P. 1
Scara Ioan Scararul

Scara Ioan Scararul

4.89

|Views: 5,936|Likes:
Published by sendroiu

More info:

Published by: sendroiu on Feb 23, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC or read online from Scribd
See more
See less

08/10/2013

original

întreg. De ai învăţat acest meşteşug, nu-ţi va fi necunoscut ceea ce-ţi spun.
21)Şezînd pe o înălţime, ia seama la tine însuţi,
dacă te pricepi, şi atunci vei vedea cum, cînd, de cînd,
cîţi şi care furi vin să intre şi să fure strugurii. Obo
sind de pîndă, ridică-te şi roagă-te. Şi iarăşi şezînd,
ţine-te cu bărbăţie de lucrarea de mai înainte.
22)Cineva, care încercase lucrul acesta, voia să vor
bească despre el în chip subţire şi amănunţit. Dar s-a
temut ca nu cumva să-i facă pe lucrători să se lene
vească şi pe cei ce doresc să se apuce de el, să-i alunge
cu sunetul cuvintelor. Cel ce vorbeşte în chip subţire
şi întru cunoştinţă despre liniştire ridică pe draci îm
potriva lui. Căci nimeni altul nu poate da pe faţă urî-
ciunile acestora.
23)Cel ce a ajuns la linişte, a cunoscut adînc (abis)
de taine. Dar n-a ajuns la aceasta dacă n-a văzut şi n-a
auzit mai înainte zgomotele valurilor şi ale vînturilor
şi n-a fost poate stropit de ele. Ceea ce am spus e în
tărit de marele apostol Pa vel. Căci dacă nu ar fi fost
răpit în rai ca în linişte, n-ar fi putut auzi cuvinte ne
grăite (II Cor. 12, 2)832
.
24)Urechea liniştii primeşte de la Dumnezeu lu
cruri minunate. De aceea şi în cartea lui Iov, această
prea înţeleaptă a spus : «Oare nu va primi urechea cu
vinte minunate de la El ?» (Iov 4, 12).
832. Raiul în care a fost răpit Pavel nu e decit liniştea, adică oceanul păcii şi al iubirii dumnezeieşti.
Toate simbolurile creştine exprimă stările vieţii duhovniceşti a omului în Dumnezeu. Liniştea nu e un gol,
ci adîncul viu şi nespus de bogat în înţelesuri al iubirii lui Dumnezeu. Prin ea ne liniştim de agitaţia trăită
în legătură cu lucrurile şi cu împrejurările trecătoare, care ne promit pe rînd fericirea şi ne prăvălesc în
tristeţea pierderii lor. In Dumnezeu avem totul în chip netrecător. De aceea, în El sîn-tem neîncetat fericiţi
şi liniştiţi, feriţi de ispitiri şi prăbuşiri, izbăviţi de agitaţii amăgitoare.

384

25)Se linişteşte cel ce fuge fără ură de toate, aşa
cum altul aleargă cu nepăsare spre ele. Acela nu voieşte
să sufere vreo întrerupere în dulceaţa primită de la
Dumnezeu.
26)«Mergi, vinde-ţi repede averile tale». Căci «vin-
de-ţi» cere timp. -«Şi le dă săracilor» (Mt. 19, 21), ca
să-ţi ajute prin rugăciune spre liniştire833

. «Şi ia-ţi
crucea ta» şi purtînd-o prin ascultare şi răbdînd cu
tărie povara tăierii voii tale, vino «şi-Mi urmează Mie»
spre dobîndirea liniştii prea fericite şi te voi învăţa lu
crarea şi vieţuirea nevăzută a puterilor înţelegătoare834
.

Aceştia nu se vor sătura în vecii vecilor să laude pe Fă
cătorul şi nici cel ce a intrat în cerul liniştii, să laude
pe Ziditorul. Nu se îngrijesc de cele materiale, cei ne-

228

materiali; nici de hrană, cei nemateriali, dar întrupaţi.
Nu simt, cei dintîi, plăcerea mîncării; nici cei de al
doilea, nu au nevoie de făgăduinţa ei835

. Nu se îngri-
833.Ed. 1970 spune : «Şi le dă călugărilor săraci ca prin rugăciune
să-ţi ajute şi să alerge împreună cu tine spre rugăciune». Iar scolia din
P.G. zice: «Dă celui binecredincios şi nu ajuta pe păcătos j fă bine celui
smerit şi nu da celui nelegiuit». Dar uneori şi acesta, ajutat la nevoie,
vine la credinţă. De aceea Veniamin Costache traduce şi el, deşi vorbeşte
numai de săraci: «să-ţi ajute şi să alerge împreună cu tine spre liniştire».
834.Din Isaia : «Nu înţelege că trebuie să se răstignească pe sine pe
lemn şi să urmeze Domnului. Ci să te răstigneşti faţă de lucrurile lumeşti,
ca să nu te mai atingi de ele. Şi iarăşi, ca să răstigneşti mintea ta pentru
totdeauna de suflet, ca să nu-ţi neglijezi mîntuirea ta. Şi nu trebuie să
primească gîndurile rele, ci să ştie să le deosebească, acestea fiind ale
■celui rău. Să nu lase mintea lui dezlegată, prin nicio împrăştiere, ca să nu
fie tulburat de gînduri. Căci de o vei dezlega, în zadar te vei ruga. Fiindcă
mintea umblînd în jurul lor, chiar dacă se roagă, rugăciunea ei nu urcă
la Dumnezeu. Căci de nu se va ruga cu rugăciune curată, umplută de cre
dinţă, Dumnezeu nu o primeşte». Prin rugăciune se intră în chip real la
Dumnezeu, cînd, părăsite fiind gîndurile mărginite ale lucrurilor, mintea
îşi regăseşte prin ea dezmărginirea şi în oglinda ei infinitatea lui Dum
nezeu. Aceasta e liniştea ei în Dumnezeu, cum o trăiesc puterile îngereşti.
835.Pentru veacul viitor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->