P. 1
46615251-Istoria-Bizantului

46615251-Istoria-Bizantului

|Views: 6|Likes:
Published by mary

More info:

Published by: mary on Feb 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/02/2013

pdf

text

original

La urcarea pe tron a lui Heraclius I (610-641) Imperiul bizantin se afla

într-o stare de jalnic declin. Sarcina noului împ rat avea sarcina de a restabili

imperiul care se destr ma. Armata devenise ineficient prin lipsa mijloacelor

financiare, atâta vreme cât nici economia nu mai func iona ca în epoca

22

anterioar , i, dup cum s-a v zut, mai ales cursul domniei lui Mauriciu, ea

reprezenta un pericol pentru stat. Heracliu l-a numit pe Nicetas comandant

al trupelor egiptene i siriene i pe vechiul general al lui Mauriciu, Priscus,

comandant în Anatolia.

Cu toate c Priscus a eliberat Caesarea, în 611, când per ii au înaintat în

teritoriul aflat între zonele de control ale celor dou armate bizantine i au

cucerit Antiohia cu o bun parte a Siriei de nord i din centrul Anatoliei,

soarta imperiului devenise grea în r s rit.

Dup ce l-a destitut pe Priscus acuzat de sabotare inten ionat , tuns i

c lug rit, Heracliu a preluat personal comanda trupelor anatoliene,

încercând s restabileasc st pânirea imperial în Siria i Armenia. Heracliu

i-a atacat pe per i lâng Antiohia în 613, per ii l-au alungat îns , cucerind

Damascul, p trunzând în Palestina i Siria. În prim vara anului urm tor

per ii au reu it s cucereasc Ierusalimul dup un asediu de dou zeci de zile.

Biserica Sfântului Mormânt a fost ars , relicvele i Sfânta Cruce

considerat a fi adev rata cruce a lui Hristos, au fost r pite i duse la

Ctesiphon, ceea ce a ocat întreaga cre tin tate. Trupele persane amenin au

de acum direct Constantinopolul (615), iar doi ani mai târziu generalul

persan ahrbaraz cucere te Egiptul, ceea ce atingea resursele vitale ale

imperiului.

Ocuparea unei bune p r i a Peninsulei balcanice de c tre slavi a avut loc

tocmai în timpul dezastruoasei domnii a lui Phokas, în condi iile în care

str mutase trupe de acolo, pentru a face fa pericolului din r s rit, i la

începutul domniei lui Heraclius. În nord, avarii alia i cu slavii au invadat

Illyricum i au înaintat spre Constantinopol, împ ratul însu i fiind la un pas

de a fi victima unui atentat (617). În aceea i vreme vizigo ii cuceresc cea mai

mare parte a teritoriilor bizantine din Spania, situa ie recunoscut prin

pacea de la Constantinopol (616).

Confruntându-se cu aceast stare de lucruri dezastruoas , Heraclius s-a

gândit ini ial s mute re edin a la Cartagina, pentru a putea începe de acolo

contraofensiva, locul de unde pornise mai devreme lupta împotriva lui

Phokas. Constantinopolitanii i patriarhul Sergios s-au opus acestui plan,

angajându-se s lupte pentru înnoirea imperiului.

Heraclius a înf ptuit unele reforme în plan militar care au dat for e noi

Imperiului Bizantin, totu i, dup cum arat istoriografia nou , nu el a fost

autorul institu iei themelor, ci unul dintre urma ii s i, Constans II

Reformatorul. Reformele administrative înf ptuite de Heraclius s-au dovedit

necesare în contextul r zboaielor cu Persia. Schimb rile din organizarea

administrativ au reflectat atât urgen ele impuse de r zboaiele cu per ii cât

i transferul de trupe pentru a face fa r zboiului cu arabii.

23

Heraclius a reformat i administra ia central . A fost înt rit puterea

prefecturii pretoriene. Cu acest sistem complex de reforme, imperiul va

înregistra succese în redobândirea teritoriilor pierdute. Având nevoie de

resurse financiare, împ ratul nu numai c a împrumutat bani de la

aristocra ii boga i, ci, având concursul patriarhului Sergios, a recurs chiar la

topirea odoarelor biserice ti i a unor statui din capital pentru a bate

moned .

În schimbul unor mari sume de bani, aduna i astfel, Haraclius a încheiat

în 619 pacea cu avarii, pentru a- i putea concentra for ele în lupta contra

per ilor. Dup ce întreaga iarn , Heraclius, retras în palatul s u de la Hieria a

studiat lucr ri istorice i geografice, h r ile i rapoartele iscoadelor aflate la

per i, în 622 a exersat personal cu trupele din Asia Mic , îndeosebi cu

cavaleria care dobândea o pondere tot mai mare în cadrul armatei

bizantine. Între 622-628 s-a desf urat, în mai multe etape, r zboiul

bizantino-persan. L sând în fruntea imperiul pe fiul s u, Constantin III,

consiliul de regen fiind condus de patriarhul Sergios i patriciul Bonus,

Heraclius se îndreapt spre Armenia, unde ob ine o victorie decisiv

împotriva per ilor condu i de ahrbaraz, for ele acestuia fiind obligate s

abandoneze Asia Mic . În anul urm tor, dup reînnoirea p cii cu avarii,

basileul reia campania împotriva per ilor. Bizantinii au cucerit pe rând mai

multe ora e din Imperiul persan, inclusiv Ganzak (Tabriz), unde au distrus

templul lui Zoroastru. De i Chosroes II fusese învins, Heraclius nu reu e te în

anii urm tori s p trund în Persia. În 626 per ii au trecut la contraofensiv ,

Constantinopolul fiind amenin at de atacul concertat avaro-slav i persan.

ahrbaraz, dup ce a ocupat Chalcedonul, i-a a ezat tab ra pe malurile

Bosforului, iar chaganul avarilor împreun cu contingente slave, bulgare i

gepide atac Constantinopolul. Ap rarea ora ului a fost condus energic i

eficient de c tre patriarhul Sergios. Bizantinii au reu it s înfrâng pe

asediatori, fiind superiori pe mare, flota slav fiind complet distrus la 10

august, ceea ce l-a determinat pe chagan i ahrbaraz s ridice asediul.

Între 627-629 Heraclius a întreprins faza decisiv a campaniei sale

militare în r s rit. Dup ce a zdrobit for ele persane la Ninive (12 decembrie

627), în ianuarie 628 împ ratul bizantin ocup re edin a lui Chosroes,

Dastagerd, aflând acolo imense comori p r site în prip de ah. Dup

r sturnarea de la putere i moartea lui Chosroes II, fiul acestuia, Kovrad-

iroe încheie o pace ve nic cu Bizan ul prin care se obliga s retrocedeze

toate provinciile r pite bizantinilor, s elibereze to i prizonierii i s restituie

Sf. Cruce . În 629 Heraclius este primit în triumf la Constantinopol, de unde

plecase cu apte ani în urm , dup o campanie de o amploare f r

precedent. Reinstalarea Sfintei Cruci , în anul urm tor, la Ierusalim de c tre

24

însu i Heraclius a însemnat încheierea primului r zboi sfânt al cre tinilor.

Succesele dobândite de Haraclius în r s rit n-au d inuit îns pentru mult

vreme. Ceea ce s-a dovedit a fi viabil au fost reformele militare i

administrative ale împ ratului.

Împ ratul a folosit succesul ob inut prin redobândirea provinciilor

orientale pentru a rezolva trenanta i agasanta chestiune a schismei

monofizite. Împreun cu patriarhul Sergios a încercat izolarea chestiunii

printr-un compromis, cel al monoenergismului, doctrina energiei unice ,

expus în 616. Accep iunea unui singur mod de ac iune (energeia), no iune

voit vag , fa în fa cu doctrina dublei naturi a lui Hristos p rea s împace

dogma de la Chalcedon cu monofizitismul. Un sinod ulterior de la

Theodosiopolis (630) impunea noua doctrin care va fi aprobat i de

patriarhii Antiohiei i Alexandriei i chiar de c tre papa Honorius. Unitatea

bisericii era de importan capital pentru imperiu mai ales în contextul

ascensiunii arabilor care deveniser principalul pericol din exterior. Schisma

religioas între ortodoc i i monofizi i se redeschisese ca urmare a opozi iei

înver unate a patriarhului din Ierusalim, Sophronios (634). În aceast

situa ie, Heraclius a sus inut o nou formul cristologic , cu scopul de a

împ ca grup rile cre tine aflate în permanente dispute i conflicte. Noua

doctrin adoptat în sinodul de la Constantinopol (638) prin edictul Ekthesis

( expunere ) - monothelismul impunea o singur voin divin i dou naturi

ale lui Hristos, interzicând orice disput teologic , dar ea a tulburat i mai

mult unitatea fragil a bisericii cre tine, fiind respins atât de c tre ortodoc i

i monofizi i, cât i de c tre papalitate - dup moartea lui Honorius.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->