P. 1
46615251-Istoria-Bizantului

46615251-Istoria-Bizantului

|Views: 6|Likes:
Published by mary

More info:

Published by: mary on Feb 27, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/02/2013

pdf

text

original

Dup domnia celor doi împ ra i titulari Nikephoros II Phokas i Ioan

Tzimiskes, ambii reprezentan i ai marii propriet i funciare microasiatice,

Vasile, urma ul legitim al dinastiei macedonene, a putut doar cu greu s se

impun . Vasile, de o energie debordant , hot rât i realist, avea 18 ani, în

vreme ce Constantin, fratele s u în vârst de 16 ani, nu a ar tat nici atunci,

nici mai târziu nici cel mai mic interes pentru treburile statului.

Imperiul bizantin a cunoscut apogeul s u în timpul domniei lui Vasile al

II-lea Bulgaroctonul (976-1025), fiul lui Romanos al II-lea, care la moartea lui

Ioan I Tzimiskes fiind major nu a mai fost necesar instituirea unei regen e.

Cel mai important reprezentant al dinastiei macedonene a adus imperiul pe

culmile gloriei militare i puterii teritoriale, i a asigurat o perioad de

prosperitate economic .

Ini ial adev ratul conduc tor al treburilor statului a fost eunucul Vasile

Lecapenos (Nothos), înalt func ionar de la curte, parakimomen, înrudit cu

Vasile II i coîmp ratul Constantin VIII. Abia în 985, succesorul la tron a putut

s se emancipeze de sub tutela parakimomenului Vasile, în urma unei

probabile încerc ri de complot a acestuia, care a fost exilat, iar averea sa

confiscat . De acum începe domnia efectiv a lui Vasile II.

Primejdia cea mai mare venea din cauza rebeliunilor magna ilor militari

care de ineau mari latifundii (apostasiai). Nemul umit de destituirea sa din

func ia de domestic al scholelor din R s rit de c tre eunucul Vasile, Bardas

Skleros s-a r sculat împotriva guvern rii legitime, aducând aproape întreaga

Asie Mic sub controlul s u, fiind chiar proclamat împ rat de c tre armat .

Skleros a fost înfrânt de c tre generalul Bardas Phokas, rechemat din exil

pentru a salva Imperiul (978). Phokas îns , pe când ducea o ultim campanie

împotriva lui Skleros, îl ia pe acesta captiv i unind cele dou armate

cucere te Antiohia i se proclam pe sine bazileu (987), profitând de

înr ut irea imaginii lui Vasile II dup înfrângerea acestuia în conflictul cu

bulgarii. Ambele r zmeri e aruncaser imperiului într-o profund criz

77

intern . Împ ratul, care, alt dat , chefuia în v zul tuturor, el care fusese

iub re i nu se gândea decât la petreceri . . . i str duindu-se s trag tot

folosul din soarta lui domneasc i din tinere e, din clipa în care Skleros, apoi

Phokas, apoi din nou Skleros i al ii începuser a râvni la domnie,

amenin ându-l din dou p r i deodat , se smulsese cu toate pânzele sus din

via a de placuri, apucându-se de treab cu toat sârguin a (Mihail Psellos).

În aceast situa ie critic , Vasile al II-lea a recurs la ajutorul barbarilor i a

încheiat un tratat de alian cu marele cneaz al Kievului, Vladimir

Sviatoslavici. Vladimir urma s primeasc mâna porphyrogenetei Anna, sora

împ ratului, în schimbul trimiterii drujinei sale, a unui corp expedi ionar de

6000 de varegi i al promisiunii de a trece la cre tinism. De acum înainte,

timp de mai multe veacuri, varegii din Rusia kievian vor fi o trup de elit în

Bizan . Cre tinarea Rusiei, petrecut ceva mai târziu, a fost de asemeni un

important succes al Bizan ului. Noua biseric ruseasc a fost subordonat

patriarhiei de Constantinopol. Cu ajutorul ru ilor Vasile l-a înfrânt în iarna

anului 988 pe Phokas în apropiere de Chrysopolis. Bardas va fi eliminat

definitiv abia în anul urm tor, în cursul unei lupte crâncene desf urate

lâng Abydos. Skleros, cel lalt uzurpator a capitulat în cele din urm .

Acest r zboi civil în care s-au manifestat contradic iile între concep ia

imperial central i politica centrifug a marilor latifundiari a determinat

evolu ia ulterioar a politicii lui Vasile II.

În politica sa intern împ ratul i-a propus s in în frâu puterea politic

i pozi ia economic privilegiat a aristocra iei i a bisericii, îndeosebi a

mân stirilor, fiind ultimul bazileu care s-a opus procesului de feudalizare. A

continuat politica predecesorilor în sprijinul micilor proprietari de p mânt,

dând o lovitur de gra ie aristocra iei latifundiare anatoliene, în special

puternicei familii Phokas. Prin novela din 996 anula prescrip ia de 40 de ani

asupra drepturilor asupra p mânturilor dobândite prin abuz de dyna i,

ace tia fiind sili i s le restituie. Restabile te allelengyon, obliga ia de

cau iune mutual prin care marii proprietari sunt obliga i s pl teasc

impozitele în locul ranilor insolvabili. Vasile a organizat temeinic

provinciile de margine din punct de vedere militar, supraveghind

îndeaproape administra ia teritoriilor recent dobândite. Posesiunile

sud-italiene au fost i ele legate mai strâns de imperiu. Stratio ii i

propriet ile lor au fost încurajate de c tre împ rat.

Vasile II a restructurat sistemul financiar al Imperiului. În timpul domniei

sale, dac d m crezare cronicarilor bizantini, bazileul a strâns fabuloase

bog ii, comori adunate de la arabi, iberi i de la bulgari, ori de la r zvr ti i,

sub c m rile vistieriei punând s fie s pate adev rate labirinturi pentru a le

78

ad posti. La moartea împ ratului visteria Imperiului avea un excedent de

220 de milioane de talan i.

Vasile se deosebea îns de înainta ii s i. În pofida inteligen ei sale, nu

era un intelectual ca Leon VI cel În elept sau Constantin VII

Porphyrogenetul, nu era pasionat de cultur i era departe de a fi un bun

orator. Nu vorbea repede, nici cu vorbe alese, i nu se avânta în spuse f r

sfâr it; ci dimpotriv , îi pl cea s trunchieze vorba; când i când, s se

opreasc cam cum vorbesc ranii, nu oamenii cu carte. Nu punea pre pe

ceremonial, pe care l-a redus la minimum, nici pe podoabe ori ve minte,

purtând haine obi nuite atât la curte, cât i în public. Vasile II a fost un caz

singular i prin aceea c nu s-a c s torit niciodat , cu toate c ar fi avut

nevoie de un urma legitim, r mânând holtei pân la moartea sa.

La nici un an dup încheierea primei faze a r zboaielor civile, Samuil care

i-a luat titlul de ar al Imperiului bulgar, o nou forma iune statul bulgar

apusean - de data aceasta cu centrul de greutate la Prespa, a atacat Tessalia

i sudul Macedoniei i a cucerit Larissa, cel mai important ora din regiune.

În timp ce împ ratul era nevoit s fac fa atacurilor fatimizilor în

Mesopotamia, Samuil î i întinsese controlul în Peninsula balcanic pân la

Dyrrachion, p trunzând pân în Moreea. Vasile, f r s stea pe gânduri, a

mobilizat trupele i le-a condus personal pân la Serdica. Dup un asediu de

trei s pt mâni f r rezultat, Vasile II a dispus retragerea, pe drumul de

întoarcere înspre Philoppopolis armata imperial fiind surprins de o

ambuscad a cavaleriei bulgare din care împ ratul abia a sc pat cu via

(august 986). Umilit în aceast confruntare în care aproape c î i pierduse

armata, Vasile II a jurat s se r zbune.

Dar Imperiul se confrunta acum cu chestiuni mult mai presante. Anul 989

a însemnat o cotitur în istoria Imperiului. Ner bd torul Vladimir presa cu

punerea în aplicare a tratatului încheiat. Temerea cea mai mare a Bizan ului

era îns aceea c cneazul kievian s-ar fi putut alia cu Samuil, care la rândul

s u atacase din nou Tessalonicul. Pentru a-i împrosp ta memoria

împ ratului, Vladimir atac i ia în st pânire Chersonesul în Crimeea, astfel

c Porphyrogeneta Anna a fost trimis în cele din urm în Rusia pentru a-l

potoli pe cneaz, iar Chersonesul restituit.

În 991 Vasile II conduce o expedi ie de data aceasta victorioas contra

bulgarilor, luându-l prizonier pe arul Romanos, ceea ce nu a f cut decât s

sporeasc puterea lui Samuil care dobânde te acum coroana bulgar de

jure. Din 995 împ ratul a încredin at conducerea campaniilor antibulgare lui

Nikephor Uranos.

Împ ratul Otto III, fiul prin esei Theophano, educat în pre uire pentru

Bizan i cultura clasic , nu renun ase la ideea unei c s torii cu o

79

Porphyrogetent , trimi ând în Bizan o solie care s rezolve cât mai rapid

formalit ile în acest sens în fruntea c reia s-a aflat arhiepiscopul de Milan,

Arnulf, cel mai bogat cleric al apusului. Împ ratul Vasile II a dorit s

expedieze cât mai repede chestiunea, pentru a se putea dedica problemei

bulgare. Eudokia, cea mai mare dintre nepoatele sale, ciupit de v rsat,

oricum dorea s se retrag la mân stire; cea mai tân r , Theodora, i mai

pu in atr g toare nici nu intra în discu ie, de altfel nu s-a c s torit niciodat .

Zoe îns , cea mijlocie, a fost aleas de arhiepiscop pentru împ ratul german.

Încântat chiar de perspectiva c s toriei, ea sose te la Bari pentru a afla c

Otto III murise (24 ianuarie 1002).

În 1001 Imperiul încheie o pace pe zece ani cu fatimizii. Abia acum, dup

întoarcerea lui Vasile al II-lea la teatrul de r zboi din Balcani, începând cu

acest an, este st vilit avântul regatului macedo-bulgar.

De acum înaintarea bizantin în inima Bulgariei a fost asemuit cu

curgerea lavei incandescente care a pârlit totul în calea ei. Armata bizantin

num ra peste 40.000 de lupt tori, fiind folosite toate resursele împotriva

bulgarilor. În lupte sângeroase, împ ratul cucere te în decurs de patru ani

Macedonia, Thessalia i Bulgaria propriu-zis . Vene ienii, la rândul lor, au

organizat cucerirea Dalma iei pentru Imperiu, ob inând largi privilegii în

comer ul levantin. Victoria decisiv de la Kimbalongos (Câmpulung) din

trec toarea Kleidion în Strymonia (20 iulie 1014) a însemnat masacrarea a

sute de oameni, cei peste 14.000 de prizonieri bulgari fiind orbi i, doar unui

bulgar din o sut i-a fost cru at un ochi. arul Samuil nu a rezistat la vederea

acestei îngrozitoare priveli ti, punându- i cap t zilelor prin otr vire. Potrivit

altor surse a c zut prad unui atac din care nu i-a mai revenit, murind dup

dou zile. Vasile II dobânde te pe bun dreptate acum supranumele i

atributul de Bulgarocton. Rezisten a urma ilor lui Samuil a fost curmat

definitiv odat cu capitularea Ohridei i a ultimului bastion bulgar, Sirmium

(1018), Bulgaria este adus în întregime în st pânirea bazileilor bizantini

pentru mai bine de un secol i jum tate.

Teritoriile statului bulgar, care înfruntase Bizan ul în lupta pentru

hegemonie în Balcani înc dinainte de vremea hanului Krum, au fost

înglobate în structurile administrative ale Imperiului. Sunt organizate patru

noi theme Paristrion (Paradunavon), teritoriul dintre Dun re i Balcani, cu

centru la Silistra, fosta them a Mesopotamiei apusene creat de Ioan I

Tzimiskes în 971; Bulgaria cu centrul la Skoplje în Macedonia; Sirmium pe

Dun rea mijlocie; Dalma ia la Adriatic . Biserica autonom bulgar a fost

retrogradat de la rangul de patriarhie la cel de arhiepiscopie, cu centrul la

Ohrida, în subordinea c reia au fost a ezate episcopatele Silistrei i

Vidinului. Bulgarii deveneau practic cet eni ai Imperiului, taxele au fost

80

men inute la cuantumuri rezonabile, conduc torii locali au fost men inu i,

ace tia p strându- i într-o anumit m sur autonomia, iar aristocra ia a

reu it în parte s dobândeasc func ii în aparatul imperial. Sârbii, croa ii i

slavii de la Adriatic s-au ar tat i ei fideli supu i ai împ ratului.

Corolarul politicii în Orient a reprezentat încorporarea unor teritorii din

Iberia (Georgia) i recâ tigarea Armeniei.

Preg tirile pentru o incursiune decisiv din Sicilia - care ar fi urmat s

smulg insula din mâinile arabilor i s readuc acest spa iu în grani ele

Imperiului - au fost întrerupte, împ ratul murind în decembrie 1025. Au fost

40 de ani de guvernare în care bazileul schimbase fundamental realit ile

Imperiul bizantin a c rei extindere teritorial a atins cele mai largi limite i

culmea puterii. Murind f r urma i, Vasile II a preg tit, f r s vrea, drumul

dec derii Imperiului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->