprijin se poate apela la familie. inutilitate. prieteni. Exemplu: Persoana care şi-a pierdut locul de muncă are nevoie în această etapă de informaţii legate de posibile oportunităţi existente pe piaţa muncii. mai ales în situaţiile problematice care pot fi soluţionate. mânie. acolo unde este necesar. prieteni. Trebuie subliniat caracterul temporar al acestui tip de sprijin. de facilitare a exprimării şi acceptării emoţionale. . vinovăţie. consilieri etc. necesare pentru a depăşi situaţia de dificultate. CRIZA 2. financiar sau de suport constând în anumite bunuri sau servicii. cunoştinţe sau la serviciile comunitare şi specialişti precum asistenţi sociali. consilieri etc. tranziţie sau deficit. de încurajare. Exemplu: O persoană care află că este concediată. neputinţă. dincolo de orice alt tip de suport.este necesar în faza de criză. c) suport material.este necesar în stările deficitare.sursa cea mai importantă o reprezintă membrii familiei. furie. Această evaluare este urmată. Pentru acest tip de sprijin se poate apela la familie. Exemplu: Persoana care şi-a pierdut locul de muncă are nevoie în această etapă de suport material. de formare a unor abilităţi şi deprinderi practice utile pentru găsirea unui nou loc de muncă etc. . instrumental: . cunoştinţe sau la serviciile comunitare şi specialişti precum asistenţi sociali. de intervenţii care să îmbunătăţească funcţionarea suportului social. colegi. sunt: a) suportul emoţional: . disperare. PERIOADA DEFICITARĂ/CRONICĂ Importantă este sincronizarea dintre suportul social şi etapa situaţiei problematice (criza. important în diferite momente. TRANZIŢIA 3. prieteni. Doar în aceste condiţii poate fi prevenită crearea dependenţei de acest tip de ajutor şi promovate autonomia şi responsabilitatea personală.

satisfacerea nevoilor psihosociale ale clientului. În cadrul acestor servicii. colegii. în timp ce evaluarea.” (1949. în special acolo unde sursele informale (familia. interacţiunea dinamică a atitudinilor.) nu există sau nu sunt suficient mobilizate. emoţiilor. prietenii. un tip special de relaţie interpersonală.28 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Relaţia de suport dintre asistentul social şi client în practica asistenţei sociale O sursă importantă de sprijin. Obiectivele relaţiei dintre asistentul social şi client sunt: • • • sprijinirea clientului în depăşirea unor situaţii problematice de viaţă. vecinii etc. Biesteck) RELAŢIA Asistent social . relaţiile suportive create între asistentul social şi beneficiari se constituie în cadrul esenţial al procesului de asistenţă socială. . crearea unei atmosfere în care clientul să se simtă liber să comunice şi să colaboreze în condiţii de securitate psihoemoţională cu asistentul social. comportamentelor.Client Ce este? • • • • sufletul asistenţei sociale. cadrul în care cunoştinţele despre natura umană sunt puse în valoare spre beneficiul clientului. identificarea nevoilor şi intervenţia sunt trupul acesteia (cele două sunt oricum inseparabile). astfel încât acesta să fie mai bine adaptat la stresul vieţii de zi cu zi. Asistenţa socială “Arta în care cunoaşterea ştiinţei relaţiilor umane şi a deprinderilor de relaţionare este folosită pentru a mobiliza capacităţi latente existente în orice individ. serviciile de asistenţă socială devin extrem de necesare pentru prevenirea apariţiei disfuncţiilor şi integrarea socială a persoanei aflate în dificultate. interacţiune apărută între client şi asistentul social. în scopul adaptării mai bune a clientului la cerinţele mediului în care trăieşte”.

cererea lor include şi satisfacerea implicită a unor nevoi psihosociale complexe. de valoare. satisfacerea lor are impact asupra relaţiei cu clienţii şi asupra atitudinilor acestora. Schema de evaluare a relaţiei interpersonale dintre asistentul social şi client Atitudini implicate în relaţia asistent social – client A. de a fi acceptat ca o persoană. deseori. demnă. de a exprima liber sentimente şi emoţii (pozitive sau negative) pentru a se simţi ei înşişi. indiferent de gradul de dependenţă. Nevoile psihosociale ale clienţilor reprezintă: • • • • • • surse ale atitudinilor. de a nu fi judecat sau condamnat pentru dificultatea în care se află. vulnerabilitate. de a alege şi a decide cu privire la propria viaţă.MANUALUL PARTICIPANTULUI 29 INDIVID MEDIU ATITUDINI CLIENT CONDIŢII SOCIALE COMPORTAMENT CLIENT • asertiv • agresiv • evitant R Nevoi psihosociale ATITUDINI ASISTENT SOCIAL CONDIŢII SOCIALE COMPORTAMENT ASISTENT SOCIAL Fig. III. tipuri de nevoi psihosociale: de a fi considerat o fiinţă umană. chiar şi atunci când clienţii cer ajutor material sau financiar. comportamentului clientului. clienţii pot sau nu pot fi conştienţi de aceste nevoi. număr de eşecuri din viaţă. de a fi înţeles şi de a i se răspunde la sentimentele exprimate. nu un caz.2. reacţiilor emoţionale. de confidenţialitate. stabilirea unor relaţii interpersonale. satisfacerea lor implică. .

iar verbal afirmă: “îmi face bine să vă vorbesc”. interacţiunea asistent-client este una emoţională. Atitudinea deschisă. creează disponibilitatea clientului de a fi ajutat. dinamică. reacţie datorată sistemelor de valori cu care operează individual.30 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE B. cu intensitate şi externalităţi diferite. El trebuie să creeze un climat de securitate emoţională şi de colaborare şi să sugereze clientei: “Cunoscându-ţi problema. atitudinală. componenta emoţională nu încetează atâta timp cât relaţia asistent social-client există. Atitudini implicate în relaţia asistent social –client. satisfacerea anumitor nevoi creează anumite sentimente şi se exteriorizează prin comportamente verbale/ nonverbale. cât şi prin comportamente verbale/nonverbale. cunoscând punctele tale tari şi punctele slabe. Ea comunică nonverbal şi atitudinal: “Simt că mă încurajaţi să fiu eu însămi. apelând la asistentul social. Cazul M: D-na M. simt că mă acceptaţi aşa cum sunt”. înţelege semnificaţia lor şi răspunde ca atare. se exteriorizează în comportament. ipocrizia etc. Care este atitudinea asistentului social la solicitarea clientei? Asistentul social trebuie să fie conştient de atitudinea clientului care iniţiază interacţiunea şi să încurajeze de la început stabilirea unei relaţii de egalitate şi cooperare. sunt incapabilă să rezolv problema şi am nevoie de ajutorul dvs”. ci vreau să te ajut să iei cele mai bune decizii în viaţă”. Se creează din start un raport de aparentă inferioritate a clientei.). atât prin atitudinea faţă de client. Clienta devine conştientă de răspunsul manifest sau nu al asistentului social şi se comportă ca atare. chiar dacă se manifestă sau nu. este simţită de clientă (ea poate detecta falsitatea. el este sensibil la nevoile şi sentimentele clientului. nu am nici un interes să te judec. Atitudinile şi rolul lor în relaţia asistent social-client sunt: • • • • • • • reacţii evaluative favorabile sau nefavorabile faţă de ceva sau cineva. solicitând sprijin pentru numeroasele situaţii de violenţă domestică în care este implicată. că îmi înţelegeţi temerile. vine la asistentul social. Clienta iniţiază interacţiunea. simt că mă înţelegeţi. De asemenea. . care se percepe incapabilă de a-şi rezolva singură problema. relaţia dintre asistent social şi client reprezintă un schimb între două surse de energie. continui să te respect ca persoană. Atitudinea sa sugerează: “Recunosc.

Iluţ Petru. Ed. Mermelstein. şi Palmonari.R.research and application”. 99-127. Iaşi. Measuring the functional components of social support”. 1991. B. Ştiinţă &Tehnică S. Ed. Jim. 2002. Oscar Print. T & Hoberman H. 8. p. Personalitate şi societate în tranziţie. Septimiu. Enciclopedie de psihosociologie.A. A.. Economică. Orford. 2000. Wadsworth Publishing Company. 1989. Chelcea. .. S. in Journal of Social and Personal Relationships. coord.. 1994. Polirom. A gândi. Arta dezvoltării relaţiilor interumane. Polirom. Psihologia comunităţii.G. Sheldon. Ed. Ed.. • • • • • • • • • Compton B.. a interacţiona. Relaţiile interpersonale. Iaşi. Kamark.MANUALUL PARTICIPANTULUI 31 Bibliografie • Cohen. în Social support. Bucureşti. R. Holland: Martinus Nijhoff. 1998. Sarason I. Bucureşti. Moscovici. Bucureşti. Iaşi. p. Giblin L... Social Work Processes. Iaşi. Galaway B. California.C. A. (eds). 1998. Curtea Veche. 2003. The Hague. Bucureşti. S.. Studii de psihologie socială. a simţi. Belmont. Ralf & Leppin. Chelcea. Profesia de relaţionis”. Dagenais. B. & Sarason B. 1985..Theory. Manual de psihologia comunităţii.R. S. Polirom. Duck. Schwarzer. Ed. Polirom. • Zani.. S. Teorie şi practică. 2000. Ed. 2003. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Ed. Social support and health: A theoretical and empirical overview: Journal of Social and Personal Relationships..

32 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

Un punctaj mai mic de 34 de puncte relevă un nivel de comunicare ce necesită a fi îmbunătăţit prin modalităţi de antrenare a dezvoltării abilităţii de comunicare interpersonală. 9. descrie dificultăţile întâmpinate în procesul de comunicare cu beneficiarii. îşi evalueze propriul nivel de comunicare interpersonală. markere. 6.Verific adesea dacă celălalt mi-a înţeles bine mesajul. Foarte bine 8. descrie caracteristicile unei comunicări verbale şi nonverbale eficiente. 7. Deloc 2. Test de măsurare a nivelului de comunicare După ce citiţi următoarele afirmaţii. comunic cu uşurinţă. Pot să mă apropii fizic de persoanele cărora le vorbesc. Suficient 5. flipchart. 5.CLIENT OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. test de evaluare a nivelului de comunicare. . 3. enumere avantajele comunicării eficiente a asistentului social în relaţia cu clienţii. dezvolte abilităţi de a da feedback constructiv în situaţii conflictuale. 10. Vorbesc destul de clar pentru a fi înţeles. Sunt o persoană deschisă. participanţii vor fi capabili să: 1. 2. Zâmbesc cu uşurinţă. Potrivit 6. 7. răspundeţi. 6. Foarte puţin 3. lucru în MATERIALE: test de evaluare a nivelului de comunicare. 4. 3. METODE: brainstorming. dimensiunile. Mă simt bine în situaţiile relaţionale. alegând una dintre următoarele variante de răspuns care vi se potriveşte cel mai bine: 1.MANUALUL PARTICIPANTULUI 33 SESIUNEA IV: Rolul comunicării în relaţia asistent social – client ROLUL COMUNICĂRII ÎN RELAŢIA ASISTENT SOCIAL . Verific adesea dacă am înţeles bine ceea ce mi-a spus interlocutorul. descrie cum trebuie să se comporte un bun ascultător. componentele şi obiectivele acesteia. bileţele cu situaţii conflictuale. dezvolte abilităţi de comunicare verbală şi nonverbală eficientă. prezentări PowerPoint. 5. Perfect 1. Puţin 4. Vorbesc destul de tare pentru a fi auzit. Privesc fără probleme persoana care îmi vorbeşte sau căreia îi vorbesc. 8. Îl ascult pe interlocutor fără să-l întrerup. simulare. Adunaţi punctele asociate variantelor de răspuns alese. grupuri. 8. prezentare. TIMP: 90 min. definească ce este comunicarea interpersonală. 4. 2. Bine 7.

oamenii. comunicarea constă în transmiterea şi schimbul de informaţii. 1993 apud Simon A.obţinerea de efecte la nivelul celui ce receptează mesajul. chiar obligatoriu.poziţia de superioritate şi putere a asistentului social în această situaţie. În cadrul acestora. asistentul social are nevoie în practica sa de zi cu zi de o serie de cunoştinţe. Comunicăm pentru: . Dar. grupuri etc.34 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Comunicarea interpersonală În scopul realizării unei activităţi cât mai eficiente. stări afective. el transmite un mesaj ce include atât un conţinut. este indispensabil. John. să putem intra in contact cu semenii noştri. Obiectivele comunicării în relaţia asistent social . de ce comunicăm? Pentru că pentru noi. Kalichman Seth şi Santrock W. decizii. abilităţile de comunicare şi relaţionare devin esenţiale în practica interpersonală a asistentului social cu indivizii. dorinţe. cât şi o dimensiune relaţională – propune clientului stabilirea unei relaţii de parteneriat şi cooperare. caracteristice relaţiei de comunicare (Mumby. Dimensiunea relaţională a comunicării interpersonale este importantă pentru că multe probleme de comunicare apar. cât şi o dimensiune relaţională. Dacă asistentul social ar întreba « Ce poţi să faci pentru a rezolva problema ? » va transmite mesajul ce include atât un conţinut – credinţa asistentului social în resursele clientului. familiile şi grupurile sociale confruntate cu situaţii problematice. . întrebări. Conţinutul comunicării 2.credinţa asistentului social că acest client nu munceşte destul de mult pentru a-şi rezolva problema-.client Comunicarea presupune schimbul de mesaje între două sau mai multe persoane. în mod special a celor legate de putere. eventual. Relaţia interpersonală Explicaţie: Atunci când asistentul social îi spune unui client « Nu faci destul de mult pentru a-ţi rezolva problema ». Privită ca proces în desfăşurare. judecăţi de valoare. ci datorită implicaţiilor. comenzi. Janet. Ce este comunicarea interpersonală? Procesul tranzacţional ce se defăşoară în timp şi care implică un emiţător (E) şi un receptor (R). p. Toate acestea au scopuri finale bine definite. neînţelegeri şi conflicte. 1994. 224). aceste mesaje fiind transmise prin canale verbale şi nonverbale. ceea ce ridică probleme de adaptare şi. abilităţi şi valori. nu datorită a ceea ce oamenii spun (conţinutul comunicării). Dimensiunile comunicării interpersonale Comunicarea interpersonală implică două dimensiuni : 1. Orice rol cotidian stabileşte o legătură între noi şi unul sau mai mulţi alţi indivizi. trimit şi receptează simultan mesaje.a informa. deseori. care.

MANUALUL PARTICIPANTULUI

35

- a convinge; - a impresiona; - a provoca o reacţie, o acţiune; - a amuza; - a ne face înţeleşi; - a ne exprima punctul de vedere; - a obţine o schimbare de comportament sau atitudine. Unul dintre elementele centrale ale comunicării este deci mesajul transmis. Cele patru scopuri principale sunt: - mesajul să fie receptat; - mesajul să fie înţeles; - mesajul să fie acceptat; - mesajul să producă o reacţie. În general, pentru ca aceste scopuri să fie atinse, trebuie îndeplinite, bineînţeles, condiţiile de bază ale comunicării, dintre care amintim: existenţa a cât mai puţine bruiaje, factori care ţin de cei ce comunică, dar şi de mediu şi care pot împiedica receptarea mesajului în bune condiţii; folosirea aceluiaşi mod de codificare a mesajului, pentru ca acesta să poată fi decodificat şi înţeles. De asemenea, este necesară şi o anumită disponibilitate din partea receptorului de a accepta mesajul, de a fi de acord cu ce transmite celălalt (interlocutorul). Mai mult, acea reacţie- schimbarea de comportament sau atitudine- va apărea în funcţie de cât de important este pentru receptor mesajul. Dar, schimbarea nu apare dintr-odată, ci în mai multe etape. Acestea sunt: 1) negarea - prima reacţie, de respingere. Ceva nou şi necunoscut nu poate fi imediat acceptat; 2) apărarea - din cauza bulversării sistemului său de valori, individul încearcă să se apere (să îşi apere credinţele, modul lui de a se comporta de până atunci); 3) excluderea - individul îşi dă seama de faptul că schimbarea este unica soluţie pentru rezolvarea problemelor sale; 4) adaptarea - e acea perioadă în care individul achiziţionează noile cunoştinţe, iar el trebuie să le îmbine cu cele pe care le avea până în acel moment, ţinând cont şi de condiţiile concrete de mediu în care trăieşte; 5) preluarea mesajului (internalizarea) - este etapa finală; individul s-a adaptat noului sistem şi îşi dă seama de noul său comportament şi de beneficiile acestuia.

36

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Componentele comunicării interpersonale Geo
Mesaj interpretat

Alin
Mesaj primit

idee
Mesaj emis

Receptor (R)

Emiţător (E )

Componentele comunicării interpersonale sunt : 1. Mesajul: - informaţia trimisă de un emiţător unui receptor; - poate fi transmis verbal sau nonverbal. 2. Codarea (actul de producere a mesajelor) şi decodarea (actul de înţelegere a mesajelor): - sunt obligatorii pentru realizarea comunicării interpersonale - vorbitorii şi scriitorii sunt codori, în timp ce ascultătorii şi cititorii sunt decodori - Exemplu: când un părinte vorbeşte copilului său, care are căştile audio pe urechi şi ochii închişi, comunicarea interpersonală nu apare din cauza faptului că mesajele verbale şi nonverbale nu sunt receptate (De Vito, 1992). 3. Zgomotul: - factorii de mediu, fiziologici sau psihologici ce pot bloca transmiterea mesajului 4. Comunicarea interpersonală este tranzacţională: - comunicarea este un proces continuu între emiţător şi receptor, caracterizat de faptul că nu este obişnuit ca informaţia să fie comunicată aproape simultan între participanţi. - Exemplu: dacă iniţial clientul poate fi cel ce transmite mesajul, iar asistentul social este cel care îl percepe, după 15 secunde, asistentul social poate fi emiţătorul mesajului, iar clientul receptorul; în acelaşi timp, clientul poate transmite un mesaj verbal, asistentul social transmiţând un mesaj nonverbal. 5. Comunicarea socială apare întotdeauna într-un context: - mediul în care mesajele sunt trimise şi recepţionate; - influenţează forma şi conţinutul comunicării sociale; - în prezent, dimensiunile socioculturale ale contextului sunt importante în înţelegerea comunicării interpersonale. - Exemplu: atunci când oameni din grupuri culturale şi etnice diferite interacţionează, ei pot folosi reguli de comunicare diferite; aceasta poate produce confuzie, insulte neintenţionate, percepţii nepotrivite şi alte neînţelegeri.

MANUALUL PARTICIPANTULUI

37

Persoana A
decodare Factori perturbatori - de mediu - fiziologici - psihologici Canal Mesaje decodare

Persoana B
Factori perturbatori - de mediu - fiziologici - psihologici

Fig. IV.1. Componentele comunicării interpersonale Sursa: Simon A. J., Kalichman S. şi Santrock W. J., 1994, Human Adjustment, WCB Brown&Benchmark, Publishers Madison, p. 224.

1. Componenta verbală a comunicării interpersonale
Abilitatea de a vorbi: A vorbi reprezintă exprimarea gândurilor şi emoţiilor în cuvinte şi comportamente care sunt atât de clare, încât ascultătorul vizat să înţeleagă ceea ce spui. (Wahlstrom, 1992 apud Simon A. J., Kalichman S. şi Santrock W. J., 1994). Pentru a comunica eficient, vorbitorii trebuie să ţină cont de pregătirea, caracteristicile, nevoile şi abilităţile ascultătorilor (Samovar &Mills, 1992 apud Simon A. J., Kalichman S. şi Santrock W. J., 1994). Mesajul pe care încercăm să-l transmitem este mai eficient dacă îl transmitem într-un mod: simplu, nu complex, concret, nu abstract şi specific, nu general. Vorbitorii buni urmăresc ca mesajele lor verbale să fie consistente cu cele nonverbale. (Dacă verbal spui una şi nonverbal comunici opusul, poţi crea confuzie şi neîncredere din partea ascultătorului.)

Abilitatea de a asculta: „Motivul pentru care avem două urechi şi doar o gură este pentru a putea să ascultăm mai mult şi să vorbim mai puţin”- Zeno din Citum, 300 î.Ch.

Voce d. Postură şi distanţă interpersonală . l-aş pentru problema ei.. p.” Sfătuirea A da altei persoane soluţia „Dacă aş fi în locul tău. Human Adjustment. 1994. A moraliza A spune celeilalte persoane „Nu ar trebui să divorţezi. J.” distragere. Mimică c. Ştiu că mă vei sau atitudinilor acesteia. Diversiunea A trece de la problemele „Nu-ţi face griji. Componenta nonverbală a comunicării interpersonale Face referire la: a. gândeşte-te la copii. Kalichman S. Blocanţi ai comunicării ce pot determina ineficienţa comunicării interpersonale verbale OBSTACOL AL NATURA SA EXEMPLE COMUNICĂRII Criticile A face o evaluare negativă a „Ţi-ai făcut-o cu mâna ta. Întrebări închise. Îţi pare rău că ai facut-o?” A da ordine A comanda altei persoane să „Îţi faci tema chiar acum!” facă ceea ce doreşti tu să facă.n-ai altei persoane. WCB Brown& Benchmark. dacă n-ai fi cineva prin apel la logică sau cheltuit banii pe alcool. ceea ce trebuie să facă. ajuta. Sursa: A. fără a lua în avut bani pentru plata lectiilor considerare factorii de sport ale copilului tău! “ emoţionali implicaţi.1. ai fi fapte. 2. Argumentarea logică Tentativa de a convinge pe „Priveşte faptele. a acţiunilor de ce să învinuieşti pe altcineva sau atitudinilor ei/lui. Contactul vizual b. părăsi.38 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Ce blochează comunicarea verbală? Tabel IV.. „ E femeie doar…!” Evaluarea pozitivă A face o judecată pozitivă a „Tu eşti întotdeauna o fată aşa altei persoane. Trebuie să-i spui că-ţi pare rău”. J. A ameninţa A încerca să controlezi „Vei face asta…altfel…”. pentru situaţia în care eşti” Etichetarea „A doborî” sau a stereotipiza „ Ce cretin!” altă persoană. Există un singur mod de a o rezolva…” Chestionarea excesivă. a acţiunilor de drăguţă. şi Santrock W. Hai să vorbim cuiva la altceva prin despre ceva mai plăcut. cu „Când s-a întâmplat? nepotrivită răspunsuri „da” sau „nu”. Publishers Madison. acţiunile celeilalte persoane „Opreşte zgomotul cu ameninţarea unor acum…sau…” consecinţe negative pe care le vei declanşa. 230.

De Vito.formularea clară a gândurilor şi sentimentelor.” îmi place desenul tău”.20 m Măsuri de îmbunătăţire a comunicării verbale şi nonverbale Optimizarea comunicării verbale Pentru a nu lăsa loc interpretărilor: . faceţi critici în particular.60 m7. Să fim prietenoşi şi politicoşi pentru a păstra o bună relaţie cu interlocutorul. Să învăţăm să insistăm când vrem să obţinem ceva.Exprimaţi ceea ce gândiţi cât mai direct.Nu transmiteţi decât puţine informaţii deodată.6 0 m 3. Teama de eşec şi de greşeală. în loc de “desenul tău este frumos”. Moduri de verbalizare: • • • • • Verbalizarea directă şi precisă.60 m şi peste 45 cm1. precizarea clară a poziţiei celuilalt. 1988 Distanţa publică Distanţa socială Distanţa personală Distanţa intimă 0-45 cm 1 .2 0 3 . Teama de părerea celorlalţi. . Implicarea personală. Teama de ridicol.cu ajutorul componentei nonverbale.MANUALUL PARTICIPANTULUI 39 SPAŢIUL DE COMUNICARE. Motivele celor care nu verbalizează ar putea fi: • • • • Teama de a nu deranja. Implicarea celuilalt. mai precis şi mai simplu posibil. .J. A.

dinamism/lipsă de energie. . . a. claritate).când primiţi sau faceţi un compliment. .pisălog/indiferent.pentru a vă afirma: 1. absenţa lui stinghereşte interlocutorul. . . Observaţi cum interpretaţi de obicei mesajul celorlalţi. Ameliorarea vocii Vocea: .când mulţumiţi. * Când vrem să insistăm asupra unui pasaj din discursul nostru. 2. c. * Debitul verbal (repede. * Când dăm cuvântul interlocutorului Nu menţineţi permanent contactul vizual ! b. Cunoaşteţi-vă bine propriul comportament nonverbal. 3. * Zâmbetul e nepotrivit când sunteţi criticat sau când interlocutorul e furios.atitudine deschisă/închisă. A rămâne calm şi a se stăpâni.distant/amical. lent). d. Fiţi conştient de impactul elementelor nonverbale asupra sensului mesajului.tipuri de distanţe în funcţie de situaţii.elemente: * Volum sonor (><. Ameliorarea contactului vizual . să avem o atitudine de ascultare. 4. . 3. Ameliorarea mimicii Situaţii în care e potrivit să zâmbiţi: . * Zâmbetul înlesneşte contactele. duşmănoasă etc. nu a rezolva. . ascuţit-exprimarea emoţiilor).când vreţi să începeţi un dialog.felul cum stăm în picioare. dacă e nevoie. . Distanţa interpersonală: .transmite emoţii. .când şi cum privim interlocutorul: * Când vorbeşte. tristă. A răspunde. Adaptarea posturii şi a distanţei interpersonale Postura generală se referă la: -gesturi.felul cum ne aşezăm.poate fi vibrantă. * Articularea (bâlbâială. hotărâtă. . Modificaţi-l. colerică. * Timbrul (grav-calm. 2. bucuroasă. ASCULTAREA EFICIENTĂ reprezintă: 1. . A ajuta o altă persoană să îşi audă propriile cuvinte şi să găsească propriile sale soluţii. trebuie să fie adaptat situaţiei).40 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Optimizarea comunicării nonverbale .

Exemplele. când este nevoie de lămuriri. Trebuie manifestată generozitate în aplauze. Ascultarea nu se face doar de dragul de a asculta. . 10. Se lasă deoparte ziare. ajută şi la concentrare. 3. Empatia cu interlocutorul. În acelaşi timp nu se poate şi asculta şi vorbi. . Încetează alte discuţii. povestirile. a ochilor. Nu se va exagera. Se reţin punctele esenţiale (marea poveste). Cum să îi ascultăm pe ceilalţi 1. temeri. Atenţia va fi concentrată asupra celor spuse de interlocutor. comentarii şi încurajări.MANUALUL PARTICIPANTULUI 41 Cât de mult timp petrecem ascultând? . ideilor sau sentimentelor legate de subiect. 8. 9. Când nu se înţelege ceva. când este nevoie să se câştige încrederea şi bunăvoinţa celeilalte persoane. Se dovedeşte. un adolescent ar spune: „prietenii mei ascultă ceea ce spun.ascultăm foarte mult. Zâmbetul. Ce reprezintă a asculta şi care e diferenţa dintre a asculta şi a auzi? . . Interlocutorul trebuie privit în ochi. statisticile . 7. o aplecare înainte este uneori indicată iar expresia feţei trebuie să radieze interes. Îndepărtarea elementelor care distrag atenţia. când se vrea manifestată atenţia. majoritatea dintre noi nu suntem foarte buni ascultători. trebuie date la o parte. poate mai mult decât credem. Atenţia se va concentra asupra ideilor principale şi nu asupra materialului nesemnificativ. 13. nu două discursuri pe rând. alte obiecte care pot distrage atenţia. Aproape toate problemele de ascultare pot fi depăşite prin abordarea atitudinii potrivite. 11. Atenţia va fi îndreptată în mod activ asupra cuvintelor. Nu se vor pune întrebări care să producă situaţii delicate sau să “închidă gura” celeilalte persoane. . şi atenţia ascultării. . Mimica. fără a asculta în mod real acea persoană (Bolton. mişcarea buzelor. 4. probleme. Renunţarea la propriile stări afective (în măsura în care este posibil). Atenţia trebuie manifestată. dar părinţii mei doar aud ceea spun”. 5. Reacţia.a învăţa să fii un bun ascultător cere efort. Ascultătorul trebuie să se imagineze în locul celuilalt pentru a putea înţelege punctul lui de vedere. Propriile griji. Se va asculta pentru a înţelege. Se va proceda ca un bun ascultător. a mâinilor vor ajuta interlocutorii să comunice. Se pun întrebări.a asculta descrie procesul psihologic de interpretare şi înţelegere a semnificaţiei a ceea ce spune cineva. Să existe dorinţa de a asculta. 12. astfel. Se aplaudă cu zâmbete.în conversaţiile de zi cu zi. 6. altfel pot împiedica o bună ascultare.a auzi reprezintă procesul fiziologic senzorial în care senzaţiile auditive sunt recepţionate de urechi şi transmise creierului.poţi auzi ceea ce spune cineva. creioane. Cealaltă persoană trebuie să se simtă importantă. 2. Trebuie să aibă loc o comunicare (o vorbire împreună). Singurul moment când unei persoane îi place să fie întreruptă este atunci când este aplaudată / aprobată. ascultăm pentru a dobândi o adevărată înţelegere a ceea ce se spune. Totodată. 1979). un dat din cap.a asculta este cea mai importantă activitate comunicaţională.

critici. Ele trebuie analizate numai pentru a vedea dacă probează. luarea de notiţe (dacă nu s-au luat până atunci). Bogdan nu este nici el sigur. 17. Se vor evita concluziile pripite. Vorbitorul nu trebuie contrazis.42 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE etc. cel care ascultă joacă şi el un rol important. ascultarea reflectivă este o strategie comunicaţională eficientă în care ascultătorul repetă emoţiile şi/sau conţinutul a ceea ce vorbitorul comunică într-un mod care evidenţiază înţelegerea şi acceptarea. .o tehnică care poate fi realizată în ascultarea reflectivă: parafrazarea (răspuns concis dat vorbitorului care repetă esenţa conţinutului transmis de vorbitor cu cuvintele celui ce ascultă). 16. Ascultatul se realizează mai rapid decât vorbitul. Este recomandat să se aştepte până la prezentarea tuturor elementelor înainte de a se emite o concluzie. Vorbitorului îi revine doar o parte din răspundere. în vreme ce ritmul gândirii este de 500 de cuvinte / minut. înclinarea corpului într-o manieră relaxată către vorbitor etc. diferenţa de ritm putând fi folosită în favoarea ascultătorului. dar nu ştim cum. Se va folosi diferenţa de ritm. pentru a ne adapta la vorbitor. dacă nu reuşeşte este necesar să solicite lămuriri. 20. El poate să nu mai exprime unele idei. 14. 15.” Maria: „Exact. folosirea abilităţilor de reflectare (Bolton.majoritatea dintre noi putem avea nevoie de ajutor pentru a îmbunătăţi această importantă dimensiune a comunicării interpersonale.). . Această atitudine poate fi dezvoltată. A asculta eficient înseamnă a da un feedback într-o manieră potrivită. 18. Răspunderea. Reacţia la persoană nu are voie să influenţeze interpretarea dată cuvintelor.mulţi dorim să devenim buni ascultători. . definesc ideile principale. Nu se contrazice mental. a vorbi mai puţin decât o facem de obicei şi a asculta mai mult decât obişnuim. iar pe de altă parte îţi doreşti un copil. trebuie împărţită. 1979). Cum poate cineva deveni un bun ascultător? . de cele mai multe ori. calitatea de bun ascultător putând deveni un joc.de exemplu: Maria: „Nu ştiu. Efectul pe care ascultătorul îl are asupra vorbitorului trebuie observat şi analizat.). El trebuie să înţeleagă. în comunicare. neluarea de noţiţe (dacă s-au luat până atunci). Poate că ar trebui să am un copil. O persoană poate avea idei bune. Diferenţa de ritm: ritmul de vorbire este de 100 – 150 de cuvinte /minut. . dar nu reprezintă esenţialul. 3. 19." Diana: „Se pare că există un conflict în ceea ce vrei să faci: pe de o parte îţi place munca ta şi nu ai vrea să renunţi la ea. o contrazicere mentală a ceea ce se spune poate constitui un handicap. deoarece va determina o barieră între vorbitori. punerea de întrebări sau nepunerea de întrebări (o tăcere prelungită etc. care are timp să se gândească la cele spuse de interlocutor până atunci. susţin. a acorda atenţie persoanei cu care vorbim (menţinerea contactului vizual. chiar dacă aspectul fizic sau personalitatea o fac să nu fie agreabilă. Se reacţionează la idei. nu la persoane. Ascultarea este distractivă. dar mă gândesc că aş vrea să fiu şi mamă. poate că nu. 2. stări afective sau atitudini dacă este contrazis într-unul din modurile următoare: idei contrarii. . sunt importante. Când se încearcă înţelegerea celeilalte persoane.pentru a deveni un bun ascultător este necesar un efort mare pentru a îmbunătăţi abilităţile de a asculta şi de a cunoaşte unele strategii de bază necesare unei ascultări eficiente: 1." 4. Îmi place slujba mea.

Studii. Psihologia comunicării. Pease. Tehnici de comunicare. Chelcea. Pease. onest. Moscovici.să descrie comportamentul şi să menţină respectul pentru persoană şi pentru relaţie (dorinţa de a menţine relaţia). Polimark. Iaşi. vorbitorul poate sau nu să schimbe conţinutul sau forma mesajului. Arta conversaţiei.). . Bucureşti. Ştiinţă şi Tehnică.iniţial să se spună lucruri pozitive. W. . Santrock. Teorii şi metode.să includă reflectarea propriilor sentimente (descrierea impactului acelui comportament asupra dvs. Allan. Jean-Claude. Cungi. Ed. Septimiu. (coord). 2002. A. WCB Brown&Benchmark. Limbajul vorbirii. 1998. Janet. Stanton. Andre.ro. Ed.ascultătorii eficienţi dau vorbitorului un feedback rapid. Ed. Legrand. 2001.. Seth.să fie spuse direct persoanei.MANUALUL PARTICIPANTULUI 43 . 1996. Polirom. . aplicaţii. Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt. Boniface. . Polimark. Cum să ne afirmăm.când dăm feedback. De peretti. . 1995. Iaşi. Publishers Madison. Comunicarea nonverbală în spaţiul public. 1999. Simon. 2004. Cum pot fi citite gândurile altora din gesturile lor. Polirom. Alan. cercetări. Kalichman. Charly. Jean-Andre. Iaşi. 1994. . Ed. Limbajul trupului. Iaşi.să fie dat pe moment. . 2ed. Comunicare. Bibliografie • • • • • • • • • Abric. Polirom.pe baza acestui feedback. . 1995. Bucureşti. noi dăm vorbitorului o idee despre cât de mult a convins încercând să transmită o idee.să fie concret. Nicki. Polirom. . John. Bucureşti. Bucureşti. Human Adjustment. Allan. clar şi plin de informaţie. Ed. Garner. Importanţa feedback-ului pentru a fi constructivi: . Serge (coord). Comunicarea.feedback-ul implică transmiterea mesajului înapoi către vorbitor şi cuprinde reacţia celui ce ascultă la ce s-a spus sau efectul pe care mesajul îl are asupra ascultătorului.

44 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

discuţii/ exerciţii de grup. 3. Adolescenţilor nu ar trebui să li se vorbească despre contracepţie deoarece acest lucru îi încurajează să îşi înceapă viaţa sexuală. TIMP: 90 min. precum şi implicaţiile acestor noţiuni în practica asistenţei sociale. 4. 7. Exerciţiu V. Copiii care se plâng că au fost bătuţi de părinţi sau profesori exagerează şi nu îşi recunosc propria vinovăţie. O rudă a directorului instituţiei în care lucraţi vă devine client. Bătrânii singuri nu ar trebui instituţionalizaţi deoarece se pot îngriji singuri. Părinţii unei adolescente nu trebuie înştiinţaţi dacă se află că aceasta este consumatoare de droguri. Dacă directorul vă cere detalii asupra cazului. Şomerii sunt persoane care nu vor să muncească pentru că altfel şi-ar găsi un loc de muncă. 10. Unei persoane imobilizate într-un scaun cu rotile nu ar trebui să i se ia în considerare înscrierea la un curs de reconversie profesională deoarece e doar o risipă de bani ai statului. . MATERIALE: flipchart. 5. 8. 2. Lista de fraze: 1. 9. METODE: prezentarea şi problematizarea informaţiilor.nu ar trebui luate în considerare pe motiv că nu este o problemă serioasă. Plângerea unei femei că este bătută foarte des de către soţul ei – familia având un nivel economic ridicat şi fiind bine văzută în comunitate.1. Un tânăr condamnat în trecut pentru furt din magazine trebuie acceptat ca persoană asistată dacă vine să ceară ajutorul asistentului social. markere. 6. O persoană cu handicap psihic sever este un client care are aceleaşi drepturi ca oricine altcineva. îi povestiţi totul. dvs.MANUALUL PARTICIPANTULUI 45 SESIUNEA V: Valori în asistenţa socială VALORI ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ OBIECTIV: Participanţii la training vor înţelege noţiuni de bază în etica profesională.

pe cale orală şi acceptat tacit de către toţi practicienii unei profesii. acestea din urmă fiind convertite în fapte şi acţiuni eficiente social. norme sau principii morale şi relaţii morale. ”jurământul hipocratic” (Dicţionar de filosofie. Vlăsceanu. corupţia etc. larg răspândite în cadrul unei colectivităţi. “ceea ce este necesar” şi logos “ştiinţă”) reprezintă un cod al moralei profesionale. “abilităţi”. Valorile noastre sunt strâns legate de convingerile etice. fie reprezentând comandamentele unei societăţi cu privire la normele de desfăşurare a vieţii morale/în sens larg. prin intermediul organizaţiilor . Deciziile pe care le luăm şi comportamentul nostru reflectă sistemul nostru de valori. deontos “datorie”. al principiilor şi normelor morale specifice pe care le implică exercitarea unei anumite profesii. corectitudine. morală (Dicţionar de filosofie. 1978). moral – imoral. dar sunt larg practicate (bacşişul. În sfera moralei sunt cuprinse conştiinţa morală (convingeri. valori. Acesta poate fi un cod scris sau transmis prin tradiţie. Morala reprezintă un ansamblu de norme de reglementare a comportamentului.46 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Semnificaţia conceptelor Noţiunile de “cunoştinţe”. mores. 1978). Moravurile reprezintă un concept cu o tentă mai generală. Aceste valori sunt dobândite pe parcursul vieţii şi ne ajută să identificăm ceea ce este corect şi ceea ce trebuie făcut într-o anumită situaţie. sinceritate. unii chiar afirmând că sistemul personal de valori reprezintă propriul cod etic.) (Zamfir. la moralitate. concepţii. cât şi la o serie de practici. idealuri. grup. Deontologia (în sens restrâns) reprezintă ansamblul regulilor după care se ghidează o organizaţie. pentru medici. instituţie. 1998). responsabilitate. cât şi de presiunea atitudinilor celorlalţi (opinie publică). fie personală. Ele includ scopuri. caracter). calităţi. Rădăcina etimologică a noţiunii de etică se află în limba greacă: ethos (morav. iar cea a noţiunii de morală se află în limba latină. Moralitatea se referă la gradul în care normele morale sunt respectate de către o persoană. caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât de propria conştiinţă (conştiinţă morală). Deontologia (gr. idealuri morale). comportamente. Un astfel de cod este. “ceea ce se cade”. Să ştii Cunoştinţe Teoria Să poţi Abilităţi Practica (experienţa dobândită) Să vrei Atitudini Valorile Valorile sunt acele lucruri pe care le considerăm importante. de exemplu. el referindu-se la morală ca ansamblu de norme şi valori recunoscute şi impuse de către societate. obicei. “atitudini” sunt determinate de teorie. practică şi valori. cinste. ca grad de respectare a acestor norme în cadrul unei colectivităţi. moduri de comportare specifice respectivei comunităţi şi care sunt mai mult sau mai puţin formulate explicit ca norme morale. Etica reprezintă o disciplină filozofică ce studiază problemele practice şi teoretice ale moralei/concepţie sistematizată şi coerentă. fie proprie unui curent filozofic. colectivitate. profesie sau o parte a acesteia. fondate pe valorile de bine – rău. adesea ele fiind chiar opuse normelor şi valorilor formal şi general acceptate. deon.

putând să apară următoarele situaţii: • Valorile noastre vs.MANUALUL PARTICIPANTULUI 47 profesionale care devin instanţa de elaborare.1999 în Miroiu şi Blebea. În această situaţie este foarte important să ne cunoaştem valorile şi cum să ajutăm persoana asistată să-şi înţeleagă propriile valori şi modul în care acestea influenţează deciziile luate. Astfel se constituie valorile personale. Una din valorile importante se referă tocmai la libertatea alegerii individuale între valorile sociale. 3. dar nu independent de valorile grupurilor şi comunităţilor de care aparţine individul. dar poţi descoperi că aceste reguli nu se aplică tuturor situaţiilor. este ceea ce considerăm legal. De aceea.2001. 2003). . dar o şi deosebeşte de alte profesiuni din domeniul ştiinţelor sociale. vezi Mercier. valorile instituţiei/societăţii/profesionale Sistemul personal de valori poate intra în conflict direct cu cel al instituţiei în care ne desfăşurăm activitatea. se presupune. ale solidarităţii. aplicare şi supraveghere a aplicării acestor reguli (H. Impactul pe care valorile noastre îl pot avea asupra clientului este determinat de poziţia noastră de persoană care. p. • Valorile noastre ca model Valorile noastre pot influenţa persoana asistată şi. este important să fim conştienţi de sistemul nostru de valori şi de motivele pentru care le-am interiorizat pe acestea. valorile clientului Lucrurile pe care noi le considerăm importante nu sunt în mod obligatoriu şi cele pe care persoana asistată le consideră importante. în Roth-Szamonskozi. etic sau corect din punct de vedere moral. Valorile sunt implicate în orice decizie care presupune judecăţi etice. Roth-Szamoskozi. de cele mai multe ori. includerii şi acceptării altora (B. Asistenţa socială aduce în atenţia societăţii ideile eticii sociale. (Codul etic reprezintă un set de reguli care reflectă principii generale de conduită profesională. cunoaşte foarte bine situaţia. Jordan. În definitiv. cu normele societăţii sau cu codul etic profesional.11). fiecare este responsabil pentru deciziile sale şi de aceea este important să îţi cunoşti sistemul de valori şi modul în care acestea interrelaţionează cu ale altora. configurate în mod individual. cum ar fi asistenţa socială. Isaac. Toţi acţionăm în conformitate cu codul nostru etic care. de obicei. Valorile în asistenţa socială Sistemul de valori al profesiei de asistenţă socială apropie această profesie. dar şi de modul în care valorile noastre interelaţionează cu valorile celorlalţi. 2003). 1997. ajutorului. grijii faţă de alţii. Este uşor să iei decizii în baza unor reguli. Valorile noastre vs. Aceasta ne situează într-o poziţie de putere în ceea ce priveşte impactul asupra persoanei asistate. profesionistul reprezintă un model pentru aceasta.1996. Codul deontologic poate fi considerat o codificare a obligaţiilor speciale care rezultă din aderarea deliberată la o anumită profesie.

ca şi de prevederile legale. cu importanţă cardinală pentru profesie (Codul deontologic. atâta timp cât acestea nu afectează libertatea altora. 6.şi confidenţialitate relativă – caz în care se specifică situaţiile în care este responsabilitatea noastră etică şi profesională de a transmite altora informaţiile obţinute. Anumite situaţii pot garanta confidenţialitate absolută. Problema confidenţialităţii este una dintre cele mai importante în asistenţă socială. Dreptul persoanelor de a avea acces la resursele necesare. Majoritatea practicienilor din domeniul asistenţei sociale subscrie la următoarele valori fundamentale. Respectul demnităţii şi încrederea în valoarea fiinţei umane. 2. 2003). se poate face o diferenţiere între confidenţialitate absolută – caz în care nici o informaţie nu poate fi împărtăşită altora. Dar. sinuciderea. Oamenii au dreptul la libertate. Fiecare persoană este o valoare în sine şi este unică. Păstrarea confidenţialităţii informaţiilor primite de la persoanele asistate şi în legătură cu aceştia. promovarea bunăstării individuale şi colective. 2003): 1. 3. dar există un nucleu de bază ce cuprinde patru valori (Rădulescu. de exemplu. 4. la alegerea propriilor lor valori şi modalităţi de viaţă. dar şi pentru respectarea drepturilor persoanei asistate. indiferent de circumstanţe. justiţia socială. Am putea spune că în practică nu există un set universal acceptat de valori. Încrederea în capacitatea de autodeterminare şi în capacitatea de rezolvare a problemelor persoanelor asistate. Valorile individuale diferă adesea de problemele concrete ale vieţii sociale ca. rolul nostru este dictat şi de regulile instituţiei în care lucrăm. 2004): 1. 2. 1994 în RothSzamonskozi. Încrederea în capacitatea de învăţare şi dezvoltare a acestora. Confidenţialitatea este esenţială pentru asigurarea unui climat de încredere. Autodeterminarea are în practică un dublu sens: . egalitatea de şanse. Procesul de asistenţă socială va trebui să conducă la valorizarea personalităţii umane. respectul faţă de autodeterminare. 3. Respectul faţă de persoana asistată nu este inclus aici ca o valoare specifică deoarece mulţi autori îl consideră o precondiţie a celorlalte valori menţionate. Asociaţia Naţională Americană a Asistenţilor Sociali. 4. Regula generală este că nici o informaţie nu poate fi împărtăşită fără acordul persoanei asistate. 1996. homosexualitatea şi altele. Afirmarea individualităţii proprii. pedeapsa cu moartea. 1. 5. Oamenii au dreptul la resursele necesare susţinerii vieţii şi dezvoltării lor şi la posibilităţi de a-şi realiza şi de a-şi exprima potenţialul. Lupta împotriva tiparelor şi a clişeelor în a-i percepe pe ceilalţi. Responsabilităţile pentru realizarea valorilor menţionate revin în comun indivizilor şi comunităţilor. Lupta împotriva prejudecăţilor. la creşterea demnităţii ei şi la creşterea demnităţii fiecărei persoane asistate.48 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Alegerea unei cariere profesionale ca cea în asistenţa socială cere o profundă explorare a valorilor individuale şi compararea lor cu valorile profesiei (Hoffman şi Salle. În afară de nevoile persoanei asistate. avortul.) (Roth-Szamoskozi.

MANUALUL PARTICIPANTULUI 49 1. . asistentul social trebuie să aibă în vedere interesul altor persoane din vecinătatea persoane asistate precum şi interesul public. de înţelegerea bunăstării de către persoana asistată şi de înţelegerea culturală a nevoii. Tema promovării bunăstării individuale şi comunitare este interpretabilă. Conceptul de justiţie socială vizează distribuirea bunurilor în acord cu: 1. un sens pozitiv înţeles ca asigurarea condiţiilor care să faciliteze înţelegerea deciziilor luate şi dezvoltarea personală. Apare întrebarea: în acţiunile întreprinse asistentul social urmăreşte aplicarea propriei înţelegeri a bunăstării sau înţelegerea pe care o are persoana asistată? În standardele etice internaţionale ale asistenţilor sociali (Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali) este menţionată datoria asistentului social de a acţiona în interesul persoanei asistate. criteriile şi regulile generale stabilite de către fiecare serviciu social. iar pe de altă parte. un sens negativ înţeles ca libertate şi suport acordat unei persoane pentru a face propriile alegeri. 3. Conceptul de justiţie socială este fundamentat pe două reguli de bază: (1) egalitatea în evaluarea nevoilor şi a resurselor. depinzând de viziunea asistentului social asupra conceptului de bunăstare umană. egalitatea rezultatelor: promovarea bunăstării pentru toate persoanele aflate în dificultate. 2. • suportul oferit persoanei asistate pentru dezvoltarea abilităţilor şi a încrederii în sine. dezvoltarea unui punct de vedere al asistentului social asupra a ceea ce reprezintă interesul persoanei asistate în acord cu teoria asistenţei sociale. 3. tratament egal: eliminarea dezavantajelor în accesul la resurse şi servicii. Autodeterminarea este întâlnită în practica asistenţei sociale ca: • încurajarea persoanei asistate pentru a participa la definirea problemei. acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi. 4. incluzând asistarea oricărei persoane fără prejudecăţi şi favoruri. în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. această prevedere este completată de alte două menţiuni: pe de-o parte. Egalitatea implică stabilirea unor criterii de egalitate a persoanelor aflate în dificultate şi „eliminarea dezavantajelor” acestora în accesul la servicii. Asistenţii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când. în judecata profesională a asistentului social. Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica scopurile. oportunităţi egale: eliminarea dezavantajelor persoanei asistate în competiţie cu ceilalţi. nevoile individuale. Acestă valoare poate fi înţeleasă în trei moduri: 1. stabilirea priorităţilor şi alternativelor de intervenţie. 2. 3. (2) acordarea ajutorului în funcţie de nevoi. precum şi pentru a decide utilizarea resurselor personale. 2. drepturile personale stabilite prin lege. 2.

Principii etice Termenul de principiu etic poate fi definit ca totalitatea legilor şi noţiunilor de bază ale unei discipline. servicii. El este operaţional în multe din acţiunile asistentului social şi poate fi considerat central în asistenţa socială. Ei trebuie lăsaţi şi încurajaţi să-şi asume responsabilităţile propriilor decizii şi să-şi exercite libertatea. să ia propriile decizii şi să înveţe să-şi conducă propria viaţă. În relaţia de consiliere şi de sprijin. 3. familiilor şi grupurilor. Valorile personale ale asistentului social. Oamenii sunt capabili să facă propriile lor alegeri. se apreciază că cele mai multe din dificultăţile în calea . discriminarea. acceptate în cadrul unei colectivităţi – în cazul nostru. Un principiu etic se referă la noţiunile de bază privind desfăşurarea unei vieţi morale. 2003) specifice profesiei de asistent social: 1. Deşi se acceptă ideea că originea problemelor de viaţă se află adesea în experienţele şi evenimentele trăite anterior şi se ştie că analiza experienţelor trecute poate fi benefică. excluderea şi alte asemenea forme. resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. Oamenii sunt capabili să înveţe noi comportamente. Valorile sociale. Valorile în asistenţă socială. lipsei deprinderilor şi a mecanismelor de adaptare ale acestora. Formarea unei noi competenţe duce adesea la rezolvarea problemelor şi la dezvoltarea personalităţii individului. punctând responsabilitatea asistentului social în distribuţia resurselor publice în acord cu drepturile şi nevoile individuale. Asistenţii sociali au responsabilitatea să ajute oamenii să-şi descopere şi să-şi utilizeze capacităţile de schimbare şi dezvoltare. 2. 1980): Valorile persoanelor asistate. şomajul. în general. Asistenţii sociali se asigură de egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate la informaţii. Principiile etice (Hepworth şi Larsen în Roth-Szamoskozi. Problemele de viaţă ale indivizilor se datorează. totuşi.50 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Acest concept este unul dintre cele mai importante. atâta vreme cât alocarea resurselor. 4. este o activitate des întâlnită în procesul de asistenţă. În practica asistentului social sunt implicate (Morales & Sheafor. ca răspuns la nevoi. profesionistul va întări încrederea în sine a asistatului şi demnitatea individului. 6. noţiuni de bază în practica asistenţei sociale. Asistenţii sociali au responsabilitatea de a asista persoanele pentru ca acestea să obţină maximum de independenţă. Asistentul social are responsabilitatea de a interveni pentru modificarea acelor factori sociali care au o acţiune defavorabilă asupra indivizilor. 5. încurajând manifestările sale de independenţă. Ei contestă şi combat diferitele forme ale injustiţiei sociale precum: sărăcia.

Dreptul persoanelor asistate la propriile valori şi convingeri este inviolabil. • Poate identifica şi acţiona împotriva discriminării. folosind metode adecvate rolului asistentului social şi contextului în care persoana trăieşte. London.. Prin urmare. prin mobilizarea potenţialului latent de adaptare al indivizilor. 11. 12. Practicianul în asistenţă socială trebuie să demonstreze că: • Identifică propriile valori şi înţelege implicaţia acestora în practica de asistenţă socială. autentică. Orice metodă de rezolvare a cazurilor de asistenţă socială trebuie să aibă în vedere că mijloacele de a ajunge la un scop sunt tot atât de importante ca şi scopul. • Poate practica asistenţa socială într-un mod care să nu stigmatizeze sau să dezavantajeze persoanele.1. dreptul la autodeterminare şi la confidenţialitate ale asistatului. Multe din problemele indivizilor îşi au originea în societate şi nu se datorează indivizilor înşişi. sinceră. Relaţia dintre asistentul social şi client poate deveni pentru acesta din urmă model de relaţie deschisă. putând acţiona pentru respectarea dreptului la competiţie (competiţia este deseori impusă de resursele limitate şi se regăseşte în accesul pe baza îndeplinirii criteriilor de acordare a ajutorului). Ethics and Values in Social Work. încurajare. • Înţelege formele de asistare a persoanelor aflate în nevoi în demersul de îmbunătăţire a nivelului de trai. Autocunoaşterea este o primă etapă necesară în procesul de dezvoltare şi schimbare a persoanei. prin grijă. • Înţelege modalităţile de promovare a dreptului persoanei de a alege. grupurile sau comunităţile asistate. ci necesită implementarea unor măsuri de politică socială. 7. pentru aceasta având nevoie de confirmarea valorii lor din partea persoanelor semnificative din viaţa lor. a dreptului la viaţa privată. inegalităţilor şi injustiţiei. rezolvarea nu se poate limita la creşterea competenţelor individuale. indiferent de valorile şi convingerile acestora. Persoana asistată poate să preia modelul şi să îl transpună asupra celorlalte relaţii ale sale. Asistentul social poate contribui la creşterea stimei de sine a clienţilor în cadrul relaţiilor de consiliere. . S. 2001. rasismului. BASW. 9. 10. Mijloacele folosite de asistentul social vor trebui să respecte demnitatea. acceptare. înţelegând posibilităţile de dezvoltare a aspectelor pozitive ale vieţii persoanelor asistate.MANUALUL PARTICIPANTULUI 51 îmbunătăţirii integrării sociale pot fi rezolvate prin centrarea atenţiei pe alegerile şi posibilităţile prezente. Asistenţii sociali au responsabilitatea de a oferi ajutor indivizilor. Tabel V. Sursa: CCETSW (The Central Council for Education and Training in Social Work) (1995). Banks. • Recunoaşte şi respectă unicitatea şi diversitatea fiecărei persoane. 8. confidenţialitate şi protecţie. Oamenii au nevoie de conştiinţa valorii proprii şi de stimă de sine.

Valori în asistenţa socială 1. • Autodeterminare. 1. • Demnitatea şi unicitatea persoanei. probleme de comportament. persoane fără adăpost. 1. . Care consideraţi că sunt cele mai importanta valori în activitatea dvs. Încercaţi să explicaţi decizia dvs. dependenţă de alcool. Sursa: Codul etic al profesiei de asistent social . expertiza şi experienţa profesională. Autodeterminarea Asistentul social respectă şi promovează dreptul persoanelor asistate la autodeterminare 5.4. 4. • Integritate.3. Relaţiile interumane Asistenţii sociali recunosc importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi le promovează în practica profesională. Exerciţiu V. 3. lipsa locului de muncă. Justiţia socială Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale.52 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Tabel V. Demnitatea şi unicitatea persoanei Asistenţii sociali respectă şi promovează demnitatea individului. înţelegerea. 7. implicându-se în identificarea. unicitatea şi valoarea fiecărei persoane. 2. Prezentaţi rezultatele şi argumentele pe flipchart pentru prezentarea în plen. 3. Furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate î dificultate. Încercaţi să îi aranjaţi în funcţie de următorul criteriu: care dintre ei are perspective mai bune de a fi tratat cu respect şi care are o şansă mai mică de a fi tratat cu respect de către societate? 2. 2. 2004. 6. Competenţa Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţă profesională determinată de licenţa. Integritatea Asistenţii sociali acţionează cu onestitate şi responsabilitate în concordanţă cu misiunea profesiei şi normele etice profesionale. evaluarea corectă şi soluţionarea problemelor sociale. persoane vârstnice etc.2.proiect elaborat de Federaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din România. Reflectaţi asupra valorilor în asistenţă socială menţionate mai jos şi discutaţi în grup sensul acestora: • Justiţie socială.). pentru fiecare beneficiar folosind experienţa personală şi exemple. Gândiţi-vă la 10 beneficiari cu diferite probleme (handicap. profesională? Exerciţiu V.

din punctul dvs. S. de vedere.. . Adaptat după Banks. Încercaţi să identificaţi motivele ori circumstanţele care au condus la un astfel de comportament. şi V.5. 2001.1.2. Analizaţi critic relaţia dintre valorile profesionale şi propriile valori Listaţi valorile pe care le consideraţi importante în practica de asistenţă socială şi comparaţi-le apoi cu cele din tabelul V. Sugeraţi modificări la tabelele V.2. Amintiţi-vă situaţii din activitatea dvs. London. BASW. Descrieţi situaţia celorlalţi membri ai grupului. şi tabelul V.MANUALUL PARTICIPANTULUI 53 Exerciţiu V. Exerciţiu V.6.1.? Prezentaţi în plen rezultatul discuţiilor. Cum aţi fi procedat dvs. oamenii au fost trataţi fără respect. Ethics and Values in Social Work. profesională când.

54 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

MANUALUL PARTICIPANTULUI

55

SESIUNEA VI: Probleme etice - dileme etice

PROBLEME ETICE - DILEME ETICE

OBIECTIV:
Participanţii la training vor înţelege noţiuni de bază în etica profesională, precum şi implicaţiile acestor noţiuni în practica asistenţei sociale.

METODE: prezentarea şi problematizarea informaţiilor; discuţii/ exerciţii de grup. MATERIALE: flipchart, markere. TIMP: 90 min.

Asistenţii sociali sunt confruntaţi zilnic cu nevoia de a lua decizii morale. Uneori au posibilitatea să discute deciziile pe care le iau cu colegii sau/şi cu supervizorii lor. În majoritatea cazurilor, însă, ei au de luat singuri decizii. Problemele etice au luat o amploare mai mare pe măsură ce creşte publicitatea cazurilor sociale, ca şi datorită accentuării interesului statului în problemele sociale şi, în general, ca urmare a creşterii interesului public pentru bunăstarea şi calitatea vieţii individului. Se spune că morala nu poate fi predată în sălile de curs, nici lămurită în manuale, ea trebuie exersată în activitatea efectivă. Rămâne de reţinut avertizarea lui Thomas d’Aquino care spunea că în chestiuni de etică “nu putem discuta ceea ce ar trebui să facem, fără să ştim ce anume am putea face”. Pentru ca asistenţii sociali să se pregătească pentru sarcina dificilă a rezolvării dilemelor morale prin luarea unor decizii responsabile, ei trebuie să ştie să recunoască acele aspecte ale practicii asistenţei sociale care pun în balanţă diferite valori morale, să îşi clarifice propriile valori personale, pe care să le raporteze la valorile profesiei (Roth-Szamoskozi, 2003). Problemele etice apar atunci când asistentul social vede o situaţie ca implicând decizii morale dificile. Dilema etică apare atunci când asistentul social se confruntă cu o situaţie în care trebuie să decidă în cazul unei alternative conflictuale, cum ar fi conflictul între valorile personale/ valorile profesionale, valorile personale/ valorile persoanei asistate, valorile personale/ valorile instituţiei în care lucrează etc. După identificarea şi definirea dilemei etice, asistentul social va trebui să decidă care din valorile implicate vor fi luate în considerare cu prioritate.

56

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Exemple de situaţii care pot conduce la dileme morale:
(din Roth-Szamoskozi, 2003) - Un tânăr dintr-un centru pentru minori delincvenţi vă spune că are încredere în dvs., crede că numai dvs. îl înţelegeţi şi vă dezvăluie planul lui de a evada. - Organizaţia unde lucraţi a obţinut o sumă de bani de la o fundaţie pentru sprijinirea copiilor cu handicap; directorul vă cere să prezentaţi un raport despre munca dvs. în care să figureze un număr mai mare de cazuri asistate decât în realitate, nu numai pentru a justifica activitatea existentă, dar şi pentru a putea solicita ulterior o sumă mai mare de bani. - O femeie vă spune că a rămas însărcinată, doreşte să avorteze şi vă solicită ajutorul. - Aflaţi despre unul din adolescenţii dintr-un centru de plasament că practică relaţii homosexuale şi îi agresează pe băieţii mai mici. Unii pot considera aceste cazuri ca fiind clare, lipsite de vreo dilemă morală, alţii, dimpotrivă, identifică principii şi valori morale diferite şi consideră că rezolvarea unor astfel de situaţii implică o deliberare morală dificilă. Pentru a ne clarifica în legătură cu soluţiile unor astfel de cazuri şi ale altora conform cerinţelor asistenţei sociale, avem nevoie de cunoaşterea modului în care profesia stabileşte priorităţile ei valorice. Faţă de cine suntem responsabili? Pentru a lua o hotărâre etică, trebuie să clarificăm ce părţi implicate vor fi influenţate de decizia noastră şi pe care dintre ele ne simţim mai obligaţi să le susţinem. Când vom analiza o dilemă etică, vom investiga cinci categorii de responsabilităţi: 1. 2. 3. 4. 5. 6. responsabilităţi faţă de societate; responsabilităţi faţă de profesie; responsabilităţi faţă de persoanele asistate; responsabilităţi faţă de noi înşine ca profesionişti; responsabilităţi faţă de colegi; responsabilităţi faţă de instituţia angajatoare.

Teme majore de confruntare etică
Conflictele morale cărora trebuie să le facă faţă asistenţii sociali se pot datora următoarelor trei grupe de factori (din Roth-Szamoskozi, 2003): 1. Factori care ţin de asistenţii sociali: presupunerile lor, convingerile lor, judecăţile lor de valoare privind natura umană, valorile, scopurile activităţii de asistenţă socială sau concepţiile lor teoretice privind activitatea lor profesională. 2. Factori legaţi de client: personalitatea sa, nivelul său mintal şi educaţional, relaţiile sale cu alţi membri ai familiei sale, cu comunitatea, relaţiile şi situaţia sa profesională etc. 3. Factori legaţi de problemă: natura problemei, definirea ei, scopurile şi priorităţile care derivă din acest specific, strategiile şi opţiunile la care se pretează. 4. Factori care ţin de mediul instituţional.

MANUALUL PARTICIPANTULUI

57

Aspectele etice ale muncii de asistenţă socială apar ori de câte ori există un conflict sau o lipsă de simetrie legată de factorii amintiţi sau când se ciocnesc valori în interiorul diferitelor componente. Subiectele principale care constituie elemente ale dilemelor practicienilor asistenţi sociali sunt următoarele: - cunoştinţele profesionale ale celui care oferă ajutor versus drepturile persoanelor asistate de a alege serviciile pe care le doresc; - obligaţiile şi solicitările contradictorii la care asistentul social e nevoit să le răspundă; - hotărârile privind persoanele asistate trebuie luate împreună cu aceştia, cu consimţământul lor, dar în multe cazuri ei nu înţeleg toate implicaţiile alegerii lor; - asistentul social trebuie să ia uneori decizii în situaţii neclare, ambigue sau contradictorii; - asistentului social i se cere să fie sincer şi să spună adevărul, dar există situaţii în care cunoaşterea adevărului este greu suportabilă de către persoana asistată sau pare că îi face rău acestuia; - respectarea confidenţialităţii este adesea dificilă, deoarece sunt situaţii în care i se cere comunicarea informaţiilor în interesul clientului sau al altora implicaţi în situaţie; - caracterul limitat al resurselor aflate la dispoziţia asistenţilor sociali ridică problema echităţii, respectiv a priorităţilor în distribuirea acestora; - în general, interesele persoanelor asistate sunt primordiale faţă de ale profesioniştilor, dar sunt situaţii în care ele periclitează serviciul sau chiar viaţa asistentului social; - în deciziile sale profesionale, asistentul social trebuie să renunţe la propriile judecăţi de valoare, chiar şi în situaţiile în care propriile valori îl fac să încline într-o anumită direcţie; - asistentul social îşi va menţine raporturile cu persoanele asistate la nivelul limitat al relaţiilor profesionale, chiar dacă aceştia manifestă nevoia de o relaţie mai complexă; - alegerea modalităţilor de evaluare şi a căilor de intervenţie poate pretinde alegerea între o tehnică mai potrivită pentru persoana asistată şi una mai convenabilă pentru asistentul social; - relaţiile cu colegii pot deveni conflictuale din cauza unor confruntări cu caracter profesional, provenind din înţelegerea diferită a obligaţiilor faţă de persoanele asistate; - respectarea regulamentelor interioare şi a dispoziţiilor superiorilor este o obligaţie a oricărui angajat, care vine însă uneori în conflict cu alte cerinţe etice.

Luarea unei decizii etice
Luarea unei decizii etice presupune urmarea unor paşi (Paradise, 1985): 1. Identificarea problemei. Primul pas presupune identificarea problemei sau a dilemei. Care este sursa conflictului? Ce factori sunt implicaţi? De exemplu, dacă eşuezi în a explica persoanei asistate care sunt limitele confidenţialităţii şi informaţia trebuie să fie împărtăşită ca urmare a unor cerinţe legale sau instituţionale, atunci apare o potenţială dilemă etică. Dacă asistentul social nu este de acord cu anumite direcţionări din partea instituţiei şi are un argument convingător pentru care lucrurile ar trebui schimbate, atunci se află într-o poziţie mai bună.

58 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Primul pas pentru depăşirea unei probleme este recunoaşterea ei. luând în considerare fiecare alternativă. îşi poate pierde slujba. riscă distrugerea relaţiei cu A. la confidenţialitate. Uneori situaţiile personale afectează decizia pe care o luăm. Reamintiţi-vă că aveţi responsabilităţi faţă de persoana asistată. Imaginaţi cursurile posibile şi probabile ale acţiunii.. profesie şi. De exemplu. Examinarea valorilor şi normelor etice necesare pentru rezolvarea dilemei. lui sau altora. comunică informaţia părinţilor. e important să fiţi cât se poate de realişti. asistenţii sociali care lucrează cu minorii se confruntă cu situaţii în care părinţii solicită informaţii despre copiii lor.. Dacă asistentul social nu dezvăluie informaţia părinţilor lui A. Studiu de caz VI. Dar e posibil ca părinţii lui A. dar. chiar dacă nu au fost solicitate. asistentul social poate să nu fie de acord cu şeful său şi drept urmare. Elemente de genul acesta pot avea un impact asupra deciziei şi de aceea trebuie luate în considerare. dar putem înţelege şi dorinţa părinţilor de a cunoaşte problema fiului lor. faţă de instituţia unde lucraţi. Din punct de vedere deontologic. să îl sprijine pe acesta pentru depăşirea problemei. foarte important. asistentul social are obligaţia de a respecta dreptul lui A. Alegerea celui mai bun curs al acţiunii. dar faptul că este minor complică situaţia.: Dilemă etică Părinţii unui adolescent de 16 ani. Dacă. pentru fiecare acţiune în parte. Dacă A. Dar păstrarea confidenţialităţii asupra informaţiilor obţinute de la minori în cadrul unei relaţii bazate pe încredere poate fi respectată atâta timp cât nu e necesar să protejezi minorul de posibilitatea de a-şi face rău. 3. În cazul de mai sus. din fericire. va deveni evident propriul sistem de valori. ar fi adult. asistentul social trebuie să decidă între respectarea dreptului tânărului la confidenţialitate şi dreptul părinţilor de a şti despre faptul că fiul lor consumă droguri. Adeseori. De asemenea. îl întreabă pe asistentul social dacă fiul lor consumă droguri. Astfel. faţă de societate. Se înţelege că tânărul nu doreşte ca părinţii lui să afle.? Ce se va întâmpla? Este important să identificaţi care este poziţia responsabilităţilor dvs. faţă de dvs. De asemenea. din contră. 2. creşte calitatea serviciilor oferite lui A. şi poate contribui la deteriorarea relaţiei lui A. Care sunt implicaţiile alternativelor dvs. Asistentul social ştie că tânărul consumă droguri. A. asistentul social trebuie să decidă dacă este cazul să transmită anumite informaţii confidenţiale. astfel de situaţii nu se întâlnesc prea des. 4. cu părinţii săi. Încălcarea confidenţialităţii ar produce mai mult rău decât bine şi ar putea crea chiar un precedent în ceea ce priveşte deciziile asistentului social (dacă decide să transmită părinţilor secretele copiilor).1. . 5. În enumerarea tuturor posibilelor cursuri ale acţiunii va trebui să luaţi în considerare argumentele dvs. atunci lucrurile ar fi mai simple.

O doamnă foarte respectată în comunitate şi admirată de asistentul social datorită activităţilor sale de voluntariat. care caută mijloace de a-şi menţine controlul asupra fiicei sale.Fiul adult vrea să îşi plaseze tatăl vârstnic într-un cămin de bătrâni. îl roagă pe asistentul social să o ajute pentru a întrerupe sarcina. la adolescenţă. Asistentul social este. Oricum.Într-un orăşel se pune problema construirii unei tabere pentru un număr mare de refugiaţi sosiţi în zonă. de frica posibilei creşteri a infracţionalităţii şi cere îmbunătăţirea protecţiei oferite de poliţie împotriva refugiaţilor. . vrea să fie independentă şi nu o mai ascultă acum. care nu stă destul cu ea. respectiv de a proteja sănătatea tuturor persoanelor în cauză versus respectarea dreptului la confidenţialitate. dacă asistentul social consideră că tânărul doreşte să fie tratat. se plânge că fiica ei. prin religia sa. sau faţă de adolescentă. . cele ale comunităţii (să fie ferită de eventuale riscuri cauzate de sosirea unor străini) şi. preferă să rămână acasă. . asistentul social trebuie să îşi limpezească cine este asistatul ale cărui interese trebuie să le apere: mama supraprotectivă. dilema rezultă din faptul că persoana asistată (fiul) solicită un serviciu social ce poate afecta nefavorabil un membru al familiei sale. care impun priorităţi diferite. dilema apare ca urmare a posibilităţilor diferite de înţelegere a loialităţii faţă de persoanele asistate implicate în acest caz. lui sau altora ca urmare a consumului de droguri. deşi are dificultăţi din ce în ce mai mari de a se întreţine singur.O femeie îl întreabă pe asistentul social al logodnicului ei dacă este adevărat că acesta este infectat cu virusul HIV. asistentul social ar trebui să împărtăşească informaţiile numai dacă el consideră că tânărul îşi poate face rău. pe de altă parte. În astfel de situaţii.O tânără de 16 ani.MANUALUL PARTICIPANTULUI 59 În acest caz. . . al cărei comportament pare să se încadreze în limitele normalului şi care are nevoie de încurajarea tendinţelor ei de autonomie. Dilemele etice ale asistentului social pot avea ca sursă punctele diferite de vedere asupra cazului. În acest caz. dar acesta nu doreşte internarea. Pentru exemplificare. dar instituţia în care lucrează condamnă orice formă de discriminare. În acest caz. cele ale profesiei (preocuparea primordială faţă de grupurile dezavantajate). comunitatea se opune acestui proiect.Un tânăr de 19 ani îi mărturiseşte asistentului social că este confuz cu privire la orientarea sa sexuală şi că este atras de persoane de acelaşi sex. Aici dilema provine din priorităţile diferite: pe de-o parte. Maria Roth propune spre analiză modalităţile posibile de acţiune ale asistentului social în următoarele cazuri: . atunci transmiterea informaţiilor nu se justifică. Asistentul social este împotriva homosexualităţii. de tip caritabil. Nohr []): . însărcinată în cinci săptămâni. împotriva avortului/ instituţia în care lucrează asistentul social este împotriva avortului. Alte situaţii (Banks.

în 1924. asistentul social şi agenţia în care lucrează. jurnalul oficial al asistenţilor sociali americani. codul deontologic funcţionează ca un ghid de raportare la situaţii etice şi nu reprezintă un ansamblu de reguli cu aplicabilitate la o situaţie dată. dat fiind numărul mare al acestora şi varietatea lor. De cele mai multe ori.60 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Nu se poate elabora o tipologie a dilemelor morale. a avut loc întâlnirea specialiştilor la nivel internaţional. ci şi pentru standardele profesionale. soluţiile dilemelor etice nu sunt absolut satisfăcătoare. asistentul social şi profesie. care au încercat definirea ariei operative a asistentului social în cadrul programelor de protecţie socială. sarcina cea mai grea a asistenţilor sociali fiind de a raporta continuu valorile profesionale la valorile personale. Necesitatea unor coduri deontologice a apărut mai evidentă pe măsură ce s-au înfiinţat asociaţii ale asistenţilor sociali. “În 1994.Principii şi Standarde”. având în permanenţă ca preocupare respectarea standardelor profesionale. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali a adoptat în această întâlnire „Etica Asistenţei Sociale . în care sunt prevăzute standarde referitoare la susţinerea oportunităţilor de informare şi experienţă între specialişti şi reglementează situaţiile în care este încălcată etica profesională. conţinând aspecte referitoare la aspectele ce ţin de procedurile şi practicile adecvate serviciilor oferite de agenţie. Sri Lanka. care cuprinde două documente: Declaraţia Internaţională a Principiilor Etice ale Asistenţei Sociale şi Standardele Etice Internaţionale ale Asistenţilor Sociali. Standardele Etice Internaţionale ale Asistenţilor Sociali reglementează relaţiile dintre: 1. pus în mai mare măsură în acord cu realităţile sociale (Roth-Szamoskozi. Formarea unei gândiri deontologice presupune evaluare deciziilor în spiritul valorilor profesionale. asistentul social şi colegi. potrivit căruia asistentul social intervine pentru creşterea bunăstării individuale şi a determinării de sine a individului. NASW) a adoptat un nou cod deontologic. dar este cert că avem nevoie de a ne forma capacitatea de a discerne în urma unei evaluări deontologice asupra subiectelor dilematice. . Asociaţia Naţională Americană a Asistenţilor Sociali (National Association of Social Workers. asistentul social şi problematica socială. 2003). referitoare la principiile de colectare şi utilizare a informaţiei privind situaţia clientului şi modalităţile de lucru cu clientul. înţelegerea şi interpretarea nevoilor individuale şi sociale. Codul deontologic Primul cod deontologic al asistenţilor sociali a fost elaborat de Mary Richmond şi tipărit în 1920 sub numele “Cod etic experimental pentru cei care lucrează cu cazuri sociale” (Experimental draft code of ethics for social case workers). asistentul social şi client. Astfel. Astfel. 4. referitoare la modalităţile de menţinere şi aplicare a valorilor profesionale în practica asistenţei sociale. rolul codului deontologic fiind de a face conştient că decizia luată va trebui să fie satisfăcătoare nu numai pentru el/ea însuşi/însăşi. în care sunt prevăzute standarde referitoare la identificarea. 2. 3. se susţinea ideea că publicul are şi el dreptul să cunoască principiile pe baza cărora asistentul social ia decizii. în Colombo. În 1979. în “The Compass”. Plecând de la principiul de bază al profesiei de asistent social. 5. Abia în 1951 Adunarea Generală a Asociaţiei Americane a Asistenţilor Sociali a adoptat primul cod deontologic valabil pentru toţi membrii asociaţiei.

în cadrul Conferinţei Naţionale de Asistenţă Socială desfăşurată la Oradea. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali încurajează specialiştii fiecărui stat să discute şi să clarifice problemele particulare relevante pentru fiecare ţară. ca pe un ghid general pe baza căruia specialiştii fiecărui stat membru îşi pot stabili principii etice profesionale proprii. metodologia cercetării sociale. de către Federaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din România. Aria problemelor în care Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali apreciază că asistentul social trebuie să decidă conduita pe care o adoptă în consens cu standardele şi principiile etice sunt: . cod care a fost discutat de comunitatea profesională a asistenţilor sociali (membri ai asociaţiilor membre în FNASR). Astfel.când asistentul social trebuie să fie atât cel care ajută persoana asistată cât şi cel care verifică situaţia acestuia. Acesta cuprinde două capitole: A.” În 2003. între grupul clientului şi societate sau între diferite grupuri profesionale. Aplicaţiile principiilor etice trebuie judecate în funcţie de contextul în care acţionează asistentul social. a elaborat primul Cod deontologic al asistentului social în România. Codul oferă principii generale prin care asistentul social se orientează în acţiunile întreprinse şi furnizează cadrul în care asistentul social poate lua decizii privitoare la relaţia sa cu persoana asistată. Pe lângă acest cod. alte coduri etice relevante. Codul deontologic al profesiei de asistent social. colegii şi agenţia în care lucrează.când loialitatea asistentului social este în mijlocul unor conflicte de interes. în septembrie 2003. Acest cod nu privează pe nici un asistent social de libertatea practicii cu condiţia ca acţiunile sale să fie în consens cu principiile etice ale codului deontologic. principii şi standarde profesionale pentru a-l ajuta pe asistentul social să ia deciziile adecvate persoanei asistate şi contextului său de viaţă. Valorile şi normele etice fundamentale corespunzătoare activităţii asistentului social. realizat de un colectiv de specialişti. . În elaborarea Codului.MANUALUL PARTICIPANTULUI 61 Codul deontologic nu reprezintă un set de reguli care prescriu toate tipurile de comportament pentru toate situaţiile în care poate fi implicat asistentul social.când datoria asistentului social de a proteja interesele persoanei asistate poate veni în conflict cu cerinţele eficacităţii şi utilităţii acţiunilor întreprinse de către asistentul social. . membri ai Asociaţiei Romane pentru Promovarea Asistenţei Sociale şi fondatori ai Federaţiei Naţionale a Asistenţilor Sociali din România (2002). Codul deontologic al profesiei de asistent social oferă un set de valori. . asistentul social trebuie să utilizeze şi alte surse de informare pentru delimitarea activităţilor sale cum ar fi: legislaţia. economice. politica agenţiei în care lucrează. Plecând de la acest principiu. B. Federaţia Internaţională a Asistenţilor Sociali recomandă „Etica Asistenţei Sociale Principii şi Standarde”. Spania. consultarea colegilor. sociale şi culturale care se regăsesc în strategiile guvernamentale în sfera politicilor sociale. SUA) şi Codul Deontologic Profesional al Federaţiei Internaţionale a Asistenţilor Sociali şi Asociaţiei Europene de Asistenţă Socială. consultarea supervizorului sau consilierului legal al agenţiei. condiţii istorice. au fost folosite modele de coduri deontologice ale unor ţări cu experienţă avansată în domeniu (Olanda. a fost finalizat. cum ar fi conflictele între interesele clientului şi a altor persoane. Asociaţia Romană Pentru Promovarea Asistenţei Sociale. Problematica socială porneşte de la diferite premise de spaţiu geografic. Responsabilităţile asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale.

Revista de Asistenţă Socială. Frideric. Bucureşti. New York. Louis. în urma acumulării de noi cunoştinţe? Prezentaţi rezultatele şi argumentele pe flipchart pentru prezentarea în plen.. Gândiţi-vă la un eveniment sau la o situaţie cu care v-aţi confruntat la locul de muncă şi pe care îl/o consideraţi problematic/-ă din punct de vedere etic (un conflict sau o situaţie în care v-a fost greu să luaţi o decizie). Bucureşti. Mihaela. Nicolae. Descrieţi pe scurt situaţia (evenimente. 2001. . circumstanţe). Kant. Teaching Practical Ethics for the Social Professions.. Immanuel. 1980. Banks. Nohr Kirsten. responsabilităţi. Clifford G. 2002. K.1. Blebea. Ethics and Values in Social Work. valori în asistenţă socială. Ana. Columbia University Press. Kathz B. Bibliografie (Sesiunile V şi VI) • • • • • • • • • Banks Sarah. London. profesia. Reamer G. Etica mass-media. Editura Ştiinţifică. 2001. Introducere în etica profesională. Kim B. Aceste norme se referă la responsabilităţile asistentului social ca profesionist şi la relaţiile lui cu societatea.. Rotzoll. Bell& Howell Publication Systems Division. 1999. Care a fost dilema şi decizia luată? 3. 2002. Rodica.. Social Work Profession of Many Faces. S. 2001. Trei. Ohio. Ed. & Sheafor W: B. Aţi lua altă decizie acum. instituţia şi colegii. Paradise V. Allyn and Bacon Inc. Social Work Values and Ethics. Miroiu. Develop Ethical and Legal Standards. Adaptat după Banks. S. Ed. persoanele asistate. Exerciţiu VI. Deontologia profesiei de asistent social. Nohr. Gabriela. 1985. BASW. Bucureşti. Feset. Rădulescu. 2. 1. Teaching Practical Ethics For The Social Professions. valori personale sau ale instituţiei pot fi implicate. Care au fost valorile pe care s-a bazat decizia luată? 4. 1/2002. McKee. Polirom.62 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Responsabilităţile asistentului social se adresează tuturor asistenţilor sociali şi se aplică tuturor activităţilor profesionale de asistenţă socială. Feset. 1972. Mark Fackler. Critica raţiunii practice. Morales M. nr. persoane. Aspecte ca drepturi. Gheţău. Christians.

Vlăsceanu. 1994. Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale. suport de curs. Politică. Universitatea din Bucureşti. 2004. 1978. Cătălin. Maria. Psihologie socială. Bucureşti. Ed. Codul etic al profesiei de asistent social – proiect. Zamfir Elena. 2004. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială.MANUALUL PARTICIPANTULUI 63 • • • • • • • • • Roth-Szamoskozi. Dicţionar de sociologie. Cluj. Huisman Denis. Ed. Akermay Milton. Texte alese. Vergez Andre. Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.Rex. 1997. . 2003. Editura Babel. Curs de filozofie. Federaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din România. Dicţionar de filozofie. Prentice Hall. Introduction to Social Work. Iaşi. Farclay Williams. Humanitas. Editura Ankarom. Bucureşti. Lazăr. Zamfir. Rădulescu Ana – Managementul de caz. 1995. 1998. Codul de conduită. Editura Presa Universitară Clujeană. Skilmore A.

64 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

5. 2. enunţe cele cinci întrebări . îşi însuşească principalele caracteristici ale perspectivei persoanei asistate.MANUALUL PARTICIPANTULUI 65 SESIUNEA VII: Evaluarea iniţială şi intervenţia în asistenţa socială EVALUAREA INIŢIALĂ ŞI INTERVENŢIA ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. trebuie să decidă obiectivele. Situaţia trebuie evaluată. discuţii/exerciţii de grup. Cum trebuie procedat? Trebuie alese metodele de intervenţie în vederea îndeplinirii obiectivelor propuse. 3. în succesiunea de activităţi desfăşurate cu/pentru clienţi(i)/beneficiari(i). S-a făcut tot ce trebuia? Evaluarea rezultatelor finale ale intervenţiei. MATERIALE: flipchart. Ce se întâmplă? 3.cheie în procesul de asistenţă socială. 11-12): 1. Bazându-se pe constatările evaluării iniţiale. markere. asistenţii sociali ar trebui să poată răspundă la următoarele 5 întrebări (Howe. descrie etapele procesului de asistenţă socială. Pe parcursul procesului de asistenţă. să planifice intervenţia şi să-şi clarifice intenţiile. METODE: prezentarea informaţiilor. participanţii vor putea să: 1. Ce este de făcut? Asistentul social trebuie să recunoască şi să identifice problema cu care se confruntă persoana asistată. 2001. 4. Răspunsurile pe care le oferă asistenţii sociali la aceste întrebări pot fi diferite. reflectând diversitatea de opţiuni în abordarea unei situaţii. interpretată şi explicată. 4. asistentul. Care este problema? 2. prezinte ce este aceea evaluarea iniţială în procesul de asistenţă socială. . împreună cu clientul. p. TIMP: 90 min.

Problema imediată este ceea ce îl preocupă cel mai mult pe client. Exemplu: un tânăr ajunge la centrul pentru minori fiindcă a fost găsit în gară. pe client să se adreseze asistentului social.dacă se adresează asistentului social de bunăvoie (şi-a dat seama că are o problemă şi că asistentul social este cel care l-ar putea ajuta să o rezolve). Intensitatea acesteia variază în funcţie de ceea ce l-a determinat. legată de cea iniţială. în legătură cu care el se vede nevoit să solicite ajutor. iar tatăl în închisoare. Evaluarea problemei în relaţia de asistenţă socială (Roth-Szamoskozi. . va influenţa natura relaţiei dintre asistentul social şi client. p.să fie informat asupra stadiului procesului. Rareori. oricare ar fi natura acestei relaţii. motivaţia poate fi de intensitate medie. În ultimul an nu a fost vizitat de părinţi. clientul cere de la asistentul social: . Problemele adiacente se referă la situaţia care a cauzat şi care tinde să menţină problema imediată. acesta din urmă se caracterizează prin nevoie şi prin natura motivaţiei sale. ea poate conduce la o altă problemă. . legate unele de altele. . Totuşi. .să fie implicat în luarea deciziilor pe întreaga durată a procesului de asistenţă socială. Probleme curente sunt acele probleme care trebuie rezolvate pentru a se obţine o schimbare sau pentru a remedia o situaţie. are de-a face cu o constelaţie de probleme. motivaţia poate fi scăzută sau chiar să lipsească (şi extrinsecă). după cum urmează: . de fapt.dacă a fost trimis la asistentul social de către un alt specialist. . atât în plan orizontal – în sensul ramificaţiilor sale în prezent. În funcţie de toate aceste elemente. nevoia şi motivaţia generează comportamentul clientului care. asistentul social are de rezolvat doar o singură problemă a unui asistat. . cât şi în plan vertical.dacă este obligat să se adreseze asistentului social (în cazul celor din sistemul de probaţiune. 11-12) În relaţia asistent social . fugit de la un centru de plasament. Conceptul de problemă a unui client se schimbă în timp. mama fiind bolnavă.o relaţie bazată pe încredere şi acceptare.obţinerea de rezultate pozitive în procesul de asistenţă socială. de exemplu). la rândul lui. Copilul şi-a exprimat de câteva ori dorinţa de a-şi revedea mama.66 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Perspectiva persoanei asistate (Howe. motivaţia este de obicei crescută. 2003) Definirea problemei nu se poate face instantaneu. pe măsură ce munca cu persoana asistată progresează. Pe măsură ce problema iniţială se rezolvă. rezultatele sale şcolare fiind foarte slabe.proceduri clare şi bine stabilite.client. . Exemplu: situaţia unui copil de la un centru de plasament e dificilă. 2001. ci reprezintă un proces în care fiecare problemă este luată în considerare. De obicei. în sensul cauzalităţii din trecut.

(b) cu oferta serviciului în care lucrează asistentul social şi (c) cu oferta de asistenţă a celorlalte servicii din reţeaua naţională/ONG-uri. evaluarea serviciilor din reţea care pot răspunde nevoilor persoanei asistate. competenţele dezvoltate şi consolidate. corelarea nevoilor cu: (a) resursele. Paşi de urmat în procesul de asistenţă socială (Rădulescu.relaţiile copilului cu personalul şcolii. stabilirea strategiei de intervenţie. 2004) 1. implementarea planului de intervenţie trebuie monitorizată permanent cu scopul de a se cunoaşte.MANUALUL PARTICIPANTULUI 67 Exemplu: . cât şi pentru serviciu. Evaluarea finală a cazului – evaluarea evoluţiei cazului în urma implementării planului de intervenţie.situaţia materială a familiei. dacă serviciile mai sunt corespunzătore nevoilor. dezvoltarea planului individualizat de intervenţie. Evaluarea iniţială a nevoilor persoanelor care solicită ajutor – cunoaşterea şi evaluarea nevoilor persoanelor care solicită asistenţă. Problemele formulate în relaţia de ajutor nu vor putea să acopere toată gama de dificultăţi întâlnite de persoana asistată. întrucât situaţia persoanei se poate schimba în urma alocării resurselor. Sesizarea (Johnson. 3. Pentru fiecare caz asistentul social trebuie să urmărească (Rădulescu. dar găsirea unor soluţii pentru acestea va conduce la creşterea capacităţii de rezolvare a unor probleme similare. aceasta/acesta poate accepta persoana asistată pentru evaluare suplimentară sau o poate îndruma către o altă instituţie care o poate asista.starea de sănătate a mamei. 5. Implementarea planului de intervenţie – stabilirea legăturilor persoanei asistate cu serviciile stabilite în planul de intervenţie şi alocarea resurselor identificate. . monitorizarea intervenţiei. 2004) Asistenţii sociali află de potenţiale persoane asistate din diferite surse: În funcţie de natura/profilul instituţiei/biroului. să se facă modificările cerute de evoluţia cazului. . 2. crearea legăturilor persoanei asistate cu serviciile selectate. Monitorizarea – controlul modului în care sunt alocate resursele şi efectele acestora asupra situaţiei persoanei asistate. pe de-o parte. . . 6. evaluarea rezultatelor intervenţiei atât pentru persoana asistată. acumularea de cunoştinţe şi resurse. precum şi stabilirea priorităţilor de intervenţie.situaţia şcolară a copilului. iar pe de altă parte.relaţiile copilului cu familia sa. 2004): evaluarea nevoilor persoanelor care solicită ajutor şi stabilirea priorităţilor de intervenţie. evaluarea resurselor disponibile. Rădulescu. Voicu. Elaborarea planului de intervenţie – identificarea resurselor individuale/ comunitare care pot fi utilizate. 4. .

cu frecvente reîntoarceri la analiza cazului şi a etapelor anterioare pentru clarificări sau adaptări în raport cu evoluţia cazului. iar hotarul dintre acestea două este greu de stabilit. evaluarea trebuie astfel condusă încât să nu agraveze starea clientului ci să o amelioreze. aceasta/acesta poate accepta persoana asistată pentru evaluare suplimentară sau o poate îndruma către o altă instituţie care o poate asista. În practică. prietenii sau vecinii pot contacta instituţia cu privire la îngrijorarea lor în legătură cu potenţiala persoană asistată. instituţia se poate autosesiza cu privire la existenţa unei persoane care are nevoie de ajutor. însă. . persoana asistată poate contacta direct instituţia pentru ajutor. 2004) Asistenţii sociali află de potenţiale persoane asistate din diferite surse: membrii familiei. Rădulescu. • • • • • În funcţie de natura/profilul instituţiei/biroului. deoarece cunoaşterea cazului nu se opreşte la faza de evaluare. 1. iar pe de altă parte. Sesizarea (Johnson. asistentul social se poate autosesiza asupra unei situaţii de dificultate în care se poate afla o persoană.68 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Evaluare iniţială (Interviu) Evaluare finală şi terminarea intervenţiei Planificarea intervenţiei Monitorizare Intervenţie Derularea logică în care sunt prezentate aceste repere de lucru face ca procesul de intervenţie să pară o acţiune în etape succesive. procesul este spiralat. “Evaluarea şi intervenţia sunt două componente de bază ale procesului de asistenţă socială. Voicu. alţi profesionişti din comunitate pot contacta instituţia comunicând îngrijorările lor referitoare la o persoană.

(Sursa: 2000. modalitatea de folosire a informaţiilor şi cunoştinţelor pentru a lua decizii etc. chiar resurse materiale şi constituie mediul imediat al clientului. cu vecinii.. oferă susţinere. locul de muncă (relaţia cu colegii.)..). a problemelor şi a celorlalţi. Evaluarea iniţială a nevoilor persoanelor care solicită ajutor Evaluarea constă în aprecierea potenţialului afectiv. aspectele economice (achiziţionarea resurselor şi capacitatea de a administra şi aloca banii necesari plăţii bunurilor şi serviciilor etc. aspectele de natură intelectuală (idei şi cunoştinţe folosite pentru înţelegerea propriei persoane. fie ca aspecte care trebuie îmbunătăţite. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. suport de curs 2004. nutriţia). ajutor. 2003). percepţia asupra muncii etc.). Pentru claritatea acţiunilor care ar trebui • . asistentul social va putea stabili care sunt elementele situaţiei asupra cărora se va focaliza pe parcursul intervenţiei. Sheafor. abilitatea de a interpreta propria experienţă. Universitatea din Bucureşti) În baza acestei înţelegeri. B. G. instituţii. asociaţii – fac parte din mediul social al persoanei. în Ana Rădulescu.). accesul la servicii şi la forme de dezvoltare personală şi profesională. având cea mai mare pondere în viaţa acestuia. Aceste reţele sunt considerate primare. asistentul social trebuie să înţeleagă modul în care elementele contextului social. aspectele de natură emoţională (tendinţa de a se retrage şi de a se izola de ceilalţi. Managementul de caz.) . ruşinea etc.).). Horejsi. furie. aspectele juridice (drepturile şi responsabilităţile care îi revin în calitate de cetăţean etc. familial şi individual afectează: situaţia persoanei asistate. fie ca resurse pe care să le utilizeze. intelectual şi fizic de care dispune clientul. Activitatea asistentului social este focalizată simultan asupra următoarelor acţiuni (Rădulescu. Aceste capacităţi formează resursele interne ale clientului.persoana care are nevoie de ajutor sau o persoană din anturajul acesteia. modul de utilizare a resurselor comunitare pentru a răspunde nevoilor personale sau familiale etc. 2004): Identificarea şi analiza problemelor persoanelor care solicită asistenţă şi stabilirea aspectelor asupra cărora trebuie să se intervină. identitatea etnică. organizaţii. Trebuie identificate şi evaluate şi resursele din reţeaua socială a clientului: relaţia cu familia. responsabilităţile asumate în cadrul comunităţii. gradul de integrare a persoanei asistate în comunitate (sentimentul de apartenenţă la alte grupuri. Resursele externe – servicii. voinţa persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă (cine solicită ajutorul asistentului social? . întemeiate pe o anumită legislaţie. Pentru o evaluare corectă a nevoilor şi resurselor.MANUALUL PARTICIPANTULUI 69 2. pe resurse materiale şi financiare” (Roth-Szamoskozi. cadrul familial (relaţiile dintre membrii familiei. C. aspectele fiziologice (starea de sănătate.). modul în care persoana asistată susţine acţiunea de colectare a datelor şi de pregătire a documentelor necesare asistenţei etc. religioasă şi valorile asociate. înclinaţia spre stări cum ar fi tristeţea. În afară de acestea trebuie evaluate resursele puse la dispoziţia clientului de către comunitate. teama. Horejsi. situaţiile în care membrii familiei au mai beneficiat de suportul serviciilor sociale şi modul în care au fost folosite resursele. compoziţia familiei şi relaţia cu rudele. cu grupul de apartenenţă. distribuţia rolurilor şi a puterii în familie etc.

70

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

realizate sau a celor care ar trebui avute în vedere în planul de intervenţie, asistentul social întocmeşte lista cu nevoi, în ordinea priorităţii acestora. Lista cu nevoi este importantă mai ales atunci când persoanele asistate sunt dependente de asistenţa combinată a serviciilor de asistenţă socială şi medicală sau când intervenţia se bazează pe lucrul în echipa multidisciplinară; în aceste situaţii, lista care include nevoile persoanei asistate ajută la clarificarea responsabilităţilor specialiştilor implicaţi şi la continuitatea acţiunilor, evitându-se suprapunerea serviciilor sau a acţiunilor specialiştilor. În evaluarea nevoilor asistentul social trebuie să înţeleagă faptul că, dincolo de trebuinţele materiale şi sociale primare, spectrul nevoilor umane diferă de la o persoană la alta; asistentul social nu trebuie să ia propriile sale nevoi drept etalon pentru considerarea nevoilor persoanei asistate. Există situaţii de criză în care asistentul social trebuie să acţioneze urgent. Într-o astfel de situaţie, asistentul social nu mai are timpul necesar colectării datelor; el trebuie să acţioneze imediat pe baza ipotezei referitoare la ceea ce nu funcţionează în situaţia dată şi ce la ar trebui făcut. După o primă intervenţie în situaţie de urgenţă asistentul social trebuie să colecteze datele necesare pentru verificarea validităţii primei ipoteze şi pentru identificarea resurselor disponibile. Greşeala în practică poate apărea atunci când asistentul social nu îşi schimbă prima ipoteză chiar şi atunci când apar informaţii noi şi continuă să acţioneze în baza primei ipoteze formulate. Exerciţiu VII.1. Cazul „Radu” Asistentul social din cadrul serviciului de asistenţă socială a fost informat de către vecinul lui Radu că acesta îşi bate copiii în fiecare seară, iar copiii se tem să mai doarmă acasă seara; cei mai mici fug la vecini iar cei mari pleacă la mătuşa lor în alt sat. De când i-a murit soţia, Radu îşi îngrijeşte singur cei 5 copii. Acum nu mai are serviciu şi lucrează cu ziua prin sat; seara ajunge acasă de cele mai multe ori beat iar de copii nu mai are grijă. Din cei trei copii şcolari numai unul mai merge la şcoală. Cei mari au grijă de fraţii mai mici şi îşi petrec timpul cerşind pentru a cumpăra mâncare. • • Identificaţi problemele. Stabiliţi priorităţile.

3. Elaborarea planului de intervenţie • Identificarea resurselor individuale şi comunitare care ar putea fi folosite pentru a răspunde nevoilor; După identificarea resurselor necesare pentru soluţionarea problemei, asistentul social împreună cu persoana asistată trebuie să găsească resursele care pot fi folosite dintre cele disponibile. Sistemul de resurse nu este legat numai de fondurile financiare, ci trebuie considerate şi alte forme de resurse, cum ar fi suportul social sau reţelele familiale / comunitare. În evaluarea resurselor care ar putea fi utilizate trebuie să se aibă în vedere: - disponibilitatea resurselor - resursele sunt prezente în cantitate suficientă pentru toţi cei care au nevoie de ele?; - distribuţia resurselor în mediul urban şi rural şi accesul la resurse al celor care au nevoie de ele. Trebuie să se ţină seama de faptul că oamenii care au nevoie de resurse

MANUALUL PARTICIPANTULUI

71

-

şi servicii sunt de obicei prea săraci pentru a acoperi cheltuielile de deplasare sau din cauza problemelor medicale nu pot să se deplaseze pe distanţe lungi; accesibilitatea resurselor - dacă persoanele aflate în nevoile nu ştiu de existenţa resurselor, acestea nu pot fi considerate accesibile pentru ei.

În evaluarea resurselor, asistentul social trebuie să acorde atenţie şi resurselor personale de care dispune persoana pe care o asistă. În această evaluare, asistentul social trebuie să se focalizeze mai mult pe ceea ce persoana poate face şi ceea ce doreşte să facă, decât pe ceea ce nu poate sau nu va face. Exerciţiu VII.2. • Identificaţi resursele individuale şi comunitare care pot fi folosite pentru fiecare problemă în cazul Radu.

• Identificarea obiectivelor şi a acţiunilor care urmează să fie realizate; Asistentul social împreună cu persoana asistată trebuie să transforme nevoile în obiective ale intervenţiei. Obiectivele stabilite trebuie să fie atât specifice şi relevante pentru problemele persoanei asistate, cât şi realizabile în raport cu: - resursele disponibile; - rezistenţa sau obstacolele care pot fi întâlnite; În stabilirea obiectivelor, asistentul social trebuie să cunoască şi să se bazeze pe priorităţile intervenţiei. În multe cazuri, asistentul social şi persoana asistată văd situaţia şi obiectivele urmărite în mod diferit; asistentul social trebuie să ştie care sunt scopurile pe care şi le propune şi le doreşte persoana asistată şi care sunt scopurile care se impun în situaţia dată. În enunţarea obiectivelor trebuie evitată confundarea lor cu metode/acţiuni/activităţi. Acestea descriu modul în care se îndeplinesc obiectivele. Obiectivele sunt un punct final sau jaloane spre un punct final, în timp ce metodele sunt drumul pe care se ajunge acolo. O condiţie pe care trebuie să o îndeplinească obiectivele este să fie SMART („isteţ” în limba engleză): S – Simple – enunţul nu trebuie să conţină conjuncţii “şi”; M – Măsurabile – trebuie să poată fi evaluate cantitativ; A – să poată fi Atinse; R – Realiste; T – limitate în Timp. Exemple de formulare a obiectivelor: Problema: Ionuţ, fiul doamnei Popescu, nu vine seara acasă. Obiectivul: Ionuţ va ajunge în fiecare seară acasă la ora 10.00. Problema: Dan, fiul domnului Petre, lipseşte de la şcoală. Obiectivul: Dan ajunge la şcoală în fiecare zi şi participă la cursuri.

72

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Problema:

Obiectivul:

Acţiuni:

Formularea unui plan realist şi relevant de intervenţie pentru atingerea obiectivelor; Planificarea este puntea de legătură între evaluare şi intervenţie. În planificarea intervenţiei este detaliat cursul acţiunilor, sunt specificate responsabilităţile părţilor implicate şi timpul necesar pentru realizarea fiecărei acţiuni. Un aspect important în planificare este cunoaşterea serviciilor din reţea şi respectarea rolului şi a responsabilităţilor specialiştilor din alte servicii pentru acţiunile planificate, precum şi respectarea atribuţiilor şi responsabilităţilor managerului de caz în cadrul serviciului. Factorii de bază ai planificării intervenţiei sunt: - stabilirea obiectivelor; - identificarea a ceea ce trebuie schimbat pentru atingerea obiectivelor; - stabilirea activităţilor pe care părţile implicate urmează să le realizeze; - stabilirea procedurilor de lucru; - stabilirea timpul de lucru. Problema: Obiectivul: Acţiunile care trebuie realizate pentru atingerea obiectivului Cine trebuie să facă aceste acţiuni: asistentul social, alţi specialişti, persoana asistată Când va fi realizată acţiunea Monitorizarea activităţilor

4.Implementarea planului de intervenţie Intervenţia este partea cea mai vizibilă a procesului de asistenţă. Un plan de intervenţie nu are nici o valoare dacă nu există o înţelegere clară asupra modului în care va fi implementat. 5. Monitorizarea se referă la înregistrarea continuă a ceea ce se întâmplă pe parcursul desfăşurării acţiunilor. În funcţie de efectul intervenţiei asupra contextului de viaţă al persoanei asistate, asistentul social va decide dacă va continua, modifica sau opri acţiunile prevăzute în planul de intervenţie. Monitorizarea este diferită de evaluare prin faptul că este realizată atunci când acţiunile sunt în desfăşurare, pe când evaluarea are loc la sfârşitul intervenţiei, când asistentul social priveşte în urmă la ceea ce s-a realizat.

2001 Introducere în teoria asistenţei sociale. Editura MarLink.MANUALUL PARTICIPANTULUI 73 Atunci când este posibil. numărul cazurilor care au revenit la serviciu. numărul şi natura resurselor folosite. Bibliografie • • • • Howe. această structură de bază trebuie adaptată caracteristicilor fiecărei persoane asistate. 1978).) (Craig. numărul beneficiarilor. D. timpul alocat fiecărui caz. Paul. asistentul social trebuie să comunice persoanei asistate rezultatele monitorizării. în practică. Rădulescu Ana. costurile fiecărui caz . 2004. De asemenea. numărul de ore efectuate de către voluntari. Când persoana asistată are capacitatea de a identifica schimbările care se produc. Johnson. timpul petrecut de către asistenţii sociali pentru rezolvarea activităţilor (în ore / săptămână etc. Este important de menţionat faptul că. 2003. Managementul de caz. Ana. Serviciile de asistenţă socială trebuie să-şi dovedească eficienţa în asistarea persoanelor aflate în nevoie. asistentul social trebuie să fie preocupat de performanţa metodelor folosite în rezolvarea cazului şi de cunoaşterea schimbărilor necesare pentru îmbunătăţirea calităţii serviciului. iar aspectele prezentate pe larg în cadrul fiecărei etape de lucru trebuie transformate în tehnici şi proceduri de lucru specifice asistenţei sociale. numărul de cazuri noi. Managementul de caz în asistenţa socială – ghid practic. Rădulescu. Bucureşti. Roth-Szamoskozi. comunicarea rezultatelor monitorizării îi va oferi încredere în realizarea acţiunilor viitoare. Camelia. Răspundeţi la întrebările: Au fost realizate activităţile planificate în cazul Radu? Au fost atinse obiectivele propuse? Ce trebuie schimbat în planul de intervenţie? • Evaluarea finală a cazului şi importanţa acesteia pentru evaluarea serviciului. Maria. Editure Presa Universitară Clujeană. Perspective teoretice şi practice ale asistenţei sociale. suport de curs. Voicu. Cele mai importante aspecte cuprinse în evaluarea eficienţei unui serviciu sunt: numărul de ore alocat unui caz. Universitatea din Bucureşti. . care sunt cerute de (1) problematica abordată şi de (2) caracteristicile persoanelor asistate. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială.. tipul de specialişti implicaţi.costul deplasărilor asistenţilor sociali. 2004. gradul de mulţumire al persoanelor asistate faţă de serviciu. numărul de persoane care sunt pe lista de aşteptare a serviciului. Importanţa aplicării teoriei în practică. Cluj.

.74 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE • Sheafor. .. Ana. Universitatea din Bucureşti. 2000. Horejsi. G.. în Rădulescu. suport de curs 2004. C. Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială. Horejsi. Managementul de caz. B.

MANUALUL PARTICIPANTULUI 75 SESIUNEA VIII: Interviul. METODE: prezentări. prin întrebări şi răspunsuri. rezolvarea unor neîntelegeri. 3. 1993). În asistenţa socială. prin care practicianul interacţionează cu utilizatorul de servicii pentru stabilirea şi atingerea obiectivelor intervenţiei. cu un anume scop. INTERVIUL Definire Înţelesul clasic prezintă interviul ca pe o întâlnire faţă în faţă. descrie fazele interviului şi ce presupun acestea. prezinte elementele care favorizează desfăşurarea unui interviu în bune condiţii. TIMP: 90 min. participanţii vor fi capabili să: 1. 2. cunoască în general ce este acela şi ce scop are un interviu. interviul constituie o modalitate de bază. markere. în vederea verificării ipotezelor sau pentru descrierea fenomenelor socio-umane (Chelcea. Elemente ale comportamentului profesional OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii. planificarea strategiilor şi acţiunilor dorite. facilitarea dezvoltării individului/ grupului. identificarea şi clarificarea problemelor. obţinerea unui consens / punct de vedere comun. Desfăşurarea interviului Interviul presupune. 4. în general. între două sau mai multe persoane. Scopul interviului Interviul este utilizat pentru: • • • • • • schimbul de informaţii. În fapt. interviul este o tehnică de obţinere a informaţiilor verbale de la indivizi şi grupări umane. îşi însuşească elementele comportamentului profesional. parcurgerea a trei faze: . MATERIALE: flipchart.

”). dar nu ai calificarea necesară. Cum au decurs acestea?”). . preluând propriile cuvinte ale clientului şi parafrazând o întrebare (“Ţi se pare greu să creşti un copil adoptat?”). identificând atitudini sau emoţii şi rezervându-şi timp să le discute (“Se pare că eşti îngrijorat.organizează. solicitând clarificări (“Ce înţelegi prin…?” sau “Nu ştiu dacă am înţeles exact ceea ce voiai să spui.”). 2) Explorarea problemei şi a aşteptărilor Asistentul social poate întreba şi răspunde în modalităţi care încurajează clientul să analizeze şi să încerce să înţeleagă situaţia: repetând cuvintele clientului sub forma unei întrebări (“Nu vei accepta niciodată un bărbat lângă tine?”). începând de luna viitoare.tr-o modalitate care să ajute clienţii să îşi exprime şi să înţeleagă sentimentele şi atitudinile: observând şi menţionând toate feţele unei probleme cu mai multe interpretări (“Eşti mulţumit. revenind la problemă (“Crezi că activitatea ta profesională te expune în faţa locuitorilor satului tău?”). cursuri gratuite pentru trei meserii.76 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 1) Stabilirea contactului cu clientul În construirea şi derularea unui interviu. acum. Dintre acestea. acceptând tăcerea. ţi s-ar potrivi vreuna?”). mişcările. dar şi îngrijorat de faptul că soţia ta a găsit de lucru în străinătate?”). Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă -AJOFM. identificând modalităţile în care clientul a mai încercat să rezolve problema şi rezultatele eforturilor depuse (“Ai menţionat că te-ai prezentat la mai multe interviuri pentru angajare. făcând legături între ceea ce clientul tocmai a spus şi un aspect sugerat anterior. preluând alternativele pe care clientul le-a sugerat sau propunând altele noi (“Spuneai că ai fi dispus să îţi schimbi meseria. asistentul social are nevoie de abilităţi specifice pentru formularea întrebărilor. invitând direct clientul să îşi exprime o opinie sau un sentiment despre subiectul discutat (“Ce anume crezi că favorizează consumul de alcool printre tinerii din acest cartier?”). 3) Negocierea scopurilor şi formularea unui contract Asistentul social poate întreba. comenta şi răspunde în modalităţi prin care interviul să devină o situaţie structurată de învăţare pentru client. prin care acesta să înveţe cum să facă faţă situaţiei: selectând şi comentând aspectele semnificative ale problemei împreună cu clientul (“Cel mai mult te preocupă. prin vorbe sau comportament (“Şi ai simţit acelaşi lucru în legătură cu primul soţ?”). încurajând gesturile. absenţa unui loc de muncă. Este de recomandat ca asistentul social să adreseze întrebările şi să răspundă în. Ce face ca această situaţie să te sperie?”).

o începe cu prezentarea asistentului social şi a clientului – se recomandă aflarea modalităţii de adresare preferată de client.” Pentru aceasta. În lipsa acesteia se utilizează numele de familie. Există o serie de indicatori pe care îi putem folosi pentru a şti cum să ne comportăm. care pot amplifica ori contrazice cele spuse. În fapt. 1995) Contextul interviului Interviul se poate desfăşura în mediul familiar al unuia dintre participanţi (de exemplu: domiciliul clientului sau locul de muncă / biroul asistentului social) sau într-un loc neutru. postură şi gesturi. stimulând implicarea responsabilă a clientului în procesul de intervenţie. Perioada de acomodare necesară diferă de la un client la altul. un interviu desfăşurat la domiciliul clientului.MANUALUL PARTICIPANTULUI 77 implicând clientul în planificarea ulterioară şi în acceptarea de teme pentru acasă (“Ai putea verifica dacă îndeplineşti condiţiile pentru a urma cursul care te interesează?”). este nevoie de identificarea emoţiilor ascunse. la care asistentul social se prezintă purtând însemnele autorităţii (eventual însoţit de un poliţist. a simţi la fel cu utilizatorul de servicii şi nu în locul lui sau pentru el: “Sunt alături de tine. aşadar. În realizarea acestei acţiuni. prezentările şi o scurtă introducere cu subiect cotidian (vreme. Fiecare dintre variante prezintă avantaje şi / sau dezavantaje pentru participanţi. nivelul lor de anxietate crescând dacă asistentul social întârzie abordarea problemei. ci şi la mimică. (Brill. majoritatea clienţilor se aşteaptă să se intre în subiect. evenimente locale / naţionale) pot fi suficiente pentru crearea unei atmosfere optime. . cum să ne îmbrăcăm. succesul este favorizat de comunicarea deschisă şi de capacitatea asistentului social de a răspunde empatic. Atunci când nu există bariere etnice sau de vârstă. Comunicarea deschisă şi stabilirea contactului cu clientul În desfăşurarea interviului. descoperirea semnificaţiilor acestora. Sunt însă şi situaţii în care perceperea asistentului social ca autoritate poate fi favorabilă. Răspunsul empatic implică. asistentul social nu va fi atent doar la mesajul verbal.) poate să determine o reacţie de repingere sau refuzul colaborării sincere. uneori dureroase sau periculoase pentru el.aceasta presupune ca utilizatorul de servicii să aibă încredere în bunele intenţii ale asistentului social şi să accepte să dezvăluie sentimente şi informaţii. de un gardian public etc. aud şi înţeleg ceea ce spui şi simţi. ce să spunem sau ce să nu spunem. tonalitatea vocii. Comunicarea deschisă: o necesită existenţa unui nivel de încredere între participanţi . De exemplu. Răspunsul empatic Empatia presupune a arăta clientului o completă înţelegere a mesajelor verbale şi nonverbale transmise de acesta. ritmul vorbirii.

lăsând persoana să vorbească despre problemele pe care le are). e. c. e. elabora. Încurajaţi exprimarea liberă. Sunt mai utile întrebări precum “Ce vă aduce pe aici?” sau “Care v-au fost intenţiile când aţi făcut asta?” sau “Cand aţi întrebat aceast lucru?” 3. Condiţiile necesare unui bun interviu Reguli de bază: 1. 7. rezolva probleme. 5. Nu daţi sfaturi personale! Nu vă asumaţi răspunderea pentru problemele altcuiva! Nu faceţi interpretări personale (parafrazarea este de ajuns)! Referiţi-vă strict la ceea ce este de interes aici şi acum! Ocupaţi-vă în primul rând de sentimente! Inventariaţi aspectele pe care vă propuneţi să le urmăriţi. b. Încurajări verbale din când în când (nu în exces. Nu trebuie să înceapă cu “De ce” şi nici să sugereze un anume răspuns. d. 4. 3. prin: a. dar fără a pierde claritatea vederii de ansamblu şi fără a prelua sentimentele acestuia. . b. Se orientează spre verificarea percepţiei asupra lucrurilor. Este importantă deoarece ajută la clarificarea problemelor pentru cel care vorbeşte. Păstrarea subiectului de discuţie (fără schimbări bruşte. Întrebările trebuie să fie simple şi clare. Trăirea efectivă a emoţiilor partenerului poate produce asistentului social o stare de disconfort emoţional care să-i afecteze randamentul. Adresarea de întrebări deschise: a. Deprinderi de ascultare: 1. d. folosiţi şi informaţiile pe care le oferă clientul pe parcurs. b. “a fi cu” partenerul de interviu înseamnă centrarea puternică pe starea afectivă a clientului. 9. de nepătruns). menaja sentimente. 2. Dacă utilizaţi ghidul de interviu. d. 8. Receptarea tacită (sau cu minim de cuvinte) a mesajului. Trebuie să fie este scurtă şi la obiect. c.78 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Altfel spus. Conferă empatie. Semne făcute din cap pentru a arăta că urmăriţi cele expuse. f. c. e. detaliată şi nu răspunsurile de tip DA sau NU. Nu judecaţi pe nimeni! Arătaţi înţelegere! (nu fiţi “rece ca piatra”). Constă în repetarea esenţialului din cele spuse de cineva. Expresia plină de atenţie / grijă (nu o expresie imobilă. Parafrazarea a. Întrebările pot fi folositoare pentru a clarifica. 6. Începeţi cu “Ce” sau “Cum”. Poziţia corpului. sub forma unui ghid de interviu. Privitul în ochi. 2. repetate).

. incapabil să găsiţi o ieşire. Cererea confirmării prin întrebarea: “Aşa este?”. c.MANUALUL PARTICIPANTULUI 79 4. d. 5. Este posibil să ajungeţi. Exerciţiu VIII. c. medic etc. • Nu trece la concluzii neinformate. • Explică clientului durata şi scopul întâlnirii. totuşi. Se explorează sentimente înainte de a începe rezolvarea de probleme. Formarea deprinderii de relaţionare cu clienţii Lista de control – stabilirea primei relaţii cu clienţii Asistentul social: • Se prezintă clientului/familiei. Parafrazarea încetineşte fluxul conversaţional. • Stabileşte un echilibru între căldură şi profesionalism. probleme de sănătate etc. Rezumarea este potrivită pentru încheierea discuţiei şi permite trecerea la un subiect de discuţie diferit sau mai profund. b. Rezumarea discuţiei: a. • Acceptă poziţia/sentimentele clientului. • Apreciază atitudinea lor. ii. • Ascultă cu respect fiecare punct de vedere. • Culege informaţii legate de soluţiile încercate până acum. c. b. • Identifică membrii familiei implicaţi. Parafrazare mai largă. Rezumarea ajută la înţelegerea ansamblului problemei. Abilităţi de lucru cu sentimentele Etape: a. Integrarea deprinderilor a. d. grave. Definirea şi clarificarea sentimentelor. parafrazaţi sentimentele exprimate sau implicate. care să cuprindă esenţa celor spuse şi să le păstreze întro ordine logică şi utilă intervenţiei. puneţi întrebări despre sentimente pentru a primi răspunsuri despre sentimente. dar focalizează conversaţia. b. în momente în care să vă simţiţi copleşit. psihiatru. Este absolut normal să vă simţiţi astfel. Identificarea modalităţilor adecvate de lucru cu sentimentele. • Ascultă cu atenţie descrierea problemei. Întrebările deschise încurajează vorbirea. Unele persoane care solicită ajutor necesită intervenţia profesioniştilor specializaţi – precum în cazul unor tentative sau ameninţări cu sinuciderea. 6. Identificarea sentimentelor i. Intervenţii în cazuri critice !!! Deprinderile de ascultare şi intervievare enunţate mai sus vă pot fi de ajutor atât în situaţii obişnuite cât şi în cazuri serioase.). Aducerea la cunoştinţă şi asumarea responsabilităţii pentru sentimentele respective. În aceste cazuri apelaţi la aceştia (psiholog.).1.

Cei 3 locuiesc. ca şi el. Sentimentele personale determină acţiunile şi deciziile. nevoile personale ale asistentului social nu se presupune a fi satisfăcute în relaţiile de muncă. Constrângeri politice şi financiare afectează acţiunile şi luarea deciziilor. principiile şi Codul Etic ale profesiei sunt folosite pentru a identifica şi rezolva probleme etice. multe probleme etice trec neobservate sau sunt ignorate. o finalitate şi este limitată în timp. Se exercită autocontrolul în acţiuni şi în luarea deciziilor. Deciziile se iau subiectiv. reacţiile sunt de furie şi frustrare. Nevoile şi bunăstarea asistentului social sunt pe primul plan. îngrijoraţi de situaţia copilului. reacţiile emoţionale sunt controlate. de traficul de droguri. datorită datoriilor neachitate. ELEMENTE ALE COMPORTAMENTULUI PROFESIONAL Puteţi contribui la dezvoltarea unui comportament profesional în relaţia cu clientul dvoastră? Aveţi cunoştinţele şi deprinderile necesare pentru a dezvolta un comportament profesional? Comportament adecvat Deciziile şi acţiunile sunt bazate. Se aşteaptă şi se solicită opinia altor asistenţi sociali. Opinia/Evaluarea altor asistenţi sociali este considerată o ameninţare şi este evitată.80 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE • Se centrează pe punctele tari ale clientului/familiei. aceasta fiind principala lor sursă de venit. Valorile. asistentul social se aşteaptă ca propriile nevoi să fie satisfăcute prin relaţia cu clientul şi în cadrul relaţiilor de muncă. Acest caz este sesizat de vecini. fiind bazate în special pe înclinaţiile personale Numai judecăţi morale personale sunt folosite pentru a rezolva întrebările/ dilemele etice. pentru ca serviciile acordate clienţilor să fie îmbunătăţite. atunci când ai de-a face cu un client furios sau frustrat. care din clasa a X-a a abandonat şcoala. bazându-se pe fapte şi pe situaţii concrete/reale. Principiile de bună practică sunt respectate. acum în vârstă de 6 luni. fugind de la părinţi pentru a fi alături de Grigore (sunt împreună de 2 ani). pe un set de cunoştinţe dobândite printr-un proces de pregătire şi educaţie formală. nu au apă caldă. emoţiile pot fi exprimate într-o manieră care să rănească şi fără a lua în considerare consecinţele. În urma unei relaţii de concubinaj cu Cristina (18 ani). se ocupă. Relaţia cu clientul seamănă cu una de prietenie. în primul rând. într-o garsonieră confort 3 şi. Exprimarea unor emoţii negative de către client nu t id tă fi f t l it t l Comportament inadecvat Deciziile şi acţiunile sunt bazate. s-a născut Marian. şi de 3 ani consumă droguri injectabile. căldură şi nici curent electric. fără forme legale. Nevoile şi bunăstarea clientului sunt pe primul plan. Cunoştinţele şi abilităţile/deprinderile sunt dezvoltate continuu. Relaţia cu clientul are un scop. pe opinii şi preferinţe personale. Deciziile se iau în mod obiectiv. Cristina. Frustrările şi furia clientului sunt considerate t i l . atunci când ai de-a face cu un client furios sau frustrat. Se învaţă numai ce este necesar pentru păstrarea locului de muncă. indiferent de alte constrângeri. în primul rând. Caz propus pentru exerciţiu: Grigore are 20 de ani. emoţiile personale sunt exprimate cu scop şi pentru a ajuta.

G. care să îmbunătăţească serviciile către client.. Asistentul social este preocupat numai să facă ceea ce alţii îi stabilesc sau spun. Horejsi. asistentul social încearcă să înţeleagă motivele care se află în spatele furiei şi frustrării clientului. politică sau program. Bibliografie • Brill.. o altă ocupaţie sau tip de muncă pot fi uşor căutate. Techniques and guidelines for social work practice. • Sheafor. Sursa: Sheafor. Longman Publishers USA. 1995. program sau politică. Allyn and Bacon. C. . Se păstrează o evidenţă exactă şi completă a deciziilor şi acţiunilor. Bradford. 207-208. Horejsi. Horejsi. Se asumă responsabilitatea personală pentru examinarea calităţii serviciilor oferite şi pentru a face schimbări în agenţie.MANUALUL PARTICIPANTULUI 81 este considerată a fi un afront personal.. The fifth edition. Working with people. B. Charles. The helping process. Munca de asistenţă socială este considerată una ce poate fi uşor abandonată dacă ceva mai bun apare. p. asistentul social nu se consideră responsabil de schimbările din agenţie. atacuri personale. Horejsi. Naomi. evidenţele sunt incomplete şi incorecte. munca şi ocupaţia sunt considerate drept “chemare”. Se evită păstrarea evidenţei. Se asumă responsabilitatea pentru dobândirea de noi cunoştinţe şi informaţii şi pentru împărtăşirea cu ceilalţi. Asistentul social nu se consideră responsabil de dezvoltarea de noi cunoştinţe sau de învăţarea altor asistenţi sociali. Gloria. Munca de asistenţă socială este considerată ca un angajament pe termen lung. 1997. 1997.

82 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

. METODE: brainstorming. căsătorie sau adopţie.MANUALUL PARTICIPANTULUI 83 SESIUNEA IX: Practica interpersonală cu familiile în situaţie de risc PRACTICA INTERPERSONALĂ CU FAMILIILE ÎN SITUAŢIE DE RISC “A trata familiile nu este o chestiune ce depinde doar de teorie şi tehnică. Tipuri de familii şi alternative la familie . structura şi funcţionarea familiei. FAMILIA ÎNTRE NORMALITATE ŞI RISC Ce este familia? Grup primar. . instrument util în practica interpersonală cu familiile. principii ale serviciilor sociale adresate familiei. . 4. . 2. definirea şi etapele consilierii familiale).Familie monoparentală. lucrul în grupuri mici. prezentare. 3. familia normală şi familia cu risc. o instituţie fundamentală în toate societăţile şi un element cheie al înrudirii. cunoască principalele tehnici necesare în practica interpersonală cu familiile. ciclul vieţii de familie. . enumere avantajele serviciilor centrate pe familie. . coli. descrie dimensiunile majore ale practicii interpersonale cu familiile (definirea familiei. MATERIALE: flipchart. markere.Familie vitregă.Concubinaj.Familie nucleară. dezvolte abilităţi de realizare şi utilizare a genogramei familiei. ci este un act de iubire. participanţii vor fi capabili să: 1. TIMP: 90 min. un grup social relativ permanent de indivizi legaţi între ei prin origine.Familie extinsă.” Nichols & Schwartz OBIECTIVE: La sfârşitul sesiunii.Familie recăsătorită.

* reproducerea socială sau socializarea copiilor. Se poate conta pe părinţi pentru a avea grijă de copiii lor. fizic sau sexual. sunt anumite roluri evidente. de cele mai multe ori. una dintre primele măsuri pentru cuplurile recent căsătorite este aceea de a-i exclude pe părinţii lor din prim-planul familiei lor. . Membrii familiei pot pune întrebări în mod liber şi acordă atenţie celorlaţi. mai puţin evidente. fiecare familie are o istorie şi un ciclu de viaţă. Copiilor li se dau responsabilităţi potrivite vârstei lor şi nu se aşteaptă de la ei să preia din responsabilităţile părinţilor. Familiile sănătoase acceptă şi permit afirmarea individualităţii fiecărui membru. Stresul apare atunci când resursele şi abilităţile de adaptare ale familiei sunt inadecvate pentru a răspunde aşteptărilor din mediul social. greşelile sunt permise. Ciclul vieţii de familie descrie modul în care familia se schimbă. iar limitele dintre el şi ceilalţi sunt respectate. ci şi funcţional. un altul este copilul „bun. . În faza de început.a rolurilor. . Alte roluri. de exemplu. în familiile sănătoase fiecare face greşeli. recent . În acelaşi timp.84 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Structura şi funcţiile familiei Familiile au o structură: . dar apare o anumită flexibilitate pentru adaptarea la nevoile individuale şi la situaţiile specifice. familii zgomotoase şi familii tăcute. priceput”. având propria ei identitate. fiecare este încurajat să-şi urmărească propriile interese.a aşteptărilor comportamentale (explicite sau implicite). Pentru a realiza aceasta. nu numai din punct de vedere structural. toţi membrii familiei. Familiile se dezvoltă precum individul.a regulilor (fiecare familie are reguli).există familii liniştite şi familii care trec de la o criză la alta. * intimitatea şi suportul acordat membrilor săi. În fine. nerealistă şi cu potenţial de epuizare şi plictisire. ce furnizează familiilor suport emoţional. În familiile sănătoase exprimarea emoţională este permisă şi acceptată. includ. * reproducerea biologică. în timp ce un copil este „dificilul. verbal. care afectează. Familiile diferă între ele. Copiii sunt constant trataţi cu respect şi nu au teamă de abuz emoţional.există câteva funcţii caracteristice familiei: * reglementarea activităţii sexuale. cum ar fi stereotipul anilor 1950 când tatăl aducea banii în casă şi mama avea grijă de copii. informaţional sau material. Ce se întâmplă când aceste funcţii nu sunt realizate sau sunt realizate deficitar? Apar disfuncţiile familiale. trecând prin anumite etape predictibile de viaţă şi a modului în care face faţă acestor schimbări predictibile. rebelul”. * plasarea socială. faptul că. Perfecţiunea este intangibilă. Ele traversează anumite etape previzibile şi trebuie să răspundă anumitor cerinţe şi aşteptări pe care le are din mediul social. Regulile tind să fie explicite şi să rămână constante. . În aceste condiţii se poate face apel la organizaţiile formale şi la profesioniştii de la nivel comunitar ce oferă suport în comunitate. familii în care fiecare comunică cu fiecare şi familii în care fiecare membru este extrem de individualist.a relaţiilor interpersonale dintre membrii săi. schimbarea este reprezentată de hotărârea a două persoane de a crea o familie. .

). apar stresul şi diferite simptome (depresie. sărăcia. izolare. Mama era mereu deprimată şi stătea în pat. principalele schimbări au de-a face cu moartea sau separarea. disfuncţiile familiale sunt relaţionate cu situaţii sociale problematice cum ar fi şomajul. anxietate. schimbarea cheie pentru familie este aceea de a echilibra priorităţile din exterior (solicitările din viaţa profesională. sarcini specifice fiecărui stagiu din ciclul vieţii de familie. Familiile sănătoase tind să se reîntoarcă la funcţionarea normală după ce criza a trecut. am foarte multe multe responsabilităţi şi pun mare preţ pe competenţă.MANUALUL PARTICIPANTULUI 85 constituite. Nu ştiu cum să am o relaţie reuşită. "Când am fost copil am fost ca un adult în miniatură." "Tatăl meu este alcoolic. normală a familiei. lipsa educaţiei etc. Azi. Deseori. romantism. puteţi răspunde la următoarele întrebări? • În ce fază a ciclului vieţii ei se află familia dvs. muncesc din greu. o boală gravă a unui membru al familiei etc. cariera şi succesul profesional) cu cele din interiorul familiei (creşterea copiilor. împlinire personală). există o serie de sarcini care se cer a fi rezolvate. Cred că niciodată n-am fost cu adevărat copil. În faza finală. durere etc. În faza de mijloc a ciclului vieţii de familie. Mi-a fost întotdeauna teamă să invit la mine alţi copii din cauză că nu doream ca ei să vadă cum este familia mea. Generaţia vârstnică va fi inclusă în viaţa tinerei familii doar în limite rezonabile. Disfuncţia familială poate fi orice condiţie care interferă cu funcţionarea sănătoasă.este deseori un rezultat al neîndeplinirii sarcinilor de dezvoltare ale familiei. În interiorul meu încă mă simt cu adevărat pustiit.). Gândindu-vă la familia dvs. spălam şi mă asiguram ca fraţii mei să meargă la şcoală. A fost internată în spitale de nenumărate ori. iar acum nu ştiu cum să-i las pe ceilalţi să se apropie de mine. Majoritatea familiilor se confruntă cu circumstanţe stresante (moartea cuiva drag din familie. În familiile disfuncţionale. N-am fost niciodată cu adevărat apropiat de cineva. Schimbările din ciclul de viaţă al familiei reprezintă o sursă majoră de stres şi dezechilibru pentru familii. când o familie negociază rezolvarea acestor sarcini. În marea parte a timpului mă simt destul de singur. Modelele comportamentale negative ale părinţilor tind să devină dominante în vieţile copiilor lor. Sentimentul primordial de loialitate al cuplului este acela de a se avea unul pe celălalt. Negarea nevoii de schimbare şi tratarea dezvoltării normale a familiei ca pe o problemă sau lupta pentru perfecţiune reprezintă factori ai disfuncţiei familiei.? • Cu ce schimbări importante vă confruntaţi acum? • Care sunt rolurile diferite pe care fiecare din membrii familiei le joacă? Cum sunt aceste roluri interconectate? Disfuncţiile familiei Disfuncţia familiei: . atunci rolurile din familie şi structura se schimbă cu succes. Pe măsură ce familiile se dezvoltă. ci din cauza unei nerezolvări cronice a problemelor de-a lungul timpului. Când familia nu se adaptează sau nu se poate adapta la aceste schimbări." . Găteam. problemele tind să devină cronice şi copiilor nu le mai sunt satisfăcute în mod optim nevoile. Problemele nu apar datorită dificultăţilor normale.

Oferirea de servicii. Principii . (Vannicelli. în cadrul sistemului de servicii publice adresate familiei. jurişti etc. neagă sentimentele şi realitatea. 1989 apud Kansas State University. formare şi suport pentru a creşte abilitatea familiilor de a-şi creşte copiii . PRINCIPIILE DE SUPORT PENTRU FAMILIE APLICATE ÎN CADRUL SERVICIILOR SOCIALE În ţările dezvoltate.A căuta sprijin şi informare este privit ca un semn al familiei puternice. efectele asupra copiilor pot fi sesizate uneori după perioade mari de timp. acces redus la alte necesităţi sau resurse. În familiile cu risc deseori poate fi observată o combinare a problemelor cauzate de factori interiori şi exteriori familiei. şomaj. Acestora le este teamă să piardă controlul. Zamfir E. • Probleme personale ale membrilor familiei.Oferirea de servicii. mai curând decât ca pe un indicator al dificultăţii .Relaţia de bază dintre specialist şi familie este una de egalitate şi respect. mai curând decât a membrilor individuali ai familiei .86 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Când probleme şi situaţii cum ar fi alcoolismul parental. Adulţii crescuţi în familii disfuncţionale au dificultăţi în formarea şi menţinerea unor relaţii intime. 1995) Aceste servicii orientate iniţial fie asupra copiilor. boala psihică. asistenţi sociali. psihologi. lipsa educaţiei sau educaţia deficitară etc.. servicii ce vin în întâmpinarea nevoilor acesteia. pe evaluarea integrată a problemelor şi pe modul în care aceste probleme afectează relaţiile şi comportamentele din interiorul familiilor. 1997). fie asupra cuplului. pun astăzi accentul din ce în ce mai mare pe o abordare a familiei ca sistem.Intervenţiile asupra familiei vizează prevenirea abandonului copiilor în instituţii . condiţii proaste de locuit. după ce copiii au crescut şi au părăsit familia lor cu probleme. • Probleme cauzate de factori exteriori – venit insuficient. abuzul asupra copiilor sau rigiditatea şi controlul parental excesiv interferează cu funcţionarea familiei. s-au înfiinţat şi dezvoltat servicii de consiliere familială şi de terapie de familie. medici. formare şi sprijin în scopul creşterii capacităţii familiei de a gestiona propriile sale funcţii . în menţinerea unei stime de sine pozitive şi în a avea încredere în alţii. Această abordare a problematicii familiei poate fi realizată prin servicii complexe furnizate de echipe multidisciplinare constituite din terapeuţi de familie. iar centrarea este pe resursele familiei . (Mihăilescu în Zamfir C.Implicarea întregii familii. Problemele familiale tipice sunt: • Probleme maritale între soţ şi soţie. • Probleme relaţionale între părinţi şi copii..

promovarea bunăstării membrilor familiei în armonie cu nevoile lor. anumite tehnici ale consilierii familiale (interviul.ameliorarea climatului familial. Mijloacele prin care poate fi atins acest scop sunt ascultarea cu atenţie a descrierii problemei. depresie.identificarea cauzelor situaţiilor problematice şi a soluţiilor alternative la situaţia actuală. ora. relaţii interpersonale disfuncţionale.ameliorarea problemelor ce afectează membrii familiei şi care cer un efort de grup concertat pentru a fi rezolvate. Primul telefon. gânduri negative. evitarea unei conversaţii prea lungi. data. comportamente şi situaţii problematice.relaţii interpersonale care să permită dezvoltarea deplină a capacităţilor membrilor familiei. ce se realizează în timp şi prin acţiuni sistematice bazate pe anumite tehnici care să garanteze în final: . . În situaţia în care se evită angajarea altor membri. înţelegerea şi acceptarea sentimentelor de inadecvare ale persoanelor implicate în procesul de consiliere. .MANUALUL PARTICIPANTULUI 87 CONSILIEREA FAMILIALĂ .ajutarea indivizilor în a conştientiza anumite nevoi. Obiectivele consilierii familiale . teamă. abordării şi executării sarcinilor de rol. identificarea tuturor membrilor familiei sau a celor implicaţi. a funcţionalităţii sistemului familial. aranjarea primului interviu (când. . Procesul de acordare a suportului social familiei este un proces de dezvoltare sau de restructurare a relaţiilor din cadrul familiilor. însoţite de anxietate. . mânie. frică.ascultarea. Etapele consilierii familiale 1. a comunicării perturbate.) se pot constitui în instrumente utile în etapa de evaluare iniţială a familiei în situaţie de risc în cadrul serviciilor sociale primare. Consilierii familiali văd orice problemă din familie ca pe o problemă ce afectează întreaga familie şi nu ca pe o problemă a unei părţi. situaţie ce reclamă mobilizarea resurselor individuale şi sociale în scopul favorizării adaptării familiei la schimbare.rezolvarea eficientă a unor probleme ale vieţii de zi cu zi cu care se confruntă familia. Ce este consilierea familială? Consilierea familială reprezintă sprijinul social acordat familiilor care traversează o situaţie de criză. . cine. . a unui membru individual din familie. . .INTERVENŢIE ÎN PRACTICA INTERPERSONALĂ CU FAMILIILE Consilierea familială este un tip de serviciu social specializat. Cu toate acestea.confruntarea cu situaţiile de tranziţie din ciclul de viaţă al familiei şi facilitarea adaptării la schimbările impuse de acestea. conflictuale etc. funcţională sau nu. locul). emoţii. Scopul acestei faze este de a obţine o cantitate minimă de informaţii şi de a aranja o consultaţie pentru întreaga familie. consilierul va spune că are nevoie de cât mai multă informaţie posibilă legate de problema ce afectează familia. genograma etc. astfel încât ea nu poate fi realizată decât de specialişti formaţi în domeniul consilierii în asistenţa socială. .ajutor în depăşirea situaţiilor dificile inerente ciclului vieţii de familie.

Cunoaşterea răspunsurilor tipice ale clienţilor. * Starea mentală. Faza aceasta îşi propune ca scop clădirea unei alianţe cu familia. * Metode de evaluare. centrarea pe punctele tari ale familiei. observarea interacţiunilor). 2001). stabilirea contactului cu membrii familiei. dezvoltarea unei ipoteze despre aspectele ce menţin problema curentă. rolurile din familie) * Faza ciclului de viaţă (etapă de tranziţie în evoluţia familiei?) * Modele comportamentale ale clienţilor. Este faza care îşi propune ca obiectiv iniţierea şi facilitarea schimbării situaţiei clientului/familiei. * Cum fac faţă situaţiilor şi persoanelor din afara familiei. graniţele acestora. de mediu şi economice ce afectează indivizii şi familia. Cunoştinţe legate de utilizarea potrivită a intervenţiei. acceptarea fiecărei poziţii. După evaluarea şi stabilirea obiectivelor se pune întrebarea: “Cum vom putea atinge aceste obiective?” Intervenţia clientului trebuie să fie relaţionată cu problema. fără ajutorul consilierului. Intervenţia. solicitarea punctelor de vedere. consilierul se menţine curios şi plin de respect. Ascultarea.88 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 2. * Existenţa diversităţii factorilor culturali implicaţi 3. * Circuitul de referinţă şi aşteptările lor de la consiliere * Evaluarea contextului familiei (interpersonal şi temporal) * Structura familială (subsistemele soţi/părinţi-copii. explicarea condiţiilor de desfăşurare a şedinţei (durata şedinţei. 4. iar selectarea unei intervenţii poate deveni un proces adaptativ. consum droguri?) * Violenţă domestică. Este faza în care consilierii se asigură că membrii familiei au învăţat ceva despre felul în care să se descurce unii cu alţii. (Hackney & Cormier. Deprinderi de observare pentru a nota răspunsurile clientului. Sfârşitul intervenţiei. realizarea unei genograme. (Nichols. 3. * Cum funcţionează familia ca grup. de cele care n-au reuşit. comunicarea în familie * Competenţa de a rezolva probleme a clientului. pe rând. echilibru între căldură şi profesionalism. prezentarea consilierului. Primul interviu şi construirea relaţiei. dezvoltarea unor ipoteze despre cum ar putea fi implicaţi membrii familiei în problemă (cum au încercat s-o rezolve. a propriilor opinii ale membrilor familiei. Competenţă în realizarea intervenţiei. Evaluarea familiei: Domenii majore ale familiei ce pot fi evaluate: * Problema prezentată. obţinerea unor informaţii importante legate de soluţiile încercate. 4. Evaluarea documentelor. 2001). abuzz sexual. repetarea pe scurt a ceea ce s-a aflat de la persoana care a telefonat. camera. Deprinderile necesare pentru a iniţia o intervenţie includ: 1. consilierul face o recomandare familiei. Acest lucru se . Schwartz. emoţională şi de sănătate a indivizilor (abuz de alcool. 2. tranziţiile din ciclul de viaţă la care familia nu s-a adaptat încă. relaţii extramaritale * Condiţii fizice. explorează procesele de interacţiune familială (întrebări circulare): ce o ţine blocată pe familie? În final. scopul).

după ce toţi cei implicaţi admit că relaţia lor se încheie aici. Lista de control Structura familiei: simboluri Bărbat femeie bărbat/femeie decedat(ă) divorţ separare căsătorie şi copil copil băiat relaţie de concubinaj Funcţionarea familiei: Modele de interacţiune intrafamilială Relaţii foarte apropiate Relaţii conflictuale Relaţii distante Înstrăinare (rupere) Relaţii apropiate şi conflictuale . făcându-i conştienţi pe clienţi că viaţa este o succesiune de probleme cu care trebuie să ne descurcăm. Ea presupune culegerea de informaţii cu privire la structura familiei şi la relaţiile dintre membrii afectaţi de problemă. astfel încât să poată fi evaluate posibilele surse de sprijin din familie sau posibilele cauze ce au determinat sau menţinut situaţia problematică. În această fază.MANUALUL PARTICIPANTULUI 89 întâmplă atunci când problema pentru care au solicitat sprijin s-a rezolvat. Este realizată în scopul creării unei scheme a structurii şi relaţiilor din familia implicată în rezolvarea situaţiei problematice. când familia simte că a câştigat ceea ce dorea. consilierul poate cere familiei să anticipeze unele schimbări viitoare sau recidivele unor situaţii problematice. Genograma – instrument de evaluare a structurii şi funcţionalităţii familiei Genograma este o tehnică utilizată în evaluarea situaţiei problematice cu care o persoană sau o familie se confruntă. consilierul îşi exprimă încrederea în abilităţile şi forţa familiei de a se descurca de acum înainte. Pentru a fi realizată sunt utilizate simboluri specifice. fiind aplicată în etapa de evaluare şi având rol de diagnostic social. În final.

75 69 Anton Adriana d:2003 45 Radu 49 55 Maria 3 5 7 Ion 9 12 George 20 Silvia Lili Ana Asistentul social din cadrul serviciului de asistenţă socială a fost informat de către vecinul lui Radu că acesta îşi bate copiii în fiecare seară. McGoldrick.. p. De când i-a murit soţia. . A Family Therapy Approach. Basic Books. Lili de 5 ani şi Ion de 7 ani) şi îşi petrec timpul cerşind pentru a cumpăra mâncare. p. 164-186. cei mai mici fug la vecini. The Changing Family Life cycle. 1985. iar cei mari pleacă la mătuşa lor. ajutat doar de sora soţiei lui. iar seara ajunge acasă de cele mai multe ori beat.. au grijă de fraţii mai mici (Silvia de 3 ani. 1989. Norton Publications.. 2nd ed.. B. McGoldrick..C. Maria. Din cei trei copii de vârstă şcolară. M. Acum nu mai are serviciu şi lucrează cu ziua prin sat. London. Radu îşi îngrijeşte singur cei 5 copii. R. p. 3-25. în urma unui accident de maşină. numai Ion mai merge la şcoală. 9 ani. Gerson. la care a ţinut foarte mult. p. H. De copii nu mai are grijă. Genograms in family Assessment.Tot în anul 2003 îi moare şi tatăl.90 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE GENOGRAMA FAMILIEI G. Maria. A handbook for the Caring Professions. Fishman. şi Ana. NY. M. În 2003 soţia lui Radu. Şi de acesta Radu a fost foarte apropiat. George. Treating Troubled Adolescents. în alt sat. iar copiii se tem să mai doarmă seara acasă. 125-145. a murit în urma unui cancer la 39 de ani. 12 ani. Adriana. Boston.. 82-223. Bibliografie • • • Carter. Allyn and Bacon. 1988.

. Allyn and Bacon Publishers. Zamfir. Cormier. Family Therapy. M. Harold. The Professional Counselor: A Process Guide to Helping. Needham Heights. Allyn & Bacon. 4th Edition. 2001. Alternative. Concepts and methods. 2001. (coord. Nichols.P.Politici sociale. Sherilyn.. România în context european. 1997. Bucureşti.MANUALUL PARTICIPANTULUI 91 • Mihăilescu. Dysfunctional families: recognizing and overcoming their effects. Hackney. L. • • • . Ed. 5th edition. Schwartz. University Counseling Services.. Kansas State University. Cătălin. L. Elena. 1995.). Ioan. Politici sociale în domeniul populaţiei şi familiei în Zamfir. . Ma.

92 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

1. Încercaţi acelaşi lucru pentru celelelalte grupuri (cazuri).XII: Aplicaţii în practica asistenţei sociale . METODA DE LUCRU: grupe de lucru TIMP: 90 min. identificaţi etapele de intervenţie în asistenţă socială. care va prezenta pe foi de flipchart concluziile la care s-a ajuns în plen. cu rol de clarificare. realizarea de planuri de intervenţie pentru diferite grupuri ţintă. 4.studii de caz APLICAŢII ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE OBIECTIVE: 1. Fiecare prezentare nu poate depăşi 5 minute. Fiecare grup de lucru va delega un raportor. . • Realizaţi câte un plan de intervenţie pentru fiecare caz în parte. familiarizarea cu problematica specifică diferitelor grupuri ţintă. înţelegerea rolulului/oportunităţii trimiterii cazurilor către un alt specialist. Exerciţiu X. Tema exerciţiului: • Cu informaţiile existente despre cazul dvs. Fiecare echipă poate primi două întrebări din partea celorlate grupuri de lucru. • Identificaţi apoi acele aspecte pe care nu le-aţi avut în vedere iniţial (dacă există). identificarea etapelor intervenţiei în practica asistenţei sociale. Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup. 3.MANUALUL PARTICIPANTULUI 93 SESIUNILE X . 2.

94 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

Copiii în vârstă de până la 16 ani. potrivit regulamentelor şcolare. cu excepţia celor care nu sunt şcolarizaţi din motive de sănătate. Cuantumul acesteia este indexat periodic. sau până la 18 ani dacă sunt şcolarizaţi.000 lei pentru familia cu 2 copii. Alocaţia familială complementară se acordă lunar familiilor privind alocaţia familială formate din soţ. METODA DE LUCRU: grupe de lucru şi grup reunit TIMP: 90 min. c) 400.5 monoparentală milioane lei. după care în faţa întregului grup se va face prezentarea finală. Copiii în vârstă de peste 7 ani care nu urmează. Cuantumul alocaţiei familiei complementare este de: a) 300. soţie şi copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în complementară şi alocaţia de întreţinerea acestora.000 lei. dovedite prin certificat medical.000 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii.000 lei pentru familia cu 3 copii. cuantumul alocaţiei familiale complementare prevăzut la art. Legislaţia în domeniul asistenţei sociale – prezentare generală Legea Lg. dovedite cu certificat medical. Acum este 225. care locuiesc împreună şi realizează susţinere pentru familia venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1. d) 450. nr. OUG nr.MANUALUL PARTICIPANTULUI 95 SESIUNEA XIII: Aspecte legislative în domeniul asistenţei sociale ASPECTE LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL ASISTENŢEI SOCIALE SCOP: Cunoaşterea principalelor (beneficii şi servicii sociale) legi cu aplicabilitate în domeniul asistenţei sociale şi înţelegerea importanţei cunoaşterii legislaţiei în practica asistenţei sociale. Pentru familiile care sunt beneficiare de ajutor social în baza Legii nr. 105/2003 . organizate în condiţiile legii. beneficiază de alocaţie acordată de stat. Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup. b) 350. cu excepţia celor care repetă din motive de sănătate. Copiii republicată încadraţi într-un grad de handicap beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la împlinirea vârstei de 18 ani. Tinerii în vârstă de peste 18 ani beneficiază de alocaţie de stat pentru copii până la terminarea cursurilor învăţământului liceal sau profesional. învăţământul general obligatoriu nu beneficiază de plata alocaţiei de stat pentru copii. 3 se majorează cu 25%. 416/2001 privind venitul minim garantat. 61/1993 Subiectul Principalele prevederi Alocaţii familiale alocaţia de stat pentru copii.000 lei pentru familia cu un copil. dacă nu repetă anul şcolar.

b) 525. Familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară. în cazul în care cel puţin un membru al familiei face dovada că lucrează pe bază de contract individual de muncă sau convenţie civilă de prestări de servicii. la solicitarea primarului. Alocaţia de susţinere se acordă lunar familiilor monoparentale dacă realizează venituri nete lunare pe membru de familie de până la 1.96 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Alocaţia de susţinere pentru familia monoparentală (familia formată din persoana singură şi copiii în vârstă de până la 18 ani aflaţi în întreţinere şi care locuiesc împreună cu aceasta). b) persoana care urmează o formă de învăţământ la cursuri de zi. Persoanele apte de muncă care nu realizează venituri din salarii sau din alte activităţi se iau în considerare la stabilirea numărului membrilor de familie pentru determinarea nivelului de venit pe familie numai dacă fac dovada faptului că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă pentru încadrare în muncă şi nu au refuzat nejustificat un loc de muncă oferit sau nu au refuzat participarea la un program de pregătire profesională. potrivit legii. c) persoana care îndeplineşte condiţiile legale de pensionare. în mod obligatoriu. .000 lei pentru familia cu 3 copii. Peste 5 membri se adaugă o sumă fixă. Familiile şi persoanele singure cu venituri nete lunare până la nivelul venitului minim garantat beneficiază de o majorare cu 15% a cuantumului ajutorului social pe familie. au dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistenţă socială.000 lei pentru familia cu un copil. Nivelul lunar al venitului minim garantat este diferit în funcţie de numărul de membri.5 milioane lei. c) 600. d) 675. 416/2001 Subiectul Ajutoare sociale privind venitul minim garantat Principalele prevederi Familiile şi persoanele singure. acţiuni sau lucrări de interes local fără a se putea depăşi regimul normal de lucru şi cu respectarea normelor de securitate şi igienă a muncii. În vederea verificării îndeplinirii condiţiilor de acordare a alocaţiei familiale complementare sau a alocaţiei de susţinere. Persoanele apte de muncă din familiile pentru care se asigură venitul minim garantat vor efectua lunar. Cuantumul alocaţiei de susţinere este de: a) 450. în condiţiile în care copiii urmează o formă de învăţământ organizată potrivit legii. d) persoana adultă a cărei incapacitate de muncă este dovedită prin acte medicale. până la împlinirea vârstei de 25 de ani sau de 26 de ani în cazul celor care urmează studii superioare cu durată de şcolarizare mai mare de 5 ani. beneficiază de alocaţie familială complementară sau de alocaţie de susţinere. unul sau mai mulţi copii în vârstă de până la 7 ani. Legea Legea nr. primarul dispune. Cuantumul ajutorului social se stabileşte ca diferenţă între nivelurile stabilite prin lege şi venitul net lunar al familiei sau al persoanei singure. De la această obligaţie sunte exceptate: a) persoana care are în îngrijire. cel mult 72 de ore.000 lei pentru familia cu 2 copii. prin acordarea unui ajutor social lunar. efectuarea anchetei sociale în termen de 15 zile de la data înregistrării cererii. prevăzută de lege. cetăţeni români.000 lei pentru familia cu 4 sau mai mulţi copii.

beneficiare ale ajutorului social stabilit potrivit prevederilor Legii nr. la cerere. beneficiază de ajutor lunar pentru încălzirea locuinţei. gaze naturale sau încălzire cu lemne. se stabileşte valoarea ajutorului. 1 noiembrie . au obligaţia să dovedească cu acte. în cuantum de 1. b) egalitatea şanselor şi nediscriminarea. fără a depăşi cheltuielile cu încălzirea şi cu apa caldă menajeră confirmate de asociaţia de proprietari/chiriaşi ori de factura individuală. beneficiază. Pentru familiile şi persoanele singure. cărbuni şi combustibili petrolieri. o dată cu acesta. Mamele au dreptul la o alocaţie de naştere pentru fiecare dintre primii 4 copii născuţi vii. un ajutor pentru încălzirea locuinţei. intervenţia multisectorială şi parteneriatul dintre instituţiile publice şi organismele private autorizate. Ajutorul pentru încălzirea locuinţei se cuprinde în ajutorul social. pe perioada satisfacerii serviciului militar obligatoriu de către soţ. Soţiile celor care satisfac serviciul militar obligatoriu. g) respectarea demnităţii copilului. ajutorul pentru încălzirea locuinţei se majorează cu până la 20% din valoarea acestuia. . care utilizează pentru încălzirea locuinţei energie termică furnizată în sistem centralizat.000 lei. d) primordialitatea responsabilităţii părinţilor cu privire la respectarea şi garantarea drepturilor copilului. b) au copii în întreţinere în vârstă de până la 7 ani. dacă se găsesc în una dintre următoarele situaţii: a) sunt gravide. c) sunt încadrate în gradul I sau II de invaliditate. precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. 272/2004 Subiectul Protecţia copilului Privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului Principalele prevederi Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii. din 3 în 3 luni. pentru care se acordă ajutorul social. începând cu luna a patra de sarcină. în funcţie de tipul de încălzire (central sau cu lemne). Legea Legea nr. persoanele singure şi familiile beneficiare de ajutor social primesc.400. prin majorarea nivelului lunar al venitului minim garantat. care nu realizează venituri sau acestea sunt mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară. 416/2001 privind venitul minim garantat. Pentru perioada sezonului rece. Familiile şi persoanele singure cu venituri reduse. Alocaţia se acordă o singură dată pentru fiecare copil născut viu. Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinţei. precum şi a unor facilităţi populaţiei pentru plata energiei termice Persoanele apte de muncă. În funcţie de venitul mediu net lunar pe membru de familie şi de numărul de luni (5 sau 12). de ajutor social lunar. e) descentralizarea serviciilor de protecţie a copilului. că sunt în evidenţa agenţiei teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă pentru încadrare în muncă şi nu au refuzat nejustificat un loc de muncă oferit sau nu au refuzat participarea la un program de pregătire profesională. întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate. c) responsabilizarea părinţilor cu privire la exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti.MANUALUL PARTICIPANTULUI 97 OUG nr.31 martie. f) asigurarea unei îngrijiri individualizate şi personalizate pentru fiecare copil.

Tânărul care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu şi a beneficiat de o măsură de protecţie specială. limbă. religie. De măsurile de protecţie specială. de gradul şi tipul unei deficienţe. c) copilul abuzat sau neglijat. Drepturile prevăzute de lege sunt garantate tuturor copiilor fără nici o discriminare. măsurile de protecţie se stabilesc numai de către instanţa judecătorească. nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora. de protecţie specială. în situaţii temeinic motivate. În situaţia în care copilul refuză să îşi dea consimţământul. dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ de zi. la cerere. pe toată durata continuării studiilor. k) asigurarea protecţiei împotriva abuzului şi exploatării copilului. de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului. de statutul la naştere sau de statutul dobândit. ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate. Măsurile de protecţie specială a copilului sunt: a) plasamentul. Măsurile de protecţie specială a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc numai cu consimţământul acestuia. instituite de prezenta lege. ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie. necunoscuţi. când nu a putut fi instituită tutela. decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti. pe o perioadă de până la 2 ani. În cazul în care se face dovada că tânărului i s-au oferit un loc de muncă şi/sau locuinţă. c) supravegherea specializată. prevederile de mai sus nu mai sunt aplicabile. în vederea protejării intereselor sale. b) plasamentul în regim de urgenţă. religioasă. nu poate fi lăsat în grija acestora. în cazul luării unei măsuri de protecţie. beneficiază. culoare.98 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE h) ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia. poate trece peste refuzul acestuia de a-şi exprima consimţământul faţă de măsura propusă. i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea. culturală şi lingvistică. sex. Protecţia specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor. dar care nu îşi continuă studiile şi nu are posibilitatea revenirii în propria familie. beneficiază: a) copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi. indiferent de rasă. de ocrotirea părinţilor săi sau a celui care. opinie politică sau altă opinie. creşterea şi educarea copilului. de situaţia materială. ţinând cont de originea sa etnică. prestaţiilor şi serviciilor destinate îngrijirii şi dezvoltării copilului lipsit. în mod succesiv. iar acesta le-a refuzat ori le-a pierdut din motive imputabile lui. b) copilul care. dar fără a se depăşi vârsta de 26 de ani. puşi sub interdicţie. d) copilul găsit sau copilul abandonat de către mamă în unităţi . j) celeritate în luarea oricărei decizii cu privire la copil. declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi. Copilul beneficiază de protecţie specială până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu (18 ani) şi după. care. în vederea protejării intereselor sale. de naţionalitate. în scopul facilitării integrării sale sociale. fiind confruntat cu riscul excluderii sociale. apartenenţă etnică sau origine socială. temporar sau definitiv. l) interpretarea fiecărei norme juridice referitoare la drepturile copilului în corelaţie cu ansamblul reglementărilor din această materie.

precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa. cerând ajutor financiar sau material. Dacă fapta este săvârşită de un părinte sau de reprezentantul legal al minorului. e) copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal. direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului efectuează demersurile necesare identificării celui mai potrivit adoptator sau celei mai potrivite familii adoptatoare pentru copil. dezvoltarea fizică. mentală. Sunt interzise aplicarea pedepselor fizice sub orice formă. atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia. astfel încât instanţa să poată aprecia. morală sau socială. pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani. (2). Pot adopta numai persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât cel pe care doresc să îl adopte. al tutorelui poate fi dat numai după trecerea unui termen de 60 de zile de la data naşterii copilului înscrisă în certificatul de naştere. pentru fapta prevăzută la alin. în mod raţional. Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale şi condiţiile materiale necesare dezvoltării depline şi armonioase a personalităţii copilului. 273/2004 Privind regimul juridic al adopţiei sanitare. Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva exploatării şi nu poate fi constrâns la o muncă ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice. morale ori sociale. Recrutarea ori constrângerea unui minor la cerşetorie se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. pentru fapta prevăzută la alin. (1). se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a se folosi de acesta pentru a apela în mod repetat la mila publicului. mentale. plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial fiind interzis.MANUALUL PARTICIPANTULUI 99 Legea nr. Consimţământul poate fi revocat în termen de 30 de zile de la data exprimării lui în condiţiile legii. integritatea corporală. spirituală. şi de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi. dar în nici o situaţie. Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să-l adopte. Consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ai copilului sau. Adopţia se încheie numai dacă aceasta este în interesul superior al copilului. În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei interne. îngrijirea şi educarea copiilor. sănătatea fizică sau psihică a copilului. Adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat. mai puţin de 15 ani. precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. spirituale. asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată. Îndemnul ori înlesnirea practicării cerşetoriei de către un minor sau tragerea de foloase de pe urma practicării cerşetoriei de către un minor se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani. Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani. Direcţia (DGASPC) în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului analizează cu . Plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de 2 ani poate fi dispus numai la familia extinsă sau substitutivă. după caz.

unei familii ori persoane sau unui organism privat autorizat potrivit legii. Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii din familia adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne. 343/2004 În vederea asigurării integrării cu şanse egale în viaţa socială. Dacă. direcţia efectuează demersuri în vederea identificării pe raza sa administrativ-teritorială a unei persoane sau familii atestate şi aflate în evidenţa Oficiului Român pentru Adopţii. părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului cu handicap grav pot opta pentru primirea unei indemnizaţii echivalente cu salariul net al asistentului social debutant din unităţile bugetare sau pentru asistent personal. asistentului maternal profesionist la care se află copilul ori unei alte persoane sau familii la care copilul se află în plasament. potrivit legii. gestionat de casele de asigurări de sănătate de care asiguratul aparţine. cârjelor. muzee. pentru copiii cu handicap accentuat şi grav şi pentru asistenţii personali ai acestora. copiii cu handicap beneficiază de următoarele drepturi: a) acces liber şi egal în orice instituţie de învăţământ obişnuit. în condiţiile Legii asigurărilor sociale de sănătate nr. manifestări artistice şi sportive. e) locuri de odihnă gratuite în tabere pentru copiii preşcolari. majorat cu 50%. direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului nu a identificat o persoană sau o familie adoptatoare. Dacă acest lucru nu este posibil. acordată pe baza unei anchete sociale realizate de către asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primăriei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa copilul cu handicap. 519/2002 Legea nr.. 145/1997. . d) alocaţie de întreţinere pentru copiii cu handicap. o dată pe an. j) gratuitatea transportului urban cu mijloace de transport în comun de suprafaţă sau cu metroul. a aparatelor auditive şi a implanturilor cardiace. nedeplasabili. şi asigurarea. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap Principalele prevederi Legea nr. f) asistent personal pentru copilul cu handicap grav. majorat cu 100%. ghetelor ortopedice. aflaţi în plasament familial sau încredinţaţi. solicită Oficiului ca în termen de 5 zile să-i transmită lista centralizată la nivel naţional a persoanelor sau familiilor adoptatoare atestate şi înscrise în Registrul naţional pentru adopţii. b) pregătire şcolară la domiciliu a copiilor cu handicap. g) bilete de intrare la spectacole. în aceleaşi condiţii ca pentru elevi şi studenţi sau militari în termen. h) asistenţă medicală pentru copilul cu handicap. elevi şi studenţi cu handicap. i) obţinerea gratuită a protezelor.102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap Pentru modificarea şi completarea OUG nr. c) alocaţie de stat pentru copiii cu handicap. cărucioarelor din Fondul de asigurări sociale de sănătate. după expirarea termenului. cu prioritate şi în condiţii avantajoase.100 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE prioritate posibilitatea încredinţării copilului în vederea adopţiei cu prioritate unei rude din familia extinsă. angajat de către autorităţile administraţiei publice locale. pe durata învăţământului obligatoriu prevăzut de lege. Legea Subiectul Protecţia persoanelor cu handicap Pentru aprobarea OUG nr.

în limita a 12 călătorii dus-întors pe an pentru copiii cu handicap grav şi pentru asistenţii personali ai acestora şi în limita a 6 călătorii dus-întors pe an pentru copiii cu handicap accentuat şi pentru însoţitorii acestora. clasa a II-a. în funcţie de recomandarea centrului de dializă. cu excepţia pensiei de urmaş. care cumulează salariul cu pensia pentru limită de vârstă. f) prioritate la închirierea. e) prioritate la instalarea postului telefonic şi scutire de plata abonamentului telefonic cu 100 de impulsuri incluse.R. pe teritoriul României.V. b) adulţii nevăzători cu handicap grav beneficiază de o alocaţie socială în cuantum de 1. dacă copilul are handicap accentuat sau grav. până la împlinirea de către copii a vârstei de 18 ani. dacă copilul are handicap accentuat sau grav. în condiţiile legii. beneficiază de o indemnizaţie lunară de 1. pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţă deţinute de stat sau de unităţile administrative ale acestuia. care nu realizează venituri din salarii sau pensii. copiii cu afecţiuni renale care necesită hemodializă în alte localităţi decât cele de domiciliu. sau cu pensie pentru pierderea capacităţii de muncă. adulţii nevăzători cu handicap grav sau accentuat care nu desfăşoară activitate salarizată cumulează alocaţia socială cu una dintre celelalte . care necesită tratament pentru afecţiuni intercurente.000 lei. adulţii cu handicap beneficiază. precum şi asistenţii personali ai acestora beneficiază de gratuitate şi peste limita menţionată. cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial. cu tren de persoane. l) alocaţie lunară de hrană pentru copiii cu HIV/SIDA. în plus faţă de copii. adulţii cu handicap accentuat beneficiază de o alocaţie socială de 50% din cuantumul alocaţiei stabilite pentru adulţii cu handicap grav. în condiţiile legii. indiferent de veniturile realizate din salarii. supraveghere şi întreţinere un copil cu handicap beneficiază de următoarele drepturi: a) concediu plătit pentru îngrijirea copilului cu handicap. la recomandarea medicului specialist. adulţii nevăzători cu handicap grav sau accentuat. vor opta pentru una dintre acestea sau pentru alocaţia socială.000 lei. construirea şi cumpărarea locuinţelor din fondul de stat.584. În vederea asigurării dreptului la securitate socială. beneficiază de o indemnizaţie lunară de 50%. g) stabilirea chiriei. cu excepţia pensiei de urmaş. Persoana care are în îngrijire. adulţii cu handicap grav sau accentuat care realizează venituri din salarii sau pensii. la tariful minim prevăzut de lege. precum şi a dreptului la ocrotirea sănătăţii şi la instruire.O. respectiv de 30% din valoarea indemnizaţiei lunare. b) concedii medicale pentru îngrijirea copiilor cu handicap accentuat sau grav.MANUALUL PARTICIPANTULUI 101 k) gratuitatea transportului interurban. c) gratuitatea serviciilor de cazare şi masă pentru persoana care însoţeşte copilul cu handicap grav în spital. calculată pe baza alocaţiei zilnice de hrană stabilite pentru consumurile colective din unităţile sanitare publice. dacă copilul are handicap grav. la alegere. cu pensia I.400. d) scutire de plata taxelor de abonament pentru persoana deţinătoare de aparat de radio şi de televizor. de următoarele drepturi: a)Adulţii cu handicap grav sau accentuat. dacă copilul are handicap grav sau accentuat. precum şi de costul a 400 de impulsuri pentru nevăzători. până la împlinirea de către acesta a vârstei de 3 ani.

cât şi pe timpul spitalizării. cât şi pentru cei din ambulatoriu. În cazul medicilor informaţiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie comunicate între specialişti. care să asigure eficienţă în tratamentul cu medicamente antiretrovirale. la solicitarea persoanelor cu handicap grav. conform legilor în vigoare. c) introducerea în ţară. de către casele teritoriale de pensii. cu scutire de plata taxelor vamale. sau pentru asistent personal. nevăzătorul poate opta pentru asistentul personal sau pentru însoţitor. pe baza contractelor de închiriere pentru suprafeţele locative cu destinaţie de locuinţă deţinute de stat sau de unităţile administrative ale acestuia. g) pentru nevăzătorii cu handicap grav care realizează venituri salariale în baza unui contract individual de muncă se acordă o indemnizaţie lunară în valoare de 200. h) pentru nevăzătorii cu handicap grav se acordă scutire de plata taxei pentru abonamentul la curentul electric.102 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Legea nr. o indemnizaţie echivalentă cu salariul net al asistentului social debutant din unităţi bugetare.000 lei. Persoanele cu handicap grav care au şi calitatea de pensionari de invaliditate gradul I pot opta între indemnizaţia pentru însoţitor prevăzută de art. cu modificările şi completările ulterioare. dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii şi la promovarea profesională. inclusiv . de tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte dreptul la învăţătură. i) acordarea a 25% din fondul de locuinţe sociale persoanelor cu handicap grav. denumite generic tiflotehnice. de motociclete. pentru a se asigura acurateţea diagnosticelor şi conduitelor terapeutice chirurgicale şi nechirurgicale în diferitele faze evolutive ale infecţiei HIV/SIDA. iar starea sănătăţii lor nu poate constitui criteriu de concediere. 584/2002 Privind măsurile de prevenire a răspândirii maladiei SIDA în România şi de protecţie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA pensii stabilite potrivit legii. o dată la 8 ani. Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA beneficiază de protecţie socială. 61 din Legea nr. nevăzătorul cu handicap grav primeşte. după caz. în cursul unui an. Pacientul este obligat să informeze medicul curant. f) acordarea unei camere în plus.compensatorii. motorete sau autoturisme. d) medicamente gratuite atât pentru tratament ambulatoriu. Pentru o alimentaţie corespunzătoare atât pentru bolnavii internaţi şi instituţionalizaţi. în condiţiile legii. se acordă indemnizaţii lunare de hrană. pentru plata însoţitorului. c) funcţionarii publici care au acces la aceste date. un bilet de tratament gratuit. în folosinţa persoanei cu handicap accentuat sau grav sau. care se atribuie persoanei cu handicap. a familiei care are în îngrijire o persoană cu handicap accentuat sau grav. suportată din creditele bugetare alocate cu această destinaţie. precum şi a familiilor care au în întreţinere un copil cu handicap grav. b) angajatorii acestor persoane. Păstrarea confidenţialităţii datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru: a) angajaţii reţelei sanitare. pe baza recomandării medicale. Dreptul de opţiune se menţine şi în cazul trecerii pensionarilor de invaliditate la pensia pentru limită de vârstă. la alegere. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. în cuantum aprobat prin hotărâre a Guvernului. sunt scutite de plata taxelor vamale aparatura şi materialele ajutătoare . e) începând cu data de 1 ianuarie 2005.

b) nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii. cluburi pentru vârstnici. precum şi altele asemenea. cu închisoare de la 5 la 15 ani. se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice. Îngrijirea persoanelor vârstnice în cămine reprezintă o măsură de asistenţă socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie. potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA care îşi cunosc statusul de HIV pozitiv răspund. capacitatea de a se gospodări şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene. precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii. psihoafectivă. Sunt considerate persoane vârstnice. condiţiile de locuit. care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenţă. b) îngrijirea temporară sau permanentă într-un cămin pentru persoane vârstnice. apartamente şi locuinţe sociale. persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. În cazul decesului persoanei vârstnice lipsite de susţinători legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare.MANUALUL PARTICIPANTULUI 103 medicul stomatolog. d) nu se poate gospodări singură sau necesită îngrijire specializată. atunci când îl cunoaşte. pentru transmiterea voluntară a infecţiei. case de îngrijire temporară. sociomedicală. Nevoile persoanelor vârstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei. cu privire la statusul său HIV. datorită bolii ori stării fizice sau psihice. . Persoanele infectate cu HIV care nu îşi cunosc statusul de HIV pozitiv nu răspund pentru eventuala transmitere a infecţiei HIV. dacă aceasta s-a produs din motive imputabile lor. c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare. Pentru persoanele vârstnice se pot furniza şi servicii comunitare ce au în vedere: a) îngrijirea temporară sau permanentă la domiciliu. conform legii. care pot fi de natură medicală. în sensul prezentei legi. care se găseşte în una dintre următoarele situaţii: a) nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta. Nevoile persoanelor vârstnice se evaluează prin anchetă socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afecţiunile ce necesită îngrijire specială. serviciile comunitare asigură înmormântarea. prin servicii şi prestaţii sociale. Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana vârstnică. e) se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale. în raport cu situaţia sociomedicală şi cu resursele economice de care dispun. c) îngrijirea în centre de zi. 17/2000 Subiectul Protecţia persoanelor vârstnice Privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice Principalele prevederi Persoanele vârstnice au dreptul la asistenţă socială. Legea Legea nr.

sexuala sau un prejudiciu material. Primirea victimelor in adapost se face numai in caz de urgenta sau cu aprobarea scrisa a asistentului familial. până la încetarea stării de pericol care a determinat luarea măsurilor. Asistentii familiali sunt asistenti sociali autorizati de agentie pentru asigurarea asistentei specifice relatiilor familiale. Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimtamantul acestora sau. ori de cate ori exista probe sau indicii temeinice ca un membru de familie a savarsit un act de violenta cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru. care asigura protectie. cu asigurarea confidenţialităţii datelor personale. Serviciile sociale pot fi servicii de îngrijire social-medicale şi servicii de asistenţă socială. Instruirea asistentilor familiali si coordonarea activitatii lor se realizeaza de catre agentie. Evidenţa beneficiarilor drepturilor de asistenţă socială se realizează pe baza codului numeric personal. Prestaţiile sociale în bani sau în natură sunt susţinute de măsuri de redistribuţie financiară şi cuprind: alocaţiile familiale. cronice sau de urgenţă. Centrele pentru adapostirea victimelor violentei in familie. Legea L 705/2001 Subiectul Alte legi relevante privind sistemul naţional de asistenţă socială Principalele prevederi Reglementează organizarea. dupa caz. atunci cand izolarea victimei de agresor se impune ca masura de protectie. de regula fara personalitate juridica. Serviciile de asistenţă socială sunt servicii profesionalizate şi sunt efectuate de persoane cu . structuri in subordinea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei. de asemenea. poate dispune. violenta in familie reprezintă orice acţiune fizica sau verbala savarsita cu intenţie de către un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii. care provoacă o suferinţă fizica.104 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Legea Legea nr. gazduire. ajutoarele sociale şi speciale către familii sau persoane. în funcţie de nevoile şi veniturile acestora. precum si masura interzicerii de a reveni in locuinta familiei. Constituie. La nivelul fiecarui judet si al sectoarelor municipiului Bucuresti se constituie. la cererea victimei sau din oficiu. una dintre masurile prevazute la art. refacerea şi dezvoltarea capacităţilor individuale pentru depăşirea unei situaţii de nevoie. violenta in familie impiedicarea femeii de a-si exercita drepturile si libertatile fundamentale. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul in incinta adapostului unde se gasesc victimele. Asistenţa socială cuprinde drepturile acordate prin prestaţii în bani sau în natură. precum şi serviciile sociale. sunt unitati de asistenta sociala. psihica. in mod provizoriu. Serviciile sociale au drept obiectiv menţinerea. 113 si 114 din Codul penal. ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie. nevoite sa recurga la acest serviciu de asistenta sociala. 217/2003 Subiectul Violenţa domestică Pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie Principalele prevederi In sensul prezentei legi. al reprezentantului legal. Asistenţa socială se acordă la cerere sau din oficiu. funcţionarea şi finanţarea sistemului naţional de asistenţă socială. în cazul în care persoana sau familia este incapabilă singură să o soluţioneze. In cursul urmaririi penale sau al judecatii instanta de judecata. prin hotarare a Guvernului.

În scopul facilitării accesului la o locuinţă al persoanelor în vârstă de până la 35 de ani. Serviciile sociale sunt asigurate de către autorităţile administraţiei publice locale. asistentul social colaborează cu specialişti din alte categorii profesionale. d) tineri familişti fără copii în întreţinere. va acoperi integral valoarea estimată a avansului ce urmează să fie plătit pentru dobândirea unei locuinţe sau chiria pe o perioadă de până la 3 ani pentru o locuinţă închiriată. la asistenţă medicală. la educaţie. c) tineri familişti cu copii în întreţinere. 68/ 2003 privind serviciile sociale Legea nr. forma de scurtă durată.MANUALUL PARTICIPANTULUI 105 L 466/2004 privind statutul asistentului social OUG nr. Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (Agenţia). f) alte categorii de tineri aflaţi în dificultate. pot beneficia de plasare în muncă la un angajator avizat de Agenţie. precum şi de persoane fizice sau juridice publice sau private. persoana care deţine diploma de asistent social echivalată conform legii . Serviciile sociale se organizează la nivel comunitar. Serviciile de asistenţă socială se realizează prin metode şi tehnici specifice de diagnoză a nevoii de asistenţă şi de intervenţie socială şi constau. de complexitatea situaţiilor de dificultate şi de gradul de risc social. acreditată. respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti. consiliul judeţean. 4 ani.În scopul integrării sau reintegrării lor în muncă. Categoriile vizate de prezenta lege sunt: a) tineri proveniţi din centrele de plasament şi centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate şi al organismelor private autorizate în domeniul protecţiei copiilor. forma de lungă durată. în baza unui contract de solidaritate. are obligaţia de a realiza un acompaniament social personalizat pentru tinerii cu vârste între 16 şi 25 de ani aflaţi în dificultate şi confruntaţi cu riscul excluderii profesionale. Titlul de asistent social poate fi deţinut de persoana care: a obţinut diploma de licenţă în cadrul unei instituţii de învăţământ superior cu specializare în domeniu. Organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de asistenţă socială la nivel central şi teritorial. din informare. e) tineri familişti care au executat pedepse privative de libertate. În rezolvarea unor situaţii complexe. consiliere. în principal. la o locuinţă. b) tineri singuri cu copii în întreţinere. în domeniul asistenţei sociale sunt implicaţi atât asistenţi sociali ca personal de specialitate. în mod deosebit al tinerilor. 3 ani. cât şi alte categorii de personal cu formare de nivel mediu a căror activitate este coordonată de către asistenţii sociali. de numărul potenţialilor beneficiari. . terapie individuală şi colectivă Instituţiile de asistenţă socială. prin întocmirea unui plan individual de mediere. Serviciile de asistenţă socială sunt servicii cu caracter primar şi servicii specializate. aflate în imposibilitatea cumpărării unei locuinţe numai cu forţe proprii. Aceştia au dreptul la consiliere profesională şi mediere din partea personalului specializat al Agenţiei. în funcţie de nevoile identificate. cum sunt: dreptul la un loc de muncă. Obiectul prezentei legi îl constituie garantarea accesului efectiv. în scopul facilitării accesului lor la un loc de muncă. persoana care deţine diploma de absolvire a unei instituţii de învăţămînt superior cu specializare în domeniu. la drepturi elementare şi fundamentale. precum şi instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a marginalizării sociale şi mobilizarea instituţiilor cu atribuţii în domeniu. 116/2002 Privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale calificare în domeniu.

corelative cu obligaţiile privind plata contribuţiei de asigurări sociale. d) pensia de invaliditate. dacă persoana decedată era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii. înaintea depunerii la Parlament a proiectului legii bugetului de stat.106 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Legea nr. 40% din cuantumul anual al bursei de şcolarizare. 19/2000 Privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale Prin dobândirea unei locuinţe se înţelege atât construirea unei locuinţe noi. prin creşterea vârstelor de pensionare. prin reprezentanţii lor legali. Nivelul venitului net lunar pe o persoană. e) pensia de urmaş. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi. caz în care suma prevăzută mai sus trebuie să reprezinte cel puţin o treime din valoarea contractului de vânzare-cumpărare. Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. cu reducerea vârstelor standard de pensionare Vârstele de pensionare reduse. indemnizaţii. . prin hotărâre a Guvernului. Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Stagiul minim de cotizare atât pentru femei. Persoanele de vârstă şcolară care fac parte din familii care au dreptul la venitul minim garantat şi au 2 sau mai mulţi copii şi sau înscris în învăţământul obligatoriu prevăzut de lege beneficiază de bursă de şcolarizare. ajutoare. În vederea pregătirii copiilor. fără plata contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate. dacă îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii. Diferenţa de 60% din bursa de şcolarizare se acordă în tranşe lunare sau. cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. sumă destinată pentru cumpărarea unor articole de îmbrăcăminte. după caz. încălţăminte şi rechizite şcolare. În sistemul public cuantumul pensiei la data înscrierii la pensie se determină prin înmulţirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea unui punct de pensie din luna ieşirii la pensie. b) pensia anticipată. Au dreptul la pensie de urmaş copiii (până la vârsta de 16 ani sau. pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi. cu condiţia frecventării orelor de curs şi obţinerii baremurilor de promovare. În sistemul public se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă. trimestriale. se stabileşte anual. Prestaţiile de asigurări sociale se acordă sub formă de: pensii. fără a depăşi vârsta de 26 de ani) şi soţul supravieţuitor. c) pensia anticipată parţială. Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipată cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare. total sau parţial. conform eşalonării prevăzute în lege. alte tipuri de prestaţii prevăzute de lege. Asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea. cât şi cumpărarea unei locuinţe de pe piaţa liberă. în luna august a fiecărui an se acordă acestora. nu pot fi mai mici de 50 de ani pentru femei şi de 55 de ani pentru bărbaţi. în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Accesul la asistenţa de sănătate pentru persoanele care au dreptul la venitul minim garantat se confirmă de către consiliile locale şi se asigură în condiţiile stabilite de legislaţia privitoare la asigurările sociale de sănătate pentru persoanele care au calitatea de asigurat. până la terminarea acestora. până la care o persoană este considerată ca fiind marginalizată.

c) indemnizaţie pentru maternitate. după caz. realizat de asigurat în perioada de cotizare. e) ajutor de deces. cauzată de boli obişnuite sau de accidente în afara muncii. b) prestaţii pentru prevenirea îmbolnăvirilor şi recuperarea capacităţii de muncă. care va prezenta concluziile la care s-a ajuns în plen. Fiecare grup de lucru va delega un raportor. Tema exerciţiului: • Cu informaţiile existente despre cazul dvs. se determină prin împărţirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare. sau. comunicat de Comisia Naţională pentru Statistică. . Fiecare echipă poate primi două întrebări din partea celorlate grupuri de lucru. Fiecare prezentare nu poate depăşi 5 minute. la: a) indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă. d) indemnizaţie pentru creşterea copilului sau îngrijirea copilului bolnav. cu rol de clarificare. Exerciţiu XIII. a venitului lunar asigurat. Încercaţi acelaşi lucru pentru celelelalte grupuri. identificaţi beneficiile şi serviciile sociale de care ar putea beneficia clienţii dvs.1.MANUALUL PARTICIPANTULUI 107 Punctajul mediu anual. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual. inclusiv sporurile şi adaosurile. Asiguraţii sistemului public au dreptul. boli profesionale şi accidente de muncă. în afară de pensie. (2) Beneficiază de aceste drepturi asiguraţii care au un stagiu de cotizare de cel puţin 6 luni. realizat în ultimele 12 luni anterioare producerii riscului. • Identificaţi apoi acele beneficii şi servicii pe care nu le-aţi avut în vedere iniţial (dacă este cazul). Punctajul anual al asiguratului se determină prin împărţirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. la salariul mediu brut lunar din luna respectivă. care a constituit baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale.

108 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

Fiecare grup de lucru va delega un raportor. Încercaţi acelaşi lucru pentru celelelalte grupuri. care va prezenta pe foi de flipchart concluziile la care s-a ajuns. în plen. cu rol de clarificare. Exerciţiu XIV. METODA DE LUCRU: grupe de lucru Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup. Cu informaţiile legislative obţinute până acum (în cadrul cursului) şi cu cele pe care le cunoaşteţi din practica asistenţei sociale.1. . Tema exerciţiului: • În comunitatea în care lucraţi.MANUALUL PARTICIPANTULUI 109 SESIUNEA XIV: Aspecte legislative în domeniul asistenţei sociale ASPECTE LEGISLATIVE ÎN DOMENIUL ASISTENŢEI SOCIALE SCOP: Cunoaşterea principalelor legi cu aplicabilitate în domeniul asistenţei sociale şi înţelegerea practică a utilizării legislaţiei în relaţia directă cu clienţii/beneficiarii. după care în faţa întregului grup se va face prezentarea finală. • Identificaţi apoi acele legi pe care nu le-aţi avut în vedere iniţial (dacă este cazul). apar situaţii care vă solicită cunoştinţele în materie de legislaţie. Fiecare echipă poate primi trei întrebări din partea celorlate grupe de lucru. Fiecare prezentare nu poate depăşi 6 minute. În calitate de asistent social sunteţi abordat ca persoana cea mai în măsură să ofere informaţii despre diferite drepturi sociale. TIMP: 90 min. formulaţi răspunsuri la întrebări.

110 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

6. 4. TIMP: 2 sesiuni a câte 90 de min. vor putea descrie ce este aceea o comunitate.: Scopul exerciţiului: Identificarea şi însuşirea caracteristicilor abordării convenţionale/ participative în dezvoltarea comunitară. Tema exerciţiului: • Identificaţi caracteristicile abordării participative/convenţionale într-un proces de dezvoltare comunitară. markere de diferite culori. videoproiector.XVI: Dezvoltare comunitară DEZVOLTARE COMUNITARĂ OBIECTIVE: La sfârşitul acestor sesiuni. 3. MATERIALE NECESARE: Flipchart. • Care sunt criteriile pentru alegerea unei probleme (comunitare) pentru fiecare din metodele de abordare? • “Susţineţi”. una dintre abordări. 2. vor avea noţiuni despre ce presupune motivarea / mobilizarea comunităţii. participanţii: 1. vor putea defini dezvoltarea comunitară. cu argumente. laptop. Exerciţiu XV. “bulinuţe” adezive./sesiune. Fiecare prezentare nu poate depăşi 5 minute. 5. . vor putea descrie procesul de dezvoltare comunitară.MANUALUL PARTICIPANTULUI 111 SESIUNILE XV . vor şti care este rolul asistentului social în procesul de dezvoltare comunitară. Fiecare grup de lucru va delega un raportor care va prezenta în plen concluziile la care s-a ajuns. Fiecare echipă poate primi două întrebări din partea celorlate grupuri de lucru. Metoda de lucru : grupe de lucru Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup.1. vor avea noţiuni despre ce este aceea o problemă comunitară. 7. în total 180 min. vor putea aduce argumente în favoarea abordării participative. cu rol de clarificare.

Valori. voluntariat). .Preocupările commune.: Scopul exerciţiului: Definirea rolului asistentului social într-un proces de dezvoltare comunitară. elementele-cheie sunt: .Ce preocupări/idealuri comune au membrii comunităţii? Dezvoltând ideea. concretizată prin relaţii sociale/interpersonale. . cu rol de clarificare. Metoda de lucru : grupe de lucru Participanţii la sesiunea de instruire vor fi împărţiţi în grupuri de lucru de 4-5 persoane/grup. trebuie explicate înainte câteva noţiuni legate de "comunitate": ce este de fapt o comunitate şi ce caracteristici are ea. Deci. Pe scurt. . sprijin. Fiecare prezentare nu poate depăşi 5 minute. . interese concrete de dezvoltare a infrastructurii. Dan." (Zamfir. cu interese sau valori comune. apartenenţă. atitudini (grijă socială. Despre comunităţi Pentru a înţelege mai bine termenul de "dezvoltare comunitară".Tradiţii. Cele două întrebările care ajută la identificarea unei comunităţi sunt: . responsabilitate).Acţiune. etnic). stabilite între persoane care ocupă un spaţiu precizat şi între care s-a creat o concordanţă de: . . o comunitate este un grup social determinat prin limite geografice. comunitatea poate fi privită ca "o formă complexă de organizare umană aflată la graniţa dintre formal şi informal.Situarea în spaţiu (poziţia geografică).Unde este situată? . 2003) .Credinţa în aceleaşi idei (valori.Modele comportamentale (întrajutorare. .Interese comune (bunăstare. Zamfir.112 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Exerciţiu XVI.Identitate (organizare în jurul unui principiu cultural-valoric. lucrări publice). Tema exerciţiului: • Ce motivează/demotivează o comunitate să participe la un proces de dezvoltare comunitară? • Care este inventarul aptitudinilor personale pe care un asistent social trebuie să le posede atunci cand iniţiază / facilitează un proces de dezvoltare comunitară? Fiecare grup de lucru va delega un raportor care va prezenta în plen concluziile la care s-a ajuns. cooperare. Fiecare echipă poate primi două întrebări din partea celorlate grupuri de lucru.1. idealuri) împărtăşită de membrii comunităţii. . .Limbaj.

Cine / ce instituţii sau organizaţii poate / pot reprezenta un obstacol? Şi. . persoane care. .organizaţiile non-guvernamentale (ONG-uri).de exemplu. dimpotrivă. . de fiecare dată. Ceea ce le diferenţiează pe acestea de restul comunităţii este prezenţa sau absenţa unei anumite caracteristici legate de gradul de şcolarizare. etnie. Ce persoane/instituţii/organizaţii oferă finanţare? 4. Ar trebui ei ajutaţi să înveţe limba română? Copiii lor ar trebui lăsaţi să se joace cu ceilalţi copii din sat? Comunitatea se află la graniţa dintre formal şi informal. aşa-numiţii "actori sociali". au capacitatea de a influenţa membrii comunităţii. fără să ocupe vreo funcţie în administraţie sau alt organ instituţional. trebuie avut în vedere răspunsul la o a opta întrebare: Care dintre persoanele pe care le cunosc mă poate ajuta să întâlnesc pe unul din cei de mai sus? (Curs de formare pentru asistentele medicale comunitare. dacă ei vor fi acceptaţi şi ajutaţi să se integreze sau.poliţia. 2004.şcoala şi grădiniţa (profesorul. NU TREBUIE să se înţeleagă că cele două categorii sunt în opoziţie una faţă de cealaltă! Dimpotrivă. secretara). Dar. .dispensarul medical (medicul de familie. p. . Ghidul formatorului. asistenta medicală).) . . Ei sunt cei ce iau deciziile cu privire la starea comunităţii sau care influenţează membrii comunităţii în modul lor de a se comporta. Modulul I. cei cu un nivel de studii mai ridicat sau cu o stare materială mai bună decât ceilalţi membri ai comunităţii sau cei mai în vârstă. Cine este o persoană influentă în comunitate? 7. de atitudini şi de identitatea culturală). într-un sat din sudul ţării se mută o familie de etnici maghiari care nu vorbesc foarte bine limba română. oraş). Această caracteristică este dată de diferitele grupuri ce acţionează într-o comunitate. Cine altcineva ar putea oferi finanţare? 5. Modul în care ei vor fi trataţi de comunitate.biserica (preotul).MANUALUL PARTICIPANTULUI 113 Comunităţile sunt grupuri de dimensiuni relativ mici care locuiesc în acelaşi spaţiu geografic (sat. .agenţii economici. educatorul). intervin actorii individuali. ceea ce asigură succesul unui proiect (ducerea lui la bun sfârşit) este tocmai o bună colaborare a tuturor actorilor sociali implicaţi. trebuie luate în considerare instituţiile şi reprezentanţii lor (actorii instituţionali/persoanele oficiale): . este bine de găsit răspunsurile la următoarele întrebări: 1. într-o comunitate pot apărea şi subgrupuri. în cazul dezvoltării comunitare. de unde se ştie cum acţioneză aceste grupuri de interes? Întotdeauna. depinde foarte mult de cum privesc oamenii această situaţie (deci depinde de tradiţie.valorică sunt asemănătoare (cred în aceleaşi lucruri). . Cine altcineva ar putea oferi alte resurse? 6. Cine ia deciziile? 2.Direcţia Judeţeană de Sănătate Publică prin reprezentanţii săi în unele localităţiasistentul medical comunitar. bazat pe un limbaj şi tradiţii comune şi ale căror interese şi identitate cultural.biblioteca şi căminul cultural. De exemplu.primăria (primarul. pentru a-i identifica pe cei ce pot influenţa desfăşurarea unui proiect de dezvoltare comunitară (şi nu numai!). 10. Dar. Pe de o parte. vor fi respinşi. Ei sunt acei lideri informali. Cine îi influenţeză pe cei care iau deciziile? 3. Pe de altă parte. cu membri care au un comportament asemănător. mediatorul sanitar. vârstă etc.

Pentru a evita producerea unor astfel de erori e bine să se răspundă mai întâi la o serie de întrebări referitoare la acţiunea de identificare a problemelor: 1) Cine spune că este o problemă? Dacă o campanie de sprijin caută să antreneze femeile în efortul de organizare comunitară pentru rezolvarea unei probleme atunci acestea sunt persoanele care trebuie să DEFINEASCĂ problema. analizând toate răspunsurile astfel obţinute. Dintre toate. Aceasta face ca soluţiile alese să poată trata un aspect al problemei. Ierarhizarea problemelor Un aspect esenţial este: cum afli care este cea mai importantă problemă a comunităţii? În acest sens. veţi avea o reprezentare clară a problemelor apărute în cadrul comunităţii şi a importanţei lor. Ceea ce este important va fi semnalat înaintea aspectelor mai puţin relevante.chiar dacă problema identificată reprezintă o prioritate a populaţiei afectate. • Poate avea la origine cauze complexe de care nu s-a ţinut seama în elaborarea planurilor şi care nu vor fi. acestea fiind problemele capabile să coalizeze comunitatea şi să o determine să acţioneze.deseori. deci. ATENŢIE: Stabilirea priorităţilor se face de către comunitate şi nu de către “specialist”. avute în vedere de strategia aleasă. Ceea ce este important va fi semnalat de aproape toate persoanele intervievate. se poate spune că cea mai importantă problema este: .problema care a fost indicată de cei mai mulţi dintre membrii comunităţii.prima problemă la care se referă membrii comunităţii atunci când sunt întrebaţi. . neglijăm deseori analizarea în profunzime a multiplelor ei cauze fundamentale. să genereze alte probleme. . problemele a căror rezolvare are gradul cel mai înalt de utilitate sunt cele ce prezintă un grad mare de interes pentru comunitate. Lucrătorul comunitar propune doar o metodologie de analiză a problemelor şi implicaţiilor lor fără a aduce argumente pro sau contra uneia dintre problemele analizate. Înţelegerea problemelor Unul dintre cele mai importante elemente în pregătirea proiectului îl constituie punctul de plecare: definirea problemei şi analiza acesteia. . dar să nu poată rezolva problema în totalitate. O metodă utilă din acest punct de vedere este notarea problemelor indicate de fiecare persoană cu care aţi stat de vorbă.114 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Ce este o problemă comunitară? Problema comunitară este problema în jurul căreia urmează să fie concentrate atenţia şi eforturile comunităţii. Rolul acestuia este acela de a se asigura că analiza problemelor se face prin participarea tuturor membrilor comunităţii şi luându-se în calcul toate implicaţiile posibile. În final. sau mai rău. • Nu este percepută ca fiind o problemă de către un număr suficient de mare de persoane. Multe proiecte de dezvoltare nu se ridică la înălţimea obiectivelor lor sau eşuează complet din cauza faptului că problema pe care caută să o rezolve: • Nu este bine definită sau înţeleasă. alegerea ei din multitudinea problemelor care pot fi identificate în interviurile din uşă în uşă este un proces foarte important. Faptul că aşa se întâmplă se datorează câtorva motive previzibile: . programele şi strategiile sunt astfel concepute încât să corespundă dorinţelor donatorilor şi nu reprezintă rezultatul unei evaluări reale a necesităţilor. În această situaţie.

vor căpăta încredere în ei şi se vor implica mai departe în găsirea şi aplicarea de soluţii pentru problemele ce îi privesc. Efectul este la fel de puternic ca în cazul anchetei pozitive. având stabilită oarecum problema principală. este importantă antrenarea comunităţilor sau a grupurilor cu care se lucrează în definirea şi analizarea problemei. . ruşinea sau o altă emoţie puternică. din cauza faptului că un grup de persoane confruntate cu o problemă sunt neştiutoare de carte sau pasive. Deşi s-ar putea să fie bine intenţionată sau mai rapidă. ochii şi corpul pot dezvălui multe. . de educare şi informare. Aceasta este o presupunere greşită. Chiar dacă cuvintele pot să nu trădeze furia. nevoile se canalizează într-o dorinţă comună de a îndepărta acea problemă care acum se dovedeşte că i-a afectat pe foarte mulţi. Analiza problemei Are ca scop definirea clară a acesteia.Evaluare participativă a nevoilor. pot fi “zgândărite” şi folosite în scopul participării active. . Există mai multe modalităţi de consultare a grupurilor sau a persoanelor: . deoarece acesta este primul pas în dezvoltarea unei conştiinţe civice. aceste persoane nu ştiu cum să îşi rezolve problema. Înţelegerea cauzelor structurale ale problemelor existente constituie primul pas important în direcţia opusă apatiei sau autoblamării care descurajează acţiunea. ei au o mare importanţă pentru eforturile organizatorice pe care le desfăşuraţi. Aceasta trebuie făcută în acelaşi spirit participativ. Oamenii au orgolii.MANUALUL PARTICIPANTULUI 115 2) Pe cine afectează această problemă? Cei care sunt cel mai direct afectaţi de o problemă sunt şi cei care au cel mai mult de câştigat de pe urma unei soluţii: prin urmare.Focus grup. . Oamenii ştiu care este genul de soluţii care lear fi de cel mai mare folos. ambiţii care chiar dacă sunt latente sau nu au mai izbucnit de mult. Multe se pot afla şi din modul de a răspunde la o întrebare.Ancheta pe baza unui chestionar scris. pentru că este esenţial pentru succesul proiectului ca problema să fie resimţită ca atare de o parte cât mai mare a comunităţii. de informaţia pe care doreşti să o obţii şi de implicarea şi angajamentul pe care speri să le obţii. Fiecare dintre aceste metode are avantaje şi dezavantaje care depind de auditoriul căruia i te adresezi. resentimentele. Mai mult decât orice. Procesul de consultare şi evaluare este şi un prilej de dezvoltare a unei conştiinţe civice. puteţi invita fiecare persoană din încăpere să povestească o întâmplare referitoare la modul cum problema respectivă l-a afectat(-o) personal.Interviuri sau întâlniri individuale (faţă în faţă). decizia unui organizator din afara comunităţii ar putea fi inaplicabilă celor cărora le este destinată. delimitarea celor afectaţi şi implicaţiile asupra comunităţii. de inducere a dorinţei de acţiune. 3) Care ar fi soluţia dorită de cei confruntaţi cu această problemă? Putem presupune că. de formare a unor grupuri. Într-o întâlnire cu comunitatea. găsirea cauzelor. Consultarea în vederea definirii problemei este o regulă de organizare eficace. Frustrările. Observaţia este esenţială în evaluare sau consultare. Foarte multe se pot învăţa din observarea vieţii zilnice a persoanelor cu care vei lucra – cine este liderul lor şi ce anume îi caracterizează? Care sunt relaţiile dintre ei? Cum îşi rezolvă problemele? etc. Oamenii se vor simţi mai importanţi. doar că acum poate degaja energii nebănuite.

4) Urmările ei să fie grave şi să afecteze multe persoane.116 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Momentul este propice pentru a cere soluţii şi pentru a stabili câteva acţiuni immediate. agitaţie în favoarea a ceea ce urmăresc etc. cu cât mai mulţi lideri vor câştiga experienţă. Exemple de schimbări care nu sunt vizibile la nivelul vieţii oamenilor sunt reforma constituţională. Oamenii trebuie să simtă că au câştigat sau că au jucat un rol esenţial în efortul de organizare. . 7) Planul de acţiune să aibă un obiectiv clar şi un calendar precis. căi de acces. Cea mai "bună" problemă este cea a cărei soluţionare creează cele mai multe ocazii noilor lideri de a deveni purtători de cuvânt. cei care trăiesc în mijlocul problemei sunt şi cei mai îndreptăţiţi să vorbească despre ea. cu atât şansele de implicare sunt mai mari. pentru că un rezultat palpabil a ceea ce pot face împreună reprezintă una din cele mai bune motivaţii. 2) Este uşor de înţeles – cauza este clară? În cazul în care este vorba de o problema mai complicată este foarte important modul în care o explicaţi. mai mulţi profesori etc. este important să existe posibilitatea de a sărbători micile victorii pentru ca ritmul campaniei de rezolvare a problemei să fie menţinut. de realizare a proiectului. cu cât este mai uşor de înţeles. cu atât va fi mai activă comunitatea şi va putea să îşi rezolve mai bine problemele. planificatori etc. Posibilitatea de a vedea şi simţi o schimbare concretă reprezintă cea mai bună motivare pentru oameni de a continua să participe. În cazul în care rezolvarea problemei se prelungeşte. În general.. 6) Să ducă la apariţia de noi lideri. Exemple de îmbunătăţiri reale sunt locuinţe mai bune. De fapt. Este nevoie de elaborarea unei strategii care să implice comunităţile sau grupurile locale de iniţiativă în şedinţe. o nouă lege a ONG-urilor etc. trimiterea de scrisori. Strategia comunităţii de rezolvare a acestei probleme trebuie să ofere ocazii de dezvoltare a unor legături între diverse grupuri şi sectoare. întrucât. coordonatori ai unor acţiuni specifice. pentru ca pe termen lung să dea oamenilor tot mai multă putere. 3) Să dea oamenilor sentimentul puterii lor. un număr cât mai mare de oameni se va preocupa de problema respectivă şi va face eforturi pentru rezolvarea ei. 5) Să ducă la crearea unor organizaţii şi alianţe durabile. Astfel. întâlniri la nivel de autorităţi. Reprezentanţii ONG-urilor nu trebuie să fie singurii purtători de cuvânt vizibili. • Criterii pentru alegerea unei probleme care să fie rezolvată printr-o iniţiativă comunitară O problemă “bine aleasă” trebuie să corespundă unora dintre criteriile de mai jos: 1) Rezolvarea ei să conducă la o îmbunătăţire reală a vieţii oamenilor.

Utilizaţi acest inventar pentru compararea problemelor sau puteţi elabora propriile dumneavoastră criterii pentru alegerea unei probleme. termenul de dezvoltare comunitară se referă în principal la crearea/ refacerea/ reabilitarea condiţiilor comunitare. Ce este dezvoltarea comunitară? Definiţie: "Dezvoltarea comunitară poate fi definită ca un proces menit să creeze condiţiile de progres economic şi social pentru întreaga comunitate. precum şi de poziţia marginală pe care acestea o ocupă în societatea românească. în teoriile actuale ale dezvoltării sociale. Integrarea/dezvoltarea eficace a persoanelor dezavantajate în sistemul social este împiedicată de factori structurali asupra cărora se poate acţiona mai degrabă colectiv decât individual. dar şi crearea capacităţilor de acţiune comunitară. 1955). În plan secundar. Astfel.N. producerea bunăstării la un nivel satisfăcător nu poate fi realizată decât prin programe de reabilitare a condiţiilor economice colective. Programele de dezvoltare comunitară au ca obiectiv nu numai realizarea unor bunuri de interes comunitar. O problemă bine aleasă este cea care întruneşte majoritatea acestor criterii. conceptul de capital social este extrem de utilizat. În acest sens. precum şi al modalităţilor de obţinere a celor la care în momentul de faţă nu avem acces. dezvoltarea comunitară pare a fi singura soluţie care poate conduce către reabilitarea socio-economică. Trebuie făcut un inventar al resurselor existente şi disponibile (bani. 9) Planul de acţiune să aibă sorţi de izbândă (problema să poată fi rezolvată).). doar prin simpla experienţă pe care o oferă.MANUALUL PARTICIPANTULUI 117 8) Să existe resursele necesare pentru rezolvarea ei. . prin mobilizarea unor resurse comunitare colective. care să facă posibilă reintegrarea comunităţii în circuitul global al unei bunăstări colective dezirabile. Succesul constituie cea mai bună motivaţie pentru participarea susţinută a cetăţenilor. Succesul sau insuccesul nu trebuie să fie determinant în alegerea unei probleme şi a unei strategii – dar merită să fie luat în calcul. El se referă la capacităţile de acţiune socială comunitară care reprezintă cu totul altceva decât capacităţile cerute de acţiunea economică în contextul economiei de piaţă. Viaţa este suficient de grea pentru a-i mai adăuga încă un eşec. Tinând cont de particularităţile existenţiale ale persoanelor dezavantajate.U. personal etc. motivul pentru care acest criteriu este ultimul se datorează faptului că procesul de organizare dă multă satisfacţie oamenilor. fără a pune în pericol victoria. Dar. cu participarea activă a acesteia şi cu totala încredere posibilă în iniţiativa comunităţilor “ (O. iar pe de altă parte. Nu întâmplător. dezvoltarea comunitară se referă la constituirea unor mecanisme de mobilizare a resurselor comunitare care să conducă implicit la rezolvarea problemelor pe care comunitatea le poate avea la un moment dat.

membrii comunităţii nu ştiu să îşi rezolve problemele. Sentimentul responsabilităţii. crearea unei culturi a dezvoltării. Oamenii consideră că şi ei trebuie să fie responsabili pentru dezvoltarea comunităţii lor. finanţatorii externi decid în locul membrilor comunităţii.planifică . membrii comunităţii vor fi motivaţi: . Cu cât oamenii sunt mai ataşaţi de comunitatea în care trăiesc şi le pasă de ceea ce se întâmplă în jurul lor.evaluează Prin implicarea lor. Este atitudinea care permite membrilor unei comunităţi să colaboreze. 4. Sentimentul responsabilităţii este cel care îi transformă pe oameni din cetăţeni pasivi în cetăţeni activi. Orice proces de dezvoltare comunitară trebuie să fie centrat pe crearea de capacităţi locale. Abordări ale programelor de dezvoltare comunitară Abordarea convenţională Organizaţii guvernamentale. ONG-uri. activă. 5. unită şi perseverentă.gândesc . Oamenii au convingerea că pot schimba lucrurile din comunitate.vor crede că este posibil .trebuie să participe Abordarea participativă Membrii comunităţii sunt implicaţi de la început: .se vor simţi responsabili .vor vedea beneficiul . Toate acestea definesc o comunitate puternică. elemente care îi pot asigura reuşita în toate problemele abordate. a unei gândiri strategice.trebuie să aibă grijă de proiect . au o identitate locală puternică. Oamenii caută în permanenţă căi de îmbunătăţire a vieţii comunităţii şi nu se mulţumesc cu ceea ce există deja.conduc .comunitatea este a lor . Persoane “specializate” trebuie să convingă membrii comunităţii că: . Toate acestea sunt elemente ale culturii dezvoltării comunitare.monitorizează .implementează .analizează .membrii comunităţii nu ştiu ceea ce este important pentru ei .se vor simţi capabili . care permit unei comunităţi să caute şi să provoace oportunităţile de dezvoltare. Imaginea percepută de cei care decid este aceea că: .118 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Cultura dezvoltării comunitare Elemente cheie pentru dezvoltarea unei comunităţi: 1. Au un ideal pe care încearcă să îl urmeze. nu doar administraţia locală. Oamenii sunt interesaţi de bunăstarea comunităţii. Încrederea în ceilalţi. 2.este benefic pentru ei . Oamenii au o viziune a ceea ce ar putea fi.vor găsi soluţii . Încrederea în sine. cu atât ei se vor implica mai mult. 3.

Este un proces prin care beneficiarii direcţi îşi asumă responsabilitatea pentru desfăşurarea activităţilor şi participă activ la toate fazele acestuia. De ce abordare participativă? Niveluri de participare/implicare a comunităţii în procesul de dezvoltare comunitară 1. vizează un impact pe termen lung şi foarte lung. dar poate avea un impact pozitiv asupra rezultatelor proiectului. Definiţie: Abordare participativă . Cu ajutorul primit pentru conştientizarea nevoilor. Totodată.mod de acţiune prin care se acordă prioritatea rolului activ al beneficiarilor. dacă ar dispune de conducte pentru irigaţii care să fie proprietatea lor. în măsura în care aceasta ajută oamenii să înţeleagă ce se va întâmpla şi să poată realiza mai bine sarcinile lor. deoarece nu s-a acordat importanţă dezvoltării capacităţii oamenilor şi organizării lor. este pozitivă – valorizează membrii comunităţii. Ei nu s-au gândit nici la faptul că. Dezvoltarea trebuie să fie un proces echitabil din punct de vedere social. Dacă sunt sprijiniţi. îi face pe oameni să conştientizeze capacităţile şi resursele comunităţii. ei îşi pot crea chiar şi propriile resurse. . Multe proiecte s-au încheiat de îndată ce s-a retras susţinerea donatorilor sau a încetat funcţionarea organizaţiilor de intervenţie. Crearea unor noi nevoi este de asemenea necesară pentru asigurarea dezvoltării. vizibil din punct de vedere economic şi nevătămator pentru mediul înconjurător. ar fi putut salva vieţile multora dintre copiii lor. însă. Informare – membrii comunităţii sunt informaţi de către operatorii unui proiect asupra acţiunilor sau proiectelor care se vor derula în comunitate. membrii comunităţii trebuie să fie plasaţi în centrul proceselor de planificare şi de luare a deciziilor. Modelele tradiţionale de dezvoltare lucrează în mare măsură cu “nevoile resimţite”. Exemplu: În faza iniţială a unui program de dezvoltare iniţiat de o organizaţie din străinătate. Pentru aceasta. Durabilitatea trebuie să fie scopul oricărui efort de dezvoltare care are ca ţel îmbunătăţirea calităţii vieţii oamenilor. mai ales în comunităţile cu venituri foarte scăzute. şi-ar putea creşte veniturile. reprezintă şi un mecanism de învăţare pentru membrii comunităţii. ei au transformat cele două componente în nevoi resimţite. ar deveni proprietari ai unor echipamente de producţie şi ar exercita controlul asupra unuia din factorii esenţiali care determină producţia agricolă – apa. Un proiect de tip participativ poate ajuta la descătuşarea energiilor latente ale oamenilor şi. oamenii săraci nu au resimţit nevoia/necesitatea de a fi vaccinaţi. de asemenea. poate contribui la atingerea scopului de a realiza o dezvoltare durabilă.MANUALUL PARTICIPANTULUI 119 Caracteristicile abordării participative - centrată pe crearea de capacităţi locale de identificare şi rezolvare a nevoilor şi nu pe furnizarea de soluţii. Difuzarea informaţiilor este o formă scăzută de participare. Experienţa a demonstrat că oamenii îşi pot elabora propriile alternative de dezvoltare dacă sunt lăsaţi să ia propriile decizii în direcţiile care îi privesc. lucru care. pune oamenii în centrul acţiunii.

oamenii nu pot controla sensul schimbării. Nivelul participării este mai înalt. ai unor parteneri). Remediu: comunitatea este cea care generează informaţiile. Rezistenţa la schimbare Orice proiect de dezvoltare comunitară presupune realizarea unor schimbări la nivel local. li se cere părerea asupra unor probleme cheie din comunitatea lor. Dacă procesul este gestionat în totalitate de către comunitate atunci această problemă este anulată. Participarea la luarea deciziilor – membrii comunităţii au rol în procesul de luare a deciziilor în privinţa planificării şi a modului de punere în aplicare a proiectului. Oamenii acceptă greu sau resping acţiunile care contravin tradiţiilor şi obiceiurilor existente. care să ţină cont de tradiţiile existente. definitorii ale comunităţii. astfel încât să se asigure o dezvoltare organică a comunităţii. Consultare –membrii comunităţii nu sunt doar informaţi. 3. ignorarea tradiţiilor şi realităţilor existente. Membrii comunităţii sunt cei care iau deciziile sau deciziile sunt luate de către membrii comunităţii împreună cu alţii (reprezentanţi ai unor organizaţii. Cel mai bine cunoşti ceea ce faci tu însuţi. Orice schimbare crează o stare de incertitudine la nivelul membrilor comunităţii şi implicit o reacţie de rezistenţă la schimbare care face ca oamenii să nu participe. pe care le face o organizaţie externă satului. Oamenii acceptă mult mai uşor un fapt pe care îl cunosc şi îl înţeleg. Remediu: cei care cunosc cel mai bine realitatea existentă sunt membrii comunităţii. Informarea cea mai bună apare atunci când comunitatea este cea care generează informaţia. Numai ei pot gândi un plan de acţiune care să aibă în vedere elementele esenţiale. . gradul de participare atinge maximul. de a planifica propriile proiecte şi de a hotărî ei înşişi. Remediu: comunitatea este cea care ia decizii şi stabileşte cursul schimbării. ai unor instituţii publice. nu au posibilitatea să-şi spună părerea cu privire la sensul şi natura schimbării. Nivelul participării creşte. pe care aceştia le pot lua în considerare pentru a regândi şi ajusta proiectul. ci sunt şi consultaţi.120 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 2. în special pentru cei dezavantajaţi. Când oamenii sunt în măsură să ia iniţiativa. De unde vine această rezistenţă la schimbare? lipsa de informaţii . Se oferă membrilor comunităţii ocazia. să discute şi să ofere informaţii şi răspunsuri operatorilor de proiect. 4. Iniţiativa implică o mare încredere în propriile forţe/capacităţi. Implicarea membrilor comunităţii în acţiunile de eleborare/implementare a « soluţiilor » – membrii comunităţii iau iniţiativa în identificarea unor căi de dezvoltare a comunităţii şi în găsirea unor modalităţi de rezolvare a problemelor locale. şi capacitatea de a iniţia acţiuni pe cont propriu. ai administraţiei locale. Schimbarea într-o comunitate este cu mult mai rău acceptată şi valorizată dacă vine din afară decât dacă este generată din interior. beneficiile pe care “schimbarea” le presupune. Există o diferenţă mare între capacitatea de a acţiona şi a lua decizii în privinţa propunerilor pentru dezvoltarea comunităţii.oamenii nu au informaţii despre coordonatele schimbării. Oamenii acceptă mai greu o schimbare pe care nu o pot controla.

Ce determină o comunitate să participe la procesul de dezvoltare comunitară? . Motivarea înseamnă legarea interesul propriu al participanţilor de interesul colectiv. Esenţial este să se găsească acele mijloace prin care necesităţile şi motivele individuale sunt legate de obiectivele comunităţii.să vadă rezultatul şi să-l Obiective concrete tangibile. Încercând să schimbe ei lucrurile nu au nimic de pierdut. natura problemei în jurul căreia se derulează întreg procesul de dezvoltare comunitară. rezolvabile. -posibilitatea de a elabora Să laşi în mâinile lor luarea deciziilor. Remediu: implicarea întregii comunităţi evită posibilitatea de control din partea unor indivizi singulari.Stimularea activismului local Definiţie: Motivarea presupune găsirea mijloacelor prin care membrii comunităţii pot fi stimulaţi să participe pozitiv şi eficient la schimbarea propriei comunităţi. rememoraţi experienţe pozitive anterioare .să se simtă capabilă Sărbătoriţi orice victorie. când experienţa lor este utilizată şi când vocea lor este auzită. Oamenii participă într-un proiect atunci când sunt valorizaţi. .să se simtă responsabilă Ajutaţi comunitatea să conştientizeze faptului că este problema tuturor şi că stă în puterea lor să o rezolve. Remediu: cei care pot spune care este problema.MANUALUL PARTICIPANTULUI 121 percepţia schimbării ca fiind generată de interese personale şi nu de cerinţe obiective generale. obiective cât mai diverse şi mai concrete. Încrederea în sine se construieşte treptat din succes în succes. -să aibă o viziune despre ceea ce ar putea deveni comunitatea . Comunitatea tinde să-i urmeze pe lideri dacă vede că aceştia au succes. ancheta pozitivă . Începeţi organizarea comunităţii în jurul unor nevoi tangibile. Motivarea comunităţii . Oamenii nu sunt interesaţi de probleme pe care ei nu le resimt ca stringente. . Toate aceste bariere pot fi depăşite prin utilizarea unei practici participative. Asteptând ca altcineva să intervină nu au nimic de câştigat. Schimbarea este mult mai uşor acceptată atunci când vine din interior decât atunci când este controlată din afară. a-i face pe oameni să conştientizeze faptul că îşi pot îmbunătăţi viaţa lucrând împreună. programaţi acţiuni simple considere avantajos chiar de la prima întâlnire comunitară. necesitatea cea mai stringentă sunt doar membrii comunităţii. Comunitatea soluţii participă mai bine la acţiunile decise de membrii ei decât la acţiuni decise doar de un grup mic. obiective simple şi concrete.

ţipând. Nu trebuie neglijată istoria comunităţii în procesul de dezvoltare. Primul pas în mobilizare este identificarea nevoilor.vorbind prea mult şi fără substanţă. Negocierile şi realizarea consensului pot fi atinse eficient prin dezvoltarea de reţele şi alianţe. nu a problemelor. .resurse inadecvate (abordarea de la început a unei probleme complexe care necesită timp mult şi resurse considerabile demotivează comunitatea. Folosiţi o abordare interdisciplinară care să poată oferi soluţii din cât mai multe puncte de vedere. 5.) 1. 15-17. . Grupul pentru mobilizarea comunităţii. p. Dacă nu există nici o nevoie atunci nu este nici o problemă. în timp ce resursele externe sunt un punct de sprijin. evaluărilor şi monitorizării trebuie să fie obiectul reflecţiei şi conversaţiei în comunitate. 1 apud Curs de formare pentru asistentele medicale comunitare. evaluate şi monitorizate. propriile lor abilităţi şi stima de sine se dezvoltă. Problema este obstacolul în calea satisfacerii nevoilor. . Recomandare privind motivarea comunităţii: „Opt paşi” pentru mobilizarea/motivarea comunităţii (Ghid adaptat după MOBILIZATORUL.proiectele impuse (oamenii să se simtă doar instrumente într-un plan mai mare elaborat şi decis de alţii) . .122 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Ce demotivează comunitatea? . ele reprezintă componente importante ale unui proces în desfăşurare. Important este dialogul în comunitate. 4. 3. Membrii comunităţii pot învăţa din experienţa trecută şi pe măsură ce îşi rezolvă cu succes problemele.dând prea multă informaţie.Serviciul de comunicare pentru populaţie. Ele trebuie identificate şi exploatate.) reprezintă un important atu.citind de pe foi. Acţiunile trebuie planificate în detaliu. umane etc. acestea nu sunt activităţi separate. . Buletinul Universităţii Johns Hopkins . .arătând neinteresat. Ghidul formatorului. 2004.interferenţele politice (Ex : promisunile neonorate de către diverşi candidaţi) . 1: nr. . Rezultatele investigaţiilor.promiţând ceva fără ca mai apoi să te ţii de cuvânt.întârziind tot timpul la întâlnirile cu ei. Toate activităţile de mobilizare trebuie investigate. 2.ocupând prea mult din timpul lor. Iunie 1999 – Vol. Modulul I.cicălind întruna. . .făcând pe cineva “prost”. . Oamenii doresc rezultate vizibile cât mai rapide pentru a le spori încrederea) Exemple de abordări sau stiluri de facilitare ce demotivează oamenii: . 6.necerându-ţi scuze. Resursele interne ale comunităţii (financiare. . Responsabilităţile grupului şi indivizilor trebuie distribuite şi definite clar şi adecvat.

analiza . întrebări cheie.explorarea viziunii membrilor comunităţii (identificarea testarea intenţiilor de nevoilor). Important este ceea ce comunitatea cunoaşte. favorizează creativitatea. împărtirea pe grupuri. ci ceea ce comunitatea va face după întâlnire. 2. crede.integrarea lucrătorului în comunitate de grup în comunităţile .procesul propriu-zis de dezvoltare comunitară în urma căruia se creează capacităţi locale. 2. Întărirea coeziunii şi formarea unei echipe. Aceasta va da încredere grupului şi va îmbunătăţi relaţiile sociale. Oamenii fără prejudecăţi pot să inoveze şi să fie realişti. Analiza problemelor. trebuie sărbătorite.identificarea liderilor. Lucrătorul comunitar lucrează în primul rând cu grupul de lideri identificaţi în etapa anterioară încercând să le transfere acestora abilităţi şi cunoştinte necesare iniţierii şi derulării de activităţi. . Metode . care garantează independenţa. jocuri de rol. Nu este important ce spune sau face instructorul în timpul întâlnirilor. În lucrul cu comunitatea. înţelege şi face. Organizarea de discuţii . asociere în vederea .acţiuni comunitare de succes Etapele parcurse în procesul de dezvoltare comunitară: Etape Obiective 1. Asistentul social / lucrătorul comunitar trebuie să ajute comunitatea să gândească. Pentru asta trebuie să se obişnuiască să le pună întrebări pentru a-i face să se gândească la problemele lor şi la ceea ce pot face singuri. să analizeze. Aceste experienţe reprezintă modalitatea prin care comunitatea îşi dezvoltă capacităţile de acţiune şi este stimulată. Este bine să se ia în considerare diferenţele individuale şi de grup.moderare pentru definirea priorităţilor.prezentarea dv. Organizarea comunitară Definiţie: . exprimarea de sine şi iniţiativa. Crearea de capacităţi. Obiective 1. exerciţii de simulare. 4. facilitatorul acordă asistenţă pentru dobândirea unor experienţe pozitive.întâlniri de lucru ale grupului de iniţiativă . pentru . Succesele/Victoriile comunităţii. dezavantajate. Selecţia iniţiativelor/ . Poate folosi ca stimuli: reprezentări vizuale. să decidă singură. Antrenarea/motivarea liderilor 3. .selectarea iniţiativelor prioritare pentru comunitate şi problemelor prioritare care pot fi realizate în cel mai scurt timp.MANUALUL PARTICIPANTULUI 123 7. fie ele modeste sau decisive.generarea unei stări de optimism şi încredere prin anchete organizării pozitive. 8. ierarhizarea lor. elaborarea de planuri de acţiune şi implementarea lor cu success. şi a scopului pentru care vă aflaţi în de persoane comunitate.întâlniri comunitare .

intereselor şi a competenţelor reale ale comuniTăţii. pregătit să înţeleagă cultura acesteia şi să îi ajute pe membrii şi liderii săi. . cunoştinţe legate de întâlnirile eficiente.întărirea coeziunii comunităţii. Rolul asistentului social .transferarea de abilităţi de leadership participativ. . redactarea proiectelor etc.întărirea capacităţilor locale. .evaluarea acţiunilor întreprinse. III. Împărţirea rolurilor. capabilă să îşi identifice problemele şi să le rezolve singură.evaluarea motivaţiilor. facilitatorul este o persoană ce trebuie să fie gata să se integreze în comunitatea în care va lucra. noţiuni legate de motivaţie. Ca urmare.124 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 3. Abilităţi de facilitare Asistentul social trebuie să aibă sau să îşi dezvolte o serie de cunoştinte precum şi deprinderi necesare în acest tip de muncă. 4. crearea de abilităţi pentru rezolvarea problemelor. . II. . responsabilităţilor pe fiecare domeniu identificat problemelor. planificarea acţiunilor. .stimularea comunităţii. Estimarea contribuţiilor în cadrul proiectului Etapa de scriere a proiectului apare în fiecare dintre activităţile desfăşurate în etapele de mai sus. iar ultima etapă menţionată este momentul în care rolul activ al facilitatorului începe să se diminueze. . În tot acest timp are loc un transfer de cunoştinţe şi abilităţi dinspre lucrător către lideri.dezvoltarea unei viziuni asupra procesului de dezvoltare comunitară. Având în vedere paşii pe care îi presupune acest proces.participarea activă în gestionarea proiectului. . . Acest “transfer” este extrem de important deoarece scopul facilitării comunitare este acela de a ajuta la crearea unei comunităţi organizate şi dinamice. fiind preluat de către liderii comunitari. . IV. abilitatea de a lucra cu grupuri. derularea de acţiuni.implicarea lor în organizarea şi managementul proiectului prin investirea cu încredere (crearea unei atitudini constructive) . rezolvarea conflictelor.motivarea comunităţii . Asistentul social are un rol activ în special în primele etape ale procesului descris.controlul comunităţii asupra grupului de iniţiativă (monitorizare). Rezultatul muncii lucrătorului este o comunitate ce îşi poate identifica singură nevoile precum şi metodele de rezolvare a acestora. conştientizânduşi totodată puterea şi dezvoltând spiritul comunitar în interiorul său. abilitatea de a organiza aceste întâlniri. un bun asistent social comunitar trebuie să aibă: I. . cel puţin cunoştinţe de bază legate de comunicare şi abilitatea de a comunica eficient.întărirea coeziunii comunităţii.pregătirea unui plan de măsuri. cunoştinţe despre dinamica grupului.

Iată câteva răspunsuri la ele: 1. Gândire ordonată. Pe scurt. noţiuni legate de structura procesului de facilitare comunitară. 6.MANUALUL PARTICIPANTULUI 125 V.în favoarea celei de observator şi “mentor” sau altfel spus “persoană resursă” pentru liderii pe care îi formează. 5. de-a lungul procesului. VIII. organizare. 4. Să evite tentaţia de a oferi el răspunsurile la întrebările comunităţii. încredere în capacitatea membrilor comunităţii de a rezolva nevoile.care implică un rol mai activ . cunoaşterea particularităţilor existenţiale ale comunităţilor de persoane dezavantajate. Aşa cum subliniam încă de la începutul acestui capitol. Acest proces (şi mai precis succesul lui) ne asigură că dezideratul dezvoltării comunitare . capacitate de sintetiză. un asistent social trebuie să aibă un minim de cunoştinţe teoretice legate în special de comunicare. pot apărea şi o serie de "capcane". Abilităţi de organizare. Abilitatea de a pune întrebări. 2. un moment de cotitură îl reprezintă perioada de transfer al cunoştinţelor către lideri. contribuţii mai mici la posibilităţi mai mici. abilitatea de a transmite cunoştinţe. utile pentru activitatea lucrătorului. Contribuţia la realizarea unor obiective punctuale Contribuţia are câteva principii ce trebuie să fie respectate sub denumirea de “principiile contribuţiei stimulative”: 1. Contribuţie universală într-un proiect de dezvoltare comunitară: toţi membrii comunităţii trebuie să aibă o contribuţie financiară sau în natură. 2. adoptat şi utilizat de către acea comunitate. Acest lucru presupune din partea asistentului social abilitatea de a-şi abandona treptat poziţia iniţială în comunitate . planificare. 8. IX. un capitol important este reprezentat de resursele avute la dispoziţie de către comunitate. Să atragă atenţia asupra acestor momente cu tact. De altfel. 3.organizarea comunităţii prin metode participative . 7. prin liderii săi. Abilităţi de ascultare. VI. Observarea mesajelor nonverbale. Contribuţia după posibilităţi: contribuţii mai mari la resurse mai mari. fără a ofensa. Dar. Tipuri de resurse ce pot fi folosite ca şi contribuţii Resursele comunitare În cadrul unui proiect de dezvoltare. VII.munca sau alte forme de activitate în folosul comunităţii. acestea reprezintă baza de la care .va fi înţeles. fiecare comunitate având caracteristici diferite. cunoştinţe legate de planificare. Să fie atent pentru a putea identifica momentele în care oamenii nu mai sunt orientaţi către rezolvarea problemei ci doar “discută”. Există o serie de alte elemente ce pot fi de asemenea listate. Toate acestea sunt continuu îmbunătăţite prin studiu şi mai ales prin noi experienţe.

De multe ori comunităţile deţin în proprietate colectivă o serie de resurse naturale care nu sunt rentabile pentru a fi exploatate în sistemul economiei de piaţă dar pot fi utilizate pentru realizarea unor obiective de interes local. Există.126 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE se pleacă atunci când de construieşte un plan de acţiune pentru soluţionarea unei probleme existente. nu dispun decât de resurse financiare limitate. Resurse de solidaritate. a resurselor de muncă. Resurse de muncă. dezvoltarea comunitară părea o soluţie pentru lumea a treia. datorită finanţării limitate primite de la bugetul naţional. 2000. Deşi fiecare membru al comunităţii are nevoie de o asemenea infrastructură. e. însă. Oamenii nu au bani să contribuie dar pot să muncească pentru rezolvarea unor obiective comunitare. În orice comunitate există o gamă largă de capacităţi profesionale care pot fi utilizate în programele de interes comunitar. Resurse financiare. orientarea actuală spre descentralizare a transformat-o în soluţia revigorării. Dacă la început. Resurse de capacităţi. reţele de comunicare. adesea nebănuită. d. cum ar fi: lemnul. de exemplu. piatra. Iniţiativa şi inovaţia individuală răspund prompt necesităţilor colective în cadrul unor acţiuni competente. b. în orice comunitate o disponibilitate. apa etc. De aceea. În loc de încheiere . pentru satisfacerea unei nevoi resimţite de comunitate. O comunitate. atât membrii lor cât şi ele însele. poduri. Există frecvent situaţii în care comunităţile. Fiecare persoană este caracterizată într-o anumită măsură de un spirit de solidaritate. Această calitate poate fi pusă în folosul comunităţii. p. nu poate amenaja un sistem normal de drumuri. Resurse naturale. Resursele pot fi grupate în mai multe categorii: (Zamfir. cumularea resurselor individuale ar putea reprezenta o soluţie sau cel puţin o parte a soluţiei. Sunt situaţii în care proiecte de interes comunitar nu pot fi rezolvate din lipsă de resurse individuale şi statale.) a. de întrajutorare. c. 22-23. nici unul nu are resursele individuale necesare pentru a o realiza. dezvoltării socioeconomice a categoriilor defavorizate.

Bucureşti. Elena. Ghidul formatorului. Dan. Bucureşti. JSI/USAID. 10. din Bucureşti. Adrian. Dezvoltare comunitară. 2000. [Bucureşti]. Ed. p. Sănătăţii IOMC-UMP. • . Strategii anti-sărăcie şi dezvoltare comunitară. 2003. Secţiunea 2 Profilul comunităţii. Dezvoltarea comunitară – sursă a bunăstării colective. Zamfir. Fac. p. Elena. UNFPA. Univ. în Zamfir. 2004. Expert. Curs de formare pentru asistentele medicale comunitare. de Sociologie şi Asistenţă Socială.suport de curs-. coord. elaborat de Min. Zamfir Cătălin. 22-23. Elena.MANUALUL PARTICIPANTULUI 127 Bibliografie • • Zamfir. Modulul I..

128 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

În cazul în care nu aveţi prea multe cunoştinţe în domeniu. Identificaţi elementele de natură juridică ce se pot aplica în cazul problemei sociale abordate: legi. responsabilitaţile acestor inistituţii. financiare. 3. selectarea acestei probleme sociale să fie relevantă pentru activitatea curentă a participanţilor. Pe cât posibil. Alegeţi o problemă socială care ar necesita intervenţia asistenţei sociale. Bazaţi-vă pe experienţa acumulată până acum în munca dvs. Identificaţi principalele tipuri de intervenţie sau metode de lucru ce ar putea fi utilizate de către asistentul social. descrieţi modul de lucru al acestor organizaţii. . identificaţi resursele (materiale. Este un exerciţiu care va necesita aplicarea în practică a cunoştinţelor. 2. Specificaţi ce presupune fiecare dintre ele. 5. 4. Prezentarea rezultatelor EXERCIŢII DE GRUP PREZENTAREA REZULTATELOR Pentru acest exerciţiu final veţi lucra în grupe de câte 5 cursanţi.MANUALUL PARTICIPANTULUI 129 SESIUNILE XVII . Identificaţi toate instituţiile publice şi organizaţiile neguvernamentale care se ocupă de soluţionarea acestui tip de problemă. umane) acestor organizaţii. Fiecare grup va alege o problema socială diferită. Specificaţi: care sunt atribuţiile. decrete. 6. folosiţi-vă imaginaţia (nu mai mult de 5 tipuri posibile). Realizaţi un portret. valorilor şi abilităţilor dobândite în cadrul acestui seminar. o “tipologie” posibilă a clienţilor/cazurilor care se confruntă cu problema selectată: localizare urban-rural mediu familial tip de familie vârstă condiţii materiale nivel de educaţie stare de sănătate. hotărâri de guvern etc. 1.XVIII: Exerciţii de grup.

etc. inclusiv necesităţile de formare profesională.130 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 7. resurse umane necesare. urmărind: • • • • • modalităţi practice de rezolvare. Încercaţi să analizaţi critic aceste elemente legislative din punctul de vedere al aplicabilităţii lor pentru asistenţa socială în general şi pentru cazul ales în special. resurse materiale necesare. Ce anume credeţi ca ar trebui îmbunătăţit în aceste legi? 8. . . resurse financiare necesare. puncte tari şi puncte slabe. Prezentaţi grupului reunit rezultatele muncii grupului vostru. Prezentaţi propria perspectivă asupra rezolvării problemei sociale selectate. 9.

– durata 30 min. în activitatea dumneavoastră zilnică. la nivelul autorităţii locale (primărie. ca referent social. Fiecare cursant trebuie să elaboreze un plan de acţiune. Succes în activitatea dumneavoastră ca referenţi sociali !!! . Cum veţi aplica cunoştinţele şi abilităţile dobândite. Încercaţi să gândiţi o situaţie a beneficiarilor cu care lucraţi şi modul cum prin aplicarea acestor abilităţi şi instrumente situaţia acestor beneficiari se va modifica după utilizarea acestora. (pot fi revăzute materialele primite şi notele de curs) a. cum le puteţi depăşi? Aveţi vreo posibilitate de a coopera cu alte comune. consiliu judeţean…)? Ce fel de susţinere aveţi în cadrul instituţiei pentru a le implementa? Aveţi un plan de acţiune specific pe care dorinţe să îl implementaţi? Pot fi anumite obstacolele care să împiedice implementarea acestui plan la nivelul autorităţii locale? Dacă da.MANUALUL PARTICIPANTULUI 131 Sesiunea XIX EVALUAREA INDIVIDUALĂ A PARTICIPANŢILOR ŞI EVALUAREA FINALĂ A PROGRAMULUI DE FORMARE Întocmiţi un plan de acţiune privind modul în care vă gândiţi să aplicaţi cunoştinţele şi abilităţile dobândite în urma acestui curs de formare. Cum veţi aplica abilităţile şi instrumentele de lucru dobândite pe parcursul sesiunii de formare în munca dumneavoastră cu beneficiarii: Care ar fi situaţia ideală şi care sunt resursele disponibile? Cum aţi putea să le îmbunătăţiţi? De ce aţi avea nevoie pentru a aplica abilităţile pe care le-aţi dobândit? Care ar fi diferenţa pe care beneficiarii ar resimţi-o dacă aţi lucra în acest mod? Creaţi un plan de acţiune etapă cu etapă. oraşe sau furnizori de servicii în elaborarea de planuri? b.

132 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

• de a clarifica responsabilităţile şi acţiunile profesioniştilor care vor rezolva posibile conflicte de natura etica. Fiecare asistent social îşi va însuşi aceste valori şi norme etice. semnala şi corecta eventualele comportamente care se abat de la etica profesiei. Responsabilităţile asistentului social se adresează tuturor asistenţilor sociali şi se aplica tuturor activităţilor profesionale de asistenţă socială. 1. Aceste norme se refera la responsabilităţile asistentului social ca profesionist si la relaţiile lui cu societatea. Comportamentul asistentului social trebuie sa fie consecvent si responsabil. B. • de a stabili un set de responsabilităţi ale asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale. justiţia socială. . Scopul codului etic este: • de a identifica valorile morale fundamentale care stau la baza misiunii profesiei de asistent social. Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte reguli disciplinare şi sancţiuni în concordanta cu principiile identificate şi acceptate prin Codul etic. colegii. Existenta în forma scrisa a acestui Cod. Responsabilităţile asistentului social în desfăşurarea activităţii profesionale. astfel încât sa nu aducă prin acţiunile sale prejudicii imaginii profesiei. Normele au la baza valorile fundamentale ale asistenţei sociale: furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate. respectarea demnităţii şi unicităţii individului.MANUALUL PARTICIPANTULUI 133 ANEXA 1 Proiect elaborat de Federaţia Naţională a Asistenţilor Sociali din România Codul etic al profesiei de asistent social Preambul Etica profesională se afla la baza activităţii de asistenţă socială. Codul etic reglementează relaţiile profesionale ale asistenţilor sociali şi se refera la responsabilităţile acestora în relaţiile cu persoanele asistate. Valori şi norme etice Acest set de norme etice reprezintă totalitatea exigentelor de conduita morala corespunzătoare activităţii asistentului social. precum şi alte categorii de profesionişti. profesia. persoanele asistate. Codul etic reprezintă un set de reguli care reflecta principii generale de conduita profesională. ele urmând sa se regăsească în comportamentul sau. a confidetialităţii şi integrităţii persoanei. nu garantează comportamentul etic în sine. instituţia şi colegii. autodeterminării şi competentei profesionale. Prevederile prezentului Cod sunt asumate de către toţi asistenţii sociali pe toata durata practicării profesiei. Odată cu aderarea la Cod. Valorile şi norme etice fundamentale corespunzătoare activităţii asistentului social. Codul etic se bazează pe valorile şi normele etice fundamentale ale asistenţei sociale ca profesie. Asistenţii sociali vor fi trataţi în mod egal şi vor apăra şi sprijinii colegii care au fost acuzaţi pe nedrept de comportament lipsit de etica. astfel încât sa nu afecteze imaginea profesiei. asistenţii sociali vor participa la punerea lui în practica şi vor lua masuri pentru a descuraja. Prin aderarea la acest Cod. preveni. Codul etic cuprinde doua capitole: A.

Asistentul social nu trebuie sa practice. economice. Autodeterminarea Asistentul social respecta şi promovează dreptul persoanelor asistate la autodeterminare. grupurilor. acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi. organizaţiilor şi comunitatilor. familiilor. asistentul social acţionează cu prioritate în interesul persoanei asistate. statut marital. unicitatea şi valoarea fiecărei persoane. servicii. condiţie sau statut. sa faciliteze sau sa colaboreze la nici o forma de discriminare bazata pe rasa. asistentul social are responsabilitatea de a îndruma persoana asistată şi de a media în scopul armonizării intereselor parţilor implicate. B. situaţie materiala şi/sau orice alta preferinţa. Asistenţii sociali au obligaţia de a-şi îmbunătăţi permanent cunoştinţele şi deprinderile profesionale şi de a le aplica în practica. etnie. deficienta fizica sau psihica. 4. Integritatea Asistenţii sociali acţionează cu onestitate şi responsabilitate în concordanţă cu misiunea profesiei şi normele etice profesionale. 6. Justiţia socială Asistenţii sociali promovează principiile justiţiei sociale. Acţiune socială şi politică Asistentul social pledează pentru condiţii de viaţa care sa conducă la satisfacerea nevoilor umane de baza şi promovează valorile sociale. 7. Furnizarea de servicii în beneficiul persoanelor asistate Scopul principal al activităţii asistentului social este acela de a asista persoanele aflate în dificultate implicându-se în identificarea. 3. Asistenţii sociali încurajează şi întăresc relaţiile dintre persoane cu scopul de a promova. Demnitatea şi unicitatea persoanei Asistenţii sociali respecta şi promovează demnitatea individului. şomajul.134 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE 1. în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.1. Asistenţii sociali se asigura de egalitatea şanselor privind accesul persoanelor asistate la informaţii. sex şi orientare sexuala. 2. În situaţia în care interesul persoanei asistate reprezintă o ameninţare pentru comunitate / membrii comunităţii. discriminarea. În toate demersurile sale. reface. în judecata profesională a asistentului social. Asistenţii sociali contribuie la îmbunătăţirea şi dezvoltarea bazei de cunoştinţe a profesiei. Asistentul social sprijină persoanele asistate în eforturile lor de a-şi identifica şi clarifica scopurile. sa tolereze. menţine şi/sau îmbunătăţi calitatea vieţii persoanelor. Relaţiile interumane Asistenţii sociali recunosc importanţa fundamentală a relaţiilor interumane şi le promovează în practica profesională. 5. excluderea şi alte asemenea forme. Competenţa Asistenţii sociali trebuie să îşi desfăşoare activitatea numai în aria de competenţă profesională determinată de licenţa. înţelegerea. convingeri politice sau religioase. Responsabilităţile asistentului social 1. Asistenţii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când. vârsta. Responsabilităţile asistentului social faţă de societate 1. resurse şi participarea acestora la procesul de luare a deciziilor. expertiza şi exprienţa profesională. politice şi culturale care sunt . caracteristica. evaluarea corecta şi soluţionarea problemelor sociale. Ei contestă şi combat diferitele forme ale injustiţiei sociale precum: sărăcia.

baza de cunoştinţe şi misiunea profesiei. acordând totodată atenţia necesară intereselor celorlalte părţi implicate. Asistentul social promovează şi dezvolta valorile şi etica profesiei. Asistentul social care se implica în programe de cercetare trebuie sa asigure anonimatul participanţilor şi confidenţialitea asupra datelor obţinute. Asistentul social acţionează pentru a preveni şi elimina dominarea. Asistentul social promovează condiţiile care încurajează respectarea diversităţii sociale şi culturale atât în interiorul României. conform Constituţiei României. Asistentul social trebuie sa fie conştient de impactul vieţii politice asupra profesiei şi practicii profesionale. sexului sau orientării sexuale şi vârstei. 3. în judecata profesională a asistentului social acţiunile prezente şi/sau viitoare ale persoanelor asistate prezintă un risc pentru ei înşişi şi/sau pentru ceilalţi. cercetare. Asistentul social ajuta persoana asistată să-şi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune opţiuni. Asistentul social trebuie sa asigure servicii profesionale în situaţii de urgenta. Responsabilităţile asistenţilor sociali faţă de profesie 2. cât şi prin activităţi de predare. originii naţionale. pe un contract scris şi/sau pe consimţământul persoanei asistate. 2.3. exploatarea sau discriminarea unei persoane. Respectarea principiului autodeterminării Asistentul social nu decide în numele persoanei asistate. Responsabilităţile asistentului social faţă de persoanele asistate 3.2. În cazul în care persoana asistată nu are capacitatea de a semna un contract.MANUALUL PARTICIPANTULUI 135 compatibile cu principiile justiţiei sociale.1. stării civile. Angajamentul faţă de persoana asistată Principala responsabilitate a asistentului social este de a promova bunăstarea persoanei asistate. expuneri în cadrul comunităţii şi participare activă în cadrul organizaţiilor profesionale. 2. Contractul cu persoana asistată • Asistentul social va furniza servicii persoanelor asistate numai în contextul unei relaţii profesionale bazate. deficientelor fizice/psihice sau altor asemenea criterii. comunitate sau categorie socială pe baza etniei. Asistentul social care se angajează în programe de cercetare respecta etica profesiei şi utilizează tehnici şi metode profesionale. implementarea programelor şi intervenţiilor practice. Evaluare şi cercetare Asistentul social evaluează şi promovează politicile din domeniu. consultanţă. grup. cât şi la nivel global. Asistentul social activează în limitele obligaţiilor legale şi ale responsabilităţilor sale în cadrul instituţiei angajatoare.1. convingerilor politice sau religioase. 3.2. Excepţiile sunt prevăzute de lege. Asistentul social pledează pentru schimbări care sa contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor sociale în vederea satisfacerii nevoilor umane de baza şi promovării justiţiei sociale. analiza şi critica constructiva. dezavantajate sau aflate în dificultate. atunci când este cazul. Asistentul social facilitează şi informează publicul în legătură cu participarea la viaţa comunitară şi schimbările sociale care intervin. . Asistentul social acţionează pentru a preveni şi a elimina practicarea neautorizată şi necalificată a profesiei de asistent social semnalând Colegiul Asistenţilor Sociali. Asistentul social se asigura de respectarea drepturilor fundamentale ale omului şi de aplicarea legislaţiei internaţionale la care România a aderat. Asistentul social protejează şi promovează integritatea profesională atât prin studii. Asistentul social acţionează pentru a facilita accesul la servicii specifice şi posibilitatea de a alege pentru persoanele vulnerabile. Asistenţii sociali pot limita drepturile persoanelor asistate la autodeterminare atunci când. 3. Integritatea profesională şi promovarea profesiei Asistentul social promovează şi menţine normele etice ale practicii profesionale. Interesele persoanei asistate primează. Asistentul social promovează politicile şi practicile care încurajează conştientizarea şi respectarea diversităţii umane.

Asistentul social informează persoana asistată despre posibilele conflicte de interese şi intervine.7. convingerile politice şi religioase. Asistentul social care asigura servicii pentru doua sau mai multe persoane între care exista o relaţie (de exemplu membrii unei familii. alternativele existente. 3. confidenţialităţii şi utilizării responsabile a informaţiilor obţinute în actul exercitării profesiei. costurile legate de serviciul respectiv. Conflict de interese Asistentul social evita conflictul de interese în exercitarea profesiei şi promovează o abordare imparţiala a situaţiilor profesionale. curator. Competenţă culturala şi diversitatea socială Asistentul social oferă servicii în concordanta cu specificul cultural din care provine persoana asistată. • Asistentul social informează persoanele asistate cu privire la limitele şi riscurile furnizării de servicii prin intermediul computerelor. În anumite cazuri. Stările personale (emoţionale sau de altă natură) nu influenţează calitatea intervenţiei profesionale a asistentului social. numai după participarea la un program de instruire specializată. riscurile şi limitele serviciilor.136 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE asistentul social trebuie să protejeze interesele persoanei asistate urmărind să obţină permisiunea reprezentantului legal al acestuia (tutore. . Pentru a asigura o intervenţie competentă. protejarea persoanei asistate poate conduce la încheierea relaţiei profesionale şi orientarea persoanei asistate către un alt coleg sau un alt serviciu. Asistentul social trebuie să aibă cunoştinţe de baza despre mediul cultural şi caracteristicile grupului/comunităţii din care fac parte persoanele asistate. statutul marital. Colegiul Asistenţilor Sociali stabileşte procedura. înţelegerea. • În situaţiile în care persoanele asistate nu înţeleg sau au dificultăţi în a înţelege limbajul primar folosit în practica. Pregătirea profesională a asistentului social trebuie să fie un proces continuu de perfecţionare. sexul şi orientarea sexuala. asistentul social are dreptul şi obligaţia de a asigura servicii şi de a folosi tehnici specializate de intervenţie. adaptându-se diversităţii culturale prin cunoaşterea.6. încercând să atenueze sau să prevină conflictele de interese posibile sau reale. limita de timp şi modalitatea prin care asistenţii sociali îşi vor menţine şi imbunătăţi performantele profesionale. 3. etc. Competenţa profesională Toate acţiunile asistentul social trebuie să se înscrie în limitele de competenţă ale profesiei.). natura obligaţiilor profesionale ale asistentului social şi ale părţilor implicate. după caz.5. asistentul social trebuie să se asigure ca acesta a înţeles. 3. dizabilităţile mentale sau fizice. cât şi pentru prezenta unei terţe persoane ca observator. Instruirea asistentului social îi permite acestuia înţelegerea diversităţii sociale şi culturale privind etnia. dreptul persoanei asistate de a refuza sau de a rezilia contactul cât şi despre perioada pentru care se încheie contractul respectiv. vârsta. în prevenirea sau rezolvarea acestora. Asistentul social trebuie să ofere persoanelor asistate posibilitatea de a pune întrebări. cuplul) trebuie să clarifice care dintre indivizi sunt consideraţi persoane asistate. 3. telefoanelor sau a altor mijloace de comunicare şi solicita acordul scris al persoanelor asistate pentru orice înregistare audio şi video. religia.4. Asistentul social nu foloseşte relaţia profesională cu persoana asistată pentru obţinerea de avantaje sau alte beneficii în interes personal. acceptarea şi valorizarea modelelor culturale existente. • Asistentul social foloseşte un limbaj clar pentru a informa persoanele asistate despre scopul. Confidenţialitatea şi viaţa privată Asistentul social trebuie să se bazeze pe principiile respectului apărării intimităţii. • Asistentul social are responsabilitatea de a furniza informaţii despre natura şi necesitatea serviciilor şi de a informa persoana asistată cu privire la dreptul sau de a refuza serviciul oferit (indiferent dacă serviciul a fost solicitat sau nu de către persoana asistată). Aceasta presupune asigurarea unei explicaţii verbale detaliate sau asigurarea unui translator sau intepret.

La încheierea serviciilor.12. cum ar fi avansurile sexuale sau solicitările de favoruri sexuale. dacă acest lucru afectează din punct de vedere psihologic persoana asistată. Asistentul social informează persoana asistată în măsura posibilităţii despre încălcarea confidenţialităţii şi despre posibilele consecinţe. 3. asistentul social are responsabilitatea de a arhiva dosarele persoanelor asistate pentru a asigura accesul la informaţie în viitor şi protecţia informaţiilor confidenţiale. cum ar fi: munca în echipa pluridisciplinara. Asistentul social care se angajează în contacte fizice cu persoanele asistate are responsabilitatea de a stabili limite adecvate diferenţelor culturale. boala.11. cu acordul persoanei asistate sau al reprezentantului legal al acestuia. etc. Întreruperea şi încheierea relaţiei cu persoana asistată Asistentul social asigura continuitatea serviciilor în cazul în care acestea sunt întrerupte de factori cum ar fi: transfer. asistentul social poate dezvălui informaţii confidenţiale. cuplurilor sau grupurilor. Asistentul social informează familia. în măsura permisă de lege. Limbajul Asistentul social foloseşte un limbaj adecvat şi respectuos faţă de persoana asistată şi evita folosirea termenilor care pot aduce prejudicii persoanelor. 3. Atunci când asistentul social furnizează servicii de consiliere familiilor. Asistentul social se asigura ca încheierea . Contactul fizic Contactul fizic cu persoana asistată este evitat de către asistentul social.10. când acest lucru este prevăzut prin lege. 3. Asistenţii sociali pot dezvălui informaţii confidenţiale fora acordul persoanelor asistate în anumite situaţii de excepţie. acesta trebuie să botina un consens privind dreptul fiecăruia la confidenţialitate şi obligaţia fiecăruia de a păstra confidenţialitatea informaţiilor. Accesul la dosarele persoanelor asistate este permis profesioniştilor care lucrează în echipa pluridisciplinara. pe toata durata relaţiei profesionale. indisponibilitate.8. supervizorilor activităţii profesionale de asistenţă socială şi altor persoane autorizate în unele cazuri prevăzute de lege. În anumite situaţii. asistentul social păstrează confidenţialitatea asupra lor. La cerere. 3.MANUALUL PARTICIPANTULUI 137 Asistentul social nu solicita informaţii despre viaţa privata a persoanei asistate decât în cazul în care acestea sunt relevante pentru intervenţie. persoanele asistate au acces la informaţii din propriile dosare. cuplul sau membrii grupului cu care lucrează despre faptul ca nu poate garanta păstrarea confidenţialităţii de către toate persoanele implicate. Discuţia trebuie să se facă la începutul relaţiei profesionale şi de câte ori este necesar pe parcursul acesteia. în măsura în care acestea servesc intereselor persoanelor asistate şi nu prejudiciază alte persoane. Asistentul social discuta cu persoanele asistate şi alte părţi implicate despre natura informaţiei confidenţiale şi circumstanţele în care aceasta poate fi încălcata. Asistentul social nu manifesta faţă de persoanele asistate comportamente verbale sau fizice de natura sexuala. când se pune în pericol viaţa persoanelor asistate şi/sau a altor persoane. Asistentul social încheie relaţia profesională cu persoana asistată şi serviciile oferite acestuia atunci când acestea nu mai răspund nevoilor şi intereselor persoanei asistate. Asistentul social trebuie să păstreze confidenţialitatea atunci când prezintă un caz social în mass-media. asistentul social se asigura ca acestea sunt rezonabile şi în concordanta cu serviciile furnizate. Asistentul social nu accepta bunuri sau servicii din partea persoanelor asistate în schimbul serviciilor furnizate. Asistentul social nu se angajează în relaţii sexuale cu persoanele asistate sau rudele acestuia. Odată ce aceste informaţii au fost obţinute. 3. Accesul la dosare Accesul la dosarele persoanelor asistate şi transferul acestora se realizează astfel încât să se asigure protecţia informaţiilor confidenţiale. când se transfera cazul către alt asistent social.9. Plata serviciilor Atunci când se stabilesc taxe pentru furnizarea anumitor servicii. grupurilor sau comunitarilor. Asistentul social păstrează confidenţialitatea în timpul procedurilor legale.

asistentul social trebuie să solicite imediat consultanta şi sprijin profesional.7. 4. Reprezentare În situaţia în care reprezintă o instituţie. 4. Asistentul social participa la îmbunătăţirea politicilor şi procedurilor instituţiei angajatoare şi la sporirea eficientei serviciilor oferite. convingeri politice şi/sau religioase. 4. formarea şi evaluarea Asistenţii sociali care îndeplinesc funcţii de supervizare trebuie să asigure un program de pregătire şi dezvoltare profesionala continua a asistenţilor sociali din subordine. Asistenţii sociali cu funcţii de conducere asigură condiţiile necesare respectării prevederilor Codului etic. Asistentul social exercita funcţii de supervizare şi consultanta numai în aria de competenţă specifica profesiei. cunoştinţele. Educaţia. iar acestea trebuie puse în discuţie ţinând cont şi de interesele persoanelor asistate.5. politicile şi procedurile instituţiei în cadrul căreia îşi desfaşoară activitatea sunt compatibile cu prevederile Codului etic. Asistentul social se asigura ca practicile. performantele profesionale sau interesele persoanelor asistate. Supervizarea şi consultarea Pentru a exercita funcţii de supervizare sau consultanta.4. Acţiunile asistenţilor sociali care sunt implicaţi în conflicte de munca trebuie să se ghideze după valorile. În cazul în care aceasta situaţie nu se poate evita. asistenţii sociali trebuie să deţină pregătirea.2. 4. nu se implica.1. 4. Conduita privată Asistentul social va evita ca prin propriul comportament să aducă prejudicii imaginii profesiei. nu facilitează şi nu colaborează la nici o forma de discriminare bazata pe etnie. sex sau orientare sexuala. Responsabilităţile asistenţilor sociali ca profesionişti 4. Conflictele de muncă Conflictele de munca ale asistenţilor sociali sunt rezolvate conform legislaţiei în vigoare. Asistentul social va evita ca problemele personale să îi afecteze judecata. Responsabilitatea faţă de instituţia angajatore Asistentul social respecta politica.138 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE relaţiei profesionale cu persoana asistată şi a serviciului oferit este un proces planificat asupra căruia persoana asistată are toate informaţiile necesare. Asistenţii sociali care au responsăbilitatea de a evalua performantele asistenţilor sociali din subordine vor folosi criterii şi instrumente de evaluare profesională clar definite. să reducă numărul de cazuri cu care lucrează. . principiile şi regulamentele interne ale instituţiei angajatoare.6. politicile şi practicile instituţiei angajatoare. 4. specializarea şi experienţa practica solicitata de aceasta poziţie. să îşi încheie activitatea profesională sau să întreprindă orice altă acţiune pentru a proteja persoanele asistate. Asistentul social acţionează astfel încât să prevină şi să elimine orice forma de discriminare în activităţile. Asistentul social se asigura ca instituţia angajatoare cunoaşte obligaţiile etice ale profesiei de asistent social prevăzute de Codul etic şi implicaţiile practice ale acestor obligaţii. În cazul unui conflict la locul de munca. Discriminarea Asistentul social nu practica. asistentul social trebuie să prezinte clar şi cu acurateţe punctul oficial de vedere al instituţiei respective. stare civila. trebuie acceptate diferenţele de opinie. Asistentul social se implica activ în dezvoltarea continua a profesiei prin sprijin profesional acordat colegilor la începutul carierei şi prin participarea la schimb de experienţa şi cunoştinţe profesionale intra şi interdisciplinare. 4. deficiente fizice sau psihice sau pe alte asemenea criterii. abilitatule.3. principiile şi normele etice ale profesiei.

Responsabilităţile asistentului social faţă de colegi 5. . Incompetenţa şi comportamentul lipsit de etică În situaţiile în care asistentul social observă incompetenţa sau comportamentul lipsit de etică al unuia dintre colegi.MANUALUL PARTICIPANTULUI 139 4. când nu a înregistrat progrese semnificative şi atunci când persoana asistată are nevoie de servicii suplimentare sau specializate pe care el nu le poate oferi. Respectul Asistentul social îşi tratează colegii cu respect şi evita aprecierile negative la adresa lor în prezenta persoanelor asistate sau a altor profesionişti. Dacă cel în cauza nu îşi corectează comportamentul profesional. Asistentul social trebuie să apere şi să asiste colegii acuzaţi pe nedrept de comportament contra normelor deontologice ale profesiei.3. Onestitate Asistentul social îşi asuma responsabilitatea şi meritele numai pentru propria activitate şi recunoaşte cu onestitate meritele şi contribuţia altor profesionişti. Asistentul social acorda sprijin şi asistenţă colegilor care trec prin perioade dificile. asistentul social va apela la procedurile din cadrul agenţiei sau la Colegiul Asistenţilor Sociali. Colaborarea interdisciplinară şi consultarea Asistenţii sociali care sunt membri în echipe multidisciplinare participa la luarea deciziilor care vizează bunăstarea persoanei asistate. asistentul social va apela la procedurile din cadrul agenţiei sau la Colegiul Asistenţilor Sociali. Asistentul social care orientează persoana asistată către alte servicii. 5. utilizând valorile profesiei şi experienţa profesională.8.5.6. 5.2. Disputa dintre angajator şi un alt coleg nu este folosita de asistentul social pentru a obţine o poziţie sau un avantaj personal. Obligaţiile etice şi profesionale ale echipei multidisciplinare ca întreg şi a membrilor echipei trebuie clar definite. transmite către noua agenţie toate informaţiile necesare soluţionării cazului. În cazul prelungirii acestora se apelează la un mediator sau la supervizor. Disputele sau conflictele dintre colegi sunt rezolvate fără implicarea persoanei asistate.1. îi acordă acestuia sprijin şi asistenţă.4. 5. Orientarea către alte servicii Asistentul social orientează persoanele asistate către alte servicii atunci când problematica persoanei asistate depăşeşte competentele sale profesionale. Asistenţii sociali solicita şi oferă consultanta şi consiliere colegilor ori de câte ori este nevoie. 5. 5. Dacă perioada respectiva se prelungeşte şi are urmări în planul activităţii profesionale. 5. preveni şi corecta un comportament în discordanţă cu normele etice. Confidenţialitatea Asistentul social respecta confidenţialitatea informaţiilor împărtăşite de colegi în cursul relaţiilor profesionale. Disputele dintre colegi Disputele dintre colegi se rezolvă în interiorul echipei de către cei implicaţi şi prin respectarea dreptului parţilor la opinie. Asistentul social acţionează pentru a descuraja.

140 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

„Ceea ce aş prefera este . „Am schimbat ceea ce am putut. într-o mare măsură. alteori adresându-se unui cuplu sau unui grup. implicând întotdeauna schimbarea.. Scopurile consilierii Scopul central al demersului de consiliere îl reprezintă oportunitatea clientului de a explora. descoperi şi clarifica modalităţile de utilizare eficientă a resurselor. de cunoaşterea şi utilizarea deprinderilor specificate mai jos.. văzută ca abilitate individuală de a parcurge stadiile următoare: a. a schimbării. 1999) Judith Brearley (1991. a acceptării noilor situaţii. în general.. 1999) .. a depăşirii unor momente dramatice. la care se ajunge însă prin metode diferite de ale altor modele de intervenţie. Scopurile consilierii se pot formula în termenii unor dorinţe. (Ivey. Astfel. consilierea nu este preocupată de ajutorarea oamenilor ca ei să ia decizii. Deprinderi de bază în consiliere Reuşita procesului de consiliere depinde. cealaltă fiind activitatea de planificare a îngrijirii. „Ceea ce ar trebui să fac pentru a ajunge la aceasta este . ci de a-i ajuta să ia decizii înţelepte. Katz (1969) evidenţia următorul fapt: în esenţă.. clarificate şi contractate deschis în relaţie cu alte acţiuni oferite..” b.” Aşadar... p. ia rolul de consilier.. în unele situaţii. Conţiu Şoitu ASPECTE ALE CONSILIERII ÎN ASISTENŢA SOCIALĂ Clarificări Consilierea exprimă o relaţie profesională între un consilier special format şi un client. Asistentul social. Confuziile nu sunt de ajutor. iar acele abilităţi de consiliere pot fi aplicate la o varietate de sarcini de asistenţă socială. a integrării şi dezvoltării. am ajuns la acţiuni / termene care mă mulţumesc. astfel încât elementele de consiliere din contract trebuie să fie distincte. „Nu sunt mulţumit de felul în care decurg lucrurile în acest moment. desfăşurându-se. o persoană ajunge la un stadiu mai înalt al competenţei personale. o caracteristică esenţială a consilierii este cea de facilitare: a înţelegerii. Prin consiliere.. individual sau faţă în faţă.” d.MANUALUL PARTICIPANTULUI 141 ANEXA 2 Autori: Daniela Şoitu.” c. 30) menţionează consilierea ca una dintre cele două activităţi de bază ale asistenţilor sociali.. (Seden.. consilierea ar avea ca scop autoîmputernicirea.

cuvintele cele mai importante rostite de client 3. repetarea a unu-două cuvinte. Este greu acasă. focalizată pe ceea ce a rostit clientul mai înainte. Încurajarea minimală: „Să te concedieze?” / „Îţi spune ce să faci?” / „Viaţă groaznică?” Parafrazare: „Bogdan. spui că noul tău şef îţi face viaţa groaznică şi eşti îngrijorat că te poate concedia. Tatăl meu bea foarte mult şi uneori o bate pe mama. utilizează cuvinte cheie pentru a-i comunica clientului esenţa spuselor sale. „Şi?”. reluări ale cuvintelor cheie ori a ultimei propoziţii. Structura parafrazării: 1. dacă nu îmi revin. De fapt. „Spune-mi mai mult”. scurtă şi clară care cuprinde esenţa celor declarate de client 4.verbale: intervenţii verbale scurte prin care ajutăm clientul să continue sau să analizeze problema mai profund. Exemplu: Mă simt pierdut. „dv.” exprimă punctul de vedere al consilierului. mimică receptivă).nonverbale (mişcarea capului în semn de încuviinţare. acoperă o intervenţie verbală mai amplă. mă va concedia. . numele clientului sau prenumele „tu”. dar se crede cel mai mare şef.142 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Încurajările minimale . „Deci?” „Îhîmm”.” Interpretare: „Se pare că tatăl tău este alcoolic. Îmi spune mereu ce am de făcut. ieri mi-a spus că nu am făcut bine ce aveam de făcut şi că. (facultativ) verificarea parafrazării: „Este adevărat?” / „Asta ai spus mai înainte?” / „Sunt aproape de adevăr?” / „Am auzit corect?” / Exemplu: Viaţa mea alături de el este groaznică. A fost promovat doar de curând. Îmi este greu sa învăţ acasă sau să fac orice altceva. foloseşte cuvinte cheie. Parafrazarea - strâns legată de încurajarea minimală.” 2. Încurajare minimală: „Te simţi pierdut” / „Greu să faci ceva” Parafrazare: „Te simţi pierdut deoarece este foarte greu acasă şi nu poţi face nimic. Exemple de încurajări minimale: „Apoi?”. Nu pot să fac nimic acasă. Acest lucru este greu de suportat de orice tânăr.” Interpretarea . poate fi utilizată abia după ce am dat atenţie şi am verificat modul în care gândeşte clientul. o propoziţie simplă.

fricos... ambivalent.. o pentru sentimente mixte: nesigur.. Am înţeles bine?” 2. să-şi imagineze ce simte şi să descrie acest lucru. scop principal: ajutorarea clientului să-şi integreze comportamentele.. până la o sesiune completă). entuziasmat. gândurile şi sentimentele. confuz... Denumirea sentimentelor – prin cuvintele.. timid... 2. deoarece . pentru o mai bună clarificare: „Se pare că te simţi .. dar şi mai mult..... pentru „fericit”: bucuros.. 2) cu toate acestea..” / „Te simţi ..” + eticheta emoţiei.. se deosebeşte de parafrazare prin conţinutul mai amplu acoperit (nu doar ultima sau ultimele propoziţii. tulburat. Structură propoziţională de tipul: „Pari să simţi.....pentru „nervos”: enervare. în urma observării comunicării nonverbale... îngrijorat... pune laolaltă mai multe parafrazări exprimate.. necăjit. Pentru cazul unui client care se confruntă cu probleme la serviciu şi căruia i s-a spus că este posibil să fie concediat: „Din ceea ce mi-ai spus. Pentru un părinte necăjit că fiul lui consumă droguri (a treia întâlnire) .. am reţinut trei aspecte cheie: 1) eşti foarte supărat pentru ceea ce ţi s-a întâmplat.. durere. ură. Exemple: A.. (facultativ) combinarea parafrazării cu reflectarea sentimentelor... se deosebeşte de reflectarea sentimentelor prin aceea că acoperă o perioadă mai lungă de timp şi întregul şir al sentimentelor exprimate de client. (facultativ) verificarea emoţiei specificate: „Este corect?” / „Sunt pe aproape?” / „Acesta este felul în care te simţi?” / „Asta simţi?” Rezumarea se realizează după ascultarea clientului o perioadă de timp (care poate fi de 3 minute.. simţi că ai nevoie şi doreşti să vezi cum ai putea să-ţi îmbunătăţeşti activitatea la locul de muncă.. expresiile / metaforele folosite de client..MANUALUL PARTICIPANTULUI 143 Reflectarea sentimentelor şi a emoţiilor solicită un vocabular bogat pentru definirea stării existente Exemple: o pentru sentimente de bază .. când .. în ora care tocmai a trecut..” / „Se pare că simţi . „speriat”. 3) ai dori să ne întâlnim din nou săptămâna viitoare şi să discutăm despre acest lucru. pentru „supărat” : nenorocire. o pentru sentimentele exprimate prin expresii ..........„am ajuns la culmea răbdării” – i se solicită clientului exemplificări. învălmăşit.. vinovăţie. ca în cazul parafrazării): o sesiune sau mai multe. vesel.. are rolul de a descoperi relaţia dintre problemele cheie şi a le reformula.” / „Înţeleg că te simţi .. Paşii de urmat în reflectarea sentimentelor: 1... 4.. 3. furie. pentru a le retransmite clientului.

contextului cultural ). din mediul de viaţă (familie. mai echilibrată. a celorlalţi. Simţi asupra ta unele presiuni financiare. de asemenea. problemei. Pe care ai dori să o discutăm mai întâi?” • Focalizarea pe familie: „Simţi că eşti ameninţată de familie. zgomotul din cameră. Exemple: „Sunt foarte nervoasă din cauza examenului.. Spui. Printre ele: cea a examenului în sine. pozitivă). zgomotul din cameră este aşa de mare că nu pot învăţa. dar pe de cealaltă .ajută persoanele aflate în dialog să privească situaţia mai realist. prieteni etc. dar influenţează clientul? etc. acum. Ai dori să vorbeşti puţin despre ceea ce simţi în legătură cu aceste diferenţe?” Focalizarea Confruntarea .conţine date obiective. altor persoane. .”.. Şi apoi. o stare care contrastează cu sentimentele tale de furie din prima noastră întâlnire. ţi-ai dat seama de aceasta din faptul că el continuă să se întâlnească cu cei care consumă droguri. că i-ai acordat libertate prea devreme şi acum ai vrea să-l abordezi cu o măsură nouă. a clientului în mediul cultural?. . consilierului. profesorul şi presiunea familiei şi probabil mai sunt şi altele.constă în punctarea discrepanţelor dintre atitudini. fără a fi moralizatoare..) se poate realiza în mai multe forme: asupra clientului. Există. Este adevărat? Mi-a scăpat ceva?” urmează secvenţei fundamentale de ascultare şi rezumării.144 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE „Spui că metoda pe care o foloseşti pentru a-l cuminţi pe fiul tău nu mai are efect. gânduri şi comportamente: „Pe de o parte . Spune-mi mai multe despre ce se petrece în familia ta. dacă se realizează împreună cu clientul o listă a acestor elemente se vor face paşi esenţiali în rezolvarea problemei (existând o nouă perspectivă.” • Focalizarea pe alte persoane: „Spune-mi mai multe despre colega ta de cameră!” • Focalizarea pe problemă sau pe subiect: „Am auzit mai multe probleme şi preocupări.. s-ar putea ca părinţii mei să nu mă mai ajute în viitor. .” • Focalizarea pe context cultural / de mediu: „Spui despre colega ta de cameră că este bogată şi rea.) Căutarea aspectelor pozitive şi a resurselor clientului oferă un prim mod de evaluare a problemei (este a clientului?. poate cuprinde forţe specifice clientului (de acum şi din trecut).” • Focalizarea pe consilier: „Am avut o experienţă similară când eram la şcoală şi ştiu cât de dificil este.. Ce să fac?” • Focalizarea pe client: „Te simţi frustrată şi descurajată. Şi nu voi putea ţine pasul cu colega mea de cameră. asupra familiei.. când spuneai că doar şcoala este de vină. problema colegei de cameră. Profesorul nu este corect faţă de mine.. Dacă nu voi promova.. bogată şi rea. are nevoie de cel puţin un exemplu specific dat de client..

Forme de confruntare: confruntarea clientului: „Spui în mod constant că te vei trezi dimineaţa să mergi la serviciu. a focalizării (pe client.” confruntarea focalizată pe consilier: „ Şi eu spun că doresc să mă las de fumat.orice afirmaţie poate fi evaluată şi – dacă se înregistrează discrepanţe confruntată. situaţie etc. diferă în funcţie de cadrul de referinţă / concepţia despre lume (abordările teoretice). Interpretarea / reformularea .” confruntarea focalizată pe client şi pe consilier: „Pari să spui că relaţia noastră a fost bună. dar ceea ce simt în acest moment este că nu comunicăm.” confruntarea neconfruntativă (prin parafrazare): „Spui că lucrurile merg mai bine pentru tine.MANUALUL PARTICIPANTULUI 145 . dar nu o faci niciodată.).” Feedback – deprinderea prin care i se comunică clientului modul în care el şi acţiunile lui sunt văzute de ceilalţi. dar continui să fumez. poate fi sub forma reformulării pozitive.

146 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

Pot fi utilizate deprinderile de influenţare. D. o inversare a etapelor 2 şi 3. Etapa stabilirii raportului de consiliere şi a structurării interviului includeţi aspecte speciale legate de dezvoltarea relaţiei de consiliere: Ce aţi avea nevoie în structurarea interviului? Ce deprinderi veţi utiliza? structuraţi interviul pentru a-i explica clientului care este scopul întâlnirii. Definirea rezultatelor Ce şi-ar dori acest client? Cum aflaţi informaţiile despre el şi ceea ce speră să obţină? Cum i-ar plăcea clientului să fie? Cum ar fi dacă problema ar fi rezolvată? Atenţie: Se poate realiza. uneori. E. ce poate şi ce nu face asistentul social. Explorarea alternativelor şi confruntarea incongruenţelor Ce soluţii alternative aţi putea găsi? Ce incongruenţe specifice observaţi la acest client? Ce deprinderi folosiţi? Cum? Atenţie: Etapa aceasta poate dura cel mai mult. dar cele de asistare asigură echilibrul.MANUALUL PARTICIPANTULUI 147 Fişa unui plan de intervievare A. Definirea problemei şi identificarea aspectelor pozitive Care sunt problemele acestui client? Care sunt calităţile lui? Cum definiţi problema cu clientul? Care este motivul venirii acestui client? Cum vede el problema? Atenţie: Un rol important îl are identificarea clară a competenţelor clientului. Direcţionaţi discuţia spre aspectele considerate importate de consilier şi client. B. Nu se poate trece la etapele ulterioare dacă nu s-a definit rezultatul dorit. C. Generalizarea abilităţilor Ce plan aveţi pentru a utiliza deprinderile folosite şi în alte situaţii practice? Ce vă face să simţiţi că interviul a meritat efortul? .

Abilităţile consilierului. Ivey.. Counselling and Social Work. OUP. Counselling skills in social work practice. 1991. Cluj.148 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE Bibliografie • • • Brearley.a. Popa Simona). 1999. 1999. (trad. Buckingham. Philadelphia. OUP. ş.. Janet. . RisoPrint. Abordare din perspectiva microconsilierii. Ed. Seden. Allen. Buckingham. J.

paternurile. măsurabili. • Genograma: Oferă o imagine a trei sau mai multor generaţii (ca şi arborele familiei) şi note importante despre dinamica. Schwartz. 2001) .MANUALUL PARTICIPANTULUI 149 ANEXA 3 Autor: Elena Iulia Mardare TEHNICI ALE CONSILIERII FAMILIALE • Interviul circular: Aceeaşi întrebare este adresată fiecărui membru al familiei. • Reformularea: Problema trebuie pusă în termeni comportamentali. • Ritualuri: Acte simbolice ce ajută familia să meargă mai departe. să fie prezentată ca o problemă de familie şi nu doar ca problema unui membru al acesteia şi trebuie pusă în termeni pozitivi. • Rejucarea: I se cere familiei să pună în scenă o situaţie. (de exemplu. • A trasa directive: Crearea sau selectarea unei intervenţii ce va avea impact asupra problemei prezente. mai curând decât să o descrie verbal. problemele de sănătate ale familiei. Fiecărui membru al familiei i se cere să îi aranjeze fizic pe toţi ceilalţi membri ai familiei în funcţie de relaţiile lor. regulile. a arde o cutie ce “conţine” furia familiei). (Nichols. rezolvabili. • Sculptura familiei: Examinează puterea şi relaţiile de apropiere dntr-o familie.

150 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE .

privilegiilor şi obligaţiilor. de sete etc. faţă de cei din imediata apropiere sau faţă de propria persoană. pot fi biologice (de foame. ansamblul aşteptărilor unui individ de la grupul social din care face parte. în criză. sau ale altui profesionist. alte grupuri. Smaranda Witec. protejare a unor persoane. vulnerabile. Rol: defineşte îndatorirea pe care o are un individ faţă de familie. să consolideze relaţiile de familie şi îi dau individului/ familiei/comunităţii posibilitatea să funcţioneze corespunzător dpdv social şi să se dezvolte. Formal: oficial.a. sistem de organizare bazat pe prescrierea oficială a obiectivelor şi regulilor de funcţionare. ansamblul aşteptărilor grupului social de la un individ. comunităţi cu probleme sociale. . SESIUNEA II Asistent social: persoană cu studii superioare de specialitate (3-4 ani în Universitate) care are pregătirea necesară pentru a lucra în servicii de asistenţă socială cu grupuri. aflate temporar în dificultate. bazat pe relaţii interpersonale. presupune a arăta clientului o completă înţelegere a mesajelor verbale şi nonverbale transmise de acesta. familii sau indivizi în situaţii de risc. membru al respectivului grup. Gelu Duminică. deci. Informal: neoficial. instituţie. de stimă şi statut sau de autorealizare. fără reglementări oficiale. programe. asistenţă socială. de afiliere. de securitate. roluri (ce trebuie îndeplinite). sau un grup în raport cu SESIUNEA III Empatie: modalitate de cunoaştere şi înţelegere a altora. societate. şi. Referent social: funcţie / poziţie la nivelul localităţilor / primăriilor ce presupune responsabilităţi din sfera serviciilor sociale primare. Asistenţă socială: ansamblu de instituţii. element motivaţional de bază al personalităţii. Nevoie: trebuinţă. Servicii sociale: activităţi ale asistentului social. activităţi profesionalizate de Beneficiar/client/persoană asistată: persoană căreia îi sunt adresate serviciile de Funcţionare socială: îndeplinirea responsabilităţilor faţă de societate în general. pe stabilirea precisă a sarcinilor. care ajută oamenii să prevină dependenţa. măsuri. Funcţional: se referă la funcţii. Status: poziţie pe care o ocupă un individ în cadrul unui grup social. Prestaţie socială: acordare de bunuri şi servicii individului sau familiei pe baza respectării unui set de reguli şi de roluri reciproce.). Crina Popa ş. grupuri.MANUALUL PARTICIPANTULUI 151 GLOSAR Autori: Patricia Elena Mihăescu.

152

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Relaţii interpersonale: tip de relaţii sociale stabilite între persoane (nu grupuri!); legături
psihologice, conştiente şi directe între oameni.

Suport social: principală resursă exterioară la care individul poate apela pentru evitarea/
rezolvarea anumitor probleme pe care nu le poate rezolva singur.

Structural: se referă la structură, la alcătuire. SESIUNEA IV Comunicare interpersonală: proces care are loc între două persoane şi care presupune transmiterea şi primirea de mesaje, în cadrul unor condiţii bine stabilite. Comunicare nonverbală: presupune folosirea altor mijloace de exprimare decât limbajul (mimică, gesturi, postură); însoţeşte de obicei comunicarea verbală. Comunicare verbală: formă a comunicării interpersonale exprimată prin intermediul
limbajului; poate fi orală sau scrisă.

Emiţător: sursă; persoană ce transmite un mesaj în cadrul unui proces de comunicare.
comunicare.

Feedback: reacţie de răspuns a receptorului la un mesaj primit în cadrul unui proces de Mesaj: informaţie transmisă de un emiţător către un receptor. Receptor: persoană ce receptează/primeşte un mesaj în cadrul unui proces de comunicare. SESIUNILE V - VI Autodeterminare: Asistentul social nu decide în numele persoanei asistate, ci ajută
persoana asistată să-şi identifice şi să-şi dezvolte resursele în vederea alegerii celei mai bune opţiuni.

cadrul comunităţii.

Bunăstare: termen corelat cu cel de valoare; reuneşte bunuri şi servicii care au valoare în Cod deontologic: set oficial de reguli ce trebuie respectate ca urmare a aderării deliberate
la o anumită profesie, cum ar fi asistenţa socială.

etc.) nu poate face cunoscute informaţii despre starea fizică, psihică sau statutul social (şi al relaţiilor interpersonale) al(e) clientul său.

Confidenţialitate: regulă conform căreia, un specialist (psiholog, asistent social, medic

Dilemă/problemă etică: situaţie care presupune două sau mai multe soluţii din care
numai una corespunde standardelor etice şi/sau valorilor personale şi poate fi aplicată cu prioritate.

Decizie etică: Soluţie adoptată de cineva în urma analizei unor alternative conflictuale din punct de vedere etic. Deontologie: reprezintă ansamblul normelor de comportament, al principiilor şi al obligaţiilor profesionale pe care le implică exercitarea unei anumite profesii.

MANUALUL PARTICIPANTULUI

153

Etică: disciplină filozofică ce studiează problemele practice şi teoretice ale moralei. Morală: ansamblu de norme pe bază cărora se clădeşte un comportament, fondate pe
valorile de bine - rău, moral - imoral, etc., larg răspândite în cadrul unei colectivităţi, caracterizate printr-un grad ridicat de interiorizare şi impuse atât de propria conştiinţă (conştiinţă morală), cât şi de presiunea atitudinilor celorlalţi (opinie publică). grup, colectivitate. conduita morală.

Moralitate: se referă la gradul în care normele morale sunt respectate de către o persoană, Moravuri: obiceiuri, deprinderi ale unei colectivităţi sau ale unei persoane în legătură cu Prejudecată: părere; idee preconcepută pe care o adoptă cineva în absenţa unor informaţii Valoare: acele lucruri considerate de către individ importante şi trăite puternic dpdv afectiv;
includ scopuri, idealuri şi influenţează deciziile pe care acesta le ia.

suficiente şi corecte, se manifestă sub forma unei atitudini favorabile sau nefavorabile.

SESIUNEA VII Intervenţie: presupune stabilirea obiectivelor, pieddicilor aflate în calea îndeplinirii lor, a activităţilor prin care se urmăreşte atingerea obiectivelor, precum şi a modului de a proceda şi a timpului de lucru.
rezultatelor unei activităţi sub formă de proiecte sau activităţi similare.

Monitorizare: observarea regulată, înregistrarea, analizarea şi raportarea activităţilor şi Motivaţie: proces psihic care reflectă stări interne de necesitate ce se cer satisfăcute; imbold

care instigă, impulsionează şi declanşează acţiunea; poate fi intrinsecă (sursa motivaţiei este chiar în nevoile şi trebuinţele individului) sau extrinsecă (ceea ce generează motivaţia este în afara individului, motivaţia îi este sugerată sau chiar impusă).

Problemă adiacentă: situaţia care cauzează şi care tinde să menţină problema imediată.
schimbare sau pentru a se remedia o situaţie. asistentului social.

Problemă curentă: problemă ce trebuie rezolvată în primul rând pentru a se obţine o Problemă imediată: factor declanşator; ceea ce îl determină pe client să se adreseze Evaluare: apreciere, stabilire în funcţie de anumite criterii de dinainte stabilite a felului în

care au fost îndeplinite obiectivele intervenţiei; evaluarea iniţială este prima etapă a procesului de asistenţă socială şi presupune strângerea unui set de informaţii privind cazul pe bază cărora se stabilesc priorităţile ce vor fi urmate.

SESIUNEA VIII Aşteptare: stare de atenţie care urmăreşte (scontează pe) o anumită soluţionare a unui
aspect important pentru individ; este însoţită şi de o considerabilă încărcătură emoţională, ceea ce duce la intense trăiri sufleteşti în momentul şi după aflarea modului de soluţionare a respectivei probleme.

154

PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE

Interviu: formă de dialog cu scopul de a cunoaşte atât o anumită persoană, cât şi opţiunile
acesteia, experienţa cu privire la ceva, modul de interpretare a unor situaţii, probleme, reacţii la care a asistat ori evenimente în care a fost implicată direct sau indirect; tehnică ce se bazează pe comunicarea verbală şi presupune întrebări şi răspunsuri.

Negociere: proces de interacţiune ce presupune existenţa a două sau mai multe părţi cu interese şi scopuri diferite care să ajungă la un acord (o soluţie acceptată de toţi), în urma unor schimburi de informaţii (pe baza unor reguli de dinainte stabilite). SESIUNEA IX Concubinaj/uniune liber consimţită: alternativă la căsătorie şi familie; situaţie în care
un cuplu care are o relaţie sexuală locuieşte împreună fără să fie căsătorit; e perceput(ă) fie ca o căsătorie de probă, fie ca o practică legitimă. (apărută sau nu din cauză unor disfuncţii) şi care nu poate fi depăşită decât prin mobilizarea resurselor individuale şi sociale în scopul favorizării adaptării la schimbare.

Consiliere familială: suport social acordat familiilor care trec printr-o situaţie de criză Disfuncţie: neîndeplinirea uneia sau mai multor funcţii (roluri); inadecvanţă în funcţionare. Familie: grup primar; grup social relativ permanent, de indivizi legaţi între ei prin origine,
căsătorie sau adopţie, o instituţie fundamentală în toate societăţile şi un element cheie al înrudirii.

Familie extinsă: mai multe generaţii locuiesc într-o singură gospodărie; poate cuprinde
bunicii, fraţii, soţiile lor, surorile şi soţii lor, mătuşile, nepoţii etc.

dintre soţi şi este condusă fie de femeie (mai des), fie de bărbat; deseori se confruntă cu dezaprobarea societăţii şi cu nesiguranţa economică.

Familie monoparentală: se formează în urma separării, divorţului sau decesului unuia

Familie nucleară: doi adulţi ce locuiesc împreună cu copiii dependenţi de ei (proprii sau adoptaţi); pot fi familii de orientare/de procreare. Familie recăsătorită: membrii sunt împreună ca rezultat al unei recăsătorii, fiecare din
partenerii noului cuplu putând să fi fost înainte singuri, văduvi sau divorţaţi; pot aduce unul sau mai mulţi copii din prima căsătorie, pot avea copii adulţi sau pot să apară copii în cadrul noii căsătorii.

Familie vitregă: cel puţin unul din parteneri este părinte vitreg; adopţia poate avea ca

obiect copilul vitreg; pentru că există un părinte natural, în aceste familii apar dificultăţi, copilul vitreg “aparţinând” de două familii.

SESIUNILE XV - XVI
comunitară în care organizaţiile guvernamentale, ONG-urile, finanţatorii externi etc. sunt cei ce iau deciziile.

Abordare convenţională: modalitate de desfăşurare a unui proiect de dezvoltare

rezultate.ierarhizarea. Actor(i) social(i): persoană sau grup de persoane care primesc joburi. disponibile în cadrul unui proiect. concepute pentru a produce un rezultat specific într-o perioadă de timp dată. Rezultate: Realizările (produsele) obţinute ca urmare a implementării activităţilor. cu alte cuvinte un început al beneficiilor durabile pentru grupurile ţintă. Dezvoltare comunitară: proces menit să creeze condiţiile de progres economic şi social pentru întreaga comunitate. cu participarea activă a acesteia şi cu totala încredere posibilă în iniţiativa comunităţilor.MANUALUL PARTICIPANTULUI 155 Abordare participativă: modalitate de desfăşurare a unui proiect de dezvoltare comunitară în care membrii comunităţii joacă rolul decisiv în luarea deciziilor şi punerea lor în practică. Durabilitatea proiectului/sustainability: probabilitatea de a continua beneficiile unui proiect după terminarea sprijinului financiar. înţelegerea şi analiza problemelor. grup pentru şi cu care se lucrează îndeaproape în cadrul proiectului. Obiectiv: descrierea ţintelor unui proiect sau program. modele comportamentale. În timp ce un proiect este limitat ca durată. fără să mai fie necesare resurse externe. priectului. Implementare: se referă la începerea şi completarea activităţilor descrise în designul Mobilizare: îndemnul de a acţiona în cadrul grupurilor sau comunităţilor. interese comune. limbaj. activităţi. obiective generale. contribuţia la obiectivele sectoriale ale proiectului. democraţia şi împuternicirea membrilor coumunităţii. tradiţii. concretizată prin relaţii sociale/interpersonale. acţiunem şi identitate. Cost: traducere în termeni financiari a tuturor resurselor (mijloacelor) identificate ca fiind Comunitate: o formă complexă de organizare umană aflată la graniţa dintre formal şi informal. termenul nu este sinonim cu organizarea sau cu animaţia socială. se referă la activităţi. Impact: efect al proiectului pe termen îndelungat. scopul proiectului. Primcipiile ei sunt: acţiunea colectivă. responsabilităţi în implementarea unui proiect de dezvoltare comunitară. a căror combinaţie duce la atingerea scopului proiectului. beneficiile trebuie să continue şi activităţile trebuie să se desfăşoare mult după terminarea proiectului. Grupuri ţintă: grup/ entitate care va fi în mod pozitiv afectată de proiect. . Proiect: o serie de activităţi cu obiective stabilite. stabilite între persoane care ocupă un spaţiu precizat şi între care s-a creat o concordanţă de: valori. atitudini. alegerea unei anumite probleme dintr-o serie mai largă presupune un proces cu mai multe etape. acesta din urmă incluzând atât mobilizarea cât şi organizarea. Problemă comunitară: problemă în jurul căreia urmează să fie concentrate atenţia şi eforturile comunităţii. în sens generic.

culturală şi politică.156 PROGRAM DE FORMARE ÎN PRACTICA ASISTENŢEI SOCIALE ANEXA 2 Abilitare/împuternicire (empowerment): se referă la dezvoltarea unui mod de a gândi. desfăşurându-se. Parafrazare: tehnică folosită în consiliere ce constă în expunerea de către specialist. în acest mod se şi surprinde esenţa celor declarate de client şi se şi recapitulează idea. individual sau faţă în faţă. într-o formă personală. păstrând însă cuvintele cheie. este o formă de intervenţie specializată . în raport cu instituţiile sociale. alteori adresându-se unui cuplu sau unui grup. reprezintă transformarea lipsei de putere individuală şi colectivă în putere personală. a competenţei personale. la creşterea puterii indivizilor. a celor spuse de client. grupurilor. . Consiliere: exprimă o relaţie profesională între un consilier special format şi un client. în general.

Popescu-Neveanu. Ed. Marian. Zlate. Bucureşti. Ed. Şchiopu. 1996. Bucureşti. Dicţionar general al limbii române. Didactică şi Pedagogică. 1998.MANUALUL PARTICIPANTULUI 157 Bibliografie • • • • • Breban. Cătălin. Politica socială românească între cultura guvernamentală a sărăciei şi globalizare. Ed. Mielu. Babel. Polirom. Ursula. Psihologie. 1997. Creţu. Dicţionar de sociologie. 2002. Bucureşti. 1992.. Babel. coord. Ed. cls a Xa şcoli normale şi licee.. Preda. Bucureşti. Zamfir. Lazăr. Vlăsceanu. Manual pt. Vasile. coord. Ed. Enciclopedică. . Paul. Tinca. Dicţionar de psihologie. Iaşi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful