SUPORT TEORETIC CURS 12 Particularităţile morfo-structurale ale dinţilor permanenţi imaturi: implicaţii clinice Morfologie Coroana - morfologie

ocluzală retentivă → accentuează retenţia plăcii bacteriene în special în perioada cât dintele este în erupţie şi deci este afuncţional → intensificarea igienei buco-dentare şi sigilare - defecte de coalescenţă a cuspizilor sunt frecvent întâlnite la pluriradiculari → grefarea precoce şi evoluţia mai rapidă a proceselor de carie (vezi caria ocluzală) → sigilare Camera pulpară - cameră pulpară mare şi coarne pulpare mai aproape de suprafaţă → se deschide mai uşor camera pulpară → coafaj natural, tehnica excavaţiilor succesive Rădăcinile - rădăcini scurte în formare şi canale radiculare sunt largi → instrumentarea canalelor pretinde o tehnică aparte - pereţii radiculari sunt subţiri având la început o direcţie divergentă spre apex, apoi paralelă şi în final convergentă → tratament mecanic de canal este dificil şi vizează doar debridarea pulpei de pe pereţii radiculari şi nu lărgirea canalului care deja este foarte larg. - pereţii radiculari subţiri → constituie surse de iritaţie pentru parodonţiul apical îmbolnăvit → secreţii - pereţii meziali şi distali ai rădăcinii cresc mai repede decât cei vestibulari şi orali → pe Rx se observă doar pereţii meziali şi distali care sunt mai lungi → atenţie la instrumentarea canalului să nu se depăşească zona apicală spre vestibular/oral - apexul deschis este de formă ovoidală După ce rădăcina a atins lungimea sa definitivă teaca lui Hertwig se dezintegrează lăsând astfel dentina radiculară primară în contact direct cu ţesutul conjunctiv înconjurător al sacului folicular. În acest moment apexul este încă larg deschis (2-3 mm). Dentina radiculară are influenţă inductoare asupra ţesutului mezenhimal înconjurător pe care-l diferenţiază cu apariţia celulelor înalt specializate: cementoblaştii pentru formarea cementului, osteoblaştii care vor produce os alveolar, fibroblaştii care vor produce ligamentele periodontale. Regiunea apicală largă este bine vascularizată şi are un potenţial celular activ care contribuie în câţiva ani la creşterea treimii apicale a rădăcinii şi închiderea apexului → apexogeneză (proces fiziologic care presupune existenţa pulpei vii) → în cadrul tratamentului endodontic trebuie să fie păstrate resturile pulpare vii. Prin apexul larg se produce în cazul parodontitelor apicale contaminarea permanentă cu germeni din canal a zonei apicale şi invadarea permanentă a canalului cu secreţii din zona periapicală → dificultatea reducerii secreţiilor prelungeşte tratamentul medicamentos şi amânarea obturaţiei de canal. Structură 1. Smalţul la erupţie în cavitatea bucală este imatur, maturizarea posteruptivă continuând încă 2 ani după erupţie. În această perioadă smalţul imatur este poros şi are o structură minerală deficitară → este mai vulnerabil la atacul acid carios.

de os (osteoblaşti). Cementul secundar continuă să se formeze şi după intrarea în funcţie a dintelui având rol important la închiderea orificiului apical 4. Periapical există un ţesut conjunctiv tânăr (celule nediferenţiate). 2. Apexificarea se realizează în lipsa pulpei vii cu contribuţia ţesutului autonom periapical → menajarea ţesutului periapical pe parcursul tratamentului endodontic. chiar în absenţa pulpei vii. Pulpa conţine: • Celule nediferenţiate numeroase cu mare capacitate de transformare în celule înalt diferenţiate cu diferite funcţii (fibroblaşti cu talie mare. la nevoie. după necesităţi (rol în apărare. la nevoie. paste) este foarte eficace în această perioadă. Procesele patologice pulpare pot depăşi capacitatea de apărare a pulpei doar dacă sunt foarte agresive şi îndelungate. substanţa fundamentală conţine molecule înalt polimerizate de tipul mucopolizaharidelor care sunt în cantitate mare (de ex. • Fibrele colagen sunt în număr scăzut în raport cu numărul crescut de fibroblaşti • Zona subodontoblastică Weill este bogat vascularizată având capacitate funcţională crescută → eliminarea toxinelor şi a produşilor de degradare se face rapid • Substanţă fundamentală cu mare grad de hidratare ceea ce explică pasajul rapid al substanţelor nutritive şi a lichidelor rezultate din procesele inflamatorii pulpare → cu păstrarea constantă a presiunii intrapulpare multă vreme. odontoblaşti). chiar în condiţiile compromiterii restului pulpei. Cementul Cementoblastele vor forma cementul primar care acoperă dentina pe toată lungimea rădăcinii. Cementul secundar (osteocement) acoperă cementul primar în porţiunea apicală a rădăcinii. Diferenţierea de celule de diferite origini producătoare. • În zona periapicală există ţesut embrionar în cantitate mare care poate acţiona la un moment dat autonom păstrând multă vreme vitalitatea pulpei şi implicit funcţiile esenţiale pulpare 5. 3.→ tratamentul de remineralizare al smalţului cu preparate fluorate locale (geluri. cement (cementoblaşti). Dentina prezintă canaliculi dentinari largi → permeabilitate crescută a dentinei pentru germenii microbieni (favorizează progresia rapidă a cariei spre pulpă). Particularităţile patologiei prin carie şi a tratamentului la dinţii permanenţi imaturi . acidul hialuronic şi condroitin sulfuric) • Zona pulpară terminală a rădăcinii largă are un grad mare de autonomie funcţională care poate asigura dintelui funcţiile esenţiale. în celule înalt diferenţiate ceea îi conderă o mare putere de apărare. soluţii. dentină (odontoblaşti) sau ţesut conjunctiv (fibroblaşti) realizând modelarea zonei apicale fără creşterea rădăcinii → apexificare (proces indus terapeutic care presupune apariţia unei bariere apicale. autonom care contribuie la edificarea apexului. Dentina de reacţie (secundară) începe să se depună după atingerea relaţiei ocluzale caria însă poate să apară înainte de atingerea planului de ocluzie. Ca(OH)2 şi pentru monomerii RDC. reparaţie-depunere de dentină de reacţie sau reparaţie etc) → autonomie funcţională. Pulpa conţine numeroase celule nediferenţiate de tip tânăr cu potenţial de transformare.

selecţionarea de metode de tratament pulpar vitale . şi 12% din M1sup.structura dură interesată: carii doar în smalţ/în S+D . Predomină caria ocluzală în şanţuri şi fosete. cel puţin în perioada de început. şi 30% din M1sup.topografie: carii pe suprafeţele netede/pe suprafeţele accidentate . CARIA OCLUZALĂ este favorizată de: .patologia prin carie la DP tineri nu se aseamănă cu cea de la dintele adult datorită structurii din momentul erupţiei şi a condiţiilor de erupţie . C.Patologia prin carie . au carii .carii active/inactive .trebuie să exploateze la maximum capacitatea de apărare a pulpei cu păstrarea vitalităţii pulpare. M2.la 7 ani . M3.în regiunea vestibulară apar zone de demineralizare caracteristice cariei incipiente. incisivii inferiori Forme clinice de carie Formele clinice de carie sunt: . păstrarea vitalităţii pulpare este o garanţie a continuării formării zonei apicale prin apexogeneză.carii simple necavitare/cavitare .afectarea pulpei: simple/complicate .selecţionarea de metode de tratament cât mai conservatoare pentru pulpă (coafaje.la 9 ani – 50% din M1 inf. după pubertate se şterg diferenţele • primele carii apar la mandibulă în categoria dinţilor omologi şi apoi la maxilar • respectă caracterul simetric de afectare • la dinţii vecini apare caria în oglindă • evoluţia în smalţ se desfăşoară pe o perioadă de timp lungă (3-4 ani) • ordinea de afectare a DP în dentiţia mixtă până la 12 ani este: o cel mai afectat M1 inf şi în general M1.în cazul pierderii vitalităţii pulpare trebuie să fie selecţionate metode de tratament care să menajeze ţesutul autonom din porţiunea terminală a rădăcinii → edificare apicală Distribuţia leziunilor de carie la DP tineri • sexul feminin prezintă mai multe carii.procesele patologice pulpare sunt cantonate mult timp la nivel coronar datorită puterii mari de apărare a pulpei tinere Tratamentul .25% din M1 inf. . au carii. .carii primare/ secundare/recidiva de carie 1. Ele pot apărea precoce înainte de atingerea planului de ocluzie ca urmare a igienei deficitare (I şi M1).mai târziu – 75% dintre M1 inf.incisivii pot fi afectaţi şi supracingular şi aproximal. o incisivii superiori sunt afectaţi: . pulpotomii) . Caria suprafeţelor netede aproximale apare mezial datorită contactului cu molarii II temporari cariaţi şi distal la erupţia M2 permanent prin stabilirea şi strângerea punctelor de contact . o premolarii. au carii .

gangrene) Clinic: . cu evoluţie rapidă în suprafaţă şi profunzime care afectează un număr mare de dinţi şi suprafeţe dentare. Şanţurile în I. galopantă) Definiţie: este o carie cu tipar neobisnuit. Fosetele şi şanţurile în V. omega. CARIA DE COLET . .coloraţia crestei marginale (aspect de smalţ subminat → carie în dentină) . Când cariile comunică între ele sub joncţiunea smalţ dentină atunci se produce şi demineralizarea fundului şanţului. CARIA DE PE SUPRAFEŢELE NETEDE APROXIMALE . 2. smalţul este opac. amforă.papila gingivală devine turgescentă. . tumefiată .relief anfractuos. Leziunea avansează de-a lungul prismelor de smalţ.ordinea de afectare a dinţilor: (vezi mai sus) - . gazda. 4. CARIA RAMPANTĂ (în floare.debut pe suprafeţele netede la colet şi aproximal (unde placa bacteriană este mai groasă şi deci mai veche) prin pata albă cretoasă (culoare albă. dieta cariogenă. suprafaţa smaţului este rugoasă) .cariile V şi O apar în 1/3 cervicală când igiena este deficitară.În lipsa tratamentului procesele de demineralizare depăşesc procesele de remineralizare şi apare stadiul de carie cavitară simplă → carie complicată prin afectarea pulpei (pulpite.suprafeţele ocluzale au o concentraţie de fluor mai mică decât celelalte suprafeţe caria debutează specific prin câte un proces carios pe fiecare pantă cuspidiană. înguste şi adânci favorizează caria prin faptul că nu pot fi curăţate artificial sau autocurăţate. Lactobacilii şi actinomicetele prin producţia de acid continuă procesul iniţiat de S mutans. se multiplică pe suprafaţa dentară şi la adăpostul plăcii bacteriene începe să producă acid . ½ din grosimea smalţului) 3. larg deschise şi puţin adânci nu favorizează caria.S mutans colonizează dinţii. De aceea când se depistează o carie ocluzală şanţul pare nedemineralizat dar se observă 2 modificări de tentă de o parte şi de alta a şanţului. La pH de sub 5.S mutans + dietă cariogenă = producere de acid.Rx bite-wing (depistează carii proximale sub punctul de contact care au afectat aprox. Igiena orală este deobicei absentă sau incorectă Patogenie (vezi şi patogenia cariei la DT): .5 începe demineralizarea superficială a smalţului adică caria incipientă (pata albă cretoasă).dacă şanţul este mai adânc atunci aici grosimea smalţului până la joncţiunea smalţ-dentină este mai mică faţă de alte zone .cariile aproximale debutează la nivelul punctului de contact . apare la orice vârstă afectând ambele dentiţii Etiologie: la factorii obişnuiţi ai cariei (microorganismele. retentiv care favorizează apariţia cariei. Procesul este reversibil prin implementarea metodelor de profilaxie primară. picătură. timpul cât coexistă cei trei factori anteriori) se adaugă modificările cantitative şi calitative ale salivei datorate diferitelor boli generale sau locale care afectează glandele salivare. Fundul şanţului rămâne mineralizat.

leziunea este vizibilă pe dinte umed dar este mult mai bine vizualizată este pe dinte uscat. teste complementare). culoare alb cretoasă.percuţie. uneori malnutriţie.în scurt timp sunt afectaţi toţi dinţii şi toate suprafeţele inclusiv dinţii şi suprafeţele rezistente la carii (dinţii şi suprafeţele rezistente la carie. cariile conţin o bogată cantitate de dentină de aspect umed care reflectă evoluţia rapidă a cariei (carie cu evoluţie acută) .simptomatologia este ştearsă la început devenind semnificativă pe măsură ce caria profundă afectează pulpa . subiectiv: .leziunile incipiente de pe suprafeţele aproximale se depisteză mai greu decât cele de pe suprafeţele netede V.dacă apar condiţii favorabile pentru remineralizare (igiena corectată. deglutiţie .examentul subiectiv (anamneză) .examenul obiectiv (inspecţie.nu există dureri Ex.tulburări funcţionale ale aparatului dento-maxilar: afectarea masticaţiei.cu sonda ascuţită nu este permisă ci doar cu o sondă mai rotunjită evidenţiază lipsa cavitaţiei Teste complementare: . smalţul este opac . CARIA INCIPIENTĂ 1) Caria în smalţ a. inapetenţă.incisivii inferiori şi suprafeţele netede) → dinţii se transformă în resturi radiculare.O şi necesită o curăţare şi uscare atentă a suprafeţei pentru a depista o eventuală modificare de culoare . abcese. pierderea punctului de contact) se produce oprirea în evoluţie a cariei şi culoarea leziunii devine galben-maronie • palparea ..celulite. fizionomiei. Ex.separarea lentă cu inele de elastomer (pentru 1-2 zile) este indicată pentru depistarea vizuală a cariilor incipiente proximale . Diagnosticul cariei simple Principiul de bază: diagnostic şi tratament precoce Diagnosticul se pune prin coroborarea datelor rezultate din: . palpare. fistule (caria complicată cu gangrenă şi parodontită apicală acută) . insomnie. adenopatie. caria incipientă a suprafeţelor netede Aspect histologic • zonă superficială care este cel mai puţin demineralizată (1-10%) • corpul leziunii reprezintă zona cu distrucţia cea mai mare a smalţului (25%) • zona întunecată se caracterizează prin prezenţa atât a unor zone de demineralizare cât şi de remineralizare rezultate din reprecipitarea ionilor dizolvaţi din zonele cele mai profunde ale leziunii (6%) • zona translucidă este zona cea mai avansată a leziunii cu o pierdere minerală mică. fonaţiei. obiectiv: • inspecţie .tulburări generale: agitaţie. uneori febră.

şanţul apare colorat în maro. el este înglobat şi în unele materiale ca CIS. obiectiv: Inspecţie: . pe pereţii laterali ai şanţului sau fosetei. reci sau foarte dure-dropsuri) .corectarea dietei cu orientare către cea mai puţin cariogenă (reducerea nivelului alimentar al hidraţilor de carbon. compozit cu F. fluorul este cel mai folosit agent remineralizant.aplicarea metodelor de prevenire care favorizează sau iniţiază remineralizarea smalţului prin precipitarea calciului şi fosforului. • prin aport de agenţi remineralizanţi naturali (dinte. .zona remineralizată devine pigmentată în maro şi este mai rezistentă la atacul acid faţă de smalţul sănătos vecin . evitarea alimentelor lipicioase -caramele.• • transiluminarea evidenţiază leziunea Rx bite wing evidenţiază leziunile aproximale doar dacă 1/2 din smalţ este demineralizat. P. os-ex Remodent) .nu este util în caria incipientă deoarece compexitatea feţei accidentate poate masca leziunea incipientă Diagnosticul diferenţial Tratamentul cariei incipiente 1) caria incipientă a suprafeţelor netede: . Fluorizarea pentru remineralizare: locală/generală.prin aport extern de agenţi remineralizanţi artificiali (Ca. compomeri.palparea cu sonda intempestiv poate distruge smalţul superficial şi inocula germeni în leziune Rx . caria incipientă a suprafeţelor accidentate Aspect clinic • aspectul acestei carii diferă de cea de pe suprafeţele netede datorită modului diferit de debut • caria ocluzală începe prin două leziuni separate.examinare atentă pe dinte uscat.remineralizarea se realizează: • spontan . acasă/domiciliu (vezi profilaxia cu F de la caria precoce a copilăriei). subiectiv: . bine iluminat .nu există dureri Ex. când cariile ajung la JSD cele două leziuni confluează producând modificări vizibile ale fundului şanţului Ex. F).prin corectarea şi controlarea periodică a realizării igienei orale. Efectuarea periodică a indicilor de placă bacteriană şi de sângerarea gingivală şi corectarea periajului şi a flossingului dentar (instruirea tehnicii de periaj şi adoptarea unui ritm optim de periaj) . curat. brun iar marginea şanţului în cretos ca urmare a demineralizării subiacente Palparea: . b.

Rx: • Rx retrocoronare bite-wing .se observă caria dacă demineralizarea depăşeşte ½ din structura smalţului. la exterior se vede o pojghiţă de smalţ integru Rx digitale au capacitatea de a modifica şi mări imaginea originară fiind mult mai precise în diagnosticul cariei dentare. radiografia şi transiluminarea digitală. palparea cu sonda şi Rx bite-wing. gumă de mestecat cu xilitol . (Fig de mai jos) • . măsurarea fluorescenţei laser cu KaVo Diagnodent.prin creşterea fluxului salivar şi creşterea pH-ului (ex. Se observă: • modificările de culoare (alb. Se poate completa cu transiluminarea simplă • Metode de examinare moderne: inspecţia cu magnificaţie (lupă).nu produce aciditate. stimulează fluxul salivar deci creşte PH ul şi se favorizează astfel remineralizează) 2) caria incipientă a suprafeţelor accidentate: . câmp curat şi uscat. 2.sigilarea simplă cu condiţia ca pacientul să nu aibă risc mare la carii şi ca cel puţin 2 metode de diagnostic să arate că procesul de carie nu ajunge în dentină . brun) ale crestei marginale aproximale relevă subminarea smalţului caracteristică cariilor proximale cavitare care afectează extensiv dentina • în cariile cavitare se poate aprecia cantitatea (mare/mică) a dentinei alterate şi calitatea ei (dentină alterată tare de culoare brună sau moale de culoare alb-gălbuie) pt a aprecia modul de evoluţie a cariei lentă sau rapidă (vezi caria DT) • modificări ale papilei gingivale (vezi caria DT) . măsurarea conductivităţii electrice.videodiagnosticul şi metoda evaluării riscului la carie Examenul subiectiv: • fără dureri • sau cu dureri provocate de agenţi fizici şi chimici care înceteză odată încetarea excitantului Examenul obiectiv: 1. transiluminarea digitală cu fibre optice. inspecţia: lumina bună. palparea cu sonda • în caria cavitară palparea cu sonda ajută la obiectivarea lipsei de substanţă (cu sonda 17 pt cariile proximale situate sub punctul de contact) • se evaluează consistenţa dentinei alterate moale/tare pt a aprecia tipul evoluţiei 3.explorarea fisurilor marmorate suspecte de a intra în dentină prin enameloplastie → realizarea de sigilări lărgite CARIA CU INTERESAREA DENTINEI Metode de examinare: • Metode de examinare clasice: minim inspecţia.

înconjurător sănătos. Dacă apare remineralizarea “îngheţat”.21:143-6.sub formă de linii ca cele desenate cu Frecvent rotund-ovalare Aspect alungit de-a lungul creionul care urmează tiparul de creştere coletului al smalţului. Forma leziunii .se observă uşor la lumină puternică care Se detecteză vizual şi prin puternică cade perpendicular pe suprafaţa dintelui palpare cu sonda după .mai uşor poate fi detectată de lumina curăţarea şi uscarea dintelui care cade tangenţial la suprafaţa dintelui Russell AL. Suprafaţa smalţului este rugoasă în cariile active şi netedă în cele inactive Detectare . molarii 2 . Marginile De obicei există pigmentaţii la momentul Alb. culoarea devine galben .la erupţie nu se observă pigmentaţii maronie Dinţii afectaţi -mai frecvent la dinţii care se calcifică . apărea şi doar pe un dinte . Fluoroza dentară uşoară Diagnosticul diferenţial între fluoroza uşoară / opacităţile necauzate de fluor / caria incipientă Hipoplazia/hipomineralizarea (opacităţi de smalţ de altă cauză decât Caracteristica Fluoroza uşoară fluoroza sau caria) Caria incipientă Zona afectată De obicei apare pe sau lângă vârful De obicei apar de la marginea incizală şi În apropierea marginii cuspizilor sau muchiei incizale. vârful cuspizilor până spre centrul gingivale suprafeţelor netede dar pot afecta şi toată suprafaţa coroanei. Cavităţile se pregătesc după regulile lui Black adaptate la condiţiile particulare ale DP tineri (vezi DT şi mai jos) . cretos. premolarii. The differential diagnosis of fluoride and nonfluoride enamel opacities. profundă notate cu cifre după clasificarea lui Black modificată.Carie extinsă în dentină vizibilă la Rx digitală Diagnosticul diferenţial al cariei simple (vezi tabelul de mai jos) 1. adaptat. Hipoplazia Nu apare în fluoroza uşoară. Culoarea . .de obicei nu este vizibilă la lumină .rar pe incisivii mandibulari.apar frecvent pe faţa vestibulară a bacteriană şi 3).formă neregulată. medie.extrem de rar apare pe dinţii temporari. De obicei . opac incizale şi vârfurile cuspizilor au aspect erupţiei (de la crem-gălbui la maroniu).poate fi afectat orice dinte Orice dinte acoperit de placă mai încet (caninii. evoluţia cariei rugoasă la palpare.apare destul de frecvent şi pe dinţii temporari. Suprafaţa Lipsă de substanţă cauzată de smalţului este lucioasă şi netedă. J Public Health Dent 1961. . prepararea cavităţii: superficială. Hipoplazia/hipomineralizare de smalţ de cauză locală (infecţie/traumatisme) 2. incisivilor mandibulari Frecvent pe feţele vestibulare .de obicei sunt afectaţi 1-3 dinţi dar pot ale oricăror dinţi se vede pe 6-8 dinţi omologi. Suprafaţa De la absentă la gravă. Demarcaţia leziunii Coloraţia se pierde imperceptibil în Demarcaţie netă faţă de smalţul Demarcaţie relativ netă smalţul normal înconjurător. smalţului poate apărea demineralizată.culoare albă-ca hârtia. TRATAMENTUL CARIEI SIMPLE CU AFECTAREA DENTINEI Tehnici de tratament restaurator: • tehnica clasică modificată (vezi DT) pentru cariile cu extindere laterală mare • tehnica minim invazivă pentru cariile cu extindere laterală mică/medie • tehnica ART: pentru controlul cariilor la adolescenţi cu nevoi speciale (dizabilităţi) (vezi DT) Etape ale tratamentului cariei simple: I.

pentru a îndepărta în totalitate a dentina alterată (tehnica excavaţiilor succesive) III. tratamentul plăgii dentinare: toaleta cu apă oxigenată/ser fiziologic şi coafaj în funcţie de profunzimea cavităţii (ca la DT). restaurarea coronară cu materiale plastice (metodă directă) sau rigide (metodă indirectă).coafajul natural se realizează cu hidroxid de calciu pentru a se depune dentină de reparaţie care se îngroaşe stratul dentinar restant 3) Extenzia preventivă . şanţ. PREPARAREA CAVITĂŢII Principiul de bază în prepararea cavităţii este: economia de substanţă dentară dură în scopul păstrării vitalităţii pulpare ca o garanţie a creşterii rădăcinii şi a închiderii apexului. Coafaje: indirect.se schiţează concomitent cu cele de mai sus şi forma de retenţie şi rezistenţă 2) Exereza dentinei alterate . EDA în şedinţe succesive separate în timp (6-8 săptămâni) . tunel. a II-a nu se recomandă limitarea extenziei preventive clasice în cavitatea verticală .există tendinţa de înlocuire a conceptului de extenzie preventivă clasic care este considerat distructiv cu conceptul de sigilare preventivă pentru caria ocluzală (obturaţia preventivă cu răşină) . casetă.la cariile profunde se foloseşte.se recomandă prepararea de cavităţi minim invazive: cavitate verticală.cavităţile nu se adâncesc prea mult pentru a nu se deschide camera pulpară care este voluminoasă .EDA se face în general până în ţesut sănătos . tipul relaţiilor ocluzale şi extinderea în suprafaţă a dentinei alterate sunt criterii în funcţie de care se poate limita extenzia preventivă creîndu-se cavităţi mici punctiforme .la cavitatea cl. Reguli generale de preparare ale cavităţilor la DP Imaturi: 1) Crearea accesului.forma de convenienţă se face cât mai limitat pentru a fi în acord cu principiul de bază dar în acelaşi timp suficient de mare pentru a putea aborda procesul carios cu instrumentarul atât în timpul preparării cavităţii cât şi în timpul obturării . direct şi natural cu hidroxid de calciu pentru stimularea neodentinogenezei.riscul la carie.II.accesul şi conturul cavităţii cât mai limitat dar cu îndepărtarea smalţului nesusţinut şi colorat marginal .se prepară cavităţi autoretentive (conform regulilor de la DT) .tehnica excavaţiilor succesive se asociază cu coafajul natural care este o metodă de tratament a plăgii dentinare şi de protecţie pulpară care se realizează în cazul cariilor profunde în care peretele dentinar restant este subţire şi întrerup în dreptul unui corn pulpar de o mică cantitate de dentină alterată pe care dacă am îndepărta-o s-ar deschide camera pulpară . Se reintervine după 6-8 săpt. (vezi mai jos) 4) Retenţia . a conturului extern şi a formei de convenienţă .

Se amână procedura până după ce se produce apexogeneza 5) Rezistenţă . ovalară .carii cu extindere laterală mare → cavităţi extinse în suprafaţă care nu mai păstrează fisuri marginale neînglobate în preparaţie (cavitate clasică clasa I ..vezi la DT) .formă de casetă.5 mm.cavitatea orizontală: se poate reduce în suprafaţă.forma ce rezultă în urma îndepărtarii dentinei alterate .căptuşire cu CIS sau FOZ a celor mai puţin nesusţinuţi . rotundă.unghiuri interne rotunjite 3.unghiuri dentinare rotunjite şi îngroşate pentru a rezista la demineralizarea acidă 4.pereţii laterali convergenţi spre suprafaţa liberă . unghiuri rotunjite. triunghiulară .istmul: lat de 1/3-1/4. Cavitatea III . unghiuri rotunjite. Cavitatea II . ştifturi parapulpare în axul lung al dintelui în dentina de sub joncţiune S-D în cazul unor distrucţii mari coronare . adânc sub JSD.formă prismatică.ştifturile/puţuri parapulpare pentru creşterea retenţiei nu sunt recomandate la DP imaturi din cauza riscului de deschidere a camerei pulpare. Cavitatea IV . pragul se scoate din punctul de contact cu vecinul .pereţi laterali convergenţi spre suprafeţele libere .carii multiple → cavităţile se unesc dacă punţile de smalţ sunt nerezistente 2.cavitatea verticală: pereţi laterali divergenţi spre dintele vecin şi convergenţi spre ocluzal.puţuri.unghiuri dentinare rotunjite 6.în cazul cavităţilor ultraconservatoare care vor fi obturate cu materiale adezive cavităţile se fac mai puţin retentive dpdv macromecanic .netezirea marginilor anfractuoase de smalţ în funcţie de materialul şi tehnica de restaurare folosită. Vor fi obturate cu: amalgam. profunzime sub joncţiunea S-D cu 0. paralel cu convexitatea dintelui . nu CIS 5.îndepărtarea cuspizilor foarte nesusţinuţi . pereţii laterali convergenţi spre ocluzal.compozite.unghiul cavo-suprafaţă de 90o .îndepărtarea smalţului colorat de la margine . teşit pt a asigura rezistenţa . Cavitatea VI . CAVITĂŢI CLASICE MODIFICATE Se prepară după regulile lui Black modificate pentru a se adapta principiului de bază (vezi dinţii temporari). Cavitatea I . . compozit sau CIS 1.carii cu extenzie laterală mică → cavităţi mici punctiforme de diferite profunzimi cu păstrarea crestelor oblice de smalţ la molarii superiori .perete parapulpar convex.îngroşarea marginilor de smalţ foarte subţiri pentru a rezista la demineralizarea acidă (obturaţie cu compozit) şi la forţele masticatorii 6) Finisarea . Cavitatea V .

. . Restrângerea utilizării frezei de fisurotomie la smalţ are drept efect reducerea disconfortului pentru pacient şi în consecinţă eliminarea necesităţii efectuării anesteziei.preparaţii ultraconservatoare .5 mm) a frezei permite vârfului tăietor să secţioneze foarte puţine canalicule dentinare. . Lărgirea sistemului fisural marmorat şi sigilare lărgită (OPR tip 1) Sigilarea lărgită (SL) face parte dintre tehnicile moderne de tratament restaurator (obturaţie sigilată). 2. suspecte de a ascunde carii dentinare.reprezintă o „biopsie a smalţului” fiind o metodă minim invazivă de îndepărtarea a smalţului afectat . ultraconservatoare.materiale rezistente (amalgam/ompozit de posterior).pe vârful cuspizilor sau pe marginea incizală . Aceasta reduce la minimum căldura şi vibraţiile produse în timpul lucrului.obturaţie cu compozit flow a preparaţiei + compozit de sigilare care acoperă restauraţia şi restul sistemului retentiv retentiv. descris pentru prima dată de Simonsen şi Stallard în 1977. CAVITĂŢI MINIM INVAZIVE OCLUZALE - 1.obturaţie cu compozit+sigilare Descriere .se poate realiza cu turbina/piesa şi freze sferice mici sau freze fissure dar şi cu frezele special de fisurotomie forma şi mărimea frezei de fisurotomie (vezi freza din stânga figurii şi detaliu) sunt desenate special pentru scopul de a trata leziunile ocluzale mici.are valoare de diagnostic (diagnosticul cariilor ajunse în dentină) şi tratament (realizează îndepărtarea smalţului afectat şi obturarea preparaţiei cu sigilant). Dimensiunea şi forma ascuţită a părţii active (2. Principii . Descriere -tehnica combină tratamentul unei carii ocluzale minime (puţin întinsă în suprafaţă) care a ajuns în dentină cu sigilarea preventivă a şanţurilor şi fosetelor susceptibile -principiul extenziei preventive clasice (Black) este înlocuit cu principiul sigilării preventive. Enameloplastia (fisurotomie) .combină diagnosticul precoce . Obturaţie preventivă cu răşină tip 1 sau 2 (vezi LP 11) Tratamentul fosetelor şi şanţurilor suspecte a fost simplificat prin introducerea conceptului de „obturaţie preventivă cu răşină”.preparaţia minimă obţinută prin îndepărtarea strictă a smalţului colorat se realizează printr-o metodă minim invazivă denumită enameloplastie .cariilor ocluzale minime şanţuri şi fosete chestionabile.lărgirea cu instrumentar rotativ a sistemului fisural marmorat . Indicaţii pacienţi cu risc mediu/mare la carie marmoraţii/demineralizări ocluzale .

pacienţi fără risc mare la carii (controale stomatologice periodice.carii proximale mici cu creastă subminată sau întreruptă Descrierea cavităţii cavitate verticală autoretentivă: pereţii laterali convergenţi spre ocluzal.pacient fără risc la carie mare Clasificarea cavităţilor proximale conservatoare a. cavitate cu abordare dinspre ocluzal . cavitate cu abordare dinspre vestibular/oral/creasta marginală/proximal .cavitatea tip tunel. cu igienă şi dietă adecvată. deget de mănuşă b. fantă. Cavitatea verticală redusă Indicaţii .dinţi fără carii proximale sau cu carii proximale mici care pot fi tratate prin cavităţi tip castă .carii ocluzale cavitare minime în smalţ (sonda agaţă într-o fosetă a sistemului fisural) .abordare vestibulară/orală: cavitate tip şanţ.abordare dinspre creasta marginală: cavitate verticală .abordare dinspre proximal când lipseşte dintele vecin: cavitate tip casetă . unghiuri dentinare interne rotunjite istm redus de 1/3 din distanţa bicuspidiană V-Orală fără retenţie ocluzală sau cu o retenţie redusă ocluzală sau doar cu şanţuri de retenţie pe pereţii proximali vestibular şi lingual (freza sferică mică ¼) .carii proximale mici .la pacienţii cu risc la carie mediu sau mare. Indicaţii . Cavitatea clasa a II-a minim invazivă Localizare carii proximale pe molari şi premolari Indicaţii: .- -în cadrul OPR prepararea cavităţii clasa I este limitată la stricta îndepărtare a ţesuturilor alterate de carie preparaţia este apoi obturată cu compozit/CIS sau o combinaţie CIS-RDC în final toată suprafaţa ocluzală este sigilată.carii ocluzale chestionabile care ascund carii incipiente în dentină . Pacienţii cu risc mare la carie sunt expuşi la a face carii secundare deci cavităţile minim invazive la care extenzia preventivă este absentă Contraindicaţii: .carii ocluzale extinse care implică mai multe zone ale sistemului fisural cluzal .carii în zonele cu încărcare ocluzală mare . Prepararea cavităţii vezi LP • Cavitate tip tunel Avantaje: .carii proximale mari care necesită prepararea unei cavităţi clasa a II-a . cu fluorizări şi sigilări în antecedente etc).

se poate realiza cu orice material adeziv (CIS sau derivaţii. OBTURAŢIA PLASTICĂ DIRECTĂ . Dezavantaje . TRATAMENTUL PLĂGII DENTINARE .carii proximale dentinare cu creastă marginală integră (groasă de cel puţin 2 mm) care se extind în dentină peste 0.bază (ZOE/CIS/FOZ pt amalgam.liner cu hidroxid de calciu (opţional) .toaletă: apă oxigenată.toaletă: ser fiziologic.amalgam – rezistent.tehnica este simplă deoarece cavitatea este accesibilă vederii • Cavitate tip şanţ/ fantă Indicaţii .este dificil de realizat deoarece caria proximală nu este vizibilă Indicaţii . alcool. medii: .materiale pentru bază compatibile cu materialele de obturaţie .păstrarea şi consolidarea crestei marginale datorită adeziunii chimice bune a cimentului la dentină . inestetic . III. profunde: .5 mm (Rx) Tehnica preparării cavităţii tip şanţ/ fantă vezi LP II.- Cavitatea tip tunel şi obturaţia laminată (CIS şi răşină compozită) oferă unele avantaje: .coafaje cu hidroxid de calciu: coafaj natural şi tehnica excavaţiilor succesive .materiale biocompatibile cu efect terapeutic favorabil:  Cav.protecţia anticarie a suprafeţei proximale a dintelui vecin prin eliberarea de ioni de F din CIS .bază. superficiale: . compozit) sau amalgam .carie proximală cavitară mică cu creastă integră de cel puţin 2 mm grosime şi dinte vecin prezent Prepararea cavităţii tip tunel vezi LP • Cavitate tip casetă Indicaţii carie mică cavitară proximală cu creasta integră când nu există dintele vecin Preparare cavitate vezi LP Obturarea cavităţii . neofalină . nu eliberează fluor. doar CIS/FOZ pt materiale adezive)  Cav.rezistenţă la uzură bună prin compozit.lacuri protectoare (Copalite) / liner-uri / bonding pt protecţia dentinei expuse  Cav. .toaletă: apă oxigenată . cavităţi retentive (retenţie macromecanică).se face în funcţie de profunzime şi topografia dintelui (frontal sau lateral) .

Compomerii – răşini cu modificări ale poliacidului Dyract sunt consideraţi mai mult compozite decât CIS. Compozitele de posterior pot fi folosite şi în zona laterală pentru cavităţi cu componentă ocluzală .. Combină calităţile compozitelor cu cele ale CIS (eliberare de F cea mai redusă dintre CIS-uri) dar sunt mai rezistenţi şi mai estetici decât CIS convenţional . de aceea este indicat în cavităţi mici care să nu susţină un efort masticator mare (retenţie chimică). estetice.compozite – mai puţin rezistente decât amalgamul dar mai reszistente decât CIS. CIS este un material relativ estetic. Chemflex etc urmaţi de cei modificaţi cu metale-Miracle Mix sau cei modificaţi cu răşini-Vitremer fotopolimerizabili) . cavităţi limitate (retenţie micromecanică prin demineralizare). unele eliberează fluor. eliberează fluor (cel mai mult CIS convenţionali autopolimerizabili-Kavitan.CIS autopolimerizabil convenţional este mai puţin rezistent la fractură şi uzură.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful