P. 1
Scara Ioan Scararul

Scara Ioan Scararul

4.89

|Views: 5,935|Likes:
Published by sendroiu

More info:

Published by: sendroiu on Feb 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC or read online from Scribd
See more
See less

08/10/2013

original

CU VIN TUL XXVI

Despre deosebirea gîndurilor, patimilor şi virtuţilor

1)- Puterea de a deosebi este în cei începători cunoaşterea adevărată a celor privitoare la ei înşişi. în
cei de la mijloc, e simţirea înţelegătoare679

, care deosebeşte fără greşeală binele propriu zis, de binele natural

şi de cel potrivnic 680
.
Iar în cei desăvîrşiţi e cunoştinţa sălăşluită în ei prin luminarea dumnezeiască, care poate lumina cu
lumina ei şi cele ce se află în alţii în chip întunecos.
Sau poate, puterea deosebirii (a dreptei socoteli) este şi se cunoaşte ca fiind îndeobşte cunoaşterea si-
gură .a voii dumnezeieşti în orice timp şi loc şi lucru. Ea obişnuieşte să se afle numai în cei curaţi cu inima
şi cu trupul şi cu gura. Dreapta socoteală este conştiinţa nepătată şi simţirea curată 681
.
2) Cel ce a răpus în chip binecredincios pe cei trei, a răpus împreună cu ei şi pe cei cinci. Iar cel ce s-

a

679.«Simţirea înţelegătoare, sau simţirea minţii» (voepi âioftijotc) este
o expresie mai veche a părinţilor (încă de la sfîntul Grigorie de Nyssa),
care arată că mintea înţelege şi simte în acelaşi timp, adică cunoaşte
printr-o atingere cu realitatea afectivă însăşi, sesizînd şi calitatea ei
bună sau rea. De exemplu, înţeleg pe un om, dar îmi dau seama şi de
însuşirea lui bună sau rea. Şi se poate spune că atunci îl înţeleg mai
mult. E o simţire în care este o înţelegere şi o înţelegere în care este o
simţire. E ca un fel de înţelegere prin gustare (a se vedea la Diadoh al
Foticeii, cap. 30; Filoc. rom. I, p. 345—346).
680.Binele propriu zis sau de căpetenie (x6 xopt dobîndit prin nevoinţă şi har, spre deosebire de o bunătate naturală, care
e inferioară. Dar e şi Binele prin sine, sau Subiectul dumnezeiesc, izvorul
nesecat al bunătăţii, al oricărei bunătăţi, care nu poate fi decît persoană,
căci numai o persoană e bună.
681.Discernămîntul nu e numai o cunoaştere teoretică, ci o cunoaştere
şi o simţire, în acelaşi timp, a ceea ce e bun sau rău, şi ca atare atîrnă
de starea de curăţenie a celui ce o are. Numai cel curat cu inima percepe

679.

___________ 318

_________________________ ^___:

.

purtat cu nepăsare faţă de aceia, nu va birui pe nici unul682
.

3)Nimenea, auzind sau văzînd în viaţa călugă
rească unele lucruri mai presus de fire, să nu cadă din
neştiinţă în necredinţă. Căci unde vine Dumnezeu cel
mai presus de fire, se fac şi lucrurile cele mai presus
de fire.
4)Tot războiul drăcesc din noi constă din aceste
trei chipuri atotcuprinzătoare: din negrijă, din mîn-
drie, sau din pizma dracilor. E de plîns cel dintîi; e
foarte ticălos al doilea; dar fericit este al treilea.

185

5)Să ne fie în toate, după Dumnezeu, drept ţintă
şi îndreptar, conştiinţa, ca, cunoscînd de unde vine
suflarea vînturilor, să întindem pînzele potrivit lor 683
.

6)In toate lucrările noastre cele după Dumnezeu,
dracii ne sapă trei gropi. Intîi luptă ca să împiedice să
se facă binele. Al doilea, după cea dintîi înfrîngere a
lor, ca să nu se facă aceasta după Dumnezeu. Cînd
nu-şi ating tîlharii nici ţinta aceasta, venind liniştit că
tre sufletul nostru, ne fericesc că vieţuim în toate după
Dumnezeu. Duşmana celei dintîi ispite, este sîrguinţa
ce e curat şi simte, cu aversiune, ceea ce nu e curat. «Iar curat cu inima este cel ce nu calcă poruncile
lui Dumnezeu, osîndindu-se pe sine însuşi; sau cel cu milă faţă de toată firea zidită; sau cel liber de
patimile ascunse. Iar curat cu trupul este cel curat de întinăciunea trupului şi care spune cu gura
adevărul».

682.Edi(ia 1970: «Cel ce a răpus pe cei trei, adică lăcomia pîntece-
lui, iubirea de arginţi şi slava deşartă, a răpus împreună cu ei şi pe cei
cinci, adică curvia, trîndăvia, întristarea, mînia şi mîndria. Iar cel ce nu-i
biruieşte pe aceia, nu-i poate birui nici pe aceştia». Sînt cele opt patimi.
683.«Corabia se scufundă uneori din pricina valurilor din afară. Alte
ori, din pricina poverii dinăuntru. Noi de asemenea, ne pierdem uneori
prin păcatele noastre cu fapta, alteori pierim prin gîndurile dinăuntru.
Deci trebuie să luăm seama şi la atacurile duhurilor din afară şi la goli
rea de gîndurile necurăţiei dinăuntru. Dar mai cu grijă trebuie să luăm
aminte la gînduri».

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->